Fitoterapie:

Sunatoarea-veste buna pentru cei deprimati.

Denumiri raspandire si parti folosite
Sunatoarea - Hypericum peiforatum - numita popular si pojarnita, este o planta ierboasã, cu flori
galbene. Creste pe campii si pe dealuri, in locuri necultivate, pe marginea drumurilor. Se recolteaza
partea aeriana inflorita, evitandu-se, pe cat posibil, portiunea lemnoasa a tulpinii.

Substante active si proprietati:

Sunatoarea contine substante active numeroase, dintre care unele au fost intens cercetate in ultimii
ani. Printre cele mai cunoscute principii active ale sale se numara: flavonozidele, hipericina si
hiperforina.
Pe de o parte, sunatoarea a fost utilizata in mod traditional pentru proprietatile ei cicatrizante,
antiulceroase, antiinflamatorii, precum si pentru efectul coleretic si colagog. Pe de alta parte insa, este
important de stiut ca actiunea cel mai bine documentatã prin studii stiintifice este actiunea sa
antidepresivã. Hipericina, flavonozidele si, in special, hiperforina, interactioneazã la nivelul creierului
cu neutrotransmitatorii care au legatura cu manifestarile depresive: serotonina, dopamina,
monoaminele, GABA etc.

Indicatii

Sunatoarea este indicata ca adjuvant in fitoterapia afectiunilor hepatice si biliare, in gastrita, ulcer
gastric, in inflamatiile gingiilor, in colite si se foloseste cu succes in tratamentul local al arsurilor.
Sunatoarea este recomandata pe scara larga in tratamentul depresiilor usoare si moderate, in aceste
cazuri fiind nevoie de administrare de lunga durata. Efectele terapeutice se instaleazã dupa 2-3
saptamani de la inceperea tratamentului.

Preparate

Pentru uz intern, in gastrite, ulcer gastric, colite, afectiuni hepato-biliare, se prepara o infuzie din 1-2
lingurite de planta uscata (sau 1-2 linguri de plantã verde) la o cana cu apa. Se beau 2-3 cani pe zi.
In tratamentul depresiei se beau 2-3 cani din aceasta infuzie, cu precizarea ca administrarea va
avea o durata mai lunga (2-3 luni), fiind nevoie de cel putin 2-3 saptamani pentru observarea primelor
efecte.
Pentru uz intern, se mai poate folosi infuzia concentrata, preparata din 2 linguri de planti; la o cana
cu apa. Din aceasta se consumã 1-2 linguri dupa mesele principale sau, in caz de gingivitã, se face
gargara de mai multe ori pe zi.
Uleiul de sunatoare se poate prepara astfel: intr-un recipient de sticla se pun 200 g de planta
proaspata in 400 ml de ulei de floarea-soarelui si se tine la macerat timp de sase saptamani, intr-un
loc racoros si intunecos. Apoi, macerarea se continua intr-un loc expus la soare, timp de inca doua
saptamani, dupa care maceratul se filtreazã printr-un tifon. In gastrite, ulcere gastrice, se
administreazã intern, 2-3 linguri pe/zi intre mesele principale. In diskineziile biliare se administreaza
cate o lingurita dupa mesele principale. Extern, se poate folosi ca unguent in caz de arsuri si in
perioada de cicatrizare a plagilor.In arsuri se mai pot face spalaturi locale, sau cataplasme cu o infuzie
preparata din 30g planta la 1 litru de apa.

Reactii adverse si precautii

Hipericina are efecte fotosensibilizante, fapt pentru care persoanele care urmeaza un tratament intern
si de durata cu preparate din sunatoare trebuie sa evite expunerea la radiatia solara intensa.
De asemenea, datorita unor posibile interactiuni cu alte substante medicamentoase, bolnavii trebuie
sa consulte medicul inainte de inceperea curei fitoterapeutice.

dr. Valentin Nadasan

Viata + Sanatate