TUSEA. Antitusive.

Combaterea tusei prin fitoterapie

Tusea

Nu este o afectiune, ci un simptom al majoritatii afectiunilor cailor respiratorii. Nu este decit un act
reflex produs de iritatia mucoaselor cailor respiratorii, fie datorita prezentei unor corpi straini patrunsi in
caile respiratorii, fie prin prezenta produselor patologice ca mucusul in exces, singe sau sputa in caile
respiratorii.

In tuse trebuie sa distingem doua faze principale:

faza iritativa, initiala, cind tusea este seaca, fara expectoratii;

faza productiva, cu secretii abundente.

Pentru prima faza fitoterapia recomanda plante sau substante obtinute din plante cu actiune calmanta,
antispastica, sedativa pentru a scuti bolnavul de efortul deosebit al cailor respiratorii si al intregului
organism, pentru invingerea actului reflex.

In farmacia casei nu trebuie sa lipseasca produse farmaceutice pe baza de codeina fosforica sub forma de
comprimate de 15 mg (Codenal) sau Tussamag sirop care contine 5 mg/ml de codeina.

In lipsa acestor produse recomandam urmatoarea reteta:

petale de mac rosu de cimp 20 g

rostopasca 10 g

fructe de anason 20 g

flori si frunze de paducel 10 g.

Din acest amestec se prepara o infuzie folosind o lingura de plante la o cana cu apa clocotita. Dupa 10
minute se filtreaza. Se indulceste cu zahar, dar preferabil cu miere. Se beau la fiecare ora 3 linguri de
infuzie, in total trei cani pe zi. Pentru copiii sub 10 ani doza este de o cana pe zi.

Pentru faza a doua (de coctiune)

Dupa calmarea acceselor de tuse se recomanda plante cu actiune emolienta, iar apoi expectorante. Dintre
acestea mentionam urmatoarele:

Flori de luminarica

Se prepara o infuzie din doua lingurite la o cana cu apa. Se beau treptat doua cani in cursul zilei
indulcite cu miere.

Se continua tratamentul cu flori de tei, care pe linga proprietatile emoliente au si actiune calmanta.

Se administreaza sub forma de infuzie preparata din 2 lingurite de flori la o cana cu apa. Se beau 2-3
cani pe zi.
Infuzia din flori de tei favorizeaza expectoratia prin fluidizarea secretiilor faringo-bronsice.

Flori si frunze de nalba de cultura sau flori si/sau radacini de nalba mare

Din florile si frunzele celor doua plante mentionate se prepara o infuzie, o lingura plante la o cana cu
apa; se beau 2 cani pe zi.

Din radacinile de nalba, fragmentate, se prepara un macerat la rece folosind o lingura de radacini la o
cana cu apa. Dupa 1-2 ore se filtreaza si se adauga un virf de cutit de bicarbonat de sodiu peste
radacinile ramase. Filtratul se aduce peste radacini si se filtreaza din nou prin strecuratoare cu un singur
strat de tifon. Intreaga cantitate rezultata se bea in cursul unei zile.

Frunze de patlagina

Se prepara o infuzie dintr-o lingura frunze la o cana cu apa. Se indulceste si se beau 1-2 cani pe zi.

Tot din patlagina se poate prepara un sirop folosind 3 linguri frunze pentru infuzie la 200 ml apa. Dupa
filtrare se adauga 130 g zahar si se fierbe la foc domol timp de 10 minute. Se adauga 1 g benzonat de
sodiu care se poate procura de la orice farmacie. Pentru copii: 2-3 linguri pe zi. Pentru adulti 5-6 linguri
pe zi.

Fitoterapia recomanda si alte specii de plante pentru actiunea lor expectoranta. Aici, dupa modul lor de
actiune, distingem doua categorii de plante: cele fluidizante ale secretiilor bronsice si cele care excita
centrii respiratorii si ca urmare interventia musculaturii bronsice usurind expectoratia.

In flora tarii noastre avem doua specii de ciubotica cucului care datorita compozitiei chimice complexe
indeplinesc ambele actiuni - cea fluidizanta a secretiilor bronsice si cea excitanta a centrilor respiratorii.

Preparatele din aceste specii se recomanda atit in bronsitele acute, cit si in cele cronice datorita actiunii
expectorante puternice si secretolitice.

Atragem atentia ca atit proportiile de planta, cit si modul de preparare si administrare trebuie respectate,
deoarece prin supradozare pot avea actiune emetica, deci provocind varsaturi.

Forma cea mai simpla este infuzia.

Din doua lingurite de flori de ciubotica cucului la o cana de apa clocotita se prepara o infuzie. Dupa 10
minute se filtreaza si se indulceste cu miere sau zahar. Se beau 2-3 cani pe zi pentru adulti, in mai multe
reprize pentru copii.

Din radacinile si rizomii acestor plante se prepara un decoct utilizind o lingurita radacini fragmentate la
o cana cu apa la care se adauga un virf de cutit de bicarbonat de sodiu. Dupa fierbere timp de 15 minute
la foc domol se completeaza apa de evaporare si se filtreaza. Se indulceste. Se beau 2-3 cani pe zi pentru
adulti si o cana in mai multe reprize pentru copii.

In continuare prezentam un bun expectorant care este indicat in special in bronsitele uscate destul de
frecvente.

Decoct de rizomi si radacini de ciubotica cucului 6 g/180 ml apa

Decoct de radacini de lemn dulce 5 g/120 ml apa

Infuzie de flori de ciubotica cucului si infuzie de fructe de anason 5 g/100 ml.

Dupa filtrarea decocturilor si infuziilor se adauga la solutiile extractive reunite 300 g zahar. Se adauga
doua comprimate de aspririna si se fierbe la foc domol inca 5-10 minute pina la dizolvarea zaharului. Se
repartizeaza siropul obtinut in doua sticle si se pastreaza la rece.

Adultii vor lua de 3 ori pe zi 2 linguri sirop, copiii intre 2-5 ani, de trei ori pe zi cite o lingurita, iar cei
intre 6-10 ani, de 3 ori pe zi cite o lingura.

Este bine ca in Famacia casei sa existe o tincura de ciubotica cucului preparata din 10 g rizomi si
radacini prin macerare timp de 8 zile in 10 ml alcool de 65-70 grade.

Din aceasta tinctura pentru adulti se administreaza 15-25 picaturi de trei ori pe zi. Tratamentul cu
tinctura de ciubotica cucului se poate asocia cu: clorhidrat de efedrina, tinctura Thymi, extract de
podbal. Tinctura de anason si cu alte extracte obtinute din plante.

Mai trebuie sa mentionam ca rizomii si radacinile de primula officinalis intra in compozitia multor
produse fitoterapeutice din tarile din Europa Occidentala, insuficient valorificate la noi sub aspect
fitoterapeutic. Cel mai important aspect la aceste produse terapeutice este faptul ca respectind dozele
terapeutice nu s-au inregistrat efecte secundare nedorite, semne de intolerenata sau reactii adverse.

Efectele favorabile in tratamentul bronsitelor cronice, in special, sau dupa faza iritativa s-au inregistrat
cu: muguri de pin din care tot in farmacia casei se pot prepara: infuzie dintr-o lingurita de muguri
proaspeti sau uscati la o cana cu apa, se beau 2-3 cani pe zi indulcite cu zahar sau miere.

Siropul din muguri de pin, brad alb sau molid se prepara in felul urmator: la 100 g muguri zdrobiti
macerati timp de 12 ore in 100 ml alcool de 70 grade se adauga o jumatate litru apa clocotita si se
dizolva la cald pe baia de apa intr-un vas acoperit. Se completeaza apa de evaporare pina la 500 ml. Se
pastreaza in sticle bine inchise. Pentru adulti se administreaza 4-5 linguri, iar pentru copiii 3 lingurite pe
zi. Tot din muguri de conifere se poate prepara si o infuzie folosind o lingura muguri proaspeti sau
uscati la o cana de apa. Se beau 2-3 cani pe zi indulcite cu zahar sau cu miere.

Pentru actiunea expectoranta se mai recomanda si alte plante medicinale: isopul, coada soricelului din
care se prepara infuzii folosind 2 lingurite de planta la o cana cu apa din care se beau 2-3 cani pe zi. O
alta infuzie cu efecte favorabile, dezinfectante, ale cailor respiratorii se prepara din 8 fructe de ienupar la
o cana cu apa. Se beau treptat doua cani pe zi indulcite. Este contraindicat celor suferinzi de afectiuni
renale, avind actiune iritanta.

Sub forma de decoct din plante medicinale se pot prepara extrase apoase care stimuleaza expectoratia si
fluidizarea secretiilor bronsice: scaiul vinat, indicat in special in tusea convulsiva: 2-3 linguri de planta
uscata la o cana cu apa: se beau 1-2 cani pe zi in mai  multe reprize.

Iarba mare din ale carei radacini se separa un decoct (15 minute) folosind 2 linguri radacina maruntita la
o cana cu apa. Se beau 2 cani pe zi in mai multe reprize, indulcite.

In faza mai avansata a infectiilor bronsice, deci dupa faza iritativa, se recomanda urmatoarea formula:
petale de mac rosu de cimp 20 g, flori de tei 25 g, talpa gistii 20 g, frunze si flori de nalba mare 15 g,
frunze de patlagina 15 g, cimbrisor 5 g. Din acest amestec de plante, o lingura pentru adulti, o lingurita
pentru copii se prepara o infuzie la o cana cu apa, se beau 2-3 cani pe zi indulcite cu miere, din care
ultima seara la culcare.

O alta formula in special pentru proprietatile emoliente este urmatoarea: flori de nalba, flori de tei, flori
de luminarica, frunze de podbal, frunze de patlagina. Se prepara o infuzie dintr-o lingura amestec de
plante la o cana cu apa. Pentru copii o cana pe zi, iar pentru adulti 2-3 cani pe zi, in mai multe reprize.

O reteta uitata, dar care da rezultate bune in faza de coctiune (coacere) a tusei din bronsitele acute si care
poate fi preparata in farmacii este urmatoarea: siropus Althaeae 30 g, Liquor ammonii anisatus 5 g,
Aqua distilata ad 200 ml. D.S.: intern la 2 ore o lingura.

Modul de preparare a siropului: nalba mare 5 g, apa distilata (sau fiarta si racita) 85 g, alcool etilic 15 g,
p-Hidroxibenzoat de metil (nipagin) 0,10 g, zahar. In acelasi timp tratamentul medicamentos in
medicina alopata consta si in utilizarea unor substante active extrase din plante cum sint: codeina,
cofeina, digitalicele, corfilina si altele pentru efectele lor emoliente, expectorante si tonicardiace.

In ceea ce priveste fitoterapia vom incepe cu cele mai simple remedii. In tulburarile respiratorii propriu-
zise, adeseori asociate cu tulburari circulatorii se recomanda comprese revulsive cu faina de mustar
negru sau bai generale calde cu faina de mustar. In cazurile foarte grave se recomanda asistenta
medicului de specialitate, care decide daca este cazul administrarii de oxigen (50 la suta) combinat cu
aerul ambiant, dar in conditii de atmosfera umeda pentru a diminua expectoratia prin uscarea
mucoaselor.

In bronsictaziile recente, instalate dupa o bronho-pneumopatie acuta, se urmareste diminuarea secretiei

bronhice tot cu ajutorul unor substante active din plante medicinale: atropina, gaiacol, preparate pe baza
de gudron vegetal etc.

In bronsita acuta, pe linga administrarea de antibiotice, daca este cazul, se recomanda un tratament
extern care consta in comprese calde pe git si pe torace cu faina de mustar negru sau in lipsa cu hrean ras
puse intre doua tifoane sau bai calde generale cu aceleasi plante.

In afara de coctiune, pentru a usura expectoratia se recomanda infuzii preparate din flori de ciubotica
cucului sau decoct din radacinile acestor plante dupa retetele si modul de administrare descrise in
subcapitolul anterior. Numai in cazul tusei spastice, chinuitoare se va recurge tot la produse
farmaceutice de origine vegetala: codeina sau dionina.

In bronsita sau bronsiolita capilara, care se manifesta prin inflamatia acuta a bronhiilor si care pot fi de
origine infectioasa sau alergica intilnita frecvent la copiii mici, tratamentul antiinfectios se face de obicei
cu antibiotice asociate cu spamolitice, antialergice si sedative. In unele cazuri, mai grave, se recurge la
lobelina (substanta activa extrasa din planta Lobelia inflata) sau cafeina (extrasa din cafea arabica)
ambele produse fitoterapeutice denumite analeptice respiratorii.

Stimularea centrului respirator bulbar se poate realiza si prin bai calde pina la 39 grade-40 grade C,
alternativ cu dusuri reci aplicate in special pe fata, dar care se recomanda numai la adulti.

In cazul bronhopneumopatiilor se recomanda tot aplicatii locale pe regiunea toracica cu comprese

caldute cu faina de mustar negru, care se aplica o data sau de doua ori pe zi.

Starile inflamatorii ale bronsiilor alveolelor pulmonare sint datorate indeosebi unor cauze infectioase
microbiene sau virale. Tratamentul fitoterapeutic detine un rol adjuvant si in functie de stadiul bolii se
aplica preparate din plante medicinale specifice. Astfel, in faza initiala iritativa sint indicate specii de
plante cu proprietati emoliente datorate substantelor mucilaginoase pe care le contin si specii cu actiune
antimicrobiana sau antivirotica.

In faza de coctiune a tusei se recomanda preparate din plante care contin saponozide, uleiuri volatile sau
substante active care favorizeaza expectoratia. Infuziile si decocturile baute calde, in jur de 40 grade C,
indulcite de preferinta cu miere. Unii fitoterapeuti recomanda combinarea lor cu lapte: 1 parte lapte la 3
parti infuzie sau decoct deoarece s-au dovedit ca laptele potenteaza efectele emoliente ale infuziilor si
decocturilor.

Radacina de nalba mare se spala in curent de apa 30 secunde; se taie in bucati de 1 cm si se macereaza
timp de 4 ore la temperatura camerei. Se filtreaza prin tifon simplu si se adauga nipaginul dizolvat in 2
ml alcool. Se prepara un sirop adaugind la fiecare 37 g macerat filtrat de nalba mare cite 63 g zahar. Se
filtreaza din nou prin tifon si se introduce in sticle mici de 100-150 ml, sterilizate in prealabil prin
fierbere sau la pupinel (prin caldura uscata).

Liquor Ammonii anisatus se prepara in felul urmator: Aetheroleum Anisi 3 g, Alcohol aethylicus 77 ml,
amonium hydrium solutum (hidroxid de amoniu) 20 g. Se dizolva uleiul in alcool, apoi se adauga
amoniul. Se filtreaza prin vata. Din preparatul obtinut se utilizeaza cantitatea recomandata in reteta,
adaugata siropului de nalba mare si apei distilate, respectiv pentru adulti la 2 ore o lingura. Pentru copiii
intre 10-15 ani la 2 ore o lingurita. Miere 20 g, ulei volatil de anason 20 picaturi, se administreaza in
functie de virsta de 3 ori pe zi cite o jumatate lingurita, in infectiile acute ale cailor respiratorii
superioare in care tusea constituie simptomul cel mai frecvent si totodata suparator.