Tusea poate aparea in cazul acumularii de secretii traheobronsice dar si

in cazul unor afectiuni respiratorii neansotite de cresterea secretiilor

traheobronsice sau poate avea cauze nonrespiratorii. In afara
antitusivelor propriu-zise, expectorantele pot contribui la calmarea tusei
prin atenuarea iritatiei zonelor reflexogene endobronsice,
Bronhodilatatoarele actioneaza de asemenea indirect, ca antitusive,
impiedicand bronhoconstrictia generatoare a reflexului de tuse.
Diferitele preparate comerciale sau retete magistrale asociaza
expectorante, antitusive, bronhodilatatoare, vasoconstrictoare -
decongestative, antihistaminice, analgezice antipiretice. Asemenea
medicamente, destinate tratamentului polisimptomatic al unor afectiuni
catarale ale cai 121f55b lor respiratorii superioare, nu au, de multe ori, o
fundamentare farmacodinamica, relatiile de antagonism sau
incompatibilitatile intre diferitele componente sunt frecvente, iar dozele
continute sunt de regula, prea mici. Asocierea expectorantelor cu
antitusivele esteirationala, ultimele impiedicand eliminarea secretiilor,
crescute sub influenta primelor.
ANTITUSIVELE
Sunt medicamente capabile sa calmeze tusea. Actioneaza
central prin inhibarea centrului tusei si periferic prin scaderea
sensibilitatii terminatiilor nervoase la diferiti factori iritativi declansatori ai
tusei.
Tratamentul antitusiv trebuie sa tina seama ca reflexul de tuse
are si caracter de aparare, reprezentand un mecanism important pentru
curatirea si drenarea arborelui traheobronsic. Staza secretiilor, provocata
de folosirea nejudicioasa a a antitusivelor, poate fi mai daunatoare decat
tusea.
Sunt utile in toate situatiile in care tusea este daunatoare: tusea
neproductiva care oboseste bolnavul, impiedica somnul, accentueaza
iritatia mucoasei laringiene si traheobronsice, favorizeaza
bronhospasmul, contribuie la dezvoltarea emfizemului, poate declansa
hemoptizia, favorizeaza diseminarea aerogena a unor infectii.
In cazul tusei intense sau la tusitorii cronici se recomanda
antitusivele centrale, de preferinta cele care nu creeaza
dependenta. Tusea usoara nu necesita de obicei antitusive. In tusea
spastica si la asmatici sunt suficiente, de regula, bronhodilatatoarele.
TUSEA. Antitusive. Combaterea tusei prin fitoterapie
Tusea
Nu este o afectiune, ci un simptom al majoritatii afectiunilor cailor respiratorii. Nu este
decit un act reflex produs de iritatia mucoaselor cailor respiratorii, fie datorita prezentei
unor corpi straini patrunsi in caile respiratorii, fie prin prezenta produselor patologice ca
mucusul in exces, singe sau sputa in caile respiratorii.
In tuse trebuie sa distingem doua faze principale:
faza iritativa, initiala, cind tusea este seaca, fara expectoratii;
faza productiva, cu secretii abundente.
Pentru prima faza fitoterapia recomanda plante sau substante obtinute din plante
cu actiune calmanta, antispastica, sedativa pentru a scuti bolnavul de efortul deosebit
al cailor respiratorii si al intregului organism, pentru invingerea actului reflex.
In farmacia casei nu trebuie sa lipseasca produse farmaceutice pe baza de codeina
fosforica sub forma de comprimate de 15 mg (Codenal) sau Tussamag sirop care contine
5 mg/ml de codeina.
In lipsa acestor produse recomandam urmatoarea reteta:
petale de mac rosu de cimp 20 g
rostopasca 10 g
fructe de anason 20 g
flori si frunze de paducel 10 g.
Din acest amestec se prepara o infuzie folosind o lingura de plante la o cana cu apa
clocotita. Dupa 10 minute se filtreaza. Se indulceste cu zahar, dar preferabil cu miere. Se
beau la fiecare ora 3 linguri de infuzie, in total trei cani pe zi. Pentru copiii sub 10 ani
doza este de o cana pe zi.
Pentru faza a doua (de coctiune)
Dupa calmarea acceselor de tuse se recomanda plante cu actiune emolienta, iar apoi
expectorante. Dintre acestea mentionam urmatoarele:
Flori de luminarica
Se prepara o infuzie din doua lingurite la o cana cu apa. Se beau treptat doua cani in
cursul zilei indulcite cu miere.
Se continua tratamentul cu flori de tei, care pe linga proprietatile emoliente au si actiune
calmanta.
Se administreaza sub forma de infuzie preparata din 2 lingurite de flori la o cana cu apa.
Se beau 2-3 cani pe zi.
Infuzia din flori de tei favorizeaza expectoratia prin fluidizarea secretiilor faringo-
bronsice.
Flori si frunze de nalba de cultura sau flori si/sau radacini de nalba mare
Din florile si frunzele celor doua plante mentionate se prepara o infuzie, o lingura plante
la o cana cu apa; se beau 2 cani pe zi.
Din radacinile de nalba, fragmentate, se prepara un macerat la rece folosind o lingura de
radacini la o cana cu apa. Dupa 1-2 ore se filtreaza si se adauga un virf de cutit de
bicarbonat de sodiu peste radacinile ramase. Filtratul se aduce peste radacini si se
filtreaza din nou prin strecuratoare cu un singur strat de tifon. Intreaga cantitate
rezultata se bea in cursul unei zile.
Frunze de patlagina
Se prepara o infuzie dintr-o lingura frunze la o cana cu apa. Se indulceste si se beau 1-2
cani pe zi.
Tot din patlagina se poate prepara un sirop folosind 3 linguri frunze pentru infuzie la 200
ml apa. Dupa filtrare se adauga 130 g zahar si se fierbe la foc domol timp de 10 minute.
Se adauga 1 g benzonat de sodiu care se poate procura de la orice farmacie. Pentru
copii: 2-3 linguri pe zi. Pentru adulti 5-6 linguri pe zi.
Fitoterapia recomanda si alte specii de plante pentru actiunea lor expectoranta. Aici,
dupa modul lor de actiune, distingem doua categorii de plante: cele fluidizante ale
secretiilor bronsice si cele care excita centrii respiratorii si ca urmare interventia
musculaturii bronsice usurind expectoratia.
In flora tarii noastre avem doua specii de ciubotica cucului care datorita compozitiei
chimice complexe indeplinesc ambele actiuni - cea fluidizanta a secretiilor bronsice si
cea excitanta a centrilor respiratorii.
Preparatele din aceste specii se recomanda atit in bronsitele acute, cit si in cele cronice
datorita actiunii expectorante puternice si secretolitice.
Atragem atentia ca atit proportiile de planta, cit si modul de preparare si administrare
trebuie respectate, deoarece prin supradozare pot avea actiune emetica, deci provocind
varsaturi.
Forma cea mai simpla este infuzia.
Din doua lingurite de flori de ciubotica cucului la o cana de apa clocotita se prepara o
infuzie. Dupa 10 minute se filtreaza si se indulceste cu miere sau zahar. Se beau 2-3 cani
pe zi pentru adulti, in mai multe reprize pentru copii.
Din radacinile si rizomii acestor plante se prepara un decoct utilizind o lingurita radacini
fragmentate la o cana cu apa la care se adauga un virf de cutit de bicarbonat de sodiu.
Dupa fierbere timp de 15 minute la foc domol se completeaza apa de evaporare si se
filtreaza. Se indulceste. Se beau 2-3 cani pe zi pentru adulti si o cana in mai multe
reprize pentru copii.
In continuare prezentam un bun expectorant care este indicat in special in bronsitele
uscate destul de frecvente.
Decoct de rizomi si radacini de ciubotica cucului 6 g/180 ml apa
Decoct de radacini de lemn dulce 5 g/120 ml apa
Infuzie de flori de ciubotica cucului si infuzie de fructe de anason 5 g/100 ml.
Dupa filtrarea decocturilor si infuziilor se adauga la solutiile extractive reunite 300 g
zahar. Se adauga doua comprimate de aspririna si se fierbe la foc domol inca 5-10
minute pina la dizolvarea zaharului. Se repartizeaza siropul obtinut in doua sticle si se
pastreaza la rece.
Adultii vor lua de 3 ori pe zi 2 linguri sirop, copiii intre 2-5 ani, de trei ori pe zi cite o
lingurita, iar cei intre 6-10 ani, de 3 ori pe zi cite o lingura.
Este bine ca in Famacia casei sa existe o tincura de ciubotica cucului preparata din 10 g
rizomi si radacini prin macerare timp de 8 zile in 10 ml alcool de 65-70 grade.
Din aceasta tinctura pentru adulti se administreaza 15-25 picaturi de trei ori pe zi.
Tratamentul cu tinctura de ciubotica cucului se poate asocia cu: clorhidrat de efedrina,
tinctura Thymi, extract de podbal. Tinctura de anason si cu alte extracte obtinute din
plante.
Mai trebuie sa mentionam ca rizomii si radacinile de primula officinalis intra in compozitia
multor produse fitoterapeutice din tarile din Europa Occidentala, insuficient valorificate la
noi sub aspect fitoterapeutic. Cel mai important aspect la aceste produse terapeutice este
faptul ca respectind dozele terapeutice nu s-au inregistrat efecte secundare nedorite,
semne de intolerenata sau reactii adverse.
Efectele favorabile in tratamentul bronsitelor cronice, in special, sau dupa faza iritativa s-
au inregistrat cu: muguri de pin din care tot in farmacia casei se pot prepara: infuzie
dintr-o lingurita de muguri proaspeti sau uscati la o cana cu apa, se beau 2-3 cani pe zi
indulcite cu zahar sau miere.
Siropul din muguri de pin, brad alb sau molid se prepara in felul urmator: la 100 g
muguri zdrobiti macerati timp de 12 ore in 100 ml alcool de 70 grade se adauga o
jumatate litru apa clocotita si se dizolva la cald pe baia de apa intr-un vas acoperit. Se
completeaza apa de evaporare pina la 500 ml. Se pastreaza in sticle bine inchise. Pentru
adulti se administreaza 4-5 linguri, iar pentru copiii 3 lingurite pe zi. Tot din muguri de
conifere se poate prepara si o infuzie folosind o lingura muguri proaspeti sau uscati la o
cana de apa. Se beau 2-3 cani pe zi indulcite cu zahar sau cu miere.
Pentru actiunea expectoranta se mai recomanda si alte plante medicinale: isopul, coada
soricelului din care se prepara infuzii folosind 2 lingurite de planta la o cana cu apa din
care se beau 2-3 cani pe zi. O alta infuzie cu efecte favorabile, dezinfectante, ale cailor
respiratorii se prepara din 8 fructe de ienupar la o cana cu apa. Se beau treptat doua cani
pe zi indulcite. Este contraindicat celor suferinzi de afectiuni renale, avind actiune
iritanta.
Sub forma de decoct din plante medicinale se pot prepara extrase apoase care
stimuleaza expectoratia si fluidizarea secretiilor bronsice: scaiul vinat, indicat in special in
tusea convulsiva: 2-3 linguri de planta uscata la o cana cu apa: se beau 1-2 cani pe zi in
mai multe reprize.
Iarba mare din ale carei radacini se separa un decoct (15 minute) folosind 2 linguri
radacina maruntita la o cana cu apa. Se beau 2 cani pe zi in mai multe reprize, indulcite.
In faza mai avansata a infectiilor bronsice, deci dupa faza iritativa, se recomanda
urmatoarea formula: petale de mac rosu de cimp 20 g, flori de tei 25 g, talpa gistii 20 g,
frunze si flori de nalba mare 15 g, frunze de patlagina 15 g, cimbrisor 5 g. Din acest
amestec de plante, o lingura pentru adulti, o lingurita pentru copii se prepara o infuzie la
o cana cu apa, se beau 2-3 cani pe zi indulcite cu miere, din care ultima seara la culcare.
O alta formula in special pentru proprietatile emoliente este urmatoarea: flori de nalba,
flori de tei, flori de luminarica, frunze de podbal, frunze de patlagina. Se prepara o infuzie
dintr-o lingura amestec de plante la o cana cu apa. Pentru copii o cana pe zi, iar pentru
adulti 2-3 cani pe zi, in mai multe reprize.
O reteta uitata, dar care da rezultate bune in faza de coctiune (coacere) a tusei din
bronsitele acute si care poate fi preparata in farmacii este urmatoarea: siropus Althaeae
30 g, Liquor ammonii anisatus 5 g, Aqua distilata ad 200 ml. D.S.: intern la 2 ore o
lingura.
Modul de preparare a siropului: nalba mare 5 g, apa distilata (sau fiarta si racita) 85 g,
alcool etilic 15 g, p-Hidroxibenzoat de metil (nipagin) 0,10 g, zahar. In acelasi timp
tratamentul medicamentos in medicina alopata consta si in utilizarea unor substante
active extrase din plante cum sint: codeina, cofeina, digitalicele, corfilina si altele pentru
efectele lor emoliente, expectorante si tonicardiace.
In ceea ce priveste fitoterapia vom incepe cu cele mai simple remedii. In tulburarile
respiratorii propriu-zise, adeseori asociate cu tulburari circulatorii se recomanda
comprese revulsive cu faina de mustar negru sau bai generale calde cu faina de mustar.
In cazurile foarte grave se recomanda asistenta medicului de specialitate, care decide
daca este cazul administrarii de oxigen (50 la suta) combinat cu aerul ambiant, dar in
conditii de atmosfera umeda pentru a diminua expectoratia prin uscarea mucoaselor.
In bronsictaziile recente, instalate dupa o bronho-pneumopatie acuta, se urmareste
diminuarea secretiei bronhice tot cu ajutorul unor substante active din plante medicinale:
atropina, gaiacol, preparate pe baza de gudron vegetal etc.
In bronsita acuta, pe linga administrarea de antibiotice, daca este cazul, se recomanda
un tratament extern care consta in comprese calde pe git si pe torace cu faina de mustar
negru sau in lipsa cu hrean ras puse intre doua tifoane sau bai calde generale cu aceleasi
plante.
In afara de coctiune, pentru a usura expectoratia se recomanda infuzii preparate din flori
de ciubotica cucului sau decoct din radacinile acestor plante dupa retetele si modul de
administrare descrise in subcapitolul anterior. Numai in cazul tusei spastice, chinuitoare
se va recurge tot la produse farmaceutice de origine vegetala: codeina sau dionina.
In bronsita sau bronsiolita capilara, care se manifesta prin inflamatia acuta a bronhiilor si
care pot fi de origine infectioasa sau alergica intilnita frecvent la copiii mici, tratamentul
antiinfectios se face de obicei cu antibiotice asociate cu spamolitice, antialergice si
sedative. In unele cazuri, mai grave, se recurge la lobelina (substanta activa extrasa din
planta Lobelia inflata) sau cafeina (extrasa din cafea arabica) ambele produse
fitoterapeutice denumite analeptice respiratorii.
Stimularea centrului respirator bulbar se poate realiza si prin bai calde pina la 39 grade-
40 grade C, alternativ cu dusuri reci aplicate in special pe fata, dar care se recomanda
numai la adulti.
In cazul bronhopneumopatiilor se recomanda tot aplicatii locale pe regiunea toracica cu
comprese caldute cu faina de mustar negru, care se aplica o data sau de doua ori pe zi.
Starile inflamatorii ale bronsiilor alveolelor pulmonare sint datorate indeosebi unor cauze
infectioase microbiene sau virale. Tratamentul fitoterapeutic detine un rol adjuvant si in
functie de stadiul bolii se aplica preparate din plante medicinale specifice. Astfel, in faza
initiala iritativa sint indicate specii de plante cu proprietati emoliente datorate
substantelor mucilaginoase pe care le contin si specii cu actiune antimicrobiana sau
antivirotica.
In faza de coctiune a tusei se recomanda preparate din plante care contin saponozide,
uleiuri volatile sau substante active care favorizeaza expectoratia. Infuziile si decocturile
baute calde, in jur de 40 grade C, indulcite de preferinta cu miere. Unii fitoterapeuti
recomanda combinarea lor cu lapte: 1 parte lapte la 3 parti infuzie sau decoct deoarece
s-au dovedit ca laptele potenteaza efectele emoliente ale infuziilor si decocturilor.
Radacina de nalba mare se spala in curent de apa 30 secunde; se taie in bucati de 1 cm
si se macereaza timp de 4 ore la temperatura camerei. Se filtreaza prin tifon simplu si se
adauga nipaginul dizolvat in 2 ml alcool. Se prepara un sirop adaugind la fiecare 37 g
macerat filtrat de nalba mare cite 63 g zahar. Se filtreaza din nou prin tifon si se
introduce in sticle mici de 100-150 ml, sterilizate in prealabil prin fierbere sau la pupinel
(prin caldura uscata).
Liquor Ammonii anisatus se prepara in felul urmator: Aetheroleum Anisi 3 g, Alcohol
aethylicus 77 ml, amonium hydrium solutum (hidroxid de amoniu) 20 g. Se dizolva uleiul
in alcool, apoi se adauga amoniul. Se filtreaza prin vata. Din preparatul obtinut se
utilizeaza cantitatea recomandata in reteta, adaugata siropului de nalba mare si apei
distilate, respectiv pentru adulti la 2 ore o lingura. Pentru copiii intre 10-15 ani la 2 ore o
lingurita. Miere 20 g, ulei volatil de anason 20 picaturi, se administreaza in functie de
virsta de 3 ori pe zi cite o jumatate lingurita, in infectiile acute ale cailor respiratorii
superioare in care tusea constituie simptomul cel mai frecvent si totodata suparator.