UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA

CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE SI BIOTEHNOLOGII
DISCIPLINA: APICULTURA SI SERICICULTURA

PROIECT DE SEMESTRU
PROPOLISUL. OBTINERE. VALORIFICARE. PROPRIETATI

STUDENT: Dragnea Marius

CLUJ-NAPOCA
2018
 Cuprins

Compozitie chimica................................................................................................................................3
Obtinerea propolisului...........................................................................................................................4
Obtinerea tincturii de propolis...............................................................................................................5
Mod de preparare a tincturii de propolis.........................................................................................5
Proprietăţile curative şi terapeutice ale propolisului:............................................................................7
Bibliografie:..........................................................................................................................................10
 Compozitie chimica

Propolisul este un amestec complex produs de catre albine. În general, propolisul brut
este alcătuit din circa 50% rășini, 30% ceruri, 10% uleiuri esențiale, 5% polen și 5% diferiți
compuși organici. Până în prezent se cunosc peste 300 de compuşi chimici care intra în
compoziţia propolisulu, făcând parte din categoriile: răşini, ceruri, uleiuri esenţiale, minerale
şi alte substanţe (Burdock, 1998; Kosalec şi colab., 2003; Cunha şi colab., 2004; Mărghitaş,
2005), iar noi compusi sunt descoperiti in timpul cercetarilor noilor tipuri de propolis.
Compoziţia chimică a propolisului este foarte variată şi depinde în mare măsură de sursa
vegetală disponibilă albinelor în momentul colectăriii (Marcucci, 1995; Bankova şi colab.,
2000; Ahn şi colab., 2007). Au fost utilizate numeroase metode analitice pentru separarea și
identificarea constituenților din propolis, iar substanțele identificate aparțin următoarelor
grupe de compuși chimici: polifenoli; acizi benzoici și derivați; alcool cinamic și derivați de
acid cinamic și derivați; derivate benzaldehidice; alcooli, cetone și compuși heteroaromatici;
hidrocarburi alifatice; minerale; steroli și hidrocarburi steroizi; zaharuri și aminoacizi. După
cum se poate aștepta, compușii volatili (produși de plantele sursă) sunt prezenți în cantități
mici. Zaharurile se presupune că sunt introduse accidental în timpul elaborării propolisului
sau la trecerea albinelor peste rășină. Unii compuși sunt obișnuiți în toate probele de propolis
și determină proprietățile caracteristice. Propolisul de origine diferită conține constituenți
diferiți. Unii constituenți sunt prezenți în multe probe din diferite locații. Originea geografică
diferită a eșantionului de propolis variază în funcție de activitatea sa biologică din cauza
condițiilor climatice diferite. Principalii compuși responsabili pentru activitățile biologice sunt
polifenoli, acizi aromatici.
Studiile de spectroscopie n infra-roşu au relevat prezenţa n diferitele sorturi de propolis a
următoarelor grupuri de radicali organici (MAKASHVILI, 1978) [16]:
- legături duble C-C
- gruparea CH a nucleului furanic
- gruparea carbonil
- gruparea CH2-O-CH2
- grupul furan
- gruparea ariloxi n compuşi ce conţin gruparea metoxi
- grupurile (CH3)2C şi (CH3)3C
- gruparea =C-OH
- sisteme ciclice aromatice
- sisteme aromatice
- gruparea delta-lactonă a butandienolilor
- grupări CH3 şi CH2
- gruparea CH aromatică
- grupări OH asociate hidrogenului molecular
 Obtinerea propolisului

Cantitatea de propolis ce se poate obtine de la o familie de albine variaza intre 100 si

400 grame. Colectarea propolisului necesita mult timp si uneori este o actiune destul de
anevoioasa daca apicultorul nu cunoaste unele metode mai eficiente. Cei mai multi apicultori
incepatori colecteaza propolisul prin razuire directa de pe rame, scandurelele podisorului,
peretii stupului. Pentru a creste cantitatea de propolis recoltat se mai apeleaza la lasarea unui
spatiu intre scandurelele podisorului (2-3 mm) pentru a favoriza propolizarea, amplasarea
unor fasii de material plastic cu ochiuri de 5 mm pe spetezele ramelor si colectarea acestuia
prin razuire dupa indepartarea acestor fasii, etc.Aceste metode insa necesita timp iar cantitatea
de propolis colectata este destul de mica. Pentru a obtine cantitati mai mari de propolis se
folosesc din ce in ce mai mult colectoarele de propolis. Acestea fie pot fi achizitionate direct
de la magazinele cu specific apicol, fie se pot confectiona in gospodaria proprie. Unul din cele
mai simple si eficiente colectoare de propolis este cel din plasa de material plastic ce acopera
tot cuibul si lasa un spatiu intre spetezele ramelor si plasa de plastic (spatiul se poate realiza in
diferite moduri – o rama de lemn, o grila de metal, etc). Peste plasa se aseaza un material din
bumbac ce se ridica periodic pentru a crea noi spatii pentru propolizare.

Dupa propolizare, plasa se ridica si se baga in congelator pentru a putea scoate

propolisul. La rece, propolisul devine casant si prin frecare cade usor de pe plasa. Dupa
recoltare propolisul se conditioneaza prin eliminarea corpurilor straine (resturi de albine,
aschiii de lemn, etc). Propolisul se pastreaza la temperaturi de maxim 20 grade, in locuri
lipsite de umezeala si mirosuri straine, sub forma de bulgari sferici, inveliti in staniol sau
pungi de material plastic. Se mai poate pastra si in sticle colorate, inchise cu dop si apoi
parafinate. Nu se recomanda a fi incalzit sau topit (si nici tinut la temperaturi ridicate)
deoarece in acest fel propolisul pierde uleiurile volatile atat de importante. Cea mai indicata
metoda de pastrare este cea sub forma de tinctura de propolis, in acest fel proprietatile
propolisului neavand de suferit (acesta fiind si consumat cel mai frecvent in aceasta forma).
 Obtinerea tincturii de propolis

Cel mai frecvent mod in care se administreaza propolisul este cel sub forma de
tincturi.Tinctura de propolis este un foarte bun fortifiant, un bun protector folosit de medicina
naturistă pentru întărirea sistemului imunitar, la protecția împotriva oricărei boli sau afecțiuni.
Albinele astupă cu propolis crăpăturile stupului, lipesc ramele și învelitorile de pânză și își
zidesc dușmanii omorâți, de exemplu șoarecii. Propolisul se folosește la prepararea lacurilor
durabile pentru vase de lemn în industria cosmetică, în medicină, pentru prepararea alifiei de
altoit.

Ingrediente pentru tinctura de propolis

 20 g de propolis mărunțit
 100 g de alcool 70-90%

 Mod de preparare a tincturii de propolis

1. Alegeti propolis de tip mai moale (contine mai putine impuritati), fara semne de
alterare, apoi faramitati in particule de 2-4 mm. Pentru aceasta puteti, de exemplu,
pune propolisul la frigider, apoi il dati prin razatoarea mica si pe urma il treceti-l
printr-o sita. Acest lucru va permite marirea suprafetei de contact cu alcoolul si
obtinerea unei extractii rapide cu continut mai mare de substante active.
2. Apoi, puneti propolisul pregatit intr-un recipient din sticla de culoare inchisa, iar peste
turnati alcool si inchideti recipientul ermetic.
3. Pastrati sticla intr-un loc intunecos, la temperatura camerei, timp de 8-10-14 zile.
4. Agitati sticla periodic, de 4-6 ori pe zi.
5. Tinctura de propolis obtinuta se va tine la frigider 10-12 ore, apoi se va filtra prin
tifon. Va fi un lichid transparent de culoare galben spre maro inchis cu un miros
specific placut.

Pentru a proba dacă tinctura de propolis este de calitate, faceți un test. Puneți câteva picături
într-un pahar cu apă. Dacă tinctura rămâne la suprafața și nu se împrăștie imediat, tinctura este
bună. Pentru o mai bună valorificare a propolisului, după prima filtrare se adaugă încă 50 ml
de alcool, repetându-se procedura anterioară. Propolisul solid rams in tifon se poate amesteca
cu untura de porc nesarata sau cu un unt pentru a avea o crema de propolis 100% naturala.
 

Proprietăţile curative şi terapeutice ale propolisului:

Propolisul, produsul "medicinal" al stupului cu peste 70 de proprietăţi farmacologice

dovedite, are sute de indicaţii, fiind utilizat în scopuri terapeutice din cele mai vechi timpuri.
Propolisul, un veritabil "protector al vieţii" a fost folosit cu succes în tratamentul unei palete
largi de boli şi afecţiuni din următoarele paliere medicale:
 Cavitatea bucală: afte comune recurente cronice, moniliază, parodontopatii periferice
cronice, stomatite survenite după amigdalectomii, stomatite după tonsilectomii,
stomatite ulceroase, stomatite ulceronecrotice;
 Otorinolaringologie: amigdalită acută, inflamaţia acută a urechii mijlocii, faringite
cronice, faringite post-traumatice, hipoacuzie (auz slab);
 Oftalmologie: afecţiuni inflamatorii microbiene ale polului anterior al ochiului, arsuri
ale anexelor oculare, leziuni oculare, traumatisme ale anexelor oculare.
 Boli pulmonare (Pneumologie): astm, bronșectazii, bronşite astmatice;
 Afecţiuni ale aparatului digestiv: colite subacute şi cronice, constipaţie, gastrite.

 Antiinflamator – s-a descoperit ca propolisul este un bun antiinflamator. El este

eficient in tratamentul ranilor si al bubelor.
 Antibacterian – proprietatile antibacteriene ale propolisului sunt benefice pentru lupta
impotriva bacteriilor din gura.  Este adjuvant in tratamentul problemelor dentare.
Doctorii chiar utilizeaza solutie de propolis in operatiile dentare. De asemenea, efectul
antiinflamator si antibacterian ajuta la tratarea infectiilor tractului respirator.
 Antiviral – propolisul este de mare ajutor impotriva focarelor virale

 Folosit ca adjuvant in problemele hormonale si de infertilitate – propolisul ajuta

femeile sa lupte impotriva durerilor menstruale, problemelor homonale si chiar
problemele infertilitatii
 Folosit ca medicatie pentru acnee

 Antibiotic eficient – un studiu efectuat in Australia a aratat ca propolisul multiplica

efectul antibioticelor de 100 ori. Acest studiu a deschis drumul altor studii pentru a se
verifica probabilitatea de a combina propolisul cu antibiotice. Aceasta va duce in
viitorul apropiat la reducerea dozelor de antibiotic folosite pentru tratarea diferitelor
afectiuni.
 Intareste sistemul imunitar – profesorul S. Scheller, seful Institutului de Microbiologie
din Polonia a descoperit ca propolisul poate stimula sistemul imunitar. El ajuta la
dezvoltarea anticorpilor ce ne fac organismul sa fie rezistent la boli si ne stimuleaza
corpul sa elibereze substante ce ne protejeaza de deteriorarea celulara. De asemenea,
el a ajuns la concluzia ca propolisul imbunatateste performantele intelectuale si
sexuale.
 trateaza arsurile

 posibil medicament pentru cancer – un studiu efectuat pe soareci si sobolani a aratat ca

propolisul previne cancerul de colon si lupta impotriva cancerului ovarian.
 ajuta in cazul problemelor cu colonul –mai ales boala lui Chron. In iunie 2001, Dr
Ralph Golan a publicat un articol in care  a specificat ca propolisul a dat rezultate in
tratarea colitei ulceroase.
 protejeaza ficatul impotriva alcoolului

 Dincolo de beneficiile medicale, proplisul are si beneficii nutritionale. Doctorii si

nutritionistii au ajuns la concluzia ca propolisul contine foarte multe proteine,
vitamine, minerale si aminoacizi. Propolisul poate fi gasit sub diferite forme, lichid
 sau pastile, ce pot fi ingerate fara probleme. În tara noastra, propolisul se
comercializeaza sub forma bruta, în piete sau în magazinele specializate.

 Dureri în gât, viroze: Se pun 4-5 picături de tinctură de propolis pe o felie de pâine,
sau într-o cană cu ceai de plante. Gripă. Se iau câte 30 de picături de tinctură de
propolis de 20% într-un păhărel cu apă sau lapte, de 3 ori pe zi, cu o oră înainte de
masă.
 Bronșită acută: Se iau câte 30 de picături de tinctură de propolis de 90% , de 3 ori pe
zi, înainte de masă, într-un păhărel cu apă sau lapte cald.
 Laringită cronică: Se iau câte 20 de picături de tinctură de propolis, înainte de masă,
într-un pahar cu lapte cald.
 Otită: Se pun 10 picături de tinctură de propolis în urechea bolnavă, de 3 ori pe zi.
 Herpes: Se tamponează regiunea afectată cu tinctură de propolis de 20%.
 Gastrită hiperacidă și ulcer gastroduodenal: Se iau câte 40 de picături de tinctură de
propolis de 20%, pe stomacul gol, cu 1 litru de lapte cald.
 Nefrită cronică: Se iau câte 40 de picături de tinctură de propolis de 20%, într-un
pahar cu 100 ml de apă caldă, de 2 ori pe zi, cu o oră înainte de masă.
 Prostatită: Se suge propolis natural, câte 5 grame pe zi, timp de o lună.
 Dermatomicoză: Se frecționează de 2 ori pe zi zonele afectate cu tinctură de propolis
de 20%.
 Micoze: Se unge zona pielii afectate cu tinctură de propolis, de 2 ori pe zi, timp de 2
săptămâni, apoi doar o dată pe zi, alte 2 săptămâni. Calmează pruritul și înlătură
ciuperca.
 Piciorul atletului: Se pune câte 1 picătură de tinctură de propolis între degetele de la
picioare, seara și dimineața, 2-4 săptămâni.
 Ulcer varicos: Se pulverizează tinctură de propolis pe rană, timp de 4 minute la fiecare
ședință. Se fac 20 de astfel de ședințe până la cicatrizare și vindecare.
 Bibliografie:

 http://xingshenzhuang.ro/2012/03/06/proprietatile-terapeutice-ale-propolisului/
 http://www.miere-bucovina.ro/recoltarea-si-pastrarea-propolisului.html
 http://safiisanatos.ro/sanatate-fizica/alimentatie/cum-se-prepara-acasa-tinctura-de-
propolis/
 https://www.google.ro/search?
q=proprietatile+curative+ale+propolisului&dcr=0&source=lnms&tbm=isch&sa=X&v
ed=0ahUKEwi7qo3cwYfYAhXSAewKHQ9fCLkQ_AUICigB&biw=1366&bih=652#
imgdii=uW25wboEc6DICM:&imgrc=StgAN5aOSLCV0M:
 VijayD.Wagh, HindawiPublishingCorporation Propolis: A Wonder Bees Product and
Its Pharmacological Potentials, Volume2013, pag 2
 CRISTINA MATEESCU, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură,
Bucureşti Propolisul şi extractele de propolis, pag. 76