CUPRINS

Introducere ...................................................................................................................................... 4
CAPITOLUL 1 DATE BOTANICE ASUPRA SPECIEI GLYCYRRHIZA GLABRA L. ........... 6
1. 1. Etimologie. Scurt istoric ...................................................................................................... 6
1. 2. Încadrare sistematică ........................................................................................................... 6
1. 3. Caracterele morfologice ale genului Glycyrrhiza ............................................................... 7
1. 4. Caracterele morfologice ale speciei Glycyrrhiza glabra L. ................................................. 7
1. 5. Date ecologice, geobotanice şi de răspândire...................................................................... 8
1. 5. 1. Răspândire ................................................................................................................... 8
1.6. Date privind cultura speciei Glycyrrhiza glabra .................................................................. 8
1.7. Liquiritiae radix – recoltare, uscare şi conservare.............................................................. 10
1.8. Caractere macroscopice ale produsului Liquiritiae radix ................................................... 11
1. 9. Caracterele microscopice ale produsului Liquiritiae radix ............................................... 11
CAPITOLUL 2 DATE FITOCHIMICE ASUPRA SPECIEI GLYCYRRHIZA GLABRA L. ... 12
2. 1. Saponozidele triterpenice .................................................................................................. 12
2. 2. Flavonoidele ...................................................................................................................... 12
2. 3. Alte componente ............................................................................................................... 13
CAPITOLUL 3 ACTIUNE FARMACOLOGICA SI UTILIZARI .............................................. 15
3. 1. Acţiune farmacologică ...................................................................................................... 15
3. 2. Utilizări.............................................................................................................................. 15
CAPITOLUL 4 PRODUSE MEDICINALE................................................................................. 17
4. 1. Produse fitoterapeutice ...................................................................................................... 17
4. 2. Reţete magistrale ............................................................................................................... 26
CONCLUZII ................................................................................................................................. 31
 Introducere

Glycyrrhiza glabra L. (Fabacee) este o plantă ierboasă, vivace prin rizomul şi rădăcinile
foarte bine dezvoltate, din care se desprind stoloni lungi, subterani. Specie eurasiatică, originară
din regiunea mediteraneană, se întâlneşte în toată Europa, Asia şi în nordul Africii.
În scopuri medicinale se recoltează atât din flora spontană, cât şi din culturi. Datorită
sistemului radicular foarte dezvoltat, lemnul dulce se poate cultiva, ca şi măceşul, pe pante
abrupte, pentru prevenirea alunecărilor de teren şi a coroziunii. De asemenea, se poate cultiva pe
nisipuri, contribuind la fixarea acestora.
Din punct de vedere fitochimic, cele mai importante componente ale produsului
Liquiritiae radix sunt saponozidele triterpenice - drept principal reprezentant este acidul
glicirizinic, care se găseşte în plantă sub formă de săruri de Ca, K şi Mg. Rădăcinile şi părţile
aeriene provenite de la specia Glycyrrhiza glabra mai conţin, pe lângă sapponozide, şi alte
componente: flavonoide, tanin, acizi polifenol-carboxilici, urme de ulei volatil, oze, lipide,
vitamine, săruri minerale.
Rizomul şi rădăcinile plantei au utilizări terapeutice atât în medicina umană cât şi în cea
veterinară prin acţiunile: demulcentă şi expectorantă prin saponozide (glicirizina, acidul gliciretic
şi derivaţi), ajutând la fluidificarea secreţiilor traheobronhice şi faringiene; antiinflamatoare de
tip cortizonic şi mineral-corticoidic (glicirizină, steroli); diuretică (glicirizină, flavone);
antispastică (flavone, cumarine); estrogenă (steroli); cicatrizantă şi antiulceroasă (glicirizina,
acidul gliciretic, flavonozidele), influenţând echilibrul ionic (Na+ , K+, Cl-); bacteriostatică prin
glicirizină şi flavonoide; antalgică; proprietăţi imunologice prin intermediul poliholozidelor cu o
pronunţată acţiune asupra sistemului reticuloendotelial; previne complicaţiile diabetului prin
izoliquiritigenolul ce inhibă aldoreductaza; laxativă prin complexul de principii active care
influenţează motilitatea gastrointestinală.
Intern, planta este utilizată de asemenea în artrite, dismenoree, ulcer gastric, litiază
renală şi biliară, dispepsii de fermentaţie. Extern este folosită pentru tratarea afecţiunilor bucale.
Există numeroase preparate industriale, cum ar fi: Liquiritiae extractum (siccum, spissum,
fluidum), Liquiritiae succus, Liquiritiae pulvis, Liquiritiae pulvis composita. Intră în formulele
preparatelor ROTER-TABLETE şi CORTELAX-DRAJEURI (extract), Species pectorales,
Concentratum pectorale; Acid gliciretinic sau Acid gliciretic (Enoxolone). De asemenea, a fost
preparat un unguent pe bază de liquiritozidă capabil să îndepărteze petele de pe piele la pacienţii
cu melanodermii senile.
Partea experimentală a lucrării cuprinde: studiul histo-anatomic al organelor vegetative
la Glycyrrhiza glabra L. şi analiza fitochimică preliminară a produsului Liquritiae radix.
Materialul vegetal a fost obţinut de la Glycyrrhiza glabra L. recoltată din Grădina
Botanică a Universităţii din Craiova. S-au efectuat secţiuni transversale cu briciul anatomic prin
tulpina şi frunza plantei. Secţiunile au fost spălate cu apă distilată, apoi au fost supuse unui
proces de clarificare, utilizând o soluţie de hipoclorit de sodiu 10% (apă de Javel).
Colorarea secţiunilor a fost efectuată cu verde de metil şi fucsină. Coloraţiile date de
acest reactiv depind de compoziţia chimică a membranelor celulare: albastru sau albastru-verzui,
pentru membranele celulozice şi violet pentru membranele lignificate.
Secţiunile colorate şi fixate au fost studiate utilizând un microscop binocular de tip

4
KRÜSS (obiectivele ×10, ×20, ×40) şi apoi fotografiate cu ajutorul unui sistem SOLIGOR SR-300
MD, adaptat la microscop.
Rezultatele analizei fitochimice preliminare a extractelor eteric, metanolic şi apos din
Liquritiae radix cuprind: steroli, triterpene, acizi graşi, agliconi flavonici (extractul eteric); tanin
catehic, compuşi reducători, saponozide, flavonozide (extractul metanolic); compuşi reducători,
oze, saponozide şi tanin catehic (extractul apos).

FIGURA NR. 1

FIGURA NR. 2

5
 CAPITOLUL 1
DATE BOTANICE ASUPRA SPECIEI GLYCYRRHIZA GLABRA L.

1. 1. Etimologie. Scurt istoric

Specia Glycyrrhiza glabra L. (Fabacee sau Leguminosae) este o plantă ierboasă, vivace
prin rizomul şi rădăcinile foarte bine dezvoltate, din care se desprind stoloni lungi, subterani.
Originară din Europa Centrală, planta este cunoscută popular sub denumirile: lemn dulce, iarbă
dulce, rădăcina dulce, cioranglav, dulcişor, reglia.
La noi planta este întâlnită în zona de câmpie, în special în silvostepa Dobrogei şi cea a
Moldovei, prin tufişuri şi pajişti. Lemnul dulce este o veche plantă medicinală, descrisă în
lucrarea “Erbolario Bergomense” în anul 1441 de Guarnerinus de Padua. În Antichitate, Teofrast
o recomanda contra bolilor de piept.
Dioscoride i-a dat numele de Glycyrrhiza care înseamnă lemn dulce. În Evul Mediu era
cunoscută sub numele de Liquiritia, denumire care se păstrează şi astăzi pentru unul dintre cele
mai vechi droguri medicinale - Liquiritiae radix. Timp de secole a fost utilizat în medicina
Egiptului şi Indiei antice, greacă, romană, arabă, chineză, scitică, cu o serie de proprietăţi:
expectorant, fluidificant al secreţiilor bronhice, usor laxativ, diuretic şi corector de gust.
După anul 1950, observaţiile cu privire la acţiunea spasmolitică, antiulceroasă şi
antiflogistică a drogului şi a principalelor sale componente, a suscitat numeroase cercetări, care
fac subiectul unei vaste literaturi.

1. 2. Încadrare sistematică

Pentru încadrarea sistematică a genului Glycyrrhiza a fost luată în considerare

clasificarea realizată după sistemul elaborat de CRONQUIST A.G., TAKHTAJAN A.L. şi
ZIMMERMANN W. (1966), acceptată de către EHRENDORFER N. (1971, 1978), cu unele mici
modificări aduse ulterior de POP I., HODIŞAN I. et al..
În ultimii ani există o reorientare privind întregul sistem taxonomic, în care sunt luate în
considerare criterii noi, ceea ce va duce la o nouă clasificare a întregii lumi vii. În botanica
sistematică, apariţia unor tratate fundamentale în care se adoptă noile criterii de clasificare a dus
la reformularea încadrării genurilor şi speciilor în unităţi sistematice superioare.
După sistemul adoptat de către EHRENDORFER N. (1999) şi reluat, cu aplicare numai la
speciile superioare, de către CIOCÂRLAN V. (2000), genul Glycyrrhiza aparţine următoarelor
unităţi sistematice:
• Subregnul CORMOBIONTA
• Încrengătura SPERMATOPHYTA
• Subîncrengătura MAGNOLIOPHYTINA (ANGIOSPERMAE)
• Clasa MAGNOLIATAE (MAGNOLIOPSIDA, DICOTYLEDONATAE)
• Subclasa ROSIDAE

6
 • Ordinul FABALES (LEGUMINOSALES)
• Familia FABACEAE (LEGUMINOSAE)
• Genul GLYCYRRHIZA
▪ Specia G. glabra L.
În afară de G. glabra, alte specii ale genului, ca: G. uralensis Fisch, G. pallidiflora
Maxim, G. echinata L. sunt utilizate, de asemenea, ca sursă de obţinere a rădăcinilor cu conţinut
similar în principii active, fără a fi însă oficinale. G. echinata L. se găseşte şi în cultură.
În cazul speciei Glycyrrhiza glabra se cunosc mai multe varietăţi cu răspândire
delimitată geografic, care diferă între ele prin gradul de pubescenţă al tulpinilor, prin culoarea
florilor şi dimensiunea rădăcinilor.
Acestea sunt:
 var. typica Reg. et Herd., glabra, cu flori de culoare albastră, având o rădăcină
principală infiptă în pământ până la 1 m şi stoloni numeroşi până la 1,5m lungime, cu răspândire
în jurul Mării Mediterane, Europa Centrala până în sud-vestul Asiei şi se cultivă mai ales în
Spania şi sudul Italiei, cât şi în Marea Britanie şi S.U.A.;
 var. glandulifera Waldst. et Kit., cu tulpină pubescentă, flori violete şi lipsită de
stoloni, răspândită şi cultivată în Europa Orientala şi sudul Siberiei;
 var. violacea Boissier, aproape glabra, cu flori violete, răspândită în văile Tigrului şi
Eufratului;
 var. pallida Boissier, cu flori alb-roz, răspândită în Siria.
Conform cerinţelor F.R.X, drogul oficinal, Liquritiae radix provine numai de la
varietăţile glabra şi gladulifera.

1. 3. Caracterele morfologice ale genului Glycyrrhiza

Genul Glycyrrhiza cuprinde circa 12 specii, cele mai multe în regiunea Mediteraneana.
Plante erbacee sau subarbuşti, cu frunze imparipenate şi stipele mici, căzătoare.
Flori în raceme sau spice pedunculate, axilare. Vexil alungit, erect; aripi mai lungi decât
carena. Stamine diadelfe.
Ovar sesil cu stil filiform şi stigmat capitat. Păstaie dreaptă, scurtă, comprimată sau
verucos umflată, cu valve pieloase uneori spinoase, indehiscente sau târziu dehiscente.

1. 4. Caracterele morfologice ale speciei Glycyrrhiza glabra L.

Glycyrrhiza glabra este specie perena, erbacee, de talie redusa.

 Partea subterană este formată dintr-un rizom fusiform, îngroşat în partea superioară.
Din rizomul principal pornesc numeroşi stoloni subterani, lungi de 1-2cm, cu diametrul de 0,5-
2cm, pe care se formează multe rădăcini lungi de 1-2m. Rizomul şi stolonii sunt de culoare brună
la exterior şi galbeni la interior.
 Tulpinile aeriene apar de pe nodurile rizomului, formând tufe înalte de 1,5-2m, sunt
viguroase, erecte, iar la partea superioară aspre. Sunt puţin ramificate, cilindrice în partea
inferioară şi cu muchii în partea superioară.
 Frunzele, la bază cu stipele mici, sunt imparipenat compuse, lungi de 10-20cm,
formate din 5-9 perechi de foliole ovate sau lat eliptice, lungi de 2-5cm şi late de 1,5-2,5cm, cu
vârf rotunjit şi mucronat, colorate în verde închis având pe partea dorsală mici puncte glandulare.

7
  Florile violete lungi de 10-13mm, scurt pedicelate, cu bractei lanceolate, caduce, sunt
grupate cate 50-80 în raceme lungi. Caliciul este scurt campanulat, glandulos păros, cu dinţi mai
lungi decât tubul, iar corola este violetă mai rar roşiatică. Staminele sunt în număr de 10, iar
ovarul este monocarpelar. Vexil uneori alb-gălbui, carena acută, dar nerostrată, compusă din
doua petale libere.
 Fructul este o păstaie erectă, lungă de 1,5-3cm şi lată de 0,4-0,6cm, turtită, puţin
strangulată între seminţe, glabra la maturitate, bruna, pieloasă, indehiscentă, cu
3-5 seminţe reniforme, brune, lucioase, lungi de 2-3mm.

1. 5. Date ecologice, geobotanice şi de răspândire

1. 5. 1. Răspândire

Specie eurasiatică, originară din regiunea mediteraneană, planta se întâlneşte în toată

Europa, Asia şi în nordul Africii. Se recoltează din flora spontană, în scopuri medicinale în
următoarele ţări: Spania, Franţa, Italia, Grecia, Iran, Irak, Turcia, Siria, Liban, Israel, Rusia şi
China.
La noi creşte spontan în pădurile umede din Dobrogea, Galaţi şi Suceava. Se întâlneşte
numai în regiuni joase. În flora spontană, lemnul dulce este puţin răspândit, în special în albiile
părăsite ale unor râuri, în buruienişuri, locuri necultivate, doar din câteva staţiuni din judeţul
Vrancea (Cârligele, Răstoaca, Gara Unirea, Vulturul, Valea Putnii şi judeţele Ialomiţa şi Buzău).
În culturi este răspândită în sudul ţării.
Datorită sistemului subteran foarte dezvoltat, lemnul dulce se poate cultiva, ca şi
măceşul, pe pante abrupte, pentru prevenirea alunecărilor de teren şi a coroziunii. De asemenea,
se poate cultiva pe nisipuri, contribuind la fixarea acestora.
În ţară, Glycyrrhiza glabra este răspândită în Năsăud (cultivată), în Galaţi (spontană), în
Dobrogea şi Suceava: Stânca Ştefăneşti. În ultimii ani s-au iniţiat cercetări în vederea
introducerii în cultură, în special în zonele sudice ale ţării şi, în primul rând, pe solurile
nisipoase.
1. 5. 2. Particularităţi şi cerinţe biologice
Temperatura. Partea subterană rezistă bine la temperaturi scăzute, mai ales atunci când
se cultiva pe terenuri ferite de vânturi şi acoperite cu zăpadă.
Apa. Nu este pretenţioasă faţă de umiditatea solului, datorită sistemului radicular foarte
puternic. De regulă, lemnul dulce creşte pe albiile râurilor secate şi pe locuri necultivate.
Lumina. Suportă bine umbrirea şi se poate cultiva cu mult succes între rândurile
plantaţiilor tinere de plopi, pe terenurile aluvionale.
Solul. Dat fiind sistemul radicular foarte puternic, lemnul dulce se poate cultiva pe
terenuri nisipoase, precum şi pe pante ca mijloc de combatere a coroziunii.

1. 6. Date privind cultura speciei Glycyrrhiza glabra

Locul în asolament. Fiind o specie perenă, lemnul dulce se va cultiva în afara

asolamentului, pe terenuri mai puţin favorabile altor culturi. Terenul repartizat cultivării
lemnului dulce va fi curăţat de tufărişuri şi de buruienile perene, care constituie factori de
reducere a producţiilor, creand şi mari dificultăţi de recoltare. Solurile ce urmează a fi cultivate
cu lemn dulce se recomandă a fi în prealabil semănate 1-2 ani cu plante furajere pentru masă

8
verde.
Fertilizarea. Nu s-au facut studii privitoare la regimul de fertilizare a acestei specii.
Cunoscându-se faptul că lemnul dulce creşte bine pe locuri aluvionare, bogate în materii
nutritive, s-a constatat, din practica agricolă, că aceasta specie reacţionează favorabil la acţiunea
îngrăşămintelor organice şi minerale. Având în vedere perenitatea culturii şi reacţia la
îngrăşăminte, se recomandă ca la înfiinţarea culturii să se administreze cel puţin 30-35 tone/ha
gunoi de grajd bine fermentat, iar în anii următori se vor aplica îngrăşăminte chimice în
următoarele doze: fosfor 50-70kg/ha, azot 40-60kg/ha şi potasiu 30-40kg/ha. Gunoiul de grajd va
fi încorporat prin arătură adâncă, îngrăşămintele fosfatice şi potasice se vor aplica cu ultima
lucrare premergătoare plantatului, iar azotul se va administra primăvara devreme.
Pregătirea solului. De mare importanţă în cultura lemnului dulce, aceasta începe cu
arătura adâncă la cel puţin 30 cm. Până la plantarea din toamnă, terenul va fi discuit pentru
distrugerea buruienilor. În conţinuare, pregătirea patului germinativ se realizează în funcţie de
modul de înmulţire. La semănatul direct în câmp, patul germinativ se pregăteşte cu polidiscul la
adâncime maximâ de 4-5 cm, în timp ce la plantatul răsadului sau al bucăţilor de rizomi şi
stoloni stratul superficial al solului se va afâna până la 10-12 cm, utilizând aceeaşi maşină.
Modul de inmulţire. Lemnul dulce se poate înmulţi prin seminţe semănate direct în
câmp ori în straturi, pentru producerea răsadului sau vegetative prin rizomi, stoloni ori prin
despărţirea tufelor.
Înmuţtirea prin semănatul direct în câmp se face, de regulă, toamna, mai rar primăvara,
utilizându-se 3-4 kg seminţe/ha. Se seamănă în rânduri de 80-100 cm la adâncimea maximâ de 3-
4 cm, folosind maşina de semănat. Semănatul direct în câmp este o metodă uşoară, dar care nu
asigură reuşita culturii, deoarece seminţele germinează foarte greu şi răsar după 4-5 săptămâni,
timp în care terenul va fi în totalitate invadat de buruieni. Din această cauză, semănatul direct în
câmp nu se recomandă în practica agricolă.
Înmulţirea prin răsad, produs în straturi reci, este de preferat, date fiind consumul mic
de sămânţă (1-1,5 kg la 150-200 m² straturi) şi siguranţa mult mai mare în reuşita culturii. Stratul
se pregăteşte în mod obişnuit ca şi la celelalte culturi din toamnă, când trebuie să se execute şi
semănatul. Distanţa dintre rânduri, în strat, va fi de 25-30 cm. Răsadul va fi gata de transplantare
toamna, aceasta făcându-se la o distanţă de 80-100 cm între rânduri şi 25-30 cm între plante.
Înmulţirea prin stoloni este una dintre cele mai practicate metode. Toamna, după oprirea
vegetaţiei sau primăvara înaintea pornirii în vegetaţie, se scot stolonii necesari pentru realizarea
unor noi plantaţii. Stolonii se fragmentează în bucăţi lungi de 15-20 cm şi astfel pregătiţi se
plantează în rigole la adâncimea de 10-12 cm, distanţa între rânduri fiind aceeaşi ca şi în cazul
răsadului, şi se acoperă cu sapa. Perioada optimă de plantare este toamna (octombrie) şi se
folosesc aproximativ 1800-2000 kg stoloni/ha. Plantarea din primăvara (martie) e o metoda
riscantă.
Înmulţirea prin despărţirea tufelor. Se practică cu mult succes luând materialul de
înmulţire de la plantele bătrâne din plantaţiile ce urmează a fi desfiinţate. Desigur, acest mod de
înmulţire este o metodă greoaie, dar foarte sigură în realizarea unor plantaţii noi. Greutăţi mari se
întâmpină la scosul vechilor tufe, care se execută cu plugul sau cazmaua. Tufele scoase se desfac
luându-se toţi lăstarii cu 2-3 rădăcini şi se plantează în acelaşi mod ca şi răsadul. Restul din tufa-
rizomi şi stoloni-se utilizează ca materie primă pentru industria farmaceutică.
Lucrările de întreţinere. În plantaţiile obţinute prin semănatul direct se va da atenţie în
special distrugerii buruienilor. Pentru aceasta se vor executa praşile oarbe între rânduri,

9
urmărindu-se urmele semănătorii, iar rândurile vor fi plivite manual. Toate plantaţiile, indiferent
de modul cum au fost obţinute, se vor întreţine curate de buruieni prin lucrări repetate de prăşit şi
plivit ori de cate ori este nevoie. Toamna, dupa încetarea vegetaţiei, tufele se bilonează. Nu se
recomandă tăierea şi îndepărtarea din lan a tulpinilor. În timpul iernii acestea vor reţine zăpada şi
vor fi scoase din lan numai primăvara. Bilonarea rândurilor are un deosebit rol în protejarea faţă
de condiţiile neprielnice din timpul iernii. Plantaţiile încheiate şi bine întreţinute în primii 2-3 ani
de vegetaţie se întreţin foarte uşor în anii următori.
Influenţa factorilor externi
Specia se cultivă mai ales pe soluri nisipoase şi pe terenuri supuse eroziunii şi
alunecării. Unii autori nu au găsit vreo relaţie între conţinutul rădăcinilor în glicirizina şi
caracteristicile solului, ca pH, substanţe organice, apa, bicarbonate, cloruri; alţii au observat că
rădăcinile plantelor crescute pe soluri sărăturoase conţin mai multă glicirizină, deşi sărurile cu
ioni: clorura, sulfat, magneziu, calciu, sodium şi potasiu inhibă germinarea seminţelor şi
dezvoltarea plantelor, atât în vitro cât şi in vivo. S-a mai constatat că plantele crescute pe terenuri
inundabile au un conţinut mai mic de glicirizină.
Acumularea glicirizinei este influenţată de diverşi factori climatici, în special de
temperatură. Urmărindu-se conţinutul rădăcinilor în glicirizina în timpul iernii (perioada de
minimă activitate a plantei) s-a constatat ca în regiunile unde temperatura anuală a prezentat
variaţii minore, conţinutul a rămas constant şi mai ridicat decât cel al plantelor din regiuni cu
temperaturi hibernale joase.
Iradierea seminţelor cu raze X a determinat o îmbunătăţire a germinaţiei şi o creştere a
conţinutului de substanţă uscată cu 33-100 % şi de glicirizină cu 5-9 % în rădăcinile din primul
an de vegetaţie.

1.7. Liquiritiae radix – recoltare, uscare şi conservare

Recoltarea se face în martie–aprilie şi în septembrie-octombrie. Plantele de cel puţin 3-4

ani se desrădăcineaza, săpându-se gropi şi şanţuri în jurul lor urmărind rizomii şi rădăcinile
lungi.
Se scoate întreaga tufă. Uneori este necesar să se sape şanţuri înguste, pe toată lungimea
rădăcinilor. Tufa de pe care nu se taie primii câţiva centimetri de rizom sau rădăcină, cu mugurii
se îngroapă în acelaşi loc, pentru a forma din nou rădăcinile în următorii 3-4 ani.
Gropile şi şanţurile se astupă. Rădăcinile se scutură de pământ, se zvântă şi se scutură
din nou. Dacă este nevoie se spală repede şi se zvântă câteva ore. Părţile seci, atacate de viermi
sau mai subţiri de 0,5 cm se vor prelucra ca şi cele bune, dar separat.
Pentru fermentare se aşază în grămezi, care se acoperă cu paie sau coceni de porumb.
La 2-3 zile se desfac şi se întorc cu furca, pentru a nu mucegăi. După 10-15 zile, când au devenit
mai galbene în interior, se taie în bucăţi de 25-30 cm. Cele mai groase de 2 cm se despică de-a
lungul.
Se usucă la soare, sau în poduri sau în uscătorii la cel mult 40°C, până se rup uşor la
îndoire. Din 3-4 kg de produs recoltat, se obţine un kg de produs uscat. Se ambalează în saci
textili.
Separat, se ambalează şi se predau rădăcinile prea subţiri, seci sau atacate de viermi.

10
 1.8. Caractere macroscopice ale produsului Liquiritiae radix
Fragmente cilindrice, întregi sau despicate longitudinal, cu suprafaţa netedă (sortul
decorticat) sau striata (produsul nedecorticat) şi fractură fibroasă, pulverulentă.
Lungimea este de 10-30 cm, diametrul de 1-4 cm.
Culoarea galbena citron (Liquiritiae radix bismundata), uneori cu puncte brune
(Liquiritiae radix mundata) sau brună cafenie (Liquiritiae radix nonmundata).
Gustul dulce al produsului decorticat devine înţepător-amărui, după un timp, în cazul
celui nemundat.
Miros slab characteristic.

1. 9. Caracterele microscopice ale produsului Liquiritiae radix

Secţiunea transversală se caracterizează prin structura secundară cu numeroase raze

medulare ce despart lemnul şi liberul în fascicule libero-lemnoase cuneiforme. La periferia
fasciculelor liberiene se observă liberul primar, obliterat (keratenchim). Pachetele de fibre
sclerificate conturează fasciculele liberiene şi lemnoase. Celulele parenchimatice ce le înconjoară
conţin cristale prismatice de oxalat de calciu. Parenchimul cortical este slab dezvoltat (la
produsul nedecorticat). La stoloni şi rizomi este prezent parenchimul medular. Substanţa de
rezervă este amidonul.
Pulberea cu aspect fibros, aderentă de tegumente este galbenă citron, omogenă
(Liquiritiae radix mundata) sau cu rare fragmente brun-cenuşii (Liquiritiae radix nonmundata).
Gustul este mai întâi dulce, apoi iute amărui, miros slab caracteristic.
Examenul microscopic permite observarea vaselor de lemn de calibru mare (punctate),
scurte şi cu diametrul mai mare în regiunea mediană decât la capete (aspect de butoiase), însoţite
de fragmente de parenchim cu amidon, de pachete de fibre cu sau fără teci cristaligene. În
pulberea produsului nedecorticat este prezent suberul.

11
 CAPITOLUL 2
DATE FITOCHIMICE ASUPRA SPECIEI GLYCYRRHIZA GLABRA L.

2. 1. Saponozidele triterpenice

Cei mai importanţi componenţi organici sunt saponozidele triterpenice, dintre care
principală este acidul glicirizinic (acid glicirizic), care se găseşte în planta sub forma de sare de
calciu, potasiu şi magneziu. Sub aceasta formă a fost izolat încă de la începutul secolului trecut şi
denumit glicirizina. Mai târziu s-a stabilit caracterul de sare al glicirizinei şi de glicozida a
acidului glicirizic.
Conţinutul în glicirizina găsit de diferiţi autori variază foarte mult din cauza factorilor
ecologici cât şi a metodelor de determinare cantitativă aplicate; s-au consemnat valori între 2,3-
20,1%. În părţile subterane ale plantei care cuprind rizomi, rădăcini şi stoloni, glicirizina este
inegal repartizată; rizomul este mai bogat ca rădăcinile, iar în rizom este localizată mai ales în
scoarţă. După unii autori, rizomii verticali, care poartă tulpinile au acelaşi conţinut în glicirizină
ca şi cei orizontali; după alţi autori, rizomii orizontali sunt considerabil mai bogaţi. Rădăcinile
bătrâne conţin mai multa glicirizină decât cele tinere.
Acidul glicirizic, un compus de circa 50 de ori mai dulce decât zaharoza, este o
diglucuroanidă a acidului gliciretic (acid gliciretinic) lipsit de gustul dulce. Acesta din urmă se
găseşte sub două forme stereoizomere: acizii 18α- şi 18β- gliciretic. După unii autori, în plantă s-
ar găsi numai sub forma 18β, izomerul 18α s-ar forma în timpul hidrolizei acide.
După hidroliza acidă a totalului de glicozide triterpenice, din apele reziduale de la
separarea acidului gliciretic, s-au izolat o serie de alte triterpene pentaciclice, înrudite structural,
cum sunt: acizii 18α-hidroxigliciretic; 24-hidroxigliciretic;
26-hidroxigliciretic; 28-hidroxigliciretic; 11-deoxigliciretic; 21,24-dihidroxi-11-deoxigliciretic;
liquiritic (un stereoizomer al acidului gliciretic); 24-hidroxiliquiritic; 21α, 24-dihidroxiliquiritic;
liquoric (cu o punte de oxigen între C-16 şi C-21); glabric (acid 2α,3β-diol-12-oleanen-14-on-30-
oic); glaboric (acid glabrinic); glabrolonic; gliciretol (cu COOH în loc de OH la C-30); β-
amirina; glabrolida; deoxiglabrolida; izoglabrolida şi 21α-hidroxiizoglabrolida, ultimile patru cu
structura lactonică, şi alţi derivaţi similari.
Partea aeriană a plantei conţine, de asemenea, derivaţi triterpenici, însă în cantitate mică
şi puţin studiati. S-au izolat glicirizina, acid uralenic, ester metilic al acidului olean-11,13(18)-
dien-3,24-diol-30-oic şi probabil al acidului olean-9(11)12-dien-3,24-diol-30-oic precum şi doua
triterpene neidentificate.
În afară de aceşti componenţi triterpenici de tip oleanan, în rădăcini s-a mai semnalat
prezenţa acidului betulinic de tip lupinan.

2. 2. Flavonoidele

O a doua grupă de compuşi farmacologic importanţi o formează flavonoidele.

În rădăcini s-au găsit flavonoide din grupa flavanonelor, a chalconelor şi izoflavonelor, în
cantitate de 1-1,5%; s-au izolat şi caracterizat circa 27 reprezentanţi.

12
 Prima flavonoidă izolată a fost liquiritina, care este flavonoida preponderentă (0,45-
0,60%). Alte flavanone libere sau glicozidate, izolate şi caracterizate sunt: ramnoliquiritina (4’-
ramnoglucozida liquiritigeninei), glabranina (5,7-dihidroxi-8-(3’3’-dimetilalil)-flavanona),
pinocembrina, glabrolul, 4’-glucoapiozida liquiritigeninei şi 3’-hidroxiglabrol.
Din grupa chalconelor s-au izolat izoliquiritina, neoizoliquiritina, ramnoglucozida
izoliquiritigeninei, licurozida şi alte chalcone încă neidentificate.
Dintre izoflavone şi izoflavanone s-au identificat formononetina (ononetina, biochanina
B), licoricidina (3’,6-diizopentenil-2’,4’,5’-trihidroxi-7-metoxiizoflavan), prunetina, glizarina,
licoricona (2’,7-dihidroxi-4’,6’-dimetoxi-5’-(3,3-dimetilalil)-izoflavona), care este unicul
exemplu de flavonoidă naturală cu inelul B de tip floroglucină, glabridina, hispaglabridina A ,
hispaglabridina B, 4’-o-metilglabridina,3’-metoxiglabridina şi fascolinizoflavan.
Un grup aparte de constituienţi îl formează cei de tip cumestan, izolaţi în ultima vreme
şi denumiţi:glicirol, 5-O-metilglicirol şi izoglicirol.
În părţile aeriene grupul flavonoidelor este mai diversificat. El cuprinde, spre deosebire
de rădăcină, mai ales flavone libere sau glicozidate. S-au găsit: quercetina, izoquercetrina,
glifozida (o flavonozida nouă cu o grupare acetil legată la glucoza izoquercetrinei), quercetin-3-
glucobiozida, camferol, camferol-3-glucobiozida, astragalina, astragalinmonoacetat,
izoramnetina, saponaretina care se transforma în mediul acid parţial în vitexina.
Frunzele şi herba mai conţin flavonoide din grupa flavanonelor, chalconelor şi
auronelor, ca liquiritigenina, liquiritina, neoliquiritina, neoizoliquiritina (4-β-D-glucopiranozida-
trans-izoliquiritigeninei), licurozida (4-β-D-glucopiranosil-2β-D-apro-D (sau L)-furanozida-
trans-izoliquiritigeninei), genkwanina, izoaurozida (folerozida), glabrozida şi folerogenina,
aceasta din urmă fiind (−)-2H,3H-cis-5,4’-dihidroxi-7-metoxiflavanonol (primul flavanonol
natural de configuraţie cis). Nu s-au constatat diferenţe în componenţa calitativî a flavonoidelor
din frunzele plantelor colectate din diferite părţi ale Rusiei.

2. 3. Alte componente

Rădăcina mai conţine urme de tanin şi cumarine, ca herniarina, umbeliferona şi o 3-

arilcumarină nouă denumită glicirina, precum şi acizi hidroxicinamici, ca acidul ferulic şi
sinapic. Alţi acizi organici semnalaţi sunt: acizii benzoic, malic, salicilic şi
o-acetilsalicilic.
Dintre compuşii azotaţi care reprezintă circa 0,25-0,77 % s-au izolat colina 0,65%,
betaina 0,09% şi, după indicaţii mai vechi, asparagina 2-4%. dintr-un extract metanolic s-a
separat o fracţiune solubilă în apă, în care s-au identificat compuşi ce permit utilizarea
rădăcinilor de liquiritia ca aromatizant al tutunului.
Aceştia sunt: N-(1-deoxi-D-fructozil)-L-prolina, N-(1-deoxi-D-fructozil)-L-alanina, N-
(1-deoxi-D-fructozil)-L-asparagina şi N-1-deoxi-D-fructozilul acidului L-aspartic. S-au mai
identificat o serie de aminoacizi liberi, ca acidul aspartic, treonina, serina, prolina, glicina,
alanina, valina, izoleucina şi acid γ-aminobutilic.
Rădăcina conţine până la 3,5% lipide; după saponificare s-au izolat trei acizi saturaţi
dintre care s-au identificat acidul palmitic, patru acizi mononesaturaţi, unul fiind acidul oleic şi
trei acizi polinesaturati. Nesaponificabilul conţine β-sitosterol,
22,23-dihidrostigmasterol şi stigmasterol. S-au mai izolat parafina nonacosan şi alcoolii arafinici,
tetracosanolul şi octacosanolul.

13
 Rădăcinile conţin glucidele: glucoza (0,6-4,1%), fructoza (0,3-4,1%), zaharoza (7,3-
20,5%) şi uneori maltoza (0,1-0,6%) care contrubuie la gustul lor dulce.
Conţinutul în amidon este mare (20-30%). Se mai semnalează hemiceluloza şi după
indicaţii mai vechi, manitolul. S-a separat şi o fracţiune de glucoproteine, care este considerată
responsabilă de efectul alergenic asupra pielii pe care îl provoacă uneori rădăcina de lemn dulce.
Prin antrenare cu vapori de apa s-au obţinut cantităţi mici (0,03-0,035%) de ulei volatil
conţinând salicilat de metil, iar prin extragere cu diclormetan urmată de distilare, 0,42% ulei
eteric în care s-au identificat 63 de componente, principalele fiind butirolactona, 2-acetilfuran, 2-
acetilpirol, 5-metil-2-furilaldehida şi alcool furfurilic.
Dîntr-un extract alcoolic s-a separate o fracţiune (0,035%) cu marcante proprietăţi
estrogene; unii autori au presupus că substanţa responsabilă de această acţiune ar fi β-
sitosterolul, alţi autori însă, fracţionand cromatografic concentratul, au obţinut substanţe cu Rf
foarte apropiat de acela al estronei şi estradiolului. S-a mai obţinut din rădăcini un concentrat
alcoolic sau eteric cu acţiune antilizozomică al cărui factor activ pare a fi o flavonoidă.
Se mai semnalează vitamine din grupul B şi anume un factor similar cu acidul
pantotenic (33 μg/g) şi unul similar cu biotina. În herba s-a determinat şi conţinutul în glucide
totale (8,21%), reducătoare (1,75%) şi în amidon (1,53%).
Rădăcinile de diverse provenienţe, decorticate şi uscate, conţin 3,2-8,8% cenuşă.
Rădăcinile nedecorticate sunt mai bogate în cenuşă 4-10%. Ca elemente s-au determinat: oxid de
calciu 0,58%, sodiu 0,036%, pentaoxid de fosfor 0,32%, fer 7,9 mg%, mangan 2,8 mg%, zinc 1
mg%, cupru 0,35 mg% şi molibden 0,015 mg%.

14
 CAPITOLUL 3
ACTIUNE FARMACOLOGICA SI UTILIZARI

3. 1. Acţiune farmacologică

Rizomul şi rădăcinile plantei au utilizări terapeutice atât în medicina umana cât şi în cea
veterinară. Are acţiune:
 demulcentă şi expectorant prin saponozide-glicirizina, acid gliciretic şi derivati,
ajutând la fluidificarea secreţiilor traheobronhice şi faringiene;
 antiniflamatoare de tip cortizonic şi mineral-corticoida prin glicirizina, steroli;
 diuretică prin glicirizina , flavone;
 antispastică prin cumarine, flavone;
 oestrogenă prin steroli;
 cicatrizantă şi antiulceroasă prin glicirizină, acid gliciretic, ce influenţează echilibrul
ionic (Na+ , K+, Cl-) şi prin flavonozide;
 bacteriostatică prin glicirizină şi flavonoide;
 antalgică;
 proprietăţi imunologice prin intermediul poliholozidelor cu o pronunţată acţiune
asupra sistemului reticuloendotelial ;
 previne complicaţiile diabetului prin izoliquiritigenolul ce inhibă aldo-reductaza;
 acţiune laxativă prin complexul de principii ce influenţează motilitatea
gastrointestinală;
Intern, planta este utilizată de asemenea, în artrite, dismenoree, ulcer gastric, litiaza
renală şi biliară, dispepsii de fermentaţie. Extern este folosită pentru tratarea afecţiunilor bucale.
Glicirizina in vitro este activă pe numeroase virusuri, are slabe proprietăţi bacteriene,
este un antihepatotoxic, imunostimilator şi cicatrizant. Este lipsită de efecte teratogene,
mutagene sau cancerigene. Acţiunea antiinflamatoare a acidului gliciretic se manifesta in vitro
indirect prin inhibarea competitivă a enzimelor implicate în degradarea hormonilor steroidici
(∆4,5-β-reductaza) sau în dezactivarea cortisolului (11-β-hidroxisteroid dehidrogenaza) şi printr-o
afinitate faţă de receptorii aldosteronici.

3. 2. Utilizări

 În maladia Addison, folosirea glicirizinei şi a acidului 18-β-gliciretinic, cu rezultate

foarte bune;
 În artrita reumatoidă, Revers şi apoi Malhuysen au arătat că licviritia prezintă o
acţiune asemănătoare desoxicorticosteronei şi o acţiune certă, proprie ACTH-ului;
 În ulcerul gastro-duodenal, gastrite şi gastroduodenite, cea mai largă utilizare având-o
glicirizatul de amoniu;
 În dermatologie, acidul gliciretinic poate fi folosit sub formă de loţiuni, unguente,
pulberi în tratamentul unor afecţiuni cutanate ca dermatite acute şi cornice, neurodermite,
15
psoriasis, eczema;
 În afecţiuni bronhopulmonare. Ca expectorant intră în compoziţia speciilor pectorale
şi preparatului Concentratum pectorale;
 În crize hemoroidale;
 În eriteme solare, dermite seboreice, prurit vulvar, intepaturi de insecte, afecţiuni ale
cavităţii bucale şi orofaringiene;
 Corector de gust pentru preparate mai puţin agreabile (acidul gliciretic sub formă de
sare sau de ester). În acest scop se foloseşte produsul vegetal pulverizat-Pulvis Liquiritiae;
 Sucul este un foarte bun excipient pilular-Succus Liquiritiae, iar gelul preparat cu
glicirizina constituie un bun vehicul pentru încorporarea altor medicamente de uz local,
glicirizina mărind absorbţia cutanată a substanţelor active;
 Acţiune hormonală. Rădăcina lui este extrem de bogată în estrogen. Sub acţiunea sa,
ritmul de creştere al pilozităţilor este încetinit, pielea redevine catifelată şi strălucitoare, sânii îşi
recapătă o bună parte din fermitate (efect constatat şi la femeile care nu au ajuns la menopauză).
Multe alte atribute fizice ale feminităţii sunt dinamizate sub acţiunea acestei plante, care pe bună
dreptate poate fi numită un miracol de frumuseţe. Cu ea se fac cure de 2-3 luni, urmate apoi de o
pauză de patru săptămâni.
 Pulbere laxativ-purgativă: Pulvis Liquiritiae compositus;
 Edulcorant, folosit în industria alimentară cu putere edulcorantă de 50-60 de ori mai
mare decât a zaharozei şi spumifiant, la prepararea de băuturi alcoolice şi nealcoolice
carbogazoase, a berei brune, în cofetărie şi în industria tutunului. Pentru prevenirea abuzului,
aceste preparate ar trebui etichetate corespunzător;
 Glicirizina extrasa din plantă este utilizată la încărcarea stingătoarelor de incendiu.
Nu se utilizează în hipertensiunea arterială fără avizul medicului, nu se asociază cu
corticosteroizi. Din aceste motive se recomandă a nu se depăşi administrarea în 24 de ore a 8g de
produs vegetal, sub formă de infuzie şi 5g sub forma de pulbere, a 3mg/kg (in medie 125mg)
glicirizina sau cantitate echivalenta de extract.
Lemnul dulce este contraindicat femeilor care suferă de boli tumorale benigne (chist,
fibrom, adeno-fibrom) şi maligne. De asemenea, persoanele care au predispoziţie pentru acest tip
de boli nu vor lua lemn-dulce, care este foarte bine înlocuit de seminţele de mărar.
Asociat cu aspirina, sucul de Liquiritia are acţiune analgezică, antiinflamatoare şi
antipiretică. În prezenţa acidului gliciretic berberina pierde gustul amar; glicirizatul de berberină
rezultat este folosit în tratamentul bolilor gastrointestinale cu componentă alergică. În gastrite şi
ulcere se foloseşte şi glicirizatul bazic de bismut sau de aluminiu. Acidul gliciretic măreşte
activitatea piridoxinei la asocirea cu aceasta.

16
 CAPITOLUL 4
PRODUSE MEDICINALE

4. 1. Produse fitoterapeutice

Aproape uitat de tot de către români, lemnul dulce a început sa reapară în farmacii şi în
magazinele specializate în plante medicinale.Cu un conţinut bogat în principii active, el intră în
compoziţia a numeroase medicamente naturiste.
LEMN DULCE 40 CPS.
Conţinut: 40 capsule
Compoziţie: liquiritiae radix (lemn dulce) 0.190g/cps
Acţiuni: Complexul de principii vegetale conţinute în rădăcini de lemn dulce conferă
produsului efecte: expectorant, antispastic, antiinflamator, laxativ.
Indicaţii: traheită, faringită, broşită, dispepsii de fermentaţie, dismenoree, constipaţie.
Administrare: 1 cps de 3 ori/zi
BABY DRINK

FIGURA NR.3

Conţinut: 12 plicurix5 g
Compoziţie: extract natural de cimbru, muşeţel, lemn dulce şi mentă într-un sirop de
glucoză şi sucroză.
Indicaţii: pentru a îndeparta flatulenţa, colicile, indigestia şi infectiile respiratorii.
Administrare: conţinutul unui plic se pune în 50 ml apa în prealabil fiartă şi apoi racită.
Se amestecă până când se obţine o solutie clară. Nu necesită adaos de zahăr.
Producător: Pharco Pharm

17
 EFITUSIN

FIGURA NR. 4

Formă de prezentare şi compoziţie: Flacon cu 130 g sirop care conţine 4% extract de

lemn dulce, 10% alcool 90 grade sirop simplu.
Acţiune terapeutică: Rădăcinile plantei Glycyrrhiza glabra au ca şi component principal
acidul glicirizinic sub formă de săruri de Ca, K şi Mg, numit şi glicirizină. De asemenea mai
conţin acid glabric, rezine, lipide, amidon, manitol, vitamine din grupul B, minerale, albumină,
mucină, dihidrostigmasterol şi un hormon estrogen de natură steroidică similar estradiolului.
Datorită compoziţiei chimice atât de complexe, acţiunea terapeutică e multiplă. Astfel acţiunea
principală este aceea antitusivă. De asemenea produsul are acţiune laxativă, diuretică,
cicatrizantă, antiinflamatorie şi antitoxică.
Indicaţii terapeutice: Tusea care însoţeşte diferitele afecţiuni ale căilor respiratorii:
bronşite, traheite, faringite, pneumonii acute şi cronice. Siropul are de asemenea acţiune benefică
în constipaţii, ulcer gastro-duodenal, gastrite acute şi cronice şi gastroduodenite.
Contraindicaţii: Nu se administrează sugarilor şi copiilor sub 5 ani.
Efecte adverse: Rar şi în doze mari: diaree, colici abdominale.
Mod de administrare: Adulţi: 3 x 1 linguriţă/zi. Copii: 3 x linguriţă/zi.
Condiţii de păstrare: Se va păstra la loc uscat, răcoros, ferit de lumină. Se eliberează fără
prescripţie medicală
COUGHEND
Conţinut flacon: 100 ml sirop
Compoziţie: Piper Longum, Glycyrrhiza glabra, Ocinum Sanctum.
Indicaţii: infecţii ale căilor aeriene superioare (guturai, faringite, laringite) şi inferioare
(bronşite, bronşiolite, astm bronşic, toate tipurile de tuse).
Protector natural al căilor respiratorii, preparatul este util în toate tipurile de tuse,

18
impotriva congestionarii mucoasei căilor respiratorii superioare şi inferioare. Extractul de Piper
Longum este util în tulburările de motricitate şi secreţie bronşică. Extractul de Glycyrrhiza
glabra are efect bronhodilatator, mucolitic şi antiinflamator. Extractul de Ocinum Sanctum are
efect vasodilatator.
Administrare: 5 – 10 ml de 3 ori/zi.
Producător: Star International

DIABECON

FIGURA NR.5

Conţinut: 60 tablete
Compoziţie: Extracte: Gymnema sylvestre 30mg , Pterocarpus marsupium 20mg,
Glycyrrhiza glabra 20mg, Casearia esculenta 20mg, Eugenia jambolana 20mg, Asparagus
racemosus 20mg, Boerhaavia diffusa 20mg, Sphaeranthus indicus 10mg, Tinospora cordifolia
10mg, Swertia chirata 10mg, Tribulus terrestris 10mg, Phyllanthus amarus 10mg, Gmelina
arborea 10mg, Gossypium herbaceum 10mg, Berberis aristata 5mg, Aloe vera 5mg Triphala
3mg, Pudre: Commiphora wightii 30mg, Shilajeet 30mg, Momordica charantia 20mg, Piper
nigrum 10mg, Ocimum sanctum 10mg, Abutilon indicum 10mg, Curcuma longa 10mg, Rumex
maritimus 5mg, Vidangadi lauham 27mg, Vang bhasma 5mg, Abhrak bhasma 10mg, Praval
bhasma 10mg, Akik pishti 5mg, Shingraf 5mg, Yashad bhasma 5mg, Trikatu 5mg.
Indicaţii: Diminuează nivelul glucozei din sânge la persoanele cu diabet non-
insulinodependent (NIDDM). Reduce nivelul colesterolului din sănge. Scade efectele asociate
diabetului: setea acută, urinare frecventă etc. Se poate asocia cu alte hipoglicemiante orale în
diabetul non-insulinodependent (NIDDM) şi ca adjuvant în diabetul insulinodependent
Administrare: Pentru obţinerea unor rezultate favorabile în îmbunătăţirea stării de
sănătate acest produs se poate administra astfel: la adulţi - 2-3 tablete de 2-3 ori pe zi. Diabecon
nu influenţează capacitatea de a conduce autovehicule.
Producător: Himalaya

19
 MARGUSA-50 TB
Compoziţie: Azadirachta Indica, Glycyrrhiza glabra
Acţiune: rol energizant, detoxifiant şi antioxidant datorită uleiului obţinut din seminţele
de Azadirachta Indica şi stolonilor din Glycyrrhiza glabra. Prin conţinutul de acizi graşi
nesaturaţi şi compuşi rezinici de natură terpenică (azadiractina, nirubin) este un bun
imunostimulator şi eficient în toxiinfecţiile alimentare. Scade producţia de radicali liberi şi are o
uşoară acţiune reglatoare a glicemiei.
Indicaţii: reglarea sistemului imunitar, poliartrita reumatoidă, afecţiuni cutanate cu
componentă metabolică, acnee, urticarie, prurit, comedoane, psoriazis.
Producător: Star International
MARGUSA-100 TB
Prezentare: Flacon cu 50 sau 100 tablete (1 tb.= 500mg.)
Margusa este îmbogăţită cu toate binefacerile oferite de Melia azadirachta (Neem) şi
puterea antioxidantului conţinut în Glycyrrhiza glabra.
Compoziţie: Melia azadirachta (frunze), Gumacacia, Glycyrrhiza glabra extract, Melia
azadirachta (scoarţă).
Conţin flavone, fitosteroli, principii amare rezinice tonice, substanţe antioxidante.
Acţiune: este un produs având rolul de energizant, detoxifiant şi antioxidant, datorită
seminţelor de Melia azadirachta şi stolonilor din lemnul dulce - Glycyrrhiza glabra. Prin
conţinutul foarte ridicat de acizi graşi nesaturaţi şi de compuşi rezinici de natură terpenică
(azadiractina, nirubina) stimulează şi protejează sistemul imunitar al organismului, fiind deosebit
de eficient şi în toxiinfecţiile alimentare. Totodată, acţionează ca tonic general, antiseptic şi
antiiflamator, cât şi ca antireumatic şi antiartritic.
Indicaţii: Este eficient în boli de piele ca: acneea, pruritul, comedoamele, urticaria,
arsuri; în reglarea sistemului imunitar; împotriva artritei reumatoide, în inflamaţii, impurităţi ale
sângelui; controlează psoriazisul.
Administrare:
- Adulţi: 1-2 tablete de 2-3 ori/zi;
- Copii: 1/2 tabletă de 2 ori/zi.
Tratamentul se efectuează în serii de câte 30 zile, cu 10 zile pauză între ele,
conţinuându-se minim 2-3 luni până la cure de 6 luni.
Siguranţă: Produsul este sigur în dozele recomandate pentru administrare. Eventuale
probleme legate de siguranţa în utilizare sunt extrem de rare.
MEMO ON (50 TB)
Conţinut: 50 tab, 1 tab=500 mg
Compoziţie: Bacopa monnieri, Convulvulus pluricaulis, Glycyrrhiza glabra, Emblica
officinalis, Piper longum
Indicaţii: Stări de oboseală mentală, tulburări de memorie, scăderea performanţelor
şcolare; anxietate, stres prelungit; pentru protejarea sistemului psiho-neuro-imunitar.
Stimulent natural al memoriei.
Preparatul este un amestec din plante exotice care acţionează în mod specific,
îmbunătăţind memoria. Bacopa monnieri, Convulvulus pluricaulis, Glycyrrhiza glabra, Emblica
officinalis, Piper longum aduc un aport de glicozide cu acţiuni cardiotonice şi stimulatoare ale

20
sistemului nervos central şi periferic, de protectie a sistemului imunitar.
Creste activitatea proteinkinazei, îmbunătăţind metabolismul neuronal. Are efect pe
memoria de scurtă şi lungă durată, optimizează capacitatea de acumulare, reţinere şi redare.
Creşte rezistenţa şi capacitatea de adaptare la stres.
Este recomandat copiilor şcolari, studenţilor şi adulţilor cu fenomene evidente de
scădere a performanţelor de memorare. Nu are efecte nedorite, nu induce obişnuinţă
Administrare: 1 tableta de 3 ori/zi
Producător: Star International.
THERMOJETICS VERDE ŞI BEJ
O armonie între natura, o silueta superbă şi o dispoziţie bună. Thermojetics vine de la
"thermogenezis”, ce înseamnă “crearea căldurii”. Acesta este procesul prin care corpul nostru
transformă mâncarea şi grăsimile depozitate în energie. Pentru a da jos kilogramele şi centimetrii
în plus, nu este obligatoriu să renunţi la mâncarea preferată. Cu Thermojetics Verde şi Bej poţi
scădea în greutate, simţindu-te bine şi arătând excelent, fără senzaţia de foame şi fără a te epuiza
cu exerciţii fizice. Aceste tablete iţi vor aduce rezultatele aşteptate. Au acţiune sinergică.
Remediu uşor tonifiant, contribuie la scăderea poftei de mâncare, slăbire şi profilaxia obezităţii.
Conţin microelemente şi ierburi, care stimulează în mod natural activitatea celulelor, ceea ce
contribuie la o maximă asimilare a hranei. Sunt formulate printr-un amestec ales de 21 factori
botanici benefici sănătăţii. Includ ierburi, folosite din antichitate în China şi plante tropicale din
zona amazoniană. Combat senzaţia de foame, te ajută să mănânci mai puţin.
Înlătură senzaţia de oboseală, asigură o energie suplimentară, măresc capacitatea de
muncă, sporesc metabolismul. Ajută la crearea unui echilibru al arderilor în favoarea arderii
grăsimilor. Contribuie la reducerea ţesuturilor adipoase din organism.
Tableta verde conţine: extract de rădăcina de Sida cordifolia, frunze de Anthophyta
Magnoliopsida, Fucus Vesiculosos, extract de fucte Garcinia Cambodgia, rădăcini de Valeriana
Officinalis, frunze de Lonicera, Fumaria Officinalis, Tavalga, extraxt de Ceai Verde. Tabletele
Verzi îmbunătăţesc starea generală. Folosirea acestor tablete ajută la stimularea dorinţei de a face
activitate fizică şi contribuie la funcţionarea normală a tuturor sistemelor organismului.
Tableta bej conţine: fructe de Paducel (Crataegus oxyacantha), scoarţă de cruşin
american (Rhamnus purshiana), frunze de Arctostaphylos, Uva-ursi, Medicago sativa, Zea mays,
Petroselinum crispum, rădăcină de Marsh-Mallow, scoarţă de Magnolia, Tabebuia impestiginosa,
Pfaffia paniculata, rădăcină de Astragal (Bai Chi), seminţe de Foeniculum vulgaris, Solidago
Yigraurea, Glycyrrhiza glabra.
Tabletele Bej conţin fitonutrienţi, care ajută la menţinerea echilibrului substanţelor
nutritive în organism.
Utilizare: se consumă o tabletă verde şi una bej de 2 ori pe zi cu un interval de 5 ore
între ele: la ora 10.00 şi la 15.00.
Thermojetics Verde şi Bej nu se recomandă gravidelor şi mamelor care alaptează (pot
da gust amar laptelui).
FORMULA 1
Băutură proteică nutritivă, reprezintă componentul de bază al programului Herbalife.
Este un produs extrem de hrănitor, fără egal în lume, fiind cel mai apropiat, ca valoare nutritivă,
de laptele matern. Poate înlocui zilnic orice masă.
Compoziţie: 52 de ingrediente printre care: carbohidraţi, extracte din plante, vitamine,
uleiuri esenţiale, proteine vegetale obţinute din muguri de soia. Asigură organismului 18

21
aminoacizi, printre care 9 sunt esenţiali (pe care corpul nu şi-i poate produce singur şi trebuie să-
i ia din alimentaţia zilnică).
Conţine caseinat de calciu, fibre de porumb, celuloză pudră, ulei de canola, lecitină din
soia, fibre de ovaz, ortofosfat de calciu, oxid de magneziu, extract de lemn dulce, pectină de
citrice, păstăi de psyllium, miere pudră, rădăcini de ghimber, acid ascorbic, acetat de vitamina E,
palmitat de vitamina A, rădăcina de lemn dulce, măceşe, gotukola, rădăcină de păpădie,
patrunjel, papaya, fumarat feros, niacinamide, oxid de zinc, gluconat de cupru, pantotenat de
calciu, papain, bromelain, hidroclorură de piridoxina, mononitrat de tiamină, riboflavină,
vitamina D3, acid folic, biotin, selenit de sodiu, molibdat de sodiu, amino acid chelate de crom,
aspartat de crom, nicotinat de crom, cyanocobalamin ş.a.
Conţine Aminogen – un complex de enzime cu rol important în digestia, absorbţia şi
fixarea proteinelor. Revigorează tonusul muşchilor. F1 nu conţine grăsimi saturate, proteine
animale, colesterol, zahar (conţine îndulcitor natural de fructe).
Are un aport caloric mic, dar hrăneşte optim organismul producând o senzaţie de
saţietate persistentă, satisfacţie şi vitalitate.
Are un gust foarte plăcut cu 4 variante de arome: vanilie, fructe de pădure, ciocolată şi
fructe tropicale.
Indicaţii: îngrăşare, menţinerea greutăţii, vitaminizare, supliment nutritiv pentru sportivi
etc.
Orice tip de program asigură depuraţia (curăţirea), imunizarea şi fortificarea
organismului.
FORMULA 2 - MULTIVITAMINE, MINERALE ŞI INGREDIENTE VEGETALE
O combinaţie unică prin puterea sa nutritivă. Se consumă în orice tip de program: de
slăbire, îngrăşare, menţinerea greutăţii, detoxifierea şi imunizarea organismului câte o pastilă de
3 ori pe zi. Conţine cele mai importante ingrediente pentru sănătatea organismului. Reprezintă o
sursă bogată în antioxidanţi. Pe lângă multiplele sale beneficii, efectul senzaţional al Formulei 2
constă în faptul, ca regenerează şi activează vilozităţile intestinale, astfel încât elementele
nutritive din Formula 1 se absorb mai uşor şi în întregime.
Conţine: 12 vitamine de bază, 11 substanţe minerale de bază, 11 tipuri de ierburi
chinezeşti cu efecte terapeutice şi bioflavonoide, tablete pe bază de: Usturoi, Morcovi, Spanac,
Polen de albine, Rădăcină de lemn dulce, Pătrunjel, Măceşe, Choline, Fitoensime, Inositol,
Vanadiu, Bioflavonoide, Complex hesperidinic (amestec uscat prin îngheţare de ierburi şi fructe
de pădure).

CEAI FITOMAGRA DRENA

Conţinut: 20 doze
Compoziţie: plante ca Ortosiphon, Splinuta, Menta, Păpădia şi Urzica cu acţiune
diuretică şi depurativă, Lemn Dulce, Tumericul şi Coada Calului care scad nivelul colesterolului
şi al glicemiei şi refac echilibrul hidric. Aroma şi gustul placut sunt date de Fenicul şi Frunzele
de Mentî.
Indicaţii. Pentru proprietăţile sale depurative şi diuretice poate fi folosit complementar
în regimurile de slabire.
CEAI FITOMAGRA ATTIVA
Compoziţie: Portocala Amara, frunze de Ceai Verde, frunze de Menta Dulce, rădăcina

22
de Lemn-Dulce, seminţe de Guarana, Fucus.
Indicaţii: Cura de slăbire. Poate fi folosit complementar în regimurile de slăbire.
Portocala Amară din compoziţie stimulează arderea grăsimilor, iar Ceaiul Verde are proprietăţi
depurative şi antioxidante. Formula este completată de acţiunea tonică a Guaranei şi Fucusului.
Aroma placută şi gustul care nu necesită adaos de zahăr sunt date de frunzele de Menta şi
rădăcina de Lemn-Dulce.
Administrare: Un pliculeţ este suficient pentru prepararea unei ceşti de ceai (150 ml).
Vărsaţi apa fierbinte într-o ceaşcă ce conţine un pliculeţ de ceai şi menţineţi infuzia timp de 5-7
minute. Acoperiţi ceaşca, pentru a nu se evapora uleiurile volatile. Pentru o rezultate optime se
recomandă folosirea Fitomagra Attiva Ceai în cursul dimineţii.
Ceai de LEMN DULCE
Actiuni:
INTERN:
Expectorant şi emolient, antiulceros, cicatrizant, antispastic, antiinflamator de tip
cortizonic şi mineralocorticoid, estrogenic, analgezic, bacteriostatic, imunostimulent, laxativ sau
purgativ (în funcţie de doză), diuretic.
EXTERN:
Antiinflamator, antiseptic, cicatrizant.
Contribuie la:
INTERN:
- menţinerea sănătăţii arborelui bronşic
- protejarea mucoasei gastrice
- reducerea disconfortului care apare la nivelul articulaţiilor
- funcţionarea normală a glandelor corticosuprarenale şi sistemului hormonal feminin
- accelerarea tranzitului intestinal.
EXTERN:
Contribuie la reducerea disconfortului care apare la nivelul:
- mucoaselor bucală şi faringiană
- venelor hemoroidale şi mucoasei anale
- conjunctivei
- pielii.
Indicatii:
INTERN:
Se utilizează ca adjuvant în: afecţiuni bronhopulmonare (bronşite, laringite, traheo-bronşite),
gastrite hiperacide, ulcer gastric şi duodenal, artrită reumatoidă, boala Addison, tulburări
menstruale (amenoree, hipomenoree, dismenoree), hipoplazie mamară, constipaţie.
EXTERN:
Se utilizează ca adjuvant în: afecţiuni ale cavităţii bucale şi orofaringiene, conjunctivită, crize
hemoroidale, dermatite seboreice, înţepături de insecte, eritem solar.
Precautii:
La pacienţii cu hipertensiune arterială se administrează numai cu recomandarea medicului. Nu se
asociază cu corticosteroizi.
Contraindicatii:
Hiperestrogenism, chisturi ovariene, noduli mamari, tumori benigne şi maligne, mamare sau
genitale, sarcină, alăptare, sindrom Cushing, alergie la lemn-dulce.

23
Forma de prezentare: 50 g
Administrare:
INTERN:
- pulbere - planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe
stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
- macerat la rece - se prepară din 2 linguriţe cu pulbere adăugate la 250 ml de apă, se menţine
timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se
administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 de min.înainte de mese.
- infuzie - se prepară din 2 linguriţe cu pulbere adăugate la 250 ml de apă clocotită, se menţine
timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se
administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.
- decoct - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se fierbe timp
de 15min., după care se lasă la răcit, se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3
căni cu decoct pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.
EXTERN:
- pentru reducerea disconfortului care apare la nivelul mucoaselor bucală şi faringiană se clăteşte
gura sau se face gargară cu macerat, infuzie sau decoct de plantă
- pentru reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi mucoasei anale se
fac spălături locale sau băi de şezut cu macerat, infuzie sau decoct de plantă
Ingrediente:
Lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra) - rădăcini.

FEMINE CELULIT®
Prezentare: 30 tablete
Preparat special pentru femeile care suferă de celulită.
Celulit este conceput special pentru cei care suferă de celulită. Acest defect cosmetic se
datorează în principal dezechilibrului hormonal şi obiceiurilor alimentare nesănătoase şi constă
dintr-o acumulare de grăsimi în jurul şoldurilor şi coapselor care apare mai frecvent la femei.
Depozitele celulitice au un aspect spongios cu depresie fiind cunoscute sub numele de “piele în
coajă de portocală“. Această formulă ajută la reducerea dezvoltării excesive de grăsimi şi la
asigurarea absorbţiei şi redistribuţiei fiziologice a grăsimilor şi aminoacizilor. Ajută la
îndepărtarea substantelor toxice şi a altor produşi ai metabolismului. Contribuie la reglarea
digestiei şi a fluxului sanguin adecvat la nivelul tuturor ţesuturilor şi organelor. Restabileşte
elasticitatea pielii şi protejează împotriva cicatricilor. Pentru ca produsul să fie eficace,
recomandăm exercitii regulate şi masajul zonei afectate.

Compoziţie: Fiecare tabletă conţine :

Păducel(concentraţie 4:1) 15 mg
Ienupăr (concentraţie 2:1) 25 mg
Lemn dulce(concentraţie 4:1) 25 mg
Brusture(concentraţie 4:1) 15 mg
Arcostaphilos uva ursi(concentraţie 4:1) 25 mg
Pătrunjel (concentraţie 4:1) 25 mg
Rocoţea (concentraţie 4:1) 50 mg
Taraxacum officinalis(concentraţie 4:1) 15 mg

24
 Vitamina B6 10 mg
Vitamina C 300 mg
Vitamina E 33,6 mg
Potasiu 20 mg
Iod 100 mcg
Fier 1,6 mg
Betaina 15 mg
Cholina 60 mg
Inozitol 60 mg
Lecitina, Metionina 60 mg
Administrare: O tabletă zilnic
CREMA PENTRU ALBIRE CU EXTRACT DE LICVIRITIE
Complexul bioactiv obţinut prin asocierea extractelor de licviritie şi cătină este eficient
pentru prevenirea apariţiei şi îndepărtarea petelor pigmentare. În acelaşi timp oxidul de zinc
formează un ecran mineral, protejând pielea împotriva radiaţiilor solare. Factorul de protecţie
este 30.
SUPERCONCENTRATUL COZAC
Este un ulei volatil obţinut dupa o formulă proprie a domnului Vasile Cozac.
Se obţine prin extracţie din mai multe plante (mentă, genţiană, cătina, măceşe, lemn
dulce) cu ajutorul unei instalaţii specializate de distilare în vid.
Obţinut din plante aromatice, prin tehnologii complexe, are efecte imunostimulante
foarte puternice şi este folosit corelat cu ceaiul corespunzător.
Mod de administrare:
• Picăturile se pun cu ajutorul picurătorului în circa 50 ml din ceaiul deja preferat
(conform pct.2) şi răcit.
• Se beau cu 15-20 minute înainte de fiecare masă. Apoi se bea şi ceaiul rămas.
• Flaconul se agită înainte de folosire!
• Se păstrează la temperatura camerei!
ENERGTINCTONIC
Este un energizant puternic, recomandat în egală măsura copiilor şi adulţilor. Este
indicat pentru eliminarea oboselii, reducerea efectelor negative ale stresului, mărirea vitalităţii,
stimularea proceselor de creştere şi regenerare. Are şi un efect blând antiinfecţios, fiind
recomandat pentru profilaxia şi combaterea giardiei.
Compoziţie:
• Măceşe fructe (Rosa canina fructus)
• Cătina fructe(Hippophae rhamnoides fructus)
• Lemn dulce rădăcină (Glycyrrhiza glabra radix)
• Genţiana rădăcină (Gentiana lutea radix)
• Miere de albine.
Proprietăţi:
• acţionează ca întăritor al rezistenţei naturale a organismului.
• îmbunătăţeşte funcţiile generale ale organismului, creşte capacitatea de muncă şi
intelectuală.
Administrarea de ENERGTINCTONIC asigură constituenţii esenţiali în măsură să conducă

25
la păstrarea vitalităţii şi sănătăţii şi la activarea sistemului imunitar. Este deosebit de eficient şi
pentru sportivii de performanţă.
Indicaţii:
• anemie hipocroma feriprivă, anemie secundară;
• înlăturarea oboselii fizice şi intelectuale, stres ;
• stimularea activităţii fizice, mentale şi sexuale ;
• întărirea rezistenţei organismului (copii, bătrâni, convalescenţi) ;
• reducerea cantitîţii de nicotina din organism (administrare de lungă durată)
• diskinezie biliară;
• hepato-protector;
• ulcer gastric şi duodenal;
• combaterea giardiei ;
• îmbunătăţirea circulaţiei periferice ;
• adjuvant în tratarea afecţiunilor de prostată.
Contraindicaţii:
• Diabet zaharat (se administrează sub control medical).

4. 2. Reţete magistrale

Tradiţia medicală chinezească îl categoriseşte drept aliment cu energie neutră şi

mireasmă dulce; capabil sa călmeze stările acute, să producă mucus în plămâni, să contracareze
efectele toxice ale unor alimente şi chiar să coordoneze acţiunea altor plante medicinale asupra
organismului uman. Îmbunătăţeşte activitatea splinei, a stomacului şi a plămânilor.
Lemnul dulce este cunoscut de chinezi în două forme de prezentare: cea naturală - cu
energie uşor răcoroasă şi gust dulce - utilă în tratarea intoxicaţiilor alimentare, şi lemnul dulce
macerat în miere - cu energie uşor caldă şi acelaşi gust dulce - eficient în tonifierea splinei şi
creşterea generală a energiei organismului.
Medicina umană. Uz intern
1. Pentru tratarea artritei, dismenoreei, ulcerului gastroduodenal, litiazei renale şi
biliare: infuzie, din 1 linguriţă pulbere rădăcină peste care se toarnă o cană (250 ml) cu apă
clocotită. Se lasă acoperită 15 min. Se strecoară. Se beau trei căni pe zi.
2. Pentru tratarea gastritelor hiperacide, ulcerului gastric, tusei de diverse etiologii,
broşitei: macerat la rece, din ½-1 linguriţă pulbere rădăcinală: 1 cană (200 ml) cu apă. Se lasă 1-
2 ore. Se strecoară. Se bea în cursul unei zile. Cura durează 1-2 luni mai ales toamna şi
primăvara.
3. Pentru tratarea constipaţiei:
 Pulbere rădăcină, se iau 1-3 g pe zi;
 Infuzie, din ½ linguriţa pulbere rădăcină peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă
clocotită. Se lasă acoperită 15-20 min. Se strecoară. Se bea în cursul unei zile.
 Uleiul de migdale este recomandat ca laxativ uşor şi în caz de tuse violentă. În
amestec cu ulei de nucă şi infuzie de rădăcină de lemn dulce, este folosit pentru eliminarea
calculilor urinari ulei de migdale şi de nucă în părţi egale şi infuzie preparată din 10 g de
rădăcină de lemn dulce la un pahar de apă clocotită.
4. Pentru combaterea crizelor de ulcer şi în gastrite: pasta pregatită din 100 g pulbere

26
rădăcină cu 50 ml apa. Se amestecă bine. Se iau 3 linguriţe pe zi. Preparatul are acţiune
antispasmodică.
5. Pentru tratarea tusei, bronşitei, traheitei, laringitei: decoct, din 1 linguriţă pulbere
rădăcină la o cană (250 ml) cu apă. Se fierbe 5-10 min la foc mic. Se strecoară. Se beau 2-3 căni
pe zi. Este contraindicat la hipertensivi .
6. În dispepsii se recomandă următoarea formulă:
Rp. Flores Calenduale (flori de gălbenele) −20g
Flores Chamomillae (flori de muşeţel) −10g
Radix Althaeae (rădăcină de nalbă mare) −20g
Radix Liquiritiae (rădăcină de lemn dulce) −20g
Rhizoma Calami (rădăcină de obligeană) −20g
Radix Valerianae (rădăcină de valeriană) −10g
O lingură din amestecul de plante, bine fragmentate, se lasă la macerat peste noapte în
½ cană apă. Se filtreazăprin presare printr-un tifon dublu. Peste plantele din tifon se toarnă o
cană de apă clocotită şi se infuzează timp de 15 min. După filtrare se reunesc cele două extracte
apoase. Se bea câte ½ cană înainte de mesele principale şi câte ½ cană după mese.
7. Afecţiuni pulmonare
 În emfizem pulmonar, Radix Liquiritiae se foloseşte sub forma de infuzie alături de
următoarele specii:
Rp. Flores Farfarae (flori de podbal) −30g
Folium Farfarae (frunze de podbal) −30g
Folium Plantaginis (frunze de pătlagină) −20g
Radix Liquiritiae (rădăcina de lemn dulce) −20g
Infuzie din 2-3 linguri amestec la o cană de apă. Se ia câte o lingură la 2-3 ore.
 În cazurile de abces pulmonar, pneumonie supurantă sau în bronşita uscată (fără
tuse), se recomandă un decoct obţinut din fierberea a 150g lemn dulce şi 80g ghimber deshidratat
în atâta apa cât să acopere plantele în vas. Când apa scade la jumătate, se opreşte fierberea, se
strecoară şi se bea zeamă caldă. Se administrează de 2 ori pe zi.
 În cancerul bronho-pulmonar se beau 3 căni de ceai/zi de lemn dulce (infuzie din 9
gr. de rădăcină de lemn dulce la 200 ml apa)
8. În tratamentul astmului
Ca metode de tratament propriu-zis, recomandările sunt de a se desfăşura activităţi în
aer liber - nepoluat cu fum, substanţe volatile ori praf - băile calde alternate cu duşuri reci scurte
(pentru a răci doar suprafaţa corpului), evitându-se situaţiile care provoacă senzaţii reci, fiori.
Alimentele bogate în clorofila şi vitamina A, precum caisele (nu mai mult de cinci/zi), dovleacul,
morcovii, frunzele de mustar şi - în general - toate verdeţurile sunt în măsură să protejeze
plămânii şi să întreţină regenerarea celulară.
Un ceai-infuzie din:
- seminţe de in (Linum usitatissimum)
- lemn dulce (Glycyrhiza glabra)
- seminţe sau/şi frunze de lobelia (Lobelia inflata)
- frunza sau/şi floare de Verbascum thaspus, în părţi egale, băut de 2 ori/zi (la prânz şi
seara), este foarte valoros. Ceaiul trebuie strecurat foarte bine, printr-o pânză de bumbac.
Sâmburii de caise, înmuiaţi câteva minute în apa fierbinte şi curăţaţi de cojiţe, pot fi striviţi şi
frecaţi pentru a obţine o pastă, la care se adaugă puţin câte puţin lapte de capră, până se obţine un

27
fluid mai puţin consistent. Soluţia se obţine din 15 sâmburi. Se bea o dată pe zi, dimineaţa, cu 15
minute înainte de micul dejun.
9. Pentru forme incipiente de gastrite hiperacide:
Rp. Flores Malvae (flori de nalbă) −30g
Flores Chamomillae (flori de muşeţel) −15g
Flores Calendulae (flori de gălbenele) − 30g
Radix Liquiritiae (rădăcină de lemn dulce) −10g
Fructus Coriandri (fructe de coriandru) −5g
Strobuli Lupuli (conuri de hamei) −10g
Infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană de apă. Se beau 2-3 căni pe zi între mai
multe reprize între mese.
10. Tratamentul afecţiunilor aparatului genital.
 Menopauza
Deşi nu este neapărat însoţită de o deteriorare fizică importantă, menopauza determină
modificări hormonale care nu întârzie să-şi ceară tributul din bunăstare a oricărei femei.
Simptomele caracteristice menopauzei sunt provocate de scăderea secretării hormonului
estrogen.
Această reducere perturbă funcţia hipotalamusului care este responsabil de reglarea
temperaturii corpului şi a metabolismului - de unde şi binecunoscutele bufeuri, precum şi
creşterea semnificativă a greutăţii corporale, adesea întâlnită la menopauză. Dezechilibrul
hormonal se răsfrânge şi asupra stărilor emoţionale, multe femei trăgând concluzia că vârsta a
treia a pus definitiv stăpânire pe ele. Până nu de mult, menopauza era privită drept ireversibilă şi
ca un semnal pentru încetarea vieţii sexuale (incluzând nebuniile tinereţii, capacitatea de a mai
face copii şi vigoarea): altfel spus, începutul bătrâneţii. Aşa încât nu e de mirare că multe femei
devin depresive, odată cu instalarea menopauzei.
Nu se pot nega simptomele fizice ale instălarii menopauzei, ţinând cont de neplăcerile
pe care le provoacă. De aceea, nici în China, unde tinereţea nu este preţuită în acelaşi fel ca în
Occident, nu sunt neglijate tulburările hormonale care provoacă iritabilitate şi insomnie. Un
remediu foarte simplu şi foarte popular la chinezoaice este batonul de lemn dulce şi Jujuba
(Zizyphus jujuba) - se mai numeşte şi Curmala Chinezească. Chiar şi numai bomboanele din
lemn dulce sunt foarte utile.
Iată şi câteva reţete utile:
a. -La femeile cu stări de isterie, ca şi în stările de anxietate şi stres, se bea o zeamă
rezultată din fierberea a 10 g lemn dulce, împreună cu 20 g tărâţe de grâu şi 5 curmale roşii. Este
una dintre cele mai vechi şi respectate reţete din istoria milenară a medicinii chineze.
b. -50 g de boabe de grâu se înmoaie în 500 ml apa, pe timpul nopţii; dimineaţa, se
scurge apa din grâu şi se pun la fiert alte 750 ml apa, în care se adaugă 1 lingură de lemn dulce.
Se acoperă vasul şi se lasă să fiarbă timp de 20 minute, pe foc mic. Se separă partea solidă din
lemnul dulce, păstrând doar partea lichidă şi se mai adaugă grâul şi jujuba. Se acoperă vasul şi se
mai lasă pe foc mediu încă 40 minute, până când grâul se terciuieşte. Se consumă acest preparat
cald, ori de câte ori se doreşte, ca o parte din meniul de prânz sau de seară.
 Amenoreea
a. Se râşnesc fin 50 g seminţe de mărar, 50 g rădăcină de lemn dulce, 50 g seminţe de
chimen. Se amestecă cele 3 pulberi de plante şi se ţin într-un borcan închis ermetic. Se
administrează 1-2 linguriţe, de 3 ori/zi, până la terminarea borcanului. Pulberea se ţine sub limba

28
15 minute, apoi se înghite cu puţină apă.
Aceasta reţetă favorizează declanşarea ciclului menstrual putând prelungi tinereţea
biologică a femeilor ajunse în prag de menopauză.
Se recomandă prudenţă în administrare în caz de fibrom uterin, chist ovarian, mastoză,
cancer.
b. Se amestecă în părţi egale: talpa gâştii, salvie, lemn dulce, coada şoricelului, urzica,
şofran. Se infuzează o lingură la cană. Se beau zilnic 3 căni timp de 6 luni.
 Insuficienţa ovariană
Se face un amestec din: rădăcină de lemn dulce 100 g, sunătoare 100 g, şofran 50 g. Se
toarnă peste 2 linguriţe de amestec 250 ml apă clocotită şi se infuzează 10 minute într-un vas
acoperit. Se strecoară, se beau 2 ceaiuri pe zi timp de 6 săptămâni. După o lună de pauză se poate
relua.
 Reglarea activităţii hormonale
Cea mai simplă modalitate de administrare este sub formă de pulbere - rădăcina plantei
se macină fin, cu răşniţa electrică de cafea, după care se cerne. Se ia sub limbă o linguriţă rasă,
de trei ori pe zi, se ţine zece minute, după care se înghite cu apă. Are un gust dulce foarte
puternic (de unde şi denumirea populară), dar şi un pic dezagreabil. Din acest motiv, se va lua
împreună cu o plantă menită să elimine senzaţia de greaţă, dar şi să regleze activitatea hormonală
- salvia (Salvia officinalis). La fiecare linguriţă rasă de pulbere de lemn dulce se va administra
concomitent aceeaşi cantitate de pulbere de salvie, cele doua fiind ţinute sub limba împreună şi
apoi înghiţite.
 Stimularea hormonală
Următorul amestec de plante are rezultate deosebite pentru creşterea sânilor: seminţe de
mărar (Anethum graveolens), rădăcină de lemn dulce (Glyciriza glabra), inflorescenţe de busuioc
(Ocimum basilicum), seminţe de anason ( Pimpinella anisum). Plantele se macină cu râşniţa
electrică de cafea sub formă de pulbere, după care se amestecă în părţi egale; se ia 1 linguriţă de
amestec de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Planta se ţine sub limbă un sfert de oră, după care se
înghite cu apă.
11. Dezalcoolizare
Voma terapeutică este un procedeu foarte folosit în Extremul Orient (India, Tibet,
Nepal), pentru dezobişnuirea de consumul de alcool şi de droguri, procedeu preluat în prezent şi
de către clinici de profil din Statele Unite şi Europa. Metoda este simplă: se prepară o infuzie din
lemn-dulce şi sunătoare, punând 2 linguriţe din fiecare plantă, în 1-1,5 litri de apă clocotită şi
lăsând-o până se răceşte la temperatura la care poate fi înghiţită (să fie ca o supă foarte caldă). Se
adaugă două linguriţe de sare şi se bea, dintr-o dată, întreaga cantitate de infuzie. La câteva
minute după ingerarea acestui preparat, se provoacă o voma artificială prin gâdilarea valului
palatin (omuşorul) cu degetele mâinii drepte - mijlociul, inelarul şi arătătorul. Vom urmări să
evacuăm conţinutul stomacului până când acesta se goleşte complet, după care ne vom spăla pe
mâini şi pe faţă şi ne vom relaxa vreme de 10-15 minute. La jumătate de ora după efectuarea
acestui procedeu se poate mânca.
O cură de dezintoxicare prin vomă terapeutică durează minimum patru săptămâni şi este
de un imens ajutor celor care vor să renunţe la consumul de alcool. Aceasta pentru că reduce
nervozitatea şi stările de nelinişte care apar de obicei în criza de dezintoxicare, diminuând
dorinţa imperioasă care apare periodic, de a relua consumul de alcool.
12. În tratarea tenului matur

29
 Se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de plantă uscată, peste
care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul
ermetic şi se lasă la macerat vreme de doua săptămâni, dupa care se filtrează, iar tinctura
rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Tinctura de lemn-dulce - se administrează
intern: se ia de trei ori pe zi câte o linguriţă diluată într-un sfert de pahar de apă. Tratamentul
durează trei săptămâni şi se poate relua dupa o pauză de 7-10 zile. Rădăcina de lemn-dulce este
extrem de bogată în estrogen, hormonul feminin care între altele incetineşte ritmul de creştere al
pilozităţilor (firelor de păr) faciale, catifelează pielea şi o reîntinereşte, reda tinereţea biologică a
organismului pe ansamblu.Forme farmaceutice industriale: Liquiritiae extractum (siccum,
spissum, fluidum), Liquiritiae succus, Liquiritiae pulvis, Liquiritiae pulvis compositus. Intră în
formulele preparatelor Roter-tablete şi Cortelax-drajeuri (extract), Species pectorale,
Concentratum pectorale; Acid gliciretinic sau Acid gliciretic (DCI-enoxolone). De asemenea, a
fost preparat un unguent pe baza de liquiritozidă capabil sa îndepărteze petele de pe piele la
pacienţii cu melanodermii senile.
Consumul abuziv poate determina apariţia de edeme, de hipertensiune, hipokaliemie,
anomalii cardiace, tulburări ale contracţiilor musculare (simptome de hiperaldosteronism) induse
de activitatea mineralo-corticoidă a acidului gliciretic.

30
 CONCLUZII
Tratamentul bazat pe plante nu provoacă efecte adverse sau cel puţin nu atât de multe precum
medicamentele tradiţionale, datorită conţinutului slab de substanţă activă comparativ cu
medicamentele tradiţionale.Costul remediilor bazat pe plante sunt în general mai mici decât
medicamentele convenţionale iar în ţărilesărace medicina tradiţională este singura variantă
accesibilă din cauza preţurilor mult prea mari ale tratamentelor convenţionale.Cunoştinţele
despre plantele medicinale, atât de folosite în prezent, reprezintă împletirea tradiţiei medicinii
empirice cu cercetările cele mai recente realizate în acest domeniu un valoros tezaur oferit de
natură omului, în scopul vindecării diferitelor afecţiuni. Utilizarea plantelor medicinale pentru
vindecarea unor afecţiuni la om datează din timpuri foarte vechi, preistorice, când omul a sesizat
ca anumite plante au beneficii asupra bolilor.Puritatea biologică a plantei medicinale depinde din
ce în ce mai mult de mediul înconjurător în care s-a dezvoltat specia respectivă, spontan sau
cultivat. La fel ca şi alimentele, plantele medicinale, pentru a avea o valoare biologică
superioară, trebuie să provină dintr-un mediu natural cât mai puţin poluat.

31
 BIBLIOGRAFIE
FARMACIA NATURII, FLORENTIN CRĂCIUN, OVIDIU BOJOR, MIRCEA ALEXAN,
EDITURA CERES, BUCUREŞTI, 1977

WWW.WIKIPEDIA.ORG
http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/plante-medicinale-f.html
.Revista FARMACIST.RO
http://www.referat.ro/referate/

32