Calitatea propolisului

Propolis, numit și clei de albine, este o substanță rășinoasă aromată colectată

de albine din mugurii și axilele frunzelor anumitor copaci și folosită pentru acoperirea
pereților interiori din stup, astuparea găurilor și a crăpăturilor stupului, lipitul fagurilor
de rame și acoperirea dăunătorilor intrați și omorâți în stup.

Are proprietăți terapeutice (bactericide, antivirale, antimicotice, antiinflamatorii,

anestezice, analgezice, regeneratoare, antitoxice) cunoscute încă din Antichitate,
având și o acțiune bioactivă puternică.

Propolisul este folosit ca produs apicol terapeutic în medicina populară pentru tratarea
diferitelor afecțiuni, iar în Egiptul Antic era folosit pentru mumificarea cadavrelor.

Conține un complex de antibiotice vegetale și elemente chimice de care organismul

uman are nevoie (Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, Al, V, Ca, Si, St, Ba).
Compoziție propolis

Propolisul este compus din rășini vegetale, balsam de diferite compoziții, ceară, uleiuri
eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt-, la care se adaugă polen,
flavonoide, secreții ale glandelor salivare ale albinelor.

Compoziția chimică reprezintă un amestec de substanțe, în special: derivații flavonici,

acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv și Gram negativ), ceruri,
aminoacizi, balsamuri, fermenți, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden,
arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt,
stronțiu), substanțe antibiotice, rășini, acizi aromatici, acizi. Compoziția propolisului
variază în funcție de specia vegetală de pe care s-a cules, dar, în medie, acesta
conține 55% rășini și balsamuri, 30% ceruri și 10% uleiuri eterice, proporții care sunt
asemănătoare pentru orice fel de propolis.
Funcțiile propolisului în stup

Albinele produc propolis ca mijloc de apărare împotriva microbilor, a mucegaiurilor,

pentru mumificarea într-un înveliș a intrușilor stupului, care sunt omorâți de albine
(cum ar fi alte insecte sau șoareci), proces ce nu permite putrezirea lor.

Propolisul mai este folosit (de către albine) pentru căptușirea pereților stupului cu un
strat lucios, etanș, care nu permite formarea curenților de aer. Acțiunea sa este
antimicotică, bactericidă și bacteriostatică, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor.

Propolis pe marginea unui stup.

Producerea propolisului

Albinele colectează o substanță aromată cu aspect de rășină de pe cel puțin 20 de

specii de arbori, în special de pe mugurii de plop și de arin, de pe frunzele, mugurii și
scoarța coniferelor și a plopilor, a salicaceelor (sălcii) și a prunilor. Materiile rășinoase
astfel culese sunt prelucrate de albine specializate prin amestec cu secreții salivare
și ceară.

Producerea propolisului se face în același timp cu cea a mierii și se realizează de către

albinele specializate, în zilele călduroase, când temperatura este mai mare de 20 °C,
moment în care acesta devine plastic. De la un stup se poate recolta o cantitate de
100 - 400 g de propolis, în funcție de regiune.
Beneficii recunoscute ale propolisului

 Este puternic anti-inflamator

 Are efecte puternice antioxidante
 Întăreşte sistemul imunitar
 Are proprietăţi anti-cancerigene
 Protejează aparatul respirator
 Util în afecțiuni gastro-intestinale
 Hepatite şi alte afecţiuni ale ficatului
 Stimulent al sistemului nervos
Proprietati fizice ale propolisului

– Culoarea propolisului
Poate să difere în funcție de originea vegetală a acestuia, de zona geografică și climă
locului în care a fost produs. Astfel, putem găsi propolis verde-brun, alb, portocaliu,
galben, cafeniu, sau cu un aspect marmorat pe secțiune.

– Gustul propolisului
La fel că și în cazul culorii propolisului, și când vorbim despre gustul acestuia trebuie să
luăm în calcul diversitatea. Gustul propolisului poate fii ori iute, ori arzător, astringent
sau cun un gust de minerale.

– Mirosul propolisului
Propolisul are un miros tare plăcut, dar la fel că și gustul și culoarea- variat. Putem
întâlni propolis cu aromă de vanilie, ceară, miere, rășini, balsam, terebentină.

– Aspectul si consistenta propolisului

În formă să brută, propolisul se găsește sub formă de blocuri neregulate sau bulgarasi.
Textura îi este cleioasă, rășinoasa și chiar lipicioasă. Păstrat la temperatura camerei,
propolisul are consistentă plastilinei. Iar supus căldurii devine compact, gumos-
lipicios și moale. Atunci când este păstrat la o temperatura sub 15o C, propolisul
devine fragil și ușor de frământat între degete. 
Utilizări în medicina

Având în vedere veniturile enorme generate de tratamentele tradiționale, incluzând

propolisul, dar și a medicamentelor farmaceutice moderne precum acyclovir, nu este
deloc surprinzător că utilizarea medicală a propolisului are susținători, dar și
oponenți.
Susținătorii propolisului susțin că acesta este folosit de mii de ani și este puțin probabil
să-și fi păstrat popularitatea ca medicament tradițional dacă era ineficient sau asociat
cu efecte adverse frecvente sau severe.
Oponenții susțin că această compoziție a propolisului variază în funcție de zonele
geografice, sezoane și specii de albine, și că este iresponsabil să promovezi
utilizarea acestuia fără studii in vitro, in vivo sau triale clinice care să
stabilească farmacovigilența și eficacitatea acestuia.
Cum se produce propolisul

Nu toate albinele lucrătoare sunt specializate în producerea propolisului. Numai câteva

specii de albine fac asta- specii că Apis mellifera sahariensis, Apis mellifera
anatolica, Apis mellifera caucasica. Dincolo de asta, dintre aceste specii de albine,
cele responsabile de recoltarea propolisului au, de obicei, vârstă sub 15 zile.

Producerea dde propolis este dependență și de condițiile geografice, de climă s.a.

De exemplu, zonele răcoroase și îmbrăcate în păduri sunt mult mai productive, când
vine vorba de propolis.

De asemenea, sezoanele potrivite pentru recoltarea propolisului sunt toamna și

primavata. Vara producția este mult mai scăzută, pentru că temperatura ideală
pentru colectarea secretiilor rășinoase nu depășește 20 grade C.
Tinctura de propolis este extractul alcoolic al propolisului. Obținerea acesteia se face la
rece, astfel reușind să păstreze toate substanțele active benefice din propolis. Este
bine de știut că dintre toate produsele de natură vegetală și/sau apicolă administrate
pe cale orală, soluțiile alcoolice și hidroalcoolice sunt cele mai ușor de asimilat de
către organismul nostru. În această categorie se încadrează și tinctura de propolis.
Asta înseamnă că orice efecte urmărim prin administrarea de tinctura de propolis,
acestea nu vor întârzia să apară.

Propolis apos Tinctură de propolis