Manual Tineret 2023 Rom

URMEAZĂ-MĂ
MANUAL DE STUDIERE A
EVANGHELIEI DUPĂ IOAN
PENTRU ÎNTÂLNIRILE DE TINERET
Departamentul Slujirii tinerilor

Diviziunea Euro-Asia
MANUAL DE STUDIERE A
©2023
EVANGHELIEI DUPĂ IOAN
PENTRU ÎNTÂLNIRILE DE TINERET
Departamentul Slujirii tinerilor

Diviziunea Euro-Asia
Expertiză teologică
Evghenii Zaițev

Responsabil de ediție
Roman Chisacov
Autorii lecțiilor
R. Chisacov, P. Mișin, I. Lojecinik,
D. Minin, A. Zaharov, V. Goriuk,
E. Velikasov, R. Leahu, E. Skripnikov,
S. Parfeonov, A. Boikov, R. Kroitor,
A. Appak
Redactor
Tatiana Sergheeva
Traducere/Corectură
(pentru ediția în limba română)
Perciun Rodica
Design și copertă
Svetlana Haruța
«Şi viaţa veşnică este aceasta:
să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu
adevărat, şi pe Isus Hristos,
pe care L-ai trimis Tu»
(Ioan 17:3)
6 — INTRODUCERE
CUPRINS 8 — REGULI DE FOLOSIRE A MANUALULUI
12 26 36
TEMA 1 TEMA 2 TEMA 3

CUVÂNTUL CARE «VINO DUPĂ MINE» ÎN PREZENȚA LUI
LUMINEAZĂ LUMEA IOAN 1:19-51 DUMNEZEU
IOAN 1:1-18 IOAN 2:1-25
46 56 66

NAȘTEREA DIN NOU CEL MAI MARE DINTRE CEI APA VIEȚII
IOAN 3:1-21 NĂSCUȚI DIN FEMEIE IOAN 4:1-42
IOAN 3:22-36
82 94 112
TEMA 7 ТЕМА 8 TEMA 9

VINDECARE ȘI PREDICARE PÂINEA VIEȚII ISUS LA SĂRBĂTOAREA
ÎN IERUSALIM IOAN 6:1-71 CORTURILOR
IOAN 5:1-47 IOAN 7:1-53
126 136 148

MOARTEA PĂCĂTOSULUI? «DOAR N-AI FI TU MAI «ERAM ORB ȘI ACUM VĂD»
IOAN 8:1-11 MARE DECÂT AVRAAM?» IOAN 9:1-41
IOAN 8:12-59
160 170 180

PĂSTORUL CEL BUN BIRUITOR ASUPRA MORȚII CINE A CREZUT?
IOAN 10:1-42 IOAN 11:1-57 IOAN 12:12-50
188 200 214

EXEMPLUL LUI ISUS «MĂ VOI ÎNTOARCE» «DACĂ RĂMÂNEȚI ÎN MINE»
IOAN 13:1-38 IOAN 14:1-31 IOAN 15:1-27
226 238 250

UN ALT MÂNGÂIETOR RUGĂCIUNEA LUI ISUS «CE ESTE ADEVĂRUL?»
IOAN 16:1-33 IOAN 17:1-26 IOAN 18:1-19:16
264 274 284

«S-A ISPRĂVIT!» «DOMNUL MEU ȘI «MĂ IUBEȘTI?»
IOAN 19:17-37 DUMNEZEUL MEU» IOAN 21:1-25
IOAN 20:1-31
INTRODUCERE
– Ai auzit despre Isus? Cine este El pentru tine? - îl întreabă un călător
pe tovarășul său de discuție.
– M-a dezamăgit și nu mă mai gândesc la El!
– De ce? Tot și toate vorbesc despre Isus. El a făcut așa de multe minuni!
– Am auzit. Poate că de aceea mă tem să mă mai gândesc la aceasta...
– Te temi? De ce?
– Dar dacă El este Cel despre care au scris profeții? Noi suntem cei care
L-au răstignit!
– Da, așa este. Dar El a înviat!
– A înviat? Cum? De unde știi aceasta?
– Mormântul Lui este gol... Un înger s-a arătat și a spus ca Cel viu să nu
mai fie căutat printre cei morți. Chiar El Însuși S-a arătat deja multora.
– Chiar așa?
– Văd pe fața ta un zâmbet... radiezi. La ce te gândești?
– Mă gândesc că, împreună cu El, a reînviat și credința mea. Cuvintele

Lui S-au împlinit din nou... El nu este un simplu om... Dar Cine este de
fapt?
Viața pământească a lui Isus așa cum este prezentată în Evanghelia

după Ioan ne ajută să răspundem la cea mai importantă întrebare:
Cine este Isus?
Înțelegerea statutului Său schimbă modul în care ne raportăm la

misiunea Sa, la cuvintele și faptele Sale. Pe măsură ce este lecturată
această Evanghelie, cititorului începe să „îi ardă inima” pentru că i se
deschid ochii. El intră în contact cu marele „Eu sunt” care S-a făcut
trup și a locuit împreună cu omul păcătos, mergând pe pământul
prăfuit. Scepticii pot găsi multe inconsecvențe, pot avea multe îndoieli,
6
pretenții și critici. Dar cel căruia i-a fost redată vederea, văzându-L pe
Domnul, a rostit fără nicio îndoială: „am fost orb și acum văd”. Orice altă
cunoștință își pierde sensul pentru că apare credința care este capabilă
să treacă pe cele mai dificile drumuri, să împrăștie norii și să străpungă
cerul pentru a avea acces la planurile mărețe ale Celui veșnic.
Apostolul Iona accentuează înțelegerea sa cu privire la divinitatea lui

Isus și apoi enumeră în Evanghelia pe care o scrie minunile făcute de
El, culminând cu învierea lui Lazăr. Faptul că Dătătorul vieții umblă pe
străzile cetăților și orașelor, trebuie să îi facă pe oameni să tremure.
Păcatul însă naște altfel de simțăminte în inima păcătosului – invidie și
dorința de a-l ucide pe Acel ce va birui în curând moartea, învingând
pe cel mai crud dușman.
Cuvântul S-a făcut trup și, datorită acestui fapt, s-a aprins cea mai
strălucitoare lumină în această parte întunecoasă a Universului. Această
lumină nu este capabilă doar să lumineze viața noastră, ci va străluci
puternic pe tot parcursul veșniciei ca o mărturie a iubirii inimaginabile
a Creatorului.
Vă invit să vă afundați în lectura Evangheliei după Ioan pentru a

descoperi pacea uimitoare a Domnului nostru, gândurile și intențiile
Lui, pentru a medita la rugăciunile și frământările Sale și a vă bucura
de victoria Sa.
Cred că, datorită lecturii, însoțită de meditație veți putea spune la final:
«Domnul meu și Dumnezeul meu!

Tu toate le știi, știi că Te iubesc!»
CU RESPECT, ROMAN CHISACOV,

Director al Departamentului Tineret
din cadrul Diviziunii Euro-Asia
7
REGULI DE FOLOSIRE A MANUALULUI
Te salut, drag cititor, pastor, lider al slujirii tinerilor! Ții în mâini manualul
de studiere a Bibliei pentru tineri ce poartă numele „Urmează-Mă”. Acest
manual a fost pregătit de către Departamentul slujirii tinerilor adventiști
din cadrul Diviziunii Euro-Asia pentru a veni în sprijinul liderilor în cadrul
grupelor de studiere a Bibliei cu tinerii. Mulți lideri constată că interesul
pentru Biblie nu este prea ridicat în rândul tinerilor. Dar dacă inima
liderilor „arde” situația poate fi schimbată radical. Vă invit să înălțăm
Cuvântul pentru că este singurul mijloc eficient pentru creșterea spirituală
în această lume.
Manualul este alcătuit din următoarele secțiuni: Verset de memorat,

Citește, Aprofundare în lumea Bibliei, Fapte, Explicații, Întreabă-te,
Meditează, Citate, Acționează, Activități interactive. Toate aceste
secțiuni pot fi împărțite în 3 grupe despre care aș vrea să vorbesc mai
amănunțit.
Când studiem Biblia trebuie să ne amintim faptul că prioritatea nu este

pur și simplu să memorăm versete și întâmplări pentru a putea răspunde
la concursul biblic. Mai important este să fie organizate activități cu tinerii
care să le atingă conștiința (mintea) și să le aducă noi informații, să le
sensibilizeze simțămintele (inima) și să îi ajute să înțeleagă modul în care
ceea ce au învățat poate fi folositor pentru noi astăzi și să îi îndemne la
acțiune (mâinile), împărtășind altora, schimbând ceva în viața lor.
MINTEA - este creierul nostru care fixează informațiile noi. Este foarte
important să cunoaștem Sfintele Scripturi pentru a înțelege voia lui Dumnezeu.
Secțiuni ca Textul de memorat, Aprofundare în lumea Bibliei, Fapte,
Explicații vor ajuta la îndeplinirea acestui obiectiv. Este foarte important ca
fiecare tânăr să aibă în mână Biblia. Chiar dacă cei care s-au adunat pentru
studiul Bibliei nu au reușit acasă să se pregătească și să citească pasajele
propuse, ei vor putea înțelege sensul lecției, răspunzând la întrebările din
secțiunea „Aprofundare în lumea Bibliei”.
8
INIMA - se referă la sentimentele, emoțiile noastre. Inima – este răspunsul
nostru la chemarea lui Dumnezeu. Ce vrea Dumnezeu să îmi spună astăzi?
Secțiunile Meditează, Întreabă-te, Citate îi vor ajuta pe tineri să înțeleagă
cum să aplice informațiile pe care le-au primit în primul set de compartimente
al lecției. În cel de al doilea set dialogul și părerea fiecărui participant sunt
foarte importante. Pentru aceasta este nevoie să fie creată o atmosferă
prietenoasă și confortabilă.
MÂINILE - sunt simbolul a ceea ce noi facem. Acceptând voia lui Dumnezeu,
începem să acționăm. Cel de al treilea set al manualului include următoarele
secțiuni: Acționează și Activități interactive. Veți găsi în manual atât activități
individuale cât și de grup. Este foarte important ca liderul care îi strânge pe
tineri la studiu să poată fi un exemplu pentru ei, să le spună cum a făcut el
însuși aceste activități pe care le pune în fața grupei pentru a fi îndeplinite.
De asemenea, este foarte important să se mențină legătura cu tinerii și pe
parcursul săptămânii.
Împărtășiți idei cu privire la ceea ce ați reușit să faceți și despre ceea ce

nu ați putut realiza. Ajutați-vă unul pe altul pentru atingerea obiectivului
propus. Fiți creativi și gândiți-vă, schimbați activitățile în așa fel încât să fie
adaptate nevoilor și culturii voastre.
Depuneți efortul de a face ca studiul să fie asemenea unei călătorii unitare.
Fiecare lecție include și activități interactive. Pot fi jocuri care să vă ajute

să destindeți atmosfera și să creați un ambient prietenos. Se presupune că
unul din jocuri va fi folosit la începutul întâlnirii, pentru a-i uni pe tineri, iar
celălalt la sfârșit, pentru a consolida ceea ce ați studiat sau doar pentru a
comunica.
Nu uitați că, de modul în care vă raportați la Cuvânt, va depinde starea

de spirit a întregii echipe. Manualul de față nu este perfect, așa cum se
întâmplă cu orice realizare omenească, dar poate fi un bun ajutor pentru
lideri și tineri în procesul de studiere a Bibliei.
Fie ca Duhul Sfânt să ne inspire și acolo unde astăzi domnește pustiul și

moartea în relația cu Dumnezeu să vină cât mai curând ploaia, să crească
primele firicele de iarbă, să înflorească primele flori și să putem vedea
primele roade – ucenici noi care și-au consacrat viața lui Dumnezeu!
9
VERSETUL PENTRU MEMORAT
Memorarea versetelor biblice este un tezaur foarte valoros în procesul
de creștere a vieții spirituale și de pregătire pentru venirea lui Isus
Hristos. Doar cunoașterea Sfintei Scripturi ne va ajuta să rămânem
credincioși în timpul ispitirii și să nu ne clătinăm când suntem încercați
de îndoială.
CITEȘTE!
Este o secțiune destinată temei pentru acasă, ne ajută la pregătirea
discuției din cadrul grupei și răspunde la întrebările de la secțiunea
„Aprofundare în lumea Bibliei”.
APROFUNDARE ÎN LUMEA BIBLIEI

Citirea textului biblic ne va ajuta să înțelegem gândul, simțămintele
și trăirile evanghelistului și va facilita întâlnirea față către față cu
Dumnezeu, Cel care ni se adresează personal. Răspunzând întrebărilor
care vizează în mod direct pasajul aflat în studiu ne vom putea
aprofunda mai mult în structura textului Sfintelor Scripturi și vom
putea experimenta influența Duhului Sfânt în viața noastră.
FAPTE
Această secțiune cuprinde informații din dicționarele de cultură biblice
care vorbesc despre tradiții, anumite date, obiceiuri și semnificația
unor cuvinte din vremea apostolului Ioan. Informația cuprinsă aici îl
ajută pe cititor să aibă o perspectivă mai largă asupra unor fapte ale
apostolilor și asupra mesajului trimis de Dumnezeu.
EXPLICAȚII
Textul de la această secțiune este un comentariu al Evangheliei după
Ioan și îi ajută pe tineri să înțeleagă mai bine textul Sfintei Scripturi.
Materialul prezentat aici are la bază noul Comentariu Biblic.
10
ÎNTREABĂ-TE!
Chiar și atunci când este citită Biblia, în mintea cititorului pot apărea
următoarele gânduri: aceasta nu este pentru mine, este pentru oamenii
„mai păcătoși”. Punându-și întrebări în lumina celor citite, cercetătorul
Cuvântului va descoperi calea spre pocăință, transformare și redefinire
a relației pe care o are cu Dumnezeu.
MEDITEAZĂ!
Fiecare secțiune a cărții îl conduce pe cititor la meditație personală și
la obținerea unor răspunsuri. De cele mai multe ori propriile îngrijorări
ne determină să nu vedem nimic deosebit în Cuvântul lui Dumnezeu
care să ne fie adresat nouă. Secțiunea „Meditează!” este prezentarea
meditației autorului manualului asupra temei din capitolul studiat.
CITATE
Citatele, preluate din Spiritul profetic, sunt o lumină mai mică ce
conduce spre Lumina cea mare și reprezintă descoperirea voinței
Mântuitorului nostru. Aceste sfaturi spirituale pătrund adânc în inimă
și minte, ajutându-ne să simțim iubirea și mila lui Dumnezeu față de
lumea căzută și să primim sfaturi valoroase pentru viața de zi cu zi.
Tot aici vom găsi citate din autori cunoscuți care, consideră autorul,
accentuează unele idei importante referitoare la temele prezentate
în lecție.
ACȚIONEAZĂ!
„Cel care doar se roagă, nefăcând nimic altceva, în curând va înceta și
să se roage sau rugăciunile lui vor ajunge să fie o simplă formalitate”
– spunea Ellen White în cartea „Rugăciunea” (pag. 121). Această
secțiune cuprinde idei concrete – teme pentru acasă, care trebuie puse
în practică după studierea fiecărei teme.
ACTIVITĂȚI INTERACTIVE
Activitățile propuse aici vor ajuta la însuflețirea întâlnirilor. Ele legate
sunt cât de mult posibil de tema în studiu și sunt de un real folos pentru
liderul slujirii tinerilor.
11
TEMA 1
CUVÂNTUL CARE
LUMINEAZĂ
LUMEA
CITEȘTE!
EVANGHELIA DUPĂ IOAN 1:1-18
VERSET PENTRU MEMORAT

«Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi,
plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o
slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl»
(Ioan 1:14)
12
TEMA 1
Împărțiți fiecărui participant câte o foaie și rugați-i să scrie pe ea nume
și obiecte pe care le găsesc în Biblie. Trebuie să înceapă să scrie din
colțul de stânga sus astfel încât fiecare cuvânt ce urmează să înceapă
cu ultima literă a cuvântului precedent și pe foaie trebuie să se obțină o
figură asemănătoare unei scări din cuvinte. Primul cuvânt poate fi scris
orizontal, al doilea vertical, al treilea orizontal și așa mai departe, fiecare
cuvânt legându-se de precedentul. Cel care va scrie cele mai multe cuvinte
într-un anumit timp, măsurat pe cronometru, va fi câștigător. Nu uitați să
pregătiți un premiu!
Atenție: cuvintele nu se pot repeta.

1. Ce nu a putut fi la început fără „Cuvânt”? In. 1:1
2. Ce era la început în Isus? In. 1:4
3. De ce nu L-a biruit întunericul pe Isus? In. 1:5
4. Care a fost misiunea lui Ioan Botezătorul? In. 1:7
5. Care este o diferență foarte importantă între Isus și Ioan Botezătorul,
despre care vorbește Ioan? In. 1:8
6. Cum a reacționat lumea la venirea Creatorului Însuși? In.1:10
7. Ce statut primesc cei care Îl acceptă pe Hristos? In. 1:12
8. Cine este inițiatorul nașterii spirituale a omului? In. 1:13
9. Ce au văzut ucenicii datorită întrupării lui Isus? In. 1:14
10. Ce am primit noi din „plinătatea lui Isus”? In. 1:16
11. Cine L-a văzut pe Dumnezeu? In. 1:18
13
C U V Â N T U L C A R E LU M INEAZĂ LU M EA
FAPTE
— Atunci când spune „La început a fost Cuvântul” și prin
faptul că identifică pe Dumnezeu cu acest Cuvânt, Ioan iese
din tiparele concepției iudaice acceptate la acea vreme,
făcându-ne să înțelegem că Isus nu a fost creat.
— Explicând făgăduințele veterotestamentare cu privire

la viața îndelungată pe pământ, dacă Israel va rămâne
credincios lui Dumnezeu, învățații evrei au subliniat
faptul că viața veșnică este o răsplată pentru ascultarea
față de Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan spune că această
viață este mereu disponibilă prin Cuvântul lui Dumnezeu,
acel „Cuvânt” care este identificat cu Isus. Învățătorii
evrei numeau multe lucruri „sfinte”, dar această sfințire
se referea, de cele mai multe ori, la Legea ceremonială
(imagine pe care o întâlnim și în Vechiul Testament în Ps.
119:105).
— Nici filosofii greci, nici învățații evrei nu au putut explica

modul în care Cuvântul putea deveni trup. Începând cu
Platon, filosofii greci au susținut că idealul este ceva ce
este inaccesibil și veșnic; majoritatea iudeilor erau atât
de convinși de faptul că este imposibil ca Dumnezeu să
se manifeste ca om încât nici măcar nu și-au permis să se
gândească la faptul că Dumnezeu S-a făcut om”.
— Expresia „în sânul Tatălui” semnifică cea mai strânsă unire

posibilă. Autorii antici încadrau adesea unele pasaje ale
discursului într-o „ramă” formată din aceeași frază sau
propoziție; acest procedeu literar se numește inclusio.
— Cuvântul „crezut” se întâlnește de mai mult de 100 de ori

în Evanghelie, subliniind importanța vitală a răspunsului
pozitiv ce trebuie oferit la chemarea adresată de glasul lui
Dumnezeu.
14
TEMA 1
EXPLICAȚII
«La început era Cuvântul» –

expresia din textul grec este lipsită
de articolul hotărât, dar cu toate
acestea este clară în înţeles. Dacă
ar fi fost folosit articolul hotărât
în textul grec ar tinde să lase să
se înţeleagă un anumit timp, sau
început. Fără articolul hotărât şi în
contextul v. 1-3, expresia denotă
timpul cel mai depărtat ce se
poate concepe, înainte de crearea
tuturor lucrurilor (v. 3), înainte de
oricare şi de orice alt început care
este, veşnicia trecută.
Dar Cuvântul din Ioan 1:1-4 este

Creatorul tuturor lucrurilor şi deci
anticipează începutul din Geneza
1:1. Astfel, începutul din Ioan
1:1 este anterior începutului din
Geneza 1:1. Când a început orice a
avut un început, Cuvântul era deja.
Era. Gr. en, o formă a verbului

eimi, a fi exprimând continuitate
de existenţă sau fiinţă. Cuvântul
era, în toată veşnicia; el niciodată
nu a devenit aşa ceva. Dar, cu
timpul, Cuvântul a fost făcut [literal
a devenit. Gr. egeneto, o formă a dar, în contrast, El S-a făcut [a
lui ginomai, a deveni, exprimând devenit] om (Ioan 1:14; cf. Filipeni
acţiune iniţiată şi completată 2:7). Astfel, atât în cuvinte, cât şi în
la un timp dat] trup (v. 14). forma lor, Ioan subliniază existenţa
Astfel, Hristos a fost totdeauna continuă, eternă, nelimitată a lui
Dumnezeu (Ioan 1:1; Evrei 1:8); Hristos înainte de întruparea Lui.
15
În veşnicia trecută n-a fost nici un Faptul că Cuvântul era cu

punct înainte de care se putea Dumnezeu, adică cu Tatăl, Îl
spune că Cuvântul nu fusese. declară emfatic ca fiind o fiinţă cu
totul distinctă de Tatăl. Aşa cum
Termenul logos - aici Ioan foloseşte lămureşte contextul, Cuvântul era
termenul ca denumire pentru asociat cu Dumnezeu într-un sens
Hristos, care a venit să exprime unic şi exclusiv. Cuvântul era cu
caracterul, gândul şi voia Tatălui, Dumnezeu în veşnicia trecută, dar
aşa cum vorbirea este exprimarea S-a făcut trup pentru a fi cu noi (vezi
ideilor. Cuvântul Logos rezumă în v. 14). El era Emanuel, Dumnezeu
felul acesta tema dominantă a cărţii cu noi (vezi Matei 1:23). Este cu
lui Ioan. În v. 18 Ioan arată motivul neputinţă să înţelegem importanţa
său de a vorbi despre Hristos ca întrupării decât numai pe fundalul
fiind Cuvântul – El a venit să Îl facă preexistenţei veşnice a lui Hristos
cunoscut pe Tatăl. Ca o denumire ca Dumnezeu şi ca asociat cu
pentru Hristos cuvântul Logos este Dumnezeu.
folosit în Noul Testament numai
de Ioan, în Evanghelia sa (cap. 1) Ioan nu a meditat asupra Logosului
şi în 1 Ioan 1:1; Apocalipsa 19:13. sau Cuvântului în mod abstract,
Termenul identifică pe Hristos ca metafizic asemenea gândirii
expresie întrupată a voii Tatălui ca filosofice grecești. Legătura dintre
toţi oamenii să fie mântuiţi. Hristos și Tatăl în lucrarea de creare
este amintită din nou și din nou și
din nou în Noul Testament (vezi
Romani 11:36; 1 Cor. 8:6; Col. 1:16,
17; Evr. 1:1, 2; Ap. 3:14). Aici Ioan Îl
descrie pe Hristos ca fiind Creatorul
a toate tot așa cum în In. 1:14 Îl
prezintă ca mijlocitor al milei și
harului divin, restaurator a toate.
În vremurile trecute Cuvântul nu
fusese o persoană inactivă, pasivă
ci activă și legată nemijlocit de
persoana Tatălui în crearea și
guvernarea Universului.
16
TEMA 1
«
«Eu cred în Dumnezeu ca
într-o Persoană și pot afirma
în mod sincer că nu am fost
ateu nici măcar o clipă în viața
mea. Este adevărat că eu sunt
evreu, dar experiența radiantă a răsărit acum pentru a lumina
calea fiecărui om (vezi Is. 9:1, 2).
a lui Isus Nazarineanul a produs Prin Hristos nu numai că a fost
o impresie profundă în mine. aprinsă lumina din cer, ci El Însuși
Nimeni nu s-a manifestat este Lumina (vezi In. 1:9). „Căci că
asemenea Lui. Prin El la Tine – spune psalmistul – este
izvorul vieții; prin lumina Ta vedem
Dumnezeu ni S-a descoperit în lumina” (Ps. 36:9).
cel mai clar și distinct mod. Eu
Orice altă lumină decât aceea care
Îl respect» porneşte de la Isus Hristos este falsă
(Albert Einstein) (cf. Isaia 50:11; Iacov 1:17). Totuşi,
este probabil că Ioan nu foloseşte
Chiar dacă prin căderea în păcat aici cuvântul adevărată în contrast
omul s-a îndepărtat de izvorul vieții cu falsă, lăsând să se înţeleagă că
și a primit ca răsplată moartea, toate celelalte lumini sunt false
speranța vieții veșnice a fost şi înşelătoare, deoarece Hristos a
reînnoită prin Isus Hristos (vezi vorbit mai apoi de Ioan Botezătorul
Romani 5:12, 18; 6:23) și în aceasta ca fiind lumina care este aprinsă şi
regăsim tot ceea ce Adam a pierdut luminează (cap. 5:35) [gr. luchnos,
prin călcarea legii. Întunericul lampă, candelabru în contrast
spiritual a învăluit sufletele cu phos lumina însăşi,de la v. 7]
oamenilor, dar „adevărata lumină” (cap. 5:35). Dar Ioan Apostolul
(In. 1:9) a vieții divine și a sfințirii tăgăduieşte (cap. 1:8) că Ioan
17
Botezătorul era lumina aceea de „și voința și înfăptuirea”. Cu toate

care vorbeşte el aici. Deosebirea acestea, Ioan nu exclude alegerea
dintre Ioan Botezătorul şi Isus nu liberă a omului în ceea ce privește
era diferenţa dintre fals şi adevărat, convertirea (cf. Ioan 1:12), nici
ci dintre parţial şi deplin. nu neagă necesitatea conlucrării
omului cu puterea divină. El susține
În In. 12:46 Isus a spus: „Eu am pur și simplu că inițiativa și puterea
venit ca să fiu o lumină în lume”. vin de la Dumnezeu.
În cap. 1:10, Ioan afirmă că Hristos
adevărata Lumină era în lume. Ioan a afirmat deja
adevărata dumnezeire
A patra evanghelie este uneori a lui Hristos (vezi la
numită evanghelia lepădării, v. 1) şi acum afirmă
deoarece ea trasează mai pe deplin adevărata Lui
decât o fac celelalte evanghelii natură omenească.
procesul prin care conducătorii lui Hristos este divin
Israel L-au lepădat pe Mesia (vezi în sensul deplin
cap. 3:11; 5:43; 6:66; 8:13, 9:29; şi absolut al
10:25; 12:37, 42; 19:15). Ai Săi nu cuvântului; El este
L-au primit. şi uman în acelaşi
sens, cu excepţia că
Ioan 1:12 proclamă clar că n-a cunoscut păcat
factorul decisiv constă în oamenii (2 Corinteni 5:21). Deși
înșiși – „care au acceptat”, adică, pe purta în Sine plinătatea
măsură ce sunt acceptați și crezuți, dumnezeirii (vezi Col. 2:9),
li se va garanta oportunitatea de în același timp „trebuia să se
a deveni copii ai lui Dumnezeu. asemene fraților Săi în toate
Dumnezeu nu va face din oameni lucrurile” (Evrei 2:17). Din
în mod arbitrar fiii Săi; El va putea zilele veșniciei Dumnezeu Isus
face asta doar dacă vor alege Hristos era cu Tatăl, dar a ales
această cale. A deveni fiu sau fiică să lase sceptrul în mâna Tatălui,
a lui Dumnezeu este posibil dacă să părăsească tronul Universului
intri în legământul de rudenie (vezi „pentru a putea trăi împreună
Os. 1:10) prin nașterea din nou cu noi și a ne putea face cunoscut
(vezi Ioan 3:3). Nașterea din nou caracterul Său divin și viața Sa”.
nu se realizează prin inițiativa și
acțiunea umană, ci este o creație cu Cele două naturi, cea divină şi
totul nouă, complet dependentă cea umană, au fost în chip tainic
de voința și acțiunea lui Dumnezeu contopite într-o singură persoană.
Însuși. El este Cel care lucrează în noi Divinitatea a fost îmbrăcată cu
18
TEMA 1
umanitatea, nu schimbată cu numai, numai unul de un fel. Ca şi cu

ea. Când S-a făcut om, Hristos titlul Logos (vezi la v. 1) numai Ioan
nu a încetat în nici un sens să fie foloseşte cuvântul monogenes cu
Dumnezeu. Cele două naturi au privire la Hristos (vezi Ioan 1:18;
devenit intim şi inseparabil una, 3:16.18; 1 Ioan 4:9). Absenţa
totuşi fiecare a rămas distinctă. articolului hotărât în textul grec îl
Natura omenească n-a fost face pe monogenes nedefinit, un
schimbată în natură divină, nici numai unul sau îl face o expresie
natura divină în natură de calitate, în care caz Ioan ar zice:
omenească. Hristos slavă ca a unui numai unul [care a
a luat dispoziţiile venit] de lângă Tatăl.
naturii omeneşti
(EGW ST 2 aug. În Evrei 11:17 monogenes este
1905), dar natura folosit cu privire la Isaac, care în
omenească era nici un caz nu era singurul fiu al lui
totuşi desăvârşită Avraam şi nici primul născut. Dar
(DA 664). Deşi, el era fiul făgăduinţei şi ca atare
ca om ar fi putut cel destinat să succedă tatălui său
să păcătuiască, ca moştenitor al dreptului de întâi
nici o umbră de născut. (Geneza 25,:1-6; Galateni
stricăciune sau 4:22.23).
înclinaţie spre aşa ceva
nu se afla asupra Lui; El Înţeles în chip corespunzător cu
nu avea înclinaţie spre privire la situaţia unică a lui Hristos
păcat (EGW Scrisoarea ca Fiul lui Dumnezeu, cuvântul
8, 1895). El a fost ispitit în monogenes face deosebire între El
toate ca şi noi, dar fără păcat şi alţii cărora prin credinţa în El li se
(vezi la Evrei 4:15). dă dreptul [puterea] să se facă [să
devină] copii ai lui Dumnezeu (v. 12)
Atunci când citim în In. 1:14 şi care sunt în mod specific declaraţi
că „noi am privit slava Lui”, a fi născuţi din Dumnezeu (v. 13).
fără îndoială se ÎNTREABĂ- Hristos este şi a fost totdeauna,
TE la experienţe de felul celei adevărat Dumnezeu (vezi la v. 1) şi
de la schimbarea la faţă când în virtutea acestui fapt noi devenim
divinitatea a străfulgerat pentru fiii lui Dumnezeu când Îl primim pe
o clipă prin natura omenească. Hristos şi credem în numele Lui.
Singurul născut. Gr. monogenes, Partea introductivă a Evangheliei

din două cuvinte care înseamnă după Iona se încheie prin cuvintele:
unic şi fel şi astfel tradus unic, „Nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu.
19
«
«Alexandru cel Mare, Augustus
Cezar, Carol cel Mare și cu mine Singurul lui Fiu, care este în sânul
Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
am fondat imperii vaste. Și pe ce Omul nu-L poate vedea pe
bază au avut loc aceste creații Dumnezeu față în față și să trăiască.
ale geniilor noastre? - Pe baza Hristos a venit ca să-L descopere pe
violenței. Doar Iisus Hristos și-a Tatăl.
întemeiat imperiul cu dragoste... El este unicul, chiar Dumnezeu,

Și fiți siguri că toți erau oameni cel care este în sânul Tatălui sau
singurul [care este] Dumnezeu, cel
adevărați, dar niciunul dintre ei care este în sânul Tatălui.
nu era ca El. Isus Hristos este mai
mult decât un om. La o distanță În sânul. Probabil o expresie
idiomatică arătând cea mai intimă
de o mie opt sute de ani, Iisus legătură posibilă (cf. cap. 13:23).
Hristos face o cerere dificilă care Cel care cunoaşte cel mai bine pe
întrece toate celelalte cerințe. El Tatăl este Acela care a venit din cer
pentru a-L face cunoscut oamenilor
cere o inimă umană» (cap. 14:7-9). În acest sens lumea
a primit cea mai mare descoperire
(Napoleon Bonaparte) din partea lui Dumnezeu prin
intermediul întrupării Fiului
(Comentariul ASD).
20
TEMA 1
ÎNTREABĂ-TE!
1. Ce înseamnă pentru tine cuvintele: „Cuvântul S-a făcut
trup și a locuit printre noi”? Meditează la statutul Celui ce a
luat asupra Sa natură umană.
2. În ce fel și unde poți mărturisi despre Lumină?
3. „Ai Săi nu L-au primit”, „lumea nu L-a primit” – cât de des te
confrunți cu o astfel de reacție față de adevăr? Împărtășește
propria experiență sau experiențele celor cărora ai încercat
să le vorbești despre Dumnezeu.
4. Ce Îl împiedică pe Dumnezeu să producă o nouă naștere
în inima ta?
21
MEDITEAZĂ!
Poziția lui Isus Hristos înainte de omul este mulțumit cu închinarea
întrupare și statutul Lui sunt foarte față de Dumnezeu, dar în mod
importante pentru apostolul Ioan idolatru. De ce? Pentru că omul
pentru că, în esență, determină și divinitatea își schimbă rolurile.
prețul mântuirii omenirii și relația Omul își asumă rolul „creatorului”,
omului cu faptele și cuvintele iar dumnezeul inventat joacă rolul
Mântuitorului. Acest subiect celui ce împlinește dorințele, chiar
străbate întreaga Evanghelie ca și în schimbul unui preț mare,
un fir roșu și fiecare minune are materializat prin jertfirea copiilor.
menirea de a oferi poporului un Oricum, aceasta este mult mai
răspuns complet cu privire la natura simplu decât supunerea „eului” sau
divină a Mântuitorului și la iubirea respectarea principiilor stabilite de
Sa față de omenire. Oamenii sunt Dumnezeu.
orbiți de întunericul în care au ales
să se afunde, schimbând poruncile Omul „creator” determină
lui Dumnezeu cu regulile omenești caracterul dumnezeului pe care
și creând propria lume spirituală, el însuși l-a creat și metodele de
propria religie, propria înțelegere manifestare a mâniei sale, ciclul
cu privire la prezent și viitor. Au de veghere și somn al zeului,
avut șansa de a-L vedea pe Mesia nevoile și așteptările sale. În acest
și de a-L urma, dar ce alegere au scenariu omul este atât supus cât
făcut? Această întrebare ascunde și „creator”, pentru că, în cele din
în sine o mare tragedie pe fundalul urmă, idolul capătă înfățișarea
iubirii infinite a lui Dumnezeu. pe care i-o dau mâinile omului, se
supune și este supus.
Acceptarea lui Dumnezeu a
produs mereu o tulburare în Ioan Îl descoperă pe Isus în
inima omului, afară de cazul înn primul verset ca fiind Cel existent
care această „acceptare” este o înaintea oricărui început. Cuvântul
manifestare emoțională a dorinței și acțiunile Sale poartă în ele
de a „merge după Isus”, de „a însele cea mai mare revelație,
împlini toate poruncile”. De fapt, descoperirea pe care nu ne-o poate
o astfel de hotărâre este mult mai oferi nimeni nicăieri. Semnificația
greu de luat decât își imaginează acestui fapt ar trebui să îi determine
mulți. Acceptarea lui Dumnezeu pe oameni să meargă mereu după
implică ascultare. Într-un fel, El, să Îl asculte și să se străduiască să
22
TEMA 1
nu piardă nicio picătură care curge Faptul că picioarele lui Isus au atins
din acest unic Izvor. Pe fundalul praful pământului, care a acoperit
acestui cuvânt introductiv atât cu un strat gros picioarele și trupul
de important al Evangheliei după Său, nu este ceva fantastic, ci unic.
Ioan, relatarea ulterioară despre Însuși Dumnezeu a coborât la om.
faptul că „ai Săi nu L-au primit” este Oare este cu putință să înțelegem
o constatare a cruzimii și ignoranței pe deplin acest lucru?
umanității.
23
ACȚIONEAZĂ!
ACTIVITATE INDIVIDUALĂ
Caută timp în săptămâna aceasta pentru a medita la Isus Hristos, la

cuvintele Sale și la influența Lui asupra vieții tale. Ia o foaie și un pix și
răspunde la întrebarea: Cine este Isus Hristos pentru tine?
ACTIVITATE PENTRU GRUPĂ
Trimiteți fiecărui membru al bisericii un mesaj cu o făgăduință, din partea

tineretului. Alcătuiți un text care îl poate inspira pe cel care îl primește.
Dacă sunt prea mulți cei care trebuie să primească făgăduința și acest
lucru nu se poate realiza pe parcursul întâlnirii de tineret, împărțiți lista
între cei prezenți la întâlnirea de tineret.
24
TEMA 1
CUNOAȘTEREA CUVÂNTULUI
Fiecare trebuie să aibă o Biblie. La semnalul liderului, toți vor începe

să citească un capitol din Biblie, ales în prealabil. După 10-15 minute
de lectură, liderul va pune un set de întrebări al căror răspuns se
găsește în capitolul citit. Răspunsurile corecte trebuie recompensate.
CE CARTE?
Conducătorul jocului va citi un pasaj din una din cărțile Bibliei,

ceilalți trebuie să spună din care carte a Bibliei a fost citit fragmentul.
Conducătorul jocului nu va continua citirea unui alt pasaj până când
nu este numită cartea din care a fost citit pasajul anterior. Pentru
a evita ca una și aceeași persoană să enumere toate cărțile Bibliei
până când o nimerește pe cea corectă, limitați răspunsurile, oferind
fiecăruia posibilitatea de a-și spune pe rând părerea.
VECHIUL TESTAMENT – NOUL TESTAMENT
Alegeți obiecte care se găsesc atât în Vechiul Testament cât și în

Noul Testament.
Conducătorul jocului spune obiectul iar ceilalți participanți vor
spune evenimentul în care a fost folosit acel obiect.
Exemplu: sabie. Petru folosește o sabie pentru a tăia urechea
slujitorului marelui preot, sau Goliat a ieșit pe câmpul de luptă,
împotriva lui David, cu o sabie.
Exemplu de cuvinte: bani, aur, robi, vise, stele, nisip, înger, împărat,
prizonieri, râul Iordan, Betleem, Egipt, struguri, oi, prunc, car, măgar,
barcă, pești, cântare, templu, pietre.
ROMAN CHISACOV,
Director al Departamentului Tineret din cadrul Diviziunii Euro –Asia
25
TEMA 2
«VINO DUPĂ
MINE»
CITEȘTE!

«A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.
Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis:
"Iată Mielul lui Dumnezeu!"»
(Ioan 1:35, 36)
26
TEMA 2
ТЕМА
ACTIVITATE
INTERACTIVĂ
«ALEGE ȘI EXPLICĂ»
În cadrul acestui joc trebuie să alegeți unul

din două obiecte, sensuri, lucruri sau oricare
alte două variante. Trebuie să selectați două
cuvinte și cel ce urmează va trebui să explice
de ce a ales, din cele două variante, anume
acel cuvânt. Puteți oferi o explicație scurtă
sau mai detaliată, în funcție de regulile pe
care le-ați stabilit. După oferirea explicației,
următorul jucător va propune variantele sale
de cuvinte unui alt tânăr. Mai jos sunt câteva
exemple de cuvinte pentru a înțelege mai
bine regulile:
Iarna sau vara? Vara pentru că mie îmi place

soarele, căldura, concediul și vremea bună.
Câine sau pisică? Câine, este credincios
omului și ne putem plimba împreună.
Noapte sau zi? Zi, pentru că este mereu

lumină și poți face activități interesante.
Puteți alege cuvintele care vă plac în
funcție de creativitatea jucătorilor și de
scopul propus. Pe parcursul jocului puteți
pune întrebări prin care fiecare să se poată
deschide mai bine. Punându-l în fața unei
alegeri, îl putem cunoaște mai bine pe acel
tânăr, putem crea o legătură cu el, îi putem
cunoaște preferințele și putem petrece un
timp plăcut împreună.
27
«V IN O D U P Ă M I NE»
1. Cu ce scop i-au trimis iudeii pe preoți și leviți la Iordan? In. 1:19

2. Care era mesajul central al mărturisirii lui Ioan? In. 1:20
3. De ce Ioan nu se numea pe sine profet? In. 1:21
4. Cum înțelegeți cuvintele lui Ioan: „Eu sunt glasul celui ce strigă în
pustie: pregătiți calea Domnului”? In. 1:23
5. La ce minune a fost martor Ioan? Cum înțelegeți sensul acestei
manifestări vizibile a Duhului? In. 1:32
6. Comentați întâlnirea lui Isus Hristos cu primii ucenici? Ce lucru vi se
pare cel mai important în dialogul lor și în activitățile lor ulterioare?
In. 1:38, 39
7. Care sunt detaliile prezente în chemarea primilor ucenici pe care le
găsim în povestirea biblică? Ce deosebiri observați în dialogurile
purtate de Isus cu Andrei, Petru, Filip și Natanael și de ce? In. 1:40-50
28
TEMA 2
FAPTE
— În momentul scrierii Evangheliei trecuseră deja aproape 50 de
ani de la moartea de martir a lui Ioan Botezătorul, dar ecoul
mărturiei lui despre Hristos încă se auzea. Ca și în cazul lui Abel,
mărturia lui a continuat să vorbească și după moarte (vezi Evrei
11:4).
— Extinderea influenţei lui Ioan este evidentă din faptul că între

ascultătorii săi erau nu numai mari mulţimi de oameni de rând
(Matei 3:5), dar şi conducătorii religioşi (v. 7) şi politici ai naţiunii.
Agitaţia ajunsese la un aşa grad încât Sinedriul nu mai putea
să nu se ocupe de problemă. Poporul presase fără îndoială
pe conducători să dea un răspuns chiar la întrebările cu care
delegaţia îl întâmpina acum pe Ioan. Se poate presupune că elita
conducătoare ar fi recunoscut dreptul unui profet, ca un crainic
direct de la Dumnezeu, să înveţe fără autorizaţia lor, odată ce
validitatea împuternicirii lui era stabilită. Altminteri, ei exercitau
dreptul de control asupra întregului învăţământ public (vezi
Mişna, Sanhedrin 11, ed. Socino a Talmudului, p. 558-600).
— Au mers după. Gr. akoloutheo, a urma, probabil nu încă în sensul

de a deveni ucenici (Ioan 8:12; 10:4, 27; 12:26; 21:19, 20, 22; vezi
și Matei 4:19). Aici, Andrei şi Ioan au mers după Isus în sensul că ei
L-au recunoscut a fi Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:36).
— Andrei şi Ioan au fost primii urmaşi. În curând Petru, Filip şi Natanael

(Bartolomeu) li s-au alăturat (vezi Ioan 1:40, 43, 45; vezi și Marcu
3:16-18). La data aceasta ucenicii nu au întrerupt permanent
ocupaţia lor obişnuită şi nu au devenit ucenici în sensul deplin al
cuvântului. De abia peste un an, în primăvara anului 29. d.Hr., ei au
primit chemarea la lucrarea de ucenici permanenţi (vezi Luca 5:1,
11). Numai atunci se putea spune că ei au lăsat toate şi au mers
după El (Luca 5:11). Numirea oficială a celor doisprezece a avut loc
chiar şi mai târziu, în cursul verii aceluiaşi an.
29
EXPLICAȚII
Nu găsim nicio referire la botezul lui Ce căutaţi? Acestea sunt cele
Isus în Evanghelia lui Ioan. Singura dintâi cuvinte ale lui Isus relatate
explicație a tăcerii lui Ioan cu privire de Ioan (cf. Luca 2:40).
la acest eveniment și la altele este
aceea că cititorii cărora le este Rabi. Gr. rhabbi, de la aramaicul
adresată Evanghelia le știau deja rabi, însemnând marele meu în
din celelalte Evanghelii sinoptice. general echivalent cu domnule,
dar folosit şi într-un sens mai
După trei ani preoții și bătrânii încă restrâns ca titlu de distincţie şi
susțineau faptul că nu știu dacă respect pentru un învăţător al
Ioan Botezătorul a fost trimis de Legii (vezi Matei 23:7). S-a sugerat
Dumnezeu pentru a face această că, în înţelesul din urmă, cuvântul
lucrare (vezi Mt. 21:27). Preoții intrase în uz doar de curând.
și leviții care au venit să aibă un
schimb de vorbe cu Ioan, priveau În Ioan, rabi este termenul folosit
cu insistență asupra auditoriului permanent în adresarea faţă de
dar nu au văzut pe nimeni care să Isus de către aceia care Îl recunosc
corespundă descrierii făcute de ca învăţător, poate chiar ca profet,
acesta (E. White, Hristos Lumina dar care până acum sau nu-şi
lumii, pag. 136). Ioan a vorbit în dau seama sau nu sunt dispuşi să
principal despre recunoașterea admită că El este Mesia (vezi cap.
lui Isus ca Mesia, Cel care a venit 1:38, 49; 3:2; 4:31; 6:25; 9:2; 11:8).
conform profeției. Conducătorii Aceia pentru care Isus a săvârşit
spirituali de atunci nu au putut minuni Îl numeau adesea Doamne
vedea adevărata Lumină datorită (cap. 9:36; 11:3.21:27, 32). În prima
întunericului din sufletele lor (vezi parte a asocierii lor cu Isus ucenicii
In. 1:5), ei nu L-au putut recunoaște sunt citaţi de Ioan ca numindu-L
(vezi In. 1:10) și de aceea nu L-au Rabi, dar cu o convingere tot mai
acceptat. Nici cei care au venit la profundă că El este într-adevăr
Ioan, nici cei care i-au trimis nu Trimisul lui Dumnezeu ei mai
au fost în stare să formuleze o târziu Îl numesc Doamne (cap.
concluzie, pe care intenționau să o 6:68; 11:12; 13:6, 25; 14:5, 8, 22;
susțină public și, în consecință, au 21:15, 20 etc.). După înviere titlul
menținut o poziție evazivă. Doamne este folosit întotdeauna
cu privire la Isus (1 Corinteni 16:22)
niciodată Rabi. Scriitorii sinoptici
nu fac deosebire între titlurile
30
TEMA 2
ÎNTREABĂ-TE!
1. Care este mărturia ta despre
acestea aşa cum face Ioan. Ucenicii Isus Hristos?
lui Ioan Botezătorul îl numeau rabi
2. Ce calități deosebite vezi la
(Ioan 3:26).
ucenici și pe care crezi că ar
Aceia care se adresau lui Isus trebui să le cultivi în propriul
ca Rabi exprimau prin aceasta caracter?
dispoziţia lor de a învăţa de la El, în 3. Ai auzit și tu chemarea lui Isus
timp ce aceia care I se adresau ca de a-L urma? Cum ai răspuns?
Doamne (aramaic Mari, gr. Kurios) 4. Cum poți să îi ajuți pe oameni
exprimau prin aceasta sau respect să-L urmeze pe Hristos? Prin
obişnuit sau supunerea fără cârtire ce cuvinte ai încuraja pe
a servilor. Totuşi, termenii erau cineva care se îndoiește?
adesea folosiţi fără nici un sens 5. Ce înseamnă pentru tine
clar de distincţie între ei. personal a-L urma pe Hristos?
6. Ce calități ar trebui să aibă un
ucenic al lui Isus Hristos?
31
MEDITEAZĂ!
„Din mulțimea imensă de lângă lui și, cu mâna întinsă spre Isus, a
Iordan, puțini, în afară de Ioan, strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu,
au înțeles această descoperire care ridică păcatul lumii”.
cerească. Cu toate acestea, întreaga
adunare era pătrunsă de prezența Nici ascultătorii și nici cel care
Dumnezeirii. Lumea stătea în vorbise n-au înțeles însemnătatea
picioare, privind în tăcere la Hristos. cuvintelor „Mielul lui Dumnezeu”.
Trupul Lui era scăldat în lumina Pe muntele Moria, Avraam fusese
veșnică, ce înconjoară tronul lui întrebat de fiul său: „Tată ...
Dumnezeu. Fața Lui înălțată spre unde este mielul pentru arderea
cer era plină de slavă, așa cum de tot?” Tatăl a răspuns: „Fiule,
niciodată nu văzuseră ei o față de Dumnezeu Însuși va purta grijă
om. Din cerurile deschise s-a auzit de mielul pentru arderea de tot.”
un glas zicând: „Acesta este Fiul (Geneza 22:7, 8.) În berbecul
Meu preaiubit, în care Îmi găsesc oferit providențial în locul lui Isaac,
plăcerea”. Avraam a văzut simbolul Aceluia
care avea să moară pentru păcatele
Cuvintele acestea de recunoaștere oamenilor. Prin Isaia, Duhul Sfânt,
au fost date pentru a inspira folosind aceeași ilustrație, a
credință în inima celor de față și proorocit despre Mântuitorul: „Ca
pentru a-L întări pe Mântuitorul în un miel pe care-l duci la măcelărie”.
lucrarea Lui. Cu toate că păcatele „Domnul a făcut să cadă asupra
unei lumi vinovate se adunau Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”
asupra lui Hristos, cu toate că Se (Isaia 53:7, 6.) Dar poporul lui Israel
umilise ca să ia asupră-și firea n-a priceput învățătura aceasta.
noastră decăzută, glasul venit Mulți socoteau darurile de jertfă
din cer L-a declarat ca Fiu al Celui tot așa cum priveau păgânii la
Veșnic. jertfele lor — ca daruri prin care să
înduplece Divinitatea. Dumnezeu
Ioan fusese adânc mișcat văzându-L
pe Isus plecat în rugăciune, stăruind
cu lacrimi pentru aprobarea
Tatălui. Când slava lui Dumnezeu
L-a înconjurat și s-a auzit glasul
din cer, Ioan a recunoscut semnul
făgăduit de Dumnezeu. Știa acum
că botezase pe Răscumpărătorul
omenirii. Duhul Sfânt a venit asupra
32
«
TEMA 2
dorea să-i învețe că din iubirea Lui

avea să pornească darul care putea
să-i împace cu Sine” (E. White,
«Omul care se consideră prea
Hristos Lumina lumii, pag. 112). bătrân pentru a mai învăța,
probabil că a fost mereu prea
în vârstă pentru a face acest
lucru»
(Henry Haskins)
33
«
«V IN
«И ДИ O ЗА
D UМ
PĂНО
MЙ»
I NE»
«Cuvintele spuse lui Isus la Iordan — „Acesta este Fiul Meu preaiubit,
în care Îmi găsesc plăcerea” — cuprind întregul neam omenesc.
Dumnezeu I-a vorbit lui Isus ca reprezentant al nostru. Oricât am fi de
păcătoși și slabi, noi nu suntem aruncați ca fără valoare. El ne-a primit
„în Preaiubitul Lui.” (Efeseni, 1:6.) Slava așezată asupra lui Hristos este
o chezășie a iubirii lui Dumnezeu față de noi. Ea ne vorbește despre
puterea rugăciunii — cum poate ajunge glasul omenesc la urechea lui
Dumnezeu și cum sunt primite cererile noastre în curțile cerești. Prin
păcat, pământul a fost despărțit de cer și înstrăinat de legăturile cu
el; dar Isus l-a legat din nou de tronul slavei. Iubirea Lui l-a înconjurat
pe om și a ajuns la cerurile preaînalte. Lumina, care prin porțile
deschise ale cerului a venit asupra Mântuitorului nostru,
va veni și asupra noastră când ne rugăm pentru ajutor
de a ne împotrivi ispitei. Glasul care i-a vorbit
lui Isus îi spune fiecărui suflet credincios:
„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în
care Îmi găsesc plăcerea”»
(E. White, Hristos Lumina lumii, pag. 113)
34
TEMA 2
ТЕМА
ACȚIONEAZĂ!
Fă-ți timp în această săptămână pentru a medita la Isus Hristos, la cuvintele

Sale și la influența Sa asupra vieții tale. Ia o foaie și un pix și răspunde la
întrebarea: Cine este un ucenici adevărat al lui Hristos?
Scrieți o scrisoare scurtă, un mesaj pentru un om care se află într-o situație

grea în viață și stă în fața alegerii de a-L urma sau nu pe Hristos.
BANCNOTA
Este un joc simplu ce poate fi folosit la întâlnirile de tineret. Promiteți

cuiva dintre tineri că îi veți oferi o bancnotă cu valoare mare
dacă face ceea ce îi cereți. Așezați bancnota pe podea și cereți-i
voluntarului să sară peste ea într-un anumit fel: să își pună picioarele
lângă bancnotă, să se prindă cu mâinile de degetele de la picioare și
să sară peste ea fără a-și lua mâinile de pe degetele de la picioare.
Secretul constă în faptul că oricât de mult s-ar strădui, nu va reuși să
facă acest lucru, este imposibil. Jocul poate fi folosit pentru a ilustra
diferite idei – determinarea, încăpățânarea etc.
MININ DMITRII,
Directorul Departamentului Tineret din cadrul Uniunii misiunilor din sud
35
ÎN P R E Z E N Ț A L U I D U M NEZE U
TEMA 3
ÎN PREZENȚA
LUI DUMNEZEU
CITEȘTE!

«Isus i-a răspuns: "Femeie, ce am a face Eu cu
tine? Nu Mi-a venit încă ceasul"»
(Ioan 2:4)
36
TEMA 3
ТЕМА
ACTIVITATE INTERACTIVĂ
Pregătiți pentru această întâlnire trei sticle cu tipuri diferite de apă
minerală a căror firmă este foarte cunoscută, de exemplu: OM, Gura
Căinarului și Nature (pot fi și firme mai puțin cunoscute, dar activitatea va
fi mai complicată în acest caz). Luați câteva pahare mici de plastic pentru
degustare, puneți-le pe trei tăvi și numerotați-le: 1, 2, 3. Turnați apă din
cele trei sticle în așa fel încât participanții să nu știe ce fel de apă este în
pahare. Tinerii să guste din pahare și să încerce să ghicească denumirea
apei și să ofere o notă fiecărui tip de apă. Comparați rezultatele la sfârșitul
experimentului. Cum putem deosebi apa mai scumpă de cea mai ieftină
dacă în toate paharele avem apă incoloră și bule de aer?
De ce nu o numește Isus pe Maria călătorie, în a treia zi trebuie să se

„mamă” ci i se adresează, chiar întâmple ceva neobișnuit. A treia
dacă manifestă respect, folosind zi este mereu cea mai importantă.
termenul oficial de „femeie”? Pe de o parte este un timp de criză
în care așteptările de la început se
Și Isus și Maria cunoșteau confruntă cu realitatea, o realitate
proveniența Sa divină. Și aici, și în neașteptată. Pe de altă parte, dacă
alte locuri Isus vorbește în acest fel sunt depășite toate aceste crize
dorind ca să fie înțeles – El nu i se interioare și exterioare, dacă sunt
supune Mariei, ci Tatălui Său din rezolvate provocările acestei zile,
ceruri. mai apoi se deschid căi pe care ai
Despre care ceas care încă nu a dori să mergi împreună cu alții, să
sosit vorbește Isus? Desigur că este formați o echipă.
vorba despre timpul potrivit ca El Tot așa și în viața lui Isus și a
să moară pe cruce. Dar ce legătură ucenicilor a sosit această a treia
are aceasta cu ceea ce se întâmplă zi. Ucenicii așteptau ca Isus să
la nunta din Cana? Despre acest Își manifeste mesianitatea. Isus,
subiect vom vorbi mai amănunțit știind că acest ceas era încă în
pe măsură ce medităm la viitor, dorea ca ei să înțeleagă
capitolul 2. de la bun început Cine este El cu
Oriunde ne-am afla: la o camporee adevărat și care este scopul pentru
de tineret sau la un proiect care a venit în lume.
misionar, în drumeție sau în
37

1. Ce a răspuns Isus la observația pe care o face Maria referitoare la
faptul că vinul s-a terminat? In. 2:4
2. Se pare că Isus a respins cererea Mariei. De ce le-a spus ea totuși
slugilor: „Să faceți tot ce vă va spune?” In. 2:5-7
3. Ce mustrare i-a făcut nunul mirelui? In. 2:9, 10
4. Care a fost reacția la prima minune făcută de Isus? In. 2:11
5. Cum Și-a manifestat Isus râvna față de casa Tatălui Său? In. 2:13-17
6. Ce semn ar fi trebuit să le demonstreze că Isus avea dreptul de a-i
izgoni pe negustori din templu? In. 2:18, 19
7. Ce cuvinte ale lui Isus și-au amintit ucenici atunci când El a înviat? In.
2:22
8. De ce nu se încredea Isus în oameni? In. 2:24, 25
38
ТЕМА 3
FAPTE
— Cana este o cetate aflată la aproximativ 7 km de Nazaret. Această
distanță putea fi parcursă în 1,5 - 2 ore. Nu cunoaștem numele
mirilor de la nunta la care a fost Isus. Dar, judecând după faptul
că El și ucenicii Lui au fost invitați, dar și după îngrijorarea Mariei
(vezi In. 2:2, 3) putem presupune că erau rude ale ei și, poate, ale
lui Ioan Botezătorul.
— Vasele din piatră folosite pentru apă erau necesare pentru

ritualul spălării (vezi In. 2:6, compară cu Mc. 7:3, 4). Fiecare
dintre cele șase vase avea o capacitate de 80 până la 120 de
litri și, la momentul venirii lui Isus, erau goale, așa cum erau și
burdufurile pentru vin. Acest fapt înseamnă că nunta era în toi.
Nu se poate spune că nu a fost vin deloc ci că el se terminase, nu
fusese suficient, tot așa cum fusese și apa din vasele de piatră,
prea puțină. Acest fapt probabil că era o lovitură foarte puternică
pentru reputația mirelui.
— În In. 2:10 nunul îl mustră pe mire pentru că a încălcat tradiția:

„Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au
băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul
cel bun până acum”. Acest lucru nu înseamnă că la acel moment
invitații ar fi fost așa de beți încât să nu poată deosebi gusturile,
pur și simplu așa era regula: la început să se ofere ceea ce este cel
mai bun (gr. kalon) și apoi ceea ce era mai puțin bun (gr elasso).
Isus a încălcat și această tradiție prin minunea pe care a făcut-o.
— Nunțile se făceau toamna după culegerea strugurilor și a

măslinelor. Smochinele erau strânse încă de la începutul verii.
Paștele este prima sărbătoare a primăverii. Așa că atunci când
citim în In. 2:12 că Isus nu a rămas multe zile la Capernaum, acest
lucru înseamnă câteva luni. Ioan a dorit să lege minunea de la
Cana cu ceea ce s-a întâmplat apoi departe de acest loc, tocmai
la Ierusalim. De ce? Vom răspunde în această lecție.
39
prin spălare? De ce nu umple cu vin

EXPLICAȚII burdufurile, făcând o minune? Da,
pentru că și în aceasta se ascunde
Așa dar, Maria Îi spune lui Isus o lecție a lui Isus: apa din vase era
că s-a terminat vinul pregătit de capabilă să curețe numai exteriorul,
părinții mirelui (poate că au venit dar sângele lui Isus este un mijloc de
mai mulți nuntași decât fuseseră curățire autentic care este destinat să
programați și nu au putut refuza înlocuiască ritualul de curățire iudaic.
pe nimeni). Dintr-un anumit motiv Omul își face partea în lucrarea de
răspunsul lui Isus este acela că nu mântuire, iar Dumnezeu Își face
I-a venit încă ceasul (compară cu In. partea Lui pe care omul nu este în
7:30; 8:20; 12:23, 27; 13:1; 17:1). Ce stare să o facă (1 Petru 1:18, 19).
legătură este între oamenii aceștia
care aveau nevoie de vin și ceasul Ioan nu își încheie povestirea cu
suferințelor lui Isus pentru întreaga minunea din Cana ci o completează
omenire? Deja am vorbit despre cu istoria privitoare la izgonirea
faptul că Isus a dorit chiar de la negustorilor din templu. Care
prima minune pe care a săvârșit-o să este mesajul acestei istorii? În
le arate ucenicilor care este scopul celelalte Evanghelii se vorbește
pentru care El a venit în această despre o izgonire asemănătoare a
lume. Maria îi spune despre vin iar El negustorilor din templu care a avut
se gândește la faptul că sângele Său loc la sfârșitul lucrării lui Isus pe
trebuie să se verse pentru a salva și pământ, atunci când El intră solemn
a sătura fiecare suflet. Dar ce putea în Ierusalim, călare pe un măgăruș.
face acuma când nu Îi venise încă Și atunci vor răsuna clar cuvintele:
ceasul? „Casa Mea se va chema o casă de
rugăciune, dar voi ați făcut din ea
Le putea oferi simbolul sângelui Său o peșteră de tâlhari” (Mc. 11:17).
care avea să se verse pentru păcătoși. Cu alte cuvinte, ei făceau negoț în
Cel mai bun vin, cel mai gustos în curtea din exterior, împiedicându-i
sensul curăției sale, al calității (numai pe închinători să se roage în locul
un astfel de vin poate fi folosit la Cina destinat acestui ceremonial. Pe lângă
Domnului). Va veni vremea când aceasta și specula, comerțul necinstit
harul Său, sângele Său vărsat va fi distruseseră venerația și planul lui
îndestulător pentru toți, dar vinul Dumnezeu cu privire la templu. Ioan
de acum este un simbol pentru ca vorbește despre prima vizită a lui
ucenicii să vadă și să creadă în El. Isus la templu (după botez) și atrage
De ce transformă Isus în vin apa pe atenția asupra altor detalii:
care slujitorii au turnat-o în vasele de
piatră, destinată ritualului curățirii
40
«
TEMA 3
«Mă sufoc! Mi se ridică tensiunea când văd că sora mea începe să

predice propria învățătură și încearcă să reinterpreteze Evanghelia
în folosul său, păstrând cu bună știință tăcerea în dreptul izgonirii
negustorilor din templu. Iată prietene ce înseamnă lipsa de cugetare și
dezvoltare!»
(A. P. Cehov, „Oameni buni”, 1886.)
1. Isus izgonește totul din templu,
chiar și oile și boii; El curăță „Casa
Tatălui Său” de negustorie.
2. Motivația lui Isus: „Râvna pentru
casa Ta Mă mănâncă!”. Isus le oferă
oamenilor șansa de a-și aminti
faptul că templul este o reflectare a
casei Tatălui Său din ceruri. El (Isus)
Însuși este de asemenea un simbol
al casei Tatălui Său din ceruri (de
aceea a vorbit despre templul
trupului Său: „Distrugeți templul
acesta și în trei zile îl voi ridica”). Dar
casa Tatălui Său nu avea nimic de
a face cu ceea în ce transformaseră
iudeii slujba de la templu.
3. Prima minune: apa transformată
în vin (sânge). A doua minune:
restaurarea templului (învierea
trupului) în trei zile. Dar ceasul încă
nu sosise.
ÎNTREABĂ-TE!
1. Cât de uman este să faci un bici din frânghie și să îl rotești în așa fel
încât oamenii să fie nevoiți să fugă? Este creștinește așa ceva?
2. De ce a făcut Isus atât de des lucruri care par de neînțeles la prima
vedere? Ce au înțeles chiar și ucenici abia după înălțarea Sa?
3. De ce Isus nu se putea încrede în oameni?
41
MEDITEAZĂ!
Ce am fi simțit noi dacă am fi Da, minuni. Dar așteptau oamenii
fost atunci în locul ucenicilor lui astfel de minuni din partea Lui? La
Isus? Am fi dorit să urmăm un ce se acestgândește Acest Fiu al
astfel de învățător care face totul omului, Împărat al lui Israel (vezi
invers, încurcă toate planurile, In. 1:49)? Este clar că nu la ceea ce
încalcă tradițiile, distruge ordinea ne gândim noi astăzi... Înțelegem
obișnuită a lucrurilor? Nu vine de noi și astăzi cu greu ceea ce este
la început la ceremonia de nuntă, în mintea acestui Dumnezeu? La
ci aproape de încheierea ei. În loc ce se gândește El? Nu are nicio
să ajute, oferind un vin obișnuit logică să crezi în El... Dar trebuie să
(nici măcar nu era nevoie de 600 de recunoaștem meritele pescarilor
litri), umple vasele rituale cu suc pur din Galileea: ei au crezut în El.
de struguri. În loc să îndrepte biciul
spre asupritorii romani, îi alungă
din templu pe iudeii devotați,
pe cei care schimbau cu atâta
conștiinciozitate dinarii romani
în moneda templului. Minuni?
42
«
TEMA 3
«Când în copilărie a mers la templu, unde I s-a descoperit taina

misiunii Sale, Hristos i-a spus Mariei: „Nu știați că trebuie să fiu în
casa Tatălui Meu?” (Luca 2:49.) Cuvintele acestea prezentau cheia
întregii Sale vieți și lucrări. Totul era secundar față de misiunea Lui,
lucrarea cea mare de răscumpărare, pentru împlinirea căreia venise
în lume. Acum a repetat învățătura. Exista primejdia ca Maria să
creadă că legăturile ei cu Isus i-ar da anumite drepturi asupra
Lui, că până la un anumit punct putea să-L îndrume în misiunea
Sa. Timp de treizeci de ani, El fusese față de ea un fiu supus și
iubitor, și iubirea Lui nu se schimbase; dar acum trebuia să aibă
grijă de lucrarea Tatălui Său. Ca Fiu al Celui Preaînalt și Mântuitor
al lumii, nici o legătură pământească nu trebuia să-L oprească de
la lucrarea Lui sau să-L influențeze în purtare. El trebuia să rămână
liber pentru a face voia lui Dumnezeu. Trebuie să învățăm și noi
lucrul acesta. Cerințele lui Dumnezeu sunt mai presus chiar decât
legăturile omenești de rudenie. Nici o atracție pământească nu
trebuie să ne abată picioarele de pe calea pe care El ne îndeamnă
să mergem. Singura nădejde de scăpare pentru neamul nostru
este în Hristos; Maria nu putea găsi mântuire decât prin Mielul lui
Dumnezeu. În ea însăși, nu avea nici un merit. Legătura ei cu Isus
nu o așeza într-o poziție spirituală deosebită de a oricărei alte ființe
omenești. Lucrul acesta voiau să-l spună cuvintele Mântuitorului.
El a făcut să se vadă bine deosebirea dintre legătura Lui cu ea
ca Fiu al omului și ca Fiu al lui Dumnezeu. Legăturile de rudenie
dintre ei nu o așeza în nici un caz pe aceeași treaptă cu El»
(E. White, Hristos Lumina lumii, pag. 146.)
43
ACȚIONEAZĂ!
Activitate pentru o săptămână: citiți Evanghelia după Ioan (chiar dacă ați
citit-o de curând, recitiți-o cu atenție, câte trei capitole în fiecare zi). După
fiecare pasaj citit spuneți-I lui Dumnezeu în rugăciune tot ceea ce gândiți
referitor la cele lecturate despre El și despre voi, cei de astăzi. Scrieți într-
un carnețel gândurile voastre. Fiți atenți la ziua a treia, poate că vă va
părea cea mai grea, poate că nu veți mai dori să continuați, vă veți gândi
să renunțați. Orice ar fi, străduiți-vă să ieșiți biruitor în primele trei zile și
veți vedea că în a patra zi vă va fi mai ușor și veți putea duce la bun sfârșit
această provocare.
Alegeți orice fel de activitate pentru grup, de exemplu să meargă zilnic cel
puțin 10000 de pași (creați un grup pe o platformă de socializare), să se
roage unul pentru altul la ora 9 seara, zilnic să trimită imagini motivatoare
fiecărui membru din grup etc. Aveți grijă ca fiecare membru al grupului
să îndeplinească însărcinarea în ziua a treia, este cea mai grea zi. Realizați
împreună această provocare de o săptămână, duceți-o până la capăt și
apoi împărtășiți impresiile voastre, ce s-a întâmplat în ziua a treia.
Ev
ang
hel
ia d
upă
Ioa
n
44
ТЕМА 3
Împărțiți-vă în patru grupe: cei care au ziua de naștere iarna,
primăvara, vara și toamna. Socotiți câte zile despart o zi
de naștere de cealaltă în fiecare lună. Însărcinare: fiecare
trebuie să țină minte a cui zi de naștere este după ziua lui
de naștere, data și câte zile despart aceste date, dar să se și
gândească la un cadou.
ALEXANDR APPAK,
pastor al bisericii
45
N A ȘT E R E A D IN NO U
TEMA 4
NAȘTEREA
DIN NOU
CITEȘTE!

«Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îţi spun că,
dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate
să intre în Împărăţia lui Dumnezeu»
(Ioan 3:5)
46
TEMA 4
ТЕМА
JOCUL „BEEP”
Obiectiv: să consolideze grupa și „să îi acordeze unul la altul” pe membrii

ei.
Descriere: participanții se vor așeza în cerc, cu spatele spre interiorul

cercului, în așa fel încât să nu rămână niciun spațiu între ei. Conducătorul
jocului se așază în cerc, având ochii legați. În acest timp jucătorii își schimbă
locurile.
Apoi el se va apropia de cei care stau în cerc și „orbește” va atinge spatele
unuia dintre ei. Cel care a fost atins spune: „Beep”. Scopul jocului este ca
cel legat la ochi să ghicească cine este cel care a fost atins.
Jocul poate fi făcut mai dificil dacă i se va cere celui care stă în cerc și a fost
atins să își schimbe vocea atunci când spune „Beep”. Și în acest caz trebuie
ca cel legat la ochi să ghicească al cui este glasul.
Discuție:
— Cui i-a fost ușor să ghicească glasul și cui i-a fost greu?
— După ce s-a orientat conducătorul jocului în încercarea lui de a
descoperi jucătorii?
— Din punctul vostru de vedere, ce vă ajută acest joc să dezvoltați?

Mai întâi de toate să identificăm locul în care se întâmplă evenimentele
studiate. Uneori locația ne oferă detalii interesante care ne ajută să
înțelegem mai profund istoria.
1. Găsiți în text informații care ne vorbesc despre locul în care se
desfășoară evenimentele descrise. In. 2:13, 23
Puteți găsi indicii nu numai în pasajul studiat ci și în contextul apropiat.
Studiind Evanghelia după Ioan (și nu numai această Evanghelie),
merită să plasăm orice verset sau istorie într-un context mai larg.
Acest fapt nu este așa de simplu de făcut pentru că Biblia este
împărțită în capitole. De aceea este imposibil a determina locul în care
s-a desfășurat întâlnirea dintre Isus și Nicodim doar referindu-ne la
4477
pasajul nostru. Totuși, găsim răspuns la această întrebare în capitolul

anterior.
Așa dar, evenimentul are loc în Ierusalim în timpul sărbătorii Paștelui.
Este un detaliu important și interesant. În această perioadă la Ierusalim
erau foarte mulți oameni pentru că iudeii se adunau la Templu pentru
această sărbătoare, venind din tot imperiul.
„Întâlnirea a avut loc pe Muntele Măslinilor (Hristos, Lumina lumii,
pag. 168, compară cu pag. 685, 686), cel mai probabil la puțin timp
după prima curățire a templului, descrisă în Ioan 2:13-17. Nicodim a
fost martor al acestui eveniment dramatic (E. White, Hristos, Lumina
lumii, pag. 168) și, fără îndoială că a auzit cuvintele lui Isus și a fost
martor la câteva dintre minunile Sale (vezi In. 2:23)” (Comentariul
biblic AZS la Evanghelia după Ioan).
2. Despre cine credeți că este această istorie? Căutați în text și notați
personajele amintite în ea. In 3:1, 2
Așa dar, este istoria întâlnirii personale dintre Isus și Nicodim. Nu mai
sunt alte personaje în text cu excepția eroilor principali. Tocmai acest
fapt este foarte interesant.
În versetele următoare este amintit Duhul Sfânt (vezi In. 3:5, 8), sunt
amintiți fariseii (vezi In. 3:1, 10), ni se spune despre ucenici (vezi In.
3:10), despre Dumnezeu (vezi In. 3: 16, 17), despre Moise (vezi In.
3:14) și lume (vezi In. 3:19).
3. Cine este Nicodim? In. 3:1, 10
Era un membru al Sinedriului. Despre aceasta ni se spune în In. 7:45-
53, acolo unde a participat împreună cu marii preoți și alți farisei la
discuția referitoare la popularitatea în creștere a lui Isus.
4. În ce perioadă a zilei are loc întâlnirea? In. 3:2
5. De ce vine Nicodim la Isus noaptea? Cum îl putem caracteriza în urma
acestei acțiuni?
„El dorea din toată inima să stea de vorbă cu Isus, dar se ferea să meargă
la El pe față. Ar fi fost prea umilitor pentru un conducător al iudeilor să
dea pe față simpatie pentru un învățător al iudeilor până atunci atât de
puțin cunoscut. Și dacă vizita lui ar fi ajuns la cunoștința Sinedriului, ar
fi făcut ca asupra lui să se reverse disprețul și bănuielile lor. Așa că s-a
hotărât să aibă o întâlnire tainică, scuzându-se pe motivul că, dacă ar
fi mers pe față, și alții ar fi urmat pilda lui. Aflând prin cercetări anume
făcute că locul unde Se retrage Mântuitorul este pe Muntele Măslinilor,
el a așteptat până când orașul s-a cufundat în liniște și după aceea L-a
căutat” (E. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 168).
48
«
TEMA 4
ТЕМА
«Cel ce se naște o singură

dată, moare de două ori. Cel ce
se naște de două ori, moare o
singură dată»
(Autor necunoscut)
6. Ce adevăr a început Isus să îi explice lui Nicodim și de ce? In. 3:3

Cel mai probabil că Nicodim deținea informații colosale cu privire
la adevăr, dar nu era el însuși schimbat cu adevărat! Din această
cauză Isus îi vorbește despre necesitatea „nașterii de sus” pentru
„credinciosul experimentat” care, fără îndoială că, era Nicodim.
7. Ce credeți că îl interesa pe Nicodim? Care era problema pentru care
venise la Isus?
8. Ce este nașterea din nou? Ce legătură are cu gândirea și faptele
omului? Studiați versetele de la In. 3:5-8, 19-21
9. Cum are loc nașterea din nou? De ce face Isus referire la istoria salvării
evreilor de mușcătura șerpilor din pustie? In. 3:13-21
În acest pasaj ni se vorbește despre iubire negrăită a lui Dumnezeu
față de fiecare om și fiecare dintre cei care primesc acest dar prin
Duhul Sfânt „este născut din nou”.
10. Cum reacționează Nicodim la cuvintele lui Isus?
În acest capitol nu ni se spune care a fost reacția lui Nicodim. Se creează
impresia că El pur și simplu pleacă de la Isus fără a lua nicio hotărâre.
Dar alte pasaje din Evanghelia după Ioan mărturisesc faptul că această
discuție a schimbat multe în sufletul lui Nicodim. În primul rând, el Îi ia
apărarea lui Hristos, atunci când în Sinedriu s-a pus în discuție ce este
de făcut cu popularitatea în creștere a Lui. Nicodim Îl apără pe Hristos.
După cuvântarea lui, conducătorii iudei pleacă fiecare la casa lui (vezi
In. 7:50-53).
În al doilea în rând, el participă la înmormântarea trupului lui Hristos,
ceea ce ne spune că Isus era considerat ne Nicodim ca fiind Mesia.
„Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o
amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe” (In. 19:39).
49
«
«Nicodim venise la Domnul cu gândul să aibă o discuție cu El, dar Isus
i-a vorbit despre principiile fundamentale ale adevărului. El i-a spus
lui Nicodim: Nu de cunoștințe teoretice ai nevoie atât de mult, ci de
renaștere spirituală. Nu trebuie să-ți satisfaci curiozitatea, ci să ai o
inimă nouă. Trebuie să primești o viață nouă de sus, înainte de a putea
aprecia lucrurile cerești. Până când nu se produce această schimbare,
care face toate lucrurile noi, nu-ți va fi de nici un folos să discuți
autoritatea sau misiunea Mea»
(E. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 171)
50
TEMA 4
FAPTE
— Fariseii sunt reprezentanții uneia dintre cele trei organizații
politico-religioase din Israel de pe timpul celui de al doilea
Templu. Ea a luat ființă după reîntoarcerea din robia Babiloniană,
atunci când Ezra a început reconstrucția templului, și a existat
până la distrugerea lui în anul 70 d. Hr. Viața lui Isus Hristos pe
pământ s-a desfășurat practic aproape de apusul acestei epoci.
Literal, cuvântul „fariseu” înseamnă „separat”.
Această mișcare politico-religioasă a apărut aproximativ în
secolul al II-lea î. Hr. Mai târziu, fariseii au ajuns să facă parte din
Sinedriu – cel mai înalt organ de autoritate iudaic, și au putut
avea o influență hotărâtoare în deciziile referitoare la viața
spirituală, dar și în problemele guvernamentale.
Fariseii se considerau oameni sfinți. Exista chiar și o zicală care
prezenta în mod elocvent modul în care se vedeau fariseii pe ei
înșiși: „Dacă numai doi oameni vor ajunge în Împărăția cerurilor,
unul dintre ei sigur va fi fariseu”. Fariseii credeau de asemenea că
ei au dreptul de a interpreta Scripturile. Însumând tot ceea ce s-a
spus, fariseii erau foarte mândri de poziția și de comportamentul
lor moral. Adesea ei nu erau accesibili oamenilor de rând care se
considerau ca având un statut social inferior și care nu colaborau
cu aceștia decât în cazul în care nu aveau de ales.
— Nicodim este un nume grecesc care înseamnă „biruitorul
neamurilor”. În perioada nou-testamentară erau mulți iudei care
purtau nume grecești. Ucenicii Andrei, Filip, Toma, zis Geamăn și
Andrei aveau astfel de nume. Nicodim era un om înstărit, fariseu,
membru al consiliului național – Sinedriul (Comentariile biblice
AZS la Evanghelia după Ioan).
— Paștele era una dintre sărbătorile cele mai importante ale
iudeilor. Pe timpul sărbătorii Paștelui fiecare iudeu matur trebuia
să vină la Ierusalim și să participe la slujbele de sărbătoare.
51
10:12,13; Galateni 3:9, 28, 29 etc.).

EXPLICAȚII Convertirea şi naşterea sunt la fel
prin aceea că ambele marchează
„Din nou”. Gr. anothen, care în altă începutul unei vieţi noi (vezi la Ioan
parte în Ioan înseamnă de sus (cap. 1:13; Rom 6:3-6; 2 Corinteni 5:17;
3,31; 19,11; etc.). Cuvântul poate cf. Efeseni 4:22-24; Col 3:9-11)”
fi folosit corect în oricare sens şi nu (Comentariul biblic AZS la Evanghelia
este sigur ce înţeles intenţiona Isus după Ioan).
aici. Este clar că Nicodim l-a înţeles
în sensul de din nou (v. 4), dar Isus
«
poate vrea să spună de sus sensul
în care anothen este folosit ulterior
în acelaşi capitol (v. 31). De fapt,
naşterea la care Isus Se referă aici
este o a doua naştere, dar nu este o
repetare a primei naşteri, aşa cum ar «Faptul că te-ai născut, încă nu
putea lăsa să se înţeleagă expresia
din nou.
are nicio semnificație...»
(Alexei Cernenko)
În acord cu teologia iudaică, a
fi născut ca fiu al lui Avraam era
aproape sigur o garanţie a primirii ÎNTREABĂ-TE!
în Împărăţia cerului (cap. 8:33). Dar
pentru ca să fie mântuiţi, neiudeii 1. Care este diferența între un
trebuia să devină fii ai lui Avraam om credincios și unul religios?
prin adopţie. Nu l-ar fi mirat pe 2. Ești născut din nou? De
Nicodim să-L audă pe Isus spunând unde știi acest lucru? Explică
că neiudeii trebuiau să fie născuţi punctul tău de vedere!
din nou pentru ca să poată vedea 3. Care laturi ale vieții tale
Împărăţia lui Dumnezeu, dar ideea necesită o schimbare radicală?
că el, un iudeu precaut se afla în Enumeră-le în jurnalul tău!
afară de cercul mântuirii era un
4. Ce vrei să faci cu acele părți
gând nou şi tulburător. Doi ani şi
din viața ta care au nevoie de
jumătate mai târziu (cap. 8:39) Isus
schimbare?
a declarat explicit că descendenţa
din Avraam trebuie să fie socotită 5. Ce sau cine te poate ajuta în
după asemănarea morală şi nu atingerea scopurilor propuse?
prin legătura fizică. Comparaţi
învăţăturile lui Pavel asupra aceluiaşi
punct (Romani 2:28, 29; 9:6, 7;
52
TEMA 4
MEDITEAZĂ!
Istoria mântuirii ne impresionează

de fiecare dată până în adâncul
sufletului. Este posibil ca în sufletul
fiecărui om să existe o dorință
neîmpăcată de a fi sfânt, de a
experimenta nașterea din nou, de a
scăpa de greutatea răului ce apasă
inima. Exact așa îl vedem pe Rodion
Raskolnikov în lucrarea lui F. M.
Dostoievski „Crimă și pedeapsă”.
Tânărul student și-a asumat o povară

teribilă - a dispus de viața altcuiva, de fată sărmană care era nevoită să se
viața unei persoane dezgustătoare, vândă pentru a câștiga banii necesari
dar totuși de o viață. El a ucis pentru familiei sale, pornește angrenajul
că se considera vrednic să facă acest schimbării în sufleul eroului. Văzând
lucru, a păcătuit pentru că a crezut disponibilitatea unui străin de a sluji
din toată inima că acest lucru îl va altor oameni, de a-i pune pe alții
ajuta să aibă o perspectivă total mai presus de sine, îl șochează pe
diferită asupra lumii. Dar, din păcate, păcătos și îi dă speranță. Speranță
nu a fost așa. Orice păcat aduce cu pentru renașterea spirituală, care
sine doar dezamăgire, chiar dacă este accesibilă oricând tuturor. O
este acoperit sub masca unei mari nouă naștere de sus este capabilă
bucurii, a unei necesități stringente să îl curețe și să îl elibereze chiar și
și a înțelepciunii ascunse. Celui care pe un criminal, schimbându-i radical
păcătuiește nu îi rămâne decât să gândurile, motivațiile, faptele...
stea lângă ruinele propriei inimi, Nașterea din nou îi poate aduce în
lângă sufletul lui sfărâmat, distrus suflet pace, transformându-l într-un
de propria sa mână. Nu este tragic om cu totul nou. Și slavă Domnului
acest lucru? Ar fi groaznic dacă că El face ca această renaștere
totul s-ar termina aici, dacă singurul spirituală să fie disponibilă pentru
mod de a scăpa de propria noastră fiecare dintre noi. Rămâne numai ca
dorință spre mai bine ar fi doar un noi să o acceptăm, să nu rămânem
glonț în frunte. Dar lucrurile nu cu durerea răscolitoare.
stau deloc așa. Pilda despre Lazăr,
pe care Raskolnikov o aude de la o
53
ACȚIONEAZĂ!
Scrie un eseu scurt cu tema „Nașterea din nou”, folosind Evanghelia după
Ioan și capitolul 17 al cărții „Hristos, Lumina lumii”.
Împărtășește în cadrul grupei de tineri, alături de care ai studiat această

temă, istoria personală a „nașterii din nou”, folosind trei secțiuni:
— Cum era viața ta înainte de a-L întâlni pe Hristos?
— Cum a avut loc întâlnirea cu Hristos?
— Cum s-a schimbat viața ta după întâlnirea cu Hristos?
GĂSIȚI ASEMĂNĂRILE
Obiectiv: Să îi apropie pe membrii grupei și să îi ajute să se cunoască

mai bine unul pe altul.
Materiale necesare: un obiect mic, potrivit pentru a putea fi dat din

mână în mână (minge mică, o jucărie mică de pluș etc.).
Descriere: tinerii se așază în cerc. Cel care conduce jocul ia în mână

un obiect mic, potrivit pentru a putea fi dat din mână în mână
(minge mică, o jucărie mică de pluș etc.) și explică regulile jocului:
„Cel în mâna căruia se găsește acest obiect, trebuie să îl arunce
cât mai repede unui alt jucător, spunând o asemănare dintre ei”.
La început asemănările pot fi doar exterioare (de exemplu, aceeași
54
TEMA 4
culoare a părului), apoi va fi numit interesul comun într-un anumit

domeniu, același interes față de un anumit subiect etc.
„EU NICIODATĂ NU...”
Obiectiv: acest joc te ajută să te cunoști mai bine pe tine și pe ceilalți

membri ai grupei.
Materiale necesare: este nevoie de jetoane pentru fiecare jucător.

În calitate de jetoane pot fi folosite boabe mari de fasole, bețe de
chibrit sau alte obiecte mici identice.
Descriere: Primul jucător va spune: „Eu niciodată nu...” și va continua

fraza spunând ceva ce nu a făcut niciodată în viața lui (jocul se
bazează pe cinste).
De exemplu:
— Nu am ținut pisică în casă;
— Nu am fost în afara țării;
— Nu am purtat papuci;
— Nu m-am bărbierit etc.
Să presupunem că jucătorul spune: „Eu niciodată nu am mâncat

ananas”. Toți jucătorii care au mâncat ananas trebuie să îi dea câte
un jeton. Apoi este rândul următorului jucător și el va spune ceva ce
nu a făcut niciodată. Scopul este ca cel care spune ce nu a făcut să
numească ceva ce el nu a făcut dar majoritatea jucătorilor a făcut,
sau chiar toți. Jocul se termină după un număr de ture prestabilit.
Câștigă cel care a adunat cele mai multe jetoane.
ALEXANDR ZAHAROV,
Director al Departamentului Tineret din cadrul Uniunii de misiuni din Caucaz
55
TEMA 5
C E L M A I M A R E D INTRE C EI NĂS C U ȚI D IN FEM EIE
CEL MAI MARE

DINTRE CEI
NĂSCUȚI DIN
FEMEIE
CITEȘTE!

«El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez»
(Ioan 3:30)
56
TEMA 5
ACTIVITATE
INTERACTIVĂ
JOCUL „DISCUȚIA”
Pentru acest joc este nevoie de 2

voluntari foarte vorbăreți. Pentru o
anumită perioadă de timp trebuie ca să
îl determine pe interlocutor să răspundă
numai folosind cuvinte ce se termină
cu o anumită literă (de exemplu „a”).
Fiecare participant are posibilitatea să
răspundă o singură dată prin cuvintele
„nu știu” sau „nu îmi amintesc”.
APROFUNDARE
ÎN LUMEA BIBLIEI
1. De ce boteza Ioan în râul Enon, în
apropiere de Salim? In. 3:23
2. Pentru ce se certau ucenicii lui Ioan
cu iudeii? In. 3:25
3. Ce le-a răspuns Ioan ucenicilor săi
care erau îngrijorați de faptul că și
Isus botează și că toți se duc la El? In.
3:27
4. Ce semnificație au cuvintele: „Acela
pe care L-a trimis Dumnezeu”? In.
3:34
5. Ce are cel care crede în Fiul? In. 3:36
57
FAPTE
— Țara lui Iuda. „Sub denumirea de „Țara lui Iuda” se înțelegea în
acea vreme regiunea mărginită la nord de Samaria, la sud de
pustie și Beer-Șeba, la vest de ţinuturile joase ale Câmpiei Filistene
și la est de Iordan și Marea Moartă (A. Lopuhin, Explicarea Bibliei).
— Enon – „Poate fi tradus prin „locul izvorului”, este aproape de
Salim (ebr. Șalem – „virgin”, „întreg”, „pașnic”, Ierusalim), loc pe
care Ioan l-a ales pentru a boteza pentru că acolo erau multe
ape (vezi In. 3:23). Atunci când se revărsa, era periculos botezul
în apele râului Iordan, dar afluenții săi erau considerați tot ape
ale Iordanului. Salim se află la 12 km sud-est de Scythopolis (Bet-
şan) Enon se afla în vecinătatea cetății în care s-a născut Elise –
Abel- Mehola și aproape de drumul principal spre Samaria, acolo
unde, mai târziu, au fost create comunități ale ucenicilor lui
Ioan Botezătorul” (F. Rinecker, G. Maier. Enciclopedia biblică
Brockhaus, pag. 304).
— Întemnițarea lui Ioan Botezătorul. „Ioan s-a aflat în închisoare
timp de aproximativ un an, aproximativ din preajma sărbătorii
Paștelui din anul 29 d. Hr. până în anul următor cam în aceeași
perioadă” (Comentariul biblic AZS, vol. 5, pag. 735).
IERUSALIM
58
TEMA 5
EXPLICAȚII
„Din Ierusalim, Isus Şi-a extins acum

lucrarea în oraşele şi satele Iudeii,
unde a lucrat timp de vreo opt
luni de zile, cam din aprilie până
în decembrie în anul 28 d.Hr. Cu
excepţia scurtei relatări din Ioan
3:22-36 relatarea evanghelică tace
cu privire la amănuntele acestei
perioade a lucrării Domnului.
Isus a devotat faza de început a

lucrării Sale publice Ierusalimului
şi Iudeii, cu obiectivul specific de a
da conducătorilor un prilej să vadă
dovezile misiunii Sale divine, să-L
accepte ca Mesia şi să conducă
naţiunea mai departe la împlinirea
sarcinii încredinţate de Dumnezeu.
Dar, în ciuda succesului aparent,
lucrarea iudeană a fost în cea mai
mare măsură lipsită de rezultate
practice. De fapt, mai multe
convertiri adevărate au avut loc în
Ziua Cincizecimii decât în cursul
întregii lucrări de pe pământ a lui
Hristos. Marea popularitate a lui Isus
(Ioan 3:26) a trezit gelozia ucenicilor
lui Ioan pentru învăţătorul lor, care
predica şi boteza în acelaşi timp şi în
acelaşi ţinut. De aceea, cam prin luna Galileea” (Comentariul biblic AZS,
decembrie, Isus S-a retras temporar vol. 5, pag. 734).
în Galileea (cap. 4:1-3). El S-a reîntors
la Ierusalim pentru Paştele anului „Predica lui Ioan fusese primită cu
29 d.Hr., când lucrarea Lui iudeană atâta aclamaţie din partea poporului
timpurie a ajuns la o încheiere încât cărturarii şi Fariseii au ajuns
oficială şi El Şi-a mutat eforturile în geloşi pe el (vezi la cap. 1:19-25). Dar
aici era un Învăţător şi mai popular ca
59
Ioan. Ucenicii lui Ioan luau în nume

de rău succesul aparent al lui Isus şi
au ajuns geloşi pentru învăţătorul
lor (cf. Marcu 9:38). Ei socoteau că,
întrucât botezul lui Ioan era ceva
caracteristic lui (vezi Ioan 3:25), Isus
şi alţii care nu erau direct asociaţi
cu Ioan şi cu ei nu aveau dreptul să
administreze ritualul botezului în
felul şi pentru scopul pentru care îl
făcea Ioan” (Comentariul biblic AZS,
vol. 5, pag. 735).
Ioan recunoştea că succesul lui

venise din cer şi îşi afirma credinţa
lui că succesul mai mare care
însoţea acum ostenelile lui Isus
trebuia să fie la fel din cer. În
amândouă cazurile iniţiativa era divine îl transformase. Mândria şi
din partea lui Dumnezeu şi ce gelozia îi asaltau în zadar echilibrul
drept aveau oamenii să discute intelectual şi emoţional.
faptele lui Dumnezeu? Ioan avea
încredere în propria sa însărcinare Acestea sunt aproape cele mai
dumnezeiască şi prezisese de la de pe urmă cuvinte relatate ale
început venirea Unuia mai mare lui Ioan înainte de întemniţarea
decât el (cap. 1:26, 27). De ce să lui. Cu siguranţă, niciodată nu au
ia el în nume de rău împlinirea fost rostite cuvinte mai umile, mai
propriei sale preziceri? supuse, mai neegoiste ca acelea
ale lui Ioan cu ocazia aceasta. În
Umilinţa deplină şi supunerea floarea vieţii şi a lucrării Lui el este
neegoistă a lui Ioan sunt trăsături chemat să se retragă şi să lase
caracteristice ale adevăratului câmpul altora. Cu siguranţă că nu
urmaş al lui Hristos. Ioan era s-a sculat nici unul mai mare decât
în stare să spună: El trebuie să Ioan Botezătorul” (Comentariul
crească, iar eu să mă micşorez (cap. biblic AZS, vol. 5, pag. 735).
3:30) numai pentru că înţelegea
clar propria sa legătură cu Mesia
şi pentru că atingerea iubirii
60
TEMA 5
«
„Ioan declară că motivul pentru care
lucrarea lui Isus a fost atât de plină
de succes este faptul că El a venit de
sus (v. 31) şi că trăind aici ca om între
oameni, El a fost umplut de Duhul
Sfânt. Ioan nu putea pretinde nici «Din fire, Ioan avea defectele
una din calificările acestea în aceeaşi și slăbiciunile caracteristice
măsură în care le avea Isus şi Isus este oamenilor, dar atingerea iubirii
deci infinit superior lui Ioan. În cel
mai bun caz, Ioan putea să cunoască dumnezeiești îl transformase.
în parte şi…să prorocească în parte El locuise într-o atmosferă
(1 Corinteni 13:9). Ca fiinţă divină necontaminată de egoism și
Isus nu avea nici o nevoie ca să-I
fie dat Duhul Sfânt; dar ca fiinţă
de ambiție și mult deasupra
omenească, tot ce avea El primise miasmelor geloziei. El n-a
de la Tatăl” (Comentariul biblic AZS, aprobat nemulțumirea
vol. 5, pag. 736).
ucenicilor săi, ci le-a arătat
cât de clar înțelegea legăturile
sale cu Mesia și cu câtă voie
bună Îl primise pe Acela
pentru care pregătise calea»
(E. White, Hristos, Lumina lumii,
pag. 179)
ÎNTREABĂ-TE!
1. Care este scopul pentru care Isus Își începe lucrarea cu Ierusalimul și
Iudeea?
2. De ce Îl invidiau ucenicii lui Ioan Botezătorul pe Isus?
3. Enumerați calitățile adevăratului urmaș al lui Dumnezeu.
61
ÎNTREABĂ-TE!
Din tot ceea ce a spus și a predicat umilinței care poartă numele de
Ioan Botezătorul nimic nu este „falsă smerenie”. Aceasta este
mai citat ca următoarele cuvinte: destul de des întâlnită în societatea
„Trebuie ca El să crească, iar eu să noastră, mai ales printre creștini.
mă micșorez” (In. 3:30). Și, cel mai În cartea Calea către Hristos găsim
probabil, acest lucru are legătură un gând foarte profund: „Tot
cu faptul că sunt foarte puțini ceea ce face omul fără Hristos,
cei care au manifestat o umilință este mânjit de egoism și păcat” (E.
asemănătoare celei a lui Ioan. Și White, Calea către Hristos, pag. 59).
astăzi oamenii sunt gata să facă Chiar și cele mai pozitive calități ale
orice, numai să poată ocupa o omului, așa cum este umilința, pot
poziție socială mai înaltă. Astăzi fi mânjite de o manifestare falsă.
oamenii sunt gata să lase de la ei Vă invit să ne analizăm foarte serios
doar în două cazuri: atunci când comportamentul: ce ne motivează?
nu există altă ieșire din situație și Ce se ascunde în spatele umilinței
atunci când o astfel de „jertfă” le noastre? Suntem noi gata astăzi să
aduce beneficii în viitorul apropiat. repetăm cu sinceritate cuvintele lui
În oricare altă situație ei nu sunt Ioan Botezătorul: „Trebuie ca El să
«
gata să își sacrifice poziția la care crească, iar eu să mă micșorez” (In.
se află. Iar atunci când simt/ 3:30)?
bănuiesc că cineva atentează la
locul sau poziția lor, devin invidioși
«Fiindcă privise în credință
și pizmuitori.
la Mântuitorul, Ioan se ridicase până
Mathew Henry comentează astfel la înălțimea lepădării de sine. El nu
acest text: „Cu cât mai mult ne căutase să-i atragă pe oameni la sine,
înalță oamenii, cu atât mai mult ar
trebui să ne smerim și să luptăm
ci să înalțe sufletele lor mai sus și tot
mai dârz contra ispitei de a ne dori mai sus, până ce ele vor găsi odihnă
laude și lingușire și, de asemenea, la Mielul lui Dumnezeu. El nu fusese
de a aștepta ca prietenii noștri să își decât un glas, un strigăt în pustie.
dorească aprecierea noastră; trebuie
Acum, cu bucurie, el a acceptat
să ne cunoaștem locul și cine suntem
de fapt” (M. Henry, Evanghelia după tăcerea și rămânerea în umbră, ca
Ioan, vol. 3, pag. 63). ochii tuturor să poată fi îndreptați
către Lumina vieții»
Totuși ar merita să ne gândim și (E. White, Hristos, Lumina lumii,
la acest mod de manifestare a pag. 179)
62
«
ТЕМА 5
TEMA
«Nu există nicio caracteristică umană – putere, frumusețe, bogăție,

rang, învățătură, dedicare, chiar și bunătate – care să nu fie nimicită
și să nu se prefacă din calitate într-o caracteristică respingătoare. Nu
există nimic mai dezgustător decât o persoană care se laudă cu averea,
rangul, inteligența, iluminarea, învățarea, bunătatea sa. Oamenii vor
să fie iubiți de oameni, știu că mândria îi face respingători și totuși
nu pot fi umili. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că smerenia nu
poate fi învățată separat. Umilința este o consecință care apare în viața
unei persoane care își transferă dorințele din domeniul material în cel
spiritual»
(L. N. Tolstoi, Spovedanie, pag. 213)
63
ACȚIONEAZĂ!
«Fii o bucurie pentru cei din jur în fiecare zi»
Reguli: Găsiți în fiecare zi motive și metode prin care să surprindeți plăcut

măcar o persoană, fără a aștepta nimic în schimb. Concentrați-vă pe
bunătate și veți vedea ce se va întâmpla!
Sfaturi:
Iată câteva idei simple din care puteți alege:
— Zâmbiți celor pe lângă care treceți.
— Spuneți-le în mod sincer: „Bună! Ce mai faci?”
— Mulțumiți casierului sau șoferului autobuzului.
— Oferiți ajutor cuiva care are nevoie.
— Faceți un compliment unei persoane necunoscute.
— Legați o conversație relaxată cu cel alături de care sunteți așezat.
— Oferiți un cadou unui prieten.
— Trimiteți o felicitare unei rude.
Organizați și realizați un proiect social împreună cu grupa. Găsiți o

persoană sau o familie și observați de ce are nevoie. După realizarea
proiectului întâlniți-vă și împărtășiți ce simțiți.
64
TEMA 5
SUNTEM TOȚI PRIETENOȘI...
Participanții trebuie să sară coarda în echipe de câte doi, trei sau

patru persoane.
„ARATĂ-NE RĂSPUNSUL”
Pentru acest joc tinerii vor fi împărțiți în două echipe și fiecare își
alege un căpitan. Într-o pălărie mare puneți bilețele cu ghicitori.
Căpitanii vor extrage câte o ghicitoare, vor răspunde la ea și vor
arăta echipei răspunsul mimând timp de 1 minut. Este foarte
simplu: dacă numai căpitanul a știut răspunsul – 0,5 puncte. Dacă
și echipa își dă seama de răspuns după mima căpitanului – 1,5
puncte. Cine acumulează cele mai multe puncte, acela câștigă.
Întrebări propuse:
— Un strat de ceva (nivel)
— Pasăre, rudă cu vulturul (șoim)
— Cereală folosită des la micul dejun (orz)
— Unitate de lungime în Anglia (yard)
— Pui de oaie (miel)
— Adâncitură la suprafața scoarței terestre (groapă)
— Un animal care își pierde adesea coada (șopârlă)
— Fructele unor arbuști (fructe de pădure)
— Recipient din lemn (cutie)
— Numele din basme al bătrânei care zboară (Baba Yaga).
ROBERT LEAHU,
Director al Departamentului Tineret, Uniunea de Biserici din Moldova
65
A P A V IE Ț II
TEMA 6
APA VIEȚII
CITEȘTE!

«Isus i-a răspuns: "Oricui bea din apa aceasta îi va
fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o
voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care
i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă
care va ţâşni în viaţa veşnică"»
(Ioan 4:13, 14)
66
TEMA 6
„PUȚIN DESPRE MINE”
Materiale necesare: 1 foaie, 1 pix sau marker, 1 bucată de scotch – pentru

fiecare participant.
Descrierea activității: lipiți pe spinarea fiecărui participant câte o foaie.
Fiecare trebuie să scrie pe spatele celorlalți câte un adjectiv care îi
caracterizează. Întreaga grupă ar trebui să aibă nevoie de 5-10 minute
pentru a scrie unul pe spatele celorlalți câte un cuvânt. Când timpul se
termină, fiecare va lua propria foaie de pe spate, o va citi cu voce tare și își
va spune părerea cu privire la cele scrise.
Aplicație: uneori noi ne caracterizăm, bazându-ne pe părerea celorlalți.

Adesea stima de sine scade pentru că cineva a spus ceva negativ despre
noi. Dumnezeu ne vede pe fiecare dintre noi și știe cine putem deveni
dacă ne consacrăm viața Lui. Înainte de a începe să vă considerați un
nimeni, gândiți-vă ce crede Dumnezeu despre voi.

1. Încotro se îndreptau Isus și ucenicii Săi? In. 4:3
2. Cum se numea regiunea geografică și localitatea în care a avut loc
întâlnirea dintre Isus și femeie? Numele căror patriarhi este amintit
în povestire acolo unde este descris locul în care se afla cetatea? In.
4:4, 5
3. Unde și în ce perioadă a zilei are loc întâmplarea? In. 4:6
4. Cunoașteți numele eroinei din această povestire? De ce Isus a rămas
singur cu femeia? De ce femeia nu I-a propus ea singură lui Isus să îi
dea apă? In. 4:7-9
5. Ce fel de apă Îi propune Isus femeii din Samaria? In. 4:10-14
6. În ce fel înțelege, pentru început, samariteanca propunerea
lui Isus? In. 4:15
7. Ce întrebări începe Isus să îi pună femeii după ce îi vorbește
despre bărbatul ei? In. 4:16-20
8. Despre ce știa și în ce se încredea femeia? In. 4:25
67
A P A V IE Ț II
9. Ce i-a spus Isus femeii astfel încât ea să uite motivul pentru care venise
la fântână și să alerge înapoi în cetate? In. 4:26
10. De ce au fost foarte uimiți ucenicii când s-au întors? In. 4:27
11. Ce noutăți le-a adus femeia locuitorilor din cetatea ei? Ce au făcut
cetățenii când au auzit ce le spunea femeia? In. 4:29, 30
12. Conform cuvintelor lui Isus, ce este mai important decât hrana fizică,
pentru El? In. 4:34
13. Cu ce i-a comparat Isus pe oamenii care au ieșit din cetate și au venit
la El? In. 4:35
14. Care a fost rezultatul întâlnirii lui Isus cu samaritenii la fântână? Ce
L-au rugat ei? In. 4:39-42
FAPTE
— Samaria era o regiune care se învecina la sud cu Iudeea, la nord
cu Galileea, la este cu râul Iordan și la vest cu Marea Mediterană.
Capitala Samariei era cetatea cu același nume, care fusese
redenumită de Irod cel Mare, Sevastia. Majoritatea locuitorilor
Samariei erau urmași ai semințiilor Efraim și Manase, care se
amestecaseră de-a lungul istoriei cu diferite grupuri etnice,
venite din Asiria și Imperiul Roman. Iudeii „nu aveau legături
cu samaritenii” (vezi In. 4:9), printre altele și pentru că aceștia
din urmă nu își păstraseră linia genealogică neîntinată. Dar
învinuirea cea mai mare pe care evreii le-o aduceau samaritenilor
era aceea că ei se îndepărtaseră de la credința curată. Ca și
iudeii, samaritenii credeau în faptul că Dumnezeu este unic,
dar în practicile lor religioase se găseau și elemente păgâne. Cu
toate acestea, samaritenii se considerau descendenți direcți ai
patriarhului Iosif și adevărații păstrători ai legii lui Moise.
— Iată ce informații despre cetatea Sihar găsim în „Marele
dicționar biblic”: „Sihar poate fi tradus ca „beat”. Era o cetate
din Samaria, amintită în Biblie numai în In. 4:5. Se consideră că
este transliterarea grecească a denumirii evreiești Sihem. Mulți
68
TEMA 6
cercetători cred că această cetate corespunde actualului Ascar,

situat la poalele de sud-est ale muntelui Ebal, la aproximativ 800
m spre nord față de fântâna lui Iacov. Săpăturile confirmă că este
posibil ca să fie identificat cu Sihem, așa cum a sugerat Ieronim.
În Talmudul babilonian acest loc este amintit sub numele de
Sihar sau Suhar, dar nu ni se spune și unde se găsește din punct
de vedere geografic. Singura informație este aceea că Sihar
este aproape de câmpul/terenul pe care Iacov i l-a dat fiului său
Iosif (vezi In. 4:5). Cuvântul ebraic tradus cu „muntele acesta”
înseamnă și „umăr” și corespunde cu denumirea localității Sihem.
În acest loc a fost înmormântat Iosif (vezi. Ios. 24:32).
— În pasaj ni se spune și că Iacov a cumpărat acest lot de pământ
de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem pentru o sută de monede de
argint (vezi Geneza 33:19; Fapte. 7:16).
— Fântâna lui Iacov.
Această fântână este situată aproximativ la 10 minute de mers,
mai jos de Ascar, pe drumul spre Ierusalim. Niciun loc, legat de
viața lui Isus, nu este așa de bine identificat ca această fântână care
încă asigură apă pentru grădina mănăstirii și poalele Muntelui
Garizim. Având în vedere abundența izvoarelor din această zonă,
pare ciudat să credem că cineva ar trebui să provoace necazuri
unui săpător de puțuri. Dar trebuie să nu uităm faptul că Iacov
era un peregrin în aceste ținuturi și, poate că a săpat fântâna
pentru a evita certurile cu privire la dreptul asupra apei (compară
cu Gen 26:16-22). Puteți căuta imagini cu fântâna pe internet și
puteți vedea fotografii actuale.
Pe vremea lui Isus femeia era cea care trebuia să asigure apa în
familie. Încă de timpuriu fetițele învățau să meargă după apă la
fântână sau la izvor, de cele mai multe ori seara. Femeile purtau
urcioarele cu apă pe cap sau pe umeri. Uneori, pentru a asigura
rezervele de apă, era nevoie să fie făcute mai multe drumuri
la fântână. Unele fântâni aveau o găleată și frânghie pentru a
scoate apă, la altele trebuia să se vină cu ele de acasă.
69
A P A V IE Ț II
EXPLICAȚII Doar din considerente spirituale

Una dintre caracteristicile distincte alege Isus un traseu respins de
ale slujirii lui Isus a fost întâlnirile majoritate, putem spune chiar
lui cu oamenii. Mereu El manifesta ilogic pentru un iudeu. Despre
interes față de oameni. Astăzi vom acest lucru putem găsi scris în In.
discuta despre un alt personaj 4:4. Expresia „trebuia să treacă pe
anonim al Noului Testament – acolo” înseamnă că aceasta era voia
femeia samariteană. Tatălui din ceruri. Isus știa că această
femeie (și, așa cum vom vedea, nu
Isus S-a întâlnit cu mulți oameni în
numai ea) avea nevoie disperată de
mod personal. Una dintre cele mai
El. De aceea El întreprinde această
cunoscute întâlniri de acest fel este
călătorie prin Samaria numai pentru
tocmai cea în care Isus stă față în
a se întâlni cu ea.
față cu femeia păcătoasă la fântâna
lui Iacov. Vă invit să observăm Trebuie să acordăm o atenție
câteva particularități uimitoare pe deosebită detaliilor pe care le așază
care le găsim în această discuție Ioan în povestirea sa: în In. 4:6 ni
faimoasă. se spune că întâlnirea a avut loc la
fântână – chiar cu o fântână sau cu
Istoria samaritenei din capitolul 4
un izvor de apă vie se identifică Isus
are o semnificație foarte importantă.
în discuția cu femeia.
Luând în considerare toate aspectele,
putem spune că Isus nu a venit la Autorul chiar ne spune în ce
Sihar pentru că așa era traseul pe perioadă a zilei a avut loc întâlnirea.
care îl avea de străbătut – exista și Și această precizare ne transmite
o altă cale de a ajunge în Galileea, ceva despre femeie sau despre
evitând Samaria, și era mult mai motivele care o mânau în acea zi. În
cunoscută. Călătorii care mergeau perioada Noului Testament timpul
dinspre Iudeea în Galileea, și invers, începea să fie măsurat de la ora 6
evitau adesea drumul prin Samaria, dimineața. Astfel că putem înțelege
chiar dacă era mai scurt și mai bun, că samariteana a venit la fântână
pentru a evita necazurile provocate la ora 12, în mijlocul zilei. Era cea
de ura și aversiunea reciprocă dintre mai fierbinte perioadă a zilei și, de
iudei și samariteni, așa că alegeau să obicei, oamenii încercau să se afle
meargă prin Perea. Această cale, care undeva la umbră în acest timp. Dar
presupunea ocolirea Samariei, trecea nu așa stau lucrurile cu femeia. De
peste Iordan pe malul estic al râului, ce? Poate că răspunsul se ascunde
apoi trebuia traversat din nou râul în spatele motivației sale. Cel mai
(vezi harta cu geografia Palestinei probabil ea nu dorea să întâlnească
din vremurile Noului Testament). oameni. Era gata să își poarte vasul
70
TEMA 6
pe cea mai mare căldură, numai afirmații vom cita cuvintele

să nu dea ochii cu cineva. De ce? samaritenei de la In. 4:9:
Cu siguranță că modul de viață al
„"Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la
acestei femei era ceva neplăcut
mine, femeie samariteană?" - Iudeii, în
chiar și pentru samaritenii dintre
adevăr, n-au legături cu samaritenii”.
neamuri.
Cea de a doua barieră era bariera
Mulți din cetate o priveau de sus, o
de gen. Femeilor le era interzis
ignorau, râdeau de ea și, așa cum
să discute cu un bărbat în locurile
se întâmplă de obicei, îi adresau
publice și aici era un astfel de
cuvinte jignitoare.
loc, era fântâna cetății. Dar Isus
De fapt între Isus și această femeie depășește această barieră. Mai
stăteau o mulțime de bariere: mult de atât, Isus merge și mai
departe. El vorbește cu o femeie
În primul rând, și mai presus de
care era recunoscută ca având un
toate, erau barierele etice. Iudeii
stil de viață păcătos, imoral.
se raportau diferit la alte popoare,
dar față de samariteni erau foarte
neprietenoși. În sprijinul acestei
«
«Doar Dumnezeu poate umple golul din inima
omului. Nimeni dintre oameni nu îl poate
umple. Doar Dumnezeu, pe care Îl putem
cunoaște prin Isus Hristos, poate umple
acest gol. Cunoașterea de Dumnezeu, fără
recunoașterea propriei păcătoșenii, duce la
mândrie. Recunoașterea păcătoșeniei, fără a-L
cunoaște pe Dumnezeu, duce la descurajare.
Dar cunoașterea lui Isus Hristos ne duce pe
drumul cel drept, pentru că în El Îl găsim atât
pe Dumnezeu cât și păcătoșenia noastră»
(Blaise Pascal)
71
A P A V IE Ț II
Și, în cele din urmă, era bariera

religioasă. Samariteana se închina
pe Muntele Garizim. Pe atunci
templul lor era dărâmat, dar
altarul era încă în picioare. Chiar
dacă samaritenii recunoșteau cele
cinci cărți ale lui Moise, erau totuși
considerați neamuri.
Pe de altă parte, iudeii se închinau la
Templul din Ierusalim și, cu excepția
Torei (cele cinci cărți ale lui Moise)
recunoșteau și alte cărți profetice.
Ei se mândreau cu proveniența lor
din Avraam și Îl așteptau pe Mesia,
Cel care trebuia să vină ca împărat faptului că erau de genuri diferite
al Iudeei, așa cum credeau ei. Aceste și de naționalități diferite, aveau
două popoare erau despărțite de o comun faptul că erau însetați.
prăpastie religioasă foarte adâncă.
Apoi Isus îi stârnește curiozitatea.
Între Isus și samariteană stăteau
După ce Isus îi vorbește despre
toate aceste bariere, asemenea unui
setea Lui și a ei, El aduce în discuție
zid. Judecând după toate acestea,
„apa vie”. Femeia imediat începe
posibilitatea ca între cei doi să se lege
să pună întrebări: „De unde ai Tu
o discuție era aproape de minimum.
această apă?” (In. 4:11). Ea a înțeles,
Este uimitor modul în care Isus chiar dacă nu de prima dată, faptul
dărâmă orice fel de bariere. Această că Isus a avut în vedere o cu totul
istorie care a avut loc la fântâna lui altă sete și altă apă.
Iacov este un exemplu foarte bun
După aceea, Isus apelează la
pentru noi cei de astăzi. Asemenea
conștiința ei. Femeia nu a înțeles
Mântuitorului, și noi putem învăța
tot ceea ce a vrut Isus să îi spună
să dărâmăm zidurile de despărțire
cu privire la apa vieții așa că El
care stau între noi și oameni în
apelează la conștiința ei: „Du-te și
societatea contemporană.
cheamă pe bărbatul tău” (In. 4:16).
Pentru început Isus îi cere ceva De ce a pus-o să facă acest lucru?
indispensabil vieții, îi cere să Îi Pur și simplu dorea ca ea să știe
potolească setea. Când femeia faptul că El cunoaște greșelile ei
scoate apă din fântână, El îi cere: trecute. Când i s-a trezit conștiința,
„Dă-Mi să beau!” (In. 4:76). Lui Isus Îi samariteana a dorit să vorbească
era sete și femeii îi era sete. În ciuda despre relația ei cu Dumnezeu.
72
TEMA 6
„"Doamne", I-a zis femeia, "văd principală era cu privire ceea ce era
că eşti proroc. Părinţii noştri s-au pământesc și trecător. Întâlnindu-L
închinat pe muntele acesta; şi voi pe Isus, a trecut printr-o experiență
ziceţi că în Ierusalim este locul de transformare a vieții și acum era
unde trebuie să se închine oamenii" preocupată de starea spirituală a
(In. 4:19, 20). întregii cetăți.
Și, în cele din urmă, ceea ce este cel Și-a uitat urciorul, a uitat ce avea de
mai important. Isus i-a descoperit făcut, nu se mai gândea la propria
faptul că El este Mesia (vezi In. oboseală și la căldură. Acum nu
4:26). Este demn de admirat se mai ferea de nimeni și nu se
modul în care a putut Isus ca, mai ascundea. Nici măcar nu se
atent și cu dibăcie, să o conducă mai gândea că oamenii ar putea
pe femeie spre acceptarea acestui să o privească bănuitor. Nu mai
fapt. Alegând momentul potrivit, conta acest lucru. Ea doar striga,
Mântuitorul i-a făcut o descoperire cu respirația întretăiată din cauza
mesianică despre Sine: „Eu, cel alergării: „"Veniţi de vedeţi un Om
care îți vorbește, sunt Acela”. Isus îi care mi-a spus tot ce am făcut; nu
spune femeii ceea ce nimeni până cumva este Acesta Hristosul?"
atunci nu îi spusese. Isus i-a spus Și iată că din cetate se vede o grupă
femeii samaritene faptul că El este de oameni. Erau și ei copii ai lui
Mesia. Ea era printre cei care Îl Dumnezeu. Aceștia nu numai că
așteptau pe Mesia și salvarea pe veneau, ci alergau către El!
care avea să o aducă fiecărui suflet.
Privind toate acestea, Isus a spus:
După discuția avută cu Isus, femeia „Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni
se grăbește spre cetate. Ea spunea până la seceriş? Iată, Eu vă spun:
fiecăruia dintre cei pe care îi ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele
întâlnea despre Dumnezeu: care sunt albe acum, gata pentru
"Veniţi de vedeţi un Om care mi-a seceriş. Cine seceră primeşte o plată
spus tot ce am făcut; nu cumva este şi strânge rod pentru viaţa veşnică;
Acesta Hristosul?" (In 4:29). pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce
seceră să se bucure în acelaşi timp.
O transformare s-a întâmplat
Eu v-am trimis să seceraţi acolo
cu femeia după întâlnirea ei cu
unde nu voi v-aţi ostenit”.
Hristos. Vedem cum s-a schimbat
modul de raportare la prioritățile Oamenii L-au ascultat cu atenție și
vieții, acum faptele ei vorbeau de apoi L-au rugat să mai rămână în
la sine. Avusese loc o schimbare cetatea lor. Ei i-au spus femeii ceva
radicală. Ea și-a lăsat urciorul și a foarte important:
plecat în cetate. Mai înainte, grija ei
73
A P A V IE Ț II
„Acum nu mai credem din pricina Atunci când noi înșine bem din
spuselor tale, ci din pricină că L-am Izvorul apei vieții, devenim vase prin
auzit noi înşine şi ştim că Acesta intermediul cărora poate fi potolită
este în adevăr Hristosul, Mântuitorul setea celor de lângă noi.
lumii” (In. 4:42).
Eu cred că Siharul a devenit un loc
cu totul diferit după ce Isus a stat
Femeia a vorbit despre întâlnirea
acolo timp de două zile. Dar cum
ei cu Mesia; oamenii au crezut-o,
a fost oare schimbată viața acestei
pentru că au mers și au văzut cu
femei anonime?
ochii lor; L-au auzit personal pe Isus
și au făcut propriul pas spre credință.
Prieteni, nu uitați că atunci când
le spuneți altora despre credința
voastră se poate întâmpla același
lucru ca și în cazul femeii. Prin
cuvintele voastre veți putea, cel
puțin, să le deschideți calea spre
Dumnezeu.
Nu există binecuvântare mai mare
în viața noastră decât să trăim cu
Izvorul ceresc și să ne adăpăm din El.
ÎNTREABĂ-TE!
1. Există oameni pe care îi ignori doar pentru că îi consideri niște „neisp
răviți”?
2. Consideri că unii oameni îți sunt superiori și alții inferiori?
3. Ai făcut vreodată aceeași greșeală de mai multe ori? Cum te-ai simțit?
Crezi că femeia aceasta s-ar fi putut simți la fel?
4. Crezi că un om se schimbă după întâlnirea cu Dumnezeu?
5. Cum putem fi prieteni cu oamenii care par a face aceleași greșeli din
nou și din nou?
6. Ce ne împiedică să clădim relații de prietenie cu alți oameni:
prejudecățile rasiale, barierele sociale, diferențele religioase?
74
« TEMA 6
«Acela care caută să-și stingă setea la fântânile acestei lumi va bea numai ca
să înseteze iarăși. Pretutindeni se găsesc oameni nemulțumiți. Ei doresc ceva
care să le umple lipsa din suflet. Unul singur este Cel care le poate împlini
această lipsă. Nevoia lumii, Cel pe care-L doresc toate popoarele, este Hristos.
Harul dumnezeiesc, pe care numai El îl poate da, este ca o apă vie, care curăță,
înviorează și dă putere sufletului.
Isus nu voia să spună că o singură înghițitură de apă ar fi îndestulătoare pentru
primitor. Acela care gustă o dată din iubirea lui Hristos va dori mereu să mai
primească din ea și nu mai caută nimic altceva. Bogățiile, onorurile și plăcerile
lumii nu-l mai atrag. Strigătul continuu al inimii sale este: „Mai mult din Tine”.
Iar Acela care îi descoperă sufletului nevoile sale este gata să-i aline foamea
și setea. Toate proviziile și tot ajutorul omenesc dau greș. Rezervoarele se vor
goli, lacurile vor seca, dar Mântuitorul este o fântână care nu seacă. Putem
să bem și iar să bem și de fiecare dată provizia este înnoită. Acela în care
locuiește Hristos are în sine însuși o fântână de binecuvântări — „un izvor de
apă din care va țâșni viață veșnică”. Din acest izvor, poate scoate tărie și har
pentru toate nevoile»
75
A P A V IE Ț II
MEDITEAZĂ!
Sunt multe izvoare pe pământ la care izvoare și râuri. Pentru că apa din
poți găsi apă proaspătă. Mai întâi de izvoare se află mereu în mișcare, a
toate sunt bălțile mici. Acolo poate fi fost numită „apă vie”.
găsită apă proaspătă, nesărată – ca
cea de ocean, dar nu poate fi băută Cât poate un om să trăiască fără
pentru că este stătută. Apoi sunt apă? Răspunsul este simplu –
iazurile puțin mai mari. Sunt puțin puțin. Corpul nostru este alcătuit
mai curate pentru că vântul reușește din mușchi, oase, organe și
cât de cât să amestece apa și în ele fluide iar activitatea și rezistența
se revarsă unele pâraie sau pornesc organismului depind de câțiva
altele din ele. În pâraie apa este mai factori, legați în principal de
bună pentru că permanent curge consumarea apei și a hranei. Apa
iar în amonte apa este mereu mai este indispensabilă organelor
curată ca în aval. Dar cea mai curată pentru a funcționa normal.
apă este în izvoare. Prin izvoare apa Organismul uman este alcătuit în
curge din adâncurile pământului. proporție de 70% din apă; la copii
Din ele izvorăsc pâraie care se adună conținutul de apă este de 85%.
apoi în râuri. Dacă ați văzut vreodată
un izvor, poate că ați fost uimiți Este cunoscut faptul că un om
pentru că apa pare să apară de poate trăi 30-50 de zile fără apă.
nicăieri; ea curge permanent dacă Sigur că după câteva zile fără hrană
nu este secetă. omul simte foame și slăbiciune, dar
organismul găsește în sine resurse
Oamenii au mai mult decât orice noi ce îl ajută să reziste destul de
nevoie de apă și de aceea și-au mult.
așezat locuințele de-a lungul
pâraielor, izvoarelor și râurilor. În ceea ce privește apa, nevoia
Dacă s-a întâmplat să se formeze stringentă apare după 3-4 zile. După
o așezare umană într-un loc fără acest timp, cei care nu primesc apă,
izvoare, oamenii și-au săpat fântâni. mor, chiar dacă sunt oameni care
Este știut faptul că sub scoarța pot trăi și o săptămână fără apă în
pământului este apă în așa numitul condiții climatice optime. Oamenii
strat freatic. Dacă oamenii ar putea de știință numesc această perioadă
săpa până la aceste straturi, apa limita superioară, când o persoană
din ele ar fi suficient de curată și poate trăi fără să bea. E. F. Adolf,
ar putea fi utilizată permanent un învățat american, confirmă că
dar animalelor nu le-ar putea fi există factori care influențează
accesibilă, așa cum este apa din
76
TEMA 6
muri veșnic în cazul în care nu își

poate potoli setea spirituală.
Lumea noastră ne poate oferi

astăzi multe alternative cu ajutorul
cărora să ne astâmpărăm setea
spirituală. Oamenii își satisfac în
mod diferit setea spirituală: unii la
biserică, alții în lectura unor cărți
bune, alții călătorind în jurul lumii
și contemplând monumentele
durata de timp în care un om poate arhitecturale, alții în muzică sau
trăi fără apă. Aceștia sunt: pictură etc.
— Temperatura mediului
ambiant; Totuși există numai un singur
— Nivelul de umiditate; Izvor adevărat, viu și care nu seacă
niciodată. Din acest Izvor, omul
— Nivelul de activitate al
păcătos poate să bea și să rămână
persoanei;
veșnic viu – este Isus, Mântuitorul
— Vârsta și greutatea. lumii. Niciun alt izvor nu este capabil
Dar în orice situație, o perioadă să îi dea păcătosului speranța
lungă de timp în care nu este băută împăcării cu Tatăl nostru ceresc.
apă, face rău organismului. Numai în Hristos o persoană
care suferă găsește pacea și
În aceeași măsură în care simte prosperitatea, în timp ce rătăcește
sete fizică, omul poate simți și prin pustia spirituală a vieții sale. Toți
sete spirituală. Este important avem nevoie de Mesia, Mântuitorul
să ne astâmpărăm întotdeauna nostru!
foamea spirituală: tot așa cum își
potolește setea fizică, omul trebuie
să își potolească și setea spirituală.
Acesta este un dar deosebit și
fragil, inerent doar omului, care
îl deosebește de toate creaturile
de pe pământ. Dacă nu este
astâmpărată setea spirituală, tot
așa cum este astâmpărată setea
fizică, fără îndoială că pe om îl
așteaptă moartea. Omul poate
77
A P A V IE Ț II
ACȚIONEAZĂ!
1. Fiecare om are câteva zile pe care le consideră cele mai importante

din viață. Pot fi ziua de naștere, ziua absolvirii școlii sau universității, ziua
nunții, zilele de naștere ale copiilor și alte evenimente importante. Dar,
eu cred că fiecare creștin va spune că momentul cel mai special, cel mai
deosebit al vieții sale este întâlnirea cu Isus. Este acea clipă ce ne ajută
să punem bazele celei mai reale, sincere și apropiate relații. Amintește-ți
propria experiență cu Dumnezeu. Pentru a-ți fi mai ușor să o descrii, doar
răspunde la următoarele întrebări: „Cum era viața mea fără Hristos?”, „În
ce împrejurări L-am cunoscut?”, „Ce momente au fost determinante în
experiența convertirii mele?”, „Cum s-a schimbat viața mea după ce L-am
acceptat pe Isus Hristos?”
Dacă încă ai prieteni care nu știu istoria convertirii tale, încearcă să o spui
măcar unuia dintre ei, într-un moment potrivit. Atunci când, pe parcursul
săptămânii viitoare, te vei întâlni cu oameni care nu L-au acceptat pe Isus,
împărtășește-le experiența ta. Spune-le modul în care tu L-ai întâlnit pe
Mesia.
2. Folosește aceste 7 întrebări pentru a evalua în mod serios viața ta

spirituală:
1. Fac încă păcate care îmi sunt cunoscute?
2. Trăiesc în ascultare de voința lui Dumnezeu?
3. Petrec timp zilnic în rugăciune?
4. Studiez Cuvântul lui Dumnezeu cu sârguință?
5. Îl mărturisesc public pe Hristos?
6. Ofer din belșug în măsura a ceea ce Dumnezeu mă binecuvântează?
7. Fac ceva anume pentru Domnul Isus Hristos?
78
TEMA 6
Lanțul de rugăciune
„Lanțul de rugăciune” – este alcătuit din grupe sau perechi de persoane

care, aflându-se în diferite locații, se roagă unii pentru nevoile celorlalți în
cursul săptămânii, la o oră stabilită.
Pași spre reconstrucție...
1. Împărțiți tinerii în perechi (sau în grupe). Cea mai simplă metodă de

diferențiere poate fi culoarea foilor (dacă nu sunt mulți participanți) sau
cartonașe cu cifre. Pentru aceasta pregătiți cartonașe de aceeași mărime,
dar de culori diferite (câte două sau mai multe cartonașe de aceeași
culoare) sau numerotate (câte două sau mai multe cartonașe cu aceeași
cifră).
Puneți cartonașele pe masă cu fața în jos sau puneți-le într-un coș, cutie
sau pălărie și amestecați-le.
2. Fiecare participant extrage câte un cartonaș. Doi tineri (sau mai mulți)
care au cartonașe identice formează un lanț de rugăciune.
3. Schimbând numerele de telefon, perechile (sau grupele) de rugăciune

împărtășesc nevoile lor de rugăciune (în glas sau în scris). Hotărăsc un
timp când se pot suna zilnic în timpul săptămânii (sau pot organiza o
conferință) pentru rugăciune comună. Dacă există posibilitatea, una
dintre întâlniri poate fi organizată în format fizic.
4. Pe parcursul săptămânii, la timpul stabilit, are loc întâlnirea unul cu altul

în cadrul rugăciunilor unite zilnice.
Este extraordinar faptul că într-un astfel de „lanț” poate fi inclus un număr

nelimitat de persoane.
În timp ce se desfășoară „lanțul de rugăciune” puteți să vă cunoașteți mai

bine unul pe altul. Prin intermediul comunicării se întăresc relațiile.
La următoarea întâlnire împărtășiți experiența comuniunii de acest fel.
79
A P A V IE Ț II
«FÂNTÂNA»
Materiale necesare: Suprafață netedă (de exemplu o masă), câteva cutii

de chibrituri, sticle mici cu apă de băut (câte una pentru fiecare jucător).
Desfășurarea jocului (reguli):
Pasul 1. Participanții formează două echipe. Fiecare echipă primește
un număr egal de cutii de chibrituri.
Pasul 2. Punem două bețe de chibrit pe masă, așezate paralele. Distanța
dintre ele nu trebuie să fie mai mare ca dimensiunea lor.
Pasul 3. A doua pereche de bețe de chibrituri o așezăm perpendicular
peste cele deja aflate pe masă.
Pasul 4. A treia pereche o punem în poziția primei perechi în așa fel
încât să nu stricăm construcția.
Pasul 5. Continuăm să clădim perechile de bețe de chibrituri până
când expiră timpul alocat sau până se termină bețele. Puteți juca până
când fântâna se dărâmă.
Reguli adăugătoare:
1. La construcția fântânii vor participa pe rând toți membrii echipei.
2. Limita de timp este lăsată la alegerea conducătorului jocului, asta
înseamnă că puteți alege între a lucra într-un anumit interval de timp
sau până când fântâna uneia dintre echipe se prăbușește.
Este un concurs care determină care fântână este cea mai înaltă și cea mai
rezistentă.
La sfârșitul jocului toți participanții, indiferent dacă au câștigat sau nu)
vor primi mulțumiri și câte o sticluță cu apă, ca un simbol al Apei vii (Isus
Hristos), care curge în viața veșnică și pe care o primim fără a se ține seama
de eforturile și faptele noastre.
Aplicație:
Oricare ar fi tipul de fântână pe care o construim (o săpăm) în viața noastră,
căutând umiditate dătătoare de viață pentru a potoli setea spirituală și,
indiferent ce resurse sunt folosite pentru aceasta, există o singură sursă
reală de apă vie care poate satisface această nevoie. Doar mântuirea ce ne
este oferită prin Isus Hristos poate potoli setea noastră spirituală.
80
TEMA 6
„ETICHETE”
Descrierea activității: Creați în încăperea în care se desfășoară activitatea o

zonă „Da” și o zonă „Nu”. În timp ce se citesc întrebările, participanții vor
merge spre una dintre zone în funcție de răspunsul pe care îl dau. Puteți
alcătui și propriile întrebări. Conducătorul jocului poate comenta situațiile
prezentate.
Întrebări propuse:
1. Sunteți singurul copil în familie?
2. Ați fi dorit să mai aveți frați sau surori?
3. Prietenii pe care îi aveți vă înțeleg mereu?
4. Este obligatoriu ca în sec. al XXI-lea să aveți educație superioară?
5. Vă place să cântați?
6. Sunteți îndrăgostit?
7. Trebuie ca un băiat și o fată să aibă o relație de prietenie de minim un
an înainte de a se căsători?
8. Locuiți în localitatea în care v-ați născut?
9. Aveți cont pe cel puțin trei rețele sociale?
10. Vă place să priviți postările prietenilor?
Aplicație:
Societatea ne pune foarte ușor etichete încadrându-ne într-o anumită
categorie în funcție de gen, rasă, religie, studii și chiar după statutul
familial. Aproape fiecare dintre noi este vinovat de faptul că îi clasifică pe
oameni în funcție de caracteristicile lor exterioare, care nu pot determina
în mod complet personalitatea. Este uimitor să înțelegem faptul că iubirea
lui Dumnezeu față de noi depășește granițele stereotipurilor.
Petreceți un timp în rugăciune și mulțumiți-I pentru faptul că vă cunoaște
și că nu uită de voi.
Cereți-I ca, indiferent de părerea celor din jur, să vă dea puterea de a alege
drumul corect în viață și de a merge pe el.
PETR MIȘIN,
Director al Departamentului Tineret în cadrul Uniunii de Biserici Orientul îndepărtat
81
V IN D E C A R E Ș I P RE D IC ARE ÎN IE RU S ALIM
TEMA 7
VINDECARE ȘI
PREDICARE ÎN
IERUSALIM
CITEȘTE!

«Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: "Adevărat,
adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la
Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot
ce face Tatăl face şi Fiul întocmai"»
(Ioan 5:19)
82
TEMA 7
„SEMNE”
5-40 participanți. Se așază cu toții în cerc, alegând un semn/mișcare

distinctiv/ă pe care să o arate celorlalți. Ceilalți trebuie să memoreze
semnul/mișcarea fiecăruia. Apoi unul dintre participanți se așază în
centrul cercului cu ochii închiși pentru a nu putea să vadă cine este primul
care începe lanțul. Cel care s-a așezat în mijloc deschide ochii și trebuie
să ghicească la cine se află „mingea”. Această „minge” trebuie prinsă,
arătând propriul semn/mișcare. Dacă jucătorul a primit „mingea” dar nu
a reușit să o dea mai departe, în așa fel încât celălalt să o poată prinde,
și conducătorul jocului a arătat spre el, îl va înlocui pe acesta în mijlocul
cercului.

1. Cum se numea scăldătoarea din Ierusalim care se afla aproape de
Poarta oilor? In. 5:2
2. De câți ani era bolnav nefericitul om de la scăldătoare? In. 5:5
3. Ce întrebare i-a pus Isus bolnavului? In. 5:6
4. Unde l-a întâlnit Isus apoi pe bolnavul vindecat? In. 5:14
5. Continuați fraza: „Să nu mai păcătuiești ca să nu......”. In. 5:14
6. Pe cine înviază Isus? In. 5:21
7. Ce se întâmplă cu cei morți atunci când aud glasul Fiului lui Dumnezeu?
In. 5:28, 29
8. Câte învieri vor fi? In. 5: 28, 29
9. Care este mărturia conform căreia putem ști că Fiul este trimisul
Tatălui? In. 5:36
10. Ce mărturisește despre Isus? In. 5:39
11. Care sunt factorii care asigură trezirea la viață la prima înviere? In.
5:24, 29
83
FAPTE
— Nu ni se spune ce sărbătoare era cea amintită în In. 5:1. Dacă
luăm în considerare faptul că episodul cu samariteana a avut
loc în timpul secerișului (mai/iunie), apoi Isus a petrecut un
timp în Galileea, se pare că aceasta era una dintre sărbătorile de
toamnă (Sărbătoarea trâmbițelor, Ziua ispășirii sau Sărbătoarea
corturilor). Una dintre caracteristicile Evangheliei după Ioan este
aceea că de fiecare dată când amintește numele unei sărbători,
una dintre calitățile de bază ale lui Isus are legătură cu una dintre
caracteristicile sărbătorii. De exemplu, Paștele este mereu amintit
în contextul crucii sau al Cinei Domnului (despre ultima dintre
ele ni se spune în In. 2:13; 19-21; 6:4, 11, 51-58; 13:1-17; 18:1 –
19:42). Și Isus aplică la Sine simbolurile folosite la Sărbătoarea
corturilor, apa și lumina (vezi In. 7:37-39; 8:12; 9:5). În concluzie,
dacă putem descoperi caracteristicile principale pe care Isus le
descrie în capitolul 5, putem să înțelegem despre ce sărbătoare
era vorba. Conform evidențelor, temele de bază ale capitolului
5 sunt re-crearea (vindecarea și predicarea în Ierusalim, vezi In.
5:17, 21, 24-26, 28, 29) și judecata (vezi In. 5:22, 24, 27, 29, 30;
In. 5:31-47 – conțin cuvântul „mărturie”, un termen ce aparține
domeniului juridic). Creațiunea și judecata erau legate indisolubil
de Sărbătoarea trâmbițelor, care începea în prima zi a lunii a
șaptea din calendarul iudaic, era Anul Nou pentru iudei. Astfel
că este posibil ca sărbătoarea din capitolul 5 să fie Sărbătoarea
trâmbițelor. În această perioadă oamenii se pregăteau în mod
serios de evenimentul de încheiere al sărbătorii – Ziua Ispășirii,
care avea loc în a zecea zi a lunii a șaptea.
— Arheologii din Ierusalim au descoperit recent scăldătoarea
Betesda. Ea era situată chiar pe latura nordică a complexului
templului și are formă asemănătoare unui trapez, cu o suprafață
de aproximativ 50/70 m și o adâncime de 107 m, în ciuda faptului
că este total cioplită în stâncă (Talbert, Citind Evanghelia după
Ioan, pag. 121). Faptul că pe cele patru laturi ale scăldătorii este
câte un pridvor și că în mijloc se mai află un pridvor care o împarte
în două este o confirmare a informației biblice conform căreia
scăldătoarea avea cinci pridvoare (vezi In. 5:2). Scăldătoarea
84
TEMA 7
avea apă dintr-un izvor subteran care curgea neuniform, ceea

ce poate explica mișcarea din când în când a apei. Este evident
faptul că aceasta atrăgea oameni de tot felul, sperând că vor fi
vindecați de bolile lor (Jhon Paulin, Evanghelia pentru a doua
generație).
EXPLICAȚII Isus îl întreabă pe bolnav dacă vrea

să se facă sănătos. Este o întrebarea
foarte importantă pentru fiecare
Întreaga istorisire cu un înger care
dintre noi pentru că nouă nu ne
conferea puteri supranaturale de
place suferința dar nu vrem să
vindecare apei scăldătorii pare
renunțăm la atenția care ni se oferă,
să nu fi făcut parte din textul
nu vrem să fim puternici și capabili
originar al Evangheliei, ci probabil
pentru a lucra și nu ne dorim să fim
a fost adăugat într-o încercare de a
responsabili. De multe ori ne rugăm
explica v. 7 (Comentariul biblic AZS
să fim eliberați de păcat, dar iubim
la Evanghelia după Ioan).
păcatul.
De ce îi cere Isus bolnavului să își

ducă patul?
A. Isus nu îi putea vindeca în acea
zi pe toți pentru că era Sabat și din
cauza prejudecăților oamenilor.
85
Dar faptul că omul își ducea patul dorit să le demonstreze faptul că

avea să atragă atenția oamenilor. Ei Dumnezeu vede Sabatul ca pe o
au început să îi pună întrebări celui zi a bucuriei, a faptelor bune și a
vindecat și apoi au venit ei înșiși la întrajutorării.
Isus.
B. Isus a venit să Îl descopere „Isus a luat din nou cuvântul şi le-a
pe Dumnezeu, caracterul Său zis: "Adevărat, adevărat vă spun că
și dorința Lui de a vindeca, de a Fiul nu poate face nimic de la Sine;
binecuvânta, de a elibera omul El nu face decât ce vede pe Tatăl
păcătos. Conducerea iudaică făcând; şi tot ce face Tatăl face şi
împovărase în mod deosebit Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe
Sabatul. Cu toate acestea, Isus a Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta
lucrări mai mari decât acestea, ca voi
să vă minunaţi"” (In. 5:19, 20). Chiar
dacă Isus se referă de multe ori la
Sine ca la Fiul omului – o titulatură
ce subliniază natura Sa umană și
include poate și rolul Său ca Mesia
(vezi Mt. 1:1; Mc. 2:10), în contextul
de față, titlul de „Fiu”, evidențiat
atât de clar, are semnificația de
Fiu al lui Dumnezeu. Acest lucru
«
devine evident din faptul că El a
«Iubirea față de semeni îi dă

omului aripi pentru a se ridica
deasupra tutror»
(M. Gorkii)
86
TEMA 7
aplicat-o în legătură cu Tatăl și, a oferi o viață nouă fiecărui creștin
de asemenea, din referirea Sa la care trece prin experiența nașterii
Fiul lui Dumnezeu (vezi In. 5:25). din nou (vezi In. 3:3). Literatura
Este semnificativ faptul că atunci iudaică a consemnat mai târziu
când iudeii L-au învinuit pentru faptul că învierea era una dintre
pretenția Sa de a fi Dumnezeu, lucrările pe care avea să le facă
Isus a continuat să le explice și să Mesia; totuși, în pasajul de astăzi,
le detalieze aceste afirmații, dar Isus nu Își asumă rolul de Mesia ci,
nu a încercat nici măcar puțin să le mai de grabă, apartenența Sa la
micșoreze semnificația. divinitate.
Faptele lui Isus erau în deplin acord Tatăl a dat în mâinile Fiului
cu acțiunile lui Dumnezeu în raport îndeplinirea cu succes a lucrării
cu omenirea. Mai mult de atât, ele de salvare a omenirii. Tatăl nu a
erau manifestarea cea mai înaltă devenit om, El nu Și-a dat viața
a grijii iubitoare a lui Dumnezeu pentru a salva omenirea; Fiul care a
față de om. Faptul că Isus putea să devenit om și Și-a dat viața pentru
reflecte în mod perfect caracterul oameni are dreptul să îi judece pe
Tatălui era o consecință a ascultării cei care L-au respins. Numai El știe
depline față de voința Lui. puterea deplină a ispitei, pentru că
a purtat singur păcatele omenirii
„În adevăr, după cum Tatăl învie (vezi In. 5:27, 29; Evr. 4:15).
morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul
dă viaţă cui vrea. Tatăl nici nu „Adevărat, adevărat vă spun că cine
judecă pe nimeni, ci toată judecata ascultă cuvintele Mele şi crede în
a dat-o Fiului, pentru ca toţi să Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică
cinstească pe Fiul cum cinstesc pe şi nu vine la judecată, ci a trecut
Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, din moarte la viaţă” (In. 5:24).
nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a Acest verset este foarte important
trimis” (In. 5:21-23). Aceste versete pentru că prezintă legătura strânsă
prezintă egalitatea dintre Tatăl și între ascultare și credință. De fapt,
Fiul. Iudeii credeau în mod corect aceste două acțiuni sunt în limba
că numai Dumnezeu poate învia greacă participii care au același
din morți; pretinzând că are o astfel articol, însemnând că ascultarea nu
de putere, Isus Își revendica dreptul are importanță fără manifestarea
la a fi divin. Faptul că Fiul are credinței. Mai departe Isus prezintă
puterea de a da viață se manifestă supunerea Sa față de Tatăl, pentru
atât în capacitatea de a învia din că mesajul Fiului (cuvântul Meu)
morți la sunetul ultimei trâmbițe are scopul de a-i îndrepta pe
(vezi 1 Cor. 15:52), cât și în a ceea de
87
oameni să creadă în Tatăl și să își se bucure. Schimbarea spirituală

pună încrederea în El. decisivă, de la moarte la viață, are loc
atunci când omul se naște din nou
Expresia „are viața veșnică” este mai (vezi Ef. 8:5; Col. 2:13).
mult decât o făgăduință cu privire
la viața ce va veni, este o încredere În Hristos e viața originară,
în faptul că cel credincios poate neîmprumutată, pe care o are prin
începe chiar de acum și de aici să se Sine Însuși (Hristos, Lumina Lumii,
bucure de beneficiile vieții veșnice, pag. 530). Deși ca Fiu întrupat Care
pentru că este unit din punct de S-a smerit pe Sine în manifestarea
vedere spiritual cu Dumnezeul lui, drepturilor Sale divine, Hristos,
cu viața pe care El i-o oferă. Duhul vorbind despre existența Sa pe
lui Dumnezeu primit în sufletul pământ ca Om între oameni, s-a
credinciosului este începutul vieții putut referi la Sine ca posesor al
veșnice (vezi E. White, Hristos, vieții, așa cum a fost primită de
Lumina lumii, pag. 388; In. 6:47; la Dumnezeu. Dumnezeirea lui
1 In. 5:11, 12). Hristos este o asigurare pentru cel
credincios că va avea viața veșnică
„Nu vine la judecată”. Trecerea de (Hristos, Lumina Lumii, pag. 530).
la moarte la viață nu este numai o
transformare trupească la înviere,
ci este și o experiență prin care
fiecare creștin sincer a trecut deja
și de ale cărei roade continuă să
ÎNTREABĂ-TE!
1. Citește In. 5:19. Cum pot fi aplicate în viață aceste cuvinte?
2. În care domenii ale vieții te bizui în mare parte pe puterile
proprii și nu pe puterea lui Dumnezeu?
3. De ce se întâmplă ca Dumnezeu să nu se amestece în planurile
noastre atunci când ne aflăm în situații fără ieșire și de ce
intervine numai atunci când nu mai avem putere să facem
nimic?
4. Ce te împiedică să îi ajuți pe alții și să te bucuri de succesul lor?
88
TEMA 7
MEDITEAZĂ!
„Isus a răspuns: Adevărat, adevărat oamenilor, trebuie să privim la Isus.

vă spun: Fiul nu poate face nimic Modul de gândire al lui Isus este
de la Sine, dacă nu vede pe Tatăl același cu modul de gândire al lui
făcând; ce face El, face și Fiul. Dumnezeu; cuvintele lui Isus, sunt
Pentru că tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi cuvintele lui Dumnezeu; faptele lui
arată tot ceea ce face El; și Îi arată Isus, sunt faptele lui Dumnezeu.
lucruri mai mari pe care să le facă
pentru ca voi să vă minunați”. 2. Această identificare se bazează
în cea mai mare parte pe ascultare.
Așa Își începe Isus răspunsul la Isus nu a făcut niciodată ceea ce a
învinuirea că S-a făcut pe sine egal dorit El să facă, totdeauna a făcut
cu Dumnezeu. ceea ce Tatăl dorea de la El. Pentru
că voința lui Isus a fost pe deplin
1. El vorbește despre identificarea supusă voinței Tatălui, noi putem
Sa cu Dumnezeu. Este foarte clar că vedea în El pe Dumnezeu.
mesajul de aici este acela că prin Isus
noi Îl putem vedea pe Dumnezeu. 3. Această supunere nu este una
Dacă vrem să vedem modul în forțată ci se bazează pe iubire.
care se raportează Dumnezeu la Unitatea dintre Isus și Tatăl este o
oameni, ce simțăminte nutrește unitate în iubire. Vorbim despre
față de noi, cum se raportează El două minți care sunt dominate de
la păcat, cum se așază de partea același gând și despre două inimi
89
care bat ca una singură. În termeni oamenii. Adevărul lui Dumnezeu

umani, aceasta este caracterizarea era superior temerii față de oameni.
ideală a relației dintre Tatăl și
Fiul. Între Ei există o unitate atât Drag prieten, dacă vrei să Îl vezi pe
de perfectă în gândire, voință și Dumnezeu, poți face acest lucru
simțăminte încât devin una. prin intermediul Bibliei. În ea Îl vei
găsi pe Isus – cum S-a raportat la
Dar în acest pasaj ni se mai spune Tatăl și la lume, ce simțăminte a
ceva despre Isus. avut, cum S-a raportat la păcat,
cum a depășit obstacolele, de unde
1. Aflăm despre încrederea Lui a avut putere. El a venit în lumea
desăvârșită. El are încredere aceasta pentru a ne da un exemplu
deplină că oamenii au văzut numai de viață trăită în armonie cu cerul,
începutul și că vor vedea lucruri pentru a ne arăta că cerul este
și mai mari. Din perspectivă pur aproape, este gata să ne salveze.
umană, Isus nu se putea aștepta la Legătura cu cerul ar trebui să se
altceva, decât la moarte. Împotriva bazeze pe încredere și iubire, noi
Lui se adunaseră toate puterile nu ne putem obliga să mergem
iudeilor religioși iar sfârșitul era după Isus. Privind la suferințele
deja previzibil. Dar Isus era pe Sale, inima noastră ar trebui să fie
deplin încrezător în faptul că străpunsă de iubirea Sa față de
viitorul este în mâna lui Dumnezeu, lumea care piere. Dar trebuie să nu
nu a oamenilor. El nu se temea de uităm că nu toți oamenii vor prețui
ceea ce ar putea să Îi facă oamenii în mod corect acest sacrificiu, dar
și nici nu se gândea că ei ar putea noi tot trebuie să avem încredere
să se pună în cale lucrării pe care în Dumnezeu. Doar cu El putem
Dumnezeu Îl trimisese să o facă. merge încrezători în viitor, prin
ziua de mâine. „Dar, după cum
2. Aflăm și despre lipsa totală este scris: "Lucruri pe care ochiul
de frică. Era clar că Îl vor prinde nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit,
fără vină. Era clar că vorbele şi la inima omului nu s-au suit, aşa
Lui vor aprinde mintea și inima sunt lucrurile pe care le-a pregătit
ascultătorilor și Îi vor pune în Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc"”
pericol viața. Dar Isus nu accepta ca (1 Cor. 2:9).
vreo împrejurare să Îi încetinească
lucrarea sau să schimbe adevărul.
El continua să Își spună predicile, să
transmită cerințele Sale și adevărul
oricât de mult L-ar fi amenințat
90
TEMA 7
ТЕМА
«
«Prin aceeași credință, putem primi și noi vindecare spirituală.
Prin păcat, am fost despărțiți de viața lui Dumnezeu. Sufletele
noastre sunt paralizate. Prin noi înșine, nu suntem în stare să
trăim o viață sfântă, cum nici omul neputincios nu era în stare
să meargă. Mântuitorul Se apleacă asupra acelora pe care
i-a răscumpărat prin sângele Său, zicând cu nespusă duioșie
și milă: „Vrei să te faci sănătos?” El îți spune să te ridici în
sănătate și pace. Nu aștepta să simți că ești sănătos. Crede
cuvântul Lui și el se va împlini. Pune voința ta de partea voinței
lui Hristos. Slujește-L și, lucrând după cuvântul Lui, vei primi
putere. Oricare ar fi obiceiul rău și patima cea rea, care din
cauza îndelungatei practicări a robit sufletul și trupul, Hristos
e în stare și dorește să te elibereze. El va da viață sufletului
„mort în greșeli.” (Efeseni 2, 1.) El îl va elibera pe robul prins
în slăbiciune de nenorocire și de lanțurile păcatului»
91
ACȚIONEAZĂ!
Isus i-a cerut bolnavului vindecat să își ducă patul. Acest om răspundea
întrebărilor celor care îl întâlneau, spunându-le despre minunea care a
avut loc în viața lui. Fă o postare pe pagina ta de pe rețelele sociale. Spune
ce a făcut Dumnezeu pentru tine, de ce te bucuri că ești creștin.
Vizitați împreună cu grupa un membru al bisericii care este bolnav.

Pregătiți un imn și rugați-vă pentru însănătoșirea lui.
92
TEMA 7
„PATRU PE CANAPEA”
Jucătorii vor fi așezați în cerc. Un loc va fi liber. De asemenea,

trebuie să existe ceva care să țină locul unei canapele (dacă nu
aveți una reală) care să aibă 4 locuri. Participanții se împart în
două echipe. Scopul lor este să așeze pe aceste 4 locuri membri
din echipa lor. La început aceste 4 locuri sunt ocupate în mod egal
de cele două echipe (câte doi din fiecare echipă). Scrieți pe câte o
foaie numele fiecărui participant, apoi amestecați-le și împărțiți-le
fiecăruia. Cel care are în dreapta un loc liber spune numele cuiva
din cerc și cel care are numele scris pe foaia acestuia se va așeza pe
locul liber. Cel care a numit și cel care și-a schimbat locul vor face
schimb de foi. Este important să rețineți cine și ce nume are scris
pe foaie pentru a putea numi persoanele potrivite. Nu este permis
să spuneți de două ori la rând același nume. Câștigă echipa care
ocupă prima toate cele 4 locuri de pe canapea.
EVGHENII VELIKASOV,
Director Departamentul de Tineret din cadrul Misiunii Siberia de est
93
P Â IN E A V IE Ț II
TEMA 8
PÂINEA VIEȚII
CITEȘTE!

«Isus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la
Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine
nu va înseta niciodată"»
(Ioan 6:35)
94
TEMA 8
ТЕМА
JOCUL „ÎNCURCĂTURĂ” (pentru memorarea versetelor biblice)
VERSETUL PENTRU MEMORAT trebuie scris pe patru sau mai multe panglici
de diferite culori. Pentru aceasta este nevoie să tăiați panglici de 1 m, să
împărțiți versetul în 4 sau mai multe părți și să scrieți fiecare fragment pe
câte o panglică. De exemplu, pe panglica roșie veți scrie: „Isus le-a zis”,
pe cea galbenă – „Eu sunt Pâinea vieţii”, pe cea albă – „Cine vine la Mine
nu va flămânzi niciodată” și pe cea albastră – „şi cine crede în Mine nu va
înseta niciodată”. Dacă sunt mai multe echipe care joacă, pregătiți câte un
set de panglici pentru fiecare. Apoi amestecați, înfășurați panglicile dar nu
le legați, nu faceți noduri.
Împărțiți participanții în echipe de 4 sau mai multe persoane. Tinerii

din fiecare echipă vor forma un cerc și în centru vor fi așezate panglicile
amestecate.
Fiecare jucător va lua cu mâna dreaptă capătul unei panglici de o anumită

culoare și cu mâna stângă va prinde capătul unei panglici de o altă culoare.
Apoi trebuie să amestece din nou panglicile fără a da drumul capetelor.
Când vor fi suficient de încurcate, echipa trebuie să le lege în așa fel încât
să poată fi citit versetul pentru memorat. Câștigă echipa care va îndeplini
prima însărcinarea aceasta.
95

1. Câți oameni mergeau după Isus și de ce? In. 6:2
2. Care a fost reacția lui Isus când a văzut atât de mulți oameni mergând
după El? In. 6:5
3. De ce întrebarea i-a fost adresată anume lui Filip? In. 6:5, 6
4. Câtă mâncare era înainte de minunea săvârșită de Isus și câtă a rămas
apoi? In. 6:9, 13
5. Cum S-a rugat Isus și ce exemplu ne-a lăsat prin aceasta? In. 6:11
6. Câți pești și câte pâini le-au fost date fiecăruia? In. 6:11, 12
7. De ce au strâns ucenicii firimiturile rămase? In. 6:11
8. Cu ce asociau oamenii un proroc? In. 6:14
9. Cum au dorit oamenii să Îl ajute pe Isus să Își asume rolul de Mesia?
In. 6:15
10. Câți ucenici au putut pluti noaptea prin furtună? In. 6:19
11. De ce s-au speriat ucenicii de Isus? In. 6:19, 20
12. De ce Îl căutau oamenii pe Isus? In. 6:25, 26
13. În care aspecte ale vieții trebuie să depunem eforturi, după cuvintele
lui Isus? In. 6:27
14. Cine a dat pâine din cer, ce simboliza ea și ce primește lumea prin
pâinea de la Dumnezeu? In. 6:32, 33, 35
15. Ce face Dumnezeu cu omul care vine la El? In. 6:35, 37
16. Care este voia Tatălui din ceruri? In. 6:39, 40
17. Pe cine au văzut oamenii în Isus? In. 6:42
96
TEMA 8
FAPTE
— Pâinea necesară hrănirii mulțimii costa mulți bani pe care
un țăran sau un om tocmit cu ziua putea să îi strângă dacă
lucra două sute de zile; chiar dacă pescarii puteau aduna
această suma mai repede, o astfel de cheltuială era extrem
de costisitoare pentru bugetul ucenicilor (vezi In. 12:6; 13:29).
— In. 6:10. În acea perioadă a anului, la Paște, iarba era suficient

de mare (compară cu In. 6:4) și se putea să stai foarte comod
așezat pe ea. Ioan spune că erau cinci mii de oameni (această
accepțiune grecească include numai bărbații); numărul total
de suflete, incluzând femeile și copiii, poate să mărească de
patru ori cifrele amintite. Astfel că Isus se adresează unui
auditoriu care poate fi comparat cu cel ce încăpea în teatrul
din Efes și era cam de patru ori mai numeros decât cel care ar
fi încăput în teatrul din Sefora, în Galileea; a vorbi unei mulțimi
atât de mari era o artă.
— Tiberiada – era o cetate mare pe malul Mării Galileei, aflată

sub influența culturii grecești, denumită astfel în onoare
împăratului Tiberiu și construită de Irod Antipa pe locul unui
cimitir. Acest loc a fost evitat de majoritatea evreilor ortodocși,
ceea ce i-a permis lui Irod să-și ajute cu ușurință aliații fără
interferența altor evrei puternici.
— In. 6:62. Isus folosește un argument tradițional iudaici: „este

prea de tot”: dacă nu puteți accepta mesajul despre cruce, cu
atât mai greu vă va fi să înțelegeți învierea și înălțarea Mea la
Tatăl!
97
(vezi In. 1:44), Isus a îndreptat

EXPLICAȚII în mod natural cererea către el,
dorind să știe cum și de unde să
Evenimentele acestui capitol sunt facă rost de hrana necesară (vezi In.
singurele din perioada lucrării 6:6-8).
galileene a lui Isus de care Ioan ia
notă. Mai întâi de toate, merită să Răspunsul lui Filip, care se preocupă
menționăm faptul că dintre cele de mijloacele de a obţine hrana şi
patru sărbători de Paște care au nu de locul de unde ar fi putut să
avut loc în timpul slujirii lui Isus, se găsească, face probabil faptul că
aceasta este singura pe care nu o el a înţeles că Isus întreabă cum ar
sărbătorește în Ierusalim. fi posibil ca ei să hrănească o astfel
de mulţime.
Evanghelia după Ioan pune un
accent deosebit asupra dovezilor Întrebarea Domnului era menită
cu privire la faptul că Isus este Mesia să pună la încercare credinţa lui
și la acceptarea sau neacceptarea Filip Răspunsul pesimist al lui Filip
acestor dovezi de către evrei. cu privire la imposibilitatea hrănirii
miilor de oameni prezenţi făcea
Isus a mers „într-un loc pustiu”, adică doar şi mai impresionantă soluţia
nelocuit (vezi Mt. 14:13; Mc. 6:32; lui Isus la problemă.
Lc. 9:12). Aici Isus spera să poată
sta singur cu ucenicii Săi după ce Ca şi în cazul lui Filip (v. 5), Ioan
aceștia se întorseseră din călătoria lor este singurul evanghelist care
misionară întreprinsă în toate cetățile relatează participarea lui Andrei
și satele Galileei (vezi Mc. 6:31). în naraţiune. Ca şi Filip, Andrei era
din oraşul învecinat, Betsaida. Pare
Pare rezonabil să tragem concluzia probabil că în cazul de faţă sau
că Isus Însuşi a pus problema Filip s-a adresat lui Andrei pentru
hranei când a apărut mulţimea de a da ajutor în problema prezentată
prima dată şi, câteva ore mai târziu, lui de Isus, sau Andrei a făcut de
negăsind nici o soluţie, Filip şi ceilalţi bună voie observaţia când a aflat
ucenici s-au înapoiat la Învăţătorul de întrebarea pusă de Isus lui Filip,
lor cu problema, sugerând ca Isus prietenul său.
să dea drumul oamenilor să plece
fără a-i hrăni. Orzul era considerat o categorie
inferioară de hrană. Filo declară
Ioan este singurul dintre că el este potrivit pentru animale
evangheliști care îl amintește pe necugetătoare şi pentru oameni
Filip, în legătură cu această minune. în împrejurări nefericite (De
Pentru că el era din Betsaida Specialibus Legibus iii. 57; ed. Loeb,
98
TEMA 8
vol.7 , p. 511). În felul acesta Isus le opresorului roman. El trebuia să fie

predă o lecție de simplitate. Mesia!
În Evangheliile sinoptice, pâinea Reticenţa Lui de a pretinde

este hrana principală, peștele împărăţia doar sporea râvna lor de
este doar un condiment, un fel de a-L face împărat, iar convingerea
garnitură condimentată. pare că a devenit generală că ei
trebuie să-L ia repede cu sila şi să-L
Cinci pâini cu câţiva peştişori ca proclame Împărat. Având în vedere
aperitiv dramatiza şi mai izbitor râvna ulterioară a ucenicilor pentru
situaţia aparent imposibilă. Totuşi, aşezarea imediată a unei împărăţii
Isus a luat ilustraţia de zădărnicie pământeşti (vezi Marcu 10,35-40;
a lui Andrei şi a făcut din ea cf. Luca 24,19-21), nu este nelogic
mijlocul de a demonstra puterea de a trage concluzia că ei acum
lui Dumnezeu de a face ceea ce încurajau mulţimea să constrângă
altminteri este cu neputinţă. pe Isus să afirme împărăţia Sa.
Fiecare din celelalte trei Evanghelii Faptul că Isus S-a retras singur, în
afirmă că Isus a binecuvântat timp ce înainte de venirea mulţimii
pâinea; Ioan adaugă ideea că El luase pe ucenici cu Sine pentru
a mulţumit Tatălui Său pentru meditaţie şi odihnă, este o nouă
minunea care El ştia că va avea loc. indicaţie că ei înşişi nu înţelegeau
Promptitudinea cu care poporul scopul Lui în refuzarea împărăţiei.
de rând din Galileea era dispus să Încă o dată Isus iese biruitor asupra
Îl accepte pe Isus ca Mesia arată şi aceleiași ispite care Îi fusese pusă în
cât de generală era aşteptarea unui față de Satana în pustie, să schimbe
Mântuitor şi cât de mare devenise natura Împărăției Sale cu slava
popularitatea lui Isus acum. Cu pământească.
siguranţă, un astfel de conducător
ar fi fost invincibil în luptă contra
99
Evanghelistul Marcu ne spune că Ioan relatează despre Isus că a făcut

Isus le-a cerut ucenicilor să se urce uz de această afirmaţie de repetate
în barcă și să meargă spre Betsaida ori în punctele cruciale din viaţa
(vezi Mc. 6:45; Mt. 14:22). Lui. Astfel afirmând preexistenţa Sa
divină, El declara: Înainte de a fi fost
Furtuni bruşte, violente, sunt Avraam, Eu sunt (Ioan 8:58).
frecvente pe Lacul Galileei, cauzate
de aerul rece de pe înălţimile Mai departe Ioan ne spune că,
înconjurătoare care se prăbuşeşte mulțimile care fuseseră hrănite de
prin prăpăstiile adânci până la Isus, au început să Îl caute. Isus a
suprafaţa lacului. Acestea apar trecut cu vederea întrebarea lor şi a
repede şi se potolesc deodată. Din început imediat să discute motivele
cauza asprimii acestor furtuni, chiar lor în căutarea Lui. El a descoperit
în vremurile moderne se spune că, motivele lor materialiste aplicate
de obicei, corăbiile mici de pescuit nu numai la satisfacerea apetitului
se ţin aproape de ţărm afară de lor fizic, dar şi la întregul şir al
cazul că apa este extrem de calmă. aşteptărilor lor ambiţioase că El Se
va afirma ca un cuceritor militar şi
Pentru ucenicii lui Isus minunea conducător politic.
aceasta a fost o mărturie cu privire
la divinitatea Lui, aşa cum arată A încercat să îndrepte mintea lor de
reacţia lor (vezi Matei 14:33). la percepția greșită pe care o aveau
cu privire la religie, la faptul că a
Cuvintele lui Isus, „Eu sunt”, fi religios înseamnă a fi plăcut lui
se găsesc repetate în LXX-a ca Dumnezeu.
traducere a ebr. ’ani hu’, Eu [sunt] el,
o declaraţie din partea lui Iehova că Un vechi comentariu iudaic la
El este Dumnezeu (vezi Deuteronom Eclesiast 1,9 declară cu privire la
32:39; Isaia 43:10; 46:4). Mesia: După cum răscumpărătorul
1 00
TEMA 8
de mai înainte [Moise] a făcut pâine din cer în înţelesul spiritual şi că

să coboare mană, ...tot aşa nu era deci adevărata pâine din cer.
Răscumpărătorul din urmă [Mesia] Nu pare nelogic să-L înţelegem pe
va face să coboare mană (Midrash Isus aici ca proclamând amândouă
Rabbah, ed. Soncino, p. 33). În timp aceste adevăruri: că Dumnezeu, nu
ce afirmaţia aceasta, cel puţin în Moise, era dătătorul manei fizice şi,
forma ei prezentă, este numai din de asemenea, că adevărata pâine
secolul al IV-lea d.Hr., ea pare să din cer trebuie să fie recunoscută ca
reflecte o tradiţie mai timpurie care un dar spiritual, nu material.
se pare că era în mintea iudeilor
care discutau cu Isus la Capernaum. Eu sunt Pâinea. Acum Isus Se
Astfel 2 Baruh 29,8 declară: Şi se declară clar că este pâinea cerească
va întâmpla în acel timp [când de care vorbise. De trei ori în
Mesia va începe să se descopere] că cuvântarea de faţă El a repetat
comoara manei va coborî din nou afirmaţia aceasta cu privire la Sine
de sus şi ei vor mânca din ea în anii (vezi In. 6:41, 48, 51).
aceia, deoarece aceştia sunt aceia
care au ajuns la sfârşitul timpului. Voia Mea. Deplina supunere a
Isus dăduse de curând pâine lui Isus faţă de Tatăl Său este o
poporului în mod miraculos dar, asigurare pentru credincios că tot
punând la îndoială mesianitatea ce face Isus pentru el îşi are sursa
Lui, ei au declarat acum că Moise în inima iubitoare a lui Dumnezeu.
făcuse o minune şi mai mare dând Viaţa de slujire a lui Hristos şi
părinţilor lor pâine din cer. Mai moartea Lui ca jertfă pentru om
mult, ei parcă voiau să spună că erau expresii ale iubirii Tatălui Său.
minunea lui Moise trebuia să fie
repetată de adevăratul Mesia. Iudeii susţinuseră cu mândrie că
Moise dăduse părinţilor lor să
Iudeii păreau să creadă că Moise mănânce mană din cer (vezi v.
purtase răspunderea pentru darea 33, 31) şi Îl provocaseră pe Isus
manei (vezi la v. 31). Răspunsul de să-Şi demonstreze mesianitatea
aici al lui Isus a fost luat de unii ca săvârşind o minune şi mai mare. El
fiind o tăgăduire a acestei credinţe, nu le-a împlinit cererea, ci le-a atras
şi o susţinere a adevărului că mana atenţia la însemnătatea spirituală a
(pâinea aceea din cer) venise de mesianităţii, faptul că El le-a oferit
fapt de la Dumnezeu. Alţii au înţeles hrană pentru viaţă veşnică. Acum,
că Isus nu a intrat în discuţie pe cu îndemânare, lea reamintit că
chestiunea dacă Moise coborâse părinţii lor, de care erau mândri,
mana, ci că doar declara că mana, care mâncaseră mană, erau totuşi
care era hrană fizică, nu era de fapt morţi. Ca dovadă a pretenţiei Sale
că este mai mare decât Moise, Isus
1 01
a declarat că El, Însăşi Pâinea din cer, să vă duceţi, nu-i aşa? Aşa după cum
putea să le dea viaţă veşnică. afirmase mai înainte Ioan, Isus ştia
care din urmaşii Lui erau sinceri faţă
Când Isus S-a prezentat pe Sine ca de El şi care nu (v. 64). În consecinţă,
fiind Pâinea care se coboară din întrebarea pusă de El nu era pentru
cer, iudeii au început să cârtească propria Sa informare, ci pentru a
(vezi In. 6:41) și, mai apoi, când i-a pune la încercare pe cei doisprezece
invitat să mănânce trupul Său, s-au în ce priveşte motivele pentru care Îl
întărâtat și mai mult. urmau.
Beţi sângele Lui. Declaraţia aceasta La cine să ne ducem? Puneţi

trebuie să fi şocat şi mai mult pe cuvintele acestea în contrast cu
ascultătorii Săi cu concepţii literale spusele lui Petru cu o altă ocazie,
(vezi v. 52), deoarece Legea oprea Luca 5:8.
în mod specific întrebuinţarea
sângelui ca hrană (Geneza 9,4; Deşi Petru încă nu înţelegea pe
Deuteronom 12,16). Dacă iudeii şi- deplin natura spirituală a împărăţiei
ar fi reamintit motivul acestei opriri, lui Hristos, totuşi, declaraţia lui de
ei ar fi putut înţelege mai bine aici arată că el începuse să priceapă
înţelesul cuvintelor lui Isus. Motivul ceva din faptul că cuvintele pe care
dat pentru interzicerea aceasta este Isus le spusese erau cu adevărat
că sângele este viaţa (Geneza 9,4). o cheie pentru viaţa veşnică
Astfel ei şi-ar fi putut da seama că spirituală.
a mânca trupul Lui şi a bea sângele
Lui înseamnă a-şi însuşi viaţa Lui Petru, vorbind din partea celor
prin credinţă. A mânca trupul şi a doisprezece, declara nu numai că
bea sângele lui Hristos înseamnă a-L ei aveau credinţă că Isus era Mesia,
primi pe El ca Mântuitor personal, dar şi că, datorită minunilor pe care
crezând că El iartă păcatele noastre le văzuseră şi cuvintelor pe care le
şi că noi suntem făcuţi desăvârşiţi auziseră, acum puteau să spună că
în El (Hristos, Lumina Lumii, pag. ştiau că El era Fiul lui Dumnezeu.
389). Numai pentru că Hristos Şi-a
dat viaţa Sa omenească pentru noi Isus recunoştea aici că, deşi Petru
putem să ne împărtăşim din viaţa se considera că vorbeşte din partea
lui dumnezeiască, veşnică. celor doisprezece, Iuda nu lua parte
la consacrarea lui Petru (vezi In.
Voi nu vreţi să vă duceţi? [Vreţi şi 6:64, 65).
voi să vă duceţi?, KJV]. Construcţia
acestei întrebări în textul grec lasă să Textul grec nu arată în nici un sens
se înţeleagă un răspuns negativ, aşa că Iuda era predestinat ca în mod
că forţa propoziţiei este: Voi nu vreţi inevitabil să Îl trădeze pe Isus. Din
1 02
«
TEMA 8
punctul său de vedere, mulţi ani mai

târziu, Ioan pur şi simplu priveşte în
viitor şi exclamă: Deoarece acesta
urma să-L trădeze – unul din cei «În lucrarea lui Hristos de
doisprezece.
a împlini nevoile trecătoare
ale mulțimii înfometate, este
cuprinsă o învățătură spirituală
profundă pentru toți lucrătorii
Săi. Hristos a primit de la
Tatăl, El a împărțit ucenicilor,
aceștia au dat mai departe
mulțimii, iar oamenii au dat
unii altora. În felul acesta, toți
cei care sunt uniți cu Hristos
vor primi de la El pâinea
vieții, hrana cerească, și o vor
împărți altora»
(E. White, Hristos, Lumina Lumii,
pag. 369)
ÎNTREABĂ-TE!
1. Ce înseamnă pentru tine cuvintele lui Isus „Eu sunt Pâinea
vieții”?
2. Ce te împiedică să guști zilnic din Pâinea vieții?
3. De ce le-a spus Isus oamenilor să se hrănească permanent
din mâncarea spirituală?
1 03
MEDITEAZĂ!
Fariseii nu ar fi fost niciodată de
acord să facă o sărbătoare în
natură. Acolo nu era apă pentru a
spăla mâinile și a se curăți înainte de
masă, nu erau nici invitați de seamă,
nici mese puse pentru oaspeții
de rang înalt. Cei mai importanți
oameni de aici erau numai Isus și
ucenicii Săi care le slujeau celorlalți.
Toți stăteau așezați în grupe, alături
unul de altul, fiecare transmițând
vecinului bucata de pâine înmulțită
în mod minunat în mâna lui Isus. Era
o ilustrație a pildei lui Isus despre
ospățul de nuntă (vezi Mt. 22), acolo
unde erau primiți cu bucurie toți cei
care doreau să vină – cei săraci și
bolnavi, cei nevoiași, murdari; acolo
unde fiecare dintre cei veniți este la
fel de important.
„Când s-au adunat coșurile cu să cadă la pământ, fără folos”

firimituri, oamenii s-au gândit (E. White, Hristos, Lumina lumii,
la prietenii lor de acasă. Doreau pag. 368).
ca și ei să aibă parte de pâinea
binecuvântată de Hristos. „El nu susținuse nici o nădejde
Conținutul coșurilor a fost împărțit a urmașilor Săi pentru răsplătiri
acelora din mulțime care doreau pământești. Unuia, care venise
și dus prin toate satele din jur. În cu dorința de a deveni ucenicul
felul acesta, aceia care luaseră Său, El i-a zis: „Vulpile au vizuini
parte la masă urmau să dea și și păsările cerului au cuiburi;
altora pâinea care se cobora dar Fiul omului n-are unde-și
din cer, pentru a potoli foamea odihni capul.” (Matei 8:20). Dacă
sufletului. Ei urmau să repete ceea oamenii ar fi putut să aibă și lumea
ce învățaseră din lucrările minunate împreună cu Hristos, mulțimile I
ale lui Dumnezeu. Nimic nu trebuia s-ar fi supus; dar El nu putea să
să se piardă. Nici un cuvânt despre primească o astfel de slujire. Dintre
mântuirea veșnică nu trebuia aceia care acum se aflau în jurul
1 04
«
TEMA 8
«Hristos este marele centru,

izvorul a toată puterea.
Ucenicii Lui vor primi de la
El tot ce le trebuie. Cei mai
inteligenți și cei mai spirituali
nu pot să dea decât ceea ce
au primit. Nu pot să dea nimic
de la ei pentru satisfacerea
nevoilor sufletului. Noi suntem
în stare să dăm altora numai
ceea ce primim de la Hristos
și nu putem primi decât dacă
dăm altora. Dacă vom da
altora, atunci vom primi și noi
fără încetare și, cu cât dăm
mai mult, cu atât primim mai
Lui, mulți erau atrași de nădejdea mult. În felul acesta putem să
unei împărății pământești. Ei nu
trebuiau să rămână înșelați în
avem credință și încredere,
așteptările lor. Învățătura spirituală putem primi și putem da»
profundă din minunea cu pâinile (E. White, Hristos, Lumina Lumii,
nu fusese înțeleasă. Trebuia să fie
pag. 370)
acum explicată. Și această nouă
descoperire să aducă după sine
o încercare mai mare” (E. White,
Hristos, Lumina lumii, pag. 383).
a Lui din teorie nu ne este de nici
„Hrana nu este de folos decât un folos. Trebuie să ne hrănim cu
atunci când o mâncăm, când devine El, să-L primim în inimă, astfel ca
o parte din ființa noastră. La fel și viața Lui să devină viața noastră.
Hristos n-are nici o valoare pentru Iubirea Lui, harul Lui trebuie să fie
noi, dacă nu-L recunoaștem ca asimilate.
Mântuitor personal. O cunoaștere
1 05
Dar nici ilustrațiile acestea nu pot altor oameni. Trebuie să studiem

să reprezinte pe deplin privilegiul personal și cu atenție Biblia, să Îi
legăturilor credinciosului cu cerem Duhul Sfânt trimis de sus
Hristos. Isus a zis: „După cum Tatăl, pentru a putea înțelege Cuvântul
care este viu, M-a trimis pe Mine Său. Trebuie să luăm un verset și
și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, să concentrăm asupra lui întreaga
cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi atenție, încercând să înțelegem
și el prin Mine”. După cum Fiul lui ce vrea Dumnezeu să ne spună.
Dumnezeu a trăit prin credința Trebuie să medităm la conținutul
în Tatăl, tot astfel și noi trebuie să lui până când nu îi înțelegem sensul
trăim prin credința în Hristos. Isus și nu aflăm „ce spune Dumnezeu”.
Se predase pe deplin voinței lui
Dumnezeu, încât în viața Lui nu Hrănirea a 5.000 de oameni L-a
apărea decât Tatăl. Deși ispitit în arătat pe Dumnezeu Tatăl așa cum
toate ca și noi, El a stat în fața lumii este El, în grija Sa nesfârșită pentru
nepătat de relele care Îl înconjurau. rasa umană. Dumnezeu ne oferă
Și noi trebuie să biruim cum a biruit cu mult mai mult decât pâine. El ne
Hristos” (E. White, Hristos, Lumina împlinește nevoile, aduce satisfacție
lumii, pag. 389). în zeci de mii de sfere ale vieții. Isus
este sensul vieții. El este absolut
Ești tu un urmaș al lui Hristos? necesar, este vital. El ne spune:
Atunci tot ceea ce este scris despre „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine
viața spirituală este pentru tine la Mine nu va flămânzi niciodată;
și poți realiza aceasta doar prin şi cine crede în Mine nu va înseta
unirea cu Hristos. Poate că râvna niciodată” (In. 6:35).
ta se stinge, iubirea dintâi s-a răcit.
Primește din nou în inima ta iubirea
pe care Isus ți-o propune, mănâncă
trupul Său, bea sângele Său și vei fi
unit cu Tatăl și cu Fiul.
Așa cum hrana susține existența

noastră fizică, tot așa Cuvântul lui
Dumnezeu întreține viața noastră
spirituală și fiecare trebuie să învețe
să aibă încredere în Cuvântul lui
Dumnezeu. Tot așa cum mâncăm
pentru a trăi, tot așa trebuie să
ne hrănim din Cuvânt. Nu trebuie
să îl primim prin intermediul
1 06
«
TEMA 8
ТЕМА
«Grâul nu este nimic mai mult decât hrană fizică. A hrăni un om

este total diferit de a da mâncare unui animal. Pâinea îndeplinește
multe funcții! Pâinea este un mijloc de a-i uni pe oameni, pentru că
ei o frâng la mesele de părtășie. Pâinea este și un simbol al trudei
foarte mari, pentru că se câștigă prin sudoarea frunții. Pâinea
este un însoțitor permanent al suferinței pentru că este împărțită
celor care trec prin vremuri grele. Gustul pâinii frânte nu poate fi
comparat cu nimic»
(Antoine de Saint Exupery,
pilotul militar)
1 07
ACȚIONEAZĂ!
Isus se îngrijește de noi și ne împlinește nevoile fizice și spirituale. El a

împlinit nevoia mulțimii de 5000 de oameni și a hrănit pe fiecare. El le-a
dat de înțeles ucenicilor că așteaptă ajutorul lor în lucrarea de împlinire a
nevoilor oamenilor adunați. Uneori Dumnezeu dorește ca și noi să Îi oferim
ajutor în împlinirea nevoilor oamenilor. Vă invit ca în această săptămână
să încercați să împliniți o nevoie a unui prieten, a unei rude sau chiar a
unui străin (să ajuți un prieten la lecții, să îi ajuți pe părinți la treburile
casnice, să oferi susținere unui tânăr care nu are familia lângă Dumnezeu).
La următoarea întâlnire, împărtășiți modul în care ați reușit să împliniți o

nevoie a cuiva.
Dumnezeu vrea de asemenea să împlinească și nevoile noastre spirituale.

Așa cum hrana împlinește nevoile noastre fizice, tot așa Cuvântul lui
Dumnezeu ne susține viața spirituală și fiecare trebuie să învețe să aibă
încredere în Cuvântul lui Dumnezeu. Tot așa cum mâncăm pentru a trăi,
tot așa trebuie să ne hrănim din Cuvânt. Nu trebuie să îl primim prin
intermediul altor oameni. Trebuie să studiem personal și cu atenție Biblia,
să Îi cerem Duhul Sfânt trimis de sus pentru a putea înțelege Cuvântul Său.
Recitiți Evanghelia după Ioan în cursul săptămânii, capitolele 1-16, și

împărtășiți la următoarea întâlnire gândurile și ideile voastre referitor la
cele citite.
1 08
TEMA 8
Realizați un proiect social cu denumirea „Pâinea vieții”.
Cumpărați sau coaceți chifle, pâini micuțe sau lipii, cumpărați suc și puneți
alături o Biblie sau cărți religioase. Faceți un sondaj social cu tema „Pâinea
vieții”.
Întrebări pentru sondajul social:

1. Știți ce este pâinea? Cât de des o mâncați?
2. Ce alte produse de bază sunt importante pentru susținerea vieții?
3. Care produs poate fi numit „pâinea vieții” pentru dumneavoastră?
4. Aveți suficientă pâine pentru necesarul zilnic sau ați dori să fie mai
multă?
5. Credeți că oamenii au nevoie de hrană spirituală? Care ar fi aceasta?
6. Credeți că putem considera Biblia hrană spirituală, pâinea vieții?
7. Aveți o Biblie? Cât de des o citiți?
8. Isus spune: „Eu sunt Pâinea vieții”. Ați dori să aveți o Biblie pentru a o
citi și a vă hrăni spiritual?
La sfârșitul sondajului mulțumiți persoanelor interogate pentru răspuns și

oferiți-le câte o lipie (chiflă/pâinică) și suc sau o Biblie (literatură religioasă).
Puteți oferi și una și cealaltă, în funcție de situație.
1 09
„FÂNTÂNA”
Materiale necesare: o suprafață dreaptă (de exemplu o masă),

câteva cutii de chibrituri, apă potabilă în sticluțe mici (câte una
pentru fiecare jucător).
JOCUL „CINE SUNT EU?”
Pregătiți câteva fâșii de hârtie pe care să fie scrise personaje din

Evanghelia după Ioan, în funcție de numărul de participanți
(băiețelul care a adus cele cinci pâini și cei doi pești, Isus, Andrei –
ucenicul lui Isus, Petru – fratele lui, Filip – ucenicul, Lazăr, Marta,
Maria, samariteana, Nicodim, Iuda). Dacă sunt mulți participanți,
rolurile se pot repeta. PuNeți bilețelele cu rolurile într-o pălărie
sau într-un coșuleț. Fiecare extrage câte un bilețel și trebuie să
îndeplinească rolul scris pe el, fără a spune ce personaj este.
Pe parcursul jocului trebuie ca ceilalți să înțeleagă cine și ce rol

joacă, punând întrebări sugestive. La întrebări se poate răspunde
numai cu „Da” și „Nu”. Jucătorii trebuie să își reprezinte corect
rolul și să nu îi ducă în eroare pe ceilalți, oferind răspunsuri false.
Singurul personaj care are voie să facă acest lucru este Iuda, dar
ceilalți participanți nu trebuie să știe de existența lui. Rolul lui
Iuda trebuie să fie scris în detaliu pe bilețelul lui. De asemenea,
trebuie numite istoriile în care participă aceste personaje. Se dau
5-10 minute în care toți „străbat Galileea” și pun întrebări unul
altuia. Poate fi pusă o singură întrebare deodată, apoi trebuie să
se meargă la un alt jucător căruia să i se pună o singură întrebare.
Astfel trebuie aflat de la fiecare cine este.
1 10
TEMA 8
Întrebări de discutat după joc:

1. Cine a îndeplinit rolul lui Isus? Ce întrebări ați pus și cum ați
reușit să ghiciți?
2. Ce alte personaje au mai fost în joc?
3. Care sunt povestirile din care au fost luați eroii jocului?
4. Chiar și în timpul vieții lui Isus oamenii puneau întrebări și
încercau să descopere cine este El. Ce credeți, cine ar fi putu
crede oamenii că este El?
5. Am încercat să ne dăm seama cine a fost Isus, punând întrebări.
Și în zilele noastre sunt oameni care pretind că știu cine este
Isus dar, în realitate, nu Îl cunosc deloc. Unele religii false
încearcă să Îl transforme pe Isus într-o cu totul altă persoană
decât cea care este prezentată în Biblie. Ce Îl deosebește pe
Isus de toți ceilalți?
ILIE LOJECINIK,
Director al Departamentului Tineret din cadrul Uniunii de Biserici din Belarus
111
ISU S L A S Ă R B ĂTO AREA C O RTU RILO R
TEMA 9
ISUS LA
SĂRBĂTOAREA
CORTURILOR
CITEȘTE!

«În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a
praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat:
"Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de
apă vie, cum zice Scriptura"»
(Ioan 7:37, 38)
1 12
TEMA 9
„CUM SE POTRIVESC CUVINTELE”
Jucătorii formează două echipe și se așază în două șiruri paralele. În fața

jucătorilor stă, pe masă sau pe scaun, un anumit obiect. Poate fi o jucărie
sau o sticlă ce poate fi repede prinsă cu mâna. Joacă doar primii din rând.
Conducătorul jocului citește doar primul cuvânt dintr-o îmbinare de
două cuvinte sau prima parte a unui cuvânt compus iar jucătorii trebuie
să spună continuarea. Cel care a spus primul continuarea trebuie să ia
în mână jucăria înaintea adversarului. Dacă nu spune răspunsul corect,
adversarul are dreptul să răspundă. Se acordă un punct celui care a spus
răspunsul corect. Apoi cei doi concurenți merg la capătul șirului și vor juca
următorii doi. Jocul se termină când se termină cuvintele.
Cuvinte:
Mc – Donald`s Brad – de Crăciun
New – York Școala – de Sabat
Tik – Tok Temă – pentru acasă
Sponge – Bob Unt – de arahide
Corona – Virus A inspira – încredere
Rolls – Roys Făină – de grâu
Alfa – Omega Cameră – frigorifică
Ciorapi – de lână Scufița - Roșie
Acum toți jucători se așază pe locurile lor și conducătorul jocului pur și

simplu spune un cuvânt și jucătorii încearcă să continuie fraza, folosind
cuvintele care le vin automat în minte.
Îmbinări de cuvinte care nu au o continuare standard:

Plăcintă – cu brânză, cu mere Pisică – siameză, birmaneză
Plimbare – cu barca, în parc Tenis – de câmp, de masă
Mașină – de cusut, de spălat Concert – vocal, instrumental
Puteți spune propriile cuvinte sau fraze.
113
Concluzie: în viața de zi cu zi folosim adesea în conversații îmbinări de

cuvinte standard, cuvinte alături de care, în mod obligatoriu, trebuie să
stea anumite cuvinte. Creierul nostru le generează automat, fără a le
analiza și a se gândi, pentru că suntem obișnuiți să le auzim împreună.
De multe ori se întâmplă același lucru și în relațiile cu oamenii. Îi apreciem
pe oameni în mod automat, cunoscând doar anumite lucruri despre ei
sau numai ceea ce am auzit de la alții. Biblia ne învață să nu îi judecăm
pe oameni după exteriorul lor. Mai întâi trebuie să îi cunoaștem și apoi să
tragem anumite concluzii.

1. De ce a mers Isus în Galileea și nu a dorit să meargă în Iudeea? In. 7:1
2. De ce nu a dorit Isus să meargă împreună cu frații Săi la Ierusalim la
sărbătoare? In. 7:6-8
3. A mers Isus la sărbătoare? A fost aceasta o minciună sau
nu? Explicați răspunsul vostru? In. 7:10
4. Ce a făcut Isus de au început Iudeii să Îl caute să Îl omoare?
In. 7:19-23; 5:14-18
5. Care a fost argumentul principal prin care oamenii
demonstrau că Isus nu este Mesia? In. 7:27, 41, 42
6. De ce slujitorii fariseilor nu L-au putut prinde pe Isus?
In. 7:30, 44
7. Când a vrut Isus să plece pentru ca iudeii să nu Îl
găsească? In. 7:33-36
8. Ce invitație le-a făcut Isus oamenilor în ultima zi a
sărbătorii? In. 7:37, 38
9. Ce reprezenta apa vie pe care Isus o propunea oamenilor?
In. 7:39
10. Ce reguli de acceptare sau neacceptare a unui profet
stabiliseră fariseii? In. 7:47-49
11. Toți fariseii nu credeau în Isus, sau erau și unii
dintre ei care credeau? In. 7:48-53
1 14
TEMA 9
FAPTE
— Sărbătoarea corturilor – era una dintre cele trei sărbători la
care toți bărbații iudei trebuiau să fie prezenți la Ierusalim.
Sărbătoarea ținea șapte zile în care israeliții locuiau în colibe, în
amintirea viețuirii lor în corturi pe timpul călătoriei prin pustie
după eliberarea din Egipt. În prima și a opta zi a sărbătorii erau
organizate adunări de sărbătoare (vezi Lev. 23:34-42; Neemia
8:16). Tot la această sărbătoare, evreii Îi mulțumeau lui Dumnezeu
pentru recoltă și Îi cereau binecuvântarea pentru Noul An.
— Frații lui Isus (vezi In. 7:3). Isus avea cel puțin patru frați și două
surori (vezi Mt. 13:55, 56).
— Isus a venit în Ierusalim pe ascuns, pe un alt drum. „Între timp,

Isus a ajuns la Ierusalim, în mod liniștit. El alesese un drum
neumblat, pentru a-i evita pe călătorii care se îndreptau din toate
părțile spre cetate. Dacă S-ar fi alăturat uneia dintre caravanele
care suiau la sărbătoare, atenția publică ar fi fost atrasă către El
la intrarea în cetate și o demonstrație populară în favoarea Sa ar
fi ațâțat autoritățile împotriva Lui. Ca să evite aceasta, a ales să
facă drumul singur” (E. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 452).
— Circumcizia în Sabat – ritualul circumciziei se făcea în a opta zi

de viață a bebelușului de parte bărbătească. Această zi putea să
se suprapună cu Sabatul. Circumcizia era considerată intervenție
chirurgicală, presupunea activitate, iar activitatea era interzisă în
Sabat. Dar, pentru că iudeii nu se puteau împotrivi poruncii lui
Moise, ei tăiau împrejur bebelușul chiar dacă era Sabat, găsind
pentru aceasta o justificare. Iată cum înțelegeau iudeii această
practică pe vremea lui Isus: Circumciderea depăşeşte Sabatul; de
ce? Deoarece odată amânată dincolo de timpul rânduit el ar fi
supus din cauza aceasta nimicirii. ... Dacă ea depăşeşte Sabatul
datorită unuia din mădularele sale, n-ar trebui să depăşească
Sabatul pentru că întregul lui trup [ar fi în primejdie de moarte]?
(Tosefta Shabbath 15. 16, citat în Strack şi Billerbeck, Kommentar
zum Neuen Testament, vol. 2, p. 488).
115
— „Nimeni nu va ști de unde este” (In. 7:27). De fapt, iudeii știau

profeția cu privire la nașterea lui Mesia în Betleem (vezi Mica 5:2)
și despre faptul că din Galileea va veni lumina (vezi Is. 9:1, 2). În In.
7:27 iudeii se contrazic pe ei înșiși. Cu siguranță că aveau păreri
false cu privire la venirea lui Mesia și la lucrarea Lui. Dar Hristos –
dacă S-a născut cu adevărat şi există undeva – este necunoscut şi
nici El Însuşi nu ştie şi nu are nici o putere până vine Ilie Să-L ungă,
şi să-L facă cunoscut tuturor (Iustin Martirul, Dialog cu Trifo 8).
— „Cei împrăștiați printre greci” (In. 7:35). În original, alături de

aceste cuvinte, se află cuvântul diaspora, care este tradus ca „cei
împrăștiați”. Mulți iudei locuiau în alte țări, inclusiv în provinciile
grecești. Acolo alcătuiseră comunități în diaspora și continuau să
vină la Ierusalim numai la sărbătorile mari, așa cum era porunca
lui Dumnezeu. Cel mai probabil că, după ce au auzit cuvintele lui
Isus din In. 7:33, 34, evreii s-au gândit că El va merge în locurile în
care trăiau evreii eleniști, împrăștiați în toată lumea antică, după
ce fuseseră izgoniți, pentru a le predica și lor.
— Ultima zi a sărbătorii (vezi In. 7:37). Sărbătoarea dura şapte

zile (Levitic 23:34), dar ziua a opta era o adunare sfântă (Levitic
23:36). Dacă afirmaţia lui Isus face referire la o ceremonie de
libaţie cu apă imediat precedentă, pare necesar să identificăm
ziua de pe urmă ca fiind ziua a şaptea, deoarece pe vremea lui Isus
ceremonia era săvârşită numai în primele şapte zile ale sărbătorii.
De aceea există o neînțelegere cu privire la identificarea zilei la
care face referire aceste cuvinte – a șaptea sau a opta zi.
— Nicodim era un om înstărit, fariseu și membru al consiliului

național – Sinedriul. El a fost martor la discuția cu privire la
creșterea popularității lui Isus și a putut să își spună părerea.
Cuvintele lui aveau greutate.
1 16
«
TEMA 9
EXPLICAȚII
Isus se afla de ceva vreme în Galileea
și nu mai mersese în Iudeea. După «Ce epocă tristă trăim. Ne
cum ne spune Evanghelia, în Iudeea este mai ușor să rupem un
puseseră la cale să Îl prindă și să Îl atom decât să ne eliberăm de
omoare. Pentru ce? Vom afla puțin
mai târziu, dar acum, când venise
prejudecăți. Sunt foarte puțini
timpul pentru marea Sărbătoare cei care își pot spune liniștit
a corturilor, Hristos încă nu se punctul de vedere, diferit față
pregătește să meargă la Ierusalim. de prejudecățile celor din jur.
Frații lui, poate că și ucenicii,
încercau să Îl convingă să meargă la
Majoritatea oamenilor nu sunt
sărbătoare. În primul rând aceasta capabili să se afilieze la astfel de
era porunca lui Moise, pe care o opinii»
primise de la Însuși Dumnezeu. Toți (Albert Einstein)
bărbații trebuiau să se adune la
Ierusalim la Sărbătoarea corturilor
pentru a se închina lui Dumnezeu
(vezi Deut. 16:16). Hristos refuza
să meargă, argumentând că nu I-a
venit încă ceasul. În cele din urmă
El merge la sărbătoare „dar nu pe
față ci cam pe ascuns” (In. 7:10).
Problema nu consta în faptul că
Hristos nu dorea să meargă, ci în
faptul că frații Lui doreau să Îl ducă
acolo și scopul pentru care doreau
aceasta. Hristos le spune clar că
„nu a venit încă vremea”. Ei doreau
ca El să arate lucrările Sale acolo la cu mulțimea caravanelor de pelerini,
Ierusalim, în văzul întregului norod, aceștia ar fi făcut multă zarvă, care
înaintea conducătorilor religioși i-ar fi ațâțat pe conductori, i-ar fi
și a învățaților evrei. Hristos nu determinat să se ridice împotriva Lui
avea nevoie de așa ceva. Așa cum și I-ar fi încurcat planurile. De aceea
spune E. White în cartea Hristos, Hristos nu îi minte pe frații Săi, El pur
Lumina lumii, El a mers la Ierusalim și simplu face totul cu înțelepciune,
pe un alt drum, pentru a nu atrage la timpul potrivit.
atenția asupra Sa. Dacă S-ar fi unit
117
În Ierusalim era mult zgomot, cumpănă, întrebându-se dacă să

agitația de sărbătoare, mulțimi creadă cuvintele Lui convingătoare
de oameni veniți din toate părțile sau să rămână la părerile general
Iudeei, chiar și din alte țări. Toți acceptate. „Studiul personal
aceștia aveau o singură întrebare: al Scripturii, chiar și învățarea
„Unde este El?” (In. 7:11). obișnuită, erau considerate mult
Imaginați-vă: întregul Ierusalim mai puțin importante decât
era plin de colibe sub forma unor educația în școlile rabinilor”. Este
mici corturi, în care locuiau oameni, foarte important să menționăm
primeau oaspeți, mâncau și se care era părerea lui Hristos cu
veseleau. Și toți aceștia discutau privire la acest subiect: „Învăţătura
despre Isus, despre minunile Lui, Mea nu este a Mea, ci a Celui ce
despre învățăturile și predicile Sale M-a trimis pe Mine” (In. 7:16).
înțelepte. Dar nu puteau face acest Isus nu era un autodidact. Izvorul
lucru pe față pentru că împrejur învățăturii Sale era Tatăl din cer.
erau farisei, cărturari și conducători Această Sursă depășește cu mult
care nu Îl plăceau deloc pe Hristos. toate școlile rabinice.
Dar „pe la jumătatea praznicului, „De ce căutaţi să Mă omorâţi?

Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa ... Cine caută să Te omoare?”
norodul” (In. 7:14). Așa cum am (In. 7:19, 20). Isus fusese ultima
înțeles deja, sărbătoarea ținea o dată la Ierusalim în timpul Paștelui.
săptămână și, cel mai probabil, Atunci vindecase paraliticul de 38
cam pe la mijlocul săptămânii de ani de la scăldătoarea Betesda.
Isus a apărut totuși în templu iar Această istorie o găsim puțin mai
toată atenția s-a îndreptat asupra devreme în Evanghelie, în capitolul
Lui. Predicile Lui demonstrau că 5. „Din pricina aceasta, iudeii au
știa foarte bine legile lui Moise, început să urmărească pe Isus şi
Scripturile și profețiile, chiar căutau să-L omoare, fiindcă făcea
dacă nu învățase nicăieri, de la aceste lucruri în ziua Sabatului.
niciun rabin. Iată ce spune Spirtul Dar Isus le-a răspuns: "Tatăl Meu
profetic despre aceasta: „Nimeni lucrează până acum; şi Eu, de
nu era socotit învățător în cele asemenea, lucrez". Tocmai de
religioase dacă nu studiase la aceea căutau şi mai mult iudeii să-L
școlile rabinice și atât Isus, cât și omoare, nu numai fiindcă dezlega
Ioan Botezătorul erau considerați ziua Sabatului, dar şi pentru că
ca fiind ignoranți, din cauză că nu zicea că Dumnezeu este Tatăl
primiseră această educație”. Din Său şi Se făcea astfel deopotrivă
această cauză era numai normal cu Dumnezeu” (In. 5:16-18).
ca poporul să fie uimit și să stea în Vindecarea era considerată de
1 18
«
TEMA 9
iudei ca muncă în ziua Sabatului.

Toate acțiunile ce erau legate
de vindecare și tratare erau
interzise în Sabat. De aceea Isus
le arată absurditatea învinuirii lor, «Stând în picioare în mijlocul
demonstrându-le că ei înșiși calcă acestei mari mulțimi, Isus a vorbit
această regulă atunci când acceptă așa cum nu mai făcuse nimeni
ritualul circumciziei în Sabat (vezi
vreodată. Cuvintele Sale dovedeau
In. 7:21-23). De fapt, după această
sărbătoare, Isus nu a mai fost la că El cunoștea legile și instituțiile
Ierusalim la sărbătorile importante lui Israel, serviciul jertfelor și
pentru un an și jumătate, ci Și-a învățăturile profeților mult mai
concentrat lucrarea în Galileea și bine decât rabinii și preoții. El a
în alte locuri, evitând întâlnirea cu
fariseii și conducătorii iudei.
sfărâmat barierele formalismului
și tradiției. Scenele vieții viitoare
„În ziua de pe urmă, care era ziua păreau să se desfășoare cu claritate
cea mare a praznicului, Isus a stat în
în fața Lui. Ca unul care privea
picioare şi a strigat: "Dacă însetează
cineva, să vină la Mine şi să bea"” (In. nevăzutul, El vorbea despre cele
7:37). Pe parcursul celor șapte zile pământești și despre cele cerești,
ale sărbătorii, închinătorii fuseseră despre cele omenești și despre
martori la ritualul prin care preotul cele dumnezeiești cu o autoritate
turna apă pe altarul arderilor de tot.
Era o ceremonie foarte luminoasă
absolută. Cuvintele Sale erau foarte
și zgomotoasă. Preotul umplea clare și convingătoare; și din nou, ca
un urcior de aur cu un litru și la Capernaum, oamenii se mirau de
învățătura Lui, „pentru că vorbea cu
putere (Luca 4:32)»
(E. White, Hristos, Lumina Lumii,
pag. 452)
119
jumătate de apă curată din Izvorul să le îndrepte mintea către Izvorul

Siloamului, trecea prin Poarta mântuirii, spre Mesia, care avea să
apelor pe teritoriul templului, iar ia asupra Sa păcatele lumii și avea
înaintarea lui era însoțită de sunete să aducă tuturor mântuirea, după
de trâmbiță. Preotul venea dinspre care însetau de atâta timp. Isus era
sud spre altarul arderilor de tot, se acel Izvor. El a ieșit în locul deschis
apropia de vasul în care era turnat din fața templului și i-a invitat pe
vinul în timpul arderilor de tot toți să bea apa vieții din izvorul Său.
(vezi Ex. 29:40, 41; Lev. 23:13, 18, Niciun alt ritual sau litanie nu ar
37; Numeri 15:5, 7, 10, 24). Turna fi fost în stare să potolească setea
în mod solemn apa din urcior în spirituală a oamenilor care veniseră
vasul de pe altar iar, în acest timp, la sărbătoare. Dar Isus putea și mulți
tot poporul se bucura și aducea au simțit acest lucru în acea zi, în
mulțumiri și rugăciuni lui Dumnezeu. acea clipă.
Ce semnificație avea tot acest ritual?
Talmudul explică în tratatul „Roș „S-a făcut deci dezbinare în norod
ga Șono” sensul turnării (libației) din pricina Lui” (In. 7:43). Oamenii
de apă împreună cu cea de vin: s-au împărțit în trei categorii: 1) cei
„Cel Preaînalt a spus: „Turnați apă care credeau că El este Hristosul,
înaintea Mea în timpul sărbătorii Mesia; 2) oamenii care credeau că
pentru ca ploile din acest an să fie El este profet, asemenea lui Ilie; 3)
binecuvântate”. De ce? Pentru că „în cei care Îl considerau un impostor și
timpul acestei sărbători se discută care erau gata în orice clipă să Îl ia
în ceruri câtă apă să fie trimisă pe și să Îl omoare (vezi In. 7:40, 41, 44).
pământ”. La Sărbătoarea corturilor, Au început certurile, discuțiile și
Cel Preaînalt ia toate hotărârile fiecare dintre cei din mulțime a fost
legate de apă: câte ploi vor fi, pus în fața unei alegeri. Cine era de
câte uragane și tsunami, de aceea fapt acest Ieșua din Nazaret?
săvârșeau evreii ritualul turnării apei
pe altar în timpul acestei sărbători”. „Aprozii s-au întors deci la preoţii
Pe lângă invocarea binecuvântării cei mai de seamă şi la farisei”
ploii și a depunerilor de rouă peste (In. 7:45). Aprozii au fost nevoiți să
recolta anului următor, acest ritual se întoarcă la ei cu mâinile goale.
le amintea evreilor modul în care Încercaseră de multe ori să Îl prindă
Dumnezeu le oferise apă din stâncă. dar Duhul Sfânt și Providența nu le-
Iudeii își aminteau multe dintre au permis să facă acest lucru (vezi
versetele profeților. Profetul Isaia In. 7:30, 44). Mai mult de atât, chiar
a scris: „Veţi scoate apă cu bucurie și aprozii au fost impresionați. Ei
din izvoarele mântuirii” (Is. 12:3). au spus: „Niciodată nu a vorbit un
Sigur că aceste versete ar fi trebuit om ca Omul acesta” (vezi In. 7:46).
1 20
TEMA 9
Isus a putut atinge inimile lor, şi să ştie ce face?" (In. 7:51).

au simțit că sunt în fața unui Om Sigur că Isus nu fusese judecat și
neobișnuit, că este un profet sau iudeii aveau o mulțime de reguli
chiar Mesia. Bineînțeles că aceste care reglementau corectitudinea
cuvinte ale lor i-au ațâțat și i-au proceselor de judecată
întărâtat pe farisei. Singurul lor (vezi Deut. 1:17; 17:2-7; 19:15).
argument în favoarea opiniei că Fariseii au evitat să răspundă,
Isus nu era Mesia era acela că nici alegând să se lase conduși de
ei și nici vreun conducător religios prejudecățile lor: "Şi tu eşti din
nu crezuseră în El (vezi In. 7:48). Galileea? Cercetează bine, şi vei
Chiar și în această afirmație era vedea că din Galileea nu s-a ridicat
un neadevăr pentru că exista un niciun proroc" (In. 7:52).
conducător religios din rândurile
Sinedriului care Îl primise pe Mesia
și credea în cuvintele Lui, se chema
Nicodim. El pune o întrebare
retorică: "Legea noastră osândeşte
ea pe un om înainte ca să-l asculte
ÎNTREABĂ-TE!
1. Aveți în prezent anumite așteptări de la Dumnezeu? Credeți că
ele coincid cu voia Sa, sau nu?
2. Fiecare dintre noi avem propriile prejudecăți. Cum vă împiedică
ele să vedeți adevărul în diferite sfere ale vieții? Ce vă ajută să
luptați cu propriile prejudecăți?
3. Imaginați-vă că vă aflați în acea mulțime de la Ierusalim. Auziți
predica lui Isus, chemarea Sa, dar împrejur este o mulțime de
oameni care resping cuvintele Sale, se îndoiesc de faptul că
El este un profet. Care ar fi poziția voastră? Ați putea voi să Îl
recunoașteți în Isus pe Mesia?
4. Asemenea lui Nicodim, vi s-a întâmplat vreodată să mergeți
împotriva curentului mulțimii, împotriva părerii majorității? Ce
vă ajută să stați de partea dreptății atunci când toți ceilalți sunt
împotrivă?
5. Cum înțelegi cuvintele „Apa vieții”? Ai simțit în viața ta setea
după o astfel de apă? Ce alte izvoare înlocuiesc în viața ta pe Isus
și apa Sa?
121
MEDITEAZĂ!
În acest capitol sunt tratate

câteva teme foarte importante.
Prima dintre ele este cu privire
la așteptările noastre de la
Dumnezeu. Frații lui Hristos aveau
așteptările lor, ei aveau propriile
concepții cu privire la modul în păcate această problemă a existat
care Isus trebuia să Își facă lucrarea, întotdeauna – „oamenii sunt
cum trebuie să acționeze. „Dacă întâmpinați după haine”. Și nu
faci aceste lucruri, arată-Te lumii”, numai că sunt întâmpinați, ci se
spuneau ei. Isus avea cu totul alte construiește o părere despre ei și
scopuri. El nu căuta propria slavă, ceilalți se raportează la ei în funcție
nu voia să se arate lumii în lumina de „exterior”. Faptul că Hristos
în care doreau să Îl prezinte frații, era din Galileea i-a determinat pe
ucenicii și prietenii Lui. El făcea mulți să nu Îl accepte ca Mesia,
totul la timpul potrivit și numai spre nici măcar ca pe un profet al lui
slava Tatălui Său. Și noi avem multe Dumnezeu. Ei nu s-au deranjat să
așteptări de la Dumnezeu cu privire fie atenți la predicile Sale, la faptele
la ce să facă și cum să intervină în și la viața Sa. Proveniența Lui și cei
viața noastră. Vrem ca El să vindece, de care era înconjurat (vameși,
să ne dea, să ne schimbe sau să femei desfrânate și păcătoși) au
facă ceva exact așa cum ne convine determinat părerea lor despre El.
nouă, dar nu Îl întrebăm care este Chiar dacă ar fi putut cerceta mai
voia Sa. „Dacă vrea cineva să facă bine și ar fi putut afla că Isus S-a
voia Lui, va ajunge să cunoască...” născut în Betleem, așa cum spunea
(In. 7:17). Înainte de a aștepta ceva profeția (vezi Mica 5:2), și că
de la Dumnezeu, întrebați-L: „Dar lumina care luminează popoarele
Tu ce vrei?” trebuia să răsară chiar din Galileea
(Is. 9:1, 2). Isus ne învață și pe noi
O altă temă importantă se astăzi să nu judecăm oamenii
referă la prejudecățile noastre. după înfățișarea lor, nici chiar
„Nu judecați după înfățișare după faptele lor. Este important să
ci judecați după dreptate” – le cunoști un om înainte de a trage
spunea Isus iudeilor, poporului, anumite concluzii. Este important
conducătorilor și fariseilor. Din
1 22
TEMA 9
să cunoști motivațiile unui om, Toate aceste posibilități pot fi spuse

înainte de a-i judeca faptele. Mai într-un singur cuvânt. „apă”. Apa
mult de atât, adesea noi nu vom reprezintă informația și serviciile
putea înțelege intențiile reale ale care promit să ne potolească setea.
cuiva, pentru că numai Dumnezeu Setea de cunoaștere, de confort,
poate judeca în mod corect dezvoltare, bunăstare, iubire și
oamenii, cunoscându-le gândurile fericire. Avem cu adevărat nevoie
și motivele (vezi In. 2:25; 1 Cor. 4:5). de aceste lucruri, dar ele sunt doar
izvoare secundare care pot doar
Fără îndoială că cea mai importantă să completeze nevoia noastră
temă din acest capitol este răspunsul principală, nevoia unei relații vii cu
la întrebarea: Cine este Isus pentru Hristos! Vă amintiți samariteana
Mine? Răspund eu chemării Sale? din capitolul 4 al Evangheliei după
"Dacă însetează cineva, să vină la Ioan? Ea încercase să își găsească
Mine şi să bea. Cine crede în Mine, fericirea în relații cu bărbați. Primul,
din inima lui vor curge râuri de apă al doilea, al treilea și așa mai
vie, cum zice Scriptura". Lumea departe, ea se întâlnea cu ei, li se
ne propune astăzi o mulțime de dăruia în totalitate dar nu primea
variante care ne spun unde și acea fericire după care tânjea. Avea
cum să ne potolim setea. Acestea nevoie de Izvorul iubirii, dar nu Îl
implică diferite filme, seriale, căuta în locul potrivit. Atunci când
clipuri, filmulețe pe YouTube, Tik- Hristos i-a descoperit acel Izvor, i
Tok, postări pe rețelele sociale, S-a descoperit pe Sine și i-a propus
știri despre vedete, despre viața să bea „apa vieții”, ea a înțeles
și realizările lor, știri politice etc. ce îi lipsise atât de mult în viață.
Pentru oricare problemă a voastră „Cine însetează, să vină la Mine
puteți găsi astăzi mii de psihologi, și să bea”. Când vom aloca timp
instructori, coach și bloggeri care relației cu Dumnezeu, rugăciunii și
vă vor da sute de variante de citirii Cuvântului Său, relației cu El
rezolvare. Nici măcar nu trebuie și căutării unei experiențe vii, vom
să dați bani pentru aceasta, pur bea din „apa vieții” care nu se va
și simplu trebuie să urmăriți termina. Alte izvoare din lumea
ore întregi videouri, instructaje, aceasta vor fi doar mici afluenți
seminare și master-classuri și poți pentru cel pe care Îl avem deja –
obține succesul în orice domeniu. Izvorul mântuirii, Isus Hristos.
Sectorul educativ este astăzi
dezvoltat mai mult ca oricând.
Poți face orice curs, poți dobândi
aproape orice profesie doar stând
la tine acasă și învățând on-line.
123
ACȚIONEAZĂ!
Timpul petrecut cu Dumnezeu este cel mai valoros lucru pentru om.
Încearcă în această săptămână să te îndepărtezi de toate izvoarele
secundare și plănuiește să ai un timp zilnic de comuniune cu Dumnezeu.
Meditează asupra unui pasaj biblic și scrie gândurile pe care ți le dă
Dumnezeu. Pregătește-te să împărtășești în grupă la următoarea întâlnire
modul în care s-a schimbat viața ta, starea ta fizică și spirituală și care
descoperire din cursul săptămânii a fost cea mai importantă pentru tine.
Încercați să vă priviți viața din diferite perspective și să spuneți cum ar

vrea Isus să vă schimbați. Scrieți în agenda personală o idee care ar putea
schimba viața grupei voastre, care poate constitui acea „apă a vieții” pe
care o doriți. Discutați în grupă acest lucru.
1 24
TEMA 9
„AFLĂ CE BEI”
Se alege un tânăr din grupă care va participa la joc. Ceilalți vor urmări
și îl vor susține, dar va fi interesant și pentru ei. În fața jucătorului
este o cutie cu 5-10 pahare cu diferite lichide. Din pahare ies niște
paie care trec prin cutie. Este important ca jucătorul să nu vadă ce
este în pahare și ca paiele să nu fie transparente. Ceilalți pot vedea
ce se află în pahare. Cutia poate fi deschisă pe o parte și paharele
pot fi etichetate. Dacă nu aveți timp să faceți o astfel de cutie, puteți
pune mai multe pahare în rând și jucătorului îi vor fi legați ochii.
Eroul nostru va trebui să guste pe rând din pahare și să încerce să
ghicească ce se află în ele. El va avea la îndemână bilețele cu numele
tuturor băuturilor și va trebui să le distribuie corect. În pahare pot fi
lichide dintre cele mai diverse: diferite tipuri de suc, chefir, smântână,
iaurt, ceai, înghețată topită, ulei vegetal, supă și apă naturală. Cel mai
important este ca paharul cu apă să fie ultimul. După ce a băut tot
felul de ciudățenii, apa curată va fi pentru el o plăcere, va înțelege
imediat cât de plăcut este să o bei.
Concluzii: în viața noastră sunt multe izvoare din care putem bea.
Umplem organismul nostru, bând din ele, și adesea ele formează în
interior un amestec neplăcut. Hristos și Cuvântul Său reprezintă acea
apă curată de care are nevoie omul. Cu ea trebuie să începem și abia
apoi să alegem și alte izvoare de care avem nevoie.
SERGHEI PARFENOV,
Director al Departamentului Tineret al Uniunii Rusiei de vest,
Regiunea Volgo-Veatka
125
M O A R T E A P Ă C ĂTO S U LU I?
TEMA 10
MOARTEA
PĂCĂTOSULUI?
CITEȘTE!

«"Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Şi Isus i-a
zis: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai
păcătuieşti"»
(Ioan 8:11)
1 26
TEMA 10
„CINE EȘTI TU?”
Este nevoie de un voluntar dintre tineri. Pe spatele fiecărui participant va

fi lipită o bucată de scotch din hârtie pe care este scris câte un rol. Fiecare
trebuie să ghicească ce personaj din istoriile biblice este scris pe spatele
lui, punând întrebări celorlalți participanți, al căror răspuns poate fi numai
„Da” și „Nu”. Când fiecare a aflat cine este, trebuie să mimeze (fără a vorbi)
istoria cu acel personaj care este scrisă în Biblie.
Personaje: Isus, femeia prinsă în adulter, fariseii (1-3 persoane), cărturarii

(1-3 persoane), mulțimea (toți ceilalți).

1. În timpul cărei sărbători are loc evenimentul din acest pasaj? Care era
semnificația sărbătorii? In. 8:1, 2
2. Enumerați toate personajele din această întâmplare. In. 8:1-11
3. În ce consta cursa în care doreau să Îl prindă pe Isus?
4. În ce fel putem vedea în această istorie modul de raportare al lui Isus
la păcat și la păcătos?
127
FAPTE
— Știați că această istorie lipsește din majoritatea manuscriselor
grecești și că niciunul dintre părinții bisericești din primul mileniu
nu s-a referit la ea? Este vorba despre autori care au citat în
lucrările lor Evanghelii verset cu verset (Origen, Ioan Gură de
aur). Acest pasaj se găsește pentru prima dată într-un manuscris
grecesc abia în secolul al V-lea d. Hr. Înseamnă aceasta că pasajul
în studiu a fost introdus mult mai târziu în Evanghelie? Nu!
— Sfântul Augustin, care a trăit în secolul al IV-lea d. Hr., apără

veridicitatea acestei istorii, explicând că a fost omisă în multe
codexuri, credincioșii temându-se ca acest pasaj să nu favorizeze
preacurvia în viața soțiilor lor, așa că l-au omis din sulurile cu
manuscrisele Noului Testament (Împotriva preacurviei, II, 7).
Ambrozie al Medioleanului (secolul al IV-lea) așază în scris această
istorie în Studiu (No50, Maur. No25), acolo unde o și explică. Mai
mult, o citează textual, ceea ce indică faptul că această poveste
a fost cunoscută, citată, dar neinclusă în manuscrise din motivul
de mai sus.
« «Judecata emisă
asupra cuiva nu este
niciodată corectă
pentru că nimeni
niciodată nu poate
ști ce s-a întâmplat
sau ce se întâmplă în
sufletul celui pe care
îl judecă»
(Lev Nikolaevici Tolstoi)
1 28
TEMA 10
EXPLICAȚII
„Isus S-a dus la Muntele Măslinilor.
Dar dis-de-dimineaţă a venit din
nou în Templu; şi tot norodul a
venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa”
(In 8:1, 2).
În capitolul opt sunt prezentate în

continuare evenimente legate de
celebrarea Sărbătorii corturilor, în
timpul căreia iudeii își construiau
colibe și locuiau în ele, în amintirea
celor 40 de ani petrecuți în pustie.
Era o sărbătoare mare plină de
veselie. La sărbătoare a venit și
Isus, care se retrăgea noaptea pe Probabilitatea unei astfel de
Muntele Măslinilor pentru a se coincidențe: încercarea de a-L
odihni și a avea comuniune cu prinde pe Isus și păcatul acestei
Tatăl. Iar ziua, dis de dimineață, femei, ne determină să ne gândim
învăța pe oameni în templu. că toate acestea au fost plănuite
și regizate. Adresându-I-Se ca
Acest lucru îi înfuria pe farisei și unui Învățător (chiar dacă nu cu
cărturari. De multe ori încercaseră mult timp în urmă Îl numiseră
deja să Îl prindă în cursă, punându-L înșelător), își dau pe față fățărnicia,
în fața alegerii: să nesocotească dar în acest moment doreau să
legea lui Moise sau să spună ceva manipuleze mulțimea. De fapt pe
împotriva conducerii Romane. ei nu îi interesa soarta femeii, ea
Acum se născuse în mintea lor un era doar un pretext. Nici dreptatea
nou plan meschin. nu îi interesa, pentru că într-o astfel
de situație ar fi trebuit să îl aducă
„Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus și pe bărbatul care păcătuise cu
o femeie prinsă în preacurvie. Au femeia, pentru că legea cerea
pus-o în mijlocul norodului şi au pedepsirea amândurora (vezi.
zis lui Isus: "Învăţătorule, femeia Lev. 20:10). Putem crede chiar că
aceasta a fost prinsă chiar când bărbatul i-a întins femeii o cursă în
săvârşea preacurvia. Moise, în Lege, mod intenționat, fiind în legătură
ne-a poruncit să ucidem cu pietre cu fariseii, pentru a se despărți de
pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?"” ea sau pentru a fi ucisă cu pietre.
(Ioan 8:3-5).
129
„Spuneau lucrul acesta ca să-L Însuși, plecându-Și capul, scria cu

ispitească şi să-L poată învinui. degetul pe nisip, arătând păcatele
Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu lor, și fiecare a putut vedea pe piatră
degetul pe pământ” (In. 8:6). propriile păcate”. Indiciul la care ne
trimite acest pasaj este că Isus a scris
Aici le sunt descoperite adevăratele în praf păcatele acelor bărbați care
motive. Ei acționau așa cum făcuse o învinuiau pe femeie. În acest gest
Satana în cer și cum continuă este un anumit sens. Grecii foloseau
să lucreze pe pământ. El întinde adesea cuvântul graphein (a scrie),
curse, pune omul în fața alegerii, dar în acest caz este folosit cuvântul
iar rezultatul este oricum greșit, katargraphein ce poate fi tradus ca
indiferent de ce alege. enumerarea greșelilor/încălcărilor
cuiva. Cu același sens găsim în Iov
„Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El 13:26 următoarele cuvinte: „Pentru
S-a ridicat în sus şi le-a zis: "Cine dintre ce să mă loveşti cu suferinţe amare
voi este fără păcat să arunce cel dintâi şi să mă pedepseşti pentru greşeli
cu piatra în ea"” (In. 8:7). din tinereţe?” (Iov 13:26 – n. tr. – în
limba rusă versetul sună astfel: Tu
Conform legii, martorii ar fi trebuit scrii asupra mea amărăciunile...).
să fie primii care să ridice piatra și
să arunce cu ea asupra călcătorului „Când au auzit ei cuvintele acestea,
legii, abia apoi ceilalți, astfel încât, în s-au simţit mustraţi de cugetul lor
cazul în care martorii se sustrăgeau şi au ieşit afară, unul câte unul,
de la condamnarea la moarte a începând de la cei mai bătrâni, până
infractorului, procedura putea fi la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur
suspendată. Și putem fi siguri că ei cu femeia, care stătea în mijloc” (In.
ar fi executat sentința, dar ceva i-a 8:9).
oprit.
Poate că într-adevăr aceasta este
„Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu versiunea care explică motivul
degetul pe pământ” (In. 8:8). reacției lor. Ei nu numai că au auzit
de la Isus aceste cuvinte, dar s-au
Oare ce scria Isus pe pământ? Pur și simțit mustrați în cugetul lor. Nu
simplu dorea să câștige timp pentru era obișnuiți să se simtă în acest fel.
gândire sau își aduna gândurile Cuvintele lui Isus s-au dovedit a fi
pentru a formula un răspuns? mai ascuțite ca orice sabie cu două
tăișuri. Ea, spune apostolul Pavel,
Barklay, în comentariul său, se
„pătrunde până acolo că desparte
bazează pe manuscrise mai târzii,
sufletul şi duhul, încheieturile şi
inclusiv pe traducerea armeană,
măduva, judecă simţirile şi gândurile
în care acest pasaj sună astfel: „El
1 30
TEMA 10
inimii” (Evrei 4:12). Ne mai putând

suporta această mustrare subtilă,
dar în același timp pătrunzătoare,
«
cărturarii și fariseii au plecat.
„Atunci S-a ridicat în sus; şi, când

n-a mai văzut pe nimeni decât pe
femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde
sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a «A rămas numai o mare
osândit?" "Nimeni, Doamne", I-a suferință (miseria) și
răspuns ea. Şi Isus i-a zis: "Nici Eu
nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai
o mare compasiune
păcătuieşti” (In. 8:10, 11). (misericordia). Isus i-a
spus femeii: „Nimeni nu
Isus manifestă o milă extraordinară.
Când rostește cuvintele: „Du-te
te-a condamnat?” Ea
și să nu mai păcătuiești!”, El ne I-a răspuns: „Nimeni,
arată modul Său de a se raporta Doamne!” Și atunci El
la păcat. Nu i-a spus femeii: „Nu-i
nimic, nu s-a întâmplat nimic!”. El
spune: „Nici Eu nu te
o îndeamnă să trăiască mai bine și osândesc; du-te și să nu
mai curat. Raportarea Sa față de mai păcătuiești”»
păcătos a dat naștere la iubire și a
(Fericitul Augustin)
inspirat-o pe femeie să creadă.
ÎNTREABĂ-TE! încercarea ta de a te elibera de

păcat?
1. Cum este Dumnezeu pentru 4. Ce te-a ajutat să învingi
tine, ca un Judecător sau ca un păcatul?
Apărător? 5. Cât de des te confrunți cu ispita
2. Cât de des Îi mulțumești lui de a judeca pe cineva?
Dumnezeu pentru darul iertării 6. Ce crezi, modul în care te
și cât de mult conștientizezi raportezi la cei care greșesc îi
puterea iertării Sale? determină să se schimbe în bine
3. Te-ai confruntat cu sau adâncește sentimentul de
dezamăgirea și neputința în vină?
131
MEDITEAZĂ!
Experiența femeii adultere este dezamăgit, pentru că Îl trădasem pe
cunoscută fiecărui creștin. Conform Dumnezeu și păcătuisem. Satana
Scripturii, toți am păcătuit. Satana, mă adusese în punctul în care mi se
asemenea fariseilor din această părea că Dumnezeu va da în curând
istorie, ne folosește pe noi ca pe o semnalul și mă va ucide cu pietre.
cursă. Din nou și din nou încearcă El Dar atunci L-am descoperit pe Isus
să îl prindă în cursă pe Dumnezeu, ca fiind Cel care nu este împotriva
obligându-L să aleagă între iubire mea, ci este de partea mea, nu este
și dreptate. Imediat ce un om deloc ca unul care face un singur
devine credincios, Satana începe lucru: îmi controlează viața pentru
să îi blocheze drumul spre izvorul a mă condamna. El este Cel care îmi
nesecat al iubirii și bunătății lui întinde mâna și îmi dă speranță. El
Dumnezeu. Pentru aceasta el Îl este Cel care este gata să mă ajute
prezintă pe Dumnezeu ca fiind un să mă ridic și să meargă alături de
judecător aspru care ne condamnă mine, ajutându-mă să depășesc
zilnic pe baza faptelor noastre. ispitele.
Satana încearcă să ne îndrepte
mereu privirea spre nedesăvârșirea Când experimentezi în acest fel
noastră, spre păcatele noastre, iertarea lui Dumnezeu și mila Sa,
inducându-ne simțământul de acest fapt îți dă putere și te ajută
deznădejde cu privire la viața să nu îmbraci haina de judecător.
noastră de creștini. „Nu judecați și nu veți fi judecați!”
(Mt. 7:1), spune Isus. Dumnezeu
Cu timpul, această dezamăgire ne reamintește, de asemenea, că
ne face să fim deznădăjduiți și să fiecare avem bârna noastră în ochi,
luăm hotărârea de a înceta orice dar ne este mai ușor să judecăm un
preocupări spirituale. Atunci scopul frate sau o soră pentru un pai. De
lui este atins. După doi ani de când obicei oamenii așteaptă ca ceilalți să
L-am cunoscut pe Dumnezeu și trăiască după standarde mai înalte
am început să frecventez biserica, decât ei înșiși trăiesc. Cineva spunea:
am luat hotărârea că acela va fi „Cei care sunt foarte îngăduitori față
„ultimul ” Sabat. Urma să merg de propriile păcate, de obicei sunt
pentru ultima dată la biserică. Eram foarte stricți cu păcatele altora”.
1 32
TEMA 10
ТЕМА
« «Acesta a fost pentru ea începutul unei vieți noi, o viață de curăție și

pace, devotată în slujba lui Dumnezeu. În ridicarea acestui suflet căzut,
Isus a săvârșit o minune mai mare decât vindecarea celei mai rele boli
trupești. El a vindecat boala spirituală care duce la moarte veșnică.
Femeia aceasta pocăită a devenit una dintre cele mai statornice
urmașe ale Lui. Prin iubire și devotament, pline de sacrificiu de sine, ea
și-a exprimat recunoștința față de harul Lui iertător.
Iertând-o pe această femeie și încurajând-o să ducă o viață mai bună,
caracterul lui Isus strălucește în frumusețea neprihănirii desăvârșite.
Deși nu acoperă păcatul, nici nu micșorează simțul vinovăției, El nu
caută să condamne, ci să mântuiască. Lumea avea numai dispreț și
batjocură pentru femeia aceasta păcătoasă, dar Isus îi spune cuvinte
de mângâiere și nădejde. Cel nepătat are milă de slăbiciunea celui
păcătos și-i întinde o mână de ajutor. În timp ce fariseii ipocriți acuză,
Isus îi zice: „Du-te și să nu mai păcătuiești”»
133
ACȚIONEAZĂ!
Scrie cinci motive pentru care nu ar trebui să îi judeci pe cei din jur.
1.
2.
3.
4.
5.
Împărtășește această istorie pe rețele de socializare în această săptămână.
1 34
TEMA 10
„ETICHETE”
Omenii sunt înclinați ca, judecându-i pe ceilalți, să le pună porecle.

Este nevoie să pregătiți dinainte accesorii amuzante (ochelari cu
nas, păr, mustăți detașabile, ștrampi etc.). Puteți toate acestea într-o
cutie, într-un cufăr sau într-o pungă. Unul dintre jucători trebuie să
îndeplinească rolul de conducător al jocului: să pornească muzica și,
după un timp, să o oprească brusc. În acest timp cufărul „se plimbă” în
cerc, trecând din mână în mână. Când muzica se oprește, cel în mâna
căruia se află cufărul trebuie să bage mâna și să scoată de acolo ceva,
fără să se uite, apoi să îl pună pe cap. când toate obiectele se termină
trebuie să formulați concluziile și să spuneți că Isus nu ne atribuie
etichete, judecându-ne, ci ne inspiră să trăim o viață nouă, pentru că
totul poate fi scos și așezat înapoi în cufăr.
„SCENARIȘTII”
Pentru acest joc este nevoie de o foaie de hârtie lungă și de un pix.

Spuneți că veți alcătui un scenariu de film pe baza istoriei pe care ați
studiat-o. Filmul trebuie să prezinte principiile și ideile de bază, dar să
nu fie o repovestire a pasajului din In. 8:1-11. Poate fi o istorie modernă
și actuală. Jocul constă în următoarele:
Primul jucător scrie un rând din scenariu, ceva ce îi vine în minte. El
trebuie să lase deasupra acestui rând un spațiu de 1-2 cm.
Cel de al doilea continuă scenariu cu propoziția lui, legând-o de prima
frază. Apoi învârte foaia în așa fel încât să acopere ce a scris primul.
Al treilea participant, și toți ceilalți, pot vedea numai ce a scris cel de
dinainte. Ei vor continua fraza pe care o văd, apoi rotesc foaia, lăsând să
se vadă numai ceea ce au scris ei.
Dacă sunt puțini tineri, mai faceți un tur până când se umple foaia. Apoi
conducătorul jocului desface foaia și citește cu intonație.
ANTON BOIKOV,
Director al Cluburilor de Exploratori, Uniunea Rusia de Vest
135
«D O A R N - A I F I TU M AI M ARE D E C ÂT AVRAAM?»
TEMA 11
«DOAR N-AI FI
TU MAI MARE
DECÂT
AVRAAM?»
CITEȘTE!

«Deci dacă Fiul vă face slobozi,
veţi fi cu adevărat slobozi»
(Ioan 8:36)
1 36
TEMA 11
„SEMNE”
În această istorie sunt amintiți Avraam și alți eroi biblici.

Vă invit să vedem cât de bine cunoașteți istoria biblică.
Găsește pe Internet imagini cu evenimente și eroi cunoscuți
din Biblie, obiecte care se găsesc în Biblie. Participanții la joc
trebuie să se străduiască să fie primii care să numească obiectul
și eroul biblic care l-a folosit. De exemplu, pe o foaie A4 este
reprezentat un toiag și este scris cuvântul „Exod”. Cine este
primul care ghicește numele sau evenimentul, câștigă. În cazul
nostru este vorba despre Moise și toiagul său.

1. De ce considerau fariseii că mărturia lui Isus nu este
adevărată și cum a răspuns El acestei acuzații? In. 8:13, 14
2. Pe baza cărui principiu a demonstrat Isus veridicitatea
mărturiei Sale? In. 8:17, 18
3. Ce cunoștințe importante nu dețineau iudeii? In. 8:19
4. La ce conduce necredința? In. 8:24
5. Ce făgăduință le dă Isus celor care cred? In. 8:31, 32
6. Ce nu a făcut Avraam, dar cei care se numeau copiii lui
făceau? In. 8:39, 40
7. Care sunt caracteristicile Diavolului? In. 8:44
8. Cum să ne dăm seama dacă un om este de la Dumnezeu?
In. 8:47
9. De ce au concluzionat iudeii că Isus are drac? In. 8:51-53
10. Ce cuvinte ale lui Isus au întărâtat mulțimea la mânie și au
determinat-o să își dorească să Îl omoare? In. 8:58, 59
137
FAPTE
— Sărbătoarea corturilor (ebr. Sukkot)
Traducerea literală a acestui cuvânt din limba ebraică este
„colibe”. În limba română se numește Sărbătoarea corturilor.
Se bazează pe istoria despre ieșirea evreilor din Egipt. În
timpul peregrinării prin Pustia Sinai, Dumnezeu i-a înconjurat
pe credincioși cu un „nor de slavă”, ferindu-i în același timp
de soarele arzător. Dumnezeu a dat poporului Său apă din
stâncă, i-a oferit lumină din stâlpul de foc și căldură noaptea
(vezi Ex. 17:1-7; Numeri 20:1-13; Ex. 13:21, 22; 14:24).
Ideea Sărbătorii corturilor este legată de călăuzirea lui Dumnezeu
și de lumina care se revărsa din stâlpul de foc, de aceea Isus
rostește la această sărbătoare cuvintele: „Eu sunt Lumina
lumii”. Ele aveau menirea de a confirma faptul că El era Cel care
luminează lumea. El, Cel care oferise lumină în pustie.
— „Lumina lumii”
Literatura ebraică nu a ajuns la un consens în ceea ce privește
semnificația expresiei „lumina lumii”, aplicând-o în dreptul
Israelului, Ierusalimului, patriarhilor, lui Mesia, lui Dumnezeu,
rabinilor faimoși și legii. Una dintre caracteristicile cele mai
importante ale Sărbătorii corturilor, era prezența făcliilor care
luminau orașul Ierusalim; această sărbătoare, împreună cu
Hanuka (sărbătoarea înnoirii – In. 10:22) erau vestite pentru
belșugul de lumină și foc. Lumina pe care Isus o oferea întregii
lumi, era posibil să aibă legătură cu Is. 42:6: „Eu, Domnul, Te-am
chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te
voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor”.
— Cearta cu iudeii (vezi In. 8:30, 31)

Evanghelia după Ioan a fost scrisă de apostol pentru a doua
generație de creștini și pentru cele următoare, care se confruntau
cu persecuția (mai întâi din partea iudeilor și apoi din partea
neamurilor). Scopul lui Ioan este acela ca urmașii lui Isus să vadă
în viața Lui realitatea vieții lor, a îngrijorărilor lor, a provocărilor
legate de persecuție. Argumentele pe care iudeii le spuneau
împotriva lui Isus, erau spuse și împotriva urmașilor Săi. În In. 9 se
1 38
TEMA 11
amintește un exemplu de acest fel în care orbul din naștere care

fusese vindecat de Hristos este exclus din sinagogă (In. 9:34).
Apostolul Iona introduce în mod intenționat acest detaliu pentru
a le arăta cititorilor Evangheliei că atunci când ei sunt „alungați
din sinagogi” și urmăriți, oamenii se comportă față de ei tot
așa cum s-au comportat față de Isus și ucenicii Săi. Exemplul
Mântuitorului ar fi trebuit să susțină și să întărească credința
celor care merg pe urmele Sale. Această idee se regăsește și în
capitolul 8 al Evangheliei după Ioan. Dacă la început mulți dintre
ascultătorii lui Isus credeau în El, la sfârșitul pasajului vedem că
mulțimea este aproape să Îl ucidă (vezi In. 8:59). Cititorii lui Ioan
ar fi trebuit să se gândească la această istorie și să se întărească
în credință, gândindu-se că și Hristos S-a confruntat cu ceea ce
întâmpină și ei.
— „Ești samaritean” (In. 8:48)

Temelia pentru o astfel de acuzație pare să fie asemănarea
aparentă dintre învățătura lui Isus și religia samaritenilor:
samaritenii au insultat templul și pretindeau dreptul lor exclusiv
la moștenirea lui Avraam. Din partea iudeilor, aceste remarci par
extrem de ostile, dar aici există o amară ironie: doar samaritenii
(vezi Ioan 4:9) și Pilat (vezi Ioan 18:35) L-au recunoscut pe Isus ca
iudeu.
— „Nu ai nici cincizeci de ani” (In. 8:57)

Vârsta de cincizeci de ani era limita minimă pentru anumite
tipuri de activități ce puteau fi făcute în domeniul social. Pentru
a deveni rabin în Israelul antic era absolut necesar să înveți mai
mult de 24 de ani. Cunoscând vârsta aproximativă a lui Isus,
iudeii au înțeles că El este un Învățător fără educație religioasă.
— „La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus
S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a
plecat din Templu” (In. 8:59).
Plecarea lui Isus din Templu are o însemnătate simbolică și
poate fi o aluzie la evenimentele din Vechiul Testament: „Slava
Domnului a plecat” (Ez. 10, 11). Ca și pe timpul primului templu,
are loc îndepărtarea prezenței lui Dumnezeu din cauza păcatelor
poporului. Este remarcabil faptul că, la începutul capitolului
139
opt, pietrele și acuzațiile iudeilor erau îndreptate către femeia

prinsă în adulter. Isus, văzând pocăința ei, o iartă. Afirmația:
„Cine dintre voi este fără păcat să arunce primul cu pietre în
ea”, este cea care, practic, îi salvează viața. Hristos Însuși plătește
foarte scump pentru cuvintele și acțiunile Sale – acum atacurile
negative, condamnarea evreilor sunt îndreptate împotriva Lui.
Pietrele sunt îndreptate acum spre El și iudeii sunt gata să-L
învinuiască de hulă și să Îl împroaște. Și în acest episod ni se
descoperă Evanghelia: Isus a venit pentru a lua locul nostru, să
moară pentru a ne salva pe noi, să Își dea viața pentru ca noi să
primim iertare și viață veșnică.
EXPLICAȚII
Apostolul Ioan ne descoperă trei după Ioan 12-21, prezentarea
teme de bază în acest pasaj: suferințelor lui Hristos).
1. Crucea ca mijloc de proslăvire
a lui Isus. Apostolul Ioan folosește o
metodă neobișnuită pe parcursul
2. „Adevărul vă va face slobozi”. Evangheliei, făcând mereu
trimitere la cruce. Sunt versetele
3. Isus – Lumina lumii. care arată spre răstignirea lui Isus
ca spre „înălțarea” Sa (vezi In. 3:14,
TEMA 1. CRUCEA CA MIJLOC DE 15; 8:28). Chiar dacă acest termen,
PROSLĂVIRE A LUI ISUS în sensul său literal, descrie actul
fizic al răstignirii, el are și un sens
Evanghelia după Iona poate fi
figurat, acela de exaltare în sens
împărțită cu ușurință în două părți:
emoțional. „A înălța” pe cineva
„cartea semnelor” (Evanghelia
înseamnă „a-l lăuda” sau „a-l
după Ioan, capitolele 2-12, este
slăvi”, a-i oferi un statut privilegiat.
o prezentare a minunilor lui Isus)
Conform apostolului Ioan, ceasul
și „cartea slavei” (Evanghelia
de maximă măreție al lui Isus este
140
TEMA 11
ТЕМА
«
«Viața unui om, ca și viața întregii
omeniri, este o luptă continuă
între firesc și duhovnicesc. În
timpul luptei, duhovnicescul iese
mereu biruitor. Dar niciodată nu
este o biruință finală. Lupta este
cel al suferinței și răstignirii pe
Golgota. continuă, din aceasta și constă
sensul vieții»
Când cineva se înalță pe sine,
se numește lăudăroșenie. Mulți (Lev Nicolaevici Tolstoi,
scriitor și gânditor rus)
oameni încearcă să pară mai buni
decât sunt. În popor se spune că
„aruncă praf în ochi”, a părea, dar
a nu fi. Isus, divinul „EU SUNT”
este Cel care pretinde că este și
Cel despre care au vorbit profeții
Vechiului Testament. La Golgota „Când veţi înălţa pe Fiul omului,
s-a demonstrat cel mai bine acest atunci veţi cunoaşte că Eu sunt”
lucru. Evenimentele din Grădina (In. 8:48).
Ghețemani, judecarea lui Isus și
Golgota ne spun , asemenea unei Pe parcursul întregii Evanghelii Isus
„radiografii”, cine este Isus cu le vorbește ucenicilor, fariseilor
adevărat. și norodului despre misiunea și
141
menirea Sa, dar descoperirea în lumea din timpul Lui (vezi In.
deplină de la Dumnezeu o primim 16:13). Pentru noi, credincioșii
doar la Golgota. Doar la cruce Isus, din „generațiile următoare”, Noul
„care este în sânul Tatălui, L-a făcut Testament a devenit cea mai mare
cunoscut” lumii (In. 1:18). dintre descoperirile pe care le avem
cu privire la Dumnezeu.
Termenul „a înălța” pe Isus are
câteva semnificații în Evanghelia Isus a spus că adevărul este cel care
după Ioan. Se aplică actului fizic îi eliberează pe oameni.
de a-L pune pe Isus pe cruce, dar
și înălțării Sale fizice la cer. Dar, Iudeii nu au înțeles ce a vrut să spună
mai mult de atât, el are legătură și Isus prin libertate. Singura libertate
cu proslăvirea caracterului lui Isus, care are importanță pentru Isus este
descoperit la cruce. Crucea este un eliberarea din păcat. Dacă adevărul
argument mai puternic în favoarea lui Isus nu străpunge viața, robia
naturii lui Isus decât toate celelalte față de păcat va fi o piedică în calea
dovezi ale divinității Sale (vezi In. dezvoltării depline a potențialului
8:28). uman în conformitate cu planul lui
Dumnezeu. Acești robi ai păcatului
TEMA 2. „ADEVĂRUL VĂ VA FACE nu sunt cu nimic mai buni decât
LIBERI” neamurile, chiar dacă sunt urmași
ai lui Avraam din punct de vedere
Ca și termenul „a înălța”, cuvântul fizic. Iudeii religioși considerau că
„adevăr” are mai multe semnificații prin naștere ei sunt predestinați
în Evanghelia după Ioan. Adevărul mântuirii. Isus le arată că ei sunt la
este, mai întâi de toate, un fel de pierduți, ca și neamurile și
eveniment, făcut posibil prin Isus că au nevoie de mântuirea pe care
(vezi In. 1:17; 14:6). Venirea lui vrea să le-o ofere El. Hristos le arată
Isus, viața și moartea Sa au oferit că demonstrarea apartenenței la
lumii adevărul. Adevărul este și linia genealogică a lui Avraam nu
descoperirea voinței și caracterului este una fizică, ci una ce ține de
lui Dumnezeu prin intermediul comportament (vezi In. 8:37-40).
predicării și vieții lui Isus pe pământ Se presupunea că un fiu de evreu
(vezi In. 3:33, 34). Nu există un alt loc trebuia să se comporte asemenea
în care trebuie să meargă cel care tatălui său. Tot așa adevărații copii
caută adevărul (vezi In. 8:32, 36; ai lui Avraam, trebuie să se poarte
14:6). Prin urmare, în sens general ca Avraam (vezi In. 8:39). După
mărturia scrisă cu privire la viața reacția iudeilor înțelegem că nu
și moartea lui Isus, inspirația din au primit mustrarea lui Isus și, în
partea Duhului Sfânt, au devenit acest moment, evenimentele iau
principalele surse ale adevărului o turnură dramatică. Împotrivitorii
142
TEMA 11
lui Isus Îl învinuiesc pentru că a spus El avea să aducă adevărul despre

despre Sine că este mai în vârstă ca Dumnezeu, care avea să-i elibereze
Avraam (vezi In. 8:52, 53). În loc să pe oameni de păcat. Dar este și
nege învinuirile lor, Isus pretinde un alt aspect: lumina descoperă
că a fost punctul central al viziunii lucrurile ascunse și defectele. Acolo
profetice a lui Avraam (vezi In. 8:56). unde strălucește lumina lui Isus
Prin aceasta El nu numai că este mai și mesajul despre El, apare fără
mare ca Avraam, ci este „EU SUNT” îndoială și condamnarea. Lumina
(aceste cuvinte descriu statutul Său lumii a adus judecata pentru iudeii
divin – asemănătoare cuvântului din vremea lui Isus, încăpățânați în
«
„existent”). După această „hulă”, hotărârea lor de a rămâne în păcat,
în timp ce oponenții Săi întindeau
mâinile după pietre, Isus pleacă
de la ei (vezi In. 8:59). În acest fel,
apostolul Ioan demonstrează încă
o dată ironia situației: iudeii „se
«În lucrarea de mântuire, nu
bat cu pumnul în piept”, susținând există constrângere. Nu este
că nu au fost niciodată robi, dar folosită nici o forță exterioară.
continuă să fie robi pentru că au
respins adevărul și nu I-au permis
Sub influența Duhului lui
lui Isus să îi elibereze. Dumnezeu, omul este lăsat liber
să aleagă cui vrea să servească.
TEMA 3. ISUS – LUMINA LUMII
În schimbarea care are loc,
Stâlpul de foc din pustie simboliza atunci când omul se predă lui
pentru poporul Israel prezența lui Hristos, se află simțământul celei
Dumnezeu, protecția și călăuzirea
Sa. În In. 8:12-59 Isus Se numește mai înalte libertăți. Izgonirea
pe Sine Lumina lumii, dorind să păcatului este o acțiune a voinței
spună prin aceasta faptul că El noastre... Singura condiție prin
este Cel prin care se manifestă
prezența lui Dumnezeu, protecția
care este posibilă libertatea
și călăuzirea noului Israel, al celor omului este aceea de a deveni
ce Îl acceptă. Ca Lumină a lumii una cu Hristos. „Adevărul vă
va face slobozi” și Hristos este
adevărul»
pag. 466)
143
ceea ce i-a făcut să nu fie dispuși

să accepte oferta lui Hristos de a-i
elibera de păcat. Acest adevăr este
valabil și astăzi: oriunde este ascuns
păcatul, el va fi adus la lumină de
«
razele ce se reflectă din crucea de
pe Calvar.
La sfârșitul timpului, ca și în timpul

lui Isus, se va pune în discuție
aceeași întrebare cunoscută: „Ce
«Nu vreau ca ea să fie
credeți despre Isus Hristos?” Nu dependentă de mine din punct
există o altă întrebare. A-L accepta de vedere spiritual; trebuie
pe Isus înseamnă a avea totul.
A-L respinge pe Isus înseamnă
să fie pe deplin liberă: iubirea
a pierde totul. Hotărârea pe se poate dezvolta numai în
care o luăm în relația noastră cu libertate...»
Hristos se reflectă întotdeauna
în comportament. Cea mai bună (Søren Oby Kierkegaard,
mărturie a faptului că l-am acceptat filozof danez,
pe Hristos nu este mărturisirea cu teolog protestant și scriitor)
buzele, ci comportamentul și viața
noastră.
2. Care este pericolul care se

ascunde în spatele obișnuinței
ÎNTREABĂ-TE! cu valorile spirituale și cu a
fi membru în biserică? Ce
1. Cu ce vă mândriți, referitor
credeți, moștenirea voastră
la moștenirea voastră
religioasă (experiența
religioasă? Apartenența la
spirituală personală sau a
Biserica Adventistă de Ziua a
familiei) vă ajută sau mai mult
Șaptea este un privilegiu sau o
vă încurcă în relația personală
responsabilitate?
cu Hristos? De ce?
144
TEMA 11
MEDITEAZĂ!
1. Iudeii se mândresc cu faptul B. Adevărul ne eliberează de
că sunt urmașii lui Avraam și Îl noi înșine. Pentru majoritatea
învinovățesc fără temei pe Isus. oamenilor cea mai mare piedică
V-ați confruntat cu opoziție din în calea trăirii unei vieți pe deplin
partea familiei în probleme ce țin împlinite se găsește în interiorul lor.
de credință? Dacă da, în ce fel v-a Isus are puterea de a ne schimba
ajutat să depășiți aceste situații viața.
faptul că și Isus S-a confruntat cu
C. Adevărul ne eliberează de ceilalți
aceleași probleme? Capitolul opt
oameni. Mulți sunt paralizați de
al Evangheliei după Ioan prezintă
teamă cu privire la ce vor crede
discuția dintre Isus și iudei.
alții despre ei. Dacă știi că ești pe
2. Încercați să vă lărgiți orizontul placul lui Dumnezeu, nu contează
cunoștințelor referitoare la clima părerea celorlalți despre tine.
și schimbarea anotimpurilor
D. Adevărul ne eliberează de păcat.
în Palestina, folosind atlase și
Sunt mulți cei care au experimentat
enciclopedii biblice sau alte resurse
pe pielea lor dependența de
pe care le aveți la îndemână.
puterea păcatului. Ei greșesc, nu
Studiați capitolul 23 din cartea
pentru că vor, pentru că trebuie
Levitic și descoperiți care era relația
să greșească. Păcătosul nu face
dintre anul agricol și sărbătorile din
ceea ce vrea să facă, ci ceea ce vrea
Israelul antic.
păcatul ca el să facă. Adevărul și
3. Acest capitol ne vorbește despre Hristos rup lanțul păcatului și oferă
adevăr și libertate. În ce fel îi oamenilor posibilitatea de a-și
eliberează pe oameni adevărul? folosi pe deplin potențialul.
Ce exemple din viața personală
confirmă aceste cuvinte? Aduceți
exemple de libertate în Isus!
«
Puteți menționa faptul că adevărul
ne oferă libertate în următoarele
domenii ale vieții:
A. Adevărul ne eliberează de «Oaia și lupul au percepții

teamă. Ucenicii lui Isus nu sunt
niciodată singuri, iar în prezența lui
diferite asupra ”libertății”»
Isus, frica dispare. (Abraham Lincoln)
145
ACȚIONEAZĂ!
ACTIVITATE INDIVIDUALĂ – SUNT LIBER!
Cronometrează o săptămână din viața ta!

Încearcă să analizezi o săptămână din viața ta – scrie într-un carnețel
cât timp aloci pentru fiecare activitate. Apoi încearcă să faci o evaluare
a săptămânii: cât înveți și lucrezi, cât timp te afli online, cât citești Biblia
și te rogi, cât timp petreci în fața ecranului, cât timp aloci pentru rude și
prieteni, cât timp faci sport etc. În viața fiecăruia dintre noi sunt „mâncători
de timp”, ceea ce ne poate fura timpul. Aceștia pot fi – jocuri pe calculator,
conversații continue pe telefon sau pe rețelele sociale, vizionarea de
filmulețe etc. Fii sigur că, dacă vei îndepărta tot ceea ce este în plus în viața
ta și vei investi timpul rămas liber în ceea ce este cu adevărat de valoare,
vei simți gustul libertății, liniștii, fericirii și binecuvântării cerului!
Exemplul tău poate ajuta pe cineva să își schimbe viața în bine.

Încearcă să faci un video scurt în care să povestești cum ai scăpat de o
anume dependență (de jocuri, de dulciuri, obiceiul de a te culca târziu,
procrastinare (tendința de a amâna permanent sau a evita ceea ce ai
de făcut), etc. Publică-l pe una dintre rețelele de socializare. Spune-le
prietenilor tăi că ai reușit să fii liber! Inspiră-i prin mesajul că și ei pot deveni
liberi! Lansează-le provocarea de a le spune și ei propria istorie altora!
Poți folosi hastagul #suntliber...
SUNTLIBER
146
TEMA 11
GLASUL LUI ISUS
Este un joc care îi ajută pe tineri să înțeleagă foarte bine mesajul

cu privire la cum se desfășoară viașa de creștin. Construiți terenul
de joc pe care puneți câteva „păcate” (cinci – șapte persoane). La
unul din capetele terenului de joc stă „Isus”, iar la celălalt capăt stă
un voluntar care este legat la ochi. Jocul constă în provocarea ca
cel legat la ochi să ajungă la „Isus” fără să se atingă de „păcate”,
ghidându-se numai după vocea lui „Isus”. „Păcatele” pot ocupa ce
poziții doresc, pentru a face înaintarea voluntarului cât mai grea.
Pot alterna perioadele în care se aude numai vocea lui „Isus” și
cele în care „păcatele” strigă și dau comenzi greșite. Voluntarul
trebuie să fie foarte atent pentru a putea deosebi vocea lui „Isus”.
O idee pe care noi am folosit-o (și care este un mod de învățare
neobișnuit) este aceea ca să I se permită lui „Isus” să îl ia de mână
pe om în momentul în care este prea prins între „păcate”.
EVGHENII SCKRIPNIKOV,
Director Departamentul de Tineret, Regiunea Kuban-Marea Neagră
147
«E R A M O R B Ș I A C U M VĂD »
TEMA 12
«ERAM ORB
ȘI ACUM
VĂD»
CITEȘTE!

«"Dacă aţi fi orbi", le-a răspuns Isus,
"n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi:
"Vedem." Tocmai de aceea, păcatul
vostru rămâne"»
(Ioan 9:41)
148
TEMA 12
Unul dintre participanți va avea ochii legați. El trebuie să stea într-o
parte. Acum conducătorul jocului alege un alt participant, care
trebuie să păstreze tăcerea. Este important ca ceilalți din grupă
să nu îl dea de gol. Ceilalți jucători trebuie să îl ajute pe „orb” să
ghicească cine a fost ales. Îi pot oferi doar două indicii.
Varianta 2: puteți să îi cereți „orbului” să descrie exteriorul cuiva

dintre cei aflați în sală. Poate că va fi foarte greu să facă acest
lucru, dacă nu a fost atent.

1. Cine, conform cuvintelor lui Isus, era vinovat pentru boala
orbului din naștere? In. 9:3
2. De ce trebuie ca „faptele Celui ce M-a trimis” să fie făcute
ziua? In. 9:4
3. În ce fel l-a vindecat Isus pe orbul din naștere? In. 9:5-7
4. Care a fost cauza conflictului dintre farisei? In. 9:13-16
5. De ce s-au temut părinții orbului să vorbească deschis despre
cele întâmplate? In. 9:22
6. Ce însemna pentru cel vindecat cuvintele „Dă slavă lui
Dumnezeu”? In. 9:24
7. Ce cunoștea orbul vindecat și nu putea nega? In. 9:25
8. Ce l-a uimit pe tânărul vindecat? In. 9:30
9. Despre ce a mărturisit omul vindecat când s-a întâlnit cu
Hristos? In. 9:38
10. De ce au ales fariseii să pretindă mai bine că sunt orbi? In. 9:41
149
FAPTE
— Orbii puteau trăi numai din cerșit, iar cel mai bun loc pentru
aceasta era lângă templu, acolo unde venea mult norod și
oamenii erau predispuși spre milă.
— In. 9:2. Învățătorii evrei considerau că suferința, inclusiv orbirea,

era o consecință a păcatului; omul putea suferi din cauza
păcatelor părinților sau chiar al păcatului comis de mamă sau de
făt în pântecele ei.
— In. 9:13. Înainte de anul 70 d. Hr., bătrânii cetății erau judecători

(sau preoții, ca de exemplu, în comunitatea eseenilor). După
tragedia din anul 70 d. Hr. acest rol a trecut treptat asupra
învățătorilor și fariseilor. Ioan, care a scris Evanghelia sa în
anul 90 d. Hr., vorbește în limbajul timpului său, încercând să
transmită cât mai clar mesajul către cititorii săi, dintre care mulți
se confruntaseră cu împotrivire sau cu excluderea din Sinagogă.
— In. 9:14-16. Reacția fariseilor la vestea vindecării în ziua Sabatului

este un atipică (vezi In. 5:9-12); vezi comentariul la Mc. 2-3:6).
Frământarea (aluatului, și prin analogie și a lutului) era unul
dintre cele 31 de tipuri de activități interzise în Sabat. Între fariseii
din vremea lui Isus existau diferențe de opinie în multe domenii,
și la sfârșitul sec. I d. Hr., când Ioan a scris Evanghelia, încă nu se
ajunsese la consens. regătirea tinei era cuprinsă, fără îndoială, în
opreliştile legilor rabinice cu privire la Sabat (vezi cap. 9:14; vezi
la cap. 5:10, 16; 7:22-24). Frământatul aluatului era îndeosebi
interzis (vezi Mishnah, Shabbath 7. 2, ed. Soncino a Talmudului, p.
349). De pildă, oamenilor le era îngăduit să toarne apă pe tărâţe
la pregătirea hranei pentru animale, dar nu era îngăduit de a o
mesteca (Mishnah, Shabbath 24. 3, ed. Soncino a Talmudului, p.
794. Vezi In. 5:16; 9:16).
— In. 9:22, 23. Curtea de judecată a fariseilor era strictă în ceea ce

privea interogarea amănunțită și imparțială a martorilor. Astfel
că, acești „investigatori” încalcă grav codul de etică al fariseilor.
Excomunicarea din sinagogă, una dintre cele mai severe pedepse,
era aplicată rar celor ce încălcau regulile, și a fost un fenomen
1 50
TEMA 12
nemaivăzut pe vremea lui Isus.
— Cei din vechime credeau că saliva conţinea proprietăţi

vindecătoare (vezi de pildă, Talmud Baba Bathra 126b, ed.
Soncino, p. 526). Totuşi, o presupusă putere de vindecare din
salivă nu era motivul pentru care Isus a făcut uz de acest mijloc,
afară numai pentru a întări credinţa omului.
EXPLICAȚII grijă ca păcatul să-şi primească

pedeapsa potrivit regulii, măsură
Minunea vindecării a avut loc pentru măsură.
în ziua de Sabat (vezi In. 9:14),
posibil că în următorul Sabat după Sunt date câteva exemple ale
Sărbătoarea corturilor, de care se regulii din Mishnah: Cu măsura
leagă evenimentele din capitolele cu care cineva măsoară i se va da.
7 și 8 (vezi In. 7:2; 8:2). Samson a umblat după [dorinţa]
ochilor săi; de aceea filistenii i-au
Dintre toate minunile amintite în
Evanghelii, doar aici se menționează
faptul că boala era din naștere.
Cine a păcătuit? Iudeii învăţau

că suferinţele acestei vieţi erau
pedepse divine pentru păcat.
Potrivit cu Talmudul, Nu există
moarte fără de păcat şi nu există
suferinţă fără nelegiuire (Shabbath
55a, ed. Soncino a Talmudului, p.
255). Un om bolnav nu se reface
din boala lui până nu i-au fost
iertate păcatele (Nedarim 41a, ed.
Soncino, p. 130). Rabinii învăţau
mai departe că Dumnezeu avea
151
scos ochii... Absalom se fălea cu Unii din rabini învăţau că epilepsia,

părul său; de aceea a fost spânzurat paralizia, muţenia şi surzenia
de părul său. Şi pentru că s-a culcat veneau ca rezultat al călcării celor
cu cele zece concubine ale tatălui mai neînsemnate rânduieli ale
său, a fost străpuns de zece lăncii. ... tradiţiei (vezi Talmud, Pesahim
Şi pentru că a furat trei inimi, inima 112b, ed. Soncino, p. 579; Gittin
tatălui său, inima curţii de judecată 70a, ed. Soncino, p. 333; Nedarim
şi inima lui Israel... de aceea trei 20a, 20b, ed. Soncino, p. 57, 58).
săgeţi l-au străpuns (Sotah 1. 7, 8,
ed. Soncino a Talmudului, p. 37, 41). Ei nu înțeleseseră lecția din cartea
Iudeii susţineau că fiecare păcat are lui Iov care ne demonstrează că
pedeapsa lui aparte şi credeau că „suferința este adusă de Satana,
e posibil ca în anumite cazuri, cel dar că, prin ea, Dumnezeu Își aduce
puţin, să determine vinovăţia unui la îndeplinire planurile harului Său”
om prin natura suferinţei lui. (E. White, Hristos, Lumina lumii,
pag. 471.
Dacă acest om era orb din cauza
propriului păcat, ar fi trebuit să „Nu a greșit nici el...”. O astfel de
fi păcătuit înainte de a se naște, învățătură era în contrast direct cu
pentru că era orb din naștere. În opinia populară pe care o susțineau
literatura rabinică avem câteva iudeii (vezi In. 9:2).
aluzii la faptul că iudeii credeau
că este posibil ca un copil să În cazul în care cuvântul hina
păcătuiască încă înainte de a se („pentru ca” – In. 9:3) este
naște. interpretat ca exprimând rezultat,
atunci problema pusă de acest
Cu siguranță că ucenicii ascultaseră verset pare să fie eliminată şi
demonstrația amănunțită a versetul poate fi parafrazat după
rabinilor referitoare la această cum urmează: Nici omul acesta
problemă confuză și își doreau nu a păcătuit, nici părinţi lui,
foarte mult să afle care este părerea ci drept urmare a suferinţei lui
lui Isus. lucrările lui Dumnezeu se vor
da pe faţă în el. Astfel Isus nu a
Această parte a întrebării ucenicilor explicat cauza suferinţei omului,
avea cel puțin o anumită bază în ci le-a spus [iudeilor] care urma
Sfânta Scriptură, pentru că în Lege să fie rezultatul (Hristos, Lumina
se spune că Domnul pedepsește lumii, 471). Pentru aceia care-L
nelegiuirea părinților în copii până iubesc, Dumnezeu îndreaptă
la al treilea și al patrulea neam „al totul, inclusiv suferinţele
celor ce Mă urăsc” (Ex. 20:5). trimise de vrăjmaşul, spre bine
(Romani 8:28).
1 52
TEMA 12
Prin faptul că a uns ochii orbului Se pare că Isus S-a identificat

cu tină, Isus a încălcat o tradiție a pe Sine numai prin nume.
rabinilor, care accepta pentru ziua Orbul nu știa că El este Mesia
de Sabat numai ungerea zilnică (vezi In. 9:35-38). Nu îl văzuse
obișnuită. Orice alt tip de ungere niciodată pe Isus, pentru că în
era strict interzis. De exemplu, în momentul în care a plecat să se
vechime oțetul era folosit pentru spele în scăldătoarea Siloamului, în
calmarea durerii de dinți. O partea de sud a Ierusalimului, era
persoană care avea durere o durere încă orb.
de dinți nu avea voie să soarbă oțet
în Sabat în așa fel încât lichidul să Ioan redă prin trăiri dramatice
treacă printre dinți, îi era permis să această istorie. Nu ni se spune
îl ingereze numai în mod obișnuit, nimic cu privire la cauza pentru
în timpul mesei, ca pe orice altă care oamenii l-au adus pe omul
băutură, și astfel să îi fie calmată vindecat la Isus. Poate din cauza
durerea (Mishnah, Shabbath 14. 4, faptului că el încălcase legile
ed. Soncino a Talmudului, p. 539). naționale privitoare la Sabat (vezi
In. 9:6) și oamenii au considerat că
Porunca: „Du-te și spală-te în era nevoie de intervenția fariseilor..
scăldătoarea Siloamului” nu i-a
fost dată pentru că apa ar fi avut Vindecarea unui bolnav nu era
proprietăți terapeutice ci, fără o încălcare a legii divine a lui
îndoială, pentru că Isus dorea să Dumnezeu cu privire la Sabat.
pună la încercare credința orbului Învinuindu-L pe Domnul nostru
(vezi 2 Împ. 5:10). de o astfel de încălcare, iudeii au
demonstrat cât erau de ignoranți
« «Răbdarea se naște din putere,

încăpățânarea este rodul
slăbiciunii, a slăbiciunii minții»
(Maria Ebner-Eschenbach)
153
«
«Încăpățânarea și expunerea
cu furie a propriei opinii sunt
cele mai concludente dovezi
ale prostiei»
(B. Barton)
în privința legii, pretinzând că

o respectă. Acești conducători
spirituali au început să pună
întrebări referitoare la fapta în peştii (vezi la cap. 6:14; cf. cap. 1:2).
sine. Ei nu au negat minunea. Dar recunoaşte că Isus este mai
Omul vindecat a oferit un răspuns mult decât un om de rând. El este
scurt, dar amabil. Fariseii au fost convins că puterea care i-a adus
de acord cu înfăptuirea minunii vindecare este de la Dumnezeu şi
dar au presupus că puterea prin că persoana care a exercitat-o este
intermediul căreia a fost făcută era un sol de la Dumnezeu. Mărturia lui
de la Satana (vezi Mt. 12:24). o contrazicea pe aceea a Fariseilor
care declarau: Omul acesta nu este
Această minune nu era după de la Dumnezeu (cap. 9:16).
lege pentru că omul era bolnav
cronic și problema lui nu necesita Părinții cunoșteau faptul că fiul
intervenție imediată. Viața nu îi era lor fusese vindecat (vezi In. 9:21).
pusă în pericol (vezi In. 9:14). Teama de a nu fi excluși din din
sinagogă i-a determinat să ascundă
Pe deasupra, iudeii credeau că adevărul.
Dumnezeu face minuni numai
în cazul celor care sunt vrednici Fără îndoială, aceasta este o referire
pentru aceasta. la blestemul bisericesc de 30 de
zile impus de evrei în legătură cu
Este un prooroc. În textul grec anumite infracțiuni, de exemplu,
cuvântul prooroc este lipsit un discurs umilitor împotriva
de articol. Omul vindecat nu persoanelor cu autoritate.
Îl recunoaşte pe Isus ca fiind
proorocul acela, aşa cum făcuseră Bărbatul vindecat a dat dovadă
mulţimile hrănite cu pâinile şi de o perspicacitate extraordinară,
1 54
TEMA 12
uimitoare. El a evitat să răspundă îndoială L-a identificat pe Isus ca

întrebării dacă Isus era păcătos fiind Cel care-l vindecase.
ci și-a bazat răspunsul pe dovezi
ce nu puteau fi contestate Doamne. Gr. kurios, aici poate
(vezi In. 9:26). simplu un titlu de respect, ca
domnule.
Duhul Sfânt a fost Cel care a putut
să îl facă pe acest om neînvățat Ca un final dramatic al povestirii,
să fie capabil să se apere cu atâta omul ai cărui ochi fizici au fost
îndrăzneală (vezi Mt. 10:19). vindecați, Îl vedea acum pe Isus,
Cel ce este Lumina lumii. El nu se
Timp de trei ani Isus lucrase activ bucura numai de vederea fizică,
între ei. Dovadă după dovadă dar îi fuseseră deschiși și ochii
fuseseră aduse pentru a întări sufletului.
credința lor, dar iudeii s-au
împotrivit dovezilor date simțurilor Hristos a vindecat orbi din punct
lor. Au ales ignoranța intenționată, de vedere fizic (vezi Mt. 11:5) și El
iar expunerea lor flagrantă în acest vindecă și orbi spiritual. În această
caz a fost bine meritată. minune se manifestă cele două
laturi ale misiunii Sale.
„N-ar putea face nimic”. Chiar și
unii dintre farisei și-au pus această Dumnezeu judecă pe oameni
problemă (vezi In. 9:16). Fariseii pe temeiul luminii pe care au
erau puși în încurcătură, neavând primit-o sau ar fi putut să o
niciun răspuns la asemenea primească dacă şi-ar fi dat silinţa
argumente, de aceea au recurs la (vezi In. 15:22). Exista o
un răspuns nepoliticos. autosatisfacţie cu cunoştinţa
prezentă care făcea cu neputinţă ca
Şi cine este? Omul vindecat nu Îl Dumnezeu să le mai dea cunoştinţă
văzuse mai înainte pe Isus. Când în plus. Respingând pe Isus iudeii
Domnul l-a trimis să se spele în au respins mijlocul prin care Cerul
Scăldătoarea Siloam, omul era căuta să le dea lumină.
încă orb. Fiind orb din naştere, el
nu văzuse niciodată faţă de om
mai înainte de ziua aceasta. Cât de
mişcat va fi fost el să privească la
faţa părinţilor şi a cunoscuţilor săi!
Acum pentru prima dată a privit
faţa plăcută a lui Isus. Ce contrast
faţă de chipurile încruntate ale
Fariseilor ipocriţi. Vocea fără
155
ÎNTREABĂ-TE!
1. Ce minune a făcut Dumnezeu
în viața ta?
2. Cu ce prejudecăți te confrunți
și împotriva cărora lupți în
mod personal?
3. Fariseii sunt un exemplu
al faptului că cele mai
convingătoare argumente nu
sunt întotdeauna suficiente.
De ce depinde acceptarea sau
neacceptarea adevărului în
inimă?
4. Ce înseamnă pentru tine
«
cuvintele: „Eram orb și acum
văd”. Poți spune aceasta
despre tine?
«Oamenii cei mai înzestrați, bărbați și femei cu mintea cea mai

deschisă și cu înțelegerea cea mai profundă, cei mai educați și
cultivați, cei care ocupă funcții de conducere sunt doar niște
prunci în comparație cu Dumnezeu în ceea ce privește înțelegerea
subiectelor veșnice. Și pentru că știu atât de puțin despre El,
pentru că știu atât de puțin despre căile, mintea, caracterul Lui,
riscă să se considere zei...
Dumnezeu este Tatăl nostru și îi va îndrepta pe toți cei care vin la El
să înțeleagă că înțelepciunea omenească este o nebunie. Când vor
recurge la puterea Lui și se vor uni cu El, trăind Cuvântul Său, El va
uni puterea Sa cu slăbiciunea lor, cunoașterea Lui cu ignoranța lor,
făcându-i puternici în El. El va avea grijă de ei în funcție de nevoile
lor. Cei care cred în El ca Stăpânul lor nu se vor poticni și nu vor
cădea»
(E. White, Manuscris 88, 18 iunie 1902)
1 56
TEMA 12
MEDITEAZĂ!
În basmul „Leul, ursul și vulpea”, și încăpățânare, iar mintea și
scris de L. N. Tolstoi ni se povestește judecata corectă sunt orbite în
cum se luptau un leu și un urs pentru astfel de momente și nu mai au
o bucată de carne. S-au luptat până dreptul să își spună părerea. În
la epuizare. Atât de mult s-au luptat astfel de momente, cel mai sărac
încât amândoi au obosit și s-au și mai needucat poate arăta mai
așezat să se odihnească. Văzând multă înțelepciune, iar cel care
bucata de carne între ei, vulpea a niciodată nu a văzut, va putea
luat-o și a fugit. vedea. Pentru că numai inima
neîntinată de mândrie și egoism Îl
Oamenii influenți ai primului secol poate vedea pe Hristos. Ea nu are
apărau cu putere dreptul lor de nevoie de argumente, în timp ce
a fi deținători ai adevărului și de prejudecățile și neprihănirea de
a explica legile. Cum să accepte sine nu se lasă convinse nici de cele
cu ușurință faptul că un orb din mai puternice argumente. Rabinii
naștere a primit așa de ușor ceea ce de mai târziu au oferit mai multă
„neprihăniților” li s-a refuzat? atenție umilinței și capacității de
a asculta argumentele corecte,
Oamenii se dovedesc a fi incapabili totuși, în ciuda dovezii impecabile,
să evalueze în mod obiectiv situația, din punct de vedere evreiesc, date
întrând în certuri nefolositoare de omul vindecat din In. 9:31,
cu scopul de a învinge. Dorința 32: „Dumnezeu nu ascultă de
de a avea dreptate mereu în păcătoși, dar pe oricine Îl cinstește
toate se hrănește din mândrie pe Dumnezeu și face voia Lui, îl
ascultă”, totuși bătrânii îl alungă pe
motiv că „s-a născut în păcat”.
Așa dar, cine este capabil să Îl

vadă pe Hristos? Cuvintele lui Isus:
„Cei cu inima curată vor vedea
pe Dumnezeu”, se potrivesc în
această istorie mai bine decât în
oricare alta. Calea fiecărui om spre
Dumnezeu începe cu o astfel de
inimă care se supune lui Dumnezeu,
se transformă prin Cuvânt și va
putea să bată veșnic în prezența lui
Dumnezeu.
157
ACȚIONEAZĂ!
Alege unul dintre cele 28 de puncte fundamentale de doctrină ale bisericii

și notează 10 versete care te-ar putea ajuta să explici acest adevăr cuiva
care nu îl cunoaște.
Poate că în grupă este cineva care nu știe sau nu înțelege pe deplin una
dintre doctrinele biblice. Încercați să aflați printr-o discuție care este acea
temă și apoi fiecare să spună pe rând câte un argument biblic în favoarea
acelui adevăr.
1 58
TEMA 12
GĂSEȘTE!
Fiecare participant va primi câte două foi. Pe fiecare vor trebui să

scrie cel puțin un răspuns la întrebarea care se găsește pe ea.
Întrebarea 1: unde îți petreci cea mai mare parte a timpului liber?
Întrebarea 2: unde ai putea să-ți realizezi hobby-ul într-o măsură
mai mare?
Strângeți toate foile, amestecați-le și apoi începeți să extrageți câte
una, încercând să vă dați seama după răspuns a cui foaie este.
Poate veți descoperi ceva nou la prietenii voștri.
„CONCEPTUALIZAREA”
Rugați pe fiecare tânăr să aducă la întâlnire câte două obiecte.

Puteți să le desenați sau să le trimiteți fotografiile pe telefon.
Alegeți varianta cea mai potrivită pentru grupa voastră. Primul
obiect trebuie să reprezinte relația voastră cu Dumnezeu, celălalt –
relația cu oamenii sau cu sine.
ROMAN CHISACOV,
Director Departamentul de Tineret din cadrul Diviziunii Euro-Asia
159
P Ă S T O R U L C E L BU N
TEMA 13
PĂSTORUL
CEL BUN
CITEȘTE!

«Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă
viaţa pentru oi»
(Ioan 10:11)
1 60
TEMA 13
EU CRED PENTRU CĂ AȘA SPUNE BIBLIA
Obiectiv: Verificarea cunoașterii versetelor biblice

Însărcinare: Împărțiți audiența în două printr-o linie care marchează
separarea dintre „cred” și „nu cred”. Citați un verset din Biblie, începând
prin cuvintele: „Așa spune Biblia”. Explicați participanților faptul că citatele
pot fi greșite. Dacă este citat un verset corect, ei vor trece pe partea „cred”.
Dacă este citat un verset greșit, vor trece de parte „eu nu cred”. În cazul în
care versetul este greșit, ei vor spune varianta corectă.
De exemplu:
„Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții” (Ap. 2:10, „Cred”).
„Dacă voi trăiți, și Eu voi trăi” (In. 14:19, toți tac).
„Sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, L-a curățit de orice păcat”
(1 In. 1:7, toți tac).
„Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (1 In. 5:3, „Eu
cred aceasta”).
„Domnului Dumnezeului Tău să Te închini și numai Lui să-I slujești”
(Matei 4:10, „Eu cred aceasta”).

1. Cine intră în staul, sărind gardul? In. 1:10
2. De îl ascultă oile pe păstor și merg după El? In. 10:4
3. Cu ce se compară Isus? In. 10:7
4. Pentru ce vine hoțul? In. 10:10
5. Ce face Păstorul cel bun? In. 10:11
6. Ce trebuie să facă Hristos cu celelalte oi care nu sunt din turma Sa?
In. 10:16
7. Ce au cerut iudeii de la Hristos? Ce ar fi trebuit să le răspundă El?
In. 10:24
8. De ce nu L-au crezut iudeii? In. 10:26
9. Ce le oferă Isus Hristos oilor Sale? In. 10:28
10. De ce au vrut iudeii să îl împroaște cu pietre pe Isus? In. 10:33
161
FAPTE
— Cel plătit. Mishnah menţionează patru feluri de paznici
(custozi): un paznic gratuit, unul care împrumută, un paznic
plătit şi unul cu leafă. Un paznic trebuie să jure pentru orice
[dacă ce i-a fost încredinţat este pierdut sau distrus prin orice
cauză, cu excepţia neglijenţei, paznicul fără plată trebuie
să jure cu privire la întâmplare şi este liber de răspundere].
Cineva care împrumută trebuie să plătească pentru orişice. Un
paznic plătit sau cu leafă trebuie să jure cu privire la un animal
vătămat, luat [într-o năvală] sau care a pierit; dar trebuie să
plătească dacă a fost pierdut sau furat (Baba Mezi’a 7. 8, în
ed. Soncino a Talmudului, p. 537). Acelaşi tractat scoate în
evidenţă răspunderea unui paznic după cum urmează: [Dacă]
un lup [atacă], nu este un accident ce nu se poate evita; dacă doi
[atacă] este un accident inevitabil. ... [Atacul a] doi câini nu este
un accident inevitabil. ... [Atacul] unui tâlhar este un accident
inevitabil. [Vătămarea pricinuită de] un leu, urs, leopard, o
panteră, un şarpe este socotită ca un accident inevitabil. Când
este aceasta? Dacă ei au venit [şi au atacat] după voia lor: dar
dacă el [păstorul] le-a dus în locul bântuit de animale sălbatice
şi tâlhari, nu este un accident inevitabil (ibid. 7. 9, ed. Soncino
a Talmudului, p. 540).Cel plătit se îngrijeşte mai mult de leafa
lui decât de oi. El n-are un interes personal faţă de turmă (cf.
1 Petru 5,2). Ceasul primejdiei îl distinge de păstorul adevărat
(Comentariul biblic AZS, vol. 5, pag. 796-797).
— Praznicul Înnoirii Templului. Sărbătoarea fusese instituită

de Iuda Macabeul pentru a celebra curăţirea Templului şi
restatornicirea serviciilor lui după profanarea de către Antioh
Epifanul (vezi Daniel 11:14). Potrivit cu 1 Macabei 4:59: Iuda şi
fraţii săi împreună cu întreaga adunare a lui Israel au rânduit
ca zilele dedicării altarului să fie ţinute la timpul lor an după
an pe întindere de opt zile, din ziua a douăzeci şi cincea a lunii
Casleu, cu veselie şi bucurie. Josephus spune că festivalul era
numit Festivalul luminilor (Antichităţi xii. 7. 7 [325]). Era ţinut
cam la fel cu Sărbătoare Corturilor (2 Macabei 10:6.7). Luna
Casleu (Kislev sau Cisleau) corespunde cu nov./dec. al nostru
1 62
TEMA 13
(vezi vol. II, p. 116). În literatura rabinică sărbătoarea este

numită Hanukkah, însemnând dedicare (Comentariul biblic
AZS, vol. 5, pag. 798).
— Era iarnă. Potrivit cu Talmudul (Baba Mezi’a 106b, ed. Soncino,

p. 608) iarna se întindea cam de pe la mijlocul lui Kislev până la
mijlocul lui Shabat (cam de pe la mijlocul lui decembrie până
pe la mijlocul lui februarie). Cuvântul pentru iarnă (cheimon) se
poate referi fie la sezon, fie doar la vremea umedă, furtunoasă.
S-ar putea ca Ioan să fi introdus remarca doar pentru a arăta
că Isus era în porticul lui Solomon (v. 23) deoarece vremea era
aspră în perioada aceea a anului (Comentariul biblic AZS, vol.
5, pag. 798).
— Pridvorul lui Solomon. O coloană pe partea de răsărit a

Templului însuşi care se presupunea că a supravieţuit
distrugerii Templului în anul 586 î.Hr. şi astfel să fi fost o parte a
operei de artă a lui Solomon (vezi Josephus, Antichităţi, XX. 9.
7; Război V. 5. 1 [185]). Pridvorul este amintit şi în Fapte 3:11;
5:12” (Comentariul biblic AZS, vol. 5, pag. 798).
163
EXPLICAȚII
„Cuvintele prin care Isus S-a numit
pe Sine Păstorul cel bun încep cu o
pildă în care sunt puși în antiteză
păstorul care este proprietarul oilor jefuieşte. Aşa era Baraba (cap.
și păstorul plătit care neglijează 18:40). Cel care se caţără şi sare
turma ce i-a fost încredințată peste zidul împrejmuirii pe o cale
(v. 1-6). Printr-un discurs fluent aleasă de el dă dovadă că nu este
Isus continuă să explice poziția stăpânul oilor. El poate fi un hoţ
Sa în Împărăția lui Dumnezeu: singuratic ce săvârşeşte hoţia lui
El este poarta prin care intră oile pe furiş sub mantia întunericului
(In. 10:7-10) și, pe de altă parte, sau poate fi unul dintr-o bandă de
El este Păstorul cel bun (In. 10:11- tâlhari care iau avutul prin violenţă.
18). Între iudei s-a pornit o ceartă În orice caz este un păstor mincinos.
legată de aceste cuvinte: ei nu
puteau înțelege Cine este de fapt Prin hoţi şi tâlhari Isus desemna
Hristos (In. 10:19-21)” (A. Lopuhin, aici în deosebi pe farisei, care
Explicând Biblia”). pretindeau că sunt păstorii lui
Israel. Ei decretau cine să fie primit
„Pasajul prezent este o continuare în staul şi cine să fie alungat din el.
la vindecarea omului orb. Fariseii, Ei închideau oamenilor Împărăţia
păstorii recunoscuţi ai lui Israel, Cerurilor şi împiedicau pe cei care
fuseseră necredincioşi faţă de voiau să intre (Matei 23:13). Ei
însărcinarea lor. Ei alungaseră din înconjurau marea şi uscatul ca
staul pe cineva care exprimase să facă un prozelit, dar când era
credinţă în Mesia (Ioan 9:34)” făcut, el era de două ori mai mult
(Comentariul biblic AZS, vol. 5, pag. decât ei un fiu al iadului (Matei
795). 23:15). Ei luau cheia cunoştinţei
(Luca 11:52) şi prin falsa lor
Hoţ. Gr. kleptes, cineva care interpretare a Scripturilor
şterpeleşte sau fură, aşa cum făcea împiedicau pe oameni să
Iuda din punga comună (cap. 12:6). recunoască şi să primească lumina.
El poate folosi violenţa, sau nu. Hoţii şi tâlharii sunt aceia care oferă
Ideea de violenţă este mai vădită oamenilor oricare alt mijloc de
în cuvântul tâlhar, lestes, unul care mântuire decât acela care fusese
1 64
TEMA 13
prevăzut prin Isus Hristos (Fapte Este important să menționăm

4:12). Lumea a avut şi va continua faptul că adevăratul păstor
să aibă mesia mincinoşi ai ei. Ei nu își cunoaște oile și le strigă pe
intră pe uşă, Isus Hristos (Ioan 10:9). nume. „Expresia aceasta lasă să
Pretenţiile lor sunt mincinoase şi se înţeleagă că mai erau şi alte
combinaţiile lor construite cu grijă turme afară de a sa care erau
vor sfârşi în dezastru” (Comentariul adăpostite acolo. Poate că două
biblic AZS, vol. 5, pag. 795). sau trei turme erau adăpostite
într-o singură împrejmuire. Numai
„Adevăratul păstor se foloseşte oile care aparţineau păstorului
de uşa aşezată în mod normal la răspundeau la chemarea lui. În
împrejmuire. El vine la turmă şi ţările orientale, astăzi, mai multe
conduce afară oile în plină lumină turme tăbărăsc împreună noaptea,
a zilei. Păstorul şi uşa sunt distincte iar dimineaţa fiecare păstor pleacă
aici. Mai apoi, Isus Se identifică pe în direcţie diferită, chemându-şi
Sine ca fiind şi uşa (v. 9) şi păstorul oile” (Comentariul biblic AZS, vol.
(v. 14)” (Comentariul biblic AZS, vol. 5, pag. 795).
5, pag. 795).
Oile, auzind glasul cunoscut lor,
„Uşa oilor. Adică, uşa prin care mergeau după el. „Oile merg după
intră oile. Ulterior Isus Se identifică el. Păstorul oriental trăieşte foarte
pe Sine şi ca Păstor (v. 11). El Se aproape de turma sa. Când cea
declară acum că este unica intrare din urmă oaie a fost scoasă din
adevărată în staulul spiritual (cf. v. staul, păstorul se aşează în fruntea
9). Accesul la împărăţia spirituală turmei şi oile îl urmează, de obicei
este posibil numai prin El. Aceia fără ezitare” (Comentariul biblic
care prezintă oricare alte mijloace AZS, vol. 5, pag. 795).
de intrare la Dumnezeu sunt păstori
mincinoşi, învăţători mincinoşi. Aşa Oile nu merg atunci când aud un
erau Fariseii cărora le erau adresate glas străin, pe care nu îl cunosc.
cuvintele acestea. Ei se agăţau de Merită să menționăm faptul că
învăţătura că mântuirea o au cei străin poate fi orice alt om, „chiar
care păzesc Tora (vezi la Matei și un alt păstor”. „Nu merg după.
19:16). Ei L-au respins pe Isus, calea Negaţia este puternic exprimată în
adevărul şi viaţa (Ioan 14:6) şi au textul grec. Cu tonurile cunoscute
încercat să împiedice pe alţii să-L ale glasului păstorului oile asociază
primească, aşa cum făceau cu orbul corotire, călăuzire şi păşune.
din cap. 9” (Comentariul biblic AZS, Glasul străin trezeşte neliniște”
vol. 5, pag. 796). (Comentariul biblic AZS, vol. 5, pag.
795).
165
A doua reprezentare, „chipul lui Testament despre un păstor care

Isus ca păstor s-a imprimat adânc în faptic să îşi fi dat viaţa pentru oi,
mintea bisericii, în literatura, arta, deşi primejdiile ocupaţiei sunt
muzica şi plastica ei. Adjectivul bun reflectate în 1 Samuel 17:34-37.
(gr. kalos) desemnează pe cineva Jertfirea de sine care face pe păstor
care-şi face serviciul bine, cineva să-şi pună viaţa în pericol pentru
care este extraordinar, distins, un membru al turmei sale îşi are
excelent. În 1 Timotei 4:6 kalos împlinirea reală în Păstorul cel
descrie pe un pastor bun şi în 2 Bun, care Şi-ar fi dat viaţa chiar şi
Timotei 2:3 un ostaş bun. Imaginea numai pentru un singur membru al
lui Mesia ca păstor nu era nouă neamului omenesc” (Comentariul
pentru iudei. În Psalmii lui Solomon, biblic AZS, vol. 5, pag. 796).
scrişi cam pe la mijlocul secolului
I. î.Hr., despre Cel Uns se vorbeşte
în felul următor: (El va) păstori
turma Domnului cu credincioşie şi
dreptate şi nu va îngădui pe nimeni
printre ei pentru a se poticni în
păşunea lor. El îi va conduce bine
şi nu va fi mândrie printre ei ca
cineva printre ei să fie apăsat.
Isus, Păstorul cel bun, Își dă viața
„în contrast cu hoţul, care vine să
fure, să omoare şi să prăpădească
(v. 10). Nu este exemplu în Vechiul
ÎNTREABĂ-TE!
1. De ce le cere Isus Hristos iudeilor să analizeze faptele Sale și, dacă nu
cred cuvintele Lui, să-I creadă măcar faptele? Aș putea eu să repet
cuvintele lui Isus?
2. Așteaptă Dumnezeu de la noi, urmașii Săi, manifestarea aceleiași
iubiri jertfitoare, cum ne-a arătat El?
1 66
«
TEMA 13
MEDITEAZĂ!
Când păstorul își cheamă oile, le
«Isus, Fiul lui Dumnezeu, duce o
duce la pășune, merge el însuși
luptă cu puterile Diavolului care înaintea lor iar ele îl urmează în
se străduiesc prin orice mijloc mod instinctiv. Nu este nevoit
să se împotrivească planurilor să le mâne din urmă, așa cum se
lui Dumnezeu. Puterile luminii și întâmplă în cazul caprelor sau al
întunericului se luptă pentru sufletul altor animale. El doar le conduce și
omului. Păstorul cel bun caută oile ele merg după el.
Sale – și ce lepădare de sine, ce Ce adevăr măreț! Când oamenii
privare, ce greutăți este nevoit să sunt mântuiți prin harul lui
îndure! Păstorii știu câte ceva despre Dumnezeu, le apare dorința de a-L
lupta grea, dar asta nu este nimic urma pe Păstorul cel bun oriunde
în comparație cu ceea ce a îndurat i-ar conduce. Dar ceea ce este și mai
uimitor, și mai extraordinar este
Păstorul oilor. Cu ce compasiune,
faptul că Păstorul cel bun îi cheamă
cu ce tristețe, cu ce perseverență îi pe fiecare pe nume. Este posibil
caută pe cei pierduți! Foarte puțini așa ceva? Da, este posibil, pentru
sunt cei care realizează ce eforturi că Domnul nostru nu este plătit cu
disperate face Satana pentru a-L ziua ci Păstorul cel bun este gata să
împiedica pe Păstor să-și împlinească dea totul, chiar și viața Sa, pentru
obiectivele. Când Păstorul își găsește salvarea noastră.
în sfârșit oaia pierdută, El o ia în brațe Nu ne îndoim de faptul că Isus este
cu bucurie și o duce înapoi la turmă Păstorul cel bun. Dar rămâne o
pe umerii Lui. Apoi se aud sunetele întrebare importantă: Îl cunoaștem
harpelor cerești și sunete vesele pe Păstorul nostru cel bun? De
ale unui imn despre mântuirea oilor răspunsul pe care îl dăm la această
pierdute și găsite. „Tot așa va fi mai întrebare depinde mântuirea
noastră. Dacă Îl cunoașteți pe
multă bucurie în cer pentru despre un Păstor și mergeți după El, vă
singur păcătos care se pocăiește decât puteți bucura de faptul că El va fi
pentru nouăzeci și nouă de neprihăniți totdeauna cu voi și vă va veghea.
care nu au nevoie de pocăință» Dacă nu Îl cunoașteți, vă invit să Îl
aflați chiar acum.
(E. White, Left Him Up, pag. 212)
167
ACȚIONEAZĂ!
Scrie cinci calități ale lui Isus ca pastor, creează un poster și publică-l pe
pagina ta. Scrie experiența ta despre modul în care te-a ajutat Dumnezeu
în perioadele grele ale vieții și împărtășește-o cu prietenii.
Amintiți-vă de cineva dintre tineri care a încetat să mai frecventeze

biserica. Alcătuiți o listă și rugați-vă pentru el/ea și pentru ca Dumnezeu
să vă dea înțelepciune pentru a alege cuvintele potrivite în discuția cu
el/ea. Joi sunați-l/o sau scrieți-i. Spuneți-i că ați vrea să vă întâlniți și să
petreceți timp împreună. Invitați-l/o la următorul serviciu divin. Împărtășiți
experiența în grupă.
HÂRTIA
Acest joc îi va ajuta pe oaspeți să se cunoască. Stând pe scaun

vor trece de la unul la altul un sul de hârtie igienică. Fiecare rupe
din ea câte secțiuni dorește, cu cât mai multe, cu atât mai bine.
Când fiecare și-a luat numărul de bucăți de hârtie necesar, sunt
anunțate regulile jocului: fiecare trebuie să spună despre sine tot
atâtea lucruri câte bucăți de hârtie a luat.
SPUNE NUMELE
Grupa se împarte în două echipe cu număr egal de membri. Doi

tineri țin o pătură ca un zid între cele două echipe. Jucătorii stau
aplecați, ascunzându-se după „perete”. Apoi fiecare echipă alege
1 68
TEMA 13
câte un reprezentant care trebuie să se apropie cât mai mult de

pătură. După ce ambele echipe sunt gata, pătura cade și fiecare
dintre cei care au fost aleși să stea lângă „perete” trebuie să spună
numele celuilalt. Cel care a reușit să spună primul numele celui
care îi stă în față, va fi câștigător. Câștigă echipa care va reuși să
atragă de partea ei pe toți membrii celeilalte echipe.
TRENULEȚUL SAU DRUMUL ÎNCREDERII
Regulile jocului: fiecare grupă trebuie așezată în coloană, unul în

spatele celuilalt. Fiecare primește în mână o frânghie și i se leagă
ochii. Fiecare grupă, pe rând, merge într-o călătorie, înfruntând
diferite obstacole. Regula de bază este ca toți să asculte cu atenție
conducătorul jocului care merge alături de ei și îi atenționează cu
privire la obstacole.
Obstacolele pot fi:
— Labirint (cutii și sticle);
— Tunel
— Ceață deasă (un cearșaf ud care se leagănă peste capetele
lor);
— Șerpi cu clopoței (zornăit de sticle cu pietricele);
— Cascada Niagara (stropit);
— Strâmtoare (o trecere îngustă).
Toți stau în rând cu mâna pe umărul celui din față. Toți au ochii
închiși, cu excepția primului, care conduce grupa prin diferite
obstacole. Dacă este un obstacol mai serios, este bine să fie
preîntâmpinați. Variantă: doar ultimul are ochii deschiși și el
trebuie să spună primului din rând și celorlalți pe unde să meargă.
ROBERT LEAHU,
Director Departamentul Tineret, Uniunea de biserici din Moldova
169
B IR U IT O R A SU PRA M O RȚII
TEMA 14
BIRUITOR
ASUPRA
MORȚII
CITEȘTE!

«Eu sunt Învierea şi Viaţa.
Cine crede în Mine, chiar dacă
ar fi murit, va trăi»
(Ioan 11:25)
1 70
TEMA 14
Fiecare participant va primi câte o foiță. Propuneți-le să scrie o încercare
prin care au trecut ei, sau cunoscuții lor. În timp ce scriu, spuneți-le că veți
împărtăși cu întreaga grupă ce au scris pe foi, fără a le da numele, așa
că nu este nevoie să se semneze pe foițe. Strângeți foițele și citiți câteva
dintre ele. Pentru a evita posibilitatea ca ceilalți să își dea seama cine și
ce ispită a scris, în cazul în care sunt puțini tineri prezenți, rugați-i să scrie
câteva ispite care, după părerea lor, sunt o problemă pentru alții.

1. În ce fel poate încercarea credinței să influențeze credința oamenilor
în Isus Hristos? In. 11:21, 24, 26, 32
2. Cu ce ispită s-a confruntat Lazăr? În ce fel ar fi putut aceasta să fie o
încercare și pentru Marta și Maria?
3. Conform cuvintelor lui Isus din In. 11:4, ce se va întâmpla prin
intermediul bolii lui Lazăr?
4. De ce Marta și Maria au continuat să se încreadă în Dumnezeu, chiar
dacă nu venise să îl vindece pe fratele lor? De ce nu s-au dezamăgit și
au continuat să creadă cu tărie?
5. Ce adevăruri din capitolul 11 ne pot ajuta să ne întărim credința în Isus
Hristos atunci când trecem prin încercări?
171
FAPTE
— Betania se afla la aproximativ trei kilometri de Ierusalim, pe
partea de est a Muntelui Măslinilor. În iudaism era considerată
o datorie sfântă aceea de a-i vizita pe bolnavi și a te îngriji de
ei de aceea, transmițându-I lui Isus vestea despre boala lui
Lazăr, Maria și Marta erau sigure că El va veni și îl va vindeca pe
prietenul Său. Distanța la care se afla Isus față de Betania era
destul de mare, aproximativ 40 km, dar putea fi parcursă într-o
zi. Ne putem da seama din discuția prezentată faptul că Lazăr
era încă viu atunci când mesagerul trimis la Isus s-a întors dar, cel
mai probabil, că el a murit imediat după sosirea acestuia.
— Este interesant faptul că, cel mai probabil, numele Lazăr

înseamnă „cel care Îl are pe Dumnezeu ca ajutor”, „cel căruia
Dumnezeu îi ajută” sau „Dumnezeu ajută”, de aceea așteptările
Martei și ale Mariei, care Îl cunoșteau personal pe Isus, erau
îndreptățite. Acum era ocazia ca Dumnezeu să vină și să ofere
ajutor.
— În iudaism vecinii trebuiau nu numai să își exprime condoleanțele

față de rudele celui decedat, ci și să organizeze praznicul de
după înmormântare. Acest obicei (shivan) încă se păstrează în
iudaism și aduce o mare mângâiere apropiaților decedatului.
Ca loc de îngropare erau folosite peșterile; pentru închiderea
lor erau folosite pietre în formă de disc ce trebuiau rostogolite
de-a lungul unui jgheab, până la intrarea în peșteră. Trupul
era înfășurat în fâșii de pânză și era depus în prima încăpere a
mormântului; abia după un an, când trupul putrezea, membrii
familiei trebuiau să adune oasele într-o lădiță specială pe care o
depuneau într-o nișă, în peretele peșterii. Trupul celui mort era
înfășurat foarte strâns, astfel încât nici măcar cineva viu nu ar fi
putut să meargă dacă ar fi fost așa de tare strâns, așa că nu este
greu să ne imaginăm ce impresie puternică a avut asupra celor
prezenți ieșirea din mormânt a lui Lazăr, care murise de curând.
— În In. 11:46-48 prin fariseii și cărturarii care au adunat soborul

(literal Sinedriul) se înțelege tot sau numai o parte a Curții
Supreme de judecată a lui Israel.
1 72
TEMA 14
ТЕМА
EXPLICAȚII
Fiecare dintre noi ne întâlnim

mai devreme sau mai târziu cu atunci și această familie Îl cunoștea
moartea. Conștientizarea faptului foarte bine, de aceea surorile L-au
că un om care este viu poate invitat să vină, crezând că fratele
muri în orice clipă ne face să ne lor poate fi vindecat. Puteți citi mai
gândim la sensul vieții și la ceea ce pe larg despre această situație în
se întâmplă după moarte. Există In. 11:1-57.
posibilitatea să evităm moartea?
Omul începe să se gândească Situația descrisă în acest pasaj se
la propria moarte atunci când deosebește de cea de astăzi prin
se află la apusul vieții, dar se faptul că Hristos era pe pământ
întâlnește zilnic cu decesul rudelor și ar fi putut veni în orice clipă în
și apropiaților. Capitolul 11 al ajutor. Ce să facem astăzi dacă
Evangheliei după Ioan prezintă în o rudă sau cineva drag moare,
mod detaliat o situație de acest pentru că Isus nu mai trăiește
fel care a avut loc într-o familie printre noi așa cum se întâmpla cu
de evrei în care viața fratelui se mai bine de 2000 de ani în urmă?
încheiase. Isus era pe pământ
173
Cunoaștem cu toții foarte bine vedea niciodată pe cel care a murit

această istorie. Maria și Marta au ci se tem de necunoscutul care
trimis pe cineva care să Îi spună lui se află dincolo de moarte: ce se
Isus că Lazăr, prietenul Său, este întâmplă cu omul după moarte,
bolnav. Isus a întârziat și a venit abia poate el să facă ceva acolo, poate
la patru zile după ce Lazăr murise. ca măcar acolo să îi fie mai bine?
Cu iubire și compasiune, Isus l-a
înviat pe Lazăr din morți. Prin Hristos răspunde în mod clar la
intermediul acestei demonstrații această întrebare. El spune că
excepționale a puterii divine s-a moartea este un somn și Își susține
accentuat cu tărie faptul că Isus cuvintele spunând, „dar Mă
este Mesia Cel ales și că are putere duc să-l trezesc”. Marta își arată
asupra morții. Auzind despre credința în faptul că, deși fratele
această minune, marii preoți și ei a murit, aceasta nu este pentru
fariseii s-au sfătuit să îi omoare pe totdeauna. El „va învia în ziua de
Isus și pe Lazăr. Acesta este unul apoi”, spune ea.
dintre obiectivele acestui capitol.
Acest pasaj din capitolul 11 ne
Ne este ușor să discutăm ce arată ce se întâmplă cu omul după
simțeau Maria și Marta, atunci ce moare – el doarme, dar va veni
când știm fericitul sfârșit. Dar vremea când Hristos îi va trezi
astăzi nu este așa de simplu. Astăzi pe toți cei drepți, în ziua de apoi.
oamenii nu mai înviază, ca atunci. Aceasta ne dă speranță, în ciuda
Astăzi moartea unei rude sau a faptului că cei dragi ai noștri au
unui apropiat devine tot mai des o murit și că nu am primit răspuns
parte a vieții noastre. la rugăciunile noastre pentru
vindecare, avem încredere că
Mulți nu își mai găsesc locul după Hristos ne va învia pe toți în ziua de
ce pierd pe cineva drag. Nu mai au apoi.
nicio speranță la reîntâlnire. Satana
știe foarte bine că omul este mult
mai vulnerabil în perioadele de
durere. De aceea, chiar în primele
zile după moartea cuiva, el vine la
rude și la cei apropiați sub forma
celor care au murit. Semenii noștri
care nu cunosc adevărul scris în
Biblie ne pot întreba: Nu a venit
cel mort la tine în vis? Cei mai mulți
oameni nu se tem că nu îl vor mai
1 74
«
TEMA 14
«Este interesant faptul că Hristos

avea un alt plan pe care noi nu
îl vedem. Nu este vorba numai
despre faptul că Lazăr trebuia
să moară ca să fie înviat, ci și că
trebuia să stea în mormânt patru
zile. „Descompunerea era deja
accentuată. Acum se putea spune
cu siguranță că moartea avusese
loc de mult timp... Tradiţia iudaică
a secolului al III-lea d. Hr., probabil
reflectând elemente de credinţă de
pe vremea lui Isus, învăţa că timp de
trei zile sufletul se întoarce la trup
cu nădejdea de a intra din nou în el.
Când la sfârşitul răstimpului sufletul
observă că faţa s-a sluţit, pleacă şi
nu se mai întoarce niciodată»
(Comentariu la Noul Testament, vol. 5,
pag. 533)
ÎNTREABĂ-TE!
1. Ați fi dorit ca prin voi sau printr-un apropiat de al vostru să fie
proslăvit în acest fel Fiul lui Dumnezeu?
2. Cred eu că Hristos mă poate învia pe mine și pe cei apropiați
mie în ziua de apoi?
3. Este ceva ce mă împiedică să mă încred pe deplin în Dumnezeu,
când mă gândesc la moarte și înviere? Împărtășește-ți
experiența, dacă ai reușit să scapi de îndoieli.
175
MEDITEAZĂ!
Ca pastor, mă întâlnesc frecvent i-am adus caietul de rugăciune al

cu moartea în familiile membrilor bisericii pentru a vedea de câte
bisericii. Se întâmplă ca să fie nevoie ori grupa de rugăciune s-a rugat
să înmormântăm un membru al pentru ea și pentru fiul ei. Citind
bisericii care nu are nicio rudă care cererile de rugăciune din acest
împărtășește credința noastră. caiet, Irina a înțeles că mama ei a
Este timpul în care ei sunt gata să iertat-o. Mai mult de atât, inima
primească adevărul cu privire la ce ei s-a înmuiat și ea a fost gata să
se întâmplă după moarte. Odată, în primească adevărul despre cât de
comunitatea noastră a decedat o mult ne iubește Dumnezeu și că ea
bătrână. Avea două fiice, Olga era încă are posibilitatea de a se întâlni
credincioasă, dar Irina se împotrivea cu mama ei.
deschis convingerilor religioase ale
mamei. Mai mult de atât, era certată Din acest motiv, moartea care ne
cu mama când a aflat că a murit. Ea împresoară pe fiecare dintre noi,
credea că singura posibilitate de a nu îi descurajează pe credincioși
se mai împăca vreodată cu mama pentru că noi avem speranță.
ei era la înmormântare. Din păcate Aceeași speranță avea și Marta
s-a făcut o încurcătură nefericită. atunci când spunea: „știu că va
La morgă erau două bătrânele învia la înviere, în ziua de apoi”
decedate, cam de aceeași vârstă, (In. 11:24).
și rudele semănau între ele, așa
că le-au încurcat. Sora noastră a
fost luată de la morgă de rudele
celeilalte femei și incinerată iar
cealaltă femeie a fost adusă pentru
înmormântare. Ultima speranță a
Irinei, care dorea să se împace cu
mama ei în cadrul serviciului de
înmormântare, s-a stins odată cu
aflarea aceste vești. Am anunțat
acest lucru în comunitatea unde
i-am invitat pe toți cei veniți la
înmormântare. Irina nu a putut
să stea. De la atâtea trăiri intense,
îi crescuse tensiunea. Atunci eu
1 76
«
TEMA 14
«Întârziind să meargă la Lazăr, Hristos avea un plan de îndurare față

de aceia care nu-L primiseră. El a zăbovit pentru ca, prin învierea lui
Lazăr din morți, să poată da poporului Său încăpățânat și necredincios
o nouă dovadă că El era într-adevăr „învierea și viața”. Se cutremura la
gândul că astfel nu mai era nici o nădejde pentru acest popor, aceste
sărmane și rătăcite oi ale casei lui Israel. Inima Lui era zdrobită din
cauza nepocăinței lor. În harul Său, intenționa să le mai dea o dovadă
că El era Vindecătorul, Acela care singur putea să aducă la lumină
viața și nemurirea. Aceasta trebuia să fie o dovadă pe care preoții nu
o puteau răstălmăci. Iată motivul pentru care a întârziat să meargă la
Betania. Această minune culminantă, învierea lui Lazăr, trebuia să pună
sigiliul lui Dumnezeu asupra lucrării și afirmațiilor Sale cu privire la
originea Sa divină»
177
ACȚIONEAZĂ!
Am studiat deja capitolul 11 al Evanghelie după Ioan, dar l-am citi ca de
obicei. Citiți din nou capitolul 11 dar în sens invers, de la ultimul verset
până la primul. De fiecare dată, înainte de a citi, rugați-vă și cereți-I lui
Dumnezeu să vă ajute să observați lucrurile care nu v-au atras atenția
până acum. După ce terminați de citit paragraful sau capitolul, scrieți
într-un carnețel ce v-a descoperit Dumnezeu și mulțumiți-I în rugăciune
pentru Cuvântul Său.
Împărtășiți grupei ce v-a descoperit Dumnezeu în timpul citirii Bibliei

în sens invers și încercați să formați o mică înregistrare a descoperirilor
grupului vostru. Dacă înregistrarea poate fi transformată într-o predică,
folosiți-o pentru a conduce slujirea tinerilor în comunitate. Dacă nu
puteți folosi înregistrarea ca predică, încercați să împărtășiți noua voastră
metodă de studiu a Bibliei cu biserica.
1 78
TEMA 14
Este nevoie de bețe de chibrituri sau scobitori. Așezați
chibritul vertical pe degetul arătător, iar de sus, lăsați vecinul
să țină chibritul să nu cadă, astfel încât fiecare participant
să aibă un chibrit pe fiecare deget arătător, iar cercul de
participanți să fie închis. Sarcina este să vă mutați, ținând
astfel bețele de chibrit, într-un loc prestabilit. Scopul jocului
este de a înțelege că este foarte greu să te bazezi doar pe
forțele proprii, pentru că depinde de cel puțin doi jucători
dacă un băț de chibrit cade sau nu.
Concluzie: îi putem ajuta pe alții să treacă peste dificultăți

doar sprijinindu-ne și ajutându-ne reciproc. Nu certa pe
cineva care nu a înțeles imediat ce depinde de el, ci încearcă
să susții și să încurajezi.
VICTOR GORIUK,
Director al Departamentului Tineret din cadrul Uniunii Rusia de vest
179
C IN E A C R E Z U T ?
TEMA 15
CINE A CREZUT?
CITEȘTE!

«Isus le-a zis: "Lumina mai este puţină vreme în
mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca
să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric
nu ştie unde merge»
(Ioan 12:35)
1 80
TEMA 15
„ÎNTREBĂRI PE HÂRTIE”
Fiecare scrie pe o foaie o întrebare la care ar dori să primească

răspuns. Întrebările sunt puse într-o cutie, sunt amestecate și se
dau participanților aleatoriu. Fiecare răspunde la întrebarea pe
care a extras-o.
Poate că unii vor dori să scape de această activitate și vor scrie pe

bilețele întrebări de tipul: „Ce culoare are părul meu?”. Astfel de
întrebări nu se iau în considerare.

1. Unde și când au loc evenimentele din pasajul pe care îl studiem?
In. 12:12-50
2. Găsiți informații despre oamenii care au venit la Ierusalim la
sărbătoare. Ce categorii de oameni participă la evenimentele
din acest pasaj? Câți oameni ar fi putu fi atunci în Ierusalim?
In. 12:12-19
3. Ce profeție s-a împlinit prin acțiunea pe care o face Isus în
In. 12:14, 15?
4. Ce semnificație aveau ramurile de palmier pe care oamenii le
fluturau atunci când Isus a intrat în Ierusalim?
5. Cum au reacționat fariseii la popularitatea lui Isus în rândul
norodului? De ce au reacționat în acest fel? In. 12:19
6. Cine sunt „grecii” și de ce Îl căutau pe Isus? In. 12:20, 21
7. Ce pildă le-a spus Isus grecilor și tuturor celor care erau de
față la acea discuție? De ce a ales să le descopere tocmai acest
adevăr? In. 12:23-33
8. Ce îi încurca pe conducătorii religioși să dea pe față credința lor
în Isus? In. 12:42
1 81
9. În In. 12:42 se folosesc două cuvinte, „să creadă” și „să mărturisească”.

Care este diferența dintre credință și mărturisire?
— „a crede” – a recunoaște la nivel intelectual veridicitatea unei
învățături, a fi de acord cu învățătura lui Isus.
— „a mărturisi” – a recunoaște public pe Isus ca Domn și a vorbi și altora

despre credința ta.
10. Din ce cauză L-au respins iudeii pe Hristos? In. 12:35-43

11. Comparați două versete: In. 12:21 și In. 12:37. Care este marele
paradox din aceste pasaje? Iudeii, fiind poporul lui Dumnezeu, L-au
respins pe Hristos iar grecii, fiind dintre neamuri, L-au acceptat.
FAPTE
— Intrarea lui Isus în Ierusalim. Intrând în Ierusalim călare pe un
măgăruș, Isus a urmat exemplul regilor lui Israel. Asemenea
împăratului lui Israel, El a încălecat pe un mânz. Profeții
preziseseră că în acest fel Își va instaura Mesia împărăția (vezi
Hristos, Lumina lumii, pag. 570).
— Ramurile de palmier, pe care le fluturau cei care Îl întâmpinau

pe Isus la intrarea în Ierusalim, aveau o însemnătate simbolică
deosebită.
— „Ramura de palmier era unul dintre simbolurile naționale ale

Iudeei în vremea Macabeilor și a fost un atribut indispensabil
al celebrării victoriilor militare și, probabil, a stârnit în popor
anumite speranțe politice și mesianice” (Comentariul istoric și
cultural al Bibliei).
1 82
TEMA 15
EXPLICAȚII
Cu privire la grecii care au venit la

Ierusalim să se închine.
„Întâmplarea aceasta probabil a

avut loc marţi, înaintea crucificării,
în legătură cu ultima vizită a lui Isus
la Templu (vezi la Matei 23:1).
Să se închine. Faptul că ei veniseră

să se închine şi nu să ia parte la
Paşte sugerează că aceşti greci nu
erau prozeliţi deplini. Josephus
menţionează străini care veneau
la Ierusalim să se închine în timpul
Paştelui (Război vi. 9. 3 [427]). Cei pe
jumătate prozeliţi, ca şi Neamurile,
erau limitaţi la Curtea Neamurilor”
(Comentariul AZS la capitolul 12 din
Evanghelia după Ioan).
ÎNTREABĂ-TE!
1. Analizează propria viață și răspunde la următoarea
întrebare: sunt gata eu să mărturisesc faptul că Isus este
Domnul sau mă limitez doar la a fi de acord cu Biblia la
nivel intelectual?
2. Ce te împiedică să-L mărturisești pe Isus, adică să recunoști
în mod public convingerile și să le împărtășești?
3. De ce nu ne oferă siguranța mântuirii faptul că ne naștem
într-o familie de credincioși?
1 83
MEDITEAZĂ!
„A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au să înțeleagă fiecare persoană. El nu

primit”, străin printre ai săi, acceptat vrea să ne forțeze caracterul, nu ne
printre străini. Acest sentimente va considera niciodată nedemni,
poate să ne fie cunoscut fiecăruia nu va fi niciodată indiferent. Acolo
dintre noi, din păcate. Foarte unde alți oameni pot numai să
des în viață noastră de zi cu zi se străduiască și să încerce să nu
ne lovim de un perete imposibil mai fie străini, pentru a înțelege
de evitat, pe care puțini îl pot cu adevărat, Isus a dat deja un
distruge – neacceptarea. Adesea, exemplu de acceptare și participare
cele mai personale întrebări și la soarta tuturor, deși El Însuși a
experiențe pe care suntem doar continuat să fie respins de oameni
ocazional pregătiți să le scoatem până la sfârșit. Este pur și simplu
la iveală, sunt ridiculizate, mustrate uimitor!
sau, mult mai rău, nu sunt înțelese.
Puține lucruri pot fi mai terifiante
ca o privire îndreptată către cineva
drag, în care se observă indiferență.
„Iadul sunt alții” – așa scria filozoful

francez Jean Paul Sartre, având în
vedere faptul că noi nu îi putem
«
înțelege niciodată pe deplin pe
ceilalți, nici ei pe noi, și aceasta
ne va pricinui mereu suferințe
insuportabile. Aceeași idee este
reprezentată și în tabloul lui Rene
Magritte, „Îndrăgostiți”, unde
«Egoismul este un păcat așa de
chiar și oamenii care se iubesc se respingător pe care nu îl putem
pot atinge doar prin eșarfe pe care ierta niciodată la alții, dar nu îl
nimic nu le poate îndepărta. Cu
adevărat relațiile cu oamenii ne pot
recunoaștem niciodată la noi»
dezamăgi. (Henry Ward Beecher,
teolog, lider religios)
Cu toate acestea, de la realizarea
acestui lucru, relați personală cu
Dumnezeu devine mai valoroasă,
pentru că El este pe deplin capabil
1 84
TEMA 15
« «Viața trăită pentru sine e ca un grăunte mâncat. Dispare, dar nu

sporește. Un om poate să adune cât se poate de mult pentru sine; el
poate trăi, gândi și plănui pentru sine; dar viața lui piere și nu-i mai
rămâne nimic. Legea slujirii eului este legea distrugerii de sine»
1 85
ACȚIONEAZĂ!
— Analizați oamenii în mijlocul cărora trăiți. Scrieți numele a 20 de
persoane în preajma cărora vă aflați cel mai des. Determinați câți
dintre ei nu sunt membri ai bisericii. FORMULAȚI O CONCLUZIE,
răspunzând la întrebarea: „Este nevoie să lărgiți cercul de cunoscuți
necredincioși?”
— Determinați care sunt oamenii ce vă sunt cei mai apropiați. Sunt

persoanele cu care aveți o relație, interese comune și contacte
regulate. FACEȚI O LISTĂ a acestor persoane.
— Împărtășiți grupei o listă cu persoanele cărora doriți în viitorul apropiat

să le spuneți ce a făcut Dumnezeu pentru voi. Rugați-vă împreună
pentru aceste persoane.
1 86
TEMA 15
„GHICEȘTE MELODIA”
Cu ajutorul unei numărători se alege un jucător care părăsește sala.

Ceilalți participanți aleg o strofă dintr-o melodie creștină cunoscută
și împart câte un cuvânt din ea fiecăruia. Apoi intră în sală tânărul
care ieșise și ceilalți vor spune deodată tare fiecare cuvântul lui.
Tânărul trebuie să ghicească ce melodie este, punând laolaltă
cuvintele.
„SUNTEM ASEMĂNĂTORI PENTRU CĂ...”
Tinerii formează două cercuri – unul interior și unul exterior.

Numărul de tineri trebuie să fie egal în ambele cercuri. Tinerii din
cercul interior le spun partenerilor lor o frază care să înceapă cu
următoarele cuvinte: „Suntem asemănători pentru că...”. Apoi cei
din exterior vor spune celor din interior o frază care să înceapă astfel:
„Suntem diferiți pentru că...”. Apoi, la comanda conducătorului
jocului, cercul din interior se mișcă și astfel partenerii se schimbă.
Procedeul se repetă până când fiecare tânăr din cercul din interior a
făcut pereche cu fiecare tânăr din cercul exterior.
ALEXANDR ZAHAROV,
Director al Departamentului Tineret din cadrul Uniunii de misiuni din Caucaz
1 87
E X E M P L U L L U I IS U S
TEMA 16
EXEMPLUL
LUI ISUS
CITEȘTE!

«Înainte de praznicul Paştilor, Isus, ca Cel care
ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta
la Tatăl, şi, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume,
i-a iubit până la capăt»
(Ioan 13:1)
1 88
TEMA 16
„ÎMI PLAC OAMENII CARE...”
Participanții sunt așezați în cerc. Toate scaunele sunt ocupate.

Conducătorul jocului stă în centru și spune: „Îmi plac oamenii
care poartă șosete albe”. Toți cei care au șosete albe se ridică și
își schimbă locurile (nu este permis să rămână pe același loc). Dar
și conducătorul jocului încearcă să ocupe un loc. Pentru că sunt
mai mulți jucători decât scaune, unul va rămâne în picioare. El va
fi acum conducătorul jocului și va spune: „Mie îmi plac oamenii
care au mâncat astăzi la micul-dejun pâine!” Din nou, cei care
au mâncat pâine se ridică și încearcă să își găsească un alt loc.
Propoziția „Mie îmi plac oamenii care...” poate fi continuată cum
vă place. Nu există câștigători sau necâștigători. Jocul continuă
până când toți se ridică.

1. Ce a pus Diavolul în inima lui Iuda? In. 13:2
2. Ce știa Isus? In. 13:3
3. Ce îl întreabă Petru pe Isus? In. 13:6
4. Ce îi răspunde Isus lui Petru, când acesta refuză în mod
categoric să îi fie spălate picioarele: In. 13:8
5. Ce trebuie să i se spele celui care s-a spălat deja? In. 13:10
6. Ce trebuie să facă ucenicii unul altuia? In. 13:14
7. Care este condiția pe care trebuie să o îndeplinim pentru a fi
ferice de noi? In. 13:17
8. Ce indiciu le oferă Isus ucenicilor care doreau să știe cine Îl va
vinde? In. 13:26
9. Ce poruncă le dă Isus ucenicilor Săi? In. 13:34
10. Ce era Petru gata să jertfească pentru Hristos? In. 13:37
1 89
FAPTE
— A se așeza la masă. „Deşi în timpurile Vechiului
Testament obiceiul iudaic era de a şedea când mâncau,
pe vremea lui Isus, cel puţin în casele mai pretenţioase,
oamenii de obicei şedeau ca să mănânce întinşi pe o
platformă joasă, uşor înclinată de la masă în jos. Ei se
odihneau pe perne şi se sprijineau pe braţul stâng.
Masa obişnuită era echipată pe trei părţi cu astfel de
platforme înclinate, a patra latură fiind lăsat liberă
pentru ca personalul de serviciu să servească hrana”
(Comentariul biblic AZS, vol. 5, pag. 449).
— Spălarea picioarelor. „În Orient, acolo unde este

uscat și o climă caldă, trebuia să fie purtate sandale
deschise iar picioarele se acopereau de praf în mod
neintenționat. Spălarea picioarelor oaspeților era
o datorie de ospitalitate. Acest obicei antic îi era
cunoscut și lui Avraam (vezi Gen. 18:4; 19:2) și fusese
respectat și de poporul Israel (vezi Jud. 19:21). De
regulă, oaspeții își spălau singuri picioarele, uneori
însă o slugă făcea acest lucru. Dacă un stăpân hotăra să
spele picioarele oaspetelui, acest lucru era considerat
ca ceva neobișnuit (vezi 1 Sam, 25:41). Dacă unui
oaspete nu i se dădea apă să își spele picioarele, acest
lucru era considerat o lipsă de respect foarte mare
(vezi Lc. 7:44)” (W. Elwell, Dicționar enciclopedic
teologic, pag. 794).
1 90
TEMA 16
EXPLICAȚII
„Mai înainte în lucrarea Lui, Isus

declarase că ceasul Lui nu sosise
(vezi la cap. 2:4). Acum sosise
ceasul crizei. În aceeaşi noapte
El urma să fie trădat în mâinile
vrăjmaşilor Săi şi, înainte ca ziua
iudaică, zi care începea la apusul
soarelui, să treacă, Isus urma să se
odihnească în mormântul lui Iosif”
(Comentariul biblic AZS, vol. 5,
pag. 815).
Citim că Isus a încins ștergarul

și a început să spele picioarele
ucenicilor Săi. „Scopul actelor
acestora şi al acelora care au urmat
ar putea fi deduse din relatarea
dată de Luca cu privire la cearta
pentru supremaţie dintre ucenici
(vezi la Luca 22:24). Isus urmărea
să dea un exemplu de serviciu
smerit şi lipsit de iubire de sine. El
nădăjduia că demonstraţia practică
urma să-i impresioneze pe ucenicii
Săi aşa cum nu ar fi făcut o simpla
expunere de precepte.
Să spele picioarele ucenicilor.

Potrivit cu obiceiul iudaic care
se extindea probabil în trecut
pe vremea lui Isus, spălarea datorat soţului ei şi al copiilor
picioarelor stăpânului era una datorat tatălui lor (vezi Strack şi
din datoriile unui rob străin de Billerbeck, Kommentar zum Neuen
neam, dar nu era o datorie ce se Testament, vol. 2, p. 557). Serviciul
aştepta din partea unui rob iudeu. acesta era deci privit ca de rând.
Totuşi, era un serviciu al unei soţii Întrucât nu era nici un serv de faţă
191
2. Ea simbolizează o reînnoită
consacrare în slujbă. Cel care
participă şi se pleacă să spele
picioarele fraţilor săi arată prin
aceasta că este dispus să se
angajeze în slujba Domnului
indiferent cât de smerit ar putea fi
acel serviciu.
3. El preînchipuie spiritul
cu prilejul Ultimei Cine, unul dintre comuniunii creştine. Rânduiala
ucenici ar fi trebuit să ia asupra sa este astfel un serviciu pregătitor
sarcina aceasta, dar nici unul nu s-a corespunzător pentru participarea
oferit de bunăvoie” (Comentariul la Cina Domnului” (Comentariul
biblic AZS, vol. 5, pag. 816). biblic AZS, vol. 5, pag. 817).
„Isus făcea mai mult decât să dea „Iuda a înţeles importanţa

un exemplu de slujire. El instituia cuvintelor lui Isus. El ştia că Domnul
o rânduială [un ritual] care să fie îi citea intenţiile. Decizia lui de a
ţinută de urmaşii Săi până la sfârşitul nu ceda l-a dus dincolo de hotarul
timpului, o rânduială menită să punerii la probă personale (vezi la
aducă viu în minte învăţăturile v. 27). Actul trădării a rezultat din
serviciului original. Rânduiala are o propria sa hotărâre” (Comentariul
întreită însemnătate: biblic AZS, vol. 5, pag. 819).
1. Ea simbolizează curăţirea de „Era noapte. Era noapte cu

păcat. Botezul simbolizează adevărat (vezi 1 Corinteni 11:23),
curăţirea originală a sufletului de deoarece cina de Paşte era luată
păcat. Curăţirea de întinăciunile după apusul soarelui. Potrivit cu
care au survenit ulterior este Mishnah, jertfa de Paşte trebuia
simbolizată de spălarea picioarelor. să fie mâncată în noaptea aceea,
Ca în cazul botezului, rânduiala înainte de miezul nopţii (Zebahim
aceasta nu are nici o însemnătate 5. 8, ed. Soncino a Talmudului, p.
dacă participantul nu a eliminat 283). Dar Ioan intenţiona probabil
prin pocăinţă şi deplină convertire să exprime mai mult decât atât. Era
păcatul din viaţă. Nu există nici un noapte spirituală pentru Iuda, care
merit în actul spălării picioarelor plecase din prezenţa Luminii lumii
însuşi. Numai când pregătirea (Ioan 8:12), spre a fi posedat şi
preliminară a fost corespunzătoare îndrumat de domnul întunericului.
serviciul capătă însemnătate.
1 92
TEMA 16
Porunca de a iubi nu era în ea s-a împietrit și mai mult și atunci

însăşi nouă. Ea făcea parte din „a intrat Satana în el”, ceea ce
instrucţiunile date de Domnul prin înseamnă că îl stăpânea complet,
Moise (Levitic 19:18). Îndemnul pentru a nu-i mai da drumul din
se găseşte şi în Mishnah: Fii dintre mâinile sale. În sufletul lui a crescut
ucenicii lui Aaron, iubind pacea şi și mai mult ura față de Isus, îi era
urmărind pacea [fii] cineva care acum greu să stea în prezența Lui
iubeşte pe semenii săi şi-i aduce și a apostolilor și a început să caute
aproape de Tora (Aboth 1. 12, ed. un pretext pentru a părăsi masa.
Soncino a Talmudului, p. 8). Porunca Domnul a văzut tendința lui și i-a
era nouă deoarece se făcuse o dat drumul, l-a lăsat să aducă în
demonstraţie nouă de iubire, pe curând la îndeplinire lucrul spre
care ucenicii erau îndemnaţi acum care era atras sufletul lui. Dar
să o egaleze. Prin descoperirea din niciunul dintre ucenici, cu excepția
partea Sa a caracterului Tatălui Său, lui Ioan, nu a înțeles cuvintele lui
Isus făcuse cunoscut oamenilor Isus” (A. Lopuhin, Explicând Biblia).
o nouă concepţie cu privire la
iubirea lui Dumnezeu. Porunca
cea nouă impunea oamenilor să
păstreze cu altul aceeaşi legătură
pe care Isus o cultivase faţă de ei şi
faţă de omenire în general. Acolo
unde vechea poruncă impunea
oamenilor să iubească pe semenii
lor ca pe ei înşişi, porunca nouă
îi îndemna să iubească aşa cum
iubise Isus. Cea nouă era, de fapt,
mai dificilă decât cea veche, dar ÎNTREABĂ-TE!
harul pentru împlinirea ei era dat 1. De ce este așa de greu să îi
din belşug” (Comentariul biblic iubești pe cei care nu îți plac
AZS, vol. 5, pag. 819). sau care îți provoacă durere?
„Iuda ar fi trebuit să fie impresionat 2. De ce le spune Isus următoarele
de această lege a iubirii, dar era deja cuvinte ucenicilor la încheierea
prea împietrit. Asupra oamenilor ritualului spălării picioarelor:
împietriți, cele mai mari binefaceri „Deci dacă Eu, Domnul şi
ale acelor persoane împotriva Învăţătorul vostru, v-am spălat
cărora sunt împietriți produc un picioarele, şi voi sunteţi datori
efect și mai mare de împietrire. să vă spălaţi picioarele unii
Primind semnul de iubire, Iuda altora” (In. 13:14).
193
MEDITEAZĂ!
Chiar din primele cuvinte ale Dumnezeu iubește mereu și în

acestui capitol, Ioan vrea să ne orice împrejurare. Iubirea Lui față
îndrepte atenția spre cât de mult se de noi nu se termină nici atunci
deosebește iubirea lui Dumnezeu când Îl trădăm.
față de iubirea oamenilor. Și nu
numai că se deosebește, ci îi este
mult superioară.
În primul rând, Ioan scrie că Isus

a descoperit faptul că îi iubea pe
ucenicii Săi. Noi am învățat să vorbim
frumos despre iubire. Dar este una
să vorbești și cu totul altceva este
« «Învățătura creștină conține
să arăți, să demonstrezi că iubești o lecție simplă, credința în
pe cineva. Cineva spunea: „A zice Dumnezeu și respectul față de El,
„Te iubesc!”, îți ia numai câteva
secunde, dar a arăta că iubești,
ceea ce coincide cu ascultarea
durează întreaga viață”. Întreaga de poruncile Sale. Întreaga Sa
viață a lui Isus a fost o demonstrație lege se cuprinde într-un singur
a faptului că iubește omenirea în
principiu: iubirea aproapelui. Și,
mod sincer și necondiționat. Și
faptul că spală picioarele ucenicilor prin urmare, nimeni nu se poate
adunați la cină, inclusiv pe ale lui îndoi că a-ți iubi aproapele ca pe
Iuda, este doar o dovadă în plus a tine însuți înseamnă a te supune
acestui fapt.
legii și a fi fericit în păzirea legii
În al doilea rând, Ioan spune că și invers, a disprețui și a-ți urî
Isus „i-a iubit până la capăt”. Încă
aproapele înseamnă a cădea în
o caracteristică a iubirii umane,
nedesăvârșite este faptul că noi îi indignare și încăpățânare»
iubim numai pe cei care ne iubesc (Spinoza. B. În Almanah:
și atâta timp cât ne iubesc sau Lecturi creștine. M., 1989, p. 97)
se poartă frumos cu noi. Imediat
ce se schimbă relația față de noi,
se termină și iubirea noastră.
Iubirea lui Dumnezeu nu este așa!
1 94
«
TEMA 16
«În felul acesta și-a arătat Hristos iubirea față de ucenici. Spiritul
lor egoist L-a umplut de întristare, dar n-a intrat în dispută cu privire
la problema lor. În schimb, le-a dat o pildă pe care ei să n-o uite
niciodată. Iubirea Lui pentru ei nu putea fi tulburată ușor sau stinsă.
El știa că Tatăl dăduse toate lucrurile în mâinile Lui și că El Însuși
venea de la Dumnezeu și Se ducea la Dumnezeu. Era deplin conștient
de divinitatea Sa; dar a lăsat la o parte coroana împărătească și
îmbrăcămintea de domn și a luat chip de rob. Una din ultimele fapte pe
care le-a făcut cât a trăit pe pământ a fost aceea de a Se încinge și de
a face lucrarea de rob»
195
ACȚIONEAZĂ!
Gândește-te la o persoană care nu-ți place, care te-a rănit sau te-a tratat
incorect. Timp de o săptămână, roagă-te pentru această persoană în
fiecare zi, cerându-I lui Dumnezeu puterea de a-l ierta. După o săptămână,
aranjează o întâlnire cu el/ea, vorbește cu el/ea și spune-i despre
sentimentele tale. Fă pace cu această persoană.
Organizați jocul „Prietenul tainic”. Fiecare își scrie numele pe un bilețel,

îl împăturește și îl pune într-o cutie. Apoi fiecare va extrage câte un
bilețel și, anonim, face surprize plăcute celui al cărui nume îl are scris pe
bilețel (o felicitare prietenească, o ciocolată, un dar mic). Continuați acest
joc timp de câteva săptămâni, apoi organizați o cină de sărbătoare la
care să descoperiți numele celor pe care i-ați păzit. Cel mai bine ar fi ca
dumneavoastră, ca lider, să știți cine și cui face surprize, astfel veți putea
controla ca nimeni să nu uite de cel pe care îl păzește.
1 96
TEMA 16
JOCUL CU ÎNTUNERICUL (ROM. 8:31-39)
Pe parcursul acestui joc tinerii vor putea că iubirea lui Dumnezeu nu

se depărtează de noi, tot așa cum stă lipită de noi umbra noastră.
Este nevoie ca întâlnirea să fie făcută afară, într-o zi însorită, pentru

ca umbra să fie vizibilă. Vă puteți juca de-a prinselea, conducătorul
jocului trebuind să calce pe umbra jucătorului. Puteți juca acest joc
și în încăpere. Cu ajutorul unei lămpi organizați un concurs cu tema:
cine face cea mai frumoasă umbră pe perete cu ajutorul mâinii.
După joc, vă puteți strânge în cerc și să le cereți tinerilor să citească
expresiv pasajul de la Romani 8:31-39.
După lectură, discutați câteva întrebări. Tinerii stau în cerc, având

mâinile încrucișate pe piept. Cineva începe să răspundă la o
întrebare. Dacă cineva nu mai are nimic de adăugat, sau dacă
părerea lui coincide în totalitate cu a celui ce răspunde, trebuie să
lase mâinile în jos, dacă nu, continuă să răspundă. După ce fiecare
a avut posibilitatea să spună ceva, treceți la următoarea întrebare.
Întrebări:
1. Ce asemănare poți găsi între umbra noastră într-o zi însorită și

iubirea lui Isus față de noi?
2. De ce este așa de important pentru noi să știm că nimic nu ne
poate despărți de dragostea lui Dumnezeu?
3. Ce trebuie să ne amintim din pasajul de la Rom. 8:31-39, atunci
când avem impresia că Dumnezeu este departe și Lui nu îi pasă
de noi?
197
VIAȚA ÎN TRUPUL LUI HRISTOS
Acest joc este pentru adolescenți. Cereți-le să aducă la întâlnire

legume sau fructe (cel mai bine este să faceți această activitate
toamna sau la sfârșitul verii). Pregătiți un lighean mare și faceți
împreună o salată (de legume sau de fructe). Când totul este gata,
puteți mânca și să vă gândiți la modul în care fiecare om poate aduce
contribuția sa la viața trupului lui Hristos (vezi 1 Corinteni 12:12).
Fiecare a adus legumele sale, dar când totul a fost amestecat, a ieșit
o salată gustoasă.
Mâncarea poate fi folosită și astfel:
— Mâncați ceva sărat (fără sare mâncarea nu are niciun gust) și

discutați despre cum putem fi noi tinerii sarea pământului
(vezi Mt. 5:13).
— Faceți sandvișuri la cuptor (chiflă și cașcaval). Cât timp

sandvișurile sunt calde, discutați despre faptul că nouă ne este
cald atunci când iubirea lui Dumnezeu ne acoperă (tot așa cum
cașcavalul topit acoperă pâinea) (vezi Mal. 4:2).
— Umpleți pahare cu o băutură gustoasă, puneți câte un pai în

fiecare pahar. Determinați cine poate să bea primul băutura din
pahar. Discutați despre cât de scurtă este plăcerea din lumea
aceasta, dar iubirea lui Dumnezeu este veșnică.
— Mâncați ceva foarte sărat în așa fel încât toți să înseteze.

Discutați despre cât de mult ar trebui să însetăm după Cuvântul
lui Dumnezeu (1 Petru 2:2, 3).
1 98
TEMA 16
TRUPUL LUI HRISTOS
Dați-le tinerilor să facă un test de inteligență: să facă un puzzle din

9 sau mai multe piese într-un timp cât mai scurt. Fiecare echipă
primește aceeași provocare (poate fi o fotografie tăiată în bucăți).
Alegeți un tânăr din fiecare echipă. El se așază la masă, îi sunt legați
ochii și numai el are dreptul să se atingă de puzzle. La semnalul
de începere cel care are ochii legați, începe să facă puzzle-ul, iar
coechipierii lui trebuie să îi dea indicații. Câștigă echipa care termină
prima. Apoi puneți următoarele întrebări:
— Ce a trebuit să facă echipa pentru a termina însărcinarea?
— A fost greu să lucrați în echipă?
— Ce probleme ați întâmpinat?
Citiți Ef. 4:11-16. Ce ne spune Pavel despre modul în care ar trebui să

funcționeze trupul lui Hristos? Ce rol are fiecare om în acest trup? Ce
putem face ca acest trup să fie unit?
ROBERT LEAHU,
Director al Departamentului Tineret, Uniunea de Biserici din Moldova
199
«M Ă V O I ÎN T O ARC E »
TEMA 17
«MĂ VOI
ÎNTOARCE»
CITEȘTE!

«În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar
fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi
întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu,
să fiţi şi voi»
(Ioan 14:2, 3)
200
TEMA 17
CASA DIN CERURI
Materiale necesare: Cercuri din hârtie colorată pe care să fie scris

In. 14:2, 3. Biblia, pentru citirea acestor versete.
Fiecare primește câte un astfel de cerc. Din fiecare culoare sunt
câte două cercuri.
1. Luați câte un cerc din hârtie colorată. Pe el veți găsi trimiterea
la un pasaj biblic, In. 14:2, 3.
2. 2. Găsește persoana care are cercul de aceeași culoare cu a ta.
3. 3. Discutați în perechi cum vă imaginați „locul” pe care a mers
Isus să îl pregătească pentru voi. Ce sau pe cine vreți neapărat
să întâlniți acolo?
Rugați-vă unul pentru altul în cadrul perechilor formate.
UN CER NOU ȘI UN PĂMÂNT NOU
Numărul de participanți – 5-10 persoane.

Este un joc de team building și are scopul de a oferi posibilitatea
participanților să simtă bucuria de a fi creativi împreună, să îi ajute
să se simtă uniți în scopuri. Pe parcursul jocului participanții vor fi
așezați în cerc, față în față. Conducătorul jocului spune: „Astăzi
vom desena un tablou, dar nu vom folosi creioane sau acuarele,
ci vom folosi cuvinte. Vom zugrăvi cerul nou și pământul cel nou
și Noul Ierusalim pe care Dumnezeu le pregătește pentru toți
mântuiții. Voi lua o foaie de hârtie (mimează acest lucru) și voi
desena pe ea linia orizontului. Acum eu îți voi da ție tabloul ...
(spune numele celui de lângă el). Acesta „va lua” desenul și va
spune: „Văd pe această foaie linia orizontului pe care a desenat-o
... (numele conducătorului jocului) și desenez pe ea (spune ce vrea
să deseneze), acum transmit desenul lui... (numele următorului
jucător). Astfel că fiecare va enumera ce au desenat ceilalți
în ordinea în care au fost „așezate pe foaie”, spunând pentru
fiecare element și numele celui care a desenat. După ce face un
cerc complet, desenul va ajunge iarăși în mâna conducătorului
jocului care va enumera în ordine tot ce a fost „desenat” și cine
2 01
sunt autorii. Apoi concluzionează: „Iată ce desen am făcut noi!”. Dacă

este vreun participant care, atunci când aude instrucțiunile, spune că el
nu își va putea aminti ce și cine a desenat, conducătorul jocului îl va liniști
spunându-i că îl va ajuta (pe parcursul jocului conducătorul își poate face
notițe despre ceea ce spune fiecare).
Aplicație: Fiecare dintre noi suntem importanți pentru Dumnezeu, pentru
că El are pentru fiecare o misiune, un plan pentru viața noastră. Suntem
importanți pentru Dumnezeu pentru că suntem deosebiți și împreună
formăm o comunitate unică, descoperind întregului Univers înțelepciunea
și iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregătit un dar uimitor pentru
fiecare dintre noi.
Petreceți un timp în rugăciune și mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru că
vă cunoaște și nu vă uită, pentru planul pe care îl are cu viața voastră și
pentru darul minunat pe care vi l-a pregătit.

1. Ce le-a promis Isus ucenicilor Săi? In. 14:3
2. Conform cuvintelor lui Isus, cum poate un om să se apropie de
Dumnezeu? In. 14:6
3. Ce L-a rugat Filip pe Isus? In. 14:8
4. Prin Cine aduce Tatăl la îndeplinire lucrările Sale? In. 14:10, 11
5. Cu ce condiție poate cineva să facă lucrările pe care le-a făcut Isus?
In. 14:12
6. Cum trebuie să ne rugăm pentru a primi răspuns de la Dumnezeu?
In. 14:13, 14
7. Prin ce se demonstrează iubirea omului față de Dumnezeu?
In. 14:15, 21, 23, 24
8. Pe cine iubește Dumnezeu Tatăl? In. 14:21
9. Cui i se descoperă Însuși Isus Hristos? In. 14:21
10. Cine îi va mângâia pe ucenicii lui Isus în durere? In. 14:16, 17, 26
11. Ce trebuia să le reamintească Duhul Sfânt apostolilor? In. 14:26
202
TEMA 17
FAPTE
— În vremurile biblice o familie obișnuită avea foarte puține obiecte de
mobilier. Cel mai important era cufărul în care erau păstrate proviziile
alimentare sau hainele. Unele familii aveau scăunele simple din lemn,
dar cei mai mulți stăteau pe podea.
— Întreaga familie dormea împreună și se acopereau cu o pătură din

lână de capră. În rândurile oamenilor simpli nu existau dormitoare
cu paturi separate pentru fiecare. Cel mai adesea familiile din clasa
de mijloc foloseau perne-saltele, aranjate un lângă alta în camera de
oaspeți, așa cum era nevoie pentru ca membrii familiei să doarmă
împreună. Tatăl dormea la un capăt și mama la celălalt. Copiii se
aflau la mijloc. Dimineața, așternuturile erau strânse și îndepărtate.
În vremurile biblice, ca și astăzi, condițiile în care cineva dormea erau
diferite: unde și pe ce dormea cineva depindea de bunăstarea lui, de
poziția socială și de obiceiurile locale. Așa că, săracilor, păstorilor și
călătorilor cel mai adesea li se întâmpla să doarmă pe un așternut
subțire sau pe un covoraș din paie sau trestii, dar puteau dormi chiar
și pe pământul gol. Doar conducătorii și oamenii bogați aveau în
casele lor dormitoare foarte scumpe și bine întreținute. Ca lenjerie
aveau tot niște rogojini care puteau fi ușor strânse și mutate dintr-un
loc în altul.
— Conform tradiției, apostolul Toma a întemeiat comunități creștine

în Palestina, Mesopotamia, Partia, Etiopia și India. Tot tradiția ne
spune că el și-a încheiat viața în perioada cuprinsă între anii 68-72 d.
Hr., fiind ucis pentru credință de către conducătorii orașului indian
Manipur. Manipur (astăzi o parte a orașului Madras) – era un orășel
pe coasta de est (Coromandel) a peninsulei Hindustan.
— Apostolul Filip a fost executat din cauza lucrării de predicare. A fost

răstignit, având capul în jos, în anul 87 d. Hr. (în timpul domniei
împăratului roman Domițian). A fost executat în orașul frigian
Hierapolis, în Asia Mică.
— Apostolul Iuda (nu Iuda Iscarioteanul) a murit ca martir în jurul anului

80 d. Hr., în Armenia, orașul Arat, acolo unde a fost răstignit pe o cruce
și străpuns cu săgeți. Presupusul mormânt este situat pe teritoriul
mănăstirii armene Sf. Tadeu din nord-vestul Iranului modern.
2 03
cei care ascultă invitația Tatălui.

EXPLICAȚII Aceste cuvinte aveau scopul de a-i
mângâia pe ucenici.
Săptămâna de după intrarea lui
Isus în Ierusalim este numită uneori „Mă voi întoarce”. În limba greacă
Săptămâna patimilor și începe originală, această expresie se
cu această intrare triumfală pe află la timpul prezent. Acest așa
porțile cetății. Evanghelia acordă o numit viitor prezent subliniază
atenție deosebită ultimelor zile din certitudinea evenimentului. Acest
viața lui Isus la Ierusalim (această eveniment este atât de sigur ca
istorie ocupă aproximativ o treime și cum el deja are loc. Această
din întreaga Evanghelie). frază vorbește despre revenirea
personală a lui Isus. Este o frază
Pasajul pe care îl studiem în tema atât de scurtă dar conține atât
de față începe prin cuvintele : de multă speranță și așteptarea
„Să nu vi se tulbure inima”. De credincioșilor din toate veacurile se
ce spune Isus aceste cuvinte? bazează pe aceste cuvinte.
Răspunsul este evident. Ucenicii
erau triști și se temeau din cauza Într-adevăr, Isus le vorbise și mai
cuvintelor pe care li le spusese Isus înainte despre aceasta (vezi In. 7:33),
că în curând avea să nu mai fie cu așa cum o face și acum, spunându-
ei (vezi In. 13:33). Apoi le spune că le că se întoarce la tatăl Său (vezi
absența Lui va fi una temporară și In. 14:2) dar numai prejudecățile
că plecarea Lui este spre folosul ucenicilor îi împiedicau să înțeleagă
lor. De fapt, capitolul 14 este o semnificația deplină a cuvintelor lui
continuare a discuției începute în Isus.
In. 13:31. Ea are loc în camera de
sus înainte de a pleca pe Muntele Și iată că îl vedem mai apoi pe
Măslinilor în Grădina Ghetsemani. Toma, în In. 14:5 (în el îi putem
vedea reprezentați pe toți ucenicii)
Cuvintele lui Hristos, „În casa care transmite în mod clar prin
Tatălui Meu sunt multe locașuri” cuvintele sale spiritul îndoielnic
(In. 14:2) – sunt, după părerea și inima zăbavnică în a crede. El
mea, cea mai frumoasă descriere spune cu alte cuvinte: „Doamne, nu
a cerului pe care o găsim în Biblie. prea înțeleg despre ce vorbești!”.
Dar ar fi trebuit să știe, pentru că
Cuvântul „locașuri” poate fi tradus li se spusese (vezi In. 14:4). Le era
literal ca „locuințe permanente”. foarte, foarte greu să se elibereze
Faptul că acolo sunt multe locașuri de înțelegerea iudaică referitoare
este o garanție că în casa Tatălui la împărăția lui Mesia. Ei așteptau,
sunt camere suficiente pentru toți ca toți iudeii, un Mesia împărat.
204
TEMA 17
Cuvintele lui Hristos din In. 14:6, „Eu Cuvintele lui Hristos referitoare
sunt Calea” aparține seriei minunate la credincioși, „lucruri mai mari
de „Eu sunt” din Evanghelia după decât acestea veți face”, trebuie
Ioan (vezi In6:35; 8:12; 10:7; 11:25). înțelese mai mult în sens calitativ,
Hristos este calea dinspre pământ nu cantitativ. Activitatea lui Hristos
spre cer. Prin natura Sa umană, El a fost limitată la un mic teritoriu.
atinge pământul, iar prin natura Sa După înălțarea Sa, Evanghelia
divină, se unește cu cerul. El este trebuia să se răspândească
legătura dintre cer și pământ (vezi până la marginile pământului
In. 1:51). (vezi In. 14:12).
În continuare Isus rostește niște După înălțarea Sa, avea să le

cuvinte paradoxale: „Dacă M-ați trimită Duhul Sfânt (vezi. In. 14:15;
fi cunoscut”. Cei mai apropiați compară cu In. 16:7), care îi va
ucenici, apostolii pe care i-a ales, nu înzestra pe ucenici cu putere. Prin
Îl cunoscut pe Domnul și Învățătorul puterea primită cu ocazia revărsării
lor. Da, așa se întâmplă uneori Duhului Sfânt la Cincizecime și după
în viața creștinului. Rugămintea aceea, Evanghelia a fost vestită cu
lui Toma, adresată lui Isus, de a rapiditate astfel încât, după 40 de
«
li-L arăta pe Tatăl, a fost o mare ani, apostolul Pavel putea spune că
întristare pentru Isus. Prin ea i-au
demonstrat încă o dată că ei erau
așa de ignoranți în înțelegerea lor și
totuși, El i-a tratat cu răbdare.
«Scopul plecării lui Hristos era
altul decât acela de care se
temeau ucenicii. Aceasta nu
însemna o despărțire pentru
totdeauna. El Se ducea să
pregătească un loc pentru ei, ca
să vină iarăși și să-i primească la
Sine. În timp ce clădea locașuri
pentru ei, aceștia urmau să își
dezvolte caractere asemănătoare
celui ceresc»
(E. White, Hristos, Lumina lumii, pag.
663)
2 05
mesajul a fost dus „oricărei făpturi Sfânt cuvântul „mângâietor” (gr.

de sub cer” (Col. 1:23). parakletos). Este un cuvânt pe care
îl folosește numai Ioan în Noul
În continuarea pasajului regăsim Testament (vezi In. 14:26; 15:26;
una dintre cele mai cunoscute și 16:7; 1 In. 2:1) și care este format
mai citate făgăduințe biblice. din prefixul „para” (care înseamnă
„alături”) și cuvântul de bază
Urmează apoi cuvintele „kletos” (care înseamnă „numit”
celebre ale lui Isus referitoare sau „cel numit”). Traducerea literală
la interdependența care există ar putea suna astfel: „numit să stea
între iubirea față de Dumnezeu alături”. În literatura precreștină
și păzirea poruncilor. In. 14:15: și necreștină, parakletos mai are și
„Dacă Mă iubiți...”. Iubirea este sensul de „cel care apără interesele
forța motrice din spatele ascultării. cuiva”, „mijlocitor”, „intermediar”,
Ascultarea forțată nu este ascultare „ajutor” (vezi Mt. 5:4).
ideală. Hristos spune că ascultarea
este rezultatul natural al iubirii. Expresia „Duhul adevărului” din In.
Pasajul paralel din In. 14:23 susține 14:17 se regăsește în In. 15:26 și în
acest gând. Poruncile lui Isus In. 16:13. Pare că accentul cade pe
erau poruncile Tatălui, pentru că faptul că Duhul definește, transmite
Isus nu vorbea de la Sine (vezi In. și apără adevărul. În In. 14:8 ideea
14:49; 14:10). El doar confirma de bază este aceea că Isus nu Își va
«
autenticitatea legilor morale date lăsa ucenicii fără supraveghere. El
vechiului Israel și le înălța.
Plecând de la ucenicii Săi (vezi In.

13:33), El trebuia să roage pe Tatăl
pentru un trimis asemenea cu Sine, «Ar trebui să trăim de parcă
pentru ca Acesta să fie cu ucenicii Hristos ar reveni în această
permanent, nu numai pentru un noapte»
timp, așa cum fusese Isus. În In. 14:6
Isus folosește în dreptul Duhului (Jimmy Carter)
206
TEMA 17
trebuie să vină la ei. Cuvintele lui fiecărui credincios personal.

Hristos de aici nu se referă la a doua „Cuvintele ” care, după cum spune
venire, ci la prezența Sa alături de Isus, vor fi respectate de urmașii
ucenici prin Duhul Sfânt. Săi, sunt de fapt „poruncile” (vezi
In. 14:15, 21).
Expresia „Cine are cuvintele Mele”
are sensul de „cine le cunoaște și „V-am spus aceste lucruri cât mai
le înțelege”. Dar nu este suficient. sunt cu voi” – deci cât mai era în trup,
Este nevoie și de împlinirea înainte de înălțarea Sa și înainte de
lor. Acceptarea convingerilor venirea Mângâietorului (In. 14:15).
religioase trebuie să fie urmată Isus înțelege că nu le putea spune
în viața creștinului de ascultare atunci multe lucruri pentru că erau
neîntârziată. limitați în a le accepta.
Mai departe citim: „Iuda, nu Și din nou le atrage atenția asupra

Iscarioteanul, I-a zis” (In. 14:22). Mângâietorului în In. 14:26.
Discuția din camera de sus a fost
întreruptă de multe ori de diferite Denumirea „Duhul Sfânt” este
întrebări (vezi In. 13:36; 14:5, 8). menționată de 93 de ori în Noul
Iuda Iscarioteanul părăsise de Testament. Cuvântul „Duh”, fără
ceva vreme camera de sus (vezi articol hotărât, apare mult mai des.
In. 13:30). Iuda, nu Iscarioteanul,
avea în minte manifestarea slavei Una dintre însărcinările de bază
care, conform părerii din acea ale Duhului Sfânt este învățarea.
vreme, avea să însoțească venirea Tot așa și în lucrarea lui Isus, o
lui Mesia. Este evident că era mare parte a activității Sale a fost
dezamăgit de faptul că această ocupată de învățare (vezi Lc. 4:15).
slavă se va manifesta numai parțial. De 41 de ori este menționat în Noul
Alături de compatrioții săi iudei, el Testament cuvântul didaskalos,
împărtășea, fără îndoială, speranța care se traduce „învățător”. Timp
că Mesia se va arăta pentru a judeca de trei ani ucenicii s-au aflat sub
neamurile și pentru a instaura o îndrumarea Marelui Învățător, dar
teocrație spirituală. Ei așteptau încă mai aveau multe de învățat.
încoronarea Sa pe tronul lui David. Mintea lor de acum nu putea
înțelege multe adevăruri (vezi In.
Observăm că Isus nu oferă un 16:12). Este important faptul că
răspuns direct la întrebarea lui Duhul Sfânt nu numai că învață, dar
Iuda (vezi In. 14:23, 24). El a atras și reamintește adevărurile uitate
atenția asupra condițiilor prin care pe care le învățaseră de la Isus sau
manifestările la care s-a referit (vezi adevărurile descoperite mai înainte
Ioan 14:22) vor deveni accesibile în Sfânta Scriptură. În momentele
2 07
de criză, când ucenicii aveau chip de rob” (Filipeni 2:7, compară

să fie duși în fața judecătorilor, cu Evrei 2:9). El era „deopotrivă cu
Duhul Sfânt avea să le amintească Dumnezeu” (Mărturii vol. 8; pag.
adevărurile de care aveau nevoie 268; vezi 1 Cor. 15:27, 28).
(vezi Mt. 10:19, 20). Continuând
discuția, Isus vorbește despre In. 14:29: „Şi v-am spus aceste
pacea din inima credincioșilor (vezi lucruri acum, înainte ca să se
In. 14:27). Aici Isus vorbește despre întâmple, pentru ca atunci când se
pacea interioară care este adusă vor întâmpla, să credeţi” – aceste
de îndreptățirea prin credință cuvinte ne spun că Isus cunoștea
(vezi Romani 5:1) a celor care au faptul că evenimentele viitoare
lăsat simțământul de vinovăție la imediate îi vor cufunda pe ucenici
picioarele crucii și au încredințat într-o mare confuzie, dar știa și
pe deplin îngrijorările cu privire la încercările care îi așteaptă în timpul
viitor în mâna lui Dumnezeu (vezi ultimei vestiri a Evangheliei. De
Filipeni 4:6, 7). Aceasta este pacea aceea, El încearcă să îi avertizeze
pe care Isus o numește „pacea pentru ca ei să poată fi pregătiți
Mea”. O astfel de pace nu poate fi (vezi In. 13:19).
oferită de lumea întreagă, cu toate
descoperirile ei științifice. Continuând, Isus vorbește despre
potrivnicul și vrăjmașul lucrării de
Cuvintele lui Hristos, pe care le mântuire, pe care El a venit să o
citim în In. 14:28, nu sunt mai puțin înfăptuiască în calitate de Mesia.
actuale: „Dacă M-ați iubi” – spune „Stăpânitorul lumii acesteia” din In.
El. Ucenicii Îl iubeau pe Isus dar nu 14:30 este un titlu folosit cu referire
cu o iubire deplină așa cum L-ar la Satana și care este folosit numai
fi iubit dacă L-ar fi înțeles deplin în Evanghelia după Ioan (vezi
pe El și misiunea Sa. Discutând In. 14:30; 16:11).
despre problemele viitoare, ei
erau îngroziți. Cum vor putea să Mai departe este prezentată
le rezolve fără prezența fizică a lucrarea „stăpânitorului acestei
Învățătorului lor? „Tatăl meu este lumi”, faptul că el „vine”. Aceste
mai mare decât Mine” – afirmă cuvinte sunt o aluzie la evenimentele
Isus. Prin aceste cuvinte El se referă ce se apropiau – Ghetsemani,
la starea Sa dinaintea întrupării. arestarea, judecarea, condamnarea
Sfânta Scriptură ne spune că Isus nu și răstignirea Fiului omului, pentru
a considerat ca un lucru de apucat realizarea cărora „stăpânitorul
să fie deopotrivă de Dumnezeu lumii acesteia” a depus toate
(vezi Filipeni 2:6; In. 1:1-3), ci „S-a eforturile, în încercarea de a strica
dezbrăcat de Sine Însuși, luând planul mântuirii. Dar Isus a băut
paharul până la fund și, atunci când
208
«
TEMA 17
«Multă vreme, noi am așteptat

revenirea Mântuitorului nostru.
Dar făgăduința Lui nu e mai
a spus: „S-a isprăvit!” (In. 19:30), a puțin sigură. În curând, vom fi
rostit sentința de nimicire pentru în țara făgăduită. Acolo, Isus ne
prințul întunericului. Satana nu a
găsit nimic în Isus care să răspundă
va conduce lângă apa vieții, care
la ispitirile sale. curge de la tronul lui Dumnezeu
ne va lămuri întâmplările
Ultimul verset din capitolul 14
ne spune: „dar vine, pentru ca
întunecoase ale providenței prin
să cunoască lumea că Eu iubesc care ne-a trecut El pe pământul
pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a acesta, pentru a ne desăvârși
poruncit Tatăl”. Mesajul acestor
cuvinte poate fi înțeles ca incluzând
caracterul»
în ele o consecință, rezultatul (E. White, Mărturii, vol. 8, pag. 255)
evenimentelor ce vor avea loc –
aceste întâmplări vor fi o dovadă a
iubirii lui Isus față de Tatăl.
Și, în cele din urmă, scena pe care

ne-o prezintă Ioan și care include
„evenimentele din camera de sus”
se încheie prin cuvintele: „Sculaţi-
vă, haidem să plecăm de aici!”. În
Evanghelia după Matei avem o
completare scurtă, dar importantă:
Isus și ucenicii Săi „după ce au
cântat cântarea, au ieșit în Muntele
Măslinilor” (Mt. 26:30). Cântările
erau o parte a slujbei pascale
de mulțumire (vezi Mt. 26:30).
Evenimentele ulterioare vor avea
loc în Ghetsemani.
2 09
ÎNTREABĂ-TE!
1. Ce crezi că ar asculta cel mai mult un tânăr despre credința creștină?
2. Ai trecut printr-o criză a credinței tale creștine? Ce te-a ajutat în acea
perioada?
3. Biblia spune că Isus se va întoarce curând pe pământul nostru. Aștepți
revenirea Lui? Dacă El ar veni astăzi, cum ar fi pentru tine acest eveniment?
4. Ce crezi, care poate fi indicatorul care să determine nivelul relației cu
Dumnezeu la un credincios?
5. Este posibil ca doi oameni să locuiască sub același acoperiș și să nu se
cunoască deloc unul pe celălalt? De ce se întâmplă uneori așa și se poate
întâmpla ceva asemănător în viața creștinului, în relația sa cu Dumnezeu?
6. Este posibil ca un creștin să nu Îl cunoască pe Domnul și Mântuitorul Său,
Isus?
MEDITEAZĂ!
Ești înconjurat de toate lucrurile la întrebăm: La ce ne trebuie nouă
care visezi și îți este greu să crezi viața veșnică? Se merită să ne
că în curând ele vor avea sfârșit. Te luptăm pentru a avea viața veșnică
trezești dimineața, iei micul dejun, și să ne pregătim pentru revenirea
mergi la facultate sau la lucru, toată lui Isus Hristos? În Biblie ni se spune
ziua ești în alergare, revii acasă că iubitul nostru Domn, Isus Hristos
seara obosit, te pui la somn și așa ne-a pregătit un loc și că acolo va fi
trec toate zilele. Dar, este în viața ta atât de bine încât nici măcar nu ne
timp pentru Dumnezeu? putem închipui.
Isus se întoarce! Aceasta este vestea Trăim timpul din urmă, care
cea bună. precedă a doua venire a lui
Isus – cel mai important eveniment
Poate că ne gândim că în cer nu ne pentru planeta noastră. Domnul nu
vom bucura de tot ceea ce avem va veni pentru a extermina totul,
pe pământ și Diavolul dorește să ci pentru a pune capăt păcatului și
ne convingă că acolo va fi foarte suferinței permanente. Revenirea
plictisitor și să ne determine să ne lui Isus Hristos va fi doar începutul.
210
TEMA 17
El vrea să Își ia copiii cu Sine, pe năruit totul... În astfel de momente

Noul Pământ, acolo unde ne va te poți panica, te poți înfuria, poți
oferi viața veșnică, bucurie. Ne vom căuta vinovați. Sau îți poți aminti
putea afla permanent în prezența că aici nu suntem acasă. Suntem
Creatorului nostru, Isus Hristos. numai în trecere. Suntem poporul
Astăzi trăiești într-o lume în care lui Dumnezeu și casa noastră este
se desfășoară un conflict continuu sus. Acolo tindem să ajungem ,
între bine și rău. Isus Hristos este acolo este mângâierea noastră.
un exemplu al faptului că, și aici pe Doar spre Noul Ierusalim trebuie să
pământul plin de păcat, se poate fie ațintite privirile noastre. Acolo
trăi în așa fel încât să căpătăm viața ne așteaptă Tata..
veșnică.
„Ştim, în adevăr, că, dacă se desface
Avem nevoie să luăm o hotărâre casa pământească a cortului nostru
chiar acum: cu cine vrem să fim, de trupesc, avem o clădire în cer, de
partea cui ne vom afla? la Dumnezeu, o casă care nu este
făcută de mână, ci este veşnică”
Nu uita că această lume nu este (2 Cor. 5:1).
casa noastră... Ne aflăm în drum
spre casă! Suntem niște oaspeți Pentru acest ideal merită să trăiești
în această lume. Suntem oaspeți și să înfrunți orice ispită, cu atât
pentru puțin, foarte puțin timp. De mai mult cu cât știm că Isus este
aceea, să nu ne întristăm pentru de partea noastră. Curând se va
neplăcerile pe care le întâlnim în întoarce să ne ia, a promis!
cale!
Apostolul Pavel ne spune: „Căci noi

nu avem aici o cetate stătătoare,
ci suntem în căutarea celei
viitoare” (Evrei 13:14).
„Dar cetățenia noastră
este în ceruri, de unde și
așteptăm ca Mântuitor pe
Domnul Isus Hristos” (Filipeni
3:20). Totuși, vin momente
când suflă vântul și furtunile și
locuința noastră pământească se
prăbușește. Dar noi am vrut să o
izolăm, să o înfrumusețăm și să o
clădim cât mai rezistent, cum de s-a
211
ACȚIONEAZĂ!
1. Scrie pe o foaie sau în agenda proprie o listă a faptelor sau calităților
pe care, după părerea ta, trebuie neapărat să le faci sau să le corectezi
în procesul de pregătire pentru întâlnirea cu Hristos. Cere-I lui
Dumnezeu în rugăciune să îți dea putere pentru aceasta.
2. Întreabă-l pe pastorul local cine sunt cei din comunitatea ta care
se implică activ în misiune sau care duc speranță lumii într-un alt
oraș. Susține-i pe acești oameni prin cuvânt sau fapte. Le poți face
un compliment, te poți ruga cu ei sau le poți pregăti o felicitare
deosebită. Organizați împreună cu grupa un proiect misionar prin
care să le spuneți oamenilor despre oportunitatea pe care o oferă
Dumnezeu tuturor prin Isus. Găsește măcar un om căruia să îi poți
oferi săptămâna aceasta o carte.
212
TEMA 17
FOTBAL ȘEZÂND
Doi jucători stau așezați pe scaune față în față și se joacă fotbal cu o

minge de ping-pong (puteți folosi minge de plastic, de cauciuc sau
metalică, dar să nu aibă dimensiune mai mare ca cea a unei mingi de
ping-pong). Picioarele scaunelor vor reprezenta porțile.
Atunci când se cunoaște învingătorul, propuneți-le tuturor

doritorilor să joace acest joc. Puteți alcătui mai multe echipe de 10-
12 persoane. Vor fi așezați pe scaune, în cerc și încep să se joace.
Cel care primește un gol iese din joc. Atunci când rămâne un singur
participant, jocul se încheie. Dacă au jucat mai multe echipe, puteți
face un joc cu învingătorii.
CADOUL
Numărul de participanți: 5-10 persoane.

Materiale necesare: mănuși, foarfece, scotch, panglică pentru
cadouri, cutii de încălțăminte.
„Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru
oameni” (Col. 3:23).
Puneți la dispoziția jucătorilor materialele pregătite. Ei trebuie
să își pună mănușile și să îndeplinească sarcina în ele: să pună
cât mai repede posibil unele dintre lucrurile lor într-o cutie și să o
împacheteze frumos, apoi să o dea cuiva dintre cei prezenți. Cine va
face acest lucru mai repede și mai frumos, câștigă.
Aplicație: Tot ceea ce facem trebuie făcut cât mai bine posibil, cât
mai aproape de perfecțiune. Chiar și atunci când suntem limitați,
putem face tot ceea ce depinde de noi pentru ca oamenii să-L
vadă în caracterul nostru pe Dumnezeu. GândeștePETR-te la una
dintre activitățile tale zilnice pe care ai putea să o faci mai bine în
această săptămână.
PETR MIȘIN,
Director al Departamentului Tineret din cadrul Uniunii de biserici Orientul îndepărtat
213
«D A C Ă R Ă M Â N E ȚI ÎN M INE»
TEMA 18
«DACĂ RĂMÂNEȚI
ÎN MINE»
CITESTE!

«Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne
în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci
despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic»
(Ioan 15:5)
214
TEMA 18
I „ÎNTREBĂRI PE HÂRTIE”
Săritura cu parașuta
Fiecare jucător primește un număr și se așază în cerc în jurul unui scaun.

Un jucător stă pe scaun și aruncă o bilă, spunând un număr. Jucătorul
care are acel număr trebuie să încerce să prindă bila înainte ca aceasta să
atingă pământul. Dacă reușește, ocupă locul celui care este pe scaun.
O altă versiune a acestui joc se joacă folosind mingea pe care o aruncă

cel care stă pe scaun. Jucătorul care are acel număr trebuie să încerce să
prindă bila înainte ca aceasta să atingă pământul. Jucătorul poate folosi
numai o singură mână pentru aceasta.
Materiale necesare: Bilă și scaun.

1. Pe cine simbolizează mlădița? In. 15:1
2. Ce se întâmplă cu mlădița care aduce rod? In. 15:2
3. Poate o mlădiță să aducă rod de una singură? In. 15:4, 5
4. Ce se întâmplă cu mlădițele care nu aduc rod? In. 15:2, 6
5. Care este condiția pentru ca Dumnezeu să răspundă rugăciunilor
noastre? In. 15:7
6. Continuați fraza: „Să vă iubiți unii pe alții cum...” In. 15:12
7. Pe ce bază ne numește Dumnezeu prieteni? In. 15:14, 15
8. Pentru ce lucrare importantă ne-a ales Dumnezeu? In. 15:16
9. Cum înțelegeți faptul că Isus nu ne numește robi, ci prietenii Săi?
In. 15:14, 15
10. Ce înseamnă „nu sunteți din lume”? In. 15:18, 19
11. Despre Cine va mărturisi Mângâietorul? In. 15:26, 27
215
FAPTE
— Biblia vorbește despre un strugure care a trebuit să fie cărat de
doi oameni pentru că era foarte greu (Numeri 13:24). Astăzi
putem vedea în Palestina struguri care cântăresc până la 5, 5 kg,
ale căror boabe sunt aproape ca prunele.
— Îngrijirea viei presupune mult efort (vezi Mt. 20:1-16), mai ales
vara, până la sfârșitul recoltării. De obicei, în această perioadă,
vierul locuiește într-un cort, pe câmp, lângă via lui. Îngrijirea viei
înseamnă că pământul trebuie ca din când în când să fie săpat,
buruienile să fie îndepărtate, mlădițele să fie tăiate și curățate.
Tăierea viei este una dintre etapele cele mai importante în
stadiile de creștere și de rodire. Ea influențează durata de viață a
plantei, imunitatea ei, protejează de acțiunea dăunătorilor.
— În imaginile creionate de Biblie, Israel este asemănat cu o mlădiță

(vezi Ps. 79:8-16; Is. 5:1-7; 27:2, 3; Ier. 2:21; 12:1-10). O mlădiță
din aur înfrumuseța intrarea în templul reconstruit de Irod, iar
reprezentări ale frunzelor de viță și bobițelor de struguri atârnau
în colțuri și formau designul arhitectural.
— Teascul pentru struguri era o groapă (vezi Mt. 21:33; Mc. 12:1),
săpată în piatră (vezi Is. 5:2) sau unsă cu lut, în care erau puși
strugurii și apoi călcați pentru a stoarce sucul.
216
TEMA 18
EXPLICAȚII
In. 15:1. „Eu sunt adevărată Viță”.
Este una dintre cele șapte exprimări
ale lui Isus, din Evanghelia după
Ioan, care încep cu „Eu sunt”
(vezi 4:26; 6:35; 8:12; 10:7, 9, 10,
11, 14; 11:25; 14:6). Israel a fost
asemănat în Biblie cu o viță (vezi
Ps. 80:8-16; Is. 5:1-7; 27:2, 3; Ier.
2:21; 12:1-10). Israel nu a fost părinte. Seva care hrănește vița,
credincios privilegiului spiritual trebuie să hrănească și mlădițele,
pe care îl avea și L-a respins pe și acest lucru devine foarte evident
adevăratul Rege – Isus. Acum, Isus în viața celor care rămân în Hristos.
S-a prezentat pe Sine ca adevărata Spunând că rămân în Hristos,
Viță de vie, spunând că numai trebuie să aducă roade vrednice
printr-o legătură cu El pot oamenii de mărturisirea lor. Aceste roade
să fie mântuiți. sunt numite, într-un alt loc din
Scriptură, roadele Duhului (vezi
Ucenicii sunt reprezentați ca fiind Gal. 5:22; Ef. 5:9) sau roadele
mlădițe ale viței. Așa cum viața neprihănirii(Filipeni 1:11, compară
mlădițelor și rodirea depind de cu Evrei 12:11), adică roadele
legătura cu butucul viței de vie, tot care dau pe față neprihănirea.
așa și viața spirituală a creștinilor Aceste roade sunt foarte vizibile
depinde de legătura lor cu Hristos. în caracter și în viață. Când aceste
Mlădița trebuie să fie obișnuită roade bune lipsesc (vezi Ic. 3:17),
cu butucul și să rămână în el, mlădițele nu mai aduc rod.
prinzându-se fibră cu fibră, primind
necesarul zilnic de sevă și hrană de
la rădăcină și de la întreaga viță,
până când devine una cu butucul
217
A curăța înseamnă a îndepărta ceea aceste cuvinte este combătută

ce este în plus. Caracterul se curăță înșelăciunea „odată mântuit,
prin încercările și experiențele pentru totdeauna mântuit”. Cei
vieții. Tatăl nostru ceresc (Vierul) care sunt în Hristos pot pierde
vede acest proces, îl urmărește. Și, legătura cu Dumnezeu și pot pieri.
chiar dacă „pedepsele” ni se par Salvarea este oferită doar dacă
dureroase, după ce trecem prin rămânem permanent în Hristos
școala lor, primim roada dătătoare până la capăt. Creștinul înfățișat
de pace a neprihănirii, pentru a prin mlădița tăiată poate afișa o
putea să dăm rod pe mai departe. formă de religie dar nu are putere
Nu există viață fără creștere. Viața de viață (vezi 2 Tim. 3:5). În timpul
are nevoie să se afle în continuă furtunilor vieții și a încercărilor se dă
dezvoltare. Desăvârșirea este pe față mărturisirea lui superficială.
rezultatul eforturilor unei vieți Tot așa cum mlădițele tăiate sunt,
întregi. în cele din urmă, strânse și arse, tot
așa și creștinii care nu aduc rod vor
Curățirea are loc și prin Cuvânt. fi nimiciți împreună cu cei nedrepți
Noi Îl primim pe Hristos, primind (vezi Mt. 10:28; 13:38-40; 25:41,
Cuvintele Sale. Imediat ce omul 46). Aici nu este vorba despre o
alege să urmeze Cuvântul lui neascultare fățișă, ci despre păcatul
Dumnezeu, Hristos, nădejdea neglijenței. Cunoașteți pilda despre
Slavei, ia chip în el (vezi Col. 1:27). oi și capre (vezi Mt. 25:31-46). Cei
care se aflau la stânga au fost excluși
Pentru a crește în Hristos și a aduce din împărăție pentru că au neglijat
roade este important să rămânem îndatoririle creștine practice.
permanent într-o relație strânsă cu
Hristos. Atenția sincopată acordată „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi
religiei nu este suficientă. Dacă rămâne în dragostea Mea, după
numai pentru o singură zi ne aflăm cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui
pe creasta unui val de zel religios, Meu şi rămân în dragostea Lui” (In.
iar ziua următoare alunecăm, nu 15:10). Privind în urmă, Isus putea
vom putea crește și avea putere spune cu certitudine: „Am păzit
spirituală. Fiecare mlădiță trebuie poruncile Tatălui Meu”. El a făcut
să aibă propria legătură cu vița, totdeauna ceea ce Îi era plăcut
fiecare trebuie să aducem roade. Tatălui (vezi In. 8:29). El nu a făcut
niciun păcat și nu s-a găsit minciună
„Dacă nu rămâne cineva în Mine, în gura Lui (vezi 1 Petru 2:22). Viața
este aruncat afară, ca mlădiţa Lui neprihănită a demonstrat faptul
neroditoare, şi se usucă; apoi că poruncile pot fi păzite cu ajutorul
mlădiţele uscate sunt strânse,
aruncate în foc, şi ard”. Prin
218
TEMA 18
lui Dumnezeu (Hristos, Lumina Hristos poate trăi bucuria la cele

lumii, pag. 24). mai înalte cote.
Păzirea poruncilor și rămânerea Capitolul pe care îl studiem tratează

în dragostea lui Dumnezeu vor și tema „Voi și lumea”. Isus spune
avea ca rezultat sigur bucuria că El a fost urât în această lume.
desăvârșită. De asemenea bucuria Din partea lumii vom avea partea
lui Hristos s-a concretizat prin de ură, dar între noi trebuie să se
împlinirea conștientă a misiunii manifeste iubirea (vezi In. 15:17).
Sale. Mântuitorul a simțit bucurie în Vom avea de înfruntat multe atacuri
împlinirea cu răbdare a planului lui și încercări din partea lumii, dar între
Dumnezeu de mântuire a omenirii. noi nu este permisă concurența
Scopul vieții Sale a fost acela de a-L (vezi Lc. 22:24). Lumea îi urăște pe
proslăvi pe Tatăl Său. Bucuria este a cei ale căror simpatie și interese nu
doua roadă a Duhului, enumerate corespund cu ea (vezi In. 7:7).
de apostolul Pavel (vezi Gal. 5:22).
Adevărata fericire nu se ascunde în „Dacă aţi fi din lume, lumea ar
râsul zgomotos sau în distracțiile iubi ce este al ei; dar, pentru că
deșarte ale plăcerilor lumești. nu sunteţi din lume şi pentru că
Adevărata împlinire a creștinului Eu v-am ales din mijlocul lumii, de
se regăsește în iubirea lui Hristos, aceea vă urăşte lumea” (In. 15:19).
în obținerea mântuirii, în slujirea Cauzele urii din partea lumii,
dezinteresată pentru oameni. amintite în versetele anterioare,
Bucuria de cea mai înaltă calitate sunt următoarele:
va fi experimentată numai în lumea 1. Rămânerea în Hristos (In. 15:4).
care va veni; dar chiar și aici, în
lumea noastră, cel care rămâne în 2. Aducerea roadelor neprihănirii
(In. 15:5).
3. Manifestarea lor (In. 15:16).
Viața neprihănită este o mărturie

deschisă și este un reproș direct adus
faptelor lumii (vezi In. 7:7; 1 In. 3:13).
Teologul Robertson ridică o serie de
întrebări provocatoare: vă urăște
lumea? Dacă nu, de ce? A devenit
lumea mai creștină, sau creștinismul
mai lumesc?
219
Isus avertizează și în privința aceea, Pavel le scria credincioșilor:

persecuțiilor. El spune: „vă vor „pentru ca nimeni dintre voi să nu
prigoni”. Isus îi mai avertizase se clatine în aceste necazuri, căci
cu privire la acest lucru (vezi știți singuri că la aceasta suntem
Mt. 10:17-23). El nu dorea ca ucenicii rânduiți” (1 Tes. 3:3; compară
să cadă în deznădejde atunci când cu Filipeni 1:29; 2 Tim. 3:12;
persecuția va veni cu toată puterea Mărturii, vol. 8, pag. 127-129).
asupra lor. Cât de eficientă a fost
această lecție când curajul lor În In. 15:26 Isus este prezentat ca
neînfricat s-a întâlnit ulterior față fiind Cel care trimite Duhul Sfânt, în
în față cu bătăi, închisoare, torturi timp ce în In. 14:26 – Tatăl trimite
și moarte (vezi Fapte 5:41; 16:22- Duhul. Nu este nicio contradicție
25)? Confruntat cu prigoana de între aceste afirmații. Tatăl și Fiul
moarte (vezi 2 Cor. 4:8-12; 11:23- lucrează în deplină înțelegere (vezi
38), Pavel a putut spune: „Căci In. 10:30).
întristările noastre ușoare de o
clipă lucrează pentru noi tot mai
mult o greutate veșnică de slavă”
(2 Cor. 4:17). Teama și groaza
pentru persecuția ce îi așteaptă,
trebuie să fi înfiorat tânăra
comunitate din Tesalonic. De
ÎNTREABĂ-TE!
1. Ce semnificație au cuvintele: „a
rămâne în ...”?
2. Ce se întâmplă dacă un
credincios încetează să mai
rămână în Hristos? Ce se
întâmplă dacă un credincios nu
aduce rod?
3. Enumerați caracteristicile unui
ucenic adevărat?
4. Explicați în propriile cuvinte
versetul din In. 15:16.
220
TEMA 18
MEDITEAZĂ!
La începutul capitolului Isus Este interesant să amintim în
folosește imaginea viței. Pe timpul continuare faptul că lemnul de viță
lui Isus vița de vie era cultivată în nu este bun pentru nimic. Este prea
toată Palestina și ea crește și astăzi. moale pentru a fi utilizat și, în ciuda
Vița de vie are nevoie de îngrijire faptului că legile acelor timpuri
atentă pentru a aduce roade bune cereau ca din când în când oamenii
și îmbelșugate. Ea este cultivată pe trebuiau să aducă lemne la templu
versanții și terasele dealurilor. Solul pentru a fi folosite la jertfe, lemnul
trebuie să fie curat. Uneori este de viță nu era acceptat. Singurul
lăsată să crească pe spaliere, alteori lucru ce putea fi făcut cu joardele
se târăște pe pământ, sprijinită pe de viță era să fie aruncate în foc.
araci scurți cu o furcă în vârf, alteori Acest detaliu ne clarifică și mai
se agață pe ușile caselor țărănești, bine cuvintele lui Isus cu privire la
dar oriunde crește, pregătirea mlădițele neroditoare.
solului este esențială. Crește
luxuriant și ramificat și are nevoie Urmașii lui Hristos sunt asemenea
de tăiere și curățare constantă. mlădițelor de viță. Unii sunt
reprezentați de mlădițele vii,
Vița de vie crește așa de bogat că roditoare. Alții sunt reprezentați
este nevoie ca butucii să fie plantați prin mlădițele uscate, care nu
la trei metri unul de altul, ținându- rodesc. La cine S-a referit El atunci
se cont de faptul că ea se întinde când a vorbit despre mlădițele
foarte repede pe pământ. Vițele neroditoare? Există două
tinere nu dau rod în primii trei ani, răspunsuri la această întrebare. În
ci mlădițele sunt curățate foarte primul rând erau vizați israeliții. Ei
drastic în fiecare an pentru a-și erau mlădițele viței lui Dumnezeu.
păstra vitalitatea. Când vița atinge Nu îi simbolizaseră în acest fel și
vârsta maturității, este tăiată numai profeții, rând pe rând? Dar ei nu au
de două ori pe an. Butucul conține ascultat pe Dumnezeu, L-au respins
două tipuri de mlădițe: roditoare și de aceea au devenit uscați și
și neroditoare. Cele neroditoare neroditori. În al doilea rând, Isus i-a
sunt tăiate foarte scurt pentru a nu avut în vedere pe creștini în general,
consuma energia butucului. Vița cei al căror creștinism era alcătuit
nu poate aduce rodul dorit fără din cuvinte fără fapte, cei care
această curățare, iar Domnul Isus erau mlădițe nefolositoare, frunze
știa acest lucru. fără fructe care apostaziaseră. Ei
221
au ascultat Cuvântul și l-au primit, ne va face mlădițe roditoare. Vom

dar au căzut, au devenit trădători fi prietenii lui Dumnezeu, viața
ai propriului lor Învățător, Căruia Îi și comportamentul nostru Îl vor
promiseseră cândva ascultare. proslăvi pe Dumnezeu.
Astăzi există trei posibilități de a

deveni mlădițe neroditoare: refuzul
total de a asculta de Isus Hristos;
ascultarea cu buzele, fără fapte sau
acceptarea lui Isus ca Domn și apoi
părăsirea Lui, în situațiile dificile sau
din dorința de a acționa așa cum ne
place.
Este foarte important ca astăzi să

fim mlădițe vii, să avem legătură
cu Vița, să rămânem în Hristos. Isus
a avut o legătură neîntreruptă cu
Tatăl cât timp a fost pe pământ. În
mod frecvent Isus rămânea Singur
în rugăciune, petrecând noaptea
în comuniune cu Tatăl. Și noi
astăzi avem nevoie de o legătură
permanentă, durabilă cu cerul. Este
un subiect vital care trebuie să fie o
prioritate pentru noi. Începeți prin
a avea o legătură cu Dumnezeu în
fiecare dimineață.
Câteva minute dimineața, petrecute

în comuniune cu Dumnezeu, ne vor
fi de folos pe parcursul întregii zile,
pentru că nu putem să ținem piept
răului fără a-L avea pe Hristos în
inima noastră.
Relația permanentă cu cerul și

sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu
ne vor îmbogăți cu adevăruri
spirituale, veșnice. Acest lucru ne va
pregăti și ne va inspira să fim activi,
222
«
TEMA 18
«Despărțită de viță, mlădița nu poate să trăiască. Nici voi, a

zis Isus, nu puteți trăi despărțiți de Mine. Viața pe care ați
primit-o de la Mine nu poate fi păstrată decât printr-o legătură
neîntreruptă. Fără Mine nu puteți birui nici un păcat și nu puteți
să vă împotriviți nici unei ispite. „Rămâneți în Mine, și Eu voi
rămâne în voi.” A rămâne în Hristos înseamnă a primi fără încetare
Duhul Lui și a trăi o viață de supunere fără rezerve în slujba Lui.
Canalul de legătură între om și Dumnezeu trebuie să fie deschis
continuu. După cum mlădița trage neîntrerupt seva din vița-de-
vie, tot astfel și noi trebuie să ne prindem de Isus și să primim de
la El, prin credință, tăria și desăvârșirea Lui de caracter»
223
ACȚIONEAZĂ!
În săptămâna ce va urma trezește-te puțin mai devreme și începe-ți ziua cu

rugăciune și citirea Bibliei. Încheie ziua cu mulțumire. La viitoarea întâlnire
de tineret împărtășește răspunsul la întrebările următoare:
1. A fost ușor să faci aceste schimbări?
2. Cum a fost influențată ziua ta de legătura de dimineață cu cerul?
3. Vei continua să faci la fel și săptămâna viitoare?
Pentru această provocare trebuie să completați un tabel (Nume/Prenume/

Patronimic, număr de contact). Cu ajutorul pastorului, al comitetului
comunității și al membrilor bisericii faceți o listă cu tinerii care au încetat,
din diferite motive, să mai frecventeze întâlnirile de tineret și biserica.
Începeți să vă rugați pentru aceste persoane (hotărâți modalitatea în care
vă veți ruga, ora, ziua, dacă vă veți suna pentru rugăciune sau fiecare se
va ruga personal). Plănuiți modul în care să le acordați atenție, organizați
o întâlnire interesantă (ieșire în aer liber, întâlnire de tineret, serviciu divin
la care i-ați putea invita).
224
TEMA 18
CULORILE
Conducătorul jocului dă comanda: „Atingeți-vă de galben: unu, doi,

trei!”. Jucătorii vor trebui să pună mâna cât mai repede pe ceva care
are acea culoare. Cine nu reușește este scos din joc. Comanda se
repetă, schimbându-se culoarea. Câștigă cel care rămâne ultimul.
JOCUL CIOCOLATEI
Materiale necesare: zar, mănuși foarte groase, fără degete. O

tabletă de ciocolată (ambalată), cuțit și furculiță.
Sfat: dacă vreți ca ciocolata să nu se mănânce în câteva secunde,
jucătorii trebuie să poarte mănuși foarte groase, fără degete.
Mănușile sunt indispensabile desfășurării acestui joc. Doar cu
mănuși jocul este interesant. Curios este faptul că acest joc este
foarte popular și printre cei maturi, datorită ciocolatei. Lăsați
ciocolata ambalată. Jucătorii vor arunca pe rând zarul. Cel care
aruncă 6, îmbracă mănușile înainte de a pune mâna pe cuțit sau
furculiță. Apoi trebuie să încerce să mănânce din ciocolată, folosind
doar cuțitul și furculița. El va continua să mănânce până când un alt
jucător va arunca 6.
EVGHENII VELIKASOV,
Director al Departamentului Tineret
din cadrul Misiunii Siberia de Est
225
U N A L T M Â N G Â IE TO R
TEMA 19
UN ALT
MÂNGÂIETOR
CITEȘTE!

«Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă
duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni
la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite»
(Ioan 16:7)
226
TEMA 19
ASOCIERI
Conducătorul jocului numește un participant care va spune primul cuvânt.

Apoi, pe rând, jucătorii vor spune câte un cuvânt care se poate asocia
cu cel dinainte, formându-se un lanț al cuvintelor. Dacă apare o pauză,
jucătorul care nu găsește un cuvânt potrivit va fi eliminat din joc. Cel care
rămâne ultimul este câștigător.
Exemplu: câmp-iarbă-oaie-lână .....

1. Despre ce vremuri tulburi i-a avertizat Isus pe ucenici? In. 16:1-3
2. De ce nu i-a avertizat Isus pe ucenici de la început cu privire la
prigonire? In. 16:4
3. De ce ucenicii nu L-au întrebat pe Isus unde se duce? In. 16:5, 6
4. Ce făgăduință trebuia să se întâmple după înălțarea lui Isus la cer?
In. 16:7
5. Ce va face Duhul Sfânt când va veni pe pământ? In. 16:8-10, 13
6. Conform cuvintelor lui Isus, când va fi bucuria ucenicilor deplină?
In. 16:24
7. Cum le-a explicat Isus ucenicilor dragostea Tatălui față de ei? In. 16:27
8. Pentru ce credeau ucenicii că Isus a ieșit de la Tatăl? In. 16:30
9. Conform cuvintelor lui Isus, ce trebuia să se întâmple cu ucenicii în
timpul răstignirii Sale? In. 16: 32
10. De ce poate avea pace un creștin chiar și atunci când este prigonit?
In. 16:33
227
FAPTE
— Pe timpul lui Ioan mulți creștini fuseseră excluși din Sinagogă,
probabil sub influența propagandei fariseilor palestinieni. Chiar
dacă vrăjmașii iudei ai creștinilor din Asia Mică, se pare, nu i-au ucis
în mod deschis, vina lor pentru moartea de martir a acestora este
semnificativă. Predând un iudeo-creștin romanilor și spunând că
nu este evreu, îl lipseau pe creștin de dreptul legal de a nu se
închina împăratului. Îngrijorați de faptul că creștinii aparțin unei
mișcări mesianice sau apocaliptice, a cărei ascensiune ar putea
duce la conflicte cu autoritățile romane, mulți lideri de sinagogă
au crezut probabil că, trădând creștinii, vor aduce pace în restul
comunităților lor (vezi In. 11:50). Iar persecuțiile erau considerate
o formă de slujire față de Dumnezeu.
— Ioan le induce cititorilor convingerea că relația lor personală și

plină de încredere cu Dumnezeu prin Duhul mărturisește despre
alegerea lor, diferențiindu-i de vrăjmașii lor.
— Femeile mureau adesea la naștere. Profeții folosesc adesea

metafora unei femei în chinuirile facerii, reprezentând prin
aceasta chinurile care sunt adesea asociate încercării. În câteva
versete din Vechiul Testament, aceste chinuri sunt un simbol
al începutului unei ere noi, mesianice. În iudaismul timpuria
metafora chinurilor nașterii se referea la perioada de încercare
ce preceda sfârșitul lumii și învierea morților.
— În contextul Evangheliilor capacitatea lui Isus de a cunoaște

întrebările, înainte ca ele să fie rostite, este o mărturie a
cunoștințelor Sale neobișnuite.
228
TEMA 19
ТЕМА
EXPLICAȚII
Iudeii care îi persecutau pe
apostoli socoteau că evangheliştii
aceştia erau hulitori care căutau
să răstoarne religia pe care o
înfiinţase Dumnezeu (vezi Fapte
6:13, 14; 21:28-31). O reflectare
a zelului iudeilor pentru religia
lor şi a geloziei cu care căutau să
«
ocrotească cultul ei, se găseşte în
unul din perceptele din Mishnah:
Dacă cineva fură Kiswah-a, sau
blestemă prin descântece, sau
coabitează cu o femeie păgână
[lit. siriană], este pedepsit de zeloţi. «Isus a venit în această lume,
Dacă un preot săvârşeşte slujba la a trăit o viață curată și a murit
Templu când este necurat, fraţii
săi preoţi nu-l acuză de aceasta la
pentru a lăsa moștenirea
Beth Din, ci preoţii tineri îl scot din Sa Bisericii sub forma unor
Curtea Templului şi-i despică ţeasta comori neprețuite încredințate
cu ciomegele. [Despre] un laic care administrării ei. El i-a făcut pe
a îndeplinit serviciul în Templu,
R. Akiba zicea: El este sugrumat; ucenicii Săi păstrătorii celor mai
Înţelepţii zic: [Moartea lui este] din prețioase doctrine, neamestecate
mâinile Cerului (Sanhedrin 9. 6, cu erorile și tradițiile oamenilor.
ed. Soncino a Talmudului, p. 542).
Paginile raportului istoric cuprind El S-a revelat lor ca fiind Lumina
repetate persecuţii săvârşite în lumii, Soarele dreptății. Și le-a
numele religiei. făgăduit Mângâietorul, Duhul
Avertizările lui Isus trebuiau să Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în
întărească credința ucenicilor în numele Său»
ceasul prigonirii.
(E. White,
Semnele timpului, 16 noiembrie 1891)
229
«
De fapt, atâta timp cât a fost

pe pământ, persecuția a fost
îndreptată împotriva Sa. Dar după
înălțarea Lui ura vrăjmașului a fost «Duhul Sfânt este mereu gata să
transferată asupra reprezentanților
Domnului.
lucreze la inima omului. Rămâne
doar ca oamenii, care doresc
Ei erau absorbiţi în gânduri egoiste să învețe de la Dumnezeu, să
şi nu se gândeau la bucuria
Învăţătorului lor la perspectiva de aibă o legătură strânsă cu El,
a Se întoarce la Tatăl Său şi de a iar făgăduința cu privire la un
duce planul mântuirii un pas mai Mângâietor care să îi învețe și
aproape de terminare. Era de folos
ca El să Se ducă (cap. 16:7).
să le reamintească tot ceea ce
le-a spus Isus ucenicilor Săi, se
Moartea, învierea şi înălţarea va împlini negreșit. Dar dacă
lui Hristos erau evenimente
importante în realizarea planului întrerupem legătura noastră cu
de mântuire. Fără de acestea era Dumnezeu, nu mai putem învăța
Spiritului nu ar fi devenit o realitate. în școala lui Hristos. Sufletele
Plecarea Lui era în felul acesta spre
folosul şi binele ucenicilor. În trupul
care pier și pentru care Hristos a
lui încarnat Isus nu ar fi putut să murit ne vor fi indiferente»
fie pretutindeni de faţă, dar prin
(E. White, Ye Shall Receive Power,
mijlocirea Duhului, Isus putea fi cu pag. 38)
fiecare din urmaşii Săi totdeauna şi
în toate locurile (vezi Matei 28:20).
În ce privește păcatul. Lucrul

acesta l-a făcut şi Isus (cap. 7:7).
Ziua Cincizecimii, ziua când s-a
revărsat darul Duhului, a fost o
impresionantă expunere a acestui
aspect al lucrării Duhului. Aceia
care au auzit cuvântarea lui Petru
au fost străpunşi în inimă (Fapte
2:37). Una din cele dintâi dovezi
ale lucrării Duhului Sfânt este
convingerea adâncă pe care cineva
o are că este păcătos.
230
TEMA 19
În ce privește neprihănirea. Spiritul ani cu ucenicii, timp în care El îi

nu numai că dă pe faţă păcatul; El învăţase cu credincioşie din cele
convinge cu privire la neprihănire. dumnezeieşti. Ei învăţaseră mult,
El îi îndeamnă pe oameni să dar mai erau încă multe lucruri care
accepte neprihănirea lui Hristos, mai rămâneau să fie descoperite
atât cea atribuită (Romani 10:3- (vezi la cap. 14:26). Înţelepciunea lui
10), cât şi cea împărtăşită (Galateni Dumnezeu este infinită şi nu poate
2:20; Filipeni 2:13). fi epuizată. O viaţă întreagă de
studiu sârguincios ne dă privilegiul
Judecata. De asemenea, Isus i-a de ne face numai o părere limitată
avertizat pe oameni cu privire la cu privire la comorile infinite ale
judecata viitoare (Matei 5:21, 22; cunoştinţei spirituale.
10,15; 11:22, 24; 12:36). Nimeni
nu poate scăpa de judecată; Totuşi, este tot aşa de adevărat că
ea este tot atât de sigură ca şi toate descoperirile şi invenţiile cu
moartea (Evrei 9:27). Deşi teama adevărat ştiinţifice îşi au obârşia în
de judecată nu trebuie să fie primul Dumnezeu.
motiv pentru a face binele, totuşi,
ea este un mijloc puternic de a Nu va vorbi de la El. Isus declarase
trezi minţile întunecate de păcat acelaşi lucru cu privire la Sine
şi adesea, şi pe bună dreptate, se (cap. 12:49; 14:10). Sursa ultimă a
face apel la ea (vezi Marcu 9:43- autorităţii era Dumnezeu.
48; Apocalipsa 14:9-11). Vezi la
Ioan 16:11. Astfel Duhul îi Lucrurile viitoare. Isus descoperise
convinge pe oameni de păcatul lucruri viitoare (Matei 24 etc.).
lor, îi îndreaptă la mântuirea şi Dar trebuia să se dea mai multă
neprihănirea care este în Isus lumină cu privire la cele viitoare.
şi-i avertizează de consecinţele Profeţiile Apocalipsei sunt un
continuării în păcatele lor şi de exemplu remarcabil de felul cum
neglijare a mântuirii oferite fără s-a împlinit aceasta. Cu privire la
plată. soliile către biserică Ioan a declarat:
Să asculte ce zice bisericilor Duhul
Dumnezeu a prevăzut numai (Apocalipsa 2:7, 11).
un singur mijloc de mântuire
(Fapte 4:12; 1 Corinteni 3:11), şi Cea dintâi puţină vreme din
anume, credinţa în Isus Hristos In. 16:16 este în general înţeleasă că
(Ioan 3:16; 18:36). se referă la timpul scurt intervenind
până la Paşte şi a doua puţină vreme
Mintea omenească este capabilă la cele trei zile dintre crucificare şi
să adune adevărul într-o măsură înviere. Unii au sugerat un dublu
limitată. Isus petrecuse peste trei înţeles la cuvintele lui Hristos, mai
231
întâi, că ele se referă la moarte şi Finalul capitolului include cuvintele

înviere şi al doilea, că ele se referă lui Isus care lasă să se subînțeleagă
la înălţarea la Tatăl şi revenirea Sa că ucenicii nu aveau o credință
la sfârşitul veacului (cap. 14:1-3). desăvârșită.
Revenirea aceasta este prezentată
în altă parte ca nefiind departe: Cel Ucenicii mărturisesc aici credinţa
ce adevereşte acestea zice: Da, Eu în capacitatea Lui de a citi inimile.
vin curând (Apocalipsa 22:20; cf. El demonstrase capacitatea Lui de
cap. 1:3). Totuşi, având în vedere a răspunde la dorinţa nerostită a
explicaţia din Ioan 16:20-29 se inimilor lor (v. 17-19). Hristos nu
pare că lucrul cel mai bun este de tăgăduieşte că ei credeau; El doar
a considera pasajul ca o referire la lasă să se subînţeleagă că credinţa
evenimente ale viitorului imediat. lor fusese nedesăvârşită.
Isus nu dă un răspuns direct
Chiar și atunci când avea să fie
la întrebarea ucenicilor, dar
părăsit, El nu avea să fie lăsat
revarsă o lumină nouă asupra
singur. Hristos avea o legătură
circumstanţelor care însoţeau
neîntreruptă cu Tatăl Său. El îi
evenimentele care aveau să aibă
cheamă să se îmbărbăteze. Acest
loc peste puţină vreme.
lucru înseamnă „să aibă curaj”, să
Vrăjmaşii lui Isus s-au bucurat fie „îndrăzneți”. Eu am biruit lumea.
când El a fost adus la tăcere. Isus privea cu încredere înainte
Totuşi, bucuria lor a fost de scurtă către cruce, deplin încrezător
durată, aşa cum a fost şi întristarea că va fi biruitor asupra puterilor
prietenilor lui Isus. întunericului (vezi Coloseni 2:15).
Stăpânitorul lumii acesteia urma să
Mijlocirea lui Hristos nu urma să fie înfrânt (vezi la cap. 12:31; 14:30;
biruiască vreo repulsie sau lipsă de cf. cap. 16:11), iar ucenicii nu aveau
bunăvoinţă din partea Tatălui de a nimic de temut.
asculta rugăciunile sfinţilor. Tatăl
Însuşi îi iubea pe ucenici (vezi v. 27)
şi era tot atât de dispus să răspundă
la rugăciune ca şi Fiul. Subiectul
ilustraţiei în prezentarea lui Isus
ca Mijlocitor (Evrei 7:25) este că
numai prin mijlocirea sacrificiului
nemărginit al Fiului este posibil
ca atât Tatăl, cât şi Fiul să extindă
plinătatea binecuvântării la
solicitant.
232
«
TEMA 19
ТЕМА
«— Cum te raportezi la pocăință?

— Răspunsul la această întrebare este foarte serios. Orice păcătos
trebuie să primească o șansă la curățire. Dar nu înțeleg de ce
mulți oameni se pocăiesc pentru a păcătui apoi din nou cu forțe
proaspete. De fapt, oamenii au inventat tot felul de lucruri
îngrozitoare cu privire la iad. Dar, de fapt, totul este mult mai
îngrozitor. Iadul este un loc în care omului i se descoperă în toată
claritatea lipsa de sens a vieții sale păcătoase. Cu toate acestea
omul se privează de dreptul său la pocăință»
(Fazil Iskander)
ÎNTREABĂ-TE!
1. Ce înseamnă pentru tine astăzi
„să fii prigonit”? Cunoști oameni
care au libertatea îngrădită din
cauza mărturisirii de credință?
Ce crezi, ești gata pentru
încercări în viitor?
2. Meditează asupra creșterii tale
spirituale. Te mustră Duhul
Sfânt cu privire la păcat? Cum
reacționezi tu la glasul Duhului
Sfânt?
3. În ce fel te ajută faptul că Isus a
biruit lumea te ajută să faci față
întristării și suferinței?
4. Ce crezi, dacă Isus ți-ar vorbi
astăzi, ar face acest lucru prin
intermediul unei pilde sau ar
vorbi direct cu tine?
233
MEDITEAZĂ!
Mă simt bine când Îl văd pe Isus Eric Alexandrovici: „Studenta mi s-a

cu zâmbetul pe față. Când privesc părut a fi o fată excelentă – educată
imaginile care Îl înfățișează pe (învățase bine și primise diplomă
Mântuitorul, văd mereu pe fața roșie), muncitoare, capabilă să
Sa durere, părere de rău, luptă, învețe foarte repede modul de
suferință. Citind capitolul 16 al viață din taiga, fără pretenții, chiar
Evangheliei după Ioan, observ dacă era din Moscova și avea numai
bucurie. Da, Lui continuă să Îi 17 ani.
pese și să se îngrijească de urmașii
Săi, dar spune că de acum înainte Și iată că această fată, membră în
Duhul Sfânt li se va alătura și Komsomol, eminentă, s-a pierdut
îi va conduce pe credincioși la de tabără, noaptea sau dimineața
desăvârșire, că El va fi proslăvit. devreme, în data de 15 iunie 1981.
Tatăl din cer va răspunde în cele din
urmă rugăciunilor pentru că El este Cât de mult va putea rezista această
Biruitorul! tânăra în taigaua din Yakutia?
În iunie 1981, Natasha Kosorukova, Un locuitor experimentat din taiga

studentă a Colegiului de Geologie a spus că va rezista maxim două
din Moscova, a venit să facă practică săptămâni, nu mai mult. După
în expediția lui Amakin pe malurile această omul nu mai poate înainta,
lacului Vilyuy, care a fost organizată va zăcea fără putere și va muri de
anual din 1952 până în 1992, și a foame. În căutarea fetei au fost
fost trimisă la detașamentul lui E. A. implicați toți. Două elicoptere MI-2
Alekseev. Iată ce scria în jurnalul său și MI-8 au pieptănat regulat zona,
234
TEMA 19
de-a lungul Vilyuy lângă confluența pierderi uriașe. Numai decolările

râului Batamayka, două bărci cu elicopterelor MI-2 și MI-8 costaseră
motor au navigat în speranța că foarte mult.
fata va ieși de-a lungul Batamayka
spre Vilyuy, deplasându-se în aval Una dintre principalele întrebări
de râu. Căutarea se desfășura zi de adresate Nataliei de către membrii
zi. expediției a fost următoarea: de ce
nu a acționat conform instrucțiunilor
Pe 4 iulie au fost găsite urme și nu a mers de-a lungul râului
relativ proaspete în amonte pentru a ajunge la Vilyuy, ci a mers
de Batamayka, la patruzeci de în amonte de râul Batamaika? Acest
kilometri de cele găsite anterior. Pe lucru a făcut căutarea mult mai
8 iulie, la ora 23:30, a fost primit un dificilă. Putea fi găsită în primele trei
mesaj radio care spunea că grupul zile. Totuși, Nataliei i-a fost greu să
lui Erik Alekseev a găsit urme lăsate explice de ce a procedat așa și nu
de Kosorukova pe cursul superior altfel.
al pârâului Horonoch, care se varsă
în râul Tonguo. După realimentare, Citind această istorie mi-am
elicopterul transferă detașamentul reamintit de copiii mei. Când făceau
Ptichkin și, în plus, aduce oameni ceva greșit, venea „ceasul judecății”
la detașamentul lui Shirochensky și eu întrebam vinovatul: „De ce ai
pentru a pieptăna zona de pe cursul făcut așa”?. Răspunsul la această
superior al pârâului Horonoch. întrebare era, de regulă, tăcerea.
Mai târziu am înțeles că este o
Și iată că în stația radio se aude un întrebare nefolositoare.
mesaj incredibil: Kosorukova a fost
găsită! Este vie! Slavă Domnului! Ea Mântuirea noastră nu a fost
a fost descoperită de Eric Alekseev realizată ușor. Isus a folosit întregul
între șapte și opt în seara zilei de 10 potențial al cerului. Noi suntem cei
iulie. Dacă luăm în calcul rătăcirea care singuri îngreunăm mântuirea.
ei prin taiga, putem spune că a Îndepărtându-ne de Dumnezeu,
parcurs cel puțin 200 km în tot acest acționăm împotriva tuturor
timp. Cele 25 de zile de înfometare instrucțiunilor. În ciuda complexității
se sfârșiseră... situației, suntem încă miliarde. Toți
ne considerăm înțelepți, credem că
Totuși, după primele minute de știm ce avem de făcut, că putem
bucurie, a venit supărarea, întrucât învăța și fiecare decizie a noastră
mulți au primit mustrări, au fără Dumnezeu ne conduce spre
pierdut o lună de muncă pe teren, moarte. Există însă o veste bună. El
ceea ce a cauzat pagube lucrării a biruit! Calea spre mântuire a fost
planificate, iar expediția a suferit străbătută!
235
ACȚIONEAZĂ!
ACTVITATE INDIVIDUALĂ
Găsește timp în această săptămână pentru a citi capitolul „Pocăința” din

cartea „Calea către Hristos”. În timp ce citești capitolul, notează gândurile
cele mai importante și cere-I lui Dumnezeu ca El să te ajute să începi să
duci o viață biruitoare.
Mulți oameni trăiesc în lumea noastră cu simțământul vinei, fără să știe că

Duhul Sfânt nu numai că ne mustră, dar ne și descoperă posibilitatea de
a trăi o viață nouă. Pregătiți un set de 7 cărți poștale cu versete sau citate
din Biblie care se potrivesc. Cere unui designer să te ajute să le proiectezi.
Alcătuiește o listă de corespondență de 7 zile pentru tineri și membrii
bisericii, pentru a le aminti că Duhul Sfânt este Mângâietorul care ne ajută
să ne pregătim pentru a-L întâmpina pe Tatăl ceresc.
236
TEMA 19
ȘEFUL ȘI SECRETARUL
Materiale necesare: câteva articole din ziare (câteva articole de

aceeași mărime), pixuri, foi, acadele Chupa-Chups.
Jucătorii se împart în echipe. Unul va dicta textul, celălalt va scrie.
Perechile trebuie să se afle la 3-4 metri una de alta. Șeful dictează
și secretarul scrie. Perechea care termină prima de scris textul este
câștigătoare. Șefii, atunci când dictează, trebuie să aibă în gură o
acadea Chupa-Chups (preferabil cât mai mare).
INDICIUL
În acest joc, fiecare jucător trebuie să aleagă un erou biblic sau doar
o persoană celebră și să preia fie o zicală celebră despre această
persoană, fie o frază sau un cuvânt care va ajuta grupul să obțină
un indiciu și să înțeleagă cine este.
De exemplu: porumbel, măslin - Noe; Președinte - Abraham Lincoln.
ROMAN CHISACOV,
Director al Departamentului Tineret al Diviziunii Euro-Asia
237
R U G Ă C IU N E A LU I IS U S
TEMA 20
RUGĂCIUNEA
LUI ISUS
CITEȘTE!

«Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască
pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus
Hristos pe care L-ai trimis Tu»
(Ioan 17:3)
238
TEMA 20
DISCUȚIE DESPRE VALORI
Participanții își pot spune pe rând părerea sau pot forma grupe de 2-3
persoane pentru a discuta teme/întrebări, propuse de conducătorul
jocului. La fiecare 1-2 minute conducătorul jocului propune o nouă temă
de discuție. Teme pentru discuție:
1. Din tot ceea ce ai făcut în anul care a trecut, ce crezi că a fost cel mai
important?
2. Ce emoții îți este cel mai ușor/greu să manifești?
3. Ce informații despre tine sunt cunoscute doar de către puțini oameni?
4. Ce apreciezi la prietenii tăi?
5. Cu ce ai vrea să te ocupi peste 5 ani?
6. Care este deviza vieții tale?
7. Ce problemă nu poți rezolva cu niciun chip?
8. Ce ți se pare valoros în relațiile cu un băiat/fată?
9. Ce prețuiești cel mai mult în viață?
10. Ce îți place la tine?

1. Cui vrea Dumnezeu să îi dea viață veșnică? In. 17:2
2. În ce constă viața veșnică? In. 17:3
3. În ce a constat misiunea lui Isus pe pământ? In. 17:6
4. Ce au cunoscut cei cărora Isus le-a dat cuvântul Tatălui? In. 17:7, 8
5. Pentru cine S-a rugat Isus? In. 17:9
6. Pentru cine își făcea griji Isus? In. 17:11
7. Pe cine și de ce nu putea păzi Isus? In. 17:12
8. De ce îi urăște lumea pe urmașii lui Isus? In. 17:14
9. Ce poate sfinți un om? In. 17:17
10. Când va crede lumea că Isus este Trimisul cerului? In. 17:21
11. Conform cuvintelor lui Isus, unde dorește El să îi vadă pe prietenii Săi?
In. 17:24
12. Ce le-a descoperit Isus locuitorilor acestui pământ? Ce ne descoperă
acest lucru? In. 17:26 239
FAPTE
— În această rugăciune Isus vorbește despre unitatea Sa cu Tatăl
și împărtășirea cu slava Lui sub forma înțelepciunii eterne.
In. 12:23-33 ne spune că Isus va redobândi plinătatea slavei
doar prin cruce.
— 17:1 - se obișnuia ca rugăciunea să fie înălțată cu ochii ațintiți

spre cer (Ps. 121:1; Ps. 123:1). Dacă Moise doar a reflectat slava
lui Dumnezeu (vezi Ex. 33:34), Isus va fi proslăvit cu acea slavă
pe care o avea la Tatăl înainte de întemeierea lumii (17:5).
— 17:2 - În Vechiul Testament sensul cuvântului „făptură” este

sinonim cu om, omenire. Dumnezeu a promis să dea autoritate
conducătorului ales de El (Is. 9:6; Dan, 7:13, 14) numai la
sfârșitul timpului; pe acest fundal moartea și învierea lui Isus
nu este numai un moment în istoria omenirii ci este punctul
culminant al istoriei, semnificând instaurarea lumii noi.
— 17:3 - și în alte texte ebraice, scrise în limba greacă, cunoașterea

de Dumnezeu este, de asemenea, identificată cu viața veșnică,
aici însă viața veșnică este dată de cunoașterea lui Dumnezeu
prin Isus Hristos.
— 17:4, 5 - despre „săvârșirea lucrării” vezi In. 19:30. Dumnezeu

spune în Vechiul Testament că nu va da slava Sa nimănui
(Is. 42:8; 48:11), de aceea rugăciunea lui Isus ca să fie proslăvit
cu slava Tatălui este o mărturie a faptului că El pretindea că
este divin.
24 0
TEMA 20
— 17:6 - Dumnezeu îi poruncise lui Moise să descopere poporului

Numele Său (Ex. 3:13, 15); descoperindu-Și Numele, Dumnezeu
a arăta care este natura Sa (Ex. 33:19; 34:5, 14).
— „A proslăvi” sau „a sfinți” Numele lui Dumnezeu înseamnă a

demonstra sfințenia Sa.
— 17:12 - Aici Isus face trimitere la Ps. 42:9, pe care îl citează și în

In. 13:18. Conform învățăturii iudaice, Dumnezeu se adresează
mai sever unui apostat decât unuia dintre neamuri, pentru că
acesta a cunoscut adevărul dar l-a respins..
— 17:13–19 - Dacă Dumnezeu a sfințit sau a pus de o parte

poporul Său față de alte popoare, dându-i Legea, atunci
venirea lui Isus, ca întrupare a Legii, i-a separat și mai mult pe
urmașii Săi de lume. Isus vorbește despre ucenicii Săi ca despre
adevărata rămășiță a lui Israel.
— 17:20–26 - rugăciunea lui Isus pentru viitorii ucenici.
— Unitatea dintre Tatăl și Fiul ar trebui să fie un exemplu de

urmat pentru credincioșii care rămân în El. Israeliții credeau
că Dumnezeul lor este Singurul Domn, și dovedeau faptul că
Îl înțeleg în acest fel pe Dumnezeu prin coeziunea lor între
celelalte popoare, înconjurați fiind de o lume ostilă. Unitatea
invocată de Isus aici le spunea multe lucruri cititorilor epistolei,
confruntați cu atacurile din partea sinagogilor și, poate, a
apostaților care părăsiseră rândurile lor. Urmașii lui Isus erau
o rămășiță în comparație cu lumea ostilă ce îi înconjura și, ca
orice minoritate, avea nevoie de unitate.
241
în învăţăturile lui Isus (cap. 8; 10;
EXPLICAȚII etc.). Iudeii L-au acuzat de hulă şi
L-au înfierat ca impostor pentru
Rugăciunea aceasta a încheiat faptul că pretindea că Dumnezeu
sfatul lui Isus de despărţire început era Tatăl Său, dar ucenicii erau
în odaia de sus şi continuat pe convinşi de adevărata Lui origine şi
drumul spre Ghetsemani. Această identitate.
rugăciune este cea mai lungă din
rugăciunile relatate ale lui Isus. Pentru ei Mă rog. Ucenicii fuseseră
Bengel spune cu privire la cap. 17 deja prezentaţi (v. 6-8); acum
că din toate capitolele din Scriptruă începe rugăciunea pentru ei. Nu
acesta este cel mai uşor în ce mă rog pentru lume. Adică, în
priveşte cuvintele; cel mai profund timpul de faţă. Pentru moment
în ce priveşte ideile. Rugăciunea se Isus se concentrează la ucenicii
împarte în mod natural în trei părţi: Săi. Isus nu prezintă lumea ca
1. Rugăciune pentru Sine (v. 1-5); fiind în afară de limitele purtării
de grijă a Lui sau a Tatălui Său.
2. Rugăciune pentru ucenici
Dumnezeu iubeşte lumea şi oferă
(v. 6-19);
în dar mântuirea tuturor (Ioan 3:16;
3. Rugăciune pentru toţi Apocalipsa 22:17). Mai târziu Isus
credincioşi (v. 20-26). cuprinde în rugăciunea Sa şi pe cei
ce vor crede în Mine prin cuvântul lor
Isus subliniază ceea ce este cel (Ioan 17:20).
mai important: „Să te cunoască pe
Tine!”. Cunoaşterea experimentală, Tatăl a fost proslăvit prin ascultarea
vie, duce la viaţă veşnică. Nu există lui Hristos (vezi la v. 4). La fel Fiul
mântuire în simpla cunoaştere, a fost proslăvit prin ascultarea
dar nici nu poate fi mântuire ucenicilor, mai ales prin aducerea
fără cunoaştere (Romani 10:13- la îndeplinirea a misiunii lor în lume
15). Cunoaşterea mântuitoare (vezi In. 17:11).
este definită ca aceea care este
concentrată în Dumnezeul Sfinte Tată. Titlul acesta apare
adevărat şi în Isus Hristos în contrast numai aici în Noul Testament. În
cu dumnezeii mincinoşi. v. 1, 5 forma de adresare este Tată
şi în v. 25 este Neprihănitule Tată.
Au cunoscut. Adică, potrivit cu Termenul era fără îndoială ales
textul grec, au ajuns să cunoască în vederea cererilor care aveau să
şi acum îşi dau seama. Legătura urmeze. Subiectul v. 17-19 este
lui Hristos cu Tatăl, Dumnezeul sfinţirea. Cuvântul pentru sfinţeşte
căruia se închinau iudeii, era un (v. 17) este hagiazo, a face sfânt,
punct de constantă accentuare şi cuvântul pentru sfânt din titlul
24 2
TEMA 20
Sfinte Tată este hagios; corect redat mijlocul cel mai eficient de a fi păzit
sfânt. Rugăciunea este către Sfântul de cel rău din lume. Dar ucenici
Tată spre a face pe ucenici sfinţi. aveau de îndeplinit o misiune în
lume, tot aşa cum Isus venise în
Isus este pe punctul de a pleca; de lume pentru a-Şi îndeplini lucrarea
aceea încredinţează pe ucenicii Săi Sa (vezi v. 4). Ucenicii urmau să fie
grijii Tatălui (vezi v. 11, 12). Ei urmau consacraţi însărcinării lor.
să fie lăsaţi într-o lume rea şi urmau
să aibă nevoie de har deosebit în Sfinţenia este unul din atributele lui
lupta lor împotriva păcatului. Dumnezeu (1 Petru 1:16). De unde
a fi făcut sfânt înseamnă a deveni
«
Isus putea păzi pe oricare asemenea lui Dumnezeu. Lucrul
dintre ucenici, cu excepția fiului
pierzării, adică, Iuda Iscarioteanul.
Expresia descrie pe cineva
destinat pierzării, sau nimicirii.
Titlul este aplicat la Anticrist în 2 «Nu cere în rugăciune o povară
Tesaloniceni 2:3. Cuvântul pentru
pierzare (apoleia) apare deseori
ușoară, ci umeri puternici»
şi descrie adesea nimicirea finală (Augustin Aurelius)
a celor nelegiuiţi (vezi Matei 7:13;
Romani 9:22; Filipeni 3:19;
Evrei 10:39; Apocalipsa 17:8, 11
etc.). Prin propria sa alegere Iuda
a ajuns un om sortit nimicirii (vezi
la Ioan 3:17-20). Iuda nu fusese
sortit să-L trădeze pe Isus (vezi la
Ioan 6:71; 13:18). Fapta sa atroce
era datorată propriei sale alegeri.
Pasajul la care se face aluzie este
probabil Psalmii 41:9, cel menţionat
în Ioan 13:18.
Lumea i-a urât pe urmașii lui Isus.

Ei nu sunt din lume. Ei erau în lume
(v. 11, 15) dar nu se împărtăşeau de
spiritul lumii. Ei erau trimişi în lume
(v. 18) pentru ca să poată atrage şi
pe alţii să renunţe la lume (Marcu
16:15). „Să-i iei din lume...”. Acesta
ar putea să fie considerat a fi
243
acesta era menit să-l săvârşească La data aceea cel credincios merge
planul mântuirii. spre a fi totdeauna cu Domnul (1
Tesaloniceni 4:17). Isus S-a rugat
Isus Se consacrase îndeplinirii pentru acest moment fericit al
lucrării pe care El venise să o facă reuniunii. Fiecare creştin trebuie
în lume. În faţa lui se afla crucea şi să se roage pentru împlinirea
prin actul jertfirii de Sine El a făcut grabnică a acestei făgăduinţe
posibilă sfinţirea credincioşilor (vezi (Apocalipsa 22:20).
Evrei 10:10).
Isus Își încheie rugăciunea cu un

apel la unitate. „Toți să fie una”.
«
Urma să fie diversitate de daruri
(1 Corinteni 12), dar urma să fie
unitate de spirit, de obiective şi de
doctrine. Nu urmau să fie certuri
pentru supremaţie de felul celor
care îi chinuiseră recent pe cei «Mai bine să ai inimă fără cuvinte
doisprezece (Luca 22:24-30). Unirea
izvorând din vieţile contopite ale
în rugăciune, decât cuvinte fără
creştinilor urma să impresioneze inimă»
lumea cu privire la obârşia divină a
(Mahatma Gandhi)
bisericii creştine.
În încheiere Isus Se roagă

pentru culminarea planului de
răscumpărare în proslăvirea bisericii ÎNTREABĂ-TE!
lui Dumnezeu la data celei de a
doua veniri a lui Hristos. Familia 1. „Să Te cunoască pe Tine” –
omenească a fost multă vreme despre ce fel de cunoaștere
într-o ţară străină (Evrei 11:13, 14) este vorba?
departe de casa Tatălui (Apocalipsa 2. Ce ne împiedică să păstrăm
14:2, 3). Firea suspină şi suferă unitatea în biserică?
durerile naşterii... şi noi... aşteptăm 3. De ce I-a fost greu chiar și
înfierea, adică răscumpărarea lui Isus să Îl salveze pe Iuda?
trupului (Romani 8:22, 23). Ce ne spune aceasta despre
Răscumpărarea are loc când puterea hotărârii personale?
Domnul coboară din cer la sfârşitul
4. Ce însemnătate are faptul că
veacului şi adună pe copiii Săi din
Isus Însuși se roagă pentru
cele patru colţuri ale pământului
tine?
(Matei 24:31; 1 Tesaloniceni 4:16).
24 4
«
TEMA 20
«Acest capitol conține rugăciunea de mijlocire a lui Hristos către

Tatăl Său chiar înainte de judecata și răstignirea Sa. Această
rugăciune este o lecție care reprezintă mijlocirea pe care
Mântuitorul o va face în prima încăpere a Sanctuarului când va fi
adusă marea jertfă de dragul omenirii, jertfa Lui Însuși. Mijlocitorul
nostru le-a dat ucenicilor Săi această ilustrare a slujirii Sale în
Sanctuarul ceresc pentru binele tuturor celor care vin la El cu
blândețe și smerenie, eliberați de orice egoism și crezând în puterea
Lui de a mântui»
(E. White, Scrisoarea 29, 1906)
245
MEDITEAZĂ!
Mă cutremur la gândul că Însuși Isus până la miezul nopții, ceea ce era
S-a rugat pentru mine și continuă să peste puterile mele. După diferite
facă acest lucru. El se roagă și pentru experimente, trebuia să mă lupt
tine. Acest lucru ne umple inimile ziua cu somnul în timpul orelor
de recunoștință față de Dumnezeu, de Noul Testament sau studiind
pentru grija Sa față de prezentul și Evanghelia. Îmi era rușine că sunt
viitorul nostru. obosit și nu pot fi atent pentru a
răspunde întrebărilor profesorului.
Adesea, înaintea unei călătorii Îmi amintesc cum, fiind tulburat,
dificile sau de a începe o campanie obosit, sărac și nefericit, m-am
de evanghelizare, cer unui grup de îndreptat către Dumnezeu,
persoane să se roage pentru mine. cerându-I să intervină în viața mea
Nu știu cum se întâmplă în cazul și să îmi răspundă.
vostru, dar eu simt mereu când
cineva se roagă pentru mine. Sunt Eram posomorât. Odată, am ieșit
sigur că unele situații dificile s-ar din școală, care se afla la sediul
fi încheiat tragic, dar Dumnezeu a Uniunii și, întristat, m-am îndreptat
demonstrat de fiecare dată puterea spre casă. Deodată am fost strigat
și măreția Sa. de către unul dintre angajații
Uniunii. M-am oprit. Ce voia de la
Uneori am impresia că Îl deranjez mine? Apoi am auzit întrebarea:
prea des pe Dumnezeu. Întâlniri, „Roman, nu vrei să traduci un
evenimente, oameni, probleme – nu articol din limba română?”. Știam
pot rezolva nimic din toate acestea că unii studenți câștigă bani din
fără Dumnezeu. De fiecare dată traducerea articolelor, cărților,
înțeleg că Dumnezeu dorește ca să dar eu nu știam limba română.
mă adresez Lui. Vă voi împărtăși o Învățasem în școală dar la un nivel
experiență pe care am avut-o când foarte scăzut, însă nu mi-am dat pe
am început să învăț la Seminarul față lipsa de cunoștințe.
teologic din or. Chișinău.
— Dar cine v-a spus că eu traduc
Îmi amintesc ce mare nevoie de din limba română? – am întrebat.
bani aveam când am început
viața de student. Asemenea — Asta nu contează! – mi-a răspuns.
multor studenți, îmi doream și eu
să găsesc de lucru. Am încercat
diferite profesii. De regulă, era
nevoie să fac și ture de noapte, sau
24 6
TEMA 20
Primul gând care mi-a venit în minte preda traducerea, primind pentru
nu îmi dădea pace: dar dacă acesta ea plata cuvenită. Cât credeți că am
este răspunsul de la Dumnezeu? câștigat? Nu voi uita niciodată – 3,5
dolari. Era mult pentru că eu aveam
— Bine, voi traduce articolul! – am și dicționarul, pe lângă acești bani.
căzut de acord eu. Acest dicționar mi-a fost oferit de
Însuși Dumnezeu. Eram sigur de
Am luat revista și am privit articolul asta!
ce trebuia tradus. Erau cinci
pagini de text la care priveam cu Pentru a scurta povestirea vreau să
însuflețire. Mai rămânea un fleac, vă spun că, de-a lungul anilor, mi
trebuia să învăț limba română s-au încredințat pentru traducere
într-o săptămână. Aveam în nu numai articole ci și reviste, cărți
buzunar ultimii mei bani, 3,5 dolari. și predici. Acesta a fost răspunsul
„Pentru a învăța o limbă străină, lui Dumnezeu pentru un student
este nevoie de dicționar” – m-am sărac pe care nu-l voi uita niciodată.
gândit eu și am mers la o librărie. Și câte alte experiențe minunate nu
Spre fericirea mea, cel mai ieftin am trăit de atunci! Pot scrie o carte
dicționar costa exact 3,5 dolari. despre ele.
M-am suit în troleibus, pentru care
plătisem abonament la începutul Nu uitați!
lunii, și am mers acasă. Pe drum am
citit articolul din care am înțeles Domnul este Păstorul cel bun. Nu
doar câteva cuvinte care semănau vă temeți să cereți de la El...
cu cele din limba engleză. L-am
citit din nou și din nou, sperând
că va avea loc o minune. Dar de
ce să nu se poată întâmpla? Am
ajuns acasă și am început să traduc
fiecare cuvânt. Învățând timpurile
verbale, regulile limbii române
și cunoscând traducerea fiecărui
cuvânt, am reușit să alcătuiesc
textul, care era aproape la fel cu
originalul. Merită amintit faptul că,
după două săptămâni, profesorul
de limba română m-a ajutat să
corectez greșelile iar eu am putut
247
ACȚIONEAZĂ!
Citește Psalmul 63 și meditează la cuvintele lui. Roagă-te și mulțumește-I

lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările pe care ți le-a dat.
Faceți din săptămâna viitoare o săptămână de rugăciune. Organizați-i

pe tineri în așa fel încât niciunul să nu știe cine se roagă pentru el. După
săptămâna de rugăciune, la întâlnire, fiecare să împărtășească ceva
interesant, o situație în care a văzut călăuzirea lui Dumnezeu în viața lui.
Începeți relatarea experienței prin cuvintele: „Mulțumesc celui care s-a
rugat pentru mine. Sunt recunoscător pentru că...”. La final, aflând cine
s-a rugat pentru fiecare, mulțumiți-i în mod personal.
24 8
TEMA 20
MÂINI VII
Puneți scaunele la 50 cm unele de altele astfel încât participanții la

joc să se afle față în față. Rugați-i să dea jos de la mână ceasurile sau
brățările pentru a nu răni pe nimeni accidental. Legați-i la ochi pe
toți jucătorii. Este foarte important ca ei să nu vadă nimic. Nu aveți
voie să vorbiți. Explicați-le că oricine va dori să spună ceva, va trebui
să facă acest lucru folosindu-se de mâini. Conducătorul jocului le
poate da următoarele însărcinări:
1. Vă rog să faceți cunoștință!
2. Enervați-vă!
3. Certați-vă!
4. Împăcați-vă!
5. Manifestați empatie și iubire!
6. Luați-vă rămas bun!
Descoperiți-le ochii și întrebați fiecare pereche ce a simțit. Subliniați
cât este de important faptul că noi putem vorbi unul cu altul și cu
Dumnezeu.
PERETELE
Umflați 10-15 baloane și puneți în fiecare câte un bilețel cu o

făgăduință. Formați un cerc și puneți baloanele în interiorul lui.
Luați-vă de mâini și stați aproape unul de altul. Încercați să scoateți
toate baloanele din cerc, fără a vă folosi de mâini. Subliniați
importanța lucrului în echipă și a rugăciunii unite. Propuneți-le să
vă rugați împreună și nu uitați să oferiți fiecăruia un balon în care se
află o făgăduință deosebită.
ROMAN CHISACOV,
249
«C E E S T E A D E VĂRU L?»
TEMA 21
«CE ESTE
ADEVĂRUL?»
CITEȘTE!
EVANGHELIA DUPĂ IOAN 18:1-19:16

«"Atunci un Împărat tot eşti!", I-a zis Pilat. "Da", a
răspuns Isus. "Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta
M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc
despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul
Meu"»
(Ioan 18:37)
250
TEMA 21
VERSETUL BIBLIC CU GESTURI
Numărul de participanți: 5-10 jucători. Nu este nevoie de materiale.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Singurul Său
Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”
(In. 3:16).
Sunt multe metode prin care putem duce lumii adevărul despre
Dumnezeu. Cu cât mai multe metode și limbi ne sunt accesibile, cu atât
mai multor oameni îl putem împărtăși.
Fiecare om (sau echipă) primește o foaie cu un verset biblic. Echipa alocă
un timp scurt pentru a se gândi cum să reprezinte versetul cu ajutorul
mimicii și a gesturilor. În acest timp, versetul trebuie spus și cu vocea. Un
„traducător” din echipă poate explica celorlalți semnificația versetului și
de ce au ales să folosească astfel de gesturi.
Variantă de joc: un singur verset să fie dat la două echipe – participanții

vor putea vedea cum unul și același lucru poate fi transmis prin intermediul
diferitor gesturi.
Exemplu de gesturi pentru versetul din In. 3:16:
Fiindcă atât de mult a iubit - ne batem de două ori cu pumnul în piept
în zona inimii (când suntem îndrăgostiți, inima bate mai repede).
Dumnezeu - ridicăm mâna spre cer.
Lumea – întindem larg brațele cu palmele îndreptate în sus.
Încât a dat – cu ambele mâini facem gestul de a oferi, din dreptul
pieptului.
Pe Singurul Său Fiu – mâna face gestul de parcă ar mângâia capul unui
copil.
Pentru ca oricine – arătăm cu degetul arătător spre fiecare dintre cei
prezenți.
Crede în El – îndreptăm mâna spre cer.
Să nu piară – arătăm mai întâi negația cu degetul arătător apoi așezăm
mâinile unite pe piept, ca ale unui mort.
Ci să aibă viață – măsurăm pulsul (dacă există puls, înseamnă că există
viață).
Veșnică - schițăm cu palma un cerc în fața noastră, simbolizând
eternitatea.
Aceasta este o metodă bună de memorare a versetelor biblice.
251

1. Ce pârâu se afla în apropierea locului în care Iuda L-a vândut pe Isus?
In. 18:1-4
2. Cum au reacționat cei care veniseră să Îl prindă pe Isus atunci când au
auzit mărturisirea: „Eu sunt”? In. 18:6
3. Ce a cerut Isus mulțimii și ce cuvinte profetice a împlinit Isus prin
aceasta? In. 18:8, 9
4. Cum a reacționat Petru la încercarea mulțimii de a-L prinde pe Isus?
In. 18:10
5. Cui i-a răspuns Isus în primul rând? In. 18:13
6. Ce sfat le-a dat Caiafa iudeilor? In. 18:14
7. Citește istoria lepădării lui Petru. Cum puteți explica fapta lui?
In. 18:16-27
8. Conform cuvintelor iudeilor, cine era Isus? In. 18:30
9. Care a fost concluzia lui Pilat după discuția cu Isus? In. 18:38
10. La ce lege au făcut referire iudeii, prin care l-au obligat și l-au speriat
pe Pilat? In. 19:7
11. La ce autoritate a făcut referire Pilat și cum i-a explicat Isus proveniența
acestei autorități? In. 19:12
12. De ce nu s-a hotărât Pilat să Îl elibereze pe Isus? In. 19:12
13. 13. Care a fost momentul determinant care a dus la hotărârea ca Isus
să fie răstignit? In. 19:14-16
FAPTE
— Răstignirea era o formă de pedeapsă proprie romanilor. Condamnatul
trebuia să își poarte crucea în fața oamenilor ca să fie o avertizare
pentru alții. Unii erau țintuiți pe cruce, alții erau legați cu frânghii.
Totuși, elementele de bază ale răstignirii erau următoarele: pentru a
putea respira, condamnatul trebuia să facă un efort foarte mare, era
nevoie să își ridice puțin corpul. Moartea venea prin asfixiere, atunci
când omul obosit nu se mai putea ridica. De aceea, moartea era lentă
și chinuitoare (Barton, 1923). La dorința călăilor, tibiile puteau fi
sparte pentru a grăbi procesul. Un element suplimentar de tortură a
fost expunerea goliciunii răstignitului în fața familiei și prietenilor, în
orice vreme.
252
TEMA 21
EXPLICAȚII
Pasajul din In. 18:1 – 19:16 se

împarte în cinci secvențe. Încercați
să le determinați singuri.
Istoria descrisă de Ioan include

evenimentele în ordinea
următoare: arestarea lui Isus
în grădină ce se afla pe valea
Chedronului, față în față cu
Ierusalimul (vezi In. 18:1-11). După
discuția de rămas-bun, Isus Își duce
ucenicii, prin valea Chedoon, spre
livada de măslini. Acolo se întâlnesc
cu Iuda, care era însoțit de o
mulțime de soldați și conducători
religioși (vezi In. 18:1-3). Isus le iese
cu îndrăzneală înainte, spunându-
le: „Eu sunt”, descoperind prin
aceasta statutul Său divin în fața
celor care doreau să Îl aresteze
(vezi In. 18:4-6). Când străjerii și-au
revenit, le cere să Îl aresteze pe El
dar să dea voie ucenicilor să plece
(vezi In. 18:10, 11).
Urmează apoi procesul de judecată

în fața lui Ana, socrul marelui
Vă invit să studiem mai în detaliu
preot, Caiafa (vezi In. 18:12-14),
câteva dintre elementele acestui
relatarea lui fiind întreruptă de
pasaj.
prima lepădare a lui Petru (vezi In.
18:15-18). Mai departe acțiunea se 1. Ghetsemani
mută din camera palatului marelui
Dacă vom compara acest pasaj cu
preot (vezi In. 18:19-24) în curtea
alte fragmente din Evanghelii, vom
de afară, acolo unde Petru se mai
observa faptul că Ioan amintește
leapădă de Isus de două ori (vezi
că Isus și ucenicii obișnuiau să
In. 18:25-27).
253
«
«Conștiința este gardianul

emoțional al convingerilor»
(Vasili Aleksandrovici
Sukhomlinsky)
meargă „adesea” în Ghetsemani putut împiedica evenimentele să

și că Iuda cunoștea acest loc (vezi se desfășoare conform planului
In. 18:2). Este un detaliu foarte lui Dumnezeu (vezi In. 18:11).
important. Dacă Isus ar fi vrut să Isus știa că El trebuie să ajungă la
scape de arestare, ar fi putut să cruce, altfel Planul de mântuire al
meargă într-un alt loc. Mai mult de lui Dumnezeu nu s-ar fi îndeplinit.
atât, știind ce avea să se întâmple, Petru nu știa acest lucru de aceea,
Isus îi conduce pe ucenici spre încercările lui de a ține situația sub
grădină. Se pare că mesajul pe care control, ar fi putut, de fapt, să scape
Ioan dorea să îl transmită în acest totul de sub control. Ca de fiecare
pasaj este acela că Isus controla dată în Evanghelia după Ioan, Isus
situația în întregime, împlinind face exact ceea ce ar fi doritTtatăl
ceea ce spusese în In. 10:18: de la El (In. 15:10).
„Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau
Eu de la Mine”. În Evanghelia după Mai mult de atât, doar în
Ioan, Isus este Cel care controlează Evanghelia după Ioan găsim
situația. Arestul și moartea pe cruce menționat detașamentul de
nu sunt rezultatul unor conjuncturi soldați care însoțeau mulțimea
nefericite sau al întâmplării, ci condusă de farisei (vezi In. 18:3).
este alegerea Sa, este acordul Său Este uimitor faptul că nu găsim
benevol de a merge pe această cale, descrisă în acest pasaj agonia lui
mânat de iubirea față de omenire. Isus din Ghetsemani. Mai sunt și
alte elemente ce caracterizează
Deși Isus controlează situația, numai Evanghelia după Ioan: Isus
lui Petru i se pare că lucrurile au iese în întâmpinarea mulțimii, nu
scăpat de sub control, de aceea el este amintită sărutarea lui Iuda,
scoate sabia și începe să Îl apere pe Petru și Malhu sunt identificați prin
Isus. Isus îi spune să își pună sabia nume. Fiecare detaliu este foarte
în teacă. Bunele sale intenții ar fi important și ne demonstrează
254
TEMA 21
faptul că citim relatarea cuiva care folosească puterea de convingere.

a fost martor al evenimentelor. Cu toate acestea, chiar și judecata
a doi conducători religioși, oricât
2. În curtea casei marelui preot de încurcat nu ar suna aceasta,
Interogatoriul în fața lui Ana este nu a fost în stare să rezolve corect
o caracteristică a Evangheliei după situația cu care se confruntau și nu
Ioan. Ana mai este amintit numai în au putut lua o hotărâre dreaptă și
relatarea lui Luca, dar nu în legătură corectă.
cu evenimentele referitoare la
răstignire (vezi lc. 3:2). Ana era Este remarcabil faptul că acțiunea
socrul lui Caiafa, actualul mare din acest fragment se petrece pe
preot (vezi In. 11:49, 51) și fusese două planuri. În timp de Ana Îl
mare preot înaintea ginerelui său. interoghează pe Isus în curte, slugile
Este interesant faptul că Ana este marelui preot îl interoghează pe
numit „mare preot” în această Petru (vezi In. 18:15-18, 25-27).
Evanghelie, în ciuda faptului că nu Petru și „celălalt ucenic”, posibil
mai ocupa această funcție (vezi să fi fost Ioan, Îl urmează pe Isus și
În. 18:19, 22). De aceea întâlnim pe oamenii care L-au arestat până
această afirmație interesantă la reședința marelui preot (vezi In.
conform căreia Ana, mare preot, 18:15). Celălalt ucenic se pare că
Îl trimite pe Isus la Caiafa, marele era un cunoscut de-al marelui preot
preot (vezi In. 18:24). Conform și a intervenit pentru ca el și Petru
Vechiului Testament, poziția de să fie primiți în curte (vezi In. 18:15,
mare preot era una pe viață. 16). Multe aspecte ale întâmplărilor
trăite de Petru în curtea marelui
Nu ne îndoim de faptul că iudeii, preot sunt relatate numai în
conservatori din fire, îl considerau Evanghelia după Ioan. Printre ele se
încă pe Ana ca fiind mare preot, află și participarea „celuilalt ucenic”
atribuindu-i acest titlu până la care merge după Isus pentru că îl
sfârșitul vieții Sale. În felul acesta cunoaște pe marele preot (vezi In.
poporul își manifesta pașnic 18:15, 16), faptul că slujnica care
dezacordul față de autoritatea l-a interogat prima pe Petru a fost
romană care își asumase dreptul portarul care l-a lăsat să intre (vezi
de a destitui și a numi în funcție Ioan 18:17; compară Mat. 26:69;
marii preoți. Fie că ne place sau nu, 14:66) și motivul focului (trebuia
lui Caiafa i-a fost delegată de către să se încălzească Ioan 18:18, 25).
Roma autoritatea de a lua decizia Mai mult de atât, în Evanghelia
finală. Ana însă, prin autoritatea după Ioan sunt amintite mai
spirituală de care se bucura, multe persoane care se năpustesc
putea doar să dea un sfat și să își asupra lui Petru cu întrebări, și nu
255
erau persoane care stăteau alături 3. Judecata marilor preoți

unele de altele (vezi In. 18:17, 25, Este foarte clar faptul că liderii
26). Din aceste detalii înțelegem religioși nu erau interesați ca să se
că fuseseră mai mulți ucenici care facă un proces de judecată corect.
încercaseră să fie alături de Isus la
judecată. De asemenea, aflăm de Așa cum este tipic pentru această
aici că era o vreme rece, ceea ce a Evanghelie, Isus protestează
adăugat încă o suferință la chinul împotriva folosirii abuzive a
lui Isus din ziua următoare. V-ați autorității oponenților Săi. A fi
gândit vreodată că în acea noapte creștin nu înseamnă a fi „cârpă
Isus nu a suferit numai din cauza de șters podeaua”. Creștinilor li se
durerii fizice cauzate de lovituri, permite și chiar li se recomandă
a nopții nedormite petrecută în ca, în cele mai multe situații, să
interogatorii ci și din cauza frigului? pună o limită a relației dintre ei și
Toate acestea redau numai parțial ceilalți. A le permite celorlalți să ne
evenimentele acelei nopți și batjocorească, nu este nimănui de
înțelegem foarte clar faptul că folos. Granița dintre smerenie și
paharul suferinței a fost băut până permisiunea de a fi batjocorit este
la fund. adesea foarte fină.
Este remarcabil faptul că Petru a 4. Judecata lui Pilat

fost „demascat” de către o rudă a Pilat caută metode să Îl elibereze
robului marelui preot căruia îi tăiase pe Isus, fără a-și pierde poziția
el urechea, conform Evangheliei politică. Treptat devine evident
după Ioan (vezi In. 18:26). faptul că încercările lui de a-L
elibera pe Isus sunt sortite eșecului
În timpul arestării, Petru a ieșit cu
și condamnarea Lui la o moarte
îndrăzneală în față. Acum, acea
chinuitoare este doar o chestiune
îndrăzneală îi cerea să acționeze
de timp.
din nou în același fel, dar acum
el nu a mai fost capabil să facă În Evanghelia după Ioan rolul lui
față încercării. Săracul Petru cel Pilat este mult mai important și
impulsiv! Într-un moment a fost prezentat mai în detaliu. Pilat
prea îndrăzneț, în altul prea timid! este pentru Ioan asemenea lui
Nicodim, a lui Toma și a altora (vezi
In. 12:42, 43). El este reprezentantul
celor care sunt atrași de Isus și de
mesajul Său dar ei au, în cel mai
bun caz, o credință parțială în El,
care nu le poate aduce mântuirea.
256
TEMA 21
Chiar dacă Nicodim, după toate Botezătorul de la începutul slujirii

aparențele, se pare că a venit la lui Isus: „Iată. Mielul lui Dumnezeu!”
lumină, Pilat cedează și, în cele din (compară cu In. 1:29, 36). Ei spun
urmă, se unește cu cei care doresc că cezarul va fi de partea lor dacă
să-L nimicească pe Isus. Pilat va elibera omul care se face pe
Sine deopotrivă cu împăratul (vezi
O serie de greșeli făcute de Pilat în In. 19:12). La încheierea judecății,
abordarea sentimentului religios Pilat înțelege că nehotărârea lui
evreiesc nu numai că au înfuriat este o slăbiciune și că el nu se poate
în mod repetat liderii religioși și salva și pe sine și pe Isus. Așa că
poporul, dar din această cauză, hotărăște să se salveze pe sine.
«
chiar și în mintea împăratului s-a Hotărârea odată luată, procuratorul
pus întrebarea dacă el era capabil
să guverneze Iudeea. Încă un
incident serios ar fi dus la pierderea
poziției sale, sau chiar a vieții. În
virtutea slăbiciunii poziției sale,
«Nu închide ochii pentru a
el a fost vulnerabil la șantaj, după dormi înainte de a analiza
cum vedem. Pentru Pilat interesul toate faptele tale din ziua
personal și dreptatea erau în
conflict. Pilat nu este suficient
precedentă»
de cinstit pentru a face ceea ce (Pitagora din Samos)
știa că trebuie să facă (vezi In.
18:38; 19:6) pentru că îi încurca
planurile personale. Liderii religioși
îl amenință pe Pilat cu faptul că va
avea de plătit un preț mare dacă va
merge împotriva voinței lor.
După ce spune ca Isus să fie bătut,

Pilat Îl trimite pe Isus la liderii
religioși, sperând că ei se vor
convinge de faptul că El este o
jertfă nevinovată. În timp ce face
acest lucru, Pilat rostește cuvintele
celebre: „Iată, Omul!”, care nu
aveau nicio însemnătate pentru
el dar sunt pline de semnificație
pentru apostolul Ioan datorită
asemănării lor cu strigătul lui Ioan
257
ia situația sub control. El acceptă

să împlinească dorința liderilor
religioși, dar vor plăti scump pentru
aceasta. Din nou cuvintele lui Pilat se
aseamănă cu cele ale Botezătorului:
„Iată, Împăratul vostru!”(In. 19:14,
vezi și In. 19:5; 1:29, 36). Puțin mai
devreme (vezi In. 11:48-52), Caiafa
insistase că este mai bine se moară
un singur om decât să fie nimicit
tot poporul. Acum el era gata să
jertfească întregul popor pentru
nimicirea unui Om.
258
TEMA 21
ÎNTREABĂ-TE!
1. Vă amintiți situații din viața voastră când

ați fost ispitiți să luați situația în propriile
mâini (vezi In. In. 19:10, 11)? Care au fost
consecințele pe termen lung? Ce strategie
ați aplicat pentru ca, pe mai departe, să
vă încredeți în Dumnezeu? Ce le spuneți
altora, atunci când se pare că viața le-a
scăpat de sub control? Care este răspunsul
lor? Care ar fi fost consecințele pe termen
lung pentru lume dacă Petru ar fi reușit să Îl
convingă pe Isus să nu mai meargă la cruce?
2. Descrieți o situație din viața voastră în

care ați fost pus în situația de a alege între
poziția în lume și reputație, pe de o parte
și convingerile voastre, pe de altă parte.
Ce decizie ați luat? De ce? Care au fost
consecințele? Ați lua aceeași hotărâre și
astăzi? Ce sfat i-ați fi dat lui Pilat, dacă ați fi
fost cu el în acea zi și v-ar fi cerut părerea?
3. În ce locuri și în ce condiții vă simțiți obligați să

fiți „ucenici tainici” ai lui Isus? Există oameni
față de care vă este foarte greu să fiți cinstiți
în ceea ce privește credința voastră în Isus?
Ce motive te îndeamnă uneori să-ți ascunzi
credința? Ce adevăruri, pe care le-ați înțeles
profund, v-au ajutat în trecut să vorbiți cu
îndrăzneală? Sunt și astăzi situații în care
trebuie să vorbiți cu îndrăzneală pentru
ca alții să știe în ce credeți? Ce schimbări
trebuie să faceți pentru a putea „să vorbiți
public” în favoarea lui Isus?
259
«
«În cele din urmă, Caiafa, ridicând brațul drept spre ceruri, s-a
adresat Domnului Isus ca și când ar fi fost rostit un jurământ
solemn: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” La acest apel, Domnul Hristos nu
mai putea rămâne tăcut. Este un timp când trebuie să taci și unul
când trebuie să vorbești. El n-a vorbit până când n-a fost întrebat
în mod direct. El știa că, dacă răspundea acum, aceasta avea să
însemne cu certitudine moartea Sa. Dar apelul acesta a fost făcut
de cea mai înaltă autoritate recunoscută a națiunii și în Numele
Celui Preaînalt. Domnul Hristos nu putea să nu arate respectul
cuvenit legii. Mai mult decât atât, legătura Sa cu Tatăl era pusă
acum sub semnul întrebării. El trebuia să declare în mod clar
caracterul și misiunea Sa. Domnul Hristos le spusese ucenicilor
Săi: „Orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi
și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 10, 32.)
Acum, prin propriul exemplu, El a repetat învățătura.
Toate urechile erau foarte atente ca să asculte și toți ochii erau
ațintiți asupra feței Sale, atunci când El a răspuns: „Da ... sunt”.
O lumină cerească părea că luminează înfățișarea Sa palidă, atunci
când a adăugat: „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți
vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu și
venind pe norii cerului.” (Matei 26, 64).
Pentru un moment, divinitatea Domnului Hristos străfulgeră
prin învelișul Său omenesc. Marele preot tremura sub privirea
pătrunzătoare a Mântuitorului. Privirea aceea părea că citește
gândurile lui ascunse și îl ardea până la inimă. Niciodată în viața
pe care a mai avut-o de trăit, n-a uitat privirea aceea cercetătoare
a persecutatului Fiul al lui Dumnezeu»
(E. White, Hristos, Lumina lumii, pp. 706-707)
260
TEMA 21
MEDITEAZĂ!
Vă invit să observăm lumea interioară
și experiențele participanților la aceste
evenimente. Încercați să descrieți în 2-3
propoziții starea emoțională a fiecăruia
dintre personajele principale ale acestui
pasaj, inclusiv Isus, Petru și ceilalți
ucenici, de asemenea și Ana. După
părerea voastră, în ce fel au influențat
emoțiile desfășurarea evenimentelor?
Citiți pasajele paralele din Evanghelii

(Mt. 26:36 – 27:10; Mc. 14:32-72;
Lc. 22:39-71). Creați o listă a tuturor
caracteristicilor regăsite numai în
Evanghelia după Ioan. Creați o listă cu
amănuntele omise în Evanghelia după
Ioan. Ce credeți, de ce alege Ioan să
folosească o abordare atât de diferită a
povestirii evenimentelor?
261
ACȚIONEAZĂ!
1 ORĂ
Evenimentele din aceste capitole sunt cele mai importante pentru planeta
noastră. Faptul că Isus a murit la Golgota, a schimbat viața noastră,
ne-a adus salvare. Alocă timp în această săptămână pentru a medita în
tăcere la evenimentele de la Golgota. Fiecare dintre noi probabil că a
auzit despre faptul că dacă am petrece 1 oră pe zi, gândindu-ne la Isus
și suferințele Sale, viața noastră s-ar schimba! Toți au auzit despre acest
lucru dar sunt puțini cei care pun în practică! Vreți să încercăm? Găsește
un loc liniștit, pune cronometrul la o oră și nu lăsa pe nimeni și nimic să te
distragă. Citește Evanghelia, evenimentele de la Golgota, roagă-te și scrie
gândurile pe care le ai într-un jurnal. Fie ca în această săptămână să ai 7
ore de meditație spirituală! Dacă vei găsi timp să stai cu Dumnezeu, El va
găsi o modalitate de a ți se descoperi.
ÎNSĂRCINAREA 2
Nu te rușina să vorbești despre Isus, fii îndrăzneț, ca apostolul Petru! Ia-ți

telefonul mobil. În agenda ta poate că sunt multe numere de telefon ale
unor oameni care nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Alege 5 dintre ei și scrie-le
un SMS. Pot fi colegii sau antrenorul tău, un vecin de scară sau un verișor
mai îndepărtat. Dar spune-le că te-ai gândit la ei în acea seară și că te rogi
pentru ei (și fă acest lucru!). Scrie-le că Dumnezeu îi iubește și urează-le
multe binecuvântări cerești! Fii sigur că prin cuvintele bune vei deschide
inima lor, iar Dumnezeu îți va spune cine sunt cei care așteaptă un astfel
de SMS. #SMSdebine!
262
TEMA 21
DESPRE CINE VORBEȘTI?
Obiectiv: stimularea învățării cât mai multor informații despre

personajele biblice.
Participanții stau în cerc și unul dintre ei iese pentru câteva
minute din încăpere. Cei care rămân vor hotărî împreună despre
ce personaj biblic vor discuta. Vor alege obiecte a căror apariție
are legătură cu viața personajului ales. Fără a spune în mod direct
cine este, toți îl vor ajuta pe cel care a ieșit să realizeze conexiunile
necesare pentru a descoperi cine este. Exemplu de cuvinte
referitoare la Ilie: ploaie, corbi, rugăciune, urmărit, Baal, profet,
jertfă, văduvă, invitație, fiu, Ahab, foamete, Izabela etc. Pentru
Moise: copil, Egipt, păstor, apă, prințesă, israeliți, crimă, munte,
Dumnezeu, paie, opresiune, cărămidă, necredință, miel înjunghiat,
moarte, sânge, foc, Iosif, madianiți, pustie etc. Când echipa s-a
hotărât asupra unui personaj, poate fi chemat participantul care
ieșise și va începe să pună întrebări care să îl conducă spre aflarea
răspunsului. Răspunsul trebuie să fie alcătuit dintr-un singur cuvânt.
Răspunsul poate fi ghicit din trei încercări. Persoana care a oferit
ultimul indiciu, care i-a fost de folos celuilalt pentru a ghici, iese din
joc.
SOLOMON SPUNE
Puteți folosi pentru acest joc sfaturile înțelepte pe care Solomon i

le-a dat fiului său. Scopul este acela de a arăta că în viață trebuie
să învățăm să deosebim adevărul de minciună, chiar dacă aceasta
este foarte greu uneori. Alegeți ziceri ale lui Solomon din cartea
Proverbelor și parafrazați unele dintre ele, schimbând mesajul
(aproape de textul original sau schimbând total sensul). Citiți
sfaturile în original și sfaturi distorsionate celor care stau în sală,
oferindu-le celor prezenți posibilitatea de a alege varianta corectă.
EVGHENII SKRIPNIKOV,
Director al Departamentului Tineret,
Regiunea Kuban-Marea Neagră
263
«S - A ISP R Ă V IT ! »
TEMA 22
«S-A ISPRĂVIT!»
CITEȘTE!

«Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat:
"Nu scrie: "Împăratul iudeilor". Ci scrie că El a zis:
"Eu sunt Împăratul iudeilor"»
(Ioan 19:21)
264
TEMA 22
SPALĂ ELEFANUL
Puteți face un joc vesel la începutul întâlniri, care îi va ajuta pe tineri să

se apropie unii de alții și va crea o atmosferă plăcută. Jocul se numește:
„Spală elefantul”.
Sunt invitați să vină în față trei doritori, fără a spune denumirea jocului.
După ce doritorii au ieșit în față, sunt invitați să iasă din sală și să intre
pe rând doar când vor fi chemați. În acest timp, spunem celor din sală
denumirea jocului.
Apoi chemăm în sală primul doritor și spunem: „Acum voi face anumite
gesturi iar tu trebuie să ghicești ce fac eu, să reții și, fără cuvinte, să prezinți
următorului participant în așa fel încât să își dea seama și el despre ce
este vorba. Așa dar, trecem la treabă!”. În continuare, conducătorul
jocului va începe ca expresiv și emoțional să „spele” elefantul. Vom uda
cu atenție laveta, spălăm bine urechile, picioarele, trompa, coada. După
ce conducătorul jocului „a spălat” elefantul, este chemat cel de-al doilea
doritor. Primul voluntar va reda toate mișcările primului doritor și acesta
le va repeta celui de al treilea. Apoi începem să întrebăm pe ultimul
doritor dacă a ghicit ce a fost reprezentat, apoi pe al doilea și pe primul.
Participanților le sunt oferite mici premii.

1. Cum se traduce literal „Golgota” din limba greacă?
2. Enumerați câte profeții s-au împlinit în Hristos, din pasajul studiat?
3. În ce fel și cu ce băutură au încercat soldații să aline setea lui Isus?
4. În legătură cu ce eveniment s-a luat hotărârea ca fluierele picioarelor
celor răstigniți să fie zdrobite?
5. Despre ce a mărturisit faptul că din coasta lui Isus a curs sânge și apă?
6. Ce credeți, despre cine se vorbește în In. 19:35?
265
FAPTE
— În majoritatea cetăților antice, răstignirile aveau loc în afara
zidurilor orașului. Era o practică obișnuită atât la Ierusalim, cât
și la Roma. Pentru schingiuirea condamnaților era ales un loc în
vecinătatea cetății, adesea un loc vizibil, pentru a fi o armă de
propagandă.
— Este interesant să observăm faptul că răstignirea nu era

practicată în poporul evreu, în memoria căruia se păstrau
cuvintele Scripturii: „... pentru că este blestemat înaintea lui
Dumnezeu oricine este înălțat pe lemn...” (Deut. 21:23). Romanii
însă foloseau această pedeapsă în cazul robilor și al celor din
neamurile pe care le cucereau care se împotriveau romanilor
cu armele în mână. Cerându-i lui Pilat pedeapsa prin răstignire
pentru Isus, preoții au dorit să sublinieze ideea blestemului divin
care era așezat asupra lui Hristos.
EXPLICAȚII exista la multe popoare antice,

cum ar fi macedoneni, perși,
Soldații L-au luat pe Isus și, în ciuda sirieni, egipteni. Evreii foloseau
faptului că spatele lui era sfârtecat alte metode, în special uciderea cu
ca urmare a biciuirii, ei L-au obligat pietre. Romanii apelau adesea la o
să Își poarte crucea. El a purtat astfel de pedeapsă. Nu știm ce l-a
această cruce atâta timp cât a fost determinat pe Pilat să răstignească
în stare din punct de vedere fizic. împreună cu Isus alți doi făcători
de rele, câte unul de fiecare parte.
Obligarea condamnatului, în Știm doar că o astfel de pedeapsă
acest caz a lui Isus, să își poarte era aplicată robilor și celor care
crucea, avea scopul de a mări fuseseră condamnați pentru cele
umilința. Această purtare a crucii mai grave fapte.
de către condamnat era un semn
al singurătății și izolării sale În opoziție cu părerea oamenilor
depline. Acest tip de pedeapsă era gândul lui Dumnezeu care
266
TEMA 22
ТЕМА
« «Rămâi la Calvar.
Atinge lemnul crucii și încearcă
considera că Isus se afla într-un loc cuiul pe mâna ta. Ia o înghițitură
privilegiat pentru că venise „în lume din vinul ieftin și acru și simțiți
să mântuiască pe cel păcătos”. zgârietura unui ghimpe pe frunte.
Mai mult de atât, prin faptul că a
fost răstignit între doi tâlhari (vezi Atinge murdăria străzii îmbibate
Lc. 23:33) s-a împlinit profeția din în sângele lui Dumnezeu.
Is. 53:12: „a fost pus în rândul celor Lasă instrumentele torturii să-și
fărădelege”.
spună povestea. Ascultă cum
Pilat cere să fie scrisă tăblița cu vorbesc despre ceea ce a făcut
titulatura Răstignitului, care să Dumnezeu pentru a-ți câștiga
fie pironită pe cruce. Pe ea era
scris: „Isus Nazarineanul, Regele inima...»
iudeilor”. De obicei pe astfel de (Max Lucado)
tăblițe erau notate nelegiuirile
celui răstignit, dar în cazul lui Isus
nu aveau ce să scrie de aceea Pilat,
poate pentru a-i supăra pe preoți, a
scris: „Împăratul iudeilor”.
267
Fără a ține cont de revolta preoților, soldații, când L-au dezbrăcat pe Isus
Pilat nu vrea deloc să mai cedeze. și apoi au împărțit hainele lor între
Încă plin de mânie, din cauza marii ei. Acest fapt ar trebui să ne umple
înfrângeri suferite, reușește totuși de indignare și groază. Ei au făcut
să obțină o mică victorie. Răspunsul ceea ce era cel mai rușinos. Cu toate
lui este scurt și clar: „Ce-am scris, am acestea, prin intermediul acestor
scris”. fapte rușinoase, a fost împlinit
planul veșnic al lui Dumnezeu.
Așa dar, în toate acestea s-a împlinit
profeția cuprinsă în Ps. 22:18. Mama și sora mamei Sale, și Maria,
soția lui Cleopa, și Maria Magdalena
Dr. J. P. Free, în excelenta sa carte stăteau lângă crucea lui Isus. Isus a
„Arheologie și istorie biblică”, (p. văzut-o pe mama Sa și pe ucenicul
284), atrage atenția asupra faptului iubit, așa că i s-a adresat mamei
că, așa cum ne spune canonul de la Sale spunându-i: „Femeie, iată fiul
Liddon, există trei sute treizeci și tău!”. Iar ucenicului i-a spus: „Iată,
două de profeții distincte în Vechiul mama ta!”. Și din acel moment
Testament care au fost literalmente ucenicul a luat-o acasă la el. În cele
împlinite în Hristos. din urmă Isus nu era absolut singur.
La piciorul crucii se aflau aceste
Mesajul clar al pasajului pe care îl patru femei care Îl iubeau.
studiem nu trebuie să fie pierdut
din vedere. Isus a purtat pentru
noi blestemul goliciunii, pentru a
ne izbăvi pe noi de acest blestem.
Dacă Biblia amintește urâciunea
săvârșită de Ham față de tatăl său,
Noe, cu atât mai mult merită să
discutăm despre ceea ce au făcut
268
TEMA 22
Iubirea permanentă a mamei poate Sabatului. Era spre seară, se apropia

fi văzută în Maria, stând la piciorul începerea Sabatului. Mai mult de
crucii. atât, acel Sabat era „mare”, pentru
că era Sabatul ce preceda Paștele, o
Este ceva foarte impresionant sărbătoare de șapte zile. Acest fapt
în faptul că Isus, în agonia Sa pe însemna că trupul trebuia să atârne
cruce, când salvarea omenirii pe lemn întreaga săptămână,
apăsa pe umerii Săi, El S-a gândit pentru că în timpul Paștelui ei nu
la singurătatea pe care avea să o aveau voie să se atingă de trupul
înfrunte mama Sa în viitor. Isus nu a unui mort. Din această cauză,
uitat niciodată responsabilitățile pe iudeii i-au cerut lui Pilat ca fluierele
care le avea. Era cel mai mare fiu al picioarelor condamnaților să fie
Mariei și, chiar și în momentele cele zdrobite pentru ca ei să poată muri
mai crâncene ale bătăliei cosmice, mai repede. Trupurile ar fi putut
nu a uitat de îndatoririle simple. fi astfel îngropate și totul s-ar fi
Până la sfârșitul zilelor Sale, chiar terminat înainte de începerea
și pe cruce, Isus S-a gândit mai Sabatului.
mult la suferința altora, decât la
propria Sa durere ((The Gospel of Această zdrobire a oaselor
John: Volume 2. 2000, c1975 (W. (crurifragium) printr-o lovitură
Barclay, lecturer in the University of puternică aplicată cu ajutorul unui
Glasgow, Ed.). The Daily study Bible ciocan sau a unui fier era îngrozitor
series, Rev. ed. (257). Philadelphia: de inumană. Ea aducea moartea
The Westminster Press.). imediată care, în caz contrar, ar
fi putut surveni după mai multe
Când I s-a dat să bea oțet, Isus ore sau zile. Dr. S. Bergsma spune:
a strigat: „S-a sfârșit” sau „S-a „„Șocul care însoțește o astfel
isprăvit”. Prin aceste cuvinte de leziune osoasă severă putea
lucrarea de salvare a omenirii a fost fi considerat ca o lovitură de
dusă până la capăt. moarte”. Pilat a fost gata să-și
exprime aprobarea față de cererea
Uneori, membrii Sinedriului lor. Ioan a văzut cum soldații
puteau fi foarte scrupuloși în zdrobeau oasele celor doi tâlhari.
respectarea detaliilor legate de El a observat faptul că Isus murise
legea ceremonială. Și nu era deja și că nu era nevoie să Îi fie
adevărat faptul că pământul avea zdrobite oasele. Este foarte posibil
să fie spurcat dacă trupul rămânea ca soldații să nu-I fi zdrobit oasele
agățat pe lemn pe parcursul lui Isus la porunca centurionului,
nopții (Deut. 21:23)? O astfel de asupra căruia Suferindul cel mai
întinare ar fi fost și mai mare dacă important făcuse o impresie
trupul rămânea pe lemn în timpul
269
profundă (vezi Lc. 23:47). Este la Fiul lui Dumnezeu murea ca

fel de probabil faptul că Iosif din Înlocuitor al poporului Său.
Arimateea (vezi In. 19:38) deja să-l Împăratul iudeilor era răstignit
fi informat pe centurion de faptul între doi tâlhari. Guvernatorul
că intenționează să ceară de la Pilat organizase în acest fel lucrurile
învoire pentru a lua trupul lui Isus. pentru a-i deranja pe evrei. Pe
de altă parte, Mântuitorul era
Străpungând cu sulița între coaste, răstignit între doi tâlhari, dintre
soldații au văzut că a curs sânge care unul avea să fie mântuit. În
și apă. Ce a făcut să curgă acest împlinirea profeției, aceasta a
sânge și apă din gaura făcută de fost o manifestare providențială
suliță? S-au scris multe pe acest pentru a reprezenta scopul
subiect. Explicația fiziologică poate glorios al crucii (Hendriksen, W., &
fi următoarea: moartea lui Isus ar Kistemaker, S. J. (1953-2001). Vol.
fi putut surveni în urma exploziei 1-2: New Testament commentary:
inimii, datorată agoniei puternice Exposition of the Gospel According
din suflet și suferinței. O astfel de to John. Accompanying biblical
moarte era una fulgerătoare și text is author’s translation. New
sângele, care venea în pericard, s-a Testament Commentary (2:424).
separat în cheaguri roșii (sânge) și Grand Rapids: Baker Book House).
ser limpede (apă). Apa și sângele
au curs în urma loviturii suliței. Mai
departe, evanghelistul Ioan spune
că ceea ce spune este mărturia
unuia care a văzut tot ceea ce s-a
întâmplat și că ceea ce spune este
adevărat.
Ioan spune că el a văzut toate

acestea. El oferă autoritate
mărturiei prin faptul că a fost
martor ocular.
Când Ioan a văzut că soldații nu au

zdrobit oasele lui Isus, a considerat
acest fapt ca o împlinire a cuvintelor
din Ex. 12:46; Numeri 9:12. Niciun
os al mielului pascal nu trebuia
zdrobit. Hristos era adevăratul Miel
pascal.
270
«
TEMA 22
«Contemplând în felul acesta învățăturile și suferințele Sale și

sacrificiul nemărginit pe care l-a făcut pentru răscumpărarea neamului
omenesc, ne putem întări credința, reînviora iubirea și putem deveni
mai plini de spiritul care L-a susținut pe Mântuitorul nostru. Dacă
vrem ca în cele din urmă să fim mântuiți, noi toți trebuie să învățăm
lecția răbdării și a credinței la piciorul crucii. Hristos a suferit umilința
pentru a ne salva de la dizgrația veșnică. El a consimțit să cadă
asupra Sa dispreț, batjocură și insultă ca să ne ocrotească pe noi.
Nelegiuirea noastră a fost cea care a adunat vălul de întuneric în jurul
sufletului Său și a scos strigătul de la El, ca al unuia care a fost lovit
și părăsit de Dumnezeu. El a purtat durerile noastre, a suferit pentru
păcatele noastre, S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcat, ca noi să fim
îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu prin El. Fiecare om nobil și generos
va răspunde contemplării lui Hristos pe cruce»
(E. White, Mărturii, vol. 4, pag. 374)
ÎNTREABĂ-TE!
1. Romanii au ales cu un scop ca un condamnat să își poarte crucea.
Acest fapt demonstra că, sub legea romană, va pieri oricine căruia
îi trece prin minte să se ridice împotriva Romei. Este uimitor faptul
că, deși răstignirea nu era o pedeapsă acceptată între iudei (ei
omorau cu pietre), au hotărât totuși să o folosească în acest caz.
De ce?
2. Ce ne poate spune zdrobirea oaselor răstigniților despre
sfințenia Sabatului? Corespunde această sfințenie principiilor lui
Dumnezeu?
3. De ce inscripția scrisă de Pilat nu i-a mulțumit pe preoți?
271
ACȚIONEAZĂ!
Propuneți-le tinerilor ca în săptămâna ce urmează să urmeze sfatul lui Ellen

White și în fiecare zi să aloce o oră pentru a medita la jertfa de pe Golgota,
amintindu-și materialul din acest capitol sau citind, spre exemplu, cartea
lui Max Lucado „El a ales cuiele”, aprofundându-se în evenimentele acelea
și veți vedea cât de multe lucruri noi veți descoperi.
Formați un grup pentru o săptămână (dacă nu aveți) în care să puteți

împărtăși zilnic cu prietenii gândurile pe care le aveți, citate despre viața,
slujirea și jertfa lui Hristos. Faceți ca această săptămână să fie una specială.
Nu publicați pe grup nimic ce ar putea distrage atenția voastră de la
această temă importantă.
IMPERIUL
Acest joc este foarte bun pentru că pot participa toți. Fiecare
participant primește o foiță și un pix pe care trebuie să scrie
substantive (de preferat cuvinte care au legătură cu tema lecției,
de exemplu: cruce, preot, munte etc.). Fiecare scrie cuvintele la care
se gândește, fără a le spune cu voce tare sau a le arăta cuiva, apoi
dă lista conducătorului jocului. Când toți au scris listele și le-au dat
conducătorului jocului, el adaugă trei cuvinte, apoi amestecă foile,
ia una dintre ele, citește în gând și apoi se pregătește să citească
cu voce tare. După aceea, în liniște deplină, citește cuvintele fără a
face comentarii. Participanții trebuie să rețină cât mai multe dintre
ele (fără a-și lua notițe). După ce toate cuvintele au fost citite,
persoana care stă în stânga conducătorului jocului spune unul
272
TEMA 22
dintre cuvintele citite și dă numele cuiva despre care crede că l-a

scris în lista sa (de exemplu: „Eu cred că acest cuvânt, „preot”, a fost
scris de către ....”). Cel care a fost numit trebuie să spună dacă a scris
pe foaia lui acel cuvânt. Dacă el a scris, se așază lângă cel care a
început jocul și ei formează un „imperiu” al cărui „împărat” va fi cel
care a stat la stânga conducătorul jocului. Acum ei pot comunica și
discuta ce cuvinte își mai amintesc, spun unul dintre ele și propun
pe cel care cred ei că l-a scris, atunci când le vine din nou rândul.
Între timp, este rândul următorului jucător/imperiu să spună un
cuvânt. Fiecare are voie să spună un singur cuvânt, indiferent dacă
a ghicit sau nu. Dacă imperiul are doi sau mai mulți participanți,
poate fi propus un singur cuvânt din partea tuturor și este spus de
către „împărat”. Dacă un „împărat” a ghicit cuvântul scris de un
alt „împărat”, întregul imperiu trece de partea lui. Așa dar, în cele
din urmă trebuie să fie ghicite toate cuvintele, cu excepția celor
ale „împăraților”. Astfel că, cel al cărui cuvânt a fost ghicit ultimul,
este învingătorul. Cele trei cuvinte propuse de conducătorul jocului
sunt, de obicei, ghicite pe parcursul procesului.
Acest joc nu are pierzători și poate fi o ilustrație a faptului că,

uneori, creștinii încearcă să construiască imperii fără Dumnezeu,
dar nu reușesc. Doar predând inima lui Dumnezeu, omul se unește
cu Împăratul, care îi poate uni pe toți. Astfel că, jucătorul care a fost
„împărat” la sfârșitul jocului, poate fi o imagine a lui Hristos, într-un
imperiu în care nu sunt pierzători.
RUVIM KROITOR,
Capelan al școlii creștine din loc. Zaoksky
273
«D O M N U L M E U Ș I D U M NEZE U L M E U »
TEMA 23
«DOMNUL MEU ȘI
DUMNEZEUL MEU»
CITEȘTE!

«Drept răspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu şi
Dumnezeul meu!" "Tomo", i-a zis Isus, "pentru că
M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi
au crezut"»
(Ioan 20:28, 29)
274
TEMA 23
GHICEȘTE!
Pentru început se aleg doi jucători. Unul dintre ei se gândește la

cineva din sală. Cel de al doilea îi pune întrebări din cinci categorii,
selectate prealabil, cu ajutorul cărora să poată fi făcute asociații.
Pot fi puse doar cinci întrebări. Toți ceilalți ascultă răspunsurile și
încearcă să ghicească despre cine este vorba. Apoi fiecare spune
la cine crede că ar corespunde răspunsurile la întrebări. Cei care
au ghicit pun întrebări și apoi fac asocieri. Jocul poate fi jucat la
nesfârșit.
Exemplu: La întâlnirea de tineret sunt cinci persoane. Două dintre

ele sunt cele care pun și primesc întrebările. Primul întreabă: „Cu
ce artă ai compara acea persoană?”. Cel de al doilea răspunde: „Cu
muzica”. Vor fi puse cinci întrebări și vor fi oferite cinci răspunsuri.
Restul vor spune presupusul nume al persoanei la care s-a gândit
cel de al doilea jucător.
Cel care a răspuns ascultă și recunoaște numele. Cei care au ghicit

spun care au fost răspunsurile și asocierile.
Întrebări interesante:
— Cu ce model de telefon asociezi acea persoană?

— Cu ce tip de transport?
— Cu ce fel de muzică?
— Cu ce film?
— Cu ce pasăre?
— Cu ce personaj biblic?
— Cu ce stare de spirit?
— Cu ce celebritate?
— Cu ce element de interior? Etc.
275

1. Cum se mai numea Toma? In. 20:24
2. Ce dovadă dorea Toma să aibă care să confirme faptul că Isus a înviat?
In. 20:25
3. Cum i-a salutat Isus pe ucenici, atunci când li s-a arătat? In. 20:26
4. Conform cuvintelor lui Isus, cine sunt numiți fericiți? In. 20:29
FAPTE
Ați avut vreo poreclă? V-ați fi dorit să rămâneți în istorie și timp de două
mii de ani să fiți cunoscut ca „necredinciosul”? Anton necredinciosul,
Sașa necredinciosul, Rita necredincioasa. Nu prea cred să fie astfel de
doritori. Toma este cunoscut tocmai pentru aceasta. Totuși, în ciuda
necredinței afișate la început, mai târziu a crezut minunile credinței.
Din păcate, doar legendele au supraviețuit și, dacă le credem, atunci

trebuie să acceptăm faptul că, după moartea lui Isus, ucenicii au
împărțit lumea între ei, astfel încât fiecare să primească o anumită
parte pentru răspândirea Evangheliei. Toma a primit India (Biserica
lui Toma din sudul Indiei își are originea în lucrarea lui). La început
Toma a refuzat să meargă acolo spunând că este prea slab pentru
un drum așa de lung. El zicea: „Eu sunt iudeu, cum să predic adevărul
printre hinduși?”. Isus i s-a arătat în vis și i-a spus: „Nu te teme, Toma,
mergi în India și predică acolo Cuvântul, pentru că harul Meu este
cu tine!”. Toma a continuat să se împotrivească: „Trimite-mă oriunde
vrei, dar la hinduși nu voi merge”.
În această perioadă, la Ierusalim venise un negustor itinerant din

India. Îl chema Avvanes. Era trimisul împăratului Gundaphorus și
avea poruncă să găsească un tâmplar bun pe care să îl aducă în India
la întoarcere. Toma era tâmplar. Isus a venit la piață, s-a apropiat
276
TEMA 23
de Avvanes și l-a întrebat: „Vrei să cumperi un tâmplar?”. „Da!” a

răspuns el. Isus îi spune mai departe: „Am un rob tâmplar pe care
vreau să îl vând”, arătând spre Toma, care stătea deoparte. S-au
înțeles la preț și Toma a fost vândut iar contractul de vânzare suna în
felul următor: „Eu, Isus, fiul tâmplarului Iosif, adeveresc că am vândut
pe robul Meu, Toma, lui Avvanes – negustor al împăratului indian
Gundaphorus”. Când tranzacția a fost încheiată, Isus l-a adus pe
Toma la Avvanes. Avvanes l-a întrebat: „Acesta este Stăpânul tău?”.
Toma a răspuns: „Da!”. Avvanes îi spune: „Te-am cumpărat de la El!”.
Toma nu a mai zis nimic dar, dimineața devreme, s-a trezit și s-a rugat
apoi I-a spus lui Isus: „Voi merge oriunde mă trimiți. Fie voia Ta!”.
Acesta era adevăratul Toma, încet în a crede, încet în a-și da acordul,
dar credincios, atunci când a luat hotărârea de a sluji.
Legenda spune mai departe că împăratul Gundaphorus i-a cerut lui

Toma să construiască un castel. Toma a spus că va împlini această
cerință. Împăratul i-a dat bani suficienți cât să cumpere materiale și
să plătească lucrătorii, dar Toma i-a dat pe toți săracilor. Împăratului
îi spunea însă că palatul este în proces de construcție. Împăratul a
înțeles că ceva nu este bine și a chemat să fie adus Toma. „Ai construit
palatul?”, a întrebat împăratul. Toma răspunde: „Da!”. „Atunci, vino
să mi-l arăți!” – i-a spus împăratul. Toma îi spune: „Acum nu îl poți
vedea, când vei muri vei putea să îl vezi!”. Împăratul s-a mâniat foarte
tare și viața lui Toma a fost în primejdie, dar regele l-a primit în cele
din urmă pe Isus. Astfel a ajuns creștinismul în India, prin intermediul
lui Toma.
277
EXPLICAȚII
Capitolul douăzeci este foarte
dens în evenimente și prezintă
eroi diferiți și reacția lor la cele
«
întâmplate.
In. 20:1-10. Maria Magdalena

merge la mormânt și nu Îl găsește
pe Isus în el. Aleargă repede pentru
a le spune această veste ucenicilor. «Credința înseamnă să te încrezi
Petru și Ioan, aleargă la mormânt
și se conving că trupul lui Isus a
în Dumnezeu atunci când
dispărut, apoi se întorc acasă. întrebările rămân fără răspuns»
(Joel Austin)
In. 20:11-18. Maria continuă să stea
și să plângă mormânt, apoi vede
doi îngeri pe care îi întreabă dacă
știu unde este trupul lui Isus. Acum
apare Isus, dar ea nu îl recunoaște Toma i se spune că Isus a fost între
și crede că este grădinarul. În ei, acesta nu crede (iată-l pe Toma
întristarea ei, Îl roagă să îi dea trupul necredinciosul).
lu Isus, dacă L-a luat el (doar când
ești foarte întristat te poți gândi că
un grădinar are nevoie de trupul
unui mort). Isus i se descoperă și ea „După opt zile, ucenicii lui Isus
se întoarce la ucenici, spunându-le erau iarăşi în casă; şi era şi Toma
ce a văzut. împreună cu ei. Pe când erau uşile
încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc
In. 20:19-25. Isus li se arată tuturor şi le-a zis: "Pace vouă!" Apoi a zis
ucenicilor și le dă Duhul Sfânt, dar lui Toma: "Adu-ţi degetul încoace
unul dintre ei lipsește. Când lui şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi
278
TEMA 23
mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu Vedem că Isus nu duce muncă

fi necredincios, ci credincios". de lămurire cu Toma. Astăzi sunt
oameni care vor să Îl aducă pe Isus
Drept răspuns, Toma I-a zis: la nivelul ființelor create, fie ea și
"Domnul meu şi Dumnezeul meu!". prima sau cea mai măreață. Această
încercare, în esență, are un scop,
"Tomo", i-a zis Isus, "pentru că M-ai asemănător tuturor ereziilor, de a
văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au distorsiona caracterul lui Dumnezeu,
văzut, şi au crezut". prezentându-L fie ca fiind crud
(doctrina chinului veșnic în iad), fie
Toma este cel despre care se spune prea personal. Dacă Dumnezeul
cel mai des că nu a avut credință. cel Atotputernic îngăduie moartea
Dar, Toma este cel care a propus unei ființe, de dragul alteia, de unde
ca să meargă să moară împreună putem avea garanția că mâine nu
cu Isus, atunci când Isus a vorbit vom fi noi jertfa, pentru a salva pe
despre Lazăr. Toma se prezintă ca altcineva? Înțelegerea și credința
un personaj foarte cinstit. Dacă se în faptul că Hristos este Însuși
îndoia și nu credea, spunea acest Dumnezeu întrupat, păstrează
lucru. Se întâmplă ca un om să sensul și logica creștinismului.
joace rolul de creștin, dar în interior
îndoiala să se fi transformat în
necredință. Toma era deschis.
Faptul că nu era împreună cu ceilalți
când Isus li s-a arătat prima dată ne
spune că el era foarte tulburat de ÎNTREABĂ-TE!
cele întâmplate și avea nevoie să fie
singur pentru a medita și a asimila 1. Ai nevoie de dovezi pentru a
totul. crede?
2. Ai dovezi personale,
Ce situația impresionantă! Isus nu
experiențe care te ajută să
îl blestemă pe Toma, nu îl ceartă
crezi în Dumnezeu?
și nu îl mustră. Eu cred că Isus i-a
adresat cuvintele în așa fel încât 3. Ce i-ai răspunde unui om
el, în pocăință să spună: „Domnul care spune că nu va crede în
meu și Dumnezeul meu!”. Toma Dumnezeu până când nu Îl va
mărturisește că Isus este Domnul. vedea?
Aceasta este o dovadă clară a 4. Cum trebuie să ne raportăm
faptului că ucenicii înțelegeau că la cineva care se îndoiește?
Isus nu este doar un simplu profet
sau învățător. A spune asemenea
cuvinte, era o hulă în acele vremuri.
279
MEDITEAZĂ!
David a stat culcat cu fața la pământ
Apostolul Pavel spune foarte
și nu a mâncat deloc, cerând ca
concret: „Şi, fără credinţă, este cu
viața bebelușului său să fie salvată,
neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci
dar copilul a murit.
cine se apropie de Dumnezeu
trebuie să creadă că El este şi că Moise, Iov, Iona și Ilie au cerut să
răsplăteşte pe cei ce-L caută” moară, dar Dumnezeu nu le-a
(Evrei 11:6). Și în cartea „Hristos, răspuns.
Lumina lumii” se vorbește despre
importanța credinței: „Erau locuri Profetul Habacuc s-a rugat pentru
unde Însuși Hristos nu putea să eliberarea de sub jugul babilonian.
facă multe lucrări mari din pricina Ieremia a cerut ca Ierusalimul să
necredinței. Tot astfel acum, nu fie distrus. Ambele rugăciuni au
necredința desparte biserica de rămas fără răspuns.
Ajutorul ei divin. Stăpânirea ei
asupra realităților veșnice este Apostolul Pavel s-a rugat pentru a fi
slabă. Din cauza lipsei de credință, vindecat (vezi 2. Cor. 12:7). Și chiar
Dumnezeu este dezamăgit și jefuit el ne-a lăsat un exemplu al modului
de slava Lui”. în care ar trebui să ne raportăm la
lipsa răspunsului la rugăciune (vezi
Cât de înfricoșător este să fii 2 Cor. 12:9, 10).
despărțit de Dumnezeu din cauza
necredinței. Îmi doresc foarte Însuși Isus ne este exemplu de
mult să nu mă îndoiesc și să nu fiu rugăciune neascultată – rugăciunea
dezamăgit. Ce și cum să faci dacă din Ghetsemani.
te asemeni lui Toma, nu Îl vezi pe
Dumnezeu, nu Îl vezi în viața de zi Isus spune că sunt mai fericiți cei
cu zi. Îți pare că rugăciunile tale nu care au învățat să creadă, în ciuda
sunt ascultate, și atunci când sunt faptului că nu au primit un răspuns
ascultate, nu primesc răspuns. Mă și nu au văzut nicio minune.
«
simt mângâiat, știind că în Biblie
sunt așa de multe rugăciuni la care
nu s-a primit răspuns.
Moise a condus poporul timp de 40

de ani. A cerut să fie lăsat să intre «Dacă un om crede,
în Țara promisă, dar nu a fost lăsat. nimic nu îl poate opri»
(Martin Luther)
280
«
TEMA 23
«În felul în care l-a tratat pe Toma, Isus le-a dat urmașilor Lui o
învățătură. Exemplul Lui ne arată cum trebuie să-i tratăm pe aceia a
căror credință este slabă și care scot mereu în evidență îndoielile lor.
Isus nu l-a copleșit pe Toma cu mustrări, nici nu S-a luat la ceartă cu
el. El S-a descoperit celui îndoielnic. Toma fusese destul de nechibzuit
când și-a impus condițiile pentru a crede, dar Isus, în generoasa
Lui iubire și considerație, a sfărâmat toate barierele. Rareori poate
necredința să fie biruită prin discuții contradictorii. Ea îmbracă mai
degrabă forma unei autoapărări, găsind totdeauna sprijin și noi scuze.
Dar faceți ca Isus, în iubirea și îndurarea Lui, să fie descoperit ca
Mântuitor răstignit și din multe guri, în vremuri potrivnice, se va auzi
recunoașterea dată de Toma: „Domnul meu și Dumnezeul meu”»
2 81
ACȚIONEAZĂ!
Fă o listă a lucrurilor pe care nu le vezi, dar despre care crezi că există (de
exemplu, undele radio etc).
Ce te face să crezi în existența lor? Pe baza acestor argumente, formulează

un răspuns pentru cineva care se îndoiește de existența lui Dumnezeu.
Povestiși în grupă experiențe personale, când ați avut îndoieli cu privire la

Dumnezeu și la Cuvântul Său, apoi ați văzut că îndoielile au fost zadarnice.
282
TEMA 23
Unul dintre jucători va fi legat la ochi. Asigurați-vă că nu vede
nimic. Apoi ceilalți se așază pe locuri diferite de cum au fost
înainte. „Orbul” trebuie să ghicească pe fiecare prin pipăire,
după forma capului, păr, mâini, urechi, nas etc.
Jucătorii au ochii închiși și trebuie să numere, pe rând, de la

1 la 10, fără a discuta între ei. Dacă vor fi doi care vor spune
cifra în același timp, jocul se reia.
ANTON BOIKOV,
Director al Cluburilor de Exploratori, Uniunea Rusia de Vest
2 83
«M Ă IU B E Ș T I? »
TEMA 24
«MĂ IUBEȘTI?»
CITEȘTE!

«A treia oară i-a zis Isus: "Simone, fiul lui Iona, Mă
iubeşti?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară:
"Mă iubeşti?" şi I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le
ştii; ştii că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte oile Mele!»
(Ioan 21:17)
284
TEMA 24
CÂT ESTE CEASUL?
Fiecare va primi o foaie pe care este desenat un ceas, sau farfurii de unică
folosință din carton, pe care poate fi desenat în câteva minute un ceas.
La un semnal, toți participanții trebuie să stabilească o oră de întâlnire cu
fiecare dintre cei prezenți în termen de 1-2 minute. La fiecare oră trebuie
să existe câte o întâlnire. Fiecare trebuie să noteze numele celui cu care se
întâlnește și ora la care este programată întâlnirea. Dacă sunt prea puțini
participanți, se pot repeta persoanele la mai multe ore.
După ce toate întâlnirile au fost programate, conducătorul jocului va

anunța ora și tema întâlnirii de la acea oră. De exemplu: ora 1:00 – discutăm
despre profesia care ne place, iar participanții își vor spune părerea despre
acest subiect.
Teme pentru discuție:

1:00 După prânz prefer ...
2:00 Timp pentru laudă ... (lăudați-vă)
3:00 Stilul meu preferat de îmbrăcăminte este ...
4:00 Timp pentru bârfă ... (discuții...)
5:00 Arta preferată ...
6:00 Timp pentru visare ... (Dacă aș fi...)
7:00 Animalul meu preferat...
8:00 În timpul liber eu ...
9:00 Cel mai bun prieten al meu ...
10:00 Planurile mele pentru viitor ...
11:00 Sportul meu preferat ...
12:00 Mâncarea mea preferată ...
2 85

1. La ce activitate s-au întors ucenicii după moartea lui Isus? In. 21:3
2. Care a fost semnul după care Ioan a înțeles că Cel care le dăduse
porunca de a arunca mrejele era Isus? In. 21:6
3. Câți pești s-au prins în plasa lui Petru? In. 21:11
4. De ce nu au îndrăznit ucenicii să Îl întrebe pe Isus „Cine ești?”
In. 21:12
5. Ce dialog a avut loc între Hristos și Petru? In. 21:15-17
6. Ce profeție cu privire la Petru a spus Isus? In. 21:18, 19
7. De a cui soartă s-a interesat Petru? In. 21:21, 22
8. Isus i se adresează de cinci ori lui Petru în capitolul 21. Enumerați cele
cinci adresări ale lui Isus pentru Petru. In. 21:15, 16, 17, 19, 22
9. Ce zvon, cu privire la Ioan, s-a răspândit printre ucenici? In. 21:23
10. Conform cuvintelor lui Ioan, câte cărți ar fi putut fi scrise dacă s-ar fi
povestit amănunțit tot ceea ce a făcut Isus? In. 21:25
286
TEMA 24
FAPTE
— 21:1-3. Peștele era prins de obicei noaptea (vezi Lc. 5:5). Este
cunoscut faptul că pescarii de atunci considerau că peștele
putea fi prins cel mai bine noaptea pe Marea Galileei (numită
aici Tiberiada). În ziua ce urma, peștele prins putea deja să fie
vândut.
— 21:5, 6. Tradiția evreiască L-a recunoscut pe Dumnezeu ca

suveran, ceea ce a inspirat cu siguranță rugăciunile multor
pescari. Plasele erau împletite, de obicei, din in sau cânepă.
Cel mai probabil, marginea îngustă a plasei era ținută de
pescarii din barcă, iar cea mai mare parte a ei era coborâtă în
apă, sub greutate.
— 21:7. Petru nu a avut nevoie de argumente care să îi

demonstreze că Acela era Isus. „Dezbrăcat” – cel mai
probabil că nu avea pe el haina de deasupra, acoperitoarea.
Palestinienii religioși nu își permiteau să stea în fața oamenilor
fără să fie încinși.
— 21:8. Două sute de stadii (aproximativ 100 de metri) – o

distanță destul de mare pentru a putea merge prin apă și,
probabil că a înotat, coborând din barcă.
— 21:9, 10. Rugându-i să se așeze la masă, ca și în cap. 6, Isus

le oferă ocazia de a participa și ei la pregătirea micului
dejun, tot așa cum făcuse și băiețelul din cap. 6:9. În Imperiul
Roman erau foarte puțini bogați, deținători de terenuri,
care disprețuiau munca fizică. Majoritatea oamenilor se
mândrea cu meseria pe care o aveau (pe pietrele funerare era
scrisă ocupația defunctului). Isus subliniază prin gestul Său,
importanța meseriei lor, chiar dacă, în acest caz, era meritul
Lui că ei prinseseră pește (21:5, 6).
— 21:11. Ieronim afirmă că zoologii antici descoperiseră 153 de

tipuri de pește, dar exemplarele ajunse până la noi nu susțin
2 87
această ipoteză, este evident că această tâlcuire reflectă

încercarea lui de a explica acest verset. Nu au lipsit interpretările
simbolice ale acestui număr (începând cu cuvintele ebraice
vechi, a căror sumă a valorilor numerice este „153”, până
la recunoașterea acestui număr ca „triunghiular”, ceea ce a
făcut o mare impresie asupra filozofilor școlii pitagoreice). În
relatările antice despre minuni se face adesea referire la cifre
pentru a confirma realitatea a ceea ce s-a întâmplat (de ex. 2
Împ. 19:35); numărul 153 a fost introdus aici, pentru a marca
uimirea ucenicilor, când au făcut numărătoarea peștilor.
Domnul lor înviat le dăduse atât de mulți pești încât nici măcar
nu au putut să îi mănânce pe toți.
— 21:12-14. Pâinea era de obicei împărțită de către gazdă sau

de către capul familiei.
— 21:18, 19. Cu privire la „proslăvirea” lui Dumnezeu prin același

fel de moarte de martir, ca și Isus, tradiția credibilă a bisericii
creștine timpurii ne spune că Petru a fost răstignit la Roma, în
timpul împăratului Nero, în anul 64 d. Hr.
— 21:20-23. Isus alege în mod voit pe cei care vor fi executați

și pe cei care vor rămâne în viață. Conform tradiției general
acceptate, Ioan a fost printre puțini apostolii care nu au
împărtășit moartea de martir.
— 21:25. Scriitorii greci, evrei și samarineni folosesc uneori acest

tip de „hiperbole” spunând, de exemplu, că în lume nu ar
putea încăpea cunoștința despre lege pe care o dețin unii
dintre rabini.
288
TEMA 24
ТЕМА
EXPLICAȚII
Pescuitul era principala activitate
a lui Petru, înainte de a deveni
ucenicul lui Isus (vezi Mt. 4:18-20).
Și Iacov și Ioan erau pescari (vezi
Mt. 4:2). Fără îndoială că scopul
întâlnirii ucenicilor era acela de a
înmulți mijloacele lor materiale
modeste. Pentru că apa este
transparentă, noaptea era timpul
«
cel mai potrivit pentru a prinde
pește pe lac (vezi Lc. 5:5).
Ei nu L-au cunoscut pe Isus. Poate

că ochii lor au fost „împiedicați”,
ca și ai ucenicilor pe drumul spre
«Chiar dacă nu suntem
Emaus (vezi Lc. 24:16). Poate că nu
era încă suficientă lumină afară. neprihăniți, El ne iubește
desăvârșit. Chiar dacă ne putem
„Copii!”- așa le se adresează Isus
ucenicilor și nu mai găsim nicăieri
simți pierduți și dezorientați,
în Evanghelii o astfel de exprimare. iubirea lui Dumnezeu ne
Ioan a preluat această formulă și în curpinde în întregime»
epistolele sale (vezi 1 In. 2:13, 18).
Fără îndoială că ucenicii au văzut în (Dieter F. Uchtdorf)
Isus un străin.
căreia ei au lăsat totul și au mers
Isus stătea pe mal și, poruncindu- după Domnul (vezi Lc. 5:11).
le să arunce mrejele în apă pe
partea dreaptă a corabiei, El dorea O sută cincizeci și trei de pești au
să îi învețe lecțiile credinței și fost numărați. Unii comentatori
conlucrării cu puterea divină (vezi oferă explicații tainice și fabuloase
Hristos, Lumina lumii, pag. 811). acestui număr, presupunând că
Această minune ar fi trebuit să le cifra trei, ultima din acest număr,
reamintească ucenicilor despre o este o aluzie la Trinitate. O astfel
altă pescuire minunată, în urma
2 89
de interpretare nu merită nicio acestor două cuvinte diferite nu

atenție. poate fi determinat cu exactitate,
dar putem oferi următoarea
Mai apoi, Isus îl întreabă de trei ori interpretare. Isus îl întreabă de
pe Petru: Mă iubești? În primele două ori pe Petru dacă Îl iubește
două întrebări, Isus folosește cu cea mai înaltă formă de iubire
cuvântul grecesc agapao, iar (agapao). Petru însă îi răspunde cu
Petru răspunde prin fileo. A treia iubirea obișnuită, care nu depășește
oară Isus folosește cuvântul fileo, limitele iubirii dintre prieteni:
iar Petru continuă să răspundă, „Știi că Te iubesc (fileo)”. A treia
folosind fileo. Scopul folosirii
«
oară, Isus folosește același cuvânt
întrebuințat de Petru și îl întreabă
din nou dacă Îl iubește ca pe un
prieten (fileo), ceea ce apostolul
Îi confirmase deja de două ori. Cu
«Câți oameni nu fac și astăzi la siguranță că în sufletul lui Petru
s-a strecurat îndoiala atunci când
fel ca Petru! Ei se interesează de a auzit și cea de a treia întrebare.
treburile altora și sunt nerăbdători Conform comentariilor, el nu s-a
să știe care le este lucrarea, în întristat pentru că i se pusese
timp ce sunt în primejdie să-și aceeași întrebare de trei ori, ci
pentru că Isus folosește alte cuvinte
neglijeze propria lucrare. Datoria în această întrebare, punând parcă
noastră este să privim la Hristos la îndoială răspunsurile anterioare
și să-L urmăm. Vom vedea ale lui Petru.
greșeli în viața altora și lipsuri în

caracterul lor. Firea omenească
este învăluită de slăbiciuni. Dar
în Hristos vom găsi desăvârșirea.
Privind la El, vom fi și noi
transformați»
pag. 816)
290
TEMA 24
Poate că Isus a pus de trei ori Din relatarea aceasta este evident
această întrebare pentru că Petru faptul că Isus l-a luat pe Petru
se lepădase de trei ori. De trei ori deoparte și a vorbit cu el separat
apostolul se lepădase de Domnul despre modul în care avea să
Său și acum i s-a oferit posibilitatea moară, poate în timp ce se plimbau
de a-L recunoaște de trei ori pe Isus pe malul apei. Poate că Ioan îi urma
ca Domn. de la distanță.
„Știi” – a răspuns Petru. Răspunsul „Dar cu acesta ce va fi?” –

lui Petru este caracterizat de întreabă Petru despre Ioan. Lui
supunere și umilință. Orice Petru i se dăduse o descoperire
aroganță dispăruse. extraordinară a viitorului și ar fi
trebuit să fie mulțumit că Domnul
„Paște oile Mele!”. Isus repetă alesese să îi spună aceste lucruri. În
această poruncă (compară In. acel moment, apostolul este cucerit
21:15,16). Petru se pocăise cu de curiozitate – vrea să știe ce se
adevărat. Inima lui era gingașă va întâmpla cu Ioan. Folosindu-
și plină de iubire. Acum îi putea se de această întrebare, Isus vrea
fi încredințată responsabilitatea să imprime o lecție importantă în
pentru îngrijirea turmei. inima lui Petru, punând problema
prioritară pe primul loc.
În In. 21:19 găsim o referire clară la
răstignire (vezi In. 21:19). Conform În versetul de încheiere, Ioan
tradiției, care se pare că este demnă prezintă în cuvinte clare multele
de încredere, Petru a fost răstignit fapte și cuvinte, înfăptuite și rostite
cu capul în jos, după dorința sa, de Învățătorul său. El și-a alcătuit
pentru că el considera o cinste Evanghelia, având în minte un
prea mare să moară asemenea anumit scop spiritual. A povestit
Învățătorului său, în condițiile în și a inclus acele evenimente care
care se lepădase de El (vezi Istoria slujeau scopului său. Și ceilalți
faptelor apostolilor, pag. 537). autori ai Evangheliilor au acționat
în același fel. Prin urmare, multe
Spunând că Petru va proslăvi pe dintre lucrările lui Isus nu sunt
Dumnezeu prin moartea sa, Ioan amintite.
a vrut să spună că apostolul va
sfârși viața ca martir, ceea ce va fi Aici este folosită o hiperbolă
o mărturie referitoare la puterea pentru a sublinia mai clar mulțimea
creștinismului (vezi 1 Petru 4:16). cuvintelor și faptelor lui Isus. o
astfel de hiperbolă, scrisă cam în
aceeași perioadă, a ajuns la noi prin
291
«
scrierile rabinului Yohanan ben

Zakkai. Lui îi aparțin următoarele
cuvinte: „Dacă întregul cer ar fi un
«Cuvintele adresate lui Petru:
pergament, toți copacii din lume ar „Vino după Mine” erau pline de
fi penițe pentru scris, iar întreaga învățătură. Învățătura aceasta
mare ar fi cerneală, toate acestea ar
fi insuficiente pentru a scrie toată
era dată nu numai cu privire la
înțelepciune pe care am primit-o moarte, ci și cu privire la orice
de la învățătorii mei” (Strack și pas făcut în viață. Până atunci,
Billerbeck, Comentariu la Noul Petru fusese înclinat să lucreze
Testament, vol. 2, pag. 587).
independent. Încercase să
Referitor la aceste ultime cuvinte facă planuri pentru lucrarea lui
ale Evangheliei după Iona, Calvin
Dumnezeu, în loc să aștepte să
scria: „Dacă evanghelistul, uitându-
se cu atenție la puterea măreției lui urmeze planul lui Dumnezeu. Dar
Hristos, exclamă uimit că nici măcar nu putea să câștige nimic luând-o
întreaga lume nu este capabilă să la fugă înaintea Domnului. Isus îl
conțină întreaga poveste despre El,
nu ar trebui ca și noi să fim uimiți?”. îndemnă: „Vino după Mine”. Nu
alerga înaintea Mea. Așa nu vei da
singur piept cu oștile lui Satana.
Lasă-Mă să merg Eu înaintea ta și
nu vei fi înfrânt de vrăjmaș»
pag. 816)
ÎNTREABĂ-TE!
1. Ai fost ispitit de dorința de a renunța la slujirea ce ți-a fost încredințată
și să te „întorci” la activitățile tale obișnuite?
2. Cum ai răspunde la întrebarea lui Isus: „Mă iubești?”
3. De ce nu a satisfăcut Isus curiozitatea lui Petru? Curiozitatea poate
duce o persoană în rătăcire sau poate distruge viața unei persoane?
4. Ți s-a întâmplat vreodată în viață să asculți sfatul lui Dumnezeu și apoi
să experimentezi o binecuvântare deosebită?
292
TEMA 24
MEDITEAZĂ!
Ce ați face unui om care v-a trădat nici măcar „alături de mine”, numai
de trei ori? Nu este o întrebare „după Mine” – spune Isus. Este
ușoară... Mi-ar fi foarte greu să singura cale dreaptă. Isus înfruntă
discut cu cineva care m-a trădat. mai întâi furtunile și necazurile
Dar dacă rolurile ar fi schimbate? vieții, apoi întinde mâna și îi poartă
Imaginați-vă că voi ați trădat o cu El pe cei care Îl urmează.
persoană pe care o iubiți, care v-a
făcut mult bine. Ce așteptări ați Această discuție a fost determinantă
avea? Ați dori să vă împăcați și să în viața apostolului. El va începe să
refaceți relațiile? Cred că da! meargă, cu adevărat, după Domnul
Său și își va da viața pentru El, fără a
Meditând asupra întâlnirii dintre ține cont de nimeni și de nimic. Nu
Hristos și Petru, sunt impresionat va mai fi niciodată un trădător. De
de capacitatea de pătrundere a atunci și până la sfârșitul vieții sale,
Mântuitorului. Mai întâi de toate, Isus Hristos a fost Singurul la care
El îi invită la propriul mic-dejun. Și Petru a mai privit.
acolo, dând impresia că ei sunt, ca
și mai înainte, ucenicii Săi, începe să Dar ce să facem noi? Răspunsul
discute cu Petru. este încă același...
— Mă iubești? Isus spune:
— Da, Doamne, știi că Te iubesc! –

răspunde Petru.
Prin cuvintele – „Știi că Te iubesc!”,

care mie mi se par cele mai sincere și
reale, Petru demonstrează umilința VINO
DUPĂ
și încrederea Sa în Dumnezeu.
Da, noi știm că El cunoaște.

Cunoaște totul despre toți și
oriunde. MINE!...
Acceptând pocăința ucenicului Său
irascibil și temperamental, Isus îi
propune cel mai sigur model: „Vino
după Mine!”, nu „înaintea Mea”,
293
ACȚIONEAZĂ!
Ce a vrut să spună Isus când ți-a făcut invitația: „Vino după Mine”? Încotro
vrea să mergi? Ce să faci? Fă o listă cu 5 lucruri pe care ai putea să le faci
în această săptămână, prin care să răspunzi invitației adresate de Isus.
Împărtășește experiența ta cu ceilalți la următoarea întâlnire.
Gândiți-vă cum v-ați putea manifesta recunoștința față de membrii

bisericii care sunt implicați în slujire: pastor, comitetul comunității, diaconii
și conducătorii departamentelor. Adesea noi avem multe așteptări, sau
ocupăm poziția unui observator critic, fără a observa contribuția altora.
Încercați să schimbați această situație, manifestând recunoștință și
construind legături de prietenie.
NU AI VOIE SĂ CORECTEZI
Foi, pixuri, bandă adezivă.
Pasul 1: fiecare participant va primi o foaie și un pix. Pe foaie vor

trebui să scrie calitățile absolut necesare unui om pentru a crea
relații sănătoase în familie, societate și biserică. Este nevoie ca să
umpleți foaia cu aceste calități. Puteți scrie mare, frumos, creativ.
Pasul 2: după ce toți au terminat de scris, fiecare își va rupe foaia în

atâtea bucăți câte dorește.
294
TEMA 24
Pasul 3: participanții vor schimba între ei bucățele din foi, apoi

fiecare va primi scotch pentru a lipi bucățile și a reface foaia.
După îndeplinirea tuturor însărcinărilor, puteți medita asupra celor

întâmplate, răspunzând la următoarele întrebări:
1. Cum arăta foaia înainte și cum arată acum?
2. Imaginați-vă că foile acestea sunt viața. Despre ce situație din

viață credeți că este vorba?
3. Ce concluzii puteți formula?
PORTRET
Pregătiți plicuri în care să fie un sondaj cu următoarele întrebări:

— Cine sunt eu?
— Te prețuiesc pentru că ...
— Trebuie să schimbi ...
— Te pot compara cu ...
— Principiul pe baza căruia îți construiești viața este ...
Plicurile sunt distribuite și fiecare participant răspunde la o întrebare

în timp ce se gândește la cineva din grup (de exemplu la cel din
dreapta). După ce s-a răspuns la toate întrebările, plicurile trebuie
strânse într-un singur coș, de unde fiecare participant va scoate
plicul „său” și va împărtăși mesajul cu voce tare. Puteți spune ce vi
se potrivește și ce nu vi se potrivește.
Nu uitați că oamenii pot greși, dar Dumnezeu nu greșește niciodată!

El știe totul despre voi!
ROMAN CHISACOV,
295
URMEAZĂ-MĂ
MANUAL DE STUDIERE A EVANGHELIEI DUPĂ IOAN PENTRU ÎNTÂLNIRILE DE TINERET
URMEAZĂ-MĂ
URMEAZĂ-MĂ
URMEAZĂ-MĂ
URMEAZĂ-MĂ

Manual Tineret 2023 Rom

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Tineret 2023 Rom

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

URMEAZĂ-MĂ

Departamentul Slujirii tinerilor

Departamentul Slujirii tinerilor

TEMA 1 TEMA 2 TEMA 3

TEMA 4 TEMA 5 TEMA 6

TEMA 7 ТЕМА 8 TEMA 9

126 136 148

TEMA 10 TEMA 11 TEMA 12

TEMA 13 TEMA 14 TEMA 15

188 200 214

TEMA 16 TEMA 17 TEMA 18

226 238 250

TEMA 19 TEMA 20 TEMA 21

264 274 284

TEMA 22 TEMA 23 TEMA 24

– M-a dezamăgit și nu mă mai gândesc la El!

– Am auzit. Poate că de aceea mă tem să mă mai gândesc la aceasta...

– Da, așa este. Dar El a înviat!

– A înviat? Cum? De unde știi aceasta?

– Văd pe fața ta un zâmbet... radiezi. La ce te gândești?

– Mă gândesc că, împreună cu El, a reînviat și credința mea. Cuvintele

Viața pământească a lui Isus așa cum este prezentată în Evanghelia

Înțelegerea statutului Său schimbă modul în care ne raportăm la

Apostolul Iona accentuează înțelegerea sa cu privire la divinitatea lui

Vă invit să vă afundați în lectura Evangheliei după Ioan pentru a

«Domnul meu și Dumnezeul meu!

CU RESPECT, ROMAN CHISACOV,

Manualul este alcătuit din următoarele secțiuni: Verset de memorat,

Când studiem Biblia trebuie să ne amintim faptul că prioritatea nu este

Împărtășiți idei cu privire la ceea ce ați reușit să faceți și despre ceea ce

Depuneți efortul de a face ca studiul să fie asemenea unei călătorii unitare.

Fiecare lecție include și activități interactive. Pot fi jocuri care să vă ajute

Nu uitați că, de modul în care vă raportați la Cuvânt, va depinde starea

Fie ca Duhul Sfânt să ne inspire și acolo unde astăzi domnește pustiul și

APROFUNDARE ÎN LUMEA BIBLIEI

VERSET PENTRU MEMORAT

Atenție: cuvintele nu se pot repeta.

APROFUNDARE ÎN LUMEA BIBLIEI

— Explicând făgăduințele veterotestamentare cu privire

— Nici filosofii greci, nici învățații evrei nu au putut explica

— Expresia „în sânul Tatălui” semnifică cea mai strânsă unire

— Cuvântul „crezut” se întâlnește de mai mult de 100 de ori

«La început era Cuvântul» –

Dar Cuvântul din Ioan 1:1-4 este

Era. Gr. en, o formă a verbului

În veşnicia trecută n-a fost nici un Faptul că Cuvântul era cu

Botezătorul era lumina aceea de „și voința și înfăptuirea”. Cu toate

umanitatea, nu schimbată cu numai, numai unul de un fel. Ca şi cu

Singurul născut. Gr. monogenes, Partea introductivă a Evangheliei

întemeiat imperiul cu dragoste... El este unicul, chiar Dumnezeu,

Caută timp în săptămâna aceasta pentru a medita la Isus Hristos, la

ACTIVITATE PENTRU GRUPĂ

Trimiteți fiecărui membru al bisericii un mesaj cu o făgăduință, din partea

Fiecare trebuie să aibă o Biblie. La semnalul liderului, toți vor începe

Conducătorul jocului va citi un pasaj din una din cărțile Bibliei,

VECHIUL TESTAMENT – NOUL TESTAMENT

Alegeți obiecte care se găsesc atât în Vechiul Testament cât și în

VERSET PENTRU MEMORAT

În cadrul acestui joc trebuie să alegeți unul

Iarna sau vara? Vara pentru că mie îmi place

Noapte sau zi? Zi, pentru că este mereu

APROFUNDARE ÎN LUMEA BIBLIEI

1. Cu ce scop i-au trimis iudeii pe preoți și leviți la Iordan? In. 1:19

— Extinderea influenţei lui Ioan este evidentă din faptul că între