Fitoterapia sau stiinta utilizarii plantelor in folosul

sanatatii, are o vechime de mii de ani (cuvantul fitoterapie

deriva de la grecescul phyton= planta, therapie= stiinta
tratarii si vindecarii bolilor). Cu 2000 de ani i.Ch. egiptenii,
grecii, romanii utilizau plantele pentru diverse tratamente,
imbalsamare, cosmetica, marturie stau scrierile vechi ale lui Hipocrates,
Dioscorides, Plinius cel Batran.

De- a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, succese dar si declin,
in prezent ocupand locul bine meritat in cadrul terapiilor neconventionale si a
modului de pastrare a sanatatii. Daca in antichitate si evul mediu au fost
considerate singurele leacuri pentru tratarea bolilor, pana nu de mult era
constituentilor de sinteza chimica au inlocuit aproape 80% din arsenalul terapeutic,
plantele medicinale parand sa fie inlocuite cu medicamente de sinteza chimica,
pana s-a constatat multitudinea de efecte adverse care perturba mecanismele
adaptative ale organismului, ignorand faptul ca organismele vii nu au fost
programate sa accepte alte subtante decat cele pe care natura le produce anume in
folosul vietuitoarelor.

Plantele medicinale actioneaza prin principiile active continute in plante, fie in

intreaga planta sau doar in anumite parti ale plantei: floare (musetel), fruct
(macese, afine), seminte (anason, fenicul), radacini (lemn dulce, ghintura), rizomi
(rizomi de revent), frunze (menta), scoarta (scoarta de crusin), etc.

Fitoterapia face parte din metodele de vindecare prin natura. A depasit proba
indubitabila a timpului. Daca unele medicamente au aparut pe piata farmaceutica
pentru cativa ani dupa care din considerente de toxicitate au fost retrase in mod
tacit, plantele au existat inca de la inceputuri si pastreaza de mii de ani aceleasi
proprietati si acelasi nume.
Este importanta cunoasterea substantelor biologic active conținute în plante
pentru a se aprecia valoarea terapeutică și modul de preparare sau extragere a
acestor principii astfel incat planta sa fie cat mai eficienta.

►glicozidele antrachinonice presupun o actiune laxativa

►mucilagiile au actiue emolienta
►saponinele au actiune expectoranta
►taninurile au actiune astringenta
►substantele amare au efect stomahic, coleretic- colagog
►uleiuri volatile cu efect sedativ, decongestiv, antiinflamator

Efectele plantelor au fost cunoscute din cele mai vechi timpuri:

►Sucul matragunei (Atropa belladona) contine atropina care are actiune midriatica
(dilatatoare a pupilei) fiind folosita in trecut de catre domnite pentru dilatarea
pupilelor inscop cosmetic
►Degetelul (Digitalis purpurea) a fost folosita si de catre industria farmaceutica
pentru tratarea problemelor de inima
►Macul de gradina (Papaver rhoeas) contine opiu, o substanta narcotica din care
se obtine morfina si alte opiacee, utilizate ca analgezice (calmarea durerii)
►Scoarta de chinina (Cinchona succirubra) contine chinina, un alcaloid util in
vindecarea febrei, malariei
►Iarba sarpelui (Rauwolfia serpentina) contine reserpina, utilizata de industria
farmaceutica pentru controlul hipertensiunii arteriale si ca tranchilizant; in India a
fost folosit in trecut pentru combaterea insomniei si ca sedativ pentru cei muscati
de sarpe
►Pervinca de Madagascar (Catharanthus roseus) contine un alcaloid eficient
pentru tratarea Bolii Hodgkin si leucemia la copii. Din planta Vinca rosea se extrag
alcaloizii: vincaleucoblastina si vincristina utile in leucemii la copii si
limfosarcoame
►Sunatoarea (Hypericum perforatum) contine hipericina eficienta pentru scaderea
aciditatii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al durerilor
►Valeriana (Valeriana officinalis) contine valepotriati si uleiuri volatile cu efect
sedativ
►Din planta Ignama salbatica (Dioscorea Villosa) se extrage diosgenolul, folosit
la prepararea unor corticoizi de genul cortizonului, progesteronului. In acelasi scop
se utilizeaza glicoalcaloizii din unele Solanacee (Solanum laciniatum)
►Radacina de wourali (Strychnos taxifera), contine curara o substanta utilizata in
timpul nterventiilor chirurgicale pentru relaxarea muschilor scheletici. Indienii din
bazinul Amazonului o pun in varful sagetilor pentru a-si paraliza vanatul, ceea ce a
suscitat interesul pentru aceasta substanta a fost faptul ca animalele vanate puteau
fi mancate fara ca cei care consumau carnea sa fie otraviti.
Tratamentul cu plante medicinale poate fi administrat sub diferite forme:

►infuzia, care se prepara prin oparirea plantei uscate in apa clocotita, apoi se lasa
la infuzat 10-15 minute dupa care se strecoara si se consuma sub forma de ceai;
sunt preparate din flori, frunze, petale la care substantele biologic active sunt
eliberate mai usor

►decoctul, se obtine prin fierberea produsului timp de 5-10 minute, apoi se mai
lasa la infuzat 5-10 minute si se strecoara; se prepara din produse vegetale care au
o structura mai complexa: scoarta, tesut lemnos, fructe, seminte

►maceratul este obtinut prin introducerea plantei in apa rece, fiarta si racita timp
de mai multe ore (uneori de seara pana dimineata); se recomanda pentru produsele
care isi pierd proporietatile la cald

►tincturile, sunt extracte hidroalcolice obtinute prin macerarea produselor

vegetale in alcool diluat la 50-70 de grade si tinute la temperatura camerei timp de
7-10 zile, apoi strecurate prin tifon si administrate sub forma de picaturi in apa

►vinul medicinal se obtine prin plante lasate la macerat in vin si este foosit pentru
stimularea apetitului, administrat cu o jumatate de ora inainte de masa

►pulberea, obtinuta prin uscarea plantei si care se poate administra ca atare sau
sub forma de adaos in mancare

►comprimate, obtinute din pulbere de plante preparate doar in laboratoare de

specialiate; ex: silimarina obtinuta din pulbere de armurariu

►emulsii, geluri, unguente preparate fie in laboratoare specializate, fie acasa prin
fierberea plantelor in grasime, petrol, lanolina

►uleiurile medicinale se obtin prin macerarea plantelor in ulei comestibil timp de

4 - 6 saptamani si se folosesc pentru tratarea ranilor, cicatricilor, arsurilor

►ovule, supozitoare

►oțeturile aromatice se obtin prin macerarea plantei in oțet, tmp de 7-8 zile; se
folosesc pentru frectie, masaj dar si in aromatizarea salatelor si usurarea digestiei

►siropurile se prepara prin fierberea plantei in apa cu zahar si pastrarea in sticle

sterilizate

►inhalatiile se obtin din plante medicinale peste care se toarna apa clocotita,
eliberandu-se uleiuri volatile (vaporii de apa antreneaza uleiurile volatile care
actioneaza la nivelul cailor respiratorii)
Avantajele tratamentului fitoterapeutic:

►accesibilitatea - plantele sunt usor de procurat si la indemana oricui (pretul poate

fi pentru orice buzunar)

►actiunea blanda si lipsita de nocivitate (daca sunt consumate conform indicatiilor

sau prescriptiilor)

►se adreseaza oricarei grupe de varsta, tanand cont de actiunea specifica a

plantelor si efectele lor

►abordarea organismului ca un intreg (plantele actioneaza la toate nivelele, fizic,

mental, emotional, regland activitatea intregului organism)

►previn si nu doar trateaza, trateaza si nu doar amelioreaza; cu cat afectiunea este

de data mai recenta cu atat reversibilitatea simptomelor sau leziunilor este mai
rapida si mai eficienta; in formele acute cu declansare brusca fitoterapia nu este la
fel de promta, necesitand asocierea cu alte metode terapeutice

►sunt usor de administrat mai ales avand in vedere multitudinea de modalitati de

prezentare

►tratamentul actioneaza lent, durata acestuia ffiind pe perioade mai lungi dand
posibilitatea refacerii si regenerarii structurilor lezate

►vindecarea se face pe cale blanda prin mecanisme proprii organimului si poate

produce vindecari definitive