Galaxia intunecata

Universul si Sistemul solar!

 01.UNIVERSUL
• Ce este si ce cuprinde universul? CUPRINS
• Cum s-a format si care sunt caracteristicile
sale.
02.GALAXIA
• Ce este o galaxie?
• Tipuri de galaxii.

03.SISTEMUL SOLAR
• Soarele  
• Luna
• Planetele
• Asteroizii
• Meteoroizii 05.DESTINUL UNIVERSULUI
• Cometele
04.STELELE
• Caracteristicile stelelor
• Clasificarea stelelor
 Ce este si ce cuprinde universul ?

Cum s-a format si care sunt caracteristicile sale.

01.UNIVERSU
L
 UNIVERSUL este tot ceea ce exista, de la cele mai mari galaxii, la cele mai
mici particule subatomice. Majoritatea masei de materie observabil vine de la
stele din cauza luminii pe care o raspandesc. Obiectele pe care nu le putem
observa pot fi detectate daca emit diferite tipuri de radiatii, Chiar daca contine
multe corpuri, Universul este un spatiu cu un vast volum de “nimic”.O singura
parte a Universului este cunoscuta ca avand viata: Planeta Noastra (PLANETA
TERRA)

UNIVERSUL
TERRA
quasarii

Universul este construit din toate materiile, lumina si alte forme de radiatii si energie. El este
construit din tot ceea ce exista oriunde in spatiu si timp. Universul include Pamantul si tot ceea ce este
pe el. De asemenea, include tot Sistemul solar .Toate stelele, dintre care si Soarele, sunt parti din
Univers. Soarele este una dintre mai mult de 100 de bilioane de stele grupate intr-o galaxie gigantica
spirala, numita Calea Lactee.
 Calea Lactee se intinde pe o distanta de 100.000 ani-lumina. Studiile
spatiului distant cu ajutorul telescoapelor optice si radio indica existenta a
peste 100 bilioane de galaxii. Galaxiile se grupeaza in clustere ,iar unele
clustere par sa se grupeze in superclustere.
Nu se stie daca dimensiunea universului este finita sau infinita.
Obiectele stralucitoare neobisnuite numite quasari, sunt cele mai distante
obiecte din Univers . Quasarii pot fi la distanta de 16 ani-lumina fata de
Pamant.

Sistemul Solar

Calea Lactee
 Astronomii au calculat că universul s-a format cu 13.798 ± 0.037 miliarde de ani în
urmă. Teoria Big Bang-ului explică în mare parte formarea universului, pe care o
aseamănă cu o explozie de proporții. Din momentul formării universului a avut loc o
expansiune a acestuia care are loc și astăzi. Astronomii caută să descopere structura,
comportamentul și evoluția materiei și energiei existente în univers. Despre evoluția
viitoare a universului există o serie de teorii. Într-unul din scenarii expansiunea
universului va continua până la deșirarea acestuia , iar în altul expansiunea va atinge un
maximum, după care universul va începe să se micșoreze.

Big Bang-ul (marea explozie) este

modelul cosmologic care explică condițiile inițiale și
dezvoltarea ulterioară a Universului. Acest model este
susținut de explicațiile cele mai complete din punct de
vedere științific. Termenul de Big Bang, în general, se referă
la ideea că Universul s-a extins de la o singularitate
primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13 miliarde
de ani.
 „Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei,
energiei, spațiului și timpului, altfel spus a existenței Universului.
Această teorie încearcă să explice de ce universul se extinde
permanent încă de la apariția sa, și de ce pare a fi uniform în
toate direcțiile.
Cronologia expansiunii metrice a spațiului, unde spațiul
(inclusiv porțiunile ipotetice care nu sunt observabile ale
universului) este reprezentat în fiecare moment de secțiunile
circulare, iar în stânga, expansiunea dramatică are loc în epoca
inflaționistă, iar la centru, expansiunea accelerează (concep
artistic, nu la scară)
 Până acum 30 de ani, astronomii credeau că
Caracteristici
Universul era compus aproape în totalitate din
atomi. Cu toate acestea acum există dovezi
care sugerează că majoritatea ingredientelor
care alcătuiesc Universul sunt în forme pe care
nu le putem vedea. S-a dovedit că 4,9% din
Univers este alcătuit din atomi, 26,8% din
materie întunecată şi 68,3% din energie
întunecată. Când vine vorba de atomi,
hidrogenul reprezintă 75%, heliu, aproximativ
25%, iar elementele grele reprezintă doar o
infimă parte din atomi. 

Forma Universului şi răspunsul la întrebarea

dacă este sau nu infinit depind de raportul dintre
rata de expansiune şi atracţia gravitaţională.
Puterea atracţiei gravitaţionale depinde de dens
itatea materiei din Univers. 

Distanţa dintre Pământ şi marginea Universului

observabil este de 46 miliarde ani-lumină, făcând ca
diametrul Universului observabil să fie de aproximativ
91 miliarde de ani-lumină. Acesta corespunde unui
volum de 4X10^83 litri. Distanţa pe care lumina de la
marginea Universului observabil a parcurs-o este
foarte apropiată de vârsta Universului înmulţită cu
viteza luminii, 13,8 miliarde ani-lumină, dar aceasta
nu reprezintă distanţa la un anumit moment deoarece
marginea Universului observabil şi Pământul s-au mai
îndepărtat.
02.GALAXIA • Ce este o galaxie?
• Tipuri de galaxii.
 O GALAXIE este un sistem masiv, unit de forte gravitationale, alcatuit din stele ,praf si gaz
interstelar ,materie intunecata invizibila si posibil, energie intunecata. Galaxiile tipice contin intre 10
milioane si un bilion sau mai multe stele, toate orbitand in jurul unui centru de gravitatie comun . In
plus fata de stelele singuratice si de un mediu interstelar subtil, majoritatea galaxiilor contin un numar
mare de sisteme stelare, de clustere stelare si de tipuri variate de nebuloase.

Andromeda Spatiul intergalactic ,

spatiul dintre galaxii
cat si galaxia este aproape vid,
Andromeda noastra sunt avand o densitate de
mai putin de un atom
cele mai mari pe metru cub de gaz
2 galaxii din sau praf. Probabil ca
exista mai mult de
grupul local 10’’ galaxii in

Calea lactee
de galaxii universul vizibil

Majoritatea galaxiilor au un diametru cuprins intre cateva zeci si

cateva sute de mii de ani lumina si sunt de obicei separate una de alta
prin distante de ordinul catorva milioane de ani lumina.
Cu toate ca asa numita materie intunecata si energie intunecata
reprezinta 90% din masa majoritatii galaxiilor , natura acestor
componente invizibile nu este inteleasa bine. Exista ceva dovezi conform
carora in centrul unor galaxii exista Gauri negre imense
 GALAXII
ELIPTICE
Edwin Hubble a clasificat galaxiile in 5 GRUPE
GALAXII
GALAXII
Galaxia noastra Calea Lactee este o galaxie in spirala cu INELARE
SPIRALA
TE
bare de forma unui disc, avand un diametru de aprox. 30 de
kiloparseci sau 100.000 ani-lumina si o grosime de aprox. 3000
ani-lumina .Ea contine aprox. 3’10’’ stele si are o masa de
aprox.6’10’’ ori masa Soarelui
GALAXII
GALAXII
la galaxiile spiralate, bratele spiralei au forma asemanatoare cu
PITICE
LENTICU
LARE
spirale logaritmice, o structura care poate rezulta in mod teoretic in
urma unei dislocari intr-o masa uniforma de stele rotative.
Asemenea stelelor, bratele spiralei se rotesc si ele in jurul
GALAXII GALAXII
centrului, aceasta intamplandu-se cu o viteza unghiulara constanta. NEREGU PECULIA
Asta inseamna ca stelele se deplaseaza in interiorul si in afara LATE RE

bratelor spiralei.

Un nou tip de galaxii, clasificate drept Galaxii pitice Ultra compacte, au fost descoperite in 2003 de MICHAEL
DRINKWATER de la Universitatea din Queensland, Australia

Galaxie lenticulara
03.SISTEMUL SOLAR
Soarele, Luna, Planetele, Asteroizii, Meteoroizii
Cometele
 Soarele
Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar. Este o sferă aproape
perfectă din plasma fierbinte, ținută de gravitatie și modelată de un câmp
magnetic.] Este de departe cea mai importantă sursă de energie pentru viața
de pe Pământ. Diametrul său este de aproximativ 1,39 milioane de kilometri
(sau este de 109 ori mai mare decât al Terrei), iar masa sa este de
aproximativ 330.000 de ori mai mare decât a Terrei. Reprezintă aproximativ
99,86 % din masa totală a Sistemului SolarAproximativ trei sferturi din masa
Soarelui este formată din hidrogen (~ 73 %); restul este în mare parte heliu (~
25 %), cu cantități mult mai mici de elemente mai grele, inclusiv oxigen, 
carbon, neon și fier

S-a format cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în

urmă din colapsul gravitational al materiei într-o regiune a
unui nor molecular mare. Cea mai mare parte a acestei materii
s-a adunat în centru, în timp ce restul s-a aplatizat într-un disc
orbitant care a devenit sistemul solar. Masa centrală a devenit
atât de fierbinte și densă încât în cele din urmă s-a inițiat
fuziunea nucleară în nucleul său. Se crede că aproape toate
stelele se formează prin acest proces.
 Luna este un corp astronomic care orbiteaza planeta
Pamant, fiind singurul său satelit natural permanent. Este al
cincilea cel mai mare satelit natural din Sistemul Solar, și cel mai
Luna
mare dintre sateliți planetari relativ la dimensiunea planetei pe
care o orbitează (obiectul sau primar). După satelitul lui Jupiter,
io, Luna este al doilea cel mai dens satelit dintre cei ale căror
densități sunt cunoscute

Se consideră că Luna s-a format acum circa 4,51 miliarde de

ani, nu mult dupa Pamant. Există mai multe ipoteze pentru originea
sa; cea mai acceptată explicație este că Luna s-a format din resturile
rămase după un impact urias între Pământ și un corp de
dimensiunile lui Marte, numit Theia
Distanța orbitală actuală a Lunii este de 384.400 km sau 1,28
secunde-lumină. Această valoare este de aproximativ treizeci de ori
mai mare ca diametrul Pământului

Luna este în rotatie sincrona cu Pământul, adică arată întotdeauna aceeași față
către el, partea vizibila fiind marcată de mari lunare vulcanice întunecate, care
umplu spațiile dintre zonele înalte ale scoarței și craterele de impact mai
proeminente. Văzută de pe Pământ, este al doilea obiect ceresc vizibil de pe
Pământ ca strălucire, după Soare. Suprafața sa este de fapt întunecată, deși prin
comparație cu cerul nopții pare foarte luminoasă,reflectanta ei fiind doar puțin mai
mare decât cea a asfaltului uzat. Influența ei gravitațională produce mareele
oceanice, mareele de uscat și o usoara prelungire a zilei.
 O planetă este un corp astronomic care orbitează o stea sau o
Planetele rămășiță stelară, care este suficient de masivă pentru a fi
rotunjită de propria sa gravitație, nu este suficient de masivă
pentru a provoca fuziunea termonucleară și și-a curățat regiunea
vecină de planetezimale

Planetele din Sistemul Solar sunt împărțite în două tipuri

principale: planete mari gigantice cu densitate mică și telurice
stâncoase mai mici. Există opt planete în Sistemul Solar. În
ordinea distanței față de Soare, sunt cele patru planete
telurice:Mercur, Venus Pamant și Marte apoi cele
patru planetele gigant Jupiter, Sarurn, Uranus  și Neptun. Șase
dintre planete sunt orbitate de unul sau mai mulți sateliți naturali.

În Calea Lactee au fost descoperite câteva mii de planete în

jurul altor stele („planete extrasolare” sau „exoplanete”). La 2
aprilie 2020 erau cunoscute 4.241 de exoplanete în 3.139 de
sisteme planetare, variind ca mărime de la dimensiunea Lunii
până la giganți gazoși cam de două ori mai mari decât Jupiter,
din care peste 100 de planete au aceeași dimenisune ca Terra;
dintre acestea nouă se află la aceeașidistanta relativa la steaua
lor ca Terra de Soare, adică în zona locuibila circumstelara
 Asteroizii, numiți și mici planete sau planetoizi, sunt corpuri
cerești mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoroizii (care
pot avea diametrul de până la circa 10 metri), și nu sunt comete . Asteroizii
Deosebirea dintre asteroizi și comete se face în prima fază (în
momentul în care este descoperit corpul respectiv), după
aspectul său vizual: cometele trebuie să aibă o „coamă”
perceptibilă (o „atmosferă” densă), în timp ce asteroizii nu au
așa ceva. Ulterior, stabilirea formei orbitei determină clasificarea
obiectului într-o anumită categorie. Majoritatea cometelor au
orbite foarte excentrice, multe din ele evoluând pe orbite
parabolice

Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de kilometri în

diametru pâna la roci de numai câteva zeci de metri.
Câțiva dintre cei mai mari au formă sferică și se aseamănă cu planete în
miniatură. Totuși, în vasta lor majoritate asteroizii sunt mult mai mici și au o
formă neregulată.
Compoziția fizică a asteroizilor este diversă, și în multe cazuri e prea puțin
ințeleasă. Astfel, unii asteroizi sunt corpuri solide de rocă cu un conținut metalic
mai mic sau mai mare, în timp ce alții constau într-un conglomerat de roci,
format datorită forței gravitatiei. Asteroidul Vesta este chiar vizibil cu ochiul liber,
dar numai din locuri neluminate, în anumite nopți cu cer foarte senin.
 Meteoroizii Meteoroizii sunt resturi de materie de mărime mică, rezultate în
urma coliziunii între asteroizi sau a dezintegrării cometelor, care
evoluează și se deplasează în spatiul cosmic. În general sunt
compuși din fier și rocă.

În momentul contactului cu atmosfera terestra), aceste particule

dau naștere fenomenului optic numit meteor — dâra luminoasă
cunoscută de unele popoare ca „stea căzătoare”. În anumite
cazuri, datorită dimensiunilor mai mari, bucățile rămase în urma
arderii din mezosfera ajung pe suprafața terestră, fiind denumite
meteoriti.

Termenul mete
oroid a fost
inventat de 
astronomul 
Hubert Anson
Newton în 
1864.
Cometele sunt corpuri cerești mici, de aparență nebuloasă, care
se rotesc în jurul Soarelui .De obicei, este vorba de Comete
Soarele Sistemului Nostru Solar. Simbolul astronomic pentru
comete (☄) constă dintr-un disc cu o coadă formată din trei linii

In iulie 2018, existau 6.339 de comete cunoscute ,iar numărul lor

crește în mod constant pe măsură ce acestea sunt descoperite.
Cu toate acestea, aceasta reprezintă doar o mică parte a
populației totale de comete, deoarece rezerva de corpuri
similare cu cometele din Sistemul Solar exterior (in norul Oort)
este estimat la un trilion. Aproximativ o cometă pe an este
vizibilă cu ochiul liber, deși multe dintre acestea sunt slabe și
nespectaculoase.

Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar.

Uneori, unele din ele ajung totuși și în apropierea Soarelui, unde
capetele lor luminoase și cozile lor lungi și strălucitoare
constituie o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se
apropie de Soare doar pentru o scurtă perioadă de timp.
04. STELELE
Caracteristicile stelelor
Clasificarea stelelor
O stea este un obiect astronomic format dintr-un sferoid luminos
de plasma ținut împreună de propria sa gravitatieCea mai
apropiată stea de Pământ este Soarele. Multe alte stele sunt
vizibile cu ochiul liber de pe Pământ în timpul nopții, apărând ca
o multitudine de puncte luminoase fixe pe cer datorită distanței
lor imense de Pământ.

Cel puțin pentru o parte a existenței sale, o stea strălucește

datorită fuziunii termonucleare a hidrogenului în heliu în nucleul
său, eliberând energie care traversează interiorul stelei și apoi
radiază în spațiul exterior. Viața unei stele începe cu 
colapsul gravitațional al unei nebuloase gazoase din material
compus în principal din hidrogen, alături de heliu și urme de
elemente mai grele

Istoric, cele mai proeminente stele au fost grupate

în constelatii și asterisme, dintre care cele mai strălucitoare au
obținut nume proprii. Astronomii au realizat cataloage de stele
GACRUX care identifică stelele cunoscute și oferă o standardizare a
denumirilor stelare. Universul observabilconține o valoare
estimată de 1×1024 stele dar majoritatea sunt invizibile pentru
ochiul liber, inclusiv toate stelele din afara galaxiei
 noastre, Calea Lactee
 Clasificarea stelelor
Culoare % din
Temperatu Culoare Luminozit Linii de
Clasă convențio Masă Rază Secvența
ră aparentă ate Hidrogen
nală Principală

30,000– 1,400,000 ~0.00003

O albastru albastru 60 M☉ 15 R☉ slabe
60,000 K L☉ %
alb-
10,000– alb- 18 M☉ 7 R☉ 20,000 L☉
B albastre medii 0.13%
30,000 K albastre
spre alb
7,500– 3.1 M☉ 2.1 R☉ 80 L☉
A alb alb puternice 0.6%
10,000 K
6,000– 1.7 M☉ 1.3 R☉ 6 L☉
F alb-gălbui alb medii 3%
7,500 K
G (Grupa 5,000– 1.1 M☉ 1.1 R☉ 1.2 L☉
galben galben slabe 7.6%
Soarelui) 6,000 K

3,500– galben- 0.8 M☉ 0.9 R☉ 0.4 L☉ foarte

K portocaliu 12.1%
5,000 K portocaliu slabe

2,000– roșu- 0.3 M☉ 0.4 R☉ 0.04 L☉ foarte

M roșu 76.45%
3,500 K portocaliu slabe
Clasificarea stelelor după schema Morgan-Keenan
Această clasificare este cel mai des întâlnită. Clasificările
importante încep de la cele mai calde la cele mai reci

Clasa Temperatura Culoarea Stelei

O 30,000 - 60,000 K Albastră

B 10,000 - 30,000 K Alb- Albăstrui
A 7,500 - 10,000 K Alb
F 6,000 - 7,500 K Alb-Gălbui

G 5,000 - 6,000 K Galben (ca și Soarele)

K 3,500 - 5,000 K Portocaliu

M 2,000 - 3,500 K Roșu
 05. DESTINUL
UNIVERSULUI
DESTINUL UNIVERSULUI
Exista mai multe lectii despre soarta Universului:

 S-ar putea dilata la nesfarsit, disparand pur si simplu.

 S-ar putea opri din dilatare si sa ramana ca atare.
 Ar putea atinge o dimensiune optima, iar apoi sa se contracte pana
la prabusire datorita gravitatii (teoria Big Chunch)
 Ar putea trece prin faze alternative de dilatare si contractie la nesfarsit
 Ar putea izbucni un nou Big Bang care va crea la randul lui un nou Univers
 SURSE
www.gom/search?
https://ro.wikipedia.org
https://ro.scribd.com