Spatiul Cosmic

Spațiul cosmic numit și spațiu extraatmosferic este întregul spațiu situat

dincolo de limita atmosferei unei planete. Spațiul cosmic este, într-o primă
aproximație, vid. Totuși, el nu este complet lipsit de conținut, ci este umplut cu
gaze la presiune extrem de scăzută și pulberi. Spațiul cosmic conține câmpuri
gravitaționale, radiații electromagnetice, neutrini. Teoretic el mai conține
și energie neagră și materie întunecată. Deoarece atmosfera nu se termină
brusc, ci se subțiază progresiv, nu există nici o limită definită clar între
atmosferă și spațiul cosmic.

În 350 î.Hr., filosof grec Aristotel a sugerat că natura are oroare de vid, un
principiu care a devenit cunoscută sub numele de horror vacui. Pe baza
acestei idei cum că vidul nu ar putea exista, mai multe secole s-a crezut că
spațiul nu ar putea fi gol. Abia în secolul al XVII-lea, filozoful francez René
Descartes a susținut că întregul spațiu trebuie să fie plin. Cercetări viitoare
privind fizica vidului au fost efectuat de către Otto von Guericke.
 Spațiul extraatmosferic este cel mai apropiat de starea de vid perfect.
Efectiv în acest spațiu nu există forțe de frecare, aceasta le permite
stelelor, planetelor și sateliților să circule liber de-a lungul traiectoriilor lor
ideale gravitaționale. Cu toate acestea, chiar și în cel mai pronunțat vid din
spațiul intergalactic tot există câțiva atomi de hidrogen pe metru cub. Pentru
comparație, aerul pe care îl respirăm conține aproximativ 10 25 molecule pe
metru cub. Vidul avansat din spațiu poate fi un mediu atractiv pentru anumite
procese industriale, de exemplu cele care necesită suprafețe ultracurate.

Stiati ca?

Universul este atât de vast încât este extrem de dificil de a cuprinde şi

înţelege complexitatea lui. Omenirea la moment doar are posibilitatea de a
scotoci suprafaţa imensităţii sale, dar de fiecare dată când o facem noi
strângem informaţii remarcabile, şi imagini care sunt uimitoare şi enigmatice în
egală măsură. Cea ce ştim a fost imediat pus la dispoziţia publicului datorită
celor mai importante organizaţii de explorare a spaţiului, aşa dar aici sunt 20
cele mai interesante informaţii şi curiozităţi despre univers.

Când priviţi spre cerul înstelat noaptea, vă uitaţi înapoi în timp.

Stele care le vedem pe cerul nocturn sunt foarte departe de noi, atât de
departe încât lumina necesită o lungă periodă de timp să călătorească în
spaţiu ca să ajungă la ochii noştri.Acest lucru însemană că ori de câte ori ne
uităm în noapte şi privim spre stele noi le vedem în aşa fel cum arătau în
trecut. De exemplu luminoasa stea Vega este relativ aproape de noi, la o
depărtare de 25 de ani lumină, astfel lumina care o vedem acum de pe
Pământ a plecat acum 25 de ani în urmă; în timp ce steaua Betelgeuse din
constelaţia Orion este la 640 de ani lumină depărtare, astfel lumina vizibilă şi-a
început călătoria în jurul anului 1370, în timpul Războiului de o Sută de ani
dintre Anglia şi Franţa. Alte stele vizibile sunt mult mai îndepărtate, deci noi le
vedem şi mai adânc în trecutul lor.

Este nevoie de 225 milioane de ani pentru ca Soarele nostru să facă o

călătorie în jurul galaxiei.

În timp ce Pământul şi celalte planete ale sistemul nostru solar orbitează în

jurul Soarelui, însăşi soarele orbitează în jurul centrului galaxiei noastre, Calea
Lactee. Soarele are nevoie de 225 milioane de ani pentru a efectua un circuit
complect al galaxiei.Ultima dată Soarele a fost în poziţia sa actuală în galaxie
atunci când continentul super-Pangaea abea începuse să se rupă în bucăţi şi
îşi făceau apariţia primii dinozauri.

Un an pe Venus este mai scurt decăt ziua.

Venus este planeta care se roteşte cel mai lent în sistemul nostru solar,
aşa de lent încât are nevoie de mai mult timp pentru a face o rotaţie deplină
decât a finaliza orbita sa. Asta înseamnă că Venus are zile care durează mai
mult decât anii săi. Este de asemenea casa unor medii dinre cele mai
neospitaliere, cu furtuni electronice constante, nivel înalt de CO2, şi este
învăluită de nori de acid sufuric.

95% din universul nostru este compus din materie şi energie întunecată.

Doar 5% din materie este vizibiliă în universul nostru, în timp ce restul 95%
este format din materie întunecată (25%) şi energie întunecată (70%),
care sunt invizibile.
Atât materia întunecată cât şi energia întunecată sunt ipoteze teoretice pentru
a lămuri unele necorespunderi în calculele făcute de oamenii de ştiinţă, în
principal la calcularea masei totale a Universului observabil.
Materia întunecată este una dintre cele mai mari mistere din astrofizica
modernă. Ea nu poate fi văzută direct cu telescoapele; e şi evident aceasta nu
emite şi nici nu absoarbe lumina sau alte radiaţii electromagnetice.
În cosmologia fizică şi astronomie energia întunecată este o formă
necunoscută de energie care trece prin tot spaţiul şi tinde să accelereze
expansiunea Universului. Energia întunecată este ipoteza cea mai acceptată
pentru a explica observaţiile începând din anii 1990 care indică faptul că
Universul se extinde într-un ritm accelerat.
Cea ce putem spune sigur este că, dacă noi ceva nu vedem nu înseamnă că
aceasta nu poate există.