Sursele de energie neconventionala au capatat si vor capata in continuare, o pondere din ce in ce mai

mare in cadrul sistemelor energetice din intreaga lume, atat datorita efortului de cercetare si vointei
politice implicate in dezvoltarea lor, cat si datorita cresterii pretului energiei obtinute prin metodele
traditionale. Sursele de energie primara, numite in general regenerabile, sunt acele surse din mediul
natural, disponibile in cantitati practic nelimitate sau care se regenereaza prin procese naturale, intr-un
ritm mai rapid decat cel in care sunt consumate. Energiiile regenerabile recunoscute oficial au ca origine
razele Soarelui, temperatura interna a pamantului sau interactiunile gravitationale ale Soarelui si Lunii cu
oceanele. Scopul strategiei energetice, este de a oferi o alternativă atât marilor cât şi micilor
consumatori de energie din surse epuizabile, în vederea obţinerii unui consum raţional de energie
prin retehnologizare şi utilizarea eficientă a diferitelor surse de energii regenerabile, existente la
nivelul ţării.

Este necesar ca aceste noi resurse să înlocuiască treptat resursele tradiţionale epuizabile,
asigurând protecţia mediului natural şi securitatea energetică. Sectorul energetic are o
importanţă vitală pentru dezvoltarea economică şi socială şi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii
populaţiei. Asigurarea alimentării cu energie în volum suficient şi accesul larg la serviciile
energetice, în special la cele ecologice provenite din surse regenerabile, este o exigenţă de
bază a dezvoltării durabile.

Conştient de faptul că resursele energetice „tradiţionale" sunt limitate şi că în viitor omenirea va

fi obligată să se orienteze spre surse regenerabile de energie, trebuie implementata o strategie
orientată spre producerea şi utilizarea treptată a tipurilor de energie verde, în vederea
economisirii resurselor epuizabile şi înlocuirea lor în viitor.
O consecinţă de necontestat a industrializării statelor, o reprezintă dependenţa din ce în ce mai
mare a economiilor lumii de resursele energetice epuizabile ale planetei.

Întreaga economie mondială depinde încă în mare măsură de petrol ca resursă centrală de
energie, iar lupta pentru resurse energetice domină geopolitica secolului XXI, ducând de multe
ori la instabilitate politică în unele state. Considerate cândva ca fiind inepuizabile, resursele
energetice şi de materii prime sunt în general limitate şi repartizate neuniform pe întinderea
Terrei. De altfel, există şi o lege a rarităţii resurselor, care constă în aceea că volumul, structura
şi calitatea resurselor economice şi a bunurilor, se modifică mai încet decât volumul, structura şi
intensitatea nevoilor umane. În ultimii ani, problema epuizării resurselor energetice şi a
securităţii energetice domină agendele conducătorilor de state. Spectrul epuizării în următorii
ani a resurselor energetice a constituit un serios semnal de alarmă şi a dus la identificarea
posibilităţilor de substituire a resurselor epuizabile, diminuarea dezechilibrelor de
mediu determinate de exploatarea, prelucrarea şi utilizarea resurselor folosite până acum.

Acest semnal de alarmă a determinat omenirea să opereze cu un nou concept, conceptul de

securitate energetică. Pentru cei mai mulţi specialişti, securitatea energetică înseamnă
producerea energiei necesare în propria ţară şi o dependenţă cât mai redusă de importuri.
Conceptul de securitate energetică vizează în principal dezvoltarea durabilă prin identificarea şi
exploatarea unor surse alternative de energie, reducerea poluării mediului, retehnologizarea şi
modernizarea rutelor de transport existente.
Uniunea Europeană este tot mai expusă la instabilitatea şi creşterea preţurilor de pe pieţele
internaţionale de energie, precum şi la consecinţele faptului că rezervele de hidrocarburi ajung
treptat să fie monopolizate de un număr restrâns de deţinători. Efectele posibile sunt
semnificative: de exemplu, în cazul în care preţul petrolului ar creşte până la 100 USD/baril în
2030, importul de energie în UE ar costa circa 170 de mld. EUR, ceea ce înseamnă o valoare
de 350 EUR pentru fiecare cetăţean UE.

România se înscrie în acest context ca stat membru al Comunităţii Europene, ca stat cu

industrie bazată în mare parte pe consumul de resurse epuizabile, dar şi ca stat cu reale
posibilităţi de a dezvolta o structură energetică bazată pe energii regenerabile.

Incercam in cele ce urmeaza o clasificare a surselor de energie regenerabila ce se prezinta

ca alternative viabile pentru acoperirea necesitatilor energetice ale umanitatii in conditiile
epuizarii rezervelor de combustibili fosili. Aceasta epuizare se estimeaza ca va avea loc in
maxim 25 de ani daca se mentine rata actuala de exploatare a lor.

Potenţialul teoretic al surselor regenerabile de energie din

România:
Sursă: Strategia energetică a României pentru perioada 2007 – 2020

Sursă regenerabilă Potenţial anual Aplicaţie

Energie termică
Energie solară 60 PJ/h
Energie electrică
Energie eoliană 23 TWh Energie electrică
Energie hidro 36TWh
Energie electrică
din care sub 10 MW 3,6TWh
Energie termică
Biomasă şi biogaz 318 PJ
Energie electrică
Energie geotermală 7 PJ Energie termică
Producţia prognozată de energie electrică din surse regenerabile
de energie pe termen mediu

Surse regenerabile de energie 2010 (GWh) 2015 (GWh)

Energie solară 1,860 11,600
Energie eoliană 314 1.001
Energie hidro - total,
18.200
din care: hidroen. mică 18.700 1.600
1.100
putere (max 10 MW)
Biomasă 1.134 3.654
Energie geotermală - -
Total 19.650 23.367
Pondere ESRE în consumul de
30,00% 30,40%
energie electrică

Harta potenţialului de resurse regenerabile

 Delta Dunării (energie solară);
 Dobrogea (energie solară şi eoliană);
 Moldova (câmpie si podiş - microhidro, energie eoliană şi biomasă);
 Munţii Carpaţi (biomasă, microhidro);
 Podişul Transilvaniei (microhidro);
 Câmpia de Vest (energie geotermală);
 Subcarpaţii (biomasă, microhidro);
 Câmpia de Sud (biomasă, energie geotermală şi solară).

1. ENERGIA SOLARA

Durata de viata a Soarelui este estimata la 5 miliarde de ani, ceea ce conduce la concluzia ca, pe scara
noastra a timpului, el reprezinta o energie inepuizabila si deci regenerabila. Energia totala captata de
scoarta terestra este de 720*106 TWh pe an. Disponibilitatea acestei energii depinde insa de ciclul zi-
noapte, de latitudinea locului unde este captata, de anotimpuri si de patura noroasa. Exista mai multe
modalitati de captare/conversie a energiei solare.

Energia solara termica

Se bazeaza pe producerea de apa calda utilizata in cladiri, sau in scopul de a permite actionarea
turbinelor ca si in cazul centralelor termice clasice, pentru productia de electricitate. Aceasta tehnica de a
produce electricitate se aplica in cazul centralelor experimentale cu randamentul net intr-adevar mic, de
15%. Apele de suprafata ale marilor sunt in mod natural incalzite de soare, ceea ce reprezinta un imens
rezervor de energie in zonele tropicale. Proiectele de extractie a acestei "energii termice a marilor" au la
baza actionarea diferitelor masini termodinamice. Acestea functioneaza pe baza diferentei de
temperatura dintre apa de suprafata (25 pana la 30°C) si apa de adancime (5°C la 1000 m adancime).
Pentru ca aceasta solutie sa fie practica ar trebui ca diferenta de temperatura sa fie mai mare 20°C, dar
randamentul de 2% este foarte slab.

Energia solara fotovoltaica

Se bazeaza pe producerea directa de electricitate prin intermediul celulelor cu siliciu. Atunci cand
straluceste si atunci cand conditiile climatice sunt favorabile, soarele furnizeaza o putere de 1 kW/mp.
Panourile fotovoltaice permit convertirea directa in electricitate a 10 - 15% din aceasta putere. Productia
de energie a unui astfel de panou variaza odata cu cresterea sau scaderea intensitatii solare: 100
kWh/mp/an in Europa de Nord, iar in zona mediteraneana este de doua ori mai mare. Un acoperis
fotovoltaic de 5x4 metri are o putere de 3kW si produce 2 - 6 MWh/an. Daca cei 10.000 kmp de acoperis
existenti in Franta ar fi utilizati ca generator solar, productia ar fi de 1.000 TWh pe an, aproape dublul
consumului final de electricitate in Franta la inceputul anilor 2000 (450 Twh).Principalele obstacole in
utilizarea pe scara larga a energiei solare fotovoltaice (si termice) le reprezinta, pe de o parte disponibilul
de putere furnizata, care constrange la stocarea electricitatii pentru o functionare autonoma sau la
utilizarea de solutii energetice complementare, iar pe de alta parte competitivitatea economica.

Panouri cu celule solare premium

Panourile cu celule solare premium sunt ideale atat pentru aplicatiile off-grid, cat si pentru aplicatiile on-
grid, oferind eficienta energetica ridicata si performanta. Ideale atat pentru sisteme fotovoltaice
rezidentiale de mici sau mari dimensiuni, cat si pentru parcuri fotovoltaice, panourile cu celule solare
premium sunt foarte rezistente si ofera performanta chiar si pe lumina difuza sau in conditii de vreme
nefavorabila. Panourile cu celule solare premium fac parte dintr-o gama de inalta calitate si ofera
posibilitatea oricarui utilizator sa isi diminueze facturile periodice la reteaua nationala de electricitate,
energia pe care o produc acestea fiind gratuita si inepuizabila. Panourile cu celule solare premium pot fi
folosite si la instalatiile in care nu exista posibilitatea racordarii la retea.
Sistemele de irigare alimentate cu energie solara sunt acum o tehnologie accesibila si ecologica
atat pentru fermierii mari cat si pentru cei mici din tarile in curs de dezvoltare. Dar acestea
necesita sa fie gestionate si reglementate in mod adecvat pentru a evita riscul de utilizare a apei
intr-un mod nesustenabil, se mentioneaza intr-un nou raport FAO.

Scaderea brusca si constanta a pretului panourilor fotovoltaice ofera un nou impuls pentru utilizarea
sursei de energie regenerabila ca si modalitate de sporire a capacitatii de irigare. Alte reduceri de pret ar
putea provoca o revolutie in locuri precum Africa sub-sahariana, unde doar trei procente din suprafata
cultivata este irigata, de sapte ori mai mica decat media globala.

"Expansiunea rapida a sistemelor mai accesibile de irigare bazate pe energie solara, ofera solutii viabile
care acopera legatura dintre apa-energie-alimente, oferind o oportunitate mai mare pentru micii fermieri
sa-si imbunatateasca mijloacele de trai, prosperitatea economica si securitatea alimentara", a declarat
Helena Semedo, Director General Adjunct al FAO.
Panourile solare produc energie chiar si in momentele in care nu este necesara nici o irigatie, deschizand
astfel oportunitati semnificative de a alimenta cu energie masinile agricole, mori, purificatoare de apa si
unitati de depozitare la rece, toate contribuind la dezvoltarea rurala si la venituri. In unele cazuri, energia
solara poate deveni, de asemenea, o "recolta remunerativa" in cazul in care fermierii sunt incurajati sa
reduca cantitatea de apa excesiva, optand sa adune energia si sa vanda surplusul de energie la reteaua
electrica.
Valorificarea energiei solare prin plante, ce aduce o serie de beneficii pentru culturile
agricole.

Rodnicia pământului depinde de energia solară

Se ştie că unica sursă de energie pentru Terra este Soarele şi această energie trebuie
valorificată cât mai eficient de către agricultori. Se consideră că limita rodniciei
pământului este determinată, în primul rând, de coeficientul folosirii energiei solare prin
plantele verzi în procesul de fotosinteză. Acestea captează energia solară pe care o
transformă în energie chimică şi o depozitează în substanţele complexe pe care le
sintetizează.

Menţineţi permanent terenul cultivat

Pentru a valorifica un volum cât mai mare din energia solară este necesar ca terenul
agricol să fie permanent ocupat cu plante.
În zonele irigate acest deziderat este mai uşor realizabil deoarece după culturile care se
recoltează în vară urmează „culturile duble“ (culturile în mirişte).
Aşadar, se obţin suplimentar producţii ce se pot folosi în furajare, în alimentaţia
oamenilor, în industrie şi mai ales pentru biocombustibil.
Rezultă că, în zonele irigate, sintagma „permanent verde“ este uşor de realizat şi se
foloseşte cea mai mare parte din energia solară furnizată în perioada cu condiţii de
temperatură favorabilă plantelor. Totodată, prin aceasta, în zonele irigate se previne şi
sărăturarea secundară a solului.
Ce se poate face la neirigat? Este cel mai indicat ogorul negru?
Acesta are avantajele lui, însă nu valorifică energia soarelui în scopul producerii de
materie organică.
Rolul buruienilor
Însă dacă stimulăm, printr-o dezmiriştire, răsărirea buruienilor din stratul superior al
solului, reducând rezervele de seminţe, şi le lăsăm să crească, fără a ajunge la stadiul
de a produce sămânţă, aceste buruieni, în regim controlat, sunt de preferat deoarece:
– protejează solul de acţiunea mecanică a picăturilor de ploaie care produc spargerea
agregatelor şi formarea de praf care astupă porii solului, reducând permeabilitatea;
– micşorează eroziunea solului prin apă şi prin vânt;
– măresc solubilitatea substanţelor mai greu solubile din sol;
– prin sistemul radicular dezvoltat contribuie la îmbunătăţirea structurii solului;
– se reduce din levigarea substanţelor nutritive şi în primul rând a nitraţilor;
– afânează straturile compactate ale solului;
– contribuie la fixarea nisipurilor şi taluzul canalelor;
– unele sunt gazde pentru insectele folositoare;
– unele buruieni sunt plante melifere, plante medicinale;
– se asigură hrană pentru vieţuitoarele solului şi menţinerea biodiversităţii;
– în condiţii de secetă unele se folosesc în furajare şi chiar în alimentaţia omului.
Chiar dacă consumă apă şi substanţe nutritive până când sunt distruse printr-o lucrare
cu grapa cu discuri, înainte de a produce sămânţă, această masă vegetală contribuie la
îmbogăţirea solului în materie organică şi la îmbunătăţirea fertilităţii solului.
În funcţie de gradul de îmburuienare, de speciile de buruieni şi de regimul precipitaţiilor
din perioada de vară-toamnă, se pot realiza 2-3 cicluri de îmburuienări (înverziri) ale
solului care pot aduce 20-30 t/ha masă vegetală fără nicio cheltuială cu transportul şi
administrarea acesteia.
Apa consumată de buruieni se va reface din precipitaţiile din perioada următoare şi în
special din sezonul rece, dar o parte se întoarce în sol şi cu masa verde care conţine
circa 80% apă.
La fel, substanţele nutritive consumate de buruieni se întorc în sol odată cu masa
vegetală tăiată.
Prin urmare, cu ajutorul buruienilor putem valorifica cea mai mare parte a energiei
solare şi prin buruieni realizăm avantajele menţionate mai sus.
Se mai pot folosi şi aşa-numitele „plante tactice“ precum rapiţa sau muştarul semănate
în mirişte. Ele cresc şi acumulează energia solară până la intrarea în iarnă şi rămân pe
teren pentru a favoriza acumularea zăpezii. Prin aceasta se realizează atât materia
organică pentru creşterea fertilităţii solului, cât şi rezerve de apă pentru viitoarele culturi.
Este la îndemâna agricultorului ca, beneficiind de utilaje agricole performante şi de
mare productivitate, să realizeze cu mici eforturi şi cu cheltuieli reduse valorificarea cât
mai deplină a energiei solare în vederea obţinerii de producţii ridicate concomitent cu
îmbunătăţirea fertilităţii solului.

2. ENERGIA EOLIANA

Sursa eoliana disponibila este evaluata pe scara mondiala la circa 60.000 TWh pe an, jumatate din acest
potential aflandu-se in locatii off shore (in largul marilor sau oceanelor). Teoretic, energia de origine
eoliana poate acoperi necesarul mondial de electricitate ce se ridica la 40.000 Twh (inclusiv pierderile).
Pe de alta parte, principalul inconvenient al acestei surse de energie, o reprezinta instabilitatea vantului.
In perioadele cu temperaturi extreme, cand cererea de energie este acerba, efectul produs de vant este
practic inexistent, fapt care a condus la solutia realizarii instalatiilor hibride de producere a energiei
electrice, ce contin, pe langa sursa eoliana, si alte surse bazate pe energii regenerabile, cu o stabilitate
superioara in functionare, precum si sisteme de stocare a energiei electrice. In cazul sistemelor de
stocare a energiei electrice de mare capacitate, trebuie luat in calcul pretul de cost ridicat al acestor
sisteme, ce se afla in faza de dezvoltare.

Europa nu are decat 9% din potentialul eolian disponibil in lume, dar in anul 2002 detinea 72% din
puterea instalata de origine eoliana. Ea a produs 50 TWh electricitate de origine eoliana in 2002,
productia mondiala fiind de 70 TWh. Potentialul eolian tehnic disponibil in Europa este de 5.000 TWh pe
an. Printre avantajele energiei eoliene menționăm lipsa emisiilor cu substanțe poluante și a
gazelor cu efect de seră. De asemenea, producerea de energie eoliană nu presupune producerea
de deșeuri. Costurile pentru fiecare unitate de energie produsă sunt mici. Scoaterea din funcțiune
presupune un cost redus, comparativ cu centralele nucleare, unde costurile de scoatere din uz pot
depăși costurile centralei. Generatoarele eoliene pot fi reciclate integral.

Specialiștii în domeniu afirmă că pe suprafața României se pot monta instalații eoliene cu

capacitate de până la 14.000 MW, aportul de energie electrică fiind de aproximativ 23.000
GWh/an. Erste Group estimează potențialul eolian al țării la 14.000 MW, fiind cel mai mare din
regiunea de sud-est a Europei.

Beneficiile energiei eoliene

1. Utilizarea energiei eoliene are o istorie de mii de ani. Chiar și în Roma

Antică aceasta era folosită pentru livrarea apei și pentru măcinarea
cerealelor.
2. Energia eoliană este un tip de energie regenerabilă, ceea ce înseamnă
că pământul „produce” vânt constant, gratuit și fără a afecta mediul.

3. Energia eoliană poate fi destul de ieftină dacă la etapa inițială a

producerii ei, va fi susținută de autorități și dacă se va utiliza într-o
cantitate mare. Potrivit unor estimări, prețul pentru un KW/oră poate fi
mai mic decât 4-6 cenți (sub un leu moldovenesc).

4. Energia eoliană poate înlocui cu succes energia produsă de centralele

termice, reducând astfel emisiile de gaze cu efect de seră.

5. Energia eoliană este disponibilă practic pe toată suprafața pământului.

Undeva vântul este mai slab, undeva este mai puternic, dar cert e
faptul că el există peste tot.

6. Turbinele eoliene nu emit substanțe nocive în timpul funcționării.

7. Generatoarele eoliene sunt amplasate pe stâlpi și ocupă un spațiu

foarte mic. Aceasta vă permite să le instalați alături de alte clădiri.

8. Energia eoliană va fi deosebit de binevenită în locurile aflate la distanță

mare de orașe sau alte așezări și în cazul în care livrarea energiei
electrice e mai dificil de asigurat.

9. Producerea și utilizarea turbinelor eoliene reprezintă noi locuri de

muncă.
 10. Ca și alte surse alternative de energie, energia eoliană reduce
dependența de firmele sau de persoanele fizice care dețin companiile
de petrol și gaz. Astfel, se creează o concurență din care au de câștigat
doar cetățenii simpli.

Structura unei turbine eoliene

Dezavantajele utilizării energiei eoliene

1. Puterea vântului este destul de schimbătoare și adesea imprevizibilă.

Din acest motiv necesită utilizarea unui buffer suplimentar pentru a
acumula excesul de energie electrică. Această problemă poate fi
 rezolvată și prin introducerea tehnologiei Smart Grid – un sistem
inteligent de distribuție a energiei electrice produse către consumatori,
în funcție de nevoile acestora.
2. Mulți oameni cred că morile de vânt instalate pe câmpuri reprezintă un
moft și strică frumusețea naturii și a mediului rural.
3. În funcție de țara în care locuiți, vântul suflă diferit. Din acest motiv,
atunci când veți instala o turbină eoliană este necesar ca mai întâi se
cercetați și să elaborați o hartă a vânturilor.
4. Suma ce trebuie investită într-o astfel de instalație e foarte mare.
Pentru o centrală de 1 MW e nevoie de circa 1 milion de dolari.
5. Teritoriul acoperit cu instalații eoliene este destul de mare. Și din acest
motiv, distanța de la o centrală până la consumator poate presupune
cheltuieli suplimentare de transportare.
6. Păstrarea excesului de energie produsă de turbinele eoliene necesită
soluții suplimentare: procurarea unor baterii sau convertoare în care să
o stocați.
7. Unii cercetători susțin că turbinele eoliene sunt „vinovate” de faptul că
unele specii de păsări își schimbă „rutele” de migrație.
8. Turbinele eoliene produc zgomot comparabil cu sunetul unui vehicul
care se deplasează cu o viteză de 70 kilometri pe oră, ceea ce creează
disconfort pentru oameni ce locuiesc prin preajmă și pot speria și
animalele.
9. Paletele rotative ale turbinelor sunt o potențială amenințare pentru
unele specii de organisme vii. Potrivit statisticilor, ele provoacă moartea
a cel puțin 4 specii de păsări pe an.
10. Se crede că turbina poate interfera negativ și afecta undele radio și
de televiziune.
3. ENERGIA CINETICA SI POTENTIALA A APELOR

Din punct de vedere al puterii instalate, la nivel mondial, sursa hidroelectrica poate fi considerata prima
sursa regenerabila de electricitate. Aceasta se datoreaza atat pretului de cost mai redus al instalatiilor de
captare, cat si traditiei, deja existente in domeniu. Potentialul mondial reprezinta un avantaj care trebuie
exploatat. Productia de energie hidroelectrica, la inceputul anilor 2000 a fost de 2.700 TWh pe an, cu o
putere instalata de 740 GW. Ea poate ajunge la 8.100 TWh in anul 2050 prin dublarea competitiva
economic a puterii instalate. Tehnic exploatabili sunt 14.000 TWh din potentialul teoretic de 36.000 TWh.

Sursa hidro de mare putere

In aceasta categorie se incadreaza instalatiile hidroelectrice cu o putere mai mare de 10 MW. In tarile
industrializate, aceasta categorie de surse este exploatata in proportie de 100% din potentialul sau
maxim. Barajele permit stocarea de energie, furnizand-o in momentele de maxima necesitate a cererii. In
diferite cazuri, bazinele de stocare a energiei in amonte sau in aval, permit o adevarata stocare de
energie utilizand instalatii de tip turbo-alternatoare reversibile care realizeaza pompajul in perioada ne-
critica. Aceasta forma de stocare a energiei este foarte utilizata in lume.

Sursa hidro de mica putere

Centralele hidroelectrice cu o putere inferioara celei de 10 MW sunt plasate, in general, pe firul apei,
functionarea lor depinzand in mare masura de debitul apei. Aceste mici centrale sunt utilizate pentru o
productie descentralizata. Productia mondiala este estimata la 85 Twh anual.

Energia mareelor

Si acest tip de energie primara regenerabila poate fi utilizata pentru a produce electricitate. Se bazeaza
pe exploatarea fluctuatiilor periodice ale nivelului marilor si oceanelor, datorate atractiei gravitationale
exercitate de Luna si de Soare asupra apelor. Pe plan mondial se afla in studiu mai multe tipuri de
instalatii de captare a acestui tip de energie. Proiecte importante se afla in curs de desfasurare in
Canada, Franta si Anglia. Realizarea acestor proiecte nu este sigura, deoarece prin implementarea ideilor
existente in acest domeniu, se modifica considerabil ecosistemul local.

Energia valurilor

Aceasta sursa este o alta sursa importanta de energie. Puterea medie anuala pe coasta Oceanului
Atlantic este cuprinsa intre 15 si 80 kW/m de coasta. Prototipuri de centrale de acest gen sunt astazi in
faza de analiza si testare. Din pacate insa, energia valurilor nu se poate folosi insa pe scara larga,
datorita suprafetelor mari ocupate de instalatiile de captare.

Energia Geotermala

Temperatura planetei creste considerabil odata cu aproprierea de centrul sau. In anumite zone de pe
planeta, la adancime, se gaseste apa la temperaturi foarte ridicate. Geotermia de temperatura ridicata
(150 pana la 300°C) presupune pomparea acestei ape la suprafata, unde, prin intermediul unor
schimbatoare de caldura, se formeaza vapori, care sunt utilizati ulterior in turbine, ca si in cazul
centralelor termice clasice si astfel se produce electricitate.

Resursele geotermice cu o temperatura scazuta (mai mica de 100°C) sunt extrase cu ajutorul unor
pompe termice, in scopul eliberarii unei cantitati de caldura pentru diferite necesitati.

Potentialul geotermic natural este, in continuare, considerat limitat, deoarece exista numeroase locatii
unde se intalneste o temperatura foarte ridicata (mai mare de 200°C), dar nu exista apa. Aceasta resursa
termica poate fi exploatata prin intermediul tehnologiei "rocilor calde si uscate", in curs de dezvoltare.
Principiul consta in pomparea de apa prin intermediul unui put catre zonele de mare adancime (mai mari
de 3000 m) corespunzatoare fisurilor din roca. Aceasta apa reincalzita urca prin intermediul unui alt put si
permite producerea de electricitate ca si in cazul centralelor termice clasice. Totusi, potentialul acestui tip
de energie nu este precizat.

Biomasa

Poate fi considerata o energie regenerabila, cu conditia exploatarii durabile a ei (refacerea fondului

forestier etc.). In general, termenul de biomasa se refera la o sursa ce furnizeaza biocombustibili si
biocarburanti.

Lemnul

Acopera mai mult de 10% din cererea de energie primara in multe tari din Asia, Africa si America Latina,
in cateva tari din Europa (Suedia, Finlanda, Austria). Utilizarea lemnului ca sursa de energie a crescut
foarte mult in ultimele decenii in tarile in curs de dezvoltare, dar aceasta resursa nu a fost exploatata
durabil, determinand despaduriri masive. Emisiile datorate arderii lemnului intr-o instalatie industriala de
incalzire sunt mai reduse decat in cazul arderii combustibililor fosili. Daca padurile din care provine lemnul
sunt gestionate intr-o maniera durabila, emisiile de CO2 cauzate de aceasta filiera de productie, nu ar fi
decat cele cauzate de benzina consumata in cadrul operatiilor de plantare, recoltare si comercializare.
Aceasta ar reprezenta aproximativ 5% din combustibilul vandut. Trebuie subliniat faptul ca o energie
regenerabila nu este neaparat si o energie total nepoluanta.Consumul de biomasa, ca energie primara,
este in Franta de 10-11 Mtep (la inceputul anilor 2000), in principal sub forma lemnoasa. Fara sa se
constituie culturi energetice specifice, potentialul de biomasa ar putea fi dublat, doar prin recuperarea
sistematica a tuturor deseurilor organice: deseuri menajere si industriale ne-reciclabile, tratarea prin
metanizare a filtrelor de epurare si a deseurilor agricole, care ar genera biogaz. Potentialul energetic este
de 60 TWh/an, adica 15% din consumul final de electricitate din Franta.Biomasa este frecvent utilizata in
sistemele de cogenerare care produc electricitate ca si in centralele clasice, prin valorificarea caldurii,
altfel pierduta, din diverse aplicatii: incalzirea incaperilor, nevoi industriale, agricultura,… Aceasta
tehnologie permite cresterea randamentului conversiei energetice.

Biocarburantii lichizi

Sunt mai scumpi din punct de vedere al obtinerii si produsi pe baza unor culturi energetice (stuf, trestie de
zahar, floarea soarelui, grau, porumb,...), sunt cel mai bine pusi in valoare in aplicatii din domeniul
transportului. Ei sunt utilizati in prezent, mai ales pentru alimentarea motoarelor termice, fiind amestecati
cu mici cantitati de carburanti traditionali, pentru a le ameliora caracteristicile. Cei mai renumiti sunt in
acest sens “bioetanolul” si “biodieselul”.

Bioetanolul este principalul biocarburant lichid utilizat in lume si este produs in special in Brazilia si
Statele Unite. Productia mondiala este de aproximativ 50 miliarde litri anual, din care, 37 miliarde litri
provin din cele doua Anerici. Materiile prime cele mai folosite sunt trestia de zahar si cerealele.

Biodieselul este al doilea ca nivel de productie dar se afla intr-o continua dezvoltare. Principalii
producatori de biodiesel se afla in Uniunea Europeana, ce produce anual peste 4 milioane de tone din
totalul mondial de 4,6 milioane tone. Ca materie prima se folosesc in special uleiul de rapita si cel de
floarea soarelui.

Se estimeaza ca producerea biocarburantilor va lua o amploare deosebita, cresterea anuala din ultimii 5
ani fiind de peste 15%.
Romania are un potential imens pe piata biocarburantilor, de circa 600.000 de tone pe an. Mai multe
companii interne si internationale si-au anuntat intentiile de a construi rafinarii de biocarburanti in
Romania.

Biocarburantii gazosi

Sunt folositi in special in domeniul casnic si in transporturi, dar si in domeniul industrial. Biogazul este un
complex de hidrocarburi usoare, obtinut prin descompunerea deseurilor organice nereciclabile din
domeniul menajer, agricol si industrial in medii umede si lipsite de oxigen molecular. Acest proces are loc
si in mod natural prin descompunerea materiilor organice sedimentate pe fundul apelor statatoare sau in
alte locuri unde nu patrunde aerul. Constituentul principal al biogazului este metanul.

Agentii fermentarii acestor materii organice sunt doua specii de bacterii: Bacillus cellulosae methanicus si
Bacillus cellulosae hydrogenicus. Dupa cum le arata si numele, aceste bacterii se hranesc cu celuloza si
genereaza ca produsi secundari ai metabolismului lor metanul si, respectiv, hidrogenul.

Pornind de la fenomenul natural cunoscut si studiat inca din secolul al XVII-lea, au fost dezvoltate
instalatii de fermentare anaeroba controlata a materiilor organice reziduale. Pentru o lunga perioada de
timp, mai ales in perioada interbelica, aceste instalatii erau folosite pentru descompunerea materiilor
organice in statiile de epurare a apei, iar biogazul obtinut era neglijat. Treptat insa, acesta s-a impus ca o
sursa de energie ieftina si destul de usor de obtinut.

Ca materie prima pentru obtinerea biogazului, se folosesc in principal gunoaiele provenite de la cresterea
animalelor, plantele acvatice si algele. Acestea din urma au o capacitate extrem de mare de multiplicare,
intr-un timp relativ scurt, ceea ce creeaza o disponibilitate mare de materie organica ce poate fi folosita in
filiera de metanizare.

Metanul este componenta care confera valoare energetica biogazului. Pe langa metan, biogazul mai
contine dioxid de carbon, hidrogen, hidrogen sulfurat, vapori de apa, amoniac, azot, diversi compusi
organici gazosi etc. Datorita prezentei acestor gaze, puterea calorica a biogazului este mult mai scazuta
decat a metanului pur.

Aaaaaaaaaaaaaa
CONCLUZII. PERSPECTIVE TEHNOLOGICE

Viitorul sistem energetic, având slabe emisii de gaz cu efect de seră, va avea la bază probabil o
combinaţie de energii, de vectori de convertoare de energie, care se vor regăsi sub forme diferite în
diverse regiuni ale lumii. Este dificilă identificarea tehnologiilor care vor juca un

7 În cazul reactoarelor nucleare 3 şi 4 de la centrala nucleară de la Cernavodă, statul român este

acţionar majoritar, cu un pachet de 51 %, ceilalţi acţionari fiind RWE (Germania), Enel (Italia), GDF SUEZ
(Franţa) şi CEZ (Cehia), fiecare având câte 9,15 % din titluri, şi de ArcelorMittal România şi Iberdrola care
deţin fiecare câte 6,2% din acţiuni.
8 În cadrul acestui comitet se elaborează standarde referitoare la echipamentele şi sistemele electrice şi
electronice pentru aparatura specifică aplicaţiilor nucleare, în special aparatura pentru securitatea
centralelor
nucleare şi aparatura pentru radioprotecţie; au fost elaborate 12 standarde naţionale originale, au fost
adoptate prin metoda traducerii 25 de standarde internaţionale CEI şi s-au adoptat 20 de standarde
europene EN şi
documente de armonizare HD prin metoda traducerii, a filei de confirmare şi a anunţului.
9 Domeniul de activitate al CT 331 se referă la caracteristicile fizice şi chimice ale materialelor fisionabile
şi ale combustibililor nucleari. În cadrul acestui comitet tehnic au fost elaborate în jur de 60 de standarde
naţionale
originale şi au fost adoptate prin metoda traducerii 43 de standarde internaţionale ISO.
rol determinant în viitor în lupta împotriva efectului de seră. Se pot distinge câteva tendinţe ale viitorului
nostru energetic:
● Energiile pe bază de combustibili fosili vor fi utilizate încă pe perioada mai multor zeci de ani,
favorizând energiile cu conţinut redus de carbon cum ar fi gazul. Dependenţa faţă de ţările Orientului
Mijlociu, care deţin 65 % din rezervele actuale de petrol va creşte. Începând cu 2020-
2030, tensiunile economice şi politice pot determina diminuarea resurselor fosile uşor de
exploatat şi concentrarea lor în zone instabile politic, care dăunează securităţii aprovizionării
ţărilor Uniunii Europene şi nu numai.
● Captarea şi stocare bioxidului de carbon în condiţii acceptabile din punct de vedere economic
constituie singura opţiune tehnologică susceptibilă să autorizeze utilizarea resurselor fosile, limitând
totodată concentraţia de CO2 în atmosferă, în aşteptarea unor evoluţii tehnologice importante.
● O creştere a părţii de energii regenerabile este previzibilă, dar importanţa sa va depinde de reducerea
costurilor şi de progresele realizate în stocarea masivă de electricitate, care va permite integrarea în
reţelele electrice a unor cantităţi mari de energie produsă discontinuu şi distribuită. Pe termen lung, este
puţin probabil ca fiecare din sursele de energie regenerabile să depăşească 10 % din necesarul mondial
de energie, dar după previziunile cele mai optimiste combinaţia lor le-ar putea permite atingerea
ponderii de 30 până la 50 % din piaţă, către
jumătatea secolului10.
● Energia nucleară nu generează CO2, cu excepţia CO2-ului emis în timpul construcţiei centralelor şi în
procesul îmbogăţirii uraniului consumat în aceste centrale. Acest tip de energie va continua să fie
dezvoltat într-un anumit număr de ţări, printre care şi Franţa, prin intermediul unui tratament
satisfăcător al deşeurilor, dezvoltării unor noi generaţii de reactoare mai sigure, apoi pe termen lung prin
dezvoltarea fusiunii nucleare, ale cărei perspective se conturează tocmai spre anul 2050. Şi Germania,
prin vocea preşedinţilor marilor companii producătoare de energie nucleară, înclină puternic pentru
menţinerea şi dezvoltarea spectaculoasă a energiei nucleare.
● Dezvoltarea reactoarelor cu combustie ar putea permite dezvoltarea unei "economii de hidrogen".
Producerea de hidrogen nu generează CO2, dacă hidrogenul este produs plecând de la energii
regenerabile, nucleare sau fosile cu reţinerea CO211.
În concluzie controlarea emisiilor de gaz cu efect de seră nu se poate concretiza fără
programe importante de eficientizare energetică în sectoarele de construcţii, industrie şi
transporturi. Scopul este de a utiliza mai puţină energie pentru satisfacerea aceloraşi necesităţi.