LT04

MĂSURAREA TEMPERATURII 2
TERMOMETRIA ELECTRICĂ

Termometria electrică are la bază instrumente termometrice care folosesc variaţia unei anumite
proprietăţi electrice, în raport cu temperatura, cum sunt rezistenţa electrică şi tensiunea
electromotoare.
A) Termometria rezistivă se bazează pe variaţia rezistenţei electrice a unui fir metalic în funcţie
de temperatura lui. Elementul care materializează acest fenomen se numeşte termorezistenţă.
Termorezistentele sunt traductoare de temperatura care constau dintr-un fir metalic bobinat pe un
suport izolat introdus intr-o teaca de protectie. Conexiunile electrice sunt scoase intr-o cutie de
legaturi.

Materiale pentru firele rezistive:

Denumire material Grosime Domeniul
Platină 0.05 mm -200oC ÷ 650oC
Cupru 0.1 mm -50oC ÷ 180oC
Nichel 0.05 mm -50oC ÷ 180oC

Legea de variaţie a rezistenţei electrice a platinei cu temperatura în domeniul -190oC÷0oC este:

unde:
A,B,C – constante material
Rt – rezistenţa la temperatura toC
R0 – rezistenţa la temperatura 0oC

Constructiv termorezistenţa se constituie dintr-o sârmă rezistivă fixă de 50 Ω sau 100 Ω la 0 oC

înfăşurată într-un suport izolant astfel încât sârma să nu fie tensionată şi introduse într-o teacă.
Suportul izolant este executat din textolit, mică sau ceramică.

Teaca de protecţie este confecţionată din:

Cu -200oC ÷ 250oC
OLT45 -50oC ÷ 500oC
Otel inox 500oC
Termorezistenţele au inerţie practic nulă.

Scheme de conectare:

1
 B) Termistori

O clasă de termometre ce folosesc semiconductori drept elemente termorezistive este cunoscută sub
numele de termistori. Domeniul de măsurare al acestora este -100oC ÷ 1200oC.

Termistorii sunt confecţionaţi de obicei din amestecuri bine definite de oxizi metalici sinterizaţi (Ba,
Ni, Mg, Ti, U, Zn).

Sensibilitatea lor este foarte bună, de 6÷40 de ori mai mare decât la termorezistenţe.

Pentru un interval delimitat de temperatură relaţia rezistenţa-temperatură poate fi exprimată cu

formula:
, unde
RT – rezistenţa la temperatura T;
R - rezistenţa limită atunci când 1/t tinde către 0
B – o constantă exprimată în grade
Se caracterizează prin neliniaritate şi instabilitate.

Caracteristica esenţială este scăderea rezistivităţii cu creşterea temperaturii

Schema instalaţiei ce foloseşte variaţia rezistenţei electrice cu temperatura:

1. termorezistenţă sau termistor
2. sursa de alimentare
3. milivoltmetru

Aparate ce folosesc efectul termoelectric

Efectul termoelectric (Seebeck – 1821) constă în apariţia unui curent electric (a unei t.e.m.) într-un
circuit închis format din două conductoare diferite ale căror puncte de sudură se menţin la
temperaturi diferite.

2
 t.e.m. = f(T1-T2) de obicei T2 = T0 = ct rezultă t.e.m. = f(T1)
t.e.m. = 0.01 – 0.06 mV/K

Elementul care materializează efectul termoelectric e numeşte termocuplu. Dimensiunea cuplelor (a

punctelor de sudură) este cam de 3-5 mm, deci se pot efectua măpsurători în spaţii reduse (ex. pereţi
izolatori). Cupla rece este menţinută la temperatura mediului. Tecile termocuplelor prezintă analog
cu cele ale termorezistenţelor o zonă sensibilă, un element de racord şi o cutie de borne.
Precizia este de ordinul sutimilor de grad.

Aliaje utilizate:
a) metale nobile, aliaje de Pt, Rh, Ir (1700-2000oC);
b) Fe – constantan, cromel-alumel, cromel-copel, Cu-constantan (T<1000oC)<
c) W – grafit (t>2000oC)
Legarea în serie

Schema pentru măsurarea diferenţelor mici de temperatură

Schema termometrului cu termocuplu:

1. sudură caldă (amplasată în punctul de măsurare);
2. termoelectrozi;
3. cutie cu borne de conexiuni;
4. cablu de compensaţie;
5. cutie de conexiuni intermediare;
6. conductori de Cu;
7. rezistenţă de egalizare;
8. aparat de măsură.

3
Schema standului experimental

1. rezervor;
2. circuit electric de încălzire;
3. termometru cu lichid;
4. dispozitiv de amestecare;
5. termocuplu;
6. aparat de măsură.

VERIFICAREA CUNOSTINTELOR

- Ce se intelege printr-o termorezistenta?

- Ce se intelege printr-o termocupla?
- Ce se intelege printr-un termistor?