Sunteți pe pagina 1din 18

1.

Cunoaştere comună şi ştiinţifică a depăşit nivelul rigoarea judecăţii logice, şi nu Cauzalitatea are caracter
cunoaştere ştiinţifică. cunoaşterii comune. Este ceea ce corespondenţa cu realitatea. probabilist ;
Citându-l pe C. Popa (1972, 29), afirmă E.Durkheim în Regulile d) Modul ştiinţific de determinare a Certitudinea cunoaşterii în sensul
Septimiu Chelcea defineşte metodei sociologice (1974) : adevărului asigură preciziei absolute a măsurătorii este
cunoaşterea comună ca « sociologia trebuie să ne facă să desubiectivizarea cunoaşterii, irealizabilă ;
reprezentând « însuşirea de către vedem lucrurile altfel de cum apar îmbină aplicarea corectă a metodei Cunoaşterea completă a Universului
agentul cunoscător a unei omului de rând ». de cunoaştere cu observaţia este irealizabilă ;
informaţii legate de condiţiile În al doilea rând, cunoaşterea riguroasă a fenomenelor. Ştiinţele, ca obiect, terminologie şi
praxiologice în care acţionează ». comună are un caracter iluzoriu ce 2. Postulatele cunoasterii metodă se caracterizează prin
Ea se bazează pe experienţa directă decurge din implicarea subiectivă a stiintifice pluralism.
oamenii utilizând cunoştinţele oamenilor în viata socială, în Cunoaşterea ştiinţifică se bazează În 1993, M.Hammersley subliniază
dobândite cu ajutorul limbajului, în funcţie de scopurile şi interesele lor pe cinci postulate fundamentale trăsăturile ce diferenţiază cercetarea
procesul socializării. particulare. În Imaginaţia despre lume (adevărul lor fiind ştiinţifică de alte activităţi:
S. Moscovici (1984) aprofundează sociologică C.Wright-Mills vede în recunoscut de majoritatea a) Investigaţia în domeniul
teoretic acest tip de acţiune umană acest caracter iluzoriu al cunoaşterii cercetătorilor din ştiinţele sociale şi ştiinţelor sociale are ca scop
şi îl defineşte simţ comun. Acesta ar comune, punctul de plecare pentru comportamentale) (J.W.Vander descoperirea adevărului şi nu
reprezenta un « corpus de imaginaţia omului de ştiinţă. Zanden, 1998, apud Chelcea, 2001, producerea dovezilor pentru
cunoştinţe fondat pe tradiţii O data cu evoluţia sociologiei ca 31) susţinerea unei poziţii deja
împărtăşite şi îmbogăţite de mii de ştiinţă a devenit imperioasă adoptate ;
observaţii şi experienţe sancţionate nevoia « ruperii » cunoaşterii 1. Principiul realismului : b) Producerea informaţiilor
de practică » (1984, 539-564, apud ştiinţifice de cea comună, în sensul lumea există referitoare la fapte şi nu enunţul
S.Chelcea, 2001). durkheimist : « sociologia trebuie independent de judecăţilor de valoare ;
H.Stahl (1974, 75) evidenţiază să devină ezoterică, să se despartă observaţiile noastre, nu c) Deşi prin natura lor au o
caracterul iluzoriu al cunoaşterii la de cunoaşterea spontană » (1974). e creată de simţurile dimensiune practic-aplicativă,
nivelul simţului comun şi considera În sprijinul acestei idei vin noastre ; investigaţiile în domeniul ştiinţelor
ca enculturatia şi socializarea sunt
principalii factori care o generează.
afirmaţiile lui Mc Burney (1983),
B.Lacroix (1975), G.Lord (1979) şi
2. Principiul sociale trebuie să aibă ca finalitate
scopul teoretic şi nu pe cel practic ;
determinismului :
Enculturatia (înţeleasă ca G.N.Fischer (1990). d) Tinde spre formularea unor legi,
relaţiile din lume sunt
transmitere a culturii de la o Apărut relativ recent, domeniul organizate în termenii a relaţiilor de profunzime dintre
generaţie la alta) are efecte cogniţiei sociale are ca obiect de variabile ;
cauza-efect ;
limitative asupra cunoaşterii, efecte studiu cunoaşterea spontană a e) În cercetarea ştiinţifică a vieţii
impuse atât prin utilizarea unei opiniilor, atitudinilor şi 3. Principiul sociale, măsurarea şi controlul
limbi, cât şi a unui anumit tip de comportamentelor noastre şi ale cognoscibilităţii : variabilelor sunt esenţiale.
limbaj. Să detaliem : prin sintaxa şi altora, precum şi explicarea lumea poate fi f) Stilul de prezentare a rezultatelor
vocabularul propriu fiecărei limbi, evenimentelor din viaţa socială. cunoscută prin anchetelor sociologice, a sondajelor
aceasta condiţionează modul de a Lacroix critica însăşi obiectul de observaţii obiective. de opinie, a experimentelor
judeca al oamenilor. Cercetările studiu al noii discipline subliniind Dacă primele trei postulate aparţin psihologice sunt trăsături specifice
comparative interculturale au că « senzorialul nu ne relevă lui J.W.Vander-Zanden (1988), domeniului ştiinţelor sociale. (apud
relevat modul în care anumite misterul realului » (şi aici dă următoarele două au fost elaborate Chelcea, 2001, 35)
caracteristici lingvistice celebrul exemplu cu percepţia de Mc Burney (1983) : 3. Observaţia de tip cantitativ
influenţează procesul gândirii (de noastră referitoare la mişcarea Observaţia reprezintă
exemplu, în limba populaţiei hopi Soarelui în jurul Pământului). 4. Principiul raţionalităţii : metoda primară şi fundamentală în
nu există cuvântul « timp » şi nici În aceeaşi direcţie se înscrie şi lumea externă poate fi cunoaşterea realităţii
sistemul temporal-verbal). concepţia lui G.Lord care considera cunoscută pe cale înconjurătoare. În activităţile
(Chelcea, 2001, 23) că, în domeniul cogniţiei sociale, logică (acest principiu practice curente, oamenii observă,
Limbajul, pe de altă parte, « oamenii au tendinţa de a nega o poate fi subsumat fac comparaţii şi pe această bază îşi
influenţează procesul de realitate ce contravine principiului 3) organizează viaţa.
memorare : un lucru e mai uşor de
readus în memorie dacă pentru el
convingerilor lor »,
perseverenţei credinţei.
datorită 5. Principiul regularităţii :
observaţiei :
Clasificarea

există termen lingvistic .Fischer reafirma importanţa ruperii fenomenele din lume
corespunzător. Se disting două cunoaşterii ştiinţifice de cea se produc în mod  observaţie spontană, la nivel
cazuri. Primul apare atunci când comună prin punerea pe tapet a logic. cotidian, fără o intenţie
Cel mai important dintre cele cinci specifică.
pentru mai multe lucruri există un ideii potrivit căreia, în mod spontan,
singur cuvânt (la un test de indivizii au tendinţa de a filtra postulate este « Principiul
recunoaştere al culorilor galben şi informaţiile disonante şi de a le determinismului » ale cărui reguli  in acelaşi cadru al vieţii
portocaliu, populaţia de limbă reţine pe cele consonante, adică să de bază sunt următoarele : sociale practice, constatăm şi
a) viitorul este determinat în trecut ; observaţii intenţionate
engleză ar da două răspunsuri, în prefere informaţiile ce confirmă
timp ce populaţia zuni ar da unul opiniile noastre şi să le ignore pe b) orice eveniment are o cauza nesistematizate, făcute cu
determinată suficientă ; scopul de a înţelege un
singur pentru că în limba acestora cele care le contrazic. Linia de
există doar un singur cuvânt care să demarcaţie ce separă cunoaşterea la c) cunoaşterea se întemeiază pe fenomen sau o situaţie, dar
certitudine ; fără un studiu aprofundat.
definească ambele culori). În al nivelul simţului comun de
d) cunoaşterea ştiinţifica poate fi
doilea caz, avem de a face cu
existenţa mai multor cuvinte pentru
cunoaşterea ştiinţifică este, după
părerea noastră, cea a adevărului adusă, în principiu, la nivel de  Când observaţia este realizată
cunoaştere completă ; cu scopul expres de-a culege
a defini aceeaşi realitate, în aceeaşi ştiinţific. (1990, 69-75)
e) cunoaşterea şi metoda ştiinţifica date cu caracter ştiinţific, cu
limbă (eschimoşii au cuvinte În 1971, W.Wallace enunţa patru
pot fi, în principiu, unificate. mijloace specifice şi de către
diferite pentru zăpadă şi care s-ar moduri de generare şi testare a
Este important de reţinut faptul că, persoane cu pregătire
putea traduce prin îngheţată, adevărului enunţurilor :
determinismul nu trebuie înţeles în specială, ea se numeşte
apoasă, imaculată, învechită, etc.). a) Modul autoritarian, garantează
sens laplace-ian ( adică în sensul ştiinţifică sau sistematică.
(Chelcea, 2001, 23) adevărul enunţului prin calitatea de
respingerii existenţei fenomenelor Între observaţia spontană,
. Care sunt concluziile pe care le excepţie a producătorului enunţului
intrinsec aleatoare) ci în sensul impresionistică, şi cea ştiinţifică
putem trage din studiul cunoaşterii (rege, şef de stat, etc.).
empirismului probabilist enunţat de (sistematică) există diferenţe de
la nivelul simţului comun ? b) Modul mistic, prin care calitatea
P.Suppes în 1990 în « Principiile esenţă, dar ele sunt toate un
În primul rând ca experienţă directă cunoaşterii adevărate este conferită
metafizicii probabiliste ». (apud potenţial rezervor de sugestii, idei şi
a oamenilor este limitata spaţial şi numai profeţilor şi marilor mistici
Chelcea, 2001, 32) ipoteze ale cercetării sistematice
temporal. Din acest motiv, prin starea de graţie.
Aceste principii sunt : (inclusiv ale experimentului şi
cunoaşterea comună a realităţii c) Modul logico-raţional, centrat
Legile producerii fenomenelor anchetei).
sociale face imposibilă cunoaşterea pe logica formală, face apel la
naturale au, în esenţă, caracter În cadrul observaţiei
evoluţiei istorice a societarii şi primele principii stabilind, prin
probabilist ; de tip ştiinţific (sistematic) se
legitatea schimbărilor sociale. În deducţie, adevărul. Importantă este
disting două mari tipuri:
evoluţia societăţii, cunoaşterea

1
observaţia structurată (cantitativă) operaţionalizarea unor concepte şi interacţionismul simbolic, etc.), accepţiune : aceea de teorie şi ceea
presupune o grilă de categorii ipoteze şi se bazează, de regulă, pe teoriile cu rang mediu de ce R.Boudon numeşte paradigme.
comportamentale dinainte stabilită , cercetări anterioare, el este pândit generalitate (definite ca enunţuri Noţiunea de teorie implică faptul
actul observaţional constând în de pericolul ca: intim legate între ele şi verificabile că, propoziţiile supuse verificării
clasarea în respectivele categorii a a. să fie prea detaliat, empiric, cum ar fi teoriile sunt deduse dintr-un număr mare de
materialului empiric vizat. În şi atunci scade mult validitatea de mobilităţii sociale, teoria grupurilor propoziţii primare. Exemplul
formele mai pretenţioase, conţinut, fiindcă se pierde, se mici, etc.) si, în sfârşit, teorii cu « sinuciderii » durkheimiene
observaţia de tip cantitativ lucrează dizolvă esenţa conceptelor nivel de generalizare minim corespunde întru-totul unei teorii.
cu scheme (legături) de variabile, operaţionalizate; (definite ca enunţuri empirice Din momentul în care se admite că
urmând testarea acestora în condiţii b. să fie prea stâns, adevărate « aici şi acum »). frecvenţa sinuciderilor creşte o dată
de viaţă reală şi nu de laborator, ca sumar, şi atunci poate da naştere la Observăm că noţiunea de teorie are, cu egoismul şi că egoismul este mai
fenomen provocat. un mai mare arbitrar în încadrarea probabil, o semnificaţie mult mai ridicat la protestanţi, se deduce
observaţia nestructurată comportamentelor într-o clasă sau nesigură în ştiinţele sociale şi, în printr-un raţionament silogistic că
(calitativă), cea mai cunoscută fiind alta, micşorându-se fidelitatea. particular, în sociologie decât în protestanţii trebuie să se sinucidă
cea participativă. Observaţia 2. Deşi standardizarea în observaţia alte discipline. R.K.Merton în mai des.
participativă, de tip calitativ, cantitativă s-a introdus tocmai Social Theory and Social O formă importantă de paradigmă
înseamnă studierea “din interior” a pentru a înlătura caracterul Structure sublinia că după 1950 este caracterizată de faptul că
unei comunităţi, prin participarea pe “impresionist” (subiectivist) - pe termenul de teorie a fost folosit de explicanda (în concepţia lui
o perioadă mai lungă de timp la care cantitativiştii îl atribuie nu doar sociologi în şapte accepţiuni diferite Boudon însemnând propoziţiile de
activităţile ei, fără a avea o schemă observaţiei cotidiene, ci şi celei din care doar una este acceptabilă. explicat) nu sunt deduse dintr-o
prestabilită de categorii sau ipoteze calitative - operaţia de codare nu e Aceste accepţiuni sunt : 1) teorie, ci derivate, prin analogie,
ştiinţifice, aceasta urmând a fi ferită deloc de subiectivism. S-au metodologie, 2) idei directoare, 3) dintr-un corpus de cunoştinţe
elaborată pe parcursul cercetării sau constatat dezacorduri semnificative analiza a conceptelor, aparţinând altui domeniu. Astfel,
la sfârşitul acesteia, ţintind înspre între observatori (ai aceleiaşi 4) interpretări sociologice post- sociologia fenomenelor de
descrieri şi explicaţii cât mai realităţi) atât în ceea ce priveşte factum, 5) generalizări empirice, 6) difuziune (difuziunea zvonurilor, a
complexe şi integrale. numărul de unităţi codate, cât şi teorie, 7) derivare şi codificare. inovaţiilor) a recurs larg la
În toate variantele ei, şi reprezentările lor în categorii Unul din cele mai faimoase paradigme provenite din biologie
cu precădere în cea calitativă, prestabilite. S-a remarcat, de exemple de teorie în acest sens este (de exemplu, modelul logistic
observaţia are următoarele asemenea. că natura şi calitatea teoria durkheimiană din Despre elaborat de Verhulst în biologie este
caracteristici relevante, care (datelor de observaţie) depind de sinucidere (1897). Se observase punctul de referinţă al modelului
reprezintă şi avantajele ei reprezentările observatorului despre statistic faptul că, într-un mediu cu difuziunii inovaţiilor în mediul rural
comparativ cu alte metode: grupul sau sistemul social în cauză, de o varietate de populaţii, rata utilizat de Hägerstrand).
1. Prin ea se pildă, dacă el trebuie schimbat sau nu sinuciderilor în rândul comunităţii De ce este necesara înţelegerea
înregistrează comportamentul (Reiss, 1971). protestante era mai mare decât cea a distincţiei dintre paradigma şi
efectiv al oamenilor, ceea ce 3. Problemele suplimentare apar sinuciderilor în rândul comunităţii teorie ? R.Boudon răspunde :
realmente ei fac, şi nu numai ce atunci când prin observaţia catolice. Deşi există ca regularitate a) Pentru că « absenţa distincţiei
spun că fac, deoarece, se ştie ce structurată se tinde la studierea unor empirică, se punea problema între teorie şi paradigmă contribuie
diferenţă enormă poate fi între fapte realităţi mai complexe şi la relaţia teoretizării ei, cu alte cuvinte, efectiv la explicarea caracterului
şi relatarea lor (prin chestionar şi dintre planul comportamental şi cel pentru a avea o semnificaţie incert al noţiunii de teorie în
interviu). al subiectivităţii. Se ridică în acest teoretică trebuia să decurgă dintr-un ştiinţele umane. » (R.Boudon, 1990,
2. Comportamentul fel serioase dificultăţi în stabilirea grup de alte propoziţii (condiţie 109)
indivizilor este studiat în context eşantionului de comportament, a impusă de Durkheim însuşi). b) Pentru că « paradigmele pot
natural, adică este surprinsă categoriilor de clasificare, a Aceste propoziţii pot fi sintetizate servi drept paradigme altor
multitudinea de factori ce codajelor şi a interpretării astfel (Chelcea, 2001, 33-37): paradigme » (R.Boudon, 1990,
determină şi condiţionează acţiunile secvenţelor concrete de conduită. a) Coeziunea sociala le 109). Astfel schimbul, care este o
şi interacţiunile umane. Ca urmare, 4. Recurgând la grile de categorii, furnizează un suport psihic paradigmă pentru analiza
e posibilă descrierea şi explicarea scări de evaluare, tabele de analiză, membrilor grupului supuşi la interacţiunii sociale, este dominat
vieţii sociale ca proces viu, in care se ajunge la gruparea şi tensiuni şi anxietăţi violente ; de o paradigmă mai generală : cea a
factorii şi “variabilele”obiective- sistematizarea datelor observaţiei. b) Procentajul de sinucideri teoriei jocurilor.
structurale şi de ordin subiectiv- Nu de mute ori este însă posibilă depinde de anxietăţile şi c) Pentru că « funcţiile unor
simbolic, se influenţează reciproc depăşirea nivelului taxonomic şi tensiunile neînlăturate la care paradigme, precum cele ale
pe axa timpului, inclusiv după calcularea unor indici şi indicatori sunt supuse persoanele ; schimbului sau teoriei jocurilor, se
mecanisme de feed-back, de statistici. c) Catolicii au o mai mare suprapun parţial, dar nu total, cu
retroacţiuni şi retrocorecţii, ceea ce coeziune sociala decât cele ale teoriilor în sens strict »
nu e depistabil prin celelalte metode 4. Teorie şi paradigmă în protestanţii ; (R.Boudon, 1990, 110).
ale investigaţiei socioumane. sociologie. d) Este de aşteptat un procent mai Concluziile finale ale lui Boudon
3. Fiind, de regulă, Cadrul de realizare al cunoaşterii scăzut de sinucideri la catolici sunt următoarele :
nonobstructivă (nu provoacă ştiinţifice este Teoria, înţeleasă atât decât la protestanţi. 1) Noţiunea de teorie, în
răspunsuri), şi, în general, de lungă ca ansamblu de enunţuri cu valoare Concluzia finală a lui Durkheim a ştiinţele sociale,
durată, observaţia priveşte acţiunile de adevăr privind relaţiile dintre fost aceea că « sinuciderile sunt comportă un sens larg
şi interacţiunile fireşti, fenomene (definiţii în sens condiţionate social », nu au cauze şi unul restrâns. În sens
comportamentul obişnuit al restrâns), dar şi ca o construcţie psihologice sau psihopatologice (ele restrâns, ea corespunde
subiecţilor, tipic pentru viaţa intelectuală prin care un anumit au fost puse în relaţie cu variabile noţiunii de sistem
cotidiană şi nu artificializată de număr de legi sunt asociate unui precum sexul, vârsta, starea civilă şi ipotetico-deductiv de
experiment (sau interviu şi principiu din care ele pot fi deduse religia). propoziţii. În sens larg,
anchetă). în mod riguros (definiţi în sens « Sinuciderea » lui Durkheim este o ea acoperă, pe lângă
4. Mai cu seamă larg). lucrare de referinţă pentru teoria şi noţiunea de teorie în
observaţia participativă angajează şi În ştiinţele sociale, teoriile au nivele metodologia cercetării sociologice, sens restrâns, cel puţin
folosirea altor metode, în particular de generalitate diferite. La rândul evidenţiind rolul teoretic în trei categorii de
interviul şi analiza de documente. ei, sociologia are o structură investigaţiile empirice concrete, paradigme, anume
Principalele probleme teoretică multinivelară foarte arătând importanţa definirii clare a paradigmele teoretice
pe care le ridică observaţia complexă. Teoriile sale constau din conceptelor precum şi importanţa sau analogice,
structurată (de tip cantitativ) pot fi enunţuri referitoare la relaţiile necesităţii introducerii variabilelor- paradigmele formale şi
formulate astfel: dintre variabile şi explicarea acestor test în verificarea relaţiilor dintre paradigmele
1. Cu toate că sistemul de codare relaţii cu ajutorul unor concepte două fenomene, valoarea analizei conceptuale.
prealabil, ce poate cuprinde nereferenţiale (al căror denotat nu e multivariate şi a analizei 2) Paradigmele teoretice
categorii propriu-zise (scale direct observabil). Încadram în contextului. sunt teorii dezvoltate
nominale), dar şi scale de evaluare marea clasă a sociologiei ca ştiinţă, În ştiinţele sociale polisemia într-un sector al
comportamentale şi atitudinale marile teorii (structuralismul, noţiunii de teorie are o dublă realităţii şi aplicate
(scale ordinale), reprezintă funcţionalismul, fenomenologia, prin analogie în alte

2
sectoare (teoria naţiune, rasă) şi interferează unele b) Enunţul este fundamentat atât din “Les regles de la methode
migraţiilor ţine de cu celelalte. În plus, la nivel punct de vedere teoretic (adică este sociologique”
acest tip, în măsura în societal, din enorma cantitate de integrat într-o structură explicativă
care este aplicarea, acţiuni, unele fapte fortuite pot determinată) cât şi din punct de În “Regulile metodei
prin analogie, a deveni generatoare de evenimente vedere empiric (adică e formulat în sociologice” Durkheim formulează
mecanicii newtoniene istorice sau de instituţii noi limbajul observabilităţii empirice, tezele fundamentale ale doctrinei
la fenomenele de (invenţiile lui Pasteur au de preferinţă cantitativă). sale sociologice referitoare la locul
migraţie). revoluţionat structura demografică a c) Enunţul are o generalitate şi rolul asociaţiei în geneza vieţii
3) Paradigmele formale sunt popoarelor; acelea ale lui Ampère strictă, adică include un sociale, solidaritatea mecanică şi
sisteme de propoziţii sau Edison aşezarea lor economică, cuantificator general de forma solidaritatea organică în viaţa
care nu se referă la nici etc.). Bouthoul (1959, 159-167) “pentru fiecare x avem y” sau socială precum şi tezele referitoare
un conţinut particular considera că legile sociologice sunt “măcar o generalitate universală la “genuri” şi “specii” sociale.
(funcţionalismul cel puţin de patru tipuri: sau nelimitată ce presupune că “Societatea este
mertonian este o 1.Legi istorice. prezenţa obiectelor despre care se produsul asocierii indivizilor”,
paradigmă de acest În forma cea mai simplă, legea vorbeşte în enunţul respectiv nu considera Durkheim. Ea nu
tip). istorică constă în a indica este limitată la o anumită arie reprezintă o simplă sumă de
Paradigmele formale orientează succesiunea necesară a geografică sau la un moment indivizi, ci un sistem care este, în
cercetarea şi analiza, prefigurând evenimentelor istorice, desfăşurare determinat; cu alte cuvinte, fond, o realitate nouă, specifică, cu
forma sintactică în care apar care poate fi concepută sub trei generalitatea să fie deschisă pentru însuşiri distincte, cu mod propriu de
propoziţiile explicative. Raportul aspecte: întreagă clasă de obiecte la care se existenţă şi cu legi specifice. Prin
dintre aceste paradigme şi a) Sub forma cea mai simplă, legea referă enunţul”. acţiunea “forţelor sui generis” pe
explicarea fenomenelor sociale este istorică este formulată ca o lege de d) Enunţul are capacitate care le dezvoltă asocierea
unul de subsumare. succesiune unilaterală predictivă, ca urmare a generalităţii indivizilor se produce o sinteză care
4) Paradigmele conceptuale sunt b) Formularea legii istorice ca pe sale universale. Aceasta înseamnă nu mai este opera unuia sau altuia
sisteme de concepţie ce un ciclu. că enunţul “poate garanta dintre participanţi, ci este opera
prefigurează vocabularul în care vor c) Formularea legii istorice ca producerea cu necesitate a unui “totului”. În acest sens, Durkheim
fi exprimate propoziţiile explicative profetică eveniment dacă sunt prezente ajunge la concluzia ca “societatea
(R.Boudon, 1990, 120). 2. Legi de corelaţie. condiţiile necesare pentru este exterioară indivizilor din care
Paradigmele conceptuale au, cel (a) Legea, spune Bouthoul, poate fi producerea acestuia, aşa cum sunt s-a format”. Fiecare participant la
puţin două funcţii : de detectare a concepută sub formă de corelaţie ele precizate în lege”. viaţa socială conţine o parte din ea,
factorilor explicativi şi de unilaterală: peste tot unde e) Enunţul este specific, adică dar societatea nu este, în întregime,
generalizare. constatăm fenomenul A va exista în presupune relaţii stabilite între nici unul. Şi atunci, spune
5.Legi in sociologie mod necesar şi fenomenul B. termenii omogeni, din acelaşi ordin Durkheim, explicarea fenomenului
Pe măsura ce ne (b) Legea poate fi concepută ca sau din acelaşi domeniu. Totodată, social nu poate fi căutată decât în
îndepărtam de fizică, noţiunea de fiind consecinţa necesară a punerii “condiţia specificităţii legii agregatul constituit şi nu în natură
lege evoluează şi se complică. Daca în legătură a unui anumit număr de sociologice presupune că şi psihologia indivizilor din care s-a
fizica foloseşte matematicile, apoi cauze sau de factori cercetarea acestora se va face format.
chimia se serveşte de rezultatele întotdeauna pornindu-se de la În plan teoretic,
acestora etc. Când ajungem la (c) Legea se structurează prin observarea ansamblului social spre Durkheim afirma specificitatea şi
sociologie, constatăm că ea este “compunerea forţelor sociale”. analiza părţilor lui, acestea din autonomia realităţii sociale a
obligată să se folosească de urma fiind definite numai în societaţii, primatul şi superioritatea
3. Legi care exprima variaţii sa faţă de indivizii care o formează.
rezultatele obţinute de toate termenii celui dintâi”
concomitente. Potrivit acestei doctrine, societatea
celelalte ştiinţe precedente. Legile (I.Ungureanu). Cu alte cuvinte,
Simplificat, această lege poate fi este o realitate sui generis, de
evoluează şi îşi pierd rigurozitatea faptele sociale vor fi întotdeauna
enunţată: “fenomenul B se măreşte natura psihosocială, a cărei sursă şi
pe măsură ce obiectul lor este mai definite ca fapte sociale totale sau
sau se micşorează în proporţie esenţă constă în fenomenele de
complicat. colective, în conformitate cu
directă sau inversă cu un fenomen interacţiune socială.
Gaston Bouthoul (1959) principiul integralismului
A” (cu cât creşte volumul unui grup Sub aspect metodologic,
într-o lucrare consacrată noţiunii de sociologic, unanim admis în
social, cu atât scade securitatea sociologismul afirmă principiul
lege, subliniază că în ştiinţele socio- sociologie.
afectivă a membrilor săi; cu cât e necesităţii abordării obiective a
umane şi, în special, în sociologie, Legile sociologiei sunt,
mai mare gradul de raţionalizare a fenomenelor sociale, formulând
legile trec de la caracterul de consideră I.Ungureanu, aproximări
unei activităţi sociale, cu atât mai cerinţa ca analiza cauzala şi
certitudine la acela de simple obţinute prin cunoaşterea ştiinţifică
mare este eficienţa ei). explicaţia în ştiinţa despre societate
afirmaţii şi nu mai sunt altceva a legilor sociale pentru că, pe de o
4. Legile cauzale. să rezide în mod esenţial din
decât enunţarea probabilităţilor. parte, legile sociologice reflectă
Acestea indică legătura generală stabilirea corelaţiei fenomenelor
Coeficienţii de corelaţie pe care ele numai anumite aspecte ale legilor
dintre doua fenomene A si B, studiate cu condiţiile sociale.
îi exprimă sunt din ce în ce mai sociale, iar pe de altă parte, legile
stabilind care dintre ele este cauza Limitele doctrinei lui
slabi. “Legea fizică este aproape sociologice sunt supuse unui
şi care efectul (de exemplu, Durkheim constau în
absolută; în chimie legea pretinde permanent proces de perfecţionare.
creşterea volumului populaţiei desconsiderarea factorului uman ca
mai multe condiţii pentru a se Această ultimă caracteristică are o
amplasate pe un teritoriu dat fiind factorul ultim şi obiectiv al
aplica exact . Factorii de pregnanţă mai mare în cazul legilor
determină o creştere a densităţii dezvoltării societăţii. El nu admite
indeterminare cresc în biologie sociologice (decât în cazul
sociale pe teritoriul respectiv, ceea ideea că evenimentele actuale sunt
deoarece reacţiile corpurilor vii sunt perfecţionării celorlalte legi din
ce reprezintă cauza adâncirii determinate de cele precedente, din
variabile. … Atunci când se ştiinţele sociale) pentru că ele se
diviziunii sociale a muncii). motivul ca o fază trecută nu poate
abordează ştiinţele sociale se manifestă întotdeauna prin
Definind legile sa predetermine una care urmează.
constată că, la elementele de intermediul acţiunii subiective a
sociologice ca propoziţii sau Stările antecedente care reprezintă
nedeterminare analoge celor din oamenilor.
enunţuri fundamentale şi general- progrese autentice, pot constitui un
biologie se adaugă acelea care 6. Contribuţii şi limite ale Şcolii
universale ale sociologiei, punct de plecare, dar nu pot explica
rezultă din psihologia individuală.” durkheimiste.
I.Ungureanu (1993, Dicţionar de mobilul care împinge progresul
(Bouthoul, 1959, 159-167) “Este fapt social orice
sociologie, 326) consideră că un social înainte, considera Durkheim.
Deşi sociologia se fel de a face, fixat sau nu, capabil să
enunţ este lege sociologică dacă Explicaţia existenţei unor societăţi
străduieşte să elimine ecuaţia exercite asupra individului o
satisface următoarele condiţii: diferite o găseşte în existenţă unor
personală a indivizilor (încercând să constrângere exterioară; sau în plus,
a) Enunţul este fundamental sau condiţii concomitente variate.
“înece” reacţiile individuale în care este general pe întreg cuprinsul
important “atât în sensul că exprima Concepţia durkheimista
legea numerelor mari), în analiza unei societăţi date, având totuşi o
relaţii, tendinţe, mecanisme despre modul în care se constituie
legică apar alţi factori de existentă proprie, independentă de
definitorii pentru structura şi societatea are un caracter pur
nedeterminare proprii vieţii sociale. manifestările sale individuale”
funcţionarea sistemului social, cât şi mecanicist. În acest sens, termeni
În viaţa socială nimic nu este (Durkheim, 1924, 54). Este definiţia
în sensul că este acceptat cel puţin echivoci şi vagi ca “ forţe sui
absolut delimitat, nici definit. dată faptului social de catre
de majoritatea cercetărilor din generis”, pe care le dezvoltă
Diferitele grupuri sociale sunt E.Durkheim în 1895 în lucrarea sa
domeniul sociologiei”. asocierea, sau “variaţiile volumului
incluse unele în altele (familie,

3
şi densităţii societăţii, care au loc fenomenelor sociale sau prin lucruri. Aici îşi are originea 77) sublinia că, pentru sociologie,
prin forţa lucrurilor” ori ca urmare a rezistenţa ce o opun acţiunilor mecanicismul concepţiei sale de cea mai mare importanţă este
unui fel de “uzură naturală”, nu sunt individuale îndreptate împotriva lor. asupra determinismului social. “criteriul obiectivităţii”, bazat pe
în măsură să lămurească natura Finalitatea tipologiei sale Neajungând să opereze o reproductibilitatea intersubiectivă
autentică, profundă a asupra normalului şi patologicului distincţie clară, consecvent (reproducerea fenomenelor şi
determinismului social şi natura în viaţa socială este mai degrabă ştiinţifică între logic şi istoric analiza lor de către mai mulţi
proceselor sociale. De aceea, ideologică: în faţa manifestării unor (ontologic) şi punând accentul pe cercetători).
Durkheim n-a reuşit să descifreze fenomene sociale patologice caracterul de “fapt social” al -Ipoteza trebuie să fie utilă.
esenţa legităţii obiective a specifice societăţii în care trăia proceselor sociale, Durkheim a S.Chelcea analizează schema lui
procesului social. (Cuviller, 1936, (greve, şomaj, alcoolism, insistat asupra aspectelor de Galtung (1967, 337) privind
67) criminalitate), Durkheim şi-a discontinuitate ale realităţii sociale, evaluarea ipotezelor după gradul lor
Pentru Durkheim, păstrat încrederea în capacitatea neînţelegând că discontinuitatea de confirmare. În urma
factorul economic nu are a răspunde ştiinţei sociale de a reforma ordinea este de fapt unul din momentele “confruntării cu realitatea”,
decât la satisfacerea unei nevoi morală a lumii. continuităţii. El n-a sesizat că ipotezele “se plasează pe un
fizice şi nicidecum sociale. De Rezumăm întreaga teorie realitatea socială este un proces continuum de la totala lor falsificare
aceea, factorul economic este mai durkheimiană, cu privire la faptul complex, că “faptele sociale” până la deplina verificare”.
mult “organic” (deci individual) social, spunând că faptul social este reprezintă momentele, punctele (Chelcea, 2001, 78)
decât social. exterior individului, are caracter nodale, stările sale calitativ 8.Def operationala si def
Considerând produsele economice coercitiv şi este general. Este distincte. În aceste condiţii, este nominala in stiintele juridice.
ca realităţi “exterioare, obiective, exterior individului în sensul că nu explicabil de ce Durkheim nu a a) Definiţia nominală sau verbală
aproape fizice”, el a considerat că e nici de natura organică (biologică) adâncit analiza conexiunii şi constă din specificarea înţelesului
economicul (în sensul de relaţii şi nici individual (ceea ce l-ar plasa interdependenţelor sociale. unui termen cu ajutorul altor
economice) este imobil, static şi de în perimetrul psihologiei). Neînţelegând că factorul termeni sau, altfel spus, din
aceea el nu poate fi cauza Din ansamblul concepţiei lui economic este fundamental în orice descrierea verbală a unui obiect.
dezvoltării sociale. Această Durkheim enumerăm câteva teze sistem social şi nesesizând locul şi
atitudine l-a dus la desconsiderarea care îşi mai păstrează valabilitatea rolul acestuia în constituirea, Definiendum-ul, cuvânt al cărui
factorului economic în general, la (apud I. Ungureanu, 1985, 42-48): structurarea şi dezvoltarea înţeles trebuie arătat, are aceeaşi
afirmarea primordialitătii factorului --Credinţa că realitatea socială are societăţii, Durkheim nu a putut să semnificaţie ca şi definiens-ul,
religios asupra celui economic, ca şi caracteristici proprii, specifice, pe dea o explicaţie cu adevărat cuvintele cu ajutorul cărora se
la considerarea vieţii sociale ca baza cărora se distinge de celelalte ştiinţifică vieţii sociale. instituie un nume, se introduce un
fiind “esenţial făcută din “regimuri” ale realităţii (în legătură 7.Conditiile ipotezei valide termen nou în vocabularul ştiinţei
reprezentări”. cu aceasta, pledoaria împotriva În 1967, J.Galtung evidenţiază zece sau în vocabularul unui agent
Durkheim apreciază că nu tot teoriilor sociologice organiciste – a condiţii pe care trebuie să le cunoscător
ce se petrece în societate este şi lui H. Spencer – ca şi împotriva îndeplinească o ipoteză pentru a fi
Rezultă de aici că definiţia
social. Faptele sociale reprezintă teoriilor psihologiste în sociologie, validă:
nominală nu poate fi nici adevărată
“… o ordine de fapte care a reprezentat un moment pozitiv în -Ipoteza trebuie sa fie generală -
şi nici falsă, ci ea este o convenţie:
înfăţişează caractere foarte speciale: disputele teoretice ale epocii şi a ceea ce presupune un “conţinut”
ori de câte ori citim sau auzim un
ele constau în feluri de a lucra, de a favorizat canalizarea eforturilor în mare al ipotezei: “în orice condiţii
anumit cuvânt înţelegem un anumit
gândi şi de a simţi, exterioare direcţia afirmării sociologiei ca spaţio-temporale concrete, relaţiile
lucru. Există, o ierarhizare a
individului şi care sunt înzestrate cu ştiinţă autonomă); dintre variabile trebuie să fie
definiţiilor nominale, fiecare dintre
o putere de constrângere, în virtutea --Recunoaşterea existenţei adevărate”. (Chelcea, 2001, 76)
acestea fiind constituită din termeni
căreia se impun lui” (Durkheim, socialului ca o realitate specifică -Ipoteza trebuie să fie complexă.
primari (de exemplu, termenul
1924, 49). Din această ordine de structurată, care nu poate fi readusă “Din punct de vedere al
“reacţie”) şi termeni derivaţi (fiind
fapte fac parte: la elementele sale constitutive; complexităţii, relaţiile dintre doua
la rândul lor definiţi cu ajutorul
- normele juridice şi --Afirmarea obiectualităţii ipoteze este ceteris paribus I2 > I1
termenilor primari, de exemplu,
morale; socialului şi a necesităţii apropierii daca n2 > n1” (Chelcea, 2001, 76).
normă, comportament, etc.)
- dogmele şi riturile de realitatea socială pe calea Mai simplu, distingem ipoteze de
religioase; observării şi cercetării sistematice, nivel 1, cu o singură variabilă, Definiţia nominală, apreciază
- obiceiurile, regulile directe; ipoteze de nivel 2, cu două S.Chelcea (2001), nu oferă nici o
bunei creşteri --Ideea necesităţii şi valorii variabile, etc. informaţie despre realitate,
(eticheta) sau cercetării directe a realităţii sociale, -Specificitatea ipotezei se referă la definiendum-ul neavând alt înţeles
convenţiile care îşi menţine pe deplin numărul de valori. “Se preferă decât definiens-ul.
“civilităţii”; valabilitatea şi în zilele noastre; ipotezele în care variabilele au trei
- limbajul; --Recunoaşterea existenţei unui valori celor în care variabilele au De asemenea, în ceea ce priveşte
- sistemele economice, determinism social specific, două valori”. (Chelcea, 2001, 77). funcţiile definiţiilor nominale,
financiare, de educaţie; imanent, într-o perioadă în care -Determinarea ipotezei se referă la acestea urmează tipicul funcţiilor
aceste teze erau respinse sub focul preferinţa analiştilor pentru definiţiilor, în general, cu excepţia
- curentele sociale care multiplelor teorii filosofice ipotezele cu grad înalt de funcţiei referenţial-designatoare.
n-au ca izvor nici-o iraţionaliste. determinare, în detrimentul
constiinta individuala. Toate aceste orientări şi ipotezelor înalt probabiliste. b) Definiţia operaţionala sau
Faptele sociale se tendinţe iraţionaliste din gândirea -Falsificabilitatea ipotezei se referă operaţionalizarea conceptelor
deosebesc de cele psihice, “ele au durkheimistă sunt alterate de la faptul că, în cercetările empirice reprezintă un procedeu prin care se
un alt substrat, nu evoluează în modalitatea de soluţionare a se reţin doar ipotezele ce pot fi decide dacă o calitate poate fi
acelaşi mediu, nu depind de problemei fundamentale a infirmate. atribuită unei unităţi sociale sau, aşa
aceleaşi condiţii…” (Durkheim, sociologiei, aceea a raportului -Ipotezele trebuie să fie testabile. În cum spunea A.Bachrach în 1962,
1924, 38). Neavând ca fundament dintre existenţa socială şi conştiinţa cercetările empirice se reţin doar (apud Chelcea 2001, 111),
indivizii, faptele sociale nu pot avea socială. Considerând că societatea ipotezele ce pot fi testate “definiţia operaţionala a unei
la baza decât societatea (fie cea este o realitate sui generis, dar de (confirmate sau infirmate). mâncări este… reţeta sa.”
politică în întregul ei, fie vreunul natură psihică, şi că faptele sociale -Ipotezele trebuie să fie predictibile,
din grupurile parţiale: confesiuni Cu alte cuvinte, putem considera
nu sunt altceva decât “cristalizări”, să descrie şi să explice fenomenul.
religioase, şcoli politice, literare, definiţia operaţională ca fiind
produse ale conştiinţei colective, -Comunicabilitatea ipotezei se
corporaţii profesionale.). Ele sunt procedeul prin care se stabileşte o
Durkheim a alunecat pe calea referă la acea calitate pe care
produsul vieţii comune, şi anume relaţie între semnele direct
soluţionării idealiste a acestei trebuie să o deţină o ipoteză astfel
produsul acţiunilor şi reacţiunilor observabile şi simbolurile ce apar la
probleme, ceea ce a făcut ca tezele încât să aibă înţeles atât pentru
dintre conştiinţele individuale şi nivelul teoriei. J.Simon (1969)
sale despre caracterul obiectiv al specialişti, dar şi pentru publicul
exercită o putere de constrângere sublinia ca o definiţie este
faptelor sociale să reprezinte larg.
asupra membrilor societăţii, iar operaţională numai dacă cel ce
rezolvarea idealistă a acesteia. -Reproductibilitatea ipotezei
aceasta însuşire a lor se poate analizează conceptul specifica şi
Durkheim a rămas pe poziţia că presupune ca, prin repetarea
manifesta în două moduri: prin procedeul, incluzând şi
realitatea socială constă dintr-o demersului cercetării se obţin
sancţionarea nerespectării instrumentele folosite pentru
simplă coexistenţă şi succesiune de aceleaşi concluzii. S.Chelcea (2001,
identificarea sau generarea

4
definiendum-ului şi găseşte un înalt adică a traducerii conceptelor şi ordinea, cum sunt aranjate în prealabil, urmând ca ele să fie
coeficient de siguranţă (consistenta noţiunilor în operaţii de cercetare pagină şi multe alte elemente. descoperite şi definite prin
în aplicare) pentru definiţia dată. definite. În însăşi construcţia intermediul unor astfel de discuţii.
chestionarului zac latente surse de Interviurile nestructurate
Operaţionalizarea conceptelor, deşi 9. Interviul distorsiune a răspunsurilor, care se (nondirecte sau de profunzime) se
dezbătută din 1927 (anul apariţiei structurat. pot manifesta şi implementa în desfăşoară, de obicei, în mai multe
orientării filosofice a procesul interacţiunii instrument întâlniri, iar o întâlnire poate dura
operaţionalismului prin lucrarea lui Se consideră că, dacă
(chestionar) - operator - respondent. mai multe ore.
P.Bridgman “The Logic of Modern observaţia este anatomia, scheletul
În toate lucrările despre anchete şi Conţinutul şi forma
Physics”) şi până în prezent, a cognitiv al cunoaşterii cotidiene,
sondaje, figurează un spaţiu destinat interviului diferă în funcţie de
rămas încă în actualitate (au fost discuţiile şi convorbirile reprezintă
erorilor care pot surveni, erori problemele discutate, de
preocupaţi de problema fiziologia ei, sângele şi hormonii.
tratate în funcţie de cele trei entităţi caracteristicile socio-demografice
operaţionalizării conceptelor din Abordarea calitativist-
(chestionar, operator, subiect), şi ale populaţiei, de locurile în care se
ştiinţele socio-umane G.Lundberg - fenomenologică are în analiza
care, se nasc la intersecţia lor. desfăşoară (locuinţă, şcoală, birou
1941, H.Blumer - 1941, G.Bergman dialogurilor cotidiene un obiect
Pentru mulţi etc.). La încrucişarea diverselor
şi K.Spence - 1941, C.Hempel - preferat de studiu.
calitativişti problema erorilor de criterii se pot desprinde multe tipuri
1954). In funcţie de scopul şi
care sunt îngrijoraţi cantitativiştii de interviuri individuale. Prin
gradul lor de elaborare exista trei
nici nu se pune, întrucât ea se referă generalitatea şi importanţa lor,
Scala F, elaborată de psihologul tipuri majore de interviu :
la corespondenţa dintre faptele următoarele modalităţi sunt de
Daniel J.Levison, este structurată pe 1. Interviurile
existente real şi ceea ce declară menţionat:
noua dimensiuni, şi anume: spontane, prezente în derularea
oamenii despre aceste fapte. · Interviul calitativ de
convenţionalism, supunere vieţii de zi cu zi, neorganizate şi
Faptele, în accepţiunea largă, tip clasic utilizat în cercetările
autoritariană, agresiune fără intenţia de a obţine informaţii
înseamnă şi faptele de conştiinţă, etnografice (din antropologia
autoritariană, antisubiectivitate, speciale;
motivaţii, trăiri, percepţii etc. culturală, dar şi din sociologie),
superstiţie şi stereotipuri, putere şi 2. Interviurile
Pentru ei, realitatea relevată prin unde el este consubstanţial
încăpăţânare, destructivitate şi deliberate, semiorganizate, dar fără
interviu este una construită prin observaţiei participative, şi unde
cinism, proiectivitate, preocupare scop ştiinţific; Sunt foarte diverse,
interacţiunea intervievator - cercetătorii, luând parte la viaţa şi
exagerată pentru problemele morale începând de la practica cotidiană,
intervievat. În viziunea lor, marea activităţile unei culturi, realizează
referitoare la sex. Pentru fiecare cand spunem “voi avea o discuţie
eroare a cantitativiştilor este aceea automat şi convorbiri informale,
dimensiune au fost stabiliţi cu el (sau ea) pe această temă” sau
de a obliga mintea subiecţilor să spontane, dar, de cele mai multe ori,
indicatori specifici. Pe un “îl voi întreba în legătură cu acest
răspundă la întrebările prestabilite, ei şi provoacă discuţii cu caracter
continuum cu 7 trepte (de la –3 la lucru”, trecând prin interviurile
prin variante fixe şi, pe deasupra, de mai organizat, centrate pe anumite
+3), persoanele testate îşi exprimă organizate pentru ocuparea unui
a mai şi acuza, uneori exclusiv sau subiecte.
acordul sau dezacordul cu post sau câştigarea unui concurs, şi
preponderent, tot subiecţii că nu · Studiile de istorie
enunţurile (indicatorii) din structura până la interviurile publice,
răspund sau că răspund incorect. orală au ca suport metodologic tot
scalei. În final, se calculează scorul reportericeşti, efectuate de mass-
10. Interviul calitativ interviul nestructurat, diferenţa faţă
total, pe baza căruia se determină media.
(nestructurat) de utilizarea lui curentă fiind aceea
tipul de personalitate. De exemplu, 3. Interviul ca metodă
Pentru anumiţi că se urmăreşte în mod expres
enunţul: “O persoană care are în disciplinele socioumane,
calitativişti, conţinutul celor spuse reconstituirea, pe cale orală, din
comportamente şi obiceiuri rele şi o organizat şi efectuat după anumite
de subiecţi în cadrul interviului nu relatările participanţilor, a unor
educaţie proastă cu greu se poate rigori, cu scopul de a obţine
trebuie raportat la un referenţial evenimente, episoade sau profiluri
aştepta să fie acceptată de oamenii informaţii cât mai autentice,
ontic, adică să nu ne punem de personalităţi istorice. “Istoria
decenţi” reprezintă un indicator în destinate cunoaşterii sistematice,
problema dacă ele sunt adevărate orală” înseamnă şi surprinderea
cadrul dimensiunii deci interviul ştiinţific (sistematic).
sau false în raport cu anumite date autobiografiilor profesionale şi
“convenţionalism”. Cei care se Interviul structurat sau
ale realului, ci trebuie considerate materiale sau ale altor aspecte din
declară total de acord cu acest enunţ de tip cantitativ. Intrebările şi
în sine, ca expresii ale unor viaţa de zi cu zi a oamenilor
probabil că aparţin tipului de ordinea lor sunt dinainte stabilite,
reprezentări şi practici simbolico- obişnuiţi, aspecte relatate în
personalitate autoritariană. de obicei sunt date şi alernativele de
culturale ale subiecţilor. conexiune cu date istorice.
Probabilitatea devine mult mai răspunsuri, subiectul având sarcina
Mulţi cercetători · J. Douglas (1985),
mare dacă respectiva persoană de a alege varianta sau variantele de
adoptă în această privinţă punctul dorind să sublinieze caracterul
posedă şi indicatorii celorlalte răspuns care i se par potrivite. Într-o
de vedere al complementarităţii deschis al interviului nestructurat,
dimensiuni (dacă sunt de acord cu formă drastică, în anumite anchete
dintre cantitativ (raportarea necesitatea adaptării lui la situaţii şi
enunţurile): “Supunerea şi respectul şi sondaje, pretenţia este ca nu doar
răspunsurilor la referenţialul persoane diverse, propune expresia
faţă de autoritate sunt cele mai protocolul de interviu să fie total
exterior) şi calitativ (analiza internă de interviu creativ. Se recomandă
importante virtuţi pe care copii standardizat, ci şi comportamentul
a structurii răspunsurilor şi a ca deopotrivă intervievatorul şi
trebuie să şi le însuşească” celui ce adresează întrebările să fie
semnificaţiei lor culturale). intervievatul să renunţe la orice
(supunerea autoritariană). la fel; să nu pună întrebări
Interviul este o regulă de gândire şi conduită
“Homosexualitatea reprezintă o suplimentare, să nu răspundă la
conversaţie, practica conversaţiei formală, să uite toate convenienţele,
formă gravă de delicvenţă şi trebuie întrebările subiecţilor, să păstreze
este una cotidiană atât pentru să se exprime cât mai liber şi
pedepsită cu severitate” acelaşi ton.
subiect, cât şi pentru savant creativ. Interviul creativ se apropie
(preocuparea exagerată pentru In interviul
(intervievator). Interviul trebuie de metoda istorisirii vieţii personale
problemele morale legate de sex) semistructurat prestabilite sunt doar
văzut ca o activitate normală de (life history).
ş.a.m.d. temele în jurul cărora se va purta
interacţiune în care amândouă · Preocupările
discuţia. Se eleborează un ghid de
Specialiştii apreciază ca Scala F părţile îşi angajează cunoştiinţele postmoderniste în legătură cu
interviu. Ghidurile de interviu
poate măsura în ansamblu cotidiene despre organizarea, interviul merg pe linia de a prezenta
cunosc o mare varietate de forme,
autoritarianismul ca sindrom al structura şi dinamica vieţii sociale. cât mai “crud”, autentic, fără
începând de la unele ce cuprind
atitudinilor care predispun la Sarcina cercetătorului este de a intervenţia deformatoare a
doar câteva teme mai generale,
acceptarea ideologiei fasciste, analiza proprietăţile interacţiunii cercetătorului, relatările şi
până la altele cu o listă lungă de
extremiste, antidemocratice. intervievator-intervievat, ca interpretările subiecţilor investigaţi.
subiecte şi întrebări specifice.
Personalitatea autoritariană este interacţiune socială practică şi Astfel, prin interviul polifonic se
Forma ghidului depinde şi de cât de
marcată de prejudecăţi, faţă de concretă. urmăreşte ca spusele fiecărui
familiară îi este cercetătorului
grupurile minoritare, de 11. Interviul subiect să fie înregistrate cât mai
problema şi populaţia de investigat;
antisemitism şi etnocentrism. individual fidel şi perspectivele distincte ale
dacă ele sunt mai puţin cunoscute,
(Chelcea, 2001, 111-112) Interviul individual oricărui intervievat să se regăsească
se porneşte cu un ghid mai sumar,
calitativ (nestructurat) presupune că în raportul final de cercetare.
dar nu superficial.
Oricare ar fi problema sociologică cercetătorul poartă discuţii total Raportul n-ar trebui să fie o
Interviurile structurate
ce se impune sau ipoteza pe care libere cu anumiţi membri ai prelucrare sintetică a cercetătorului,
sunt integral construite de la
trebuie să o demonstrăm, aceasta comunităţii (populaţiei) vizate, pe în care s-au pierdut pe drum vocile
început, elaborarea chestionarului
trebuie confruntată întotdeauna cu una sau mai multe probleme. subiecţilor.
este complexă, contând conţinutul
problema construirii variabilelor, Uneori nici problemele nu sunt date
întrebărilor, forma lor de expresie,

5
Tot în cadrul mişcării necesare câteva condiţii importante Interviuri total vor fi intervievate grupal numai
postmoderniste se susţine că prin dintre care nu sunt de neglijat cele nestructurate pot fi considerate şi persoane expuse direct la impactul
interviul interpretativ, alături de materiale, exterioare, dar cu reuniunile de brainstorming, care acestora. Se constituie astfel un
caracterul creator şi polifonic, implicaţii psihologice deosebite: au ca scop producerea de idei şi public a cărui singură caracteristică
trebuie să se insiste pe momentele soluţii pe marginea unei probleme. regăsită la toate persoanele ce
considerate de subiecţi ca fiind  la ce oră se realizează (este Într-un fel, întâlnirile şi discuţiile de formează grupul este aceea că ele
cruciale în traiectoria lor de viaţă. contraindicată reunirea grup, utilizate ca tehnică sunt afectate de o aceeaşi problemă,
Epifaniile - cum se numesc astfel de membrilor grupului după terapeutică, pot fi clasate tot ca şi atunci, pentru a asigura o
momente, cu o expresie orele de muncă sau de clasă interviuri de grup nestructurate. În oarecare reprezentativitate, este de
împrumutată de la James Joyce (în şi deci înaintea mesei); respectivele tipuri de discuţie însă, dorit ca invitaţii la discuţii să fie
româneşte s-ar numi “boboteze”) -  locul unde se desfăşoară ca şi în altele, participanţii pot să nu diferiţi sub aspectul altor
destructurează şi restructurează  numărul de participanţi facă parte dintr-un grup natural, caracteristici. Bunăoară, dacă
experienţele de viaţă trecute ale (schimbul optim de replici se faptul acesta constituind uneori interesează percepţia şi reacţia
oamenilor şi le determină pe cele de poate asigura cu un număr de chiar o condiţie pentru reuşita locuitorilor unui cartier faţă de
viitor. Ca urmare, ele trebuie să fie 10-15 persoane); interviurilor. construcţia unui aşezământ cultural,
exploatate la maxim în convorbirile Interviul de grup participanţii vor fi locuitori ai
cu subiecţii.  calitatea participanţilor (nu e structurat s-a concretizat în ceea ce cartierului (trăsătură comună), din
În viziunea bine să fie prezente persoane de multă vreme se practică în SUA diferite puncte ale acestuia, de
calitativistă, interviul trebuie să fie cu un înalt statut socio- sub denumirea de focus group diferite profesii şi vârste etc.
flexibil şi inteligent, condus în profesional, deoarece au un (interviu de grup focalizat). El se (caracteristici de diferenţiere).
acord cu împrejurările şi persoanele efect inhibant). foloseste mai ales în studiile de Interviuri de grup
concrete. Dacă interviul în general Rezultatele interviului marketing, în implementarea şi structurate se pot realiza şi cu
este o artă, cel calitativ de grup depind şi de felul în care s- evaluarea unor programe sociale şi experţi, acest tip de interviu fiind
(nestructurat) este artă prin a asigurat pregătirea lui în proiectarea sau completarea unor cunoscut în literatura americană ca
excelenţă. De aceea el necesită psihologică, realizarea acceptării cercetări sociologice. În acest din tehnica Delphy şi a grupurilor
întinsă şi variată experienţă. intervievatorului de către grup şi urmă scop, el a fost utilizat de nominale. Spre deosebire de focus
12. Focus group-uri “convorbirile preparatorii” ale Robert K. Merton şi colaboratorii group şi de alte forme de interviuri
Prin interviul de grup acestuia cu participanţii. săi (1956), care i-au dat numele, în de grup, aici scopul este de a ajunge
se înlătură ceea ce în literatura Acceptarea reprezintă stabilirea lucarea The Focused Interview. la o soluţie a unei probleme. În
metodologică se numeşte greşeală sentimentului de încredere faţă de Organizarea şi consecinţă, se urmăreşte ajustarea
atomistică (atomistic fallacy), adică cel ce va conduce interviul, conducerea focus group-ului opiniilor individuale şi realizarea
de deducere a stării de spirit considerarea lui ca o persoană presupun în general aceleaşi unui consens. Moderatorul trebuie
colective din agregarea statistică a căreia i se poate spune tot ceea ce e principii şi probleme ca şi interviul să aibă deci şi calităţi de negociator,
opiniilor individuale. Este clară autentic trăit şi care este capabilă să de tip clasic. Diferenţa este, aceea fiind vorba, într-un fel, de luarea
diferenţa dintre interacţiunea înţeleagă şi să fie obiectivă. că, în cazul primului, există unei decizii în grup.
statistico-matematică a opiniilor şi Conversaţiile întrebări dinainte formulate, ceea ce Interviul de grup are o
interacţiunea reală a acestora în preparatorii constau în angajează unele cerinţe în plus faţă serie de avantaje, mai importante
procesul viu al discuţiilor în întrevederile particulare ale de interviul de grup nestructurat. fiind cele ce decurg din dinamica
dinamica de grup, unde intervin intervievatorului cu viitorii Dintre acestea, experţii opinională şi decizională proprie
ample fenomene de controversă, de participanţi, în timpul cărora li se în focus group recomandă ca foarte grupului ca entitate. De asemenea,
persuasiune, de autoritate etc. anunţă tema interviului, durata (cea importante: comparativ cu ancheta trebuie
Ca şi interviul optimă fiind de 1,5-2 ore), precum 1. Întrebările să fie menţionat costul mai redus.
individual, interviul de grup se şi faptul că este indispensabilă relativ puţine (7-10), altfel durata Dezavantajele provin din faptul că
poate realiza în cele trei forme: exprimarea opiniei personale a discuţiei - în condiţiile în care cel ce conduce un astfel de interviu
structurat, semistructurat şi fiecăruia. Este indicat să se fiecărui participant i se alocă în jur trebuie să fie o persoană cu multe
nestructurat. Dar dacă în cazul celui realizeze convorbiri libere de două minute pentru a răspunde la abilităţi de intervievator, dar şi de
individual, structurat înseamnă, (nedirijate) asupra subiectului ce se fiecare întrebare sau a face moderator şi chiar de negociator,
aplicarea chestionarului va discuta. Scopul acestor eventuale comentarii pe marginea ei calităţi ce nu e uşor să fie întrunite
standardizat, situându-ne deci în convorbiri este triplu: de a induce o - ar fi nepermis de mare, ceea ce de aceeaşi persoană. Pe de altă
perimetrul anchetei ca metodă relaţie personală de încredere şi înseamnă, până la urmă, eşecul parte, oricât de calificată ar fi
cantitativă, interviul de grup, chiar stimă reciprocă; de a “debloca” interviului. această persoană, e posibil să apară
în versiunea structurată, cu persoana intervievată şi de a facilita 2. Cu atât mai mult cu fenomene distorsionate precum
întrebări specifice dinainte exprimarea opiniilor sale în cursul cât (comparativ cu interviul dominarea discuţiei de către unii
formulate, este o metodă calitativă, reuniunii ce va avea loc, deoarece individual) întrebările trebuie să fie subiecţi sau fenomenul de gândire
pentru că presupune interacţiunea ea se va afla atât într-o situaţie de reduse ca număr, ele necesită să fie de grup, groupthink, adică o
participanţilor, schimbul de replici, siguranţă (a formulat deja opiniile foarte bine alese şi formulate. consensualitate necritică în emiterea
de opinii şi idei, pe marginea sale), cât şi de oarecare stres 3. Oricât de bine ar fi de idei şi soluţii, participanţii
acestor întrebări, întrebări care sunt (prezenţa celui care a ascultat-o o proiectat ghidul de interviu, în cedând, mai mult sau mai puţin
deschise, fiind vorba despre o dată o “obligă” oarecum să-şi repete desfăşurarea discuţiei propriu-zise, voluntar, presiunii unor condiţii
discuţie de grup. părerile); în intervalul convorbirii din dinamica proprie grupului, cum ar fi timpul limitat, autoritatea
S-ar putea crede că individuale-reuniune, participantul cercetătorul-moderator va ajunge să unei persoane, teama de consecinţe
situaţia de grup ar inhiba reflectează asupra temei şi îşi constate că se impun ca importante ulterioare.
exprimarea unor opinii şi atitudini clarifică mai bine punctele de anumite întrebări ce nu au fost 13. Principiile
de mare profunzime. Afirmaţia vedere. Experienţa arată că acest dinainte stabilite cercetarilor empirice.
conţine o cotă de adevăr. Punerea gen de convorbiri nu afectează Faţă de interviul de Pentru desfăşurarea cu succes a
faţă în faţă a membrilor unui grup spontaneitatea, supleţea şi bogăţia grup clasic, mai intervine o cercetărilor empirice referitoare la
are însă şi efecte de facilitare a discuţiilor în grup, dinamica proprie deosebire esenţială: participanţii comportamentele colective şi
emiterii opiniilor. Aceasta deoarece reuniunilor implicând o situaţie nefăcând parte din acelaşi grup individuale, trebuie luate în
participanţii la interviu, inedită cu efecte sinergice natural, nu se cunosc între ei. considerare patru principii : (cf.
cunoscându-se bine între ei, se simt animatoare. Particularitatea temei puse în Chelcea, 2001, 55-59)
oarecum obligaţi să-şi formuleze Interviurile de grup discuţie determină compoziţia celor 1. Principiul unităţii teoretic-
părerile. Mai mult, schimbul de clasice se utilizează atât în ce iau parte la interviu (care, ca empiric (cu alte cuvinte, cercetarea
opinii şi părerea celorlalţi într-un traducerea trăitului în reflectat, în număr, e indicat să fie în jur de 10), observaţională, directă, trebuie să
cadru special organizat îi ajută pe clasificarea valorilor şi atitudinilor dar principiul este ca, în interiorul confere valoare de adevăr intuiţiei
oameni la traducerea trăitului în grupale şi individuale, în rezolvarea unei categorii de public, cei teoretice : un exemplu este acela al
reflectat, la conştientizarea eventualelor tensiuni şi ajungerea la convocaţi să fie cât mai diferiţi ca descoperirii planetei Neptun, intuită
atitudinilor şi a valorilor personale soluţii, cât şi în faza de preanchetă, status şi rol. De pildă, dacă focus teoretic (în 1843 şi 1846) a exista
şi de grup. pentru construirea unor chestionare group-ul urmăreşte să evidenţieze cu mult timp înainte de
Pentru o cât mai bună standardizate. cum este perceput un nou descoperirea ei practică).
reuşită a interviului de grup, sunt eveniment, prevedere sau program,

6
2. Principiul unităţii înţelegere- modelul de cercetare, sistemul de b) metode de recoltare a datelor sociologică, etc.) şi metodele
explicaţie pleacă de la constatarea reguli şi principii de cunoaştere şi (interviul, chestionarul, cazuistice ce se referă la studiul
că, numai cunoaşterea intuitivă a de transformare a realităţii documentarea etc.); integral al câtorva unităţi sau
socialului nu este suficientă, ea obiective. În ştiinţele socio-umane, c) metode de analiză şi interpretare fenomene socio-umane (biografia,
putând conduce la rezultate eronate. termenul de metoda se foloseşte în (scalarea, analiza factorială, monografia, etc.).
Acest principiu pune în discuţie accepţiuni foarte variate, asociindu- comparaţia, analiza de conţinut d.În sfârşit, după locul ocupat în
relaţia dintre subiectul şi obiectul i-se când un sens prea larg (metoda etc.). procesul investigaţiei empirice
cunoaşterii în ştiinţele sociale şi statistică, metoda experimentală), După criteriul credibilităţii datelor distingem între metodele de
comportamentale. R.Boudon (1969) când unul prea îngust .(Chelcea, (V.Miftode, 1982, 59) obţinute în culegere a informaţiilor (cum sunt
subliniază că « metoda 2001, 48) cercetare se poate face distincţia cele de înregistrare statistică,
comprehensivă, singură, nu este Metoda este utilizata în între metode principale şi metode studiul de teren, anchete), metodele
suficientă în cercetarea sociologică, funcţie de o metodologie şi secundare. Primele (observaţia, de prelucrare a informaţiilor
dar ea îşi are aplicabilitate în presupune ,,înlănţuirea ordonată a experimentul, documentarea) oferă (metode calitative şi metode
ştiinţele socio-umane, valabilitatea mai multor tehnici” (Friedman, informaţii cu valoare de fapte şi cantitative) şi metodele de
ei variind de la o cercetare la alta » 1961, 44) care, la rândul lor, vor fi înlesnesc o cunoaştere predominant interpretare a datelor cercetării (ne
(în S.Chelcea, 2001, 57) operaţionalizate în moduri de sociologică iar secundele (interviul, referim la metodele comparative,
3. Principiul unităţii dintre utilizare sau procedee aplicate chestionarul, sondajul, tehnica metodele interpretative, etc.)
cantitativ şi calitativ impune instrumentelor concrete de scalelor, tehnica testelor, tehnica 16. Tehnica si procedeul in
utilizarea convergentă a metodelor investigare. Spre explicitare, sociometrică) oferă informaţii cu sociologie.
statistice şi cazuistice, folosirea drumul de la teoretic la empiric sau valoare de opinie şi permit o Tehnica (grec. tekne =
unor metode deopotrivă cantitative traseul operţionalizării este lămurit cunoaştere predominant procedeu) este definită drept
şi calitative (de exemplu, analiza de de S. Chelcea în următorul psihosociologică. “ansamblu de prescripţii
conţinut). exemplu: ,,dacă ancheta reprezintă Indiferent de varietatea tipurilor de metodologice (reguli, procedee)
4. Principiul unităţii judecăţi o metodă, chestionarul apare ca metode, spune acelaşi J.Plano, pentru o acţiune eficientă, atât în
constatative-judecăţi evaluative tehnică, modul de aplicare... prin metoda ştiinţifică presupune sfera producţiei materiale, cât şi în
presupune angajarea morală a autoadministrare, ca un procedeu, următoarele momente: sfera producţiei spirituale (tehnici
cercetătorului în sprijinul valorilor iar lista propriu-zisă de întrebări a) ,,identificarea clară a problemei de cunoaştere, de calcul, de creaţie),
înalt-umaniste şi a idealurilor (chestionarul tipărit) ca instrument ce trebuie cercetată; precum şi în cadrul altor acţiuni
naţionale. I.Mărginean (2000, 54- de investigare’’. b) formularea unei ipoteze ce umane (tehnici de luptă, sportive,
97) concepe metodologia de La fel am putea detalia şi în ceea ce exprimă o relaţie între variabile; etc.)” (Dicţionar de filosofie, 1978,
cercetare pe câteva mari priveşte metoda observaţiei în cazul c) raţionare deductivă atentă în ceea 692).
componente, respectiv : unei anchete de explorare: ca ce priveşte ipoteza pentru a Definiţia dată termenului de
a) Componenta teoretică. Este tehnică ar putea figura în acest investiga implicaţiile problemei: “tehnica” utilizat în ştiinţele sociale
componenta teoriei referenţiale şi a caz ,,observaţia participativă’’, un stabilirea tehnicilor şi procedeelor şi comportamentale este ambiguu
normativităţii metodologice care să procedeu pentru acest tip de aferente; pentru că, nu întotdeauna se fac
îndeplinească rolul de ghid al observaţie ar fi modalitatea de d) culegerea de date pentru testarea distincţiile cuvenite între metode şi
cercetării (prin sistemul conceptual înregistrare a datelor iar ca empirică a ipotezei; tehnici sau tehnici şi procedee.
specific) cât şi în fazele de realizare instrument de investigare – ghidul e) analiza cantitativă şi calitativă a În majoritatea cazurilor, pentru
şi finalizare (interpretare, explicare, de observaţie. datelor; depăşirea dificultăţii de identificare
comunicare a rezultatelor). Apărută sub presiunea f) acceptarea, respingerea sau a metodelor si, respectiv, a
b) Componenta metodică. Este unor insuficienţe ale funcţionării reformularea ipotezei” (J.Plano, tehnicilor de cercetare, lucrările
componenta metodelor, tehnicilor, socialului, sociologia a evoluat prin 1993, 96). apar sub titlul ”Metode şi tehnici”
procedeelor şi instrumentelor de proliferarea metodelor până la a-şi (Chelcea, 2001, 49).
lucru, precum şi a strategiilor de contura metodologii de investigare 15. Criterii de Ignorând polemicile,
cercetare socială. bazate pe o anumita concepţie clasificare a metodelor dupa Chelcea (2001, 49-50) defineşte
c) Componenta de natură epistemologică. Septimiu Chelcea. tehnicile de cercetare subsumate
epistemologică. Este componenta Numărul metodelor fiind foarte metodelor ca referitoare la demersul
Septimiu Chelcea (2001, 48-50)
de evaluare a rezultatelor cercetării mare, se impune utilizarea unor operaţional al abordării
clasifică metodele în funcţie de
şi a construcţiei teoretice, în ultimă criterii de grupare prin care să se fenomenelor de studiu. Aceleiaşi
patru criterii:
instanţă de certificare a statutului surprindă apropierea sau metode îi sunt subordonate mai
ştiinţific al sociologiei. convergenţa lor. a.Astfel după criteriul temporal multe tehnici. Fiecare tehnică poate
« A teoretiza înseamnă, înainte de După criteriul temporal, J.C.Plano distingem între metodele fi aplicată în modalităţi diferite.
toate a ordona, a sistematiza (1993, 97) vorbeşte de metode transversale (care urmăresc Procedeul este definit
rezultatele primare ale activităţii longitudinale sau ,,viziunea în descoperirea relaţiilor între drept “maniera de acţiune”, de
de cunoaştere, şi apoi a integra lungime’’ (biografia, studiul de caz, laturilor, aspectele, fenomenele şi utilizare a instrumentelor de
teoriile parţiale în teorii cu grad studiile panel etc.) şi metode procesele social-umane la un investigare.
mai înalt de generalitate. » transversale sau ,,viziunea în moment dat, cum ar fi, de exemplu, Instrumentele de
(Mărginean, 2000, 73) lăţime’’ (observaţia, ancheta, testele observaţia, ancheta sociologică, investigare, la rândul lor, sunt
În acest sens, B.Glaser (1967) etc). etc.) şi metode longitudinale (care unelte materiale de care se foloseşte
notifică două strategii de Dacă se cercetează, exemplifică studiază evoluţia fenomenelor în analistul pentru cunoaşterea
teoretizare. Prima, caută autorul, performanţele academice timp: biografia, studiul de caz, ştiinţifică a fenomenelor (fişa de
descoperirea (generarea) teoriei din ale unui grup de studenţi se poate anchete Panel). înregistrare, aparat, etc.)
date (Grounded Theory), fie că se recurge la metoda longitudinală, b.După criteriul reactivităţii “Metodele, tehnicile, procedeele şi
are în vedere un anumit segment ceea ce presupune cercetarea (respectiv al gradului de implicare chiar instrumentele de investigare,
social (Substantive Theory) sau aceluiaşi grup pe toată durata al cercetătorului asupra obiectului se subsumează perspectivei
ansamblul vieţii sociale (Formal colegiului sau facultăţii ori se poate de studiu), distingem între metodele teoretico-metodologice, astfel încât
Theory). În acest caz, analistul folosi metoda transversală ceea ce experimentale (precum autonomia lor nu este decât
aplică metoda comparativă de înseamnă cercetarea simultană a experimentul sociologic, relativă” (Chelcea, 2001, 50).
analiză a diferitelor grupuri cu mai multor grupuri – câte unul experimentul psihologic), metode Recurgerea la o modalitate sau alta
referire la un domeniu de interes. A pentru fiecare an de studiu. Prin cvasiexperimentale (ce includ de cercetare ţine, de adecvarea ei la
doua strategie, constă în verificarea metoda longitudinală studiul se va ancheta, sondajul de opinie, specificul domeniului şi la
teoriilor dinainte formulate, termina în câţiva ani în timp ce, biografia socială provocată, etc.) şi obiectivele urmărite. Respectarea
realizând testarea ipotezelor în prin metoda transversală, studiul se metode de observaţie (studiul cerinţei adecvării priveşte toate
condiţii de repezentativitate încheie într-un singur an. documentelor sociale). elementele, fie acestea metode,
statistică. După criteriul funcţiei îndeplinite c.După numărul unităţilor sociale tehnici şi procedee de lucru, fie
14. Metoda in (I.Coanda, 1987, 202-203) în luate în studiu, distingem între forme de instrumente de cercetare.
acceptiune sociologica procesul cercetării putem vorbi de: metodele statistice ce presupun Totodată, este posibil să utilizăm
Metoda (grec. methodos a) metode de proiectare a cercetării investigarea unui număr mare de mai multe metode, tehnici,
= cale, mijloc, mod de expunere) (eşantionarea, operaţionalizarea unităţi sociale (ca de exemplu, procedee şi instrumente în studiul
reprezintă, în ştiinţele sociale conceptelor etc.); sondajul de opinie, ancheta aceluiaşi domeniu.

7
17. Etapele cercetării Aceasta presupune parcurgerea a eşantionare cea mai adecvată Tabularea (manuală, mecanică sau
sociologice. cinci paşi obligatorii: (individ, grup, etc.) precum şi de la electronică) se referă la prezentarea
Procesul de cercetare A) Determinarea obiectului cadrele de eşantionare disponibile datelor codificate sub forma
cuprinde, după A.Giddens, mai B) Definirea operaţională a (liste nominale, etc). Trebuie tabelelor în vederea totalizării
multe trepte distincte care încep din conceptelor sociologice, cu alte studiată aici atât problema mărimii frecvenţei lor de apariţie.
momentul declanşării investigaţiei cuvinte, traducerea conceptelor în eşantionului, cât şi cea a XI) Analiza rezultatelor obţinute
şi sfârşesc atunci când descoperirile “evenimente observabile”. probabilităţilor de eroare (se admit din etapele anterioare ale
ei devin disponibile în forma scrisă. erori de 4-6%, ceea ce permite investigaţiei sociologice. În această
(Giddens, 2001, 577-600) C) Operaţionalizarea propriu-zisă cercetătorului să lucreze cu etapă se urmăreşte, ca în raport cu
Iată cum schematizează A.Giddens a conceptelor sociologice. eşantioane de la 500 la 2000 de datele codificate obţinute din
etapele procesului de cercetare: D) Articularea indicatorilor într- persoane). investigaţie, să se confirme sau să
1. Definirea problemei: alegerea un sistem printr-o selecţie atenta. Este importantă mărimea se infirme ipotezele avansate.
temei de cercetare.
“Cea mai bună cercetare
a) E) Construcţia eşantionului şi nu ponderea
eşantionului din populaţia
XII) Redactarea raportului de
cercetare.
indicilor reprezintă
sociologică începe cu probleme investigată. În funcţie de Un raport de cercetare, corect
ultimul pas în
care reprezintă, totodată, şi enigme problematica investigaţiei, de întocmit, trebuie să cuprindă: o
determinarea
(adică, n.n.) … un spaţiu gol în existenţă unei baze de sondaj introducere în problema studiată; un
obiectului investigaţiei
“înţelegerea noastră” (Giddens, convenabile (fişiere, liste, scurt istoric al proiectului de
sociologice.
2001, 579) instrumente de cercetare), precum şi cercetare; un rezumat al cercetărilor
II) Preancheta.
în funcţie de costul anchetei, anterioare; o reformulare clară a
Din ce motiv se schimbă schemele cercetătorul alege un model de problemei; redarea completă a
de credinţă religioasă? Din ce cauză Este a doua etapă majoră din eşantionare (eşantionare aleatoare procedeelor utilizate pentru
femeile sunt slab reprezentate în investigaţia simplă, eşantionare aleatoare culegerea şi prelucrarea
posturile cu un statut înalt? etc. sociologică. Are ca stratificată, eşantionare Panel, informaţiilor; prezentarea detaliată
Problemele de cercetare pot fi scop fixarea eşantionare pe cote, randomizare, a rezultatelor şi un rezumat al
sugerate de lipsurile din literatura obiectivelor şi etc.). interpretării rezultatelor.
existentă, de dezbateri teoretice sau constă în analiza VI) Alegerea tehnicilor de (S.Chelcea, Note de curs,
de aspecte practice din lumea logică amănunţită a cercetare în funcţie de Univ.Buc., 1991)
socială. ipotezelor posibile, metodologia cercetării. 18. Modele de
2. Revizuirea dovezilor sau trecerea selectându-se Metoda de investigare este cercetare sociologica.
în revistă a bibliografiei. ipotezele determinată atât de adecvarea D.Miller (1991) elaborează trei
Cercetătorul trebuie să se verificabile. În tehnicilor la scopul propus modele de cercetare sociologică în
familiarizeze cu cercetările cadrul preanchetei (tehnicile trebuie corelate pentru ca funcţie de natura problemei, scopul
existente referitoare la subiect. se estimează costul fiecare dintre ele are limite), cât şi cercetării, teoria ghid şi tehnicile
3. Clarificarea problemei prin întregii investigaţii; de accesibilitate şi costuri. adecvate:
formularea ipotezei. Ce vrei să se stabileşte VII) Pretestarea instrumentelor de
probezi? Care este relaţia dintre termenul cercetare (ancheta-pilot), este a.Cercetarea fundamentală (pură)
variabile? Dacă cercetarea se vrea calendaristic de etapa standardizării instrumentelor are ca obiectiv obţinerea de
eficientă, ipoteza trebuie să fie încheiere a de investigare (stabilirea lor cunoştinţe noi şi dezvoltarea teoriei.
formulată în aşa fel încât materialul cercetării; se exacta). Adecvarea tehnicilor de Metodologia sa are valoare generală
faptic să ofere dovezi care, fie o vor prevăd dificultăţile cercetare la obiectul de cercetat şi la .
susţine, fie o vor infirma. din teren legate de metodologia cercetării reprezintă b.Cercetarea aplicativă este
4. Selectarea planului de cercetare desfăşurarea garanţia validităţii concluziilor. orientată spre analiza problemelor
prin alegerea uneia sau a mai investigaţiei şi, nu Pretestarea se realizează asupra sociale şi spre determinarea de
multor metode de cercetare în ultimul rând, se unor persoane care nu vor intra, soluţii pentru rezolvare (contribuţie
(experiment, studiu, observaţie, studiază ulterior, în eşantionul calculat, dar la fundamentarea procesului
folosirea izvoarelor existente). bibliografia care prezintă aceleaşi caracteristici decizional).
Alegerea depinde de obiectivele aferentă problemei cu cele ale persoanelor ce alcătuiesc C.Cercetarea evaluativă constă în
globale ale studiului, precum şi de de cercetat. universul anchetei. determinarea efectelor diferitelor
aspectele comportamentului ce VIII) Definitivarea acţiuni întreprinse în societate
urmează a fi analizat. instrumentelor de cercetare, (evaluarea de impact şi evaluarea
5. Efectuarea cercetării: strângerea III) Stabilirea obiectivelor şi normativă).
reprezintă etapa de finalizare a
datelor şi înregistrarea formularea În ceea ce priveşte strategiile
instrumentelor de cercetare
informaţiilor. explicită a de cercetare socială, I.Mărginean
(finalizarea elementelor de conţinut,
ipotezelor (2000, 57-96) distinge între strategii
punerea în pagină).
6. Interpretarea rezultatelor: cercetării. experimentale şi neexperimentale;
IX) Aplicarea în teren a
prelucrarea implicaţiilor datelor În această fază a cercetării trebuie strategii comparative şi
instrumentelor de cercetare.
adunate. explicat scopul cercetării precum şi noncomparative; strategii cu o
X) Prelucrarea datelor şi a
rezultatele ce se prevăd a fi informaţiilor obţinute. singură metodă sau cu mai multe
7.Raportarea descoperirilor prin
obţinute. Facem următoarea Informaţiile obţinute din aplicarea metode; studii de caz (monografii)
redactarea raportului de cercetare.
precizare: în formularea ipotezelor în teren a instrumentelor de sau ale fenomenelor de masă;
Care este semnificaţia lor? În ce fel
ce urmăresc testarea relaţiei dintre cercetare sunt clasificate, înseriate longitudinale sau transversale; cu
se relaţionează cu descoperirile
variabile, trebuie precizat ce fel de şi pregătite pentru prelucrarea interacţiunea cercetător-subiect
anterioare? De regulă publicat sub
legături considerăm că există între matematică. Prelucrarea presupune (obtrusivă) şi fără interacţiune;
formă de articol sau carte, raportul
fenomene: de prezenţă, de absenţă codificare şi tabulare. interactivă (se conferă un rol activ
de cercetare oferă informaţii precise
sau de modificare a caracteristicilor. subiectului în definirea cercetării) şi
referitoare la natura cercetării
Ipotezele de lucru trebuie formulate Codificarea datelor este operaţia de noninteractivă. Clasificarea
căutând, în acelaşi timp să justifice
în termenii “dacă… atunci…” sau atribuire fiecărei categorii de strategiilor din perspectiva cuplului
concluziile rezultate. Multe dintre
“cu cât… cu atât…”. informaţii a unui număr sau literă. calitate – cantitate este cea mai
rapoarte indică şi întrebările la care
În cadrul codificării, informaţiile se controversată.
nu s-au dat încă răspunsuri, IV) Stabilirea universului condensează, se sistematizează şi se Deşi în cercetarea cantitativă se
sugerând astfel posibile cercetări anchetei, respectiv stabilirea normalizează. Codificatorul face utilizează ca metodă observaţia
ulterioare. populaţiei de referinţă care va fi analiza şi interpretarea informaţiilor externă iar ca tehnică interviul
Citându-l pe R.Mucchieli, investigată şi asupra căreia vor fi cu scopul încadrării lor în categorii structurat, în timp ce în cercetarea
S.Chelcea (Note de curs, Univ.Buc., extinse rezultatele investigaţiei exclusive. Se ridică aici mai multe calitativă se face apel la observaţia
1991) consideră că, într-o sociologice. De la caz la caz, probleme legate de codificare, şi participativă, ca metodă, şi la
investigaţie sociologică trebuie universul anchetei va fi mai mult anume cele referitoare la interviul nestructurat, ca tehnică,
urmate următoarele etape: sau mai puţin lărgit. validitatea, fidelitatea şi I.Mărginean (2000) consideră că nu
I) Determinarea obiectului V) Alcătuirea eşantionului, sensibilitatea codurilor. trebuie admisă o “ruptură” între ele.
investigaţiei. pornind de la unitatea de “Nevoia de cunoaştere cât mai

8
adecvată a realităţii sociale ar trebui Din aceste opţiuni rezultă fundamentarea unor noi practici de fundamentării construcţiilor
să conducă la combinarea celor principiile metodologice generale cercetare (P.Lazarsfeld, teoretice mai elaborate. În opoziţie
două strategii… Este de aşteptat ca ale pozitivismului sociologic (apud M.Rosenberg, The Language of cu cercetarea operaţională,
unele cercetări să fie mai pronunţat L.Vlăsceanu, 1982, 42-47). Social Research, 1955 ; operaţionalismul sociologic se
calitative, iar altele mai pronunţat H.Zetterberg, On Theory in opreşte la nivelul operaţiilor
cantitative, dar nu este de acceptat a) Metodele, tehnicile şi procedeele Verification in Sociology, 1954, concrete de măsurare,
ca ele să fie exclusiv cantitative sau aplicate în ştiinţele naturii pot fi etc.). (L.Vlăsceanu, Dicţionar de identificându-le cu însăsi « metoda
exclusiv calitative, pentru că vor fi direct adaptate şi utilizate în sociologie, 1993, 444) ştiinţifică » de cercetare
unilaterale.” (Mărginean, 2000, 61) sociologie ; sociologică. Empirismul va prelua
În ultimă instanţă, 20. Operaţionalismul şi dezvolta problema măsurării
b) Faptele, fenomenele şi procesele (deceniul al IV-lea)
subliniază I.Mărginean, fenomenelor sociale, continuând
sociale sunt independente din punct
interdependenţa determinărilor astfel practica metodologică
de vedere epistemologic de teoria În deceniul al patrulea al secolului
calitative şi a celor cantitative este obiectivă.
care îşi propune să le descrie ; XX, pozitivismul sociologic îşi
mai mult evidentă pentru că, dacă
găseşte expresia în operaţionalism, 21. Empirismul
studiile calitative contribuie la Odată realizată independentă curent sociologic al cărui act de (deceniul al V-lea)
evidenţierea naturii fenomenelor « fapte-teorii », trebuie identificată naştere a fost semnat
(rămânând însă la un nivel metoda de verificare a teoriei prin G.A.Lundberg. Operaţionalismul Este practica metodologică aplicată
descriptiv), studiile cantitative apel la faptele despre care ea continuă astfel, amplifică şi în conformitate cu principiile
permit determinarea parametrilor asertează ceva. « Se testează concretizează practica orientării obiective de natură
specifici manifestărilor ipoteza în raport cu faptele metodologică obiectivă. pozitivistă din sociologie.
fenomenelor (frecvenţa, independente pentru a-i stabili Empirismul reprezintă practica
probabilitate, intensitate). validitatea şi pentru a formula Pornind de la metodologică deosebit de influentă
Disputa cantitativ – calitativ în generalizări empirice sau legi operaţionalismul fizicist al lui din sociologia anglo-saxona, în
strategiile de cercetare transcede menite apoi să raţionalizeze P.Bridgman, Lundberg considera că special în cea americană.
graniţa sociologiei : cea mai mare experienţa socială ». (L.Vlasceanu, singura cale principală de definire a
opoziţie privind opţiunea bilaterală 1982, 45) conceptelor sociologice este cea a Ce a adus nou empirismul în
cantitativ – calitativ a cercetării măsurării sociale şi că principala practica metodologică obiectivă ?
vine din partea analiştilor politici, c) Cunoaşterea sociologică este problemă fundamentală pentru
antropologilor şi etnografilor. instrumentală şi neutrală valoric, sociologie o reprezintă formularea a.Empirismul a dezvoltat analiza
Opţiunea unilateralităţii în favoarea are caracter tehnic, tinde la o de propoziţii teoretice testabile prin operaţională a conceptelor
calităţii în cercetare este « inginerie socială » echivalentă cu raportarea la realitatea socială teoretice ;
determinată şi de costul demersului « ingineria tehnică ». Din acest empirică. Este un punct benefic în b.S-a preocupat de măsurarea
ştiinţific (opţiunea cantitativă punct de vedere sociologia oferă ceea ce priveşte problema reală a fenomenelor sociale şi elaborarea
presupune un buget mare şi un instrumentele de rezolvare a măsurării şi operaţionalizării instrumentelor de măsură şi a
personal numeros). problemei şi nu puncte de vedere conceptelor în cercetarea metodelor de colectare a datelor,
În concluzie, în funcţie de normative sau valorice pentru sociologică. Are însa ca limite astfel încât s-a ajuns în situaţia ca
natura informaţiilor de care avem evaluarea practicilor în care fundamentale nedezvoltarea metoda sa se substituie problemelor
nevoie la un moment dat, fie că sunt sociologul este implicat. demersului teoretic în sensul cercetate ;
cantitative sau calitative, trebuie să identificării consecinţelor sale c.Empirismul s-a interesat, în
optăm pentru modalităţi adecvate d)Metoda istorică este înlocuită cu primul rând de fundamentarea
practice, faptul că oferă soluţii
de cercetare, atât pentru înţelegerea istoricitatea metodei de investigare empirică a unei probleme decât de
insuficiente şi că este considerat
datelor, cât şi pentru analiza lor. în dublu sens : metoda este implicaţiile ei teoretice.
independent de teoria sociologică.
19. Pozitivismul fundamentală pentru producerea de Din această perspectivă, empirismul
sociologic cunoaştere şi dezverifica pe sine în Criticii curentului poate fi considerat, afirma
procesul cercetării, pe de o parte, şi operaţionalist aduc ca argumente L.Vlăsceanu, o practică
Odată cu introducerea termenului pe de altă parte cunoaşterea pentru « desfiinţarea » acestei metodologică fără o teorie
de sociologie (1839), A.Comte generată în mod fragmentar ajunge doctrine faptul că în orice teorie referenţială explicită. El nu propune
lansează enunţul potrivit căruia să fie cumulată în elaborări din ce există şi concepte nemăsurabile noi teorii, ci instituie o nouă
sociologia va ajunge să reprezinte în ce mai complete şi mai (lucru ignorat de operaţionalism) şi practică ideologică a filosofiei
nivelul cel mai înalt de dezvoltare complexe. « Metoda îşi constituie că măsurarea se diferenţiază în ştiinţelor naturii în domeniul
al cunoaşterii umane care, în astfel propria istoricitate reflectată funcţie de contextul social în care ştiinţelor sociale. Limita
evoluţia ei, trece prin fazele metodologic în modul de producere se desfăşoară. În acest caz, empirismului este aceea că « tinde
succesive ale gândirii teologice, a cunoaşterii şi în cunoaşterea consideră criticii, trebuie schimbate să fragmenteze realitatea socială
metafizice şi pozitive. produsă » (L.Vlăsceanu, 1982, 46) nu numai procedeele de măsurare, prin tehnici de eşantionare pentru a
« Pozitivismul sociologic a condus ci şi conceptele care le corespund reda prezentul social (L.Vlăsceanu,
la instituirea unei practici Rareori toate aceste
(ceea ce ar conduce la un relativism 1983,50-59). Începând cu deceniul
metodologice obiective în măsura principii sunt aplicate în
exagerat). Meritul al cincilea, empirismul se consacră
în care s-a concentrat asupra integralitatea lor într-un proiect de
operaţionalismului sociologic este drept practica metodologică
dezvoltării sociologiei ca ştiinţă cercetare. De regulă, atitudinea
acela că a condus la amplificarea şi obiectivă prin lucrările lui
socială asemănătoare prin strategiile pozitivistă în cercetare este
substanţializarea cercetărilor P.Lazarsfeld. Acesta distinge trei
de cercetare şi de prezentare a caracterizată de raportarea la aceste
empirice în sociologie, formulând forme majore de examinare a
cunoaşterii cu ştiinţele naturii. » principii. În concluzie, aplicarea
explicit problema măsurării obiectului social (Lazarsfeld, 1948,
(L.Vlăsceanu, 1982, 43-44) atributului de pozitivist, considera
fenomenelor şi faptelor sociale. 104) : analiza socială (aşa cum este
L.Vlăsceanu, este abuzivă.
Limita operaţionalismului ea practicată de observatorul
Pentru ce optează pozitivismul
Neopozitivismul sau sociologic este aceea că, prin individual), ştiinţele empirice
sociologic ?
pozitivismul logic apărut în strategia metodologică practicată, s- organizate, mature, şi, a treia formă,
-pentru defilosofarea discursului deceniul al treilea al secolului XX, a închis în propriile premise. o reprezintă sociologia oricărei
sociologic ; corespunde celui de-al doilea stadiu zone speciale a comportamentului
L.Vlăsceanu, citându-l pe social (înţeleasă ca fază de
-pentru generalizări empirice ce au « stadiu de existenţă » al
O.Hoffman, considera că trebuie tranziţie).
sau pot avea valoare legică ; pozitivismului (primul stadiu fiind
facută distincţia dintre
-pentru formulări precise integrate cel instituit de A.Comte). Influenţa
operaţionalismul sociologic şi Consacrarea naturii
eventual în modelele logico- directă a neopozitivismului asupra
cercetarea operaţională a ştiinţifice a sociologiei, considera
matematice ale fenomenelor dezvoltării sociologiei ca atare a
conceptelor. Aceasta din urmă Lazarsfeld, rezidă în realizarea
sociale ; fost însă foarte redusă (A.Giddens,
(apărută înaintea operaţionalismului tranziţiei de la filosofia socială la
-pentru asertarea caracterului 1978). Pozitivismul logic a
şi independent de el, considera analiza practicată de observatorul
neutral al cunoaşterii sociologice ; impulsionat, mai degrabă,
Hoffman) are ca punct de plecare individual şi, de aici, la ştiinţa
-pentru ştiinţificizarea discursului dezvoltarea metodologică în
necesitatea stabilirii referinţelor empirică prin :
sociologic urmărind modelul domeniul sociologiei prin lucrări
operaţionale pentru desfăşurarea
ştiinţelor naturii. ale unor filosofi ai ştiinţei (E.Nagel, - « deplasarea accentului de la
cercetărilor empirice, ca premise ale
C.Hempel) şi, mai ales, prin istoria instituţiilor şi ideilor la

9
comportamentul concret al Caracterul ateoretic al empirismului · În calitate de cazuri din cazurile (şi necazurile) altora. În
oamenilor ; se manifestă dual, atât ca ignorare tipice, biografiile au mare valoare, discuţiile cotidiene se întâlnesc
deliberată a oricărei perspective cu deosebire în înţelegerea “din expresii cu trimitere la aceasta: “Nu
- tendinţa de a nu studia un sector teoretice (provocând astfel interior” a unor fenomene sociale te lua după cazul lui...”, “Multe
uman izolat, ci raportat mereu la o întrerupere a tradiţiei majore, cum sunt migraţia, cazuri de felul ăsta am mai văzut”
alte sectoare ; sociologice), precum şi din urbanizarea, sau cum a fost la noi etc. Nu întâmplător, mulţi analişti şi
perspectiva considerării excepţiei ca colectivizarea forţată. interpreţi ai vieţii sociale afirmă că
- preferinţa pentru studiul situaţiilor
singura sursă de construire a · Biografiile sunt esenţa strategiei cunoaşerii şi
şi problemelor sociale care se
conceptelor teoretice. relevante în cazul societăţilor evaluării umane este comparaţia,
repetă ;
simple, cu grad mare de ceea ce, reprezintă principiul
--« Empirismul nu numai că a uniformizare, în descrierea fundamental şi în abordarea
- analiza preferenţiala a
identificat obiectul cunoaşterii cu raportului personalitate (sine ştiinţifică a problematicii cazurilor.
evenimentelor sociale
obiectul real, dar, în plus, l-a social) - cultură, iar în cele Pe plan mai avansat de
contemporane şi nu a celor
considerat pe primul ca fiind complexe, a proceselor de sistematicitate în studierea cazurilor
istorice » (P.Lazarsfeld, 1948, apud
similar cu obiectele investigate de constituire a identităţii personale şi se află cazurile profesionale, pe
L.Vlăsceanu, 1982, 52).
ştiinţele naturii în numele sociale. domenii: instrumentarea cazurilor în
Cunoscând corelaţia asigurării obiectivităţii ». · Dintr-un punct de juridic, cazurile de asistenţă socială
statistică, spune Vlăsceanu, (L.Vlăsceanu, 1982, 57) vedere mai specific - cel psihologic şi medicală şi din mai multe
ajungem să inferăm asupra relaţiilor --În loc să identifice motivele şi - biografiile individuale, convertite sectoare de viaţă şi activitate
dintre evenimente, iar pe baza interpretările umane supuse în studii de caz, au fost explorate şi umană. Aici preocuparea spre
experienţei trecute putem elabora varietăţii individuale, empirismul a exploatate în vederea descifrării cunoaştere este maximă, dar din
predicţii asupra evoluţiei viitoare a urmărit să identifice factori şi evoluţiei proceselor cognitive şi perspectiva subordonării unui scop
acestora şi asupra conduitei noastre cauze. Pe baza cunoaşterii factorilor afective, a judecăţilor şi practic, aplicativ, în general acesta
în raport cu ele. Amintim faptul că invarianţi a căutat să stabilească comportamentului moral şi fiind “soluţionarea cazului”.
Pearson a dezvoltat, printre altele, generalizări empirice. psihosocial în general, de savanţi Când examinarea unui
tehnica statistică a calculării De aceea, considera precum j. Piaget, G.W. Allport, E. caz ia forma rigurasă de descriere,
coeficientului de corelaţie, tehnică Vlăsceanu, empirismul a ajuns să Erikson, B. Skinner. explicaţie şi interpretare a lui
utilizată frecvent în cercetările fie o practică metodologică fără Tipurile mai globală, şi, de regulă, a comparaţiei
sociologice. istorie sau cu o istorie care nu este a semnificative de biografii sunt explicite cu alte cazuri, ne situăm
sa, « întrucât îşi reproduce propriile (Chelcea, 1993): a) provocate, când pe planul cunoaşterii ştiinţifice.
R.A.Fischer are meritul de a fi premise, este fragmentat, iar persoanele sunt rugate să-şi relateze Bineînţeles că frontierele dintre cele
propus şi realizat asocierea rezultatele cercetărilor pe care le viaţa, şi b) neprovocate, când nu la trei genuri de raportare cognitivă la
tehnicilor statistice cu proiectarea generează sunt necumulative » cererea cercetătorului, ci din alte cazuri, şi cu deosebire dintre
modelelor experimentale. Ulterior, (1982, 58) raţiuni oamenii îşi povestesc sau ultimele două nu sunt rigide.
s-a ajuns la proliferarea statisticilor consemnează drumul vieţii lor; la Cazurile din practica juridică,
sociale şi a aplicabilităţii lor 22. Metoda biografica si
rândul lor, cele provocate sunt medicală, economică, servesc ca
sociologice. studiul de caz
nedirijate (spontane) - subiectul bază empirică pentru elaborarea sau
1. Metoda biografică spune tot ce crede de cuviinţă, şi ilustrarea unor teorii, iar multe din
Prin cea de a treia sursă
În prezent în literatura dirijate - când acestuia i se oferă un studiile de caz elaborate de experţi
de fundamentare, cea statistică,
de specialitate se conturează două ghid, un punctaj după care să facă socioumani au ca scop expres unul
empirismului i se recunoaşte
accepţiuni ale termenului de relatarea; după forma lor, aplicativ.
meritul de a-şi fi transformat
“metodă biografică”: 1) înţelesul biografiile sunt vorbite (înregistrate Departajarea calitativ-
metodologia într-o metodologie
clasic, de biografie socială, adică de prin mijloace audio-vizuale) şi cantitativ în studiul de caz este mai
normativă prin excelenţă :
analiză a biografiilor individuale scrise. greu de operat. Putem vorbi mai
dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor
sau de grup, ca metodă de a descrie 2. Studiul de caz degrabă de studii de caz cu tentă
statistice au condus la o
şi explica realităţi şi fenomene Studiul de caz este prin pozitivist-cantitativistă, în care
standardizare şi o extremă
socioumane; 2) activităţile şi excelenţă o metodă calitativă. există un set de ipoteze şi categorii
uniformizare în elaborarea
procedeele prin care se construiesc, Metodă în înţelesul mai larg al (semi)structurate.
cercetărilor sociologice, facilitând
se compun de către autori, nu cuvântului, fiindcă nu este o 23. Analiza funcţională
recunoaşterea unui proiect empirist
neapărat literaţi, biografiile unor modalitate efectivă de culegere a
de cercetare. Orice nou proiect Analiza funcţională a fost
oameni obişnuiţi sau a unor materialului empiric, aşa cum se
constă în alcătuirea instrumentului practicată iniţial în biologie, apoi în
personalităţi. întâmplă cu observaţia, interviul
de colectare a datelor (de obicei, antropologie. De aici a fost
Metoda biografică se etc.
chestionar), definirea eşantionului, transferată în sociologie, unde a
utilizează în disciplinele El se instituie într-o
culegerea datelor şi prelucrarea lor suscitat şi cele mai multe
socioumane, mizându-se pe integrare a respectivelor modalităţi,
statistică. În concluzie, empirismul controverse. În acest sens, K.Davis
următoarele caracteristici (atuuri) prin abordarea unei entităţi sociale,
s-a dezvoltat pe baza celor trei surse (1969, 771) menţiona că
ale ei: de la indivizi până la comunităţi sau
menţionate, având drept model « paradoxul funcţionalismului
· În biografii se relevă organizaţii, cu scopul de a ajunge la
ştiinţele naturii, considerate ca constă în aceea că el a apărut în
cum se împleteşte stâns traiectoria o imagine cât mai completă
ştiinţe empirice mature, dar mai antropologie, dar criticile şi
de viaţă personală cu micromediul (holistică) posibil despre acea
ales prin aplicarea tehnicilor dezbaterile asupra lui au loc pe
social şi cu dimensiunile entitate. Metoda biografică
statistice. (L.Vlăsceanu, 1982, 56). terenul sociologiei ».
macromediului (instituţii sociale, constituie o specie a studiului de
L.Vlăsceanu enunţa cu claritate schimbări politico-sociale). caz, un “‘caz” particular, al
Analiza functională
limitele practicii metodologice · Din biografii se pot acestuia.
este caracterizată printr-o
empiriste : desprinde strategiile şi consecinţele Prin studiul de caz nu
perspectiva holistă, « acordând în
activismului actorului individual se abordează numai persoane, şi,
grade diferite, preeminenţa
--Tipizarea proiectelor de cercetare sau grupal asupra socialului. mai ales, nu se studiază realitatea
sistemului în raport cu elementele
şi inhibarea imaginaţiei creatoare ; · Specific metodei (psiho)socială numai din
sale ; un element este explicat prin
--Subordonarea problematicii biografice este că interacţiunile perspectiva acestor persoane, prin
funcţia pe care o îndeplineşte. »
investigate faţă de tehnicile individ-grup-societate sunt redate prisma biografiei lor, ci se
(C.Zamfir, 1987, 62). În raport cu
statistice de prelucrare a datelor ca procese temporale “à la long”, cercetează un fragment de realitate
tipul de sistem avut în vedere,
(care, în realitate, nu au decât un desfăşurate, de obicei, pe câteva din exterior, utilizând şi metoda
C.Zamfir defineşte două tipuri de
caracter instrumental) ; decenii. observaţiei.
analiză funcţională : globalistă şi
--Fragmentarea ipotetică exagerată · Dacă sunt proiectate Nu atât de frecvent şi
particularistă.
care a condus nu numai la pe un fundal socio-istoric prins şi intrinsec utilizat ca observaţia şi
segmentarea realităţii investigate, prin date statistice, biografiile convorbirile “studiul de caz” a)Analiza funcţională
dar şi la greutăţi în cumularea individuale se pot constitui în funcţionează şi la nivelul globalistă considera societatea ca
rezultatelor teoretice disparate. cazuri tipice pentru ciclul vieţii cunoaşterii comune, într-o formă, sistem finalist, la ea raportându-se
--Ignorarea perspectivelor teoretice sociale şi familiale, precum şi desigur, neelaborată, ci cu totul fiecare fenomen social. Acest tip de
mai cuprinzătoare ; pentru problema generaţiilor. difuză şi spontană. Oamenii învaţă analiza corespunde cu ceea ce în

10
sociologie a fost desemnat prin funcţionalismului globalist. cercetează dinamica şi eventuala componentele sau chiar la relaţiile
funcţionalism sau structural- Societate tinde să devină un sistem schimbare a sistemului, ci doar individuale dintre ele. » (Vlăsceanu,
funcţionalism. Implică aplicarea globalist, la un moment dat, ea specifică sursele de generare a 1982, 75)
postulatului funcţionalismului poate fi doar parţial un asemenea tensiunilor din sistem cu scopul de
universal : « nu există fenomen sistem. De aici şi fragilitatea a le elimina şi reconstrui sistemul. Atât sistemul, cât şi
social care să nu aibă o funcţie presupoziţiei holiste că logica structura sunt ireductibile la
pozitivă în cadrul societăţii din sistemului social global domină b) este criticat componentele lor, în măsura în care
care face parte ». Argumentul este întreaga dinamică socială, relativismul marcant al analizei se constituie ca o totalitate de
următorul : dacă un fenomen nu determinând absolut elementele funcţionale privită din perspectivă elemente interdependente. De cele
mai îndeplineşte o funcţie pozitivă, componente. « Societăţile prezintă antropologică. Orientându-se cu mai multe ori, ambele noţiuni ne
atunci sistemul îl va elimina sau îl şi ele grade variabile de predilecţie către un anume tip de apar ca identice nu doar prin
va modifica astfel încât să integrare. » (C.Zamfir, Dicţionar valori, norme şi modele culturale, complementaritate, ci şi prin
îndeplinească o funcţie pozitivă. de sociologie, 1993, 263-264) analiza funcţională pierde din conotaţiile primite sau chiar prin
E.Durkheim este considerat de vedere varietatea antropologică a definirea uneia prin cealaltă (aşa
mulţi analişti ca primul sociolog ce b)Analiza funcţională culturilor constituite grupal sau cum procedează Piaget când spune
pune bazele analizei funcţionale particularistă are ca unitate de societal. Unele structuri pot fi că « structura este un sistem de
prin analiza religiei din perspectiva analiză orice sistem social funcţionale într-un subgrup, grup transformări » (1973, 7) sau
evidenţierii funcţiilor diferitelor particular de interes pentru sau societate şi disfuncţionale în Parsons ca sistemul social rezidă în
elemente pentru asigurarea cercetător şi care prezintă o altele, manifeste în unele, latente în organizarea structurală şi
solidarităţii sociale. E.Durkheim orientare finalistă suficient de altele. În concluzie, spun criticii, funcţională.)
considera că religia are funcţia de a pregnantă. Prin aceasta perspectivă rezultatele analizei funcţionale
particularistă, analiza funcţională ajung să devină relative. Elementele sistemului se
sacraliza socialul însuşi, de a oferi
poate să scoată în evidenţă manifestă ele însele ca structuri
acestuia un plus de autoritate,
tensiunile, contradicţiile şi c) Bourricaud critică distincte (de exemplu, structura
pentru ca normele ce conferă
schimbarea. Cel care a schimbat « hiperfuncţionalismul sociologic » socială ca element component sau
coeziune societăţii nu au, prin ele
orientarea funcţionalistă de la o (apud Vlăsceanu, 1982, 74) de care subsistem al sistemului social
însele, putere coercitivă suficientă.
analiză globalistă la una se face vinovată analiză funcţională global) sau întră în relaţii unele cu
Religia a apărut şi se menţine ca
particularistă a fost Robert Merton prin cerinţele ei metodologice. « În altele în cadrul sistemului astfel
instrument de promovare a
(1957). ipoteza sa extremistă, încât constituie alte structuri ale
solidarităţii societăţii, a ordinii
funcţionalismul consideră orice sistemului (de exemplu, structura
morale şi sociale, prin investire cu
Merton considera că comportament ca integrabil în unui grup social integrat în sistemul
sacralitate. (Durkheim, 1995, 15-
analiza funcţională s-a dezvoltat ca practica de executare a rolurilor şi social). Astfel, observăm că în
33)
o « schemă interpretativă » a cărei de realizare a funcţiilor . În felul cadrul sistemului apar relaţii între
Astfel, într-o primă coerenţă interioară depinde de acesta este elaborat un model structuri (relaţii interstructurale
accepţiune, analiza structurală se « alianţa triplă dintre teorie, metodă ultrasocializat de individ uman, iar sistemice) sau între elementele
referă la « independenţa şi şi date » (apud Vlăsceanu, 1982, societatea este redusă la o schemă structurilor (relaţii intrastructurale)
interdependenţa sistemică dintre trei 69). În opinia sa, dacă metoda este simplificată de totalitate nu numai (apud Vlăsceanu, 1982, 76). Din
subsisteme referenţiale, cel mai puţin elaborată, ca practică organizată, ci şi organică. » (apud această perspectivă, analiza
supraordonate şi corelate ale metodologică însă, analiza Vlăsceanu, 1982, 74) structurală se subordonează analizei
acţiunii sociale : personalitatea, funcţională are o caracteristica sistemice : sistemul dispune de o
unică : este relativ elaborată la nivel 24. Analiza sistemică structura, include diferite structuri.
subsistemul social şi cultura.» (apud
teoretic (în calitatea sa de « schemă versus analiza funcţională, Analiza sistemică este globală, în
Vlăsceanu, 1982, 68)
interpretativă ») dar asociată mai respectiv analiza structurală. timp ce analiza structurală vizează
În cea de a doua degrabă cu practici empiriste de componente ale sistemelor
Deşi asociată cu analiza sistemică a
accepţiune, analiza structurală cercetare în plan tehnico-metodic. complexe.
socialului, analiza funcţională este,
vizează relaţiile dintre De aici pleacă « decalajul
mai degrabă, un caz particular al Referindu-se la posibilitatea ca un
componentele fiecărui subsistem. considerabil dintre nivelul teoretic
analizei sistemice formalizate. sistem să aibă simultan mai multe
Plecând de la aceste două al interpretării pe care o oferă şi
Diferenţa dintre ele constă în faptul structuri alternative, C.Zamfir
accepţiuni, în funcţionalismul datele empirice culese în practica
că, dacă în analiza funcţională defineşte principiul pluralităţii
structural se pot distinge diferite de cercetare funcţionalistă
demersul este mai ales de tip structurale : « starea internă a unui
niveluri ale analizei structurale, modelată de o strategie empiristă »
teoretic, (explorându-şi doar sistem, sub presiunea diferiţilor
după cum se au în vedere relaţiile (Vlăsceanu, 1983, 69-70)
implicaţiile metodologice), în participanţi, poate oscila într-o
de interdependenţă dintre
Analiza funcţională este analiza sistemică accentul este pus structură sau alta » (Dicţionar de
subsistemele sistemului global sau
condiţional-teleologică. Este pe practica metodologică de sociologie, 1993, 554). Redăm
relaţiile dintre componentele
teleologica pentru ca începe prin a cercetare. În ceea ce priveşte relaţia exemplul dat de Zamfir. O
categoriale ale aceluiaşi subsistem.
postula o stare de fapt, pentru ca analizei sistemice cu structuralismul întreprindere tinde să aibă o ierarhie
Astfel, pe de o parte, se obţin teorii
apoi să o reconsidere, având în lucrurile se complică. Analiza autoritară generată de
parţiale (fiecare din ele explicând
vedere condiţiile antecedente de sistemică s-a dezvoltat fie comportamentul autoritar al
un aspect particular al sistemului
bază. Este condiţional-teleologică independent de structuralism, fie directorului, în timp ce ceilalţi
sau un număr restrâns de
în sensul că, dacă se pune problema împreună sau odată cu acesta. participanţi tind să promoveze o
evenimente sociale) – iar acestea se
încadrează în clasa analizei menţinerii unor structuri sau structură democratică. Sistemul
În primul caz , analiza sistemică
funcţionale particulare – iar pe de realizării unor scopuri, atunci rezultat este o « oscilaţie »
înţeleasă în raport cu
altă parte, funcţionalismul structural trebuie îndeplinite anumite condiţii tensionată între cele două tendinţe
structuralismul s-a dezvoltat pe de o
se concentrează asupra analizei preliminare. (apud L.Vlăsceanu, structurale.
parte, ca analiză structurală a unor
funcţiilor sociale. Din această a 1982, 70)
relaţii intrasistemice, iar pe de altă 25. Ancheta şi
doua perspectivă, Parsons parte, ca analiză sistemică
Analiza funcţională a fost sondajele de opinie
intenţionează să răspundă la independentă de analiza structurală.
supusă la numeroase critici, atât în Termenul de “sondaj”
întrebarea : « care ar fi În al doilea caz, dacă considerăm
planul interpretării teoretice, cât şi este, în general, sinonim cu cel de
consecinţele diferenţiale pentru structura ca aspect invariant al
în cel metodologic. “cercetare selectivă” sau de
sistem, consecinţele specifice uneia sistemului, atunci analiza “eşantion(are)”. Cumpărătorul alege
sau mai multor rezultate alternative a) analiştii critică faptul structurală şi analiza sistemică sunt prin sondaj un obiect dintr-o
ale unui proces dinamic ? » că ideologia asociată analizei complementare. mulţime spre a-i testa calităţile,
(Parsons, 1964, 21) funcţionale este de tip conservator : Sistemul constă în profesorul verifică prin sondaj
funcţionalistul se concentrează « mulţimea de elemente câţiva elevi să vadă dacă au înţeles
Modelul analizei
prioritar asupra staticii sociale, componente, în ansamblul relaţiilor lecţia predată etc. Ideea sondajului
funcţionale globaliste a fost criticat
asupra condiţiilor de construire a dintre aceste elemente structurate este deci aceea de a reduce
de mulţi analişti sociali. Este
echilibrului social. Chiar şi atunci multinivelar şi ierarhic, şi în populaţia statistică efectiv cercetată
incorectă postularea faptului că
când se au în vedere disfuncţiile constituirea unei integralităţi la o parte (mică) a ei, capabilă să
societatea reprezintă un sistem
sociale, funcţionalistul nu specifice, ireductibile la reprezinte caracteristicile întregului.
finalist, spun criticii

11
În domeniul respective, un reper în evaluarea operatorilor la domiciliul ce privesc modul de trai al
investigaţiilor sociale, se utilizează diverselor elemente ale persoanei anchetate, această formă persoanei chestionate. Când ne
frecvent expresia de “sondaje de “mecanismului” social şi puncte de având o serie de avantaje ce nu sunt interesează opiniile, atitudinile,
opinie” sau “sondaje de opinie sprijin pentru ajustarea strategiilor deloc de neglijat. scopurile, motivaţiile sau alte
publică” pentru a se desemna un şi tacticilor forţelor politice. Toate 1.Ancheta la domiciliu elemente ce ţin de trăirile
anume gen de anchetă, şi anume cea deciziile majore - sau unele chiar de se impune foarte adesea din motive subiectului, de universul său
efectuată pe diferite probleme de mai mică anvergură - ale organelor ce ţin de procedura de eşantionare, interior, o discuţie faţă în faţă
mare interes public şi care executive naţionale sau locale sunt care porneşte pentru a ajunge la realizată la locuinţa celui chestionat
urmăreşte, în principal, să surprindă supuse judecăţii cetăţenilor cu indivizii umani ce vor fi anchetaţi, ne conduce la rezultate superioare
opiniile (părerile, atitudinile, ajutorul acestei forme simple, de la locuinţa (gospodăria) acestora. celor obţinute în alte situaţii.
evaluările etc.). Sondajele de opinie rapide şi eficiente de recolare a Pentru alegerea eşantioanelor cărora 3.Se apreciază în
sunt specii ale anchetei sociologice. opiniilor. În nici o societate cu li se pot aplica legităţile statistico- majoritatea lucrărilor metodologice
Ce deosebeşte totuşi adevărat democratică nu este pusă probabilistice este nevoie ca fiecare că ancheta directă, faţă în faţă, deci
un “sondaj de opinie” de o “anchetă la îndoială utilitatea sondajelor iar unitate a “populaţiei statistice” să inclusiv cea la domiciliu, este cel
sociologică” ? Unele note forţele politice nu-şi pot permite să poată fi identificată (să aibă o mai puţin afectată de fenomenul de
caracteristice: ignore rezultatele acestora şi, cu probabilitate calculabilă de a intra nonrăspuns. Nonrăspuns înseamnă
a.Sondajele de opinie, atât mai puţin, să agreseze în eşantion). Deficienţele în şi refuzul de a fi primit în casă
aşa cum le arată numele, sunt instituţiile care au pus pe piaţă înregistrarea curentă a situaţiei pentru realizarea chestionării şi
centrate - dacă nu exclusiv, cel cifrele statistice care nu le sunt fiecărui individ uman fac mult mai evitarea răspunsurilor la anumite
puţin cu preponderenţă - pe favorabile. uşoară identificarea locuinţelor, de întrebări din chestionar şi
aspectul opinional, subiectiv al Deci, sondajul este o pe un anumit areal, în care trăiesc imposibilitatea găsirii unei persoane
realităţii sociale. Ele urmăresc să formă “populară” de anchetă, axată grupurile familiale şi abia apoi, prin alese în eşantion într-un timp dat şi
evidenţieze ceea ce “cred”, pe o problematică ce stârneşte un discuţia cu un membru al familiei cu eforturi rezonabile etc. Ancheta
“gândesc”, “simt”, “apreciază”, interes general şi ale cărei rezultate sau gospodăriei, se poate trece la orală la domiciliu înlătură practic
“intenţionează să facă” oamenii. sunt aduse la cunoştinţa publicului alegerea individului potrivit, în nonrăspunsurile parţiale (refuzul
Cel mai adesea prin sondaje se sub o formă accesibilă, utilizându- conformitate cu regulile de selecţie de a răspunde la unele întrebări sau
testează gradul de satisfacţie faţă de se, de regulă, reprezentări grafice adoptate. E clar că acest procedeu părţi din chestionar), îndeosebi
activitatea diferitelor organisme sau ale frecvenţelor exprimate ne obligă, aproape întotdeauna, să datorită presiunii psihice pe care o
persoane cu funcţii în stat, procentual. sunăm la uşa locuinţelor în care exercită prezenţa operatorului sau
notorietatea personalităţilor politice, 26. Tehnici de sperăm să găsim indivizi cu care capacităţii acestuia de a crea o
opţiunile electorale, raportarea la anchetă : ancheta orală sau vom sta de vorbă. relaţie de încredere cu subiectul. În
anumite sisteme de valori etc. directă Ancheta orală este general, în anchetele orale ponderea
b.Sondajele de opinie Este tehnica de anchetă preferabilă atunci când nonrăspunsurilor este mai redusă
sunt centrate pe probleme ce cea mai des folosită sau, mai exact, chestionarul de aplicat este relativ decât în cele în scris.
suscită un larg interes de public; cea mai des folosită în anchetele cu lung. Pe stradă sau la ieşirea de la 27. Tehnici de
astfel de probleme apar fie în mare audienţă la public (anchete spectacol, omul nu poate fi abordat ancheta : ancheta indirecta sau
dezbaterile mediatizate, fie în electorale, sondaje ad hoc sau pentru o discuţie ce ar putea dura scrisa
preocupările mai mult sau mai puţin probleme sociale de interes general mai mult de 3-5 minute, dat fiind că (în scris sau prin
mărturisite ale unor organisme, etc.), adică acele ale căror rezultate oamenii sunt grăbiţi şi nu au, în autoadministrarea chestionarului)
instituţii politice, administrative, sunt prezentate şi comentate de astfel de circumstanţe,
ştiinţifice etc. mijloacele de informare în masă. disponibilitatea de a răspunde la un Există şi aici mai multe
c. Sondajele Avantajele dar şi dezavantajele set lung de întrebări; nici operatorul varinte de realizare a acestei tehnici
de opinie sunt anchete sociologice anchetei directe provin din situaţia nu poate manevra în asemenea însă manualele de specialitate
cu un pronunţat caracter descriptiv. de interacţiune dintre persoana care condiţii chestionare prea lungi şi cu insistă asupra uneia singure:
Ele nu numai că nu au ambiţii chestionează şi cea chestionată. modalităţi mai sofisticate de ancheta prin poştă (sau
explicative, dar, foarte adesea, Tehnica anchetei orale înregistrare a răspunsurilor. Nici la “chestionarul poştal”, expresie
însăşi descrierea fenomenelor este îmbracă două variante principale de locul de muncă şi în timpul muncii utilizată de cei ce nu vor să
realizată doar în linii foarte realizare: situaţia nu este mai bună, din folosească termenul de anchetă).
generale, fără detalieri şi punctul de vedere al timpului avut Motivele pentru care se evidenţiază
particularizări.  ancheta la dispoziţie. La domiciliu, chiar mai ales acest procedeu ţin nu doar
d. faţă în faţă şi dacă e necesară o reprogramare a de frecvenţa cu care ea se utilizează
Sondajele de opinie sunt anchete vizitei, operatorii nu întâmpină sau de gradul mare de diversitate a
realizate într-un timp foarte scurt,
 ancheta
dificultăţi serioase în realizarea problemelor ce pot fi abordate
cu chestionare simple şi clar prin telefon. unor întrevederi cu o durată de până (comparativ cu altele), dar probabil
structurate şi pe eşantioane care să Prima formă se la 30-40 minute sau chiar mai lungi. şi de faptul că aceasta este tehnica
asigure o reprezentativitate realizează fie la domiciliu, fie la 2.Calitatea ce presupune o comunicare la cea
rezonabilă pentru evaluările cu locul de muncă (pentru persoanele rezultatelor este, probabil, cea mai mai mare “distanţă”, în sensul că
caracter general urmărite. ocupate) sau în şcoli, facultăţi bună în această variantă tehnică a aici cercetătorul şi cel anchetat nu
e.Rezultatele (pentru elevi şi studenţi), pe stradă anchetei. Discutând cu omul în casa vin deloc în contact direct, fiind
sondajelor sunt prezentate sau la ieşirea de la manifestări lui, după ce acesta a avut deci forma cea mai îndepărtată de
beneficiarului sau publicului larg colective: spectacole, concerte, amabilitatea să te poftească anchetă orală.
într- formă simplă, fără a se recurge meciuri etc. înăuntru şi să accepte dialogul, Dacă încercăm să
la mijloace sofisticate de prelucrare Alegerea uneia sau aflându-se deci în mediul său urmărim care sunt modalităţile de
şi interpretare a informaţiei. alteia dintre posibilităţile enumerate obişnuit de viaţă şi simţindu-se realizare a anchetei indirecte, vom
f.Sondajele de opinie mai sus depinde de: populaţia vizată oarecum “stăpân pe situaţie”, observa imediat că deosebirea faţă
se realizează, de regulă, la de cercetare, de procedura de subiectul este mai puţin stresat de ancheta orală nu este întotdeauna
comanda unui beneficiar ale cărui eşantionare, de tematica cercetării, decât în alte împrejurări. În foarte rigidă, aşa cum cred cei care
interese sunt altele decât cele de mijloacele materiale şi umane comparaţie cu ancheta prin telefon, fac din ele două metode deosebite.
ştiinţifice sau sunt făcute de avute la dispoziţie de cercetător. avem aici avantajul de a ne găsi faţă Oricine a aplicat un chestionar în
anumite institute cu acest profil în Exceptând anchetele a căror în faţă cu cel cu care discutăm, viaţa lui ştie că, ajungând în casa
momentele când o problemă tematică impune în mod obligatoriu fiindu-ne deci mai uşor să-i omului, operatorul evaluează
stârneşte un mare interes iar, prin alegerea unor categorii restrânse de observăm şi să-i controlăm reacţiile, nivelul de inteligenţă şi cultură al
publicarea rezultatelor, instituţia persoane, definite în genere prin să ne dăm seama dacă ascunde ceva celui cu care discută şi, dacă are de
respectivă se face mai bine participarea lor la anumite activităţi sau chiar dacă este cel care susţine a face cu o persoană cu un nivel
cunoscută publicului larg. (elevi sau studenţi, muncitori sau că este. Ancheta aceasta poate fi intelectual mediu sau ridicat, nu se
g.Sondajele de opinie alţi salariaţi ai unor întreprinderi şi coroborată cu observaţia directă, va mai obosi să-i citească toate
sunt, într-o societate democratică, instituţii, spectatorii unei ceea ce constituie un mare avantaj întrebările şi, mai ales, liste lungi cu
nu doar o componentă a cunoaşterii manifestări culturale etc.), în cea atunci când tema cercetării impune variante de răspuns, lăsându-l pe
ştiinţifice a socialului, ci parte mai mare parte a cazurilor se culegerea unor informaţii mărunte om să se uite pe chestionar şi să
inseparabilă din viaţa societăţii utilizează ancheta prin vizita dar foarte numeroase cum ar fi cele aleagă variantele potrivite (fireşte,

12
atunci când procedura descrisă de gândire pentru formularea completează şi se returnează a acţiunilor raţionale
aplicare a chestionarului îi permite răspunsurilor. Aceasta constituie un chestionarele primite. sau emotive ;
acest lucru). De aici până la a-i evident avantaj atunci când genul d.Prin - Nivelul înţelegerii
înmâna subiectului de la început de informaţie solicitată presupune autoadministrarea chestionarului se explicative care « se
chestionarul distanţa nu e prea rememorarea unor evenimente, pierde o mare cantitate de poate realiza prin trei
lungă. consultarea unor documente informaţie, îndeosebi la întrebările modalităţi : formularea
O primă formă de personale, coroborarea propriilor deschise, datorită faptului că tipurilor ideale ;
aplicare în scris a chestionarului cunoştinţe cu cele ale altor membrii oamenii au mult mai scăzute elucidarea motivaţiei
este similară anchetei la domiciliu, ai familiei, colegi de muncă etc. abilităţi de a răspunde în scris decât care se interpune între
persoana solicitată putând completa 6.Unele forme ale sub formă orală. În genere, foarte activitatea observată şi
chestionarul pe loc, în prezenţa tehnicii discutate aici, în speţă cea multă lume - şi nu doar populaţia cu semnificaţia sa pentru
operatorului, sau operatorul putând prin poştă, permit, analog anchetei şcolaritate redusă, cum s-ar crede - actorul social ;
reveni după o zi sau mai multe telefonice, o dispersie teritorială priveşte scrisul ca o corvoadă şi cei identificarea cauzelor
pentru a recupera chestionarul mai mare a subiecţilor aleşi, ceea ce care au aplicat chestionare de care generează un
completat. O altă variantă tehnică înseamnă nu doar avantaje de cost, această natură ştiu că nu se pot anumit curs al acţiunii,
utilizată cu destul de mare frecvenţă ci şi de reprezentativitate a aştepta la texte prea consistente în prin observarea
este cea a aplicării simultane de eşantioanelor alese iniţial. spaţiile afectate răspunsurilor diversităţii potenţiale a
chestionare unui număr mai mare Dincolo de aceste note libere. motivelor »
de indivizi strânşi într-o sală: pozitive, la care probabil se pot e.Mai există şi teama (Vlăsceanu, 1982, 94).
persoane cu acelaşi loc de muncă, adăuga şi altele, ancheta în scris are de răspunsuri în scris. “Verba Înţelegerea explicativă
elevi, studenţi, oameni aflaţi la o şi o serie de neajunsuri, care trebuie volant, dar scrisul rămâne şi nu se se finalizează în
reuniune etc. A treia variantă bine cunoscute pentru a nu uza de ştie niciodată cine va citi ceea ce « generalizări
principală este cea amintită deja: un procedeu tehnic acolo unde am scris eu...” îşi zic probabil unii empirice » care
ancheta prin poştă. În fine, o a rezultatele sale sunt îndoielnice sau atunci când au de a face cu întrebări relaţionează
patra variantă, dar care are o mult chiar fără nici o valoare. Iată câteva mai incomode. semnificaţia subiectivă
prea redusă aplicabilitate în studiile observaţii în acest sens. f.Ancheta în scris a unei acţiuni cu
cu caracter ştiinţific pentru a o lua Dezavantaje: trebuie să se bazeze pe un consecinţele
în considerare, este ancheta a.În primul rând prin chestionar foarte bine construit, cu determinabile.
realizată prin chestionar publicat în anumite forme ale anchetei în scris întrebări vizând probleme simple şi Metodele de investigare sociologică
ziare şi reviste. Avantaje: nu avem nici o certitudine că formulate în cuvinte simple. sunt : introspecţia (în formarea
1.Comparativ cu persoana aleasă de noi este cea Aceasta înseamnă că nu orice intuiţiei empatice), observaţia şi
ancheta orală, cea prin care răspunde la chestionar. Doar problemă poate fi abordată pe o experimentul (real sau imaginar). În
autoadministrare are avantajul atunci când chestionarul se asemenea cale şi că, în restul prelucrarea datelor intervine
costului mult mai redus. Chiar şi în autoadministrează sub condiţiilor egale, ancheta în scris statistica şi calculul
prima variantă, când chestionarul se supravegherea operatorului (acasă produce mai multe erori generate probabilităţilor.
lasă la domiciliu, cheltuielile sunt sau în grup) există şanse ca de chestionar decât cea orală.
mai mici căci durata vizitei răspunsurile să fie individualizate. g.În ancheta în scris, În concluzie, după Max Weber,
operatorului este foarte scurtă şi Altfel, s-ar putea să răspundă altă nu avem nici o şansă de a elimina înţelegerea şi interpretarea
nici nu e nevoie să se găsească persoană, care are mai mult timp ambiguitatea, semnificaţiilor subiective ale
acasă persoana căutată. astfel, un liber sau un grad de instrucţie mai imprecizia,inconsistenţa sau acţiunilor umane nu îndepărtează
operator poate împrăştia într-o zi ridicat, ori s-ar putea chiar ca incompletitudinea unor răspunsuri. sociologia de un statut ştiinţific
zeci de chestionare, pe care le va răspunsurile să capete o elaborare în Altfel spus, cercetătorul este în autentic, ci îi conferă specificitate
recupera în altă zi. colectiv (în familie). întregime la mâna subiectului şi nu prin utilizarea unei metodologii
2.Un al doilea b.Posibilitatea mai poate interveni, ca în cazul distincte.
argument în favoarea anchetei în elaborării pe îndelete a discuţiei prin viu grai, pentru a
Într-o măsură sau alta, fluxurile
scris este natura conţinutului răspunsurilor şi aceea de a vedea completa şi clarifica răspunsurile
cunoaşterii sociale vor transcede
informaţiei şi se referă la faptul că dinainte toate întrebările primite.
întotdeauna graniţele academice
prin procedeul respectiv se înlătură chestionarului, devin, în cazul 28. Principiile practicii
dintre discipline. (apud. Vlăsceanu,
influenţa perturbatoare a multor probleme supuse cercetării, metodologice interpretative.
1982, 95).
operatorului, diminuându-se până obstacole de netrecut, care fac
la dispariţie acel efect de improprie utilizarea anchetei în Plecând de la analizele laborioase
(2) Al doilea principiu al
interacţiune care crează o scris. Se pierde spontaneitatea referitoare la sociologia
metodologiei interpretative
componentă a trăirilor individului răspunsurilor, esenţială pentru comprehensiva weberiană, realizate
weberiene se referă la analiza
determinată de prezenţa celuilalt, multe întrebări de opinie, se de către L. Vlăsceanu, I. Ungureanu
specificităţii sau a unicităţii
adică de cercetare. “confecţionează” răspunsuri în şi C. Zamfir, vom încerca să
evenimentelor sociale, a
3.Al treilea argument, conformitate cu ceea ce subiectul punctăm principiile ce stau la baza
semnificaţiilor lor unice şi
de aceeaşi natură, se leagă de crede că se aşteaptă de la el şi se metodologiei sociologice
subiective din punctul de vedere al
înregistrarea răspunsurilor. La pierde posibilitatea ca, printr-o interpretative.
actorului social. În acest sens,
întrebările libere, fără variante de aranjare adecvată a întrebărilor în înţelegând individul ca unitatea de
(1) Metodologia cercetării
răspuns, în ancheta orală cel care chestionar, să se elimine efectele de bază a sociologiei interpretative,
fenomenelor sociale este diferita de
transcrie (de regulă, rezumând, contaminare a răspunsurilor la Max Weber formulează
cea practicata in ştiinţele naturii.
concentrând, stilizând etc.) diferite întrebări. Chiar mai mult, o « principiul individualismului
Sociologia este menită să facă
răspunsurile subiectului este întrebare sensibilă, “dificilă”, care metodologic ». Esenţialmente
inteligibila, in mod obiectiv, baza
operatorul, care, din neatenţie sau în ancheta orală se adresează spre specific practicii metodologice
subiectiva a fenomenelor sociale
dintr-o neînţelegere a sensului finalul discuţiei, poate aici provoca interpretative, « individualismul
prin interpretare si înţelegere sau
acordat de subiect întrebării, poate o reacţie de refuz, ratându-se întreg metodologic » se opune
printr-o înţelegere interpretative a
deforma conţinutul răspunsului. În chestionarul. « holismului » propriu practicii
semnificaţiilor acţiunilor sociale.
scris, omul se va strădui să-şi c.În general, această metodologice obiective. În general,
Cu alte cuvinte, înţelegerea
rezume cât mai fidel ceea ce crede tehnică de anchetă generează o din punct de vedere al
raţională a relaţiilor logice de tipul
că e necesar să răspundă proporţie mai mare de individualismului metodologic,
teoremelor sau înţelegerea prin
4.Al patrulea argument nonrăspunsuri, comparativ cu cea singura cale de analiză a
empatie ce solicită din partea
este cel al anonimatului. Îndeosebi orală. Lucrul este perfect valabil fenomenelor sociale constă în
observatorului sentimente de tip
forma de aplicare în colectiv dacă ne referim la nonrăspunsurile înţelegerea acţiunilor individuale
emoţional-simpatetic. Două sunt
asigură un anonimat total. Lucrul parţiale, adică la “golurile” de orientate către sine sau către alţii, şi
nivelele analizei ştiinţifice a acţiunii
acesta este deosebit de bine apreciat răspunsuri în chestionare direcţionate de scopuri.
umane :
de subiecţi, care, în general, nu completate, dar şi la
doresc să-şi asume nici un risc. nonrăspunsurile totale: refuzuri de a - Nivelul descriptiv care se Generalizarea empirică, spune
5.Apoi, vom observa primi spre completare chestionare realizează prin Weber, este validă în măsura în care
că acest gen de culegere a şi, mai ales, greutatea cu care se observarea nemijlocită dispune de o semnificaţie
informaţiei lasă omului timp de individuala in dublu sens : pe de o

13
parte se fundamentează pe realizarea unor analize secundare persoană să poată elabora un aşa-numitele întrebări filtru, care
înţelegerea semnificaţiilor sau metaanalize. chestionar, căci, fiecare dintre generează bifurcări în succesiunea
subiective ale acţiunilor individuale De aici necesitatea semenii noştrii practică o sociologie întrebărilor, trimiţând operatorul
sau ale interacţiunilor individuale, acordării unei atenţii cu totul la nivelul simţului comun, care nu sau subiectul la întrebarea ce
iar pe de alta parte, îşi conservă speciale alcătuirii chestionarului, ca este altceva decât un ansamblu de urmează a fi adresată, în funcţie de
semnificaţiile sale pentru actorul operaţie prealabilă fundamentală a noţiuni, descrieri de fenomene, răspunsul la întrebarea filtru. (Am
individual chiar dacă este formulată unei anchete sau sondaj. O astfel de ipoteze şi “teorii” asupra relaţiilor spus “bifurcări”, deşi în principiu
în termeni generali. (apud. grijă nu este niciodată exagerată, dintre acestea. Numai că un pot fi trimiteri spre trei sau mai
Vlăsceanu, 1982, 97). operaţia de construcţie a chestionar elaborat de un amator va multe locuri printr-o singură
chestionarelor e departe de a fi o rămâne la nivelul propriilor întrebare, numai că astfel de
(3) Al treilea principiu al îndeletnicire simplă. Necunoaşterea cunoştinţe şi scheme explicative - întrebări filtru complexe se folosesc
metodologiei interpretative se referă şi nerespectarea unor norme de regulă, precare şi grevate de mai rar, din cauza complicaţiilor pe
la gradul de obiectivitate specific metodologice - deşi nu foarte stricte prejudecăţi şi idei preluate fără care le creează.) O întrebare filtru
oricărei cunoaşteri ştiinţifice: este şi care suportă multe excepţii sau discernământ -, nereuşind să poate fi, de pildă, cea prin care se
necesară conştientizarea de către nuanţări, în funcţie de context -, surprindă decât într-o măsură foarte delimitează persoanele ce se declară
cercetător a valorilor proprii, a antrenează consecinţe grave asupra aproximativă universul indicatorilor dispuse să meargă la urne, cu ocazia
poziţiei sale ideologice (mai mult rezultatului cercetării şi o pot relevanţi. viitoarelor alegeri, de cele care nu
sau mai puţin explicite) precum şi compromite. Pe de altă parte, apare doresc să meargă la vot. primelor li
conştientizarea imposibilităţii de a 30. Logica întocmirii o problemă cel puţin tot aşa de grea se va adresa, fireşte, un set de
face abstracţie de universul valoric chestionarelor. ca şi selecţia indicatorilor, întrebări (cu scopul de a afla cu cine
şi ideologic în care funcţionează şi Construcţia oricărui chestiune ce constă în traducerea vor vota, cât de bine cunosc
la care trebuie să se raporteze. chestionar trebuie să înceapă cu indicatorilor în întrebări şi candidaţii, care sunt motivaţiile
Astfel, în lipsa acestei specificarea foarte clară şi detaliată aşezarea întrebărilor în chestionar, alegerii etc.), iar celorlalte un alt set
conştientizări, cercetătorul va fi a problemei de cercetat. Problemele adică cea care ţine de “tehnologia” (din care să aflăm motivaţia acestei
influenţat de concluzii sociale au, de regulă, un grad de redactării unui chestionar. Într- opţiuni şi alte aspecte legate de ea).
predeterminate care vor afecta complexitate care impune adevăr, prin hăţişul problemelor de Cele două mari tipuri
obiectivitatea concluziilor sale. descompunerea lor în mai multe conţinut, cercetătorul, şi cu de probleme ce trebuie rezolvate în
dimensiuni. Aceste dimensiuni se deosebire cel fără experienţă, riscă această fază a anchetei - cele de
« Obiectivitatea propoziţiilor
cer traduse în indicatori, deci în să scape din vedere multitudinea conţinut, adică cele legate de
teoretice derivă din utilizarea
modalităţi empirice de detectare a capcanelor de această natură ce-l alegerea indicatorilor (necesari şi
tehnicilor ştiinţifice de analiză
prezenţei/absenţei sau a stării sau a pândesc la tot pasul, începând cu suficienţi) pentru descrierea
sociologică bazate pe principiul
intensităţii unor caracteristici. În formularea întrebărilor şi terminând fenomenului şi a relaţiilor sale
separării mijloacelor de scopuri şi a
cazul anchetei, indicatorii vor fi cu punerea în pagină a esenţiale cu alţi factori sociali, şi
judecaţilor valorice de judecăţile
aduşi, până la urmă, sub forma unui chestionarului. cele de formă, adică de transpunere
factuale. Cercetătorul adopta poziţia
text, a unei întrebări ce va apare în Subliniem grija pe care a indicatorilor în întrebări
« neutralităţii etice » în sensul
chestionar. Întrebarea - fiecare trebuie să o avem ca, atunci când standardizate, privitor la învelişul
prezentării de enunţuri factuale,
întrebare din chestionar - reprezintă construim un chestionar, să folosim lor verbal, la modul de adresare şi
conştient fiind de universul valoric
un indicator, dar un indicator un limbaj care să fie înţeles de toată la cel de înregistrare a răspunsurilor
la care aderă. » (Vlăsceanu, 1982,
prelucrat, tradus, ajustat etc. de aşa lumea şi să fie înţeles de toată - presupun genuri de cunoştinţe
98).
manieră încât el să fie valid şi lumea la fel. Această cerinţă diferite: primele teoretice iar
29. Construcţia funcţional în procesul comunicării elementară, ce derivă din celelalte metodologice.
chestionarului. dintre cercetător şi subiect. necesitatea de a putea comunica cu 31. Tipuri de
Una dintre cele mai Uneori indicatorul este toţi subiecţii şi din aceea de a-i întrebări.
frapante caracteristici ale cercetării identificabil în mod clar în supune pe toţi la aceiaşi “stimului” 1. O clasificare
empirice în domeniul ştiinţelor întrebare, aşa cum este cazul (căci n-are rost să le comparăm tradiţională a întrebărilor după
socioumane - ale metodei anchetei, exemplului de mai sus. Alteori “reacţiile”), nu este uşor de realizat. conţinutul informaţiei vizate este
în special, - este aceea că, practic, întrebarea poate să aibă un conţinut Toate manualele de metodologie cea care distinge trei mari categorii:
cu ocazia fiecărei noi investigaţii, ce nu trimite explicit spre un insistă asupra folosirii celor mai întrebări factuale, de opinie şi de
cercetătorul este obligat să-şi indicator sau indicatorul este simple cuvinte, celor mai simple cunoştinţe.
construiască propriul instrument de derivat din conţinutul întrebării expresii şi a unor fraze cât se poate În cazul întrebărilor
cercetare, a cărui utilizare este deci printr-o procedură interpretativă de scurte. Cuvintele, expresiile şi factuale, informaţia priveşte
limitată de obiectul studiului în mai elaborată, necoincizând deci cu frazele trebuie înţelese în acelaşi elemente de comportament ale
cauză şi la momentul respectiv. De cel pe care-l poate percepe subiectul sens de către toţi interlocutorii, indivizilor anchetaţi, ale semenilor
aici rezultă: la prima vedere. Astfel, întrebând indiferent de sex sau vârstă, de din jurul lor sau situaţii ce
1. obligaţia pe cineva dacă a minţit vreodată, nu nivelul lor cultural, de zona caracterizează viaţa subiecţilor sau
de a construi de fiecare dată un nou urmărim să delimităm, prin geografică de rezidenţă sau de alţi a comunităţilor în care trăiesc. În
instrument, fapt ce presupune răspunsul “Da”, pe cei sinceri şi, factori ce ar putea influenţa principiu, toate aceste aspecte se
costuri materiale şi de personal, prin “Nu”, pe cei nesinceri, ci chiar procesul de comunicare, materializează în fapte
pierderea unui timp preţios, mai invers, “Da”-ul va fi un indicator de recepţionarea univocităţii comportamentale sau situaţionale şi
ales când fenomenul vizat este nesinceritate. Cele două situaţii mesajului. ar putea fi înregistrate prin metoda
efemer sau când rezultatele deosebite aici se găsesc, în În construcţia observaţiei, dacă o asemenea
cercetării sunt aşteptate să apară literatura metodologică, în distincţia chestionarului, se va ţine seama şi investigare n-ar presupune eforturi
foarte rapid; care se face între întrebările directe de populaţia căreia îi sunt adresate extrem de mari. Câte seriale a
2. şi întrebările indirecte. Ca orice întrebările. Acest lucru este valabil, urmărit omul în ultima săptămână la
necesitatea testării clasificare dihotomică, o astfel de mai întâi, la nivel general, de televizor, la ce oră s-a sculat în
prealabile a instrumentului, care împărţire e prea rigidă. Este clar că ansamblu al cercetării, când dimineaţa zilei respective, câţi bani
însă întotdeauna este incompletă, de cercetătorul va opta pentru populaţia supusă studiului este cheltuie familia pe lună cu hrana,
unde: utilizarea de întrebări cu caracter definită prin anumite caracteristici unde şi-a petrecut concediu, la ce
3. mai puţin direct ori de câte ori ce-i sunt proprii, dar şi la nivelele vârstă a avut primul contact sexual
incertitudinea asupra consideră că o întrebare foarte particulare, generate respectiv de etc. iată câteva mostre de indicatori
validităţii şi fidelităţii lui şi, prin directă provoacă subiectului reacţii logica interviului. Este vorba aici de cu un clar conţinut factual, dintr-o
urmare, asupra calităţii rezultatelor ce alterează valid faptul că nu toate întrebările unui gamă extrem de amplă şi de
cercetării; Construcţia chestionar trebuie adresate tuturor diversă, ce conduc la întrebări
4. chestionarului are la bază, întâi de persoanelor din eşantion. În funcţie întâlnite în orice chestionar. Se
dificultăţile ce apar toate, o cunoaştere prealabilă a de răspunsurile la o întrebare, se vede deci că răspunsul la aceste
aproape mereu atunci când se problematicii vizate de anchetă, obţin diferite subcategorii de întrebări poate fi judecat în termeni
urmăreşte compararea rezultatelor eficienţa instrumentului depinzând, populaţie, cu caracteristici de adevărat sau fals, întrucât ele se
obţinute de doi cercetători diferiţi evident, de soliditatea acestor specifice, cărora vom fi nevoiţi să le referă la o situaţie obiectivă şi
şi, în genere, atunci când se doreşte cunoştinţe. Faptul nu exclude, adresăm întrebări specifice. Apar, verificabilă prin alte mijloace.
desigur, posibilitatea ca orice aşadar, în majoritatea chestionarelor

14
Conţinutul întrebărilor Întrebările de motivaţie numeroase situaţii, variantele sunt d.Uniformitatea
de opinie vizează aspecte ce ţin de aduc, în principiu, la cunoştinţa aşezate una sub alta, după textul întrebării şi a înregistrării
universul interior al individului, cercetătorului explicaţiile şi întrebării, şi sunt numerotate. răspunsurilor este avantajul de
cum ar fi părerile, atitudinile, interpretările subiectului cu privire Alegerea variantei potrivite se face cunoaştere cel mai important al
credinţele, aşteptările, proiectarea în la opiniile şi faptele sale, în prin încercuirea numărului - cu întrebărilor închise.
viitor, evaluările, ataşamentul faţă corelaţie cu stările mediului social funcţie de cod - din faţa variantei e.Evitarea erorilor
de valori, explicaţiile fenomenelor înconjurător şi cu evaluările acestor respective. De regulă, prin forma şi generate de operaţiile de
din jurul său, justificările şi stări, pe care individul le realizează fontul caracterelor, se evidenţiază în postcodificare
motivaţia acţiunilor etc. Termenul necontenit. Înregistrarea mod clar diferenţa între întrebarea f.Întrebările închise
de opinie este luat într-un sens mult răspunsurilor la respectivele propriu-zisă şi variantele de facilitează găsirea răspunsului
mai larg decât cel în care se întrebări necesită precauţii sporite, răspuns. potrivit. Avantajul derivă din
foloseşte în mod curent. fiind necesară consemnarea fidelă a Sistemul de variante al cunoscuta lege a psihologiei
Caracteristicile informaţiei declaraţiilor celor chestionaţi, adică oricărei întrebări închise trebuie să conform căreia oamenilor le este
conţinută în răspunsul la aceste utilizarea întrebărilor deschise. satisfacă un număr de condiţii mult mai uşor să recunoască ceva
întrebări este faptul că ea nu poate 2. După forma de înregistrare a elementare: decât să-şi amintească şi să
fi obţinută în mod direct prin alte răspunsurilor, se face, în principiu, a.El trebuie să fie reproducă acel lucru. Referindu-ne
metode decât cele ce fac apel la o distincţie între întrebările închise complet, în sensul că orice răspuns la întrebările de opinie, putem
comunicarea verbală cu subiecţii şi, şi cele deschise, primele fiind posibil trebuie să-şi găseacă locul în spune că omul mai uşor şi mai
deci, că verificarea celor afirmate acelea care oferă subiectului gama variantelor prevăzute. repede se regăseşte într-un model
de aceştia este o întreprindere variante de răspuns prefabricate, b.El trebuie să fie decât să definescă acel model ce-i
dificilă, posibil (uneori) de realizat respondentul urmând doar să o discriminatoriu, înţelegând prin este propriu.
doar prin metode indirecte. aleagă pe cea care se potriveşte aceasta că două situaţii semnificativ Esenţa disputei între
Al treilea tip de situaţiei sau opiniei sale, iar diferite trebuie surprinse în variante adepţii folosirii uneia sau alteia din
întrebări, anume întrebările de celelalte reclamând înregistrarea, de răspuns diferite. cele două categorii de întrebări :
cunoştinţe, au şi ele un specific cât mai fidelă şi cât mai completă, a c.El trebuie să fie 32. Numărul şi
foarte clar, ce nu permite nici o răspunsului dat de subiectul univoc, adică unui răspuns să-i ordinea întrebărilor în
confuzie cu celelalte, în speţă cele chestionat. În cazul anchetei şi, mai corespundă o singură variantă chestionar.
factuale, cu care par a se asemăna. ales, al sondajului de opinie, dintre cele oferite. Întrebarea referitoare
Ele pot fi utilizate şi ca culegerea şi interpretarea datelor Cel mai simplu sistem la numărul optim de întrebări ce ar
întrebări de control. Aşa cum o sunt realizate din perspectivă de răspuns la o întrebare închisă trebui să formeze un chestionar,
arată şi numele, acest gen de statistică; aceasta înseamnă că este cel cu două variante de întrebare pe care orice persoană fără
întrebări nu sunt adresate pentru a prelucrarea informaţiei dobândite răspuns, care, de regulă, pot fi experienţă de cercetare şi-o pune
aduce o informaţie propriu-zisă din printr-o întrebare deschisă trebuie interpretate în termenii Da/Nu. sau e tentat să o pună altora mai
partea respondentului, ci pentru a efectuată, finalmente, în acelaşi Folosirea acestui gen de întrebări versaţi în realizarea unor astfel de
verifica, a controla acurateţea mod ca şi pentru una închisă, deci este posibilă şi la întrebările studii, este, în sine, fără obiect, dat
răspunsurilor sale la alte întrebări. pornind de la stabilirea de factuale, când se cere precizarea fiind că un asemenea optim - dacă
Printre altele, ele pot fi folosite categorii în care este introdus existenţei sau inexistenţei unui există - depinde de o serie de prea
pentru a testa sinceritatea conţinutul răspunsurilor. lucru, efectuarea unei acţiuni etc., şi mulţi factori pentru a se putea
subiectului. În acest caz, într-un Deosebirea este că aceste categorii la cele de opinie, când subiectului i discerne o regulă generală.
limbaj mai tehnic, ele sunt se stabilesc după efectuarea se pretinde o formă foarte tranşantă Generală este poate doar
considerate şi ca “itemi de anchetei iar clasificarea de exprimare a părerii: e de acord constatarea că, de cele mai multe
minciună” (lie items), cel mai tare răspunsurilor se face de către sau nu cu ceva, are o opinie ori, din dorinţa de a “acoperi” cât
dintre aceşti itemi constituindu-l cercetător, pe baza analizei textului favorabilă sau nefavorabilă în mai bine conţinutul conceptelor
chiar întrebarea ce-i cere răspunsului. legătură cu altceva ş.a.m.d. În cele prin indicatori, tendinţa
subiectului să spună dacă a minţit Cele două întrebări mai multe cazuri însă, dacă e vorba cercetătorului este de a formula
sau nu vreodată, pe care am mai combinate dau trei soluţii posibile, de opinii, lucrurile sunt mai mai multe întrebări decât ar
invocat-o mai sus. dar şi o listă de pentru fiecare întrebare din complexe, evantaiul de răspunsuri recomanda-o condiţiile concrete de
titluri fictive de cărţi sau de nume chestionar: formând o scală ordinală, care desfăşurare a anchetei.
de autori, din care subiectul este pus a.se stabilesc a priori încearcă să surprindă gradual Factorii principali care
să menţioneze ceea ce a citit, categoriile de răspuns şi subiectul intensitatea unei opinii: măsura în fac să întâlnim, în practică, un
constituie un indicator al onestităţii alege; care oamenii sunt satisfăcuţi de un evantai extrem de larg de tipuri de
răspunsurilor sale în general. b.se stabilesc a priori aspect al vieţii lor, tăria cu care cred chestionare, de la cele compuse
O specie aparte de categoriile de răspuns iar în ceva, nuanţele în aprecierea doar din câteva întrebări până la
întrebări o constituie cele de operatorul, în funcţie de răspunsul activităţii unei personalităţi publice altele ce cuprind 200-300 de
motivaţie, care sunt, în înţelesul subiectului, alege varianta sau a unei instituţii etc. Dintre cele întrebări sau chiar mai multe, sunt,
foarte larg întrebări de opinie, dar “potrivită”; mai importante atuuri ale în principal următorii: obiectul
de o distinctivitate sporită. c.se stabilesc a întrebărilor închise menţionăm: cercetării (problema studiată), tipul
Relevanţa lor derivă din aceea că posteriori categoriile de răspuns, a.Rapiditatea şi cercetării, finalitatea acesteia,
sondează o zonă a subiectivităţii urmând a clasifica “la birou” uşurinţa prelucrării rezultatelor. beneficiarul rezultatelor, tehnica de
umane de o importanţă capitală, şi conţinutul răspunsurilor. Este o chestiune ce nu mai necesită anchetă, felul întrebărilor, resursele
anume cea a universului cauzal- Grafic întrebările nici o explicaţie, acest avantaj fiind materiale de care dispune
motivaţional al aprecierilor, deschise se evidenţiază în decisiv atunci când rezultatul unui cercetătorul, calitatea şi numărul
deciziilor şi acţiunilor umane. Deşi chestionar prin aceea că, după sondaj trebuie transmis operatorilor avuţi la dispoziţie,
există un strat motivaţional mai textul propriu-zis al întrebării, apare beneficiarului în timp de câteva zile timpul de care se dispune şi genul
superficial şi schimbător, putem un spaţiu liber în care operatorul de la data comandării lui. de populaţie căreia i se adresează
vorbi şi de o infrastructură sau subiectul (când e vorba de b.Uşurinţa completării chestionarul.
motivaţională mai solidă şi mai autocompletare) marchează chestionarului, adică rapiditate şi Referitor la tipul
stabilă, pe baza căreia se pot face răspunsul. Limitele de intervenţie atractivitate pentru subiecţi. Este un cercetării, adesea se face distincţia
predicţii comportamentale şi se pot permise operatorului sunt, de avantaj, de asemenea, extrem de între studii “explorative” şi studii
deci estima schimbări în opţiunile obicei, destul de reduse, lui cerâdu- puternic îndeosebi în cazul “explicative”. Primele vizează mai
oamenilor. Dacă, bunăoară, i-se reproducerea cât mai fidelă a anchetelor în scris, subiectului curând aspectele descriptive ale
cunoaştem motivele pentru care discursului subiectului. Doar atunci revenindu-i sarcina doar de a fenomenului şi deci nu pretind
indivizii simpatizează cu un partid când subiectul nu poate fi ţinut în înconjura nişte coduri sau a pune X- introducerea prea multor factori
sau cu o personalitate politică, frâu şi el ne oferă de o manieră mult uri în căsuţe, operaţii ce solicită suplimentari în cercetare,
putem anticipa mai bine ce alte prea amplă răspunsul, este permisă eforturi mentale şi motrice mult mai efectându-se, prin urmare, de
partide ori personalităţi ar putea înregistrarea selectivă sau rezumată. reduse decât completarea unui text. obicei, cu chestionare mai simple.
intra în aprecierea acestor indivizi Pentru întrebările c.Precizarea Orice cercetare se face
şi/sau ce ar trebui să facă partidele închise, formele de prezentare conţinutului întrebării, dat fiind cu un anume scop şi se adresează
şi personalităţile respective pentru grafică a variantelor de răspuns sunt faptul că variantele întregesc textul unui “beneficiar”. În genere, putem
ca să se întâmple acest lucru. destul de diferite. În cele mai ei propriu-zis. distinge anchetele făcute în scop

15
pur ştiinţific, de pe urma cărora deosebită în ancheta orală. Întrucât 4.cu toate acestea, structura nu trebuie interesate reducţionist, ca
rezultă articole ştiinţifice sau cărţi răspunsul la fiecare întrebare a generalizată a eului este permanent instituţii economice ori politice, ci
de care beneficiază întreaga chestionarului depinde nu numai de şi direct dependentă de ca instituţii sociale în general;
comunitate a specialiştilor, şi altele ceea ce a făcut omul sau de ceea ce comportamentul individului, -de aceea, asocierea indivizilor,
pur aplicative, comandate de o a gândit înainte de a intra în contact inclusiv de acţiunea spontană care este esenţa instituţiilor, are o
instituţie, un partid, un ziar etc. într- cu cercetătorul, ci şi de modul în generată de ‘I’ ; valoare intrinsecă, în calitate de
un scop foarte precis, cele care se stabileşte această relaţie 5.de aceea, personalitatea umană «mod al organizării sociale»;
cunoscute, de regulă, de publicul subiect-cercetător, de felul cum este dinamică şi deschisă, şi, «dacă -asocierea nu trebuie privită însă
larg ca “sondaje de opinie”. De subiectul o percepe şi îi evaluează nu ar exista aceste două faze ale ei numai că o bază a integrării, ci în
obicei, aceste din urmă studii, ce consecinţele pentru propria viaţă, (‘I’ şi ‘Me’), nu ar mai putea exista primul rând ca o condiţie a
sunt şi foarte strict circumscrise în este clar că ordinea întrebărilor nici responsabilitate conştientă şi libertăţii ; totuşi, întrucât
timp, utilizează chestionare mai devine o chestiune relevantă numai nici inovaţie în experienţa socială»; schimbarea raţională înseamnă
simple, cu un număr mai mic de în acest gen de anchetă, cea orală, 6.totodată, indivizii reuşesc numai depăşirea unor limite şi
întrebări. în cadrul căreia subiectul descoperă în grade diferite să «adopte» constrângeri, problema sociologiei
Referitor la natura succesiv problemele privitor la care atitudinea celuilalt generalizat, ceea este aceea a relaţiilor dintre aceste
întrebărilor, se poate aprecia că este chestionat. Astfel, cu fiecare ce face ca ordinea socială să se limite şi constrângeri pe de o parte
utilizarea întrebărilor închise, cu un întrebare ce i se adresează, constituie într-o ierarhie socială şi participarea activă a oamenilor în
număr mai mic de variante de imaginea sa asupra situaţiei în care verticală (structura politică) şi într- promovarea schimbării progresive
răspuns, este un factor ce se găseşte pus de anchetă se o varietate de «clase» orizontale pe de altă parte.
favorizează evident posibilitatea de modifică şi deci şi răspunsurile la (structura socioprofesională); Sociologia lui R.E.Park a
a spori mult numărul de întrebări. anumite întrebări - care răspunsuri 7.atât în cazul ierarhiei verticale, evoluat mai degrabă spre modul de
În general, la stabilirea sunt semnificativ influenţate de cât şi în cel al structurii abordare «ecologist» din cadrul
numărului de întrebări din această percepţie - pot fi altele socioprofesionale, relaţiile de Şcolii de la Chicago. Atât Park cât
chestionar este necesar să se decât atunci când întrebarea avea un competiţie sau cooperare sunt şi colaboratorii lui (E.Burgess,
evalueze timpul mediu reclamat de alt loc în acelaşi chestionar sau era reglementate de «atitudinile sociale L.Wirth, D.McKenzie şi E.Faris)
completarea efectivă a lui, plasată în cadrul altei succesiuni de organizate», în cadrul cărora mai definesc ecologia umană ca «ştiinţa
parametru ce nu poate depăşi, fără întrebări sau al altui chestionar, importante sunt cele bazate pe ce se ocupă de izolarea factorilor
riscul unor erori mari, anumite diferit ca şi conţinut al întrebărilor. «reacţii sociale comune», pe care geografico-demografici şi
limite. De pildă, un chestionar 33. Prima fază de Mead le numeşte instituţii; descrierea constelaţiilor tipice ale
aplicat “în piciare” (pe stradă, să dezvoltare a interactionismului 8.societatea ideală este una în care persoanelor şi instituţiilor pe care
spunem) nu poate să răpească simbolic sunt predominante aceste reacţii cooperarea acestor factori le
subiectului mai mult de 5-10 este cuprinsă în intervalul 1910- comune, şi ea poate fi realizată prin produce» (apud I. Ungureanu,
minute. Ancheta clasică desfăşurată 1950. generalizarea sau extinderea 1985, 288). Acest tip de sociologie
la domiciliu poate dura, fără Interacţionismul se dezvoltă sub «universului ei de discurs»; în variantă ecologistă se constituie
probleme deosebite, chiar şi o influenţa dominantă a lucrărilor lui 9.instrumentul principal al pe baza unei concepţii determinate
jumătate de oră, dar nu se C.Cooley şi H. Mead, apoi generalizării «universului de despre societate, şi anume –
recomandă depăşirea unei durate de W.Thomas şi R.Park. Atât Cooley discurs» este participarea consideră Ungureanu – concepţia
45 de minute decât în anumite cât şi Mead au fost preocupaţi de democratică a indivizilor la viaţa psihologist-interacţionistă (1985,
circumstanţe speciale, când analiza dimensiunilor şi societăţii; 289) :
subiecţii sunt stimulaţi să coopereze traiectoriilor evoluţiei sociale, 10.totuşi, această participare nu este --evoluţia socială presupune
folosindu-se diferite recompense. cercetând cu predilecţie, variabilele reală şi eficientă decât atunci când o conflictul permanent dintre
Ancheta prin telefon, de asemenea psihosociale ale evoluţiei. elită (intelectualii) provoacă grupurile sociale;
nu se poate extinde peste durata «reconstrucţia» universului de --acest conflict capătă forme
câtorva minute, decât dacă subiectul În 1930, G.Mead publica discurs, sensul democraţiei fiind determinate în spaţiu, datorită
a fost contactat în prealabil şi s-a un studiu asupra contribuţiei lui acela de generalizare prin însuşirea revoluţiei industrial-urbane;
fixat un moment de timp la care să Cooley la progresul gândirii sociale colectivă a noilor «atitudini --procesul prin care se manifestă
poată fi sunat pentru a susţine o americane. Teoria lui Cooley organizate»; conflictele sociale este unul de
discuţie telefonică mai lungă. devine astfel baza unei noi 11.de aici importanţa pe care Mead acomodare şi asimilare a grupurilor
Ordinea întrebărilor în concepţii interacţioniste aplicabilă o atribuie statului şi elitei aflate în conflict;
chestionar nu trebuie - şi nici nu unei serii largi de comportamente intelectualilor în reforma societăţii --rezultatul acomodării şi asimilării
este bine - să reproducă structura sociale, inclusiv «anormale», bazate americane interbelice. este un tip determinat de ordine
tematică a chestionarului. În nu pe introspecţie, ci pe observaţie Realizând o istorie a socială, care rezultă din înlocuirea
stabilirea succesiunii întrebărilor e şi experiment. Noua concepţie curentelor sociologice, inclusiv a competiţiei ecologice cu cea
nevoie să se ţină seama de o serie interacţionistă concepe societatea ca interacţionismului, B.Fisher şi economică;
de aspecte care favorizează pe o «realitate spirituală L.Strauss (1979, 463) identifică --aceasta ordine nu poate fi
comunicarea şi stimulează obiectivată», inclusiv în instituţii cinci presupoziţii ce ghidau identificată cu progresul;
cooperarea subiectului. De pildă, în sociale «out there», exterioare preocupările şi cercetările --progresul social înseamnă o
debutul chestionarului se individului şi relativ sociologice ale anilor ’20 la ordine socială mai raţională, adică
recomandă folosirea uneia sau mai constrângătoare faţă de el. Aşa se Universitatea din Chicago: una în care «barierele»
multor întrebări “uşoare”, la care naşte teoria psihosociologică a lui -schimbarea socială este comunicaţiei interindividuale să
oamenii răspund cu plăcere, cu G.H.Mead (1934, Mind, Self and inevitabilă, şi ea este provocată de poată fi depăşite;
scopul de “a sparge gheaţa” cât mai Society). industrializare, explozia urbană, --ceea ce este posibil prin
repede şi de a antrena subiectul în Iată care sunt principalele interacţiunea grupurilor rasiale, cunoaştere, dar şi prin
dialog. Dacă dintre întrebările- caracteristici ale acestei teorii, aşa profesionalizarea muncii; cu cât «compasiunea» unei elite
indicatori nu există nici una care să cum au fost ele descrise de către Ion comportamentul socio-uman este intelectuale faţă de grupurile
satisfacă astfel de cerinţe, se pot Ungureanu (1985, 282-285): mai precis subordonat unor norme deprivilegiate îndeosebi;
construi câteva în mod special cu 1.eul (the self) este conceput ca sau linii raţionale de acţiune, cu atât --esenţială pentru cunoaşterea
această destinaţie, chiar dacă, altfel, tensiune permanentă a persoanei schimbarea socială iminentă va sociologică este, de aceea, funcţia
nu sunt cu nimic utile cercetării. (‘I’) şi a personalităţii (‘Me’); putea fi mai uşor direcţionată socială a ştiinţei: aceea de a lărgi şi
Aşezarea întrebărilor 2.în timp ce ‘I’ este răspunsul progresist; generaliza «universul de discurs»,
în chestionar într-o formă “logică” organismului la cerinţele mediului -raţionalitatea schimbării nu poate aşa încât oamenii să poată acţiona
este evidentă pentru motivul că (formaţi din ceilalţi indivizi şi fi realizată deci fără raţionalizarea raţional dată fiind «transparenţa»
aceasta generează un efect de obiectele lor), ‘Me’ este ansamblul comportamentului individual; acest relaţiilor dintre ei.
consecvenţă sau de consonanţă a atitudinilor celorlalţi presupuse de lucru nu este posibil prin integrarea Aceste opt seturi de idei stau la
răspunsurilor, care depăşeşte cu individ; normativă a individului (pentru că baza, dacă nu a teoriei explicite a
mult gradul de consonanţă reală a 3.deşi acest ansamblu este fluid şi integrarea normativă ar obstrucţiona lui Park, cel puţin la baza
opiniilor oamenilor. permanent reconstruit, el este totuşi schimbarea), ci prin stimularea sugestiilor de cercetare pe care le-a
Ordinea în care sunt ordonat la nivelul societăţii în creativităţii individuale; făcut sociologiei urbane (ecologiei
întrebările aşezate într-un forma unui celalalt generalizat (the -indivizii au creat societatea, ei umane). Acestea se referă la aflarea
chestionar capătă o importanţă generalized other); construiesc instituţiile, iar acestea specificităţii complexului cultural

16
ce determină viaţa oraşului; la 34. A doua fază de Stabilitatea grupului sau a Asocierea dintre filosofia
determinarea tipurilor umane dezvoltare a interacţionismului consensului simbolic este fenomenologică întemeiată de
profesionale care rezultă din simbolic condiţionată şi de modul în care Edmund Husserl şi sociologie nu
diviziunea muncii, precum şi a se afirmă în sociologia americană la sinele se prezintă grupal, adică de are decât patru decenii, deşi o
raporturilor ce se stabilesc între începutul deceniului al şaptelea, formele de instituire în grup a perspectivă fenomenologică în
sentimente şi interese; la descrierea după o lunga perioadă de tăcere, persoanelor individuale. Este sociologie pare să fi apărut chiar
efectelor pe care asimilarea urbana prin H.Blumer, E.Goffman, necesar să existe o formă adecvată din lucrările publicate de Husserl
le are asupra relaţiilor sociale H.S.Becker, T.Shibutani, M.Kuhn, de manifestare relaţională a sinelui, înainte de 1940.
secundare şi asupra controlului A.M.Rose. care să corespundă situaţiei Astăzi, fenomenologia
social; la înţelegerea raporturilor În «Symbolic Interacţionism, interacţionare date. sociologică apare ca sinteza
dintre mediul urban şi Perspective and Method» (1969), Sinele, spune Blumer, dispune de contemporană a sociologiei
temperamentul locuitorilor (Park, H.Blumer reia tradiţia capacitatea de autoinstituire, ceea interpretative weberiene, a metodei
Burgess, McKenzie, 1970, 2). interacţionistă şi reconstruieşte ce implică identificarea sinelui în fenomenologice dezvoltate de
Scopul sociologiei urbane teoria lui Mead ca o «alternativă» la raport cu el însuşi şi cu alţii. Husserl şi a unor teze avansate de
a lui Park era identificarea structural-funcţionalism (curent ce Instituirea sinelui se realizează fie H.Mead sau de interacţionismul
modalităţilor de încorporare a devenise dominant în sociologie, în prin asocierea individuală de simbolic actual.
raţionalităţii şi progresului în viaţa anii de «tăcere» ai semnificaţii sau simboluri (de Inflenţele orientării
socială în general, şi în urbanizare interacţionismului simbolic. Teoria exemplu, numele persoanelor, fenomenologice în sociologia
în special. La baza schimbării se lui Blumer este, de fapt, o gestica, particularităţile contemporană nu pot fi ignorate :
află conflictul dintre grupuri, «reconstrucţie» a ideilor lui Mead, vestimentare) fie prin prezentarea a)- în primul rând, fenomenologia a
rezolvabil prin intensificarea problema centrală rămânând personală în grup în aşa fel încât să produs o redirecţionare a atenţiei
comunicării. Prin comunicare se interacţiunea socială. Blumer corespundă propriei identităţi şi sociologiei către studiile
dezvoltă conştientizarea intereselor statuează următoarele premise aşteptărilor celorlalţi. Aceasta microsociologice, către analiza
şi strategiilor, se generează o fundamentale ale interacţionismului implică şi adoptarea unui rol (role- cunoaşterii comune ca sursă a
«comunitate a discursului» care simbolic: taking) care să corespundă teoriei sociologice sau către actorul
conduce la consens şi progres. Deşi aşteptărilor simbolice ale celorlalţi social activ, concret. Caracteristice
sugestiile lui Park sunt direcţii a) fiinţele umane faţă de rolul preluat (apud abordării sociologice
valabile ale cercetării sociologiei acţionează faţă de Vlăsceanu, 1982, 104-108). fenomenologice sunt analizele
urbane, în ceea ce priveşte relevanţa lucruri pe baza Interacţiunea este microsociologice ale grupurilor,
lor pentru ameliorarea social- semnificaţiilor pe care neproblematică dacă se desfăşoară organizaţiilor sau ale unor procese
morală şi progresul social real al lucrurile le au pentru în conformitate cu modul de sociale cum sunt: comunicarea şi
societăţii, cercetările urbane ale ei; instituire a sinelui şi există intercomunicare umană, geneza şi
Şcolii de la Chicago s-au dovedit a b) semnificaţia deriva din compatibilitate între acesta şi modul evoluţia sistemului de credinţe şi
fi limitate (insuficiente şi, uneori interacţiunea socială; de instituire a sinelui altuia. În caz valori, cunoaşterea socială comună,
contradictorii). c) semnificaţiile sunt contrar, interacţiunea devine integrarea microsocială, alienarea,
Care este punctul originar al modificate de problematică: va fi necesară identitatea socială, devianta.
insuficienţei concepţiei ecologiei interpretările utilizate detalierea unui proces de negociere b)- în al doilea rând, la nivel
umane ? de persoane în situaţii simbolică pentru a ajunge la metodologic, fenomenologia a
Răspunsul îl reprezintă concrete (1969, 2). stabilirea regulilor de interacţiune. reasertat principiul
obsesia lui Park pentru ordinea Oamenii îşi orientează acţiunile în Astfel de reguli pot fi de natură « individualismului metodologic »
morală. Ca tip de comunitate, oraşul funcţie de modurile în care juridică, morală sau referitoare la şi cerinţa formulării instrumentelor
este văzut de Park din manipulează semnificaţii sau «eticheta», adică la interacţiunea de investigaţie din perspectiva
perspectiva «structurii morale» simboluri. În procesul manipulării bazată pe politeţea ocaziilor semnificaţiilor reale vehiculate de
identificate cu natura umană şi faţă de semnificaţii, oamenii ajung la ceremonioase. Regulile «cunosc oameni în viaţa lor reală.
de care structura fizică a oraşului consensuri simbolice pe baza variaţii de la un strat social la altul În peisajul sociologiei
este doar o expresie (Park şi colab., acordului realizat prin negocieri şi sau de la ţară la ţară, conferind contemporane se disting astăzi mai
1970, 4). Determinantele naturii schimburi reciproce. Odată relaţiilor sociale specificitate şi multe variante ale sociologiei
umane sunt psihologice consensul realizat, conduita făcând problematică instituirea fenomenologice, între care au loc
(afectivitate, dorinţă, agresiune, individuală sau colectivă se sinelui în interacţiuni care depăşesc adesea dispute teoretice,
spontaneitate, instinct). Atât desfăşoară sub forma obiceiurilor, graniţele consensului simbolic de metodologice şi ideologice (C.
structura socială cât şi cea fizică a tradiţiilor, ritualurilor. apartenenţă. De aici rezultă şi Zamfir, L. Vlăsceanu, 1993, 579-
oraşului rămân «derivate» (expresii) La rândul lor, acestea pot fi analiza comparativă a 580).
ale structurii morale. Deşi viata schimbate «întrucât persoana comportamentelor simbolice, 1)- O primă direcţie a
urbană naşte un nou tip de umană dispune de capacitaţi interacţionare şi diversificate sociologiei fenomenologice este
solidaritate sociala bazată, în interpretative şi creatoare, adică e situaţional, grupal, comunitar» preocupată de analiza construcţiei
principal, pe comunitatea de o fiinţă raţională, generatoare de (Vlăsceanu, 1982, 103). Blumer sociale a realităţii prin procesele de
interese, pentru Park, interesele sunt simboluri şi semnificaţii » ajunge astfel la o «confundare a obiectivare, exteriorizare
numai «realul social abstract» ce se (Vlăsceanu, 1982, 102). Se disting perspectivei psihologice de analiza (instituţionalizare), şi interiorizare a
suprapune sau nu peste «rolul social astfel pe de o parte comportamentul a realităţii sociale cu cea activităţilor sociale realizate în
concret» reprezentat doar de uman organizat, «dirijat rutinier» de sociologică» (T.Vaughan şi lumea vieţii cotidiene a oamenilor.
sentimente. Din această perspectivă, reguli, tradiţii, obiceiuri, ritualuri şi L.Reynolds, 1970). Astfel, Th. Luckmann şi P. Berger
«realul abstract» poate fi studiat tot pe de altă parte comportamentul C.McPhail şi C.Rexroat demonstrează că, în ciuda
din punct de vedere psihologic, ca interpretativ, activ, constructor de (1979) critica interacţionismul subiectivităţii ei, realitatea socială
scopuri încorporate într-un obiect. simboluri. Tranzacţiile simbolice simbolic al lui Blumer conţine un sistem de constrângeri şi
Pentru Park, conservarea ordinii desfăşurate grupal ataşează considerându-l atât o oscilaţie între de control social prin care anumite
sociale este determinată de obiectelor semnificaţii. Atunci când un idealism subiectiv (lumea socială grupuri sociale reuşesc să se
sentimente (aceasta este, de altfel, şi simbolurile şi semnificaţiile sunt depinde de modul în care e impună în structura societăţii,
funcţia socială principală a lor), în definite consensual, grupul dispune percepută) şi un realism naiv, cât şi devenind dominante din punct de
timp ce interesele au o importanţă de stabilitate, iar acţiunile o concepţie solipsistă datorită vedere politic, ca urmare a
deosebită în schimbarea socială (din individuale converg în forma ignorării reciprocităţii monopolizării universului « sacru »
cauza mobilităţii sociale crescute pe acţiunilor comune sau colective. perspectivelor şi a accentuării al « lumii vieţii » oamenilor (valori
care a produs-o oraşul, ca şi Atunci, când în grup, definiţiile introspecţiei analitice. A.Gouldner ultime, norme generalizate,
operaţionalizării sentimentelor prin simbolurilor sau regulilor stabilite (1973) critica tendinţa legitimări culturale) (apud C.
interese şi bani). Astfel, consideră prin negocieri sunt vagi, când interacţionismului simbolic de Zamfir, L. Vlăsceanu, coord., 1993,
Park, este generată «mulţimea», ale grupul se confruntă cu o nouă exagerare a analizelor microscopice 579).
cărei interese sunt subordonate perspectivă sau în grup a apărut o interacţionare în defavoarea celor 2)- A doua variantă a
pieţei şi speculaţiei financiare (apud nouă persoană, atunci pot apărea şi macrostructurale. sociologiei fenomenologice este cea
I. Ungureanu, 1985, 290). stări de conflict sau contradicţii 35. Directiile a dramaturgiei sociale reprezentată
(Blumer, 1969, 16-20). fenomenologiei sociologice. de E. Goffman. Sociologul
american analizează procedurile de

17
creare şi abilitare a vizibilităţii Istoriografia şi alte
sociale, prin care structurile sociale discipline şi-au constituit
pot fi mobilizate în direcţia vizată discursurile, şi continuă să o facă,
de interesele actorilor (cele mai prin analiza şi interpretarea
multe dintre aceste proceduri fiind documentelor scrise şi arheologice.
similare celor folosite de actori Studierea ştiinţifică a documentelor
dramatici în tentativa lor de a sociale, nu doar a celor oficiale, ci
convinge publicul că realitatea este şi ale lumii practice obişnuite, a
ea însăşi o lume a aparenţelor). devenit o direcţie principală şi în
Când aceste proceduri sunt discipline ca antropologia,
analizate din perspectiva eficienţei sociologia şi psihologia socială,
lor în viaţa cotidiană a oamenilor, doar de câteva decenii încoace, cu
sociologia fenomenologică se toate că existau preocupări încă din
concretizează în neopraxiologie anii ‘20.
(văzută astfel ca abordare Documentele pot fi
sociologică extremistă desprinsă clasate potrivit mai multor criterii,
treptat din fenomenologie). din punct de vedere al analizei lor
3)- A treia variantă a sistemice în disciplinele
sociologiei fenomenologice este socioumane: după vechime, după
sociologia reflexivă. În cadrul destinatar, după accesibilitate, după
acesteia, A. Gouldner, mizând pe gradul lor de încredere. S. Chelcea
legătura dialectică dintre tipificaţii (1993) reţine patru criterii pentru
şi tipurile sociologice (deci, pe clasificarea documentelor sociale:
caracterul reflexiv al cunoaşterii natura, conţinutul, destinatarul şi
sociologice), îşi formulează drept emitentul. După natura lor, ele pot
scop constituirea instrumentelor fi scrise (texte propriu-zise) sau
ştiinţifice necesare cercetătorului nescrise (obiecte, imagini,
pentru a-şi putea integra propria simboluri), după conţinutul
cunoaştere în cultura de ansamblu a informaţional, cifrice (în
unei societăţi (contribuind astfel la preponderenţa cifrelor, a graficeor)
dezvoltarea culturală a omului şi la sau necifrice (în limbajul natural),
umanizarea societăţii). după destinatar, personale sau
4)- O a patra variantă a publice, iar după emitent, oficiale
sociologiei fenomenologice este şi (emise de guvern sau alte autorităţi
interacţionismul simbolic în măsura de stat) sau neoficiale.
în care cercetătorii acceptă Din punct de vedere al
principiul reciprocităţii abordării calitative, conversaţiile
perspectivelor propus de A. Schutz, cotidiene constituie un gen de
respectiv obligativitatea cercetării document cu totul important în
sociale de a privi realitatea atât ca înţelegerea derulării concrete a
acţiune căt şi ca « Act » atât, din vieţii sociale.
perspectiva actorului, cât şi din Diversele tipuri de
aceea a constrângerilor sociale la documente au făcut obiectul mai
care se supune acesta. multor genuri de analize, din
În concluzie, deşi perspectiva disciplinelor
sociologia fenomenologică are socioumane importantă fiind
meritul de a fi reabilitat statutul distincţia dintre analiza cantitativă
cunoaşterii subiective în ştiinţa şi (cunoscută şi sub numele de analiză
viaţa socială, « prin procedeele de de conţinut) şi analiza de tip
analiză şi interpretare pe care le calitativ.
propune şi le utilizează, ea nu
reuşeşte întotdeauna să depăşească
limitele abordării psihologice a
societăţii, integrarea analizei
microsociologice cu analiza
macrosociologică (la care
cercetătorii fenomenologi îşi
propun să ajungă), rămânând încă
problematica şi dificilă ». (C.
Zamfir, L. Vlăsceanu, coord., 1993,
580)
36. Tipuri de documente
Ca şi în cazul celorlalte
metode, vom spune că oamenii, în
viaţa de zi cu zi, nu numai că
produc inevitabil documente, în
sens larg, adică lasă continuu urme
ale activităţii lor, dar la modul
spontan le şi analizează şi
interpretează (scriem şi citim
scrisori, jurnale, facem inferenţe din
felul în care sunt decorate şi
aranjate locuinţele etc.). Practica
socială cunoaşte, în acelaşi timp, şi
modalităţi mai sistematice de studiu
al documentelor (dosare, dări de
seamă, lucrări scrise). Aproape
necontenit suntem judecaţi şi
apreciaţi - informal şi instituţional -
prin ceea ce producem.

18