Examinare Modul I MA -Fundamente teoretice si metodologice ale politicilor educationale

Profesor univ. Carmen Mihaela Cretu

Fundamente teoretice și metodologice ale politicilor educaționale

(modulul I)

Masterand: Nistor Maria

Anul I, Grupa II

1. Enumerați 4 modalități de manifestare a influenței politicului asupra câmpului

educațional.
 controlul exercitat de stat sau de anumite grupări guvernamentale;
 repartizarea resurselor financiare și umane;
 orientarea reformelor de învățământ;
 adoptarea curriculum-ului național de către comisiile/consiliile numite de structurile
guvernamentale de resort.

2. Enumerați principalele surse științifice și ideologice ale constituirii disciplinei politici

educaționale. Descrieți una dintre aceste ideologii (200-300 cuvinte).

- Liberalismul
- Conservatorismul
- Socialismul modern și comunismul
- Totalitarismul fascist
- Ideologiile postmodernității

Liberalismul

Principala caracteristică a liberalismului este respectarea şi promovarea libertăţii individuale

prin încercarea de a garanta egalitatea de şanse într-o societate tolerantă. Apariţia sa, estimată
acum 300 de ani, a fost o reacţie împotriva conformismului religios şi a absolutismului rangului
social conferit de originea familială. Perspectiva liberală asupra educaţiei se fundamentează pe
principiul că fiecare persoană ar trebui să aibă şanse egale la succes. Liberalismul susţine
competiţia, libera concurenţă în condiţii de egalitate de şanse. Ca atare, monopolurile care
1
Examinare Modul I MA -Fundamente teoretice si metodologice ale politicilor educationale
Profesor univ. Carmen Mihaela Cretu

blochează competiţia (economică, comercială, turistică, etc.), legile în favoarea unor grupuri
aristocratice sau oligarhice, discriminarea de rasă, gen, religie, etc. sunt considerate obstacole în
faţa afirmării libere a persoanei.

Pe parcursul istoriei sale, în cadrul liberalismului s-au conturat numeroase orientări distincte,
ce au avut impact puternic asupra organizării sistemelor educaţionale sub guvernările liberale.
Curentele ideologice liberale ale secolului XIX sunt Utilitarismul (J. Bentham şi J.S.Mill),
Liberalismul neoclasic (H.Spencer, W.G.Sumner) şi Liberalismul bunăstării (T.H.Green). În
secolul XX liberalismul bunăstării a devenit ideologia dominantă în lumea vestică, fără a se
consemna alte orientări ideologice, cu excepţia unei tendinţe de apropiere de neoclasicismul
liberal şi chiar de conservatorism, reprezentată de Margaret Thatcher în Anglia şi Ronald
Reagan în SUA. Statul bunăstării pentru care pledează ideologia liberală se diferenţiază
major de cel ideologizat de socialism. Liberalii bunăstării susţin statul bunăstării pe bazele
proprietăţii private şi a competiţiei economice de tip capitalist.
Accentele liberalismului de azi sunt puse pe egalitatea şanselor (prin susţinerea şi dezvoltarea
programelor de discriminare pozitivă) şi pe accentuarea responsabilităţii individului de a
promova binele comunitar. Astfel, una dintre temele principale ale campaniei electorale a lui
Bill Clinton pentru alegerile prezidenţiale din 1992 a fost oferirea sprijinului financiar pentru

studii în învăţământul superior tinerilor care se angajează ca voluntari, în diferite servicii

publice, civice.
În ciuda numeroaselor divizări ideologice contradictorii din interior, liberalismul rămâne o
singură ideologie, fundamentată pe pledoaria pentru respectarea libertăţii individuale.

2
Examinare Modul I MA -Fundamente teoretice si metodologice ale politicilor educationale
Profesor univ. Carmen Mihaela Cretu

3. Comentați o contribuție a lui Ștefan Bârsănescu la constituirea disciplinei Politici

educaționale în România (aprox. 200 cuvinte).

Savantul român face distincţia dintre actele de politică educaţională şi sistemul unitar şi
coerent de politică educaţională: "Am definit... politica culturii ca o sumă de măsuri de
guvernare. Acestea însă -pentru a reprezenta o politică culturală- nu pot fi o simplă sumă
aritmetică, ci trebuie să constituie o totalitate organică, sau mai precis, o coerenţă logică, care
se realizează 1) printr-un spirit călăuzitor ; 2) printr-o organizare și 3) o tehnică."
Spiritul călăuzitor este sensul sau direcţia generală a politicii, "e scopul urmărit, e credinţa ei
cea mai înaltă în năzuinţele superioare ale unei politici culturale; el trebuie să o anime, să o
unifice şi să o inspire până la cele mai îndepărtate elemente..." . Organizarea politicii culturii
este considerată "o lucrare esenţială şi grea: organizarea trebuie să fie o continuare, o
dezvoltare şi amplificare a spiritului unei politici culturale; acestuia, ea trebuie să-i corespundă
până în cele mai mici detalii". Tehnica este concepută ca "sumă de acţiuni şi mijloace" prin care
politica îşi serveşte scopurile şi care sunt dictate tot de spiritul ei general: "Din el se inspiră
educatorul, alegând sistemele de educaţie şi sistemele de învăţământ, metodele, orariile,
cunoştinţele, în sfârşit toate elementele de tehnică, menite să servească şi să realizeze scopurile
politicii culturii." Existenţa sau nonexistenţa legăturii dintre cele trei componente se instituie, în
viziunea autorului în "prim criteriu obiectiv de judecare a politicii culturale din România", în
perioada 1918-1937: "Când între spiritul, organizarea şi tehnica culturală există o continuitate şi
o consecvenţă, când ultimele sunt dezvoltări ale celui dintâiu, atunci se realizează un sistem
unitar de politică culturală şi se garantează rodnicia ei, atunci cheltueala statului, speranţele
naţiunii în şcoală şi truda educatorilor n-au fost în zadar"

4. Precizați trei asemănări și trei deosebiri între modelele de explicare a rolului statului în
domeniul politicilor educationale: pluralismul, marxismul și elitismul.
Asemănări:

 Marxismul și elitismul se bazează pe ideea că puterea nu este răspândită în societate;

 Principiul ierarhizării este prezent atât în modelul elitist cât și în modelul pluralist;
 În elaborarea unei politici educaționale, statul va ține cont de structurile și valorile
culturale, instituțiile existente și nivelul de dezvoltare economica a societății.
Deosebiri:
Examinare Modul I MA -Fundamente teoretice si metodologice ale politicilor educationale
Profesor univ. Carmen Mihaela Cretu

 În modelul elitist există grupuri de putere între care funcționează legături profunde și
complexe, între clasele sociale din cadrul marxismului există relații conflictuale;
 Modelul marxist pune accentul pe finalitatea activității statului și nu pe conținutul
politicilor publice punctuale, în timp ce pluralismul trebuie să fie conceput după anumite
politici publice;
 Elitele, spre deosebire de grupările pluraliste sau marxiste, prezintă o legătură puternică
în luarea deciziilor, având anumite interese comune.

5. Precizați și argumentați pe scurt (aprox. 100 cuvinte) o consecință a globalizării

educației pentru câmpul educațional românesc.

Un efect evident al globalizãrii l-a reprezentat tehnologiile informaționale și

comunicaționale (e-mailul, internetul, video-conferințele). Acestea au creat alternativa plauzibilã
a e-learningului. Tehnologia informaționalã creeazã posibilitatea ca studiile superioare și uneori
cele liceale sã fie independente de contextul spațio-temporal. Modelele de educație la distanțã
cãștigã popularitate, mai ales în rândul studenților non-tradiționali (care vor sã evite
determinismul spațio-temporal) și a celor care fac studii concomitent cu implicarea în activitatea
profesionalã. Pericolul dezinstituționalizãrii, cel puțin la nivelul școlii elementare, este totuși o
exagerare, ca și ipoteza înlocuirii totale a profesorului de învãțarea asistatã pe calculator și
software-ul educațional sau a înlocuirii școlii tradiționale cu cea virtualã. Deprinderile
elementare de muncã intelectualã trebuie dobândite și aici rolul unui profesor bun este
incontestabil.
Examinare Modul I MA -Fundamente teoretice si metodologice ale politicilor educationale
Profesor univ. Carmen Mihaela Cretu