Prof. dr.

Dan Dobreanu: „Incidența și severitatea bolilor pe care trebuie să le tratăm rămân

în continuare mari”

Rep.: D-le profesor, am remarcat în CV-ul dumneavoastră că „v-ați întâlnit” practic toată cariera
cu domeniul cercetării. Ce înseamnă cercetare în secolul XXI pentru un cardiolog?

Prof. dr. Dan Dobreanu: Cercetarea reprezintă o componentă indiscutabilă a cardiologiei

moderne. Ce înseamnă concret această cercetare este un răspuns mult mai complex. Pe de-o parte,
este vorba despre cercetarea fundamentală, menită să contribuie la înțelegerea mecanismelor
intime ale bolilor și la conceperea de noi tratamente. Din acest punct de vedere, cardiologia
zilelor noastre suferă o schimbare radicală, deplasându-se tot mai mult dinspre terapia
farmacologică, chimică, înspre terapiile biologice.

Pe de altă parte, este vorba despre cercetarea clinică, menită să valideze aplicarea practică a ceea
ce ne oferă cercetarea fundamentală. Cardiologia modernă se desfășoară astăzi sub semnul a ceea
ce numim „medicina bazată pe dovezi”, concept care subliniază faptul că nu avem încă (și
probabil nu vom avea niciodată) un model experimental atât de perfect încât să verifice modul în
care datele oferite de cercetarea fundamentală vor funcționa aplicate pe pacient. Studiile clinice
randomizate cu grup control își propun tocmai să valideze, lipsit de subiectivism, beneficiul
intervențiilor terapeutice îndeosebi asupra obiectivelor „solide” de morbi-mortalitate.

Înaintea componentei financiare, mult mai importantă este resursa umană

Rep.: Vedeți un viitor al cercetării aici la Tîrgu Mureș?

Prof. dr. D.D.: Categoric există premizele pentru un viitor în cercetarea cardiologică din Tîrgu
Mureș. În primul rând, prin faptul că aici funcționează unul dintre Institutele de referință din
România în cea ce privește asistența medicală în cardiologie. Apoi, datorită faptului că în mediul
academic din Tîrgu Mureș, cardiologia a fost totdeauna unul din domeniile de referință. Și poate
nu în ultimul rând datorită faptului că, de câțiva ani în cadrul UMF Tîrgu Mureș, există un centru
de cercetare fundamentală axat tocmai pe patologia cardiovasculară. Modul în care însă vom
reuși să valorificăm aceste premize depinde de noi toți și succesul nu este de la sine înțeles.

Cum stăm cu inima în România…

Rep.: Șef de clinică, cardiolog, profesor universitar, cercetător; funcții de conducere, practică și
cercetare toate în același domeniu medicina, mai exact cardiologie. Puteți deci emite o părere
avizată: Cum stăm cu inima în România?

Prof. dr. D.D.: Din păcate, stăm foarte prost. În absența unor politici sanitare coerente adresate
modificării stilului de viață și prevenției în general, România rămâne unul dintre liderii europeni
în ce privește mortalitatea prin boli cardiovasculare. Faptul că în ultimii ani reușim să ne aliniem
standardelor civilizate în ceea ce privește terapiile pe care le oferim pacienților noștri nu poate
compensa faptul că de fapt incidența și severitatea bolilor pe care trebuie să le tratăm rămân în
continuare mari.

Rep.: Care este rolul Institutului inimii observând aceste modificări în rândul populației? Spre ce
tipuri de afecțiuni credeți că va fi necesară o atenție sporită din partea IUBCvT în viitor?
Prof. dr. D.D.: Rolul unei asemenea instituții este în primul rând de a oferi pacienților accesul la
terapiile de vârf în domeniul patologiei cardiovasculare, adresându-se mai ales pacienților care nu
au cum să fie rezolvați la nivelul centrelor teritoriale.

Școala de cardiologie din Tîrgu Mureș

Rep.: D-le profesor, care ar fi întrebarea care nu v-a fost pusă, dar la care ați vrea să răspundeți?

Prof. dr. D.D.: Aș fi așteptat poate o întrebare legată de școala de cardiologie din Tîrgu Mureș.
Pentru că nimic nu se poate naște fără o bază și nimic nu are valoare dacă nu se continuă la un
nivel superior. Noi, cei care profesăm acum ne-am format la școala profesorului Corneliu Dudea,
a profesorului Simion Cotoi și a profesorului Constantin Georgescu. Și fiecare dintre noi, cei
aflați acum la maturitate, avem discipoli care promit să ne depășească. Speranța mea este ca ei să
confirme această promisiune.