Reglarea activitatii renale

Variatiile asupra cantitatii de urina pe 24h si asupra concentratiei diferitelor substante din urina
se produc ca urmare a interventiei atat a factorilor nervosi cat si a celor umorali. Actiunea acestora
exercitandu-se de cele mai multe ori in mod conjugat.
REGLAREA NERVOASA. Rinichiul primeste o bogata inervatie simpatica si parasimpatica, anumite
terminatii nervoase ajungand pana in vecinatatea celulelor tubulare renale. Rolul filetelor nervoase
simpatice este foarte bine cunoscut, actionand atat asupra arteriolei aferente cat si a celei eferente de la
nivelul capsulei Bowman. Atunci cand cantitatea de epinefrina si norepinefrina de la nivelul capsulei
Bowman este redusa, efectul vasoconstrictor se exercita mai ales asupra arteriolei eferente si ca urmare
valoarea ultrafriltrarii glomerulare este marita. Atunci cand epinefrina si NE sunt in cantitate crescuta,
efectul vasoconstrictor se exercita asupra ambelor teritorii arteriale, iar efectul consta in diminuarea
pana la sistarea filtrarii glomerulare.
Presiunea sangelui de la nivelul vaselor renale va regla hemodinamica de la acest nivel deoarece
celulele musculare modificate de la nivelul aparatului juxsta-glomerular vor influenta secretia de renina,
aceste celule comportandu-se ca presoreceptori. Cand presiunea este scazuta sunt excitati receptorii de
la nivelul arteriolei aferente, acestia vor determina secretia de reninta de la aparatul jux-glom care mai
departe va secreta angiotensina 1. O parte de angiotensina 1 ramane la nivel renal fiind considerata
hormon intrarenal iar cea mai mare parte va determina formarea de angiotensina 2 si apoi de
aldosteron. Efectul vasopresor al angiotensinei 2 este chiar mai puternic decat cel al NE.
Stimularea nervilor renali determina eliminearea de sare odata prin modificarea conditiilor de
irigatie renala la nivelul arteriolei aferente si eferente sau prin actiune directa asupra celulelor tubulare
renale.
REGLAREA UMORALA. Actiunea diferitilor hormoni (ADH, aldosteron, si factorul natriouretic
atrial) se exercita, fie direct asupra rinichiului, fie indirect prin modificare factorilor care regleaza
distributia apei si a substantelor minerale in organism.
ADH-ul. Actiunea diuretica a ADH rezulta in urma cresterii reabsorbtiei de apa la nivelul
segmentului distal al nefronului (tub distal si colector). Aceasta reabsorbtie se face in proportie de 15%
din totalitatea filtratului glomerular si reprezinta reabsorbtie facultativa a apei. La nivelul tubului renal,
cuplarea ADH-ului cu receptori de la acest nivel este urmata de activarea adenilat-ciclazei si cresterea
concentratiei intracitoplasmatice de 3-5 AMP ciclic. Adenilat ciclaza este o enzima situata la nivelul
membranei celulare care in prezenta ionilor de Mg transforma ATP-ul in 3-5 AMPc. Ca urmare a acestui
fenomen, poate creste eliberarea ionilor de Ca la nivelul membranei celulare urmata de agregarea
canalelor de apa de la nivelul tubilor uriniferi si cresterea consecutiva a reabsorbtiei de apa de la acest
nivel.
Stimularea osmoreceptorilor de la nivelul tubilor distali va stimula hipotalamusul, acesta va
influenta descarcarea de ADH din neurohipofiza, va urma efectul asupra tubilor distali si colectori
constand in reabsorbtia apei si eliminarea de saruri minerale. Presiunea osmotica va scadea si acest
lucru va stimula osmorecetorii.
Aldosteronul. In cantitati normale determina vasoconstrictie in teritoriile vasculare renale, si
prin actiune directa, si prin potentarea actiunii NEpi. Efecte: se producea scaderea eliminarilor de sodiu
si cresterea eliminarilor de potasiu, atat la nivel renal dar si la nivelul glandelor sudoripare si salivei.
Actiunile aldosteronului se exercita si asupra tubuli contort distal, stimuland reabsorbtia ionilor de Na si
eliminearea in lumenul tubilor distali a ionilor de potasiu. Actiunea aldosteronului in cantitate mai mica
se exercita si asupra tubului contort proximal si in tubii colectori.
Peptidul natriouretic. Determina scaderea volumului sanguin la nivel renal si consecutiv presiunii
sangelui la acest nivel prin cresterea diurezei, prin cresterea eliminarilor de Na si vasodilatatiei
arteriolare. Actiunile se exercita prin:
1. Inhibarea eliberarii de ADH de la niv neurohipofizei
2. Relaxarea musculaturii netede de la nivel renal
3. Inhibarea reabsorbtiei de apa si Na la nivelul tubilor uriniferi
4. Inhibarea secretiei de renina
5. Scaderea secretiei de aldosteron de la nivelul zonei glomerulare a corticosuprarenalei.
Parathormonul. Prin efectele sale renale intervine in mentinerea echilibrului fosfocalcic. Sub
actiunea parathormonului se stimuleaza excretia ionilor de fosfor prin 2 mecanisme: inhibarea
reabsorbtiei de fosfor la nivelul tubului contort proximal; stimularea secretiei de fosfor in tubii uriniferi.
PTH creste capacitatea renala de reabsorbtie a ionilor de Ca prin actiunea pe ramurile ascendente a
ansei Henle si la nivelul tubului contort distal, creste reabsorbtia ionilor de Mg la niv ramurii ascendente
a ansei Henle. Parathormonul isi realizeaza efectele prin actiune metabolica directa asupra celulelor
tubulare renale. La nivelul tubului contort proximal exista receptori specifici pt actiunea PTH si vor
influenta la acest nivel reabsorbtia ionilor de Ca si P. PTH este in stransa legatura si cu vit D3
(colecalciferon), pth-ul fiind ca o stimulina a secretiei de vit D3 activata adica 1,25
dihidroxicolecalciferon (forma activata). Acesta actiune se realizeaza prin intermediul efectului de
stimulare asupra eliberarii fosfatilor la nivel renal, iar scaderea concentratiei plasmatice a fosfatilor este
urmata de stimularea formarii de vit D3 activat.
Calcitonina. Stimuleaza reabsorbtia ionilor de Ca la nivelul ramurii ascendente a ansei Henle ca si
la nivelul tubilor distali.
Glucocorticoizii. Favorizeaza eliminearea excesului de apa din cresterea ultrafiltarii glomerulare
si prin efect tubular direct in urma careia creste permeabilitatea pt apa la acest nivel in lipsa ADH-ului.
Alti hormoni: hormonii tiroidiei actioneaza la nivelul capsulei Bowman, iar hormonii sexuali
(estrogenii in special) actioneaza la niv tubului contort proximal influentand procesele de reabsorbtie
tubulara