Menținerea în formă,traume

și reabilitare.
Licența Pro UEFA selecționata WU-19
Antrenor:Stețenco Alina
 ACCIDENTELE JUCĂTORILOR DE
FOTBAL
În condiţiile practicării fotbalului actual, datorită angajamentului
total, jucătorii sunt expuşi uneori la accidentări, care se produc mai rar
în antrenamente, dar destul de frecvent în jocurile oficiale.
Se cunoaşte faptul că în jocul de fotbal întâlnim aproximativ 29-
36% din totalul traumatismelor sportive.
Patologia specifică jocului de fotbal se grupează în trei categorii,
şi anume:

a) leziuni macrotraumatice;
b) leziuni microtraumatice;
c) leziuni hiperfuncţionale
 Leziunile macrotraumatice pot fi acute sau cronice. Cele acute
sunt în principal caracterizate de o instalare brusc ă şi precis ă într-un anumit
moment desfăşurării antrenamentului şi jocului. Sunt considerate
externe cele la care agentul traumatic mecanic provine din exterior, cu acţiune directă
sau indirectă,şi interne, cele la care nu exist ă element extern (de
exmplu, rupture musculară
Leziunile microtraumatice sunt acelea care au drept cauză un
traumatism de intensitate minoră.
Cauzele care le produc pot fi legate de terenul de joc (înghe ţat,
denivelat, prea moale sau prea dur), de condi ţiile meteorologice nefavorabile,
de echipamentul necorespunzător (crampoane improprii terenului
de joc etc.), de acţiunile adversarului (atac ă neregulamentar sau love şte
din cauza unor carenţe tehnico-tactice etc.), de maniera de arbitraj (arbitrul
prea îngăduitor cu unii jucători care folosesc frecvent ac ţiuni dure.

Leziunile hiperfuncţionale sunt cauzate de anumite modificări de

ordin enzimatic, biochimic şi histochimic, localizate la nivelul unor
formaţii anatomice, fără a exista elementul traumatic.
Cele mai frecvente zone accidentate în jocul de fotbal sunt:
membrele inferioare, membrele superioare, trunchiul, abdomenul, fa ţa
şi capul, prezente în această ordine.
 CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR

I Macrotraumatisme II Microtraumatisme

III Afectiuni cronice si dismetabolice ,sechele ale macro sau microtraumatismelor.

IV Afectiuni hiperfunctionale ale aparatului locomotor ca forme localizate de

supraantrenament sau suprasolicitare.
 TRAUMATISMELE ARTICULARE : CLASIFICARE,
TRATAMENT
Entorsele de gradul I se manifesta prin dureri vii la nivelul articulatiei
afectate
survenite in urma unei miscari gresite, urmata de tumefactia regiunii si de
jena sau de impotenta functionala a articulatiei respective. Anatomic exista
o destindere a aparatului capsulo - ligamentar articular, eventual cu leziuni
microscopice. Radiografia nu pune in evidenta modificari apreciabile.

Entorsa de gradul II prezinta in afara de durere, tumefactia si impotenta

function ala totala articulara si o coloratie violacee a tegumentelor regiunii
ca urmare a hematomului produs prin ruperea capsulei sau a
ligamentelor. Radiografia pune in evidenta un grad redus de
instabilitate articulara.

Entorsa de gradul III prezinta in plus leziuni ale fibrocartilagiilor,

cartilagiilor cu ruptura ligamentara totala sau smulgerea
ligamentelor impreuna cu un fragment osos ce compune
articulatia. Radiografia in pozitie mentinuta pune in evidenta
dislocarea mare a suprafetelor articulare.
 Tratamentul entorselor
Tratament imediat (in primele 24h)
-refrigeratie prin spray sau aplicare de ghiata, comprese reci
-antalgice si antiinflamatoare (5-7 zile) local si general (diclofenac, indometacin,fenilbutazona)
-repaos segmentar cu sub. interesat in pozitie de cliva
-contentie elastica

Contraindicatii: -continuarea efortului –masajul -caldura locala imediat dupa producerea entorsei
 Ligamentele
Leziunile ligamentare sunt rezultatul unor suprasolicitari prin forte excesive , ce duc la
rupturi ale fibrelor.
Exista 3 grade de leziuni :
a) lez de gradul I – intindere fara rupturi fara instabilitate consecutiva importanta
b) lez de gradulII – rupturi partiale ligamentare si o anumita instabilitate
c) lez de gradul III – rupturi complete ale structurii ligamentare , ce dermina un grad
mai mare de instabilitate ligamentara.Cele mai frecvente leziuni ligamentare in practica
sportiva se intalnesc la nivelul genunchiului, gleznei,cotului, umarului si pumnului.
Leziunile ligamentare ale genunchiului – reprezinta peste 40% din totalul leziunilor
traumatice sportive la nivelul acestei articulatii.
 Tendoanele
Cele mai multe leziuni de tendoane in practica sportiva se
produc prin :suprasolicitare , forte repetate de frecare si
tractiuni ale tendoanelor contribuin la lezarea lor .
leziunile tendoanelor pot aparea daca
- forta se aplica pe tendon rapid si oblic
- tendonul este sub tensiune inainte de aplicarea sarcinii
- grupul musculo-tendinos este intins
- musciul atasat este contractat la maximum
- structura tendinoasa este slaba in comparatie cu
muscihiul
Factorii care favorizeaza leziunile sunt :
-oboseala musculara reduce eficienta biomecanica si
capacitatea tendonului de a absorbi socurile
- reducerea flexibilitatii si rezistentei musculare .
 CARTILAJUL SI MENISCURILE
Meniscurile - sunt formate din fibrocartilaj
- protejeaza cartilajul articular de traumatismele repetate
- joaca un rol important in stabilitatea genunchiului, mai ales in flexie de 90
Leziunile de menisc sunt frecvente in fotbal.
Mecanismul de producere al leziunilor tip ruptura de menisc este in cele mai multe
cazuri o combinatie intre torsiune si stres de impact la nivelul genunchiului; se mai pot
produce rupturi ale capsulei meniscale cu fragmentarea cartilajului.
Tabloul clinic include : dureri
- efuziune articulara
- limitarea miscarilor si uneori blocaj articular la mobilizare
Muschi omului Schiletul
Stretching-ul
Prin mobilitate articulara – intelegem amplitudinea miscarii — arcul de miscare ce apartine articulatiilor separat si care
variaza subiectiv.

Mobilitatea este influentata de numerosi factori:

 gen – femeile tind sa fie mai mobile decat barbatii.
 tip de musculatura,conformatie anatomica a articulatiilor si
a ligamentelor date de patrimoniul genetic – mostenim
caracteristicile parintilor nostrii si sub acest aspect;
 conditionarea pe durata cresterii: tip de sport practicat in
timpul copilariei, a adolescentei si a tineretii – vor fi mai
mobili cei care si-au antrenat mobilitatea din motive
sportive – agonistice.
Avantaje reale dovedite sau probabile ale stretching-ului:
 imbunatatirea capacitatii de miscare;
 pregatirea structurilor musculare pentru contractie
(doar unele tipuri de stretching);
 scaderea senzatiei de oboseala;
 stimularea “lubrifierii” articulare;
 imbunatatirea circulatiei;
 imbunatatirea respiratiei;
 dezvoltarea constiintei de sine;
 reducerea stres-ului fizic;
 efecte relaxante si calmante.

Dezavantaje dovedite ale stretching-ului:

 reducerea prestatiei explozive si de forta cand este efectuat
inainte de aceasta din urma;
 cresterea riscului de traume in caz de hipermobilitate;
 probabila crestere a riscului de leziuni pentru cresterea
pragului de perceptie a pericolului lungirii si pentru
reducerea activarii electrice musculare.
 FIZIOLOGIA STRETCHING-ULUI
In interiorul muschilor, tendoanelor si a articulatiilor noastre se
afla niste receptori. Acestia raspund variatiilor de forta si de
presiune determinate de miscari si ofera informatii legate de
gradul de flexiune sau de extensie a articulatiilor.
 STRETCHING STATIC PASIV
Este o pozitie care actioneaza ca beneficiu pentru mobilitatea si flexibilitatea osteoarticulara, se presupune si se mentine,
relaxand muschiul interesat, pentru o perioada de timp care de obicei oscileaza intre 20 si 30 de secunde.

Portiunea de corp supusa stimulilor este pasiva deoarece

“suporta” stimulul insusi din exterior:
 prin intermediul contributiei unui partener;
 prin intermediul contributiei unei alte parti a corpului;
 prin intermediul fortei de gravitatie;
 multumita unui instrument.
 STRETCHING DINAMIC CONTROLAT

Are loc dintotdeauna ca element in antrenament, in special la

incalzire si alungare a oboselii.

Recent a ajuns mai mult in atentie multumită metodelor de

antrenament functional: in unele cazuri constituie o veriga
esentiala ale practicilor de antrenament, pana la punctul
solicitarii unei sesiuni de sine statatoare si a unei programari
foarte precise de coordonat cu cele din alte medii de munca.