Cuvânt înainte

Te pregătești pentru admiterea la medicină sau bacalaureat? Cu acest

ghid de teorie poți obține punctaj maxim.
Este realizat conform programei pentru medicină și bacalaureat, într-un
mod ușor de parcurs, organizat. Reacțiile sunt explicate și colorate, este inclusă
teoria din exercițiile manualelor, conține noțiuni ce se regăsesc printre
subiectele de admitere, simulare și examen.
Pentru o admitere de succes, trebuie știut tot ce am cuprins în acest ghid
(inclusiv condițiile de reacție, valorile numerice, temperaturile și utilizările)!
În programa de bacalaureat nu intră capitolul de derivați halogenați și fenoli.
Chimie organică

2
Chimie organică

Cuprins
Derivați halogenați ...........................................................5
Alcooli...............................................................................27
Fenoli.................................................................................59

3
Chimie organică

4
Chimie organică
Derivații halogenați

Generalități

 Sunt compuși care conțin unul sau mai mulți atomi de halogen (Cl – clor, Br – brom,
I – iod, F – fluor)
 Provin din hidrocarburi prin înlocuirea unuia/mai multor atomi de hidrogen cu atomi
de halogen

Clasificare

1. După numărul de atomi de halogen

 Derivați monohalogenați – conțin un singur atom de halogen
Exemplu: clorura de metil

 Derivați polihalogenați – conțin doi sau mai mulți atomi de halogen

Derivații polihalogenați pot să fie de 3 tipuri:
- Geminali (atomii de halogen sunt poziționați pe ACELAȘI atom de carbon)
Exemplu: 1,1 – diclorpropan

- Vicinali (atomii de halogen sunt poziționați pe atomi de carbon VECINI)

Exemplu: 1,2 – diclorpropan

- Izolați (disjuncți) – atomii de halogen sunt poziționați pe atomi de carbon la

distanță unul de celălalt

Exemplu: 1,3 – triclorpropan

5
Chimie organică
2. După tipul radicalului hidrocarbonat
 Radical saturat (NE=0) – acești derivați halogenați au formula moleculară CnH2n+2-aXa
Exemplu: clorură de etil

 Radical nesaturat (NE≥1)

Exemplu: clorură de vinil

 Radical aromatic (NE≥4)

Exemplu: clorură de fenil

3. După reactivitate
A. În funcție de halogen
R – I ˃ R – Br ˃ R – Cl ˃˃˃ R – F
Derivații halogenați care conțin iod sunt cei mai reactivi.
Derivații halogenați care conțin fluor sunt cei mai puțin reactivi.

B. În funcție de poziția halogenului

 Derivați halogenați cu reactivitate mărită – atomul de halogen este legat de un atom
de carbon sp3 VECIN cu o legătură dublă/un nucleu aromatic
Exemplu: iodura de alil, bromura de benzil

Acești compuși participă la reacțiile de substituție fără catalizator.

 Derivați halogenați cu reactivitate medie (normală) – atomul de halogen este legat

de un atom de carbon sp3
Exemplu: clorura de etil

Acești compuși participă la reacțiile de substituție numai cu catalizator.

6
Chimie organică
 Derivați halogenați cu reactivitate scăzută – atomul de halogen este legat de un
atom de carbon sp2 implicat într-o legătură dublă/într-un nucleu aromatic
Exemplu: bromura de vinil, clorura de fenil

ATENȚIE! A nu se confunda radicalul benzil cu radicalul fenil:

Izomerie

 Prezintă izomerie de poziție (când diferă poziția atomului/atomilor de halogen)

Exemplu: 1-cloropropan și 2-cloropropan

 Prezintă izomerie de catenă (se obține prin ramificarea catenei)

Exemplu: bromura de butil și bromura de izobutil

 Prezintă izomerie optică

 Prezintă izomerie geometrică (vezi capitolul de alchene)

Exemplu: izomerii geometrici ai 1-cloropropenei

7
Chimie organică

Metode de obținere

1. Reacții de substituție
a. Substituția alcanilor
Alcanii reacționează direct cu Cl2 și Br2.

Catalizatori:
– la lumină (hν)
─ întuneric (termic, la 300-400o C)

La clorurarea fotochimică, se formează întotdeauna un amestec de mono și policloroalcani.

Alcanii reacționează cu F2 și I2 prin metode indirecte.

CnH2n+2 + aX2 CnH2n+2-aXa + aHX

Exemplu: clorurarea metanului

CH4 + Cl2 CH3Cl + HCl

Clorură de metil

CH4+ 2Cl2 CH2Cl2 +2HCl

Clorură de metilen

CH4 + 3Cl2 CHCl3 + 3HCl

Cloroform

CH4 + 4Cl2 CCl4 + 4HCl

Tetraclorură de carbon

Halogenarea se realizează la temperatură:

 130°C – bromurarea propanului și se obține:
o 2% 1-bromopropan
o 98% 2-bromopropan
 300°C – clorurarea n-butanului și se obține:
o 28% 1-clorobutan
o 72% 2-clorobutan
 130°C – bromurarea izobutanului
 300°C – clorurarea izopentanului

8
Chimie organică

Florurarea conduce la descompunerea moleculei.

CnH2n+2 + (n+1) F2 nC + (2n+2) HF

Reactivitatea atomului de carbon

În cazul halogenării, substituția se poate face la oricare din atomii unui alcan. Randamentul cu care
decurge fiecare dintre halogenări depinde de tipul atomului de carbon.
Atomii de carbon terțiari sunt mai reactivi decât cei secundari, care sunt mai reactivi decât cei primari.
Cterțiar ˃ Csecundar ˃ Cprimar

Exemplu: H3C-CH1-CH22-CH33
CH3

Halogenarea va decurge cu randamentul maxim la atomul de carbon terțiar (1).

Energia de legătură:
 Este energia absorbită la ruperea unei legături
 După valoarea energiei de legătură se poate aprecia tăria unei
legături
 Legăturile slabe au energii de legătură mici

85 kcal/mol 95 kcal/mol
89 kcal/mol

Carbon terțiar Carbon secundar Carbon primar

Așa se explică de ce atomii de carbon terțiari sunt cei mai reactivi.

b. Substituția alchenelor (substituția alilică)

Acest tip de subtituție are loc la atomii de carbon vecini legăturii duble (atomii de carbon din poziție
alilică). La acest nivel, atomii de hidrogen sunt mai reactivi decât ceilalți atomi de hidrogen, deci pot
fi substituiți mult mai ușor.

Exemplu: CH3 – CH2 – CH=CH2

Atomul de carbon din poziția alilică (la nivelul său se va realiza substituția)

Halogenarea termică
În mod normal, Cl2 și Br2 se adiționează la dubla legătură. Dar, în prezența unei temperaturi ridicate,
nu va avea loc o reacție de adiție, ci una de substituție.

Catalizator: temperaturi ridicate (500-600°C)

Se formează un compus monohalogenat nesaturat (are în continuare o dublă legătură).

Exemplu: Clorurarea propenei (la 500°C)

9
Chimie organică
H H

CH2 = CH – C – H + Cl2 CH2 = CH – C – Cl + HCl

H H
Carbonul din poziția alilică Clorură de alil
(carbonul vecin cu dubla legătură)

Clorura de alil se obține cu un randament η=80%

Bromurarea cu N-bromosuccinimidă
Se realizează în soluție de CCl4

N-bromosuccinimida

bromură de alil

c. Substituția arenelor – se realizează la nivelul catenei laterale

Substituția se realizează cu Cl2, Br2.
Catalizatori: Catalizator: hν (lumină) sau temperatură

Exemplu: clorurarea toluenului

10
Chimie organică

2. Reacții de adiție
a. Adiția halogenilor la alchene
Alchenele adiționează doar Cl2, Br2, I2, dizolvați în CCl4 sau CHCl3

Exemplu: CH2=CH – CH3 + Cl2 CH2 – CH – CH3

Cl Cl

Formula generală: CnH2n + H2 CnH2nX2

După adiția halogenilor, alchenele se transformă în compuși saturați cu aspect

uleios. De aceea, alchenele poartă numele de olefine =˃ această reacție este o reacție de
recunoaștere a alchenelor.
Clorul se adiționează mai repede ca bromul, care se adiționează mai repede decât
iodul.

b. Adiția hidracizilor la alchene

Alchenele adiționează doar HCl, HBr, HI.

În cazul alchenelor nesimetrice, adiția se realizează conform regulii lui Markovnikov.
Aceasta spune că halogenul (-X) se fixează la atomul de carbon (participant la dubla legătură)
cel mai sărac în hidrogen.

Exemplu: CH2=CH – CH3 + HCl CH2 – CH – CH3

H Cl
Pentru că alchena este nesimetrică, adiția s-a realizat conform regulii lui Markovnikov.
Atomul de clor s-a fixat la atomul de carbon cel mai sărac în hidrogen (atomul de carbon din
dreapta legăturii duble). Atomul de hidrogen s-a fixat la atomul de carbon din stânga
legăturii duble.

CH2=CH2 + HCl CH3 – CH2

Cl
Clorură de etil (chelen)

În acest caz, alchena este simetrică, deci nu a fost necesară folosirea regulii lui Markovnikov.

Formulă generală: CnH2n + HX CnH2n+1X

11
Chimie organică

Excepție
Adiția HBr în prezența peroxizilor organici (R-O-O-R´)

CH2=CH – CH3 + HBr CH2 – CH2 – CH3

Br
Această adiție se realizează anti-Markovnikov. Bromul se va
fixa de atomul de carbon cel mai bogat în hidrogen.

c. Adiția halogenilor la alchine

Se face cu Cl2, Br2, I2, dizolvate în CCl4

Exemplu:

CCl4 +Cl2 Cl Cl
HC≡CH + Cl2 HC=CH CCl4
HC – CH

Cl Cl Cl Cl
1,2 –dicloroetenă 1,1,2,2-tetracloroetan

Putem adiționa direct două molecule de Cl2, astfel:

Cl Cl
HC≡CH +2Cl2 CCl4 HC – CH
Cl Cl
Formula generală: CnH2n-2 + 2X2 CCl4 CnH2n-2X4

Adiția Cl2 sub formă gazoasă

Are loc cu descompunerea moleculei de alchină.

HC≡CH + Cl2 (gaz) 2C + 2HCl + Q

Reacția este puternic exotermă

(se degajă o cantitate mare de căldură)

d. Adiția hidracizilor la alchine

Se adiționează HCl, HBr, HI

Catalizator: HgCl2 (clorură de mercur), la 170-200°C

12
Chimie organică
La alchinele nesimetrice, adiția hidracizilor are loc conform regulii lui Markovnikov. Aceasta spune
că halogenul (-X) se fixează la atomul de carbon (participant la tripla legătură) cel mai sărac în
hidrogen (vezi adiția hidracizilor la alchene).
HgCl2
Exemplu: HC≡C – CH3 + HCl H2C = C – CH

Cl

Pentru că alchina este nesimetrică, adiția s-a realizat conform regulii lui Markovnikov. Atomul de clor
s-a fixat la atomul de carbon cel mai sărac în hidrogen (atomul de carbon din dreapta legăturii
triple). Atomul de hidrogen s-a fixat la atomul de carbon din stânga legăturii triple.

Adiția HCl la acetilenă:

HgCl2
HC≡CH + HCl H2C=CH
Cl
Clorură de vinil

n H2C=CH
n
Cl
policlorura de vinil (PVC)

Clorurii de vinil i se mai poate adiționa o molecula de HCl, pentru a ajunge la un compus cu catenă
saturată.

H2C=CH +HCl H2C – CH – Cl

Cl Cl
1,1 – dicloroetan

e. Adiția Cl2 sau Br2 la benzen

Adiția Cl2 sau Br2
Catalizator: hν (lumină) SAU radiații ultraviolete

Hexaclorociclohexan (H.C.H)

Hexaclorociclohexanul (HCH) are un izomer ce poartă numele de hexacloran sau gamexan.

Hexacloranul (gamexanul) este folosit ca și insecticid.

13
Chimie organică
3. Metode speciale
a. Din alcooli
Catalizator: ZnCl2

Menționez că am notat cu R un radical și cu X am notat un atom de halogen (Cl, Br

sau I).
În reacția alcoolilor cu hidracizi, alcoolii terțiari (alcoolii în care gruparea –OH este
legată de un atom de C terțiar) reacționează mai ușor decât cei secundari și aceștia
mai ușor decât cei primari.
b. Din compuși carbonilici (atât aldehide, cât și cetone)

o Din aldehide - menționez că am notat cu R un radical hidrocarbinat

(format din carbon și hidrogen)

o Din cetone (menționez că am notat cu R și R´ doi radicali hidrocarbonați

(formați din carbon și hidrogen)

Proprietăți fizice
- Sunt molecule polare
- Intermolecular, apar forțe fizice de dispersie Van der Waals
- Sunt insolubile în apă
- Sunt gaze, lichide și solide (vezi ”Importanța practică a derivaților
halogenați” de la finalul acestui capitol)

14
Chimie organică
Proprietăți chimice

REACȚIA DE SUBSTITUȚIE
Derivații halogenați participă la următoarele reacții de substituție:

- Hidroliza bazică
- Alchilarea
- Reacția cu cianuri alcaline
- Reacția cu acetiluri alcaline

Hidroliza bazică
Așa cum îi spune și numele, hidroliza bazică se realizează cu apă, în prezență de NaOH.
Hidroliză = ”hidro” (apă) + ”liză” (distrugere, separare)
Deci, în timpul hidrolizei bazice, are loc ”ruperea” moleculei de derivat halogenat, prin
intermediul apei.
Reacția de hidroliză este o reacție de substituție. La ”Clasificare” am văzut că avem 3 tipuri
de derivați halogenați – cu reactivitate mărită, cu reactivitate normală și cu reactivitate
scăzută.
Derivații halogenați cu reactivitate mărită și normală participă fără probleme la acest tip de
reacție. În schimb, derivații halogenați cu reactivitate scăzută nu hidrolizează în mod
normal, ci necesită condiții speciale.

A. Hidroliza bazică a compușilor monohalogenați

alcool hidracid

Menționez că:
o Am notat cu R un radical.
o Am scris molecula de apă desfășurat, sub forma H-OH.
La hidroliza bazică a compușilor monohalogenați se obțin alcooli.
Exemplu: hidroliza 2-brompropanului

15
Chimie organică

B. Hidroliza bazică a compușilor dihalogenați vicinali

Menționez că:
o Am notat cu R un radical.
o Am scris molecula de apă desfășurat, sub forma H-OH.
La hidroliza bazică a compușilor dihalogenați vicinali se obțin dioli.
Exemplu: hidroliza 1,2-diclorpropanului

1,2 - propandiol

C. Hidroliza bazică a compușilor dihalogenați geminali

compus instabil

Compus carbonilic

Menționez că:
o Am notat cu R un radical.
o Am scris molecula de apă desfășurat, sub forma H-OH.

În prima etapă a hidrolizei se formează un compus instabil. Instabilitatea este

reprezentată prin cele două paranteze pătrate, ”[ ]”. Se observă că acest compus
instabil are două grupări –OH.
În a doua etapă a reacției, se elimină H–OH dintre cele două grupări –OH. Astfel,
rămâne un singur atom de O, care va forma o legătură dublă cu atomul de carbon de
care este legat. Deci, în final se formează un compus carbonilic.

16
Chimie organică

ECUAȚIA GENERALĂ:

La hidroliza bazică a derivaților dihalogenați geminali se formează compuși

carbonilici.

În funcție de atomul de carbon de care se leagă cei doi atomi de halogen, se poate
forma fie o aldehidă, fie o cetonă.

Exemplu 1: Hidroliza bazică a 1,1 – dicloretanului

ECUAȚIA GENERALĂ:

aldehida acetică/etanal

În momentul în care cei doi atomi de halogen sunt legați de un atom de carbon
marginal, se va forma o aldehidă.
Exemplu 2: Hidroliza bazică a 2,2 – dibrombutanului

17
Chimie organică

ECUAȚIA GENERALĂ:

În momentul în care cei doi atomi de halogen sunt legați de un atom de carbon din
interiorul catenei, se va forma o cetonă.

D. Hidroliza bazică a compușilor trihalogenați

acid carboxilic

Menționez că:
o Am notat cu R un radical.
o Am scris molecula de apă desfășurat, sub forma H-OH.
În prima etapă a hidrolizei se formează un compus instabil. Instabilitatea este reprezentată
prin cele două paranteze pătrate, ”[ ]”. Se observă că acest compus instabil are trei grupări
–OH.
În a doua etapă a reacției, se elimină H–OH dintre cele două grupări –OH. A treia grupare
–OH rămâne pe loc. Astfel, rămânem cu:

 un atom de O, care va forma o legătură dublă cu atomul de carbon de care este

legat.
 Gruparea –OH care a rămas pe loc.
Deci, în final se formează o grupare carboxil, deci am obținut un compus carboxilic.

18
Chimie organică
ECUAȚIA GENERALĂ:

La hidroliza bazică a derivaților trihalogenați geminali se formează compuși

carboxilici.
Exemplu: Hidroliza bazică a 1,1,1-triclorpropanului

ECUAȚIA GENERALĂ:

Alchilarea
Derivații halogenați participă la două reacții de alchilare:
- Alchilarea arenelor
- Alchilarea amoniacului și a aminelor

A. Alchilarea arenelor (Reacția de alchilare Friedel-Crafts)

Catalizator: AlCl3
La ”Clasificare” am văzut că avem 3 tipuri de derivați halogenați – cu reactivitate mărită, cu
reactivitate normală și cu reactivitate scăzută. La acest tip de reacție participă doar derivații
halogenați cu reactivitate mărită și normală.
19
Chimie organică
Derivații halogenați cu reactivitate scăzută nu participă la reacția de alchilare.
Exemplu:
o Alchilarea cu 2-cloropropan

Cumen (izopropilbenzen)

o Alchilarea cu 1-cloropropan

propilbenzen

Cumen (izopropilbenzen)

B. Alchilarea amoniacului și aminelor (Alchilarea Hofmann)

În cadrul alchilării Hofmann, au loc mai multe reacții succesive, între amoniac/amine
primare, secundare, terțiare și halogenuri de alchil. Se ajunge la sarea cuaternară de
tetraalchilamoniu, astfel:
Reacția 1:

Menționez că am notat cu ”R-” un radical alchil (vezi radicalii de la capitolul ”Alcani”).

În prima etapă, prin reacția dintre amoniac (NH3) și un derivat halogenat (pe care l-am notat
cu R-X), se formează halogenura de alchilamoniu.
Apoi, dacă se adaugă un exces de amoniac, halogenura de alchilamoniu cedează HX
amoniacului, astfel:

Am obținut o amină primară.

20
Chimie organică
Această amină primară poate să reacționeze cu halogenura de alchil, astfel:
Reacția 2:

Am obținut o amină secundară.

Această amină secundară poate să reacționeze cu halogenura de alchil, astfel:
Reacția 3:

Am obținut o amină terțiară.

Această amină terțiară poate să reacționeze cu halogenura de alchil, astfel:
Reacția 4:

Am obținut o sare cuaternară de tetraalchilamoniu.

Reacția cu cianuri alcaline

Se realizează cu ajutorul NaCN (cianura de sodiu) și KCN (cianura de potasiu).
La ”Clasificare” am văzut că avem 3 tipuri de derivați halogenați – cu reactivitate mărită, cu
reactivitate normală și cu reactivitate scăzută. La acest tip de reacție participă doar derivații
halogenați cu reactivitate mărită și normală.
Derivații halogenați cu reactivitate scăzută nu participă la reacția cu cianuri alcaline.

21
Chimie organică
ECUAȚIA GENERALĂ

Se obține un nitril. Un nitril este alcătuit dintr-un radical hidrocarbonat (format din hidrogen
și carbon), de care se leagă o grupare cian. Gruparea cian este alcătuită dintr-un atom de
carbon unit printr-o legătură triplă de un atom de azot.
Legătura triplă este alcătuită din două legături pi (π) și o legătură
sigma (σ)

Nitrilii sunt derivați funcționali ai acizilor carboxilici.

Mai departe, nitrilul poate participa la două reacții:
o Hidrogenare (adiția hidrogenului)

o Hidratare (adiția apei)

Reacția cu acetiluri alcaline

La ”Clasificare” am văzut că avem 3 tipuri de derivați halogenați – cu reactivitate mărită, cu
reactivitate normală și cu reactivitate scăzută. La acest tip de reacție participă doar derivații
halogenați cu reactivitate mărită și normală.
Derivații halogenați cu reactivitate scăzută nu participă la reacția cu acetiluri alcaline.

Despre acetilurile alcaline am învățat la capitolul ”Alchine”.

22
Chimie organică
Exemplu:

alchină

REACȚIA DE DEHIDROHALOGENARE

Este o reacție de eliminare (se elimină un hidracid, HX)

Catalizator: baze tari (NaOH, KOH) dizolvate în alcooli inferiori și la temperaturi ridicate.
Prin eliminare de hidracid se formează o alchenă.
Regula lui Zaițev: dacă prin eliminare de hidracid se pot forma mai multe alchene, halogenul
va prelua hidrogen de la atomul de carbon vecin cel mai sărac în hidrogen.
Exemplu 1: Dehidrohalogenarea 1-clorbutanului

Hidracidul (HCl) se formează cu ajutorul atomului de H de la atomul de carbon vecin cu

atomul de carbon de care se leagă atomul de clor. În acest caz nu este nevoie să aplicăm
regula lui Zaițev, pentru că singura alchenă care se poate foma este 1-butena.

Exemplu 2: Dehidrohalogenarea 2-bromobutanului

Bromul poate prelua hidrogen fie de la atomul de carbon 1, fie de la atomul de carbon 3.
Deci se poate forma fie 1-butena, fie 2-butena. Așadar este nevoie să aplicam regula lui
Zaițev.
Atomul de carbon vecin cel mai sărac în hidrogen este atomul de carbon 3.

23
Chimie organică
Reacția va avea loc astfel:

ATENȚIE! 2 – butena se obține în proporție de 81% și 1 – butena în proporție de 19%.

REGULA LUI ZAIȚEV NU SE RESPECTĂ ÎN PROPORȚIE DE 100%

REACȚIA CU MAGNEZIUL (SINTEZA GRIGNARD)

Catalizator: eter anhidru
La acest tip de reacție participă toți derivații halogenați, indiferent de reactivitate.
Exemplu:

Importanța practică a derivaților halogenați

1. Clorometanul (clorura de metil) – CH3Cl

- Gaz ușor lichefiabil prin comprimare
- utilizat ca agent de răcire (în industria frigului) și ca agent de metilare (in
diferite sinteze organice
- folosit ca anestezic local
-
2. Freon (diclorodifenilmetan/frigen) – CF2Cl2
- Freonii sunt compuși fluoroclorurați ai METANULUI SAU ETANULUI
- Substanțe gazoase, ușor lichefiabile, stabile, netoxice, neinflamabile,
necorozive
- Foarte buni agenți frigorifici
- Utilizați pe scară largă în tehnica frigului și ca agenți de pulverizare
- Cauzează distrugerea stratului de ozon
- Se obține din CCl4 și HF cu randamente de 80-90%
24
Chimie organică

3. Cloroform (triclormetan) – CHCl3

- Lichid incolor
- Mai greu decât apa
- Utilizat ca solvent pentru grăsimi, rășini, sulf etc.
- Primul anestezic utilizat în medicină

4. Tetraclorometan (tetraclorură de carbon) – CCl4

- Lichid necombustibil
- Stabil față de aer, lumină, căldură și diverși agenți
chimici
- Folosit ca solvent
- Folosit la umplerea unor stingătoare de incendiu
- În molecula sa, covalențele C – Cl sunt orientate
tetraedic
Molecula de CCl4
- Legăturile covalente C – Cl sunt polare
- Molecula este nepolară (deoarece este simetrică)

5. Clorură de vinil (cloroetenă) – CH2 = CH – Cl

- Utilizat la obținerea policlorurii de vinil (PVC) – masă plastică
- PVC:
o Pentru obținerea unor tuburi sau țevi, precum și a unor foi cu sau fără
suport textil (linoleum)
o Rezistă la acțiunea diverșilor agenți chimici și atmosferici
o Nu rezistă la încălzire (se înmoaie la 90-95°C și se descompune la
temperaturi mai ridicate)
o Este un izolant termic și electric
o Se folosește la tâmplăria termopan
o Masa moleculară = 18.000-30.000 g/mol
o Este o masă solidă, relativ dură
o Este solubilă în:
 Cetone
 Compuși halogenați
 Esteri
o Polimerizarea decurge cu un η=88%

6. Tetrafluoroetena – CF2 = CF2

- Formează prin polimerizare teflonul
- Teflonul:
o Este un foarte bun izolator electric
o Se folosește în industria chimică sau aeronautică (sub formă de piese
sau straturi izolatoare, care funcționează în medii corozive sau la
temperaturi ridicate)
o Inert la acțiunea agenților chimici, chiar și la temperaturi ridicate
o Nu este inflamabil, de aceea vasele de bucătărie sunt acoperite cu teflon

25
Chimie organică
7. DDT – folosit ca insecticid

- Lindanul și DDT-ul sunt compuși clorurați și se numără printre cele mai

vechi insecticice utilizate pe o scară largă
- Deși este un insecticid foarte eficient, utilizarea DDT-ului a trebuit să fie
abandonată după ce s-a constatat că el se acumulează în organismul
animalelor, inclusiv în organismul uman
- Urme din acest compus au fost depistate în peștii marini și în sângele
animalelor polare

26
Chimie organică
Alcooli

Generalități

 Alcoolii conțin grupa –OH (este o grupă monovalentă).

 În cazul alcoolilor, grupa –OH se leagă de un atom de carbon hibridizat sp3.

 În ceea ce privește denumirea, ea se formează astfel:

Numele alcanului + ”ol” SAU ”alcool” + numele radicalului hidrocarburii + ”ic”

Exemplu:
Pentru C3H7 – OH, putem avea următoarele două formule structurale:
1)

Acest alcool provine de la propan, așa că i se poate spune ”1-propanol”.

În același timp, el conține radicalul propil legat de grupa hidroxil. Deci, i se poate spune și alcool
propilic.

2)

Pentru că grupa hidroxil se leagă de al doilea atom de carbon, acest alcool se poate numi
”izopropanol” sau ”2-propanol”
În același timp, el conține radicalul izopropil legat de grupa hidroxil. Deci i se poate spune și
alcool izopropilic.

 Totuși, există denumiri uzuale ale unor alcooli:

o Metanol – alcool de lemn

o Etanol – spirt alb

o 1,2 – etandiol – glicol

o 1,2,3 – propantriol – glicerina/glicerol

27
Chimie organică

Clasificare

Alcoolii se pot clasifica astfel:

1. După natura catenei hidrocarbonate, avem:

 Alcooli cu radical saturat
Exemplu: Metanol/Alcool metilic

Aceștia au NE (nesaturarea echivalentă) = 0 și formula generală CnH2n+2Ox

 Alcooli cu radical nesaturat

Exemplu: Propenol

ATENȚIE! Dacă grupa hidroxil este legată de un atom de carbon implicat în dubla legătură, acela
este un enol și este un compus instabil (vezi adiția apei la alchine).

 Alcooli cu radical aromatic

Exemplu: Alcoolul benzilic

ATENȚIE! A nu se confunda alcoolii benzilici cu fenolii. În cazul fenolilor, grupa hidroxil este legată
direct de nucleul benzenic.

2. După tipul de atom de carbon de care se leagă gruparea –OH, avem:

 Alcooli primari – gruparea hidroxil se leagă de un atom de carbon primar
Exemplu: etanol

ATENȚIE! Deși alcoolul metilic este în realitate un alcool nular (atomul de carbon de care se leagă
gruparea hidroxil este nular), uneori se consideră a fi alcool primar.

 Alcooli secundari – gruparea hidroxil se leagă de un atom de carbon secundar

Exemplu: izopropanol

 Alcooli terțiari – gruparea hidroxil se leagă de un atom de carbon terțiar

Exemplu: terțbutanol

28
Chimie organică
3. După numărul de grupări –OH, avem:
 Alcooli monohidroxilici
 Alcooli polihidroxilici
Exemplu: glicerina

Izomerie

 Prezintă izomerie de poziție (când diferă poziția grupării –OH)

Exemplu:
1) 1-butanol și 2-butanol (secbutanol)

2) Izobutanol și terțbutanol

 Prezintă izomerie de catenă (se obține prin ramificarea catenei)

Exemplu: 1-butanol și izobutanol

 Prezintă izomerie de funcțiune

Izomerii de funcțiune sunt izomeri cu aceeași formulă moleculară, dar care aparțin unor clase
diferite de substanțe.
Alcoolii sunt izomeri de funcțiune cu eterii, și uneori cu fenolii (vezi Capitolul ”Fenoli” pentru
exemplu).
Exemplu: Pentru formula moleculară C3H8O, putem avea următoarele formule structurale:

 Pot prezenta izomerie optică și izomerie geometrică

29
Chimie organică

Metode de obținere

1. Reacții de oxidare
a. Oxidarea metanului
1 400°C
CH4 + 2 O2 CH3-OH
60 atm
Metanol

b. Oxidarea blândă a alchenelor/alcadienelor

Oxidarea blândă a alchenelor (reacția Bayer)

La finalul reacției se formează dioli (compuși cu doua grupări –OH).

Agentul oxidant: soluție neutră sau slab bazică de permanganat de potasiu (KMnO4), ce poartă
numele de reactiv Bayer.

Se rup doar legături π, iar compusul obținut în urma reacției (diolul) este un compus saturat.

Ecuația generală:

R – CH = CH - R´ + H-OH + [O] R – CH – CH - R´
OH OH

Menționez că:

 am notat cu R și R´ doi radicali hidrocarbonați (formați doar din hidrogen și

carbon)
 am scris molecula de H2O desfășurat, pentru a înțelege mai bine reacția

 [O] este oxigen atomic, ce se obține din următoarea reacție:

2KMnO4 + H2O 2KOH + 2MnO2↓ + 3[O]

Precipitat negru brun

Exemplu:

CH2 = CH2 + H - OH + [O] CH2 – CH2 reacția (1)

OH OH

Etandiol (glicol)

2KMnO4 + H2O 2KOH + 2MnO2+ 3[O] reacția (2)

30
Chimie organică
Pentru a scrie cele două reacții împreună, mai întâi trebuie să observăm că în reacția (1), avem [O] în
”stânga”, iar în reacția (2), avem [O] în ”dreapta”. Deci va trebui să ajungem cu același coeficient al
[O] atât în reacția (1), cât și în reacția (2), pentru a se simplifica la final.
În reacția (1), [O] are coeficientul 1, iar în reacția (2), [O] are coeficientul 3. Astfel:
 Înmulțim toată reacția (1) cu 3
 Înmulțim toată reactia (2) cu 1

CH2 = CH2 + H - OH + [O] CH2 – CH2 reacția (1) / *3

OH OH

2KMnO4 + H2O 2KOH + 2MnO2+ 3[O] reacția (2) /*1

3 CH2 = CH2 + 3 H2O + 3 [O] 3 CH2 – CH2 reacția (1)

OH OH

2KMnO4 + H2O 2KOH + 2MnO2+ 3[O] reacția (2)

Acum, scriem împreună cele două reacții. Reactanții se vor scrie în stânga, iar produșii de reacție se
vor scrie în dreapta.

3 CH2 = CH2 + 3 H2O + 3 [O] + 2KMnO4 + H2O 3 CH2 – CH2 + 2KOH + 2MnO2+ 3[O]
OH OH

Atât în stânga, cât și în dreapta reacției avem 3 [O], de care putem scăpa cu ușurință, aducând
reacția la forma ei finală:

3 CH2 = CH2 + 3 H2O + 2KMnO4 + H2O 3 CH2 – CH2 + 2KOH + 2MnO2

OH OH

2. Reacții cu apa
a. Reacția de hidratare – adiția apei la alchene sau alcadiene

Adiția apei la alchene

Catalizator: H2SO4
Se formează alcooli.
Exemplu: CH2=CH – CH3 + H-OH CH2 – CH – CH3

H OH
2 – propanol (izobutanol)
31
Chimie organică

Adiția apei la alchenele nesimetrice se realizează conform regulii lui Markovnikov

(gruparea hidroxil – OH se fixează la atomul de carbon al dublei legături cel mai sărac in
hidrogen).

În cazul alchenelor simetrice, nu este necesară folosirea acestei reguli.

Exemplu: CH3 – CH = CH – CH3 + H-OH CH3 – CH – CH2 – CH3

OH
2 – butanol

Adiția apei la alcadiene

Catalizator: H2SO4

Adiția la alcadienele cu legături duble conjugate se realizează:

 cu cel mai mare randament în pozițiile 1-4

 cu randament mai scăzut în pozițiile 1-2 și 3-4

Exemplu: Adiția H2O la butadienă

1. în pozițiile 1-4

2. În pozițiile 1-2

3. Reducerea compușilor carbonilici

Catalizator – unul din următorii:
- Ni
- Sistem donor de protoni și electroni (alcool și Na)
- Hidruri complexe (LiAlH4, NaBH4) în soluție eterică
Reacția decurge diferit în funcție de condițiile de reacție:

Dacă se utilizează Ni, are loc atât adiția hidrogenului la legătura C=C, cât și la cea C=O
(Ni era catalizatorul de la adiția H2 la alchene).
Dacă se utilizează alcool și Na/hidruri complexe, adiția hidrogenului are loc doar la
legătura C=O.

32
Chimie organică
În general, reducerile cu hidruri complexe decurg în condiții foarte blânde și cu
randamente foarte mari.

Adiția H2 la C=C se numește hidrogenare.

Adiția H2 la C=O se numește reducere.

4. Metode speciale
 CO + 2H2 CH3 – OH

 C6H12O6 2CH3 – CH2 – OH + 2CO2

glucoză
 Oxid de etenă – hidroliza

 Atenție la această metodă!

33
Chimie organică
5. Hidroliza esterilor

Hidroliza în mediu acid

Este o reacție reversibilă.
Catalizator: H2SO4

Hidroliza în mediu bazic

Este o reacție ireversibilă.
Catalizator: baze tari – NaOH, KOH

Structura grupei hidroxil

Pentru a înțelege caracterul acid al grupării hidroxil, voi prezenta câteva noțiuni de chimie
anorganică.
Atomii sunt alcătuiți din nucleu și electroni. Nucleul conține protoni (cu sarcină pozitivă) și neutroni
(fără sarcină electrică). Electronii au sarcină negativă.

Atomii au sarcină zero (sunt neutri din punct de vedere electric).

Caracter electronegativ = tendința unui atom de a accepta electroni

Dacă un electron are sarcină negativă, înseamnă că prin acceptarea de electroni, acest atom devine
un ion negativ.
Caracterul electronegativ se întâlnește la nivelul ACIZILOR.

Caracter electropozitiv = tendința unui atom de a ceda electroni

Dacă un electron are sarcină negativă, înseamnă că prin cedare de electroni, acest atom devine ion
pozitiv (prin faptul că ”scapă” de sarcini negative).
Caracterul electropozitiv se întâlnește la nivelul BAZELOR.

34
Chimie organică

Electronegativitatea crește în ordinea indicată de cele două săgeți: de jos în sus și de la

stânga la dreapta.

Observăm următoarele lucruri:

 Carbonul are electronegativitate mai mică decât oxigenul =˃

Asta înseamnă că atomul de carbon are tendința de a ceda electroni mai mare, iar atomul de
oxigen are tendința de a accepta electroni mai mare.
În concluzie, atomul de carbon îi cedează atomului de oxigen electroni.

 Oxigenul are în mod normal un caracter electronegativ.

În momentul în care primește electroni de la atomul de carbon, va crește densitatea de
electroni (și implicit numarul de electroni) =˃ nu ”își va mai dori” atâția electroni =˃
caracterul electronegativ SCADE.

În grupa –OH, oxigenul are electronegativitatea foarte mare. Asta înseamnă că legătura O–H
este polară (Oxigenul vrea electroni, iar hidrogenul îi dă).
Grupa –OH se întâlnește și în molecula apei, astfel:

35
Chimie organică
Deci, în molecula apei, legătura dintre oxigen și hidrogen este puternic polară.

În momentul în care vorbim de alcooli, vorbim de o grupare hidroxil legată de un radical

alchil (format din carbon și hidrogen). Tocmai am văzut că atomul de carbon îi scade
electronegativitatea atomului de oxigen. Deci, oxigenul nu își va mai dori așa mulți electroni.

Înseamnă că va scădea caracterul polar al legăturii O–H.

Dacă scade caracterul polar al legăturii, înseamnă că alcoolul va ceda H mai greu decât apa
(caracterul acid se manifestă prin tendința unei molecule de a ceda H).

Asta explică de ce ALCOOLII SUNT ACIZI MAI SLABI DECÂT APA.

Alcoolii au constanta de aciditate de ordinul 10¸-16 – 10-18 (pka=10-18).

Concluzii:

 În molecula alcoolilor, radicalul hidrocarbonat exercită un efect respingător de electroni

(respinge electronii, pe care ”îi dă” atomului de oxigen)
 Crește densitatea de electroni de la atomul de oxigen
 Legătura O–H din alcooli este mai puțin polară decât legătura O–H din apă
 Alcoolii cedează H+ mai greu decât apa
 Alcoolii nu ionzează în soluție apoasă
 Alcoolii nu schimbă culoarea indicatorilor acido-bazici
 Alcoolii au capacitatea de a reacționa cu metalele alcaline (Na, K, Mg, Al)
 Reacția metalelor alcaline cu alcooli anhidri (lipsiți de apă) este mai puțin violentă decât
reacția lor cu apa
 Sistemul etanol-sodiu este utilizat ca agent reducător (de exemplu pentru reducerea
compușilor carbonilici la alcooli)
 Scara acidității (de la cel mai puțin acid la cel mai puternic acid):

Proprietăți fizice
Sunt influențate mai mult de prezența grupării –OH.

1. Starea de agregare
În stare lichidă și solidă, alcoolii (R–OH) formează asocieri moleculare de tipul (R–OH)n. În acest
caz, ”n” reprezintă numărul de molecule asociate prin legături de H și se modifica constant. Astfel,
roiuri de molecule asociate între ele sunt unite între ele.

Legăturile de hidrogen din alcooli se formează astfel:

36
Chimie organică

Moleculele asociate prin legături de hidrogen au:

o Puncte de fierbere și puncte de topire ridicate

o Vâscozitate mare
o Tensiune superficială mare

Metanolul, etanolul și glicerina sunt lichide.

2. Puncte de fierbere și puncte de topire

Punctele de fierbere și punctele de topire sunt mult mai ridicate decât ale alcanilor corespunzători.

Punctele de fierbere și punctele de topire:

o Cresc cu creșterea numărului de atomi de carbon

o Cresc cu creșterea numărului de grupări –OH

Astfel, punctele de fierbere:

CH3 – OH ˂ CH3 – CH2 – OH ˂ CH2 – CH – CH2

78°C
OH OH OH
290°C

3. Solubilitate
Sunt ușor solubili în apă.

Sunt insolubili în solvenți organici.

Metanolul și etanolul formează amestecuri omogene cu apa în orice proporție.

Coeziunea dintre molecule este mai mare în glicerină decât în etanol.

De aceea, în glicerină, vâscozitatea și tensiunea superficială sunt mai crescute.

Proprietăți chimice
Reacția cu metale alcaline
Este datorată caracterului foarte slab acid al alcoolilor.

Alcoolii reacționează cu metalele alcaline (Na, K, Li), cu degajare de hidrogen, formându-se alcoxizi
(numiți și alcoolați).

37
Chimie organică

Menționez că am notat cu R- un radical oarecare.

Compusul organic obținut (alcoxidul) reacționează cu apa, regenerând alcoolul:

Soluția obținută are caracter bazic (pH˃7), datorită hidroxidului de sodiu, compus anorganic cu un
puternic caracter bazic.

Această reacție de regenerare a alcoolului este posibilă deoarece apa are o aciditate mai mare decât
alcoolul (vezi Scara acidității).

Am încercuit compușii cu caracter acid, pentru a vedea dacă reacția poate avea loc.

Mereu trebuie comparate aciditățile acestor doi compuși. Atâta timp cât aciditatea compusului din
stânga reacției este mai mare decât aciditatea compusului din dreapta reacției, aceasta poate avea
loc.

Practic, compusul mai puternic acid scoate din sarea sa compusul mai slab acid. Astfel, apa scoate
alcoolul din sarea sa (adică alcoxidul de sodiu).

Pentru a verifica dacă aceste reacții sunt posibile, e foarte important să cunoașteți scara acidității.

Exemplu: reacția metanolului cu sodiul

Reacțiile de esterificare
Sunt reacții de substituție.

Se produc fie cu acizi anorganici, fie cu acizi organici. Astfel, alcoolii sunt considerați amfoteri (un
amfoter este o moleculă sau ion care reacționează atât cu acizii, cât și cu bazele).

A. Reacția cu acizi anorganici

Se produce fie cu H2SO4 (acid sulfuric), fie cu HNO3 (acid azotic).

38
Chimie organică
 Cu H2SO4

Am notat cu R– un radical alchil (format doar din carbon și hidrogen), de unde și denumirea de sulfat
acid de alchil.

Se numește sulfat acid de alchil, deoarece poate ceda un atom de hidrogen (proprietate
caracteristică compușilor acizi).

 Cu HNO3 (acid azotic)

!! A nu se confunda acidul azotic (HNO3) cu acidul azotos (HNO2). Acidul azotos se va folosi la
diazotarea aminelor.

Am notat cu R– un radical alchil (format doar din carbon și hidrogen).

Tot aici, la esterificarea alcoolilor cu acid azotic, vom discuta despre obținerea dinamitei.

Dinamita se obține
din glicerină, astfel:

39
 Chimie organică
ATENȚIE! Deși acest compus se mai numește trinitroglicerină, el nu este un nitroderivat, ci un nitrat.
Vezi anexă pentru nitroderivați.

Trinitratul de glicerină (trinitroglicerina) se mai poate nota TNG.

TNG:

- Reacția de obținere are loc în prezență de H2SO4 concentrat

- Este un lichid uleios incolor
- Explodează foarte ușor
- Se descompune prin autooxidare (adică nu necesită oxigen suplimentar, așa
cum am văzut la trinitrotoluen!)
- Autooxidarea este posibilă datorită conținutului mare de oxigen din moleculă
- Un șoc mecanic oricât de mic deformează molecula de TNG, astfel încât atomii
de C, H și O își pot schimba partenerii, formându-se un număr foarte mare de
molecule în stare gazoasă
- Ecuația exploziei TNG:

- Atenție încă o dată! În reacție nu intră oxigen, ci rezultă oxigen.

- Faptul că din reacție rezultă numai gaze, produce o creștere foarte bruscă și
foarte mare de volum (însoțită de degajarea unei cantități mari de energie, Q) –
un nor gazos în expansiune rapidă, care reprezintă explozia
- TNG, sub numele de nitroglicerină este folosită și ca medicament, în boli de
inimă

Dinamita:

- Pentru a împiedica explozia TNG (care poate fi cauzată de

șocuri, lovituri sau frecări), el se ”diluează” prin amestecare cu un
material organic inert (care nu reacționează – silicatul natural kiselgur
(vezi Fig 1).
Fig. 1 – Silicatul natural Kiselgur - Se obține astfel dinamita
- În dinamită se introduce o capsă care conține fulminat de
mercur (o sare a mercurului) prin intermediul căreia se provoacă
explozia dinamitei numai prin detonare, atunci când este necesar
(vezi Fig 2)
- În dinamita care se fabrică în prezent, kiselgurul a fost
înlocuit cu un amestec de materiale organice și anorganice.
- Dinamita a fost inventată de chimistul suedez Alfred
Bernhard Nobel

Fig. 2 – Dinamita
A. Amestec de materiale organe și
anorganice inerte îmbibate cu TNG
B. Înveliș de protecție
C. Capsă detonantă cu fulminat de
mercur
D. Fitil
Sursă:https://ro.wikipedia.org/wiki/Dinamit%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Dynamite-5.svg

40
Chimie organică

B. Reacția cu acizi organici

Se substituie ”–OH” din grupa cu ”R´ – O – ” din alcooli ( R´ - OH)

Catalizator: acizi tari (H2SO4)

Se substituie grupa –OH din acidul carboxilic, nu grupa –OH din alcool.

Este reacție reversibilă.

Echilibrul reacției se deplasează spre dreapta (în sensul formării de ester și apă) în următoarele
situații:

 Crește concentrația alcoolului

 Crește concentrația acidului
 Scade concentrația esterului
 Scade concentrația apei

Cantitatea de H2SO4 nu influențează deplasarea echilibrului.

Se pot forma esteri și din alcooli + cloruri acide sau anhidride acide. De data aceasta, reacțiile sunt
totale.

1) Alcooli cu cloruri acide

2) Alcooli cu anhidride acide

41
Chimie organică
Esterii au multe aplicații practice (de exemplu aspirina).

Aspirina are ca substanță activă acidul acetilsalicilic care se obține din următoarea reacție:

Anhidrida acetică provine de la acidul acetic, CH3 – COOH, de unde și denumirea.

Reacția de obținere a acidului acetilsalicilic (substanța activă din aspirină) se realizează:

 În prezență de H2SO4
 La 90°C

Aspirina:

o Are acțiune analgezică, antiinflamatoare, antipiretică (scade temperatura)

o Este administrată în stări gripale, nevralgii, cefalee, reumatisme, stări febrile
o Utiliă în prevenirea atacului cerebral și infarctului miocardic
o Numele vine din „a” (acetil) + „spir” (sursa de unde s-a separat acidul salicilic – planta Spirae
Ulmaria
o Este contraindicată persoanelor alergice la derivații salicilici
o În mediul acid din stomac, aspirina hidrolizează parțial
o Hidroliza aspirinei are loc și la nivelul altor organe (mucoasa intestinală, ficat)
o Acidul acetilsalicilic nu este solubil în apă și aglomerarea sa în stomac produce iritații
puternice ale mucoasei
o Sarea de sodiu a acidului acetilsalicilic este solubilă și poate fi ușor dispersată
o În mediul puternic acid din stomac (pH=1,6), acidul acetilsalicilic este pus în libertate din
sarea sa

Altă aplicație a esterificării – obținerea mătăsii acetat. Mătasea acetat se formează prin esterificarea
grupelor „OH” din celuloză cu anhidridă acetică, cu acid acetic sau cu clorură de acetil, astfel:

42
Chimie organică

Reacția de oxidare
Reacția de oxidare este de mai multe tipuri:

o Oxidarea blândă
o Oxidarea energică
o Oxidarea enzimatică
o Oxidarea catalitică
o Oxidarea totală (arderea)

Oxidarea blândă
Agent oxidant: soluție diluată de K2Cr2O7 în mediu de H2SO4
Doar alcoolii nulari (metanolul), alcoolii primari și alcoolii secundari se pot oxida blând.
Alcoolii terțiari nu se pot oxida blând.
a. Oxidarea blândă a metanolului

b. Oxidarea blândă a alcoolilor primari

c. Oxidarea blândă a alcoolilor secundari

43
Chimie organică
La final se obți compuși carbonilici (fie aldehide, fie cetone).
Nu uitați că se obține și o moleculă de apă!

În timpul acestei reacții, soluția de K2Cr2O7 își schimbă culoarea din portocaliu în verde (Cr își
modifică numărul de oxidare de la 6 la 3 – Cr+6 → Cr+3)

În prezența acestei soluții oxidante, alcoolii primari se oxidează la aldehide, iar acestea se oxidează la
acizi, dacă se prelungește timpul de contact cu agenții oxidanți:

Testul de alcoolemie la conducătorii auto se bazează pe reacția de oxidare blândă a etanolului. Fiola
pentru testare conține granule de silicagel impregnate cu soluție acidulată de dicromat de potasiu.
Culoarea verde care apare la un test pozitiv est datorată ionilor Cr3+.

Oxigenul atomic, [O], necesar oxidării, se obține din următoarea reacție:

K2Cr2O7 + 4H2SO4 K2SO4 + Cr2(SO4)3 + 4H2O + 3[O]

Să luăm un exemplu de oxidare blândă pentru a ajunge la o formulă finală a reacției.

Oxidarea blândă a secbutanolului:

Pentru a scrie cele două reacții împreună, mai întâi trebuie să observăm că în reacția (1), avem [O] în
”stânga”, iar în reacția (2), avem [O] în ”dreapta”. Deci va trebui să ajungem cu același coeficient al
[O] atât în reacția (1), cât și în reacția (2), pentru a se simplifica la final.
În reacția (1), [O] are coeficientul 1, iar în reacția (2), [O] are coeficientul 3. Astfel:
 Înmulțim toată reacția (1) cu 3
 Înmulțim toată reactia (2) cu 1

44
Chimie organică

Acum, scriem împreună cele două reacții. Reactanții se vor scrie în stânga, iar produșii de reacție se
vor scrie în dreapta.

Atât în stânga, cât și în dreapta reacției avem 3 [O], de care putem scăpa cu ușurință, aducând
reacția la forma ei finală:

Oxidarea energică
Agent oxidant: soluție de KMnO4 și H2SO4

În cazul acestei reacții, dintr-un alcool se formează un acid carboxilic și o moleculă de apă.

Doar alcoolii nulari (metanolul), alcoolii primari și alcoolii secundari se pot oxida energic.
Alcoolii terțiari nu se pot oxida energic
a. Oxidarea energică a metanolului

ATENȚIE! Acidul formic este un compus cu caracter reducător, adică în prezență de oxigen
atomic, se va oxida mai departe, astfel:

45
Chimie organică
Putem să scriem reacția finală ca fiind următoarea:

O moleculă de apă provine din prima reacție, iar a doua moleculă de apă provine din a doua
reacție.
b. Oxidarea energică a alcoolilor primari

Se obține un acid carboxilic și o moleculă de apă.

c. Oxidarea energică a alcoolilor secundari

În cazul alcoolilor secundari, molecula se va rupe, formând doi acizi carboxilici.

Menționez că:

- Numărătoarea atomilor este pur orientativă, pentru a înțelege reacția

- Am notat cu R și R´ doi radicali hidrocarbonați
- La fiecare din cele două reacții posibile se obține apă!

Nu uitați că se obține și o moleculă de apă!

În timpul acestei reacții, soluția violet de KMnO4 devine incoloră (Mn își modifică numărul
de oxidare de la 7 la 2 – Mn+7→Mn+2).
Oxigenul atomic, [O], necesar oxidării, se obține din următoarea reacție:

2KMnO4 + 3H2SO4 K2SO4 + 2MnSO4 + 3H2O + 5[O]

Să luăm un exemplu de oxidare energică pentru a ajunge la o formulă finală a reacției.

Exemplu: oxidarea energică a butanolului.

46
Chimie organică

Pentru a scrie cele două reacții împreună, mai întâi trebuie să observăm că în reacția (1), avem [O] în
”stânga”, iar în reacția (2), avem [O] în ”dreapta”. Deci va trebui să ajungem cu același coeficient al
[O] atât în reacția (1), cât și în reacția (2), pentru a se simplifica la final.
În reacția (1), [O] are coeficientul 1, iar în reacția (2), [O] are coeficientul 5. Astfel:
 Înmulțim toată reacția (1) cu 5
 Înmulțim toată reacția (2) cu 1

Acum, scriem împreună cele două reacții. Reactanții se vor scrie în stânga, iar produșii de reacție se
vor scrie în dreapta.

Atât în stânga, cât și în dreapta reacției avem 5 [O], de care putem scăpa cu ușurință, aducând
reacția la forma ei finală:

47
Chimie organică

Oxidarea enzimatică
Oxidarea alcoolului etilic la acid acetic poate avea loc și sub influența unor enzime (fermentația
acetică). Așa se obține oțetul alimentar din vin (oțețirea vinului).

Reacția decurge astfel:

Oxidarea catalitică – dehidrogenarea alcoolilor

Se poate face fie cu Cu (cupru), fie cu CuO (oxid cupric).

 Oxidarea cu Cu – se face la temperatură

 Oxidarea cu CuO – se face la temperatură

Oxidarea totală (arderea)

Ecuația generală:

Vezi arderea metanolului, la ”Importanța practică a alcoolilor”

48
Chimie organică
O reacție de oxidare este o reacție în care are loc una din următoarele:
 Crește conținutul de oxigen al compusului organic
1
Exemplu: CH4 + 2 O2 CH3-OH
Metanol

CH4 are 0% oxigen, iar metanolul are 50% oxigen.

 Cresc numărul de legături pe care atomul de carbon le stabilește cu oxigenul

Exemplu: CH3-OH + O2 CH2=O + H2O
Formaldehidă

În molecula de metanol există o legătură simplă între carbon și oxigen, pe când în molecula
de formaldehidă există o legătură dublă între carbon și oxigen.

 Scade conținutul de hidrogen al compusului organic

Exemplu: CH3 – CH2 – CH3 CH3 – CH = CH2 + H2
propan propenă
Propanul conține 18,18% hidrogen, pe când propena conține 14,28% hidrogen.

Deshidratarea
Catalizator: H2SO4 la temperatură SAU Al2O3 (oxid de aluminiu) la 300-400°C

Este o deshidratare INTRAMOLECULARĂ (înăuntrul moleculei)

Ecuație generală:

Exemplu: deshidratarea propanolului

ATENȚIE! Deshidratarea alcoolilor cu moleculă nesimetrică:

CH3 – CH – CH2 – CH2 - CH3 CH3 – CH = CH – CH2 - CH3 + H2O

OH

-OH va prelua hidrogenul de la atomul cel mai sărac în hidrogen. În momentul deshidratării, -OH
poate prelua H fie de la carbonul din stânga, fie de la carbonul din dreapta. Carbonul din dreapta
are mai puțin hidrogen, deci –OH va prelua hidrogenul de la nivelul său, formându-se o moleculă de
apă.

49
Chimie organică
Deshidratarea 2-butanolului:

Deshidratarea glicerinei (glicerolului)

La finalul reacției se obține acroleina.

Reacția decurge astfel:

Putem rescrie reacția astfel:

Formarea eterilor
Catalizator: H2SO4 în cantități mici

Este o deshidratare INTERMOLECULARĂ (între două molecule)

Ecuația generală:

Alchilarea
Se realizează cu oxidul de etenă, care are următoarea formulă structurală:
H2C – CH2

Etilenoxid = oxid de etenă = epoxid

Acesta se obține din reacția de oxidare catalitică, despre care am vorbit la alchene.

50
Chimie organică
Oxidul de etenă este un compus heterociclic (este format dintr-un ciclu cu atomi de natură diferită,
în acest caz fiind C și O).

Alchilarea alcoolilor este de două tipuri:

 Etoxilarea alcoolilor inferiori

 Polietoxilarea alcoolilor grași

Etoxilarea alcoolilor inferiori

Catalizatori: temperatură de 150°C, presiune de 17-18 atm

Această reacție este și ea de două tipuri, în funcție de numărul de molecule de oxid de etenă
folosite.

Dacă se folosește o moleculă de oxid de etenă, se obțin monoeteri ai glicolului, astfel:

Acești compuși care rezultă (monoeterii glicolului) se numesc celoslovi.

Dacă se folosesc două molecule de oxid de etenă, se obțin monoeteri ai dietilenglicolului, astfel:

Aceși compuși care rezultă (monoeterii dietilenglicolului) se numesc carbitoli.

Putem rescrie reacția astfel:

Atât celoslovii, cât și carbitolii:

 Sunt solvenți foarte buni

 Sunt folosiți în industria de lacuri și vopsele (în special lacuri pe bază de nitroceluloză), în
vopsitorie, în industria textilă, în cosmetică etc.

Polietoxilarea alcoolilor grași

Catalizatori: Temperatură de 170°C, presiune de 3,5 atm
51
Chimie organică
Prin acțiunea oxidului de etenă asupra alcoolilor grași se obțin produși polietoxilați, denumiți
alchilpoliglicoeteri/alcooli polietoxilați.

Alcoolii grași sunt alcooli care au o catenă hidrocarbonată foarte lungă (cu mulți atomi de carbon și
mulți atomi de hidrogen).

Schemă generală:

În funcție de numărul de molecule de oxid de etenă folosite, se obțin produși cu diferite grade de
etoxilare.

Exemplu: Dacă folosim 10 molecule de oxid de etenă, obținem:

Compusul care s-a obținut este un alcool polietoxilat.

Gradul de etoxilare (numărul de molecule de oxid de etenă folosite) depinde de domeniul de

utilizare a compusului polietoxilat. Alcoolii grași polietoxilați pot fi folosiți ca emulgatori, detergenți
neionici, agenți de umectare, agenți de dispersie etc.

Dacă numărul atomilor de carbon din restul hidrofob este ”n”, atunci:

 Pentru obținerea de emulgatori în industria textilă, se folosește un grad de etoxilare redus

𝑛
(de )
3
𝑛
 Pentru spălatul lânii și ca agent de umectare se folosește un grad de etoxilare mediu (de 2 )
 Pentru detergenții de rufe fine se folosesc grade de etoxilare mari (de 1-1,5n )

Se obține un alcool polietoxilat. Moleculele alcoolilor grași polietoxilați conțin două grupe cu afinități
diferite față de apă și de aceea sunt substanțe tensioactive (scad tensiunea superficială a apei).

Astfel, alcoolii polietoxilați conțin:

 o grupă hidrofilă (”-fil”= iubește, ”hidro-”=apă =˃ această grupă are afinitate către apă,
iubește apa)
 o grupă hidrofobă (”-fobie”= frică, ”hidro-”=apă =˃ această grupă respinge apa, nu are
afinitate către ea).
 Să luăm ca exemplu compusul obținut mai sus:

Datorită acestor două grupe, alcoolul polietoxilat poate să acționeze și ca un detergent.

52
Chimie organică
Grăsimile sunt și ele molecule hidrofobe (resping apa). Un detergent se ”prinde” cu ajutorul
grupelor hidrofobe de moleculele de grăsime, iar cu grupele hidrofile atrage apa, având o acțiune
de spălare asupra grăsimilor.

Acești atomi de oxigen (atomi eterici, ” –O– ” fiind o grupă eterică) pot realiza legături de hidrogen
cu moleculele de apă, astfel:

De aceea grupa polieterică este o grupă hidrofilă (atrage moleculele de apă).

Deci, eterii formează legături de hidrogen cu apa.

Grupa hidrofobă este alcătuită doar din C și H. Ne amintim de la alcani că aceștia nu erau solubili în
apă!

Importanța practică a alcoolilor

Metanolul
- Se mai numește alcool de lemn
- Există metanol în fumul de la arderea lemnului (de unde și denumirea de ”alcool
de lemn”) și în vinul nou
- Este un lichid incolor, volatil
- Are miros dulceag, asemănător etanolului

53
Chimie organică
- Este ușor solubil în apă și alți alcooli
- Se amestecă cu apa și etanolul în orice proporție
- Acțiunea biologică a metanolului:
o Are acțiune toxică asupra organismului uman
o Are indirect acțiune nocivă (nu este otravă, dar produce un efect toxic)
o După ce este introdus în organism, sub acțiunea enzimei alcool
dehidrogenază, este transformat în aldehida formică și acid formic

o Aceștia sunt compuși toxici care atacă celulele retiniene si produc

degenerarea nervului optic. În final, se produce orbirea
o În cantitate mare, metanolul conduce la orbire

- Arderea metanolului:
o Metanolul este foarte inflamabil, arde cu o flacără albastră-deschis,
aproape invizibilă
o Are o putere calorică de aproximativ 7000 kcal/kg (putere calorică=
căldura degajată la arderea completă a 1kg de combustibil solid sau
lichid SAU 1 m3 de combustibil gazos)
o Produsul de reacție nu poluează atmosfera
o Poate fi fabricat pe cale industrială

!!!Este toxic, deci nu este folosit drept combustibil. Rămâne totuși o variantă la folosirea
benzinelor.

Etanolul
- Se mai numește spirt alb
- Este obținut prin fermentație alcoolică din compuși dulci din fructe și melasă
(este un deșeu la fabricarea zahărului)
- Fermentația alcoolică din acești compuși se face sub acțiunea unor ciuperci din
drojdia de bere
- Ca materie primă (pentru obținerea etanolului) se pot folosi și produse naturale
bogate în amidon (cereale, legume). Se formează o soluție apoasă, formată din
alcool de concentrație 12-18% + alți compuși chimici
- În vinul de masă, din 20 de molecule, 1 moleculă este etanol (restul este
majoritar apă)
- Prin distilare, se formează o soluție de alcool de concentrație 95-96%
- Etanolul anhidru (fără apă) se obține prin acțiunea unor reactivi avizi de H2O
asupra etanolului concentrat
- Acțiunea biologică a etanolului:
o Din punct de vedere fiziologic, are acțiune depresivă, acționează ca un
anestezic

54
Chimie organică
o ATENȚIE! Dacă se combină medicamentele sedative cu alcoolul, se poate
ajunge la moarte
o Stimulează producerea unor hormoni diuretici (care duc la eliminarea de
apă), ceea ce conduce la o senzație de deshidratare
o Determină dilatarea vaselor de sânge =˃ se produce înroșirea unor
porțiuni ale pielii și apare senzația de căldură
o Prin metabolizarea etanolului în ficat se produce etanalul (aldehida
acetică)

o În cantități mici stimulează sistemul nervos central și sistemul circulator

o Intoxicația cu alcool etilic duce la demența etilică, care conduce la
moarte
o Este un antidot pentru cei care au băut sau inhalat metanol
DE CE?
Enzima alcool dehidrogenază va acționa asupra etanolului, astfel că
metanolul va rămâne netransformat și va fi eliminat.

- Aplicații practice:
o Dezinfectant (spirt medicinal/sanitar)
o Băuturi alcoolice
o Medicamente și soluțiii folosite ca medicamente
o Spirt tehnic – folosit ca solvent la fabricarea lacurilor și vopselelor
o Parfumuri
o Lichid în unele termometre (se folosește împreună cu un colorant roșu)
o Combustibil
o Materie primă pentru sinteza altor compuși organici
o Spirtul alb= soluție de etanol de concentrație 96%, folosită la prepararea
băuturilor tari

Glicerina (glicerolul)

- Este un lichid ușor, fără miros

- Are un gust dulce, catifelat și o vâscozitate mare
- Este ușor solubil în apă și alcooli
- Alcoolul etilic și glicerina sunt folosite ca gemoderivate și tincturi (preparate
farmaceutice)
- Gemoterapia = terapie naturistă care promovează detxifierea organismului și
refacerea țesuturilor afectate de boală cu ajutorul extractelor glicerinice sau
gliceroalcoolice (din muguri/țesuturi ale plantelor în creștere)
- Aplicații practice:
A. Care au la bază capacitatea mare a glicerinei de a forma legături de hidrogen (atât
INTRAmolecular, cât și cu grupe –OH, –SH, –NH2)
o intră în compoziția soluțiilor farmaceutice de uz extern (are rol antiseptic și calmant)
o intră în compoziția produselor cosmetice
o intră în compoziția pastelor de dinți
o intră în compoziția bomboanelor – împiedică procesul de cristalizare a zahărului

55
Chimie organică
o se găsește pe frunzele de tutun și în tutun
o se găsește în unele mase plastice – lubrifiant între moleculele de polimeri
o constituent al vinurilor de calitate
o lichid în unele termometre, anticongelant

B. Care au la bază proprietățile chimice ale glicerinei

o sunt componenta de bază a grăsimilor (din acest motiv grăsimile se numesc triGLICERIDE; o
grăsime este formată din trei molecule de acid gras și o moleculă de glicerină)
o materie primă pentru fabricarea unor rășini sintetice
o materie primă pentru TNG (trinitroglicerina)
- lichid uleios, incolor, care se descompune prin autooxidare
- Prin explozia TNG, se produce o creștere bruscă și foarte mare de volum
- Dinamita a fost inventată de Nobel
- Folosită și în boli de inimă, ca medicament

Alcoolul izopropilic (izopropanol)

- Utilizat la curățarea suprafețelor murdare ale aparaturii electronice

- Utilizat în medicină ca dezinfectant

Mentol

SAU

- Principala substanță odorantă din uleiul de mentă

- Intră în compoziția unor produse farmaceutice

Colesterolul

- Principalul sterol din organismele animale

- Dereglarea metabolismului său conduce la boli cardiovasculare grave

56
Chimie organică

Trigliceridele (triacilglicerolii)
- Componente ale grăsimilor naturale
- Conțin 3 grupe esterice – pot hidroliza atât în mediu acid, cât și în mediu bazic
(vezi ”5.” de la metodele de obținere ale alcoolilor)

- Hidroliza în mediu acid

- Hidroliza în mediu bazic

o Reacția este utilizată în procesele industriale de obținere a săpunurilor

o Săpunul de sodiu este un amestec de săruri de Na ale acizilor grași
o Săpunul de sodiu este obținut prin 2 metode:
1. Hidroliza bazică a grăsimilor (numită SAPONIFICARE)
2. Neutralizarea cu NaOH a acizilor grași separați după hidroliza în
mediu acid a grăsimilor
- Reacțiile sunt catalizate de enzime specifice (enzime=biocatalizatori ce au rolul
de a accelera reacțiile biochimice)
- Enzimele sunt compuși organici cu structură complexă produși de celulele
organismelor vii
- Enzimele care catalizează hidroliza trigliceridelor se numesc lipaze
- Cele mai multe lipaze se găsesc în sucul pancreatic și ele au rol în digestia
intestinală a grăsimilor

Lipaza pancreatică acționează asupra grupelor esterice din pozițiile 1 și 3.

Se formează un monoacilglicerol și 2 molecule de acid gras:

Este o reacție reversibilă.

Monoacilglicerolul și acizii grași sunt absorbiți prin mucoasa intestinală. La nivelul

mucoasei intestinale este asigurată resinteza trigliceridului din monoacilglicerol și acizii
57 grași. Apoi, trigliceridul ajunge în limfă, iar apoi prin sânge/limfă ajunge la nivelul celulelor
și țesuturilor.
Chimie organică

Prima etapă a catabolismului trigliceridelor o constituie hidroliza lor, sub acțiunea lipazelor
intracelulare (din interiorul celulelor), cu formare de glicerol și acizi grași.

Catabolismul trigliceridelor (hidroliza lor):

Alcoolul cetilic

Esterul său cu acidul palmitic se găsește în ceara de spermanceti.

Alcoolul oleic

Esterul său cu acidul palmitic se găsește în ceara de spermanceti.

Adrenalina

Etilenglicol
- Se folosește la fabricarea polietilentereftalatului (PET) și ca agent antigel

58
Chimie organică
Fenolii

Generalități

- Conțin o grupă –OH (hidroxil) – este o grupă monovalentă

- Grupa –OH este legată de un atom de C ce aparține unui nucleu aromatic
(carbon hibridizat sp2)

Clasificare
1. Fenoli monohidroxilici

fenol o-crezol (orto-crezol) m-crezol (meta-crezol)

p-crezol (para-crezol) α-naftol β-naftol

2. Fenoli polihidroxilici

Pirocatechină Rezorcină Hidrochinonă

59
Chimie organică

Orcină Pirogalol
Timol

A nu se confunda timolul cu mentolul (un alcool)!

Timol Mentol
Timolul conține o grupare hidroxil legată de un nucleu benzenic (motiv pentru care este un
fenol).

Izomerie
Fenolii prezintă izomerie:

- De poziție (în care diferă poziția grupei hidroxil)

Exemplu: o-crezol și p-crezol

- De catenă (se obține prin ramificarea catenei laterale)

Exemplu:

60
Chimie organică
- De funcțiune ( Izomerii de funcțiune sunt izomeri cu aceeași formulă moleculară,
dar care aparțin unor clase diferite de substanțe).
Fenolii sunt izomeri de funcțiune cu alcoolii și cu eterii.
Exemplu:

Metode de obținere

1. Oxidarea cumenului

61
Chimie organică

2. Topirea alcalină

3. Reacția cu apa a sărurilor de arildiazoniu (reacție de hidroliză)

Proprietăți fizice
1. Legături chimice
Intermolecular apar legături de hidrogen, astfel:

62
Chimie organică
Moleculele asociate prin legături de hidrogen au:

o Puncte de fierbere și puncte de topire ridicate

o Vâscozitate mare
o Tensiune superficială mare

2. Stare de agregare
Fenolii sunt numai solizi.

3. Puncte de fierbere și de topire

Fenolii au puncte de fierbere și de topire mari.
Cu cât grupele –OH sunt mai apropiate între ele, cu atât punctele de fierbere și de topire
sunt mai scăzute, deoarece se formează legături de hidrogen intermoleculare (ÎNTRE
molecule), astfel:

Fenolii care au două grupe hidroxil vecine (poziția orto) au punctele de topire mai mici
deoarece există posibilitatea formării unor legături de hidrogen intramoleculare, ceea ce
conduce la stabilirea unui număr mai mic de legături de hidrogen intermoleculare.

4. Solubilitate
Sunt puțini solubili în apă (deoarece formează legături de hidrogen cu apa).
Solubilitatea ”mică” în apă este cauzată de prezența nucleului benzenic. Alcoolii,
neavând acest nucleu benzenic, sunt foarte solubili în apă (vezi proprietățile fizice ale
alcoolilor).

5. Altele
Fenolul este caustic (=distruge țesuturile animale și vegetale).
Fenolul a fost descoperit și izolat în gudronul de la distilarea uscată a cărbunelui de
pamânt. Astfel, fenolul a fost denumit acid carbolic.
Mulți fenoli se găsesc combinați cu alte substanțe în diferite produse naturale de origine
vegetală (rățină de conifere, esențe naturale, materii tanante).
63
Chimie organică

Caracterul acid al fenolilor

Pentru a înțelege caracterul acid al fenolilor, voi prezenta câteva noțiuni de chimie anorganică.
Atomii sunt alcătuiți din nucleu și electroni. Nucleul conține protoni (cu sarcină pozitivă) și neutroni
(fără sarcină electrică). Electronii au sarcină negativă.

Caracter electronegativ = tendința unui atom de a accepta electroni

Dacă un electron are sarcină negativă, înseamnă că prin acceptarea de electroni, acest atom devine
un ion negativ.
Caracterul electronegativ se întâlnește la nivelul ACIZILOR.

Caracter electropozitiv = tendința unui atom de a ceda electroni

Dacă un electron are sarcină negativă, înseamnă că prin cedare de electroni, acest atom devine ion
pozitiv (prin faptul că ”scapă” de sarcini negative).
Caracterul electropozitiv se întâlnește la nivelul BAZELOR.

Atomul de oxigen are 2 orbitali dielectronici.

Unul din acești doi orbitali este orientat paralel cu orbitalul p al atomului de carbon (din nucleul
benzenic) de care se leagă oxigenul, astfel:

Înseamnă ca acest orbital al atomului de O se întrepătrunde lateral cu orbitalul p al atomului de C.

Deci, are loc deplasarea spre nucleul bezenic a perechii de electroni din acest orbital.

Deoarece electronii ”pleacă” de la atomul de oxigen, înseamnă că se micșorează densitatea de

electroni de la acest atom de oxigen. Deoarece oxigenul ”scapă” de sarcini minus, înseamnă că
sarcinile pozitive vor predomina, astfel ca atomul de oxigen se pozitivizează.

Atomul de oxigen pozitivat devine mai atrăgător de electroni. Dacă devine mai atrăgător de
electroni, înseamnă că legătura –OH devine mai polară.

64
Chimie organică
Spunem că legătura –OH se polarizează.

Legătura –OH din fenoli este mai slabă decât legătura –OH din apă și alcooli. Dacă e mai
slabă înseamnă ca atomul de hidrogen din această moleculă poate fi cedat mai ușor.

Știm că acizii au proprietatea de a ceda protoni.

Înseamnă că fenolii sunt acizi mai puternici decât apa și alcoolii (cedează mai ușor H+).

În Ar – O- (anionul fenolat), această deplasare de electroni (delocalizarea lor) este și mai accentuată.

Are loc astfel deplasarea (delocalizarea) sarcinii negative de la atomul de oxigen către nucleul
benzenic și stabilirea anionului.

Astfel că:

Fenolii au tendință mai accentuată de a ceda protoni decât alcooli.

Anionii fenolat au o tendință mai mică de a accepta protoni decât anionii alcoolat.

Fenolii au:

Ka = 10-8 – 10-10

pKa = 8-10

Proprietăți chimice
A. Reacții determinate de grupa –OH
 Aciditatea fenolilor
1. Reacția cu metalele alcaline – se obțin fenoxizi (fenolați)

2. Reacția cu hidroxizii alcalini

! E o reacție de diferențiere de alcooli. Alcoolii nu reacționează cu hidroxizii alcalini.

65
Chimie organică

Alcoolii nu reacționează cu hidroxii alcalini deoarece se formează o moleculă de apă.

Apa este un compus mai acid decât alcoolii (vezi scara acidității). Dintr-un compus mai puțin acid nu
poate rezulta un compus mai acid.

Comparând aciditățile a doi compuși acizi dintr-o reacție se poate determina dacă reacția poate
avea loc sau nu.

3. Reacția cu carbonații neutri alcalini

Ex: Na2CO3 – carbonat de sodiu (acid carbonic în a doua treaptă de ionizare)

!! Nu reacționează cu carbonații acizi.

Ex: NaHCO3 – bicarbonat de sodiu (acid carbonic în prima treaptă de ionizare)

Acid carbonic obținut este un acid mai tare decât fenolul (vezi scara acidității). În
concluzie, această reacție nu poate avea loc.

 Formarea esterilor
Esterii se formează prin reacția dintre fenoli și cloruri acide și anhidride acide.
!! Fenolii nu formează esteri cu acizii carboxilici, în comparație cu alcoolii.
Exemplu:

66
Chimie organică

Foarte importantă aici este sinteza Kolbe – obținerea acidului acetilsalicilic din
fenol:

 Formarea eterilor
 Participă la reacții de etoxilare (cu oxid de etenă=etilenoxid)

B. Reacții determinate de nucleu

1. Reacții de substituție
Gruparea hidroxil este un substituent de ordin I (vezi capitolul de arene). Deci, în
momentul în care va avea loc această reacție, substituentul se va așeza în poziția
orto- sau para-.

67
Chimie organică
Halogenarea – cu X2 (halogeni – Br2)
Are loc în condiții mai blânde:

Atenție! Din aveastă schemă, doar prima reacție are loc la rece și în H2O.

Prin tratarea fenolului cu apă de brom în mediu alcalin rezultă DIRECT 2,4,6 –
tribromfenol.
Acesta este un precipitat alb insolubil în soluție apoasă.

Această reacție:
- Decurge cantitativ
- Servește la dozarea fenolului (identificarea lui)

Astfel, putem spune că reacția de halogenare este o reacție de IDENTIFICARE.

 Nitrarea
Se produce cu una din următoarele:
- Soluție diluată de HNO3 la temperatură obișnuită – rezultă orto-nitrofenol și
para-nitrofenol
- Soluție concentrată de HNO3 – rezultă 2,4 – dinitrofenol și 2,4,6 – trinitrofenol

Deci mare atenție la formulare, in funcție de cât de concentrată e soluția de HNO3 se

obțin compuși diferiți.

68
 Chimie organică
La temperatură obișnuită, nitrofenolii:

- Sunt substanțe solide

- Au culoare galbenă

Acidul picric:

- Obținut în 1771 prin tratarea cu HNO3 a pigmentului extras din indigo

- Astfel, acidul picric a fost primul colorant sintetic și folosit ca vopsea galbenă
(Fig 3)
- Totuși, în 1885 s-a descoperit că este foarte exploziv, astfel că obținerea și
manipularea lui sunt periculoase
- Este utilizat la:
o Obținerea explozivilor
o Obținerea vopselelor de culoare galbenă
Fig. 3 – Acidul picric folosit ca
- Are proprietăți antiseptice – se utilizează în medicină la tratarea externă a
vopsea arsurilor ușoare

 Sulfonarea

 Alchilarea – în prezență de AlCl3

Se realizează cu alchene și alcooli.

Exemplu: Alchilarea fenolului cu propenă

69
Chimie organică
 Acilarea – în prezență de AlCl3

Exemplu: Acilarea fenolului cu clorură de acetil

2. Reacții de adiție
 Adiția H2 – în prezența Ni

Adiția parțială decurge astfel:

Ciclohexanonă

Totuși, voi scrie desfășurat această reacție, pentru a se înțelege mai bine:

Se obține un enol – un compus instabil în care grupa hidroxil este legată de un atom de
carbon implicat într-o dublă legătură.

Enolul se transformă prin tautomerie într-un compus carbonilic, astfel:

70
Chimie organică

Ciclohexanonă

Adiția totală decurge astfel:

3. Reacții de identificare
Fenolul și fenolii di și polihidroxilici dau cu soluții apoase de clorură ferică, FeCl3,
colorații caracteristice care servesc la recunoașterea lor.

Fenolul și α-naftolul – violet

Crezolii și hidrochinona – albastru

β – naftol – verde

Acid salicilic - albastru-violet

C. Condensarea fenolului cu formaldehida

- În urma acestei reacții rezultă rășini sintetice, numite fenoplaste
- Prin policondensare, se formează:
 Novolac – dacă policondensarea se petrece în mediu acid
 Bachelită – dacă policondensarea se petrece în mediu bazic

1. Obținerea novolacului – policondensarea se produce în mediu acid (de exemplu, HCl)

Mai intâi să vedem condensarea:

71
Chimie organică

Acum să vedem policondensarea:

ATENȚIE! Raportul aldehidă fenol = 1:1 (deci reacția decurge ”un mol la un mol”)

Novolacul:

- Are macromolecule filiforme

- Nucleele fenolice sunt unite prin punți metilenice ( - CH2 - ) – nu uitați că
metilenul este radicalul divalent al metanului, despre care am discutat la
radicalii alcanilor
- Aceste punți metilenice se găsesc în pozițiile orto și para
- Fiecare nucleu fenolic din macromolecule are o poziție orto/para liberă capabilă
să reacționeze cu formaldehida
- Termoplastic (se poate modela la temperatură)
- Solubil în alcool
- Soluția alcoolică de novolac este folosită ca lac anticoroziv și electroizolant
- Este utilizat la obținerea bachelitei

2. Obținerea bachelitei – policondensarea se produce în mediu bazic (de exemplu, NaOH)

Condensarea se produce la rece:

72
Chimie organică

Policondensarea se produce la 150°C.

Bachelita:
- Are macromolecule tridimensionale
- Nucleele fenolice sunt condensate în toate pozițiile active (orto, orto´, para)
- Produs termorigid
- Insolubil
- Rășinile de bachelită:
 Au o rezistență mecanică și chimică mare
 Au proprietăți electroizolante

D. Reacția de cuplare cu sărurile de arendiazoniu – reacția se va discuta în cadrul

capitolului de ”Amine”
- Cuplarea are loc în poziția para față de grupa ” –OH ”

ATENȚIE! Dacă poziția para față de grupa –OH este ocupată, atunci cuplarea are loc în poziția orto.

73
Chimie organică
Utilizări

Fenolul
- Este folosit la obținerea:
 Unor medicamente
 A coloranților
 A novolacului și bachelitei
 Unor fibre sintetice
 Ierbicidelor
 Unor soluții antiseptice

Crezolii
- Creolina este o soluție cu acțiune dezinfectantă, ce se obține prin dizolvarea
crezolilor în soluție de săpun

α – naftol
- Este utilizat la obținerea coloranților

Hidrochinona
- Este folosită ca revelator în tehnica fotografică

Pirogalolul
- Utilizat la dozarea oxigenului din gaze

Timolul
- Se găsește în uleiul de cimbru
- Este un dezinfectant slab

Orcina
- Se găsește în unele specii de licheni
- Este substanța de bază a turnesolului
- Turnesolul este un indicator acido-bazic și colorant cunoscut din evul mediu

74
Chimie organică

Aspirina – vezi capitolul de ”Alcooli” pentru obținere

- Are acțiune analgezică, antiinflamatoare, antipiretică (scade temperatura)
- Este administrată în stări gripale, nevralgii, cefalee, reumatisme, stări febrile
- Utiliă în prevenirea atacului cerebral și infarctului miocardic
- Numele vine din „a” (acetil) + „spir” (sursa de unde s-a separat acidul salicilic –
planta Spirae Ulmaria
- Este contraindicată persoanelor alergice la derivații salicilici

Novolacul
- Este utilizat la obținerea unor pelicule rezistente la acțiunea agenților chimici cu
care sunt acoperite unele suprafețe expuse unor astfel de acțiuni – pardoseli,
cisterne, conducte de canalizare etc.

Bachelita
- Folosită la obținerea izolatorilor electrici
- În construcții, construcția de mașini etc.

Rezorcina
- Are acțiune antibacteriană și antiseptică
- Utilizată la obținerea unor loțiuni și creme cu acțiune dezinfectantă

Acidul picric
- Francezii l-au folosit ca exploziv pentru gloanțe
- În război a fost utilizat ca exploziv militar
- Este coroziv – are caracter acid
- Atacă metalele, formând picrați – compuși mai instabili ca acidul picric
- Din acest motiv, utilizarea lui a fost limitată
- Se prezintă sub formă de cristale galbene

Alte informații
- Gudroanele obținute prin distilarea uscată a cărbunilor de pământ - sunt o sursă
importantă de fenoli și crezoli
- Din aceste gudroane, fenolii se izolează prin dizolvare în soluție de sodă caustică
- Din soluțiile de fenolați, fenolii sunt precipitați de acizi

75
Chimie organică

ANEXĂ

Compuși cu grupe funcționale

Menționez că am notat ”R-” un radical alchil.

1. Grupe funcționale ce conțin azot

R – NO2 nitroderivați
R – O – NO2 nitrați (azotați)
R – O – NO nitriți (azotiți)

2. Grupe funcționale ce conțin sulf

R – O – SO3H sulfat acid
R – O – SO3 – R´ sulfat neutru
R – SO3- sulfonat

76