EDIȚIE NOUĂ, NR.

18, SEMESTRUL II, ANUL ȘCOLAR 2019-2020

ANIMUS
REVISTĂ EDITATĂ DE ELEVII
COLEGIULUI NAȚIONAL “MIHAI VITEAZUL” SLOBOZIA
 COLECTIVUL DE REDACŢIE:
COORDONATOR: prof. LOREDANA STAN
TEHNOREDACTARE: CĂLIN IOSIF, clasa a XI-a F
Redactor: ELENA EFTIMIE, clasa a X-a A
DIRECTOR: prof. VITALIE BUZU
DIRECTOR ADJUNCT: prof. ADRIAN STROE
MEMBRI:

prof. Nela Bădele

prof. Emilia Vlad
prof. Alina Roman
prof. Elena Vestineanu
prof. Doina Buciu
prof. Elena Mocanu
prof. Rodica Boancă
prof. Tita Lăutărescu
prof. Alina Băhnăreanu
prof. Ramona Ruginescu
prof. Ionescu Răzvan
prof. Cristina Tender
prof. Constantin Popa
prof. Adina Bobîrnichi
prof. Nicoleta Coteș
prof. Crăciunescu Cristina
prof. Vanda Ștefănescu

articole scrise de elevii:

Alexandru Stanciu (clasa a V-a), Chiran Adelin, Tătăruș Aliss, Tirifon Alexia (clasa a VI-a)Andrei Lăutărescu, Andreea
Carapcea (clasa a VII-a), Cătălina Badea, Mihai Istrate (clasa a IX-a B), Eva Crețu ( clasa a IX-a C), Carla Popa (clasa a
IX-a E), Timotei Nădrag, Silvica Poenaru (clasa a IX-a F), Alina Brăcaci, (clasa a X-a E), Maria Eftimie (clasa a X-a A),
Anca Mihăilă, Doriana Gheorghe, Claudia Miclea, Fabian Bratu (clasa a X-a F), Vlad Ursan, Armand Hangu (clasa a
XI-a A), Emilia Arpășanu, Ionescu Dan, Anca Negoiță (clasa a XI-a B), Daniel Butnariu (clasa a XI-a D), Monica Pascu,
Adrian Florin Duță, Sabrina Mocanu, Petcu Maria-Beatrice, (clasa a XI-a F), Cristina Pavel (clasa a XII-a G)
Cipu Maria-Teodora, absolventă CNMV, fostă componentă a trupei de teatru Les Francforts
Copertă realizată de Ciompec Oana, clasa a X-a F
 ANIMUS NR.18

EDITORIAL
Cel mai mare galben din univers
Elena Eftimie, clasa a X-a A

MOTTO: ”Copilul cu bucle ondulate precum frunzele uscate,

Scrise pe tablă mândru: Sunt cel mai mare Galben din univers.
Alături, trona definiția hybrisului.
Și spectatorii se mirau de vecinătățile astea culturale.
Galbenul tricoului de infante original
și al toamnei care nu se dădea dusă
Alunecase în afara ființelor noastre și ne făcea lumea colorată.
Trăiam într-un balon galben în care o fată își ajuta prietena să treacă la mate,
Un băiat visa la iubita pe care o va săruta ca de un grand finale,
Alți băieți și alte fete își jucau bine aerul aferat.
Și toată lumea privea la tabla atât de verde,
Speriată că Galbenul va fugi de pe retine,
Și abia atunci Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
– Ce hybris perfect!

Loredana Stan

A “picat” în prima bancă, căci nu “a fost pe fază” când maratonul pentru ultimele bănci începuse. Are ochi
mari, lucioși, plini de speranța că, în circumstanțe binevoitoare, nu va fi nevoit să iasă la tablă. Nu astăzi, cel puțin,
măcar. Orele de somn nu i-au ajuns, iar războiul ce se desfășoară pe tablă îl neliniștește mai mult decât oricând.
Parul creț îi descrie perfect starea de spirit, căci și el are tendința de a săvârși lucrurile alandala. De asemenea,
poate fi caracterizat de dioptriile imense și de umilele fresce violet de sub ochi.
După cum bine ați intuit, protagonistul nostru este elev, însă identitatea lui de CNMV-ist stă la latitudinea
voastră. Condiția de geniu descoperită în operele lui Eminescu l-a fascinat. Și pentru că are imaginație bogată,
și-a pus întrebarea dacă, de fapt, aceasta temă literară nu este decât un mit, căci, în viziunea lui, se regăsește în
personalitatea fiecărui om.
Pe de altă parte, anii de liceu l-au ambiționat. Încă din clasa a IX-a a început să-și descopere pasiunile și
să lupte pentru ele. Este conștient de evoluția sa, însă, dacă ar auzi-o de la altcineva “s-ar culca pe o ureche”.
Și în semestrul acesta s-a dovedit a fi o explozie de rezultate incomensurabile, de lumină eclatantă. S-a
calificat la etapa națională a olimpiadei de chimie, fizică, latină, baschet, chiar la OLAV și lingvistică. Și lista va
continua. Evident că nu e vorba doar de el, căci liceul e plin de alter-ego-uri ale sale. A participat la Festivalul
de teatru francofon care a avut loc în orașul La Roche-sur-Yon, unde a reprezentat nu doar liceul, ci și Romania.
Evident, și acolo a strălucit.
În cadrul concursurilor de dezbateri a fost numit “cuiul care închidea sicriul adversarilor”, căci argumen-
tele sale nu puteau fi desființate.
Revenim la el, băiatul cu păr creț și ochi scânteietori. Astăzi nu s-a remarcat academic, nici ieri și nici
acum două săptămâni. Este definit de valori, nu de succes. Poartă un hanorac galben ce îi acoperă trei sferturi
din trupul zvelt. Ora de limba româna îl fascinează, iar galbenul materialului textil care îl acoperă devine fo-
sforescent. Cuvintele rostite de profesoară îl captivează, afundându-l în frenezia de abstractizare a literaturii.
Întreaga clasă este guvernată de un cuvânt scris pe tablă cu majuscule: ”HYBRIS” . Îndemnat de starea de feri-
cire bizară, pornește către magnetul asupra căruia sunt ațintite 60 de pupile și, folosind un calcar prelucrat, scrie
un gând plin de entuziasm: “Sunt cel mai mare galben din UNIVERS”, comițând el însuși un hybris perfect.
Indiferent de complexitatea potecii care ne călăuzește, în crepuscul vom fi cu toții definiți drept raze rec-
tilinii de lumină, pentru că nu ne abatem de la idealurile noastre.

1
 UPDATE:Tânărul nostru și-a adaptat stilul de viață la mediul online. Nu este un moft de-al său sau un experiment
școlar, ci o consecință a existenței pandemiei de COVID- 19, un virus periculos ce afectează căile respiratorii.
Întreaga populație a globului și-a updatat mediul de via-
ță, acest aspect fiind definit tehnic prin termenii „autoizolare” sau „carantină”.
Dacă ar empatiza cu starea părinților săi, a adulților care îl înconjoa-
ră, ar intra în panică, ar claca, atât din punct de vedere academic, cât și moral.
Însă vasta sa imaginație îi este de folos (din nou). Este momentul perfect să citească „Ciu-
ma” lui Camus. Zace în bibliotecă de câțiva ani, parcă așteptând într-o coadă a cărților, aseme-
nea celei ce s-a instaurat la magazinul alimentar...NU! Nu se va gândi la asta. Există lucruri mult
mai bune de făcut. Va sfida frica și durerile oculare cauzate de „supradoza” de interacțiune online.
Privește în jur dezorientat. În sfârșit are tot timpul din lume. Oare ce va face cu el?
Ei bine, cu siguranță, vom afla într-un articol ulterior.
Un lucru e inevitabil.
Totul va fi bine!

MON BEAU PRINTEMPS LE PRINTEMPS

Certainement, le Printemps
A éparpillé ses ailes vertes
Mon beau Printemps Sur la Terre endormie.
Toi, temps divin
Je t’aime beaucoup La douce chanson des oiseaux
Tu es aimé partout Réveille le soleil,
Le roi des cieux.
Ma belle princesse,
Je t’attends toute l’année Les fleurs apparaissent
Car tu es pour moi Dans leur robes colorées
Un motif de grande joie Et très parfumées,

Tes vertes décorations Mes yeux sont enchantés

Apportent des émotions,  De voir le Printemps
Des joies et des sourires Tellement souriant !
Et de bons souvenirs !

Lăutărescu Andrei, clasa a VII-a CARAPCEA ANDREEA, clasa a XI-a G

2
 ANIMUS NR.18

HISTORIA MAGISTRA VITAE

DRAMATICA EXPERIENȚĂ
A UNUI SUPRAVIEȚUITOR ÎN SIBERIA
Timotei Nădrag, clasa a IX-a F

Poate că unii dintre voi ați auzit despre existența renumitelor ”trenuri ale morții” din cel de-al
Doilea Război Mondial. Acestea erau vehiculele destinate animalelor, dar în ele au fost transportați în
”Siberii de gheață” și oamenii indezirabili regimului comunist din acea perioadă. Printre acei năpăstuiți
de soartă, în vara lui 1941, se afla și bunicul meu, atunci în vârstă de numai doi ani, din cauza averilor
deținute de parinți, de care aceștia nu s-au dezis de bunăvoie, așa cum li se sugerase. Așa cum po-
vestea mai târziu străbunica supraviețuitoare, viața lor liniștită a fost întreruptă în miez de noapte de
strigătul unui revoluționar care conducea o echipă de ocupanți, dând buzna în casă, pentru percheziții.
La întrebarea străbunicii: ”De ce?”, ea a primit un pat de pușcă în cap, după care a leșinat. După
alte momente tragice din seara aceea, urmate de o călătorie de două săptămâni, în care au îndurat
sete, foame și frig, au ajuns în mijlocul taigalei siberiene. Troiene de zăpadă cât vedeai cu ochii aco-
pereau toată întinderea. Singurul lucru pe care te îndemna firea să-l faci, era să cauți adăpost. Așa că
oamenii, năuciți de vitregia sorții, au rupt crengi din copacii verzi (conifere) ai înghețului veșnic și și-au
făcut bordeie.
Dacă acești copaci, în care este viață, s-au adaptat la o climă nespus de aspră, să nu poată oare
omul să-i reziste? Acesta a fost singurul gând optimist în favoarea vieții în acea avalanșă de gânduri
negre care se înghesuiau cu duiumul în capul celor uitați, parcă, de Dumnezeu. La început bordeie din
crengi, iar mai tarziu case săpate în pămant, i-au ajutat pe oameni să se adune cu familiile lor la focul
scurt al sobelor alimentate cu tizic (un fel de amestec de gunoi forestier, cu îngrășământ de grajd). De
la statutul de oameni înstăriți, acum exilați la capătul lumii, au ajuns argați la populația autohtonă.
Chinuiți de foame, copiii erau nevoiți să-și câștige hrana cerșind. În jurul vârstei de șase ani,
împreună cu o fetiță dintre rudenii, deportate și ele, în încercarea de a-și dobândi hrana, au făcut rost
de o porție zdravănă de coji de cartofi înghețați, alături de cațiva cartofi fierți, dar s-au depărtat prea
mult de locuința părinților și s-au rătăcit. Troienele de zăpadă nu sunt un indicator bun... Datorită fetiței,
puțin mai mare, au reușit să-și improvizeze un fel de iglu, unde s-au adăpostit timp de trei zile, până au
fost găsiți.
Această întâmplare i-a provocat bunicului dureri reumatice tot restul vieții. Își amintea deseori,
mai ales când avea dureri de articulații, acest incident dureros din copilărie. ”Ce te doare, bunicule?”, îl
iscodeam, văzându-i fața crispată. ”Siberia” - răspundea el invariabil.
Din păcate, drama cea mai mare a experienței lui siberiene, a fost nu doar dezrădăcinarea fizi-
că, ci și spirituală. Pentru că părinții lui erau nevoiți să-și câștige existența din greu, el a fost educat de
scoala sovietică. Mi-a povestit mama că uneori îl surpindea vorbind mai mult rusește decât românește.
Întrebat de ce o face, i-a răspuns resemnat: ”Pentru că sentimentul de patrie se formează în copilărie,
fiico” .
După moartea lui Stalin, a fost primul din familie care s-a întors imediat la baștină. Deși era cetă-
țean român din naștere, acum locul lui natal era rupt din teritoriul Țării Române și anexat la țara agre-
soare - fosta Uniune Sovietică. A murit acolo, cu acest regret în suflet - că nu a trăit să vadă corectată
această nedreptate istorică. Spera, totuși, că o vor face generațiile viitoare...

3
 ANIMUS NR.18

CREAȚII LITERARE

Lorelei, idol incert

Mi-aș fi dorit să fii neînfricată,
Să privești doar înainte
Trăia
Și doar la ale tale idealuri.
Fără regrete și fără oftaturi mult prea amare.

trăia-n minusuri adunate cu minusuri

Oh, toarnă, toarnă, toarnă, Lorelei
Acest vin legendar, cu iz de nefericire!
Plângeai cu lacrimi de jad când lumea nu era a ta
Și vâsleai holistique pânzele visului în zare.
Simțeam un abis răvășitor
Când te vedeam mahmură de iluzii
Lorelei, ingenuă a speranțelor năruite,
Impertinentă plină de nădejdi.
umezite de picături de sânge pe obraz.
numai tăcerea îi era discurs în noapte,
urlet în diminețile singuratice.
esența n-o găsea-n nisipul mării
sau în răsăritul de după scaunul vopsit.
tare ar mai fi vrut gândul totuși
iarăși să se fi simțit de soare mințit.
trăia-n subsolul negru muritorul
urmărit de dorințe terminate.
SILVICA POENARU, clasa a IX-a F

Vindeai zâmbete la rang de artă

Viața-ți era o povară.
Diafană vrăjitoare a conștiințelor pline de păcat.
Lorelei, mi-aș fi dorit să nu fii sinonimă cu neputința.

ELENA EFTIMIE, clasa a X-a A

4
 ANIMUS NR.18

DIALOGUL ARTELOR

MUZĂ A INSPIRAȚIEI

Eva Crețu, clasa a IX-a C

Pictezi în culori pastelate sensul exisțenței mele, tu, muză a perfecțiunii. Mă arunci în
oceanul tău, iar setea mea de a te cunoaște te soarbe toată, preschimbându-te apoi în stropi de
imaginație ce se preling grațios pe pânzele mele. Mă lași să gust din lumea ta mistică și infinită,
îmi deschizi orizontul spre ideal. În universul tău, sufletul meu trece de la agonie la extaz și simte
libertate. În universul tău, mă retrag în tihnă, părăsind superficialitatea și banalitatea realității.

Reproducere realizată de Eva Crețu

Casă în Provența, 1885

Paul Cezanne
5
 ANIMUS NR.18

Încălzirea globală
Încălzirea globală este un fenomen cunoscut deja de multă vreme, la nivel mondial. Acest fenomen con-
stă în creșterea temperaturilor medii, de la an la an, determinând topirea calotei glaciare și având multiple efecte
asupra florei și mai ales asupra faunei ce se pot observa cel mai bine în zona polară.
Aceste schimbări climatice extreme ce au loc pe suprafața Terrei se datorează intervențiilor antropice (ale
omului), care au avut și au în continuare un rol major în degajarea gazelor de seră. Gazele de seră (vaporii de
apă, dioxidul de carbon și metanul) sunt cele care determină existența efectului de seră, care reprezintă, practic,
fenomenul încălzirii globale. Degajarea vaporilor de apă, care sunt cel mai important gaz de seră, nu este cauzată
direct de om și nici nu se poate interveni în vreun fel pentru a reduce temperatura. Procentul dioxidului de carbon
din atmosferă crește prin arderea combustibililor fosili (în termocentrale) și prin defrișări, deoarece arborii care
produc fotosinteză se împuținează. Metanul este degajat în aer prin activități umane agricole, precum cultivarea
orezului și prin creșterea animalelor.
Prin urmare, omul a jucat un rol foarte important în apariția încălzirii globale, începând cu revoluția indus-
trială din secolul al XVIII-lea, atunci când numărul fabricilor a crescut, iar locomotivele cu aburi, al căror motor
funcționează pe baza combustibililor fosili, au devenit principala modalitate de transport prin care s-a dezvoltat
comerțul din acea perioadă.
Ce ne interesează mai mult însă sunt efectele acestui fenomen. Topirea calotei glaciare afectează prin
creșterea nivelului oceanelor. Aceasta este inclusiv o problemă pentru om, deoarece peste cincizeci la sută din
populația Terrei trăiește în zone aproape de litoral. Totuși, pericolul mai mare este acum pentru cei din Oceania,
care locuiesc pe insule situate puțin deasupra nivelului mării. Pentru ei nu va mai exista „acasă”; state vor dispărea
în întregime de pe Glob. Fauna polară este afectată prin condițiile dificile de trai pentru animale, precum ursul po-
lar, deoarece gheața în derivă nu se mai unește la timp pentru a forma calota glaciară, astfel, nemaifiind capabil să
își vâneze prada, deoarece nu se poate deplasa în căutarea acesteia. Săptămânile trecute, în Antarctica, mai exact,
în Insula Seymour, au fost înregistrate cele mai ridicate temperaturi, acestea depășind douăzeci de grade Celsius.
Pinguinii Adélie din zonă se adaptează cu greu noilor realități ale încălzirii globale. Zăpada și gheața s-au topit,
ele fiind înlocuite de noroi și apa ploii.
Un alt efect al încălzirii globale este fenomenul de deșertificare, prin care zona de la marginea deșertului
Sahara (denumită Sahel) se transformă din câmpie, teren arabil care poate fi cultivat, în deșert. Populația din acea
zonă este foarte săracă, iar agricultura este una dintre singurele activități care îi poate asigura necesarul de hrană
pentru subzistență.
Frecvența tot mai ridicată a incendiilor este, de asemenea, un efect al încălzirii globale.
Pentru a împiedica această creștere a temperaturilor de la an la an, oamenii ar trebui să planteze mai mulți
arbori pentru a restabiliza procentul obișnuit de dioxid de carbon din atmosferă și ar trebui să înceteze de a folosi
combustibilii fosili în termocentrale. Termocentralele trebuie înlocuite, eventual, cu hidrocentralele sau cu cen-
tralele nucleare, pentru că, deși sunt cea mai ieftină variantă, termocentralele sunt și cele mai poluante. La nivel
global, trebuie luate măsuri prin aprobarea unor legi privind limitarea defrișărilor sau cel puțin plantarea puieților
în schimbul copacilor tăiați.
Efectele încălzirii globale se observă din ce în ce mai mult în ultimii ani, însă acest fenomen trebuie să fie
încetinit cât mai mult timp posibil, deoarece ar putea reprezenta sfârșitul umanității.Hangu Armand, clasa XI A

ARMAND HANGU, clasa a XI-a A

6
 ANIMUS NR.18

PUBLIC SPEAKING COMPETITION- 2020

The Hero of Your Own Story

“What would you do if you could do anything in the world?” I used to ask my sister when I was little.
She told me stories with people that were able to do anything that they wanted and chose to be the heroes of their
stories. She always had the craziest stories and I always had the same questions, except for the times I fell asleep
and forgot to ask her anything. She never answered my question, but she was always curious to know my answer.
When I was five the answer would be around the idea that I would become a mermaid because I was watching
this TV serie called “H2O Add Water”, but that changed when I turned nine and I wanted to become the President
because I was a really ambitious kid. I never had the right answer to this question until recently and I don’t even
know if there is a right answer at all.
Nobody can neglect the fact that we live in a world full of problems, a world that is so impossible to face,
especially alone. Poverty is an issue most of the planet is fighting with, climate change is becoming harder to
solve and inequality is present in almost every aspect of this society. You might ask yourself how big of a differ-
ence can someone like you and me make. Let me tell you a story to show you that anyone can leave a mark. Last
summer I met a girl in camp who showed me how much each and every one of us can do. At first I thought that
she was really weird because she was doing all these things that I wouldn’t normally do but then my opinion of
her changed. What could she be doing that was so weird to me? Well, one day we went shopping and she forgot
her hydroflask that she would pour tap water into but that day she forgot it at the campus so I offered to buy her a
water bottle and she just told me, “No, I’m fine with tap water.” Another day we went shopping and I bought ten
things in four different plastic bags and she didn’t even look twice to a dress for herself because she didn’t want
to buy any more plastic bags. On the last day we took a test to see how much we pollute and I got 160% while
she got 60%. That was the moment when I felt so embarrassed I knew I had to change something about my life.
You see, she never forced me to stop buying as many things as I usually do because I’m a victim of consumerism
but she unspokenly made me want to become a better person. She is one of those people that tries every day to do
what is right because she knows that she can make a difference. You think that you can’t make a difference, but
what if everybody around you thought the same way? What if nobody ever did anything because we all think that
our actions are useless?
A few years ago some students from Germany showed that everyone should stand up for what they believe
in. Two students from the University of Munich, Sophie and Hans Scholl decided to lead a resistance group called
“The White Rose” against the Nazis. They only left leaflets around the city but their actions convinced people
to stand up against their own people. But as every great hero’s story has to end, they were caught and executed
by guillotine. Right before he died, Hans’ last words were “Let freedom live!” because he truly believed that ev-
eryone should fight for freedom. Was it hard for them to fight against their own people, to fight against a regime
full of terror? Of course it was, but that didn’t stop them from doing even the smallest actions in order to change
something. You might not change the world by standing up for your friend in class or by not buying any more
plastic bags, but you will definitely influence the world in your own way.
What would I do if I could do anything in the world? I would do something that anyone can do. I would
not stand silent, I would not stand by, I would not be a side character of my own story. So choose what you would
be: silent or loud, the main character or the side character. It’s your own story after all.
DORIANA- MARIA GHEORGHE, clasa a X-a F

7
 ANIMUS NR.18

CREAȚII LITERARE

Singură-n cameră

Și ai plecat. M-ai lăsat singură într-o cameră în care lumina pătrunde prin podea când
vocile din mintea mea se duc la culcare, satisfăcute că au reușit să-mi provoace și pe ziua
de astăzi iluzii deșarte. Ai uitat să închizi ușa totuși... și te întorci la venirea serii. Guști din
imaginația mea și îi creezi un nou sens, care să-ți aline ultimele cuvinte lăsate în van, uitate
să fie spuse la momentul potrivit. Are gust bun sau e otravă, dragă, scumpă eu?
Sper că o să decizi cândva să rămâi cu mine, fără a mai fugi. Este atât de greu să te
desparți de tine și să-ți cânți versuri liniștitoare când încă ești în flăcări, așteptând să-ți ac-
cepți primăvara și iarna, dar fără vreun rezultat pozitiv... Tu știi mai bine, mi-ai vorbit acum
câteva luni prin acele scrisori ce zac arse-n șemineu despre război și pace, moarte și iubire,
degradare și împăcare. Degeaba, dacă acum te găsesc la mii de kilometri depărtare când pri-
vesc pe fereastră în timpul cursurilor nebunia din jur. Și, ah, tu faci parte din ea.
Îmi dai voie să te salvez? Promit că nu o să doară. Îmi amintesc că mi-ai șoptit aceleași
cuvinte în acea zi de septembrie, dinaintea primei zile de liceu. Și mi-ai vândut visuri la fel
cum poetul are imprimat în peniță sângele sentimentelor. S-a așezat corbul pe ele, așteptând
să le îngroape în caiete, doar că eu nu le-am dat drumul. Sunt prea naivă și încă nădăjduiesc
că mă vei căuta într-o după amiază de primăvară și-mi vei spune: ,,Am terminat de cutreierat
lumea. Revin la tine. Vei fi completă”.
Și ai plecat. Nu știu dacă am însemnat ceva pentru tine sau dacă ai fost nebunia de
moment a Creatorului, dragă eu...

SILVICA POENARU,
clasa a IX-a F

8
 ANIMUS NR.18
STUDIU DE CAZ

Prima impresie despre orașul Slobozia

O plimbare de doar câteva minute a fost suficientă pentru a-mi demonstra că interesele elevilor nu contează
deloc sau, cel puțin, pasiunea pentru cultură, literatură a câtorva locuitori nu se află pe lista de priorități a celor
responsabili de atragerea investitorilor în oraș.
Sectorul de drum despre care vorbesc este delimitat de intersecția dintre Strada Ardealului și Bulevardul
Matei Basarab, până la intersecția dintre același bulevard și Strada Vânători. De menționat este că am luat în
considerare ambele sensuri de mers și am numărat nu mai puțin de nouă case de pariuri și săli de jocuri pe care
prefer să nu le numesc în particular. Acest număr l-am comparat cu librăriile de pe strada principală din oraș, de
unde pot achiziționa o carte. Din păcate, nu există în acest spațiu astfel de librării, însă, spre marea bucurie a ele-
vilor, am dat în drumul meu peste Biblioteca Județeană ,,Ștefan Bănulescu’’. Țin să adaug că în centrul orașului,
mai exact în zona cunoscută de cei mai mulți sub numele de ,,Elegant’’ se găsesc cinci dintre casele de pariuri
sportive numite anterior.
Pare că exagerez, așa că voi aduce în discuție două librării care se află pe o stradă paralelă. Dintre acestea,
doar una cuprinde o varietate de cărți din care tinerii pot alege ceea ce le face plăcere să citească. Pentru a explică
mai bine situația actuală, voi prezenta o experiență avută recent. Ca orice elev am avut nevoie la un moment dat
de un roman pe care îl studiam la clasă. Căutând această carte la librăria din apropierea școlii, am găsit magazinul
închis și am mers mai departe spre următoarea opțiune unde a fost nevoie să repet de trei ori titlul cărții și chiar
să-i silabisesc denumirea, căci doamna din librărie nu mai auzise de romanul acesta niciodată. În acest moment
aveam rămase două alternative: prima, să iau o notă de trei pentru prezentarea la curs fără textul-suport și a doua,
să găsesc romanul la bibliotecă. Soluția salvatoare s-a dovedit a fi biblioteca, unde am răsuflat ușurat la găsirea
cărții mult dorite. Probabil că acest sentiment este comun celor care au trăit această experiență intensă de prea
multe ori. Cum s-a ajuns aici? Copiii aleargă după cultură, dar se lovesc de lipsa mijloacelor care să le-o asigure.
Ce legătură au totuși casele de pariuri cu librăriile? Prezența primelor menționate se datorează manifestării
principiului capitalist al cererii și ofertei. Acolo unde cererea este mare, apare și oferta variată. Urmărind această
lege a economiei rezultă că în oraș cărțile nu sunt la fel de căutate precum sălile de jocuri de noroc. Chiar dacă
există iubitori de literatură, aceștia probabil nu aduc același profit imens care a înrobit umanitatea. Până în acest
punct al studiului de caz deja au apărut întrebări precum: ,,Care este vina adepților pariurilor sportive că nu ai
găsit o carte?’’ sau ,,De ce te plângi dacă ai găsit-o în final?’’ sau ,,De ce e vina caselor de pariuri că ai căutat o
carte necunoscută de majoritatea oamenilor?’’ și multe alte întrebări ale căror răspunsuri se vor regăsi în frazele
următoare. Nu ar fi nicio problema să existe atâtea locuri unde se promovează jocurile de noroc, dacă ar există
tot atâtea librării de unde să putem alege ceea ce ne dorim să citim. Fie și 100 de case de pariuri, dacă ar fi tot
atâtea  opțiuni și pentru cititori, atunci nimeni nu s-ar mai plânge, tocmai pentru că nu scopul acestor entități este
problema, ci faptul că sunt ignorate nevoile altor oameni. Desigur, sunt opinii împărțite asupra activității desfă-
șurate în astfel de locuri, dar esența se află în faptul că nu ar trebui să ne divizăm, ci să înțelegem că oamenii sunt
liberi să-și petreacă timpul cum preferă si că au interese diferite. Deci, indiferent de ocupația mai mult sau mai
puțin culturală, criza apărută în rândul cititorilor este o problemă care nu se rezolvă prin limitarea opțiunilor altor
oameni, ci prin introducerea mai multor spații dedicate lecturii.
Analizând și din altă perspectivă, se ajunge la o concluzie pe cât de reală, pe atât de îngrijorătoare. Gradul
de incultură crește pe măsură ce din ce în ce mai multe titluri de cărți trebuie silabisite. Lipsa interesului pentru
literatură se observă doar într-o simplă plimbare care reflectă preocupările locuitorilor.

Oare ce impresie își fac vizitatorii orașului când traversează bulevardul principal? Cât de nedrept este
acest lucru pentru cei aflați în minoritate?

MONICA PASCU, clasa a XI-a F

9
 ANIMUS NR.18

VIAȚA ȘCOLII

Importanța Consiliului Școlar al Elevilor

Consiliul Școlar al Elevilor (C.Ș.E.) a fost creat de elevi pentru elevi! Acesta are un rol foarte important în de-
mocratizarea instituțiilor de învățământ. Elevii ce alcătuiesc acest Consiliu au obligația de a reprezenta interesele
propriilor colegi, de a apăra drepturile acestora și de a acționa, în situația în care acestea nu sunt respectate. De
asemenea, Consiliul contribuie la dezvoltarea elevilor, aceștia asumându-și răspunderea pentru alegerea repre-
zentanților în acest for. Elevii pot participa la activități diverse, pot elabora proiecte și pot avea puncte de vedere
pentru îmbunătățirea vieții școlare.
Consiliul Elevilor oferă experiențe inedite care nu se pot,
neapărat, dobândi la clasă: adaptarea la situații noi, comuni-
carea cu oameni diferiți, cu oficialități, cadre didactice etc.,
exersarea abilităților persuasive, fără constrângeri și prejude-
căți. C.Ș.E. al Colegiului Național “Mihai Viteazul” din
Slobozia este alcătuit din patru tineri motivați să creeze pro-
iecte frumoase pentru școală și ai lor colegi. Componența
C.Ș.E al CNMV este: Carla Popa (clasa a IX-a E)-secretar,
Anca Mihăilă (clasa a X-a F)-prim-vicepreședinte, Vlad Ur-
san (clasa a XI-a A)-vice- președinte, Maria Eftimie (clasa a
X-a A)-președinte.
Cei patru membri ai Consiliului au calități necesare pentru a face parte din acest for, reprezentând cu succes
și susținându-și colegii în activitățile acestora.
Printre activitățile pe care membrii C.Ș.E. au reușit să le organizeze, se pot menționa:
-implicarea în organizarea celor două spectacole ale școlii: celebrarea a 90 de ani de la înființarea CNMV, Ser-
barea de Crăciun)
-organizarea unui flashmob de Ziua Națională a României
-organizarea Adunării generale a liceului nostru, adică a tuturor reprezentanților claselor; realizarea unei dezbateri
privitoare la problemele apărute în activitatea școlară a CNMV, de-a lungul primului semestru.
Întrebați de ce au ales să facă parte din Consiliul Școlar al Elevilor, membrii acestuia au răspuns:
Vlad Ursan:
“Am vrut să fac parte din Consiliul Școlar al Elevilor al CNMV Slobozia, deoarece este un privilegiu să-i poți
reprezenta pe ceilalți și să încerci să pui în aplicare dorințele colegilor tăi, deși este o responsabilitate foarte
mare.”
Anca Mihăilă:
“Am vrut să fac parte din Consiliul Școlar pentru a putea lua inițiativa pe care mulți elevi evită să o aibă și pentru
a face o schimbare în relația dintre elevi și școală.”
Carla Popa:
“Am decis să fac parte din Consiliu, deoarece îmi doresc foarte mult să pot reprezenta interesele elevilor și să le
pot promova ideile, făcându-le vocea auzită.”
Maria Eftimie:
“Mi-am dorit să fiu mai aproape de colegii mei și să cunosc drepturile de care beneficiem. Am vrut să mă dezvolt
și să cresc alături de ei și să văd dintr-o altă perspectivă totul. Am învățat să lucrez în echipă și să țin cont de
părerile celorlalți.”
Consiliul Școlar al liceului își propune ca în viitor să organizeze mai multe activități care implică partici-
parea elevilor.
Carla Popa (clasa a IX-a E), Anca Mihăilă (clasa a X-a F),
Vlad Ursan (clasa a XI-a A), Maria Eftimie (clasa a X-a A)
10
 ANIMUS NR.18

Portretul cititorului pasionat

Cititorul nostru pasionat este o fetiță în clasa a III-a, de 9 ani, pe nume Maria. Aceasta a învățat să citească
la vârsta de 6 ani, când era abia la grădiniță și începea să cunoască literele de tipar. La început, aceasta răsfoia cărți
cu bucuria de a le descoperi poveștile, privind imaginile sau ascultând ceea ce îi citeau părinții sau bunicii ei. Îi
plăceau atât de mult aceste povești, încât putea să le spună pe de rost, ca pe o poezie.

Când este vorba de ce cărți citește Maria, părinții ei aleg o carte, iar Maria
alege alta și le citește pe ambele, pe rând. O carte care o atrage pe Maria
trebuie să fie o combinație reușită de umor, amuzament, aventură, iar, la
finalul, ei să poți rămâne cu o idee esențială despre un anumit mod de a fi
sau de a acționa.
Prima carte pe care a citit-o Maria a fost Jurnalul unui puști I de
Jeff Kidney, Această carte i s-a părut foarte amuzantă și de aceea a conti-
nuat să citească volume din această serie, atât în limba română, cât și în
limba engleză.
Una dintre cărțile preferate ale Mariei este Danny, the champion
of the world, scrisă de Roald Dahl și prezintă relația minunată dintre un
băiat și tatăl său.

Maria nu face diferența între timpul anului școlar și cel al vacanței, când este vorba de ce cărți citește.
Aceasta crede că, dacă îți place să citești, simți nevoia să faci acest lucru mereu. Aceasta are mulți prieteni, dar
majoritatea nu citesc, cu excepția unora, de exemplu, Sergiu, prietenul Mariei, căruia îi plac foarte mult enciclo-
pediile despre viața animalelor și a plantelor.
De asemenea, Maria vrea să scrie o carte despre o fetiță, pe nume Emily, care trăiește, după moartea
mamei, într-o pădure, împreună cu tatăl ei. Emily își dă seama că este un fel de vrăjitoare în devenire și va trece
printr-o mulțime de peripeții, încercând să regăsească spiritul mamei ei și taina lăsată de aceasta moștenire.
Maria mai are și alte hobby-uri în afară de citit. Ei îi place foarte mult să cânte la pian și a început de câteva
luni să ia lecții cu o doamnă profesoară. Când se întoarce de la școală, primul lucru pe care Maria îl face este să
cânte câteva melodii.
După cum ați observat, Maria este o fetiță deosebit de talentată care este pasionată de cărți și de pian.
Aceasta are un viitor strălucit și sper că va continua să citească și că va deveni o mare scriitoare.

Chiran Adelin, clasa a VI-a

Mă numesc Tătăruș Aliss, am doisprezece ani și sunt clasa a VI-a. În această compunere o să vă povestesc
despre Portretul cititorului pasionat.
Remi era un băiețel de numai nouă ani, el a descoperit arta minunată a cititului când părinții lui erau des-
părțiți. În fiecare zi mergea la biblioteca școlii sau la biblioteca din orașul său. La vârsta de numai doi ani, el citea
romane polițiste și pe lângă aceasta le făcea și rezumatul sau povestirea, depindea de carte și de cât de mult voia
să scrie. La vârsta de trei ani a învățat să scrie.

11
 ANIMUS NR.18

Eu îl cunosc pe Remi de când aveam un an, practic, suntem cei mai buni prieteni, chiar m-a învățat să
citesc la vârsta de doi ani și jumătate. Dacă mă credeți, prima carte pe care am citit-o a fost Toate pânzele sus.
Știu că este foarte greu de crezut ca un copil de această vârstă să citească o carte așa de mare și de grea.
Mereu l-am admirat, pentru mine, a însemnat un model, așa cum sunt și părinții mei. În prezent, Remi este
student la Facultatea de Limbi Străine din Germania. Când plec în Germania, mereu îl vizitez, îmi povestește câte
ceva din activitățile pe care le-a realizat și îmi face cadouri dulciuri.
Ceea ce îmi doresc este să ajung și eu ca Remi.
Acesta este portretul cititorului pasionat, Remi!

Tătăruș Aliss, clasa a VI-a

El este Andrei, un copil de clasa a VI-a. Îi place foarte mult să citească. Uneori, colegii îi mai spun și CI-
TITORUL PASIONAT.
A învățat să citească de la vârsta de cinci ani. La început, citea benzi desenate, cu puțin scris, încercând să
creeze el însuși povestea, așa cum și-o imagina. În prezent, la doisprezece ani, citește cărți groase, fără imagini,
scrise de autori renumiți. Îi place foarte mult să citească volume în limbile engleză, franceză și germană. La înce-
put, cărțile erau alese alternativ, o dată el, o dată, părinții, dar, cu timpul, părerile părinților nu au mai fost aceleași
cu ale copilului, astfel că doar el decide ce volume citește.
La școală este un elev eminent. Are numai nota 10 și a participat la tot felul de concursuri, bineînțeles, cele
mai multe de limba română.
Părinții l-au susținut mereu, spunând că „CITITUL ESTE O ARTĂ, CARE TREBUIE DEZVOLTATĂ ȘI
NEUITATĂ”. Aceste cuvinte ale părinților i-au rămas în minte copilului, motivându-l de fiecare dată când avea de
gând să renunțe.
Profesorii îl considerau cel mai bun elev, astfel că aveau multe pretenții de la el. Bineînțeles, și colegii îl
susțineau, dar îl și invidiau. Lui
nu îi păsa, dorea să-și îndeplinească visul, acela de a deveni un scriitor renumit.
În acest timp, băiatul lucra la o carte cu titlul „PORTRETUL CITITORULUI PASIONAT” care avea
drept scop să le arate oamenilor cum este un cititor pasionat.
Băiatului îi plăceau foarte mult cărțile cu umor, de aventură, cu un strop de tristețe și, cel mai important,
să aibă o morală.
Acesta este portretul unui cititor pasionat, imaginat de un copil din clasa a VI-a.

Tirifon Alexia, clasa a VI-a

12
 ANIMUS NR.18
LES FRANCOFORTS

6 ani mai târziu

Multe dintre poveștile mele preferate de zis la cafea sau la discuții cu prietenii sunt cele pe care le am din
anii de teatru. Deplasările, repetițiile, dinamica echipei noastre, relația cu doamna profesoară, cu teatrul, cu scena,
nu-mi scapă din repertoriu. Sunt, până la urmă, unele dintre cele mai frumoase amintiri din liceu.
În clasa a XII-a m-am decis să „risc” și să rămân în trupă, să mai iau o dată trenul spre Arad, să mai plâng
o dată în culise și să fac încă o poză de grup după cortina care a căzut, într-adevăr, mult mai greu ultima oară.  Pe
lângă tot ce făceam „încă o dată „, se adunau și toate lucrurile pe care urma să le fac pentru prima oară.
Deplasarea în străinătate a anului acela: Franța, La Roche sur Yon, reprezentând  România la Festivalul
Festivalurilor. Mama festivalului nostru Amifran ne chema să ne bucurăm și pe altă scenă. Iar noi eram, de fel,
puse pe trăit cât mai multe experiențe. Așadar, final de aprilie 2014, zburam pentru prima oară cu avionul, în drum
spre ultima mea experiență în trupa Les Francforts.
Timp de o săptămână, am locuit în Ancenis, în casele unor adolescente iubitoare de teatru, la fel ca noi.
Le-am însoțit la școală, experimentând pentru prima oară cursurile unui liceu străin, am luat pentru prima oară
trenul într-o țară străină, pentru a vizita frumosul Nantes și am simțit cum niște oameni care nu-mi împărtășesc
nici naționalitatea, nici limba, pot fi prietenii mei la fel de tare ca cei care mă așteptau acasă. Când schimbul de
experiență a luat sfârșit, despărțirea fost grea și a plouat, dar ne-am promis revederea.
A doua săptămână ne-am bucurat de festivalul propriu-zis. Zeci de trupe de pe harta lumii, la fel de multe
spectacole, înzecit mai multe emoții pentru propria noastră reprezentație. Era presiune, eram departe de casă și
păream să fim propriii și singurii noștri susținători. Dar nu. Dis de dimineață, în dimineața spectacolului, gazdele
noastre luaseră trenul pentru a ajunge la festival. În loc de emoții și panică, în fața teatrului au fost jocurile noastre
de încălzire și îmbrățișări care nu se mai terminau. Cât de frumoasă e prietenia!
Una peste alta, festivalul a luat final, iar eu m-am întors acasă mai fericită ca niciodată de riscul asumat.
Am trecut cu bine și bacul, am intrat la facultate, am terminat-o, am un job grozav și am împlinit recent un sfert
de secol.
6 ani mai târziu, mijloc de februarie, istoria se repetă. Trupa „Les Francforts” se pregătea de luat avionul
pentru a merge în același La Roche sur Yon, la același Festival al Festivalurilor, reprezentând din nou cu mândrie
România. La poarta de îmbarcare către Amsterdam, unde aveau escală, întâmplarea a făcut să mă aflu eu. Da, eu!
6 ani mai târziu, am fost acolo să îi văd pe copii plecând la festivalul care mi-a deschis noi orizonturi. Alături de
prietena mea cea mai bună, colega mea de bancă din cei 4 ani de liceu, i-am putut da doamnei profesoare câte o
îmbrățișare plină de emoție, ca înainte de spectacolele pe care le-am trăit și noi alături de dânsa. Însă  de data asta
spectacolul îl scriam chiar noi, și este propria noastră viață. 
În Amsterdam mergeam la prietena pe care chiar Franța și  Festivalul Festivalurilor mi-au oferit-o. Colega
de trupă care în două săptămâni m-a cucerit și mi-a devenit una dintre cele mai bune prietene. Textul acesta i-l
dedic ei :)
Au fost toate acestea o coincidență? Eu cred că nu. E doar viața, care încearcă să îți mai amintească din
când în când de tot ce a fost frumos, și tot ce mai are să fie.
Cipu Maria-Teodora,
fostă componentă a trupei de teatru Les Francforts

13
 ANIMUS NR.18

Les Francforts
Orbitez în jurul amintirilor

Dacă aș putea trage ceasul de limbă, în direcția lui opusă de mers, dacă aș da toate ceasurile înapoi și aș
retrăi fiecare senzație copleșitoare, mi-aș da seama că cele pe care o să le recunosc sunt acelea trăite la teatru, în
cadrul Festival Des Festivals.

Am încercat sa fotografiez o ultimă privire cu-

prinzătoare după ce am ieșit din teatru, către amurgul
plăpând ce urma să se ascundă de mine, fugind printre
buticuri și patiserii. Era ora opt fix, afară ploua mărunt,
iar hanoracele noastre verzi, cu emblema festivalului,
nu mai țineau de cald pentru că era ultima zi înainte
de plecare. În acel moment desfătător, începusem să
înțeleg că niciodată nu reușesc să cuprind în întregime
clipele de fericire atunci când acestea se întâmplă, și
că de abia după aceea, când mă întorc la existența mea
monotonă, când inefabilul se pierde, dorul își face loc
printre amintiri. Voci lăuntrice au început sa renască
în mine, dar încercam să le acopăr pentru a asculta pi-
căturile de ploaie care alunecau pe frunzele uscate ale
lui februarie și a mă bucura de ultimele momente ale
festivalului.

Aș vrea să pot să developez toate amintirile acumulate acolo, mi-e frica ca vor amorți, că vor deveni doar
o anecdota.
Aș vrea să le pot înmagazina undeva, înăuntrul meu, să nu mai poată sa evadeze,
să îmi cuprindă egoul și să nu îl părăsească niciodată.
As vrea să pot să radiografiez toate conversațiile pe care le-am purtat cu viitori actori din țări îndepărtate
acum, ca să le pot arăta când vom crește și voi merge la spectacolele lor.
Aș vrea să nu fi avut bilet de întoarcere, sa fi fost într-o călătorie eternă, iar timpul să fi frânat.
Aș fi vrut să pot lua cu mine provizii, să dau din ele și celor de aici, să simtă gustul pe care l-am simțit timp
de o săptămână. Papilele lor să ceară apoi doar artă.

CĂTĂLINA BADEA, clasa a IX-a B

14
 ANIMUS NR.18

UNIVERSUL (partea a II-a)

THE DARK and BLACK SPACE
MIHAI ISTRATE , clasa a IX-a B
În articolul trecut am vorbit despre cum a apărut Universul. Ei bine, acum vom încerca să desluşim cum
va arăta viitorul Universului peste trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de ani. Și
înainte să dați pagina când ați auzit de fizică, rămâneți cu mine în acest articol şi veți descoperi lucruri inte-
resante, care sper să vă schimbe puțin perspectiva referitoare la timp.
În ipoteza pe care o vom aborda, existența şi evoluția Uni-
versului este dependentă de existența şi evoluția Găurilor Negre.
Aşadar să încercăm să înțelegem cum ”funcționează” o Gaură
Neagră. Aceasta se formează din resturile unei stele care explodea-
ză, rezultatul în faza incipientă numindu-se Supernovă (conform
articolului precedent, o stea explodează când fuziunea se realizează
între metale grele care cad în interiorul stelei şi o fac să nu-şi mai
poată susține propria greutate). Această presiune asupra nucleului
stelei creează doar, în cazuri speciale, o singularitate (de exemplu,
Soarele nostru nu poate crea o Gaură Neagră, din cauza mărimii),
ce are densitate infinită =>are o masă urişă=>energie mare (con- Gaura Neagră lateral
form faimoasei și controversatei formule a lui Einstein ).

Tot Einstein spune că energia curbează spațiu-timpul, iar

curbura aceasta duce la efectul de gravitație, deci Gaura Nea-
gră nou formată va avea o gravitație foarte puternică, atât de
puternică încât poate imprima o orbită Sistemelor Solare care
formează apoi o Galaxie sau poate atrage chiar și fotonii (lumi-
na) din jurul ei, sub forma unui disc care o înconjoară (disc de
acreție, care apare după un timp).
Foarte interesant este că spațiul din jurul corpurilor:
1) Cu energie (cinetică); Gaura Neagră de sus/jos
2) Cu masă (conform Einstein, ”Particulele sunt forme de ener-
gie condensate”);

se măreşte (devenind un sistem Gaussian). Ca să fie mai usor de imaginat: atunci când se pune o bilă grea pe o
bucată de pânză întinsă, pânza se lasă în jos/se măreşte după forma bilei, asemenea spațiului.
Ceva asemănător se întâmplă și cu timpul, care trece mai încet, în funcție de gravitație. Se întâmplă şi pe Pământ,
iar de acest principiu trebuie să țină cont sistemul de localizare care e format din sateliți ce orbitează Pământul
(un argument puternic Platiştilor)şi care măsoară timpul mai repede decât smartphone-ul sau GPS-ul de la maşi-
nă. Deci există o eroare de câteva milisecunde de care serverele trebuie să țină cont. Tot pe acest efect se bazeză
călătoria în timp din filmele SF. Timpul față de o persoană dintr-o navă care se apropie de viteza luminii (deşi
practic, legile fizicii nu permit așa ceva) și călătorește ani-lumină prin cosmos este de câteva secunde pentru că
viteza înseamnă energie cinetică care dilată timpul. (în termeni tehnici: spațiul-timpul din jur este dilatat).

Dacă cineva incearcă să observe o Gaura Neagră din lateral (poate un CYBER-man pierdut în spațiu), nu va
vedea decât un disc în plan, ci partea din spate se va vedea în sus și în jos, astfel că ce este în partea din spate-sus
se va vedea deasupra și ce e în spate-jos se va vedea dedesubt.
Zona de la exterior până unde gravitația devine puternică se numește orizontul evenimentelor al unei Găuri
Negre, unde timpul şi spațiul nu suferă modificări. După orizontul evenimentelor, e zona care conduce către
singularitate şi din care nimeni si nimic nu mai poate scăpa. Și chiar dacă are câțiva ani-lumină, este străbătută în
aproximativ 7-8 minute față de cel care o parcurge; după acest interval (in care practic obiectul se deplasează slow
15
 ANIMUS NR.18

motion), corpul ajunge la singularitate, unde it’s GAME OVER, nimeni nu ştie ce se întâmplă cu spațiul-timpul,
dar se presupune că timpul se opreşte față de corp, la fel cum a şi început la Big Bang. O altă teorie (Universurile
ciclice) încearcă să răspundă la aceste intrebări spunând că Găurile Negre sunt un portal către alte Universuri,
noul Univers creându-se printr-un nou Big Bang local. Se mai presupune că Găurile Negre, împreună cu cele
Albe formează un ansamblu, un portal către alte zone din Univers (dar ce este o Gaura Albă?; Ei bine este foarte
ușor de imaginat pentru că dacă cea Neagră atrăgea lumina, aceasta o respinge la fel ca pe orice obiect care se
apropie de ea). Trebuie menționat că, spre deosebire de Gaura Neagră, care a fost şi fotografiată, cele Albe sunt
doar un concept).
Se estimează că fiecare Galaxie are minimum câte o Gaură Neagră în jurul căreia orbitează Sistemele Solare. La
rândul ei, şi Gaura Neagră se deplasează prin Univers ca o cometă, adică fără o traiectorie bine definită.
Acum că am învățat cam ce înseamnă o Gaură Neagră, să vorbim puțin și de Dark Matter si Dark Energy, pentru
că au și vor avea un rol important în următorii ani. Deşi au nume asemănătoare, fiecare are un rol diferit. Cea mai
plauzibilă ipoteză pentru existența lor în acest Univers este faptul că Dark Matter s-a infiltrat dintr-un alt Univers
cu alte legi fizice (pentru că noi am apărut în acest Univers, din resursele sale, putem percepe aproximativ tot ceea
ce conține Universul, dar Materia Neagră nu o putem detecta cu niciun simț). Nimeni nu a măsurat experimental
până acum această materie pentru că nu avem aparatele necesare şi chiar dacă am avea, experimentul trebuie făcut
pe altă planetă sau în vid, unde să nu existe atâta materie (”zgomot”) care să perturbe experimentul (totuşi s-au
încercat experimente pentru a detecta Dark Matter, cea mai bună poziție fiind în subteran, la temperaturi mai mici
decât temperatura medie a Universului, în medii izolate, pentru ca radiațiile cosmice să nu pătrundă. Condițiile
de mai sus impun o foarte mare atenție şi instabilitate). Totuşi, deşi nu avem dovada experimentală, știm că există
pentru că ea este responsabilă de menținerea Sistemelor Solare în Galaxii și tot ea este responsabilă de încetinirea
luminii în unele zone din Galaxie; s-au făcut calcule din care a reieșit acest lucru. Energia întunecată este aproape
opusul Materiei Întunecate pentru că ea este responsabilă de expandarea Universului cu viteza accelerată şi mai
mare decât viteza luminii, local.
În sfârșit, putem avansa în timp să aflăm care va fi sfârșitul acestui Univers. Ei bine, Găurile Negre sunt cele care
îl vor schimba, pentru că după trilioane de trilioane de trilioane................. de trilioane de ani (ați prins ideea) vor
înghiți toți Sorii din Univers, distrugând astfel Sistemele Solare rând pe rând, absorbind toate planetele, sateliții,
cometele şi alte corpuri materiale. Sună interesant, nu ? Ei bine, nu e tot... Trebuie să ținem cont că în toți aceşti
ani Universul se mărește cu viteza accelerată, depărtând astfel materia şi Găurile Negre unele de altele. După alte
trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de ani, Găurile Negre vor începe să se evapore (cel mai
probabil prin radiația Hawking, încă nedemonstrată experimental, din acest motiv nu a primit încă Nobelul),
adică să elibereze lumina din discul de acreție, şi o parte din materia din singularitate. Așadar, Universul va avea
câțiva fotoni şi foarte puțină materie pe o rază de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de ani-lumină. În
aceste conditii, nu se mai poate forma NIMIC, iar Universul va rămâne gol pentru totdeauna până când se va
produce un Big Bang local care va duce la crearea unei lumi noi, dacă nu în acest moment nu explodează o parte
a Universului, creând o lume nouă, conform Teoriei Inflației.
{ La final, dacă vreți să mai aflați poveşti asemănătoare şi nu numai, puteți vizita canalul de Youtube al dom-
nului doctor în fizică CRISTIAN PRESURA (dânsul are, apropo, două cărți geniale), care m-au inspirat şi pe
mine să continui să studiez fizica, să înțeleg aceste concepte care mi-au lărgit mult perspectiva despre ce înseamnă
viață şi timp. Din dorința de a continua şi de a-i învăța şi pe alții, am creat un server de discord, SCIENCE FOR
EVERYONE, unde am contact zilnic cu oameni mult mai inteligenți decât mine, chiar am reuşit să îl invit pe
domnul fizician, aşa că puteți avea un contact mai direct cu dumnealui !}

16
 ANIMUS NR.18

CERCUL DE LECTURĂ ”Animus”

Persepolis de Marjane Satrapi

-recenzie-

ANCA NEGOIȚĂ, clasa a XI-a B

,,Persepolis” este un roman grafic, publicat de scriitoarea iraniană Marjane Satrapi, în anul 2000. Opera
literară prezintă copilăria și tinerețea autoarei petrecute într-un Iran violent, al fundamentalismului religios, în
timpul și după Revoluția Islamică. Cartea oferă cititorului o perspectivă emoționantă asupra greutăților ce pot
apărea în plan politic și social, cu impact asupra formării protagonistei, stârnind instinctul de supraviețuire și do-
rința de cunoaștere a adevărului.
Etimologia titlului cărții se referă la vechea denumire a capitalei Imperiului Persan și subliniază formarea
statului Iran, prin evenimente istorice de culise, prin întâmplări dramatice care influențează existența multor des-
tine. ,,Persepolis” este un roman al unei civilizații, al unei familii, al unei femei puternice.
Primul volum prezintă o lume ,,apocaliptică” văzută prin ochii unui copil din Iran, în timpul războiului,
Marjane învățând despre cruda realitate a lumii din jurul ei, însușindu-și lecțiile vieții și ale morții, pierzând mulți
oameni dragi și supraviețuind răului ce se instaurează. Marjane e nevoită să ducă o viață normală, fără teamă, în-
tr-o lume în care sunt restrânse libertatea de exprimare și toate drepturile individuale. Obligată să respecte tradiții
ale fundamentalismului religios (de exemplu: purtarea vălului, a hainelor care acopereau tot corpul, interzicerea
petrecerilor etc.), Marjane simte că îi este anulată personalitatea și vede în familia sa o insulă de normalitate.
Mama, tatăl și bunica sa, intelectuali veritabili, având o cultură a dialogului și a argumentului, sunt personaje-
le care o ajută să se cunoască și să înțeleagă lumea în care trăiește. În acest sens trebuie interpretată și dorința
familiei de a pleca Marjane la studii, în Austria. Dar credeți că eroina cărții s-a putut adapta ușor la civilizația
occidentală, că a putut scăpa de trecutul dureros?
Al doilea volum pune în lumină perioada adolescentină a fetei, în Viena, dar și întoarcerea acesteia în Iran
după ce nu reușește să se integreze în societatea modernă europeană. Acolo descoperă că fiecare țară are proble-
mele ei, europenii fiind neinteresați de ceea ce se petrece în afara granițelor și punând etichete fiecărui imigrant.
Marjane reușește să poarte o mască și să se plieze pe anumite situații, făcându-și prieteni și iubit cu scopul de a
ocupa golul din sufletul ei. Deoarece nu reușește să se integreze, aceasta decide să se întoarcă în Iran, unde își
vizitează un prieten din copilărie, pe Kia, mutilat în războiul dintre Iran-Irak. Deși tânăra este impresionată atunci
când își vede prietenul, acesta rămâne vesel și ascultă cuvintele ei: ,,Am învățat atunci ceva esențial: îți poți plân-
ge de milă doar dacă problemele tale sunt cât de cât suportabile...când depășești limita asta, singurul mod de a
suporta insuportabilul e să-l iei în ras”.
Protagonista romanului grafic reușește să găsească o persoană care să o înțeleagă, se înscrie la Colegiul de
Arte pe care reușește să îl absolve cu succes, se căsătorește și trăiește eșecul mariajului. Din dorința de a fi ascul-
tată și vrând să fie o voce reprezentativă a oamenilor lipsiți de drepturi, decide să se mute în Franța, nu înainte de
a divorța, luându-și rămas bun de la părinții ei, mama declarându-i vehement: ”Acum pleci pentru totdeauna. Ești
o femeie liberă. Iranul de azi nu e pentru tine. Îți interzic să te mai întorci!”
Cartea merită citită pentru experiențele de viață ale autoarei, pentru frumusețea, profunzimea, dar și umo-
rul textului multimodal.
Voi încheia folosind o replică ce subliniază sacrificiile făcute pentru o viață normală, precum
și-a imaginat Marjane: ,,Libertatea avea un preț…”.
17
 ANIMUS NR.18

DIN NOU DESPRE LECTURĂ

Cercul de lectură „Animus”-11 ani de existență

Lectura nu este un subiect nou în societatea românească și nu numai. Mai ales în mediul educațional, se
vorbește despre o criză a lecturii și se caută strategii, metode de stimulare a lecturii. Prof. Paul Cernat atrăgea
atenția că se practică ”o stimulare artificială, convențională, formală, cu efecte paleative” și constata că: «Ai carte,
ai parte» a devenit un moft desuet. Ne-am specializat în a trata simptomele, rămânând indiferenți la cauze. Poate
și pentru că, dacă le identificăm corect, s-ar putea să nu ne convină.”
Intelighenția românească dezbate pe toate căile problema lec-
turii. Se caută argumente despre beneficiile cititului prin care copiii,
tinerii, mai ales, să fie ghidați către lectură. Spre exemplu, scriitorul
Mircea Cărtărescu spune că apropierea de lumea cărților se face ”Nu
prin constrângere, ci prin exemplu personal. Dacă un copil nu-şi vede
niciodată părinţii citind, nici el n-o va face.” De asemenea, scriito-
rul Andrei Pleșu afirmă că cititul este ”cea mai bună combinație între
divertisment și învățătură.” fiind în același timp un însoțitor, și nu un
substitut al vieții zilnice. Scriitorul Marius Chivu răspunzând la în-
trebarea ”La ce bun cărțile?”, accentuează faptul că acestea cultivă
limbajul, educă, oferă o modalitate plăcută de petrecere a timpului,
dezvoltă imaginația, vocabularul emoțional și gândirea critică, ajutând
în (auto)cunoaștere: ”Citind, ajungem să vorbim mai exact şi mai uşor
despre noi. Dar, totodată, ajungem să-i judecăm mai nuanţat, mai lu-
cid şi mai critic şi pe ceilalţi. Cărţile ne confruntă cu idei cu care nu
suntem familiari sau de acord, cititul fiind un exerciţiu de cântărire,
decantare şi evaluare. Cu cât citim mai mult, cu atât realizăm că oa-
menii sunt mai complecşi, că viaţa nu poate fi judecată doar în termeni
de corect şi greşit, bine şi rău, noi şi ceilalţi. De aceea, cărţile au fost
şi sunt în continuare interzise în regimurile totalitare care vor să deţină
controlul minţilor. Căci cititul e expresia libertăţii supreme şi e pro-
fund subversiv: acolo, în mintea ta, gândind liber în procesul lecturii,
nu poţi fi supravegheat.”
În contextul eforturilor de promovare a ”consumului cultural”, existența de 11 ani, la Colegiul Național
”Mihai Viteazul” din Slobozia, a Cercului de lectură ”Animus” contrazice statisticile sumbre și este o dovadă a
preocupărilor tinerilor pentru valorile spirituale. Activitățile Cercului de lectură „Animus” fac parte din cadrul
Proiectul educațional ”Cerem cărții fericirea pe care nu i-a putut-o procura omului ignoranța” şi se derulează în
colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu” Ialomiţa.
Întâlnirile Cercului de lectură se desfășoară lunar, la acestea participând elevi de gimnaziu sau de liceu,
din toate clasele, indiferent de profil sau de specializare.
Proiectul educațional este coordonat de prof. Stan Loredana, prof. Roman Alina, prof. Tender Cristina și
se bucură de un real interes în rândul elevilor. În prima ședință de cerc, la începutul anului școlar, fiecare membru
18
 ANIMUS NR.18

propune câte un titlu de carte și își justifică opțiunea, urmând ca bibliografia să conțină operele care au întrunit
cele mai multe voturi din rândul participanților.
În cei 11 ani de existență ai acestui proiect educațional, am avut parte de întâlniri livrești memorabile. Oa-
meni și cărți au clădit legături indestructibile, punți între suflete, emoții cum numai ”ființele de hârtie” pot oferi.
Au rămas în arhiva revistei ”Animus” sau în memoria afectivă a foștilor elevi, dialoguri de ținută, pledoarii pentru
cărți de suflet, argumente în favoarea valorii estetice a unor volume sau diatribe împotriva unor opere considerate
a fi lipsite de originalitate. Evoc, la întâmplare, amintiri cu foști membri ai Cercului: pasiunea Mihaelei Gheorghe
pentru opera lui Milan Kundera sau a Alexandrei Nenciu pentru cartea ”Conjurația imbecililor” de John Kennedy
Toole, sau a lui Dan Suhai pentru Octavian Paler, sau a Dianei Zaharia pentru romanul lui Dan Lugu, ”Sunt o
babă comunistă”, sau a Siminei Grigore pentru prozele lui Gabriel Garcia Marquez. De asemenea, rememorez
întâlnirile în care Rareș Vlad ne-a convins de frumusețea cărții ”Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee sau
Valentina Urse ne-a prezentat romanul grafic ”Maus” de Art Spiegelman. Actuali elevi ai CNMV au crescut prin
și alături de cărțile pe care le-au citit: Adrian Florin Duță vorbește cu pasiune încă despre ”Portretul lui Dorian
Gray”, o capodoperă de care e pasionat din clasa a VIII-a, Elena Eftimie ne aduce în atenție problematica războiu-
lui prin cărți precum: ”Războiul nu are chip de femeie” sau ”Printre tonuri cenușii”, Anca Negoiță ne convinge să
iubim ”Minunea” de R.J.Palacio. Timpuri diferite, alți oameni, dar aceeași dorință de cunoaștere, aceleași priviri
inteligente, aceeași încercare de a nu trece anonim prin viață. Și cartea, ”un obiect de citit și, astfel, singurul corp
spiritual existent pe lume” (Gabriel Liiceanu) te face să vrei să nu treci oricum prin viață.
Viață lungă acestui proiect educativ și cât mai mulți cititori care să considere lectura o cale de pătrundere
a spiritului în lume!

prof. Loredana Stan

My passion for computers and English

So, when I was little, I didn’t know anything about computers, I only knew how to play Need For Speed.
My passion for computers started 2 years ago. I saw how my dad was playing Need For Speed Undercover. I was
pretty curious because it was the first game I saw. I remember how I went to my dad and said “I want to play it!”
Even if I knew nothing about it, my father thaught me how to play it. After three years I became better than
my dad and at present I am one of the best players of Need For Speed, but my passion developed. I’m making
computers, creating programs, games and a lot of crazy things such as a virus which can delete the O.S on
computer and also can break a hard-disk or a SSD.
Now, after 10 years, I can make games and programs and also robots. I’m really happy because my work
and struggle will make my dream come true, that is to be the best O.S in the world and one of the best game
programmers. As you can notice, I also love English and I really need it if I want to work in this field. I like it when
our teacher gives us tasks on kahoot or when we play games in class, in teams.
I can also give you advice. If you dream at something and you really want to make it possible, you must
work hard, be well-organised and stay focused. Think big!
ALEXANDRU STANCIU, clasa a V-A

19
 ANIMUS NR.18

Les Francforts
O EXPERIENȚĂ… ȘI ÎNCĂ CEVA!
TIMOTEI NĂDRAG,
clasa a IX-a F
Au fost multe aspecte ale festivalului din Franța care m-au făcut să-l îndrăgesc și să prețuiesc această ex-
periență. Dar fiindcă nu pot scrie despre toate, am să vorbesc despre ce mi s-a părut cel mai frumos, adică impactul
pe care l-a avut diversitatea culturală asupra mea. Au fost prezente trupe din următoarele țări: Spania, Italia, Fran-
ța, Liban, Lituania, Luxemburg, Maroc, Polonia, Canada, Rusia (două trupe: din Tula și din Saint Petersburg),
Serbia, Turcia și noi, România. Eram atât de diferiți, dar, într-un mod pe care nu-l pot explica, ne asemănam.
Programul a fost plin de acțiuni, toate foarte interesante. Piesele de teatru au fost minunate, iar spectacole-
le profesioniste ne-au făcut să ne ținem răsuflarea (în prima seară un musical de 90 minute prezentat de studenții
de la Facultatea de actorie și încă unul prezentat de două actrițe, întitulat ”Jean Pierre”). Țin să menționez că trupa
din Maroc a interpretat o piesă de teatru pusă în scenă după propriul scenariu. Deși erau printre cei mai mici, piesa
lor a avut un impact puternic.
Într-o seară am mers la o școală generală, unde am prezentat primele 15 minute din spectacol și am fost
serviți cu mâncare preparată de elevi (a fost mult mai delicios decât mă așteptam). Împreună cu trupa din Tula
(Rusia), Egipt și Maroc le-am mulțumit în limba natală, pe scenă. Am fost surprins și emoționat când un domn,
fost profesor universitar la Timișoara, a venit la noi după spectacol să ne felicite. Chiar că am ajuns departe, mi-
am zis cu mândrie...
Am mers și la patinoar. Am avut o experiență amuzantă, deoarece a fost prima oară când am patinat. A fost
așa de frumos să văd persoane la fel de neexperimentate ca și mine, dar și pe cei care știau să se aplece la nivelul
nostru și să ne ajute, învățându-ne (unii profesori au alunecat și a fost cu adevărat comic să vezi cum elevii și
profesorii râd împreună, asemenea unei familii).
La seara internațională, fiecare trupă și-a reprezentat țara prin teatru, dans sau muzică. A fost o plăcere să
admir toată paleta artistică a popoarelor, îndeosebi ritualul de căsătorie la egipteni! România a încheiat seara cu
dans și cântec național, după care am fost apreciați de toți și chiar am și predat lecții de dans! De ce? Pentru că
le-a plăcut atât de mult!
Spectacolul nostru a fost ultimul și, deși eu nu am avut rol, am simțit din plin emoțiile. Urma să urcăm pe
scena, o trupă din România, dintr-un ,,coin perdu’’, pe o scenă din Franța, la un festival internațional și să prezen-
tam un spectacol care, într-un anumit fel, reflectă și realitatea țării noastre, într-o manieră oarecum absurdă, dar
dureros de adevărată... Am fost la fel de apreciați ca spectacolele profesioniste și până și eu am fost felicitat de
multe persoane, deși nu am avut rol (cel puțin anul acesta).
Unul dintre cele mai bune locuri la un spectacol este după cortină, unde vezi spatele actorilor. De ce?
Pentru că tu vezi dincolo de magia piesei care farmecă auditoriul, vezi întreg procesul de formare: de unde vin și
unde au ajuns și înveți să apreciezi cu adevărat acest fascinant spectacol care se numește viață!

În încheiere, vreau să le mulțumesc colegilor mei: Stroie Răzvan, Panait Ioana, Nădrag Alina, Brăcaci
Alina, Chiriță Marius, Badea Cătălina, dar, în mod special, doamnei profesor Mocanu Elena, deoarece muncind
alături de noi, ne-a ajutat și ne-a motivat să ajungem la acest nivel!

20
 ANIMUS NR.18
FILME ȘI LIMBA LATINĂ

The Emperor’s Club

The Emperor’s Club este un film apărut în anul 2002

și regizat de Michael Hoffman, în cadrul căruia se remar-
că actorul Kevin Kline, câștigător al premiului Oscar. Te-
mele filmului sunt variate: de la relația cu școala, relația
profesori-elevi, părinți-copii, până la confruntarea cu ade-
vărul, modelul educațional ideal, imaginea societății și a
influențelor pe care aceasta le exercită asupra tânărului.

Subiectul operei cinematografice îl are în centrul său pe William Hundert, profesor de istorie la Școala de băieţi
”Sfântul Benedict”, acesta insuflându-le elevilor săi un important bagaj cultural și principii morale, disciplina pe
care o predă fiind un ajutor în realizarea acestui demers. Elevii sunt educați în spiritul valorilor antice, filosofii
Antichității greco-latine sunt citați ca modele de conduită umană. Trecutul și prezentul se împletesc în cadrul
lecțiilor pe care acești tineri le primesc nu numai în cadrul orelor de istorie.
Școala în care se petrece acțiunea filmului are ca devize: „Non sibi!” (nu pentru sine); „Finis origine pen-
det.” (Finalul depinde de început), motivându-i pe elevi în spiritul performanței și al respectului față de valorile
umane.
Acțiunea începe în anul 1976, iar nucleul narativ central al filmului urmărește desfășurarea în școală a
concursului ”Mister Iulius Cesar”, competiție de tradiție care scoate la suprafață caractere și filosofii de viață
diferite. Apariția în cadrul Școlii de băieți a lui Sedgewick Bell, copilul de bani gata, infatuat și educat în spiritul
”Scopul scuză mijloacele” are o influență negativă asupra climatului educațional. După 25 de ani, copilul rebel
de altădată, devenit un om de afaceri influent, cu ambiții în plan politic, Sedgewick Bell, pune la cale reluarea
aceleași competiții, cu aceeași candidați.
Mesajul moral al lui The Emperor’s Club e important pentru că surprinde natura umană în forme de mani-
festare varii, vechile metehne nefiind uitate, ci înrădăcinate adânc și, din păcate, transmise mai departe propriilor
copii.
Opera cinematografică surprinde și aspecte inedite, comice ale vieții cotidiene a tinerilor din acea peri-
oadă. Relația profesor-elev e creionată în culori emoționante, William Hundert fiind mentorul care dăinuie în
sufletele discipolilor săi.
În concluzie, acest film mi-a atras atenția asupra contribuției pe care fiecare om trebuie să o aibă în
societate și mi-a revelat faptul că istoria, limba latina și toate orele în care se studiază trecutul umani-
tății nu sunt doar pentru a ne aminti ce au realizat unele personalități sau pentru a avea cultură genera-
lă, ci pentru a ne arăta adevăratele valori democratice, care astăzi sunt clamate, dar încep să se dizolve.
CLAUDIA MICLEA, FABIAN BRATU,
clasa a X-a F

21
 ANIMUS NR.18

CREAȚII LITERARE

LUX

ADRIAN FLORIN DUȚĂ, clasa a XI-a F

Mă gândesc mereu la prima proză pe care am scris-o, la cât de naiv eram, la cum îmi plăcea să îmi plâng
de milă atât de tare; nu că aș fi avut un motiv anume. Trebuia să îmi inventez, pur si simplu, o problemă și să mă
conving că este atât de reală, încât să mă întristeze cu adevărat. Mă întreb dacă funcționează așa și când vine vor-
ba de inspirație pentru scris; dar deja o dăm în alte discuții despre cum mi-a “murit inspirația” și cum am găsit-o
îngropată printre frunze, dar asta este o poveste pentru altădată, vă promit. Macabră cu adevărat toamna asta, dacă
mă întrebați pe mine.
Trebuie să fiu sincer cu voi și să vă recunosc ceva: mie nu îmi prea place cu adevărat toamna. Nu îmi in-
spira nimic, nu mă influențează în niciun fel. Și stând așa, gândindu-mă la ce anume îmi place mie la toamnă, îmi
dau seama că nu îmi plac prea multe lucruri, în general, vorbind. De la un timp parcă sunt din ce în ce mai apatic,
nu pot să îmi dau seama de ce. Și dacă aș ști, vă dați seama că nu v-aș recunoaște tocmai vouă, am și eu puțină
stimă de sine rămasă, totuși.
Pentru mine, toamna e ceva ambiguu, abstract, pentru că o asociez cu două imagini, una pe care am vă-
zut-o în drum spre casă și alta pe care am văzut-o undeva în spatele pleoapelor când eram treaz. Prima imagine
este a unei bănci falimentate. Îmi amintesc că m-am uitat în interiorul clădirii, prin ferestre, și am văzut varul
căzut de pe pereți, doar câteva obiecte aruncate la întâmplare, o scară mânjită de vopsea, geamurile pline de praf;
totul părea să se afle într-un echilibru atât de precar. Cumva, dezastrul din interiorul clădirii mi se părea mai na-
tural decât cel de afară, al copacilor lipsiți de frunze. Dar nu ăsta e cel mai important detaliu. Pe peretele exterior
clădirii era pus un afiș cu imaginea unui bărbat. Și ăsta mi s-a părut un lucru tare straniu: de ce ai pune un singur
afiș pentru o persoană dispărută, fără nume sau date de contact. Mi se părea puțin ironic, de parcă nici nu ar fi vrut
să-l găsească, de fapt. Sau poate (știu ca o să sune ciudat), nu știu nici măcar pe cine caută. În fine, mă îndepărtez
de la subiect.
A doua imagine, ziceți? Nu știu despre ce vorbiți! Mă scuzați, mi-am amintit: se face că eram într-o sală
de teatru. Un decor de epocă, prin ceea ce reprezenta, dar și prin vechimea propriu-zisă a tuturor obiectelor. Îmi
aducea puțin aminte de “Portretul lui Dorian Gray” și de citatul meu preferat, că tot vorbeam de prima mea proza:
“A te autoînvinui e un lux”. Îmi plăcea pe atunci să cred că iau toata vina asupra mea, acum nu mai sunt așa sigur.
Și stau acum și mă gândesc, dacă autoînvinuirea înseamnă lux, ce înseamnă a da vina pe altcineva; a deveni sărac?
Și cred că acum văd, în sfârșit, legătura mea cu toamna ce își pierde frunzele...
Revenind la sala mea de teatru. Tare ciudată, aș putea spune. Scaunele nu mai sunt de un roșu aprins, ci
mai degrabă un vișiniu îmbâcsit de vreme, rupte pe alocuri, unele dintre ele nemaiputând sta pe picioare. Scena

22
 ANIMUS NR.18

în sine este deplorabilă, plină de obiecte acoperite cu cearceafuri, cortina stă într-o parte, într-o totală dizarmonie,
reflectoarele sunt doar corpuri de sticlă reci, ce scot un bâzâit deranjant, dar probabil singurul sunet din încăpere.
În spatele meu, dincolo de ușile spre hol și în fața mea, dincolo de scenă, în spatele cortinelor, din nou, haos. Co-
paci și crengi și frunze ce încă se mai țin precar de crengi. Părea de parcă cineva ar fi luat patru pereți, o podea si
un acoperiș, le-ar fi asamblat într-o pădure și le-ar fi numit “teatru”.
Și dacă tot e teatru, unde sunt actorii? Oh, mai bine nu întrebam, uite-i că vin; eu, ca de obicei, pe rândul din
mijloc, în mijlocul încăperii, să fiu sigur că nu pierd niciun detaliu. Actorii mei nu scoteau niciun sunet, probabil
jucau pantomimă. Trebuie să recunosc că i-am așteptat ceva timp, deci, se poate să fi ațipit puțin. Însă priviți,
primul actor coboară de pe scenă prin partea stângă și se îndreaptă spre mine! Se așază pe un scaun, câteva rân-
duri în fțta mea, se ridică și se așază câteva locuri mai aproape. Se oprește o clipă și își continuă jocul până când
ajunge lângă mine. Trebuie să vă recunosc că nu prea înțelegeam ce se întâmplă. Mă prinde de mână, mă ridică
de pe scaun și îmi dă un brânci. Sunt la fel de confuz precum voi! Se apropie iar, își așază capul pe umărul meu,
bărbia pe spatele meu, se oprește o clipă, două și apoi mă împinge iar! Mă trezesc stând pe jos, între două rânduri
de scaune. Mă ridic iar, îmi scutur de praf hainele, când, brusc, mă strânge în brațe; o îmbrățișare puternică, parcă
de rămas bun. Se întoarce cu spatele la mine și se îndepărtează, aruncând obiecte în urma lui, ca pentru a bloca
drumul. Iese din scenă; sfârșitul actului întâi. După principiul lui Oscar Wilde, mă simțeam un om bogat.
Dar actorul nu iese de fapt din scenă, așa cum am crezut. Fiți atenți, devine mai interesant. Exact aceleași
gesturi, aceleași atingeri, aceleași îmbrânceli se petrec acum între el și un al doilea actor, mai mic de statură, intrat
în scenă. Pe el nici măcar nu îl îmbrățișează, doar pleacă. Dacă nu ar fi fost această schimbare în joc, aș fi putut
jura că mă privesc în oglindă. Mă duc sfios la cel rămas pe podea, probabil nu ar trebui să intervin în jocul lor,
dar nu mă pot abține. Îi Întind mâna, Îl privesc cu compasiune, îi zâmbesc. Îl ridic de jos, Îmi aruncă o privire, și
izbindu-se în grabă de umărul meu, pleacă după colegul său. Copacii încă își poartă haina, eu sunt tot mai bogat.
Cine știe ce s-o întâmpla în capul lor!
Apar alți trei actori din colțuri diferite ale încăperii, însă dacă stau să mă uit mai bine, toți arată la fel, nu
este nicio diferență între cei trei. Toți mă privesc, iar eu le întorc gestul. Nu sunt sigur dacă ar trebui să fac ceva,
sunt indecis. Ce spuneți, să mă mișc spre unul dintre ei? Să dăm cu banul, spuneți? Bine, așa facem; a picat pajura,
să ne încercăm norocul. De-as fi știut de atunci că banul meu are două pajuri, ce greșeală! Fac un pas spre cel din-
tâi, iar el face un pas înapoi. Înaintez, iar el se îndepărtează, păstrând între noi aceeași distanță. Mă întorc spre al
doilea și fac același gest. Acesta însă începe să-mi dea roată, făcând cercuri în jurul meu; când mai aproape, când
mai departe. Să le numim, deci, elipse. Mă întorc spre al treilea care vine spre mine. Îi imit gestul, iar În momentul
În care ajunge În fața mea, trece pe lângă mine, își aruncă recuzita pe jos, o calcă în picioare; recuzita pe care nu
o va mai îmbrăca niciodată. Poate m-am înșelat eu, poate nici măcar nu era actor!
Încep să mă înfurii. Cel dintâi vine spre mine, fug de el. Oh, cum s-au inversat rolurile în piesă! Pe ceilalți doi
nici măcar nu îi mai bag în seamă, nu mai vreau. Smulg cortinele din tavan, împing scaunele, rup tapetul, urc pe
scenă și distrug scările în urma mea. În tot acest timp, un vuiet îmi crește amenințător în urechi, vântul care urlă
din fundal indicații scenice printre ramuri. Întreaga sală de teatru se cutremură. Acum eu sunt sus, actorii mei
sunt jos, în public. Ei mă privesc cu teamă, eu îi privesc cu dispreț. Nu mă interesează dacă este o chestiune de
moralitate sau imoralitate; știu că sunt vinovat și îmi asum asta. În spatele meu, copacii se scutură, se înclină, și
în nebunia lor, își pierd toate frunzele. Sărăcesc.
“A te autoînvinui e un lux” de care se pare că nu mai dispun. Toamna și-a intrat în drepturi.

23
 ANIMUS NR.18

#ÎmiPASĂ#ȘcoaladeACASĂ

Mereu la școală(online)…?!

MARIA EFTIMIE, clasa a X-a A

Luna martie, una dintre cele mai frumoase perioade ale anului, datorită sărbătorilor dedicate măr-
țișorului și femeii, dar și venirii primăverii, a adus un eveniment la care nimeni nu se aștepta: suspenda-
rea cursurilor din cauza epidemiei COVID -19. Școala s-a mutat cu arme și bagaje în online. Ministerul
Educației și Cercetării a realizat campania #Îmi PASĂ#Școalade ACASĂ la care au aderat personalități
din toate domeniile care au încurajat protejarea elevilor, studenților, părinților, în contextul pandemiei de
COVID-19. Profesorii și elevii au fost nevoiți să se adapteze unei noi realități. Haosul, spaima, bulversa-
rea și-au pus amprenta asupra tuturor. S-au creat programe de activitate a elevilor, pentru perioada stării
de urgență. Fiecare clasă a stabilit un altfel de ORAR (ONLINE). Cadrele didactice au decis metoda de
”întâlnire” cu învățăceii, platformele online, resursele educaționale folosite, astfel încât elevii să aibă
parte de un mediu asemănător cu cel școlar.
Din perspectiva unui elev, pot spune că toate mijloacele care să suplinească învățarea de la școală
pot devin extenuante, când sunt folosite în exces. Mi-am exprimat această opinie și pe rețelele de soci-
alizare: ”Dacă primim mai multe teme nu înseamnă că devenim mai deștepți! Înseamnă doar că stăm ca
niște amețiți să rezolvăm niște lucruri care, de cele mai multe ori, nici nu ne ajută! Așa că, încetați cu
percepțiile precum:” Cu cât mai mult, cu atât mai bine””. Am fost plăcut surprinsă să observ că postarea
mea a primit multe reacții, atât din partea elevilor, dar și profesorilor și altor ”prieteni” din mediul virtual.
Cel mai important mi s-a părut faptul că elevii au avut curajul și dorința să-și exprime opiniile!
Iată câteva dintre mesajele colegilor mei:
”Eu cred ca școala online este un mod interactiv de a menține orele de curs și de a mai diminua
șansele de recuperare din timpul verii sau posibila „înghețare” a anului școlar, ceea ce este în folosul
elevilor, profesorilor și părinților. Însă, în școala online nu este prezentă o interacțiune la ore, un mod de
a schimba opinii, ceea ce influențează capacitatea de învățare a elevului. În plus, nu mulți elevi au acce-
sul la această școală online și, de asemenea, pot apărea anumite elemente perturbatorii, precum hakerii
sau nefuncționarea internetului. Deși școala online este un mod de a menține treaz interesul elevilor,
volumul de teme și activități este mult mai încărcat, ceea ce generează stres și multe alte greutăți.- Ioana
Gugulea, clasa a-X-a A

24
 ANIMUS NR.18

”În școala online, elevul este „pe terenul lui”. Având abilități digitale, se simte în siguranță, iar
întâlnirile cu profesorii sunt o plăcere pentru noi, elevii, deoarece învățăm și rezolvăm temele în ritmul
nostru și nu mai există presiunea timpului și a evaluării prin surprindere”. - Catrinel Barbu, clasa
a-X-a A

”Mi se pare că majoritatea profesorilor încearcă să facă ceva, dar nu iau în considerare și faptul
că, dacă stăm mai mult acasă, nu înseamnă că ne trebuie mai multe teme decât în timpul școlii.- Doriana
Gheorghe- clasa a-X-a F

Din perspectiva unui reprezentant al elevilor, fiind vicepreședinte al Consiliului Județean al Ele-
vilor și președinte al Consiliului Școlar al Elevilor din Colegiul Național ”Mihai Viteazul” Slobozia con-
sider că legătura elevilor cu școala este esențială și trebuie păstrată, indiferent de situație, însă trebuie să
luam în calcul și faptul că nu toți elevii, atât din județul nostru, dar și din întreaga țară tara, nu au acces
la internet și, prin urmare, ar trebui urgent rezolvată această problemă. În prezent (articolul este redactat
în data de 1 aprilie) colegii mei din Consiliul Național al Elevilor au inițiat demersuri care să-i ajute pe
toți elevii să aibă acces la noile tehnologii privitoare la activitățile de învățare.
Iată și opiniile colegilor mei din Consiliul Școlar al Elevilor din CNMV Slobozia:
”Școala online este o idee foarte bună nu numai pentru compesarea lipsei cursurilor desfășurate
în mod normal, ci și pentru modernizarea sistemului românesc de educație.- Vlad Ursan, clasa a XI-a
A, vicepreședinte al CSE

”E o idee bună deoarece poate ancora sistemul de educație din România în actualitate, aducând
metode și resurse care să fie pe placul elevilor.”- Carla Popa, clasa a IX-a E, secretar al CSE

”Învățarea online este o modalitate foarte utilă și benefică în această perioadă de criză. Avem
noroc că ceea ce se întâmplă la nivel mondial se petrece în epoca tehnologiei, astfel, fiindu-ne mult mai
ușor să trecem cu bine peste neajunsurile generate de acest context dificil. Sper că toate unitățile de
învățământ au preluat această modalitate de cursuri online pentru că este o soluție inovativă.”- Anca
Mihăilă- clasa a X-a F, vicepreședinte al CSE

25
 ANIMUS NR.18

La chanson en classe de FLE : “Noël que du bonheur”

Scénario didactique

Professeur: Ştefănescu Mădălina Vanda

Colegiul Naţional “Mihai Viteazul”, Slobozia
Niveau d’étude : A2/ B1
Discipline : la langue française

Type de leçon: acquisitions de nouvelles connaissances

Sujet de la leçon: La chanson en classe de FLE : “Noël que du bonheur”( - d’Ilona Mitrecey)
Pré-requis : savoir exploiter une chanson française
Compétences générales visées:
- Compréhension de l’oral (CO)
- Production orale (PO)
- Compréhension de l’écrit (CE)
- Production écrite (PE)
Compétences spécifiques:
- Identification des informations dans des textes concernant la musique;
- Intégration du lexique et des actes de parole ( exprimer son avis) dans de nouveaux contextes.
Objectifs opérationnels de la séquence :
Objectifs communicatifs :
• Répondre oralement aux questions
• Intéragir
• Exprimer son point de vue
Objectifs linguistiques :
• Identifier dans le document proposé des mots qui expriment des sentiments, des synonymes et des anto-
nymes ;
• Employer correctement les temps verbaux;
• Construire des énoncés cohérents et corrects.
Objectifs socio-culturels :
• Découvrir la chanson française;
• Développer l’intérêt des élèves pour les chansons françaises.
Stratégies didactiques:
-moyens et procédés: Observation, la lecture, la conversation, l’écoute d’un document audio-vidéo,
l’exercice oral et écrit, l’exploitation des documents authentiques.

Activités sur la chanson:

Le professeur présente le sujet de la leçon, le titre de la leçon et les objectifs qu’il s’est fixés à atteindre . Les
élèves vont recevoir une fiche de travail et le pofesseur demandera aux élèves de réaliser les activités de cette
fiche.

26
 ANIMUS NR.18

Fiche de travail- La chanson d’Ilona Mitrecey “Noël que du bonheur”

I) Activité d’écoute:
Écoutez et regardez sur la chaîne de YouTube la chanson “Noël que du bonheur”de la chanteuse
française, Ilona Mitrecey .
II) Activité d’expression personnelle :
Quand vous entendez , pour une première fois, le titre de la chanson, à quoi vous fait-il penser?
III) Quel est, à votre avis, le message de la chanson “Noël que du bonheur”?
IV) Activité d’expression personnelle :
Lisez les citations suivantes concernant l’adolescence et dites ce qu’elles essaient de nous trans-
mettre:
a) “L’enfance c’est de croire qu’avec le sapin de Noël et trois flocons de neige , toute la terre est
changée. “ ( André Laurendeau);
b) “Noël est une autre bonne excuse pour aimer et gâter les gens qu’on aime et qui nous aime.” (
Steve Lambert)
V) Activité de vocabulaire :
Après avoir reçu des feuilles de papier avec les paroles de la chanson, vous allez chercher dans le
texte les mots appartenant aux champs lexicaux suivants : “La lumière “ et “le bonheur”. Écrivez –
les dans vos cahiers!
VI) Activité de vocabulaire :
Écrivez :
a) Les synonymes pour:
La joie =
L’espérance =
Étinceler=
b) Les antonymes pour les mots: partout, le bonheur, entraînante, tard.
c) Expliquez, en français, le sens du verbe : réveillonner.

VII) Activité de vocabulaire :

Dressez une liste avec tous les mots qu’on retrouve dans cette chanson et qui ont une liaison avec la
fête de Noël. ( ex. Le Père Noël , les guirlandes…)
VIII) Activité de grammaire:
Relevez dans le texte de la chanson ““Noël que du bonheur” les verbes au présent. Classez-les par
groupes verbaux, selon leur terminaisons à l’infinitif.

IX) Activité d’expression personnelle :

Rédigez une petite rédaction ayant comme titre “Un rêve de Noël” où vous allez employer le
vocabulaire thématique de la chanson étudiée. (10-12 lignes)

27
 ANIMUS NR.18

MOTTO: ,,Profesorul mediocru spune. Profesorul bun explică și demonstrează. Profesorul perfect inspiră.” -
William George Ward

ROLUL UNUI PROFESOR

PAVEL CRISTINA,
clasa a XII-a G

Rolul unui profesor în viața elevului este primordial, el are un rol indispensabil în formarea și pregătirea
elevului. Viitorul este imprevizibil, asemenea unui labirint, o ușă în spatele căreia se află multe surprize, dar, cu
siguranță, un “anume” om își va pune amprenta pe viața profesională și personală. Va exista mereu un “acel”
profesor, care te va face să îl alegi, să îi alegi materia, să îi copiezi gesturile și mimica, care te va inspira și va
“scoate” tot ce e mai bun la iveală din tine.
Toți avem idealuri, visăm la o viață care poate atinge perfecțiunea, ne dorim ce este mai bun, visăm la meseria
ideală, fiecare vrem să arătăm lumii că suntem cei mai buni, toate acestea nu sunt posibile fără călăuzirea unui
profesor.
Profesorul trezește interesul elevului și îl menține, îl face dornic să învețe și să-și dezvolte anumite valori.
Când un profesor te face să iubești disciplina predată de el, devine o plăcere să stai la școală, să participi la orele
respective, iar când atmosfera din clasă se schimbă chiar și percepțiile elevilor despre școală, despre lume, despre
valori capătă “viață”. Acesta reprezintă momentul în care elevii înțeleg cât de important este rolul unui profesor
în viața lor.
Un bun dascăl observă comportamentul elevilor și îi ajută oferindu-le sfaturi, îi îndrumă spre o decizie
mai bună și o dezvoltare optimă spre viitor, ajutându-i în alegerea meseriei pe care o vor practica, îi ajută să se
descopere și să aleagă corespunzator.
Adolescența este cea mai dificilă perioadă din viața unui om, deciziile luate în acest timp pot schimba în
totalitate cursul unui om, poți triumfa, te poți îndrepta spre țelul dorit, poți ajunge la valorile mult așteptate, dar
poți și să distrugi tot ce ai clădit până atunci. Adolescentul este ușor de influențat, de aceea un profesor bun este
acela care va reuși să îl detrmine pe tânăr să-și cunoască aptitudinile, valorile, să fie sigur pe el și să-i confere
încredere în posibilitatea de reușită.
Profesorul este un confident și prieten al elevilor, devine al doilea părinte al elevilor, unde aceștia pot găsi
consolare, afecțiune și înțelegere. Acesta trebuie să aibă un comportament admirabil, fără cusur, astfel să-i insufle
copilului însușiri pozitive, să-l facă să vadă ,,the best in everything” .
Dirigintele/învățătorul/educatorul unei clase ar trebui să fie pionul principal, “stâlpul” clasei, care susține
orice activitate desfășurată de elevi. El ar trebui să fie mereu acolo pentru a consola, pentru a-i ghida spre ceea ce
este cu adevărat și spre a-i face să înțeleagă că orice se întâmplă trebuie să fie o lecție și că este nevoie să luptăm
pentru ceea ce merităm. Cu ajutorul cunoștințelor sale, dascălul, pune baza viitorului om; astfel el trebuie să fie
un model pentru elev, uneori devenind un ideal pentru acesta, tocmai de aceea relația profesor-elev este decisivă
în anumite alegeri pe care elevul trebuie să le facă.
Spre reușită este un drum lung de parcurs și greu, dar cu cât un profesor se implică atât cu informații, cât
și afectiv, elevului îi va fi mai ușor să intre în lumea minunată a universului predat. Profesorul își dedică viața
formând noi generații, și pe lângă cunoștințe, acesta modelează elevul în spiritul valorilor, îl învață să fie un om
,,frumos”, iar pentru tot efortul depus, noi, elevii, vă mulțumim!!!

28
 ANIMUS NR.18

Imaginea mahalalei în literatura română

1.“Mahalaua” – delimitări conceptuale

Că societatea românească a fost şi, poate, încă este preponderent rurală, că decalajul dintre zona occi-
dentală şi cea orientală a Europei a reprezentat de-a lungul timpului o constantă şi că noi, românii, am sperat
întotdeauna la recuperarea sa din punct de vedere istoric, social, filosofic şi nu numai, nu se poate nega. Ne de-
fineşte o limbă latină vorbită, singura variantă din evoluţia orientală a acesteia, dar şi amestecul de influenţe, de
univers uman pestriţ, cel al Balcanilor, un melanj de civilizaţie rusă, turcă, neogreacă, tătară, maghiară, franceză,
în speţă. Este în noi, aşa cum afirma şi Blaga, o doză mare de revoltă “a sufletului nostru nelatin”, dar şi o luptă
de secole pentru revendicarea unei anumite origini.
Trecută prin filtrul atâtor influenţe lexicale, româna reţine, dornică de îmbogăţire, termeni din toate limbile
cu care intră în contact. Reprezentativ pentru un anumit stadiu din evoluţia societăţii româneşti, atât pe orizontală,
cât şi pe verticală, este conceptul de “mahala”, atât de provocator prin deschiderile semantice pe care le incum-
bă, dar şi prin interesul major care i s-a alocat, de la nişte simpli vorbitori până la scriitori, sociologi, psihologi
şi politologi. Este mahalaua o zonă geografică sau trimite la o dimensiune morală? Vizează un interval temporal
sau se sustrage timpului? Ce relaţie sinonimică dezvoltă acest termen şi care este originea lui? Este inerent fiinţei
româneşti sau împrumutul a fost o simplă modă? Dar, mai ales, trebuie să ne întrebăm cum de s-a bucurat de un
succes remarcabil în literatura noastră de la Nicolae Filimon, trecând prin Caragiale, Arghezi, Eugen Barbu şi
sfârşind în contemporaneitate? Ce fior al fiinţei noastre se revendică, poate aprioric, dintr-un asemenea cuvânt şi
cu un asemenea rezultat literar?
Răspunsul este complex şi merită aflat începând cu apelul la dovezile lingvistice.
În dicţionarul său de la începutul secolului al XX-lea, Lazăr Şăineanu definea termenul astfel: “mahalà f.
1. cartier, suburbie: câţiva feciori de boieri băteau mahalalele ziua şi noaptea Ghica; 2. locuitorii unei mahalale: a
sculat mahalaua în picioare. [ Turc. MAHALLA].”11
Interesant este că la cuvântul “cartier”, acelaşi autor nu pomeneşte nimic despre “mahala”, definindu-l ast-
fel: “cartier n. 1. diviziune administrativă a unui oraş; 2. locul ocupat de un corp de trupe: cartier general, locuinţa,
biurourile, statul major al unui general; cartier-maistru, ofiţer însărcinat cu aşezarea şi întreţinerea unui corp de
trupe”.22 În schimb, la litera “s” este trecută precizarea “suburbie f. mahala”.3 Explicaţia ar putea ţine de pătrun-
derea în română în momente diferite a celor două neologisme franţuzeşti, dar şi de o suprapunere ezitantă a ter-
menului occidental peste cel oriental, o potrivire perfectă fiind, astfel, imposibilă, căci, în realitate, aceşti termeni
definesc realităţi sociale echivalente, dar nu sinonime, de unde şi o anumită incompatibilitate Occident-Orient.
Definiţiile sunt de maximă importanţă, ele semnalând dincolo de explicaţiile oferite câteva aspecte: în
primul rând, inexistenţa unui cuvânt moştenit pentru această realitate, semn al unei stări de fapt ulterioare lin-
vistic, apoi o sinonimie parţială care nu este mulţumitoare la nivelul detalierilor. Se adaugă o etimologie turcă,
dar şi o uzitare a termenului, ceea ce reprezintă un indiciu valoros pentru vechimea cuvântului, care, la 1929, era
integrat coerent în formulări scrise. Mai mult, are un comportament stabil alături de o locuţiune verbală. Cele mai
interesante concluzii vizează, însă, o delimitare socială internă, de clasa boierimii, dar şi definirea unei populaţii
asociate unui spaţiu geografic.
Tocmai de aceea, analiza trebuie să urmărească termenii din aceeaşi familie lexicală, dar şi alte surse
lingvistice, semantice.
Astfel, se cer urmăriţi termenii precum “mahalagism”, definit de aceeaşi sursă ca “vorbă sau expresiune
de care se servesc mahalagii: mahalagismele sunt frecvente în comediile lui Caragiale. Ele consistă mai ales în
1
Lazăr Saineanu – “Dicţionar universal al limbei române”, revăzut şi adaogit la ediţia VI-a, ORTOGRAFIA
ACADEMIEI ROMÂNE, Editura “Scrisul romanesc” S.A., fost Samitca, p.376, 1929
2
ibidem, p.108
3
ibidem, p. 625
29
 ANIMUS NR.18

franţuzisme mai mult sau mai puţin alterate: parol! (= parole d’honneur), rezon! (= raison), alevoà (= au revoir);
apoi din neologisme aşa zicând romanizate: ambiţ (= ambiţie), cremenal (= criminal), ostroment (= instrument);
din etimologii populare: lăcrămaţie (= reclamaţie), scrofuloşi (= scrupuloşi); din locuţiuni caracteristice: a trata
cu refuz (= a refuza), etc”34
Din nou se impun câteva concluzii: termenul cunoaşte, prin procesul derivării, nu doar o variantă fonetică,
ci şi una semantică importantă, care semnalează o atitudine, mai puţin peiorativă, faţă de ceea ce avea să capete
cuvântul la mai bine de o sută de ani de la consemnarea sa; el devine nu doar dovada unui obicei lingvistic, ci şi
cea a evoluţiei paralele a terminologiei franţuzeşti şi a etimologiei populare, ceea ce conduce la ideea că mahalaua
devine spaţiul întâlnirii superficialităţii culturale a feciorilor de boieri cu atitudinea lingvistică naturală a ţăranului
român, deci, nu doar un spaţiu strict geografic, ci şi unul atitudinal. Mai mult, această ramificaţie semantică indică
întipărirea termenului în lexicul românesc drept o achiziţie care denumeşte realitatea deja existentă, precum şi o
anumită limitare a spiritului în calea lui de a se emancipa. Faptul că se face trimitere la opera lui Caragiale vor-
beşte, însă, de o preocupare activă în epocă pentru limbajul literar.
O altă precizare importantă a dicţionarului lui Şăineanu este termenul “mahal”, văzut ca “m. Mold. Hamal,
în special brutar, care bagă şi scoate butoaiele din pivniţi. [Metateză din hamal.]”45 . Dacă între cei doi termeni
există o cât de mică legătură, atunci termenul regional este explicabil prin contactul cu limba turcă din care pro-
vine “hamal”, la rândul său un împrumut arab, “hammâl”. Din această perspectivă, existenţa lui “măhălit”, “n.
transportul şi plata mahalului”56, deschide drumul conexiunilor cu “mahit”, “a. fam. beat, cherchelit [Origine
necunoscută]”67, cu “mahalagiu”, “m. 1. cel ce locuieşte într’o mahala; 2. mitocan [Formaţiune analogică]”78 şi
poate chiar cu “matahală”. Astfel, se asociază mahalalei şi un profil fizic al locuitorului învăţat cu munca dificilă,
dar şi moral prin decăderea individului sub influenţa băuturii. Dar, poate aspectul cel mai important în reprezintă
o clasificare a mahalalelor în funcţie de breaslă, ceea ce conduce la o rivalitate între acestea şi, implicit, la o evo-
luţie. Această interpretare subliniază complexitatea unui termen ce denumeşte o realitate socială, fiind, implicit,
unul dintre factorii evoluţiei urbane, la noi. Deci, de la brutarul din definiţia românească a elementului lexical, la
muncitorul din portul turcesc, conform limbii vizate, distanţa este foarte mică.
Trecând de la începutul de secol XX la cel al secolului al XXI-lea, se constată nu doar existenţa unor de-
talieri suplimentare, rod al evoluţiei semantice, ci şi un număr crescut de cuvinte format de la “mahala”: “maha-
lagesc”, “mahalagiu”, “mahalagism”, “mahalagiţă”, “mahalagioaică”89. Este dovada faptului că termenul a cu-
noscut o utilizare activă în limba română, ceea ce a avut drept consecinţă apariţia unor delimitări semantice şi
lexicale. Astfel, definiţia termenului principal “mahala” îl îmbogăţeşte pe “cartier”, din explicaţia lui Şăineanu,
cu precizarea “(mărginaş) al unui oraş, periferie”910, ceea ce introduce o precizare importantă, astfel că mahalaua
devine citadină; totodată, se constată existenţa locuţiunii adjectivale “de mahala”, ceea ce mută accentul în zona
moralităţii, căci termenului i se asociază “de rând, vulgar, grosolan”1011. Mai mult, apare o trimitere etimologică
spre “mahalle”, cuvânt turcesc. Prin extensie, termenii înrudiţi primesc dimensiune caracterială, locuitorul maha-
lalei şi atitudinea lui se caracterizează prin “apucături vulgare, grosolane, care se ceartă şi bârfeşte” sau “obiş-
nuinţa de a colporta informaţii (răutăcioase) la adresa cuiva; bârfeală, clevetire”1112. În schimb, dispare “mahal”,
regionalism, dar termenului “hamal” i se indică tot originea turcă.
4
ibidem, p. 377
5
ibidem, p. 376
6
ibidem, p. 377
7
ibidem, p. 377
8
ibidem, p. 377
9
“Dicţionarul explicativ al limbii române”, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2009, pag. 611
10
ibidem, p.611
11
ibidem, p.611
12
ibidem, p.611 30
 ANIMUS NR.18

Logica observaţiei impune, deci, concluzia, că mahalaua devine un spaţiu geografic şi moral, aflat în evo-
luţie, cu propria semantică, legislaţie etică, psihologie şi sociologie, motiv pentru care fiecare perioadă istorică
propune un anumit tip de mahala, element caracteristic zonei urbane, acolo unde spiritul uman îşi găseşte o gamă
variată de manifestări.

2. Utilizări ale termenului în literatură

Reprezentând o realitate socială incontestabilă, mahalaua îşi rezervă dreptul de a fi ilustrată în literatură,
iar lucrul acesta este mărturisit încă din perioada de început a acesteia.
Un exemplu elocvent îl reprezintă romanul “Ciocoii vechi şi noi” al lui N. Filimon, pe parcursul căruia
se constată utilizări numeroase ale termenului, 13 la număr, de multe ori asociate cu repere geografice stabile
ale Bucureştiului de odinioară: “ – Cunoşti tu mahalaua Izvorului? ”, “- Dacă este aşa, spune-mi care este cea
mai frumoasă cucoană din acea mahala.” (capitolul “Chera Duduca” – postelnicul Andronache), “Într-o ulicioară
întunecoasă ce ducea în mahalaua Dudescului, sta de mai multe ore o butcă elegantă cu doi armăsari.” (capitolul
“Până nu faci foc, fum nu iese” – vocea naratorială), “-He, he! Şiretule, nu mă-nşeli tu pe mine; ştiu eu că te-ai
înhăitat cu ţiganii lui Velcea şi jefuiţi mahalaua.” / “-Să trăieşti, milostivă stăpână, răspunse ciocoiul, am pus mâna
pe-acest tâlhar care jefuieşte mahalaua întreagă, care ne fură orzul şi găinile.” (acelaşi capitol – Dinu Păturică),
“…şi cea din urmă se îndrepta către pescăria veche din mahalaua Scaunelor.” (“Chir Costea Chiorul” – naratorul),
“abia dacă uneori se adunau mai mulţi la un loc spre a povesti cele ce se întâmplau în cercul restrâns al mahalalei
sau spre a juca între ei conţina, mariaşul şi cureluşa.” (“Scene de viaţă socială” – naratorul), “-Dacă m-ai iubi,
m-ai lăsa şi pe mine să mă duc la plimbare, la teatrul nemţesc şi la comedie: nu m-ai ţine închisă ca pe-un papagal
şi îmbrăcată cu trenţele astea ca o preoteasă de mahala.” (“Femeia a scos pe om din Rai” – chera Duduca), “În
mahalaua numită în vechime Popa Dârvaş, iar acum Biserica Albă după Podul Mogoşoaiei, faţă-n faţă cu casele
cele mari ale Deşliului se afla pe timpul lui Caragea o piaţă, în mijlocul căreia clădise doamna Ralu o sală de club,
care mai în urmă se prefăcu în teatru.” (“Italiana în Algir” – naratorul), “o luă la fugă şi se ascunse sub podişca de
la Sfântul Ilie după Podul Calicilor; dar nici acolo nu-l lăsară în pace câinii mahalalei prin lătratul şi urletele lor
cele grozave.” (“Slugile boiereşti” – naratorul), “La extremitatea dinspre miazănoapte a mahalalei Oţetarilor era
pe timpii lui Caragea o uliţă înfundată, strâmtă şi neîncetat plină de noroi.” (capitolul “Un suflet nobil” – vocea
naratorială), “ – În ce mahala locuieşti? / - În Oţetari.” (acelaşi capitol – serdarul Gheorghe), “- În ce mahalale?
/ —La Biserica Albă din Postăvari şi la Spirea din Deal” (“Lagărul de la Cotroceni şi trădarea” – Dinu Păturică).
Deşi numărul de utilizări ale termenului poate fi considerat rezonabil prin raportare la numărul de pagini
ale scrierii, acesta este semnificativ prin următoarele concluzii care se desprind din realizările lui textuale: cu-
vântul era stabil în limbă, făcea parte din vocabularul fundamental al vorbitorilor, indica o realitate geografică şi
umană a Bucureştiului fanariot, dar şi a celui postpaşoptist, căruia îi aparţine autorul, în plus intra şi în combinaţii
de cuvinte precum “preoteasă de mahala”.

prof. CONSTANTIN POPA

31
 ANIMUS NR.18

Robotica, mai mult sau mai puțin ca în filme

Până acum câteva luni, noțiunea de robot trezea în imaginația mea scenarii apocaliptice, în care mașinării-
le inteligente se întorc împotriva umanității, distrugând Pământul așa cum îl știm. Iar producțiile de la Hollywood
cu aceeași temă reprezintă o dovadă sugestivă că nu sunt singurul care gândește așa. Nu e de mirare atunci că
ideea de a construi unul și de a-l programa pare, pentru mulți dintre noi, una absurdă, de domeniul filmelor scien-
ce-fiction.
Cu toate acestea, curiozitatea s-a dovedit mult mai mare decât teama de un eventual război al roboților, așa
că, atunci când am auzit de programul First Tech Challenge, m-am alăturat echipei ce se formase în jurul acestui
concurs.
Când am primit materialele de construcție (un impresionant kit în valoare de 5000 de euro) și am înțeles
cerințele concursului, am fost contrariat, dacă nu dezamăgit. Nici vorbă de roboții amenințători din filme. Nici
măcar de tipul celora care să stea pe două picioare și să ajute oamenii în treburile de fiecare zi. Concursul cerea
ceva puțin mai mult decât o mașinuță cu telecomandă! Mai mult, un caiet care să conțină tot progresul echipei e
considerat mai important chiar decât robotul!
Însă, pe măsură ce descopeream cerințele concursului și avansam în construcția robotului, entuziasmul
nostru creștea din ce în ce mai mult. Cine să stea să facă planuri minuțioase? ,,Mașinuța” trebuia construită!
Ca urmare, deloc surprinzător, munca a fost reluată, rezultând multe variante de robot, anulate toate din cauza
erorilor neașteptate. Iar noi tot am fost mirați când, la primul demo la care am participat (o competiție oficială,
dar fără miză, de antrenament, între câteva echipe), robotul nostru, de care eram foarte mândri că am reușit să îl
prezentăm, a avut o prestație mai degrabă … mediocră.

Inutil să spun cum, imediat ce ne-am întors, micuța noastră mașinuță a căzut pradă avântului răzbunător al
echipei. Însă, în urma acestei experiențe, am devenit mai organizați. Nu ne mai apucam de construit la prima idee
apărută, ci încercam să îi stabilim dinainte avantajele și dezavantajele. Astfel, în trei săptămâni, am realizat mai
mult decât am făcut în câteva luni, iar al doilea demo a fost o victorie absolută.
Iar despre asta e și concursul: despre cum progresezi ca echipă, ca om. Despre cum poți face comunitatea
ta mai bună. First Tech Challenge a devenit cel mai mare program de robotică tocmai pentru că cere mai mult
de la participanți decât o simplă ,,mașinuță cu telecomandă”, cum crezusem inițial. Da, sunt necesari mecanicii
și programatorii. Dar nu mai puțin importanți sunt cei ce trebuie să atragă sponsori echipei, sau cei ce se ocupă
cu redactarea caietului robotului. Și cu siguranță nicio echipă nu există fără designerii săi. Robotica nu seamănă
deloc cu filmele ce au multe efecte speciale. E o experiență autentică, de care oricine se poate bucura.

DAN IONESCU, clasa a XI-a B

32
 ANIMUS NR.18

L’ADOLESCENCE…?

ARPĂȘANU EMILIA,
clasa a XI-a B

L’adolescence est considérée une période trop exagérée et chaotique, mais elle est comme ça parce qu’elle
fait beaucoup des changes dans les vies des personnes qui… la vivent. Mais est-ce que, les adolescents sont
coupables pour leurs façon de la vivre, de l’être? Mais, probablement, personne nesait la réponse et ne comprend
les raisons.
Particulièrement, les vieilles gens disent que ma génération, surnommée Z est échapée du contrôle, que les ados
ne savent plus respecter les autres. Eh bien, tout s’est devenu un cauchemar.
Un premier motif pour lequel l’adolescence est très difficile est… biologique. Les hormones! C’est vrai:
elles sont les petits ogres qui regnent dans nos corps. Et dans cette période, elles sont les pires et les plus fortes. Il
y a beaucoup de changements physiques et psychiques: les adolescents vivent leurs crises d’identité, commençant
à tourner lentement en adultes. Ils veulent savoir qui sont-ils vraiment, ce qu’ils seront dans l’avenir et leurs rôles
dans le monde. Ces questions sont normales et inévitables. C’est la période des découvertes, quand toutes les
choses deviennent interessantes: n’importe pas si elles sont mauvaises ou bonnes. Les adolescents sont aussi plus
sensibles et difficiles: leurs personnalités se définissent.
Aujourd’hui, l’adolescence est caractérisée par un mot qu’on écoute partout: la dépression. La génération
du XXI-ème siècle est aussi stressée que celle de 1950. Ce n’est pas une nouvelle chose: l’éducation, le travail, la
pollution (et la liste peut continuer) sont des sujets que les adultes détestent. Les adolescents deviennent trop tris-
tes pour les comparaisons qu’ils doivent supporter. Les adultes les critiquent parce qu’ils sont seulement différents
de ceux qu’ils étaient dans le passé. Et le ‘’bullying’’ et un des motifs pour ça: ‘’Tu n’es pas intelligent‘’ ou ‘’Tu
n’es pas beau/belle‘’. Les mots les blessent.
Le temps produit des changes dans les têtes des adolescents. Les idées concernant l’école, les relations en-
tre peuples, les hobbies ou l’attitude sont totalement différentes. Dans le passé, les adolescents voulaient travailler
comme constructeurs ou mécaniciens, mais aujourd’hui, beaucoup des jeunes pensent à la technologie. « Tu ne
fais que surfer sur Internet! » disent les parents. Nous exagérons sans intention. D’utres choses nous attrapent et
ce n’est pas notre faute. Ils jouaient dans la nature; maintenant, l’ordinateur est « le meilleur ami ». Nous devons
accepter les nouvelles idées. L’attitude à l’égard du monde changera en même temps que nous. Mais tout ce que
nous faisons est difficile à comprendre totalement. Les adolescents sont vus comme des enfants qui ont oublié de
vivre plus simplement, qui sont trop paresseux. Toutes les critiques impliquent des conflicts. Le meilleur exemple
est le conflict des générations. Il n’a pas des solutions car personne ne renonce aux stéréotypes. Les adultes disent
que les adolescents sont des rebelles sans limites. La raison principale est considérée d’être la technologie. Eh
bien, la vérité est une autre. Nous ne communiquons plus. Les idées préconçues nous limitons à exprimer ce que
nous sentons.
Avec toutes ses mauvaises et bonnes partes, l’adolescence est la période de la vie qui marque le passage
vers la maturité. C’est naturel. Croyez-vous qu’il soit un désastre? Pensez-y encore une fois! On a d’autres rêves,
mais on bat pour le mieux comme toujours. C’est la génération Z; notre génération!

33
 ANIMUS NR.18

EDUCAȚIE DESCHISĂ

PLATFORMA KAHOOT sau ESL GAMES IN THE CLASS

prof. Ramona Ruginescu

Educaţia nu reprezintă un „cadru atractiv de învăţare“, pentru că nici profesorii nu au suficiente grade de
libertate pentru a adapta curricula contextului economic, social, cultural în care lucrează. Contextul educaţional a
fost complet schimbat de apariţia erei digitale.
Printre provocările folosirii dispozitivelor mobile în școli se numără și dificultatea de a convinge elevii
să le folosească în timpul orei numai în scop educațional. De aceea profesorii trebuie să formuleze reguli foarte
clare și să observe cu atenție și vigilență cum folosesc elevii dispozitivele mobile în timpul orei. De asemenea,
profesorii trebuie să pregătească foarte bine aceste activități, să atribuie elevilor sarcini clare și feedback, să
folosească aceste activități pentru a impulsiona elevii să devină activi și mai angajați în procesul învățării și a le
facilita învățarea în contexte cât mai diferite.
Aplicația KAHOOT sau ESL GAMES IN THE CLASS este una dintre aplicațiile pe care eu le folosesc
cu succes în activitatea cu elevii, la majoritatea disciplinelor, în orice moment al activității: în recapitularea
cunoștințelor, în fixarea cunoștințelor, în etapa de predare, ca evaluare formativă sau chiar ca evaluare sumativă.
Este o aplicație ușor de utilizat, îndrăgită mult de copii. Este accesată de către ei de pe dispozitivul mobil sau
intrând pe site-ul kahoot.it, în acest caz putând fi folosit calculatorul sau laptopul.
Importanța utilizării aplicațiilor:
• Obiectivitatea evaluării rezultatelor
• Factorul uman implicat în evaluare este, prin natura sa, subiectiv, de aceea și actul evaluativ este influențat
de subiectivism. Printr-o evaluare asistată de calculator, elevul nu va mai avea senzația că a fost defavorizat
într-un fel sau altul.
• Feedback imediat pentru elev și profesor
• Folosirea acestor aplicații asigură corectarea imediată a răspunsurilor, elevul dându-și astfel seama ce
parte a materiei stăpânește mai puțin, iar profesorul își poate proiecta  mult mai rapid activitățile de reglare.
• Reducerea factorului stres
• Utilizarea acestor aplicații în evaluare încurajează crearea unui climat de învăţare plăcut, relaxat.
• Centralizarea și stocarea rezultatelor
• Stocarea rezultatelor elevilor la diferite teste și interpretarea grafică a acestora permite crearea unei baze
on-line cu informații referitoare la nivelul lor de cunoștințe, dobândite la nivelul evaluărilor și oferă o
perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevilor pe o perioadă mai lungă de timp.
• Diversificarea modalităților de evaluare
• Folosirea acestor aplicații îmbogățesc practica evaluativă, evitând rutina şi monotonia.
• Interactivitate

34
 ANIMUS NR.18

Invitation à la lecture - Résumé de la Peste

prof. Lăutărescu Tita

J’ai lu ... beaucoup ... peut-ȇtre parce que c’était une évasion du quotidien, un monde inconnu qui s’ouvrait
juste pour moi !
La Peste est parmi mes lectures préférées. Ce second roman d’Albert Camus paru en 1947 se passe à Oran
et met en scène une ville aux prises avec un fléau majeur, la Peste. La Peste est bâti comme une tragédie en cinq
actes. L’action se situe en avril 194- à Oran, une ville «fermée» qui «tourne le dos à la mer».
Le personnage Rieux, un médecin, se consacre à aider ses semblables. Camus développe ici les mêmes
idées que celles déjà exposées dans L’Etranger(son premier roman) : la prise de conscience de l’absurde et la
révolte. Mais Camus a évolué et développe également une notion de solidarité, s’écartant quelque peu de l’exis-
tentialisme pour un humanisme moderne. La peste, maladie terrible et redoutée sert ici à illustrer la condition
humaine, prisonnière du destin.
Première partie- Oran, un jour d’avril 194- , le docteur Rieux découvre le cadavre d’un rat sur son palier.
Le concierge, monsieur Michel, pense que ce sont des mauvais plaisants qui s’amusent à déposer ces cadavres
de rats dans son immeuble. A midi, Rieux accompagne à la gare son épouse qui, malade, part se soigner dans une
ville voisine. Quelques jours plus tard, une agence de presse annonce que plus de six mille rats ont été ramassés
le jour même.
L’angoisse s’accroît . Quelques personnes commencent à émettre quelques récriminations contre la mu-
nicipalité. Puis , soudainement, le nombre de cadavres diminue, le rues retrouvent leur propreté, la ville se croit
sauvée.
Monsieur Michel, le concierge de l’immeuble de Rieux, tombe malade . Le docteur Rieux essaye de le
soigner. Sa maladie s’aggrave rapidement. Rieux ne peut rien faire pour le sauver. Le concierge succombe à un
mal violent et mystérieux. Rieux est sollicité par Grand, un employé de la mairie. Il vient d’empêcher un cer-
tain Cottard de se suicider. Les morts se multiplient. Rieux consulte ses confrères. Le vieux Castel, l’un d’eux,
confirme ses soupçons : il s’agit bien de la peste. Après bien des réticences et des tracasseries administratives,
Rieux parvient à ce que les autorités prennent conscience de l’épidémie et se décident à «fermer» la ville.
Deuxième partie - La ville s’installe peu à peu dans l’isolement. L’enfermement et la peur modifient les
comportements collectifs et individuels : « la peste fut notre affaire à tous» , note le narrateur. Les habitants
doivent composer avec l’isolement aussi bien à l’extérieur de la ville qu’à l’intérieur. Ils éprouvent des difficultés
à communiquer avec leurs parents ou leurs amis qui sont à l’extérieur. Fin juin, Rambert, un journaliste parisien
séparé de sa compagne , demande en vain l’appui de Rieux pour regagner Paris. Cottard, qui avait, en avril, pour
des raisons inconnues tenté de se suicider , semble éprouver une malsaine satisfaction dans le malheur de ses
concitoyens.
Les habitants d’Oran tentent de compenser les difficultés de la séquestration , en s’abandonnant à des
plaisirs matériels. Grand , employé de la mairie, se concentre sur l’écriture d’un livre dont il réécrit sans cesse la
première phrase. Le père Paneloux fait du fléau l’instrument du châtiment divin et appelle ses fidèles à méditer
sur cette punition adressée à des hommes privés de tout esprit de charité.
Tarrou, fils d’un procureur et étranger à la ville, tient dans ses carnets sa propre chronique de l’épidémie .
Lui ne croit qu’en l’homme . Il fait preuve d’un courage ordinaire et se met à disposition de Rieux pour organiser
35
 ANIMUS NR.18

le service sanitaire. Rambert les rejoint.

Troisième partie - C’est l’été, la tension monte et l’épidémie redouble. Il y a tellement de victimes qu’il
faut à la hâte les jeter dans la fosse commune , comme des animaux. La ville est obligée de réprimer des soulève-
ments et les pillages. Les habitants semblent résignés . Ils donnent l’impression d’avoir perdu leurs souvenirs et
leur espoir . Ils n’ont plus d’illusion et se contentent d’attendre...
Quatrième partie - Cette partie se déroule de septembre à décembre. Rambert a eu l’opportunité de quitter
la ville , mais il renonce à partir. Il est décidé à lutter jusqu’au bout aux côtés de Rieux et de Tarrou. L’agonie d’un
jeune enfant, le fils du juge Othon et les souffrances qu’éprouvent ce jeune innocent ébranlent Rieux et troublent
les certitudes de l’abbé Paneloux. L’abbé se retranche dans la solitude de sa foi, et meurt sans avoir sollicité de
médecin, en serrant fiévreusement contre lui un crucifix. Tarrou et Rieux , connaissent un moment de communion
amicale en prenant un bain d’automne dans la mer . A Noël, Grand tombe malade et on le croit perdu. Mais , il
guérit sous l’effet d’un nouveau sérum. Des rats, réapparaissent à nouveau, vivants.
Cinquième partie - C’est le mois de janvier et le fléau régresse. Il fait pourtant de dernières victimes :
Othon, puis Tarrou qui meurt, serein au domicile de Rieux . Il confie ses carnets au docteur. Depuis que l’on a
annoncé la régression du mal, l’attitude de Cottard a changé. Il est arrêté par la police après une crise de démence.
Un télégramme arrive chez Rieux : sa femme est morte.
A l’aube d’une belle matinée de février, les portes de la ville s’ouvrent enfin . Les habitants, libérés sa-
vourent mais ils n’oublient pas cette épreuve «qui les a confrontés à l’absurdité de leur existence et à la précarité
de la condition humaine.»
On apprend l’identité du narrateur : C’est Rieux qui a voulu relater ces événements avec la plus grande
objectivité possible. Il sait que le virus de la peste peut revenir un jour et appelle à la vigilance.
Ce que j’ai aimé le plus « il y a dans les hommes plus de choses, à admirer que de choses à mépriser » =>
l’homme n’est pas entièrement bon ni mauvais. Chaque homme est unique et chaque mort doit être respectée :
cette idée constitue donc une base de la condition humaine pour Camus.
C’est toujours lui qiu dit :„Je n’ai pas de goût, je crois, pour l’héroïsme et la sainteté. Ce qui m’intéresse,
c’est d’être un homme. »

36
 ANIMUS NR.18

Les Francforts
Materializare în necunoscut

ALINA BRĂCACI,
clasa a X-a E

“Nous atterrirons dans 10 minutes a Nantes. La temperature est de 16 degres Celsius et l’heure locale
est… ”. Restul propoziției s-a estompat, cuvintele s-au amestecat până când singurele patru pe care le mai puteam
îndruga sau gândi au fost ” Chiar suntem în Franța.” Un lucru evident pentru toți cei care mi-au urat ” Drum bun !”
înainte de a pleca, un lucru evident pentru toată lumea, mai puțin pentru mine.
Pe măsură ce ne cufundam mai adânc în inima Franței, mă simțeam copleșită de realitate. Zăream prin
geamul prăfuit al autobuzului, pe drumul spre La Roche-sur-Yon fragmente de câmpie, copaci, șosea, toate aces-
te elemente dând unele peste altele, în fuga mea prin timp și spațiu. Totul părea să se miște atât de rapid. Eram
absorbită de curent, de modul în care lucrurile evoluau gradual, în care mă pierdeam în procesul de a rămâne cu
picioarele pe pământ, dar cu capul în nori.
Și asa s-au scurs una, două, trei, patru, cinci…șase ! Șase zile în care ne-am pierdut și am încercat să ne
regăsim. În care am respirat în același ritm cu 14 alte țări, cu un întreg oraș. În care arta ne-a fost zeu, mai mult
decât de obicei. A fost ca un pelerinaj, dar reflectat în lumea teatrului și ca în orice îndeletnicire de acest fel, ne-am
bucurat să vedem că mai există oameni ca noi: iubitori ai frumosului, ce cred în puterea artei sub toate formele
sale, ce cred că actul de a trăi în sine reprezintă o artă. Toți oamenii aceștia pe care i-am întâlnit, fie educatori
la atelierele creative la care am participat, fie simpli elevi, adolescenți, au avut ceva unic de oferit: o glumă în
cele câteva ore în care am fost la patinoarul local, un zâmbet de la distanță, un dans spontan în fața teatrului, în
scurtele pauze dintre spectacole. Unii ne-au lăsat chiar să tragem o ocheadă în sufletul lor și să păstrăm ceva din
ei în propriul suflet. Alții s-au mulțumit să coexistăm în cadrul festivalului, împărtășind toate experiențele ce l-au
constituit.
Dar în această ultimă zi, purtătoare a ghinionistului număr șase, a venit rândul nostru să ne afirmăm dra-
gostea pentru lumea teatrului. Am dispărut pentru treizeci de minute, canalizându-ne spiritul în lumina reflectoa-
relor, în reverberația onirică a vocilor noastre, în sala plină de ochi și de urechi gata să experimenteze pentru o
ultima dată sentimentul suprarealist de ”tot”, de a face tranziția de la a fi un singur individ la a fi o sală ce reacți-
onează și respiră la unison.
Pe fundalul piesei ,,Oblivion’’, în timpul reverenței, momentul ultimei interacțiuni cu publicul, s-a reac-
tualizat sentimentul inefabil că acel moment marca sfârșitul unei ere și, totodată, răsăritul unui început. Speranța,
trăirea definitorie a piesei noastre ”Orchestre Titanic ”, pulsa în ochii membrilor audienței.  Festival des Festivals 
se terminase memorabil.

37
 ANIMUS NR.18
CREAȚII LITERARE

DEUS EX TENEBRIS

PETCU MARIA-BEATRICE, clasa a XI-a F

Deschid ochii, iar privirea mea este brusc apăsată de întunericul lipsit de contur. Bumbacul rece al cearșafurilor mă
asigură că mă aflu în camera mea; sunt în siguranță. „Coșmarul de acum câteva minute nu mă poate găsi. Nu mă poate răni.
Nu poate.”, îmi spun eu, răsuflând. Mă ridic cu greutate din pat și rămân pentru câteva momente la marginea lui, privind țintă
la fereastra întredeschisă, prin care razele lunii pătrund difuz. Din pricina brizei, pânza subțire a perdelei plutește și coboară,
se unduiește aproape hipnotic. Este o mișcare mult prea familiară. La urma urmei, într-un fel asemănător se zbat și gândurile
mele de câteva luni încoace. Scutur ușor capul pentru a nu da curs haosului iminent și mă îndrept spre ușă; clanța este însă
de neclintit. Încerc încă o dată. Și încă o dată. Totul este în zadar. Concluzia clară: ușa a fost încuiată, și nu de către mine.
Chiar atunci aud pași pe culoar, o cheie se răsucește în broasca yalei și intră ea. Mă uit mai bine ca să v-o pot descrie.
Pare să aibă vreo 35 de ani. Nu are o față frumoasă, ci mai curând ciudată. Acum e rumenă din cauza frigului de afară, dar
altădată e palidă ca moartea. Iar uneori e roză în obraji ca fetele de ipsos din vitrine, căci folosește un fond de ten neobișnuit,
roz-bombon, care contrastează cu trăsăturile mai curând severe ale feței ei. Pășesc ușor înapoi, în timp ce ea închide ușa fără
să scoată o vorbă. Îmi privește camera atent, însă pe chipul ei de o înfiorătoare seriozitate nu se poate citi nimic. Timpul pare
să se fi oprit în loc, iar în mintea și inima mea zumzăie un amalgam al contradicțiilor. Teama mă învăluie, însă nu găsesc
energia necesară pentru a reacționa la ce se întâmplă. Curiozitatea nu-mi dă pace, dar, în același timp, nici nu vreau să mă
gândesc la ce va face această misterioasă femeie în continuare. Tot ce pot face este să urmăresc cu respirația tăiată fiecare
pas lent al acestei…persoane. Presupunând că este,
într-adevăr, o ființă umană…
După ceea ce a părut a fi o veșnicie, femeia se oprește în centrul camerei, iar privirea ei glacială îmi întâlnește
propriii ochi tulburați de tăcerea grea. Îmi întinde apoi o carte ciudată, și cu această ocazie îi pot observa mai bine degetele
subțiri și palide. Coperta este neagră, lipsită de orice expresivitate sau vreun semn care să-i anunțe conținutul. Filele ei se
văd îngălbenite pe alocuri și par destul de numeroase. Mâna mea tremurândă preia în cele din urmă cartea ce se simte ne-
obișnuit de grea. Îmi cobor privirea pentru a analiza mai bine sumbrul obiect, după care îmi adun curajul necesar pentru a
pune întrebări și a afla ce se întâmplă cu adevărat. Ghinion însă. Femeia stranie pare să fi dispărut fără urmă, și ceea ce mă
face de-a dreptul să simt fiori de gheață prin tot corpul este conștientizarea faptului că ușa camerei mele este de negăsit,
iar pe fiecare perete al încăperii se află acum câte o oglindă, în care mă reflect la nesfârșit. Mintea mea pare să se fi blocat
în totalitate și am devenit prizoniera întrebărilor fără răspuns. Nu-mi pot da seama cine este acea femeie, ce urmărește, ce
urmează să se întâmple...Nici măcar nu mai sunt sigură dacă mai pot distinge delirul de realitate. Ideea că aș putea fi blocată
într-un coșmar ce se repetă la infinit și ce imită viața reală atât de bine pare din ce în ce mai credibilă. Însă un astfel de sce-
nariu este imposibil...nu-i așa?
Inspir adânc și privesc din nou cartea; este tot ce a mai rămas de la anonima fără grai. O speranță aproape copilă-
rească mă face să o întorc pe toate părțile, încercând să descopăr un singur indiciu - oricât de mic - un detaliu care să mă
avertizeze, să îmi ofere certitudinea că tot ceea ce se află în interior este asemenea copertei: negru, terifiant, rece. În absența
a ceva care să mă oprească înainte să deschid o posibilă cutie a Pandorei, tot ce îmi rămâne de făcut este să mă conving
singură de conținutul acestei cărți.
La prima vedere, totul pare a fi o simplă poveste. Nu există nicio imagine, nicio notiță sau mâzgălitură care să întreru-
pă liniaritatea sumbră a filelor. Văzând că am de-a face cu o banală proză, încep să citesc primele câteva pagini, cu scopul
de a afla mai multe despre ce a vrut femeia necunoscută să îmi transmită, fără să îmi vorbească în mod direct. Pe măsură
38
 ANIMUS NR.18

ce avansez și citesc din ce în ce mai multe pagini, fruntea mi se încrețește și mă încrunt din ce în ce mai mult. Tot ceea ce
scrie în carte...cunosc prea bine această narațiune. Mult prea bine...Realizez atunci cu adevărat ce țin în mână. Pe aceste
file pătate, învechite este descrisă viața mea. Viața mea, fiecare moment al existenței mele. Am regăsit în carte copilăria,
clipele îmbibate de simplitatea unor vremuri mai bune, pe care am crezut că le-am uitat acum mult timp. Am regăsit în carte
zbuciumul de la debutul adolescenței, prieteniile, plânsetele, crizele în care părea că știu mult prea puține despre propria
persoană. Am regăsit între file negura ultimelor câteva luni. Zile, săptămâni întregi de nesiguranță și conflicte interioare au
fost rezumate în câteva pagini...dar nici urmă de tot ce s-a întâmplat până acum. Trezirea mea din coșmar, apariția femeii
palide, lecturarea acestei cărți...nici măcar unul dintre aceste momente nu este narat. Cartea este deja scrisă...este încheiată.
Ceea ce înseamnă că fiecare nouă filă îmi va aduce o nouă informație despre viitor. Destinul meu stă redactat între două
coperți negre, macabre. Atât de mică, de neînsemnată, de lipsită de substanță să fie oare ființa umană? Brusc, mă cuprinde o
adâncă frustrare. Acea femeie...totul se întâmplă din cauza ei. Cum a îndrăznit să îmi intre în cameră într-un asemenea mod,
doar pentru a-mi înmâna aceasta glumă ce nu mă amuză defel? Aș dori din tot sufletul să pot răspunde acestei întrebări, dar
constat cum, încet-încet, furiei mele i se adaugă rădăcina spinoasă a curiozității. Rațiunea îmi dă ghes să îi ofer minții o nouă
informație pe care să o proceseze; de parcă mintea mea nu ar fi deja plină până la refuz... Cartea neagră și filele ei pestrițe
încep să mi se pară din ce în ce mai uluitoare și demne de examinat îndeaproape. O parte din mine – parte ce totuși mi se
pare străină – mă îndeamnă să pun capăt inutilului suspans și să aflu, o dată pentru totdeauna, care este cursul râului vieții
pe care navighez zilnic și unde se va vărsa el în cele din urmă. Inspir adânc și întorc pagina cu cel mai recent eveniment
descris, pentru a păși pentru prima oară către viitor. Constat însă cu stupoare că paginile sunt...goale. Paginile sunt goale!
Cuvintele au dispărut în mare parte. Au rămas pe alocuri rămășițe de poveste, litere împrăștiate care nu au niciun sens în
momentul în care sunt combinate. Răsfoiesc plină de disperare cartea, sperând să găsesc măcar o singură pagină scrisă; îmi
păstrez speranța până ajung la ultima filă și îmi dau seama că “romanul vieții mele” nici măcar nu îmi prezintă viața în mod
complet. Furia mea se intensifică și azvârl cartea cât colo, total iritată de ambiguitatea a tot ceea ce s-a întâmplat până acum.
Încep să mă agit și alerg dintr-un colț într-altul al camerei, verificând fiecare dintre oglinzile ce mă reflectă la infinit. Vreau
o ieșire, și o vreau imediat. Vreau să cer socoteală pentru acest penibil joc, care și-a pierdut caracterul ludic, dinainte să în-
ceapă. Vreau răspunsuri. În cele din urmă, observ într-una dintre oglinzi o figură cunoscută, în locul reflexiei mele. Remarc
aceeași privire înghețată și grea de mai devreme. Este femeia misterioasă. Adrenalina țâșnește prin toată ființa mea, îmi
curge prin vene ca o sevă și mă face să mă reped la oglinda căreia încep să îi adresez întrebare după întrebare, fără să mai las
măcar loc pentru răspunsuri. Atunci, necunoscuta începe, pentru prima oară, să îmi vorbească. Tonul său este dezinteresat,
dar sună mult mai real și mai...omenesc decât mă așteptam. Pentru o clipă, aproape am crezut că femeia fantomatică este o
ființă umană ca și mine...
-Vrei să știi ce se ascunde dincolo de ceea ce ochii tăi au putut vedea? Nu va fi simplu, însă, dacă ești mânată de o
curiozitate atât de vulcanică, probabil că ești dispusă să faci orice...Deci, de ce stai stingheră acolo? Pășește prin oglindă și
vei deține în sfârșit adevărul.
-De ce trebuie neapărat să te urmez? Nu am încredere în tine.
-În regulă atunci; treaba mea nu este să te conving. Mi-am îndeplinit deja datoria în momentul în care ți-am oferit
cartea, însă tu ești singura responsabilă de tot ceea ce se va întâmpla de acum încolo. Nu asta vrei să știi? Viitorul? Ce vei
face în continuare? Unde vei da greș și unde vei reuși?
O privesc pe femeia a cărei față încă este lipsită de orice expresie sau emoție. Oftez adânc și realizez că are drep-
tate; voi căpăta liniștea doar în momentul în care voi afla ce se afla în paginile incomplete ale poveștii vieții mele. Încerc
să mă conving că nu am nimic de pierdut. Inspir adânc, închid ochii pentru câteva clipe, apoi îi deschid și pășesc cu ușoară
timiditate spre oglindă. Observ că intru prin sticla acesteia fără nicio problemă, iar femeia misterioasă pare să mă aștepte la
capătul unui culoar, unde am ajuns în urma pătrunderii prin portal. Înaintez – de data asta cu pași hotărâți – spre cea care îmi
datorează atât de multe răspunsuri. Merg pe culoar și privesc înainte. Merg și merg...până când mă împiedic și mă prăbușesc
într-o negură adâncă.
Tresar. Deschid ochii și lumina difuză a răsăritului ia locul întunericului. Sunt în cameră. Bumbacul rece îmi oferă
iluzia realității. Deasupra patului se află o oglindă ce acoperă mare parte din tavan. Nu-mi amintesc să mai fi avut vreodată
un asemenea obiect amplasat atât de ciudat. Privirea îmi rămâne ațintită timp de câteva momente asupra imaginii mele re-
flectate – pentru prima oară, observ îndeaproape cearcănele și propria-mi figură extenuată și deprimantă. În oglindă observ
că pe noptieră se află o carte groasă, cu copertă neagră și lipsită de orice alt detaliu. Ușa camerei se deschide și intră ea.
Aceiași ochi goi si rigizi. Este femeia fantomatică. Și ține în mâini o carte albă...
39
 ANIMUS NR.18
CINEFILIA

SPECTATORI LA FILME ROMÂNEȘTI

Sabrina Mocanu, clasa a XI-a F

Scrurtmetrajul românesc Offstage, scris și regizat de Andrei Huțuleac, câștigător al Premiului pentru cel
mai bun scurtmetraj la Festivalul de Film de la Varșovia, a avut premiera pe YouTube în 15 martie 2020. Filmul
s-a bucurat de o importantă audiență și s-a numărat printre sarcinile de lucru propuse în perioada de suspendare a
cursurilor.
Despre realizarea sa cinematografică, regizorul Andrei Huțuleac mărturisea: ”Offstage e copilul norocos,
născut din întâmplare și care și-a găsit un drum al lui fără ca „părinții” să aibă neapărat un merit. Mi-am dorit să
fac un film, ca un experiment. Să îmi testez abilitățile în domeniu. M-am întâlnit cu Dan Chișu care s-a angajat să
îl coproducă. L-a coprodus. Am ales niște actori care mi-au ușurat enorm munca: Tudor Istodor, Amalia Ciolan și
Adrian Titieni. În rolurile secundare, episodice, chiar invizibile am adunat o mulțime de prieteni pe care îi respect
ca profesioniști. Și a ieșit un film de care sunt mândru.”
Filmul se deschide cu monologul (care curge peste generic) recitat de personajul Alexandru Solomon, actor-
ul care este unul dintre eroii scurtmetrajului. Replicile acestea ca și secvența următoare accentuează tema condiției
actorului, relația acestuia cu un public ce oferă o validare superficială. Totodată, monologul este un punct cheie în
anticiparea problematicii profunde a filmului, drama unei mame neîmplinite pe plan professional, care își consumă
frustrările, prin iubirea sufocantă, toxică pentru fiul său: ”Așteptam de fiecare dată ca un câine să mă mângâiați pe
cap și să îmi spuneți că e bine ce fac. Aprobarea voastră e ca un drog pentru mine.” Tematica lui Offstage putem
spune că atrage atenția și asupra naturii umane, asupra granițelor dintre normalitate și anormalitate, asupra rapor-
turilor sociale și a autocunoșterii.
Povestea scurtmetrajului se desfășoară în apartamentul acestei femei care pune în aplicare planul de a-l
răpi pe actorul Alexandru Solomon. Prima scenă se desfășoară în bucătăria familiei, actorul fiind imobilizat într-un
scaun. Femeia și fiul său realizează un spectacol ad-hoc care să pună în valoare talentele actoricești ale băiatului.
Mama îi ordonă fiului să recite fabula ”Greierele și furnica”, la finalul căreia primește un comentariu negativ din
partea profesionistului. Tânărul este trimis să se pregătească, secvență care pune în valoare trăsăturile malefice ale
personajului feminin. Aceasta se autocaracterizează, accentuând statutul său de actriță și regizoare neînțeleasă,
motivarea neîmplinirii sale bazându-se pe existența unui mediu profesional misogin. Neîmplinirea profesională se
transmite și fiului său, ceea ce generează transformarea obsesiei în nebunie. Accentuarea nereușitei fiului la admite-
rea de la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică ”de șapte ori la rând, în șapte ani consecutivi”, limbajul
agresiv, gesturile violente, amenințările adresate actorului răpit surprind comportamentul anormal al femeii dispuse
la gesturi extreme pentru a-și vedea băiatul realizat.
Scena următoare mută cadrul în sufrageria familiei, unde este accentuat iarăși caracterul autoritar și psihotic
al mamei. Fiul, având un dram de luciditate și conștientizându-și probabil lipsa de talent, refuză să mai continue
mascarada examenului teatral sui-generis. Pentru a-l convinge să se răzgândească, mama își amenință fiul cu moar-
tea animalului său de companie (numit, nu întâmplător, Mercutio), simulând în spatele ușii ferecate trecerea la
fapte . Finalul filmului este la fel de interesant ca și restul peliculei.
Consider că filmul Offstage merită văzut și că cele 30 de minute dedicate acestuia nu reprezintă timp irosit,
mesajul fiind unul actual, transmis frust, fără artificii cinematografice spectaculoase.

40
 ANIMUS NR.18

CREAȚII LITERARE

Simfonii
SABRINA MOCANU, clasa a XI-a F
Scenarii şi vuiete mă țin trează.
Ca un pian dezacordat încerc să-mi cânt somnul,
Şi eşuez lamentabil.
De când mi-ai otrăvit mintea, nopțile se scurg,
Iar clapele au uitat că trebuie să se afle în unison,
Am să scurg nişte lichior peste,
Ei spun că dacă le ungi puțin
O să uite de amorțeala în care se află,
Sau poate le lovesc cu un ciocan
Aşa cum ai lovit şi tu când...
Poate atunci or să cânte din nou a somn.

Adio!
Te caut printre sute de cortine, lumini, nori și ploi...
Ca pe un actor neaplaudat la scenă deschisă.
Ca pe un prost recitator de versuri apocaliptice,
Vestind și sfârșitul iubirii noastre.
Dar nu mai găsesc alt camarad al cauzei dinainte pierdute
decât teama.
Dă-mi pace si lasă-mă să-ți admir goliciunea sentimentelor tale!
Adio!

41