REVISTĂ EDITATĂ DE ELEVII

COLEGIULUI NAȚIONAL “MIHAI VITEAZUL” SLOBOZIA

 ANIMUS
NR. 21 (EDIȚIE NOUĂ), SEMESTRUL I,
anul școlar 2021-2022
COLECTIVUL DE REDACŢIE:
prof. Loredana Stan, Coordonator
prof. Vitalie Buzu, Director
prof. Adrian Stroe, Director Adjunct
Tomas Mocanu, XI B, Tehnoredactare
Elena Eftimie, XII A, Redactor

MEMBRI

prof. Neagu Roxana

prof. Ramona Ruginescu
prof. Vanda Ștefănescu
prof. Cristina Tender
prof. Alina Roman
prof. Tita Lăutărescu
prof. Mariana Tărăcilă
prof. Răzvan Ionescu
prof. Adina Bobîrnichi
prof. Mihaela David
prof. Elena Niță
prof. Emilia Vlad
prof. Iordache Petruța

ARTICOLE SCRISE DE ELEVII

Martin Irina, Livia Iorga, Darius Dulgheru, Darius Damian,

Carlos Avramescu, Rusu Costin, Sebastian Cosma, clasa a IX-a A
David Ana-Maria, clasa a IX-a B
Camelia Popa, Rareș Stoian, clasa a IX-a C
Oprea Maria Alexandra, Lăutărescu Andrei, Tănase Casiana,
Grigorescu Miruna, Voinea Andreea, clasa a IX-a E
Maria Răducanu, clasa a X-a A
Răduță Andrei, Dobre Alexia Ștefania, clasa a X- a D
Bucur Gabriel, clasa a XI-a A
Filipache Maria, Badea Cătălina, Dragomir Ruxandra,
Manea Cristiana, Iagăr Vlad, Mocanu Tomas, Avram Simona,
Dumitru Maria, Vasilief Alina, clasa a XI-a B
Crețu Eva, clasa a XI-a C
Junoiu Theodora, clasa a XI-a D
Oprea Melania, clasa a XI-a E DESIGN COPERTĂ
Silvica Poenaru, Daria Hrista, clasa XI-a F
Elena Eftimie, clasa a XII-a A Adrian Florin Duță, absolvent CNMV,
Doriana Gheorghe, clasa a XII-a F promoția 2021
 CUPRINS
1 Editorial
3 Cum ți-ai petrecut vacanța de vară?
5 Și-au pierdut sau nu disciplinele umaniste importanța în societatea contemporană?
7 FilmFest CNMV
9 Interviu cu un absolvent de nota ZECE
11 Legenda unei idei
12 Retrospectivă
13 Despre “Cum mi-am petrecut vacanța de vară” de T.O. BOBE
15 Recenzie de carte - “Vlogger la 13 ani sau Buncărul cu bunătățuri”
16 Cercurile vicioase din “La răscruce de vânturi” de Emil Brontë
17 Incipit Vita Nova
17 Dans les bras de l’automne
18 Începutul vieții de licean
18 Scrisul și ambiția
19 Clubul de robotică EVOLUTION
20 Bullyingul în școala mea - Aleg să mă implic
21 Do wealthy nations owe anything to poor nations?
22 Oportunități ale studiului limbii franceze
23 “A citi cărți” ar trebui să fie un pleonasm dar azi pare ceva vintage
23 Metode moderne de evaluare și autoevaluare a elevilor la limba franceză
24 Proiectarea unei secvențe de lecții online asincron
25 Timp
25 de(spre) liniște
25 Între vis și paradis
26 Fotografie
27 Libri et scriptores
28 Plantele, o sursă de terapie
29 Începuturi
30 Unii copii scriu
31 Formation nationale crefeco pour les professeurs de fle
32 Calendrul activităților Cercului de lectură ”ANIMUS”
 EDITORIAL
Aveam toate şansele să
fim elevi normali…
N u știu încă dacă vom putea descrie în două cuvinte sau într-o
frază ceea ce s-a întâmplat. Poate că nici nu mă interesează.
Tot ce știu este că aveam toate, toate șansele să trecem normal
prin liceu, căci suntem ultima generație care a cunoscut viața de
licean într-un context nepandemic (Pe vremea noastră…). Îți dai
seama de asta când realizezi că amintirile tale din clasa a X-a
sunt foarte, foarte bine impregnate în memorie (“Anul trecut, la
psihologie... a, nu, era într-a X-a”).
Practic, ziua de 10 martie 2020 este o barieră între normalitate și
incertitudine, între fericirea necăutată și tehnologia impersonală,
între îmbrățișări și ecrane neprietenoase, o graniță temporală care
mai rău ne debusolează. Și la asta nu ne așteptam.
Nu cred că faptul că am învățat în pandemie ne înnobilează
cumva, cum nu consider nici că acest statut ne-ar arunca într-unul
dintre insidioasele cercuri ale lui Dante, punându-ne în dizgrație
(deși multe “bulinuţe colorate” i-au trecut pe domnii profesori prin
chinuri la care nu visau vreodată).
Dar sper că nu ne-am risipit chiar toate șansele de a fi elevi
“normali”, căci mereu s-au spus despre liceeni tot felul de
caracterizări originale. Nu știu dacă îi datorăm ceva pandemiei sau
ea ne e datoare cu ceva. Am putea crea un zid în curtea școlii
unde să scriem toate reproşurile pe care i le adresăm epidemiei
de coronavirus - această molimă care nu s-a abținut până nu a
devenit cea mai populară boboacă din liceu – pentru ca mai apoi
să respirăm ușurați, deoarece ne-am îndeplinit o dorință arzătoare.
În fine, după ce am șterge câteva reproșuri, am putea să ne gândim
Elena Eftimie, clasa a XII-a A
la faptul că am învățat unele lucruri în pandemie, la orele online.
De exemplu, faptul că probabilitatea ca internetul să pice în ziua
în care ai test online este foarte, foarte mare! De asemenea, și că
atitudinea elevului cu camera închisă la prima oră ne aminteşte de
”șmecherul la lecție” al scriitorului Mircea Sântimbreanu, Oricum,
probabil vom chestiona veșnic eficiența orelor online, cât și
seriozitatea noastră pe parcursul acestora.
Adevăratul motiv pentru care vă scriu (din nou) este că voiam
să aflu dacă voi vă mai considerați liceeni normali. Dacă nu, cum
reușim să ne pliem condiția pe viitorul care ne așteaptă, care
pare să fie structurat pe aceleași vechi, nepandemice tipare, căci
unele lucruri nu se schimbă niciodată sau se schimbă foarte greu?
Câți dintre voi ați aștepta revenirea la “normalitate” dacă ați avea
certitudinea ei? Probabil aceste întrebări nu vor avea niciodată
răspuns.
Un idealist ar spune că pandemia este (pe lângă multe altele)
precursoarea unei noi ere, o eră în care trebuie să ne adaptăm din
ce în ce mai bine schimbărilor, o eră în care vom fi conștienţi de
ceea ce putem (sau de ceea ce am putea!).
“I could be brown, I could be blue, I could be violet sky
I could be hurtful, I could be purple, I could be anything you like
Gotta be green, gotta be mean, gotta be everything more…”
(“Grace Kelly” MIKA, 2009)
O eră care ne-a costat mai mult decât ne-am imaginat și pe care
încă nu am descoperit-o. Şi observ că mi-a luat mai mult de două
cuvinte...
1
ANIMUS NR. 21

CUM ȚI-AI PETRECUT

VACANȚA DE VARĂ?
Cu gândul la vacanța de vară, am adresat elevilor noștri câteva
întrebări care să fie pretextul unor frumoase confesiuni.
Unii dintre ei ne-au răspuns astfel:
Care au fost locurile interesante pe care le-ai vizitat în
vacanța de vară? ”Ceea ce eu cred că a deosebit vara aceasta față de celelalte
a fost lipsa haosului pe scară largă... Dacă nu se cuvine să o
numesc liniștită, pot spune că a fost o vară “silențioasă” din
”Vara aceasta am revăzut Muzeul Național de Istorie ”Grigore
pricina faptului că am încheiat anul școlar în bănci, oferindu-mi
Antipa” din București. Deși singurul lucru schimbat a fost prezența
oarecum o iluzie a “normalității”, chiar dacă șase din cele nouă
măștii, m-am bucurat că am putut revedea exponatele pe care,
luni le-am petrecut în fața laptopului, spre deosebire de vacanța
cred eu, le-am observat de această dată dintr-o perspectivă mai
de vară de anul trecut, când totul s-a petrecut exact pe dos: am
matură.” (V.A. - clasa a XI-a B)
învățat doar trei din nouă luni online, dar vara mă simțeam foarte,
foarte bizar. (E. E. - clasa a XII-a A)
”Pot spune că locul care m-a fascinat vacanța aceasta de vară
a fost Obârșia Lotrului. Chiar dacă am mai vizitat Lacul Vidra
”Pentru mine, în ciuda tuturor restricțiilor avute, această vară
și când eram mică, nu îmi mai aminteam nimic de atunci. Lipsa
a fost una dintre cele mai frumoase, pentru că am învățat să
traficului și susurul râului mă linișteau de dimineață, alături de
pescuiesc alături de tatăl și fratele meu, am cunoscut persoane
triluri, însă seara lipsa semnalului mă înnebunea, pentru că nu
care mi-au schimbat viața, care m-au făcut să îmi schimb
puteam să folosesc telefonul care devenise doar un ornament.
caracterul într-unul mai puternic și mai bun. În concluzie, vacanta
Foarte rar aveam contact cu cei de acasă.” (Ș.I. - clasa a XI-a B)
anului 2021a fost o vacanță specială din toate punctele de vedere.
(G.R. - clasa X-a A)
”Mi-a plăcut în mod deosebit Festivalul Nostalgia la care am
fost cu niște prieteni. Cred că faptul că toți știam melodiile
”Vacanța de vară 2021 a fost pentru mine cea mai relaxantă
vechi care se puneau și ne simțeam bine m-a ajutat să mă
vacanță dintre toate celelalte. Un termen pentru a o defini ar
relaxez și să simt puțin că viața continuă și în timpul pandemiei.
putea fi ”descoperire” pentru că am simțit că mi-am alocat mai
(D.G. - clasa a XII-a F)
mult timp pentru a mă descoperi și pentru a mă gândi la viitorul
meu”. (V.A. - clasa a XI-a B)
”În această vacanță de vară, am vizitat foarte multe locuri
interesante, dintre care Biserica Neagră din Brașov și Palatul
”Pot spune că această vacanță a fost la fel de frumoasă ca cele
Culturii din Iași au fost cele mai atractive obiective turistice.
de până acum, însă timpul a trecut în zbor. Sunt sigură că nu
(G.R. - clasa X-a A)
sunt singura care a avut acest sentiment. Cu toate acestea, da,
a fost o vacanță binevenită și plină de experiențe frumoase!”
”Nu am mers în locuri noi, dar am apucat să vizitez castelul
(G.A. - clasa a X-a E)
Cantacuzino care m-a impresionat prin grădina parcă desprinsă
din povești.”
”Vacanța de vară 2021 nu a fost foarte diferită de vacanțele
din anii trecuți, în ciuda faptului că peste tot s-a vorbit despre
”Locurile interesante pe care le-am vizitat vara aceasta au fost
pandemie și virusuri, deoarece am întâlnit persoane noi, am
în Grecia, plajele lungi cu nisipul fin și “Cascadele lui Zeus” de la
revăzut persoane dragi și am petrecut mult timp alături de familie.
Muntele Olimp.” (M.D. - clasa a XII-a A)
Cred că acestea sunt motivele pentru care vacanța de vară 2021
a fost o vacanță interesantă. (P.A. - clasa a X-a E )
”Vara aceasta nu am mers în locuri noi, păstrând vechiul obicei
de a merge la mare jumătate din vacanță” (M.A. - clasa a XII-a A)
Ai întâlnit oameni minunați în vacanța de vară? Ai trăit
”Eu am fost în Italia, am fost la mare, am cunoscut persoane noi, în vreo experiență memorabilă?
Romania am fost la Constanța și cam atât.” (G.L. - clasa a X-a E)
”Când meditez un pic la vara aceasta, îmi dau seama că nu a avut
loc nimic impresionant... Niciun moment care să îmi ofere un mic
Vacanța de vară 2021 a fost diferită față de celălate
zâmbet în colțul gurii în momentul în care îmi amintesc de el...”
vacanțe?
”Cred ca o experiență memorabilă din vara aceasta este croaziera
”Singurul lucru care a făcut vara aceasta mai specială a fost faptul
pe Marea Egee până la poalele Muntelui Olimp. Oameni interesați
că am fost mai liberi, atât din punctul de vedere al restricțiilor,
nu am cunoscut, dar am văzut o diversitate, fiecare având câte un
cât și din punctul de vedere al părinților mei care m-au lăsat sa
detaliu care mi-a atras atenția.” (M.D. - clasa a XII-a A)
merg în vacanță cu prietenii mei.”
”Da, am întâlnit o mulțime de persoane deosebite, persoane de
”Singurul lucru deosebit din aceasta vara a fost, de fapt, o
altă etnie, religie, din alte țări, lucru care m-a făcut să observ
persoană. Nu am crezut că o persoană o să îmi facă vara specială,
diferențele dintre noi.” (G.L. - clasa a X-a E)
în comparație cu celalalte.” (M.D. - clasa a XII-a A)
”Una dintre experiențele memorabile pe care le-am trăit în această
”Vara aceasta a fost una dintre cele mai bune de până acum.
vacanță de vară a avut loc într-o seara frumoasă de august, pe
Și asta datorită câtorva persoane. Am păstrat alături doar
străzile Sibiului plin de o mulțime de adulți și de copii. Împreună
oamenii cu care pot forma relații și lucrul ăsta m-a bucurat.”
cu familia mea mergeam bucuroși și liniștiți spre următorul
(G.L. - clasa a X-a E)
obiectiv turistic pe care ni l-am propus să îl vizităm. In drumul

nostru, am observat un grup de muzicanți. Ne-am oprit 10 minute
pentru a-i asculta și a ne delecta cu muzica lor frumoasă. Era
un stil pop, cu multe trăsături preluate din muzica populară, pot
spune. La sfârșitul prestației lor, un ropot de aplauze a inundat
urechile celor patru muzicanți care își dădeau toata silința pentru
a impresiona ascultătorii. Le-am oferit în pălăria pusă lângă husa
unei viori o sumă de bani. Aceștia s-au oprit un moment și m-au
privit pe mine și pe fratele meu timp de 10 secunde, după care
ne-au întrebat: “Auziți, cumva voi doi sunteți gemenii care au fost
la ”Românii au Talent?” Bineînțeles că am fost surprinși de faptul
că până și oameni din Sibiu ne-au recunoscut, iar aceștia ne-au
invitat să facem parte din grupul lor muzical. La auzul acestor
vorbe am fost și mai surprinși și bineînțeles că am acceptat. Timp
de 2 zile ( pentru că atât mai trebuia să stăm în Sibiu) am cântat
din plăcere alături de ei. În final, pot să spun că a fost o experiență
foarte frumoasă, din care am învățat să prețuim cu adevărat
valoarea banului și talentul de a cânta.” (G.R.- clasa X-a A)
”Această vacanță a avut surprize pregătite pe tot parcursul ei.
Mi-a făcut plăcere să cunosc persoane atât fizic, dar și online. În
excursia de la Obârșia Lotrului, am avut ocazia să cunoaștem o
familie care urma să se întoarcă înapoi în Islanda, după ce au dat
o șansă Maltei. Ne-am înțeles foarte bine cu ei și ne-au invitat să
îi vizităm alături de rudele noastre, care îi cunosc de când erau
liceeni. Cum am spus, am întâlnit persoane și prin intermediul
online-ului, și anume o fată din Germania. Chiar dacă nu ne
cunoaștem deloc, am fost acolo una pentru cealaltă și am oferit
un sfat când nu știam la cine să apelăm.” (Ș.I. - clasa a XI-a B)
”Am fost în tabăra de muzică și teatru “Belle Arti”. Acolo am
desfășurat activități și cursuri artistice cu renumiții Aurelian
Temișan, Monica Davidescu, Cosmin Vijeu și minunata
profesoară de canto, Adina Sima. De asemenea, la sfârșitul
vacanței, am asistat la concertul de după “Trofeul Amara” unde
au cântat premianții festivalului împreună cu Liviu Teodorescu și
Irina Rimes. La concert m-a impresionat cel mai mult Irina Rimes
fiindcă mi s-a părut a fi cea mai naturală artistă. Atitudinea și
chimia pe care a avut-o cu publicul au fost cu adevărat fantastice.”
(G.A. - clasa a X-a E)
”O experiență memorabilă din această vară a fost participarea în
tabăra ,,Misterele Bucovinei”, în care am cunoscut foarte multe
persoane minunate, dornice de străbătut munții. În această
tabără pot spune că am învățat cum este să lucrezi în echipă,
cu oameni și opinii diferite și am reușit să-mi țin în frâu frica de
înălțimi, putând astfel să particip la toate activitățile, împreună
cu ceilalți copii. Acestea sunt câteva motive pentru care consider
că tabăra a fost o experiență memorabilă. (P.A. - clasa a X-a E )
Ce cărți ai citit în vacanța de vară? Ce filme ai vizionat?
”Vara aceasta nu am apucat să citesc, deoarece am lucrat la
biologie și la chimie și am făcut școala de șoferi, însă am început
serialul “Cum sa scapi nepedepsit”...
”Cartea care m-a impresionat cel mai mult vara aceasta este “Vă
scriu din Teheran” scrisă de jurnalista franco-iraniană Delphine
4
Minoui. Aceasta surprinde minuțios situația delicată din Iran,
dificultățile diplomației dintre statele arabe și Occident, cât și
necontenita dorință a corespondentei ziarului “Le Figaro” de a-și
regăsi originile iraniene, două decenii mai târziu după ce familia
ei a fost nevoită să părăsească Teheranul.” (E. E. - clasa a XII-a A)
”Una dintre cărțile pe care le-am citit și m-a impresionat în mod
deosebit a fost cartea “Enigma Otiliei”. Iar ca filme, am văzut
Curierul 1, Curierul 2, Curierul 3 și filmele Taman 1,2,3, în care
actorul principal este Liam Neeson.” (G.R. - clasa X-a A)
”O carte care mi-a plăcut enorm a fost “Bunica mi-a zis să-ți spun
că-i pare rău” scrisă de Frederik Backman. De asemenea, am
vizionat filmele “Mommy” și “Amélie”, văzute în cadrul FilmFest,
și am văzut serialul “Gambitul damei”. (V.A. - clasa a XI-a B)
”Mi-aș fi dorit ca timpul să nu treacă așa de repede pentru a
putea achiziționa mai multe titluri care mi-au stârnit curiozitatea,
însă cele pe care le-am citit nu m-au dezamăgit: “Amândoi mor
la sfârșit” de Adam Silvera, “Kafka pe malul mării” de Haruki
Murakami și “Iubirea care a rupt lumea în două” de Emily Henry.
Sincer, nu îmi mai amintesc exact ce filme am vizionat, dar îmi
aduc aminte de “Mândrie și prejudecată”, fiindcă nici nu mi-am
dat seama când s-a terminat. Povestea și modul în care actorii își
jucau rolurile m-au fascinat.” (Ș.I.- clasa a XI-a B)
”Am terminat seria de fantezie și aventură a autoarei Leigh
Bardugo, numită “Banda celor șase ciori”, parte din colecția
Grishaverse. De asemenea, am citit cartea “Cum să spânzuri o
vrăjitoare, a Adrianei Mather. Pe lângă acestea, am început seria
“Biblioteca invizibilă”, scrisă de Genevieve Cogman. Cât despre
filme, am vizionat serialele anime: “The lost Canvas”, “The Seven
Deadly Sins” și “Erased”. Acestea trei m-au impresionat foarte
mult, primele două fiind încadrate la fantezie și având trimiteri
istorice, domenii de care sunt pasionată, iar cel din urmă fiind
un serial polițist care include și călătoria în timp, subiect de care
sunt, de asemenea, fascinată. Am mai vizionat toate cele 5 filme
japoneze din seria “Rurouni Kenshin”, încadrate în genul acțiune,
având și acestea trimiteri la istoria Japoniei. Este vorba despre
un tânăr, fost asasin pe nume Kenshin Himura care, după ce a
luat atât de multe vieți pentru epoca nouă, a putut în sfârșit să
renunțe la vechile obiceiuri și să devină un rătăcitor. Cu toate
acestea, pacea nu se instaurase complet, așa că lupta sa nu se
terminase. Însă, de data aceasta, el folosește o sabie specială și
jură că niciodată nu va mai ucide. Maturizarea acestui protagonist
m-a marcat și astfel pot clasifica această serie ca fiind una dintre
cele mai bune pe care le-am văzut.” (G.A. - clasa a X-a E)
”Vara aceasta nu am reușit să citesc cât mi-am propus, însă am
citit niște cărți foarte interesante și care cred că au o valoare
mai mare decât dacă aș fi citit 30 de cărți mediocre. Cred că cel
mai mult mi-a plăcut “Cel mai albastru ochi” de Toni Morrison,
în care se discută despre rasism, violență și incest. Este o carte
care rămâne cu tine mult timp după ce o citești și te face să
te întrebi oare câți copii afro-americani au visat și visează la
modelul european de frumusețe (și problemele acestui lucru) și
cum poate avem și noi un rol în perpetuarea acestor standarde.”
(D.G.-clasa a XII-a F)
5
Și-au pierdut sau nu
DISCIPLINELE UMANISTE
importanța în societatea contemporană?
”Studierea științelor umaniste oferă o viziune largă asupra multor
aspecte referitoare la om și civilizație. Un tânăr care începe să descifreze
tainele istoriei va înțelege mai bine originea anumitor evenimente, dar
și relația strânsă dintre trecut, prezent și viitor. Cunoașterea istoriei,
psihologiei și a altor științe umaniste îmbogățește tezaurul intelectual
al individului, îi dezvoltă imaginația și astfel acesta ajunge să creeze
lucruri noi. Psihologia constituie o nevoie permanentă a omului nu
numai în sens teoretic, ci și în sens practic, ca nevoie de a se cunoaște
și perfecționa pe sine.” – Dragomir Ruxandra, clasa a XI-a B
”În opinia mea, disciplinele umaniste au o importanță deosebită
în contextul actual, întrucât acestea mențin vii sensibilitatea și
creativitatea, păstrează legătura cu rădăcinile poporului nostru, cu
istoria, de la începuturi și până în prezent.
În primul rând, societatea contemporană se bazează pe rațiune,
calcule, dovezi științifice. Consider că disciplinele umaniste ne ajută să
evadăm din rigiditatea științelor exacte și să ne lăsăm imaginația să se
dezvolte prin muzică, literatură, desen.” – Avram Simona, clasa a XI-a B
”Consider că disciplinele umaniste nu doar că sunt importante, ci
sunt indispensabile, întrucât, fără ele, nu am mai trăi cu adevărat
sau, cel puțin, am rezuma viața la cât de mult poți să rămâi pe o sferă
care se învârte fără motiv. Când spun discipline umaniste nu mă refer
la frânturile, nișele pe care le găsim noi în incinta școlii și pe care le
numim materii. Dimpotrivă, cred că abordarea cu care suntem noi
obișnuiți contrazice total însemnătatea lor, întrucât duc lipsa unor
aspecte cheie cum ar fi: subiectivitatea, posibilitatea de interpretare,
îndoiala și polemica. Mă refer la discipline umaniste ca unelte ale
omului în a-și desluși viața.
Disciplinele umaniste nu studiază, de fapt, nimic concret. De ce? Ele
nu reprezintă altceva decât cumulul experiențelor speciei umane.
Experiența înseamnă subiectivitate, iar atunci... cum putea vorbi de
studierea unui obiect concret? Limbă înseamnă exprimare. Fiecare
limbă reprezintă un mod diferit de a trăi, de a simți, de a experimenta
și a înțelege lucrurile, reprezentând modul prin care noi relaționăm
atât cu exteriorul, dar, mai ales, cu interiorul. Limbile sunt adesea
privite ca un lucru exact, static, însă ele reprezintă o proiecție a vieții
umane colective, de-a lungul timpului, a societății, a tot ce înseamnă
să trăiești în oricare sens, altul decât fizic, fiind, deci, la fel de fluide
și schimbătoare. Muzica funcționează pe același tipar, fiind și ea, de
asemenea, o formă de exprimare. Muzica ar putea fi considerată, la
rândul ei, o limbă ce are la bază, în loc de cuvinte, sunete, și, la fel cum,
așezând cuvinte potrivite unul lângă celălalt, alcătuiești propoziții
și reușești să comunici, adăugând sunetele potrivite la momentele
potrivite, unul lângă celălalt, reușești, din nou, să te exprimi, să
transmiți idei, să comunici.
Fiecare “materie” umanistă identificată de către sistemul actual ar
putea fi considerată cuvinte ale unui alt tip de vocabular, vocabular
care ține de trăire, vocabularul care ne ține departe de moartea umană.
Cu cât ai mai multe cuvinte la dispoziție, cu atât poți formula idei
mai complexe, și, deci, te simți în viață. De ce trebuie să le atașăm
acestor materii perspective atât de stricte, atât de axiomatice, atât de
structurate și lipsite de umanitate? La fel cum în matematică, puterea
este de fapt înmulțire repetată, iar înmulțirea este, la bază, adunare,
la fel și filmul nu este altceva decât folosirea cuvântului literatură în
proximitatea artei vizuale și a muzicii. Suntem dominați de standarde,
de așteptări, de perfecțiune, de excepțional, un alt fel de haos, un haos
de care pare imposibil să scapi, un haos interiorizat, un haos care
ne-a acaparat cu totul și te face să crezi că altfel nu ai cum. Cu toți
suntem conștienți de acest haos însă toți ne prefacem că nu există,
nimeni nu vorbește despre el. Reușim să evităm, temporar, reușim
să ne distragem constant însă, totuși, el e acolo, și tot ce reușim să
facem de fapt e să trăim viața pe modul autopilot, deci, să nu trăim. Cu
toții experimentăm acest haos subiectiv și sunt de părere că singura
soluție pe care omul o are la dispoziție e să scrie, să vorbească, să se
exprime, indiferent dacă asta înseamnă muzică, beletristică, poezie,
cinematografie, filosofie sau psihologie.
Da, disciplinele umaniste sunt indispensabile, însă abordarea curentă
care se bazează pe alb și negru, unde nuanțele de gri nu există, unde
adevărata problemă este dacă ai folosit culoarea neagră sau culoarea
albastră, dacă ai scris pe foaie, pe telefon sau pe calculator, abordarea
care servește unui sistem de evaluare care omoară spiritul creativ,
sistem de evaluare neindividualizat, care cere de la toți indivizii
același lucru, atunci, evident că aceste obiecte de studiu devin
irelevante, pentru că sensul final este nota, iar sensul inițial este
mort.” - Mocanu Tomas, clasa a XI-a B
”Disciplinele umaniste au rolul de a prezenta evoluția și istoria
umanității, stând la baza înțelegerii contextului actual. Prezentul
poate fi explicat doar prin analizarea trecutului, a evenimentelor
și curentelor sociale care au condus la tot ce vedem în jurul nostru.
Dacă, în epoca actuală, importanța istoriei se pierde, atunci, în mod
inevitabil, prezentul va deveni, la rândul său, o necunoscută, fiind
lipsit de înțelegere. Studiul literaturii reprezintă o disciplină complexă
și profundă care prezintă, analizează mentalități, viziuni, evenimente.
Datorită acesteia este posibilă reconstituirea trecutului unui loc, unei
comunități, unui popor.”- Iagăr Vlad, clasa a XI-a B
”În opinia mea, omenirea are nevoie de umanism pentru a supraviețui,
chiar dacă oamenii îl contestă, iar sistemul începe să-l respingă.
Pe de-o parte, într-o lume în care consumerismul a devenit o ideologie
fundamentală, iar valorile au fost inversate, disciplinele umaniste
și-au pierdut din importanță. Stereotipuri gravitează lipsite de grație
asupra celor care studiază discipline umaniste, deoarece, într-un secol
al industrializării în plin proces, aceștia sunt considerați a urmări
niște vieți lipsite de satisfacția materială care primează pentru “omul
modern”. Prioritățile acestui prototip de om din zilele noastre sunt
altele decât cele ale omului renascentist. Prioritățile contemporane
sunt cele palpabile, cele ușor de materializat. Aceste priorități îl
conving pe artistul din prezent de a renunța la propriile veleități spre
o adevărată carieră profitabilă. Sistemul de valori actual descurajează
disciplinele umaniste, deoarece îi sunt opuse, astfel inutile dezvoltării.
Spre exemplu, învăț într-un liceu care are două clase umaniste și patru
de matematică-informatică. Dublul de clase înseamnă un număr
dublu de elevi încurajați spre cariere realiste.
Pe de altă parte, singura scăpare din ghearele consumerismului este
umanismul. Disciplinele umaniste au o importanță individuală, mai
ales în prezent. Oamenii au nevoie să se exprime într-o diversitate
de moduri, să aspire la unicitatea creațiilor. De aceea este nevoie
de discipline care să modeleze, cu puținul impact pe care îl mai au,
elevii înclinați spre acestea. Este important ca fiecare om să aibă
oportunitatea de a-și debloca potențialul ascuns printre grămezi de
norme. Un copil care vrea să devină pictor este privit cu scepticism, pe
când cel ce visează la o carieră doctor este puternic încurajat. Astfel, se
formează un dezechilibru între cei care au înclinații spre disciplinele
umanistice și cei forțați de exagerările unei societăți instabile.
Echilibrul poate fi restabilit doar printr-o conștientizare colectivă a
acestei importanțe individuale.
În concluzie, disciplinele umaniste nu și-au pierdut din importanța ce
le-a consacrat în perioada renascentistă, ci indivizii au început să nu

“Obscuritatea pereților” - Eva Crețu
le valorifice suficient.” - Filipache Maria, clasa a XI-a B
”Disciplinele umaniste se concentrează pe înțelegerea a ceea ce se
întâmplă în spatele naturii omului, natură care este modelată de
fiecare individ în parte, dar și de cei ce îl înconjoară. În opinia mea,
disciplinele umaniste contribuie la unitatea ființei și ne dirijează
atenția către consistența noastră, devenind astfel vitale sufletului
omului.
În primul rând, disciplinele umaniste îi permit omului să fie într-o
continuă căutare. Identitatea noastră ia ființă odată ce conștientizăm
și existența celorlalți oameni. A te crea înseamnă mai întâi a copia:
cu fiecare gând și cu fiecare gest experimentăm amprenta celuilalt
în noi. Pentru a ne-o putea însuși trebuie să cunoaștem modul în care
funcționăm, separat de restul, dar și în punctul în care ne aflăm la
intersecția cu ei. În prezent, majoritatea facem ceea ce știm că trebuie
făcut, nu ceea ce sentimentul nostru autentic ne-ar îndemna să
facem. Ne gândim la alegerile noastre în funcție de convenții sau de
convingerile noastre intime? Disciplinele umaniste ne ajută să găsim
răspunsul corect la această întrebare, învățându-ne cum să gândim
în profunzime.
În al doilea rând, în societatea de astăzi, care tinde să se depărteze de
trăirile omului și să se îndrepte către un mecanism care să funcționeze
la fel pentru toată lumea, disciplinele umaniste capătă o latură unică:
ANIMUS NR. 21
aceea de a ne învăța să cunoaștem frumusețea fiecărui individ, și
mai ales, a noastră. Există o frumusețe unică pe care doar tu o poți
adăuga în lume, frumusețe care își face apariția datorită disciplinelor
umaniste, care au puterea de a comunica cu oamenii, putere pe care
nicio altă disciplină științifică nu o are. Fără să vrem, acestea reușesc
să ne apropie cât mai mult de realitatea noastră, intensificându-
ne atenția la detalii și la senzațiile pe care le avem. Ele ne ajută să
nu ne mai simțim singuri, de pildă, ne reasigură de normalitatea
durerii: unele dintre cele mai mari opere de artă au fost iubite pentru
capacitatea lor de a face durerea care se află în fiecare dintre noi mai
publică și mai vizibilă.
În concluzie, sensul pe care disciplinele umaniste îl pot da omului
este real, procesul creativ devenind o împăcare treptată cu propriul
sine.”- Badea Cătălina, clasa a XI-a B
”Pe de o parte, noi trăim într-o epocă în care se produc schimbări într-
un ritm alert, iar cerințele societății moderne sunt foarte diferite de
cele din trecut. Școala și elevii sunt nevoiți să se adapteze din mers
la aceste schimbări. Faptul că în ultimii cincizeci de ani tehnologia
a avut o evoluție explozivă i-a făcut pe cei mai mulți copii să devină
atrași de materiile realiste. Astfel, materiile umaniste au început să
fie văzute de către unii elevi, în timpul activităților școlare, doar ca
materii pentru recreere.”- Manea Cristiana, clasa a XI-a B
ANIMUS NR. 21

FILMFES
un eveniment cultural unic în orașu

CNMV

În luna iunie 2021, rețelele sociale anunțau un eveniment
inedit pentru urbea noastră. Anunțul suna cam așa:
”FilmFest CNMV este o curajoasă inițiativă a unor liceeni
care vor să transforme prezentul într-un loc mai bun.
Prin intermediul proiectului nostru, vă veți putea bucura de
filmele favorite în aer liber, chiar în curtea unui liceu.
Atmosfera severă va fi înlocuită de zâmbetele pe care
sperăm să vi le aducem.”
După care au fost anunțate și datele primelor proiecții (9, 10
iulie) și filmele vizionate (”Mommy”; ”Cinema Paradiso”). La
următoarea ediție (19, 20 august), au fost proiectate filmele
”Amelie” și ”Moonrise Kingdom”, iar în septembrie inimoasa
echipă de proiect făcea bilanțul edițiilor anterioare, proiectând
imagini deja nostalgice. Joi, 9 septembrie, documentarul
urmărit “Istoria trăită. Veterani ialomițeni la Centenar” a
emoționat profund asistența, iar filmul ”The Grand Budapest
Hotel” a detensionat atmosfera.
Echipa organizatoare a fost alcătuită din elevi și profesori de
la Colegiul Național ”Mihai Viteazul”, în parteneriat cu Direcția
Educație, Cultură și Tineret Slobozia și Centrul Județean
pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale
Ialomița. Afișele de promovare, logoul inteligent, campania de
comunicare dedicată mai ales unui public tânăr, colectarea
selectivă a deșeurilor în timpul proiecțiilor în aer liber au fost
detalii care au marcat succesul acestui eveniment.
Impresionați de impactul pe care acest Festival de film l-a
avut în rândul cinefililor și nu numai, am vrut să aflăm și alte
opinii ale elevilor care au făcut parte din echipa organizatoare
a evenimentului.
”Într-un orășel amorțit, de la capătul lumii și începutul visării,
mai mulți oameni în devenire au încercat să resusciteze
inima locului în care s-au născut, să-l reînvie din amorțeala
care a căzut ca o brumă pe acesta. Manevra de resuscitare
a fost destul de complexă, o resuscitare culturală a unei
inimi care se agăța de ultimele-i bătăi. Acești oameni în
devenire au luat realitatea în propriile lor mâini în devenire
ST
și au creat un eveniment cultural unic în orășelul lor. «  Film
Fest  » este un proiect născut dintr-o pură pasiune pentru
lumea filmului și din ambiția de a modela prezentul după
forma unor idealuri mărețe. Curtea liceului s-a transformat
într-un univers cinematografic în care rulau visurile tuturor
celor prezenți, pe un singur ecran. Un ecran ca o mare torță
ul nostru digitală care veghea pașii atenți spre un prezent mai luminos.”
Filipache Maria, voluntar FilmFest, clasa a XI-a B
”Spectatorii așteptau liniștiți proiecția; în spatele ecranului
voluntarii șușoteau panicați în urma unei ușoare probleme
tehnice. Pixelii marelui monitor clipoceau după comenzile
echipei tehnice ca niște licurici dresați. Boxele negre așteptau
semnalul… Deodată ele se transformară într-un cor sfios de
viori. Licuricii acum luminau uniform și formau o imagine
clară. Voluntarii își dregeau ușurați vocile: proiecția filmului
începu.” Bucur Gabriel, organizator FilmFest, clasa a XI-a A
”Să organizăm un proiect precum  «Film Fest» a fost o
experiență nouă pentru toți. Am pornit de la ideea de a crea
ceva la care noi ne-am dori să participăm, un spațiu primitor,
frumos, în care să vii să te relaxezi și pe care să ți-l amintești
ca pe o experiență specială. Am învățat multe lucruri
organizând acest proiect, dar ne-am și distrat constant
alături de prieteni. Toată munca și timpul pe care le-am pus în
acest proiect, pentru mine, nu s-au simțit ca o povară, ci din
contră, a fost plăcut și mi-a oferit un sentiment de libertate și
independență prin faptul că am participat la fiecare pas din
realizarea acesteia. Abia aștept să organizăm următoarea
ediție!” Dumitru Maria, voluntar FilmFest, clasa a XI-a B
”Din cauza pandemiei nu am putut:
- Să joc teatru pe o scenă care e privită de mai mult de 5
persoane
- Să văd expresiile ascunse în spatele măștii colegului meu de
bancă, atunci când face glume în ore
- etc. etc. etc. etc. …
În schimb, am reușit să iau parte la nașterea unei entități de care
cred că au nevoie toți oamenii din Slobozia. Prenume: FilmFest,
8
Nume: CNMV. Ne-am uitat le El, cât încă
era într-un cocon; L-am văzut în felul în
care voiam să devină, și în final, a devenit.
FilmFest CNMV a avut curajul de a
realiza transferul de energie culturală de
la noi, adolescenții, spre voi, adolescenții.
FilmFest CNMV și-a dat seama că astăzi
oamenii nu mai au la fel de multă răbdare,
iar El, prin intermediul artei, le-a oferit o
răbdare involuntară: aceea de a o privi.”
Badea Cătălina, voluntar FilmFest, clasa
a XI-a B
„Seara s-a lăsat peste orașul pustiu,
numai niște pasionați de film au poposit în
curtea liceului nostru pentru a se bucura
de niște cadre sublime. Ochii noștri erau
aținți pe ecranul ce rula filmele noastre
preferate. Observam reacțiile oamenilor
care nu își mutau privirea în alte părți,
setea lor de curiozitate crescând în timp
ce acțiunea avansa. Natura era amorțită
și ea, doar becurile decorative luminau
frunzele copacilor ce formau un cadru
atât de intim și plăcut. FilmFest nu este
doar un proiect, FilmFest este un univers
în care am alunecat cu toții, univers în care
am putut să ne exprimăm, am putut fi o
voce pentru cei însetați de cunoaștere”.
Crețu Eva, voluntar FilmFest, clasa a XI-a C
„Prin materialism se pierde esența culturii,
a frumosului, iar atunci când sunt luate
în considerare profiturile, nu mai există
loc de asemenea valori. Însă, în cazul
nostru, FilmFest a fost tocmai despre acel
etern “mai bine” pe care fiecare dintre noi
îl căutăm în jurul nostru și în noi înșine.”
Iagăr Vlad, voluntar FilmFest, clasa XI-a B
”Experiența FilmFest a fost una specială
pentru mine. Am fost împreună cu părinții,
iar acest lucru a făcut-o o amintire unică.
A fost prima dată când am văzut un film
în aer liber și am iubit fiecare moment.
Prima seară când am participat am fost
uimită de cât de frumoasă era curtea
liceului cu toate acele ghirlande de lumini
puse să o însuflețească. O atmosferă
minunată pentru a vedea un film bun ca
cel ales de organizatori. La finalul serii
am plecat cu gândul că trebuie să repet
această experiență, ceea ce am și făcut.”
Vasilief Alina, clasa a XI-a B
”Film Fest a fost o inițiativă unică în
oraș și a fost organizat de niște tineri
super talentați într-un mod uimitor. Un
proiect reușit având în vedere experiența
voluntarilor și o inițiativă proaspătă chiar
și la nivel de țară.” Junoiu Theodora,
clasa a XI-a D
9
Interviu cu
un absolvent
de nota ZECE
Interviu realizat de Elena Eftimie, XII A și prof. Loredana Stan
Adrian Florin Duță este absolvent al Colegiului nostru, promoția
2021. A studiat la clasa cu profil de filologie și a obținut media
10 la examenul de bacalaureat, fiind unul dintre cei doi elevi din
județul Ialomița care au reușit această performanță. Pentru cei
care îi cunosc seriozitatea, pasiunea cu care Adrian își urmează
visurile, succesul său era unul previzibil. Premiant pe parcursul
anilor de școală, cu rezultate meritorii la olimpiade și concursuri
școlare, Adrian scrie proză, desenează și este implicat în multe
proiecte artistice. A publicat proză în paginile revistei noastre sau
ale revistei ”Helis”, a realizat în anul școlar trecut coperta ”Animus”,
continuând colaborarea cu noi și în prezent. Despre toate aceste
lucruri și multe altele, am discutat într-un interviu, la începutul
anului universitar.
Povestește-ne puțin despre parcursul tău până la obținerea
acestui succes. Te așteptai să obții această medie? Care a fost
proba cea mai dificilă?
Pot să spun sincer că nu mă așteptam neapărat la media asta, deși
mi-o doream foarte mult, pentru că știam cât am muncit pentru ea.
Nu mă așteptam, pentru că știam cât de ușor este să îți scape câte
o greșeală din neatenție; sau că la unele materii corectarea este
întotdeauna subiectivă și că uneori, deși este nedrept, ai nevoie și
de puțin noroc. Acesta a fost poate motivul pentru care, deși mă
așteptam la note mari, nu mă așteptam neapărat la 10. Cred că
cea mai dificilă probă a fost cea de la limba română, acolo am fost
cel mai nesigur.
Oferă-le celor care se pregătesc pentru bacalureat niște
sfaturi pentru a obține un rezultat cât mai bun. Cum ai abordat
pregătirea pentru cele trei probe: română, istorie și logică?
Cred că sfaturile pe care le pot eu oferi sunt sfaturile clasice: nu
lăsa învățatul pe ultimele săptămâni și încearcă să înveți din cât
mai multe surse și fii atent la ore. Sfaturile astea se aplică pentru
toate probele, iar unii elevi poate nu conștientizează rolul vital al
profesorului în pregătirea lor. Spre exemplu, pentru română mi-
am făcut propriile comentarii, le-am structurat în așa fel încât să
respect cerințele și în același timp să păstrez o oarecare ordine
logică personală care să mă ajute să le rețin mai ușor. Atât la
română, cât și la istorie, pentru mine, cel puțin, nu a fost de ajuns
să învăț pur și simplu materia, fără să o citesc și din alte surse,
din alte cărți și manuale. În ceea ce privește proba de română,
m-a ajutat foarte mult să citesc romanele din programă. Deși nu
toate mi-au plăcut, acestea au reprezentat o bază pentru materia
de bacalaureat care m-a ferit de nevoia de a „toci” propriu-zis
lecțiile. Nu în ultimul rând, pentru proba de logică, pot spune că
pregătirea a fost realizată aproape exclusiv în timpul orelor de curs
încă din primele săptămâni din clasa a XII-a, lucru care mi-a permis
să mă concentrez și pe celelalte materii, luând în același timp și
o notă bună. Deci, este de la sine înțeles că nu aș fi reușit să iau
aceste note doar pe cont propriu, fără ajutorul profesorilor, dar și
al colegilor.
Rezultatul obținut la bacalaureat te-a ajutat la admiterea la
facultate? Care este statutul tău în prezent?
În prezent am început cursurile la Facultatea de Limbi și Literaturi
Străine și studiez neerlandeza și engleza la secțiunea filologie.
În contextul în care proba de admitere a fost înlocuită cu media
mixtă între media la limba engleză din liceu și nota din bacalaureat
la limba română, nota din examen mi-a asigurat, practic, un loc
la orice specializare aș fi vrut să aleg în cadrul acestei facultăți,
motiv pentru care singura dificultate pe care am întâmpinat-o mai
apoi a fost să decid care va fi limba pe care vreau să o studiez în
continuare.
De ce ai ales la liceu profilul filologie?
În liceu am ales profilul filologie probabil din același motiv pentru
care și acum, la facultate, urmez același profil: sunt pasionat de
literatură, cultură și istorie. Nu pot să spun că am neapărat o
înclinație spre științele exacte și am considerat încă din clasa a
IX-a că e mai important ca orice decid să studiez să nu stea în
calea pasiunilor mele și a lucrurilor la care consider că mă pricep.
A existat un principiu/deviză/ după care te-ai ghidat în liceu?
Care a fost acela/aceea?
Nu cred că am avut neapărat o deviză după care m-am ghidat în
liceu, deși pe parcursul anilor am avut multe pasaje sau fragmente
din cărțile citite sau din albumele pe care le ascultam atunci după
care mă ghidam într-un fel sau altul. Și toate astea s-au schimbat
în timp, fiecare an cred că a stat sub semnul altui roman sau al
altui album. Singurul lucru la care pot să mă gândesc acum, o
„deviză” care a rămas cu mine în toți anii ăștia, sunt versurile lui
Florence Welch: „In those heavy days in June/ When love became
an act of defiance/Hold on to each other”
Tu aparții unei generații care a avut parte în clasa a XI-a și a
XII-a de experiența școlii online. Cum ai tratat haosul generat
de pandemie? Ți-a influențat în vreun fel pregătirea școlară?
„Haosul” ăsta generat de pandemie a fost pentru mine o gură de
aer, într-un fel; a însemnat mai mult timp pentru mine în care să
stau și să fac ce îmi place, să citesc mai multă literatură care mă
intrigă, să desenez mai mult. În ceea ce privește pregătirea școlară,
a fost un prilej care m-a ajutat să devin autodidact, într-o măsură;
m-a determinat să caut singur informațiile care îmi lipseau și m-a
ajutat să fiu capabil să înțeleg singur când mi-am însușit destul de
bine o informație, când am învățat ceva și când mai am de lucru. Și
toate astea mă ajută încă și acum, la facultate.
Cunosc pasiunea ta pentru literatură. Îmi amintesc de tine,
participând la primul Cerc de lectură, când erai în clasa a VIII-a,
și am discutat despre ”Portretul lui Dorian Gray”. Ai scris și
o proză, ai desenat, inspirat de această carte. Ce carte/cărți
te-a/te-au marcat/impresionat cel mai mult în liceu? De ce?
„Spre far” de Virginia Woolf, „Jane Eyre” de Charlotte Bronte, „Un
veac de singuratate” de Gabriel Garcia Marquez și „Vânătorii de
zmeie” de Khaled Hosseini, pe care am și propus-o la Cercul de
lectură; ar fi cărțile pe care le-am citit în timpul liceului care m-au
impresionat cel mai mult, pentru că au reprezentat pentru mine
o introducere în diferite teme și diverse perioade ale literaturii pe
care încă îmi doresc să le explorez mai mult. În „Spre far”, Virginia
Woolf propune un personaj principal feminin și o figură maternă
care m-a emoționat profund, la fel cum și „Jane Eyre” propune un
personaj feminin poate la fel de puternic. „Un veac de singurătate”
a reprezentat introducerea mea în tendința realismului magic în
literatură, care, alături de Cercul de lectură, m-a încurajat să încerc
romanele lui Murakami. Tot Cercul de lectură, prin prima carte

citită în clasa a IX-a, „Luiza Textoris” a lui Corin Braga, m-a încurajat
să încerc literatura română contemporană, motiv pentru care am
descoperit în ultimii ani romanele lui Adrian Schiop.
Cartea cu care am încheiat perioada liceului, pentru că a fost
ultima carte citită înainte de începerea facultății, a fost „O viață
măruntă” de Hanya Yanagihara, pe care nu o pot însă recomanda,
deși a reprezentat pentru mine, din toate punctele de vedere, o
trecere dureroasă între aceste două etape și va ocupa pentru mult
timp un loc special în sufletul meu.
Cum te-au influențat Colegiul și colegienii?
Liceul a fost un cadru în care am putut să îmi fac foarte mulți
prieteni buni și care mi-a oferit anumite medii, precum Clubul de
dezbateri, în care să am o șansă să fac ceva mai mult, să găsesc
oameni cu pasiuni comune, perspective comune, și de la care am
avut foarte multe de învățat, lucruri pe care nu ai cum să le înveți
ANIMUS NR. 21
de la nicio oră de curs.
Ce îți va lipsi cel mai mult din CNMV?
Orele de literatură. Colegii, profesorii și sentimentul ăla plăcut când
îți dai seama că poți vorbi deschis cu un profesor despre o carte și
poți avea o discuție în care nicio părere nu poate să fie greșită, în
care modul în care tu interpretezi un text sau o idee contează mai
mult decât ce spun alții că ar trebui sa însemne; și disponibilitatea
unor profesori de a îți oferi o anumită libertate, care să îți permită
să descoperi lucruri (în cazul meu, literatura) în felul tău propriu.
Când te gândești la viitor care e primul cuvânt care îți vine în
minte?
Ar fi probabil „oportunități”, pentru că asta sper să îmi aducă atât
facultatea, cât și toate cunoștințele pe care le-am acumulat în
liceu.
ANIMUS NR. 21
CREAȚII LITERARE
LEGENDA Maria Filipache
UNEI IDEI clasa a XI-a B
E ști într-o groapă întunecoasă din care rareori poți
vedea cerul. Abia te poți zări pe tine în întunericul
acela. Trăiești în beznă, în atemporalitatea din
groapa ta și tânjești la înaltul cerului. Toată viața ți-
ai dorit să evadezi, să pleci din subterană, spre lumea
adevărată. Vrei să te ridici, să părăsești neantul. Ce faci
când singurele orizonturi care îți sunt familiare sunt
vidul ce te înconjoară și punctul de lumină spre care
aspiri? Un punct de lumină de deasupra gropii care
îți obsedează ființa, îți face simțurile să tresară. Fără
să îți dai seama, devii o molie, gravitând compulsiv
în jurul mult râvnitei lumini, în jurul lumii ideale. De
fapt, ești mai puțin decât o molie, tu nici măcar nu
poți să te miști. Stai nemișcat în obscuritatea gropii,
dezgustat de propria-ți condiție pe care nu încerci să
o depășești. Stai în întuneric, nu spui nimic, nemișcat,
plictisit, sec, dar veșnic nemulțumit. Până când te
hotărăști să vânezi lumina de deasupra ta. Așa că, din
nemișcarea latentă, te întinzi spre punctul de lumină.
Îți ridici mâna, s-o apuci, dar tresari când în palma, pe
care nu știai că o ai, simți conturul unei sfori. În jurul
sforii ți se conturează și ție mâna. Oare poți să te urci
pe ea, să părăsești, în sfârșit, ștreangul întunericului.
În momentul în care tragi de ea, însă, observi că nu
duce către lumea adevărată, ci e conectată la un bec.
Astfel, în pântecul întunericului ai renăscut odată cu
lumina. Începi să prinzi formă. Un bec atât de mic a
luminat întreaga groapă... Dar groapa nu mai era
groapă. Iar întunericul era lumină. În jurul tău, apar alți
oameni. Tu ești în mijlocul lor, încă ții de sfoară. Fețele
lor au aspect angelic. Oameni, care, ca tine , stăteau
nemișcați în întuneric, deoarece le era prea frică să
caute și să găsească. E nevoie ca cineva să aprindă
lumina, pentru a stinge sentimentul de singurătate.
Îneacă-ți dezgustul față de cine ești, față de origini,
față de locul în care te-ai născut... Nemulțumirile te
împietresc. Lumina pe care o cauți e în întuneric, iar
lumea adevărată e înăuntrul tău.

Retrospectivă Alexandra Maria Oprea, clasa a IX-a E
C ăci la momentul cu pricina, nu eram
decât un suflet bătrân într-un corp așa
de tânăr.
Într-un ansamblu precis și perfect al
subconștientului meu gol și haotic, simultan
într-un echilibru compact între restriște și
putere, între nimic și orice, și între gheață
și apăsare, acolo mă aflam și eu. Observând.
Dacă observi prea în detaliu, există șansa ca,
de cele mai multe ori, să nu-ți placă ce vezi.
Și nu știam. Nu știam dacă să mă scald în
mine sau să-mi dilat mâinile și privirea ca să
pot atinge luna sau dacă însăși pădurea mi-
ar f i cutreierat sufletul bătrân, suflet care,
totodată, nu se asorta decât cu fluturii. Ca-n
feeria infantilității duse mândru, turmentat,
spre demență, ca-n anii în a căror depărtare
mă tot sting. Să f i fost doar adolescența
culpabilă? Atâta m-am agățat de iluzii ca să
mă simt caldă, că am înghețat mai tare. Și
știi, să zici că merită să suferi nu e decât o
condamnare la eternitate. Unde-n pământ
și peste el să zaci, ca mai apoi să-ți iei
zborul și să uiți că ai trăit numai în patimă,
constelațiile, ploaia? Adânc. Înapoia și doar
în față, plutind și din nou sub apă, în tine
cu totul și-apoi în f iecare om pe lângă care
treci pe stradă. De la distanță, orice pare
f rumos.
Realizasem, printr-o cruzime iconoclastă,
că în lumea mea demult neclară, iubirea
sufletelor nu era ceva credibil, poate nici
măcar tardiv. Acum, dacă stau să mă
gândesc, nu credeai în ea nici când erai
disperat s-o simți din orice parte, din orice
paragină, alcoolic, suflet mâncat de molii.
Nu credeai în ea și totuși ți-ai smuls și cel
mai gros țesut din tine în încercarea absurdă
de a o găsi. Nu credeai în ea și totuși cerșeai
umilitor după iubire. Nu credeai în ea și
totuși încă tânjești!
Și dacă într-o zi anume, la f inalul acestei
transcendențe, amintirea acesteia ți-
12
e, desigur, de mult indiferentă? Totul ar
decupa rapid chipul matur, puțin vinovat,
izolat în pof ida trecutului trecut, fără
puterea de a se opune. Nu mă întorceam
acolo, dar dezgustul progresa adânc în mine
și obosisem să simt, indiferent de păsări,
dalii și amurg, tensiunea morții pulsând
prompt înăuntru-mi.
Nu știam exact unde, ironic și puțin
amuzant, oarecum conștient, pentru că
nu există conștiență fără conștiință, dar
conștiință fără conștiență se poate. Ca-ntr-
un somn profund. Amnezia și dorințele.
Mi-am pus așa de multe dorințe la viața
mea...dorințele dor, te dor și puroiul din ele
coace și le simți în mijlocul f iinței și nu te
lasă să dispari până nu le spui cu voce tare.
Ascensiunea lentă a orelor care se mișcau
relativ prin mine sa evite spaima, pustiul.
Puzderia prea multor nimicuri. Lumânări,
apatie după ploaie, nopți cu stele, octombrie
târziu. Mireasmă de prizonier amestecat cu
femeie. Poezii.
Acolo mă vedeam la fel de mofluză și mă
uitam pe geam bând cafea. Îmi place gustul
de cafea ciudat de tare noaptea. Momentul
acela de dinainte de tăcere, când e plin DIN
NOU de molii și răsar din mine mai multe
și mai multe. Și zboară-n sus pe aștri și-mi
cântă moartea adânc în stomac și nu știu
să scap de ele. Degeaba apun a miere și
distanță, unde-n suflet șchiop atârnă și
ultimul strop de vulnerabilitate din întreg
sistemul, iar eu mă dizolv casant... atunci
cafeaua are un gust mult mai plăcut! Plin
de candoare și exuberanță. Vidă. Vidă și
repetitivă. Cafea și cerneală, cerneală-n
cafea. Ticăie ceasul și tot n-am scris nimic
și vomit aripi de molii. Căci pentru acordul
morbid dintre parfum și putrefacție, iată-
mă pe mine la geam, totuși, atât, atât de
concisă...
ANIMUS NR. 21

Vacanța de vară în literatură

DESPRE
“Cum mi-am petrecut vacanța de vară”
de T.O. BOBE

prof. Loredana Stan

T. O. B O B E  e s t e u n s c r i i t o r c o n t e m p o r a n , c u n o s c u t î n l u m e a
literară ca un autor original, care se îndepăr tează de
canoane și pentru care contează cum scrii, și nu despre
cine scrii. Cu o biografie interesantă, experimentând
meserii și domenii profesionale interesante (admis
a patra oară la Facultatea de Litere, magazioner în
por tul Constanța, scenarist, lucrând în televiziune și
publicitate, ultimul job avându-l în 2005, în prezent fiind
s c r i i t o r p r o f e s i o n i s t ) ,   T. O. B O B E   e x p l i c ă a s t f e l i s t o r i a
pseudonimului său literar: ”Pentru mine, actul scrisului a
rămas cumva o chestie ruşinoasă, ceva care nu poate fi
f ă c u t d e c â t a t u n c i c â n d e ş t i s i n g u r. To t d i n n e v o i a d e a
mă ascunde mi-am luat şi pseudonim. Nu voiam să mă ia
la ochi la examene profesorii din facultate, şi de-aia mi-
am spus Bobe, care e numele bunicului meu. Bunicul cu
poveştile, căruia îi părea foar te rău că n-a avut băieţi care
să-i ducă numele mai departe. Gestul meu a fost şi o formă
d e r e v e r e n ţ ă f a ţ ă d e e l .”

A făcut par te în perioada studiilor universitare dintr-un

cenaclu înființat chiar de studenți, despre care Mircea
Căr tărescu scrie în volumul ”Creionul de tâmplărie”: ”Se
întruneau săptămânal și-și dădeau teme, care mai de care
mai ciudate și mai anodine: cocoloșul, dunga de la pantaloni
etc., iar data viitoare veneau cu mici texte scrise pe aceste
teme. Era un fel de infraliteratură, un fel de minimalism
abia conștient de el însuși și de miza lui reală, care era
d e f a p t r e v o l t a î m p o t r i v a l i t e r a t u r i i ” m a r i ” , ”a d e v ă r a t e ” .
N i c i u n u l d i n t r e e i n u v o i a s ă p u b l i c e ș i s ă d e v i n ă s c r i i t o r.
Le ajungea distracția aceea într-un cerc minimal. Când a
apărut cenaclul meu, toți au migrat totuși spre el, și vechiul
g r u p s - a d i z o l v a t .”

T. O. B O B E   a d e c l a r a t î n a p a r i ț i i l e s a l e p u b l i c e c ă v o l u m u l
s ă u d e d e b u t , ” B u c l a” î ș i d a t o r e a z ă n o t o r i e t a t e a ș i f a p t u l u i
că Mircea Căr tărescu a scris despre acesta în romanul
” O r b i t o r. A r i p a d r e a p t ă” . D e a l t f e l , l a a p a r i ț i a a c e s t e i
cărți, în 2015, la editura Humanitas, Mircea Căr tărescu a
par ticipat la lansare, apreciind tipul de scriitură, felul în
c a r e   T. O. B O B E   c o n s t r u i e ș t e b i o g r a f i a p e r s o n a j u l u i c e n t r a l ,
nea Gică.
Î n d a t a d e 1 5 a p r i l i e 2 0 2 1 , s c r i i t o r u l T. O. B o b e p o s t a p e
pagina sa de Facebook că se împlinesc 17 ani de când a
terminat de scris romanul  ”Cum mi-am petrecut vacanța
de vară”  și se întreba dacă ar trebui să sărbătorească
acest lucru. Deși postarea aceasta nu s-a bucurat de multe
aprecieri, ”Cum mi-am petrecut vacanța de vară” este cea
mai citită car te a autorului, fiind considerată de acesta o
”c a r t e h a i o a s ă” .
Romanul poate fi prezentat în câteva cuvinte, ca fiind
rezolvarea temei de vacanță a unui băiat de 10 ani, titlul
cărții clarificând acest aspect. Pentru că este o fire
c o m p e t i t i v ă , Lu c a , p e r s o n a j u l - n a r a t o r a l c ă r ț i i , d o r e ș t e s ă
scrie cea mai lungă compunere din viața sa și s-o întreacă
la povestit pe Miruna Nahabetian, cealaltă premiantă a
clasei: ”O să fie cea mai lungă compunere din viața mea și
o s-o rad pe Miruna cu bărbile ei cu extratereștri cu tot. Dar
nu din răutate pentru că suntem colegi și așa trebuie să se
întreacă colegii cum spunea domnișoara învățătoare: care
o a r e m a i l u n g ă a c e l a s ă i a f o a r t e b i n e .”
C a r t e a , ”c o m p u n e r e a” l u i Lu c a î n c e p e c a u n r o m a n p o l i ț i s t
și sfârșește ca un basm modern, moartea bunicii ucise de
un scripete buclucaș, moar tea verișoarei Kiti, războaiele
c u P i r a ț i i , Te r o r i ș t i i , E x t r a t e r e ș t r i i , f i i n d , p e s c u r t ,
e p i s o a d e l e n a r a t i v e c a r e s t â r n e s c a t e n ț i a c i t i t o r i l o r. Lu c a
nu înțelege de la început rețeta unei compuneri perfecte,
Miruna fiind mentor în acest demers:  ”Iar ea mi-a adus
aminte că domnișoara învățătoare ne-a spus să facem
o compunere cum ne-am petrecut vacanța de vară ca să
o arătăm la toamnă și să vadă cine o să ne ia de atunci

înainte că ea ne-a învățat tot ce știe și să începem cu
dreptul ciclul celălalt. Eu mă gândeam că trebuie să o fac
atunci când începe școala, după vacanță. Însă Nahabetian
mi-a spus că ea a început să o facă de acum ca să nu uite
c e a f ă c u t ș i c a s ă a i b ă t i m p s ă f i e l u n g ă .”   P r i e t e n a s a î i
r e p r o ș e a z ă l u i Lu c a c ă î n c o m p u n e r e a s a  ” t o a t ă l u m e a s u n t
oameni obișnuiți de care s-a săturat”  și îl învață cum să-
ș i f i c ț i o n a l i z e z e r e a l i t a t e a : ”a î n c e p u t s ă m i - i e x p l i c e c ă e a
dacă e cineva care s-a lovit la picior zice că e schiop de tot
și i l-a tăiat ca să fie mai interesant. Iar dacă altul are o
bubă pe nas spune că i-a ieșit de acolo o minge de fotbal
sau un extraterestru. Nu știu ce tot o ținea cu extratereștrii
ei căci eu n-am văzut nici 1 până acum săm-i petrec vacanța
c u e l , d e c â t c u m a m a ș i c u t a t a .”
P e r i p e ț i i l e c o p i l u l u i Lu c a c a r e î n c e p c u u l t i m a z i
de școală și se încheie cu prima zi din clasa a V-a,
sunt istorisite pe parcursul celor patru capitole ale
romanului, intitulate, ca într-un jurnal, cu numele lunilor
calendaristice: Iunie, Iulie, August, Septembrie.
Personajul-narator are toate șansele să devină un viitor
”a d o l e s c e n t m i o p ” , p u s î n a c o r d î n s ă c u r e a l i t a t e a a n i l o r
p o s t d e c e m b r i ș t i , Lu c a p r e z e n t â n d u - s e c a  ” p u r t â n d o c h e l a r i
cu dioptrii de la cât învăț”  și fiind mândru că era singurul
de pe strada sa care a luat premiul I, patru ani la rând.
Copilul este produsul unei educații în care doar premianții
sunt sortiți succesului, tatăl său, modelul bărbatului
proaspăt îmbogățit, posesor de Pasat, repetând deja
r e f r e n u l  ” I n g i n e r t e f a c ” .  M a m a , f o s t ă p r o f e s o a r ă , l u c r â n d î n
televiziune, instituția cu un mare impact în viața românilor
în acei ani, este lipsită de sensibilitatea și emoția clamate
în cărțile de parenting.
Copilul creionează exact reperele realității în care trăiește,
n u î n t â m p l ă t o r, i n d i v i d u a l i z â n d u - s e p r i n a p a r t e n e n ț a l a
o familie cu o casă cu două etaje, în construcție:  ”Casa
noastră este așa: baie, bucătărie și 5 camere. 2 camere mai
mari sunt la par ter și restul sus unde se urcă pe scară de
lemn căci așa a zis mama că este mai frumos deși mamaia
spunea că cu mozaic se curăță mai repede. Înainte de asta
am stat la apar tament unde nu aveam nici un prieten între
4 p e r e ț i .”
În realitatea personajului-narator  ”Oamenii se împar t în
2: băieții de ispravă și japițele ordinare.[…]Dacă ar fi după
mine la băieții de ispravă le-aș da Premiul I iar la japițele
ordinare le-aș da foc cu bricheta dar mai înainte aș turna
p e s t e e i g a z .”   E s t e m u l t ă v i o l e n ț ă ș i m u l t ă m o a r t e î n
această replică ficționalizată a realității copilului de 10
ani. Cu o mamă care scrie știrile pentru o televiziune care
este interesată de senzațional și care ajunge să transmită
r e p o r t a j e c h i a r d i n f a ț a c a s e i f a m i l i e i l u i Lu c a , a c e s t c o p i l
î n ț e l e g e c ă s e p o a t e r ă z b u n a î n ”c o m p u n e r e ” p e f i i n ț e l e
apropiate, semănând moar te și povestind evenimente
d e m n e d e u n i v e r s u l f a n t a s y.
Rapor tarea la ficțiune se face, folosind umorul și imaginația,
a r m e p e c a r e l e a r e c o p i l u l î n e f o r t u l d e ”a c o m p u n e ” :   ” D e
fapt nu știu dacă ne-a observat pentru că nu a zis nimic dar
poate că dacă zicea îi cădea țigarea din gură ca bucata de
c a ș c a v a l l a c o r b c â n d a v o r b i t c u v u l p e a .” ;  ”A ș a c ă c â n d m a i
m-am dus eu la el îi venea să se urce pe pereții de la casă
de urât căci nu îi plăcea să citească Amintiri din Copilărie
de Ion Creangă zicând:
- Ce eu sunt țăran din acela? Iar dacă nu era nu
avea altă pupăză decât pe Kiti […]”
Vo c a b u l a r u l p e r s o n a j u l u i - n a r a t o r e l a f e l d e v i o l e n t c a
ș i l u m e a p e c a r e o d e s c r i e î n ”c a e t e l e ” s a l e . C a o r i c e
c o p i l , ș i Lu c a a j u n g e s ă c o p i e z e l i m b a j u l a d u l ț i l o r ș i s ă
reinterpreteze cu inocență, fără cosmetizări, universul
14
în care trăiește. O ”mamaie” care se adresează copilului
c u ” f o r m u l e ” c a : ” M a r ș î n c a s ă” s a u ” v i e r m e n e a d o r m i t ” ,
înlocuind activitățile casnice cu cafeluțele băute din
ș e z l o n g , u n t a t ă c a r e v i n e s e a r a a c a s ă ”ș i d a c ă s e j o a c ă
p u ț i n c u m i n e z i c e c ă e t a t ă” , a r ă t â n d m a i m u l t d e c â t
interes față de domnișoara învățătoare, provocând astfel
izgonirea sa de acasă, sunt câteva fragmente ale realității
c u c a r e s e c o n f r u n t ă Lu c a .
Oralitatea, argoul, pe care le folosește eroul cărții, ca și
g r e ș e l i l e d e s c r i e r e î n t â l n i t e l a t o t p a s u l î n ”c a e t e l e ” î n c a r e
”c o m p u n e ” s u n t m ă r c i l e s a l e d e a u t e n t i c i t a t e . E x p r e s i i l e
sunt reinterpretate cu umorul caracteristic unui puști de
z e c e a n i :   ”s t r i g a ș i e l t o t c a d i n g u r ă d e ș a r p e v e n i n o s d a r
cu clopoței”;  ”Însă tata nu avea cum să tragă pe dreapta
pentru că acolo era el, adică Costel și alte mașini”; ”m-am
u i t a t l a c a i v e r z i p e p e r e ț i c u 9 9 d e p o t c o a v e d e o ț e l ” ;   ”e s t e
mincinoasă findcă are ochii verzi niciodată să nu-i crezi,
a l t f e l e s t e f r u m o a s ă c o z c a I l e a n a C o s â n z e a n a .” ;   ”c â n d
m-a văzut mama cum sufăr ca un câine turbat la care i-a
d a t c i n e v a o t r a v ă” ;   ”a î n c e p u t i a r s ă n u m ă d o a r ă c h i a r c a
p e h o ț i i d e c a i .” ; ” i a r e a s - a d u s i m e d i a t ș i a î n f i p t   c o r n u l
d e o a r e c e a v e a l a o c h i d u n g i v i n e t e c a v i n e t e l e .”
Te h n o l o g i a m o d e r n ă c u c e r e ș t e i m a g i n a ț i a p e r s o n a j u l u i -
narator care descrie, povestește cu multă imaginație,
copilul introducând în realitatea mult prea banală elemente
senzaționale. Iată istoria cu un cip (care azi este la ordinea
zilei și face par te din teoriile conspirației):
”A ș a c ă e u m - a m b u c u r a t , d a r d e g e a b a c ă c i î n a i n t e
să îm-i dea drumul a scos 1 briceag tăindu-mă puțin la
ceafă ca să îm-i bage un cip în cap. Însă nu am țipat. Cipul
este ceva ca un aparat de al lor de urmărit dar mic pentru
că și eu sunt mai mic. Și se bagă la om ca să știi unde se
duce și cu cine se întâlnește. Însă eu cu cine era să mă
întâlnesc decât cu Șeful, dar nu al Piraților care a rămas
acolo pe șezlong, cu al lui tata. Căci după ce m-a luat mama
și m-a pocnit cu papucul că:
- Unde ai fost măi de ai venit cu mizeria aceasta în
cap? […] a trebuit să stau mereu atent căci unde era lume
m ă u r m ă r e a u ș i Te r o r i ș t i i c a r e s e l u a u d u p ă C i p u l d i n c e a f ă
de la mine căci îi vedeam eu pe unii pe plajă cum se fac că
vorbesc la telefon sucindu-se dar de fapt ei vreau să prindă
Semnalul. Care eu nu îl auzeam dar la aparat la ei făcea:
- Bip, bip.
Mai tare când se apropiau de mine și mai încet
c â n d s e d u c e a u m a i î n c o l o .”
E s t e e v i d e n t c ă a u t o r u l ”c o m p u n e r i i ” d e s p r e v a c a n ț a d e
vară nu este un narator nici creditabil, nici credibil. El
spune doar ce îi servește scopului său principal, acela de
a scrie o poveste cât mai interesantă, imaginația fiind a
doua sa natură.
” C u m m i - a m p e t r e c u t v a c a n ț a d e v a r ă ”   d e   T. O. B O B E   n u
este nicidecum o carte doar pentru copii. Dincolo de
ț e s ă t u r a n a r a t i v ă i n t e r e s a n t ă p e n t r u u n p u b l i c t â n ă r,
cititorii experimentați pot găsi aici o inedită cronică a anilor
p o s t d e c e m b r i ș t i a i s o c i e t ă ț i i r o m â n e ș t i . S c r i i t o r u l , prin
acest roman, răzbună toate generațiile de elevi chinuiți
de temele de vacanță și îi amendează pe profesorii de
literatură iubitori de clișee și stereotipii didactice. Prin
existența unei voci naratoriale care îi aparține unui copil,
romanul acesta poate fi comparat cu opere ale literaturii
române contemporane precum: ”Pelinul negru” de Ioana
Nicolaie sau ”Fetița care se juca de-a Dumnezeu” de Dan
Lu n g u .
T. O. B O B E  c o n s i d e r â n d c a r t e a , î n g e n e r a l , u n e n t e r t a i n m e n t ,
și nu doar un obiect de instrucție, reușește să reconsidere,
prin acest roman, actul lecturii, făcând din acesta o
bucurie, o plăcere.
15

VLOGGER
la 13 ani

sau
BUNCĂRUL
cu bunătățuri trăsnite
de DAN LUNGU

Casiana Tănase, clasa a IX-a E

Î ncă o dată, Dan Lungu, autorul unei opere prolifice (”Sînt o

babă comunistă”, ”Raiul găinilor”, ”Fetița care se juca de-a
Dumnezeu” etc.) nu ne dezamăgește, ultima sa operă, Vlogger
la 13 ani sau Buncărul cu bunătățuri trăsnite fiind cu adevărat
specială, întrucât tratează un subiect de actualitate, viața unui
preadolescent, în vremuri de pandemie. Cartea a apărut anul
acesta, fiind tipărită la editura Polirom.

Aceasta se adresează tinerilor și nu numai, având ca personaj

principal un băiat de 13 ani care se confruntă cu schimbările ce
apar în universul său, din cauza pandemiei. Astfel, cititorul va
empatiza cu protagonistul, pătrunzând pe nesimțite în lumea
acestuia și participând la acțiuni alături de el.

Leep, un preadolescent pasionat de jocurile video și totodată, un

vlogger faimos se vede nevoit să își serbeze aniversarea de 13 ani
într-o perioadă dificilă a omenirii. Cu toate restricțiile impuse de
pandemie, băiatul pune la cale un plan și cu ajutorul prietenilor
săi, are o aniversare de neuitat. O carte cu un conținut inedit, atât
prin tema dezvoltată, prin naturalețea cu care sunt înfățișate
personajele, cât și prin lumina pe care o aruncă asupra viziunii
adolescenților din ziua de astăzi, expunând în prim-plan opiniile
și modul de gândire a acestora, în relație cu tehnologia modernă.

La începutul cărții, scriitorul îi dedică fiului său cartea, pentru

că l-a ajutat să cunoască psihologia preadolescenților și i-a fost
model: ,,Se dedică fiului meu, Filip, coautor involuntar al cărții”.
De altfel, Dan Lungu a mărturisit că unele cărți ale sale sunt o
”cronică ficțională a evoluției” fiului său.

Titlul, deși unul destul de lung, este sugestiv pentru conținutul

operei, făcându-ne cunoștință încă de la început cu personajul
principal și anticipând desfășurarea firului narativ.

Naratorul întreține o legătură foarte apropiată cu cititorul,

adresându-i-se la persoana a II-a, folosind un limbaj colocvial
savuros, încărcatde oralitate, cu un umor irezistibil. Iată, spre
exemplu, cum prezintă naratorul ”drama” ”căderii” conexiunii la
internet:
”M-am întors în cameră și am constatat grozăvia. La început nu mi-a
venit a crede, am zis că e un delay, dar nu, efectiv nu mergea netul. Dialogurile vii, acțiunile palpitante, ritmul antrenant al povestirii,
Am dat în taste ca nebunul, am verificat conexiunile, dar nu, era finalul neașteptat sunt punctele tari ale cărții.
clar, nu mergea netul. Vă dați seama, da?
L-am încercat și pe cel de pe telefon și netul mobil, pe care le am de Acest roman merită citit și pentru ilustrațiile originale realizate
rezervă, în afară de cel prin fibră optică. de Radu Răileanu, desenele acestuia armonizându-se cu acțiunea
Nimic, totul era mort! și cu limbajul operei literare.

Au început să-mi tremure mâinile și m-au trecut toate apele.
Nici la munte când am fost și nici la mare nu mi s-a întâmplat una
ca asta.
Sunt în stare să suport multe de la viață și de la soartă, chiar mai
multe decât de la Mom, dar asta a fost prea de tot.
Cred că aș rezista fără mâncare, fără apă, no pb. Chiar și fără
ciocolată sau snackuri. Aș rezista fără Cola și chiar fără gumă de
mestecat, dar fără net, pentru numele lui Dumnezeu și-al lui Bill
Gates, asta e înfiorător!
Am simțit-o pe propria piele.”
Vlogger la 13 ani sau Buncărul cu bunătățuri trăsnite este o carte
actuală nu doar prin subiect, ci și prin contextul în care e plasată
tema, o calamitate naturală care îi obligă pe oameni să rămână
închiși în case. Volumul pledează pentru înțelegerea modului
de a gândi al noilor generații, pentru folosirea tehnologiei în
beneficiul oamenilor și pentru apropierea părinților de copii.
Povestea este atât de bine spusă, încât vor rezona la aceasta
cititori de toate vârstele.
 16

Cercurile vicioase din

,,LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI’’
de Emily Brontë

Dobre Alexia Ștefania, clasa a X-a D

R omanul lui Emily Brontë, ,,La răscruce de vânturi’’, zugrăvește

un loc izolat de societate. Plasează Wuthering Heights
aproape în mijlocul sălbăticiei, departe de civilizație, norme
sociale, zâmbete false, complimente și voie bună. Personajele nu
sunt acceptate social, nu își petrec timpul cu baluri, petreceri cu
ceai sau turniruri. Sunt oameni singuratici, izbitor de plictisiți
unii de ceilalți. Într-un deșert rece și pustiu, iubirea și obsesia
dictează destinele protagoniștilor.

,,Este domnul Heathcliff un bărbat? Dacă da, este nebun? Dacă nu,
este un diavol?” Heathcliff este ostil, nepoliticos și mârșav, dar
niciun om nu se naște rău. Toate chinurile prin care trece îl aduc
în ipostaza unui hain cu inima îmbibată de amara  răzbunare.
Copil fiind, domnul Earnshaw îl găsește abandonat și îl aduce
acasă, la Wuthering Heights, pentru a crește alături de cei doi
copii ai săi, Catherine și Hindley. După moartea lui Earnshaw,
ura și gelozia acumulate de Hindley pentru Heathcliff se revarsă.
Nimeni nu se interesează de soarta bietului orfan, iar abuzurile
lui Hindley devin o obișnuință. Hindley îl alungă din casă pe
Heathcliff, îl tratează ca pe un servitor, îl trimite la munci grele, îl
lipsește de o educație și îl biciuiește cu orice pretext.

Catherine Earnshaw reprezintă epitomul spiritului liber.

Este singura ființă care l-a iubit cu adevărat pe Heathcliff.
După moartea tatălui sau, cei doi ajung inseparabili. Ei cresc
împreună și hoinăresc,  mlaștinile din Yorkshire  devenind  un
refugiu inocent de la tirania lui Hindley. Cu trecerea timpului,
Catherine devine o domnișoară elegantă, dar răsfățată când se
împrietenește cu Edgar și Isabella Linton. Catherine se mărită cu
Edgar, iar Heathcliff își  elaborează grotescul plan de răzbunare
fără milă.

,,La răscruce de vânturi’’ este un roman despre puterea

vindecătoare a iubirii, în contrast cu cercul vicios al abuzului.
Este o carte despre victimele abuzului și ,,stegulețele roșii’’
(red flags) din cadrul relațiilor toxice. Lumea de coșmar în
care Heathcliff și Catherine nu își pot consuma iubirea este o
consecință, nu cauza suferinței. Abuzurile lui Hindley duc la
extremismul lui Heathcliff. Dacă cei doi îndrăgostiți ar fi avut
curajul să-și abandoneze orgoliul, ar fi salvat pe toată lumea de
la o mulțime de necazuri.

Personajele sunt iraționale, narcisice, fără urmă de respect de

sine, dar echipate cu bagaje grele de vanitate și melodramă.
Printre cele mai răvășitoare citate se numără: ,,El nu va ști
niciodată cât îl iubesc, pentru că el e mai  mult eu însămi decât
sunt eu- eu însămi. Nu știu din ce sunt plămădite sufletele
noastre, dar știu că al lui și al meu sunt la fel”; ,,Ai spus că te-
am ucis- mă bântuie atunci!’’; ,,Voi încerca să le frâng inimile
rupându-le pe ale mele”.

Genialitatea lui Emily  Brontë  ne arată rădăcinile putrede ale

obsesiei. Romanul acestei scriitoare este o poveste de neuitat,
întunecată, cu personaje fascinante și convingătoare. El te invită
la reflecție și  te urmărește mult timp după ce ai terminat-o.
17

INCIPIT VITA NOVA

Miruna Grigorescu, clasa a IX-a E

P rimele săptămâni de liceu au fost

surprinzător de frumoase! Am
reușit să cunosc multe persoane și
chiar să formez prietenii. M-am bucurat
de atmosfera veselă și primitoare a
nevoiți să se intersecteze până acum.

Am ajuns încântată la concluzia că

Colegiului, un mediu nou pentru mine și
am l-am explorat curioasă, desenându-i
în minte o hartă detaliată.
La început, am fost terifiată de ideea de a
intra în contact cu profesorii, speriată că
nu o să las o impresie bună sau că vor fi
exigenți, dar m-am familiarizat repede cu
noile moduri de gândire și predare.
De asemenea, un alt pas important
în cunoașterea acestora se datorează
unui eveniment nefericit, dar necesar în
această perioadă: susținerea cursurilor
online. Existența unui ecran între noi
ne-a permis să ieșim din ascunzătoarea
măștilor, arătându-ne adevăratele
înfățișări. Astfel, am văzut o altă
latură a oamenilor pe care credeam
că îi cunoaștem, una mai umană, mai
vulnerabilă, mai adevărată. Am realizat că
greutățile pe care le întâmpinăm noi, ca
elevi, în mediul virtual, sunt amplificate
pentru profesori, care se străduiesc
să se facă înțeleși pe un teritoriu nou,
complicat și instabil, cu care nu au fost
am făcut alegerea potrivită, venind
să studiez aici, văzând pasiunea și
priceperea cadrelor didactice atunci
când explică lecțiile.
M-am împrietenit rapid cu noii coleg, un
alt factor care mă îngrijora înainte de
începerea cursurilor și am descoperit
încântată o mulțime de lucruri și
preferințe comune. În momentul când am
fost siliți să nu ne mai întâlnim fizic, am
continuat să comunicăm și să ne întărim
conexiunea, vorbind constant prin
mesaje. În mod surprinzător, în spatele
ecranului, am reușit să fim mai deschiși
si mai sociabili, frica și timiditatea
ieșind din cadru, odată cu apariția
distanței considerabile dintre noi. Astfel,
am cunoscut noi versiuni ale colegilor
mei, unele mai îndrăznețe și mai relaxate,
scoțând la iveală personalitățile lor reale.
Chiar dacă structurile gimnaziului și ale
liceului sunt destul de asemănătoare,
pot spune, chiar dacă abia am început-o,
că prefer viața de licean. Pe când, în
ciclul gimnazial, eram obligată să învăț
materii care nu îmi plăceau, acum pot
să mă canalizez pe studierea lucrurilor
care mă pasionează, după ce am
ales specializarea care se potrivește
aspirațiilor mele. De asemenea, anul
acesta, am întâlnit o seriozitate la care
nu mă așteptam, din partea colegilor,
fiind obișnuită cu energia fostei mele
clase și zgomotul care acoperea vocile
profesorilor care încercau să își predea
lecția, ceva specific vârstei respective.
La sfârșitul liceului, mă văd ca fiind mult
mai calmă și îndrăzneață, mai sigură
pe mine și mai sociabilă. Sper ca până
atunci să decid ce vreau să fac în viitor.
Vreau ca pe parcursul următorilor ani să
mă distrez mai mult, să formez multe
prietenii și amintiri plăcute, pentru ca la
sfârșitul acestei perioade frumoase din
viața mea să fiu mândră de modul în care
am valorificat-o. O să fie un drum greu de
parcurs , dar, la sfârșit, o să văd că toată
munca depusă își va arăta roadele.
Culoarea care definește viața mea
de licean de până acum este verdele,
deoarece o consider ca fiind culoarea
primăverii, a unui nou început, dar și cea
a corectitudinii și a unui parcurs fără
momente neplăcute.

Dans les bras

DE L’AUTOMNE
L’automne, pour moi, a les couleurs de l’espoir...
Des couleurs orangées mêlées aux teintes vertes, brunâtres
des couleurs rougeâtres et dorées s’habillent la nature
et mon âme... Les couleurs flamboyantes font partie des
enchantements de l’automne . La transformation du vert
en jaune, en ambre, en cramoisi et en pourpre est due à un
processus chimique fascinant que nous n’avons pas envie
d’ étudier, mais qui charme nos yeux.
À côté, un silence nostalgique étouffe le son cristallin
du passage du temps, si grave et pourtant si discret..
L’automne sombre en catimini, cachant parmi ses taches
terreuses des mystères et des fruits.
Il faut aimer l’automne ! Regardons autour de nous, les
grands arbres et les arbustes ne vont pas tarder à prendre
leur beauté automnale!
L’automne s’exprime à chacun de ses trois mois
différemment et nous offre un fabuleux carnet de voyage
coloré!
Prof. Tita Lăutărescu
fraîcheur matinale, elles semblent de laiton, dorée par les
rayons timides du soleil. L’automne y est descendu, sans
regarder au passé, en s’imposant par sa force, fermement,
au-dessus de nous. Aussi, avons-nous recu cette saison à
bras ouverts, d’un bonheur illimité, à l’espoir que le monde
serait brûlé par les couleurs pures…
En octobre, on commence á sentir les arômes éteints des
feuilles sèches ou rances qui tombent par-terre. Le vent
souffle légèrement entre les branches des arbres, en
apportant avec lui l’odeur alléchante des fruits mûrs.
L’automne de novembre… les nuages sombres, même
ténébreux bondissent sur le ciel, autrefois éclatant. Sur la
terre engourdie git le parfum doux des feuilles flétries.
L’automne s’en va imperceptiblement, en cachant des
secrets, par-ci, par-là. Le crépuscule effrayant s’éteint loin,
entre les bâtiments anciens, engourdis par la fatigue du
jour, tout en annoncant le silence de la longue nuit.
Adieu, mon automne !

D’habitude en retard, l’automne de septembre entasse La scène appartient maintenant à l’hiver !

ses nuages duveteux, mouvants, sur les villes. Dans la
 18

Începutul vieții de licean

Andreea Voinea, clasa a IX-a E

P rimele săptămâni din viața de licean s-au arătat a fi peste

așteptările mele. Venind dintr-o zonă defavorizată, m-am
temut că nu mă voi putea integra în colectivul liceului.
M-am bucurat, însă, atunci când am fost primită cu multă
căldură de colegii mei.
acesta trebuie să îmbrace haina adolescentului serios și să
fie pregătit pentru orice. De asemenea, în gimnaziu un elev își
descoperă pasiunile și abilitățile, ajungând apoi la liceu, unde
și le perfecționează.

Școala online a reapărut ca o furtună, după toate clipele

După doar câteva zile petrecute în acest liceu, am legat
prietenii cu o mulțime de persoane, atât din clasa mea, cât și
din celelalte.
Pe măsură ce trece timpul, sentimentul de “acasă” crește.
Înainte ca orele de curs să înceapă, m-a îngrijorat gândul că
cerințele cadrelor didactice vor fi peste potențialul meu și că
nu mă voi descurca, dar, cu ajutorul dumnealor, am ajuns deja
la concluzia că sunt capabilă de orice. S-au arătat extrem de
înțelegători și dornici să formeze niște oameni valoroși!
Viața mea de licean a început în cel mai frumos mod, într-unul
pe care nici nu mi-l puteam închipui cândva.
Culoarea care definește viața mea de licean de până acum este
cea galbenă. Ea exprimă seninătate și veselie, în viziunea mea.
Oamenii pe care i-am cunoscut au fost plăcuți și deschiși,
fapt ce a adus sufletului meu multă bucurie. Am încredere că
lucrurile vor merge la fel de bine ca acum, iar culoarea aceasta
va defini în continuare parcursul meu.
În privința comparației dintre școala gimnazială și liceu, pot
spune că viața de elev de gimnaziu este destul de diferită de
cea a unui licean. Gimnaziul este ultima perioadă în care un
elev se poate comporta ca un copil. Atunci când liceul începe,
fericite ale vieții de licean. În timp ce școala în format fizic
presupunea motivație, socializare și veselie, cea online nu
înseamnă decât multă oboseală. Petrec ore întregi în fața
unui dispozitiv, pentru participarea la cursuri, după care îmi
rezolv temele în același mod. Fiecare zi este la fel, obositoare,
plictisitoare, iar motivația și puterea de concentrare sunt
scăzute.
De asemenea, socializez foarte puțin. Pe zi ce trece îmi pierd
abilitățile de comunicare, ceea ce, în timp, va deveni un defect
semnificativ.
Aștept cu nerăbdare revenirea la cursurile față în față, mi-e
dor de momentele pe care le-am trăit în primele săptămâni din
viața de licean!
La sfârșitul liceului mă văd pregătită pentru viață. Consider
că de-a lungul celor patru ani îmi voi descoperi sinele. Prin
cunoștințele pe care le voi dobândi, voi ști exact cine sunt și
ce vreau să îmi ofere viața. În timpul liceului, știu că voi întâlni
multe persoane, unele care vin și pleacă, și altele care vin și
rămân. Toate aceste experiențe mă vor determina să cunosc
lumea, să îmi dau seama de lucrurile care îmi fac bine si de
cele care îmi fac rău. La sfârșitul liceului mă văd o persoană
curajoasă, capabilă să-și urmeze visurile.

Scrisul și ambiția
Daria Hrista, clasa a XI-a F

S ă scrii înseam nă s ă- ți p ui
s ufl etul pe tav ă. Fi ec are
părt icică din t ine s trăluceș te
în timp ce aștern i cuv intele p e
foa ie . S crisul pentru m ine îns eam nă
ev a d a re. Cât eo dat ă m ă înec în
p r op r iil e cuvint e, mă af und în lum ea
ficțional ă din capul meu atât d e m ult,
în câ t atunci când re ali z ez c ă as ta e
lu me a real ă, mă dezum f lu.
E fr umo s să simț i c eea c e s c rii ,
să - ți pui visuril e ș i im ag inația
în tr - o po veste. De ac eea î n luna
ma i a acestui an, a m p artici p at la
con cursul o rganizat d e B i b li o tec a
Jud ețeană „Ș tefan B ănules cu” ,
n u mit „Fascinația Câ m p i ei” . Am v rut
să fa c ceva bun cu to t am alg am ul
d e sent imente din p eri o ad a ac eea,
a șa că am transpus to tul î n câtev a
p a gin i, așa cum am p utut m ai b ine.
C e - i d rept, mi-a l uat cev a s ă m ă ap uc
să scr iu. Dar după ce am î ncep ut cu
p r imu l cuvânt, nici nu m - am m ai
p u tut opri. Am scris d es p re f as ci nați a
mea a supra Câmpiei B ărăg anului ș i
a sup r a mel eaguril o r co p ilăriei . În
p ov est e am împl et it reali tatea cu
im ag inați a . A m pu s e l e m e n t e c a r e
c hi ar au e xi s t a t : t r ă i r i ș i m o me n t e
reale. C el ma i i n t e r e s a n t î n s c r i s e s t e
c ă nim eni n i c i o d a t ă n u ș t i e c a r e pa r t e
d in s cri er e a t a e r e a l i t a t e ș i c a r e e
f icți une. Î n m i c a po ve s t i r e e s t e vo r b a
d es p re o f a t ă c a r e ș i - a t r ă i t î n t r e a g a
c o p i lări e î n s a t u l b u n i c i i s a l e . D u pă
c e b uni c a s a a m u r i t , i a r e a a c r e s c u t ,
s - a m utat l a m u n t e , u n d e s - a u i t a t pe
s inele s ău a d e vă r a t ș i pu r ș i s - a l u a t
d up ă o v i a ț ă mo d e r n ă ș i s t r e s a n t ă .
Ani m ai t â r z i u , ma m a s a pu n e c a s a
b uni c ii în vâ n z a r e , i a r f a t a î ș i a d u c e
am i nte ci n e e d i n n o u ș i s u f e r ă d u pă
s atul und e a c o pi l ă r i t . R e u ș e ș t e s - o
c o nv ing ă pe m a m ă s ă n u vâ n d ă c a s a
ș i s ă s e î n t o a r c ă î n a po i î n C â mpi a
B ărăg anul u i , d a r n u d e t o t . L o c u l f e t e i
p ref erat n u e l a mu n t e . L o c u l s ă u d e
s uf let es t e a c e a s t ă c â mpi e , d a r n u
s e p o ate m u t a î n a po i a i c i . C u t o a t e
ac es tea, r e a l i z e a z ă c ă po a t e î n vă ț a s ă
trăias că și a c o l o , d a r s ă s e î n t o a r c ă î n
lo cul unde a c r e s c u t d e f i e c a r e d a t ă
c ând s im t e n e vo i a s ă - ș i r e î n c a r c e
s uf letul. A m vr u t s ă f i e c e va r e a l i s t .
Nu am m u t a t - o pe f a t ă î n a po i u n d e
ș i- ar f i do r i t , d a r a m f ă c u t - o s ă - ș i
o f e r e l i n i ș te o r i u n d e a r f i , in diferen t
d e o r a ș . „ N u p u t e m t ră i un m om e nt
e x a c t la f e l, d e d o u ă o ri . D ar îl p ut e m
re c o n s t i t u i ș i - l p u t e m f a c e , c u voia
n o a s t ră , d e o m i e d e o ri m a i f rum os și
c u o î n s e m n ă t a t e m a i m a re . ” N u m-a m
g â n d i t f o a r t e mu l t l a c â ș t i g. A m fă cut
d o a r c e e a c e mi - a pl ă c u t și mi-a da t
u n s e n t i me n t e xt r a o r d i n a r . D a r în tr-o
z i a m f o s t s u n a t ă l a l i c e u să mi se
s pu n ă c ă a m c â ș t i g a t l o c ul a l doilea .
Ei, asta da reușită!
S c r i u d e c â ț i va a n i , d a r n icioda tă
n u a m c â ș t i g a t u n pr e mi u pen tru ceea
c e f a c . A d o u a z i a m f o s t l a decern a rea
pr e m i i l o r . Ș i a m s i m ț i t î n momen tul
a c e l a c ă po t . A m a c c e pt a t premiul cu
s u f l e t u l d a n s â n d u - m i . A m rea liza t că
a mb i ț i a t e a ju t ă î n vi a ț ă . N u trebuie
s ă t e l a ș i n i c i o d a t ă , i n diferen t de
c e e a c e s pu n e l u m e a . M u ncește și fă
c e e a c e ș t i i , i a r î n t r - o z i , e forturile o
s ă - ț i f i e r ă s pl ă t i t e . D a c ă vr ei să scrii,
f ă - o ! Tu a i c a pa c i t a t e a s ă tra n spui o
l u me î n t r e a g ă î n c â t e va c u v in te și să
c r e e z i o r i c e c u i m a g i n a ț i a ta . Tu ești
D u mn e z e u l pe r s o n a je l o r ta le. A sta
înseamnă să fii scriitor.
19
Clubul de robotică
EVOLUTION
Odată cu începutul noului an școlar, Clubul de robotică și-a reluat
activitatea, fiind în căutare de minți noi, capabile de treabă. Cu
această ocazie, am organizat recrutări și am reușit să atragem noi
membri. După aproape o lună de activitate, am decis să le preluăm
opiniile, pe care au fost de acord să le împărtășească:
“În opinia mea, grupul de robotică este o mică familie în care ești
primit cu brațele deschise pentru a te dezvolta atât personal, cât
și pentru a-ți depăși limitele și pentru a învăța lucruri noi în fiecare
zi. În grupul de robotică îți poți exprima ideile într-o atmosferă
prietenoasă și primitoare.” Camelia Popa, clasa a IX-a C
“Pentru mine, Clubul de robotică este modalitatea prin care pot
ieși din zona mea de confort și prin care pot descoperi pasiuni pe
care nu știam că le am. Este locul în care îmi pot exprima ideile și
unde pot crea magie, fără limite ale imaginației. Este un loc plin
de persoane prietenoase, care au pasiuni comune și cu care nu te
plictisești. Mereu este o atmosferă caldă și primitoare, unde ai ce
învăța. Am ales să vin aici, deoarece vreau sa îmi întrec limitele
și să demonstrez alături de colegii mei că noi suntem viitorul.”
Livia Iorga, clasa a IX-a A
“Pentru mine, Evolution a fost și este o surpriză foarte plăcută.
Prima dată când am văzut afișul, nu-mi imaginam că voi găsi
dincolo de ușa clubului de niște oameni primitori și amabili, care
sunt dispuși să-și împărtășească cunoștințele cu tine și să te lase
sa îți dai frâu liber ideilor. Acum m-am împrietenit cu majoritatea
membrilor și îmi petrec timpul liber într-un mod care îmi permite să
progresez în anumite domenii și să-mi pun imaginația la încercare.”
Irina Martin, clasa a IX-a A
“Această echipă nu este formată doar din oameni care sunt atrași
de acest subiect, robotica, ci din prieteni care vor să se dezvolte
pe diferite planuri. Împreună vrem să căpătăm experiențe care, cu
siguranță, ne vor ajuta în viitor.” Maria Răducanu, clasa a X-a A
“M-am înscris în această echipă cu scopul de a învăța și de
Oprea Melania, clasa a XI-a E
Martin Irina, clasa a IX-a A
a dobândi abilități în informatică, programare, mecanică, în
comunicarea și lucrul în echipă. Și în plus, am vrut să intru in clasa
mea și am greșit ușa. O greșeală fericită!” Darius Dulgheru, clasa
a IX-a A
“M-am înscris la Clubul de robotică din dorința de a învăța
programare, informatică, mecanică și multe altele, precum
toleranța și comunicarea, dar și din dorința de a face parte
dintr-o echipă de profesioniști. M-am bucurat când am fost
primit cu căldură în echipă și sper că vom avea parte numai de
succese!” Darius Damian, clasa a IX-a A
“Am luat decizia de a intra în club, deoarece sunt pasionat de
programare și aici pot învăța anumite lucruri legate de acest
domeniu. Aici îmi pot dezvolta abilitățile practice, care mă vor ajuta
in viitorul pe care vreau să-l construiesc in domeniul informaticii,
dar și cunoștințe teoretice care sunt inevitabile și care vin totodată
cu participarea în echipă.” Carlos Avramescu, clasa a IX-a A
“Eu am ales să particip la Clubul de robotică pentru că mi-a plăcut
de mic să construiesc și să asamblez. Am auzit foarte multe lucruri
bune și recomandări despre acest grup și am decis să particip,
iar acum îmi este clar că recomandările nu erau false. Colegii
sunt foarte prietenoși și mi-au făcut acomodarea fără probleme,
împreună cu îndrumătorul nostru.” Rusu Costin, clasa a IX-a A
“Am ales sa mă înscriu la Clubul de robotică deoarece mi-am
dorit să învăț programare, robotică și multe alte lucruri din acest
domeniu care mă vor ajuta în viitor.” Rareș Stoian, clasa a IX-a C
“Am ajuns la clubul Evolution pentru că am vrut să pun în aplicare
ceea ce am dobândit în ultimii trei ani de studiu. Robotica
m-a pasionat din copilărie, când am început să programez
primele plăcuțe Arduino. La liceu mi-am dorit să avansez,
așa că am devenit un membru al clubului. Am reușit sa mă
integrez printre membrii grupului, încă din primele săptămâni.”
Sebastian Cosma, clasa a IX-a A

În anul școlar 2021- 2022 continuăm activitatea din cadrul
proiectului ”Bullyingul în școala mea - aleg să mă implic”.
Proiectul nostru îşi propune să organizeze activităţi educative
cu elevii claselor din școala noastră și cu părinţii acestora în
vederea prevenirii şi diminuării cazurilor de violenţă în rândul
copiilor, să consilieze atât copiii, cât și familiile acestora şi să
promoveze compor tamentele nonviolente.
Cauze multiple (neglijarea copiilor, lipsa de informaţie,
agresiunea mijloacelor mass-media, plecarea părinţilor la
muncă în străinătate etc.) conduc la creşterea cazurilor de
violenţă din şcoli. Complexitatea fenomenului ne determină
să vorbim nu doar despre violenţa în şcoală, ci şi despre
violenţă, în general, dat fiind că între acestea există o legătură
de determinare. Pe de o par te, de cele mai multe ori, copilul
ia primul contact cu violenţa în cadrul familiei sale, extinzând
apoi compor tamentele violente asupra altor persoane din
mediul extrafamilial. Pe de altă par te, compor tamentele
violente învăţate în mediul extrafamilial se răsfrâng asupra
membrilor familiei.
Proiectul de faţă îşi propune, prin acţiunile pe care le conţine,
să sensibilizeze elevii, adulţii, mass-media şi reprezentanţii
instituţiilor par tenere şi să acţioneze printr-un efor t conjugat
în prevenirea şi combaterea la nivel microsocial (grupurile
şcolare, şcoala) şi la nivel macrosocial (comunitate) a
fenomenului violenţei.
Acţiunile pentru elevi din proiect sunt: dezbateri de grup,
20
BULLYINGUL
în școala mea
ALEG să mă implic
prof. Neagu Roxana Gabriel
prof. Ruginescu Ioana Ramona
conferinţă, expoziţie colaje şi afişe, prezentare multimedia
audio, PPT-uri cu foto şi film, concurs spor tiv şi cenaclul
literar-ar tistic. Acţiunile pentru cadrele didactice constau în
prezentare PPT a modelelor de bună practică.
Experienţa de până acum ne arată că violenţa în rândul
tinerilor este o realitate care poate fi redusă, într-o măsură
semnificativă, în manifestări pe care le putem numi acceptabile.
Energia elevilor poate fi canalizată pe teritoriul unor activităţi
cu încărcătură exclusiv educativă.
Pentru a putea preîntâmpina şi dezarma un compor tament
violent în şcoală şi nu numai, trebuie mai întâi să clarificăm şi
să înţelegem conceptul de violenţă, să aflăm cauzele acesteia
şi, în final,să fie concepute măsurile de prevenire şi combatere.
Activităţile desfăşurate în cadrul acestui proiect vor avea
impact asupra întregii comunităţi şi vor avea în vedere formarea
unui stil pozitiv de relaţionare interpersonală. Elevii vor
identifica relaţia dintre compor tamentul lor şi compor tamentul
celor din jur. Va trebui ca ei să identifice compor tamentul
adecvat în relaţiile interpersonale şi să interiorizeze acest tip
de compor tament. Elevii şi părinţii vor înţelege impor tanţa
păstrării unui climat armonios, bazat pe încredere, toleranţă,
respect şi corectitudine.
Vă invităm să par ticipați la activitățile din cadrul proiectului,
pentru a contribui la conştientizarea elevilor cu privire la
consecinţele actelor de violenţă , la formarea unei atitudini
pozitive faţă de colegi / adulţi, la diminuarea numărului
cazurilor de agresivitate din şcoală.
21

Do Wealthy Nations
Owe Anything to
Poor Nations?
(Mențiune la concursul internațional de politică R.A Butler Prize
organizat de Universitatea Cambridge)
Doriana Gheorghe, clasa a XII-a F

M odern man recognises the importance of ensuring

a minimum level of development and economic
growth for all countries. The news is filled with
headlines that discuss the international foreign aid
that is continuously provided to poor nations. It seems
distinguish three elements that have played a crucial role
in the colonising work: domination and exploitation of
physical space; the reformation of the colonial subjects’
minds; and the transformation of precolonial modes of
political and economic organisation along western lines,
inconceivable that powerful countries would ever be in particular in
indebted to poor nations; in fact, many would argue the the lines of liberalism. Colonial powers justified their
opposite. After centuries of continuous help, development actions by arguing that they had an obligation to educate
and trade, the concept of debt might not immediately take their “natives”, to “civilise” the “savage” populations. One
shape in our minds, but it definitely has an outline which word that perfectly captures this self-attributed role of the
can be discussed further. It leads us to the question: do colonists can be found in the German journal Kulturpionier
wealthy nations owe anything to poor nations? This essay from Witzenhausen which declared “that every colonial
argues that they do, but in a manner which is more nuanced employer is first of all an educator,” that has to teach
than the idea of debt we are generally accustomed to. “natives” how to work. To dominate and fully exploit the
colonial territories, the colonisers transformed productive
The idea of “owing” implies that something has been taken relations within the society, whilst undermining the long-
which should be given back. In this essay, I argue that there standing patterns of social organisations and authority.
are numerous reasons for which wealthy nations need to Patterns of social organisation that had existed in these
give something back to poorer countries, since they are communities as reliable subsistence strategies were
partly responsible for their slower development. These undermined by this transformation to serve the demands
reasons can be separated into the debt that is a of European markets. Moreover, there were certain cases
consequence of the historical harms caused in which polities were gradually centralising
to poor nations, and a current debt caused themselves, but this process was disrupted by
by the wealthy nations’ misguided the occupation of the colonisers. Abraham saw
policies which aim, but fail, to spur these patterns of stability and centralisation
economic growth in the developing in Mendeland, while in other regions, such
countries. as Buganda, the clan heads were replaced
by “the king’s men”, which shows
The radical economic inequality the start of a process of political
that we observe when we compare centralisation that was stopped
rich nations to poor nations is by the British colonisation. Since
an outcome that emerged from a there was a clear move towards
myriad of historical processes, centralisation, the simplest
one of which is also the main prediction we can make is that
focus of our first argument, this would have continued without
the European colonialist the interference of colonialism.
era. European colonialism If this assumption were to hold,
had detrimental and it is clear that these countries
heterogeneous effects on the would be more developed today.
development of contemporary (…)
poor states. When considering The imperative need to eradicate
these effects we need to poverty outweighs all hesitations
raise a question for which when it comes to providing help
it is difficult to construct to poor nations. Human life
a well-defined answer: would must not be a solely Hobbesian
the poor nations of today “perpetual and restless desire
have the same income of power after power.” After a
if they had not been history pervaded by grievous
colonised? Because this wrongs which imposed lasting
is counterfactual, we effects on poor nations to
will keep our focus on the point where poverty is
the negative effects of almost incorrigible, it is
colonialism and consider clear that wealthy nations
this question in our owe them significantly
analysis. more than “anything”.
Rawls’ vision of a world
In Mudimbe’s where these “burdened
Foucauldian analysis of societies” are assisted
the colonising efforts, we can by the international
 22

Oportunități ale studiului

limbii franceze
Interviu cu prof. Postelnicu Mihaela, vicepreședinte al Asociației române a
profesorilor francofoni (ARPF), România

Mihaela Postelnicu, profesor de limba franceză la Colegiul

Comercial ”Carol I” din Constanța, absolventă a Universității
”Alexandru Ioan Cuza” din Iași este vicepreședinte al ARPF
România și secretar al filialei din Constanța.

După 45 de ani de carieră didactică și aproximativ 30 de ani de

experiență ca formator, este încă îndrăgostită de meseria de
profesor care i-a dat șansa de a modela mulți elevi și de a inspira
tineri care au reușit fie în domeniul didactic, fie au urmat o
carieră strălucită, prin intermediul limbii franceze. A scris multe
articole, a avut intervenții la evenimente de referință în domeniul
francofoniei: colocvii, conferințe, ateliere, congrese, atât la nivel
național, cât și la nivel internațional. Anul acesta, a participat la
Congresul Mondial al Profesorilor de Franceză din Tunisia.

Prof. Ștefănescu Vanda: Doamnă profesoară de limba franceză

Postelnicu Mihaela, vicepreședinte al Asociației române a
profesorilor francofoni, vă mulțumesc pentru amabilitatea
dumneavoastră de a răspunde la următoarele întrebări, în cadrul
unui scurt interviu. Edmund de Wall spunea: ”Dacă știi limbi
străine, ești acasă pretutindeni”. În opinia dumneavoastră,
ce perspective au elevii care studiază, la ora actuală, limba
franceză ?

Prof. Postelnicu Mihaela: Le-aș spune tinerilor: Dacă nu doriți,

nu învățați franceza! Nu e obligatoriu! Probabil că vreți neapărat
să fiți ca majoritatea adolescenților care afirmă sus și tare că e
grea, că nu e la modă și alte afirmații de acest gen. Ce ați putea
câștiga dacă totuși
v-ați hotărî să faceți altfel decât majoritatea?!
Toți tinerii din România pretind că știu limba engleză și că
faptul că ea este necesară pentru a putea lucra pe calculator
este suficient.
În același timp, pentru a avea un C.V. consistent este bine să poți
completa cât mai multe rubrici, inclusiv la nivelul de cunoaștere
a două sau trei limbi străine.
partener universitar al României, cu peste 600 de acorduri de
cooperare.
Prof. Ștefănescu Vanda: Ce studii ar trebui să facă, ce examene
ar trebui să dea un elev francofon pentru a-și perfecționa limba
franceză și a-și certifica nivelul de limbă străină dobândit? 
Prof. Postelnicu Mihaela: Elevii care vor să-și perfecționeze
nivelul de limbă franceză au posibilitatea de a urma cursuri,
studiind după metode moderne (realizate în Franța) care să-i
antreneze, în vederea susținerii examenelor de DELF care certifică
nivelul de limbă pe care îl au la un moment dat.

Limba franceză reprezintă un mod de a-ți îmbogăți chiar
vocabularul limbii române, pentru că aceasta din urmă s-a
modernizat cu ajutorul împrumuturilor din limba franceză, în
perioada formării națiunii noastre, prin contribuția intelectualilor
de frunte din secolul al XIX-lea care-și făceau studiile în Franța.
Prof. Ștefănescu Vanda: Se știe că România are una dintre
cele mai mari filiere universitare francofone din lume. În zilele
noastre, putem alege între a studia sau a călători în Franța sau în
cele 56 de țări francofone. Beneficiază studenții români de stagii
de studiu în limba franceză ?
Odată cu pandemia au apărut foarte multe cursuri online
gratuite care reprezintă un real ajutor pentru cei care vor să
susțină aceste examene și teste, cu certificare europeană.
Canalul de televiziune TV5, accesibil în România, prin societățile
de cablu, este un excelent instrument de perfecționare a limbii
franceze, prin varietatea de emisiuni, filme, muzică.
Centrul de examen cel mai apropiat de Slobozia este Alianța
Franceză din Constanța care organizează cursuri și simulări de
examen, la cerere, și, de asemenea, oferă orice tip de certificare.

Prof. Postelnicu Mihaela: Învățământul superior francofon este
foarte bine reprezentat la nivelul tuturor centrelor universitare
din România, iar anual au loc târguri de promovare a formării
universitare, atât în România, cât și în Franța și Belgia.
Aproximativ 4000 de studenți români aleg Franța în fiecare an.
Franța este pentru studenții români a doua țară de destinaţie,
în cadrul mobilităţii Erasmus şi a patra destinație pentru
mobilitatea individuală. De asemenea, Franţa este și primul
Prof. Ștefănescu Vanda: Stimată doamnă profesoară Postelnicu
Mihaela, vă mulțumesc pentru interviul acordat! Dragi elevi, nu
vă rămâne decât să vă convingeți singuri dacă a cunoaște limba
franceză va fi pentru voi un avantaj în viitoarea voastră carieră!
Interviu realizat de prof. Ștefănescu Vanda
ANIMUS NR. 21
COGITO ERGO SUM
“A citi cărți”
ar trebui să fie pleonasm
dar azi pare ceva vintage
Aș începe eseul meu prin a spune că am
fost onorat să apar în revista ”Animus” cu
câteva articole, în anii trecuți.
Dar să scriu astăzi despre cărți în revista
”Animus” este un dublu vis împlinit: ”Animus”,
piatră de temelie pentru C.N.M.V-iști și cărțile,
fundament pentru viață.v
Cărțile... un cuvânt demodat?!
Acum avem audiobookuri, e-bookuri... sunt și
ele tot cărți.
Sunt zeci, poate sute de categorii de cărți:
de aventuri, young adult, memorialistice,
buildungsromane, chiar și de colorat.
Dar ce reprezintă cărțile pentru societatea
actuală, formată din tineri absorbiți de
lumea internetului, tehnologiei sau a
muzicii?
Pot spune că pentru mine cărțile reprezintă atât istoria, cât și valorile
omenirii. Cărțile ne ajută să înțelegem lumea, să ne adaptăm altor
culturi, să retrăim vremuri de demult. Putem învăța despre caracterul
METODE MODERNE
de evaluare și autoevaluare
a elevilor la limba franceză
Evaluarea, ca proces didactic complex, are rolul de a măsura
şi aprecia, în funcţie de obiective, eficienţa procesului de
predare-învăţare, raportată la îndeplinirea funcţiilor ei, la
cerinţele economice şi culturale ale societăţii contemporane. A
evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina măsura în care
obiectivele programului de instruire au fost atinse, precum şi
eficienţa metodelor de predare- învăţare. Este cunoscut faptul
că există trei tipuri de evaluare: evaluarea iniţială, evaluarea
sumativă și evaluarea continuă.
Evaluarea elevilor pe parcursul anului şcolar va fi centrată pe
competenţele din CECRL, la care se adaugă gramatica funcţională
(acte de vorbire/ funcţii ale limbii).
Dintre metodele de evaluare utilizate la orele de limba franceză,
există evaluarea directă şi evaluarea indirectă. Evaluarea directă
se limitează la producerea orală şi scrisă şi la înţelegerea vorbirii
orale în interacţiune. Interacţiunea ( participarea la conversaţie)
orală este frecvent folosită de profesorii de limbi străine pentru
a verifica competenţa de producere de mesaje orale şi are
avantajul că favorizează dialogul, elevul având posibilitatea să-şi
Andrei Lăutărescu, clasa a IX-a E
oamenilor și cum să ne modelăm propriul caracter.
Sunt cărți care ar trebui citite de fiecare om, dar pentru
moment majoritatea cititorilor se limitează la categoriile:
young adult, romantice sau fantasy. Nu este nimic greșit
cu popularitatea acestor genuri de cărți,
dar nu trebuie uitate nici ”Epopeea lui
Ghilgameș” sau ”Divina Comedie” a lui
Dante.
A citi....”a citi cărți” ar trebui să fie un
pleonasm, dar azi pare să fie ceva vintage.
- Au devenit cărțile singura modalitate de
a demonstra că ești, în adevăratul sens al
cuvântului, un umanist?
- Nu...știu, cărțile nu ar trebui să fie o
unitate de măsură pentru umaniști! Ele
sunt o sursă de inspirație, o poartă către o lume nouă care ne oferă mii
și mii de perspective și speranțe!
prof. Ștefănescu Vanda
sintetizeze cunoştinţele, să-şi justifice răspunsul, să participe
la confruntarea de idei şi opinii în cadrul clasei. Situaţiile cât
mai apropiate de cele reale îi motivează pe elevi şi reprezintă
o modalitate de evaluare autentică prin care aceştia deprind
competenţele vizate de programa şcolară. Profesorul de limba
franceză urmăreşte dacă elevul dezvoltă o argumentaţie clară,
dacă foloseşte corect un vocabular adecvat temei şi suficient
de bogat, dacă foloseşte corect structurile gramaticale învăţate
anterior şi se exprimă fluent, dovedind o pronunţie bună.
Profesorul observă, confruntă rezultatele cu criteriile unei grile
şi evaluează.
Evaluarea indirectă utilizează teste. Examinarea şi evaluarea
prin probe scrise este utilizată sub forma unor lucrări de scurtă
durată, cu subiecte din unul sau mai multe capitole. Testele
pot fi standardizate - teste de sondaj iniţial, pentru verificarea
cunoştinţelor elevilor aflaţi la începutul gimnaziului sau liceului
sau pot fi teste pe capitol, elaborate de profesor, măsurând
cunoştinţe, priceperi şi capacităţi intelectuale. Aceste teste
oferă informaţii despre eficienţa activităţii didactice şi modul
de asimilare a materiei parcurse. Mai există şi testele de sinteză

care se dau la sfârşitul semestrului sau anului şcolar, fiind un
indicator al pregătirii calitativ- cantitative a elevilor. Testele
pot fi: obiective, comparându-se răspunsul cu un barem şi
subiective, conţinând itemi cotaţi pe baza judecăţilor evaluative
curente.
În ceea ce privește evaluarea online, profesorul poate crea și
administra chestionare cu alegere multiplă (cu răspuns unic
sau nu), chestionare binare (răspuns Adevărat/ Fals, Da/ Nu) sau
sub formă de răspuns deschis la o întrebare. Aceste teste se pot
concepe relativ ușor, pot fi date unor grupuri mari , furnizând
rezultate mai obiective. Un exemplu de instrument gratuit
de evaluare pentru ora de limba franceză și pentru orice altă
disciplină de studiu poate fi aplicația Quizizz care oferă elevilor
teste create de către profesori.
În afara acestui instrument principal de evaluare care îl
reprezintă testul, literatura de specialitate şi experienţa didactică
recomandă pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi,
afectivi şi performativi), a competenţelor de comunicare şi
interrelaţionare şi utilizarea, ca alternativă, a unor instrumente
de evaluare complementară, precum: observarea sistematică
a activităţii şi comportamentului elevului ( fişa de evaluare),
tema de lucru (în clasă, acasă), chestionarele, referatele,
eseurile, lucrările literar-artistice, portofoliile, redactarea de
reviste şcolare, hărţile conceptuale, dosarele tematice, lucrările
la olimpiade, autoevaluarea. De exemplu, prin realizarea
portofoliilor, elevii îşi valorifică imaginaţia şi creativitatea, îşi
Proiectarea unei secvențe de
lecție online asincron
Clasa a VI-a - Subiect: Moods and feelings adjectives
(Stări și sentimente/adjectivul)
1. Sarcina 1: în www.linoit.com - să creeze o lista cu 5
lucruri care îi fac fericiți
Exemplu:
2. Sarcina 2: elevii trebuie să creeze o poveste pe
StoryJumper care să pornească de la ideea principală din
pandemie:
“I was happy and I did not know...”
3. Consolidare/Evaluare
Putem folosi https://www.liveworksheets.com/cs30699tj,
o fișă care oferă feedback imediat și se axează atît pe
vocabular cît și pe însușirea adjectivelor specifice stărilor
și sentimentelor umane.
24
pun în evidenţă achiziţiile lingvistice, îşi planifică învăţarea
şi îşi monitorizează progresul. Proiectul este o altă activitate
complexă de învăţare, folosită şi ca instrument de evaluare atât
formativă, cât şi sumativă. Proiectul pune elevii în situaţia de
a comunica, de a lua decizii, de a lucra şi învăţa în cooperare,
de a realiza activităţi, în mod independent. Elevii pot fi notaţi
pentru modul de lucru, pentru modul de prezentare, pentru
competenţele de comunicare şi pentru produsul realizat.
Evaluarea mai poate fi de două tipuri:
a) evaluarea performanţei - îi cere elevului să producă un
eşantion de text oral sau scris;
b) evaluarea cunoştinţelor - se solicită elevului să răspundă la
întrebări de diferite tipuri pentru a dovedi nivelul de cunoaştere
a limbii şi în ce mod o poate utiliza.
Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe
şi pe nevoile elevilor, programa şcolară pentru limba modernă
recomandă, deci, utilizarea, alături de formele şi instrumentele
clasice de evaluare şi a unor forme şi instrumente complementare,
corelarea competenţelor cu conţinuturile tematice, lingvistice
şi funcţionale şi corelarea directă a rezultatelor evaluării cu
competenţele specifice vizate de programa şcolară.
Concluzionând, evaluarea permite atât profesorului, cât şi
elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi
a cunoştinţelor.
prof. Ramona Ruginescu
Învățarea digitală a ajuns să joace un rol crucial în educație.
Cum? Prin faptul că îi face pe elevi/studenți să devină mai
interesați să învețe și să-și extindă orizonturile.
Metodele interactive, specifice educatiei digitale: creează
deprinderi, facilitează învăţarea în ritm propriu, stimulează
cooperarea, nu competiţia, sunt atractive, pot fi abordate
din punct de vedere al diferitelor stiluri de învăţare.
ANIMUS NR. 21

CREAȚII LITERARE
TIMP Andrei Răduță
clasa a X a D

Timpul trece secunde

Și noi îmbătrânim,
Fiecare secundă plecată ne șoptește,
Dar noi nu auzim.
Continuăm să trăim,
Continuăm să dormim
și fiecare somn în parte
ne-aduce mai aproape de moarte.
Căci viața-i măsurată în minute, în
și timpul se scurge
și cu el se trec și vieți
din ce în ce mai multe dimineți
timpul e nepăsător,
n-are pic de sentiment
el nu știe de prezent,
un gol din ce în ce mai persistent....

(de)spre liniște Silvica Poenaru

clasa a XI-a F
sonor
donor sonor
color în inima-mi ceață
căci donor
viața se prelinge pe malul pleoapei în gându-mi ață
amorezată color
spumegândă în păru-mi dimineață
sub mina salcâmului căci
în care mierea devine mai, viața se prelinge pe malul-
iar maiul albină mi fortăreață.
eliberată într-o galerie lacustră
cu plaiu-i vuiet în contur,
amurg ștergând un centru sur,
muritor îndreptându-se spre un nour,
liniștea auzindu-se prematur

Între vis și paradis Silvica Poenaru, clasa a XI-a F

Pustietatea îi strălucea drept epopee într-un
crepuscul al minții sale. Îi stăpânea întregul conștient
și inconștient, ce nu găsea sfârșit, ci o simplă repetare
a iernii, a primăverii, a timpului pierdut și recucerit în
fața existenței sale. O lega de firul abisului, așteptând o
mulțumire din partea păcii, dar nu reușea decât să îi readucă
morbiditatea gândului și a reveriei, dulce ca la debutul acesteia.
Oprimarea veridicității și înlocuirea cu miticul îi încadra purul scop
într-un necunoscut, iar ea era însetată de neant, la fel cum frunzele
erau ghidate de vreme.
Concertul muzelor râului îi sfidau simțurile oprite în încercarea
de scăpare, răspândindu-se în întregul său nucleu de funcționare,
astfel încât devenea o stană de piatră în adâncul apei. Prindea
rădăcini împovărate de ierburi otrăvitoare pentru piele, cât
și pentru interiorul deja mânuit de renegare și indiferență
asupra realității. Plutirea într-un con invizibil de magie o
menținea vie, puterea de decizie, pentru prima dată în
anii săi, aparținându-i. Legătura sacră dintre viață, vis și
moarte îi surâdea. Îi oferea strângerea amintirilor într-
un castel și coborârea din turnul înalt al acestuia într-
un interval relativ scurt, concentrat asupra controlului
vocii interioare. De fapt îi plăcea. Fără injurii, fără
puncte care să o împiedice și să o amăgească, fără
mișcări voluntare sau involuntare, ci un simplu
nimic din totalitatea unui nimic.
 26

Eu şi prietenii mei jucăm toţi

marea plictiseală neplictisitoare a statului pe telefon.
Descoperim fragmente de lume,
cu feţele ei întortocheate,
de la sublim la abject.
Aflăm tot mai multe şi tot mai diverse
Despre orice ne interesează,
şi despre ce nu ne interesează.
Suntem în contact direct cu toate colţurile lumii,
Deconectându-ne tot mai mult de noi înşine,
Fără să mai auzim
Alarma tot mai stinsă a sufletului nostru.
Închei! Mi s-a descărcat telefonul!

Fotografie
David Ana-Maria Gabriela
clasa a IX-a B
ANIMUS NR. 21

LIBRI ET SCRIPTORES prof. Mariana Tărăcilă

Activitate de creație și de interpretare (la biblioteca CNMV Slobozia, 6 octombrie 2021)

Gazdele: prof. Mariana Tărăcilă, Invitați: prof. Sorina Vasluianu, Liceul

bibliotecar Neagu Cristina și elevi de la Pedagogic ”Matei Basarab”, Slobozia și elevi
clasele a VII-a, a IX-a F, a XI-a F de la același liceu

Activitatea a avut ca punct de plecare cuvintele celebre ale lui Camil
Petrescu despre creație, amintite de elevul Papacu Ianis (clasa a XI-a
F): ”Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate
ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viața lui și
a celor pe care i-a cunoscut [...] Fără ortografie, fără compoziţie, fără stil
şi chiar fără caligrafie.” (”Patul lui Procust”).
Prof. Mariana Tărăcilă explică conceptul estetic ANTICALOFILIE și le
cere elevilor să apeleze la el, să răspundă unor întrebări, cu sinceritate,
cu măiestrie, să folosească fișele de lucru:
PARVULI (cei mici): Ce gen literar vă place mai mult?
MAIORES (cei mai mari): Cum definiți scriitorul/artistul și ce atuuri
are acesta?
Fișele de lucru și desenele create în cadrul acestei activități vor fi
expuse de bibliotecar Neagu Cristina. S-au remarcat micii desenatori
Călin Tudor, Ciochinaru Andreea, Florescu M, clasa a VII-a.
Iată câteva dintre răspunsurile elevilor:
SECȚIUNEA I - JURNALUL
• ”Jurnalul îți poate exprima mai ușor gândurile, pentru că
vorbește de viața ta.” (Duță Marina, clasa a IX-a F)
• ”În jurnal par mai liberă să-mi exprim gândurile, să-mi exprim
creativitatea,
s-o imprim pe hârtie și să găsesc o lume nouă dincolo de cuvinte.”
(Matei Irina, clasa a IX-a F)
• ”Artistul este un om special pentru că inventează un univers
(TOPOS) după propria sa imaginație chiar bizară uneori. ”
(Dobre Andrei, clasa a VII-a, Liceul Pedagogic ”Matei Basarab”)
• ”Povestitorul jonglează cu emoțiile și cuvintele sale, punându-
le pe hârtie. Fără acest act al scrierii lumea ar fi vidă, fără
valoare.” (Petcu Cristina, clasa a IX-a F)
• ”Scriitorul este un artist care nu proiectează cu cărbunele
pe hârtie, ci cu meșteșugite cuvinte. El poate emoționa cu
scrierile sale, poate să se bucure, să plângă, să educe cititorul.”
(Neagu Marta, clasa a VII-a)
SECVENȚA FINALĂ
Profesorii le cer elevilor:
- Să enumere calități ale Artistului la care au făcut referire: imaginație,
putere de cunoaștere, cultură, talent, cuvânt metaforic.
- Să descopere expresii românești, versuri, sintagme care definesc
Arta: ”slova de foc”; ”Pasul trece, eu rămân”; ”flori de mucigai”;
”necuvintele”.
- Să precizeze sintagme latinești : ”EXEGI (monumentum); ” Carmina
morte carent”: ”stylus” ; ”ingenium”;”vocabula”.
În concluzie, eleva Sava Ana-Maria (clasa a XI-a F) consideră că orice
artist trebuie să fie inspirat, inteligent, creativ, comunicativ și să pună
suflet în ceea ce face, iar eleva Duță Marina (clasa a IX-a F) afirmă că
Poezia este o ”floare care arde în inima unui scriitor.”

SECȚIUNEA a II-a – POEZIA POETA

• ”Poezia, formată din versuri, oferă lectorului o impresie ARTIFEX
mai bună, bucurând urechea umană cu sunetele rostite”
(Mihalea Bianca, clasa a IX-a F)
• ”Pentru Poezie trebuie un dar de la Dumnezeu pentru a te
coborî în inima Omului. Nu oricine poate să scrie dacă nu are
acest HAR.” (Iftinca Șerban, clasa a IX-a F) „Cuvinte potrivite”,
”Flori de mucigai”
”Exegi monumentum”
SECȚIUNEA a III-a – DESPRE SCRIITOR - Tudor Arghezi
Horatius
• ”Scriitorul este un sculptor al cuvintelor, cărora le oferă un ”Necuvintele”
”Non omnis moriar”
scop și un sens în așa fel, încât să oglindească trăirile sale - Nichita Stănescu
VOCABULA CLARA
cele mai adânci. El reușește să transforme o simplă idee într-o ”Odă (în metru antic)”
COPIA VERBORUM
capodoperă literară.” (Mihăilă Ana, clasa a XI-a F) - Mihai Eminescu
• ”Scriitorul este persoana care privește dincolo de monotonia
vieții, aspectele ei crude ori sublime.” (Ghiță Ana, clasa a XI-a F)
• ”Scriitorul este persoana care reușește să creeze propria
lume (MUNDUS CLARUS) pe propria lume, alegându-și
personalitățile pe care vrea să le adauge în textul lui.”
(Bucșe Alexandra, clasa a IX-a F )
• ”Scriitorul nu este o simplă persoană, este un DEMIURG
care reușește să redea, prin simple propoziții, trăiri,
sentimente, locuri și oameni. El construiește lumi întregi,
prin care cititorii pot călători și descoperi experiențe noi.”
(Căldăraru Mara, clasa a XI-a F )
• ”Artistul trebuie să fie inspirat, să scrie corect, să aibă o
gândire ageră și creativă.” (Șincan Valentina, clasa a XI-a F )
• ”Scriitorul este Omul (Homo Eruditus) care exprimă în scris
emoțiile, gândurile, trăirile, toate, toate, transpuse de mâna lui
MAGICĂ.” (Ștefan Cristina, clasa a XI-a F )
• ”Scriitorul este un Constructor de cuvinte, el reprezintă rezultatul
unei experiențe, făcând dintr-un subiect banal un strălucit
roman (ILUSTRIS NARRATIO)” (Badea Andreea, clasa a XI-a F )
• ”A fi scriitor nu este o meserie, ci un stil de viață
(MODUS VIVENDI), care se materializează într-o carte.”
(Bărbuță Alina, clasa a XI-a F )

PLANTELE, O SURSĂ DE
TERAPIE
În totalitatea ei, vegetația – fitosfera - este o adevărată uzină vie a
planetei noastre. Fără această activitate nu ar exista nici animalele
și nici oamenii.
Cele trei funcții ale organismelor vegetale: fotosinteza, respirația și
transpirația reglează toate procesele de pe suprafața globului. Putem
spune că pe planeta noastră viața depinde de învelișul vegetal.
Din pământ, apă și aer, folosind energia solară, plantele procură sute
de substanțe fără de care civilizația umană, așa cum o cunoaștem
astăzi, nu ar fi existat.
Dulciuri, grăsimi, uleiuri, felurite soiuri de faină, fibre din care fabricăm
îmbrăcămintea, hârtia, combustibilii, mirodeniile, parfumurile,
medicamentele se nasc în uimitorul laborator al frunzei.
Se cunoaște procesul de fotosinteză prin care plantele rețin din
atmosferă dioxidul de carbon și eliberează oxigenul. Omul, prin
respirație consumă oxigen din atmosferă și eliberează dioxidul de
carbon. Iată cea mai semnificativă relație de interdependență între
plantă și om.
Din cele mai îndepărtate vremuri omul a observat că printre plantele
care erau considerate o sursă de hrană, existau și unele plante
care, aplicate pe răni alinau durerile și grăbeau cicatrizarea. Altele,
preparate și consumate corespunzător, aveau proprietăți uimitoare
de a vindeca unele boli. Observând valoarea terapeutică a plantelor,
oamenii au început chiar să le cultive.
Descoperirile științifice din Asia antică au pus în evidență preocupările
asirienilor și babilonienilor de a utiliza plantele și produsele vegetale
și animale în scopuri terapeutice. Astfel a fost descoperită cea mai
veche bibliotecă din lume formată din 22000 de tăblițe din lut cu
scriere cuneiformă conținând alături de alte prelucrări ale textelor
babiloniene, un dicționar cu denumiri ale plantelor medicinale
indicând simptomele, bolile si modul de folosire.
Contribuții majore la dezvoltarea farmacologiei vegetale au avut și
indienii, chinezii și japonezii. Prima ”carte” despre plante și rolul lor
terapeutic datează din anul 2600 î. e. n și a fost scrisă în China.
Chimistul Scheele, la începutul secolului al XIX- lea
demonstrează că, valoarea terapeutică a unor plante, nu se
datorează unor forțe divine sau formei, culorii, gustului, ori
mirosului lor, ci unor compuși chimici elaborați de celulele
vegetale în procese specifice și foarte precise. Acești
compuși acționează și asupra organismului
uman și sunt cunoscuți sub denumirea de
”principii active vegetale”.
Fitochimiștii care studiază compoziția
chimică a plantelor- au constatat că
valoarea terapeutică a plantelor medicinale
are la bază relația existentă între structura
chimică a plantelor și acțiunea de vindecare
exercitată asupra organismului.
Complexitatea compoziției chimice a plantelor,
28
prof. Niță Elena
de la 2-3 compuși până la 30-40, identificați în plante, explică
eficacitatea terapeutică a plantelor medicinale și chiar a unei singure
plante în mai multe afecțiuni diferite.
Modalități de folosire a plantelor medicinale. Medicamentele realizate din
produse vegetale, asemănător celor obținute pe baza substanțelor
chimice pure, de sinteză și naturale, sunt utilizate fie pentru uz intern,
administrate în general , pe cale bucală, fie pentru uz extern, aplicate
pe părțile externe ale corpului uman.
Cele mai utilizate forme medicamentoase din plante medicinale, sunt
sub formă de extracte a principiilor active din materia primă vegetală.
Extracția principiilor active se poate face cu ajutorul apei, alcoolului,
vinului, oțetului sau a uleiurilor vegetale. Extractele pot fi clasificate în
funcție de metoda utilizată astfel:
• soluții extractive apoase pentru uz intern - infuzia, decoctul,
maceratul, siropul.
• soluții extractive apoase pentru uz extern - inhalația, gargara,
băile de plante.
• alte forme de utilizare - oțet aromatic, uleiurile medicinale,
tincturile, uleiurile eterice, condimentele.
Terapia cu plante se adresează bolnavului și nu bolii. Unele plante
acționează în plan energetic, eliminând boala înainte de apariția ei în
planul fizic. Ca exemplu sunătoarea, care ne ajută la vindecare prin
alungarea deznădejdii, a depresiei. În bolile cronice, terapia cu plante
ajută la prelungirea vieții și de multe ori nu se mai poate renunța la
ajutorul plantelor, ca de exemplu în bolile cardiovasculare. Terapia
cu plante întărește imunitatea naturală a organismului, plantele au
proprietăți antioxidante și reprezintă o sursă inepuizabilă de materie
primă. Este accesibil majorității oamenilor. Plantele răspund celor
cinci componente ale conceptului de sănătate: spirituală, energetică,
fizică, mentală și socială. Terapia cu plante are o mulțime de beneficii,
însă nu trebuie să înlocuiască tratamentele convenționale. De
asemenea, nu se face fără sfatul unui specialist. Există plante care, în
doză prea mare, pot aduce mai multe neplăceri, unele ducând chiar la
deces, în doze peste anumite limite.
Plantele condimentare și aromatice sunt plante care interesează
numai sub aspectul îmbunătățirii în arta culinară sau în industria
conservelor, la condimentarea mâncărurilor sau a
diferitelor conserve de legume și carne. De la aceste
plante se folosesc frunzele, fructele, semințele
sau toată planta. Exemplu: busuiocul, ardeiul iute,
cimbru, chimen, cuișoare, dafin, leuștean, pătrunjel,
tarhon, etc. Este important să nu folosim frecvent
alimente ce conțin arome, condimente și coloranți
sintetici, precum și alți aditivi alimentari deoarece
diminuează activitatea și eficacitatea sistemului imunitar.
Bibliografie:
Nastasia Tomescu, Nicoleta Drăgan,
Emilia Meiroșu - „Om - Sănătate-Protecția
Consumatorului”, Editura LVS Crepuscul, 2002
Silvia Jerghiuță Anișoara Covrig, Janeta Țivlea,
Daniela Ilucă – „Chimia și viața”, Editura
Document , 1997
ANIMUS NR. 21
CREAȚII LITERARE
ÎNCEPUTURI Casiana Tănase, clasa a IX a E
S tropi uriași de ploaie lăcrimau pe fereastra întunecată a camerei
mele. O altă zi ploioasă a lunii noiembrie. Vântul bătea nemilos,
făcând crengile copacilor să geamă și să trosnească. Norii
plumburii atârnau posomorâți de acoperișul lumii, ca niște perdele
afumate ce ascundeau Universului tristețea de pe Pământ.
Eu stăteam la geam și priveam impasibilă spectacolul trist al naturii.
Mă săturasem de tot și de toate și acum voiam doar să meditez asupra
lucrurilor întâmplate în ultima săptămână. Familia mea tocmai se
mutase într-un oraș nou, iar eu urma să merg la o școală nouă. Nu
cunoșteam pe nimeni și asta îmi dădea fiori. Dacă nu mă voi integra?
Această întrebare îmi dădea târcoale de ceva timp, împiedicându-
mă să mă bucur de ultimele zile de vacanță. Îmi era dor de vechea
mea cameră, de prieteni și de școală. Știam că nu puteam rămâne la
nesfârșit acolo, deoarece mama nu reușise să își găsească o slujbă,
însă dorul nu-mi dădea pace. Acolo crescusem, învățasem să merg
și să vorbesc și nu puteam părăsi acele locuri dragi fără nicio urmă
de melancolie. Fiecare cameră purta amprentele evoluției mele. Pe
peretele din camera mea aveam expuse desenele făcute până atunci.
Toate erau prețioase pentru mine, având o valoare sentimentală uriașă.
Cu toate că le luasem cu mine atunci când ne mutasem, în noua
cameră păreau ciudate și șterse, atârnând stinghere pe pereții albi
ai camerei. Aparțineau altui tărâm, cel al copilăriei și își pierduseră
magia odată cu plecarea noastră. Oricât aș fi încercat, nimic nu mai
putea fi la fel. Trebuia să fac față tuturor schimbărilor apărute și să mă
adaptez la noua viață. Cu alte cuvinte, trebuia să mă maturizez, să îmi
înving teama de necunoscut și să pășesc în noul univers ce tocmai își
deschidea porțile, invitându-mă să-i trec pragul.
Toto, pisoiul meu mi-a sărit în brațe, întrerupându-mi firul gândurilor.
Venea la mine de fiecare dată când simțea că sunt tristă, lipindu-și
botul mic și rozaliu de gâtul meu și încercând să mă facă să uit de
problemele și grijile ce nu mai conteneau. L-am îmbrățișat cu drag și
m-am dus în bucătărie pentru a lua cina, ținându-l încă strâns în brațe.
După masă m-am dus direct în pat. Eram obosită și voiam să mă
odihnesc înaintea zilei de mâine, când urma să încep școala. Toto s-a
cuibărit la picioarele mele, adormind mulțumit. L-am mângâiat puțin
pe spate, apoi m-am întins la loc. Lumina lunii, palidă și lăptoasă, intra
pe fereastra de lângă patul meu. Ploaia încetase în cele din urmă, iar
acum mii de scântei cosmice înconjurau discul de argint al astrului
nocturn. Mi-am adus aminte de serile petrecute în tabără, în jurul
focului. Nu mersesem prea des în tabără cu clasa, însă de fiecare
dată ne întorsesem cu amintiri frumoase. Speram că îmi voi face
prieteni și acum, însă era greu să crezi asta când totul îți era străin.
Mă simțeam dezrădăcinată de locurile și de oamenii dragi, plutind la
voia întâmplării ca un puf de păpădie rătăcit pe aripile vântului.
Am închis ochii, sperând că voi putea adormi, însă un roi de gânduri
mi-a invadat mintea. M-am ridicat ușor din pat, având grijă să nu-l
trezesc pe Toto și mi-am luat o carte de pe raftul din colț. Nimerisem
,,Exuvii” de Simona Popescu. Era una dintre cărțile mele preferate.
Am aprins lampa de pe dulăpiorul de lângă pat și m-am cufundat în
lectură. Iubeam această carte, deoarece mă regăseam în paginile ei.
Era ca și cum naratoarea mi-ar fi descris propria viață. Și mie îmi era
dor de copilărie. De multe ori mă surprindeam privind cu nostalgie
la ursulețul de pluș cu care dormeam în fiecare noapte, acum uitat
pe etajera prăfuită de deasupra patului. Fusese un dar de la bunica,
primit de ziua mea. Când eram mică, nu mă despărțeam niciodată de
el, iubindu-l nespus de mult. Acum, majoritatea timpului liber mi-o
petreceam citind. Mă izolam de haosul de afară în paginile cărților.
Se întâmpla des să pierd noțiunea timpului, iar mama să fie nevoită
să vină după mine pentru a mă chema la masă. Când citeam, mă
simțeam cu adevărat liberă. Mi-am amintit de un citat al lui Andrei
Pleșu, găsit acum mult timp pe un semn de carte și care îmi rămăsese
profund întipărit în minte: ,,Cărțile sunt felul oamenilor de a avea aripi
ca îngerii.” Exact așa mă simțeam eu când citeam. Eram liberă să-mi
deschid larg aripile și să îmi iau zborul spre tărâmuri necunoscute,
fără a fi constrânsă de grijile de zi cu zi.
Am închis cartea, simțindu-mă mult mai liniștită și am stins veioza.
Toto mi se cuibărise între timp în brațe și acum dormea mulțumit cu
capul pe pieptul meu. Zbuciumarea sufletească de până atunci se
risipise ca prin magie. Am adormit cu un zâmbet suav întipărit pe chip
și cu încrederea că totul va fi bine, iar acest început îmi va deschide o
mulțime de oportunități și îmi va aduce noi prieteni.

Când ușile se transformă
în ferestre Elena Eftimie, clasa a XII-a A
Î n străfundul camerei obscure din interiorul hotelului deja părăsit de
jumătate de veac nu existau decât fâșiile unei tencuieli niciodată
terminate, flăcările celor ce se înfuriau când spuneau glume prea
puțin hilare, și câteva monitoare de calculator. A, și întregul alfabet
latin sculptat în piatră de către cine știe ce oropsit de artist
. blasfemie arhitecturală!
Ușile nu existau, cel puțin asta se credea. Și chiar dacă ar fi existat, cu
siguranță erau închise cu lacăte ale căror chei din metal erau de mult
topite. Și dacă acele chei erau în broască, asta nu ajuta cu nimic, căci
era întuneric. Ar trebui să menționez că el vedea o ușă al cărei ivăr nu
era blocat, care se afla construită în tavan, la 10 metri înălțime, o șansă
ratată de supraviețuire.
-Drusilaaaaaaa… Drusilaaa… DRU-SI-LA!
Era strigătul neajutoratului Cairo, renegatul propriului cerc de prieteni,
șarlatanul incestuous care cutezase să se opună propriilor principii
morale în favoarea orgoliului. Adevărul este că era condamnat să
sfârșească în camera anterior menționată, adică în marea propriilor
gânduri, în abisul cognitiv pe care îl moștenise la moartea tatălui sau.
Inapt să găsească un folos obiectelor pe care acea cameră le poseda,
30
îi rămăsese doar să se lamenteze defuncților pe care nu reușise
să-i aprecieze în timpul în care îi erau contemporani. Monitoarele
calculatoarelor îi păreau oglinzi prost fabricate, alfabetul latin,
hieroglife inestetice, iar fereastra din perete, ei bine, aceea îl enerva
cumplit, nici măcar nu putea descrie inutilitatea ei, o pură prostie, o
Unduindu-și gâtul către “ieșirea imposibilă”, descoperise motivul
dezolării ce îl cuprinsese. Era viu, verde și proporționat în două sfere
perfecte: abjecții ochi ai unei pisici negre (sau maro), lipsită de scrupule
purtătoare de ghinion. Nu erau cele trei hangere cele care îl nimiciseră
pe Cairo, nici trauma și nici orgoliul, nici măcar lipsa de cunoaștere
sau iluziile superiorității pe care propriul anturaj i le insuflase. Totul se
rezuma la ghinion, sau optim spus, la lipsa norocului.
Cairo s-a trezit prea târziu pentru a realiza că nu o ușă era construită
în tavan, ci o fereastră în perete. Problema era că cel care este lipit de
un perete, își uita, înainte de noțiunea timpului, coordonatele. Astfel,
Cairo primise pedeapsa solemnă: își pierdu coerența privind o ușa
deschisă la care ar fi avut acces dacă nu s-ar fi sprijinit de perete în
căutarea unei soluții, și dacă tencuiala nu i-ar fi pătruns printre brațe.
31
FORMATION NATIONALE
CREFECO POUR LES
PROFESSEURS DE FLE prof. Iordache Petruța
C REFECO représent e un C entre R ég i o nal Franc o ph o n e
p our l’E uro pe Centra le et O ri entale. S es m i s s io n s s o n t :
con tr ibuer à l ’amél io rati o n d e l’ ens ei g nem ent d e la l a n g u e
fr a n çaise et de l ’ensei g nem ent en f rançai s d es m a t i è r e s
n on l inguistiques, am élio rer les co m p étenc e s d e s
p r ofesseurs de français et c o ntri b uer au ray o nnem e n t d e l a
Fr a n co pho nie et aux éc hang es f ranc o p ho nes , no ta m me n t
d a n s le cadre du pro c es s us d ’ élarg i s s em ent d e l’ Un i o n
Eu r op éenne.
C REFECO, OI F et l e Mi ni s tère d e l’ Éd u cati o n de
Rou manie o nt o rgan i s é le s tag e ” L a d i f f érenci a t i o n
p é d a go gique : pro po s iti o ns p o ur g érer l’ hétéro g én é i t é
d es classes” qui s ‘es t d éro ulé d u 1 1 au 1 4 o cto b re 2 0 2 1 ,
d ista n ce via l a pl atef o rm e ZO O M.
L’ ob j ect if principal d e cette f o rm atio n a ét é
a méliorer l es co mp étences d es p ro f es s eurs
d e FLE , en l eur perm ettant d e d if f érenc ier
cer ta ines prat iques d ans leurs c o urs d e
fr a n çais.
Les p articipants à c ette f o rm ati o n o nt été 36
p r ofesseurs de FLE , re p rés entants d e q uelq ues
d ép a r tements de l a Ro um ani e. L es f o rm ateurs
d u stage o nt ét é: Pierre Yv es R o ux - Franc e
Ed u ca tio n I nt ernatio nal ș i C o ns tantin G io s u
- p r ofesseur de F LE au C o llèg e Natio nal ” A.T .
La ur ia n” de Bo to șani.
Le p r ogramme a integ ré d es trav aux d e
gr ou p es et des at el i ers p o ur la m is e en
p r a tiq ue par l es part ici p ants d es p ri nci p es
exp osés.
Les act ivités du I- er j o ur
on t co ncerné: l’ o uv erture
de la fo rmat io n, l’ auto -
p ositionnement des p arti c ip ants , la
j ustif ic at io n de l a thém atiq ue, la d éf i ni tio n
d e la différenciatio n, la d i f f érenci atio n
d ur a n t l a phase d e rem éd iati o n, la
p é d a go gie de l ’erreur et la ty p o lo g i e d e l’
er r eur et d’ aut res fa cteurs d e d i f f érenci atio n. O n a f a i t
a tten tio n aux ex pl ica ti o ns p ar rap p o rt à la d i f f éren c i a t i o n
q u i co nsist e à o ffrir d es acti v i tés d ’ ens eig nem e n t e t d ’
év a lu at io n de rechang e, s ti m uler ad éq uatem ent les é l è ve s
et f a ire appel à diffé rents reg ro up em ents p o ur ré po n d r e
a ux b eso ins des él ève s .
Le p r o gramme du I I- èm e j o ur a c o m p ris le c o mpt e
r en d u du premier jo ur et p ui s d es inf o rm ati o n s à l ’
éga r d des int el l igen ces m ulti p les , une autre typo l o g i e
d es a pprenants, l es d if f érents ty p es d e d if f éren c i a t i o n ,
gestion de l a cl as s e, ex em p les d e d if f éren c i a t i o n
p é d a go gique et des g ro up es d e niv eaux et g ro u pe s d e
b esoins. On a présenté les ty p es d ’ i ntelli g ence: s pa t i a l e /
vi s u e l l e , i n t e r pe r s o n n e l l e , i n t r a pe r s o n n e l l e, log ico-
m a t h é m a t i qu e , n a t u r a l i s t e , l i n g u i s t i qu e , musica le e t
l e s c a r a c t é r i s t i qu e s d e s é l é ve s po s s è d a n t c e s types d’
intelligence, en retenant qu ’i l e s t i mpo r t a nt d ‘ a ider
l e s é l è ve s à d é c o u vr i r l e u r s t ype s d ’ i n t e l l i g en ce. O n a
c o n t i n u é a ve c 2 a t e l i e r s c o n c e r n a n t l a pé d a gog ie de l’
e r r e u r ; o n a f a i t u n c l a s s e me n t d e s e r r e u rs et on a
d o n n é d e s e xe m pl e s po u r c h a c u n d e c e s types d’
erreurs.
L e I I I - è m e jo u r a c o m me n cé a v ec le
c o mpt e r e n d u d u d e u xième jour
( o n a s o u l i g n é qu e d i f f é ren cier n e
à s i g n i f i e pa s i n d i vi d u a l i s er et on a
r a ppe l l é l e s 5 t ype s d ‘ e rreurs). O n
a pr o po s é l ’a t e l i e r : ” I d en tifiez les
e r r e u r s l e s pl u s i mpo r ta n tes des
d o c u m e n t s s u i va n t s e t essa yez de
l e s r e m é d i e r ” . L e pr o g r a mme de ce
jo u r a s u vi a ve c l ’ e xpl ica tion des
t ype s d e pé d a g o g i e d i fféren ciée:
s u c c e s i ve e t s i m u l t a n é e e n reten a n t
qu ’o n n e c h a n g e r i e n à la g estion
d e c l a s s e qu a n t à l a d i f f éren cia tion
s u c c e s i ve e t qu ‘o n vi s e d e s objectifs
d i f f é r e n t s qu a n t à l a d i f f é ren cia tion
simultanée.
A u f i n a l d u s t a g e , o n a év a lué ”à
c h a u d ” l a f o r m a t i o n , tous les
pa r t i c i pa n t s o n t d i t qu ’i ls a v a ien t
r é u s s i à s e d o t e r d e l a r é flex ion , d’
o u t i l s e t d e s c o m pé t e n c es qui leur
pe r me t t r o n t d e d i f f é r e n c i er, pa s d’
i n d i vi d u a l i s e r . L a d i f f é ren cia tion
pé d a g o g i qu e n é c e s s i t e c o n n a ître les
b e s o i n s d e s é l è ve s e t l a s timula tion
d e s é l è ve s . E n m ê me te m ps, il est
i n t e r d i t d ’ i s o l e r d e s é l è ve s en cla sse,
d e f a i r e d e s c h o s e s différen tes
po u r c h a qu e é l è ve , d e con stituer
t o u jo u r s l e s mê me s g r o upes et de
pr o po s e r d e s h e u r e s d ’ a ppr e n t i s s a g e s u ppl é men ta ires.
” To u t g r o u pe e s t h é t é r o g è n e ” e t l a c e n t r a t i o n péda gogique
s u r l ’ a ppr e n a n t pa s s e pa r l a d i f f é r e n c i a t i o n .
” C ’e s t e n d i f f é r e n c i a n t s a pé d a g o g i e qu ’on pourra
pé d a g o g i s e r l e s d i f f é r e n c e s . ” E r i c M e n r a t h e t P ierre-Yv es
R o u x.
P o u r c o n c l u r e , c e t t e f o r ma t i o n a é t é t r è s i n téressa n te
e t r é u s s i e po u r mo i , pa r s a t h é ma t i qu e , pa r la qua lité
pr o f e s s i o n n e l l e d e s f o r ma t e u r s , pa r l e c o n t e n u dida ctique
pr é s e n t é , pa r l ’ échange d ’ e xpé r i e n c e , g râ ce à la
r e n c o n tr e a ve c qu e l qu e s c o l l è g u e s d e F L E d e R ouma n ie et
pa r l a d é c o u ve r t e d u pl a i s i r d e c o m mu n i qu e r e n fra n ça is
d a n s u n e a m b i a n c e pl a i s a n t e .
 ANIMUS NR. 21

Calendrul activităților Cercului de lectură ”ANIMUS”

anul școlar 2021-2022

Nr. Denumirea activității/ Data Responsabili Cine participă

crt. analiza operei literare
1. Stabilirea tematicii, a 1.10.2021 Profesorii Membri (din clasele a IX-a A, a
bibliografiei pentru cerc coordonatori IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a X-a E, a
XI-a A, a XI-a B, a XII-a A, a XII-a B
2. ‘’Am scris noaptea în 4.11.2021 Martin Irina, Membri (din clasele a IX-a A, a
jurnal’’ de clasa a IX-a A IX-a B,
Veera Hiranandani a IX-a E, a X-a A, a X-a E, a XI-a A,
a XI-a B, a XII-a A, a XII-a B)
3. “Vă scriu din Teheran” 9.12.2021 Elena Membri (din clasele a IX-a A, a
de Delphine Minoui Eftimie, clasa IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a X-a E, a
a XII-a A XI-a A, a XI-a B, a XII-a A, a XII-a B)

4. Concurs Național de 15.01.2022 Profesorii Membri (din clasele a IX-a A, a

Creație literară/Eseuri coordonatori IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a X-a E, a
„Mihai Eminescu”, XI-a A, a XI-a B, a XII-a A, a XII-a B)
ediția a XIII-a, - proiect
realizat în parteneriat cu
I.S.J.Ialomiţa, Biblioteca
Județeană„ Ștefan
Bănulescu”, C.C.D.
Ialomiţa
5. “Mincinoșii” de 24.02.2022 Enescu Membri (din clasele a IX-a A, a
E. Lockhart Maria, clasa IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a X-a E, a
a IX-a A XI-a A, a XI-a B, a XII-a A, a XII-a B)
6. “Noi” de Evgheni 24.03.2022 Andrei Membri (din clasele a IX-a A, a
Zamiatin Lăutărescu, IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a X-a E, a
clasa a IX-a E XI-a A, a XI-a B, a XII-a A, a XII-a B)
7. “Un an la Oxford” de 21.04.2022 Copăceanu Membri (din clasele a IX-a A, a
Julia Whelan. Daria, IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a X-a E, a
clasa a IX-a A XI-a A, a XI-a B, a XII-a A, a XII-a B)
8. ISTANBUL ISTANBUL de 19.05.2022 Stoica Membri (din clasele a IX-a A, a
Burhan Sonmez Cristina, IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a X-a E, a
clasa a X-a E XI-a A, a XI-a B, a XII-a A, a XII-a B)

Profesori coordonatori,
Stan Loredana
Roman Alina
Tender Cristina
ISSN: 2247-3262