TEEN SPIRIT

REVISTA ELEVILOR DE GIMNAZIU DIN ȘCOALA 49

Noi începuturi
Olimpiada de lingvistică Books & Films

The Winner Takes It All Fotografie: Corfu

Crâmpeie de învățătură

eTwinning Project: My Comic, My Challenge

ANUL ȘCOLAR 2016-2017
SEMESTRUL I Nr. 4 / septembrie - ianuarie
 TEEN SPIRIT
C 06 08

U
Coordonator revistă: 02
Prof. dr. Angela Vass

Colaboratori:
P
Prof. Iulia Andreea Coste R
I
Pr. dr. Laurențiu Lazăr
Prof. Iuliana Pavel

N
S
Comitetul de redacție:
22
Prof. Angela Vass
Ștefania Găvănescu 8B
Andreea Crăciun 7B
Anais Ionescu 7B
Ana Cocoveanu 7B
Marius Apșan 6C
Tudor Grigore 6C
Teodor Niță 6C
Victor Dumitrescu 6C

Corespondent
Crina Maria Țocu 6A

Coperta 1:
Ștefania Găvănescu, olimpică națională

Coperta 4:
Rasquin Isabella „Înapoi la școală”

Comitetul de redacție mulțumește tuturor elevilor

școlii care au contribuit cu articole și ilustrații în
revista TEEN SPIRIT.
10 28 30

Revista poate fi citită:

http://www.scoala49.ro/

Teen Spirit = ISSN 2457—3833

ISSN-L 2457—3833
12 16
05 Editorial

06 Noi începuturi. Olimpida de lingvistică

Prof. Iulia Andreea Coste

08 The Winner Takes It All

Ștefania Găvănescu 8B

11 Poezii
Rareș Fartușnic 6C

12 Crâmpeie de învățătură
Pr. Dr. Laurențiu Lazăr

16 Fotografie: Corfu
Ana Cocoveanu 7B

21 Poem dadaist
Bianca Ivașcu 6A

22 Corul Școlii 49: Voci de înger

24 Interviu: Un dascăl cu har și dar

Prof. Iuliana Pavel

24 27 Moș Crăciun
Isabella Rasquin 5C

28 Books: Reviews
Marius Apșan 6C
Tudor Grigore 6C

30 Films: Motion and Emotion

Teodor Niță 6C
Marius Apșan 6C
Victor Dumitrescu 6C
Miruna Popa 6B

32 Point de vue:
Donald Trump vs. Hilary Clinton
Crina Țocu 6A

33 eTwinning Project:
My Comic, My Challenge
33 Amalia Popa 5C
Ilinca Cone 5C
Anastasia Ularu 5C
Patricia Potcoavă 5C
Bianca Enache 5C
Alexandru Zob 5C
Mara Petrache 5C

TEEN SPIRIT 3
TEEN SPIRIT 4
Teen Spirit nu este o revistă oarecare. Este revista
voastră. Este scrisă de voi și destinată vouă.
Deși tânără, Teen Spirit s-a remarcat la concursul
revistelor școlare din municipiul București la care a
participat pentru prima dată anul trecut, obținând
premiul I.
Teen Spirit este rodul gândurilor și bunelor practici ale
unor adolescenți din școală sau invitați din
comunitatea locală.
Teen Spirit este un spațiu dinamic, deschis tuturor
sensibilităților care doresc să se manifeste aici sub
forme diverse - creații literare sau artistice, idei sau
amintiri...
Teen Spirit este menită să promoveze talentele școlii
noastre, fie că este vorba de olimpici, desenatori,
fotografi, muzicieni, dansatori sau sportivi...
Teen Spirit este o sursă de inspirație pentru cei care
sunt în căutarea unui model de viață, a unui hobby sau,
pur și simplu, a unui mod agreabil de a-și petrece
timpul liber.

Lectură plăcută!

TEEN SPIRIT 5
 NOI ÎNCEPUTURI. OLIMPIADA DE LINGVISTICĂ
„Învățarea unei limbi străine nu înseamnă doar să
înveți alte cuvinte pentru aceleași lucruri, ci să înveți
alte moduri de a gândi asupra lucrurilor”.
Sub umbrela disciplinei limba și literatura
română se desfășoară de câțiva ani trei olimpiade
școlare. Prima, Olimpiada de Limbă, Literatură și
Comunicare în Limba Română, pe care ne-o amintim cei
mai mulți de pe când eram elevi la școală este clasica
olimpiadă cu caracter general ce are în vedere atât studiul
literaturii în școală, cât și pe cel al limbii române și al
comunicării în limba română. În afară de aceasta, există
însă de câțiva ani alte două concursuri de profil cu statut
de olimpiadă – Olimpiada de Lectură ca Abilitate de
Viață (cea mai recentă) și Olimpiada de Lingvistică. Nu
voi face aici un istoric al tuturor celor trei concursuri,
deși o reflecție asupra acestora ar merita concretizată într
-un articol distinct din motive multiple. Mă voi opri însă
asupra Olimpiadei de Lingvistică din rațiuni pur
subiective, acesta fiind primul an în care am ales să mă
implic în organizarea acestui concurs la școala la care
predau.
Un istoric al concursului
Olimpiada de Lingvistică a luat ființă în anul 2007,
fiind concepută ca un concurs interdisciplinar (care
valoriza pe de o parte cunoștințele elevilor privind studiul
limbii, iar pe de altă parte abilitățile lor de a aplica
raționamentele logico-matematice în domeniul studiului
limbilor). Concursul s-a numit inițial ± Poezie,
implicându-i în desfășurarea sa atât pe profesorii de
limba și literatura română, cât și pe cei de matematică.
Începând cu anul 2013, concursul a devenit Olimpiada de
Lingvistică, fiind astfel lăsat în totalitate în seama
profesorilor de limba și literatura română. Odată cu
numele, au apărut modificări și în privința structurii
subiectelor.
Olimpiada își propune drept principal obiectiv
TEEN SPIRIT 6
Flora Lewis
stimularea interesului elevilor pentru a descoperi și a
înțelege sistemul după care funcționează limbile lumii.
Personal, dintre cele trei concursuri care țin de domeniul
pe care îl predau, Olimpiada de Lingvistică este cea care
mi se pare cea mai interesantă în momentul de față. Am
luat contact cu acest concurs în forma lui actuală pentru
prima dată anul trecut, în 2015, când am fost rugată de
câțiva colegi să îi ajut în demersul de evaluare a lucrărilor
de la etapa pe sector a olimpiadei. Știam foarte vag câte
ceva despre ea, dar mă bucur că solicitarea colegilor a
venit la momentul oportun pentru ca eu să mă
familiarizez cu acest tip de concurs și tot ceea ce
presupune el.
Ceea ce mi-a plăcut la această olimpiadă încă de la
început a fost faptul că le pune în valoare elevilor
inteligența, intuiția lingvistică, creativitatea, capacitatea
de a raționa și de a înțelege sistemele după care
funcționează limbile lumii, lucruri care nu le sunt scoase
în evidență în aceeași măsură în cadrul celorlalte
concursuri aflate sub incidența disciplinei pe care o
predau. Consider că pentru elevi reprezintă în primul
rând o bună ocazie pentru a-și antrena mintea, pentru a-
și folosi într-un mod practic și intuitiv cunoștințele din
domeniul studiului limbii pe care le-au dobândit. De
asemenea, implicarea într-un astfel de concurs le poate
deschide noi orizonturi spre studiul limbii române și/sau
al altor limbi. Astfel, pornind de la cunoștințele de bază
pe care le au despre articulațiile limbilor, elevii au ocazia
să descopere structurile celorlalte limbi care uneori pot fi
fundamental diferite de limba lor maternă. Din punctul
meu de vedere, acest aspect ar putea reprezenta un
important punct de sprijin în vederea învățării ulterioare
a unei astfel de limbi, ușurându-le munca. Sau, poate
chiar va constitui o motivație pentru ca unii elevi să
ajungă să își dorească să învețe și să aprofundeze o astfel
de limbă.
Participanții la concurs puține emoții, întrucât nu știam cum vor privi elevii mei
acest tip de concurs. Spre bucuria mea, deși unii s-au
Olimpiada se adresează deopotrivă elevilor de
speriat la o primă privire de gradul de dificultate al
gimnaziu și liceu, cuprinzând trei nivele:
subiectelor, după ce le-am discutat puțin și le-am explicat
Secțiunea de antrenament (pentru elevii claselor a V- cum stau lucrurile, am avut mulți elevi care și-au
a și a VI-a) exprimat dorința de a participa. De fiecare dată când ne
Secțiunea de exercițiu (pentru elevii claselor a VII- a pregătim pentru Olimpiada de Lingvistică observ că
și a VIII-a ) dificultatea aparentă a subiectelor propuse le dă o mare
Secțiunea de performanță (pentru elevii de liceu) satisfacție în momentul în care deslușesc problema și
ajung la capătul rezolvării. Unii au tendința de a renunța
Mă bucură faptul că elevii sunt implicați în acest
după scurt timp, dar alții sunt ambițioși și nu se lasă
concurs încă de la începutul gimnaziului, pe de o parte
până când reușesc să îi dea de capăt.
pentru că elevii sunt cu atât mai entuziaști și dornici să se
implice în astfel de activități, cu cât sunt mai mici, iar pe Cum anul acesta nu lucrez decât cu două clase a
de altă parte, pentru că le deschide orizontul spre acest VIII-a și două a VI-a, nu am putut să văd decât atitudinea
model de studiu al limbilor de la o vârstă mult mai mică acestor elevi față de concurs. Concursul s-a bucurat de
decât am avut eu ocazia. Îmi amintesc că am luat contact mai mult entuziasm în rândul elevilor mai mari, cei de
cu primele noțiuni de studiu al limbii, etimologie, clasa a VI-a s-au lăsat copleșiți de nivelul de dificultate al
dialectologie etc. abia în clasa a XI-a, fascinându-mă și subiectelor. Sper ca rezultatele pe care le-au obținut și
făcându-mă să îmi doresc să le studiez în profunzime. (sunt convinsă) le vor obține în continuare colegii lor să
Cred că pentru mine descoperirea lor a însemnat le dea mai mult curaj pentru ediția viitoare. La clasa a VI-
începutul dorinței de a studia a copiii au obținut rezultate
filologia mai departe. frumoase, Rareș Fartușnic
Concursul li se potrivește acelor de la clasa a VI-a C
Privitor la eventualii
obținând al doilea
elevi participanți la acest elevi inteligenți, pasionați de
punctaj din sector.
concurs, cred că acesta li limbile străine (nu doar de limba
română), creativi și cu o bună Alături de el s-a mai
se potrivește acelor elevi
calificat la etapa
inteligenți, pasionați de intuiție lingvistică.
municipală și colegul lui
limbile străine (nu doar de
de clasă, Tudor Grigore,
limba română), creativi și cu o
alăturându-li-se și câțiva colegi de la clasa a VIII-a:
bună intuiție lingvistică și care își doresc să descopere
Ștefania Găvănescu (clasa a VIII-a B) și Iasmina Dobra și
cum funcționează limba pe care ei o folosesc drept
Ilinca Alexiu (clasa a VIII-a A).
instrument de comunicare. Deși această olimpiadă are o
tematică și o biblografie specifică, ceea ce implică În rândul colegilor profesori, Olimpiada de
studierea unor concepte care nu fac parte din trunchiul Lingvistică este privită mai degrabă cu scepticism, foarte
comun asociat disciplinei, elevii nu trebuie să memoreze puține școli din București organizând acest concurs. Mi-
niște concepte abstracte, acest demers fiindu-le inutil în ar plăcea ca acest tip de olimpiadă să devină mai popular.
rezolvarea problemelor propuse. Ei au nevoie de o bază Este adevărat însă că el presupune și un efort ceva mai
minimală doar pentru a-și putea explica modul în care mare din partea profesorilor implicați. Dar consider că el
funcționează o anumită limbă, după cum au nevoie să merită făcut pentru că reprezintă o șansă de a evolua și
știe cum se numesc componentele unui computer de a se dezvolta și pentru profesorul care poate lucra la
bunăoară pentru a înțelege cum funcționează sistemul un nivel superior cu elevii capabili și dornici de
său. Ceea ce este imporatnt este cum reușesc ei să aplice performanță.
acele concepte în domeniul studiului și comprehensiunii
Aș vrea să închei în primul rând prin a le ura succes
limbilor.
elevilor calificați la etapa pe municipiu a Olimpiadei de
Lingvistică, etapă ce se va desfășura în luna ianuarie, la o
dată care ne va fi transmisă, sperăm, cât mai curând. Nu
Un nou început. Experiența primei organizări a
în ultimul rând, sper și cred în capacitățile pe care le au
olimpiadei
elevii calificați și îmi doresc ca rezultatele pe care le vor
Date fiind argumentele de mai sus, pot spune că m- obține să reprezinte un imbold pentru colegii lor, astfel
am hotărât încă de anul trecut când am studiat pe încât anul viitor să existe un număr mai mare de elevi
îndelete ceea ce presupune acest tip de olimpiadă să dornici să participe la Olimpiada de Lingvistică.
încerc să organizez etapa pe școală și în cadrul Școlii
Gimnaziale Nr. 49 începând cu acest an școlar. Am avut Prof. Iulia Andreea Coste

TEEN SPIRIT 7
 ‘THE WINNER TAKES IT ALL’ na ț i on a lă
a n oastr ă
u, ol im pi c
ă v ă ne s c
cu Șt e fania G
Interviu
Teen Spirit: Dragă Ștefania, anul trecut
ai obținut Premiul I la Olimpiada
Națională de Limba Franceză, confirmând
valoarea ta ca elevă și reprezentând
onorabil atât Școala Gimnazială nr. 49, cât
și Bucureștiul. De ce ai ales limba
franceză ?
Ștefania: Mulți colegi m-au întrebat asta
deoarece pentru ei franceza e ca și
japoneza, o limbă total străină pe care nu o
îndrăgesc pentru că li se pare grea și nu o
pot înțelege. Nu înțeleg frumusețea limbii,
muzicalitatea acesteia. Cred că acesta este
motivul pentru care m-am îndrăgostit încă
de mică de limba franceză.
Teen Spirit: Ce calități te-au ajutat să
ajungi atât de departe ?
Ștefania: Ambiția, perseverența și
dorința de a învăța. Cred că cea din urmă
rămâne cea mai importantă dintre toate
pentru că degeaba ai ambiție și
perseverență dacă nu-ți dorești cu
adevărat să înveți lucruri noi.
22 aprilie 2016: Festivitatea de premiere a Olimpiadei de Limbi
Romanice (Sala Calistrat Hogaș, Consiliul județean Piatra Neamț)

Teen Spirit: Ce ai simțit atunci când

ai aflat că te-ai calificat la faza
națională ?
Ștefania: Când m-am calificat la faza
națională, am simțit o fericire imensă,
ce nu poate fi descrisă în cuvinte și,
desigur, mândrie. Toată munca mea
fusese răsplătită și m-am simțit
mândră că o să reprezint Bucureștiul.
Teen Spirit: Cum te-ai pregătit
pentru faza națională?
Ștefania: Pentru faza națională m-
am pregătit lucrând simultan două
cărți, una de vocabular și una de
gramatică, scriind foarte multe
compuneri și rezolvând cât mai multe
subiecte de olimpiadă.

TEEN SPIRIT 8
Teen Spirit: Cum ți s-au părut subiectele de la această
etapă ?
Ștefania: Cu cât te pregătești mai puțin, cu atât
subiectele ți se par mai grele, însă, pentru mine, au fost
chiar ușoare. Consider că și faptul că am participat la
multe concursuri de-a lungul anilor de gimnaziu m-a
ajutat întrucât, din momentul în care am primit
subiectul și până l-am terminat, am putut să mă
detașez de toate zgomotele din jur, concentrându-mă
doar pe ce trebuie.
Teen Spirit: Povestește-ne despre întreaga ta
experiență de la Piatra Neamț, locul unde s-a
desfășurat faza națională a olimpiadei de franceză
(drumul spre Piatra Neamț, cazare, activități, vizite, noi
prietenii, festivitatea de premiere, întoarcerea acasă,
reacția părinților, colegilor, profesorilor…)
Ștefania: Drumul spre Piatra Neamț a fost destul de
obositor, am mers 5 ore cu trenul, însă a fost distractiv
pentru că am legat multe prietenii. De exemplu, am
întâlnit două fete din clasa a XI-a, una dintre ele era
româncă, însă locuise în Canada până în urmă cu doi
ani, iar cealaltă, tot româncă, stătuse un an și jumătate
în Franța. Mi se părea fascinant cum vorbeau între ele
franceza, fiecare cu accentul ei… Cel mai bine m-am
împrietenit cu o fată care este acum clasa a IX-a și cu
care încă mă mai văd în weekend. Toți elevii au fost
cazați în căminul Liceului de Informatică, un loc destul
de sinistru. Totuși, un lucru mi s-a părut amuzant — pe 26 octombrie 2016: Gala olimpicilor naționali din școlile
ușa camerei mele era citatul din Infernul lui Dante gimnaziale bucureștene organizată de Primăria Municipiului
Alighieri „Lăsați orice speranță, voi, cei ce intrați aici” București (Ateneul român )
și chiar se potrivea perfect. Ca și activități, am vizitat
centrul orașului Piatra Neamț, am fost la câteva cred două lucruri : că eram prima și că luasem punctajul
mănăstiri din apropiere și, în ultima zi, am vizionat o maxim. Am început să plâng de fericire și imediat i-am
piesă de teatru în limba franceză. Festivitatea de sunat pe părinții mei care nici ei nu puteau să creadă.
premiere a avut loc vineri și nu a durat prea mult – s-a Profesorii care m-au îndrumat erau, de asemenea, fericiți și
anunțat premianții, am dat mâna cu organizatorii și nu mai știau cum să mă felicite. Le sunt profund
cam atât. La aflarea rezultatelor, mie nu-mi venea să recunoscătoare că mi-au fost alături și că m-au ajutat.

TEEN SPIRIT 9
 ‘THE WINNER TAKES IT ALL’
Teen Spirit: Ai putea să ne spui ce ai
primit drept premiu ?
Ștefania: Drept premiu, am primit o
tabără internațională francofonă la
Buzău unde m-am distrat foarte bine,
cărți de franceză și dicționare, 1000 de
lei și o tabără la mare în vara aceasta
din partea Primăriei Municipiului
București, iar de la Primăria Sectorului
500 de lei.
Teen Spirit: Care a fost cel mai plăcut
moment pentru tine din toată această
experiență ?
Ștefania: Cel mai plăcut moment a
fost aflarea rezultatelor. M-am simțit
foarte bine că mi-am bucurat atât
părinții cât și profesorii, dar m-am
simțit și mândră de mine pentru că am
reușit această performanță.

17 decembrie 2016: Gala de premiere a olimpicilor organizată de

Primăria Sectorului 2 (C. N. „Mihai Viteazul”)

Teen Spirit: Ce crezi că ar trebui să-i motiveze pe

elevi pentru a participa la olimpiade ?
Ștefania: Simplul fapt că poți fi cel mai bun la o
anumită materie cred că este destul de motivant. Ar
mai fi și experiența acumulată de pe urma
participării la cât mai multe concursuri și totodată
satisfacția proprie că ai obținut un punctaj bun.
Teen Spirit: Te aștepți ca viitorul tău (studii
liceale, studii universitare, profesia) să aibă legătură
și cu limba franceza ?
Ștefania: Aș vrea ca în viitor să devin medic și, cu
siguranță, mă voi folosi de cunoștințele mele la
limba franceză, atât pentru a-mi face studiile
universitare în Franța, cât și a-mi începe acolo
cariera de doctor.

Ștefania Găvănescu
Clasa a VIII-a B
Ștefania Găvănescu împreună cu doamna directoare
a Școlii Gimnaziale Nr. 49, prof. Viorica Baibarac

TEEN SPIRIT 10
 POEZIE

Rareș Fartușnic este elev în clasa a VI-a C și este pasionat de limba și literatura română.
De o sensibilitate aparte, Rareș reușește să pună în versuri trăiri sufletești adolescentine
autentice. El pare să fie una dintre acele „păsări nemaiîntâlnite, cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând, într-un aer mai curat” despre care scria poetul Nichita Stănescu.

Cerule… Primăvară verde

Cerule, cer albastru, Primăvară ca din vis

Noi la tine ne rugăm, Ne oferi un paradis,
Cerule, cer măiastru, Aduci veselie multă
În inimă te purtăm! Alungând iarna cea cruntă!

Oh, mare aurie, De la tine viață primim

Îmi trezești multă bucurie; Și mult îți mulțumim.
Când în ochi eu te privesc Primăvară verde-auriu
Mă întreb ce-am să găsesc…? Izgonești cerul cenușiu.

Pentru tine, cer sensibil, Primăvară salvatoare

Aș face orice-i posibil, Aduci cu splendoare
Nicicând nu voi înceta Leac împotriva gerului
Să îndeplinesc ruga ta! Și esența curcubeului.

Mulțumesc, cer de vis, Primăvară, draga noastră,

Tu ce nu poți fi descris, Pui pe cer marea albastră
Mulțumesc că ne dai Primăvară, tu ne-ajuți
Propriul colț de Rai! Să putem muta și munți!

Rareș Fartușnic
Clasa a VI-a C

TEEN SPIRIT 11
 CRÂMPEIE DE ÎNVĂȚĂTURĂ
Pr. Dr. Laurenţiu Lazăr este preot al Parohiei Iancu Nou Bălăneanu și coordonează programul de catehizare
a copiilor din parohia respectivă. Domnia sa a avut amabilitatea de a ne împărtăși din experiența de părinte
duhovnic, dar și aceea de părinte de familie.
„Biserica este cea dintâi școală pe
care trebuie să o facă copilul.”
TEEN SPIRIT 12
V ă rog să ne spuneți
câteva cuvinte despre
în anul 2011 am dobândit și
clădirea aceasta unde lucrăm
duminical cu copiii.
programul de catehizare a
Este așa-zisa școală de
copiilor de care vă ocupați
duminică. Ce urmăriți mai
de ceva vreme.
exact cu aceasta?
Programul de catehizare a
Scopul nostru e de a-i scoate pe
copiilor a fost dintotdeauna una
copii din programul casnic,
dintre prioritățile Bisericii. Încă
adică televizor, tabletă, telefon,
de la primele scântei ale preoției
calculator. Toți copiii văd în
mele, mi-am dorit ca prioritatea
asta un firesc. Noi, părinții,
să fie întinerirea sufletului,
vedem un nefiresc. Aici
înveșnicirea lui. Sufletul cel mai
intervine contradicția dintre
curat – dacă mi se îngăduie
generații. Dacă, pe vremea mea,
comparația – este cel al copilului
altele erau provocările dintre
și lucrând cu copilul, de fapt, te
mine și părinții mei, acum, iată,
curățești tu însuți. De altfel, de
trăim vremuri la care nici nu
când am venit preot la parohia
gândeam în urmă cu 20 de ani
aceasta în 2004, mi-am dorit să
și, prin urmare, am conceput
lucrez cu copiii în vederea
programul acesta ca o formă de
pregătirii unui concert de colinde
educare și formare a copiilor ca
pe care să-l susținem de Crăciun.
să fie aproape de Biserică
În 2006, în perioada sărbătorilor
pentru că am luat plecarea
de Crăciun, am reușit să lucrez
poporului. Poporul român s-a
efectiv cu copiii care vin la
format în tinda bisericii.
biserică. Vă mărturisesc că una
Țăranul a învățat să citească și
dintre tainele conlucrării cu
să scrie la biseică, iar preotul a
copiii la muzică, în ciuda faptului
fost primul său dascăl. Biserica
că unii nu au deloc ureche
este cea dintâi școală pe care
muzicală, este curăția vocilor lor,
trebuie să o facă copilul. Un
iar bucuria pe care o transmit de
copil vine mai întâi la
pe solee enoriașilor noștri face să
împărtășit de prunc și, după ce
nu mai conteze cântarea în sine.
dobândește conștiența, merge la
Așadar, duminică de duminică, în
școală. La 7 ani, când vine
postul Crăciunului, pregăteam
vremea școlii, el a fost deja adus
programul de colinde. Era destul
de mama lui la biserică și
de anevoios, căci nu aveam cadru
împărtășit pentru că, vedeți,
adecvat—nu exista clădirea
Biserica ne învață ca prima
Așezământului actual— și încă se
spovedanie a copilului să se facă
lucra la cafasul bisericii. Era mult
începând cu vârsta de 7 ani.
praf, copiii se murdăreau, nu
Până atunci, copiii nu se
erau cuminți, erau și unele
lucruri depozitate acolo. Acum s-
spovedesc, ci doar se îndrumă,
se catehizează și se împărtășesc
a curățat totul, s-a primenit, iar
fără spovedanie. Însă, când
 intră la școală, în colectiv, copilul este smuls din familie
pentru patru ore la început, apoi chiar mai multe,
începe să se pervertească. Începe să mintă, să vorbească
urât, să nu mai asculte și, în situația asta, noi, dacă îi
dăm plecarea cea bună, e normal că poate ajunge bine,
dar nu este și obligatoriu. E ca un atlet: începe bine
cursa, dar pe măsură ce aleargă, obosește. Atunci, vine
altul din spate care a pornit mai rău. Deci nu e
obligatoriu ca, plecând bine în viață, să și termini bine.
De aceea, prin programul duminical, urmărim simultan
două scopuri: 1. smulgerea copiilor din firescul nefiresc
de acasă pentru o oră jumătate, maxim două; 2. dorința
de a-i obișnui să vină la biserică, duminică de duminică,
ca, peste ani, când vor fi și ei părinți și bunici, să
îndrepte primii pași ai copiilor și nepoților tot spre
biserică.
„Copilul e ca un atlet: începe bine cursa, dar
pe măsură ce aleargă, obosește. Atunci, vine
altul din spate care a pornit mai rău.”
Doamna Nicoleta Gheorghe [mama elevilor Ioan din
clasa a V-a C și Maria din clasa a III-a E de la Școala
49], o persoană excepțională, vine cu diverse idei de
lucru manual pentru fiecare duminică. Copiii au pictat
icoane pe sticlă, au confecționat cruci, cunune, clopoței,
cizmulițe. Pe lângă interacțiunea copiilor cu noi, cu
preoții,—pentru că vedeți haina preoțească are mare
impact asupra copilului și, când te vede apropiat, te
vede, de fapt, la fel de uman ca mama și ca tata—este
interacțiunea dintre părinții copiilor. Aceștia, preț de
jumătate de oră sau cât durează activitatea copiilor cu
doamna Nicoleta, stau într-o altă sală și vorbesc de-ale
familiei, rezolvându-și astfel, prin împrumut de
experiență ca să ne exprimăm așa, o parte din
problemele lor, cum ar fi educația copiilor, probleme
casnice, probleme profesionale, probleme sociale.
Așadar, ceea ce facem noi aici, și cu copiii și cu părinții,
este un „Facebook” duhovnicesc real, veridic,
constructiv, spre deosebire de rețeaua de socializare
virtuală, în spatele căreia poate fi oricine, cu o identitate
asumată sau nu.
„Ceea ce facem noi aici, și cu copiii și cu
părinții, este un « Facebook » duhovnicesc
real, veridic, constructiv.”
În fiecare duminică, la sfârșitul Sfintei Liturghii,
dumneavoastră faceți o rugăciune împreună cu
copiii și părinții acestora.
După cum se știe, lucrarea în Biserică este una
teandrică, ceea ce înseamnă că este o lucrare și
dumnezeiască și omenească. Noi, în timpul Sfintei
Liturghii, interacționăm la rugăciune cu oamenii.
Oamenii vin și ne spun: „Părinte, aș avea nevoie de o
rugăciune de călătorie pentru că plec într-o deplasare
și am nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu”.
Reținem acest lucru și-i spunem: „Stai la sfârșit și-ți
citesc”. Altul îmi spune că merge la spital pentru
analize sau pentru o intervenție sau pentru alte lucruri
care țin de sănătate. Îi spun: „Stai la sfârșit să-ți fac
rugăciune pentru sănătate.” Sunt rugăciuni în cărțile
noaste de cult pentru tot felul de situații. Sunt
rugăciuni împotriva deochiului, rugăciuni pentru cei
care nu pot dormi. Fiindcă majoritari și prioritari sunt
totuși copiii, începem cu rugăciunile pentru ei, cu
rugăciunea pentru cei care nu pot lesne învăța, și
continuăm cu celelalte. De aceea, vin copiii în față, se
adaugă părinții, apoi, toți ceilalți, pentru că rugăciunea
nu este exclusivistă. Și-apoi, cu toții avem nevoie și de
rugăciune de călătorie—mergem de-acasă la serviciu.
Rugăciunea de sănătate nu este doar pentru cel ce
merge la spital, ci e și pentru noi, pentru că avem
nevoie de sănătate. Rugăciune pentru cel care nu poate
învăța ușor: cu toții avem nevoie să învățăm ușor
lucrurile cele bune, chiar dacă suntem învățați. Omul
învățat, de fapt, este neînvățat—pe măsură ce învață
mult, are nevoie de și mai mult. În concluzie, toți avem
nevoie de aceste rugăciuni.
După Liturghie, ne retragem aici cu copilașii, facem
lucrările acestea și, la sfârșit, le oferim tot așa, prin
osteneala unor oameni buni, o masă caldă. Frumos,
decent, civilizat, curat. Și pleacă copiii și părinții
bucuroși. Să știți că un părinte responsabil nu este
acela care se mulțumește că al lui copil stă în cameră
liniștit și se joacă pe calculator sau pe alte gadgeturi,
fiind, în realitate, smuls din comuniunea și dragostea
părinților; un părinte responsabil oferă copilului
educație autentică și ce poate fi mai veritabil decât o
educație în tinda și la umbra Bisericii?
Sunteți de acord că în profesia dumneavoastră,
ca și a mea (cea de cadru didactic), vocația
trebuie să primeze, mai ales că misiunea
noastră comună este aceea de a forma
caractere?
Într-o societate sănătoasă, fiecare membru al societății
trebuie să raționeze la locul și scopul lui. Din acest
motiv, eu identific trei profesii vocaționale: cea
preoțească, în care trebuie să simți că e un mod de
viață propovăduirea cuvântului evanghelic, nu să faci
preoție pentru alte interese; cea a medicului, și noi îi
avem în istoria noastră bisericească și în calendarul
creștin-ortodox pe Sfinții Doctori fără de arginți, prin
exemplul cărora medicul trebuie să-și împlinească în
primul rând misiunea lui cea de vindecare ori, dacă are
TEEN SPIRIT 13
 alt scop, își trădează crezul și cea de-a treia, cea a
dascălului, în care trebuie să fii conștient că modelezi
un caracter pentru o societate. Acestea nu sunt nici pe
departe clișee, sunt realități. Să știți că în mâna
dumneavoastră, a cadrelor didactice, rezidă puterea de
a descoperi drumul fiecărui copil, deoarece la biserică
copiii vin ocazional, dar la școală vin obligatoriu, zi de
zi. Dacă ar ajunge toți copiii ce-și doresc părinții, am
avea o societate formată doar din președinți, directori,
doctori, fotbaliști și supermodele. Or, trebuie să fie și
cineva care să asfalteze, să construiască, să spele pe jos.
Scriptura spune că darurile sunt împărțite. Unuia îi
este dat să poată conduce, să fie foarte bine informat și
s-ajungă președinte, nu de stat, de companie, și altora
le este dat să poată deprinde meșteșugul mâinilor – să
fie cizmar, zugrav sau croitor... De aceea zic că în mâna
dumneavoastră, a cadrelor didactice, rezidă forța de a
descoperi abilitățile fiecărui copil.

„Eu știu că fiecare părinte își duce copilul la înot,

la pian, la limbi străine și vrea să facă din copil o
universitate. Eu zic că este mai de folos să
găsească în copil ceea ce este bun pentru el,
pentru copil, nu pentru părinte. Și-atunci, acela
este un copil câștigat pentru societate.”
Vocația este deci termenul general care unește din
punct de vedere socio-profesional și pe preot și pe
dascăl și pe medic. Acestea nu sunt meserii, eu le
numesc misiuni. Dar, în aceeași măsură, fiecare la locul
lui de muncă, că e inginer, că e IT-ist, poate să-și
transforme educația, formația într-o misiune. Și, la fel,
și acela are nevoie de vocație. Degeaba ești arhitect
dacă n-ai vocație pentru așa ceva. Degeaba ești inginer
și construiești poduri dacă n-ai vocație pentru așa ceva.
Deci vocația stă la baza oricărei educații și formații. Eu
le-am identificat pe astea trei pentru că includ relația
directă a comunicării de la om la om. Dintr-un „bună
ziua” poți să rezonezi cu cineva. Dacă zâmbești când
saluți sau răspunzi zâmbind la salut, deja faci ca
interlocutorul să se destindă, să comunice și să se
comunice mai ușor.
Dumneavoastră aveți o dublă calitate – sunteți
atât părinte spiritual, cât și părinte de familie.
Care rol vi se pare mai dificil și de ce?
Nu voi epata spunând că haina pe care o port este o
haină ușoară, este o haină a unui formalism. La fel cum
sunt în biserică sunt și acasă. Numai că acasă intervine
o strictețe generată și de apartenența somatică a
copiilor mei. Negreșit că un copil este un dar de la
Dumnezeu, iar dacă Dumnezeu ți l-a dat, trebuie să te
ocupi de creșterea lui, de formarea lui, de educarea lui.

TEEN SPIRIT 14
De fel, nu zic că și reușesc, încerc să nu fiu un om
superficial. Am copii de 17 ani, de 14 ani și de 8 ani.
Fiecare vârstă vine cu provocările ei. Simplu nu este
deloc. La biserică, interacționăm cu copii de grădiniță,
cu copii de școală primară și cu copii de liceu,
introducându-i pe toți într-o grupă atipică de școală
duminicală. Într-o oră, încercăm să sintetizăm ce se
întâmplă într-o săptămână la fiecare în familie. Pe cât
timp acasă, trebuie să vorbim limbajul lor, să intrăm
într-o prietenie cu ei. Noi am fost ca ei și, cu
certitudine, mai mult sau mai puțin, am făcut aceleași
greșeli pe care le fac ei acum și încercăm, prin
experiența pe care am avut-o noi la vremea
adolescenței, să-i ajutăm să depășească hopurile astea.
Dar, uneori, părintele e depășit și trebuie să-i lase pe
copii să dea cu capul de pragul de sus.

„Personal, mă străduiesc să țin pasul adolescenței

cu copilul meu, să-l țin aproape. Nu vreau să-l
îndepărtez doar dându-i clișee, îndrumări sau
porunci, ci îi accept și greșelile, căci asta e
dovadă de dragoste.”

Înainte, când eram eu copil și am văzut un coleg de

clasă fumând, am făcut ochii mari. Acum, merg pe
stradă și văd copii de gimnaziu care fumează pe stradă
nestingheriți. Bineînțeles că mie mi-a rămas imprimat
în memorie cazul acelui coleg de gimnaziu care fuma. Și
când văd un copil de gimnaziu fumând mă sperie. Și nu
este doar fumatul, sunt și drogurile, etnobotanicele,
băutura... Vedeți că deschiderea spre informație e foarte
bună, numai că una este informația și alta este
deformația. În momentul în care informația te
deformează, atunci aceea nu mai este informație. Noi,
părinții, le oferim accesul la informație prin toate
aparatele astea electronice. Uneori, suntem mulțumiți
că avem un moment de liniște atunci când copiii se
joacă pe calculator în camera lor, dar știm noi oare ce
site-uri accesează din întâmplare? Un dram de
curiozitate din partea copiilor și o clipă de neatenție sau
delăsare din partea părintelui pot deforma un copil. Pe
de altă parte, dacă nu-i dezvolți copilului de mic cultura
generală și apetitul pentru perfecționalitate, îl faci
superficial. Și asta e lupta mea de acasă cu cei trei copii
ai mei. „Tăticule, fă lucrul bine.” Eu nu vreau să fie
premiant, eu nu vreau să aibă numai 9 și 10, eu vreau să
știu că a învățat în ziua precedentă la obiectul respectiv.
Poate să vină acasă chiar cu 4 dacă s-a blocat, a suflat
sau a încercat să copieze.
(Continuarea în numărul următor al revistei)

TEEN SPIRIT 15
 FOTOGRAFIE: CORFU
Ana Cocoveanu
Clasa a VII-a B

Ana este elevă în clasa a VII-a B. În ceea ce

privește pasiunea ei pentru fotografie, Ana
mărturisește că o moștenește de la tatăl ei.
Acesta i-a transmis iubirea pentru natură,
culoare, detaliu. De asemenea, când Ana a
împlinit 10 ani, i-a dăruit un aparat foto
profesional Canon. Din acel moment,
adolescenta nu se mai desparte de cameră și e
mereu în căutare de subiecte inedite. Pentru
a se forma și informa, tată și fiică vizitează
frecvent galeriile foto de pe site-urile
nationalgeographic.com și boredpanda.com,
purtând lungi discuții legate de postările
recente. Mai mult, în vacanțe călătoresc
peste hotare, spre noi decoruri exotice.

TEEN SPIRIT 16
Savoarea exotismului
Fotografiile de mai jos
sunt făcute de Ana
Cocoveanu în Corfu vara
trecută. Unele dintre ele
sunt făcute în Sidari, o
regiune din nordul insulei
Corfu care numără doar
380 de locuitori. Piesa de
rezistență din Sidari
rămâne Canal d’Amour
care este străjuit de stânci
cu forme spectaculoase,
modelate de apă și vânt.
Pe măsură ce privim
pozele parcă simțim Lights and shadows
pătrunzătorul miros „de
mare” în nări și adierea Come and save me,
molatică a brizei pe obraz. please!

Peek-
aboo

TEEN SPIRIT 17
 Capul Drastis, Golful Agios Gordis, Gouvia
sunt alte locații pe care Ana le-a prins în
fotografie. Apa și apusurile de soare, chiar dacă
sunt teme în permanență exploatate de artiștii
vizuali, nu vor cădea nicicând în desuetudine,
fiindcă acestea par să fie un nesecat izvor de
inspirație pentru amatorii de fotografie și un soi
de terapie pentru privitori. Cu toții le cautăm
neobosit și nu ne mai săturăm privindu-le.
Lights and shadows
Prin ce se remarcă totuși instantaneele Anei?
Mai întâi de toate, ele sunt aerate. Departe de a Come and save me,
fi banale, ele nu sufocă nici prin culori prea please!
țipătoare, nici prin aglomerația de referenți.
Echilibrul cromatic și elementele puține creează
o stare de liniște interioară încântător de
agreabilă. În plus, ele fac ca privirea celui care
se uită la ele să se agațe de un „ceva” și să se
piardă în visare.

TEEN SPIRIT 18
Afternoon at Naples Hot summer in Naples

Întoarcerea în timp
Senzația de exotism nu se manifestă doar prin îndepărtarea în spațiu, ci prin întoarcerea
în trecut. Palatul Achilleion din Corfu, cu statui reprezentând muze sau eroi din
mitologia greacă, este un adevărat motor estetic, generând energii creatoare nebănuite,
concretizate de Ana în fotografii insolite, de o eleganță clasică. Petreceți-vă ochii pentru
câteva clipe peste acestea și veți descoperi cum un simplu pliu al unui veșmânt antic, un
gest descris de o mână dusă la colțul gurii sau o căutătură spre cer pot spori intensitatea
senzației, exaltarea simțirii. Excepțională celebrare a vieții!
La finalul acestei incursiuni în Corfu, mulțumim Anei Cocoveanu pentru colajul de
fotografii pe care ni l-a pus la dispoziție și-i mai mulțumim pentru că, prin intermediul
acestora, am călătorit la rându-ne în locuri insolite unde frumusețea naturii și
grandoarea artei sculpturale și arhitecturale coexistă, lăsându-se redescoperite iarăși și
iarăși, fie de privirea cercetătoare și nestatornică a copiilor și adolescenților, fie de cea
nostalgică a celui trecut de prima tinerețe.

Fotografii: Ana Cocoveanu, clasa a VII-a B

Text: prof. Angela Vass

TEEN SPIRIT 19

Ana, care sunt primele tale amintiri legate de
fotografie?
Încă de foarte mică am fost intrigată de obiectul
mare și negru prin care tatăl meu se uita deseori către
clădiri, plante sau chiar la noi. Nu înțelegeam cum,
prin apăsarea unui butonaș mititel, se păstreaza
imaginea către care tata îndrepta ochiul magic.
Curiozitatea mea pentru lumea fotografiei a crescut în
timp, așa că, la zece ani, am primit cadou primul meu
aparat foto fără de care nu prea plec la plimbare. Cum
îmi plac foarte mult animalele, am răsfoit îndelung
revistele National Geographic și, în afară de
curiozitățile pe care le-am aflat acolo, am rămas
impresionată și de fotografiile cu peisaje stranii,
nemaivăzute, dorindu-mi să pot faceși eu asemenea
poze.
Ce simți când faci fotografii?
Mă simt foarte bine când fotografiez mai ales
animale, dar poate mai mult mă bucur atunci când
acasă studiez pozele făcute și descopăr mici detalii pe
care nu le văzusem cu ochiul liber. Vacanțele mele
sunt mult mai frumoase și pentru că am fotografiile
mele care să îmi amintească propriile emoții de
moment. E ca și cum aș ține un jurnal, doar că acesta
este un jurnal vizual.
TEEN SPIRIT 20
INTERVIU: ANA LUCIA
COCOVEANU, FOTOGRAF
AMATOR
Ce cauți să captezi în fotografie – mișcare,
emoție, culoare...?
Îmi place să fotografiez pur și simplu, nu am un
scop stabilit dinainte. Am observat că am fotografiat
în mod special lucruri amuzante, lucruri obișnuite
care, văzute din alt unghi, capătă o nouă semnificație
datorită luminii sau a lipsei acesteia.
Ce lucruri te inspiră - peisaje, animale...?
Îmi place să observ și să fotografiez animale,
deși este un subiect greu de captat pentru că, mai
întâi, trebuie să le câștigi încrederea ca să te poți
apropia suficient pentru o poză bună. Ele trebuie să
se simtă în siguranță ca sa se poata comporta natural.
Ce sugestii poți da fotografilor amatori?
O fotografie reușită se poate face fără să fie
nevoie de un aparat performant, importante sunt
curiozitatea și dorința de a privi cu multă atenție în
jur, ca și cum totul este nou și nemaivăzut. Atunci
chiar și lucrurile banale pot avea farmec . Răbdarea
este altă calitate necesară fotografilor, astfel poți face
o fotografie clară și bună din punct de vedere tehnic .
Pentru fiecare subiect care iți place e bine să faci mai
multe cadre, din diferite unghiuri și de la distanțe
diferite pentru ca, mai apoi, acasă, să poți alege pe
calculator varianta cea mai bună de poză .
Care sunt împlinirile și provocările atunci când
faci artă fotografică?
Îmi plac foarte mult serile în care eu și părinții
mei ne uităm la fotografii și descoperim că, deși toți
trei am fotografiat același subiect, pozele noastre sunt
foarte diferite. Comentăm pozele din punct de vedere
tehnic, dar și artistic și uneori mă bucur foarte tare
când părinții mei mă laudă că am avut un unghi
original sau am văzut ceva deosebit ce lor nu le-a
atras atenția. Acum mi-aș dori un aparat mai
performant cu obiective mai luminoase care se pot
schimba ca să pot capta subiectele în mișcare sau care
se află în lumină slabă sau la distanță foarte mare.
Altă dorință este să învăț să prelucrez pozele pe
calculator, astfel încât să pun mai bine în valoare
subiectul, dar și să realizez colaje de imagini.
Mulțumesc pentru răspunsurile tale, Ana, și
mult succes cu fotografia!
 V
a
l
o
r
i
p
e
r
s
o
n
a
l
e

Bianca Ivașcu este elevă în clasa a VI-a A.

Prin versurile pe care le scrie și desenele pe care Poem dadaist ...
le execută, Bianca exprimă un carusel de
emoții. Vă lăsăm să le descoperiți singuri! Timpul, oglinda personalității,
O enigmă a nopții.
Poarta unui castel sălbatic și necunoscut,
Prin care curg izvoare de amintiri,
Ce ne dau de gândit, dacă am greșit.
Timpul scrie povești și basme
Despre ale noastre fantasme.
Ne șoptește gânduri bune.
Când am căzut,
Ne ridică sau doboară,
Depinde de a sa povară.
Ne colorează, ne și întunecă,
Ne trage de mânecă,
Ne înveselește sau întristează
Ca un vânt de vară,
Ne poartă pe aripi dispărute,
Prin lumi necunoscute.

T
h
e
L
i
o
n
K
i
n
g
Bianca Ivașcu
Clasa a VI-a A

TEEN SPIRIT 21
CORUL ȘCOLII 49: VOCI DE ÎNGER
COORDONATOR: Prof. IULIANA PAVEL
„A fi dascăl înseamnă un har și un dar de la Dumnezeu.”

TEEN SPIRIT 22
TEEN SPIRIT 23
 Stimată doamnă profesoară Iuliana Pavel, când ați
devenit profesoară de muzică și în ce circumstanțe?
Dintotdeauna v-ați dorit să deveniți dascăl?
Am devenit profesoară de muzică în anul 1972 în
urma unei îndelungate activități pe linie muzicală
începute de la o vârstă fragedă. La 7 ani eram deja în
Corul de copii Radio și în Corul de copii al Operei
Române. Cariera mi-era trasată încă de atunci pentru că a
fost alegerea mea și nu doream să fac altceva. Desigur că
drumul nu a fost presărat numai cu flori. A fost un drum
lung, pe care a trebuit să-l străbat cu multă tenacitate,
întrucât aveam și lecțiile de pregătit pentru școală.
Pretențiile erau mari și a trebuit să fac față deopotrivă
activității muzicale și activității de elev într-o școală
gimnazială și apoi liceală. Am urmat cursurile liceului
„Mihai Viteazul”, liceu de renume atât pe vremea aceea,
cât și acum. Nu mi-a fost ușor, dar dintotdeauna mi-am
dorit să devin dascăl și mi-am dorit să devin profesor de
muzică.
Ați fost și diriginte? Cum a fost această experiență
pentru dumneavoastră?
A fost o încercare și o provocare în egală măsură.
Fiecare copil are personalitatea sa și trebuie să te pliezi pe
aceasta. Fiecare are multe întrebări care așteaptă
răspunsuri, iar orele de dirigenție trebuie să fie la un
standard ridicat ca să le placă și să fie cu adevărat o lecție
de viață pentru ei. Mi-am propus ca fiecare oră de
dirigenție să fie o experiență și pentru mine și pentru ei.
Mi-am pregătit fiecare oră de dirigenție în așa fel încât să
aduc în discuție problemele cu care se confruntă și să fiu
aptă de a răspunde la fiecare întrebare pe care mi-o
adresează. Problemele erau diverse, legate nu numai de
viața lor de elevi, ci și de viața socială, viața familială sau
cea culturală.
TEEN SPIRIT 24
Să încercăm o ușoară întoarcere în timp. Cum erau
anii de școală când erați dumneavoastră în școala
gimnazială? Ce amintiri păstrați de atunci?
E adevărat că mă simt mai legată de anii de liceu, dar
asta nu înseamnă că amintirile din gimnaziu s-au șters.
Nu pot sub nicio formă să-mi uit învățătoarea, deci primul
meu dascăl, care a rămas undeva, într-un colț al
sufletului, dar și al memoriei. Se numea Maria Brânză și
era un om atât de bun, de blând, de devotat meseriei, de
atașat de elevi, încât nu puteai să nu o iubești. Pentru
acest motiv, deși au trecut enorm de mulți ani de atunci,
mi-este aproape imposibil să o uit. Datorită dumneaei
scriu atât de frumos astăzi, datorită dumneaei, sunt atât
de deschisă nu numai spre ce înseamnă muzică, dar și
spre cunoașterea mediului, cunoașterea istoriei,
cunoașterea geografiei. În școala gimnazială, fiind
ocupată cu Corul Radio și Corul de Copii al Operei,
prezența mea artistică însemna 90% din viața și
activitatea mea de școlar.
„În sufletul meu, muzica și
literatura au fost surori gemene,
s-au îmbinat perfect.”
Tocmai ne-ați mărturisit că anii de liceu și-au pus
amprenta mult mai puternic în mintea și în sufletul
dumneavoastră.
Despre liceu am amintiri deosebit de frumoase,
deoarece, făcând o specialitate umanistă, am fost
fascinată de literatură. În sufletul meu, muzica și
literatura au fost surori gemene, s-au îmbinat perfect. Îmi
amintesc că participam la olimpiade cu o plăcere de
nespus, iar în clasa a unsprezecea, am luat chiar Premiul I
la nivel de țară la Olimpiada de Limba și Literatura
Română întrucât s-a considerat că lucrarea mea – o
compunere literară – a fost printre cele mai bune.
 „Muzica? M-am născut cu ea în suflet și în ființa mea.”
Ce loc a avut muzica în educația și formarea
dumneavoastră?
Muzica? M-am născut cu ea în suflet și în ființa mea.
Poate că a fost ceva ereditar. Amândoi părinții mei cântau
deosebit de frumos, deși niciunul dintre ei nu a făcut
muzică. Tata chiar s-a opus la un moment dat, în liceu
fiind, ca eu să fac muzică. Asta însemna să fac o facultate
de specialitate, iar tata își dorea din suflet un medic în
familie. Eu, neavând nici cea mai mică tangență cu meseria
de medic, am înțeles că trebuie să îl conving că nu doresc și
că nu pot să fac altceva decât ceea ce-mi place. A fost foarte
greu, deși recunoștea și el că aveam antecedente muzicale,
adică o copilărie strâns legată de activitatea de corist.
Drumul către muzică era deja trasat, era în ființa mea, nu
neapărat în mintea tatălui meu. De aceea, sunt pentru
această idee de a le permite copiilor să facă ceea ce le
place, nu ceea ce le place părinților. Dacă părinții le
trasează drumul, drumul acela cu siguranță va fi unul
greșit. Exemple nenumărate sunt în muzică. Mari
muzicieni, chiar compozitori de geniu, s-au aflat în situația
asta. Ceaikovski a urmat studii de drept pentru că așa și-a
dorit tatăl său, dar în el mustea geniul muzicii. Când și-a
dat seama de asta, s-a apucat să studieze muzica și, în
scurt timp, avea să devină marele Piotr Ilici Ceaikovski.
Eu, departe de a fi o fărâmă din genialitatea unui mare
muzician, am înțeles că drumul meu nu poate fi altul. Prin
urmare, am făcut Conservatorul, unde am avut niște
profesori de excepție, unii dintre care fiindu-mi modele în
viață, dar la finele Conservatorului am avut de ales din
nou: puteam să fac canto pentru a intra într-un cor
(Filarmonică, Radio sau Operă), puteam să fac critică
muzicală, puteam foarte bine să mă axez pe muzică ușoară
sau muzică folclorică, pentru că toate acestea le-am studiat
la Conservator. Mai era, firește, și profesoratul. Pedagogia
a fost pentru mine lucrul de care m-am apropiat cel mai
mult în studenție. Atunci nu știam de ce. Dar, după cei
cinci ani de facultate, am înțeles. De fapt, eu asta doream –
nu să fiu pe scenă în calitate de interpret, ci să fiu în fața
unei clase de copii care să-mi soarbă nu numai vocea, ci și
știința. Am ales profesoratul și nu-mi pare rău; este ce mi-
am dorit să fac și l-am făcut cu pasiune.
Punctați cele mai importante realizări profesionale
și personale pe care le datorați muzicii.
În momentul în care ajungi să-ți dai seama că nu vrei
să fii doar în fața clasei, în momentul în care dorești ca acei
copii, acele suflete, să urce pe scene, să cânte, să fie
admirate și aplaudate și, mai ales, să aibă un efect benefic
asupra ascultătorilor, atunci vrei mai mult decât atât. Dar
acest lucru presupune foarte multă muncă. Am muncit
mult, dar Dumnezeu, care acolo Sus le știe pe toate, mi-a
știut dorința de a avea o încununare a acestei munci. Și a
venit ziua în care, absolut întâmplător, la școala la care
eram profesoară, Școala Nr. 28, a venit un inspector din
County Council Devon care dorea să vadă o școală în care
se muncește cu pasiune și cu rezultate frumoase. Eu aveam
oră de ansamblu coral cu o formație doar de fete (pe
glasurile băieților nu te poți baza mai mult de un an sau
doi, fiindcă schimbându-li-se vocea, nu poți să faci cu ei un
cor care să atingă performanțe). Cele 25 de fete cântau
dumnezeiește, pe două sau chiar pe trei voci, iar acest
domn inspector, Mark Lear pe nume, a intrat exact în
momentul repetiției mele cu această formație, care nici nu
avea un nume la vremea aceea. Ne-a auzit cântând și a
spus în engleză: „Ce voci minunate! Sunteți voci îngerești.
TEEN SPIRIT 25
 Am să încerc să vă aduc în Anglia. Ce repertoriu veți
cânta?” Am răspuns: „Poate colinde.” „Nu colinde, la noi
se cântă mai puțin colinde, dar, dacă doriți și puteți,
pregătiți un program de folclor românesc din toate zonele
țării. Și-atunci va trebui să aveți și un nume.” „Voci
îngerești, pentru că așa ați spus.” „Nu, Plai românesc,
pentru că din România veniți.” Așa s-a numit formația
noastră și nu au trecut decât șapte luni de pregătire
intensă și am și zburat în Anglia. (În România singurul
nostru sponsor a fost Tarom care ne-a asigurat zborul dus-
întors.) Acolo, am fost întâmpinate de oamenii din sud-
estul Angliei, o zonă foarte frumoasă — „Coasta de Azur a
Marii Britanii”— unde am concertat în zece orașe. Elevele,
„fetele” (le spun așa pentru că erau ca și fetele mele),
îmbrăcate în costume naționale, purtând ulcioare pe umăr
și spice de grâu în mână, au cântat Miorița, Trandafir de
la Moldova, Mociriță cu trifoi, Fată cu ochi măslinii,
Hăulita oltenească, Coborâi din deal în vale, dar și câteva
cântece din folclorul englezesc.
Revenind în prezent, încercați să ne spuneți în
câteva cuvinte ce înseamnă pentru dumneavoastră a fi
dascăl în genere și a fi profesor de muzică îndeosebi.
A fi dascăl nu e o meserie, e un har. Este ceva cu care
te naști. Este dorința de a fi alături de copii pentru că îi
iubești. Cine nu iubește copiii și cine nu are harul de a le fi
de folos, dăruindu-le din mintea și din sufletul său ceea ce
a acumulat pe parcursul unor ani, nu are cum să intre într-
o legătură directă cu aceștia. A fi dascăl înseamnă un har și
un dar de la Dumnezeu. A fi profesor de muzică este tot un
dar cu care te naști; sunt acei talanți pe care-i primim. De
fapt, talanții sunt daruri; totul e să știm cum să le folosim
și să le înmulțim.
Sunteți inițiatoarea multor proiecte și pare că nu vă
veți opri niciodată din a pune în practică altele noi. De
unde vin pasiunea, energia și dăruirea?
Tocmai din ceea ce spuneam adineauri: dintr-un dar
și-un har. Mă hrănesc din ele, făcând noi și noi proiecte pe
care le pun în aplicare.
Într-un timp scurt, ați alcătuit corul școlii „Voci de
înger”, participând cu acesta la concursurile locale, la
serbările din școală și din parohia Vatra Luminoasă.
Vorbiți-ne despre aceste activități care aduc un mare plus
imaginii Școlii 49.
Numele „Voci de înger” a fost dat ansamblului coral
al școlii de părintele paroh al Bisericii „Adormirea Maicii
Domnului” din Vatra Luminoasă care, auzindu-ne pentru
prima dată cântând, a spus același lucru ca și domnul
inspector Mark Lear în urmă cu foarte mulți ani. Formația
trebuie să se numească „Voci de înger” pentru că așa cântă
copiii. Cât privește activitățile, acestea sunt strict legate de
pasiunea lor. Dacă ei nu ar avea pasiunea, dorința și
plăcerea de a cânta, nimic nu s-ar putea realiza și nici un
plus de imagine nu s-ar putea aduce Școlii 49. Proiectele
TEEN SPIRIT 26
mele de început de semestru erau foarte clare. De 1
Decembrie, am ales un pachet mare de cântece minunate
dedicate Unirii și am dat două concerte, unul la Biserică și
celălalt la școală. De Crăciun, am pregătit un program de
colinde original, colinde mai puțin cântate, dar deosebit de
frumoase, și am luat premiul III pe sector din 20 de
formații câte au fost prezente. Mă bucur tare mult că am
reușit să dăm un concert cu colinde și la Biserica din Vatra
Luminoasă. Apoi, am fost invitați la Facultatea de
Construcții unde oameni învățați, oameni cu suflet mare,
profesori, asistenți, studenți ne-au întâmpinat cu brațele
deschise și s-au bucurat nespus să ne asculte. Iar
încununarea a fost concertul dăruit tuturor profesorilor și
învățătorilor din școală.
Seriozitatea, punctualitatea, disciplina sunt
constantele unui proces artistic reușit. Cum i-ați făcut pe
elevii de la cor să înțeleagă acest lucru?
Nu i-am obligat în niciun fel. I-am făcut să înțeleagă
– și au înțeles – nu pentru că i-am obligat sau pedepsit, ci
pentru că și-au dorit. Au înțeles că ceea ce fac este un act
artistic și că orice act artistic aduce foarte mari satisfacții.
Lucrați în mod special la stabilirea unei conexiuni
între dumneavoastră și coriști?
Conexiunile sunt permanente. Nu lucrez în mod
special la asta. Ele se statornicesc prin muzică. În
momentul în care eu le cânt și lor le place, ei vor să mă
imite, cântând din ce în ce mai bine. Unii dintre ei ajung să
cânte chiar mai bine decât mine. Și-atunci nu pot decât să
mă înclin în fața lor și să-i aplaud. Deci conexiunile sunt
absolut firești și ele se fac numai prin muzică.
Cum îi pregătiți pe tinerii coriști să comunice cu
audiența în timpul actului muzical?
Prezența scenică este un lucru extrem de important.
O formație corală care nu are o ținută artistică și care nu
are dorința de a-i convinge pe ascultători nu este o
formație corală reușită. Din cauza aceasta, le-am spus cât
de important este să cânte toți treizeci și trei ca un singur
glas, iar glasul acesta să fie într-o totală comunicare cu cei
care îi ascultă. Deci, de data aceasta, puterea de conexiune
le aparține lor și nu mie. Dar, desigur, aici am fost eu
inițiatoarea și le-am zis că dacă vor avea o ținută
acceptabilă și frumoasă pe scenă, doar atunci vor convinge
cu adevărat, căci glasurile nu sunt întotdeauna suficiente.
La sfârșit, vă rog să oferiți câteva sfaturi elevilor
din școală pentru a ajunge să se bucure de reușită la
examene și în viață.
Faceți totul cu dăruire, cu pasiune, cu înțelepciune și,
mai presus de toate, cu dorința de a vă autodepăși!
Interviu realizat cu Dna. Prof. Iuliana Pavel
DE CRĂCIUN

Bradul, mândru, cu beteală,

Lumânări și jucării
Stă la marginea odăii
Înconjurat de copii.

Musafirii se adună,
Îl privesc și îl admiră,
Iar colindele răsună
Prin cameră și grădină.

Miroase a turtă dulce,

Ciocolată și bomboane;
Bucurie cu emoții
Și puțină nerăbdare.

Crăciunu-i o sărbătoare,
E frumoasă-n felul ei,
Iar de știi să o primești
Vei primi cadoul ei!

Isabella Rasquin
Clasa a 5-a C

TEEN SPIRIT 27
 BOOKS: REVIEWS
Title: The Mind Map
Author: David Morrison
Genre: Fantasy
Pages: 80
Age Range: Teens
Publisher: Cambridge University Press
Edition Description: Lower – intermediate

“He often dreamed of getting on one of the boats

that moved sadly from side to side and going on
an adventure. Now, at last, he was having an
adventure and he discovered that it made his
head feel light and his heart beat faster. “

The Mind Map is a fantasy book. And it’s a great
one.
The story takes place in a town called Santa
Marta in Columbia. The main characters of the book
are Lucho Valdez, a fifteen-year-old boy, and Eva
Villa, his classmate and the most beautiful girl in the
school.
Everything starts when Lucho’s History teacher
asks the students to work in pairs on a project about
guaca. Guaca is like a national treasure for Columbia.
It refers to handmade gold objects made by the people
who lived there before the arrival of Christopher
Columbus and the Spanish. Unfortunately, in time,
most of the guaca was sold to collectors all over the
world.
Lucho has to draw a mind map of that. He is
paired with Eva, his crush. When they meet to do
their homework, Lucho feels very nervous. He talks
about the dream he had the previous day. It was a
crazy dream! He dreamt that he followed a yellow
bird into the jungle. Eva thinks he is weird and leaves
him, but later she gives him another chance.
This book is full of suspense and adventure and I
recommend it to you and your friends no matter how
old you are. You will like it. Actually, you will love it!

Apșan Marius
Class VIC

“I loved it! The story is very original and well structured. The use of magic isn’t overwhelming
allowing the real elements, such as the growing love relationship between Lucho and Eva, to smoothly
develop. The last chapter is usually the hard one to write in an adventure, but this one was very well
done: the balance between what we know and what Lucho and Eva tell their teacher is subtle and
thrilling. Wonderful read!”
Sophie Muller

TEEN SPIRIT 28
 PIRATE PHRASES:
Ahoy Matey! (“Hello!”)
Avast! (“Stop!”)
Arr! (“Yes!”)
Aye! Aye! (“Yes Sir!”)
Shiver Me Timbers! (“Oh My!”)
Skuttle Me Skippers (“Oh My Goodness!”)
Thar She Blows! (“There’s a Whale Ahead!”)
Blow Me Down! (“You Don’t Say?”)
Savvy? (“Ok?”)

Treasure Hunters is an exciting adventure

book. The story is about a family who lives on a
boat and earn their lives by searching for lost
treasures at sea.
The main characters are the Kidds, four
brothers, and the story is told by one of them, Bick.
It opens when the boys — Bick, Beck, Storm and
Tailspin Tommy — lose their father in a storm on
the sea. We find out that the mum was kidnapped
by terrorists, so it is up to the kids to work together
to keep the family’s treasure hunt business alive.
They enter a secret cabin on the boat and they find
a map and a list. The boys go to Chicago to make a
deal about a pendant. Then, they go to Miami, Los
Angeles and Sunny Beach to look for new buyers.
Along the way, the siblings meet dangerous
pirates, are chased by CIA agents and make a series
of exciting discoveries (they discover not only
valuable objects, but also secrets about their own
parents). After a while, the boys’ father appears out
of the blue and the family reunites.
I love this book. It has action, humor and fine
illustrations. Read it and you will not regret!

Grigore Tudor
Class VIC

Title: Treasure Hunters

Authors: James Patterson & Chris Grabenstein
Genre: Adventure
Pages: 480
Age Range: Teens
Publisher: Cornerstone

TEEN SPIRIT 29
 FILMS: MOTION & EMOTION
Now You See Me 2 is a fascinating
American thriller film directed by Jon M. Chu and
written by Ed Solomon.
The film stars Jesse Eisenberg, Mark
Ruffalo, Woody Harrelson, Dave Franco, Daniel
Radcliffe, Lizzy Caplan, Jay Chou, Sanaa
Lathan, Michael Caine and Morgan Freeman.
The Four Horsemen J. Daniel Atlas, Merritt
McKinney, Jack Wilder and Lula are assigned by
FBI agent Dylan Rhodes a new mission. They must
expose a corrupt businessman, Owen Case, whose
new software steals data from its users.
Surprisingly, at the launch party they were
attending, the Horsemen have their identities
revealed by a mysterious individual and they see
themselves forced to escape. Their escape plan fails
as they are caught by Case’s former business
partner who makes them steal the software chip Suicide Squad is an amazing 2016 action movie.
from Case. The Four Horsemen finally steals the
chip, but they keep it for themselves. To their The story takes place in and around Gotham. The
amazement, they later find out the chip they have main characters are the deranged Harley Quinn, elite hitman
stolen appears to be a fake. Deadshot, arsonist El Diablo, cannibal Killer Croc, the inmates
or heroes, and agent Amanda Waller, the one who is
The film is packed with action and turning responsible for Gotham’s high security prisons. Waller
points, that’s why it kept me on the edge of my seat. recruits these supervillains under the command of Rick Flag
I think it is one of the best films made in 2016. You to use them in high risk missions for the US government.
should definitely watch it.
One of Waller's intended recruits is Flag's girlfriend,
Dr. June Moone, an archeologist who is possessed by a witch
known as ''Enchantress'' after touching a cursed idol. She
switches in being Enchantress when she whispers
“Enchantress come...”.This evil spirit tends to destroy the
world, but Agent Waller has her under control because she
owns her heart. When she smashes the heart, she hurts her
really bad and that’s why she obeys. However, out of the blue,
Dr. June escapes and goes on a rampage with his brother.
Our (well, um…) heroes are sent to bring them back .
My opinion on this movie is that it is a great movie
with fab actors such as Cara Delevingne, Margot Robbie, Will
Smith and Jared Leto. You should definitely see it if you’re a
fan of DC and their movies. The movie also has great
soundtracks: Panic! At The Disco—Bohemian Rhapsody,
Twenty One Pilots—Heathens, Grace—You Don’t Own Me,
Imagine Dragons—Sucker For Pain. So from me an overall of
this movie would be an 8/10 because it also has a lot of
deleted scenes but it’s a GREAT movie.

Teodor Niță Marius Apșan

Class 6C Class 6C

TEEN SPIRIT 30
 Star Wars III: Revenge of the Sith is a
space-fantasy movie written and directed by George
Lucas. It takes place in the Star Wars universe and
the main characters are Anakin Skywalker, Padme
Amidala, Obi-Wan Kenobi, R2-D2 and C-3PO.
In this episode Anakin Skywalker tries to save
Chancellor Palpatine from General Grievous, leader
of the Separatist Army, and Count Dooku. Anakin
and Obi-Wan manage to defeat Dooku who is finally
killed by Anakin. They and the Chancellor are safe
and sound and everything goes back to normal for a
while. Obi-Wan is sent on a mission to kill General
Grievous whereas Anakin finds out that Chancellor
Palpatine is, in fact, Darth Sidious, the Great Lord of
the Sith. The latter turns the former to the dark side
and names him Darth Vader. Obi-Wan kills Grievous
and finds out about what happened to Anakin and
confronts him. They fight for a long time but,
eventually, he defeats him.
This is a really good movie and I totally
recommend it.

Victor Dumitrescu
Class 6C

Miruna Popa
Class 6B

TEEN SPIRIT 31
 Donald Trump vs. Hilary Clinton
B
eaucoup de personnes ont été
surprises lors des élections américaines le 8
novembre 2016. Après une longue nuit et
une course très serrée, plusieurs électeurs
ont été choqués par le triomphe de Trump.
Au début, plein de gens pensaient
qu’Hilary allait remporter la victoire, car
elle était en avance sur Donald Trump.
Nous avons interrogé quelques personnes
de la classe et la majorité ont affirmé
qu’elles n’étaient pas trop satisfaites à
l’idée que Trump ait gagné la présidence.
Plusieurs célébrités ont fait des vidéos pour
montrer leur désaccord envers le succès de
Trump.
On dirait qu’Hilary Clinton a, elle aussi,
sous-estimé Trump. Malgré ses
compétences et son expérience, elle n’a
toujours pas réussi à convaincre l’électorat
que ses idées sont neuves et peuvent faire
avancer l’Amérique. Même si, des fois, elle
TEEN SPIRIT 32
n’a pas été sincère lors de ses débats, elle a
quand même donné de l’espoir aux femmes
leur montrant ainsi qu’elles pouvaient
arriver à la hauteur de la présidence.
Du côté de Donald Trump, pendant une
campagne électorale agressive, il a déclaré
de mauvaises choses dont le fait qu’il
voulait construire un mur entre le Mexique
et les États-Unis ainsi qu’entre le Canada
(et l’Amérique) à cause des Syriens. Il
avait promis annuler le traité de Paris pour
réduire les gaz à effets de serre qui
pourraient avoir des conséquences
négatives (la pollution). Par contre, Donald
Trump est un merveilleux homme
d’affaires, donc il pourrait améliorer
l’économie américaine.
Après cette interminable course
présidentielle, Trump est arrivé le premier à
la Maison Blanche. Même si on voudrait
changer le fil des choses, on est Canadiens,
donc on ne peut vraiment rien faire. C’est
certain qu’il y aura de bonnes et de moins
bonnes conséquences, mais on va laisser le
temps arranger les choses.
Crina Țocu
6e A
Ecole Internationale de Montréal
eTWINNING PROJECT: MY COMIC, MY CHALLENGE
The project is about creating comics with the use of free online tools such as ToonDoo or Make Beliefs
Comix. Each participating school — Szkoła Podstawowa nr 3 (Szczytno), Szkoła Podstawowa nr 80
(Kraków), Miejski Zespół Szkół w Świeradowie-Zdroju (Świeradów-Zdrój) and Școala Gimnazială nr.
49 (Bucharest) — is supposed to create a story in response to their partners’ instruction. The instruction
is called ‘a challenge.’ The challenge includes: the topic, the place of action, the number of panels, and 5
key words which have to appear in the story. Several students in 5C take part in this project.

CHALLENGE 1

Topic: Halloween

Place of action: park

Number of panels: 8

Key words (5): friends, sweets, key ring, moon, scared

Good luck!!!

TEEN SPIRIT 33
TEEN SPIRIT 34
TEEN SPIRIT 35
TEEN SPIRIT 36
TEEN SPIRIT 37
TEEN SPIRIT 38
 Halloween comics made by:

Amalia Popa Bianca Enache

Ilinca Cone Alexandru Zob
Anastasia Ularu Mara Petrache
Patricia Potcoavă Class 5C

TEEN SPIRIT 39
TEEN SPIRIT

ISSN-L 2457—3833