1

cuprinde:
a) Secţiunea I „Creativitate şi inovaţie în învăţământul
special” -,,Diferiţi, dar egali ”, sesiune de referate şi
comunicări ştiinţifice
b) Secţiunea II „Creativitate şi inovaţie în învăţământul
special” -,,Diferiţi, dar egali”, doar prezentări în power
point cu: activităţile desfăşurate cu elevii cu CES, studii
de caz, exemple de bune practici
c) Secţiunea III ,,Învierea Domnului sau renaşterea
spirituală a întregii umanităţi” – concurs internaţional
cu lucrări realizate de elevi
desfăşurat
sub egida Revistei CCD "Şcoala caraş-severineană"  ISSN:
1583 - 5529
ISSN: 1583 - 5529
 2

Pe acest CD sunt prezentate rezumatele lucrărilor de la

secțiunea I.
Prezentările în power point de la secțiunea II cu (activităţi
desfăşurate cu elevii cu CES, studii de caz, exemple de bune
practici) se găsesc pe site-ul

ISSN: 1583 - 5529

 3

http://differentbutequaletwinning.webs.com/founderdumalucianro
m.htm sau
http://differentbutequal.piczo.com/pptinternationalsimposyum?
cr=3&linkvar=000044
Pe acest site mai pot fi vizualizate prezentări cu activitățile
care s-au desfășurat în cadrul simpozionului și vernisajul
expoziției amenajate la galeria de artă ,,Corneliu Baba” din
Caransebeș ca urmare a concursului internațional ,,Învierea
Domnului sau renaşterea spirituală a întregii umanităţi” .

ISSN: 1583 - 5529

 4

ISSN: 1583 - 5529

 5

ISSN: 1583 - 5529

 6

ISSN: 1583 - 5529

 7

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI

INOVĂRII
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN CARAŞ-
SEVERIN
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CARANSEBEŞ
CASA CORPULUI DIDACTIC CARAŞ-SEVERIN
EPISCOPIA CARANSEBEŞULUI
ŞCOALA SPECIALĂ CARANSEBEŞ
SEMINARUL TEOLOGIC ,,IOAN POPASU “
LICEUL TEORETIC TRAIAN DODA
ASOCIAŢIA FEMEILOR ORTODOXE CARANSEBEŞ
SIMPOZION INTERNAŢIONAL
,,CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
SPECIAL” –
,,DIFERIŢI, DAR EGALI “
- ediţia I -
CARANSEBEŞ, 07.04.2009

ARGUMENT

Anul European al Creativităţii şi Inovării - 2009, vine să

susţină ideea potrivit căreia Europa trebuie să pună accentul pe
capacitatea creativă şi inovatoare pentru a putea face faţă
provocărilor globalizării.
ISSN: 1583 - 5529
 8

Obiectivul general al Anului European 2009 este acela de a

promova creativitatea ca motor al inovaţiei şi factor cheie în
dezvoltarea competenţelor personale, ocupaţionale,
antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Pentru 2009, Comisia Europeana a sugerat evidenţierea
rolului pe care creativitatea şi inovaţia îl joacă în generarea
prosperităţii economice şi sociale.
Într-o societate „egocentristă” omul uită că trăieşte în
comuniune cu alţi oameni şi că alături de el se află semeni ce au
nevoie de înţelegerea şi sprijinul său. Astăzi, mai mult ca oricând
trebuie să învăţăm să ne acceptăm, să învăţăm să respectăm
principiile democraţiei autentice, pentru că numai împreună vom
reuşi să coexistăm într-o societate democratică europeană.
Detalii simpozion:
Diferiţi, dar egali – este un principiu al democraţiei şi
respectului reciproc. În diversitatea etniilor si categoriilor sociale
de pe pământ constă frumuseţea universului uman, fiecare dintre
acestea contribuind la patrimoniu cultural cu specificul său.
Istoria, tradiţiile, cultura fiecărei etnii reprezintă un capitol
important al universalităţii. Eliminarea discriminărilor între
oameni trebuie să înceapă cu eliminarea diferenţelor din
educaţie după porunca dată de Mântuitorul Iisus Hristos care ne
mărturiseşte că toţi oamenii suntem egali înaintea lui Dumnezeu ,,
Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu
mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi
una sunteţi în Hristos Iisus.“ Galateni III-28 .
Noi am conceput acest proiect din dorinţa de a arăta lumii
întregi că, deşi suntem diferiţi, suntem totuşi egali (măcar) în faţa
lui Dumnezeu care ne-a creat dacă nu şi în faţa semenilor noştri
care uneori nu ne acceptă aşa cum Creatorul ne-a lăsat pe acest
pământ. Suntem şi noi fiinţe ca şi voi poate uneori cu un suflet
mai bun şi vrem să arătăm tuturor că şi noi putem să muncim, să
învăţăm, să ne jucăm, să ne respectăm şi nu în ultimul rând să ne
ISSN: 1583 - 5529
 9

iubim aproapele aflat în suferinţă. Pentru că aşa ne-a poruncit

Mântuitorul nostru să ne iubim unii pe alţii aşa precum şi El ne-a
iubit pe noi lăsând deoparte slăbiciunile pe care unii dintre noi le
avem.
Trebuie să învăţăm să ne respectăm unii pe alţii, să
comunicăm, să ne tolerăm, să cooperăm cu ceilalţi, deoarece doar
aşa nu vor mai exista diferenţe între noi care suntem diferiţi, dar
totuşi egali.
Educaţia interculturală constituie o opţiune ideologică în
societăţile democratice şi vizează viitorii cetăţeni să facă cea mai
bună alegere şi să se orienteze în contextul schimbărilor
intervenite în sistemele de valori. Ea trebuie să devină o constantă
a pregătirii cadrelor didactice şi să-şi pună amprenta asupra
programelor şcolare şi materiilor de învăţământ, asupra
priorităţilor educative, asupra criteriilor de evaluare a
competenţelor şi comportamentelor, asupra relaţiilor cu părinţii şi
comunitatea, permiţând formarea comportamentelor creative în
comunicare, cooperare şi încredere în cadrul grupului; respect
reciproc, toleranţa faţă de opinii diferite.
Dorinţa de progres real, afinităţile profesionale, aspiraţiile şi
preocupările comune au constituit premisele proiectelor
interşcolare la care conlucrează partenerii. Din experienţa
acumulată considerăm că, cele mai eficiente demersuri didactice
menite să integreze copiii în activitatea şcolară sunt cele prin care
le oferim cât mai multe ocazii să acţioneze împreună, să se joace
laolaltă, să descopere lucruri noi împreună, oferindu-le copiilor o
multitudine de experienţe de învăţare, înlesnind astfel integrarea
în învăţământul de masă.

Obiectivul principal: promovarea unor abordări inovative şi

creative în activităţile desfăşurate împreună cu elevii cu CES.

Obiective specifice:
ISSN: 1583 - 5529
 10

 să conştientizeze activitatea de grup ca suport al prieteniei;

 să dovedească un comportament atent, tolerant, civilizat;
 să dobândească sentimente de înţelegere, respect faţă de toţi
oamenii indiferent de poziţia socială, etnie, limbă, orientare
religioasă;
 identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor artistice la copiii cu
CES.
Coordonatorii proiectului:

 director prof. metodist Memelis Elena

 consilier educativ prof. Duma Cornel Lucian:
pr.lucian@yahoo.com;
 inst. Popa Laura-Silvana: laura_silvana-
_popa@yahoo.com;
 prof. Ghera Lidia: lidiaghera@yahoo.com.

Probleme organizatorice:

Înscrierea participanţilor se va realiza pe baza fişei de înscriere

până la data de 27.03.2009, la una dintre adresele de e-mail ale
persoanelor de contact:
 consilier educativ Prof. Duma Cornel Lucian:
pr.lucian@yahoo.com;
 inst. Popa Laura-Silvana: laura_silvana-
_popa@yahoo.com;
 prof. Ghera Lidia: lidiaghera@yahoo.com.

Menţionăm că înscrierile după data limită menţionată,

27.03.2009, nu se vor lua în considerare.

ISSN: 1583 - 5529

 11

a) Secţiunea I „Creativitate şi inovaţie în învăţământul

special” -,,Diferiţi, dar egali ”, sesiune de referate şi
comunicări ştiinţifice.
b) Secţiunea II „Creativitate şi inovaţie în învăţământul
special” -,,Diferiţi, dar egali”, doar prezentări în power
point cu: activităţile desfăşurate cu elevii cu CES, studii
de caz, exemple de bune practici.
c) Secţiunea III ,,Învierea Domnului sau renaşterea
spirituală a întregii umanităţi” – concurs internaţional
cu lucrări realizate de elevi pe 4 subsecţiuni:
 Învăţământ special;
 Învăţământ primar;
 Învăţământ gimnazial;
 Învăţământ liceal.

Grup ţintă: cadre didactice şi elevi

Tehnoredactarea lucrărilor se va face conform următoarelor
cerinţe:

 minim 3 pagini şi maxim 5 pagini format A4;

 în Microsoft Word, cu caractere Times New Roman, cu
diacritice, corp de literă 12, tehnoredactare la 1,5 rânduri, cu
margini egale de 20 mm;
 titlul va fi scris cu majuscule, centrat ( Times New Roman,
14, Bold);
 la două rânduri de titlu se va scrie autorul/autorii şi şcoala de
provenienţă;
 lucrarea poate avea cel mult 2 autori (fiecare autor achită taxa
de participare);
 orice lucrare va fi însoţită de o bibliografie selectivă;
 lucrările vor cuprinde obligatoriu un rezumat ce nu va depăşi
o pagină ( A 4 );

ISSN: 1583 - 5529

 12

 pentru secţiunea I: atât fişa de înscriere, lucrările, rezumatul

cât şi chitanţa reprezentând achitarea taxei-scanată se vor
trimite pe una din adresele de e-mail ale persoanelor de
contact, purtând menţiunea „Pentru Simpozion”şi secţiunea
la care participă;
 pentru secţiunea II: materialele (prezentările în power point
)se vor trimite pe CD pe adresa şcolii, iar fişa de înscriere şi
chitanţa reprezentând achitarea taxei-scanată se vor trimite pe
una din adresele de e-mail ale persoanelor de contact, purtând
menţiunea „Pentru Simpozion” şi secţiunea la care participă;
 pentru secţiunea III: fiecare cadru didactic poate participa
cu maxim 3 lucrări realizate de elevi ( referitoare la
SFINTELE PAŞTI –tehnica de lucru la alegere) pe verso
fiind scris: numele şi prenumele elevului,subsecţiunea,
numele cadrului didactic coordonator, şcoala, clasa,
localitatea, judeţul. Pe plicurile trimise pe adresa şcolii pentru
concurs se menţionează secţiunea şi subsecţiunea pentru care
se face înscrierea, iar fişa de înscriere şi chitanţa
reprezentând achitarea taxei-scanată se vor trimite pe una din
adresele de e-mail ale persoanelor de contact;
 se vor trimite numai lucrări ce abordează tema
simpozionului, respectând legea drepturilor de autor.

Pentru informaţii suplimentare se pot contacta următoarele

persoane:
 consilier educativ prof. Duma Cornel Lucian - 0724526433
 inst. Popa Laura-Silvana-0727888013

Rezultate
 promovarea valorilor comune la nivelul partenerilor
implicaţi: decidenţi, oameni ai şcolii, familiile elevilor;
 promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi
înţelegere firească între copiii cu CES si cei normali;
ISSN: 1583 - 5529
 13

 atragerea efectivă a copiilor în organizarea activităţilor

extracurriculare comune, conducând la creşterea numerică şi
calitativă a acestor activităţi.

Diseminarea proiectului
 Fotografii cu activităţile desfăşurate la simpozionului
internaţional cât şi prezentarile în power point primite de la
participanţi vor fi postate de unitatea coordonatoare
împreună cu elevii pe site-ul din cadrul proiectului
http://differentbutequal.piczo.com/pptinternationalsimposyu
m?cr=3&linkvar=000044
,,Different, but equal“. Acest proiect a fost lansat de Şcoala
Specială Caransebeş în cadrul eTwinning –Comenius, parte a
programului Lifelong Learning, al Comisiei Europene şi în acest
proiect sunt implicaţi mai mulţi profesori din şcolile ţărilor
Uniunii Europene, alături de elevii cu CES.

ISSN: 1583 - 5529

 14

SECȚIUNEA I
INTEGRAREA COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE
SPECIALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ
-Rezumat-

INST.TRĂISTARU MARIA
G.P.N.PIETROŞANI
JUD. ARGEŞ

Recunoaşterea drepturilor egale pentru toţi oamenii,inclusiv

copii, fără nici o discriminare, presupune că nevoile fiecărui
individ au importanţă egală. Aceste nevoi trebuie să stea la baza
planurilor făcute de societate şi deci, egalizarea şanselor se referă
la procesul prin care diversele sisteme ale societăţii şi mediului,

ISSN: 1583 - 5529

 15

ca, de pildă, serviciile, activităţile, informaţiile, documentarea,

sunt puse la dispoziţia tuturor şi, în particular, a persoanelor cu
dizabilităţi. Egalizarea şanselor trebuie înţeleasă ca drept al
persoanelor şi copiilor cu dizabilităţi de a rămâne în comunitate şi
de a primi sprijinul necesar în cadrul structurilor obişnuite de
educaţie, sănătate, a serviciilor sociale şi de încadrare în muncă.
Convenţia cu privire la drepturile copilului include un articol
specific asupra drepturilor copiilor cu dizabilităţi (art. 23), în care
accentul este pus pe participarea activă la comunitate, precum şi
pe cea mai deplin posibilă integrare socială ceea ce implică,
evident, necesitatea evitării şi a reducerii institutionalizării
copiilor cu dizabilităţi. În conformitate cu aceste orientări, s-a
stabilit clar separarea celor două tipuri de intervenţie,
educaţională şi socială.
Integrarea în comunitate a copiilor supuşi riscului de
marginalizare este un proces de debarasare de sindromul de
deficienţă, sindrom care, în final, conduce la dependenţa copilului
cu dizabilităţi de alţii, devenind tributar asistenţei, indiferent de
natura ei. Este necesar ca învăţământul, în calitatea sa de prestator
de servicii, sa se adapteze cerinţelor copiilor, şi nu invers. Ţinta
finală este să se asigure ca toţi copiii să aibă acces la o educaţie în

ISSN: 1583 - 5529

 16

cadrul comunităţii, educaţie care să fie adecvată, relevantă şi

eficientă.

BIBLIOGRAFIE:
1.GOLU,MIHAI,(1995),DINAMICA
PERSONALITĂŢII.,ED.GENEZA,BUCUREŞTI;
2.ŞCHIOPU,U. ,VERZA,E.(1981),PSIHOLOGIA
VÂRSTELOR,E.D.P.BUCUREŞTI;
3.RĂDULESCU,S.(1994),SOCIOLOGIA
VÂRSTELOR,ED.HIPERION,BUCUREŞTI.

COPIII CU CERINTE EDUCATIVE SPECIALE-

PROBLEME DE INTEGRARE
-Rezumat-
INSTITUTOR:
RĂDOI ADRIANA-CRISTINA
GRADINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT
NR.1, TG-JIU

ISSN: 1583 - 5529

 17

Întâlnim peste tot în jurul nostru oameni cu deficienţe. Ei

sunt percepuţi diferit, perceperea lor socială nefiind întotdeauna
constantă, ea variază de la societate la societate, furnizând
semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi de valorile promovate.
Mulţi oameni au reticenţe faţă de persoanele cu deficienţe,
deoarece au o concepţie greşită despre ele. Trebuie însă să
înţelegem că sunt nişte oameni la fel ca ceilalţi, fiind produsul
unic al eredităţii lor şi al mediului.
Copiii cu C.E.S. pot prin joc să-şi exprime propriile
capacităţi. Astfel copilul capătă prin joc informaţii despre lumea
în care trăieşte, intră în contact cu oamenii şi cu obiectele din
mediul înconjurător şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp.
Datorită faptului că se desfăşoară mai ales în grup, jocul asigură
socializarea. Jocurile sociale sunt necesare pentru persoanele cu
handicap, întrucât le oferă şansa de a juca cu alţi copii, orice joc
având nevoie de minim două persoane pentru a se desfăşura.
Jocurile trebuie însă să fie adaptate în funcţie de deficienţa
copilului.
O caracteristica speciala a acestor copii "în pericol de
excludere" o constituie faptul că posibilităţile lor nu sunt în
concordanţă cu nivelul obişnuit al aşteptărilor faţă de copii. Ei nu
se adaptează cu uşurinţă si nu pot obţine succese în cadrul

ISSN: 1583 - 5529

 18

sistemului educaţional tradiţional. (Nu reuşesc la examenele de

capacitate sau bacalaureat, nu reuşesc să obţină diplome). În
spatele acestor probleme, stă desigur şi nivelul lor ineficient de
funcţionare a proceselor cognitive, agravat de faptul că nici în
cadrul familiei şi nici în şcoală, ei nu beneficiază de o stimulare
cognitivă corespunzătoare. Deficitul cognitiv apărut în urma
educaţiei necorespunzătoare este totuşi reversibil şi poate fi
compensat chiar şi în cazul unor tulburări organice, cu condiţia ca
potenţialul copilului să fie activat în mod corespunzător. Toate
aceste corecturi se pot realiza în cadrul şcolii de masă şi al
familiei, cu ajutorul programelor de dezvoltare cognitivă.
Educaţia incluzivă este o mişcare mondială bazată pe
drepturile umane de bază,. Conform principiilor drepturilor
omului, fiecare copil, indiferent de apartenenţa sa sau de nivelul
de dezvoltare a capacităţilor sale, are dreptul la o educaţie de bună
calitate, care să conducă în cea mai mare măsură la dezvoltarea
capacităţilor sale cognitive şi de integrare socială. Diferenţierea
şcolară pe baza apartenenţei la o anumita categorie socială sau a
nivelului de dezvoltare individuală este nedreaptă şi nu justifică
excluderea din şcoala de masă. Al doilea argument care susţine
necesitatea mişcării integraţioniste este acela că şcoala de masă
este cea care asigură mediul, precum şi nivelul de calitate cel mai

ISSN: 1583 - 5529

 19

propice învăţământului şi însuşirii aptitudinilor sociale şi

cognitive. Pentru a uşura copiilor cu dificultăţi de asimilare
integrarea în şcolile de masă, este necesar ca în aceste şcoli să se
asigure o atmosferă mai primitoare şi de acceptare.

BIBLIOGRAFIE:

Weihs T J “Copilul cu nevoi speciale”, Ed Triade, Cluj Napoca,

1998
6. Arcan P, Ciumageanu D “Copilul deficient mintal”, Ed Facla
7. Verza F “Introducerea în psihopedagogia specială şi asistenţa
socială”, Ed Fundatiei Humanitas, 2002.

ISSN: 1583 - 5529

 20

COMPLEXITATEA PROCESULUI INSTRUCTIV-

EDUCATIV IN
INVATAMANTUL PRESCOLAR
-Rezumat-
INST.
TROSCOT DOMNICA

GRADINITA NR 3

ROSIORI DE VEDE

TELEORMAN

„Educatoarea joacă oarecum rolul cristalului care

polarizează lumina difuză şi o transformă în raze, ce se răspândesc
ca într-un splendid curcubeu”.

ISSN: 1583 - 5529

 21

S.
HERBINIERE - LEBERT

Ideea educaţiei integrate a apărut ca o reacţie firească a

societăţii la obligaţia acesteia de a asigura cadrul necesar şi
condiţiile impuse de specificul educaţiei persoanelor cu cerinţe
educative speciale. Aceste persoane au dreptul la tratamentul
medical, psihologic şi funcţional, la recuperare medicală şi
socială, la şcolarizare, pregătire şi educare/reeducare profesională,
asistenţă de consiliere, la servicii de încadrare în muncă, precum şi
la alte servicii care să le permită dezvoltarea şi manifestarea
aptitudinilor şi capacităţilor de care aceştia dispun şi să le
faciliteze procesul de integrare/reintegrare socială. Educaţia
integrată se referă în esenţă la integrarea în structurile
învăţământului de masă a copiilor cu cerinţe speciale în educaţie
(copii cu deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale sau de limbaj,
defavorizaţi socio-economic şi cultural, copii din centrele de
asistenţă şi ocrotire, copii cu uşoare tulburări psihoafective şi
comportamentale, copii infectaţi cu virusul HIV, etc.) pentru a
oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai
echilibrate a personalităţilor acestora.

ISSN: 1583 - 5529

 22

În literatura românească de specialitate mai este întâlnită şi

sub denumirea de educaţie incluzivă sau învăţământ integrat.
Educaţia incluzivă (după definiţia dată de UNESCO) este un
mod de educaţie adaptat şi individualizat în funcţie de nevoile
tuturor copiilor în cadrul gurpurilor şi claselor echivalente ca
vârstă, în care se găsesc copii cu nevoi, capacitate şi nivele de
competenţă foarte diferite. Prin educaţia incluzivă este oferit
suport – în cadrul şcolilor de masă şi al claselor normale – copiilor
cu deficienţe de învăţare, indiferent de originea lor socială sau
tulburările pe care le prezintă, acceptaţi de colegii lor normali.
Înţelegerea şi adeziunea la educaţie incluzivă pun în evidenţă
necesitatea dezvoltării şcolii, pregătirea şi schimbarea de
ansamblu a acesteia, pentru a primi şi satisface corespunzător
participarea copiilor cu dizabilităţi ( ca şi a altor grupuri
marginalizate ) în medii şcolare obişnuite, ca elemente
componente ale diversităţii umane, cu diferenţele ei specifice.
Principiul fundamental al şcolii incluzive este că toţi copiii
trebuie să înveţe împreună, oricând acest lucru este posibil,
indiferent de dificultăţile pe care aceştia le pot avea.

Bibliografie:

ISSN: 1583 - 5529

 23

Ionescu M Radu - Didactica modernă, Ed. Dacia,

Cluj-Napoca
Taiban Maria - Pedagogie preşcolară, Ed.
Didactică şi pedagogică, Bucureşti

ROLUL COMUNITĂŢII ÎN REUŞITA EDUCAŢIEI

INCLUZIVE
-Rezumat-
Brahariu Angela
Şcoala cu cl.I-IV Cumpărătura
Jud.Suceava
Şcoala nu reprezintă doar o instituţie unde copiii şi tinerii vin
să primească informaţii, ci un loc unde trebuie să înveţe toţi cei
care lucrează. Până acum, profesorul era considerat principala
sursă de informaţii pentru o anumită disciplină, într-un anumit
domeniu, o autoritate de necontestat. Datorită democratizării
accesului la cunoştinţe, acest rol al profesorului se reduce
dramatic, el devenind un organizator, o călăuză a învăţării, oferind
elevilor, în locul tradiţionalei “transmiteri a cunoştinţelor”,

ISSN: 1583 - 5529

 24

veritabile “experienţe de învăţare”, provocând elevii să descopere

şi să aplice în practică noile cunoştinţe dobândite. Acest lucru se
poate realiza însă doar într-o şcoală incluzivă, cea care poate
răspunde unei diversităţi mari de copii, o şcoală în care toţi
participă şi sunt trataţi ca fiind la fel de importanţi. Comunitatea
poate reprezenta o legătura foarte importantă în acordarea
sprijinului între şcoală şi familie. Resursele pot fi utilizate mult
mai eficient în cadrul unei cooperări bazate pe încredere.
Scopurile principale ale relaţiei dintre şcoală, familie şi
comunitate, în vederea integrării copiilor :
• informarea şi sensibilizarea comunităţii locale cu privire la
posibilitatea recuperării, educaţiei chiar şi pentru copiii ce au
abandonat şcoala;
• sporirea conştientizării din partea comunităţii şcolare a
necesităţii implicării în transformarea şcolii într-o şcoală
integrativă;
• schimbarea mentalităţii şi atitudinii opiniei publice faţă de copiii
cu nevoi speciale;
• dezvoltarea unei reţele de cooperare în domeniul educaţiei,
implicată în procesul de integrare( ex.: poliţia, serviciile sociale,
spitale, etc.);
• implicarea părinţilor copiilor din clasa în vederea reacţionării

ISSN: 1583 - 5529

 25

mai rapide la probleme şi acordarea sprijinului suplimentar

copiilor cu nevoi speciale;
• implicarea comunităţii în sprijinul acordat copiilor cu nevoi
speciale;
• elaborarea programelor şcolare de informare şi pregătire a
comunităţii locale pentru educaţia incluzivă, prin aceasta
înţelegând adaptarea şcolii la cerinţele speciale ale fiecărui copil,
indiferent de problemele acestuia, şi nu a copilului la cerinţele
şcolii, găsirea unor strategii didactice adecvate, a unor metode şi
tehnici de lucru specifice: planificare, instruire, evaluare.

INFLUENŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE

ÎN INTEGRAREA ELEVILOR CU CERINŢE EDUCATIVE
SPECIALE
-Rezumat-
Prof. log.Mihaela Rusu - Centrul Logopedic Interşcolar Iaşi
Înv. Migdonia Rotaru - Şcoala „B.P.Hasdeu” corp C Iaşi

Problematica integrării copiilor cu cerinţe educative

speciale este foarte complexă şi încă nerezolvată pe deplin, pentru
că modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire

ISSN: 1583 - 5529

 26

Cele mai frecvente activităţi extracurriculare de masă, cu

valenţe instructiv - educative, ce pot fi utilizate şi cu elevii
integraţi sunt: organizarea unor jocuri, vizionarea în grup a unor
spectacole, serbări, vizite şi plimbari prin parcuri, grădini
botanice, zoologice şi alte zone ale oraşului, excursii şi tabere,
activităţi de muncă în folosul şcolii, a comunităţii, proiecte
educaţionale iniţiate în parteneriat.
Pornind de la aceste aspecte în Şcoala „B.P.Haşdeu”, corp C
elevii cu cerinţe educative speciale au beneficiat şi în anul şcolar
2007/2008 de proiecte educaţionale, desfăşurate în parteneriat cu
Centrul Logopedic Interşcolar Iaşi, Şcoala Specială ”C.Păunescu”,
ONG-uri, biserica, poliţia, primăria.
Astfel, proiectul educaţional „Artterapie”, care a avut ca scop
formarea deprinderilor de abilitate manuală, a simţului estetic şi
dezvoltarea atitudinilor de respect faţă de muncă a avut ca
finalităţi desene, felicitări şi alte decoraţiuni cu care elevii au
participat la expoziţii şi concursuri judeţene şi naţionale,
desfăşurate la Biblioteca judeţeană, cu ocazia sărbătorilor de
Crăciun, a Dragobetelui şi a Zilei copilului, la Muzeul
„G.Topîrceanu” Iaşi, obţinând numeroase premii.
În cadrul proiectului s-au mai desfăşurat activităţi dedicate
Mărţişorului, Crăciunului, Zilei Naţionale a României, Zilei

ISSN: 1583 - 5529

 27

Internaţionale pentru Toleranţă care s-au finalizat cu expoziţii de

desene .
Alte activităţi extracurriculare cu impact pozitiv asupra
integrării elevilor cu cerinţe educative speciale au fost: vizitele la
muzee, excursiile organizate în judeţul Iaşi, precum şi în judeţele
limitrofe prin care s-a realizat cunoaşterea monumentelor istorice,
culturale, de patrimoniu. Participarea la spectacole de teatru
muzică şi poezii realizate cu ocazia Zilei de 1 iunie, desfăşurate la
Teatrul „Luceafărul” Iaşi au contribuit la o mai bună socializare a
elevilor cu cerinţe educative speciale.
Parteneriatul cu biserica s-a materializat prin participarea
copiilor la Sfânta Liturghie , la spovedanie, la slujbe de sfinţire, şi
acordarea de cadouri de Paşte, Ziua copilului şi Crăciun.
Deasemenea, s-au realizat dezbateri pe tema violenţei
domestice şi din şcoli la care au participat, alături de elevi şi cadre
didactice, poliţiştii din circumscripţie şi părinţii.
Activităţile extraşcolare desfăşurate au contribuit în egală
măsură şi la integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale în
grupul de colegi, de prietenii, şi la valorificare potenţialului şi
capacităţilor de care dispun aceştia.
BIBLIOGRAFIE:

ISSN: 1583 - 5529

 28

1. Gherguţ, A. - „Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid

pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor
didactice”, Iaşi, Editura Polirom, 2005
2. Educaţia integrată a copiilor cu handicap, Asociaţia
RENICO România

3. *** - Revista „Interferenţe didactice”, Bacău, Editura

„Corgal Press”, nr. 1, 2008
4. www.didactic.ro

AUTONOMIA PERSONALĂ ŞI INTEGRAREA SOCIALĂ

A COPIILOR CU CES

-Rezumat-

Profesor psihopedagog drd. Susanu Neaga

CJRAE Braila

ISSN: 1583 - 5529

 29

La baza evoluţiei societăţii, printre cele mai importante

dimensiuni este desigur, educaţia. Ca un fenomen mai recent –
educaţia incluzivă - presupune metode de lucru noi, profesori
pregătiţi pentru a aplica aceste metode, şi în mod deosebit
deschidere- cooperare-acceptare din partea societăţii civile.
Dezvoltarea optimă a copilului cu CES implică o
activitate susţinută de către cadrele didactice , echipe
interdisciplinare şi familia aceastuia , pe mai multe domenii.
Consider, că integrarea socială este punctul de pornire
în educaţia copilului cu CES. Fără un comportament social
adecvat (pe măsura posibilităţilor lui) acesta, nu v-a face faţă
solicitărilor educaţionale . In acestă lucrare am enumerat câteva
din modalităţi de lucru folosite în actul educaţional incluziv,
metodologii specifice , grilă de evaluare a comportamentului
social şi un proiect de activitate , care să folosească cadrelor
didactice (ciclu primar), în activitatea de integrare/incluziune a
copiilor cu CES.

Bibliografie:
1. Păunescu C-tin, Popovici D.V.,Mînzat Bibiana, Terapia
Educaţională Integrată, editura Pro-humanitate , 1997;

ISSN: 1583 - 5529

 30

2. Radu T.I. , Teorie şi practică în evaluarea eficienţei în

învăţământului, EDP, Bucureşti 1983,
Păunescu C-tin., Coordonate metodologice pentru recuperarea
minorului inadaptat, EDP, Bucureşti 1984.

COPILUL AUTIST INTRE NEVOIA DE EDUCATIE SI INTELEGERE

CA SI COPIL CU CERINTE EDUCATIVE SPECIALE

-Rezumat-

Instit.Pirvulescu Simona
Grad. cu P.N. Nr.2 Cornesti-Gorj

Prin definitie putem spune ca aceasta sintagma – copilul

autist - desemneaza necesitatile educationale complementare
obiectivelor generale ale aducatiei scolare, necesitati care solicita
o scolarizare adaptata particularitatilor individuale si(sau
caracteristice unor deficiente) tulburari de invatare precum si o
interventie specifica,prin reabilitare/recuperare corespunzatoare’’
(Vrasmas, 2001, p 27). Cu alte cuvinte cerintele educationale
speciale solicita abordarea actului educational de pe pozitia
capacitatii elevului deficient sau aflat in dificultatea de a intelege
ISSN: 1583 - 5529
 31

si valorifica intreg continutul invataturii. Fiecare elev este o

individualitate si la un moment dat, intr-un domeniu sau altul al
invataturii,reclama anumite cerinte educationale speciale pentru a
putea intelege si valorifica la maxim potentialul sau in domeniu
respectiv.
AUTISMUL cunoaste diferite grade e dezvoltare
intrenormal si patologic fiind un ‘’termen aplicat uneori situatiei
sau cazului de introversiune accentuata care se intanleste destul
de frecvent in momentele critice ale psihogenezei’’(prima
copilariei si inceputul adolescentei) Paul Popescu-Neveanu
Dupa A. Maslov apare in doua forme distincte :
-de autism agitat in care subiectul incearca in plan
imaginar,experiente ce il terorizeaza sau il duc la extaz ;
-de autism calm, de tip contemplativ in care subiectul se
complace idilic prin iluzionare sau consolare.
In joc copilul isi alege pozitia de mana sau in apropierea
educatoarei si a copilului A.A. il ajuta,ii arata miscarile,il ia de
mana si il dadaceste rasfatandu-l. Ii plac jocurile de miscare,dar se
plictiseste relativ repede si incearca sa paraseasca jocul. Copiii il
readuc in joc si il tin strans situatii care de multe ori nu ii convin.
Rasfoind carti de specialitate am recomandat
documentarea parintilor din referate,internet,cursuri,carti pentru a

ISSN: 1583 - 5529

 32

nu dispera si a intelege ca cei de la Dumnezeu tot Dumnezeu va

vindeca. Parintii incearca sa aiba o viata in spiritul moralei
crestine si sa spere ca nu va trece mult timp si vor putea sa aiba
elev la scoala in clasa intai,intre copii normali, deci la scoala
incluziva.

Activităţi de terapie educaţională –LUDOTERAPIA

-Rezumat-

Institutor: Ciutacu Adi-Tania

G.P.N. – S.A.M. CARACAL

Problematica educaţiei copiilor cu cerinţe speciale a devenit

în ultimii ani o preocupare aparte în rândul specialiştilor. Apaiţia
conceptelor de educaţie integrată şi şcoală incluzivă a determinat
modificări fundamentale în percepţia actului educativ.
În scopul ameliorării programelor de recuperare şi terapie a
elevilor cu cerinţe speciale, Carol Ouvry a propus în anul 1987 un
curriculum-model pentru elevii cu deficienţe intelectuale,
structurat pe patru arii de dezvoltare:aria de dezvoltarea fizică;

ISSN: 1583 - 5529

 33

aria de dezvoltare perceptivă; aria de dezvoltare intelectuală; aria

de dezvoltare personală şi socială.
Pornind de la acest curriculum-model au fost dezvoltate în
timp mai multe forme de terapie incluse în categoria terapiilor
educaţionale (terapia ocupaţională, terapia cognitivă, psihoterapia
de expresie, meloterapia, ludoterapia
In cadrul activităţilor de terapie educaţională, un loc aparte
îl ocupă conceptul de joc didactic. Jocul didactic constituie o
formă de activitate prin care se rezolvă una sau mai multe sarcini
didactice prin îmbinarea tehnicilor de realizare a acestor sarcini cu
elementul de joc. Folosim adesea jocul didactic în diverse forme
pentru a stimula elevii să rezolve o sarcină didactică într-o formă
cât mai atractivă, ştiut fiind faptul că învăţarea care implică jocul
devine mai plăcută şi reconfortantă. Jocurile devin metode de
instruire în cazul în care ele sunt organizate şi se succedă conform
logicii cunoaşterii şi învăţării. Fiecare joc didactic trebuie să aibă
un scop educativ, să includă o componentă instructivă, să îmbine
armonios elementele instructive cu elementele distractive, să
valorifice cunoştinţele şi deprinderile deja achiziţionate,
spontaneitatea, inventivitatea, iniţiativa, răbdarea, să includă
elemente de aşteptare, de surpriză, de competiţie, de comunicare
între partenerii de joc astfel încât să determine apariţia unor stări

ISSN: 1583 - 5529

 34

emoţionale complexe care intensifică procesele de reflectare

directă şi nemijlocită a realităţii. Caracteristica esenţială a jocului
didactic constă în crearea unor condiţii favorabile pentru
valorificarea achiziţiilor şi pentru exersarea priceperilor şi
deprinderilor sub forma unor activităţi plăcute şi atractive.

COLABORAREA FAMILEI CU ŞCOALA ÎN CAZUL

COPIILOR CU DIZABILITĂŢI

-Rezumat-

Instit. STOICA MARIA

Grupul Şcolar Industrial
„I.C.Petrescu Stâlpeni”
Structura Şcoala cu clasele I-
VIII Rădeşti

La nivel mondial, peste două treimi din cele 600 de milioane

de persoane din întreaga lume, care au un anumit tip de
dizabilitate, trăiesc în ţări în curs de dezvoltare sau în ţări cu

ISSN: 1583 - 5529

 35

economia în tranziţie.Atât în ţările mai vechi ale Uniunii Europene

cât şi în cele noi intrate, în ultima perioadă, s-au adoptat Strategii
Naţionale şi s-a conturat câte un cadru legislativ specific care, în
concordanţă cu respectarea Drepturilor Omului să asigure
persoanelor cu dizabilităţi o integrare socio–profesională
corespunzătoare şi cât mai aproape de nevoile acestora .
România nu face excepţie nici de la afirmaţia că persoanele
cu dizabilităţi sunt excluse din viaţa comunitară, nici de la cea
privind existenţa exemplelor de bună practică. Integrarea
României în Uniunea Europeană presupune şi „rezolvarea” unor
probleme sociale de integrare a diverselor categorii de populaţie.
În România angajarea şi responsabilizarea familiei în
educaţia copiilor este fundamentală pentru reuşita participării
şcolare. La orice copil, în mod particular la copiii cu cerinţe
educative speciale ( C.E.S. ), gradul de interes şi de colaborare a
părinţilor cu şcoala este cel mai adesea direct proporţionalcu
rezultatele şcolare obţinute de elevi .
În cazul elevilor cu cerinţe educative speciale (C.E.S) este
important să se plece de la premisa că părinţii sunt cei mai
importanţi „ profesori din viaţa lor”. Deseori părinţii au păreri
gresite despre rolul de părinte de aceea cadrele didactice ar trebui

ISSN: 1583 - 5529

 36

să îi ajute pe părinţii copiilor cu dezabilităţi să se îgrijească de ei

înşişi pentru a se îgriji mai bine de copii lor .
Un rol important al şcolii în context este acela de a sprijini
familiile să aibă încredere în resursele proprii, pentru a face faţă
greutăţilor cu care se confruntă. Deşi îşi iubesc copiii pot reacţiona
la stres ţipând la ei sau tratându-i în moduri în care nu ar trata
niciodată pe alţii. Când reacţionează în aceste fel ei le reduc
preţuirea faţă de ei înşişi. Când îşi controlează stresul ei
modelează abilităţi pentru copii lor şi îi ajută să-şi menţina
preţuirea de sine.
Colaborarea familiei cu comunitatea şcolară-presupune
cooperarea pentru îndeplinirea unei sarcini anume împreună,
membrii familiei şi cadrele didactice. În cardul acestei colaborări,
membrii familiei pot juca rolul în cadrul şcolii de instructori,
voluntar, membri de comitet de intervenţie, tutori, instructori de
“minipredare”, asistenţă în cadrul călătoriilor în afara şcolii, ajutor
în pregătirea materialelor didactice şi echipamentului necesar.
Invitarea părinţilor în activităţi la clasă poate înlesni o
experienţă pozitivă prin:
- selectarea unei activităţi care poate fi demonstrată uşor;
- angajarea părinţilor să lucreze doar cu grupuri mici de
copii (2-3);

ISSN: 1583 - 5529

 37

- încurajarea bunei dispoziţii, a unei atmosfere relaxante;

-evitarea declarării de învingători;
- consilierea în îndrumarea comportamentului copiilor.
- Pregătirea părinţilor – cere atât părinţilor cât şi
specialiştilor să-şi aloce timp pentru pregătirea şi programele
educaţionale ce vor fi aplicate. Pregătirea părinţilor este o
activitate foarte constructivă deoarece implică învăţarea şi
acumularea cunoştinţelor şi tehnicilor folositoare părinţilor în
schimbarea comportamentelor neadecvate ale copiilor.
Sensibilizarea părinţilor pentru obiectivele, ţintele, abilităţile
programelor este esenţială în educarea şi pregătirea acestora.

NECESITATEA INTEGRĂRII ÎN GRĂDINIŢĂ A

COPIILOR CU CES
-Rezumat-

ISSN: 1583 - 5529

 38

GRĂDINIŢA NR. 229, Str. Aleea Dealul Măcinului Nr.5,

Sector 6, Bucureşti,
AVIANA (BOJAN) ANCA ELENA – institutor 1
MARCHIŞ IONELA – educatoare

Omul este o fiinţă dependentă în activitatea pe care o

desfăşoară de ceilalţi. Are nevoia permanentă de a comunica şi
coopera. Întâlnim peste tot în jurul nostru oameni cu deficienţe. Ei
sunt percepuţi diferit, perceperea lor socială nefiind întotdeauna
constantă, ea variază de la societate la societate, furnizând
semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi de valorile promovate.
Mulţi oameni au reticenţe faţă de persoanele cu deficienţe,
deoarece au o concepţie greşită despre ele. Trebuie însă să
înţelegem că sunt nişte oameni la fel ca ceilaţi, fiind produsul unic
al eredităţii lor şi al mediulu.
Din categoria copiilor cu C.E.S (cerinţe educative speciale)
fac parte atât copiii cu deficienţe propriu zise, cât şi copiii fără
deficienţe, dar care prezintă manifestări stabile de inadaptare la
exigenţele şcolii. Din această categorie fac parte:
- copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale,

ISSN: 1583 - 5529

 39

tulburări de auz, dizabilităţi mintale, paralizia cerebrală);

- copiii cu deficienţe mintale, comportamentale (tulburări de
conduită, hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD, tulburări de
opoziţie şi rezistenţă);
- copiii cu tulburări afective, emoţionale (anxietatea, depresia,
mutism selectiv, atacul de panică, tulburări de stres posttraumatic,
tulburări de alimentaţie:
anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, supra-alimentarea);
-copiii cu handicap asociat;
- copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de
învăţare, sindromul Down, dislexia, discalculia,dispraxia);
- copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din
spectrul autistic, sindromul Asperger, întârzieri în dezvoltarea
limbajului).
Copiii cu C.E.S. pot prin joc să-şi exprime propriile
capacităţi. Astfel copilul capătă prin joc informaţii despre lumea
în care trăieşte, intră în contact cu oamenii şi cu obiectele din
mediul înconjurator şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp.
Datorită faptului că se desfăşoară mai ales în grup, jocul asigură
socializarea. Jocurile sociale sunt necesare pentru persoanele cu
handicap, întrucât le oferă şansa de a juca cu alţi copii, orice joc
având nevoie de minim două persoane pentru a se desfăşura.

ISSN: 1583 - 5529

 40

Jocurile trebuie însă să fie adaptate în funcţie de deficienţa

copilului. Copiii cu tulburări de comportament trebuie să fie
permanent sub observaţie, iar la cei cu ADHD jocurile trebuie să
fie cât mai variate. Gradinita, este de asemenea un mediu
important de socializare. Tot in lucrare este prezentat un plan de
interventie, insa Cel mai bun plan de intervenţie este cel care se
potrivişte copilului/ cerinţelor/ nevoilor sale.

COPILUL CU CES
-Rezumat-

SCARLAT FLORIANA
TRUSCA CLAUDIA - DOLJ

Deloc uşoară misiunea „dată” profesorului – edificarea

viitorului umanităţii, dar frumoase sunt roadele pe care le culege şi
ni le dăruie – oamenii. Profesorul are un rol crucial în viaţa
elevilor cu CES. Atât abilităţile profesorale, cât şi însuşirile de
personalitate au repercusiuni profunde în inima discipolilor,
provocând reverberaţii încă mulţi ani după terminarea studiilor.
Prin felul său de a fi ori de a nu fi, prin comportamente şi
ISSN: 1583 - 5529
 41

atitudini, profesorul apropie ori îndepărtează copiii: motivează,

pedepseşte, povăţuieşte, blamează, încurajează etc.
Profesorul eficient este, înainte de toate, „discipolul” elevilor
săi, care încearcă să înveţe în permanenţă de la ei, pentru a ţine
pasul cu aceştia şi pentru a putea să discute orice subiect. El
trebuie să fie liderul care să inspire şi să influenţeze copiii prin
intermediul personalităţii sale, asemeni unui expert sau consilier,
şi nicidecum utilizând puterea coercitivă. Un astfel de profesor îşi
cunoaşte bine disciplina şi este respectuos cu elevii săi.
Jocul de expresie grafică şi plastică are o valoare formativă
ce va conduce la apariţia de situaţii de învăţare valoroase ce vor
evidenţia, pe lângă încărcătura estetică, şi pe cea etică şi socială a
conţinuturilor temelor plastice.
Prin acest mod se întregeşte personalitatea copilului, se
diminuează diferenţele dintre elevul cu cerinţe educative speciale
şi cel obişnuit, deziderat realizabil prin îmbinarea şi dezvoltarea
cât mai eficientă a celor trei mari componente ale personalităţii:
aptitudinile, care exprimă nivelul de realizare şi de eficienţă într-
un domeniu de activitate, temperamentul, care exprimă aspectul
dinamico-energetic şi caracterul, ce defineşte modul de relaţionare
a individului cu ceilalţi, profilul psiho-moral al fiecăruia.

ISSN: 1583 - 5529

 42

Elaborarea unei compoziţii plastice stimulează trăsăturile de

personalitate asociate cu capacitatea creativă, cum ar fi capacitatea
de gândire, flexibilitatea gândirii, fluenţa ideilor, sensibilitatea la
probleme, un pronunţat spirit de observaţie, curiozitatea,
încrederea în sine, independenţa în gândire.
Toate acestea servesc unui singur scop, şi anume adaptarea
copilului cu cerinţe educative speciale la solicitările lumii
înconjurătoare, pregătindu-se în acest fel integrarea ulterioară în
societate. 

CREATIVITATEA COPIILOR CU CERINTE EDUCATIVE

SPECIALE
-Rezumat-

BRĂTIAN
LAURA-ANDREIA
GRAD.P.
N.MONARIU
COM.BUDAC
U DE JOS (BN)

ISSN: 1583 - 5529

 43

Educaţia specială are in vedere un anumit tip de educaţie

adaptată şi destinată copiilor care nu reusesc să atingă în cadrul
învaţămantului obişnuit nivele educative şi sociale
corespunzătoare vârstei.Aceşti copii sunt copii cu cerinţe/nevoi
educative speciale .
Cerinţe/nevoi educative speciale – CES- cerinţele în plan
educativ ale unor categorii de persoane, ca urmare a unor
disfuncţii sau deficienţe de natură intelectuală, senzorială,
psihomotrice, fiziologică sau ca urmare a unor condiţii
psihoafective, socioeconomice sau de alta natură.
Aceste cerinţele educative speciale solicită abordarea actului
educaţional de pe poziţia capacităţii elevului deficient sau aflat în
dificultate de a inţelege şi valorifica conţinutul învăţării, şi nu de
pe poziţia profesorului sau educatorului care desfăşoară activitatea
instructiv-educativă în condiţiile unei clase omogene sau pseudo-
omogene de elevi.
Şcoala incluzivă pune în centrul atenţiei sale persoana umană
ca fiinţă originală, unică şi irepetabilă, accentuând ideea că în
fiecare societate există personalităţi, grupuri diferite, motivaţii,
raţiuni şi puncte de vedere diferite.
. Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur
mintale, constituind un progres în planul social. Componenta

ISSN: 1583 - 5529

 44

principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de

valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza
ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea nu se obţine cu usurinţă,
o altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase
încercări şi verificări.
Creativitatea este acea caracteristică a gândirii care foloseşte
inventiv experienţa şi cunoştinţele acumulate, oferind soluţii şi
idei originale. Multă vreme activitatea a fost considerată apanajul
exclusiv al unei minorităţi restrânse ceea ce este adevărat dacă ne
gândim la nivelul creativităţii inovatoare şi la cel al creativităţii
emergente.
Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă
a şcolilor contemporane. Stimularea creativităţii tinerilor se poate
realiza printr-o susţinută şi elevată pregătire teoretică şi practică;
dinamizarea iniţiativei şi muncii independente, a spiritului critic
ştiinţific; dinamizarea activităţii de documentare şi experimentare
independentă; receptivitatea faţă de nou; pasiune pentru ştiinţă în
concordanţă cu aptitudinile fiecăruia .
Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur
mintale, constituind un progres în planul social. Componenta
principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de
valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza

ISSN: 1583 - 5529

 45

ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea nu se obţine cu usurinţă,

o altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase
încercări şi verificări.
La educarea creativităţii sunt importante, deopotrivă,
metodele, relaţia profesor-elevi (autentic democratică şi de
cooperare), atitudinea adultului faţă de elev (deschisă şi receptivă
faţă de copil şi de valorile creativităţii sale) şi atmosfera pe care
cadrul didactic o instaurează în clasă.
În condiţiile educaţiei incluzive, clasele/grupele de elevi vor
include copii apropiaţi ca vârstă şi nivel de experienţa
socioculturală.
Aplicarea acestor principii în practica şcolii pentru diversitate
presupune, din partea personalului didactic şi de specialitate, o
serie de calităţi.

BIBLIOGRAFIE:
1.ALOIS GHERGUŢ:”SINTEZE DE PSIHOPEDAGOGIE
SPECIALA”ED.POLIROM 2005
2.ALOIS GHERGUT:”PSIHOPEDAGOGIA
PERSOANELOR CU CERINTE
SPECIALE” ED.POLIROM 2006
3.DICTIONAR DE PSIHOPEDAGOGIE

ISSN: 1583 - 5529

 46

4.MARIAN CLAUDIA-CURS-“FUNDAMENTELE
PSIHOPEDAGOGIEI
SPECIALE”

INTEGRAREA COPIILOR CU C.E.S. ÎN GRĂDINIŢĂ

PRIN INTERMEDIUL JOCULUI
-Rezumat-

Inst: Chirilă Oana-Denisa, Gr. cu P.P. nr.5 „Clopoţel” Bârlad

Inst: Popa Corina Lăcrămioara, Gr. cu P.P. nr.5 „Clopoţel”
Bârlad

Jocul este activitatea fundamentală a copilului preşcolar,

influenţând întreaga conduită şi prefigurând personalitatea în plină
formare a acestuia. Ca activitate de bază în grădiniţă, jocul
constituie pentru copiii cu cerinţe educative speciale forma cea
mai eficientă de socializare, de recuperare. În cadrul jocurilor,
barierele de orice natură dispar, aici copilul cu cerinţe educative
speciale reuşind să-şi depăşească neputinţele şi frustrările.

ISSN: 1583 - 5529

 47

În timpul jocurilor şi activităţilor alese se naşte un mediu

educaţional în care fiecare îl acceptă pe celălalt aşa cum este şi aşa
cum se poate exprima, creându-se un spaţiu de convieţuire
caracterizat prin acceptare, toleranţă şi diversitate. Etapa jocurilor
şi activităţilor alese de copii şi educatoare oferă posibilitatea
tratării individualizate a copiilor integraţi, reuşind ca, în această
etapă din programul zilei, educatoarea să poată lucra cu copiii
integraţi, în vederea recuperării deprinderilor şi capacităţilor
nerealizate în activităţile frontale cu întreaga grupă de copii. Prin
joc, copilul cu dizabilităţi poate să exploreze lumea
înconjurătoare, poate să-şi lărgească sfera de achiziţii, de abilităţi,
de deprinderi, să-şi modeleze comportamentul. În joc, diferenţele
şi barierele între copii dispar, copiii cu cerinţe educative speciale
pot obţine aici succese, mici, dar motivate, ceea ce satisface
trebuinţa de a fi apreciaţi.
Jocurile şi activităţile alese de copii sau de educatoare oferă
cadrul propice îmbogăţirii experienţelor senzoriale ale copiilor,
ceea ce conduce la un real câştig atât pentru copilul normal, cât şi
pentru copilul cu dizabilităţi. Primul poate fi ajutat să depăşească
planul aparenţelor şi al experienţelor imediate pentru a pătrunde
cât mai adânc în natura lucrurilor, iar cel de-al doilea poate ajunge

ISSN: 1583 - 5529

 48

prin aceste jocuri la un nou tip de joc, jocul-învăţare, acesta

constituind o formă mai evoluată de acţiune.
Organizarea „gândită” a jocurilor şi a activităţilor alese,
tactul pedagogic al educatoarei, în sensul de a-i crea copilului cu
cerinţe educative speciale o stare de confort şi o atitudine pozitivă
faţă de sine, uşurează procesul de integrare a copiilor cu
dizabilităţi în instituţiile de învăţământ.
BIBLIOGRAFIE:

1. Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie şcolară, Editura

Polirom, Iaşi, 1997
2. CRIPS, Educatorul specializat, Editura Tritonie, Bucureşti,
1998
3. Neamţu, Cristina, Gherguţ, Alois, Psihopedagogie specială,
Editura Polirom, Iaşi, 2000
4. ***, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi
grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998
5. Rusu, C-tin (coord.), Deficienţă, incapacitate, hadicap,
Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 1997
6. UNESCO/UNICEF, Pachet de resurse pentru instruirea
profesorilor. Cerinţe speciale în clasă, UNESCO, 1993

ISSN: 1583 - 5529

 49

7. Ungureanu, D., Copilul cu dificultăţi de învăţare, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
8. Verza, E. (coord.), Ghidul educatorului, Universitatea
Bucureşti, Departamentul de Psihopedagogie,
DPCEU/PHARE, Componenta 2 – Formare de personal,
1997

ŞCOALA PENTRU TOŢI

-Rezumat-

Palatul Copiilor Iaşi- Prof. Ioana Fulga

şi Carmen Sandu

Palatul Copiilor ,prin activităţile extraşcolare devine astfel o

şcoală deschisă tuturor, o şcoală prietenoasă, flexibilă, o şcoală
care abordează procesul de– învăţare –într-un mod dinamic şi
atractiv, o şcoală care, prin sprijinul pe care îl oferă tuturor
copiilor, se constituie într-un factor de bază al incluziunii sociale,
contribuind la eliminarea prejudecăţilor legate de apartenenţa la
un anumit mediu şi la spargerea barierelor existente între diferitele
grupuri din interiorul unei comunităţi În cadrul educaţiei inclusive
am aplicat „ strategii de micro-grup,activ-participative cooperative
ISSN: 1583 - 5529
 50

, colaborative , parteneriale , implicante , organizative şi

socializante “. Acestea , datorită atributelor lor , sunt adaptabile ,
putând fi cu uşurinţă multiplicate sau diversificate pentru a acoperi
situaţiile noi . Aceste atribute caracterizează şi activitati, care
trebuie să se realizeze în grupuri mici , să fie cooperativă ,
partenerială , activ- participativă , să se desfăşoare într-un mediu
relaxant , plăcut .Predarea în parteneriat s-a impus ca o strategie
de succes .Prezentăm în continuare activităţi desfăşurate în cadrul
Palatului Copiilor de catre copii normali şi disabili, grupe mixte:
-Concurs”Educaţie pentru toţi,pretutindeni, acum” ;
-Expoziţie de referate şi desene :Eminescu şi natura”
-Concurs Naţional “Ziua Mondiala a Zonelor Umede”;
Activităţi cu materiale din natură.-Stabilirea caracteristicilor
materialelor din natură: frunze,paie, crenguţe, flori;-Presarea
plantelor;Alcatuire colaj: peisaj de toamnă din frunze,crenguţe.
Activităţi cu materiale sintetice: fire,piele,material
textil.Acţiuni dirijate de descoperire a etapelor de realizare a unui
produs:“Puiul” din fire de lână,poşetuţă, borsetă, breloc, cu-
rea,etc.Realizarea unui produs nou de la unul realizat anterior:
„Tablou”.Toate aceste activităţi s-au desfăşurat folosind strategia
de parteneriat care presupune ,dupa cum se vede, prezenţa şi
colaborarea a două cadre didactice în cadrul lecţiei propriu-zise

ISSN: 1583 - 5529

 51

.Predarea în parteneriat presupune respectarea unor condiţii şi

anume: să se realizeze după o colaborare anterioară ; să fie
riguros planificată anterior ; să desfăşoare activităţi compatibile şi
complementare ; să prezinte o unitate în concepţiile prezentate , în
modul de a acţiona , evitând controversele ; să evalueze activitatea
ulterior . Profesorul trebuie să se plieze după fiecare caz , să-şi
flexibilizeze demersul didactic pentru a satisface cerinţele
educative ale fiecărui elev luat în parte şi ale tuturor la un loc.
Bibliografie:
Ungureanu Dorel , Educaţia integrată şi şcoala inclusivă , Ed.
de Vest , Timişoara , 2000
Verza E. , „ Psihopedagogia integrării şi normalizării “ în Revista
de educaţie specială 1/1992

ISSN: 1583 - 5529

 52

O ŞCOALĂ INCLUZIVĂ – O ŞCOALĂ NECESARĂ

REZUMAT

LUPU MARIANA DOINA- prof. Grupul Şcolar Industrial

Moldova Nouă
JIVAN-RANI VIORICA – prof. Grupul Şcolar Industrial
Moldova Nouă

Egalitatea între copii ar trebui să reprezinte un mod de viaţă

existent, nu doar o concepţie care pare imposibil de atins din
cauza unor lucruri minore care în ochii unora iau proporţii
colosale. Sănătatea este unul din lucrurile esenţiale la care are
dreptul un copil, deoarece sănătatea este o virtute necesară unei
vieţi senine, ea permite tuturor celor care se bucură de ea cu
îndestulare.
Handicapul este definit ca “o pierdere sau limitare a abilităţilor
funcţionale fizice sau psihice”. Ca urmare a unei asemenea
definiţii, handicapul poate fi considerat o problemă, o boală. Este
deplin acceptat că persoanele cu nevoi speciale au, în general, mai
puţine posibilităţi de afirmare şi o calitate a vieţii mai scăzută.
Misiunea noastră este să oferim tuturor copiilor posibilitatea de a-
şi exprima valoarea, de a simţi bucuria copilăriei şi de a descoperi

ISSN: 1583 - 5529

 53

lumea care-i înconjoară. Statul şi familia oferă – sau ar trebui să

ofere! – şanse egale pentru fiecare prin educaţie, grijă, dragoste.
Conceptul “copii cu nevoi speciale” a fost înţeles într-un sens
larg şi a cuprins toţi copiii care necesită o atenţie specială şi care
foarte des se află la marginea societăţii. În acest sens prin “copii
cu nevoi speciale” am putea enumera următoarele categorii: copii
cu handicap, copii cu boli cronice, copii cu tulburări de
comportament, copii proveniţi din familii dezorganizate sau aflate
în situaţie de risc social, copii care sunt victimele violenţelor,
copii din etnii defavorizate. Însă, pentru ca individul ( copil, adult,
vârstnic ) să poată trăi într-un mediu social, trebuie să respecte
unele norme şi reguli importante pentru societate. Aceste reguli
după care se ghidează individul în viaţa socială au şi caracter
social, motiv pentru care sociologia pune accent pe socializare.
Socializarea nu este un proces mărginit şi temporar, pentru că
orice individ participă vrând-nevrând la viaţa socială. Copilul cu
dizabilităţi trebuie considerat ca făcând parte din societate. Nu
putem să-l ascundem, nu are nevoie de mila noastră, ci de sprijinul
nostru, permiţându-i să trăiască alături de ceilalţi copii, ca parte
integrantă a comunităţii.
Măsurile intreprinse trebuie să se adreseze în mod specific
factorilor care contribuie la abuzare si neglijare, inclusiv lipsa

ISSN: 1583 - 5529

 54

informaţiilor şi abilităţiilor ca părinte sau caracterul nepotrivit al

acestora, respectul scăzut faţă de sine însuşi, sentimentul de
izolare, aşteptările nerealiste si înţelegerea greşită a dezvoltării
copilului şi al rolului de părinte.

INTEGRAREA COPIILOR CU CERINŢE

EDUCATIVE SPECIALE
-Rezumat-

PERSOANELE CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE -

CADRU CONCEPTUAL –
Prof. Irina Bădilă, Scoala Nr. 128,
Bucureşti
Prof. Dana Udrea, Scoala Nr. 128,
Bucureşti

În acord cu noile măsuri instituite pe plan mondial, privind

protecţia şi educaţia persoanelor cu cerinţe speciale şi în
conformitate cu prevederile Constituţiei şi Legii învăţământului,
ISSN: 1583 - 5529
 55

ţara noastră a intrat într-o etapă de transformări radicale ale

sistemului de educaţie, în spiritul egalizării şanselor pentru copii,
tineri şi adulţi cu deficienţe sau incapacitate.Din perspectiva noilor
reglementări adoptate de statul român, copiii cu cerinţe educative
speciale pot fi integraţi fie în unităţi distincte de învăţământ
special, fie în grupe şi clase speciale din unităţi preşcolare şi
şcolare obişnuite, fie, în mod individual, în unităţi de învăţământ
obişnuite.
Integrarea educativă recurge la trei mari categorii de
resurse: materiale, acţional-suportive şi umane. Aceste din urmă
resurse sunt, de departe, cele mai importante pentru integrarea
educativă, fie şi numai pentru că ele sunt direct implicate în
resursele tip-servicii şi tot ele activează, practic, resursele
materiale, altminteri inerte, doar potenţiale.
În opinia generală, resursele umane din sfera educaţiei sunt
asociate, aproape exclusiv, cu personalul didactic, cu educatorii şi
cu prestaţia directă a acestora, sub forma serviciilor instructiv-
educative propriu-zise, nemijlocite: predare, ocazionarea şi
provocarea învăţării, evaluarea etc. Iar, fiecare dintre aceste
persoane au, sau ar trebui să aibă, propriile resurse personale,
individuale care, la rândul lor, se structureaza pe două registre, de

ISSN: 1583 - 5529

 56

preferat coroborate, valorificate împreuna într-o manieră

sinergică:
 Mentalitatea (atitudinea faţă de integrarea educativă);
 Competenţa profesională (pregătirea de bază, iniţierea
şi experienţa în maniera abordativ-procedurală a
educaţiei integrate).
În integrarea educativă se pleacă de la premise şi idei
optimiste într-un mod raţional în ceeea ce priveşte căutarea,
găsirea, potenţarea şi valorificarea resurselor umane, conform
axiomei: “Cea mai la îndemână, cea mai importantă, dar şi cea
mai irosită, neluată în seamă resursă este chiar creativitatea,
inadecvat încurajată şi folosită a educatorilor”(Miclea, M.1994).
Domeniul afectiv, cu întreaga sa gamă de trăiri emoţionale,
se dezvoltă în procesul relaţiilor interpersonale dintre copil si
adult. Socializarea copilului se produce în strânsă legătură şi
unitate cu dezvoltarea lui cognitiva. Rolul scolii este de a nu lăsa
copilul cu cerinţe speciale să se orienteze singur în multitudinea
de fapte şi atitudini ce se manifestă în jurul lui, ci de a organiza o
ambianţă potrivită, din care copilul să se alimenteze cu impresii
pozitive, necesare evoluţiei sale normale.
Schimbarea mentalităţii copilului începe cu schimbarea
mentalităţii părinţilor. Se desfăşoara şedinţe cu părinţii, în cadrul
ISSN: 1583 - 5529
 57

cărora se explica ce se urmăreste a realiza pentru a veni în ajutorul

copilului cu handicap, al celui hiperchinetic, al celui afectat de
fobia scolii sau al celui care, pur şi simplu, are handicapul
mediului din care provine. Se induce, treptat, ideea că ar putea
deveni parteneri educaţionali ai educatorului în procesul integrării
socio-afective a copilului cu nevoi speciale. Urmare a
cerinţelor expuse în cadrul şedinţelor cu părinţii şi a consultaţiilor
oferite acestora, ca şi a faptului că se poate constata că lucrările
copiilor cu cerinţe speciale nu sunt cu nimic mai prejos decât ale
celorlalţi, mentalitatea celor câţiva părinţi, mai reticenţi la
prezenţa acestor copii în clasa, se schimba. Această schimbare de
mentalitate se reflecta în atitudinea copiilor faţă de colegii lor.
Continuitatea este cheia evoluţiei psiho-sociale a copilului cu
cerinţe speciale.Este vital ca toate celelalte trepte ale
învăţământului de masă să ofere aceleaşi facilităţi şi asistenţă
diferenţiată copilului cu handicap, celui cu cerinţe speciale, în
general, să i se asigure acestuia un climat optim, afectiv-
motivaţional. Numai în felul acesta se vor împlini aşteptările
noastre privind adaptarea şi integrarea socială a copilului cu
cerinţe speciale.

ISSN: 1583 - 5529

 58

EDUCAŢIE EGALĂ PENTRU TOŢI COPIII

-Rezumat-
Prof. Iuliana Tomescu, Scoala Nr. 128,
Bucureşti

Deviza ,,EDUCAŢIA PENTRU TOŢI,, a fost lansată în

1994, la Salamanca, unde a fost definită ca ,, acces la educaţie şi
calitate pentru toţi copiii ’’ , obiectiv care presupune asigurarea
posibilităţilor participării la educatie a tuturor copiilor, indiferent
de cât de diferiţi sunt ei şi se abat prin modelul personal de
dezvoltare, de la ceea ce societatea consideră a fi normal.
ISSN: 1583 - 5529
 59

Dreptul la educaţie al fiecărei persoane a fost decis încă din

1948, prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi apare
dezbătută în multe studii de pedagogie.
Dezvoltarea unei şcoli prietenoase, deschisă tuturor copiilor
este un concept operaţional pe mai multe dimensiuni: sănătatea
şcolii, eficacitatea şcolii pentru copii, şcoala protectoare, o şcoală
care implică familia şi comunităţile.
Înţelegerea şi adeziunea la educaţie pune în evidenţă
necesitatea dezvoltării şcolii, pregătirea şi schimbarea de
ansamblu a acesteia, pentru a primi şi satisface corespunzător
participarea copiilor cu dizabilităţi ( ca şi a altor grupuri
marginalizate), în medii şcolare obişnuite, ca elemente
componente ale diversităţii umane – cu diferenţele ei specifice.
Prin natura problemei sale, copilul cu dizabilităţi este
dependent, în mare masură, de adultul de alături ( părinte,
educator) iar, mai apoi, urmare a socializării secundare în cadrul
colectivitaţii de copii şi a conştientizării de către aceştia a
necesităţii de a-l ajuta pe colegul vitregit de soartă, el devine
dependent şi de copiii din clasă. Complexitatea demersului
educaţional constă, în acest caz, pe de o parte, în a conduce
perceperea handicapului de către copiii din jur spre acceptarea lui
ca pe un fapt de viaţă care le poate oferi lor prilejul de a-şi dovedi

ISSN: 1583 - 5529

 60

prietenia, generozitatea, afecţiunea faţa de colegul lor. Pe de altă

parte, este complicat, dar nu imposibil de dirijat, procesul
perceperii, de către copilul cu dizabilităţi, a ajutorului oferit de
copii, fără a se simţi umilit, profund diferit şi inferior colegilor săi.
Este o problemă de atitudine afectuoasă, dar demnă, în care
excesele emoţionale şi excesul de zel mai mult dăunează, decât
acţionează. Totul se construieşte în jurul educatorului, al atitudinii
sale faţă de copilul cu dizabilităţi. Ea este modelul atitudinal,
copiii vor fi mici replici ale acesteia.
În cazul copilului cu cerinţe educative speciale, atât
securitatea cât şi stimularea sunt esenţiale. Rezultatul unui
stimul puternic, fără condiţia asigurării securităţii, poate fi
răzvrătirea, retragerea, respingerea, apatia. Acest copil trebuie
ajutat să devină suficient de încrezător că poate face faţă
solicitărilor, altminteri el nu va accepta efortul sau lipsa de confort
care, în cazul lui, insoţesc cele mai multe activităţi specifice
mediului şi vârstei.
Indiferent de natura fenomenului social sau al afecţiunii care-
l include pe acest copil într-o categorie aparte, este extrem de
importantă, cunoaşterea particularităţilor activităţii cognitive,
astfel încât să fie evitat un eventual eşec în rezolvarea
sarcinii.Dacă educatorul nu identifică şi nu respectă optimul

ISSN: 1583 - 5529

 61

cognitiv al acestui copil, este previzibilă producerea unor eşecuri

repetate care îl vor demobiliza şi îl vor readuce la stadiul iniţial –
cel al neîncrederii în sine care induce timiditate, izolare, frustrare.
Se simte şi se remarcă, de multe ori, în atitudinea acestor
copii, frustrare, plictiseală, descurajare. În astfel de situaţii, se
evidenţiază şi cea mai fragilă reuşită, evoluţie, pentru a-i inspira
încrederea în sine şi a-l determina la încercări succesive. Copilul
cu dizabilităţi trebuie ajutat să-şi fixeze nivelul de aspiraţie în
raport cu capacităţile proprii, încrederea în sine fiind cel mai
eficient stimulent al capacităţii de acţiune.
Rolul educatorului este de “…a învăţa treptat copilul, prin
experienţe orânduite cu logică, să deosebească locul său în marea
colectivitate a existenţei şi responsabilitatea faţă de tot ce-l
înconjoară, iar, pe de altă parte, el nu va trebui să reprime în copil
nici una din manifestările vieţii individuale, atâta timp cât acestea
nu sunt susceptibile de a produce vreun rău copilului însuşi sau
celorlalţi.”(Key E.)

ISSN: 1583 - 5529

 62

EDUCAŢIEI CENTRATĂ PE ELEV PRIN UTILIZAREA

METODELOR ŞI TEHNICILOR ACTIVE DE ÎNVĂŢARE
-Rezumat-

Prof. CAMELIA DARIE - CENTRUL ŞCOLAR SUCEAVA

Prof. MUJDEI SILVIA – CENTRUL ŞCOLAR SUCEAVA

În ultimii ani, educaţia a fost privită ca un factor strategic al

dezvoltării de perspectivă a societăţii româneşti, în sensul
realizării integrării sale europene.
Principiile educaţiei centrate pe elevi sunt :
 Profesorul şi elevul sunt parteneri în educaţie şi îşi
împart responsabilitatea învăţării;
 Climatul activităţii de învăţare este unul formativ;
 Învăţarea în sensul de a-i învăţa pe elevi cum să
înveţe ceea ce îi interesează;
 Disciplina necesară în activitatea de învăţare se
transformă în autodisciplină;
 Profesorul este receptat ca furnizor de resurse ale
învăţării;
ISSN: 1583 - 5529
 63

În ceea ce priveşte educaţia copiilor cu dizabilităţi, Ministerul

Educaţiei Cercetării şi Tineretului a adoptat câteva principii
majore printre care şi cel conform căruia învăţământul trebuie
adaptat la cerinţele copilului şi nu copilul trebuie să se adapteze la
cerinţele şcolii, atunci când acestea nu sunt conforme cu nevoile
sale de dezvoltare. Este important ca toţi copiii cu dificultăţi de
învăţare să beneficieze de o organizare a învăţării în funcţie de
cerinţele lor educative.
De aceea se impune o individualizare a metodelor folosite în
învăţare. Cadrele didactice trebuie să cunoască şi să utilizeze o
gamă diversificată de strategii didactice care să identifice şi să
sprijine rezolvarea dificultăţilor de învăţare în clasă.
Activizarea predării-învăţării presupune folosirea unor
metode, tehnici şi procedee care să-l implice pe elev în procesul
de învăţare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea
creativităţii, dezvoltarea interesului pentru învăţare, în sensul
formării lui ca participant activ la procesul de educare. Astfel,
elevul este ajutat să înţeleagă lumea în care trăieşte şi să aplice în
diferite situaţii de viaţă ceea ce a învăţat.
Metodele constituie elementul esenţial al strategiei didactice,
ele reprezentând latura executorie, de punere în acţiune a
întregului ansamblu ce caracterizează un curriculum dat.

ISSN: 1583 - 5529

 64

Metoda poate fi considerată ca instrumentul de realizare cât

mai deplină a obiectivelor prestabilite ale activităţii instructive. De
aici şi importanţa adoptării unor metode variate, eficiente,
adecvate nu numai specificului disciplinelor, profilului şcolii, ci şi
scopului general al învăţământului şi cerinţelor de educaţie ale
societăţii contemporane.
Din multitudinea metodelor active am prezentat , mai detaliat,
următoarele :
 MOZAIC
 „ŞTIU – VREAU SĂ ŞTIU – AM ÎNVĂŢAT”
 PROGRAMUL AEL
În concluzie, tehnologiile IT moderne şi metodele active de
învăţare sunt implicate din ce în ce mai activ în actul învăţării, fapt
care face ca educaţia să fie centrată pe elevi şi grupuri de elevi,
astfel încât procesele educaţionale să capete noi conotaţii.

BIBLIOGRAFIE:

 „Învăţarea activă” (ghid pentru formatori şi cadre

didactice), Bucureşti 2001

ISSN: 1583 - 5529

 65

 Pintilie Mariana – „Metode moderne de învăţare-

evaluare pentru învăţământul preuniversitar” – Ed.
Eurodidact, Cluj-Napoca
 Ionescu Miron – „Didactica Modernă” – Ed. Dacia,
Cluj-Napoca
 Siveco România S.A. – „AEL versiunea 4” –
manual de utilizare

Multiculturalitate si comunicare interculturală

ISSN: 1583 - 5529
 66

rezumat

Prof. Darie Doruţu - Şcoala S.A.M. Pătrăuţi - Suceava

Pentru cunoaşterea nemijlocită a realităţii europene pot fi

iniţiate şi schimburi de experienţă cu alte grupuri de copii şi cadre
didactice din ţări europene:
 înfrăţirea cu şcoli europene, cu vizite reciproce;
 module educaţionale de limbă şi cultură;
 excursii în străinatate cu gazduire la familii locale, la
schimb;
 schimburi culturale şi dezbateri cu unităţi similare pe
tematici de perfecţionare ţinând cont şi de interesul
copiilor.
În cadrul acestor schimburi de experienţă are loc:
 construirea prin artă a unor punţi de legatură între
sufletele copiilor noştri şi ale altor copii din alta ţară;
 dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la un grup
impreună cu care poate realiza lucruri minunate;

ISSN: 1583 - 5529

 67

 dezvoltarea încrederii în propriile valori şi a capacităţii

de a le transmite, de a evalua rezultatul propriei creaţii la
adevarata valoare;
 cultivarea unor sentimente de prietenie faţă de toţi copiii
lumii.
Schimburile interculturale sunt educative şi îi echipează pe
elevi pentru viaţă. Ele îi îndeamnă să interacţioneze şi să
dialogheze cu alte grupuri culturale. Parafrazându-l pe Goethe -
«cei care nu stiu nimic despre alte culturi, nu stiu nimic despre ei
înşişi» - importanţa schimburilor interculturale stă în faptul că îi
ajută pe elevi să se cunoască pe ei înşişi, devenind astfel conştienţi
de propria lor cultură. Ei descoperă similitudinile şi diferenţele
culturale şi, implicit, descoperă diversitatea lumii în care trăim,
acceptarea a ceea ce este diferit de reperele lor culturale şi
înţelegerea faptului că a fi diferit este un fapt normal. Un prim pas
în cunoaşterea unui alt popor este învaţarea limbii acestuia şi cum
acest lucru se face încă de la gradiniţă, se poate concluziona că
lucrurile sunt pe drumul cel bun. Inţelegând prin cunoaşterea unei
alte culturi imperativitatea învăţării limbii şi obiceiurilor culturii
respective, atunci cei implicaţi participă la un proces de învăţare
ce are ca rezultat iminent dezvoltarea lor intelectuală. Contactul cu
o alta cultura poate aduce schimbari semnificative în mentalitatea,
ISSN: 1583 - 5529
 68

comportamentul şi atitudinea unui individ, iar impactul este vizibil

atât la adulţi, cât mai ales la copii, cunoscută fiind receptivitatea
crescută a acestora la tot ceea ce este nou. Suntem fără îndoială
influenţaţi de alte stiluri de viaţă pe care oamenii din alte locuri
ale lumii le-au dezvoltat pentru a supravietui. Ideile, sistemele de
valori, credinţele şi tradiţiile lor sunt o sursă importantă de
inspiraţie şi de dezvoltare spirituală, intelectuală, emoţională şi, în
sens mai larg, economico-socială.
Educaţia interculturală constituie o opţiune ideologică în
societăţile democratice şi vizează pregătirea viitorilor cetăţeni în
aşa fel încât ei să facă cea mai bună alegere şi să se orienteze în
contextele multiplicării sistemelor de valori. Perspectiva
interculturală de concepere a educaţiei poate să conducă la
atenuarea conflictelor şi la eradicarea violenţelor în şcoală prin
formarea unor comportamente precum:
 aptitudinea de a comunica (a asculta şi a vorbi);
 cooperarea şi instaurarea încrederii în sânul unui grup
cum ar fi grupul de joacă, de colegi etc. ;
 respectul de sine şi al altora;
 toleranţă faţă de opiniile diferite;
 luarea de decizii în chip democratic;
 acceptarea responsabilităţii altora şi a propriului eu;
ISSN: 1583 - 5529
 69

 soluţionarea problemelor interpersonale;

 stăpânirea emoţiilor primare;
 aptitudinea de a evita altercaţiile etc.
Intrarea în Uniunea Europeană a ţării noastre cere o pregătire
specială a elevilor privind importanţa acestui eveniment precum şi
furnizarea informaţiilor legate de spaţiul european. Elevii trebuie
îndemnaţi să manifeste curiozitate pentru descoperirea unor
aspecte legate de viata copiilor din spatiul francofon si anglo-
saxon. Este necesar să recunoască şi să respecte diferenţele
culturale prin valorificarea pozitivă a celorlalte culturi, dar în
egală măsură să respecte datinile, obiceiurile şi tradiţiile naţionale
şi să contribuie la promovarea culturii ţării noastre.
În cadrul învăţământului preuniversitar tehnic (sau de cultură
generală), elevii manifestă o mare disponibilitate către
multiculturalitate şi colaborări interculturale. Consider că
responsabilitatea „deschiderii porţilor” ne revine nouă, cadrelor
didactice din întreg spaţiul european, astfel încât să ridicăm la
înălţimea aşteptărilor şi aspiraţiilor lor.

BIBLIOGRAFIE

ISSN: 1583 - 5529

 70

1. Gardels, N. Schimbarea ordinii globale. – Bucureşti:

Ed. ANTET, 1998.
2. North, D. Thomas, R. The Rise of the Western World: A
New Economic History. –
Cambridge: Cambridge University Press, 1976.
3. NEUNER, G. (2003). Socio-cultural interim worlds in
foreign language teaching and learning. In M. Byram (Ed.),
Intercultural competence (pp 15-62). Strasbourg: Council of
Europe Publishing.
4.***ABC-ul integrării în Uniunea Europeană, Agenţia
pentru Strategii Guvernamentale, Bucureşti, 2005

ROLUL DASCĂLULUI ÎN INTEGRAREA ELEVILOR CU

CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
DE MASĂ
Rezumat

ISSN: 1583 - 5529

 71

Înv. Şorecău Cătălina

Înv. Ureche Maria
Şcoala Generală,,
A.P.Alexi ’’
Sîngeorz-Băi, Jud. Bistriţa-Năsăud

Putem spune cǎ fiecare cadru didactic se confruntǎ la fiecare

generaţie cu unul sau mai mulţi copii cu cerinţe speciale în
educaţie.
A cunoaşte un elev înseamnǎ a descifra notele dominante ale
personalitǎţii sale, a înţelege şi a identifica motivele care îl
determinǎ sǎ acţioneze într-un mod sau altul şi a-i prevedea
evoluţia viitoare. Cunoaşterea asigurǎ caracterul diferenţiat al
instruirii şi educǎrii personalitǎţii elevilor, proiectând metodele
cele mai potrivite în raport de particularitǎţile dezvoltǎrii fizice şi
psihice individuale.
În urma examinǎrii copiilor de cǎtre specialişti sau chiar de
cǎtre învǎţǎtor, se ajunge la concluzia cǎ nivelul intelectual al unor
copii este mai redus. Apare întrebarea : ce se face în aceastǎ
situaţie ?

ISSN: 1583 - 5529

 72

Unele cadre didactice considerǎ cǎ cea mai bunǎ alegere ar fi

orientarea lui spre o şcoalǎ ajutǎtoare. Totuşi, în ultimii ani, se
pune accent tot mai mult pe educaţia integratǎ, pornind de la
premiza cǎ un comportament normal nu se poate dezvolta în
condiţii anormale, cum sunt cele din instituţii, acceptându-se
principiul normalizǎrii.
Îndemnul adresat de Jean Jaques Rousseau : « …începeţi dar
prin a vǎ cunoaşte copiii… », se aflǎ şi astǎzi la temelia educaţiei.
Existǎ multe exemple de comportamente problemǎ : copiii
care nu pot sǎ-şi controleze obiceiurile, anumite ticuri, fluieratul
sau vorbitul în momente nepotrivite, copii care se plâng mereu sau
care trǎncǎnesc mereu, cei care întotdeauna uitǎ sǎ-şi facǎ temele,
mai sunt copii care se retrag şi nu vor decât sǎ fie lǎsaţi în pace.
Fiecare din aceste comportamente problemǎ, interfereazǎ cu
acţiunea de predare şi de evaluare.
Pentru ca integrarea lor sǎ fie eficientǎ, sǎ nu fie doar
formalǎ, cadrele didactice trebuie sǎ respecte anumite recomandǎri
având în vedere cǎ activitatea acestora trebuie organizatǎ pe baza
cunoaşterii particularitǎţilor lor psihice :
- obosesc uşor, deci este bine sǎ fie solicitaţi mai mult în orele
de început ;

ISSN: 1583 - 5529

 73

- au dificultǎţi de concentrare a atenţiei ; se concentreazǎ mai

greu asupra a ceea ce ascultǎ decât asupra a ceea ce vǎd. În
acest sens este recomandat folosirea materialului didactic
intuitiv şi aşezarea lor în apropierea catedrei, pentru ca
învǎţǎtorul sǎ le capteze mai uşor atenţia şi ceilalţi colegi sǎ
le-o distragǎ mai puţin ;
- au un volum redus al memoriei ;
- aceşti elevi lucreazǎ mai bine dacǎ sunt bine motivaţi. Ei
trebuie recompensaţi frecvent şi imediat dupǎ ce au fǎcut
ceva relativ bine. Pentru ei, o recompensǎ mare, dar
îndepǎrtatǎ în timp, este mai puţin eficientǎ decât o
recompensǎ micǎ, dar primitǎ bine ;
- este foarte important sǎ nu fie izolaţi, ci cât mai bine integraţi
în colectivul clasei. Este bine ca învǎţǎtorul sǎ îi aşeze în
bancǎ cu elevi mai buni, care pot reprezenta un model pentru
ei.
Considerǎm cǎ piatra de încercare pentru fiecare dascǎl este
educarea acestor elevi cu cerinţe speciale şi integrarea lor în
structurile învǎţǎmântului de masǎ şi apoi în societate, este un bun
câştig.

BIBLIOGRAFIE

ISSN: 1583 - 5529

 74

Ioan T. Radu – « Învǎţǎmântul diferenţiat », Editura

Didacticǎ şi
Pedagogicǎ, Bucureşti, 1978, pag 234 ;

Neamţu Gherguţ – « Psihopedagogie specialǎ », Editura

Polirom, Iaşi, 2000, pag 165

ŞANSE EGALE PRIN EDUCAŢIE

Rezumat

Prof. Mandreşi Ana

Liceul Pedagogic „C. D.
Loga”, Caransebeş

Dreptul la educaţie este unul din drepturile fundamentale ale

omului şi temelia unei societăţi drepte, angajată pe calea

ISSN: 1583 - 5529

 75

progresului şi prosperităţii. Astăzi educaţia trebuie privită nu ca un

privilegiu pentru câţiva, ci ca un drept al tuturor, deoarece
educaţia nu este un simplu mecanism prin care indivizii
acumulează un bagaj de cunoştinţe şi deprinderi de bază, ci un
factor esenţial al dezvoltării personale şi sociale.
Conceptul de incluziune se poate defini prin acceptarea de
către instituţiile de învăţământ a tuturor copiilor, indiferent de sex,
apartenenţă etnică şi socială, religie, naţionalitate, integritate
fizică, capacităţi intelectuale, zestre genetică, situaţie
socioeconomică a părinţilor.
Putem spune că incluziunea înseamnă a personaliza
activităţile în funcţie de nevoile fiecărui individ în parte, astfel
încât oricine, indiferent de deficienţa sau dificultăţile pe care le
întâmpină în învăţare, să poată fi tratat ca un membru al
comunităţii din care face parte. Incluziunea este un concept mai
larg care se referă la integrarea copilului cu cerinţe educaţionale
speciale atât în sistemul educaţional cât şi în cel comunitar.
Cerinţele Educaţionale/ Educative Speciale este o sintagmă de
dată relativ recentă, care nu este sinonim al termenului de
„handicap” sau „deficienţă”-el având un sens mai larg şi fiind pus
în strânsă legătură cu necesitatea de reformă majoră a şcolilor

ISSN: 1583 - 5529

 76

obişnuite, astfel încât să se ţină cont de toţi copiii care întâmpină

dificultăţi de acces sau de adaptare la mediul şcolar.
Asigurarea unui climat de normalitate în clase, activităţile
desfăşurate în colaborare, aprecierea echitabilă a eforturilor, fără
condescendenţă prost înţeleasă, exprimarea preţuirii respectului
real îi ajută pe aceşti copii să treacă peste durerile şi frustrările lor,
să se simtă acceptaţi cu adevărat, să crească în proprii ochi.
Într-o şcoală a democraţiei aflată la începutul de drum
incluziunea este o politică de educaţie, dar şi în acelaşi timp o
provocare necesară într-un grup de copii pentru formarea lor ca
„adevăraţi cetăţeni”. Provocările pentru grup şi pentru cei
responsabili sunt de a menţine grupul împreună şi de a lupta
împotriva nevoii de excludere care ar putea să apară. Acest lucru
trebuie făcut de la cea mai fragedă vârstă, în prima experienţă a
vieţii „de grup” la care participă copiii prin modificarea
modalităţilor de lucru şi prin schimbarea normelor, a regulilor,
printr-o nouă strategie, pentru a facilita participarea deplină la
activităţi a tuturor copiilor. Cantitatea şi calitatea educaţiei
reprezintă baza devenirii umane într-o lume morală, civilizată şi
plină de respect faţă de copii.

ISSN: 1583 - 5529

 77

Cu bunăvoinţă şi străduire, putem edifica o şcoală deschisă,

prietenoasă, tolerantă şi democratică, fără discriminări şi
excluderi, o şcoală unde copiii sunt valorizaţi şi integraţi.
Toţi copii trebuie să înveţe să trăiască şi să interacţioneze
pozitiv în această lume diversă. Atingerea acestui deziderat
presupune implicaţii majore la toate nivelurile învăţământului
obligatoriu: politică, structură, administraţii, organizaţii, relaţii
între şcoală şi comunitate, restructurarea şi formarea personalului
şi în general etosul şcolii.

BIBLIOGRAFIE
1. Zamfir Cătălin, Politici sociale în România 1980-1998, Editura
EXPERT, Bucureşti 1999.
2. Fluieraş Vasile, Teoria şi practica învăţării prin cooperare,
Editura CASA CĂRŢII DE ŞTIINŢĂ, Cluj-Napoca 2005.
3. Greguţ Alois, Sinteze de psihopedagogie specială, Editura
POLIROM, Iaşi 2005.
4. Cristea Sorin Fundamentele pedagogice ale reformei
învăţământului, E.D.P., Bucureşti 1994.

ISSN: 1583 - 5529

 78

DEFECTE DE VORBIRE SPECIFICE VÂRSTEI

PREŞCOLARE
rezumat

CLAPOU CRINA LUMINIŢA – GRĂDINIŢA CU

PROGRAM PRELUNGIT NR. 3 BISTRIŢA

Deficienţele de vorbire se diferenţiază în două categorii

distincte. Unele se manifestă în condiţiile unei evoluţii normale şi
aparţin particularităţilor inerente evoluţiei, exprimând nivelul
maturizării capacităţii de articulare corectă, respectiv nivelul
dezvoltării aparatului fono-articulator, a auzului fonetic şi a
capacităţii analitico-sintetice a scoarţei cerebrale, iar altele sunt
consecinţa unor malformaţii anatomo-fiziologice sau urme ale
unor boli infectocontagioase ale copilăriei.
Se pot întâlni, de asemenea, diferite niveluri de gravitate, în
funcţie de faptul dacă tulburările sunt simple sau complexe,
primare sau secundare, parţiale sau totale, asociate sau nu cu alte
deficienţe. Intre aceste două categorii determinate de apartenenţa
la normal sau la patologic, pot fi întâlnite o serie de cazuri, mai
ales la copiii de 5-6-7 ani, la care deficienţele de vorbire se află la
ISSN: 1583 - 5529
 79

graniţa dintre normal şi patologic, cărora educatoarea sau

învăţătorul trebuie să le acorde îndrumarea corespunzătoare pentru
a nu se stabiliza sau agrava. Deci, deficienţele de vorbire se
deosebesc din punct de vedere al cauzei care le-a generat, al
modalităţilor de manifestare, al complexităţii, al şanselor de
înlăturare etc.
Principala tulburare de vorbire cu care ne confruntăm este
DISLALIA. Se întâlnesc dislalii fiziologice şi dislalii patologice,
revenindu-ne sarcina de a ne ocupa mai ales de prima formă.
Deosebirile între cele două deficienţe se referă la cauzele care le-
au declanşat, la posibilităţile de înlăturare.
Alte tulburări de vorbire care se întâlnesc sunt: RINOLALIA
(nazalizarea sau vorbirea nazonantă), LOGONEVROZA (nevroză
a vorbirii sau bâlbâială), TAHILALIA (presupune şi alte
deficienţe - gândire confuză, auz fonematic slab, perturbare
generală a ritmului etc - este recomandabil neapărat tratamentul
logopedic), BRADILALIA (prezentă mai ales la copiii cu
întârziere în dezvoltarea mintală) şi, mai rar întâlnite, sunt:
rinolalia (denaturarea vocii); alalia (nedezvoltarea vorbirii).

ISSN: 1583 - 5529

 80

INTERVENŢIILE COMPORTAMENTALE ÎN ADHD

rezumat

ÎNV. BRÎNZEA ANA – CENTRUL SCOLAR

PENTRU EDUCAŢIE INCLUZIVĂ BUZĂU
ÎNV. PĂUN VICTORIA – CENTRUL ŞCOLAR
PENTRU EDUCAŢIE INCLUZIVĂ BUZĂU

ADHD reprezintă abrevierea în limba engleză a „Attention

Deficit Hyperactivity Disorder”, o tulburare de tip
comportamental care apare tot mai frecvent ca diagnostic pentru
copii şi adolescenţi. Această afecţiune se manifestă predilect prin
hiperactivitate, impulsivitate şi „distractibilitate”, fiind evidente
cazurile copiilor „neastâmpăraţi” care dezvoltă în timp o serie de
probleme de adaptare la cultura şi regulile şcolii. Putem
concluziona că ADHD se referă la o afecţiune de tip neurobiologic
prin care este afectată capacitatea individului de a opera în limite
medii în :
* Inhibarea comportamentului agresiv (autocontrolul
impulsivităţii)
* Controlul nivelului activităţii (comportamentul hiperactiv)

ISSN: 1583 - 5529

 81

* Concentrarea asupra sarcinilor de lucru (lipsa atenţiei).

Pentru adaptarea la mediul şcolar al copiilor cu ADHD care
au dificultăţi şcolare datorate atât problemelor de susţinere a
atenţiei într-o sarcină, cât şi datorită dificultăţilor de inhibiţie a
răspunsurilor comportamentale la stimulii distractori din mediu,
este necesară intervenţia constantă a profesorului în timpul orelor
şi pe tot parcursul procesului de învăţare.
* Tehnicile comportamentale au ca scop optimizarea
performanţelor academice şi reducerea impactului negativ al
unor componente problematice, cum ar fi impulsivitatea sau
hiperactivitatea.
* În lipsa acestor intervenţii copiii cu ADHD obţin
performanţe mai scăzute în raport cu abilităţile lor şi dezvoltă
tulburări de învăţare, abilităţi matematice scăzute, până la 56 %
dintre copii au nevoie de meditaţii şcolare, iar 30 – 40 % au
nevoie să fie integraţi într-un program educaţional special.
Cercetările au arătat că intervenţia comportamentală
folosită în mod constant la clasă duce la scăderea
comportamentelor problematice asociate cu ADHD-ul
(comportamente disruptive, anxietate, depresie, imagine de sine
scăzută, marginalizarea de către ceilalţi colegi).
Modificările la nivel educaţional implică :

ISSN: 1583 - 5529

 82

- Modificarea şi adaptarea ambianţei sălii de clasă ;

- Organizarea tranziţiei de la un tip de activitate la altul
sau de la o sarcină la alta ;
- Aranjarea clasei (a băncilor şi a altor materiale) ;
- Poziţia copilului cu ADHD în clasă (locul în bancă) ;
- Adaptarea sarcinilor şcolare pentru lucrul cu copii cu
ADHD ;
- Modificarea curriculei şi modalităţilor de predare.
Adaptarea curriculei şcolare este un factor important în creşterea
performanţelor copiilor cu ADHD. În adaptarea curriculei trebuie
să avem în vedere două obiective importante : stimularea elevilor
şi menţinerea laturii aplicative a cunoştinţelor, care stimulează
atenţia elevilor şi creşte implicarea elevilor în activităţi.
Construirea unui program de intervenţie individualizat se
realizează de către specialistul în tehnici cognitiv
comportamentale, în colaborare cu părintele şi profesorul
copilului.
Aplicarea tehnicilor comportamentale se realizează în mod
constant şi este necesară monitorizarea permanentă a progresului
copilului în scopul readaptării planului de intervenţie.

ISSN: 1583 - 5529

 83

În concluzie, intervenţiile comportamentale se adresează atât

copilului cât şi părinţilor şi cadrelor didactice care interacţionează
cu copilul.

BIBLIOGRAFIE :
1. Conf. Dr. Dobrescu, Iuliana, Copilul neascultător, agitat şi
neatent, Editura Medica, Bucureşti, 2005.
2. Kieran Egan, Popenici Ştefan, Educaţia elevilor hiperactivi
şi cu deficit de atenţie/Ghid pentru părinţi şi cadre didactice din
învăţământul preuniversitar, Didactica Press, Bucureşti, 2007.
3. Popenici, Ştefan (coord.), Motivaţia învăţării şi reuşita
socială, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2005

IUBIRE PENTRU COPIII NOŞTRI ÎNTR-O ŞCOALĂ A

DIVERSITĂŢII
-REZUMAT-

ISSN: 1583 - 5529

 84

Înv. Pirtea Marioara, Liceul de muzică şi Arte Plastice ,,

Constantin Brăiloiu’’

Diversitatea este o condiţie a vieţii culturale şi sociale. Privim

în jur, nimic nu este la fel.Nici păsările care zboară, nici apa care
curge, nici stelele care dansează pe cerul câteodată înlăcrimat.
Toate aceste lucruri au fost create de Dumnezeu pentru a ne arăta
tocmai diversitatea şi ne-a lăsat pe noi să descoperim cât de
diferite sunt.
Platon spunea că un ingredient esenţial al educaţiei este
iubirea. Toţi copiii au dreptul la o educaţie de calitate, iar ei nu
pot aştepta iubirea noastră, a părinţilor, a dascălilor, a colegilor, a
societăţii. Ei au nevoie şi de cuvinte şi de fapte, au nevoie de
iubire în toate formele ei: mângâiere, atenţie, timp, răbdare,
înţelegere, acceptare şi dăruire, pentru a devein oameni cu o
personalitate bine structurată .
Să fim părinţi sau dascăli poate fi atât de uşor şi de plăcut
uneori, dar şi foarte greu în unele cazuri. Clipele pot zbura peste
chipurile şi sufletele noastre când ne jucăm cu copilul sau pot
îngheţa peste prezent şi viitor în timp ce ochii noştri privesc
ISSN: 1583 - 5529
 85

disperaţi cum copilaşul cel drag se transformă într-un D-l Goe sau
într-un adolescent rătăcit, lipsit de încredere în sine şi ne trezim
poate depăşiţi de situaţie neştiind cum să reacţionăm. Putem însă
preveni aceste momente prin iubire şi cunoaştere, învăţându-i să
zâmbeasca zâmbind mai întâi noi, învăţându-i să lupte pentru
idealurile lor văzându-ne pe noi luptând, oferindu-le dragoste şi
cât mai multă încredere în forţele lor.
Primul pas în acest demers este acela de a le cunoaţte şi
recunoaşte nevoile . Degeaba admitem că un elev se comportă
într-un anume fel dacă nu găsim metoda, strategia de a-i modela
acel comportament nedorit şi care nu l-ar avantaja în drumul lui
prin viaţă, de a descoperi antidotul la manifestarile sale.
Haideţi să-l întrebăm pe elevul ,, greu de stăpânit’’ ce a visat
noaptea trecută...sau care este culoarea sa preferată...sau ce
muzică i- ar plăcea să asculte...sau....care ar fi primul lucru pe care
l-ar cumpăra cu cei 5 lei pe care i-a dăruit bunica de ziua lui...!
Copiii, indiferent de etnie, religie, dificultăţi intâmpinate în
dezvoltarea lor,limbă vorbită, sunt asemeni unei grădini care
rodeşte din seminţele cultivate de noi, părinţi şi dascăli.Haideti să-
l asigurăm pe călătorul nostru că nouă ne pasă de el, chiar dacă
părem uneori că nu-l înţelegem.

ISSN: 1583 - 5529

 86

Avem nevoie să credem mai mult în noi şi în copiii noştri iar ei

au nevoie să ne vadă trăind, iubindu-i şi luptând pentru speranţele
lor şi să nu uităm că: ,,n-am văzut nimic rău, n-am spus nimic rău,
n-am auzit nimic rău’’ pentru că e momentul să depăşim tradiţiile
în educaţie . Suntem unici iar călătoria noastră irepetabilă.

Bibliografie:
Doru Vlad Popovici ,,Elemente de psihopedagogia integrării’’Ed.
ProHumanitate,Bucureşti1999;
Verza E.F.- Introducere în psihopedagogie specială şi asistenţă
socială’’Ed. Fundaţiei Humanitas, Bucureşti 2002

ROLUL ÎNVĂTĂTORULUI ÎN EDUCATIA COPIILOR CU

CES
REZUMAT

Inst. Stela Corobea

Şcoala Generală “Avram Stanca”
Petroşani
Jud. Hunedoara
ISSN: 1583 - 5529
 87

Școala trebuie să ofere fiecărui copil, indiferent de

particularităţile psihofizice, şanse egale de instruire şi educaţie.
Adaptarea procesului instructiv-educativ la particularităţile de
vârstă şi individuale ale copiilor este cheia la care s-a ajuns
pornind de la ideea lui Ian Amos Comenius conform căreia"din
instrucţia pentru oameni nu trebuie exclus nimeni, decât
neoamenii".
Din practica pedagogică se ştie că aproape în fiecare clasă
există şi copii cu cerinţe educative speciale.Un rol important îl are
însă integrarea lor în învăţământul de masă (educaţia
incluzivă).Crearea unui climat favorabil în colectivele de elevi de
unde fac ei parte contribuie la dezvoltarea motivaţiei pentru
învăţare. Este bine ca să se înveţe împreună cu ceilalţi copii, şi nu
separat de ei (educaţia incluzivă). Învăţarea este mult mai plăcută
şi eficientă pentru aceşti copii, dacă se foloseşte învăţarea prin
cooperare, dacă se asigură sprijin permanent atât din partea
învăţătorului cât şi al colegilor.Atitudinea pozitivă a învăţătorului,
a colegilor şi mai ales a familiei faţă de aceşti copii, reprezintă
pilonii reuşitei lor şcolare.
Învăţătorul va ţine seama de o serie de reguli care să
contribuie într-o oarecare măsură la instrucţia si educaţia acestor

ISSN: 1583 - 5529

 88

copii: va folosi un limbaj cât mai adecvat, verificând permanent

dacă a fost înţeles;va folosi material intuitiv adecvat;va încerca
legarea lecţiei de experienţa de viaţă a copilului;se va insista şi
repeta aceiaşi temă până în momentul în care elevul o va reţine,
apoi va trece la altă temă (prin exerciţii diversificate pentru a nu
interveni monotonia);se va lucra pe unităţi mici de învăţare; se va
porni întotdeauna de la ce ştiu copiii;se vor da doar noţiuni de
bază, cât mai simple, dar necesare;sarcinile de lucru vor fi uşoare,
clare, plăcute;după fiecare sarcină efectuată corect (sau parţial
corect) vor fi lăudaţi, apreciaţi; încrederea în sine joacă un rol
important în educarea acestor elevi;rolul colegilor este deosebit de
important în sprijinirea lor;să nu fie izolaţi de restul clasei, ci cât
mai bine integraţi în colectivul clasei, (aşezarea lor în apropierea
unui coleg mai bun la învăţătură, acordarea unor responsabilităţi
uşoare, dar permanente în cadrul colectivului);
Educarea acestor elevi presupune dăruire şi măiestrie
pedagogică.
BIBLIOGRAFIE:
1. Creţu V. - "Educaţia pentru drepturile copilului",Editura
Semne, Bucuresti, 1999
2. Gherguţ A. - "Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe educative
speciale:strategii de educaţie integrată",Editura Polirom,Iasi,2001

ISSN: 1583 - 5529

 89

3. Ieniştea O. -Dificultăţi la învăţătură, Ed. Medicală, Bucureşti,

1982
4. Neacşu I. - "Instruire şi învăţare", Editura Ştiinţifică,1990
5. Ungureanu D. - "Copiii cu dificultăţi de
învăţare",E.D.P.,Bucureşti,1998

MODALITĂŢI DE DEPISTARE A DISLEXO-DISGRAFIEI

-REZUMAT-
Institutor  :
Peştean Aurelia

ISSN: 1583 - 5529

 90

Şcoala ,,Nicolae
Titulescu” Cluj-Napoca
Institutor 
: Bot Laura
Şcoala ,,Nicolae
Titulescu” Cluj-Napoca

Lucrarea de faţă se axează pe prezentarea unui program de

intervenţie în vederea depistării şi recuperării copiilor dislexo-
disgrafici. Ca dascăli, ne punem mereu întrebarea: Care sunt
cauzele insuccesului şcolar?
Pentru a răspunde acestei întrebări m-am aplecat asupra
cunoaşterii copilului, în vederea depistării tulburărilor de vorbire
şi a găsirii metodelor şi procedeelor de corectare a acestora, încă
din ciclul primar . De multe ori ei trec neobservaţi, mai cu seamă
în condiţiile unor exigenţe reduse sau mai libere. Astfel de
dificultăţi pot să apară atât la copiii cu dezvoltare psihică normală,
cât şi la cei cu deficienţe intelectuale sau cu tulburări psihice. Ele
împiedică formarea deprinderilor lingvistice, având efecte
negative asupra vorbirii orale şi asupra evoluţiei psihice. Acest
fenomen este accentuat şi de trăirea la nivelul personalităţii, a
disconfortului psihic determinat de eşecurile repetate în planul

ISSN: 1583 - 5529

 91

grafiei şi lexiei. Pe plan motivaţional, scade interesul pentru

activitate, ceea ce duce la indiferenţă şi pasivitate. Lipsa
performanţelor lexico-grafice determină instalarea unor modalităţi
comportamentale negative în toate domeniile.
Pentru a determina o dezvoltare armonioasă a limbajului este
necesar ca toate organele şi aparatele vorbirii să se dezvolte
normal. Aceasta este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă. Un
element esenţial în dezvoltarea vorbirii este cel educativ,
respectiv influenţa directă a mediului social. Atunci cînd unele
dintre aceste condiţii lipsesc, se instalează tulburările de limbaj.
Proporţia tulburărilor de vorbire scade o dată cu vârsta. Ele se
corectează, în mare masură sub influenţa procesului de învăţare.
Totuşi unele dintre ele persistă, chiar şi după mai mulţi ani de
şcolarizare. Gradul şi caracterul tulburărilor de vorbire se răsfrâng
asupra activităţii şi comportamentului copilului. În felul acesta,
însuşirea cunoştinţelor este împiedicată, copilul devenind timid şi
izolat de colectivitate.
Depistarea şi înlăturarea tulburărilor de limbaj la copii
contribuie la asigurarea bunei desfăşurări a procesuliui instructiv-
educativ.

Bibliografie

ISSN: 1583 - 5529

 92

AvramescuU, D.M., Defectologie si logopedie, Ed.Fundatiei

România de Mâine,2005
Druţu,I. Indrumator psihodiagnostic vol. II(1975). Testul Rey.
Universitatea ,,Babes Bolyai”
Cluj-Napoca
Şchiopu, U. şi Verza, E. Psihologia vârstelor, Ed, Didactică şi
pedagogică, Bucureşti 1981.
Verza, E. Disgrafia si terapia ei , Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1983
Vrasmaş,E., Stănică,C. Terapia tulburărilor de limbaj:intervenţii
logopedice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1997.

Şcoala incluzivă şi tratarea diferenţiată a elevilor

-Rezumat -
Prof. itinerant
Cozma Mirela
Centrul Şcolar pentru Educaţie
Incluziva Tîrgu-Neamţ

ISSN: 1583 - 5529

 93

“Există numai un singur fel de a inţelege oamenii,

anume de a nu ne grăbi să-i judecăm, ci de a trăi în
preajma lor, de a-i lăsa să se explice, să se dezvăluie zi
de zi, să se zugrăvească ei înşişi în ei...” (Charles
Augustin Saine-Beune)

Şcoala incluzivă reprezintă o extindere a scopului şi a

organizării şcolii obişnuite pentru a face faţă cu un grad mai mare
de reuşită multitudinilor de probleme care apar în sfera
diversităţii populaţiei şcolare ce includ în speţă copii
marginalizaţi, defavorizaţi şi/sau excluşi de la educaţie. Deşi este
un concept nou, totuşi în ultimii ani este intens vehiculat în
mediul educaţional ca fiind un proces permanent de îmbunătăţire
a instituţiei şcolare plecând de la ideea exploatării resurselor
existente pe linia perfecţionării resursei umane. Şcoala, mai mult
ca oricând, va trebui să organizeze procesul de predare-învăţare-
evaluare astfel încat beneficiarul educaţiei să ajungă prin mijloace
proprii de însuşire a cunoştinţelor la progresul mult dorit de
ambele parţi: educator şi educat.
ISSN: 1583 - 5529
 94

Revenind la conceptul de instruire diferenţiată, în principal

regăsim explicaţia de a fi prin excelenţă o strategie de optimizare a
învăţării, fie că este vorba de o anumită adaptare a activităţii
corespunzând nivelului individual, posibilităţilor diferite de a
procesa şi a înţelege informaţia, precum şi ritmului de lucru
aferent situaţiei de învăţare.

Personal, în activitatea mea de profesor de sprijin pornesc

de la premiza că a-ţi cunoaşte bine copilul este poate cel mai
important lucru în demersul acţiunii formative. Nu
întamplător în literatura de specialitate totul se bazează pe
sincronizarea acţiunilor instructiv-educative la posibilităţile
reale, respectiv nevoile copilului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Albu M, 2000 „Metode şi instrumente de

evaluare în psihologie”, Ed. Argonaut, Cluj-
Napoca
2. Vrăşmaş T, 2001 „Învăţământul integrat şi/sau
incluziv pentru copiii cu cerinţe educative
speciale”, Ed. Aramis

ISSN: 1583 - 5529

 95

3. Radu Ioan, 1987 „Invatamantul diferentiat –

conceptii si strategii”, Ed. Facla

CREATIVITATE, RECUPERARE ŞI SOCIALIZAREA

ELEVILOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE

- Rezumat -

As. social ŢÎRDEA MIHAELA - SAM „Sf. Ecaterina” Huşi

M.i. GALAN VALERICA - SAM „Sf. Ecaterina” Huşi

ISSN: 1583 - 5529

 96

De-a lungul istoriei, problema sprijinirii persoanelor cu

cerinţe educative speciale a stârnit interes din partea a diverse
instituţii care – printre alte priorităţi – aveau şi atribuţii în
domeniul protecţiei sociale. Rând pe rând, reprezentanţi ai
medicilor, asistenţilor sociali ori ai educatorilor au încercat să
diminueze problemele cu care se confruntau persoanele cu CES,
iar apoi – odată cu trecerea timpului şi schimbarea mentalităţilor –
să reducă decalajul care le separă de celelalte categorii sociale prin
promovarea calităţilor pe care aceste persoane le posedă.

În ceea ce priveşte educaţia celor pe care, în mod tradiţional

îi numim elevi cu „cerinţe educative speciale” (CES), s-a pornit
iniţial de la o educaţie specială (desfăşurată în locaţii speciale, cu
profesori special pregătiţi, prin metode specifice şi beneficiind de
o programă şcolară adaptată), trecându-se la o educaţie integrată
(în care elevii cu CES erau acceptaţi în clasele învăţământului de
masă, dar aveau parte de un curriculum adaptat nevoilor lor), până
la educaţia incluzivă (prin intermediul căreia elevilor cu probleme
li se acordă sprijin educaţional personalizat, încurajându-se
participarea lor activă la viaţa şcolară şi socială a comunităţii).
Prin aceste acţiuni se încearcă reducerea barierelor fizice şi sociale
care limitează accesul persoanelor cu dizabilităţi la o viaţă

ISSN: 1583 - 5529

 97

normală, oferindu-li-se şansa de a fi valorizaţi si de a se insera

activ în mediul în care trăiesc.

Unitatea noastră şcolară – SAM „Sf. Ecaterina” Huşi a

şcolarizat până în 1999 copii cu deficienţe mentale uşoare şi
moderate, când pentru a veni în întâmpinarea nevoilor copiilor din
comunitate s-au creat clase pentru învăţământul de masă în
domeniul: textile, construcţii şi lucrări publice, industrie
alimentară şi estetica corpului uman.
Interacţiunea dintre copilul deficient şi cel cu intelect normal
conduce la înţelegere şi acceptare reciprocă prin relaţionare
directă şi implicit la înlăturarea unor mentalităţi, prejudecăţi cu
privire la copiii deficienţi.
Putem aminti şi câteva tipuri de terapii de socializare dar şi de
recuperare care şi-au dovedit eficienţa în practică, în instituţia
noastră şcolară: terapia prin artă, terapia prin muzică, terapia prin
joc, terapia ocupaţională, terapia recreaţională care pot compensa
anumite lacune sau carenţe educaţionale, afective , de socializare,
comportamentale sau anumite handicapuri - mai ales cele
intelectuale.

ISSN: 1583 - 5529

 98

ŞCOLARIZAREA COPIILOR CU AUTISM

REZUMAT 
INST. ENE CRENGUŢA
                                                                                          SAM
CARACAL
 
 
     Autismul este un handicap global care împiedică individul să
comunice în mod obişnuit, să înţeleagă relaţiile sociale şi să înveţe
prin metode obişnuite de învăţare.
    Stilul educaţional trebuie adaptat la nevoile de bază ale
sindromului autist, iar această adaptare se referă în primul rând la
formularea clară a cerinţelor, structurarea cerinţelor, a spaţiului şi
a timpului.
Pentru autist totul sau aproape totul din ceea ce noi considerăm
normal îi pare ostil – mediul înconjurător, normele sociale,
sarcinile şcolare – care presupun, de cele mai multe ori, cerinţe ce
depăşesc posibilităţile sociale, nivelul său, ritmul de realizare sau
sunt neinteresante şi neatractive.
Dacă instituţia, programa, orarul, metodele didactice, mijloacele,
personalul didactic nu vor fi adecvate cât de cât trebuinţelor şi

ISSN: 1583 - 5529

 99

posibilităţilor acestor copii, atunci prăpastia între ei şi ceilalţi,

între ei şi lume se va adânci.
        Strategiile de bază care pot fi utilizate în creşterea
interacţiunilor sociale dintre copilul autist  şi colegi sunt:
- Învăţătorul recompensează copilul: învăţătorull recompensează
orice iniţiativă a copilului de a se juca, vorbi sau a se aşeza lângă
ceilalţi colegi.
- Învăţătorull  recompensează grupul de copii care iniţiază
interacţiunea cu copilul autist.
- Recompensarea unui coleg: învăţătorull  alege un coleg care este
capabil în interacţiunea cu ceilalţi şi îl motivează pentru a
interveni ca model, pentru a da indicaţii concrete copilului autist.
La început este bine ca  învăţătorul să-i spună exact colegului ceea
ce să facă.
- Un rol important al învăţătorului de sprijin revine în structurarea
mediului de clasă. Locul în clasă, alegerea colegului de bancă,
delimitarea orelor şi pauzelor, formularea orarului,
responsabilităţile copilului autist sunt câteva puncte în care
învăţătorul de sprijin poate interveni pentru ca acestea să răspundă
nevoilor copilului.
     Primul pas pentru integrarea în şcoală este lucrul în
colectivitate. Acest lucru poate fi făcut acasă cu ajutorul fraţilor

ISSN: 1583 - 5529

 100

sau a vecinilor. Un învăţător ştie că ieşirea din activitate a

copilului presupune o stare de anxietate a copilului cu privire la
situaţia de învăţare. Astfel, obligarea lui să rămână în activitate
înseamnă traumatizarea lui pentru învăţătorii fără experienţă în
lucrul cu copilul autist. Ieîirea din activitate de cele mai multe ori
are drept fundament lipsa motivaţiei copilului de a desfaşura acea
activitate. Condiţionarea (dacă faci …primeşti…) este o atitudine
educaţională mult mai potrivită pentru ieşirea din activitate a
copilului decât renunţarea la activitate. Dacă copilul nu desfăşoară
activitatea, copilul nu “îşi va regăsi motivaţia” sau “anxietatea se
diminuează” şi o va desfăşura altă dată.

 
 
 
 
Bibliografie

C. Neamtu, A. Gherut - "Psihopedagogie speciala" - Polirom,

Iasi, 2000
I. Boboc - "Managementul educational" - EDP, Bucuresti,
2002
T. Birsabu - "Psihopatologie infantila si juvenila" Semne,
ISSN: 1583 - 5529
 101

2003
**** - "Învăţământul primar",
E. Verza - " Psihopedagogie specială", EDP, Bucureşti, 1995
Alois Gherut, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale, strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Colegium
Polirom, 2006

 STRATEGII DE REALIZARE A EDUCAŢIEI

INTERCULTURALE
REZUMAT
Învăţător Aneta Alexuc
Şcoala “D.A. Sturdza” Iaşi

Educaţia interculturală nu trebuie să se limiteze în mod

exclusiv la transmiterea unor conţinuturi specifice în cadrul unei

ISSN: 1583 - 5529

 102

discipline particulare , consolidarea abordării sale interdisciplinare

este fundamentală; nu poate fi concepută doar pentru mediul
şcolar, ci şi în legătură cu extraşcolarul (familie, grupuri sociale,
instituţii , comunităţi , mass - media). Prin discuţii libere se pot
identifica căi optime de cultivare a valorilor interculturale
(toleranţa, interdependenţa, negocierea , cooperarea , empatia ,
nonviolenţa, egalitatea, depăşirea prejudecăţilor, demnitatea,
etc) , dar si prin diferite activităţi curriculare si extracurriculare.Ca
o primă activitate interculturală poate consta în confecţionarea
unor costume tradiţionale rome din diverse tipuri de hârtie şi apoi
se poate continua cu diverse teme precum:
-,,Povestiri de familie’’, ,,Ocupaţii tradiţionale rome”,
,,Cântece tradiţionale rome”, ,,Evenimente deosebite în
comunitate”, ,,Obiceiuri la romi”, ,,Copil ca tine sunt si eu”.
Este indicat ca de fiecare dată când se ivesc probleme să fie
abordate prin metode atât verbale (expunerea morală, conversaţia
morala, studiul de caz), cât si prin metode intuitiv active
(exerciţiul moral, exemplul moral). Disciplina Educaţie civică
este cea care permite de fiecare dată luarea în discuţie a unor
valori şi atitudini.
Lucrul în echipă este, de asemenea, o modalitate de
stimulare a cooperării între copii . Relaţiile de colaborare impuse

ISSN: 1583 - 5529

 103

prin însăşi definiţia lucrului în echipă conduc la formarea unor

comportamente dezirabile în procesul de educaţie interculturală.
Implicarea comunităţii este, de asemenea, un pas important.
Organizarea unor activităţi în care participanţii să se poate
cunoaşte mai bine , să coopereze şi să trăiască împreună
evenimente culturale poate contribui la realizarea educaţiei
interculturale. Astfel, se pot organiza activităţi extracurriculare
de tipul: activităţi sportive; invitarea în şcoală sau în mediul
educativ a unor persoane avizate din exterior; utilizarea
bibliotecilor , a centrelor de documentare , audio-vizuale prezente
în şcoală; participarea la evenimente culturale şi sărbători locale ;
antrenarea în activităţi muzicale şi corale ; organizarea de
întâlniri între persoane de culturi diferite; înfrăţirile dintre
clase/şcoli din diferite zone şi culturi; colaborarea cu asociaţiile
locale sau internaţionale pe tema educaţiei interculturale;
vizitele , excursiile; cursuri /teme de studiu centrate pe diverse
teme de studiu; realizarea unor proiecte la nivelul clasei/şcolii pe
teme interculturale sau intraculturale.

Bibliografie
1. Cosmovici, A., Pshologia şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998

ISSN: 1583 - 5529

 104

2. Stanciu, Mihai , Reforma conţinuturilor învăţământului, Editura

Polirom Iaşi, 1999
3. Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Ed. Aramis, 2002

STRATEGII EDUCAŢIONALE
PRIVIND EDUCAŢIA COPIILOR CU CERINŢE
SPECIALE
REZUMAT
SIMION CRISTINA
GRĂDINIŢA O.N. NR. 34 CONSTANŢA

Programul de educaţie timpurie individualizată necesită

o abordare cât mai deschisă şi mai incluzivă a copiilor.
Punctul nodal în înţelegerea acestei integrări/incluziuni este
nevoia şi dreptul copilului cu CES (cerinte educationale
speciale) de a trăi şi a fi educat alături de ceilalţi copii, nu
separat şi izolat.

ISSN: 1583 - 5529

 105

Orice copil are o serie de particularităţi, caracteristici

referitor la modul, stilul, ritmul, specificul învăţării sale. În acelaşi
timp, o serie de copii au particularităţi ce îndreptăţesc un sprijin
suplimentar,organizarea de activităţi specifice pentru realizarea
sarcinii învăţării. Educaţia copiilor cu CES trebuie să facă parte
din strategii educaţionale în ansamblu şi mai mult din noile
politici economice, sociale, impunând o reformă majoră a şcolii
obişnuite.
Criteriile faţă de care se face măsurarea trebuie să
fie în primul rând cele legate de nivelele de dezvoltare
anterioare pentru a compara copilul în primul rând cu sine şi
a determina progresele situaţiilor de risc ca evaluare iniţială.
Se impune cu necesitate obligaţia de identificare şi de
cunoaştere iniţială a tuturor copiilor, şi deci a nivelului lor de
dezvoltare, ca o sarcină a educatoarei, pentru a li se
determina cerinţele educative. Aceasta nu presupune metode
şi instrumente de evaluare complicate ci simpla observaţie şi
analiză a comportamentelor copilului.
Secretul integrării copiilor cu CES în grădiniţă constă în
a nu le refuza şansa la educaţie şi de a realiza împreună cu
familia sprijinul necesar învăţării lor adecvate.

ISSN: 1583 - 5529

 106

STIMULAREA CREATIVITĂŢII PRIN JOC

REZUMAT

INST. PUIU VALENTINA

PROF. PRISTAVU NICOLETA
ŞCOALA ALBEŞTII DE ARGEŞ

Şcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârstă ce cuprinde

cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persone
; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în
dezvoltarea individualităţii umane si unele din cele mai
semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare
ale dezvoltării sale .
De aceea , nu putem face abstracţie de una din dimensiunile
esenţiale pentru întreaga dezvoltare si afirmare a personalităţii –

ISSN: 1583 - 5529

 107

creativitatea . Profilul psihologic al vârstei şcolaritaţii cuprinde

multiple premise favorizante pentru cultivarea si stimularea
potenţialului creativ.
Este necesar să avem în vedere întregul sistem al condiţiilor sau
factorilor favorizanţi afirmării si dezvoltării creativităţii şi totodată
este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode si procedee
specifice de stimulare şi antrenare a creativităţii .
Aş vrea să ne apropiem împreună de un subiect foarte puţin
abordat, mai ales din perspectiva psihologică , cea a copiilor care
au un defect fizic , o malformaţie poate , o boală de piele , arătând
altfel decât ceilalţi copii . Sigur că putem adăuga şi cazul celor
care, deşi fizic sunt ca toţi ceilalţi , au un comportament diferit,
manifestat prin tulburări de limbaj, hiperactivitate, ticuri etc.
Anomalia , malformaţia , cicatricea sau comportamentul diferit
pot fi încă de la naştere sau pot apărea pe parcursul copilăriei.
Cea mai întâlnită tendinţă este de a "ascunde" copilul, de a-l
ţine în casă, de a-l "proteja" de remarcile răutăcioase ale celor din
jur, de privirile indiscrete, de întrebările penibile .
Să încercăm să privim lumea şi prin ochii copilului. Pentru
aceşti copii , munca noastră , a dascălilor este mai important şi
mai grea uneori . Astfel că s-a descoperit că prin joc putem să îi

ISSN: 1583 - 5529

 108

facem şi pe copiii cu probleme să se integreze între copiii normali

.
Jocul - învăţare în viziunea contemporană este net distinct de
termenul utilizat în literatura pedagogică de joc didactic (care în
fond este o specie de joc), care limitează acţiunea ludică la
consolidarea, precizarea şi verificarea cunoştinţelor predate.
Jocul conceput ca învăţare şi terapie se înscrie în noua tendinţă
de evoluţie a metodelor de predare – învăţare, care urmăresc să
transforme rolul profesorului – terapeut şi să acorde noi posibităţi
copilului deficient mintal.
Jocul învăţare şi terapie începe să ocupe un loc din ce în ce
mai definit în categoria metodelor, tehnicilor care dezvoltă
capacitatea de observare, de analiză şi de operare cu operatori
logici, într–un cuvânt în categoria tehnicilor care dezvoltă
aptitudinile de învăţare şi dezvoltare.

 BIBLIOGRAFIE:
1 .AL. Rosca: Creativitatea,Colectie Orizonturi, Editura
Enciclopedica Romana, Bucuresti 1972
2.C Cojocaru: Creativitate si inovatie, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti 1975

ISSN: 1583 - 5529

 109

3. Dima, S. – Antologie – jocuri * Lumea Copiilor, vol. II, editată

de Revista Învăţământului preşcolar, Bucureşti, 1993.
4. Gherguţ, A. – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale *
Strategii diferenţiate şi in-cluzive în educaţie, Editura Polirom,
Iaşi, 2006
5. Păunescu, C. şi Muşu, I. – Metodologia învăţării matematicii la
deficienţii mintali, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.

RECUPERAREA ŞI INTEGRAREA SOCIALĂ A

ELEVILOR CU CES PRIN ACTIVITĂŢI
EXTRACURRICULARE
REZUMAT
Înv. Iovan Florica
Înv. Marc Ana
C.Ş.E.I. Nr.2 Oradea

ISSN: 1583 - 5529

 110

Activităţile extracurriculare trebuie să fie altceva decât

activitatea didactică atât în privinţa conţinutului cât şi a formei de
organizare şi a metodelor folosite, fiind o formă de activitate
menită să completeze pe căi specifice instrucţia şi educaţia ce se
desfăşoară în timpul procesului de învăţământ, să-i pregătească pe
elevi pentru viaţa socială.
Copiii cu CES fac parte din societatea noastră, aceştia mai
mult decât ceilalţi copii au nevoie de o permanentă socializare şi
colaborare cu alţi copii pentru asigurarea integrării lor sociale.
Prin contactul direct cu elevii din învăţământul public şi prin
participarea alături de ei la diverse activităţi ce se desfăşoară în
cadrul parteneriatelor, se va realiza diminuarea izolării şi
înlăturarea în mare măsură a tendinţelor de agresivitate,
contribuind la îmbunătăţirea modului lor de viaţă.
Munca în parteneriat asigură înlăturarea unor bariere de
comunicare, clarifică probleme frecvent întâlnite în practica
didactică, se înscrie în direcţia de dezvoltare a învăţământului în
cadrul reformei şi are un impact pozitiv în socializarea copiilor
deficienţi mintal.
Sentimentele publicului larg faţă de un deficient mintal
depind în mare măsură de faptul că, în general, se cunoaşte foarte
puţin despre aceste persoane. În această situaţie rolul cadrului

ISSN: 1583 - 5529

 111

didactic din învăţământul special este unul major. El este acela

care poate iniţia primele măsuri în scopul schimbării percepţiei
asupra copiilor deficienţi mintal.
Tipurile de activităţi extracurriculare s-au axat şi se vor axa
în continuare pe: vizite, excursii, acţiuni ecologice, jocuri, serbări,
activităţi de abilităţi manuale, vizionarea unor spectacole.
Modalităţi prin care am putut crea motivaţia
participării active (implicarea elevilor)
- terapia veseliei, orice activitate să anticipeze satisfacţia;
- utilizarea unor forme de competiţie;
- acordare imediată a recompenselor (diplome, dulciuri,
obiecte realizate) ;
- terapia succesului – activităţile le-au adus satisfacţie
deplină;
Bibliografie:
 Vrăşmaş, T., Şcoala şi educaţia pentru toţi,
Bucureşti, Editura Miniped, 2004
 Neamţu, Cristina, Gherguţ, A., (2000),
Psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iaşi

ISSN: 1583 - 5529

 112

MANAGEMENTUL CLASEI
ÎN ŞCOALA INCLUZIVĂ
REZUMAT
institutor Robu Maria Şcoala Nr.97 – Bucureşti

Există o serie de cerinţe generale faţă de organizarea predării

si învăţării în clasa obişnuită, în care se întâlnesc copii cu
dificultăţi de învăţare: ei au nevoie de o învăţare multisenzorială
explicită care să-i facă să avanseze; nu trebuie să se piardă vremea
cu activităţi repetitive asupra unor lucruri care s-au însuşit, ci mai
curând, să se diversifice metodele şi suporturile de învăţare; au
nevoie de iniţiere adecvată în lectură şi scriere, ceea ce presupune
aplicarea de cele mai multe ori a altor metode şi mijloace decât
cele folosite în mod obisnuit de educatorul clasei respective
De asemenea, este nevoie de structurarea cunoaşterii si de o
doză bună de orientare pentru a se duce la bun sfârşit învăţarea
şcolară. Cum acesti copii au probleme în organizarea informaţiei
care provine de la simţurile lor, ei sunt adesea incapabili să
prevadă şi de aceea trebuie să li se furnizeze un cadru adecvat şi
structurat de învăţare în clasă, fiind mereu preveniţi de ceea ce
urmează. Construirea unei imagini pozitive despre sine are un rol

ISSN: 1583 - 5529

 113

extraordinar în mobilizarea psihică a acestor elevi, de a se

considera capabili de a egala sau chiar depăşi performanţele
colegilor care nu sunt în situaţia lor. Aceasta se poate realiza pe
fondul unor activităţi de grup orientate spre valorizarea
posibilităţilor fiecăruia şi pe un sistem de relaţii pozitive între
professor şi elev şi între elevi. Relaţiile respective trebuie să ofere
terenul încrederii reciproce, al empatiei cu trăirile fiecăruia,
împărtăşirii emoţiilor, sentimentelor, preocupărilor ca şi a
experienţei de cunoaştere şi învăţare. Însuşirea unor metode şi
tehnici de învăţare, memorare, de redare a ideilor unui conţinut
constituie o altă cerinţă, pe care educatorul o poate rezolva în
clasa obişnuită; elevii cu dificultăţi de învăţare au nevoie de
profesori care înţeleg modul lor de învăţare, fără a-i desconsidera.
Atitudinea şi activitatea profesorului faţă de elevii cu
dificultăţi de învăţare sunt determinate de înţelegerea faptului, că
fiecare elev este unic si are valoarea sa, indiferent de problemele
pe care le prezintă în procesul de învăţare şcolară.
BIBLIOGRAFIE
1. Miroiu, Mihaela, Blebea, Gabriela, „ Introducere în etica
profesională”, Editura Trei, Bucureşti, 2000.
2. Ollivier, D., ,,La bataille de l’efficacité personelle”, Les
Editions d’organisation, Paris, 1990.

ISSN: 1583 - 5529

 114

3. Pitariu, H., „Managementul resurselor umane – măsurarea

performanţelor profesionale”, Ed. All,
Bucureşti, 1994.
4. Rădulescu, Mihaela, „Pedagogia Freinet” Editura Polirom
Iaşi, 1999.

OPŢIUNI EDUCAŢIONALE
PENTRU COPIII CU DEFICIENŢE DE AUZ
REZUMAT
Vasilică Teodora Leliana
Grădiniţa SAM Caracal

Odată cu integrarea şcolară a copilului deficient de auz se

impun anumite cerinţe privind modul de organizare a clasei,
metodele de prezentare a conţinuturilor, strategiile de comunicare
în clasă (între profesor şi elev dar şi comunicarea între elevii
clasei). Aceste aspecte pot fi sintetizate astfel: organizarea clasei
se face astfel încât fiecare copil să îl poată vedaea atât pe profesor
cât şi pe ceilalţi copii din clasă ; pentru realizarea comunicării

ISSN: 1583 - 5529

 115

educaţionale din timpul activităţilor de predare-învăţare,

educatorul terbuie să evite comunicarea atunci când se află cu
spatele la elevi sau când elevii nu privesc spre profesor, iar pentru
dezvoltarea deprinderilor practice şi a cunoştinţelor despre viaţă şă
lumea înconjurătoare este nevoie de participarea elevilor cu
deficienţe de auz la activităţi / programe destinate învăţării
limbajului; reuşita integrării şcolare a copiilor cu disfuncţii
auditive este cu atât mai mare cu cât copilul nu prezintă un decalaj
de dezvoltare mai mare de 15-20 de luni între vârsta biologică şi
vârsta mintală.
Se pun întrebări la cât de mult ar trebui „să li se predea” şi
„să înveţe” în grădiniţă copiii şi care este modul în care
obiectivele educaţiei preşcolare sunt realizate prin joacă şi
activitate.
Este avantajos pentru copilul cu deficienţe de auz să fie în
compania unor copii cu auz normal, de aceeaşi vârstă, cu interese
asemănătoare, cu care ar putea purta conversaţii la nivelul lor, dar
este posibil să supraestimăm importanţa plasării în grădiniţă.
Criteriul de împărţire al copiilor pe grupe nu este numai
vârsta, ci şi competenţele de comunicare. Se urmăreşte: educarea
auzului în toate situaţiile de viaţă oferite în grădiniţă; folosirea cât
mai bună a resturilor de auz; identificarea sursei sonore;

ISSN: 1583 - 5529

 116

îmbogăţirea vocabularului şi însuşirea structurilor gramaticale

simple; comunicarea verbală în grup, folosirea unui bogat material
intuitiv şi a situaţiilor de viaţă pentru formarea competenţelor
orale de comunicare; folosirea de către cadrele didactice a unei
exprimări verbale controlate: să vorbească în propoziţii scurte, nu
prea repede, fără a exagrera articularea cuvintelor, fără a ridica
tonul; combinarea metodei frontale de lucru cu cea pe grupe mici
şi cea individuală; formarea deprinderii de a-i asculta pe cei din
jur.

Bibliografie

C. Neamţu, A. Gherguţ - "Psihopedagogie specială" ,

Polirom, Iaşi, 2000
T. Birsabu - "Psihopatologie infantila si juvenila" Semne,
2003
**** - "Învăţământul primar" 2008
E. Verza - " Psihopedagogie specială", EDP, Bucureşti, 1995

ISSN: 1583 - 5529

 117

EDUCATIA PENRU TOTI

REZUMAT

Institutor STANCANA
DOINA
Institutor ISTRATIE
FLOAREA
GRADINITA P.N. NR.16
Rm.VALCEA

In Declaratia de la Salamanca se spune ca “Scoala obisnuita

cu o orientare incluziva reprezinta mijlocul cel mai eficient de
combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creaza
comunitati primitoare, construiesc o societate incluziva si ofera

ISSN: 1583 - 5529

 118

educatie pentru toti; mai mult, ele asigura o educatie eficienta

pentru majoritatea copiilor si imbunatatesc eficienta si pina la
urma, chiar si rentabilitatea intregului sistem de invatamant”.
Participarea la educatie a tuturor copiilor,indiferent de cat de
diferiti sunt ei necesita accesul acestora si apoi gasirea cailor ca
fiecare sa fie integrat in structurile care faciliteaza invatarea
sociala si individuala. Este vorba de o noua orientare care pune
accentul pe cooperare, parteneriat, invatare sociala si valorizare a
relatiilor pozitive, umaniste, in educatie.
Scoala incluziva , integreaza copiii indiferent de
competentele de adaptare si invatare, ea inseamna preocuparea
pentru ca fiecare copil sa fie sprijinit si sa se lucreze in beneficiul
invatarii tuturor, este o scoala democratica , unde invatarea este
ridicata la rang de principiu general si presupune inainte de toate
acceptarea faptului ca orice copil poate invata.
In orice act de educatie se intrepatund trei dimensiuni
importante: politicile, practicile si cultura. Politica incluziva se
refera la :includerea in mediul educational a tuturor copiilor, in
virtutea unui program si a unei strategii bine stabilite, elaborarea
curricumului care sa tina seama de diversivitatea elevilor,
existenta in institutie a serviciilor de spijin, cum ar fi : psihologi,
logopezi, consilieri si personal medical.

ISSN: 1583 - 5529

 119

In afara de folosirea unor strategii specifice, pentru a avea o

scoala incluziva care sa functioneze, este necesara pregatirea
acesteia, pregatirea cadrelor, dar si conditii materiale care sa
permita un invatamant cat mai diversificat, a adaptarii diferitelor
cerinte speciale.

INTEGRAREA ŞI LUCRUL CU ELEVII CU CES –

O PROVOCARE, NU O PEDEAPSĂ
REZUMAT

Inst. MAZILU ALINA VICTORIA- Liceul cu Program

Sportiv Tg-Jiu
Înv. IORDACHE SILVIA – Şc. Gen. „Gheorghe
Tătărăscu” Tg-Jiu

ISSN: 1583 - 5529

 120

Problematica educaţiei copiilor cu cerinţe speciale a devenit

în ultimii ani o preocupare aparte în rândul specialiştilor. Apariţia
conceptelor de educaţie integrată şi şcoală incluzivă a determinat
modificări fundamentale în percepţia actului educativ şi a
necesitat identificarea unor răspunsuri la câteva întrebări
fundamentale:
 care sunt finalităţile actului educativ în raport cu nevoile
specifice ale copiilor deficienţi ?
 cum definim scopurile si obiectivele instruirii în
condiţiile unei clase de elevi în care se realizează
integrarea ?
 care sunt criteriile în elaborare şi aplicare a unui
curriculum diferenţiat/adaptat ?
 cum trebuie aplicată şi înţeleasă evaluarea şcolară a
elevilor cu diferite tipuri de deficienţe, în special a celor
cu deficienţe de intelect ?
Analizând particularităţile specifice procesului de învăţare a
copiilor cu diferite tipuri de deficienţă, se ajunge la concluzia că
una dintre calităţile esenţiale ale curriculum-ului şcolar vizează un
grad cât mai mare de flexibilitate, astfel încât să permită fiecărui
copil să avanseze în ritmul său şi să fie tratat în funcţie de
capacităţile sale de învăţare. Pentru aceasta este nevoie ca

ISSN: 1583 - 5529

 121

formularea obiectivelor, stabilirea conţinuturilor instruirii,

modalităţile de transmitere a informaţiilor în clasă şi evaluarea
elevilor să se facă diferenţiat.
Educatorul realizează cel mai bine care sunt problemele
elevului în raport cu felul lui în care acesta îşi pregăteşte şi îşi
realizează învăţarea. Condiţia esenţială a organizării muncii la
lecţie, în aşa fel încât aceasta să fie adecvată posibilităţilor de a
învăţa, capacităţii tuturor copiilor şi fiecăruia în parte, este
cunoaşterea lor profundă. Nu se poate realiza o muncă instructiv -
educativă diferenţiată - aşa cum se cere astăzi încă din primul an
de şcoală - fără a cunoaşte temeinic elevii sub aspectul dezvoltării
psihice şi fizice.
Cunoaşterea personalităţii elevilor oferă profesorului o
structură teoretică ce permite formularea propriilor ipoteze în
legătură cu rezolvarea problemelor fiecărui elev.
Cerinţele educative speciale desemnează acele cerinţe ori
nevoi speciale faţă de educaţie care sunt suplimentare dar şi
complementare obiectivelor generale ale educaţei pentru copil.
Conceptul de cerinţe educative speciale aspiră la depăşirea
tradiţională a separării copiilor pe diferite categorii de deficienţe,
printr-o abordare noncategorială a tuturor copiilor.

ISSN: 1583 - 5529

 122

Fiecare copil cu CES trebuie să beneficieze de un program

adecvat şi adaptat de recuperare, care să dezvolte maximal
potenţialul fizic şi psihic pe care îl are. Integrarea urmăreşte
valorificarea la maximum a disponibilităţilor subiectului deficient
şi antrenarea în mod compensatoriu a palierelor psiho-fizice care
nu sunt afectate în aşa fel încât să preia activitatea funcţiilor
deficitare şi să permită însuşirea de abilităţi care să înlesnească
integrarea eficientă în comunitatea normală. Prin integrare, se
realizează şi o pregătire psihologică a copilului, care să contribuie
la crearea unor stări efectiv emoţionale corespunzătoare, în care
confortul psihic este menţinut de satisfacţiile în raport cu
activităţile desfăşurate.
Raportul relaţiei socializare, integrare, incluziune, are în
vedere implicaţiile practice şi teoretice ce privesc evoluţia
sistemului de organizare a educaţiei speciale şi a pregătirii copiilor
pentru integrarea şi incluziunea în activităţile profesionale şi în
colectivităţile sociale.
În încheiere ne adresăm tuturor celor implicaţi în viaţa şi
activitatea şcolară cu sfatul de a nu prii integrarea şi lucrul cu
copii cu CES ca pe o pedeapsă, ci ca pe o provocare.

ISSN: 1583 - 5529

 123

CUM VALORIFICĂM TIMPUL LIBER

-REZUMAT-
prof. Oana Monica Plaiu, Şcoala Specială Paşcani
prof. Daniela Novac, Şcoala cu clasele I-VIII Conţeşti

Dacă până nu demult cadrele didactice din şcoala specială,

prin modul clasic de abordare a activităţilor didactice, doreau
integrarea copiilor cu C.E.S. în microgrupul clasei, doreau
dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grupul clasei, acum
perspectiva copilului cu C.E.S. se lărgeşte. Avem datoria de a
lărgi pas cu pas câmpul social al copilului cu C.E.S., de a dezvolta
comportamente de interrelaţionare la nivelul macro-grupului

ISSN: 1583 - 5529

 124

social şi anume al comunităţii. Şi acest lucru ne este mai la

îndemână în afara programului curricular şi anume în timpul liber
al copilului, în timpul extraşcolar, care se regăseşte în fiecare zi de
lucru a săptămânii.
Din aceste considerente în Şcoala Specială Paşcani, am
organizat cercul literar-artistic intitulat ,,Pe urmele marilor
scriitori”, cerc care a fost deschis tuturor copiilor din şcoală, dar şi
copiilor din şcolile de masă. De ce am ales acest tip de cerc?
Pentru că orice copil se naşte însetat de acel magic ,,a fost odată ca
niciodată”, vrea acea garanţie că viaţa e frumoasă, că Binele şi
Frumosul există cu adevărat… Când viaţa le este cenuşie cine să
le ofere o lume magică în care ei înşişi pot fi eroi? Marii scriitori
români ne-au devenit nouă, profesorilor, parteneri, ajutându-ne ca
prin farmecul textelor literare şi prin universul unic al personajelor
să aducem un licăr de lumină, bucurie în viaţa acestor copiilor.
Activităţile propuse în cadrul cercului (prezentare de date
biografice, volume de opere literare, lecturarea unor opere literare,
audierea unor poveşti, poezii, schiţe, memorizări, pregătirea unor
momente poetice şi dramatizări, desene ce surprind mesajele
textelor citite, vizite la bibliotecă, la Casa de Cultură, la locurile
natale ale lui Sadoveanu, etc) au venit în ajutorul copiilor pentru
a-şi îmbogăţi cunoştinţele literare, pentru a-şi forma, exersa,

ISSN: 1583 - 5529

 125

dezvolta deprinderi cultural artistice, pentru a-i pregăti să participe

la manifestări cultural artistice organizate la nivel de comunitate.
Lucrul alături de elevii de la şcoala de masă, succesul obţinut prin
aprecierea spectatorilor, prin aplauze i-au făcut pe copii cu C.E.S.
să aibă încredere în forţele proprii, le-a dezvoltat curajul şi le-a
înlăturat timiditatea. Spectacolele organizate au fost prilej de
mediatizare şi promovare a potenţialului copiilor dar mai ales a
copiilor cu C.E.S. Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că
prin acest cerc am oferit elevilor, indiferent de şcoala de
provenienţă, o alternativă plăcută şi constructivă de petrecere a
timpului liber.

CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

SPECIAL-
DIFERIŢI DAR EGALI
REZUMAT

- Profesor-educator Mircea Camelia Nicoleta(Grup Şcolar

Ion Holban Iaşi)
- Profesor de sprijin Baciu Cristina Elena (Şcoala Ion
Creangă Târgu Frumos)

ISSN: 1583 - 5529

 126

Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate

care trebuie fructificată în mediul şcolar. Pluralitatea culturală
pune nu numai problema apărării diferenţelor, ci a dialogului
cultural, care recunoaşte că fiecare trebuie să contribuie la
îmbogăţirea experienţei umane şi că fiecare dintre ele este un efort
de universalizare a unei experienţe particulare.
Educaţia multiculturală în societatea modernă nu este numai
o chestiune de descoperire a bogăţiei si varietăţii de aspecte de
această natură în cadrul clasei de elevi. Copiii pot proveni din
medii culturale diferite, dar de asemeni şi profesorii, şcoala şi
comunitatea. Şcoala poate deţine un rol major în păstrarea
spiritului de libertate şi toleranţă al tinerei generaţii.
Conceptele de interculturalitate, şcoala incluzivă, educaţie
incluzivă stau la baza orientării învaţământului românesc în noile
direcţii europene de dezvoltare. Educaţia incluzivă a apărut şi s-a
extins în ultimele decenii ca un principiu funcţional existent atât la
nivelul politicilor şcolare, cât şi al practicilor educaţionale
desfăşurate la nivel şcolar, familial, societal. Acest concept
dobândeşte o nouă semnificaţie în raport cu realitatea educaţiei
speciale. În spiritul educaţiei incluzive, sunt promovate şi
valorificate beneficiile dezvoltării colaborării, creşterii coeziunii

ISSN: 1583 - 5529

 127

grupului, gradului de acceptare, indiferent de tipul deficientei.

Deşi suntem diferiti, toţi suntem egali. Utilizarea terapiilor
moderne în învaţamântul special-artterapia, meloterapia,
dramaterapia, ergoterapia- a dus la rezultate remarcabile şi la
progrese vizibile în comunicarea, cooperarea şi socializarea
persoanelor cu CES. Din evantajul activitailor ce fac parte din
domeniul ergoterapiei,ne-am oprit asupra unui domeniu mai nou
în ţara noastra-Origami, care ne-a cucerit prin frumuseţea,
simplitatea si calitatea mesajului.
Etimologic, cuvântul origami, de origine japoneză, este
format din „oru” care are sensul  de  “a îndoi”  şi  kami  cu  sensul 
de  “hârtie”,  deci  “hârtie îndoită”. 

ÎNVĂŢAMÂNTUL INTEGRAT - O ŞANSĂ PENTRU

ELEVII CU CERINŢE SPECIALE ÎN EDUCATIE
REZUMAT

Î
NV.BOGDAN LILIOARA
GIMNAZIUL:,,FLOREA BOGDAN” REGHIN

ISSN: 1583 - 5529

 128

JUDEŢUL MUREŞ
ÎNV.DIMBEAN CARMEN MIHAIELA
SCOALA GENERALĂ CU CLASELE I-VIII LUNA,
STRUCTURA LUNCANI, JUDEŢUL CLUJ

Educaţia integrată a devenit, mai ales în ultimul

deceniu, un domeniu de investigaţie prioritar si pentru specialiştii
din sistemul nostru de învăţământ chemaţi să ofere soluţii viabile
în contextul promovării unor politici educaţionale bazate pe
valorificarea principiilor ,,educaţiei pentru toţi” şi a normalizării
vieţii persoanelor cu cerinţe educative speciale.
Plecând de la principiile acestui tip de educaţie avem
posibilitatea să intervenim pentru a modifica sau ameliora unele
reprezentări negative sau defavorabile despre copiii cu deficienţe
sau cu dificultăţi de învăţare.
Se impune renunţarea la marginalizarea acestor elevi
consideraţi mai slabi, inferiori copiilor din şcolile obişnuite, ceea
ce nu este întotdeauna justificat şi conduce, la acţiuni de
segregare neîntemeiată a elevilor în sistemul de învăţământ.

ISSN: 1583 - 5529

 129

Este timpul ca, prin activităţile de cercetare şi de

acţiune educaţională, să promovăm imaginea reală a ceea ce
înseamnă ,,şcoala pentru toţi`` şi, în acelaşi timp, să îi
convingem pe părinţi şi pe cadrele didactice din şcolile de masă,
de necesitatea şi avantajele integrării acestor copii în sistemul
obişnuit de învăţământ.
În acest important demers, pornim de la conceptul de
educaţie incluzivă, care are la bază principiul dreptului egal la
educaţie pentru toţi copiii, indiferent de mediul social sau cultural
din care provin, religie, etnie, limba vorbită.
Metodele activ-participative utilizate în practica
instructiv-educativă permit elevului satisfacerea cerinţelor
educaţionale prin efort personal şi în colaborare cu colegii. Aceste
metode stimuleză interesul pentru cunoaştere, facilitează contactul
cu realitatea înconjurătoare, sporind gradul de socializare al
elevilor. În contextul educaţiei integrate, aceste metode stimulează
şi dezvoltă învăţarea prin cooperare. Sunt favorizate astfel
cunoaşterea reciprocă dintre elevi, înţelegerea şi acceptarea
reciprocă, precum şi integrarea copiilor cu cerinţe educative
speciale în colectivul şcolii generale. Ţinând seama de toate
acestea, colaborând cu familia, muncind cu aceşti elevi după orele
de curs, colaborând cu psihologul şcolii, organizând serbări,

ISSN: 1583 - 5529

 130

excursii şi alte activităţi la care ei nu sunt excluşi, rezultatele au

fost mai mult decât satisfăcătoare iar progresul a constituit un
motiv în plus de satisfacţie atât pentru învăţător cât şi pentru aceşti
elevi şi implicit pentru familiile lor. Ce poate să fie mai minunat
decât să vezi zâmbetul unui astfel de copil şi să ştii că tu i l-ai
generat?

UTILIZAREA SISTEMULUI EDUCAŢIONAL

INFORMATIZAT ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SPECIAL
REZUMAT

PROF. MARILENA - CARMEN MAHALU

CENTRUL ŞCOLAR SUCEAVA

Activizarea predării-învăţării presupune folosirea unor

metode, tehnici şi procedee care să-l implice pe elevul cu CES în
procesul de învăţare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii,
stimularea creativităţii, dezvoltarea interesului pentru învăţare, în
sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare.

ISSN: 1583 - 5529

 131

Astfel, elevul cu CES este ajutat să înţeleagă lumea în care trăieşte

şi să aplice în diferite situaţii de viaţă, ceea ce a învăţat.
În învăţământul special, calculatoarele sunt folosite mai ales
pentru predarea şi învăţarea informaticii, iar pentru alte materii
sunt destul de puţin utilizate. Este imperios necesar predarea
diferitelor discipline în învăţământul special, utilizând instruirea
asistată de calculator, lecţii şi teste interactive precum şi softuri
educaţionale. Această metodă trebuie să fie o modalitate de lucru
integrată organic în procesul de predare/învăţare obişnuit. La
elevul cu CES se impune utilizarea la ore a secvenţelor de lecţii, a
lecţiilor, testelor interactive, cu demonstraţii animate, reprezentări
dinamice de simulare a funcţionării şi mişcării mecanismelor,
maşinilor, dispozitivelor, de reprezentare a fenomenelor,
proceselor tehnologice, realizate şi prezentate cu ajutorul
computerului.
Deoarece zona instruirii/învăţării reprezintă un evantai
problematic variat, şi softurile educaţionale vor fi foarte diferite.
Destinat unei arii mai restrânse, dar dezvoltate ca profunzime şi
varietate, este softul proiectat pentru a fi utilizat direct în procesul
de predare-învăţare, adică în demersul educaţional de instruire
asistată de calculator.

ISSN: 1583 - 5529

 132

Una dintre caracteristicile de primă importanţă ale unui soft

educaţional este calitatea interacţiunii cu utilizatorul, elevul: de ea
depinde măsura în care la elev se produce înţelegerea şi învăţarea.
Din acest punct de vedere unele softuri sunt centrate pe elev
(cuprind şi sarcinile de lucru care să asigure învăţarea), altele sunt
centrate pe profesor (prezintă conţinuturile, dar nu-şi propun şi
exersarea ce poate merge până la individualizarea demersului).
Elevii şi cadrele didactice de la Centrul Şcolar Suceava au
beneficiat prin programul iniţiat de MedC, de Sistemul
Educaţional Informatizat şi de sistemul AEL, din anul şcolar
2003-2004. Acestea, au fost utilizate de către cadrele didactice -
care s-au instruit în folosirea computerului şi a programelor
necesare - şi de către elevi, la diferite discipline. A urmat crearea
de softuri educaţionale, lecţii interactive, teste de evaluare, lucrări
metodico-ştiinţifice şi referate, de către profesorii Centrului Şcolar
Suceava, pentru a putea fi folosite atât la clasă pentru elevi, dar şi
cu ocazia diverselor manifestări ale cadrelor didactice.
Instruirea asistată de calculator ca metodă interactivă de
educaţie centrată pe elev presupune realizarea de materiale
particularizate, sub forma softurilor educaţionale, pentru utilizarea
la elevii cu CES. Toate aceste materiale, create în folosul elevilor,
au răspuns cerinţelor standardelor şi curriculei de pregătire

ISSN: 1583 - 5529

 133

profesională, precum şi a obiectivelor specifice învăţământului

special.
Cadrele didactice de la Centrul Şcolar Suceava au creat
softuri educaţionale pentru:
 Domeniul Textile – pielărie
 Domeniul Construcţii şi lucrări publice
 Domeniul Mecanică
Aceste softuri au fost folosite la clasă cu mult succes uşurând
procesul de predare–învăţare-evaluare şi ca urmare s-au obţinut
rezultate foarte bune în atingerea obiectivelor şi dobândirea
competenţelor la tânărul cu CES. S-a observat, prezenţa mult mai
bună a elevilor la orele la care s-au utilizat mijloacele IT şi
instruirea asistată de calculator.
Fiecare soft conţine lecţii interactive dar şi teste de evaluare
on-line. Lecţiile au prezentat noţiuni teoretice realizate prin
reprezentări grafice deosebite, statice, dar şi demonstraţii animate
ale mecanismelor, maşinilor, dispozitivelor şi proceselor
tehnologice, din cele 3 domenii. Demonstraţiile animate au ajutat
mult elevii la înţelegerea desfăşurării proceselor tehnologice, a
funcţionării mecanismelor prezentate în lecţii. În realizarea
softurilor s-au utilizat fişiere HTML, fişiere tip imagine (.jpg,

ISSN: 1583 - 5529

 134

.gif), fişiere de imagini animate (FLASH, SWISH), medii grafice

de procesare a imaginilor (MEGACAM), etc.
Tehnologiile IT moderne şi metodele active de învăţare
centrate pe elev sunt implicate din ce în ce mai mult în actul
învăţării, fapt care face ca educaţia să fie centrată pe elevi şi
grupuri de elevi, astfel încât procesele educaţionale să capete noi
conotaţii.

Menţionăm ca fiind interesante rezultatele obţinute la Centrul

Şcolar Suceava ca urmare a introducerii Sistemului Educaţional
Informatizat, a sistemului AEL şi a folosirii computerului în
timpul orelor la clasă. În special, în cadrul orelor disciplinelor
tehnice din domeniile industriei uşoare, construcţiilor şi lucrărilor
publice şi mecanicii, s-au folosit lecţii şi teste interactive din
cadrul unor softuri educaţionale.

BIBLIOGRAFIE

[1] Irimia, D. E., Mahalu, M. C, Asigurarea calităţii şi impactul

sistemului educaţional informatizat în învăţământul interactiv
la tânărul cu dificultăţi de învăţare, Simpozion Internaţional
„Copilul cu dificultăţi de învăţare în mileniul III”, Gura
Humorului, 2 - 4 iunie 2006.
ISSN: 1583 - 5529
 135

[2] Mahalu, C., Proiectarea structurală a unei aplicaţii de tip soft

educaţional, “Ştiinţă şi inginerie”, vol 5, Editura AGIR, Bucureşti,
2004, pag. 403-408.
[3] Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi,
2006.
[4] http://www.educational-software-
directory.net/teacher’s/lesson-plan.html.

ROLUL ŞCOLII ÎN EDUCAŢIA INCLUZIVĂ

-Rezumat-

Profesor: Cristina Pohoaţă - Palatul Copiilor Iaşi

Învăţător: Cătălina Alexa - Liceul Teoretic Miron Costin Iaşi

ISSN: 1583 - 5529

 136

Educaţia integrată (incluzive education) se referă la

integrarea în structurile învăţământului de masă a copiilor cu
cerinţe speciale în educaţie şi mai este întâlnită sub denumirea de
educaţie incluzivă sau învăţământ integrat.
Aplicarea strategiilor de integrare şcolară a copiilor cu cerinţe
aducative speciale a permis evidenţierea unor modele care pot fi
sintetizate:
- Modelul cooperării şcolii speciale cu şcoala obişnuită;
- Modelul bazat pe organizarea unei clase speciale în şcoala
obişnuită;
- Modelul bazat pe amenajarea în şcoala obişnuită a unei camere
de instruire şi resurse pentru copiii deficienţi, integraţi individual
în clase obişnuite în şcoala respectivă;
- Modelul intinerant;
- Modelul comun.
Forme de integrare:
- Integrarea totală;
- Integrarea parţială.
Procesul de integrare în comunitate a persoanelor cu cerinţe
speciale trebuie analizat din mai multe perspective: perspectiva
psihologică, pedagogică şi socială.

ISSN: 1583 - 5529

 137

Bibliografie:
Teodor Cozma - Psihopedagogie socială 2001;
Alois Gherguţ - Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe educative
speciale;
Lect. dr. Liliana Stan - Etică şi deontologie profesională.

SOCIALIZAREA ELEVILOR CU C.E.S.

REZUMAT

ÎNVĂŢĂTOR : FODOR
MARIANA

ŞCOALA CU
CLASELE I-VIII NR.3

ORAŞ DĂRMĂNEŞTI-
JUDEŢUL BACĂU

ISSN: 1583 - 5529

 138

Copiii cu deficienţe fizice şi psihice trebuie integraţi în şcoli

normale deoarece îi ajută măcar parţial la integrarea în societate .
Rolul nostru ca dascăli este foarte mare în acest caz deoarece avem
nevoie de răbdare şi tact pedagogic,de ,,inimă de mamă’’cum se spune
în popor.Ajutorul oferit acestor copii trebuie să fie necondiţionat şi
din partea tuturor celor care îi înconjoară.Îi putem ajuta prin puterea
exemplului aşa cum am relatat în referatul meu , îi putem face să
creadă în ei înşişi, că nu sunt o parte a societăţii uitată de lume.Un rol
important îl au şi părinţii care îi înconjoară ori cu prea multă afecţiune
ori în cele mai multe cazuri îi lasă pradă relaţiilor sociale degradante,
neasumându-şi nici o răspundere în creşterea şi educarea lor. De
asemenea , tot un rol important îl are şi biserica care se implică din ce
în ce mai des în educarea şi îngrijirea celor care nu au avut norocul
nostru să aibă o viaţă obişnuită.
Ne-am născut egali,murim egali !

BIBLIOGRAFIE
1. Ungureanu, Dorel – Educaţia integrată şi şcoala inclusivă,
Editura de Vest, Timişoara, 2000
2 . Vrăşmaş, Traian – Învăţământul integrat şi/sau incluziv,
Editura Aramis, Bucureşti, 2001

ISSN: 1583 - 5529

 139

3.  Verza, E., Paun, E., „Educatia integrata a copiilor cu

handicap”, Unicef, 1998.
4.  http://www.google.com/

MANIFESTĂRILE PREDISPOZIŢIILOR CREATIVE

REZUMAT

AUTOR, Prof. BABOI DRĂGAN

LUMIMIŢA
m.i. DIACONU MARIANA
Şcoala de Arte şi Meserii”ION
PILLAT”Dorohoi

Lucrarea abordeazǎ aspecte ale actului educativ şi

particularitǎţi ale creativitǎţii. Creativitatea pedagogica defineşte
modelul calitǎţilor necesare educatorului /cadrului didactic pentru
proiectarea şi realizarea unor activitǎţi eficiente prin valorificarea
ISSN: 1583 - 5529
 140

capacitǎţilor sale de înnoire permanentǎ a acţiunilor specifice

angajate la nivelul sistemului şi al procesului de învǎţǎmânt.
Capacitatea de a gândi abstract, flexibilitatea gândirii,
fluenţa ideaţionalǎ, o inteligenţǎ generalǎ superioarǎ, sensibilitatea
la probleme, legatǎ de un mai pronunţat spirit de observaţie şi de o
mai bunǎ receptivitate sau ,,deschidere la experienţǎ”, curiozitate,
încredere în sine, dispoziţia de a-şi asuma scopuri îndepǎrtate şi
autoimpuse, perseverenţa în urmǎrirea lor, nevoia de a realiza
ceva, independenţa în gândire sunt câteva dintre trasǎturile de
personalitate mai des asociate cu capacitatea creativǎ.
Obiective propuse:
definirea creativitǎţii ca formaţiune complexǎ a personalitǎţii;
prezentarea însuşirilor creativitǎţii;
exprimarea rolului creativitǎţii;
prezentarea etapelor actului creativ;
definirea conceptului pedagogic de creativitate;
prezentarea factorilor care influenţeazǎ manifestarea
predispoziţiilor creative;
Creativitatea contribuie la autoeducaţia
personalitaţii. Astfel se pot forma calitǎţi: autoobservarea,
autoanaliza, autoaprecierea, aprobarea de sine, aptitudinile
raţionale de reglare a comportǎrii în raport cu regulile, cerinţele

ISSN: 1583 - 5529

 141

morale de comportare, responsabilitatea faţǎ de alţi oameni şi

societate, sentimentul autocriticii, nemulţumirea de sine însuşi.
Toate acestea contribuie la formarea priceperilor de
autocunoaştere a posibilitǎţilor sale şi a limitelor acestor
posibilitǎţi.
Formarea priceperii de autocunoaştere reprezintǎ baza formǎrii
personalitǎţii creative. Practica educaţionalǎ, şi în general
experienţa de viaţǎ socialǎ, în mod ilustrativ şi convingǎtor ne
demonstreazǎ ca este posibil de a atinge un nivel înalt de formare
şi dezvoltare a capacitǎţilor creative .Studiul creativitǎţii şi mǎsura
creaţiei omului nu sunt inca ridicate la valoarea si eficienţa lor
culturalǎ şi socialǎ. Desigur, nu numai discursul generic şi abstract
al creatologiei va produce mari creatori sau va stimula opere
deosebite, dar fiecare observaţie concretǎ şi fiecare act oferit celui
ce se afirmă prin interes, motivaţie şi mai ales prin acte noi
creative, va putea dovedi eficienţa realǎ, directǎ. asupra celui ce
este devotat descoperirii propriului talent şi propriilor calităţi
creative. Nu este suficient sǎ îndrumǎm pe copii la invenţii;
trebuie sa insoţim indemnul cu exemplul, cu observaţia si
autoobservaţia copilului, pentru ca el să beneficieze de marea
putere a studiului şi exemplelor reale care să-l insoţească in
propria sa devenire creatoare. Talentul trebuie să fie insoţit de

ISSN: 1583 - 5529

 142

calităţile morale, de tăria caracterului etic al personalităţii

indrumate spre creaţie.
Concluzionând cele expuse anterior putem spune ca astăzi
problema educǎrii spiritului creativ al elevilor din învăţământul
special capǎtǎ o valoare deosebitǎ; se distinge necesitatea de a
modifica stilul de gândire şi activitate didacticǎ, a ne dezice de la
stilul instruirii tradiţionale în favoarea dezvoltǎrii personalitǎţii
creative.

BIBLIOGRAFIE
1. Caluschi, M., Grupul mic şi creativitatea, Ed. Cantes,
Iaşi, 2001;
2. Căpâlneanu, I., InteligenŃa şi cunoaşterea ei, Ed.
Militară, Bucureşti, 1973;
3. Roco, M., Creativitate şi inteligenŃa emoŃională, Ed.
Polirom, Bucureşti, 2001;
4. Sternberg, H. J., Manual de creativitate, Ed. Polirom,
Iaşi 2006;
5. Stoica-Constantin Ana, Creativitatea pentru
studenŃi şi profesori, Ed. Institutului
European, Iaşi, 2004.

ISSN: 1583 - 5529

 143

O ŞANSĂ ACORDATĂ COPILULUI CU

SINDROM DOWN
REZUMAT

Institutor: Mureşan Doina Maria – Grădiniţa P.P. nr.12 Alba

Iulia
Educatoare: Rodean Petronela – Grădiniţa P.P. nr.12 Alba
Iulia

Dr. Down spunea despre aceşti copii: „... în general pot vorbi,
vorbirea lor este însă deficitară şi greu de înţeles, dar poate fi
îmbunătăţită printr-o schemă bine direcţionată de gimnastica
linguală. Posibilitatea de coordonare este anormală, dar nu atât de
alterată încât să nu poată fi întărită. Printr-o antrenare sistematică
puterea de manipulare poate fi obişnuită, învăţarea şi stimularea

ISSN: 1583 - 5529

 144

adecvată au rolul determinant în procesul de integrare în

comunitate al persoanelor cu sindrom Down » (Dulău,1996,
pg.45).
Cine înţelege să lucreze cu aceşti copii, colaborând la
iniţiative menite să « investească » în domeniul educativ trebuie să
treacă cu curaj la întrebarea »Ce-i de făcut pentru aceşti copii ? »,
şi apoi la o întrebare mai complicată (pentru care trebuie să
observi şi să asculţi răspunsul) : « Ce fac aceşti copii şi ce ar dori
să facă familiile lor pentru ei ? ». cu siguranţă, nu e vorba de un
răspuns mecanic, obţinut fără analiza cererii însăşi, ci unul ce
presupune activarea unui adevărat proces de colaborare între
cadrele didactice şi familiile copiilor cu sindrom Down.
Copilul cu sindrom Down este mai vulnerabil şi mai
dependent decât copilul « normal ». Nici acasă, unde este ancorat
în contextul familiei, el nu-şi poate exprima în faţa părinţilor sau
faţă de el însăşi experienţa pe care o capătă în legătură cu
sensurile primare, ceea ce nu înseamnă că nu ar poseda aceste
experienţe, dar ele sunt difuze, anonime, fără formă şi contur
definit. De aceea, este bine ca aceşti copii cu sindrom Down să fie
integraţi într-o clasă normală chiar dacă au nevoie de mai mult
decât alţi copii, de un mediu şcolar bine structurat şi diferenţiat, de
un curriculum special, în care să se dezvolte şi să se instruiască.

ISSN: 1583 - 5529

 145

Sarcina cadrelor didactice este de a crea acel mediu în care copilul

să-şi diferenţieze trăirile şi să se structureze ca personalitate,
deoarece este incontestabil că nu poate rămâne acasă şi trebuie
modificate mentalităţile în legătură aceşti copii.
Intervenţia timpurie va lărgi limitele posibilelor achiziţii.
Obiectivul central al interevenţiei este ca aceşti copii să devină cât
mai puţin dependenţi de alte persoane, să fie capabil să se
autoservească, să poată efectua diferite activităţi utile acasă, la
şcoală sau în societate. Trebuie să se reţină, totuşi, că prin
intervenţia timpurie nu vom putea depăşi toate limitele pe care
copilul cu sindrom Down le are în conformitate cu potenţialul său
dar vom face astfel ca drumul achiziţiilor pe care acesta le face să
fie mai uşor, mai plăcut, astfel încât familia va fi mult mai
mulţumită, se va simţi recompensată de evoluţia copilului şi va
manifesta interes şi complianţă pentru continuarea terapiei.
BIBLIOGRAFIE:
 Bakken, G., (1993), „Dureri şi speranţe”, Ed. Impress
SRL, Tg. Mureş;
 Chiriac, I., Chiţu, A., (1977), „Primul pas, primul
cuvânt”, Ed. Medicală, Bucureşti;
 Maximilian, C., (1989), “Drumurile speranţei”, Ed.
Albatros, Bucureşti;
ISSN: 1583 - 5529
 146

 Şerban, L., (2002), “S-a născut un copil cu sindromul

Down…”, Fundaţia Maria, Casa de editură “Mureş”

PUNCTE DE VEDERE – „DIFERIŢI, DAR EGALI”

REZUMAT
Prof. DOINA-OLGUŢA COCIC, Şcoala Specială nr. 2,
Bucureşti
Prof. MARIA-MARGARETA COMAN,
Şcoala Specială nr. 6 „Sf. Nicolae”, Bucureşti

Comunicarea de faţă îşi propune să pună în discuţie graniţa dintre

normal şi special, dintre diferit şi egal în domeniul educaţiei. Fără
a aspira la o tratare exhaustivă, ne permitem să exprimăm opiniile
noastre privind tema simpozionului.

Accepţiile sub care aceste concepte sunt vehiculate, foarte variate

de altfel, sunt adesea contradictorii. Această comunicare îşi
propune să aducă la lumină şi lucruri insuficient structurate, să-şi
exprime punctul de vedere privind abordarea globală a actului
educaţional, finalităţile sau mai exact filosofia educaţiei punctând

ISSN: 1583 - 5529

 147

ceea ce lipseşte sistemului nostru de învăţământ, mai ales în

domeniul formării personalului didactic.

Lucrarea aduce în discuţie problema eşecului din perspectiva

şcolii, societăţii, eticii. Din această abordare reiese că nu numai
elevii cu cerinţe educative speciale pot fi încluşi în categoria celor
vulnerabili la eşec, ci şi elevii supradotaţi.

În momentul de faţă, pe măsură ce scade prestigiul profesorului,

paradoxal, creşte responsabilitatea sa. Profesorul este pus în
situaţia de a pregăti oameni pentru o lume despre care nu ştim
cum va fi. De aceea optăm pentru o regândire a filosofiei
educaţiei.

Comunicarea noastră punctează câteva aspecte esenţiale specifice

educaţiei speciale, cu accent pe rolul profesorilor de terapii
specifice, comparativ cu activitatea cadrelor didactice din
învăţământul de masă. În acest sens, comunicarea noastră se
doreşte a fi o invitaţie exprimată deopotrivă învăţământului
universitar şi preuniversitar pentru racordarea şcolii la provocările,
numeroase de altfel, ale lumii de azi.

ISSN: 1583 - 5529

 148

PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL – MIJLOC DE

INTEGRARE AL
COPIILOR CU CES
Rezumat

Profesor Geta Berneanu Şcoala Specială ,,Sf. Vasile”

Craiova
Educatoare Maria Dişteanu Grădiniţa nr.37,,Dumbrava
Minunată”,Craiova

Educaţia integrată sau incluzivă vizează reabilitarea şi

formarea persoanelor cu nevoi speciale, aflate în dificultate
psihomotorie, de intelect,de limbaj, psihocomportamentală, printr-
o serie de măsuri conjugate de ordin juridic, politic, social,
pedagogic.
Acceptarea diversităţii psihologice, sociale şi spirituale, în
rândul populaţiei şcolare, nu este un factor de obstacolare a
activităţii pedagogice, ci o resursă pozitivă. Copiii în diversitatea
lor, pot fi educaţi împreună atât din punct de vedere intelectual,
cât şi social, profesional.
Experienţele de ordin teoretic şi aplicativ revendică o serie de
acţiuni concrete ce se pot pune în aplicare pentru ameliorarea şi

ISSN: 1583 - 5529

 149

dezvoltarea, în instituţiile şcolare, a acestor categorii de copii. De

aceea, cadrele didactice caută strategii care să găsească soluţii
pentru facilitarea integrării şcolare a copiilor cu cerinţe speciale.
Printre aceste strategii se numără şi parteneriatul educaţional.
Pregătirea unui copil cu deficienţe de auz este o adevărată
provocare.Este un proces implică grele şi posibile erori la început
până cea mai bună strategie este stabilită. Strategia finală,o
combinaţie a tipurilor de amplificare, a metodelor de comunicare
şi a metodelor de învăţat şi antrenament, va fi cea care îi va oferi
copilului cu deficienţă cele mai bune oportunităţi de comunicare şi
învăţare.
Pe lângă toate aceste metode pe care le cunoaştem toţi cei ce
lucrăm cu astfel de copii, se mai adaugă una – parteneriatul
educaţional – care tinde să ocupe tot mai mult teren.
Deoarece şi copiii cu deficienţe senzoriale au dreptul să participe
la o gamă largă şi echilibrată de experienţe educaţionale, au
dreptul să beneficieze de interacţiunea cu alţi copii, am încheiat
parteneriate educaţionale cu alte grădiniţe din oraş.
Copiii noştri nu trebuie excluşi de la anumite activităţi
stimulatoare realizate de ceilalţi copii, de aceea, am considerat că
parteneriatul educaţional este o firmă de sprijin suplimentar.

ISSN: 1583 - 5529

 150

Bibliografie :
Cucoş Constantin , Pedagogie- Polirom, 2006, Iaşi
Gherguţ,Alois, Sinteze de psihopedagogie specială-Polirom, 2007,
Iaşi

STRATEGII MODERNE DE INTERVENŢIE

TERAPEUTICĂ LA ELEVII CU DEFICIENŢE MINTALE
SEVERE.
ÎNVĂŢAREA ASISTATĂ DE COMPUTER
REZUMAT

Adina Valeria Marinache

Şcoala Specială nr. 10, Bucureşti

Revoluţia tehnologică pe care o traversează societatea

actuală a impus necesitatea dobândirii abilităţilor de lucru pe
computer, manipularea acestui instrument modern fiind înscrisă
în lista competenţelor-cheie europene promovate şi la nivel
naţional.
Introducerea computerului în şcoala specială a constituit o
adevărată provocare, deşi, la început, ideea respectivă nu a fost
ISSN: 1583 - 5529
 151

„întâmpinată” cu entuziasm, generând mai degrabă suspiciune şi

neîncredere în privinţa valenţelor lucrului pe computer în
activitatea cu copiii situaţi în zona dizabilităţii.
Ca terapeut care se adresează nevoilor şi dificultăţilor de
comunicare ale copiilor cu deficienţe mintale severe, am
manifestat interes pentru construirea unui demers corectiv-
compensator în măsură să le mobilizeze la maximum potenţialul
comunicaţional latent, îmbinând modalităţile tradiţionale de
învăţare - terapie cu cele moderne, printre care învăţarea asistată
de computer.
Practica şcolară a demonstrat că toţi copiii pot folosi un
computer, indiferent de severitatea deficienţei lor şi că această
experienţă constituie un potenţial suport de învăţare - terapie
pentru orice copil. În construirea unui demers terapeutic axat pe
învăţarea asistată de computer, se impune o selecţie riguroasă a
soft-urilor educative, astfel încât acestea să fie compatibile cu
nevoile şi preferinţele ludice ale copiilor cu deficienţe mintale
severe, raportându-se la zona proximei lor dezvoltări. Un soft
educativ bine conceput, adaptat atât particularităţilor de vârstă,
dar şi notelor de specificitate ale deficienţei mintale, poate avea
dublu rol: instrument de evaluare şi instrument de antrenament
terapeutic. Ca strategie modernă de intervenţie terapeutică,

ISSN: 1583 - 5529

 152

învăţarea asistată de computer are valenţe de ordin formativ,

fiind complementară modalităţilor tradiţionale de învăţare-
terapie.
Cuvinte- cheie: deficienţă mintală severă, demers terapeutic,
învăţarea asistată de computer, soft educativ.

Bibliografie:
Gherguţ A. (2007). Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid
pentru concursuri şi examene de
obţinere a gradelor didactice. Ed. A II-a. Bucureşti: Editura
Polirom.
Hâncu V. (1999). Psihologie, psihopedagogie specială şi
ordinatoare, Bucureşti: Editura
PRO HUMANITATE.
Vrăşmaş E, Nicolae S şi Vrăşmaş T. (2008). Paşi spre educaţia
incluzivă în România,
lucrare realizată cu sprijinul tehnic şi financiar al
Reprezentanţie UNICEF România.

ISSN: 1583 - 5529

 153

PROGRAM DE TRAINING
TACTIL

PENTRU COPIII NEVĂZĂTORI DE VÂRSTĂ

PREŞCOLARĂ

REZUMAT
ClaudiaVeronica Marinache

Drd., Fac. de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Bucureşti

Şcoala pentru Deficienţi de Vedere, Bucureşti

Conştientă fiind de diversitatea şi unicitatea fiinţei umane,

precum şi de bogăţia mecanismelor sale de compensare, am
conceput lucrarea “Programul dezvoltării eficiente a simţului
tactil în perioada preşcolară” ca pe un ghid de lucru pentru
profesorii psihopedagogi din şcolile pentru deficienţi de vedere,
dar şi pentru părinţii copiilor nevăzători. Este o viziune
personală privind intervenţia timpurie pe latura stimulării tactil-
kinestezice în cazul acestor copii. Programul este structurat pe
diferite secţiuni (Punctul, Grupul fundamental de 6 puncte,

ISSN: 1583 - 5529

 154

Linia, Unghiul, Figurile geometrice, Desenul şi Tangramul) ce

cuprind sarcini tactile gradate ca dificultate.

Deşi se adresează copilului nevăzător cu intelect normal de

vârstă preşcolară (3-6 ani), urmărind formarea unor deprinderi
necesare la debutul şcolar, acest instrument de lucru în plan
tactil-kinestezic ar putea fi aplicat cu succes şi elevilor cu
cecitate din clasele I-IV, care nu au beneficiat de o stimulare
adecvată în perioada anterioară şcolarităţii.

„Programul de dezvoltare eficientă a sensibilităţii tactile în

perioada preşcolară” impune în demersul terapeutic trecerea de
la planul concret-acţional la cel imagistic - premise în cucerirea
planului simbolic. Este structurat pe secţiuni ce cuprind
elemente de identificare tactilă diferite: punct, linii, unghiuri şi
figuri geometrice. Fiecare secţiune se prezintă în mod
individual, cuprinzând: obiective, sarcini tactile, proceduri de
lucru, note şi observaţii. Programul include anexe cu desene
plane ce pot fi realizate în relief şi totalizează 100 de planşe de
lucru. Oferă copilului nevăzător mai multe variante de linie,
precum şi posibilitatea antrenării sale în activităţi de
reprezentare grafică a diferitelor elemente.

Exerciţiile cuprinse în acest ghid de lucru sunt menite să îi

pregătească pe copiii nevăzători preşcolari pentru debutul şcolar,
ISSN: 1583 - 5529
 155

să le formeze deprinderi şi abilităţi necesare însuşirii scris-cititului

în Braille, programul dobândind astfel valenţele unui îndrumător
pre-Braille.
Cuvinte cheie: nevăzător, sensibilitate tactilă, program,
intervenţie timpurie.

Bibliografie
Anczurowski, E şi Anczurowski, C. (2009). Tactile graphics for
special needs Tactile vision,
http://www.tactilevisioninc.com/books_children.php.
Chelcea, S. [2000](2007). Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o
teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor
socioumane (ediţia a IV-a), Bucureşti: Editura Comunicare.ro.
Marinache, C.V. (2008). Programul dezvoltării eficiente a simţului
tactil în perioada preşcolară – Ghid pentru profesori şi părinţi,
Tulcea: Editura Harvia.
Marinache, C.V. (2008). Stimularea tactil-kinestezică timpurie –
premisă în formarea deprinderilor lexico-grafice în Braille,
Tulcea: Editura Harvia.
Preda, V., Şendrea, L. şi Cziker, R. (2002). Psihopedagogia
intervenţiei timpurii la copiii cu deficienţe vizuale, Cluj-Napoca:
Editura Presa Universitară Clujeană.

ISSN: 1583 - 5529

 156

Preda, V. şi Cziker, R. (2004). Explorarea tactil-kinestezică în

perceperea obiectelor, a imaginilor tactile şi în lectura Braille,
Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.
Rudman, L. (2007). Tactile graphic books I read with my hands,
http://www.tactilegraphics.co.za/education.html.
Ştefan, M. (1999). Psihopedagogia copiilor cu handicap de vedere,
Bucureşti: Editura Pro Humanitate.

“Creativitate şi inovaţie în învăţământul

special”-“Diferiţi dar egali”
REZUMAT
Mirulescu Elena-Roxana; Grup Şcolar Forestier Tg-Jiu
ISSN: 1583 - 5529
 157

Mirulescu Dumitru; Liceul “Constantin Brăiloiu” Tg.-Jiu

Lumea de azi evoluează într-o directie nouă: Învăţam ca nu

trăim într-un univers al “excluderii”, ci într-o lume a “includerii”,
nu într-o lume a “scindării” ci într-o lume a relatiei simbiotice
între interactiune şi interdependenţă.
Sănătatea este elementară deoarece fără ea, loviturile vor fi
prea dureroase.Ea oferă totul fără să ceară nimic în schimb. Din
păcate nu toţi se bucură de acest dar, însă acesta nu este un motiv
pentru a-i marginaliza ci dimpotrivă.
Va trebui să acceptăm şi boala ca pe un modus vivendi în
momentul în care vom privi în ochii unor copii cu nevoi speciale.
Există două motivaţii ale dezavantajelor existenţiale ale unor
astfel de fiinţe: disabilitatea medicală şi cea socială. Disabilitatea
medicală vizează inabilitatea persoanei cu nevoi speciale de a se
integra în societate, având ca rezultat direct înstrăinarea sa într-o
astfel de societate ce nu poate fi schimbată. Dar copilul este o
fiinţă plină de candoare care printr-un lucru atât de simplu ca un
zâmbet poate să te înduioşeze şi să te determine să îi zâmbeşti
înapoi.

ISSN: 1583 - 5529

 158

Handicapul este definit ca “o pierdere sau limitare a

abilităţilor funcţionale fizice sau psihice”. Este deplin acceptat că
persoanele cu nevoi speciale au, în general, mai puţine posibilitati
de afirmare şi o calitate a vieţii mai scazută. Astfel, orice acţiune
pe care o întreprindem pentru a micşora dezavantajele ce decurg
dintr-un handicap depind de ceea ce credem noi că ar putea cauza
acel handicap. Misiunea noastră este să oferim tuturor copiilor
posibilitatea se a-si exprima valoarea, de a simti bucuria copilariei
si de a descoperi lumea care-i înconjoară. Statul şi familia oferă –
sau ar trebui să ofere! – şanse egale pentru fiecare prin educatie,
grijă, dragoste.
Nu trebuie să uităm că persoanele cu handicap reprezintă de fapt o
resursă pentru comunitate, o diferenţă specifică care o îmbogăţeşte
şi o diversifică.

Bibliografie:
1. Alois Gherguţ, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale. Strategii de educaţie integrată , Polirom, Iaşi, 2001
2. Alois Gherguţ, Sinteze de psihopedagogie specială , Polirom,
Iaşi , 2005
3. Ungureanu Dorel, Educaţia integrată şi şcoala inclusivă,
Editura de Vest , Timişoara , 2000.

ISSN: 1583 - 5529

 159

4. Verza E. , „ Psihopedagogia integrării şi normalizării “ în

REVISTA DE EDUCAŢIE SPECIALĂ , nr.1 /1992.
5. Weihs Thomas, Copilul cu nevoi speciale, Ed. Triade, Cluj-
Napoca, 1998.

Caracteristici ale evaluării copiilor cu cerinţe educative

speciale incluşi în programe de integrare
Rezumat

Inst. BECIU ELISABETA

Inv. GHEORGHE MARIOARA
LICEUL DE ARTA IONEL PERLEA; SCOALA BORA

Evaluarea în învăţământ este o problemă veche cu conotaţii

noi, un subiect controversat, datorită în special, încărcăturii sale
morale, deoarece prin evaluare se realizează clasificări şi selecţii,
se dau ,,verdicte,, şi, cu alte cuvinte se hotărăşte soarta unor
oameni.

ISSN: 1583 - 5529

 160

Este cunoscut că informaţiile de care dispune societatea

actuală, schimbările cu care se confruntă, impun educaţiei să se
modifice în toate raporturile ei, inclusiv în domeniul evaluării.
Evaluarea îndeplineşte un rol foarte important în procesul de
reglare şi ajustare a învăţământului, fiind o expresie a necesităţii
asigurării unei activităţi instructiv educative de calitate, bazată pe
ideile înnoitoare din teoria pedagogică. Astfel, trecerea de la
însuşirea statică a cunoştinţelor, teoriilor şi opiniilor la un sistem
practic şi creativ care încurajează inventivitatea, determină,
implicit, adaptarea evaluării la noile metode şi deplasarea dinspre
cuantificarea răspunsului care reproduce materia predată, către o
măsurare pliată pe creativitate şi pragmatism.
Considerând şcoala ca principala instanţă de socializare a
copilului, integrarea şcolară reprezintă procesul de includere în
şcolile de masă, în clasele obişnuite, la activităţile educative
formale şi nonformale a copiilor consideraţi ca având cerinţe
educative speciale, adică, necesităţi educaţionale suplimentare,
complementare obiectivelor generale ale educaţiei adaptate
particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite
deficienţe sau tulburări / dificultăţi de învăţare, precum şi o
asistenţă complexă (medicală, socială, educaţională, etc).

ISSN: 1583 - 5529

 161

Evaluarea copiilor incluşi în programele de integrare nu

trebuie să se rezume la acordarea unor note sau calificative mai
mult sau mai puţin subiective – evaluarea prin note nu are nici o
relevanţă în integrare, evaluarea trebuie să aibă un caracter
descriptiv şi să fie concentrată pe comportamente, atitudini,
reacţii, etc care vin să argumenteze nivelul adaptării şi integrării.
Evaluarea rezultatelor copiilor incluşi în programe de integrare are
multiple efecte pozitive asupra activităţii lor prin feedback-ul
operativ oferit asupra performanţelor atinse de aceştia. Unul dintre
efectele pozitive ale evaluării rezultatelor şcolare se reflectă şi în
atitudinea elevilor faţă de activitatea şcolară, întăreşte motivaţia
pentru acest tip de activităţi şi dezvoltă capacităţi de autoevaluare
prin raportarea performanţelor obtinuţe în activitatea şcolară la
cele aşteptate de profesor sau stabilite la începutul fiecărei lecţii.
Evaluarea rezultatelor şcolare nu se reduce numai la aprecierea,
clasificarea şi ierarhizarea elevilor în funcţie de performanţele
obţinute, ci trebuie identificate şi evidenţiate acele elemente care
au asigurat succesul, urmând ca în etapele următoare să se insiste
pe remedierea şi ameliorarea elementelor care au condus la
nereuşite. Evaluarea presupune colectarea unor informaţii cât mai
complete, interpretarea datelor, punerea şi rezolvarea problemelor
în scopul orientării deciziei şi intervenţiei. Probele şi testele de

ISSN: 1583 - 5529

 162

evaluare nu urmăresc în principal evidenţierea deficienţei şi a

blocajelor copilului, ci determinarea abilităţilor şi disponibilităţilor
imediate pentru dezvoltare. O asemenea abordare exclude
definitiv teza caracterului irecuperabil al copilului cu cerinţe
speciale.
În vederea conceperii şi aplicării adecvate a evaluării în
activitatea de la clasă am ţinut seama de câteva mutaţii de accent,
care au survenit în ultimul timp şi care au drept consecinţe o
redimensionare, o regândire a strategiilor evaluative, toate acestea
în consens cu următoarele exigenţe: extinderea acţiunii de
evaluare, de la verificarea şi aprecierea rezultatelor – obiectivul
tradiţional – la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la
anumite rezultate; evaluarea nu numai a elevilor, dar şi a
conţinutului, a metodelor, a obiectivelor, a situaţiei de învăţare, a
evaluării; luarea în calcul şi a altor indicatori, alţii decât achiziţiile
cognitive, precum conduita, personalitatea elevilor, atitudinile,
gradul de încorporare a unor valori etc.; diversificarea tehnicilor
de evaluare şi creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţii
didactice concrete - punerea la punct a unor metode de evaluare a
achiziţiilor practice; deschiderea evaluării spre mai multe rezultate
ale spaţiului şcolar (competenţe relaţionale, comunicarea profesor
– elev, disponibilităţi de integrare în social); necesitatea întăririi şi

ISSN: 1583 - 5529

 163

sancţionării cât mai operative a rezultatelor evaluării; scurtarea

feed – back – ului, a drumului de la diagnosticare la ameliorare,
inclusiv prin integrarea eforturilor şi a exploatării dispoziţiilor
psihice ale elevilor; centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive
şi nesancţionarea în permanenţă a celor negative; transformarea
elevului într-un partener autentic al cadrului didactic în evaluare,
prin autoevaluare, interevaluare şi evaluare controlată.

Bibliografie:

1. Cristea, C., Gabriela, (2002), Pedagogie generală,

Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică;
2. Gherguş, Alois, (2001), Psihopedagogia persoanelor cu
cerinţe speciale. Strategii de educaţie integrată, Iaşi: Editura
Polirom;
3. Gherguş, Alois, (2006), Psihopedagogia persoanelor cu
cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Iaşi:
Editura Polirom;
4. Jinga, I, Istrate, E., (1998), Manual de pedagogie,
Bucureşti: Editura ALL Educational;
5. Manolescu, Marin, (2002), Evaluarea şcolară – un
contract pedagogic, Editura Fundaţiei „D. Bolintineanu”;

ISSN: 1583 - 5529

 164

6. Musu, I., Taflan, A., (1997), Terapia educaţională

integrată, Bucureşti: Editura Pro Humanitate;
7. Neamţu, C., Gherguţ, A., (2000), Psihopedagogie
specială. Ghid practic pentru învăţământul deschis la distanţă,
Iaşi: Editura Polirom;
8. Păunescu, C., Musu, I., (1997), Psihopedagogie specială
integrată. Handicapul mintal. Handicapul intelectual, Bucureşti:
Editura Pro Humanitate;
9. Stoica, Adrian, (2001), Evaluarea curentă şi examenele.
Ghid pentru profesori, Editura Pro Gnosis;
10. Vrăşmaş, Ecaterina, (2001), Educaţia copiilor cu
cerinţe educative speciale, Bucureşti: Editura Credis.

STRATEGII INTERACTIVE , APLICATE ÎN

ACTIVITATEA EDUCATIVĂ A COPIILOR CU CERINŢE

ISSN: 1583 - 5529

 165

EDUCATIVE SPECIALE INCLUŞI ÎN PROGRAME DE

INTEGRARE ÎN ŞCOLILE DE MASĂ
-Rezumat-

Autor: institutor TOADER

VIORICA,
Cadru didactic itinerant
Şcoala Specială nr. 1 Slobozia -Ialomiţa

Considerând şcoala ca principala instanţă de socializare a

copilului, integrarea şcolară reprezintă procesul de includere în
şcolile de masă, în clasele obişnuite, la activităţile educative
formale şi nonformale a copiilor consideraţi ca având cerinţe
educative speciale, adică, necesităţi educaţionale suplimentare,
complementare obiectivelor generale ale educaţiei adaptate
particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite
deficienţe sau tulburări / dificultăţi de învăţare, precum şi o
asistenţă complexă (medicală, socială, educaţională, etc).
Activitatea educaţională cu elevii care prezintă cerinţe
educative speciale presupune o abordare bine structurată cu o
orientare explicită din partea educatorilor şi a şcolilor, centrată pe

ISSN: 1583 - 5529

 166

identificarea problemelor sau a dificultăţilor de învăţare, evaluarea

resurselor fiecărui elev, elaborarea unui plan educaţional
individual şi examinarea progresului făcut elev În contextul
educţiei integrate, metodele activ participative constituie o resursă
importantă în proiectarea activităţilor educative deoarece
stimulează şi dezvoltă foarte mult învăţarea prin cooperare ( lucrul
în perechi sau în grupuri mici de elevi), facilitând astfel
comunicarea, relaţionarea, colaborarea şi sprijinul reciproc pentru
rezolvarea unor probleme, sunt favorizate cunoaşterea reciprocă
dintre elevi, înţelegerea şi acceptarea reciprocă, precum şi
integrarea copiilor cu cerinţe speciale în colectivul şcolii de masă.
Aceste metode, pe lângă eficienţa lor în activitatea didactică,
dezvoltă o serie de aptitudini şi capacităţi referitoare la spiritul de
toleranţă, ascultarea activă, luarea deciziei, autonomie personală,
responsabilitate şi participare socială, formarea opiniilor şi
înţelegerea corectă a realităţii.
Dimensiunile procesului de învăţământ, predarea- învăţarea-
evaluarea, capătă, în cazul strategiilor de lucru în echipă, valenţe
formative şi formatoare, încurajând progresul individual şi
colectiv, personal şi social.

Bibliografie

ISSN: 1583 - 5529

 167

1. Gherguţ, A., (2001), „Psihopedagogia persoanelor cu

cerinţe speciale. Strategii de educaţie integrată”, Iaşi: Editura
Polirom;
2. Neamţu C., Gherguţ, A., (2000), „Psihopedagogie
specială. Ghid practic pentru învăţământul deschis la distanţă”,
Iaşi: Editura Polirom;
3. Păunescu, C, Muşu, I., (1997), „Psihopedagogie specială
integrată. Handicapul mintal. Handicapul intelectual”, Bucureşti:
Editura Pro Humanitate;
4. Verza, E., (1995), „Psihopedagogie specială. Manual
pentru clasa a XIII-a, şcoli normale” E.D.P., Bucuresti;
5. Vrăşmaş, E, (2001), „Educaţia copiilor cu cerinţe
educative speciale”, Bucureşti: Editura Credis;
6. Vrăşmaş, T., (2001), „Învăţământul integrat şi /sau
incluziv”, Bucureşti: Editura Aramis.

METODE DE ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE

-REZUMAT-

Înv Beldea Adriana

Şcoala cu clasele I-VIII,Nr 117
ISSN: 1583 - 5529
 168

Bucureşti,Sector 6

Poate fiecare dintre noi a căutat răspunsul la întrebări de felul :

,,De ce nu pot face progrese
semnificative în învăţare toţi elevii din clasă ?” sau ,,Pot fi sprijiniţi
să progreseze în învăţarea de tip şcolar elevii care învaţă mai greu.?”
Copiii care nu pot face faţa cerinţelor şcolare, cei care prezintă
diverse forme şi niveluri de eşec şcolar sunt încă prea puţin
cunoscuţi, acceptaţi şi abordaţi din punct de vedere psihopedagogic.
Atitudinea cea mai frecventă manifestată faţă de aceştia din partea
şcolii este de subvalorizare.
Democratizarea şcolii şi egalizarea şanselor reprezintă direcţii
strategice care angajează în mod clar o mai mare
responsabilitate şi flexibilitate a serviciilor educaţionale.

Diferenţele umane sunt normale şi învăţarea trebuie adaptată la

necesităţile copilului. O pedagogie centrată pe copil este benefică
pentru toţi. Şcolile centrate pe copii sunt terenuri de instruire pentru
o societate centrată pe oameni, care respectă atât diferenţele cât şi
demnitatea fiinţelor umane.
Realizarea obiectivului unei educaţii şcolare de succes pentru
TOŢI COPIII necesită cooperarea cu

ISSN: 1583 - 5529

 169

familiile şi mobilizarea organizaţiilor voluntare ale comunităţii, dar

si folosirea la clasa a unor metode de învatare prin cooperare. Printre
metodele de învăţare prin cooperare amintesc:
- metoda “gândiţi- lucraţi în perechi- comunicaţi”
-metoda “mozaicului”( Jigsaw)
-procedeul recăutării
-mai multe minţi la un loc
-creioanele la mijloc
-cubul
În continuare au fost descrise câteva din metodele folosite la
clasă, care au avut un mare succes.
Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liinile de forţă
pe care un observator atent le poate surprinde se pot caracteriza în
două tendinţe:
-centrarea pe „copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi, în
acelaşi timp, partenerul nostru în propria formare
-folosirea unor metode şi stiluri moderne de învăţare prin cooperare
care să acopere cât mai bine întreaga sferă de interes a persoanei
educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse
pentru anii viitori.

Bibliografie:

ISSN: 1583 - 5529

 170

Vrăşmaş,Traian,,Învăţământul integrat şi/sau incluziv”,Editura

Aramis, Bucureşti, 2001
Gherguţ,Alois,,Psihologia persoanelor cu cerinte speciale. Strategii de
educare integrata”,Editura Polirom,
Iasi, 2001

INTEGRAREA COPIILOR CU CES

-Rezumat -
Înv. Costina Mariana
Şcoala Sf. Varvara Aninoasa-Iscroni

Experienţa acumulată în ultimii ani

demonstrează că organizarea învăţământului
special duce sigur la izolarea copilului de
ceilalţi ,pe când integrarea lui în şcoala de masă ar
putea duce la integrarea, acceptarea şi protejarea
acestora .

ISSN: 1583 - 5529

 171

Planul de intervenţie educaţionalǎ în

rezolvarea dificultǎţilor de învǎţare este un plan de
intervenţie personalizatǎ, cu urmǎtoarele
componente
-informaţii iniţiale despre copil şi
problemele care constituie cerinţele educative
speciale la acel moment
-evaluarea problemelor(sub forma
enumerǎrii lor sau formulǎrii unui diagnostic
prescriptiv);
-anticiparea unor rezultate(prin
prognosticul iniţial şi prin descrierea momentelor
cheie ale intervenţiei);
-consemnarea unei/unor examinǎri iniţiale,
a unor examinǎri periodice şi a unei examinǎri
finale;
-descrierea metodelor de intervenţie şi a
mijloacelor folosite;
-paşii intervenţiei(etepele sau treptele
intervenţiei)adoptaţi tipului de probleme întâlnite
şi individualizaţi;
-înregistrarea progreselor;

ISSN: 1583 - 5529

 172

-consemnarea rezultatelor intervenţiei şi

observǎri periodice;
-formele de sprijin alese prin parteneriatul
cu specialişti,familia, şcoala etc.;
-acceptul pǎrinţilor şi o formǎ de
responsabilizare comunǎ a acestora cu
profesionaliştii implicaţi.
Cercetările psihologice şi pedagogice
dovedesc tot mai mult că fiecare elev are un ritm
propriu de învăţare, că are aptitudini mai
pronunţate pentru unele obiecte de învăţământ şi
mai slabe pentru altele, că receptează în mod
diferit influenţele mediului şi educaţiei .
Rezultatele de până acum confirmă faptul că
tratarea diferenţiată a elevilor în cadrul procesului
didactic duce la succese incontestabile.
Una din ideile de bază ale instruirii diferenţiate
este aceea că învăţătorul trebuie să-şi asume într-o
mai mare măsură responsabilitatea dobândirii
cunoştinţelor, asigurând posibilitatea unei
cunoaşteri active, atât prin munca în colectiv, cât
şi prin munca individuală.

ISSN: 1583 - 5529

 173

Tratarea diferenţiată a elevilor în procesul

instruirii trebuie să constituie un obiectiv central al
preocupărilor noastre actuale.

Profesor şi elev, uniţi prin CUVÂNT

REZUMAT
Prof. Raluca Avrămescu
Colegiul Economic al Banatului Montan, Reşiţa

Actul de comunicare reprezintă orice acţiune a unui individ asupra

altuia realizată prin semne. Prin comunicare, omul, în calitatea sa de
individ social, îşi face remarcată prezenţa într-o comunitate, împărtăşind
cu semenii săi emoţii, idei, informaţii, opţiuni.
Studiile din domeniul educaţional au arătat că deprinderile sociale
insuficient dezvoltate sunt asociate cu performanţe academice scăzute,
probleme emoţionale şi comportamentale, dificultăţi de adaptare socială.
Dificultăţile de stabilire si menţinere a relaţiilor interpersonale reduc
calitatea şi frecvenţa experienţelor de învăţare, ceea ce duce la scăderea
performanţelor şcolare. Deprinderile de comunicare şi relaţionare

ISSN: 1583 - 5529

 174

reprezintă un factor protector faţă de comportamentele de risc (consum de

alcool, droguri, fumat) şi faţă de situaţiile de criză (suicidul).
Empatia este una din condiţiile necesare şi suficiente care facilitează
comunicarea. Empatia presupune acceptarea necondiţionată a ideilor,
sentimentelor, credinţelor celuilalt, chiar dacă acestea sunt diferite de
propriile modele de referinţă, de modul subiectiv de a privi respectivele
informaţii. Empatia presupune a te pune în postura celuilalt, fără însă a
pierde contactul cu propria persoană.
Comunicarea este de fapt cea mai importantă componentă a actului
didactic. Prin urmare, dacă profesorii îşi inundă elevii cu propriile lor
gânduri, oricât de profunde şi bine organizate ar fi acestea, dacă recurg
prea des la explicaţii şi demonstraţii de tipul “hai să-ţi arăt cum”, procesul
educativ riscă să nu îşi mai atingă finalităţile, iar relaţia profesor- elev nu
va putea funcţiona în condiţii optime. Pentru a menţine o relaţie bună cu
elevii este important ca profesorii să comunice eficient cu ei.
Comunicarea eficientă constituie un ingredient esenţial pentru educarea
elevilor.
Un dialog este autentic dacă fiecare personalitate se angajează în
întregime, se manifestă exprimându-şi cu sinceritate emoţiile, ideile,
experienţele, acceptând sentimentele, emoţiile, ideile, experienţele
celorlalţi, pentru că doreşte să le înţeleagă, la nevoie să-şi modifice
atitudinile şi intenţiile, cooperând cu ceilalţi într-o căutare comună.

ISSN: 1583 - 5529

 175

În concluzie, pentru a asigura succesul demersului didactic trebuie să

ne facem din elev un partener, unul activ, curios, atent, care să ştie să
înveţe, un partener în care să învestim încredere şi pe care să-l
respectăm. Numai astfel resursele umane, temporale, materiale, pe care le
implicăm în procesul instructiv-educativ se vor transforma în satisfacţii.

Intervenţia specializată în dificultăţile de învăţare

Rezumat
Numele, prenumele DAVID ELENA EUGENIA
Numele, prenumele NEAMŢU SORINA

Soluțiile cele mai adecvate și eficiente sunt cele care îi oferă

elevului posibilitatea integrării în mediul obișnuit, cu programe
suplimentare dacă este cazul, adică tratarea psiho-pedagogică prin
măsuri de educație incluzivă.
Ideal este ca elevii să învețe în clasa obișnuită sub
supravegherea unui profesor care înțelege și răspunde la cerințele
lor, care îi ajută și le îndrumă modul de învățare, și să continue cu
un program care remediază personalizat problemele de învățare.

ISSN: 1583 - 5529

 176

Toate aceste acţiuni de intervenţie sunt atât remediative, cât şi

preventive.
Ca orice acţiune socio-umană, intervenţia de sprijin specializat în
dificultăţile de învăţare este o acţiune proiectată la nivel social şi
individual, planificată, structurată și dinamic organizată.
Activitatea de remediere a dizabilităţilor de învăţare/dificultăţilor
specifice de învăţare trebuie să treacă prin aceste analize datorită
faptului că eşecul în executarea unei sarcini de lucru poate avea o
multitudine de cauze. Principala cerinţă este apropierea
activităţilor specifice de intervenţie în dificultăţile de învăţare de
ceea ce putem numi viaţă reală (socială şi individuală), de mediul
de viaţă şi problemele de fiecare zi ale copiilor.
Remedierea trebuie să încurajeze observarea diferenţelor.
Remedierea promovează gândirea simbolică şi generalizările.
Remedierea sprijină simţul înţelegerii şi exprimării elevilor.
Remedierea cere să li se vorbească elevilor despre nivelul la
care se găsesc.
Alături de intervenţia de remediere, vom descoperi planul de
intervenţie specializată, care este un test/grilă bine completat, de
care se servesc toţi cei care decid să-şi orienteze intervenţiile
asupra copilului. Planul de intervenţie se înscrie în demersul de a-i
ajuta pe elevii/copii cu dificultăţi de învăţare. Planul de intervenţie

ISSN: 1583 - 5529

 177

în rezolvarea dificultăţilor de învăţare este un plan personalizat şi

este instrumentul profesorului specializat sau al profesorului de
sprijin (cadrul didactic de sprijin). Rolul profesorului de la clasă
este acela de a face din echipa care va elabora planul şi de a
contribui permanent la completarea lui prin informaţiile pe care le
furnizează, ca şi prin colaborarea directă cu orice cadru de sprijin
care lucrează cu elevul cu dificultăţi de învăţare. Fiecare profesor
care are la clasă un elev cu dificultăţi de învăţare are nevoie de o
planificare adecvată pentru acest elev. Practic, profesorul trebuie
să găsească locul în fiecare activitate de predare-învăţare fiecărui
elev, dar să îşi propună şi anumite obiective speciale pentru elevul
cu dificultăţi de învăţare. Planul profesorului este un plan
educaţional, legat de procedeul de predare-învăţare şi de adaptările
necesare acestuia pentru a răspunde la nevoile elevului.
Planul ajută la fixarea obiectivelor pe care dorim să le atingem
cu un copil/şcolar şi la a prevedea intervenţiile şi resursele
necesare. El permite, de asemenea, stabilirea unui calendar al
realizării obiectivelor şi la ordonarea priorităţilor. Când un copil
are dificultăţi de adaptare şi învăţare, este evident că rezolvarea lor
nu se poate produce de la o zi la alta.
Planul stabileşte etapele necesare, fragmentând paşii de
intervenţie.

ISSN: 1583 - 5529

 178

INTEGRAREA PENTRU COPII CU CES, FAMILII,

CADRE DIDACTICE ŞI COMUNITĂŢII

REZUMAT

INST.DINU ADRIANA CARLA,SC.ROJISTE

PROF.DINU NICOLAE,SC.BRATOVOIESTI

Avantajele integrării se extind de asemenea la copiii cu

dezvoltare tipică precum şi la familii, cadre didactice şi
comunităţi.

ISSN: 1583 - 5529

 179

Familiile sunt primii educatori ai copiilor, care exercită cea

mai mare influenţă asupra lor. Prin urmare, familiile trebuie sa fie
considerate ca parteneri care joacă un rol decisive în procesul de
educaţie al copilului.

Cadrele didactice şi parinţii işi asumă responsabilitatea de a

lucra împreună au scopul de a dezvolta comunicarea, respectul
reciproc, şi acceptarea diferenţelor.

Copiii cu deficienţe sunt educaţi alături de copii fără

deficienţe, în cadrul unui program cunoscut sub numele de
integrare, copiilor li se oferă o şansa egală de afi apreciaţi pe baza
meritelor, fără să se ţină seama de problemele lor emotive, sociale,
fizice sau cognitive. În clasele integrate, copiii devin conştienţi de
potenţialul lor uman, ceea ce ajuta sa-şi dezvolte sensibilitatea şi
aprecierea faţă de experienţa umană.

Mulţi părinţi ai copiilor fără nevoi speciale au venit în sprijinul

comunitaţii în acţiunea de ajutorare a familiilor cu nevoi speciale.

Contribuţia parinţilor a constat în efortul lor de a determina

autorităţile locale să ofere acces copiilor cu deficienţe în clădirile
publice, în mijloacele de transport şi la serviciile publice.

Parinţii şi educatorii trebuie să se întrunească pentru a discuta

problemele legate de integrare înainte de a-şi asuma răspunderea

ISSN: 1583 - 5529

 180

înfinţării claselor integrale.Toţi cei implicaţi în procesul de

formare a claselor au nevoie de ajutor suplimentar.

Cadrele didactice au nevoie de pregatire şi educaţie, iar

părinţii necesită informaţii, sprijin, consecvenţa şi îndrumare
corectă atunci când apar greutăţile, de asemenea copiilor din clasa,
atât celor cu deficienţe cât şi celor fără deficienţe trebuie să li se
acorde o atenţie sporită.

Dezvoltarea unei relaţii pozitive şi de încredere între

personalul şcolii şi familie stimuleaza sentimental general de
ajutor al familiei şi autorizează familia în luarea deciziei.

Planul educaţional de intervenţie individualizatǎ

REZUMAT

Prof. Catrina Liana Grup Şcolar Forestier -Rucǎr Argeş

Ms. Instructor Popescu Traian Grup Şcolar Forestier- Curtea
de Argeş

. În urma adaptării curriculare a Programei de Educaţie

tehnologicǎ clasa a-V-a pentru elevul P. G., am elaborat

ISSN: 1583 - 5529

 181

obiectivele învăţării, strategiile de intervenţie şi de învăţare pentru

fiecare dintre obiectivele vizate
Program de intervenţie personalizat
I.Informaţii de bazǎ:
Numele şi prenumele elevului : P. G.,data naşterii: 05.09.1999,
domiciliul : Piteşti, jud.Argeş, str. Z, bl. XII , ap. 8
Unitatea de învăţământ : Şcoala Generală Nr. 45,clasa a-V-a;
Echipa de intervenţie: cadrul didactic de la clasǎ , consilier de
sprijin.
II. Starea actualǎ a elevului
- Desen : Nu reprezintǎ corect principalele puncte cardinale,
culorile(roşu,albastru) prin care sǎ indice traseul parcurs de tata
sau mama la serviciu
- Matematică : Nu are formate deprinderile de a efectua operaţii
de adunare şi scădere, tranformǎri ale metrului , nu poate efectua
operaţii de adunare şi scădere neoperând cu conceptele
matematice. Nu reazlizeazǎ un plan al clasei la scarǎ , decât cu
sprijin permanent..
III. Evaluare iniţialǎ
Instrumente folosite în evaluare : fişa psihopedagogică, observaţia
spontană şi dirijată,convorbirea individuală şi de grup, probe
curiculare, teste de recunoasterea culorilor folosind diverse

ISSN: 1583 - 5529

 182

eşantioane , teste de verificare a operaţii de bazǎ matematice , a

submultiplilor metrului.
IV . Derularea programului de intervenţie
Domeniul de intervenţie: cognitiv, Educaţie tehnologicǎ, scrierea
unui eseu “Spaţiul nostru mereu verde”, “Executarea planului
şcolii”.
Motiv de referinţă: reducerea dificultăţilor de învăţare prin
exersarea şi dezvoltarea capacităţilor instrumentale calcule
matematice, orientare .recunoaştere
Scopul programului de intervenţie: La sfârşitul programului,elevul
va fi capabil să identifice punctele cardinale, , să opereze cu
submultiplii metrului în activitatea de realizare a unui plan al
şcolii ,recunoaşterii culorilor fără a face confuzii între ele.
Obiective pe termen scurt:
1. Formarea comportamentului de recunoaştere pe cale vizuală a
culorilor a: culorilor,calculelor de bazǎ matematice - 16.12.2008-
16.01.2009;
2. Formarea capacităţii de fixare şi orientare -17.01.2009-
16.02.2009;
3. Formarea comportamentului de operare cu calculele de bazǎ
matematice 16.02.2009-16.03.-2009;
Nivelul de plecare: elevul cunoaşte majoritatea operaţiilor de bazǎ

ISSN: 1583 - 5529

 183

matematice, dar nu poate face transformǎri în submultiplii

metrului,recunoaşte o parte din culori , nu are orientare pentru a
stabili punctele cardinale.
V. Evaluare finalǎ
- să efectueze operaţii de transformǎri ale metrului, să distingǎ
culorile, să identifice punctele cardinale
Instrumente de evaluare :
- fişe de lucru individuale, probe curriculare ,teste criteriale cu
itemi pentru fiecare obiectiv în parte
VI. Concluzii
- În urma evaluării rezultatelor obţinute după derularea
programului de intervenţie pe o perioadă de trei luni, s-a ajuns la
concluzia că datorită exerciţiilor şi activităţilor
simple,accesibile,desfăşurate în ritm propriu, elevul a depăşit în
mare parte dificultăţile sale, dobândind o experienţă cognitivă
superioară celei anterioare, înlăturând anumite bariere din calea
dezvoltării sale.
VII. Recomandari
- Se constată diminuarea dificultăţilor de învăţare, iar reluarea
unor sarcini de învăţare şi a unor comportamente-ţintă sunt de un
real folos în dezvoltarea deprinderilor de muncă independentă.
Bibliografie:

ISSN: 1583 - 5529

 184

"Ghid de predare învăţare pentru copiii cu cerinţe educative

speciale" Coordonator: Profesor IONEL MUŞU Editura MarLink;
Editura PRO HUMANITATE Bucureşti- 1999;
sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Educaţia interculturală - o nouă provocare

- rezumat -
Prof. Pop Ioana Laura
Şcoala cu clasele I-VIII nr. 11 Oradea

Diversitatea este un aspect fundamental al tuturor

societăţilor şi vizează atât diferenţele care există între oameni ca
individualităţi, cât şi cele între diverse grupuri. Existenţa unor
identităţi multiple, a valorilor, tradiţiilor, obiceiurilor şi a modului
de relaţionare diferit dintre diverşi indivizi sau grupuri, impun cu
necesitate abordarea educaţiei şi a societăţii din perspectivă
interculturală. Aceasta reprezintǎ atât o nouă provocare cât şi o
condiţie pentru realizarea coeziunii sociale care are la bazǎ
cultivarea respectului reciproc şi a înţelegerii atât între indivizi cât

ISSN: 1583 - 5529

 185

şi între grupuri. Angajarea în interacţiuni interculturale este

inevitabilă, si mai mult ea poate aduce atât un plus al cunoaşterii
cât şi al îmbogăţirii culturale. Fără o înţelegere mutuală,
diferenţele pot genera conflicte, care în cazul în care nu sunt
rezolvate pe o cale paşnică pot degenera în violarea drepturilor
omului.
Educaţia interculturală propune o abordare pedagogică a
diferenţelor culturale, strategie prin care se iau in consideratie
specificităţile spirituale (diferenţe culturale) sau de alt gen
(diferenţa de sex, diferenţa socială sau economică etc.), evitându-
se, pe cât posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale
dintre culturi sau, şi mai grav, tendinţele de atomizare a culturilor.
Abordarea interculturală nu este o nouă stiinţă, nici o nouă
disciplină, ci o nouă metodologie ce caută sa integreze, în
interogaţia asupra spaţiului educaţional, datele psihologiei,
antropologiei, ştiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei.”
(Cucoş, 2000). Educaţia interculturală se referă la teme ca
“acceptare şi participare” “învăţarea convieţuirii – a învăţa să
trăieşti împreună”, evitarea “stereotipiilor şi a prejudecăţilor” şi
propune soluţii pentru promovarea valorilor democraţiei şi
interculturalităţii /multiculturalităţii. Dezvoltarea abilităţilor de
comunicare interculturală presupune învăţarea acestora atât în

ISSN: 1583 - 5529

 186

cadrul organizat (educaţia formală), cât şi în şi prin activităţi de

educaţie non-formală şi informală.
Bibliografie selectivă:

1.Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi,

2006
2.Cucoş, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
3.Dumitru, Ion Al., Psihopedagogie , Edituta Cartea Universitară,
Timişoara, 2003
4.Nicola, Ioan, Tratat de psihologie şcolară, Ed. Aramis,
Bucureşti, 2001

EGALITATE ÎN DIVERSITATE ÎN ŞCOALA

INCLUZIVĂ
- REZUMAT -

Învăţător, Ouatu Camelia

Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă
Negreşti

ISSN: 1583 - 5529

 187

Una din formele de adaptare a învăţământului la nevoile

copilului ar fi şcoala incluzivă, o şcoală ce pune accent pe
includerea acelor copii sau chiar grupuri, ce au fost anterior
marginalizaţi şi, care implică în procesul de învăţare şi de luare a
deciziilor părinţii, îngrijitorii şi consilierii specializaţi. Metodele
folosite în cadrul claselor incluzive pot îmbunătăţi performanţele
tuturor copiilor.
Conceptul de educaţie incluzivă are la bază principiul
dreptului egal la educaţie pentru toţi copiii, indiferent de mediul
social sau cultural din care provin, religie, etnie, limba vorbită.
Educaţia incluzivă semnifică extinderea scopului şi a organizării
şcolii generale pentru a putea să răspundă unei mai mari diversităţi
de copii, în special celor proveniţi din grupuri defavorizate,
marginalizate sau excluse de la educaţie. Pornind de la premisa că
fiecare copil are particularităţi, interese, abilităţi şi necesităţi de
învăţare unice, toate drepturile sale referitoare la educaţie trebuie
realizate într-o manieră care să conducă la o integrare socială şi o
dezvoltare individuală cât se poate de complete, incluzând
dezvoltarea sa culturală şi spirituală.

ISSN: 1583 - 5529

 188

Un lucru foarte important şi care trebuie luat în considerare

este că predarea în cadrul diversităţii implică predarea pentru
fiecare individ în parte. Ţinând cont de interesele fiecărui elev, de
experienţa şi ţelurile sale facem, de fapt, un pas important în
educaţia elevilor şi integrarea lor în societate, după terminarea
studiilor. Mai mult, putem spune că diferenţele dintre indivizi sunt
mult mai pregnante decât cele dintre grupuri. Din acest punct de
vedere, poate una dintre cele mai mari provocări, căreia trebuie să-
i facem faţă, este adaptarea stilului de predare astfel încât să
corespundă necesităţilor fiecărui copil în parte.
Imaginea reală a ceea ce înseamnă ŞCOALA PENTRU TOŢI
trebuie promovată, iar
elevii, părinţii şi cadrele didactice din şcolile de masă trebuie
convinşi de necesitatea şi avantajele integrării acestor copii în
sistemul obişnuit de învăţământ, pentru că învăţând împreună,
copiii învaţă să trăiască împreună.
Bibliografie:
1.Ungureanu D., Educaţia integratăşi şcoala incluzivă,
Editura de Vest, Timişoara, 2000
2.VrăşmaşT., Învăţământul integrat şi/sau incluziv, Editura
Aramis, Bucureşti 2001

ISSN: 1583 - 5529

 189

3.VrăşmaşT., Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped,

Bucureşti 2004

METODE ŞI TEHNICI DE INTEGRARE A COPIILOR CU

AUTISM
REZUMAT

COŞARIU RAMONA
-TIMISOARA
RADULOV LĂCRĂMIOARA-
TIMISOARA

Autismul este definit ca o tulburare de dezvoltare

neurobiologică ale cărei efecte se văd în planul comportamental şi
în cel al comunicării încă din primii ani de viaţă.
Caracteristici principale ale autismului
- nevoia imperioasă de a nu schimba nimic se manifestă prin
rezistenţa la schimbare, activităţi repetate stereotip, perseverarea
în aceeaşi acţiune ;

ISSN: 1583 - 5529

 190

- integrarea, acceptarea în colectivităţi la nivel foarte scăzut ;

inadaptare la relaţiile cu cei din jur;
- atitudinea de evitare : autiştii evită să te privească, se abţin de la
comunicare prin limbaj sau sunete, refuză colaborarea;
- majoritatea copiilor autişti nu vorbesc, folosesc gesturi pentru
exprimarea unui fapt, a unei dorinţe;
- ecolalie (repetă cuvinte sau expresii auzite) sau mutism selectiv
ori total;
- niveluri diferite de receptivitate şi exprimare a limbajului;
Particularităţile copiilor cu tulburare din spectrul autist
trebuie avute în vedere în momentul planificării metodelor de
intervenţie din punctul de vedere al psihologului, al educatorului,
al pedagogului de recuperare, al kinetoterapeutului, etc. Un prim
pas in acest proces ar fi începerea cât mai timpurie a
tratamentului, deoarece un plan de activitate are o influenţă
majoră în integrarea lor.
Strategii şi intervenţii utile
- utilizaţi frecvent numele elevului;
- însoţiţi comunicarea de expresii faciale potrivite (zambet,
dezaprobare s.a.) şi limbajul trupului
- menţineţi distanţa corespunzătoare faţă de elevi (faţă în faţă, la
nivelul ochilor);

ISSN: 1583 - 5529

 191

- acordaţi timpul necesar răspunsurilor şi procesării informaţiilor;

- observaţi şi răspundeţi la toate încercările non-verbale ale
elevilor;
- folosiţi un limbaj simplu (să nu supraestimăm cunoştinţele
elevilor);
- identificaţi obiecte (mijloace didactice) – explicaţi folosirea lor
cu cuvinte simple;
- inventaţi cantecele sau melodii care să insoţească rutina
(dezvoltă atenţia);
- numiţi articole de îmbrăcăminte în ordinea îmbrăcării lor sau
obiecte în ordinea folosirii lor;
- verbalizaţi acţiunile în ordinea desfăşurării lor;
- învăţaţi-i un mod acceptabil de a protesta, respinge cerinţe sau
activităţi;
- folosiţi poveşti sociale simple ca să-i învăţaţi rutinele;
- folosiţi orare, calendare, cu regimul de zi/săptămânal, lunar;
numiţi obiectele din imagini;
- utilizaţi mijloace vizuale (imagini, obiecte) şi structuraţi-le
(organizatori de sarcină).

Bibliografie :

ISSN: 1583 - 5529

 192

T i b e r i u M i r c e a –
“ P s i h o l o g i a ş i
p s i h o p a t o l o g i a
d e z v o l t ă r i i
c o p i l u l u i m i c ” ,
E d i t u r a A u g u s t a ,
T i m i ş o a r a , 1 9 9 9 .
T h o m a s J . W e i h s –
“ C o p i l u l c u n e v o i
s p e c i a l e ” , E d i t u r a
T r i a d e , C l u j -
N a p o c a , 1 9 9 8 .
C a r m e n C i o f u –
“ I n t e r a c ţ i u n e a
p ă r i n ţ i - c o p i l ” ,
E d i t i a a I I - a ,
E d i t u r a A m a l t e a ,
B u c u r e ş t i , 1 9 9 8 .
VrăşmasT. MusuI. - Cartea Albă RENINCO
(integrarea/includerea copiilor cu
dizabilităţi) ,Ed. Pro Humanitae, Bucureşti ,1999.

ISSN: 1583 - 5529

 193

L a n s i n g , M –
E d u c a ţ i o n a l
E v a l u a t i o n i n
A u t i s m . A
r e a p p r a i s a l o f
C o n c e p t s a n d
T r e a t m e n t s ,
R u t t e r , M & S c o p l e r
, E ( E d s ) , N e w Y o r k ,
1 9 9 9
S c o p l e r , E , R e i c h l e r ,
R – I n d i v i d u a l
A s s e s e m e n t a n d
T r e a t m e n t f o r
A u t i s t i c a n d
D e v e l o p m e n t a l l y
D i s a b l e d C h i l d r e n ,
v o l I
P s y c h o e d u c a t i o n a l
P r o p h i l e , A u s t i n ,
1 9 7 9

ISSN: 1583 - 5529

 194

ATITUDINI POZITIVE ÎN RELAŢILE DINTRE

COPII-ŞCOALĂ-ADULTI-SOCIETATE

REZUMAT

BOANTĂ MIHAELA-CONSTANŢA
SFETCU MARINELA-CONSTANŢA

De-a lungul istoriei, şcoala şi gândirea pedagogică au abordat

în diferite feluri problematica educaţiei unor copii care învaţă mai
greu. Societatea şi şcoala manifestă şi în prezent, faţă de această
categorie de elevi, o gamă variată de atitudini, de acceptare şi
includere în medii şcolare obişnuite – tendinţă tot mai accentuată
– la diferite grade şi modalităţi de separare şi izolare faţă de
contextele sociale şi educaţionale la care au acces toţi copiii.
Dezvoltarea modernă a educaţiei şi învăţământului
înregistrează eforturi semnificative pentru a depăsi distanţa -
adeseori foarte mare care separă şcoala generală (de masă) faţă de
copiii care învaţă mai greu, copii consideraţi a fi „incapabili”,
„needucabili”, „inadaptaţi”, „anormali”, „cu probleme”.

ISSN: 1583 - 5529

 195

Copiii care nu pot face faţă cerinţelor şcolare, cei care

prezintă diverse forme şi niveluri de eşec şcolar sunt încă prea
puţin cunoscuţi, acceptaţi şi abordaţi din punct de vedere
psihopedagogic. Atitudinea cea mai frecventă manifestă faţă de
aceştia din partea şcolii (şi a societăţii, în general) este de
subvalorizare – bazată în mare măsură pe lipsa de reuşită şi de
competenţă şcolară.
Sunt destule situaţii în care un anumit copil, orientat spre o
şcoală specială, ar fi putut progresa mai mult într-o clasă din
şcoala obişnuită. Similar, există copii cu deficienţe mai severe,
care ar putea să înveţe totuşi într-o şcoală specială, dar ei sunt
acceptaţi şi aici cu foarte mare dificultate... sau deloc.
Pe plan internaţional se observă diferenţe nete în ceea ce
priveşte proporţia copiilor cuprinşi în structuri integrate sau în
instituţii de educatie specială, explicatia acestor diferente poate fi
dată de unele deosebiri în tradiţia şi experienţa privind politica
educatională-scolară din tarile respective, deosebirile existente la
nivelul curiculumului şcolar, varietatea formelor de evaluare a
progresului şcolar practicate în sistemele de învăţământ
respective, modalitătile de interpretare a noţiunii de cerinţe
educative speciale sau flexibilitatea sistemelor privind transferul
elevilor dintr-o clasă în alta.

ISSN: 1583 - 5529

 196

În consecinţă “principiul drepturilor egale” implică faptul că

necesităţile fiecărui individ precum şi ale tuturor indivizilor sunt
de importanţă egală, ca aceste necesităţi trebuie să stea la baza
planurilor făcute de societate, şi că resursele trebuie folosite într-
un asemenea mod încât fiecare individ să aibă şanse egale de
participare.

BIBLIOGRAFIE

1. Buică, Cristian B.  Bazele defectologiei. - Bucureşti: Aramis ,

2004

2. Dragu, Anca ; Cristea , Sorin . Psihologie si pedagogie

scolara. – Constanţa:

Ovidius University Pres, 2002

3. Gherguţ , Alois . Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe

speciale – strategii diferenţiate şi inclusive in educaţie -
Iaşi: Polirom, 2006

4. Nicola, Ioan ; Farcas,    Domnica .  Teoria educaţiei şi

noţiuni de cercetare

Pedagogică. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,

1993
ISSN: 1583 - 5529
 197

5. Psihopedagogie – pentru examenele de definitivare si grade

didactice. – Iaşi :
Polirom , 2005

  CREATIVITATE – JOC ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNT

REZUMAT
Înv.-educator DORIN BRĂILENU
Prof. Sociolog ADRIAN LALESCU
Liceul teoretic ,,IRIS”, Timişoara

ISSN: 1583 - 5529

 198

Din perspectiva psihologică, creativitatea apare in 4 accepţiuni

importante: ca produs; ca proces; potentialitate general umană, ca
dimensiune complexa de personalitate.
Literatura de specilitate descrie diferite clasificări ale
nivelului creativităţii ca produs al muncii creatoare: creativitate
expresivă, creativitate productivă, creativitate inovativă,
creativitate inventivă şi creativitate emergentă.
După Guilford personalitatea creatoare se distinge prin:
fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, sensibilitate faţă de
probleme şi capacitate de redefinire.
Ludoterapia constituie o formă de activitate accesibilă, care
rezolvă una sau mai multe sarcini terapeutice pe baza îmbinării
tehnicii de realizare a acestor sarcini cu elementul de joc.
Folosim ludoterapia pentru a rezolva o sarcină terapeutică într-
un chip nou, deosebit, atractiv. Fiecare joc în recuperare are un
specific al său şi anume acela că urmăreşte un scop intrinsec, o
activitate suficientă sieşi însăşi, constituind un mijloc pentru
atingerea unui ţel.
Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea
activă, participativă, stimulînd iniţiativa si creativitatea elevului.
Obiectivele instructiv-educative ale fiecărui obiect de studiu pot fi
mai bine realizate prin utilizarea jocului.

ISSN: 1583 - 5529

 199

Jocurile didactice exercită o influenţă pozitivă asupra întregii

personalităţi a copilului. Ele pot însoţi fiecare obiect de
învăţământ, fiecare lecţie luând şi forma unor întreceri, concursuri
între toţi elevii.
Am prezentat în continuare câteva jocuri didactice folosite la
educaţie plastică pentru dezvoltarea creativităţii: Jocul
punctelor; Creează un model; Continuă tu; Un tablou
neterminat; Jocul Kim.

Creativitatea se remarcă îndeosebi prin atitudine intelectuală

novatoare, ea poate fi dezvoltată printr-o pedagogie adecvată,
care trezeşte şi încurajează acest mod de a privi lucrurile,
stimulându-l printr-o problematizare şi interogaţie permanentă ce
pune subiectul în situaţia de a se reanaliza şi redefini continuu.
Creativitatea aparţine fiecărui individ, dar este totuşi mai
puternic dezvoltată la anumiţi oameni (talente, genii) şi constituie
justificarea de bază a activităţii, chear a muncii multora dintre ei.

BIBLIOGRAFIE

ISSN: 1583 - 5529

 200

COTUNA, Rafila: Locul şi rolul jocului didactic în învăţare,

Revista Învăţământul primar nr. 3-4, Editura Miniped,
Bucureşti, 2005

EPURAN, Mihai: Psihologia vârstelor, a jocurilor şi

activităţilor de timp liber şi recreative. Bacău, FEFS, 2005
IONESCU, Miron; RADU, Ioan: Didactica modernă,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005

PAUNESCU, Constantin şi col., Terapia educaţională

integrată. (Coord. Ionel Muşu şi Aurel Taflan), Bucureşti, Edit.
Pro Humanitate, 1999.

JOCUL DIDACTIC
Rezumat

Prof. def. religie BACIU LUCIAN OVIDIU

Şcoala Specială nr. 2 Constanţa

Materialul prezintă jocul didactic ca metodă de învăţământ bazată

pe acţiune în cazul copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. Sunt
prezentate câteva modalităţi în care se poate aplica jocul,
urmărindu-se realizarea unor obiective religios-morale ce implică

ISSN: 1583 - 5529

 201

explicarea obiectului, a scopului şi a împrejurărilor unei fapte,

pentru ca elevii să poată distinge o fapta morală de o fapta
imorală. Este necesară folosirea unui limbaj simplu şi clar, elevii
trebuie încurajaţi sistematic dar şi disciplinaţi, cu tact pedagogic,
atunci când este cazul. Sunt prezentate condiţiile pe care trebuie să
le îndeplinească jocul pentru a preveni plictiseala şi de asemeni
sunt arătate câteva tipuri de jocuri didactice aplicabile la religie.
Se specifică apoi metodele de lucru în cadrul jocului precum şi
fişe de lucru adaptate la trei grupe diferite de elevi, respectiv cei
cu deficit mintal uşor, moderat şi sever. În continuare sunt arătate
câteva elemente care pot duce la nerealizarea obiectivelor religios-
morale propuse şi cum se poate evita acest lucru.

În final, sunt prezentate câteva din cerinţele majore care

conturează un model adaptat de lucru cu elevii cu CES precum şi
strategii didactice ce duc la îndeplinirea obiectivelor propuse.

BIBLIOGRAFIE:

Preot prof. univ. dr. Sebastian Şebu – Metodica predării religiei,

Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000

Elena Mocanu, Ionela Ene, Daniela Popescu, Camelia Muha,

Mihaela Panoschi – Ghid de proiectare didactică religie Creştin-
Ortodoxă clasele V-VIII, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2004

ISSN: 1583 - 5529

 202

Prof. Ana Danciu – Metodica predării religiei în şcolile primare,

gimnazii şi licee, Editura Anastasia, 1999

Emil Păun, Romiţă Luciu – Educaţia preşcolară în România,

Editura Polirom, 2002

Conf. Univ. Dr. Gheorghe Radu – Psihopedagogia şcolarilor cu

handicap mintal, Editura Pro Humanitate

Resurse internet:

http://articole.famouswhy.ro

ELEVII CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE – „O

PROVOCARE A PREZENTULUI”
REZUMAT
Profesor de sprijin Brebenel Vasilica, Şcoala Specială
Târgovişte
Profesor Holboşan Carmen, Şcoala „Grigore Alexandrescu”
Târgovişte

Obiectivele urmărite în activităţile desfăşurate cu elevii cu

C.E.S.

ISSN: 1583 - 5529

 203

- selectarea conţinuturilor din aria curriculară, astfel încât să

răspundă nevoilor specifice fiecărui elev cu C.E.S.;
- stabilirea obiectivelor pe termen lung şi termen scurt, să se
bazeze pe punctele forte şi succesle fiecărui elev cu C.E.S.;
- dezvoltarea calitativă a proceselor psihice;
- dezvoltarea limbajului, comunicării, competenţelor matematice;
- accentul intervenţiei, individualizarea să cadă pe latura formativă
şi mai puţin pe cea informativă;
- învăţarea să se bazeze pe repetări, reţineri;
- ameliorarea învăţării nu presupune neapărat creşterea
performanţei şcolare;
- maturizarea socio-afectivă;
- ameliorarea de comportamente deviante;
- practicarea învăţării centrate pe elev;
- însuşirea şi aderarea la un sistem de valori a copiilor cu C.E.S.;

BIBLIOGRAFIE:
1. Creţu, C., „Curriculum diferenţiat şi personalizat”, Editura
Polirom, Ioaşi, 1998
2. Vrăşmaş, Z., „Şcola şi educaţia pentru toţi”, Editura Miniped,
Bucureşti, 2004

ISSN: 1583 - 5529

 204

3. Vrăşmaş, E., „Dificultăţi de învăţare în şcoală”, Editura

Integral, Bucureşti, 2007
4. „Ghid pentru cadrele didactice de sprijin, Reninco, Editura
Vanemonde, 2005

ACTIVITATEA SPORTIVĂ A ELEVILOR CU CES

Rezumat

Prof. Mihai Corneliu Şc. Grigore Alexandrescu Târgovişte

Prof. Nicolae Cătălin Şc. Grigore Alexandrescu Târgovişte

Evaluǎrile ştiinţei şi experienţa practicǎ au demonstrat

importanţa practicǎrii exerciţiului fizic, mişcǎrii, sportului
pentru elevii cu cerinţe educative speciale, ceea ce conduce la
ideea cǎ statul, societatea trebuie sǎ acorde o mai mare
importanţǎ rolului sportului în politica sa socialǎ şi în strategia
privitoare la protecţia acestor elevi
Sportul acţioneazǎ asupra persoanelor pe multiple planuri:
ISSN: 1583 - 5529
 205

-îndeplineşte şi menţine starea de sǎnǎtate;

-constituie, prin mijloacele sale, elemente de recuperare
imediatǎ şi de duratǎ;
-favorizeazǎ educaţia sub multiple aspecte şi dezvoltǎ
personalitatea elevului;
-oferǎ ocazii apreciabile pentru contacte interumane, atât între
membrii categoriei defavorizate, cât şi cu membrii valizi;
-constituie mijlocul cel mai facil de integrare în societate;
-conduce la formarea unei opinii corecte, reale despre persoana
cu cerinţe educative speciale, necesare membrilor comunitǎţii
pentru a-i cunoaşte şi a-i accepta;
-egalizeazǎ şansele la viaţǎ, la o activitate socio-profesionalǎ
normalǎ;
-educǎ în spiritul fair- play, respect şi înţelegere pentru semeni;
-constituie mijloc eficace al terapiei ocupaţionale;
-contribuie la cunoaşterea şi dezvoltarea unor relaţii de prietenie
cu alţi elevi, în plan local, naţional şi/ sau internaţional;
-constituie vectorul principal al imaginii publice pozitive.
„Toată viaţa, mediul ne este educator şi încă unul sever şi
periculos în acelaşi timp. Sever, fiindcă greşelile se
plătesc şi periculos fiindcă n-avem niciodată conştiinţa

ISSN: 1583 - 5529

 206

acestei acţiuni educative, bună sau rea, a mediului şi a

semenilor noştri.”

Paul Valery
(Bilanţul unui intelectual)

BIBLIOGRAFIE
Gherguţ, Alois – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale. Strategii de educaţie integrată, Editura
POLIROM, Iaşi, 2001.
Păunescu, C., Coordonate metodologice ale recuperării
minorului inadaptat,
Bucureşti, EDP, 1984.
Vrăşmaş, Traian - Învăţământul integrat şi /sau incluziv
pentru copii cucerinţe educative speciale, Ed. Aramis,
Bucureşti, 2005

ISSN: 1583 - 5529

 207

Nevoile de formare a cadrelor didactice în domeniul

educaţiei incluzive
Rezumat

Autori: prof. Constantinescu

Elisabeta, director
Şcoala „Grigore Alexandrescu” Târgovişte
student Constantinescu Eliana

Cerinţele educative speciale reprezintă o resursă pentru

dezvoltarea profesională a cadrelor didactice.
Pregătirea iniţială şi continuă a profesorilor ţine cont de
următoarele variabile:
• atitudini pozitive privind, educaţia pentru toţi;
• stăpânirea competenţelor necesare activităţilor practice;
• stăpânirea unui univers de cunoaştere psihopedagogică şi
metodologică.
Procesul de formare şi perfecţionare a cadrelor didactice
trebuie să fie aşezate pe baze noi, refundamentat preluând la
nivelurile curriculare conţinuturi privitoare la integrare.

ISSN: 1583 - 5529

 208

Eliminarea ambiguităţilor provocate de nediferenţierea

clară a diagnostitcului medical cu cel psihologic şi cu terapia
educaţională trebuie să stea în atenţia cadrelor didactice.
Integrarea nu poate fi considerată ca unica problemă, ci
trebuie să avem în problemă conştiinţa individuală şi socială în
faţa persoanelor cu nevoi speciale.
Toate cadrele didactice trebuie să acţioneze în conformitate
cu imperativele situaţionale (frecvenţa şcolară şi încărcătra
sarcinilor de învăţare).
Formarea profesională nu se poate realiza pe bază de
modele arbitrare, printr-o pedagogie „de cabinet”, ci pe baza unei
pedagogii de teren, a unei pedagogii a proiectului, întemeiată pe
descrierea exactă a activităţilor prin care se exercită profesiunea şi
competenţele de care absolvenţii programelor de formare trebuie
să dispună.
Bibliografie:
1. Cucoş, C. – Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
2. Cristea, S. – Pedagogie, Editura Hardiscom, Piteşti, 1997
3. Gherguţ, A.-Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale.Strategii de educaţie integrată, Editura Polirom,
2001

ISSN: 1583 - 5529

 209

4. Joiţa, E. – Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară,

Editura Erveş, 2003
5. Postelnicu, C -Fundamente ale didacticii şcolare, Editura
Aramis, 2000
6. Vrăşmaş, T. -Învăţământul integrat şi/sau incluziv, Editura
Aramis, 2001

CADRUL DIDACTIC DE SPRIJIN /ITINERANT

Rezumat

Dumitru Felicia – Şc. ,,Tudor Vladimirescu”

,Târgovişte
Cristescu Tamara - Şc. ,,Tudor Vladimirescu”
,Târgovişte
- resurse umane ale Şcolii SpecialeTârgovişte

Educaţia integrată pentru elevii cu cerinţe educative speciale, este

o necesitate pentru formarea şi dezvoltarea personalităţii lor în
vederea integrării în societatea căreia îi aparţin.
Procesul incluziunii, proces de durată este influenţat de anumite
variabile.

ISSN: 1583 - 5529

 210

În şcoala incluzivă funcţionează cadrul didactic de sprijin /

itinerant, potrivit ,, Metodologia de organizare şi funcţionare a
serviciilor educaţionale pentru copii/elevi deficienţi integraţi în
şcoala publică prin cadre didactice itinerante şi de sprijin”.
Cadrul didactic de sprijin / itinerant trebuie să aibă competenţe şi
abilităţi necesare lucrului cu elevul cu cerinţe educative speciale şi în
acelaşi timp, disponibilităţi pentru lucru în echipă. El trebuie să fie
pregătit din punct de vedere teoretic şi practic ( metodologic ).
În şcoala incluzivă cadrul didactic de sprijin / itinerant împreună
cu echipa de lucru ( cadre didactice, psiholog, logoped, consilier
şcolar, asistent social ), organizează întreaga activitate de reabilitare/
compensare / integrare a elevilor cu cerinţe educative speciale.
Realizarea rolului cadrului didactic de sprijin/itinerant este
îngreunat de multe ori de bariere :
- la nivelul cadrelor didactice
- la nivelul părinţilor elevilor cu cerinţe educative speciale
- la nivelul copiilor
- bariere fizice şi materiale
- bariere de timp.
Cadrele didactice de sprijin /itinerante au căutat soluţii care să
înlăture pe cât posibil barierele mai sus amintite. Au considerat că
cel mai greu este să schimbi mentalitatea semenilor referitoare la

ISSN: 1583 - 5529

 211

omul în dificultate şi de aceea au întreprins acţiuni multiple în

acest sens.
Bibliogfafie :
1. POPOVICI, D.,V., – Elemente de psihopedagogia integrării,
Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 1999
2. UNICEF, RENINCO – Bune practice în educaţia incluzivă,
Bucureşti, 2000
3. UNICEF, RENINCO – Ghid de predare - învăţare pentru
copiii cu cerinţe educative speciale (culegere de texte ),
Bucureşti, 1999
4. UNICEF, RENINCO – Set de instrumente, probe şi teste
pentru evaluarea educaţionalţ a copiilor cu dizabilităţi
,Bucureşti, 2003
5. UNICEF, RENINCO , M.E.C.T. – Ghid ( manual pentru
cadre didactice de sprijin (C.D.S.), Bucureşti, 2003
6. UNGUREANU, D., – Copiii cu dificultăţi de învăţare,
Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 1998

INTEGRAREA COPIILOR CU
CES
REZUMAT

ISSN: 1583 - 5529

 212

Prof.LICA VERONICA
Bibliotecar GHERGHESCU MAGDA
SCOALA Nr 12 TARGOVISTE

Noua direcţie de dezvoltare în educaţia românească prevede

integrarea copiilor cu cerinţe speciale în învăţământul de masa,
indiferent de natura divizibilităţilor.
Prin integrarea copiilor cu C.E.S. în sistemul şcolii de masă se
urmăreşte recuperarea şi valorificarea la maximum a
individualităţii pentru formarea unor comportamente adecvate,
astfel încât să se poată descurca singur în situaţii cotidiene, în mod
acceptabil, cu minim de ajutor.
Pentru aceasta, e necesară o diagnosticare reală şi de calitate,
având ca scop determinarea nivelului de la care se pleacă în
aplicarea unui program de intervenţie, cât şi evaluarea gradului de
dificit al copilului în dificultate.
Strategiile de formare a unei atitudini pozitive a cadrelor
didactice faţă de integrare trebuie să ţină cont principiile
următoare:
* informarea – este necesară o informare corectă, completă,
neutră să fie accesibilă cadrelor didactice privind procesul
integrării, caracteristicile psihice şi capacităţile copiilor cu C.E.S.

ISSN: 1583 - 5529

 213

De asemenea este de dorit participarea la cursuri de perfecţionare

în domeniul psihopdagogiei speciale.
* colaborarea – este necesară o comunicare sinceră între cei
implicaţi în procesul integrării cadre didactice, profesori de
sprijin, specialişti în psihopedagogie specială, părinţi ai copiilor
obişnuiţi precum şi părinţii copiilor în dificultate.
* pragmatismul – modificările de ordin organizatoric să nu
destabilizeze programul claselor, dar nici să impună eforturi
suplimentare din partea elevilor cu C.E.S.
Ca procesul de integrare să se desfăsoare cu succes, cadrele
didactice trebuie să ţină cont de următoarele recomndări:
1. Cunoaşterea particularităţilor psihologice şi socio-culturale ale
copilului în dificultate. Cadrele didactice trebuie să obţină
informaţii de la cadrul didactic de sprijin şi să colaboreze cu
acesta în acţiunea de integrare.
2. Menţinerea unui climat optim în clasă.Copilul cu C.E.S. nu
trebuie să se simtă exclus din colectiv, trebuie valorizat pozitiv de
grupul clasei.
3. Evitarea creerii unor cercuri vicioase care să amplifice
manifestări nedorite. Trebuie eliminate relaţiile conflictuale între
elevul cu C.E.S. şi colectivul clasei prin descoperirea unor interese
comuneşi valorizarea reuşitelor în grup, precum şi atribuirea unor

ISSN: 1583 - 5529

 214

sarcini pentru elevul cu C.E.S care rezolvate corespunzptor să

atragă aprecierea celorlalţi.
4. Relaţia cu părinţii copiilor obişnuiţi cât şi a celor în dificultate
nu trebuie să se rezume la situaţia şcolară este necesară o
cunoaştere a opiniilor părinţilor cu privire la procesul integrării.
5. Aceşti copii aflaţi în dificultate nu sunt şcolarizaţi în
învăţământul de masă pentru a-i face „normali” ci pentru a le
insufla valori, competenţe şi aspiraţii specifice copiilor normali.
Finalitatea acestui demers este o bună inserţie socio-
profeesională după încheierea şcolarizării.
Accesul acestor copii în învăţământul de masă nu trebuie privit
ca fiind rodul unor acte de caritate, ci ca un „drept legitim”
întrucât societatea aparţine tuturor cetăţenilor şi nu există nici un
argument de discriminare.
Procesul de integrare, fiind un proces dificil depinde foarte mult
de atitudinea celor care sunt chemaţi să-i dea viaţă şi de
profesionalismul lor. Din acest motiv cadrul didactic trebuie să se
simtă asigurat şi sprijinit în acest demers pentru a spera la un
bilanţ pozitiv .

Bibliografie selectivă:

ISSN: 1583 - 5529

 215

1. Cosmovici A., Iacob L. Psihopedagogie specială. Ghid

practic pentru învăţământul deschis la distanţă, Iaşi,
Polirom, 1999;
2. Neamţu C., Gherguţ A. Psihopedagogie specială. Ghid
practic pentru învăţământul dechis la distanţă, Iaşi,
Polirom, 1999;
3. Popovici D. V. Elemente de psihopedagogia integrării,
Bucureşti, Pro Humanitate, 1999;
4. Verza E. Psihopedagogia integrării şi normalizării,
Revista de educaţie specială, 1/1992;
5. Vrăşmş T., Muşu I. Integrarea în comunitate a copiilor
cu cerinţe educative speciale, Ministerul Învăţământului
şi Reprezentanţei UNICEF în România, Bucureşti, 1996.

MANAGEMENTUL SI METODOLOGIA EDUCATIEI

INCLUSIVE
Rezumat

ISSN: 1583 - 5529

 216

BUCUR CLAUDIA CERASELA-PROFESOR DE SPRIJIN

SCOALA nr 12 TARGOVISTE
VIZITIU CARMEN-PSIHOLOG SCOALA I.A. BRATESCU-
VOINESTI TARGOVISTE

Educaţia incluzivă este o orientare care presupune o

schimbare a modalităţilor de tratare a problemelor educaţionale,
bazată pe considerentul că modificările în metodologie şi
organizare, aduse pentru a răspunde elevilor cu dificultăţi de
învăţare, sunt benefice pentru toţi copiii (Ainscow, 1995). Într-
adevăr, persoanele cu nevoi speciale devin factorul stimulator care
încurajează dezvoltarea, pentru crearea unui mediu de învăţământ
mai cuprinzător. Educaţia incluzivă incearcă să se adreseze
nevoilor de învăţare ale tuturor copiilor, tinerilor şi adulţilor,
concentrându-se în special asupra nevoilor celor vulnerabili la
marginalizare şi excludere.
Şcoala trebuie să integreze rapid, firesc şi eficient copiii cu
cerinţe educative speciale copii din şcoli speciale şi case ale
copilului, pe cei din medii defavorizate marcate de sărăcie, de
violenţă de delincvenţă şi să le dea noi şanse. Şcoala devine astfel

ISSN: 1583 - 5529

 217

o instituţie privilegiată care poate şi trebuie să compenseze

inegalităţile sociale, să asigure cadrul ce poate stimula interesul
tuturor copiilor şi al familiilor acestora pentru şcoală, ca soluţie
pentru integrare socială şi profesională, pentru a diminua
reproducerea sărăciei, a delicvenţei, a şomajului.
Realizările noastre se bazează pe conlucrarea tot mai buna cu
familia, cu comunitatea locală şi pe pregătirea temeinica a
personalului didactic în probleme ale educaţiei interculturale, ale
învăţământului de tip incluziv în managementul clasei şi în
specialitate.

O şcoală incluzivă este o şcoală deschisă pentru toţi, şcoală

fără bariere în calea învăţării pentru toţi tinerii ,fără discriminări
de orice natură, fără etichetări Această şcoală are la bază o
educaţie de tip incluziv. Educaţia incluzivă este o orientare care
presupune o schimbare a modalităţilor de tratare a problemelor
educaţionale, bazată pe considerentul că modificările de
metodologie şi organizare, aduse pentru a răspunde elevilor cu
dificultăţi de învăţare, sunt benefice pentru toţi copiii
(Ainscow,1995). Acest tip de educaţie se adresează nevoilor de
învăţare ale tuturor copiilor şi în special asupra nevoilor celor
vulnerabili la marginalizare şi excludere, copii cu dizabilităţi sau
talentaţi, copiii străzii şi copiii care muncesc, copii din populaţii
ISSN: 1583 - 5529
 218

îndepărtate sau nomade, copii aparţinând minorităţilor lingvistice,

etnice sau culturale şi copiilor din alte zone sau grupuri
dezavantajate sau marginalizate (Declaraţia de la Salamanca si
Cadrul General de Acţiune al Nevoilor Speciale în Educaţie,
paragraful 3).
Problematica educaţiei copiilor cu cerinţe speciale a devenit
în ultimii ani o preocupare aparte în rândul specialiştilor. Apariţia
conceptelor de educaţie integrată şi şcoală incluzivă a determinat
modificări fundamentale în percepţia actului educativ şi a
necesitat identificarea unor răspunsuri la câteva întrebări
fundamentale:
*care sunt finalităţile actului educativ în raport cu nevoile
specifice ale copiilor deficienţi ?
*cum definim scopurile si obiectivele instruirii în condiţiile unei
clase de elevi în care se realizează integrarea ?
*care sunt criteriile în elaborare şi aplicare a unui curriculum
diferenţiat/adaptat ?
*cum trebuie aplicată şi înţeleasă evaluarea şcolară a elevilor cu
diferite tipuri de deficienţe, în special a celor cu deficienţe de
intelect ?

BIBLIOGRAFIE

ISSN: 1583 - 5529

 219

1. Alois Gherguţ - Sinteze de psihopedagogie specială –Editura

Polirom, 2005
2. Miron Ionescu - Educaţia şi dinamica ei –
Editura Tribuna învăţământului – Bucureşti, 1998
3. I. Stănică, M. Popa, Doru Vlad Popovici - Psihopedagogie
specială –
Editura Pro Humanitas – Bucureşti, 2001.
4.Bernad, Simona, Elena, 2003, Tehnica învăţării eficiente, Presa
Universitară Clujeană, Cluj –Napoca;
5.Joiţa , E., 2000, Management educaţional: Profesorul-
manager: roluri şi metodologie, Polirom, Iaşi;

DIZABILITATEA-DIAGNOSTIC SI
LIMITE
REZUMAT

Inst. Florenta Ionescu, Școala cu Clasele I-VIII Nr. 152

„Uruguay”, sect. 1, Bucuresti

ISSN: 1583 - 5529

 220

Inv. Didina Mitran, Școala cu Clasele I-VIII Nr. 152

„Uruguay”, sect. 1, Bucuresti

,,Persoanele cu deficiente sunt acele persoane care datorită

unor deficiente senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra
total sau partial, temporar/permanent , prin propriile lor
posibilităti în viata socială si profesională, necesitând protectie
socială specială”
Caracteristicile comune ale unor astfel de persoane sunt:
 Majoritatea dizabilitătilor sunt determinate de o conditie de
sănătate cum ar fi boala, malformatia congenitală, un
accident sau chiar malnutritia.
 Uneori factorii de mediu pot avea consecinte mai însemnate.

Dacă în trecut principalul obiectiv al îngrijirii acestor persoane

a fost îngrijirea lor în familie, iar mai apoi institutionalizarea,
acum se urmăreste noninstitutionalizarea, normalizarea,
reabilitarea bazată pe comunitate si chiar îngrijirea în
comunitate.
In prezent educatia acestor persoane cu dizabilităti intră în
competenta scolilor speciale, dar există o serie de copii care pot fi
integrati într-o scoală normală,dacă s-ar respecta principiile unei
scoli incluzive, o scoală în care să nu existe discriminare, o scoală
ISSN: 1583 - 5529
 221

care să se bazeze pe o relatie corectă între familie si comunitate, în

care cei implicati în procesul de educare să poată gestiona
resursele umane, să se poată adapta la managementul
schimbărilor.
Educatia trebuie să se sprijine pe un parteneriat între scoală-
familie-comunitate. Atunci când părintii, elevii si ceilalti membrii
ai comunitătii se consideră parteneri, se formează o comuniune de
suport pentru beneficiul tuturor copiilor.Școlile incluzive schimbă
atitudinile negative fata de diferente, în sensul că-i educă pe toti
copiii împreună
Incluziunea înseamnă schimbare la nivelul mentalitătilor.

BIBLIOGRAFIE:

 Alois Gherguţ, Sinteze de psihopedagogie specială, Editura

Polirom, Iaşi, 2005
 Cristina Neamţu, Alois Gherguţ, Psihopedagogie specială –
Ghid practic pentru învăţământul deschis la distanţă,
Editura Polirom, Iaşi, 2000
 Bogdan Balan, Ştefan Boncu, Andrei Cosmovici, Teodor
Cozma, Carmen Creţu, Constantin Cucoş, Ion Dafinoiu,

ISSN: 1583 - 5529

 222

Luminiţa Iacob, Constantin Moise, Mariana Momanu, Adrian

Neculau, Tiberiu Rudică, Psihopedagogie pentru examenele
de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998

ELEVII CU NEVOI SPECIALE SI EDUCATIA LOR

REZUMAT

EDUCATOARE: POPA ROXANA ALINA

ŞCOALA CU CLS. I-IV VALEA MICĂ COM.
CLEJA JUD. BACĂU

Educaţia specială are în vedere un anumit tip de educaţie

adaptată şi destinată copiilor care nu reuşesc să atingă în cadrul
învăţământului obişnuit nivele educative şi sociale
corespunzătoare vârstei.
Aceşti copii sunt copii cu cerinţe-nevoi educative speciale.
CES – cerinţele în plan educativ ale unor categorii de persoane, ca
urmare a unor disfuncţii sau deficienţe de natură intelectuală,
senzorială, psihomotrică, fiziologică sau ca urmare a unor condiţii
psihoafective, socioeconomice sau de altă natură.

ISSN: 1583 - 5529

 223

Aceste cerinţe educative speciale solicită abordarea actului

educaţional de pe poziţia capacităţii elevului deficient sau aflat în
dificultatea de a înţelege şi valorifica conţinutul învăţării, şi nu de
pe poziţia profesorului sau educatorului care desfăşoară activitatea
instructiv-educativă în condiţiile unei clase omogene de elevi.
Astfel, educaţia integrată urmăreşte să ajute familia şi copilul
cu nevoi speciale în vederea valorizării tuturor potenţialităţilor
latente şi manifeste, pentru a trăi din plin, cu posibilităţile pe care
le are şi le dezvoltă, într-o ambianţă constructivă şi echilibrată.
Educaţia integrată îi va permite copilului cu CES să trăiască
alături de ceilalţi copii valizi, să desfăşoare activităţi comune,
dobândind abilităţi indispensabile pentru o viaţă cât mai apropiată
de cea a copiilor fără probleme speciale.
Şcoala incluzivă pune în centrul atenţiei sale persoana uman
ca fiinţă originală, unică şi irepetabilă, accentuând ideea că în
fiecare societate există personalităţi, grupuri diferite, motivaţii,
raţiuni şi puncte de vedere diferite.
În opinia mai multor autori, promovarea educaţiei incluzive-
integrate în şcolile din sistemul de învăţământ trebuie să aibă la
baza următoarele principii-cadru precum faptul că toţi elevii au
dreptul să participe la toate activităţile incluse în programa şcolilor
obişnuite, în timpul programului şcolar, personalul didactic şi de
ISSN: 1583 - 5529
 224

specialitate se va implica direct în susţinerea pe toate căile

integrării maximale a elevilor cu cerinţe educative speciale, şcoala
va trebui, printr-o serie de schimbări radicale în domeniul
curriculumului să vină în întâmpinarea tuturor cerinţelor
educaţionale ale elevilor fără a leza demnitatea şi personalitatea
acestora.

BIBLIOAGRAFIE:

 REVISTA DIDACTICA, NR.4, FEBRUARIE 2009

 MARIA ROBU, ,,EMPATIA ÎN EDUCAŢIE,
NECESITĂŢI PEDAGOGICE MODERNE”,
 COLECŢIA NEW SCHOOL, BUCUREŞTI 2008
 REVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCOLAR NR. 3-
4 -2008, MINISTERUL
EDUCAŢIEI, CERCETĂRII SI TINERETULUI,
INSTITUTUL DE STIINŢE ALE
EDUCAŢIEI.
INTEGRAREA COPIILOR CU CERINŢE SPECIALE ÎN
ŞCOALA PUBLICĂ
REZUMAT

ISSN: 1583 - 5529

 225

Înv. FÎNTÎNĂ ANCA-NICOLETA

Şcoala cu Clasele I-IV Valea Mică-structură
S.A.M. Cleja, jud. Bacău

Educaţia pentru toţi copiii este o cerinţă fermă şi clară a

epocii noastre, determinată de nevoile acute ale timpului prezent.
Şcoala trebuie să-şi extindă scopul şi rolul pentru a putea
răspunde unei mai mari diversităţi a copiilor. Învăţământul, în
calitatea sa de prestator de servicii, trebuie să se adapteze
cerinţelor elevilor şi nu invers.Este necesar să se facă trecerea de
la integrare la incluziune.
Integrarea este asimilarea unui elev în educaţia de masă, unde
acesta se adaptează sau nu politicilor, practicilor şi curriculei
existente în şcoala respectivă. Incluziunea reprezintă adaptarea
şcolii, care prin serviciile educaţionale speciale vine în
întâmpinarea nevoilor de învăţate şi de participare a tuturor
elevilor, la toate activităţile. Şcoala de azi se urmăreşte a fi o
şcoală comprehensivă şi integratoare, care să asigure satisfacerea
nevoilor, aspiraţiilor şi valorificarea potenţialului tuturor copiilor,
inclusiv al celor cu nevoi educative speciale.
Pentru ca activitatea instructiv – educativă să fie profitabilă
pentru toţi elevii, aceasta trebuie să se realizeze diferenţiat.

ISSN: 1583 - 5529

 226

Educaţia diferenţiată vizează adaptarea activităţii de instruire la

posibilităţile diferite ale elevilor, la capacitatea de înţelegere şi
ritmului de lucru propriu fiecărui elv în parte.
Pentru ca educaţia copiilor cu cerinţe speciale să fie eficentă,
pe de o parte trebuie să aibă un caracter integrat, iar pe de altă
parte trebuie să aibă un caracter diferenţiat, să fie adaptată
particularităţilor elevilor.
Procesul de integrare educaţională a elevilor cu CES
include elaborarea unui plan de intervenţie individualizat, în
cadrul căruia, folosirea unor modalităţi eficente de adaptare
curriculară joacă un rol esenţial.
Învăţătorul trebuie să dobândească o pregăire adecvată în
educaţia specială pentru a putea identifica elevii cu CES, a elabora
programe individualizate, a colabora cu specialiştii şi părinţii,
luptând astfel pentru binele elevului aflat sub îndrumarea sa.

BIBLIOGRAFIE:
Gherguţ, Alois – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale. Strategii de educaţie integrată, Editura POLIROM, Iaşi,
2001.

ISSN: 1583 - 5529

 227

Ceobanu, Ciprian; Diac Georgeta; Hriţuleac, Aurora –

Conotaţii psihosociale ale deficienţei mentale, Editura A 92, Iaşi,
1996.
Holdevici, Irina – Gândirea pozitivă. Ghid practic de
psihoterapie raţional-emotivă şi cognitiv-comportamentală,
Bucureşti, 2000.
Nedal M. R. Kawafhh - Modele pedagogice de integrare în
comunitate a copiilor cu cerinţe educative speciale – Teză de
doctorat
Popovici, Doru Vlad – Elemente de psihologia integrării,
Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 1999.
Weihs, Thomas J. – Să-i ajutăm iubindu-i, Editura
HUMANITAS, Bucureşti, 1992.

ŞCOALA ŞANSELOR EGALE –

SPERANŢĂ, FLEXIBILITATE, TOLERANŢĂ
REZUMAT

Profesor Florentina Văcaru

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Tg. Jiu

Sintagma şcoala şanselor egale este echivalentă sintagmei

şcoala pentru toţi şi reprezintă dezideratul maximei flexibilităţi şi
ISSN: 1583 - 5529
 228

toleranţe în ceea ce priveşte diferenţele fizice, socioculturale,

lingvistice şi psihologice existente între copii, misiunea şcolii fiind
aceea de a le oferi tuturor posibilitatea de a învăţa în funcţie de
ritmul, capacităţile şi nevoile proprii şi de a se exprima conform
trăsăturilor individuale de personalitate. Ideea care animă acest tip
de şcoală este aceea că finalitatea fundamentală a sistemului
naţional de învăţământ constă în a forma cetăţeni care sunt
membri ai aceleiaşi matrice sociale şi care împărtăşesc valori
comune.
Educaţia pentru toţi copiii este o cerinţă fermă şi clară a
epocii noastre, determinată de nevoile acute ale timpului prezent.
În filosofia lumii moderne materializata în politicile educaţionale,
internaţionale şi naţionale, se caută răspuns la întrebări fireşti care
doresc să exemplifice îngrijorarea faţă de viitorul lumii. Procesul
educativ trebuie să se adreseze tuturor şi să se concentreze pe
soluţii rapide şi adecvate la adaptarea faţă de diversitatea şi
unicitatea umană.
Înţeles ca un participant activ la procesul de predare-învăţare,
fiecare elev aduce cu sine o experienţă personală, un stil de
învăţare, un model social de interacţiune specifică, un ritm
personal de muncă, un mod propriu de abordare a problemelor de
viaţă, elementele unui context cultural căruia îi aparţine etc. Din

ISSN: 1583 - 5529

 229

această perspectivă, fundamentală în procesul de predare-învăţare

este înţelegerea interactivităţii, învăţării şi dezvoltării prin
interrelaţionarea cu ceilalţi, fiecare participant învăţând şi
dezvoltându-se prin raportare la cei din jur (inclusiv educatorii şi
managerii şcolilor). Astfel, şcoala pentru toţi sau şcoala incluzivă
se adresează individualităţilor, dar oferă în acelaşi timp soluţiile
colaborării şi cooperării pentru învăţare, deoarece ea nu este
numai un teritoriu al cunoştinţelor academice, ci şi unul al
experienţelor practice şi al relaţiilor interumane.
Orice educator care-şi centrează activitatea pe copil, nu
trebuie să uite că:
- Fiecare copil este important pentru societate.
- Fiecare copil are nevoi speciale.
- Fiecare copil are particularităţi specifice.
- Fiecare copil este unic.
- Cu toate că sunt diferiţi , toţi copiii sunt egali în drepturi.
Viitorul societăţii depinde de modul în care creştem şi
educăm azi toţi copiii.
Fiecare copil are dreptul la educaţie şi la sprijinul adecvat pentru
a participa la procesul educativ.
BIBLIOGRAFIE

ISSN: 1583 - 5529

 230

 Alois Gherguţ – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale

– Editura Polirom, 2006
 Alois Gherguţ – Sinteze de psihopedagogie specială - Editura
Polirom, 2005

ISSN: 1583 - 5529

 231

STIMULAREA SOCIABILITĂŢII ELEVILOR

CU CES
INTEGRAŢI ÎN ŞCOALA DE MASĂ
REZUMAT

AUTORI: LEORDEAN LOREDANA

OSZLANSZKY DIANA SORINA

DE LA C.Ş.P.E.I.”PAUL POPESCU NEVEANU”,
TIMIŞOARA

ISSN: 1583 - 5529

 232

Lucrarea de faţă a debutat cu o explicare a conceptelor ce stau

la baza demersului prezentei cercetări, şi anume: stimularea,
sociabilitatea şi cerinţele educative speciale.
În continuare, au fost prezentate conceptul de integrare a
copiilor cu C.E.S. în şcoala de masă, modele ale integrării şi forme
ale integrării.
Demersul formativ ce a stat la baza prezentei cercetări a fost
următorul: ipotezele, obictivele, variabilele experimentale, etapele
cercetării (pre-test, intervenţie, post-test), eşantionul cercetării şi
prezentarea instrumentelor de cercetare. Testarea subiecţiolr s-a
realizat folosind un test de sociabilitate iar în cadrul intervenţiei au
fost efectuate 13 şedinţe de stimulare a sociabilităţii, fiecare cu
teme distincte.

ISSN: 1583 - 5529

 233

În urma analizei datelor s-a constatat că prin participarea la

activităţile de stimulare a sociabilităţii, nivelul sociabilităţii
subiecţilor s-a îmbunătăţit. Dacă în etapa de pre-test subiecţii s-au
situat la un nivel inferior al sociabilităţii, în etapa de post-test 4
subiecţi s-au situat la limita inferioară a nivelului d sociabilitate
medie (25 de puncte), 3 subiecţi au atins limita superioară a
nivelului de sociabilitate inferioară (24 de puncte) iar în pre-test
atinseseră limita inferioară a nivelului de sociabilitate inferior, 2
dintre subiecţi au înregistrat 29 de puncte iar 1 subiect a înregistrat
28 de puncte în post-test.

BIBLIOGRAFIE
1. Albu A., Albu C.   « Asistenţa psihopedagogică şi medicală a
copilului deficient fizic »
Iaşi, Polirom, 2000
2. Ionescu, S.,  “Adaptarea socioprofesională a deficienţilor
mintal”, Bucureşti, Editura
Academiei P.S.R., 1975

3. Miftode V. (coord.) « Dimensiuni ale asistenţei sociale : forme

şi strategii de protecţie

ISSN: 1583 - 5529

 234

a grupurilor defavorizate », Botoşani Eidos,

1995
4. Popescu G., Pleşa O. (coord.), “Handicap, readaptare,
integrare”, Bucureşti, ProHumanitate,
1998
5. Verza, E., Păun, E., “Educaţia integrată a copiilor cu handicap”,
Unicef, 1998

6. www.google.com

ŞCOALA ŞI FAMILIA, ACTORII PRINCIPALI AI

INTEGRĂRII COPIILOR CU NEVOI SPECIALE
REZUMAT

VILĂU GIORGIANA-GRUP ŞCOLAR « FERDINAND I »-

RM. VÂLCEA

Deşi pare simplu la prima vedere, procesul de integrare

cuprinde mai multe etape şi are în spate o echipă întreagă de
profesionişti care muncesc pentru ca fenomenul să decurgă cât
ISSN: 1583 - 5529
 235

mai firesc şi să aiba succes. Nu există un model tip de integrare

pentru toţi, incluziunea se face diferenţiat, pentru fiecare caz în
parte. Astfel, pentru început copilul este evaluat şi pentru el se
alcătuieşte un plan de servicii personalizat. In funcţie de acest plan
se realizează ulterior integrarea. Astfel celor care fie nu pot să
scrie, fie o fac prea încet, sau au vederea prea slabă pentru a putea
desluşi ce se prezintă la tablă acest plan le vine în ajutor.
In ceea ce mă priveşte, consider că un rol extrem de
important în integrarea copiilor cu nevoi speciale îl are familia
care trebuie să-i susţină şi să-i încurajeze pe tot parcursul evoluţiei
lor fără a le aduce aminte vreodată de problema pe care o au şi
cu siguranţă şi şcoala este deosebit de importantă pentru că ea îi
va ajuta să se dezvolte normal alături de copii care au aceleaşi
deficienţe sau deficienţe diferite.
Părerea mea personală este că familia se află pe primul loc în
ceea ce priveşte integrarea copiilor cu nevoi speciale în sensul că
munca aceasta de integrare a unui copil cu anumite deficienţe
începe din sânul familiei şi este mai apoi continuată de şcoală.
Conştientizarea de către familie a deficienţei copilului este
esenţială pentru că de-abia după aceea începe adevărata luptă
pentru integrare, aceasta piesă fiind jucata de doi actori
principali : familia şi şcoala.

ISSN: 1583 - 5529

 236

Principiul separării oamenilor cu deficienţe de restul

societăţii, exprimă pe de o parte teama acestora de contaminare,
iar pe de altă parte forma de a-şi transfera propriile eşecuri sociale,
politice, economice asupra celor care nu aveau cum să se apere de
asemenea acuzaţii.
In ceea ce priveşte părerea oamenilor despre persoanele cu
deficienţe este de menţionat faptul că mulţi au reticenţe faţă de
acestea pentru ca au o concepţie greşită despre ele. Unii ştiu din
trecut despre persoanele cu handicap că erau cerşetori sau lăutari ,
dar de fapt aceştia au o slabă experienţă în domeniu.
Integrarea şcolară reprezintă atitudinea şcolară favorabilă a
elevului faţă de şcoală pe care o urmează ; condiţia psihică în care
acţiunile instructiv-educative devin accesibile copilului ;
consolidarea unei motivaţii puternice care susţine efortul copilului
în munca de învăţare ; situaţie în care copilul sau tânărul poate fi
considerat un colaborator la acţiunile desfăşurate pentru educaţia
sa ; corespondenţa totală între solicitările formulate de şcoală şi
posibilităţile copilului de a le rezolva ; existenţa unor randamente
la învăţătură şi în plan comportamental acestea sunt considerate
normale prin raportarea la posibilităţile copilului sau la cerinţele
şcolare.

ISSN: 1583 - 5529

 237

BIBLIOGRAFIE
1. Albu A., Albu C.   « Asistenţa psihopedagogică şi medicală a
copilului deficient fizic »
Iaşi, Polirom, 2000
2. Ionescu, S.,  “Adaptarea socioprofesională a deficienţilor
mintal”, Bucureşti, Editura
Academiei P.S.R., 1975

3. Miftode V. (coord.) « Dimensiuni ale asistenţei sociale : forme

şi strategii de protecţie
a grupurilor defavorizate », Botoşani Eidos,
1995
4. Popescu G., Pleşa O. (coord.), “Handicap, readaptare,
integrare”, Bucureşti, ProHumanitate,
1998
5. Verza, E., Păun, E., “Educaţia integrată a copiilor cu handicap”,
Unicef, 1998

6. http//:www.google.com

ISSN: 1583 - 5529

 238

EDUCAŢIA COPIILOR CU CERINŢE

EDUCATIVE SPECIALE
REZUMAT

Inst. NISTOR MARIA

G.P.P. NR.2, CURTEA DE ARGES

Copilul cu dizabilităţi trebuie considerat ca făcând parte din

societate. Nu putem să-l ascundem, nu are nevoie de mila noastră,
ci de sprijinul nostru, permiţându-i să trăiască alături de ceilalţi
copii, ca parte integrantă a comunităţii. Educaţia trebuie făcută
posibilă pentru orice copil, pentru orice persoană cu dizabilităţi,
atât în familie cât şi în grădiniţă, în şcoală, în grupuri sociale, în
comunitatea locală.
Fiecare copil trebuie să aibă şanse egale la educaţie.
Integrarea şcolară reprezintă procesul de includere în şcolile de
masă/clasele obişnuite, la activităţile formale şi non-formale ale
copiilor consideraţi ca având cerinţe educative speciale. Integrarea
şcolară reprezintă o particularizare a procesului de integrare
socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanţă
fundamentală în facilitatea integrării ulterioare în viaţa comunitară

ISSN: 1583 - 5529

 239

prin formarea unor conduite şi atitudini, a unor aptitudini şi calităţi

favorabile acestui proces.
Şcoala şi familia au un rol foarte important în integrarea
copiilor cu dizabilităţi în învăţământul de masă. În urma deciziei
că acel copil se va înscrie în învăţământul obişnuit , se iau măsuri
pentru integrarea lui reală.
Educaţia atentă a acestor copii asigură o dezvoltare mai
rapidă decât s-a considerat a fi posibil iniţial, educaţia primită
acasă şi la şcoală/ grădiniţă are un rol hotărâtor în dezvoltarea şi
socializarea acestor copii.

Şcoala trebuie să asigure şanse egale tuturor elevilor.

Unii înţeleg prin şanse egale crearea unor condiţii identice:
programe comune, manuale de un singur tip etc. Dar sistemul
şcolar care asigură aceleaşi condiţii de instruire pentru toţi elevii
reprezintă o inegalitate deoarece ei nu profită în acelaşi fel de
aceste condiţii. A asigura şanse egale elevilor înseamnă a asigura
posibilităţi maxime de dezvoltare fiecăruia, în funcţie de
aptitudinile, interesele sale.

Pentru ca activitatea instructiv-educativă să fie profitabilă

pentru toţi elevii, aceasta trebuie să se realizeze diferenţiat.
Educaţia diferenţiată vizează adaptarea activităţii de instruire la
posibilităţile diferite ale elevilor, la capacitatea de înţelegere şi
ISSN: 1583 - 5529
 240

ritmul de lucru propriu unor grupuri de elevi sau chiar fiecărui

elev în parte.

Bibliografie
1. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996
2. Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 2001
3. Jurcău, N., (coord.), Psihologia educaţiei, Editura U. T.
Pres, Cluj-Napoca, 2001

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR LA

TÂNĂRUL CU DIFICULTĂŢI DE ÎNVĂŢARE
-rezumat-
Ing. IRIMIA OVIDIU – Centrul Şcolar Suceava
Ing. IRIMIA DELIA ELENA – COLEGIUL TEHNIC
“Samuil Isopescu Suceava

Lucrarea de faţă a fost realizată ca urmare a conceperii şi

folosirii de softuri educaţionale, lecţii interactive şi teste de
ISSN: 1583 - 5529
 241

evaluare cu ajutorul computerului, la tinerii cu dificultăţi de

învăţare de la Centrul Şcolar Suceava.
Această metodă de învăţare, prin utilizarea computerului şi
implicit a softurilor educaţionale, este deosebit de atractivă pentru
copii şi tinerii cu dificultăţi, iar folosirea ei atât la orele de clasă
cât şi în activităţile desfăşurate în afara programului conduce la
achiziţia de abilităţi şi dexterităţi deosebit de importante.
Avantajul este ca metoda este percepută ca un joc iar timpul de
dobândire al noilor cunoştinţe este, surprinzător, mult mai scurt.
Deoarece rezultatele au fost foarte bune vă propunem să
studiaţi, să folosiţi, să îmbunătăţiţi softul şi lecţiile interactive din
domeniul Construcţii şi lucrări publice folosite la Centrul Şcolar
Suceava. Acest soft a fost folosit la clasă cu mult succes uşurând
evident procesul de predare – învăţare - evaluare şi ca urmare s-au
obţinut rezultate foarte bune în atingerea obiectivelor şi
dobândirea competenţelor la tânărul cu deficienţe de învăţare.
Softul conţine lecţii interactive dar şi teste de evaluare.
El poate fi accesat la adresa : http://www.geocities.com/irimiasoft

BIBLIOGRAFIE
1. Învăţarea activă (ghid pentru formatori şi cadre didactice),
Bucureşti 2001
2. Ioan Cerghit - Metode de învăţământ - EDP Bucureşti, 1980
ISSN: 1583 - 5529
 242

3. Pelaghia Popescu - Lecţii în spiritul metodelor active - DP

Bucureşti, 1980.
4. Ionescu Miron – Didactica Modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
5. Agenţia Romană de Asigurare a calităţii în învăţământul
preuniversitar (A.R.A.C.I.P.)
6. M. Stoica – Sinteze de pedagogie şi psihologie, Ed.
Universitaria, Craiova, 1992
7. A. Marga - Calitatea educaţiei şi coeziunea sociala,
Conferinţa ministrilor educaţiei din ţările europene, Bucureşti
18-19 iunie 2000
8. http://www.educational-software-
directory.net/teacher’s/lesson-plan.htm l.
9. http://www.edu.ro
MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI CU TULBURĂRI
DE COMPORTAMENT
REZUMAT

Prof. Constantin Lenuţa-

Şcoala Specială nr.2 Constanţa
Prof. Neacşu Monica
Elena- Şcoala Specială nr.2 Constanta

ISSN: 1583 - 5529

 243

În fiecare an şcolar intră pe poarta şcolii un număr de copii

despre care nu se ştie nimic-doar că trebuie şcolarizaţi, integraţi
social şi la sfârşitul şcolarizării să aibă un suficient bagaj pentru
autonomie personală şi socială.
Nimic deosebit- ca sarcină educativă- în multe puncte identică
cu cea din învăţământul general de masă. Dar materialul uman cu
care se lucrează în şcoala specială este la polul opus celui din
învăţământul de masă. Este o mare deosebire în a te adresa unui
copil normal şi în a te face înţeles de un copil cu deficienţe.
Aici intervine subiectul din interiorul grupului didactic. Aici
primează legi ale cunoaşterii şi înţelegerii copilului cu cerinţe
speciale, apoi legi prin care să se demonstreze o mare capacitate
de persuasiune metodică, de implicare în actul educativ nu numai
prin capacităţile intelectuale cât mai ales prin cele spirituale.În
mediul şcolilor speciale primează sufletul educatorului, implicarea
totală şi cunoaşterea specifică a fiecărui copil în parte.
Lipsit uneori de familie, copilul din instituţia specială- îşi caută
cu resursele lui- un climat de care a fost privat, un climat afectiv,
ocrotitor, încurajator. Frustrările afective ale copiilor cu deficienţă
mintală sunt mult mai importante ca celelalte componente ale
personalităţii acestuia.

ISSN: 1583 - 5529

 244

Rolul şcolii este în primul rând acela de a creea pârghii

compensatorii, mediu lipsit de conflicte, stări emoţional-afective
favorabile micuţilor şi adolescenţilor din aceste instituţii. Fiecare
om al catedrei din şcoală se implică major în problematica
educaţională a fiecărui copil; cadrul didactic nu poate lucra cu
şaboane sau grile la clasă.
În clasele cu elevi cu cerinţe speciale elementul surpriză este
iminent. Surprizele constau în comportamente deviante, apariţia
sau dispariţia unor elemente comportamentale specifice, iar
stoparea celor negative nu este un demers uşor.
Comportamentul adecvat trebuie încurajat şi uneori învăţat. În
cazul în care mediul familial al elevului nu îl ajută pe acesta să-şi
dezvolte un comportament adecvat, atunci trebuie să i se facă
foarte clar cunoscut ceea ce se aşteaptă de la el în mediul şcolar.
Profesorul este cel care va trebui să întreţină o atmosferă de
cooperare şi de implicare a elevilor în realizarea sarcinilor de
învăţare care le revin..
Referinte bibliografice:
1 Iucu, R., (2000), Managementul si gestiunea clasei de elevi.
Fundamente teoretico-metodologice, Iaşi, Editura Polirom.

ISSN: 1583 - 5529

 245

2 Jinga, I., (2001), Managementul învatamântului, cu privire

speciala la învatamântul preuniversitar, Bucureşti, Editura Aldin
Press.
3 Frith, D., (1985), School management in practice, Essex,
Longman.
4 Ormrod, J. E., (1998), Educational Psychology, Developing
Learners, 2nd Edition, Prentice Hall.
5 *** (2002), Proiectul Phare TVET – RO: “Invatamantul
inclusiv: o sansa pentru toti elevii!”

INTEGRAREA COPIILOR CU CERINTE EDUCATIVE

SPECIALE
Rezumat

ISSN: 1583 - 5529

 246

Prof.ANDREI MARIA
Gr.Şc.,,TIMOTEI CIPARIU,,Blaj
Prof.ANDREI LIVIU OREST
Şc.cu cls.I-
VIII,,I.M.MOLDOVAN,,Blaj

Integrarea copiilor cu dizabilităţieste determinată de

evaluarea complexă,de stabilirea calităţii structurilor
anatomice,funcţiilor organice,participarea acestora la viaţa
societăţii.De asemenea trebuie să se ţină seama de mediul în care
trăieşte şi dacă beneficiază sau nu de servicii şi intervenţii
adecvate.
Reuşita integrării ţine cont de reuşita strategiilor
terapeutice şi educaţionale care depind de :
 Calitatea diagnosticului;
 Perioada de semnalare;
 Tipul de deficienţă;
 Condiţiile socio-economiceale familiei;
 Condiţia culturală a familiei.
Integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale trebuie
să se facă în şcolile de masă,în clase obişnuite,elevii participând la
activităţile formale şi informale alături de ceilalţi,pentru că
ISSN: 1583 - 5529
 247

integrarea socială a acestor categorii de copii,reprezintă un proces

fundamental în integrarea ulterioară în viaţa comunitatră.Aici sub
îndrumarea atentă a cadrelor didactice,permite înţelegerea
celorlalţi elevi,a problematicii şi potenţialului de relaţionare la
viaţa comunitară,a acestora care independent de viaţa lor,au
nevoie de o altfel de abordare(abordare diferenţiată)a procesului
instructiv-educativ din şcoală.
Principiile care stau la baza integrării elevilor cu cerinţe
educative speciale sunt :
 Toţi copii trebuie să înveţe împreună
indiferent de dificultăţile pe care le întâmpină sau
diferenţele dintre ei;
 Societatea şi şcoala trebuie să acorde
sprijinul suplimentar de care au nevoie pentru a-şi
realiza educaţia;
 Asigurarea cadrelor didactice de
specialitate;
 Asigurarea mijloacelor materiale;
 Realizarea unor programe suplimentare de
sprijin;integrarea trebuie realizată cu mult simţ de
răspundere.

ISSN: 1583 - 5529

 248

Bibliografie selectivă :
Muşu I.,Taflan A.(1997)Terapia educaţională
integrată,Ed.Pro Humanitate,Buc.
Radu Gh.(1999)Psihopedagogia şcolarului cu
handicap,ed.Didactică şi Ped.Buc.
MuşuI.coord.(2000)Ghid de învăţare pentru copiii cu
cerinţe educative speciale,Unicef,asociaţia Reninco,Români
VrăşmaşT.(2001)Învăţământul integrat şi/sau incluzivpentru
copiii cu cerinte speciale,Ed.Aramis,Buc.

CREATIVITATE FĂRĂ CUVINTE

REZUMAT

Prof. Daniela Anton, Prof. Nicoleta Cramaruc

Grup Şcolar “Vasile Pavelcu” (elevi cu deficienţe auditive) Iaşi
Relaţia profesor-elev deficient de auz presupune o stimulare
mutuală a creativităţii. Astfel, cunoscând realitatea elevului
deficient de auz, respectiv caracterul concret-intuitiv al gândirii,
limbajul predominant nonverbal sau dificultăţile de decodare
semantică, dar şi naturaleţea unor gesturi sau expresivitatea
mimico-gestuală, ne permitem să depăşim rigorile conceptelor
teoretice, direcţionând acţiunile stimulatoare spre aspectul

ISSN: 1583 - 5529

 249

etichetat, într-o manieră sugestivă, drept „creativitate fără

cuvinte”.
Eficienţă în interrelaţionarea cu elevul deficient de auz
înseamnă conştientizarea capacităţii creative a acestuia, fără
pretenţia de a atinge indicatorii creativităţii individuale, iar
comportamentul nonconformist al elevului deficient de auz ca şi
una dintre condiţiile activităţii creatoare nu trebuie contracarat
printr-un stil autoritar, ci abordat cu precădere conform
principiului “lauda greşelii”.
Şi, astfel, diferenţe notabile dintre un elev cu deficienţă şi un
elev „normal” într-un episod de comunicare, se transformă în
şanse egale în circumstanţe ce solicită alte abilităţi precum cea de
a dansa, o performanţă bazată pe acea creativitate fără cuvinte
menţionată anterior.

Bibliografie:
Cristea, S. (2006), Curriculum pedagogic, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
Pufan, C. (1982), Elemente de surdo-psihologie, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti
Stoica, Ana (1983), Creativitatea elevilor, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti

ISSN: 1583 - 5529

 250

UTILIZAREA UNOR METODE CREATIVE DE LUCRU ÎN

TERAPIA LOGOPEDICĂ
-REZUMAT-

Isoc Isabella – Şcoala ” Andrei

Şaguna”, Turda

Abilitatea de a comunica corect şi de a ne face înţeleşi este

extrem de importantă în viaţa de zi cu zi. Copilul cu tulburări de
limbaj poate fi ridiculizat de ceilalţi copii pentru vorbirea sa, lucru
ce poate avea repercursiuni asupra personalităţii şi vieţii sociale a
acestor copii. Sarcina de a ajuta copilul să depăşească problemele
de comunicare şi exprimare îi revine, pe lîngă părinţi şi
educatori/învăţători, logopedului care, prin exerciţii specifice şi
prin colaborarea cu părinţii şi educatorul/învăţătorul, ajută copilul
să-şi însuşească o vorbire corectă.
Reuşita unui program de intervenţie logopedică depinde de
mai mulţi factori, unul dintre aceştia fiind gradul de implicare al
copilului în cadrul procesului de terapie logopedică. Pentru a
creşte implicarea copiilor în activitatea corectiv-terapeutică am
propus câteva metode creative, inovative de lucru cu aceşti copii.
Consider că este extrem de important pentru noi ca logopezi să
ISSN: 1583 - 5529
 251

reuşim să coborâm, în cadrul terapiei, la nivelul copiilor şi să

creăm cele mai bune metode de lucru pentru aceştia.
Printre metodele creative pe care le-am propus sunt:
 folosirea muzicii ca suport în terapie,
 crearea de propoziţii şi nume amuzante cu sunetul/sunetele ţintă
(folosirea umorului în terapie),
 utilizarea unor marionete,
 jocuri didactice creative (în loc de zar folosim cuvinte ţintă),
 terapia în aer liber,
 utilizarea creativă a calculatorului şi a diverselor softuri
educaţionale existente.
Folosirea unor astfel de metode creative, alături de metodele
tradiţionale de lucru, prezintă avantaje deosebite. Copiii sunt mult
mai implicaţi în activitatea terapeutică, nici nu realizează că de
fapt facem terapie şi sunt de multe ori chiar ei cei care solicită
desfăşurarea unor astfel de jocuri.
Bibliografie selectivă
1. Buică E. C. (2004). Bazele defectologiei, Ed. Aramis,
Bucureşti.
2. Guţu M. (1974). Curs de logopedie, Cluj-Napoca.
3. Jurcău E., Jurcău N. (1999). Învăţăm să vorbim corect, Ed.
Printex, Cluj-Napoca.
ISSN: 1583 - 5529
 252

IMPORTANŢA EDUCAŢIEI RITMULUI PRONUNŢIEI

PENTRU
AMELIORAREA INTELIGIBILITĂŢII VORBIRII
COPIILOR
DEFICIENŢI DE AUZ
REZUMAT

Autor: Profesor psihopedagog- Adina Raţiu

Şcoala Specială “ Sfâtul Vasile” - Craiova, judeţul Dolj

Educaţia specială a copiilor deficienţi de auz trebuie să fie

o verigă a sistemului de învăţământ general. Scopul şi sarcinile lor
comune îşi au izvorul în aceleaşi realităţi şi cerinţe ale societăţii.
Specificul educaţiei acestei categorii de persoane constă în căi şi
mijloace de realizare specifice acestor sarcini generale ale
învăţământului, în metode şi tehnici speciale de însuşire a
limbajului şi de compensare a pierderii auditive. Toate acestea

ISSN: 1583 - 5529

 253

fiind modalităţi de instruire diferenţiată, utilizate cu scopul de a

realiza egalitatea şanselor în educaţie.
Pentru a ilustra modalităţile de instruire diferenţiata în
vederea însuşirii comunicării orale mi-am propus să evidenţiez
importanţa educaţiei ritmului pronunţiei pentru îmbunătăţirea
inteligibilităţii vorbirii copiilor deficienţi de auz. Pentru ca
vorbirea să fie inteligibilă este necesar ca vorbitorul să
stăpânească “melodia limbii”, adică este necesară expresivitatea
limbajului. Elementele muzicale ale vorbirii sunt date de
caracteristicile prozodice ale limbii-intonaţie, ritm, accent şi
pauză. La copiii deficienţi de auz aceste elemente sunt afectate cu
consecinţe asupra calităţii articulaţiei. Încă la nivel preşcolar se
poate desfăşura munca de educare a ritmului pronunţiei,
constientizării prezenţei accentului în cuvinte, a pauzelor în scopul
formării unei intonaţii adecvate contextului. Dacă în educarea
copilului surd realizăm convergenţe intersenzoriale şi dacă
asimilăm mobilitatea segmentelor vorbirii cu mobilitatea
segmentelor corporale, vom reuşi să ameliorăm percepţia,
pronunţia şi stabilitatea cunostinţelor.
Mă refer la două aspecte importante şi anume: ritmul
corporal şi ritmul muzical. Ritmul corporal vizează mişcările
somatice globale care facilitează plasarea organelor fonatoare în

ISSN: 1583 - 5529

 254

locul cerut de pronunţia corectă. Mişcările corpului trebuie să fie

adecvate caracteristicilor articulatorii ale fonemelor. Simplificând
putem spune că prin ritmul corporal amplificăm în tot corpul ceea
ce se petrece în organele fonatoare. Cel de-al doilea aspect îl
constituie ritmul muzical. Menţionez că nu mă refer la “ritmul
muzical” în sensul obişnuit al cuvântului, ci la perceperea şi
reproducerea ritmului pronunţiei, al vorbirii, al melodiei
limbajului. Preocuparea pentru educarea acestor aspecte îşi are
originea în “metoda Martenot” şi în “metoda verbo-tonală” creată
de prof. Guberina la Centrul Suvag din Zagreb. Jocurile vocale ale
copilului auzitor dovedesc că percepţia ritmului precede percepţia
melodiei. Copilul deficient de auz, care întâmpină dificultăţi în
învăţarea vorbirii, pentru a ajunge la ritmul necesar limbajului îl
conducem pe drumul invers, oferindu-i secvenţe simplificate de
ritm şi melodie prin care el ajunge progresiv la ritmul specific
limbajului. Deoarece acest copil nu poate percepe auditiv ritmul
pronunţiei, am găsit o modalitate de “ vizualizare” a acestuia,
printr-un material pe care copiii să-l poată manevra, care să le
ofere un suport vizual şi tactil şi care să le permită exersarea sub
forma unui joc plăcut. Exersarea se realizează progresiv folosind
vocale şi consoane, apoi combinaţii ale acestora, sunete lungi şi

ISSN: 1583 - 5529

 255

scurte, vizualizând accentuarea unora dintre acestea şi prin

evidenţierea pauzelor în pronunţie.
Scopul demersului educaţional expus este acela de a
forma un limbaj oral inteligibil.

Bibliografie:

1. I. Stănică – „Îndrumări metodice privind predarea citit

scrisului în şcolile de surzi” E.D.P. Bucureşti 1973, pag 29
2. M. Dunoyer de Segonzac – „Du jeu et lţart pour entendre
et pour parler”, E.D. Robert – Lyon 1982
3. A. Andraud – „Cum să facem exerciţiile de vorbire în
grădiniţa de copii”, E.D.P. Bucureşti 1980, pag 130
4. J.P. Bouillon – „Evaluation de la qualite de la parole chez
les sourds in „Revue generale lţEnseignement des sourds-
muets””, nr 2 1963
5. L. Măescu Caraman, Alexandru Caraman – „Metodologia
procesului demutizării”, E.D.P. Bucureşti 1983, pag 230
6. D. Ciumăgeanu, H. Guran, D. Matiş – „Contribuţii la
metodica cercetării, inteliginilităţii pronunţiei elevilor
surzi. Probleme de defectologie” vol. VI, E.D.P Bucureşti
1968, pag 43

ISSN: 1583 - 5529

 256

7. T.Cosmuţa, G. Băcanu – „Unele aspecte ale recepţionării

vorbirii de către copiii deficienţi de auz de vârstă
preşcolară. Probleme de defectologie” vol XI,
E.D.P.Bucureşti 1983

O ŞANSĂ EGA LĂ PENTRU TOŢI

COPIII
REZUMAT

Institutor:Tomuş Adriana
Şcoala Generală ,,Sfânta Varvara” Aninoasa

A educa este o artă în egală măsură: Trebuie ca arta

educaţiei, ca pedagogia să fie raţională, pentru ca natura
omenească să se poată dezvolta în aşa chip pentru a-şi îndeplini
destinaţia. Învăţătorul nu este numai un specialist, un om de
ştiinţă, un profesionist, ci el este chemat să armonizeze, prin
vocaţia sa, sunetele disonante ale unei ,,orchestre “ aparte, care
este copilul.

ISSN: 1583 - 5529

 257

Fiecare copil este o fiinţă şi trebuie tratat ca atare. Indiferent

de intelectul pe care îl are,copilul nu trebuie să se simtă diferit de
ceilalţi copii şi are nevoie de ajutorul nostru.
În cazul copiilor cu intelect de limită părinţii şi cadrele
didactice au tendinţa să facă două greşeli educative:
- prima, mai frecventă, este substimularea intelectuală a copilului.
- a doua este reprezentată de formularea unor pretenţii exagerate
în raport cu capacităţile copilului.
Copiii cu dizabilităţi au nevoie de sprijinul nostru al
dascălilor,de dragostea şi încurajarea noastră,de integrarea lor în
şcolile de masă,alături de ceilalţi copii. De aceea ei nu vor avea
decât de câştigat dacă activitatea de predare este îndreptată către
nevoile lor speciale. Cei mai mulţi părinţi sau adulţi care îngrijesc
de copiii lor, doresc ca aceştia să se dezvolte cât mai bine, să
recupereze cât mai repede întârzierea mentală şi să fie integraţi în
societate.
În concluzie, pentru ca educaţia copiilor cu cerinţe speciale
să fie eficientă, pe de o parte trebuie să aibă un caracter integrat
(să nu rupă copilul de familie şi societate şi să nu-l izoleze în
instituţii), iar pe de altă parte trebuie să aibă un caracter
diferenţiat, să fie adaptată particularităţilor de vârstă şi intelectuale
ale elevilor.

ISSN: 1583 - 5529

 258

Pentru ca educaţia integrată să fie eficientă, cadrele didactice

trebuie să aibă o atitudine pozitivă faţă de copiii cu cerinţe
educative speciale şi trebuie să cunoască bine problemele
particulare ale elevilor deficienţi din clasă,să menţină permanent
legătura cu familia,pentru a cunoaşte căt mai bine comportamentul
şi dezvoltarea acestora şi alături de familie. De asemenea, cadrele
didactice care au în clasă astfel de copii trebuie să fie sprijinite de
medici, psihologi, logopezi şi alţi specialişti din domeniul
psihopedagogiei speciale,chiar să urmeze anumite cursuri de
specialitate care să-i ajute în activitatea instructiv- educativă.

Bibliografie
1. Arcan, P., Ciumăgeanu, D., Copilul deficient mintal, Editura
Facla, Timişoara, 1980
2. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996
3. Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2001
4. Jurcău, N., (coord.), Psihologia educaţiei, Editura U. T. Pres,
Cluj-Napoca, 2001

ISSN: 1583 - 5529

 259

CONSECVENŢĂ ŞI CONTINUITATE – MĂSURA

EFICIENŢEI ÎN EVOLUŢIA COPILULUI PREŞCOLAR
CU HANDICAP LOCOMOTOR
REZUMAT

INST. GHIORGHIONI ELEONORA

INST. GEORGESCU DORINA
Grădiniţa Dumbrava minunată HUNEDOARA

Prin natura handicapului său, copilul este dependent, în mare

măsură, de adultul de alături (părinte, educatoare) iar, mai apoi,
urmare a socializării secundare în cadrul colectivităţii de copii şi a
conştientizării de către aceştia a necesităţii de a-l ajuta pe colegul
vitregit de soartă, el devine dependent şi de copiii din grupă.
Complexitatea demersului educaţional constă, în acest caz, pe de o
parte, în a conduce perceperea handicapului de către copiii din
grupă spre acceptarea lui ca pe un fapt de viaţă care le poate oferi
lor prilejul de a-şi dovedi prietenia, generozitatea, afecţiunea faţă
de colegul lor. Pe de altă parte, este complicat, dar nu imposibil de
dirijat procesul perceperii, de către copilul cu handicap, al
ajutorului oferit de copii, fără a se simţi umilit, profund diferit şi
inferior colegilor săi. Este o problemă de atitudine afectuoasă,

ISSN: 1583 - 5529

 260

dar demnă, în care excesele emoţionale şi excesul de zel mai mult

dăunează, decât acţionează. Totul se construieşte în jurul
educatoarei, al atitudinii sale faţă de copilul cu handicap. Ea este
modelul atitudinal, copiii vor fi mici replici ale acesteia.
Copilul cu handicap vede piedicile, limitele care-l deosebesc
de ceilalţi copii. Pentru el explorarea mediului implică incidente
neplăcute, dificultăţi, şi devine oarecum încurcat, frustrat,
ameninţat de situaţii care nu seamănă în nici un fel cu cele
anterioare. În fiecare moment, copilul are nevoie de încurajare,
înţelegere şi cooperare. Dacă nu este evitat, ridiculizat, nu i se
refuză compania –atitudini tentante pentru copiii fără probleme
locomotorii- copilul cu handicap va putea fi condus spre
acceptarea problemelor sale şi spre depăşirea acestora, el va putea
deveni mai comprehensibil în ceea ce priveşte propriile inhibiţii
faţă de acţiuni cu caracter motoriu, mai tolerant cu sine şi, prin
dobândirea unei siguranţe mai mari, va deveni mai putin defensiv,
mai liber să perceapă lucrurile fără a le deforma.
Educatorul trebuie să înţeleagă, prin el însuşi, de ce vrea
să-i ajute pe ceilalţi, în speţă pe copilul cu nevoi speciale. Un
copil cu nevoi speciale are nevoie de o atenţie specială, de
ajutorul şi sprijinul propriu-zise ale educatorului, chiar şi numai
pentru a se deplasa la baie, la dulăpiorul cu haine sau la raftul cu

ISSN: 1583 - 5529

 261

jucării. Are nevoie de îndrumare directă în timpul activităţilor

practice, artistico-plastice, de scriere etc.
Doar consecvenţa şi perseverenţa familiei şi ale
educatoarei nu sunt suficiente şi eficiente, decât pe termen limitat.
Dacă efortul conjugat al familiei şi educatorului încetează, se va
produce un regres al tuturor achiziţiilor şi performanţelor obţinute
atât de anevoios, şi o involuţie în dezvoltarea copilului.
Continuitatea este cheia evoluţiei psiho-sociale a copilului cu
handicap.Este vital ca toate celelalte trepte ale învăţământului de
masă să ofere aceleaşi facilităţi şi asistenţă diferenţiată
copilului cu handicap, să i se asigure acestuia un climat optim,
afectiv-motivaţional. Numai în felul acesta se vor împlini
expectanţele noastre privind adaptarea şi integrarea socială a
copilului cu handicap locomotor.
ÎN LOC DE CONCLUZII :
 Să nu judeci niciodată trebuinţa unei persoane sau
să-i refuzi stima ta, numai datorită încurcăturilor
pe care le cauzează.
 Să nu blestemi ereditatea şi nici mediul, în
general.Oamenii pot să-şi depăşeasca mediul.
 Să nu consideri niciodata o persoană pierdută fără
speranţă.

ISSN: 1583 - 5529

 262

 Să nu oferi soluţii universale şi să nu te aştepţi la

miracole.
 Să-ţi păstrezi simţul umorului care te poate apăra
împotriva şocului, depresiei sau automulţumirii.

BIBLIOGRAFIE:
1.Berger, G.(1973)-Omul modern şi educaţia sa. Psihologie şi
educaţie,E.D.P. Bucureşti
2. Jinga,I. şi Negreţ, I. (1994)- Eficienţa învăţării, Editis,
Bucuresti
3. Key, E.(1988)- Secolul copilului, E.D.P. Bucureşti
4. Miclea, M.(1994)- Psihologie cognitivă, Gloria, Cluj-Napoca
5. Şchiopu,U. (1989)- Psihologia copilului, E.D.P. Bucureşti

CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

SPECIAL -DIFERIŢI, DAR EGALI
REZUMAT

Învăţător: Negruţ Valerica

Educator: Mocan Florentina
C.Ş.E.I. Nr. 2 Oradea

ISSN: 1583 - 5529

 263

Creaţia reprezintă forma cea mai înaltă de manifestare a

conduitei umane, care implică antrenarea unei multitudini de
factori subiectivi şi obiectivi în vederea producerii noului ca
finalitate socială, în plant concret sau abstract. Creativitatea este
privită ca potenţial creativ – sau substratul psihofiziologic al
creativităţii- cât şi ca sistem de capacităţi creative cognitive şi
noncognitive sau substratul psihic al creaţiei.
Ceea ce-i lipseşte învăţământului de astăzi nu este existenţa
unui ideal, ca formulare abstractă, ci claritatea obiectivelor ce
decurg din aceasta, obiective concrete, definite în termeni
comportamentali. E necesar ca profesorii să dezvolte la elevi
gândirea independentă, originală, iniţiativa, şi nu să le pună la
dispoziţie un inventar al sarcinilor pe care să le ştie realiza elevii,
al deprinderilor pe care să le probeze şi al atitudinilor pe care să le
manifeste la sfârşitul fiecărui capitol, al fiecărui an şcolar sau al
unui ciclu de învăţământ.
Lucrarea prezintă studiul realizat de către H. Woodrow, iar
rezultatele obţinute sunt concludente. De asemenea se face o
amplă referire la activităţile desfăşurate în cadrul proiectelor
educaţionale şi parteneriatelor şcolare cu şcoli generale şi licee din
municipiul Oradea.

ISSN: 1583 - 5529

 264

Bibliografie:
1. Gârboveanu, M., (1981), Stimularea creativităţii elevilor în
procesul de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică,
p.12;
2. Roşca, M., (1965), Specificul diferenţelor psihice dintre
copiii întârziaţi mintal şi cei normali, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, p.21-27;
3. Stoica, A., (1983) Creativitatea elevilor, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, p.7-9, 41-45, 149;
4. Woodrow, H., (1917), Practice and transference in normal
and feebleminded children, Journ of Educ. Psychol., p.179-
180;

Democraţie şi toleranţă

Rezumat

Profesor:Tican Cătălin, Colegiul I. C. Brătianu,

Piteşti, Argeş

Interculturalismul implică înţelegerea, aprecierea şi

valorizarea culturii proprii la care se adaugă respectul bazat pe o
informare autentică şi pe construirea curiozităţii faţă de cultura
ISSN: 1583 - 5529
 265

etnică a celuilalt. Interculturalitatea este un proces ce se produce la

intersecţia dintre culturi, nefiind un scop în sine, dar care poate
deveni o finalitate atunci când sunt sesizate transformările
nefireşti sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare
a culturilor. Problematica lumii contemporane este prezentă în
noile tipuri de educaţii sau „noile educaţii”. Aceste „noi educaţii”
corespund unor trebuinţe socio-pedagogice. Manifestările
intoleranţei pot duce la: încălcarea libertăţii şi demnităţii
persoanei, privarea de libertate, marginalizarea, persecuţia sau
chiar suprimarea fizică. Intoleranţa este sinonimă cu
discriminarea. Putem vorbi atât de discriminare directă, cât şi de
discriminare indirectă. Avem de-a face cu discriminare directă
atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabil decât altă
persoană datorită originii sale rasiale sau etnice, religiei sau
convingerilor, handicapului, vârstei sau orientării sexuale.
Manifestări ale intoleranţei pot fi luate în consideraţie în raport
cu: rasa, credinţele religioase,opţiunile politice,sex opus sau
diferite practici sexuale. Trebuie subliniat faptul că ideea de
superioritate a unui grup uman asupra altuia este foarte
periculoasa. Intoleranţa în multe din formele sale este încă
prezentă în aproape toate ţările şi de aceea forme ale intoleranţei
precum discriminarea, rasismul, intoleranţa religioasa nu trebuie

ISSN: 1583 - 5529

 266

sa rămână exclusiv în sfera de preocupări ale instituţiilor vizate,ci

fiecare persoana trebuie să se opună oricăror expresii sau acţiuni
intolerante. Intoleranţa înseamnă încălcarea drepturilor si
libertăţilor fundamentale ale omului.
Educaţia interculturală urmăreşte formarea unor atitudini mai
bine adaptate contextului diversităţii culturilor şi grupurilor într-o
societate dată, mulţumită mai ales unei mai bune înţelegeri a
mecanismelor psio-sociale şi a factorilor socio-politici. Aceasta
mai urmăreşte şi o bună capacitatea de a participa la interacţiunea
socială. Responsabilitatea individuală şi implicarea civică sunt
trăsături care se dezvoltă când există condiţii prielnice; de pildă,
într-o democraţie există condiţia împărţiri reciproce de sarcinile la
nivelul unui grup, sarcini care conduc la obţinerea binelui public,
a ordinii, precum şi a independenţei personale. Responsabilitatea
individuală implică existenţa unei sensibilităţi faţă de nevoile şi
problemele grupului.
Bibliografie

1. CREŢU CARMEN, Orientări actuale în problematica

curriculum-ului, Ed. Spiru Haret, Iaşi. 1994;
2. Claparede, E. - Psihologia copilului si pedagogia
experimentala Ed. Didactică şi pedagogică, 1975

ISSN: 1583 - 5529

 267

3. PAUN E., Sociopedagogie Şcolară, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1982;
. 4. . VAIDEANU G., Educaţia la frontiera dintre milenii,
Editura Politica, 1988.
Cooperarea, participarea şi respectul, termeni esenţiali în
realizarea dialogului intercultural

Cooperarea, participarea şi respectul, termeni esenţiali în

realizarea dialogului intercultural
Rezumat

Profesor:Tican Aura
Şcoala nr. 14, „Alexandru Davila”, Piteşti

ISSN: 1583 - 5529

 268

Diversitatea este un aspect fundamental al tuturor societăţilor

si vizează atât diferenţele care există între oameni ca
individualităţi, cât si cele între diverse grupuri. Existenţa unor
identităţi multiple, a valorilor, tradiţiilor, obiceiurilor si a modului
de relaţionare diferit dintre diverşi indivizi sau grupuri, impun cu
necesitate abordarea educaţiei si a societăţii din perspectiva
interculturală. Aceasta reprezintă atât o noua provocare cât si o
condiţie pentru realizarea coeziunii sociale care are la bază
cultivarea respectului reciproc şi a înţelegerii atât între indivizi cât
si între grupuri. Angajarea în interacţiuni interculturale este
inevitabilă, şi mai mult ea poate aduce atât un plus al cunoaşterii
cât şi al îmbogăţirii culturale. Fără o înţelegere mutuală,
diferenţele pot genera conflicte, care în cazul în care nu sunt
rezolvate pe o cale paşnică pot degenera în violarea drepturilor
omului.
În procesul insructiv – educativ pe lângă simpla transmitere
şi asimilare a informaţiei şi următoarele obiective sunt
primordiale: identificarea specificul şi componenţele educaţiei
pentru cetăţenie democratică - educaţie civică, educaţie pentru
drepturile omului, educaţie interculturală, educaţie globală etc.;
identificarea drepturile de care beneficiează copiii şi
responsabilităţile ce le revin în viaţa cotidiană, conştientizarea

ISSN: 1583 - 5529

 269

necesităţii respectării drepturilor copilului; cunoaşterea instituţiilor

responsabile cu protecţia drepturilor copilului, utilizarea corectă a
normele de protecţie a drepturilor copilului; înţelegerea
conceptelor, valorilor şi principiilor democratice de bază;
aplicarea corectă a conceptelor, valorilor, principiilor
democratice; identificarea rolului instituţiilor democratice în
soluţionarea cazurilor de încălcare a practicilor
democratice;conştientizarea relaţiei dintre calitatea mediului şi a
vieţii; identificarea soluţiilor pentru ameliorarea aspectelor
negative întâlnite în mediul de viaţă; exersarea muncii de echipă
în cadrul colectivelor artistice, sportive, etc.; dezvoltarea
capacităţilor de a accepta şi a respecta puncte de vedere diferite,
precum şi identificarea poziţiilor comune; identificarea cazurile de
abuz, trafic, violenţă, marginalizare etc.;utilizarea tehnicilor de
comunicare eficientă; aplicarea normelor de comportare;
manifestarea unei atitudini tolerante şi deschise; acceptarea
diversităţii. Educaţia în sensul de a fi tolerant trebuie sa fie
considerată un imperativ prioritar. Educaţia în domeniul toleranţei
trebuie să-i ajute pe tineri să-şi dezvolte capacităţile de a-şi
formula o părere proprie, de a avea o gândire critică şi de a judeca
in termeni etici.
Bibliografie

ISSN: 1583 - 5529

 270

1. CREŢU CARMEN, Orientări actuale în problematica

curriculum-ului, Ed. Spiru Haret, Iaşi. 1994;
2. Claparede, E. - Psihologia copilului si pedagogia
experimentala Ed. Didactică şi pedagogică, 1975
3. PAUN E., Sociopedagogie Şcolară, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1982;
. 4. . VAIDEANU G., Educaţia la frontiera dintre milenii,
Editura Politica, 1988.

EDUCATORII ŞI ATITUDINEA LOR FAŢĂ DE CES

REZUMAT

Golfiţă Florica
Grupul Şcolar “Dimitrie Filişanu” - Filiaşi

În modelul tradiţional, profesorul este considerat o autoritate

ce deţine adevărul şi care, în actul predării, îl împărtăşeşte şi
elevilor. Şcoala incluzivă vede în profesor o sursă de experienţă
pentru copii, care meditează între cunoaşterea valorilor culturii
umane şi elevii clasei. Deasemenea, „profesorul devine şi un gen

ISSN: 1583 - 5529

 271

de cercetător interesat de tresursele existente în comunitate care

pot fi exploatate în actul învăţării şi de posibilităţile prin care
mijloacele de învăţământ pot fi corelate cu aceste resurse”
(Jenkinson, 1977).
Analizând atitudinea cadrelor didactice faţă de procesul de
integrare a copiilor cu cerinţe speciale în şcoala obişnuită / de
masă, distingem următoarele tipuri:
- atitudinea de indiferenţă şi de neimplicare manifestată prin
izolarea elevilor cu dizabilitate;
- atitudinea de protejare exagerată manifestată prin
diminuarea dificultăţii sarcinilor şcolare;
- atitudinea obiectivă şi echilibrată şi echilibrată faţă de
procesul de integrare şcolară.
Educatorii trebuie să formuleze obiective clare şi să le
comunice elevilor, astfel încât toţi elevii, cu sau fără dizabilităţi
sau cerinţe educaţionale speciale, să resimtă starea de siguranţă şi
confort în şcoală, să se dezvolte ca persoane, să fie capabile să
facă o alegere, să comunice şi să aibă sentimentul că aparţin unei
comunităţi, să trăiască intr-o lume în continuă schimbare şi să
poată aduce contribuţii care să fie valorificate şi valorizate de
ceilalţi membrii ai comunităţii. Strategiile educaţionale care ajută
la îndeplinirea acestor obiective pot fii alese în mai multe moduri:

ISSN: 1583 - 5529

 272

fie în cadrul unei activităţi care să îi includă pe toţi elevii din clasă
, fie ca rezultat al unei activităţi de grup, fie în mod individual.
Este imposibil să se stabilească strategii în afara contextului,
deoarece fiecare şcoală e diferită şi fiecare elev are cerinţe diferite,
astfel încât un educator este nevoit să modifice curriculumul şi să
dezvolte trasee educaţionale pornind de la realităţile şcolii şi
cerinţele elevilor.
Având în vedere că învăţământul actual are un pronunţat
caracter formativ, întregul proces educaţional trebuie integrat într-
o relaţie strânsă cu elevul, bazată pe comunicare şi empatie,
educatorul valorificând aspectele pozitive ale personalităţii
elevului şi luând în considerare interesele, înclinaţiile şi cerinţele
educaţionale ale acestuia,
Bibliografie :
1. Gherguţ, Alois , Psihopedagogia persoanelor cu
cerinţe speciale.Strategii de educaţie integrată, Editura
Polirom, Iaşi, 2006
2. Gherguţ, Alois şi Neamţu C. , Psihopedagogie
specială, Editura Polirom, Iaşi, 2000
3. Golu, M. , Dinamica personalităţii, Editura Geneze,
Bucureşti, 1993

ISSN: 1583 - 5529

 273

MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI

ECOLOGICE
ÎN ŞCOLI SPECIALE
Rezumat
Inv.Oprea Milica
Scoala Nr.24,Bucuresti

În ultimii ani, natura ne-a transmis diferite semnale

de alarmă care ne îngrijorează, mai ales când observăm efectele
devastatoare ale unor fenomene meteorologice, care în timp au

ISSN: 1583 - 5529

 274

dus la dispariţia unor specii de plante şi animale, alunecări de

teren, inundaţii etc. În mare parte, foarte multe din activităţile
umane contribuie la degradarea mediului. De aceea, s-a
constatat o intensificare a realizării acţiunilor de ecologizare pe
plan mondial, dar şi naţional, protecţia mediului înconjurător
fiind o prioritate a societăţii.
Şcoala de astăzi pune un accent deosebit pe educaţia
ecologică, pe creşterea şi formarea copiilor într-un mediu natural
cât mai curat.
. Cu prilejul realizării acestor activităţi elevii
redescoperă sursele inepuizabile ale mediului înconjurător,
observă şi participă direct la acţiuni de colectare şi selectare a
“comorilor” naturale. Astfel, elevii sunt educaţi să-şi menţină
vie curiozitatea, să studieze materialele adunate, să le folosească
şi în alte activităţi, dând frâu liber imaginaţiei şi creativităţii.
Ar fi bine să se folosească mai des această modalitate de
învăţare evaluare,
pentru că:
• la finalul fiecărei activităţi, se realizează DOVEZI ale
muncii în echipă: fotografii, albume, portofolii, pliante, expoziţii
etc.

ISSN: 1583 - 5529

 275

Frumuseţea şi bogăţia mediului înconjurător exercită o

influenţă deosebită asupra activităţii copiilor. Ei au mereu
posibilitatea de-a veni în contact cu ceva nou, fascinant.
Important este să-i determinăm să descopere ce le place din
natură şi cât de mult le place, să-şi dorească să trăiască în natură
pentru a o înţelege, pentru a o respecta şi pentru a o regăsi mereu
în inima lor curată.

BIBLIOGRAFIE :
- Revista “Învăţământul primar “ - colecţie 2004-2007
- Alois Gherguţ - Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale, Ed.Polirom, Iaşi, 2006

„CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

SPECIAL”- „DIFERIŢI DAR EGALI“
REZUMAT

Prof. CIOBOATA
AURELIA
Prof. MOANŢĂ RODICA
Şcoala cu cls. I-VIII , Nr.1, Caracal, Jud.Olt , Str. Mihai
Viteazu, Nr. 2
ISSN: 1583 - 5529
 276

Cultivarea spiritului inovator constituie una din sarcinile

şcolii de azi, când operaţiile stereotipe din producţie sunt efectuate
de maşini automate, conduse de calculatoare.
Creativitatea constă într-o structură caracteristică a psihicului
care face posibilă realizarea unor producţii, opera noi.
Originalitatea produsului creat este foarte variată: de la rezultatele
expressive ale desenului infantile, la creativitatea inovatoare prin
care se aduc modificări esenţiale principiilor de bază ale unui
domeniu.
Reforma învăţământului înseamnă creativitate şi presupune
schimbarea noastră ca dascăli, însemnând găsirea noului pentru
fiecare lecţie. Conceptul de creativitate asociază trei factori:
personalitatea creatoare, procesul creativ(creaţia însăşi) şi
produsul rezultat. Un tărâm prielnic pentru dezvoltarea
creativităţii în învăţământul special îl oferă limba şi literatura
română. Jocul didactic este un tip special de activitate prin care
profesorul dezvoltă la clasă la clasele mici cunoştinţele elevilor, le
îmbogăţeşte, le pune în valoare capacităţile creatoare.
Compunerea, implică elementele de creaţie, imaginaţie,
originalitate. Ele valorifică experienţa de viaţă a elevului dar oferă
şi prilejul manifestării imaginaţiei şi freneziei creatoare. Învăţarea
prin descoperire dezvoltă spiritul de iniţiativă şi independenţă.
ISSN: 1583 - 5529
 277

Metodele de stimulare a cretivităţii sunt: metode logico-

matematice, metode psihosociale şi metode aplicative şcolare.
Elevii din învăţământul special sunt valorizaţi şi stimulaţi să-
ţi dezvolte propriul potenţial prin participarea la activităţi comune
şcolare sau extraşcolare, este favorizată munca în echipă,
schimbul cultural şi interacţiunile dintre elevi. Fiecare elev este
unic şi are valoarea sa indiferent de problemele pe care le prezinţă
în procesul de predare-învăţare şcolară. Toţi copii au dreptul şi
este firesc să fie participanţi la o educaţie de calitate, eficientă,
permanentă şi creativă. Stimularea imaginaţiei trebuie să
constituie obiectivul de bază, alături de educarea gândirii.
Programele învăţământului special trebuie să cuprindă lecţii
speciale pentru dezvoltarea imaginaţiei.

BIBLIOGRAFIE

1. Bogdan Bălan, Ştefan Boncu, Cosmovici,A..., 2005,

Psihologie pentru examenele de definitivare şi gradele
didactice, Editura Polirom, Iaşi
2. Cosmovici, A. Şi Iacob Luminiţa(coord.), 1998,
Psihologie şcolară, Polirom, Iaşi
3. Ioan Bontaş, 1994, Pedagogie, editura ALL, Bucureşti

ISSN: 1583 - 5529

 278

4. Ana Stoica, 1983, Creativitatea elevilor, Editura

Didactică şi pedagogică, Bucureşti

FORMAREA CONCEPTULUI DE NUMAR PRIN

EXERCITII DE MOTRICITATE - METODA PROPRIE
REZUMAT
AUTOR: VÎLCU MADALINA
Şcoala pentru deficienţi de vedere Bucureşti

In această lucrare îmi doresc sa vă prezint un procedeu pe

care l-am utilizat pentru internalizarea conceptului de număr la
copiii nevăzători cu care lucrez la cabinetul de EPV (educarea
percepţiei vizuale) în calitate de profesor psihopedagog nevăzător.
Mi-am creat o metodă proprie pornind de la lucrarea de doctorat
„Dinamica relaţiei dintre tulburarile de limbaj şi dizabilităţile
psihomotorii”dr. Adina Cristina Popescu.
Aceste exerciţii se pot face ca exerciţii anunţate, sau
metaforic. M-am străduit ca atmosfera să fie cât se poate de
destinsă, ceva foarte aproape de joc. Am folosit şi sugestii pozitive
de întarire a Eu-lui.
Argument teoretic :

ISSN: 1583 - 5529

 279

Unul dintre conceptele în care copilul nevăzător intampină

dificultăţi este cel de număr. Lipsa percepţiei vizuale a obiectelor,
dificultăţile de comparare a grupurilor de obiecte, de ordonare a
acestora în serii crescatoare si descrescatoare, precum orientarea si
organizarea spaţio-temporală deficitară determină o întarziere in
formarea conceptului de număr.
Relaţia dintre evoluţia psihomotricitătii şi evoluţia limbajului
se manifestă şi prin faptul că înlănţuirea primelor cuvinte (primele
propoziţii, cuvinte juxtapuse) se realizează spre sfârşitul celui de-al
doilea an când copilul este capabil să înlănţuie secvenţe de mişcări
în cadrul unui ansamblu complex.
Sunt argumente care ne fac să conchidem că, prin
cunoaşterea factorilor psihomotorii ce condiţionează achiziţia
limbajului, se poate interveni atât preventiv, cât şi recuperativ
printr-o educaţie psihomotorie adecvată, psihomotricitatea fiind un
echipament psihologic complex, ce condiţionează învăţarea
limbajului.
In partea practica detaliez exerciţiile efectuate într-o
maniera nouă de abordare a conceptului de numar în ceea ce îi
priveşte pe copiii nevăzători cu dificultăţi în efectuarea operaţiilor
matematice simple şi chiar la număratul din doi în doi sau înapoi.

ISSN: 1583 - 5529

 280

TOŢI SUNTEM IDENTICI ŞI, TOTUŞI, DIFERIŢI

REZUMAT
GOJNETE NICOLAE – învăţător grad definitiv,
Şcoala cu Clasele I-VIII Genuneni, com. Frânceşti, jud. Vâlcea
RUIU FLORIN-MARIUS – profesor grad II ,

Şcolile cu Clasele I-VIII Genuneni şi Dezrobiţi, com.

Frânceşti, jud. Vâlcea

Fiecare persoană care locuieşte pe această planetă posedă o

abilitate deosebită de a urca culmile sau de a cădea în disperare,
dar ni se oferă tuturor şansa de a putea încerca? Toţi avem
„daruri” şi „talente”. Toţi suntem identici şi, totuşi, deosebiţi. Un
suflet inocent ca cel al unui copil este ca o pasăre care doreşte să
îşi ia zborul.
Egalitatea între copii ar trebui să reprezinte un mod de viaţă
existent, nu doar o concepţie care pare imposibil de atins din
cauza unor lucruri minore care în ochii unora iau proporţii
colosale.
Conceptul „copii cu nevoi speciale” a fost înţeles într-un sens
larg şi a cuprins toţi copiii care necesită o atenţie specială şi care
foarte des se află la marginea societăţii.
ISSN: 1583 - 5529
 281

În acest sens, prin „copii cu nevoi speciale” am putea

enumera următoarele categorii:
copii cu handicap, copii cu boli cronice, copii cu tulburări de
comportament, copii proveniţi din familii dezorganizate sau aflate
în situaţie de risc social, copii care sunt victimele violenţelor,
copii din etnii defavorizate.
Educarea integrată ajută în creşterea copiilor cu nevoi
speciale: dacă sunt crescuţi ca şi membri bineveniţi ai comunităţii,
comunitatea le dă încredere în sine şi ajută la acumularea de noi
cunoştinţe şi abilităţi.

BIBLIOGRAFIE
1. Băban, A. Consiliere educaţională, Ed. Psinet, Cluj-
Napoca, 2001
2. Cosmovici, A. Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi,
1998
3. Ionescu, A. Corectarea deficienţelor fizice la copii,
Ed. Didactică şi Pedagogică,
Moţet, D. Bucureşti, 1964

ISSN: 1583 - 5529

 282

4. Miftode, V. Dimensiuni ale asistenţei sociale: forme

şi strategii de protecţie a
grupurilor defavorizate, Ed. Eidos,
Botoşani, 1995

TEHNICI PSIHOTERAPEUTICE FOLOSITE IN

INVATAREA RAPIDA LA ELEVUL ADOLESCENT
NEVAZATOR
REZUMAT

Autor: drd. COVACI – TRANDAFIR CRISTINA, psiholog

psihoterapeut
Scoala Speciala nr. 9 Bucuresti;

Lucrarea se constituie ca un studiu practic asupra accelerării

ritmului de asimilare a limbii engleze la adolescenţi nevazatori
Am format un grup de 9 elevi băieţi şi fete din clasa a XI-a a
Grupului Scolar Regina Elisabeta din Bucuresti interesaţi să îşi
accelereze asimilarea limbii engleze.
LOTUL DE SUBIECŢI : 9 adolescenţi nevazatori de la Grupul
Scolar Regina Elisabeta Bucureşti.

ISSN: 1583 - 5529

 283

STRATEGII folosite: Strategia de cercetare utilizată este

strategia intervenţiei psihoterapeutice constructive, iar la baza ei
se afla convingerea că eficienţa invatarii limbii engleze la
adolescentul nevazator creşte dacă acesta işi va completa
activitatea pedagogică (informala) cu tehnici psihoterapeutice
(activitate formala).
INSTRUMENTE DE TESTARE: testari de tip pedagogic de
evaluare a cunoştinţelor
METODE: Metoda “autogene training” a lui J. H. Schultz,
metoda lui Jacobson, cunoscută ca “metoda de relaxare propriu-
zisă”, hipnoza
CADRUL DESFĂŞURĂRII: cabinet de psihoterapie pretabil
atât la şedinţe individuale cât şi de grup.
DESFĂŞURAREA PROPRIU - ZISĂ:
Prima etapa: invatare prin asimilare, metode proprii fiecarui
subiect in parte
A doua etapa: invatare in situatii de competitie ; evaluare
pedagogica.
Etapa a treia: in vederea cresterii performanţele psihoindividuale,
am facut cu fiecare subiect in parte un set de 10 -12 sedinte de
psihoterapie integrativa.

ISSN: 1583 - 5529

 284

A patra etapă: sedinta individuale de memorare de cuvinte in

limba engleza in stare de trezie, in stare de trezie dupa o transa
profunda, in stare de transa. Sedinta de invatare in grup,cu
atmosfera de destindere, dinamică de grup, şi nu pe competiţie. Pe
fond muzical (inducerea senzaţiei de linişte, pace, veselie),
folosesc tehnica imageriei vizuale. Testare dupa fiecare sedinta.
Cea de a cincea etapa: Îi rog să se înregistreze citind seturi de câte
30 de cuvinte în limba engleză pe care apoi să le asculte în timpul
somnului în cască în urechea stângă, în urechea dreaptă ascultând
muzică de Bach.
Aşa cum am anticipat, şi cum s-a confirmat şi statistic,
performanţa mnezică, evaluată atât pe grup cât şi individual este
amplificată cu fiecare etapa. Creşterea cea mai spectaculoasă de
performanţe de învăţare a avut loc în ultima etapa expusă.

INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPILULUI ÎN

DIFICULTATE
REZUMAT
inst. Muscaş Ana
S08 “Andrei Mureşanu”, Oradea

ISSN: 1583 - 5529

 285

"Psihopedagogia integrativă este o ramura a psihopedagogiei

speciale care are ca obiectiv studierea sistemului de învăţământ
bazat pe principii integraţioniste şi pe scoală inclusivă, care are
rolul să satisfacă necesităţile educaţionale speciale ale tuturor
copiilor. Această ramură modernă este o replică a sistemului de
învăţământ clasic, bazat pe instituţii tradiţionale", care separau
aceşti copii în şcoli speciale ( Abrudan Casandra, 2003).
Copilul cu dizabilităţi trebuie considerat ca făcând parte din
societate. Nu-l putem ascunde, el nu are nevoie de mila noastră ci
de ajutorul nostru, lăsându-1 să crească alături de ceilalţi copii,
făcând parte din societate.
În contextul asistenţei psihopedagogice şi sociale a
persoanelor cu cerinţe speciale putem include educaţia integrată
care se referă la integrarea în structurile învăţământului de masă a
copiilor cu cerinţe speciale în educaţie pentru a oferi un climat
favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate a
personalităţii acestora.
Mai nou se vorbeşte despre conceptul de educaţie incluzivă
care au la bază principiul dreptului egal la educaţie pentru toţi
copiii indiferent de mediul social sau cultural din care provin,
religie, etnie, limba vorbită sau condiţiile economice în care
trăiesc.

ISSN: 1583 - 5529

 286

Un dascăl trebuie să cunoască măsurile profilactice în cazul

copiilor cu deficienţe de vedere sau de auz, cu probleme de
comportament, dar şi cu deficienţe mintale.
În aceste condiţii este evidenţiată grija
învăţătorului/profesorului pentru organizarea unor situaţii de
învăţare la care să participe toţi elevii inclusiv cei cu dificultăţi.
Se pune problema de a se realiza un mediu de învăţare
stimulativ şi adecvat pentru toţi copiii şi deci şi pentru cei care
primesc o intervenţie suplimentare şi specializată în afara clasei.
Din perspectiva eficientizării actului didactic se impun
următoarele măsuri:
> cunoaşterea elevilor cu cerinţe educative speciale;
> muncă in echipă ;
> ameliorarea şi îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ
şi a designului lecţiei;
> cunoaşterea reală şl obiectivă a elevilor;
> un anume grad de empatizare cu elevii.
Bibliografie:
ABRUDAN, Casandra (2005) Managementul alternativelor
educaţionale în MARCU, Vasile, ORŢAN, Florica (2005)
Crişana: program de formare continuă pentru funcţiile de

ISSN: 1583 - 5529

 287

conducere din învăţământul preuniversitar, Editura

Universităţii din Oradea
ANCA, Maria (2001) Psihologia deficienţelor de auz, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Diferiţi dar egali

REZUMAT
Pop Rozalia
Grădiniţa „Floare de colţ” Piatra Neamţ

"Fiecare copil pe care îl instruim

este un OM dăruit societăţii"(N. Iorga)

Întâlnim pretutindeni oameni cu deficienţe. Perceperea lor

socială nu este întotdeauna constantă, ea variază de la societate la
societate, furnizând semnificaţii diferite, funcţie de cultura şi de
valorile promovate.
ISSN: 1583 - 5529
 288

Copilul diferit se adaptează greu la relaţiile interpersonale, de

aceea părinţii trebuie să joace rolul de tampon, de mediator între
copil şi persoanele străine. Uneori părinţii pot dramatiza excesiv
reacţiile inadecvate venite din partea unei persoane străine,
identificând o falsă rea intenţie într-un gest oricât de neutru.
În alte situaţii, ei neagă tot ceea ce copilul observă în jurul
său legat de propria deficienţă, insistă pe răutatea şi ipocrizia
persoanelor din anturaj, cultivând la copil convingerea că lumea în
care trăieşte este rea.
Pe de altă parte, unii părinţi refuză să ţină cont de dificultăţile
sociale determinate de deficienţă. În acest fel, ei îi împiedică pe
copii să înţeleagă şi să accepte toate aspecte legate de propria
deficienţă.
Grădiniţa constituie o etapă fundamentală în dezvoltarea
copilului, nu doar prin conţinutul ştiinţific al procesului instructiv
– educativ, ci şi prin libertatea de acţiune a preşcolarului, care-i
stimulează interesele de cunoaştere şi contribuie la lărgirea
câmpului de relaţii sociale.
Acceptarea necondiţionată a diversităţii într-un grup şi
stimularea toleranţei este o adevărată provocare pentru educatori.
Ei trebuie să încurajeze cooperarea, lucrul în perechi sau formarea
de grupuri eterogene, cunoaşterea şi discutarea diverselor

ISSN: 1583 - 5529

 289

obiceiuri, tradiţii, valori. Desigur că rezultatele nu se văd imediat,

ci în urma multor activităţi educative având la bază obiective clar
precizate şi accesibile copiilor preşcolari.
Incluziunea preşcolară vizează implementarea unor strategii
coerente de dezvoltare a conştiinţei şi formare a comportamentelor
copiilor în sprijinul toleranţei şi nediscriminării, al acceptării şi
oferirii de şanse egale pentru toţi. Aceasta presupune pregătirea
celorlalţi copii în vederea acceptării copiilor cu cerinţe speciale şi
de alte etnii în mod firesc, pentru a nu face diferenţe în
manifestarea comportamentală sau verbală.
Consider că nu există „reţete” pentru integrarea copiilor cu
deficienţe în învăţământul de masă. Cei care manifestă deschidere
pentru integrarea acestora vor găsi şi strategiile potrivite. Fiecare
copil are dreptul la educaţie şi merită să i se acorde o şansă.
Învăţând împreună, copiii învaţă să trăiască împreună, să se
accepte şi să se ajute la nevoie .

Bibliografie:
1. Ministerul educaţiei şi cercetării, Institutul de ştiinţe ale
educaţiei – „Revista învăţământului preşcolar” nr. 3-4/2005.
2. Ionescu S. – „Adaptarea socioprofesională a deficienţilor
mintal”, Editura Academiei, Bucureşti, 1975.

ISSN: 1583 - 5529

 290

3. Ionescu A., Moţet, D. – „Corectarea deficienţelor fizice la

copii”, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1964.
4. Fătu Z. – „Ritmică şi gimnastică medicală”, Universitatea
Babeş Bolyai, Cluj 1969.
5. Miftode V. - „Dimensiuni ale asistenţei sociale: forme şi
strategii de protectie a grupurilor defavorizate”, Botoşani, Editura
Eidos, 1995;
6.  Popescu G., Plesa O. (coord.), „Handicap, readaptare,
integrare”, Bucuresti, Pro Humanitate, 1998;
7. Kieran Egan – „Educaţia elevilor hiperactivi şi cu deficit
de atenţie”, Editura Didactica Publishing House, 2008.

STRATEGII DE ÎNVĂŢARE EFICIENTĂ LA COPIII CU

CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE
Rezumat
Chiru Adelina Nectara,Şcoala Potoceni,com. Mărăcineni,jud.
Buzău

Dificultăţile de învăţare apar frecvent în copilăria mică şi

mijlocie, dar şi la adolescent şi adult, ele manifestându-se printr-
un comportament ineficient, inadecvat, inoperant şi cu randament

ISSN: 1583 - 5529

 291

scăzut. Caracterul unic al deficienţei este ceea ce îi deosebeşte pe

toţi elevii cu dificultăţi de învăţare. Diferenţele ce se întâlnesc la
majoritatea copiilor cu CES sunt foarte mari, astfel încât nu se pot
stabili criterii ferme pentru fiecare categorie de dificultăţi
„clasice”. Chiar dacă elevii cu CES nu se încadrează perfect într-o
anumită categorie, totuşi pot fi grupaţi după caracteristici comune
bazate pe cerinţe educative speciale. O caracteristică comună a
elevilor cu dificultăţi de învăţare constă în discrepanţa accentuată
dintre nivelul aptitudinal şi rezultatele obţinute de subiect.
O caracteristică comună a elevilor cu CES este prăpastia care se
formează între aptitudini şi realizările lor.
Abordarea copilului cu dificultăţi de învăţare reprezintă o
problemă ce se permanentizează şi amplifică, iar varietatea
dificultăţilor referitoare la tipul, gradul şi particularităţile de
manifestare de la un copil la altul nu permite o abordare generală.
Trebuie să acceptăm ideea că toţi copiii, inclusiv cei cu
dizabilităţi, trebuie să beneficieze de şansa de a participa la viaţa
socială, integrarea socială fiind pregătită şi condiţionată de
integrarea şcolară.
Alături de lucrul în grup, elevii cu dificultăţi pot fi ajutaţi
prin folosirea unor strategii de învăţare adecvate: metoda MOPO,
metoda OMOLAR, metoda ROBER, autochestionarea,tehnica

ISSN: 1583 - 5529

 292

parcurgerilor repetate, tehnica parcurgerilor repetate, metoda

LAF, metoda întrebărilor reciproce.
Pentru a oferi elevilor cu dificultăţi cadrul optim învăţării,
cadrul didactic trebuie să cunoască caracteristicile acestora, să-i
trateze în mod egal, să manifeste faţă de ei o atitudine pozitivă,
neezitând totuşi să-şi manifeste dezaprobarea faţă de unele greşeli.
În munca sa, cadrul didactic va urmări organizarea clasei şi a
activităţilor, va folosi un cadru de învăţare bine structurat, evitând
observaţiile negative generalizate, ce pot leza elevii. Uneori, elevii
cu dificultăţi de învăţare refuză să încerce să facă anumite lucruri
care corespund aptitudinilor lor, fiindu-le frică de un eventual
eşec. Dar, un cadru didactic bun, care le respectă demnitatea şi
onoarea, ştie că încrederea elevilor trebuie câştigată şi recurge la o
învăţare individualizată ce se adresează nevoilor elevilor şi care
foloseşte evaluarea criterială.

BIBLIOGRAFIE

Gherguţ, Alois – „Sinteze de psihopedagogie specială”, Editura

Polirom, Iaşi, 2007

ISSN: 1583 - 5529

 293

Neamţu, Cristina, Gherguţ, Alois – „Psihopedagogie specială”,

Editura Polirom, Iaşi, 2000
Asociaţia RENINCO România – „Ghid de predare –învăţare
pentru copiii cu cerinţe educative speciale”, UNICEF

INTEGRAREA COPIILOR CU SINDROM AUTIST ÎN

SOCIETATE
REZUMAT
PSIHOLOG:SÎRBU SOFIA
NINA
PSIHOLOG: TĂUT
MARIA
CSEI P.P.NEVEANU TIMIȘOARA,
JUD.TIMIȘ

MOTTO:”Fiecare om este creativ;

Trebuie insă ca el să-și dea seama.”
Învață-mă …….nu-mi pune o etichetă
 

ISSN: 1583 - 5529

 294

                                          ( Barbara K. Given, Ph.D)

Nu sunt un invalid….
Învăț într-un mod diferit
Nu sunt handicapat
Numai că eu învăț să folosesc  numai informațiile care într-un
fel sau altul au o semnificație pentru mine
Unii m-ar putea considera handicapat
Atunci când insistă să mă învețe în moduri în care eu NU
POT învața
Sau atunci când insistă să-mi demonstrez abilitățile într-un
mod adecvat pentru ei, însă nu și pentru mine
Nu eu sunt cel care mă gasesc în afara tuturor……inadecvat,
handicapat sau invalid
E acest sistem
Nu vreau ca profesorul meu să-mi fie doar amic ci îmi doresc
ca el să fie un exemplu pentru mine și un prieten adevărat
Nu vreau ca profesorul meu să-mi facă viața mai ușoară ci
îmi doresc ca el să fie convins că ceea ce mă învață merită să fie
învățat și el să facă acest lucru cu atât de mult entuziasm încât să
mă încurajeze să merg înainte până voi învăța

ISSN: 1583 - 5529

 295

Nu vreau să fiu preferatul nimănui dar vreau să fiu tratat ca o

persoană care merită respect in ciuda modului meu de a
învăța…..sau poate tocmai din acest motiv
Nu îmi doresc un profesor care are nevoie de  laude ci îmi
doresc unul care înțelege respectul meu pentru el chiar dacă arăt
acest lucru într-un mod stângaci sau uneori chiar agresiv
Nu vreau un alt creier ci vreau să învăț cât mai mult posibil
Nu vreau să-mi fie pusă o etichetă ci îmi doresc o educație
adecvată
Nu vreau să fiu numit un copil cu “dificultăți de învățare”
Tot ce VREAU este  SĂ ÎNVĂȚ
Învațați-mă, nu-mi puneți o etichetă
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

SOLCAN, RADU MIHAIL -"INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA

MINȚII DIN PERSPECTIVA ȘTIINȚEI COGNIȚIEI" ,
EDITURA UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI, 2000.

POPESCU NEVEANU, PAUL -"PSIHOLOGIE" , EDITURA

DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ, BUCUREȘTI,

VERZA. E.-DELIMITĂRI CONCEPTUALE ÎN AUTISM ÎN

REVISTA DE EDUCAȚIE SPECIALĂ, NR.2/1993 , PAG.5-13

ISSN: 1583 - 5529

 296

C COJOCARU: CREATIVITATE ȘI INOVAȚIE, EDITURA

ȘTIINȚIFICĂ ȘI ENCICLOPEDICĂ,BUCUREȘTI 1975
E CLAPAREDE: PSIHOLOGIA COPILULUI SI
PEDAGOGIA EXPERIMENTALA , E.D.P.,1975

ROLUL PLANULUI DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

ÎN EDUCAREA ELEVULUI CU C.E.S.
REZUMAT

Instit. Viorica Hucai – Dascalaşu, Şcoala cu clasele I-

VIII nr.3 Botoşani

ISSN: 1583 - 5529

 297

Prof. Marian Tomiţă, Şcoala cu clasele I-VIII

nr.3 Botoşani

Termenul de “cerinţe educative speciale” este folosit pentru a

descrie copiii care prezintă o gamă amplă de dificultăţi şi
dizabilităţi. Elevii sunt descrişi ca având cerinţe educative speciale
dacă prezintă dificultăţi de învăţare – ceea ce înseamnă că au
nevoie de servicii educaţionale speciale – sau dacă au o
dizabilitate care îi împiedică să utilizeze facilităţile educaţionale
care sunt în mod obişnuit disponibile.
În trecut, se obişnuia ca aceşti elevi să fie plasaţi în şcoli sau
instituţii speciale. Practica zilelor noastre este ca, ori de câte ori
este posibil, să se evite segregarea şi să se asigure integrarea în
şcolile şi clasele de masă.
Şcoala în care lucrăm este prin excelenţă o şcoală
incluzivă, aici învăţând mulţi elevi de etnie rromă, ruşi lipoveni şi
copiii diagnosticaţi ca fiind elevi cu CES. Aceştia din urmă
constituind pentru cadrele didactice o nouă provocare în realizarea
unei educaţii echitabile pentru fiecare copil.
În activitatea cu elevii cu CES trebuie să se pună mare
accent pe suportul intuitiv pentru orice sarcină de învăţare, să se
utilizeze foarte des învăţarea în perechi, conceperea unor sarcini

ISSN: 1583 - 5529

 298

de învăţare individualizate pentru a-i face să reuşească potrivit cu

posibilităţile lor reale. De altfel,considerăm că cel mai important
demers de la care trebuie să pornească un cadru didactic care
lucează cu elevii cu CES este elaborarea curriculumului
adaptat şi a planului de intervenţie personalizat.
Un plan de intervenţie personalizat (PIP) este un plan scris cu
obiective pe termen scurt, elaborat de învăţătorul/ profesorul de la
clasă în colaborare cu profesorul de sprijin şi implicând şi alţi
apecialişti,
Pentru elevul cu cerinţe educative speciale identificate, un
plan de intervenţie personalizat cu caracter informativ, relevant,
realist şi care să ajute într-adevăr la monitorizarea progresului
elevului trebuie să includă:
 O descriere a cerinţelor educaţionale speciale ale elevului;
 Obiective pe termen scurt care se potrivesc cerinţelor
copilului;
 Formele de sprijin care sunt necesare (implicarea cadrelor
didactice, frecvenţa acordării sprijinului, programe specifice,
materiale şi echipament);
 O descriere a metodelor de predare care trebuie folosite;
 Un rezumat privind contribuţia aşteptată din partea elevului;

ISSN: 1583 - 5529

 299

 Un rezumat privind alte tipuri de sprijin ( srijin medical sau

consiliere);
 O dată la care planul să fie revizuit;
 Aranjamente privind monitorizarea şi evaluarea.
În ceea ce priveşte obiectivele PIP-ului, acestea trebuie să fie
adecvate şi să vizeze acţiuni în
paşi mici. Este important ca obiectivele stabilite să fie SMART:
 Specifice ( obiectivele sunt foarte precise);
 Măsurabile (să se poată vedea dacă obiectivul a fost atins sau
nu);
 Aprobare unanimă (de părinţi, elevi, şcoală);
 Realiste (pot fi atinse de elev);
 Delimitate Temporal (obiectivele vor fi atinse într-o anumită
perioadă de timp).
Bibliografie:
MEdC,UNICEF, „Ghid managerial. Dezvoltarea practicilor
incluzive în şcoli”, Bucureşti,1999;
Vrăjmaş, Traian, „Învăţământul integrat şi/sau incluziv”,
Aramis, 2001

ISSN: 1583 - 5529

 300

STRATEGII DE ÎNVĂŢARE PENTRU COPIII

AUTIŞTI
Rezumat

Înv. ed Bondar Viorica

Centru Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Nr. 2 Oradea

Autismul reprezintă una dintre deficienţele ele mai severe

care împiedică dezvoltarea copilului, afectându-i abilităţile
sociale, de comunicare şi de limbaj. Autismul se poate manifesta
cu o intensitate diferită de la simptome uşoare la forme mai
grave care pot afecta întreaga existenţă a individului. Spectrul
autismului include o mare varietate de manifestări.
Simptomatologia de bază include:
a) dificultate în comunicare;
b) lipsă de sociabilitate;
c) simţuri diminuate sau prea dezvoltate;
d) excese în comportament.
Având în vedere înaltul grad de complexitate al
autismului ce duce la afectarea tuturor palierelor psihice şi
comportamentale ale subiectului, intervenţiile recuperative sunt în
genere, limitate şi deosebit de dificile pentru realizarea unor

ISSN: 1583 - 5529

 301

progrese imediate. Totuşi, se pot obţine unele rezultate pozitive

pe linia dezvoltării psihice şi mai ales pe direcţia formării unor
comportamente adaptative.
Învăţarea unor comportamente, prin exerciţiu şi repetarea
constantă a situaţiilor de învăţare, se dovedeşte cea mai
eficientă pentru copilul autist. Învăţarea unor comportamente la
copilul autist se realizează pe mai multe paliere: dezvoltarea
motricităţii, jocul , autonomia, dezvoltarea socială şi
dezvoltarea limbajului.
În vederea învăţării unor comportamente, la copilul autist,
am folosit următoarele strategii:
- la alegerea exerciţiilor am ţinut cont de centrele de interes şi de
nivelul de dezvoltare al copilului;
- exerciţiul sau jocul l-am introdus progresiv: am demonstrat
exerciţiul; am executat împreună cu elevul
exerciţiul respectiv, apoi copilul a executat singur exerciţiul;
- am ghidat mâna copilului atunci când a făcut exerciţii motrice
dificile pentru el;
- am determinat copilul: să se joace cu plastilina, să
mototolească hârtia creponată să traseze linii
verticale şi orizontale, să contureze, să decupeze şi să lipească
formele decupate;

ISSN: 1583 - 5529

 302

- am încercat să creez un raport afectiv pozitiv în desfăşurarea

activităţilor;
- cu ajutorul anumitor jocuri şi jucării (ex. minge, balon) am
încercat să-l fac pe copilul autist să se
îndrepte spre lumea exterioară (şi deci spre alte persoane);
- după ce copilul a învăţat să execute o activitate am aprofundat-o
suficient timp apoi am trecut la o altă
activitate;
- pentru socializarea copiilor autişti am folosit jocurile
colective, realizarea unor lucrări practice în
comun, serbările şcolare, vizitele, parteneriatele cu alte şcoli;
- pentru dezvoltarea limbajului i-am învăţat gradat: sunete,
silabe, cuvinte simple şi apoi expresii mai
complicate;
- în timpul activităţilor am folosit multe materiale intuitive
naturale şi imagistice.
Putem vorbi de recuperare în cadrul autismului în sensul de
ameliorare, dar nu de vindecare sau
înlăturare cum se înţelege de obicei prin recuperare. Prin
activităţile desfăşurate am obţinut unele
progrese semnificative în devenirea umană a copiilor autişti.

ISSN: 1583 - 5529

 303

Experienţa practică demonstrează că terapia autismului se

bazează în primul rând pe educaţie. Scenariul terapeutic trebuie
adaptat fiecărei persoane în parte, în funcţie de simptome şi
nevoi,deoarece fiecare autist prezintă particularităţi proprii.
Intervenţia timpurie în modul de comportate al autistului poate
avea un rol important în tratamentul autismului.

BIBLIOGRAFIE
Gherguţ, A. (2005), Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid
pentru concursuri şi examene de obţine-
re a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi.
Păunescu, C. ; Muşu, I. (1997), Psihopedagogie specială
integrată. Handicapul mintal. Handicapatul
intelectual, Editura Pro Humanitate, Bucureşti.
Verza, E. (2002), Introducere în psihopedagogia specială şi în
asistenţa socială, Editura Fundaţiei Hu-
manitas, Bucureşti.
www.învingemautismul.ro

ISSN: 1583 - 5529

 304

ROLUL CALITĂŢII VIEŢII ŞCOLARE ÎN INTEGRAREA

SOCIALĂ A ELEVILOR DEFICIENŢI DE AUZ
Învăţător-educator Popa Gabriela
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă ,,C-tin Pufan’’
Timişoara

Calitatea vieţii este un concept educativ, find rezultanta

raportării condiţionărilor de viaţă şi a activităţilor care compun
viaţa umană, la necesităţile, valorile, aspiraţiile umane. Se referă
atât la evaluarea globală a vieţii, cât de bună, satisfăcătoare este
viaţa pe care diferitele persoane, grupuri sociale, colectivităţi o
duc, cât şi evaluarea diferitelor condiţii sau sfere ale vieţii:
calitatea mediului ambiant, calitatea umană a muncii, calitatea
relaţiilor interpersonale, calitatea vieţii de familie.
Contextul psihosocial de formare al elevilor, a personalităţii
fiecăruia, este dat de mediul educaţional din unitatea de
învăţământ. Indicii de calitate ai vieţii şcolare sunt puternic
influenţaţi de caracteristicile relaţionale dintre factorii implicaţi în

ISSN: 1583 - 5529

 305

procesul educaţiei: elevi, profesori, educatori şi părinţi. Calitatea

psihosocială a mediului şcolar este determinată de relaţii de tipul:
elev-elev, educator-educator, educator-elev, educator-părinte.
Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale este o sarcină
care trebuie împărţită între părinţii acestora şi cadrele didactice
care lucrează cu elevul (profesor de educaţie specială, educator,
psihopedagog). O atitudine pozitivă din partea părinţilor
favorizează integrarea şcolară şi socială. Modul cum
interrelaţionează părinţii şi profesorii îşi pune amprenta pe
formarea şi instruirea copilului. O relaţie bună între cele două
instituţii ale educaţiei, şcoala şi familia, este în avantajul
dezvoltării copilului de toate vîrstele. Părinţii au nevoie de sprijin
pentru a-şi putea asuma rolul de educatori ai copiilor lor. Sarcinile
familiilor şi părinţilor au fost uşurate prin furnizarea de informaţii
într-un limbaj simplu şi clar. Atât părinţii cât şi profesorii au
încercat să găsească sprijin şi încurajare pentru a învăţa să
conlucreze ca parteneri egali.
În cadrul şcolii noastre a fost dezvoltată o colaborare bazată pe
cooperare şi sprijin reciproc între administraţia şcolii, profesori şi
părinţi. Şcoala noastră a încercat o deschidere spre parteneriatele
cu părinţii, comunitatea şi dezvoltarea de programe educaţionale
de socializare şi integrare. Părinţii au fost încurajaţi să participe

ISSN: 1583 - 5529

 306

atât la activităţile educaţionale de acasă, cât şi la cele de la şcoală,

la activităţi de consiliere, de informare cu privire la conţinuturile
şi metodele şcolare, cursuri de limbaj mimico-gestual, la
organizarea unor activităţi extraşcolare(excursii, serbări şcolare,
aniversarea zilelor de naştere ale elevilor, vizite, şi ateliere de
lucru ( ,,Micii bucătari’’, „Cercul de Arterapie’’).
Elevii cu deficienţe de auz trebuie ajutaţi pentru a efectua o
tranziţie eficientă de la viaţa şcolară la cea de adulţi încadraţi în
muncă. Şcoala trebuie să-i ajute pentru a deveni activi şi autonomi
din punct de vedere economic şi să-i doteze cu însuşiri utile vieţii
de fiecare zi, oferindu-le pregătirea necesară cultivării
capacităţilor folositoare vieţii sociale, necesităţilor comunicării şi
perspectivelor vieţii adulte.
BIBLIOGRAFIE:
„Intervenţia socioeducaţională ca sprijin pentru părinţi’’-
Ecaterina Vrăşmaş, Editura Aramis, Bucureşti 2008
„Sinteze de psihopedagogie specială’’- Alois Gherguţ, Editura
Polirom,Bucureşti 2005

Eficientizarea procesului de integrare a copiilor

ISSN: 1583 - 5529

 307

cu cerinţe educative speciale - rezultat al parteneriatului activ

dintre cadrul didactic itinerant şi profesorii de specialitate
REZUMAT

Autor: Norocel Ştefania Cosmina

Răspunzând politicilor educaţionale promovate pe plan

internaţional de unele ţări cu sisteme educaţionale democratice,
învăţământul românesc s-a adaptat din mers noilor realităţi şi
cerinţe reclamate de curentul integrativ global din societate.
Şcoala pentru diversitate este echivalentă sintagmei şcoala
pentru toţi şi reprezintă dezideratul maximei flexibilităţi şi
toleranţe în ceea ce priveşte diferenţele socio-culturale, lingvistice,
psihologice şi fizice existente între copii.
Educaţia integrată se referă în esenţă la includerea în structurile
învăţământului de masă a copiilor cu cerinţe educative speciale
(copii cu deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale sau de limbaj)
cu scopul oferirii unui climat favorabil dezvoltării armonioase şi
cât mai echilibrate a personalităţii acestora.
Şcoala incluzivă este instituţia şcolară care aderă la filozofia
educaţiei integrate, în care au acces toţi copiii unei comunităţi
indiferent de mediul de provenienţă şi de specificul deficienţelor

ISSN: 1583 - 5529

 308

acestora. Programul activităţilor didactice într-o şcoală incluzivă

are la bază un curriculum specific (individualizat şi adaptat, iar
participarea personalului didactic la activităţile educative din clasă
se bazeazaă pe un parteneriat activ între profesori, profesori
itineranţi, specialişti în educaţie specială şi părinţi.). Integrarea
şcolară a copiilor cu cerinţe speciale permite, sub îndrumarea
atentă a cadrelor didactice, perceperea şi înţelegerea corectă de
către ceilalţi elevi a problematicii şi potenţialului de relaţionare şi
participare la viaţa comunitară a semenilor lor care, din motive
independente de voinţa lor, au nevoie de o abordare diferenţiată a
procesului de instrucţie şi educaţie din şcoală şi de anumite
facilităţi pentru accesul şi participarea lor la serviciile oferite în
cadrul comunităţii.
Pentru că personalul didactic din şcolile incluzive să facă faţă
provocării legate de integrarea copiilor cu nevoi speciale, una
dintre condiţiile de bază este suportul/ sprijinul în activitatea la
clasă. Suportul poate lua diferite forme, în primul rând acesta
poate şi trebuie să vină de la directorul unităţii şcolare, prin
strategia managerială de dezvoltare instituţională în direcţia
educaţiei integrate, de la psihologi şi psihopedagogi şcolari
specializaţi în abordarea copiilor cu CES, de la asistenţi sociali şi

ISSN: 1583 - 5529

 309

de la personalul medical, dar cea mai importantă contribuţie în

direcţia aceasta o are profesorul de sprjin/itinerant.
BIBLIOGRAFIE:

1. Gherguţ, A.(2001), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe

speciale, Editura Polirom, Iaşi;
2. Vrasmas, T.(2001), Învăţământul integrat şi/sau incluziv,
Editura Aramis, Bucureşti;
3. Vrasmas, T; Daunt, P.; Muşu,I.(1996) Integrarea în
comunitate a copiilor cu cerinţe educative speciale, Editată
cu sprijinul Reprezentaţiei Speciale a UNICEF

PAŞI ÎN EDUCAŢIA INCLUZIVĂ

REZUMAT
VALERIA ANA ROTAR
ŞCOALA NICOLAE TITULESCU CLUJ NAPOCA

Educaţia intregată (sau incluzivă) vizează reabilitarea şi formarea

persoanelor cu nevoi speciale printr-o serie de măsuri conjugate de
ordin juridic, politic, social, pedagogic.

ISSN: 1583 - 5529

 310

Exemplele de bună practică pot fi introduce încă de la

începutul clasei întăi:
-în sălile de clasă cu aranjament liniar, dispunerea elevilor în bănci
se schimbă în mod regulat
-activităţile de predare şi învăţare includ activităţi de lucru în
grupuri
-elevii sunt îndrumaţi să manifeste o atitudine pozitivă faă de
elevii din grupurile dezavantajate.
Incluziunea şcolară vizează implementarea unor strategii
coerente de dezvoltare a conştiinţei şi formare a comportamentelor
copiilor în sprijinul toleranţei şi nediscriminării, al acceptării şi
oferirii de şanse egale pentru toţi
Bibliografie:

Cucoş, C. 2006, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi

Gherghuţ, A. , 2001, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe

speciale. Strategii de educaţie integrată, Editura Polirom, Iaşi
MEC. UNICEF, Ghid managerial- dezvoltarea practicilor
inclusive în şcoli, Bucureşti, 1999
Ungureanu, D. , Educaţia integrată şi şcoala incluzivă,
Editura de Vest, Timişoara, 2000

ISSN: 1583 - 5529

 311

“CREATIVITATE ÎN ÎNVĂTĂMÂNTUL SPECIAL”

“DIFERIŢI, DAR EGALI”
REZUMAT
Educatoare: Bosoteanu Valeria, Gradinita 225 “Veseliei”
Vornicu Florina, Gradinita 225 “Veseliei”

Toate reglementările ce vin din afară incearcă să construiască

o şcoală pentru toţi.
« Diferiţi, dar egali » este un principiu al democraţiei şi
repectului reciproc.
Integrarea copiilor cu CES se bazează pe formula şcolii active
si consideră dobândirea competenţelor sociale ca fiind cel mai
important scop al demersului educativ.
Copii cu CES au dreptul la educaţie, iar etichetarea nu este
admisa in educaţie.
Integrarea copiilor cu CES in şcoli este o cindiţie necesară
pentru integrarea lor sociala si mai târziu profesională.
La forumul de la Dakar din 2000 se precizează ca pana in anul
2015, dezideratul de includere al copiilor cu CES să fie atins.

ISSN: 1583 - 5529

 312

De aceea se impune, necesară, prezenţa educatoarei de sprijin

care să continue munca noastră.

Bibliografie : Revista de pedagogie ½ din 2008

PROIECTELE DE DEZVOLTARE ŞCOLARĂ -

INSTRUMENTE DE INTRODUCERE A SCHIMĂRII ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SPECIAL
REZUMAT
Prof. Mihaela Bazarciuc
Şcoala Specială Nr. 10, Bucureşti

Lucrarea de faţă atrage atenţia asupra proiectelor de dezvoltare

şcolară, ca instrumente de introducere a inovaţiilor, atât de
necesare în sistemul de învăţământ special, pentru a asigura
standardele educative de calitate în conformitate cu valorile şi
principiile promovate de Uniunea Europeană. Proiectul „Camera
de stimulare polisenzorială - Snoezelen” reprezintă o modalitate
creativă prin care Şcoala Specială nr. 10 şi-a diversificat şi
îmbunătăţit serviciile educaţionale în vederea integrării,
compensării şi recuperării copiilor cu deficienţe mentale severe,

ISSN: 1583 - 5529

 313

profunde şi/ asociate. Noutatea proiectului constă, atât în crearea

unui ambient special construit, securizant şi totodată diferit de
ceea ce este obişnuit să experimenteze elevul, cât şi abordarea
acestuia printr-o tehnică de lucru non-directiv – terapia
Snoezelen1. Camera de stimulare polisenzorilă şi terapia
Snoezelen contribuie în mod evident la optimizarea calităţii în
educaţie în învăţământul special şi gestionarea tulburărilor de
comportament ale copiilor autişti. Designul camerei şi
echipamentul senzorial utilizat sunt special concepute să stimuleze
simţurile, precum şi să ofere oportunităţi de detensionare şi
calmare, deoarece terapia Snoezelen are un dublu rol: de stimulare
şi de relaxare.
Experimentarea aplicării terapiei Snoezelen în şcoala noastră
se înscrie pe linia rezultatelor cercetărilor din domeniul educaţiei
şi anume: mediile polisenzoriale îmbunătatesc comunicarea,
lărgesc capacitatea de înţelegere, sporesc încrederea în relaţiile cu
ceilalti şi reduc comportamentele auto-agresive.

Cuvinte cheie: proiect de dezvoltare şcolară, cameră de stimulare

polisenzorială, terapie Snoezelen, deficienţă mintală severă,
profundă şi/ asociată.

ISSN: 1583 - 5529

 314

SNOEZELEN este un cuvânt format din combinaţia între “Snuffelen” –

(olandeză) a explora, a căuta şi “doezelen” – a se relaxa.
Bibliografie:
http://www.isna.de/index2e.html
http://cat.inist.fr/?aModele=afficheN&cpsidt=20209978
http://medgadget.com/archives/2005/04/the_snoezelen_t.html

INFLUENŢA ATITUDINII SOCIETĂŢII ASUPRA

IMAGINII DE SINE A
COPIILOR CU C.E.S.
Rezumat

Asist.univ.drd.Ana Maria Lăzărescu – Univ. Petre Andrei din

Iaşi
Prof. Logoped Alina Mendelovici – Centrul Logopedic
Interşcolar Iaşi

În ultima perioadă problematica copiilor cu cerinţe

educative speciale a devenit un subiect de actualitate. Interesul
faţă de copiii ce cerinţe educative speciale, ca unul din grupurile
ţintă ale protecţiei sociale, rezultă din afirmarea principiilor
ISSN: 1583 - 5529
 315

“echităţii şi solidarităţii” care tind a fundamenta aproape toate

politicile sociale, reglementând reacţiile colectivităţii în raport cu
fiinţele umane aflate în dificultate.
În perioada comunistă, dar şi după , persoanele cu deficienţe
reprezentau una din categoriile puternic neglijate, fiind una din
grupurile vulnerabile, ţintă a marginalizării şi excluderii sociale.
Perioada anilor 1990 aduce nuanţe noi în atitudinea socială faţă de
copiii cu deficienţe, pe un fond, de acceptare cvasigeneralizată a
viziunii de integrare şi normalizare.
Asigurarea egalităţii de şanse este realizată dacă se oferă
copiilor cu cerinţe educative speciale serviciile de care ei au
nevoie în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii lor în cadrul
societăţii. Egalizarea şanselor se referă la procesul prin care
instituţiile statului oferă : servicii, activităţi, informaţii, documente
care sunt puse la dispoziţia tuturor actorilor implicaţi. Egalizarea
şanselor trebuie înţeleasă ca drept al persoanelor şi copiilor cu
deficienţe de a rămâne în comunitate şi de a primi sprijinul
necesar în cadrul structurilor de educaţie, sănătate, recuperare,
integrare şi protecţie socială. Procesul de socializare în lucrul cu
copiii cu cerinţe educative speciale este un pas important în
integrarea acestora, de asemenea la fel de importante sunt diferite
forme de acţiuni educative la care participă copii.
ISSN: 1583 - 5529
 316

Sistemul şcolar este un instrument de integrare socială a

copiilor cu cerinţe educative speciale. Înscrierea şi frecventarea
cursurilor în învăţământul de masă alături de copiii normali şi
posibilitatea de a fi trataţi fără etichetare presupune că nevoile
fiecărui individ au importanţă egală. Este necesar ca învăţământul,
în calitatea sa de prestator de servicii, să se adapteze cerinţelor
copiilor, şi nu invers.

BIBLIOGRAFIE
1. Ceoban, C., Conotaţii psihosociale ale deficienţei mentale,
Editura A92, Iaşi, 1996.
2. Coman, Stela, Antonio Sandu (coord.), Acţiunea socială prin
strategii educaţionale, Editura Lumen, Iaşi, 2003.
3. Coman, Stela, Parteneriat în educaţia integrată a copiilor cu
cerinţe educative speciale, Editura Spiru Haret, Iaşi, 2001.
4. Gherguţ. A., Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
5. Gherguţ, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
6. Neculau, A., Ferreol, G., (coord.), Minoritarii, marginali,
excluşi, Editura Polirom, Iaşi, 1996.

ISSN: 1583 - 5529

 317

7. Păun Emil, Sociopedagogie şcolară, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1982.
8. Păun, Emil, Iucu, R., Educaţia preşcolară în România,
Editura Polirom, Iaşi, 2002.
9. Prutianu, Ştefan, Manual de comunicare şi negociere în
afaceri, vol. I, Polirom, Iaşi, 2000,
10. Stoica-Constantinescu, Ana, Conflictul interpersonal,
Polirom, Iaşi, 2004.
11. Vrăsmaş, Ecaterina, Introducere în educaţia cerinţelor
speciale, Editura Credis, Bucureşti, 2004.
12. Vrăşmaş, Ecaterina, Ghid pentru cadre didactice de
sprijin (CDS), Editura Venemonde, Bucureşti, 2005.
***Revista Învăţământul preşcolar, nr.1-2, Bucureşti, 2000,
p.

ISSN: 1583 - 5529

 318

O EDUCAŢIE DE CALITATE PRIN

PARTENERIATUL GRĂDINIŢĂ – FAMILIE
REZUMAT

EDUCATOARE : ŞTEFAN-
BÎRDEA ANGELA
INSTITUTOR :
COSTE MONICA

Educaţia se exercită în anumite condiţii ambientale şi

socioculturale, mediul educaţional exercitând influenţe educogene
prin însăşi prezenţa lui în viaţa copilului. “Există mai multe
circumstanţe de formare şi informare a copiilor. Acţiunile acestor
medii educogene trebuie sa se conjuge pentru a modela adecvat
comportamente si conştiinţe în acord cu marile idealuri ale
epocii.” arată C. Cucoş (în “Pedagogie” , Polirom, 2006, p.48).
Modelarea comportamentelor şi a conştiinţelor aparţine
următorilor factori (la care se pot adăuga şi alţii): familie, şcoală,
biserică, instituţii culturale, mass-media, structuri asociative
(diverse asociaţii ale copiilor, ONG-uri, societăţi caritabile,
diverse forme de asociere cu caracter social, cultural, economic

ISSN: 1583 - 5529

 319

care au ca sarcină complementară “formarea conştiinţei şi

conduitei proactive, prosociale, culturale”).
Familia constituie prima “şcoală” a copilului, după
care, pe fundamentul iniţiat de ea, grădiniţa şi apoi şcoala clădesc
opera de integrare socială a acestuia. Familia trebuie mai mult să-l
formeze pe copil decât să-l informeze pentru că acesta “absoarbe
din mediul apropiat, familial primele impresii, formându-şi
conduite prin mimetism şi contagiune directă. Copiii vor face sau
vor crede precum părinţii, imitând comportamentele acestora.”
(C.Cucoş, op.citată) Părinţii reprezintă unicul model de viaţă, de
comportare, cu cea mai mare influenţă asupra copilului pentru că
între ei se stabilesc relaţii deosebit de profunde, care stau la baza
achiziţiilor ulterioare. Educaţia trebuie să răspundă în
permanenţă exigenţelor cerute de evoluţia societăţii pe plan
naţional şi internaţional. Realitatea contemporană dovedeşte în
mod cert că rolul şcolii a devenit tot mai complex, în special
datorită necesităţii corelării şi interacţiunii acesteia cu alte
segmente ale socialului. Se impune deci, necesitatea unei abordări
contractualiste şcoală – comunitate, în care partenerii îşi definesc
scopul comun, îşi asumă drepturi şi responsabilităţi. Scopul
comun nu poate fi altul decât o educaţie de calitate, iar pentru a-l

ISSN: 1583 - 5529

 320

atinge, şcoala, în general, are nevoie de sprijinul concret şi

măsurabil din partea beneficiarului direct, adică a societăţii civile.

BIBLIOGRAFIE:

1. Debesse, m., “psihologia copilului de la nastere la

adolescenţă”, E.D.P., 1970
2. Faber, A., Maylish,E., “Comunicarea eficientă cu copiii”,
Bucuresti, Editura Curtea Veche, 2002
3. Maslow, A.,”Motivation and Personality”, New York,
Harper/Row, 1954
4. Cucoş , C., “Pedagogie” , Polirom, 2006,

COPILUL- MINUNEA DE LÂNGĂ NOI

REZUMAT
INSTITUTOR COSTE MONICA
EDUCATOARE CHIRVĂSUŢĂ
FLORICA
GRĂDINIŢA UNIVERSITĂŢII „BABEŞ-BOLYAI”
CLUJ-NAPOCA

ISSN: 1583 - 5529

 321

Dacă ar fi să definim un copil , ce poate fi el ? Copilul este

ceea ce ne imaginăm fiecare dintre noi . Este un rod al iubirii, un
leagăn de soare, o stea strălucitoare, un porumbel alb, poate,
pentru unii o povară.Copilul poate fi asemănat cu o oglindă. El
reflectă, dar nu iniţiază iubirea. Dacă iubirea îi este dată, o
returnează şi el , iar dacă nu o primeşte nici nu o dă.De multe ori
părinţii asigură hrană, adăpost, îmbrăcăminte şi .... atât.Copilul
simte că nu este iubit şi cu timpul se depărtează de părinţi, se
închide în sine sau alunecă pe căi greşite, ajungând să facă numai
lucruri rele , condamnate de părinţi.
Copilul este ca un lut moale. El poate fi plămădit sub orice
formă care odată cu trecerea vremii, se va întări. Dacă mâinile
oamenilor vor plămădi lutul cu grijă cu multă dragoste, atunci
copilul va fi bun , iubitor şi cu multe calităţi. Dacă societatea nu
se va ocupa de acest lut , el se va întări luând o formă la
întâmplare...
Pentru ca acest lucru să nu se întâmple educatorul care
lucrează cu copiii cu CES, trebuie să-i abordeze din prisma
problematicii drepturilor omului. El nu va reuşi să fie convingător
dacă va lua decizii de unul singur în problemele care privesc
colectivul de elevi, nu va depune eforturi pentru procurarea de
materiale specifice care să-i intereseze pe copii, dacă nu va

ISSN: 1583 - 5529

 322

respecta personalitatea fiecărui copil. Ar fi un non-sens ca

educatorul să susţină noţiuni din problematica vastă a drepturilor
fundamentale ale omului , în timp ce copiii sunt supuşi unei
avalanşe de nedreptăţi în diverse domenii ale vieţii şcolare. După
cum este inacceptabilă pledoaria educatorului pentru susţinerea
persoanelor cu diferite nevoi speciale urmată de etichetarea ca
„prost”, „tâmpit”, „oligofren”, a unui copil cu rezultate slabe la
învăţătură.
În concluzie , considerăm că educaţia pentru drepturile
omului, democraţie şi toleranţă ar putea fi soluţia pentru
îndeplinirea dezideratului acestui mileniu în viziunea drepturile
omului : „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul, fără
deosebire, la o protecţie egală a legii.Toţi oamenii au dreptul la o
protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca
Declaraţia Drepturilor Omului şi împotriva oricărei incitări la o
astfel de discriminare.”

Bibliografie
1. J.S.Bruner, „Procesul educaţiei intelectuale”, Ed.Ştiinţifică,
Bucureşti, 1970
2. Zig Zigler, „Putem creşte copii buni într-o lume negativă!!, Ed.
Curtea Veche Publishing, 2000

ISSN: 1583 - 5529

 323

3. Stuparu Aurel, „Psihopedagogia medicală a copilăriei”, Ed.

Marineasa, Timişoara, 1993
4. DECLARAŢIA UNIVERSALĂ DREPTURILOR OMULUI

ISSN: 1583 - 5529

EGALIZAREA SANSELOR PENTRU PERSOANELE
CU C.E.S
REZUMAT
Autori: Educ:Cazan
Cosmina Irina
Educ.Ionita
Cristina Georgeta
Scoala Pentru Deficienti De
Vedere Bucuresti
Am incercat ca prin acest referat sa sustinem si noi
aplicarea si respectare legilor pentru ca persoanle cu C.E.S.
(cerinte educative speciale) sa aiba drepturi egale cu celelalte
persoane. Persoana cu C.E.S are aceleasi drepturi civile si
politice ca si celelalte fiinte umane.
Vom enumera drepturile recunoscute de forurile competente
la care afilieaza si tara noastra cat si si directiile de actiune in
domeniul educatiei si al cerintelor educationale speciale.
Consiliul Europei promoveaza o politica a sanselor egale sa
intruneasca toate cerintele principiului egalitatii depline si
afective de a da posibilitatea tuturor indivizilor sa-si exercite
in dimensiunea lor sociala,economica ,culturala si politica.

ISSN: 1583 - 5529

 325

Principiile cadru si scopul acestor principii sustin si intaresc

drepturile persoanelor cu C.E.S .
Educatia speciala pentru aceste persoane ,vine in ajutorul lor
ca ei sa beneficieze de toate conditiile,materialele,resursa
umana specializata ,ca accesul la educatie sa se faca cat mai
bine si corect.Daca toate aceste aspecte se respecta atunci
integrarea acestor copii cu cerinte educative speciale in
invatamant si in societate cava fi un succes deplin.

BIBLIOGRAFIE
-Vasile Marcu – Vademecum de psihopedagogie speciala
(Editura Universitatii
Oradea )
-Egalitate de sanse pentru persoanele cu handicap -
(Institutul Roman pentru Drepturile Omului
– Bucuresti 2008)
-Prof. Dr.Constantin Rusu – Deficienta,incapacitate,handicap
(Editura Pro Humanitate)
-Mircea Muresan ,Ofelia Catau,Ileana Pantalir – Atelier de
cercetare
psihopedagogica

ISSN: 1583 - 5529

 326

(Editura Gordian Timisoara

- 2004)
- Standarde educationale minimale pentru scoli care
integreaza elevi cu C.E.S
(Editura Banatul Montan -
2007)

ROLUL FACTORILOR CREATIVITĂŢII ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII CREATIVE
REZUMAT
Gogoloiu Nicoleta
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă, Alba Iulia
Paul Monica
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă, Alba Iulia
Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai
fascinante concepte cu care a operat vreodată ştiinţa,
este încă insuficient delimitat şi definit. Aceasta se
explică prin complexitatea procesului creativ, ca şi
prin diversitatea domeniilor în care se realizează
creaţia. După unii autori, acest lucru se întâmplă ori
de câte ori o noţiune este difuzată de la un grup
restrâns de specialişti la o populaţie mai largă,

ISSN: 1583 - 5529

 327

pierzându-şi astfel caracterul univoc, stabilitatea şi

rigoarea. Nu este vorba de un proces de degradare,
ci de asimilare a gândirii logice individuale la
gândirea socială. Multă vreme imaginaţia a fost
definită ca un proces de combinare a imaginaţiilor,
ceea ce se potriveşte numai imaginaţiei artistice. Dar
procesul creator în ştiinţa comportă mai multe
sinteze în domeniul ideilor, al abstracţiunelor. De
imaginaţie dă dovadă şi coregraful, ea putându-se
observa chiar în comportamentul unor sportivi. Încât
azi putem defini imaginaţia ca fiind acel proces
psihic al cărui rezultat îl constituie obţinerea unor
reacţi, fenomene psihice noi pe plan cognitiv,
afectiv sau motor. Deci nu vorbim de imaginaţie
doar în pictură sau poezie, ci şi în matamatici sau
balet. Chiar şi în domeniul afectiv poeţii pot aduce
un sunet nou.
Bibliografie:
1. Battro, A., Dictionnaire d’epistemologie genetique, PUF,
1966;
2. Caracostea, D., Creativitatea eminesciană, în Revista
Fundaţiilor Regale, VIII, 7, Buc. 1 Iulie 1941;

ISSN: 1583 - 5529

 328

3. Roco, M., Creativitate şi inteligenţă emoţională,

POLIROM, Iaşi, 2001;
4. Roşca, Al., Creativitatea, ENCICLOPEDICA, Buc., 1972;
5. Sima, I., Creativitatea la vârsta preşcolară şi şcolară
mică, EDP, Buc., 1997.

Învăţarea interactivă în şcoala incluzivă

REZUMAT

Profesor logoped- Liana Varan – Şcoala cu clasele I-VIII

nr. 5 Timişoara

Şcoala incluzivă reprezintă o extindere a scopului şi

organizării şcolii obişnuite pentru a putea raspunde unei mari
diversităţi de copii, în speţă copii marginalizaţi, defavorizaţi
sau excluşi de la educaţie .
Procesul de învăţare la copilul cu cerinţe educative
speciale desemnează necesităţi care solicită o educaţie
adaptată particularităţilor individuale ale acestuia, precum şi o
intervenţie specifică prin reabilitare şi recuperare

ISSN: 1583 - 5529

 329

corespunzătoare . În acelaşi timp, actul invăţării în şcoala

incluzivă se bazează pe sprijinul oferit copilului de către un
profesor specializat (profesorul de sprijin) care se străduieşte
să-şi construiască întregul demers didactic ţinand cont de
strategii care concept învăţarea ca pe un fenomen dinamic şi
complex (strategii didactice interactive).
Cel mai frecvent folosite sunt strategiile care se bazează
pe lucrul în grup : brainstorming-ul ,rezolvarea de
probleme,comunicarea în perechi sau jocul didactic.
Aplicarea practică în clasă a rezultatelor învăţării prin metode
şi procedee de expresie ca -desenul,povestirea ,poezia sau
enumerări, face ca actul didactic să aibă valenţe nu numai de
ordin didactic, ci şi de ordin creativ şi expresiv.
Învăţămantul incluziv, presupune cunoaşterea şi punerea
la dispoziţie pe o scară mult mai largă decat pană acum ,a
cunoştinţelor şi abilităţilor acumulate tradiţional în educaţia
specială .
În concluzie , se impune o redimensionare a formelor de
educaţie ,în conformitate cu schimbările intervenite în
societatea noastră şi o preocupare mult mai sporită în vederea
găsirii modalităţilor celor mai eficiente de a integra copiii cu
cerinţe educative speciale într-o clasă normală ,fie prin

ISSN: 1583 - 5529

 330

perfecţionarea continuă a cadrelor didactice existente în şcoală

, fie prin apelarea la serviciile persoanelor specializate în acest
domeniu. Profesorul de sprijin devine un factor tot mai
important în realizarea acestui demers.

Bibliografie:
1. Cucoş Constantin ,2002,”Pedagogie”,Ed. Polirom,Iaşi .
2. Asociaţia Reninco Romania “Educaţia integrată a
copiilor cu handicap “ Ed. UNICEF,1998

ROLUL PROFESORULUI ÎN CLASA DE ELEVI CU

CES
REZUMAT
INST. MATEI FLORINELA/ INV. CIOACĂ OLIVIA-
ŞCOALA “MIHAI VITEAZUL”, ALEXANDRIA

Educaţia incluzivă are la bază principiul dreptului egal la

educaţie pentru toţi copiii, indiferent de mediul social sau
cultural din care provin, religie, etnie, limba vorbită sau
condiţiile economice in care trăiesc.

ISSN: 1583 - 5529

 331

CES(cerinţe educative speciale) se refera la cerinţele in

plan educativ ale unor categorii de persoane, cerinţe
consecutive unor disfuncţii sau deficienţe de natură
intelectuală, senzorială, psihomotrică, fiziologică etc. sau ca
urmare a unor condiţii psiho-afective, socio-economice sau de
altă natură (cum ar fi absenţa mediului familial, condiţii de
viaţă precare,anumite particularitaăţi ale personalităţii
copilului etc.) care plasează elevul într-o stare de dificultate în
raport cu cei din jur.Aceasta stare nu-i permite o existenţă sau
o valorificare in condiţii normale a potenţialului intelectual şi
aptitudinal de care acesta dispune şi induce un sentiment de
inferioritate ce accentuează conditia sa de persoană cu cerinţe
speciale. În consecinţă, activităţile educative
şcolare/extraşcolare reclamă noi modalităţi de proiectare şi de
desfăşurare a lor in relaţie directă cu posibilităţile reale ale
elevilor, astfel încât să poata veni în întâmpinarea cerinţelor pe
care elevii respectivi le resimt in raport cu actul educaţional.
Altfel spus, cerinţele educative speciale solicită abordarea
actului educaţional de pe poziţia capacităţii elevului deficient
sau aflat în dificultate de a înţelege si valorifica conţinutul
învaăţării şi nu de pe poziţia profesorului care desfăşoară

ISSN: 1583 - 5529

 332

activitatea instructiv-educativă în condiţiile unei clase

omogene sau pseudo-omogene de elevi.
Profesorului de educaţie specială îi revine sarcina şi
raspunderea integrării sale în clasa şi în colectivul de elevi pe
care urmează să-l închege.Într-un colectiv format, profesorul
devine unul dintre membrii acestuia cu statut special . El este
cel care conduce şi decide, organizează, influentează,
consiliază si controlează, apreciază si îndrumă, este model de
conduită civică si morală, este profesionist.
BIBLIOGRAFIE

1. Hancheş, L. (2003) Instruirea diferenţiată, Ed.

Eurostampa, Timişoara.
2. Jurcău, M. (2004 )Psihologia educţiei,ed. UTPRES,
Cluj Napoca.
3. Lascău, R. (2005) Managementul activităţii de
adaptare, revista Învăţământul primar ed. Miniped,
Buc.
Ungureanu, D.,( 2000), Educaţia integrată şi şcoala inclusivă,
Ed. De Vest Timişoara.

ISSN: 1583 - 5529

 333

INTEGRAREA COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE

SPECIALE ÎN ŞCOLILE DE MASĂ
REZUMAT
Ed. COJOCARU CLAUDIA Gr. Nr. 7
Ed. BANICA MARIA Gr. Nr. 1
ROSIORII DE VEDE

Condiţiile de care are nevoie copilul cu CES sunt:

 Condiţii de stimulare şi sprijin a dezvoltării din cele mai
timpurii perioade;
 Flexibilitate didactică;
 Adaptarea curriculumului la posibilităţile individuale;
 Individualizarea educaţiei;
 Protecţie socială;
 Programe individualizate de intervenţie;
 Integrare şcolară şi socială.
Educaţia integrată se referă la integrarea în structurile
învăţământului general cu CES pentru a oferi un climat

ISSN: 1583 - 5529

 334

favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate acestor

categorii de copii.
Educaţia integrată a copiilor cu CES urmăreşte
dezvoltarea capacităţilor fizice şi psihice a acestora care să-i
apropie cât mai mult de copii normali, a implementării unor
programe cu caracter corectiv-recuperator; stimularea
potenţialului restant, ce permite dezvoltarea compensatorie a
unor funcţii menite să le suplinească pe cele deficitare; crearea
climatului afectiv în vederea formării motivaţiei pentru
activitate, în general şi pentru învăţare, în special asigurarea
unui progres continuu în achiziţia comunicării; formarea unor
abilităţi de socializare şi relaţionare cu cei din jur; formarea de
deprinderi cu caracter profesional şi de exercitare a unor
activităţi cotidiene; dezvoltarea comportamentelor adaptative
şi a însuşirilor pozitive ale personalităţii, care să faciliteze
normalizarea deplină. Fiecare copil cu CES trebuie să
beneficieze de un program adecvat şi adaptat de recuperare,
care să dezvolte maximal potenţialul fizic şi psihic pe care îl
are. Integrarea urmăreşte valorificarea la maximum a
disponibilităţilor subiectului deficient şi antrenarea în mod
compensatoriu a palierelor psiho-fizice care nu sunt afectate
în aşa fel încât să preia activitatea funcţiilor deficitare şi să

ISSN: 1583 - 5529

 335

permită însuşirea de abilităţi care să înlesnească integrarea

eficientă în comunitatea normală. Prin integrare, se realizează
şi o pregătire psihologică a copilului, care să contribuie la
crearea unor stări efectiv emoţionale corespunzătoare, în care
confortul psihic este menţinut de satisfacţiile în raport cu
activităţile desfăşurate. Raportul relaţiei socializare, integrare,
incluziune, are în vedere implicaţiile practice şi teoretice ce
privesc evoluţia sistemului de organizare a educaţiei speciale
şi a pregătirii copiilor pentru integrarea şi incluziunea în
activităţile profesionale şi în colectivităţile sociale.
Există diferite forme de integrare a copiilor cu CES şi
anume:
 Forme de integrare totală parţială-elevii cu CES petrec doar
o parte din timpul său în şcoala obişnuită sau la anumite
discipline, şcolare unde pot face faţă;
 Forme de integrare totală- elevii cu CES petrec tot timpul în
şcoala obişnuită cu excepţia programelor terapeutice care se
pot desfăşura în spaţii speciale, destinate acestui scop;
 Şi forme de integrare ocazională – participare în comun la
diferite excursii, serbări, întreceri sportive, spectacole, etc.
Copii sunt o categorie socială care, în ciuda aparenţelor
nu au timp să aştepte.

ISSN: 1583 - 5529

 336

Educaţia specială este o formă de educaţie adoptată şi

destinată tuturor copiilor cu CES care nu reuşesc singuri să
atingă, în cadrul învăţământului obişnuit-temporar sau pe toată
durata şcolarităţii, un nivel de educaţie corespunzător vârstei şi
cerinţelor societăţii pentru un om activ, autonom şi
independent.
Principiile care stau la baza educaţiei al oricărui copil:
1. Garantarea dreptului la educaţie al oricărui copil:
 Copii au dreptul să înveţe împreună, indiferent de
dificultăţi şi de diferenţe
 Fiecare este unic şi are un anume potenţial de învăţare şi
dezvoltare
 Şcoala şi comunitatea asigură şanse egale de acces la
educaţie pentru toţi –copiii.
2. Asigurarea de servicii specializate centrate pe nevoile
copiilor cu CES:
 Corelarea tipurilor de educaţie şi a formelor de
şcolarizare în funcţie de scopul educaţiei, obiectivele
generale şi specifice precum şi de finalităţile educaţiei
 Asigurarea conexiunilor educaţionale activităţii complexe

ISSN: 1583 - 5529

 337

Finalităţile educaţiei speciale sunt acelea de a crea

condiţii unei bune integrări sociale şi profesionale a persoanei
cu nevoi speciale.
Normalizarea implică includerea într-un mediu şcolar şi
de viaţă cotidiană nediscriminatoriu şi asigurarea unei
multitudini de servicii care să reducă pe cât posibil starea de
handicap, chiar dacă deficienţele sau afecţiunile propriu-zise
nu pot fi încă depăşite.

Bibliografie

 VERZA, E. , PĂUN, E. „Educaţia integrată a copiilor cu

handicap”, Unicef, 1998
 POPESCU, E. , PLEŞA, O.(coord) „Handicap, retardare,
integrare”, Bucureşti, Pro Humanita, 1998
 VRĂŞMAŞ, T. „ Învăţământ şi⁄sau inclusiv”, Ed. Aramis,
2001

ISSN: 1583 - 5529

 338

DREPTUL LA EDUCAŢIE PENTRU TOŢI

COPII
REZUMAT

Educatoare: Primejdie Tudoriţa

Grădiniţa cu P.P.Nr.3
Roşiori de Vede, Teleorman

Într-o societate ,,egocentristă’’ omul uită că trăieşte în

comuniune cu alţi oameni şi că alături de el se află semeni ce
au nevoie de înţelegere şi sprijinul său. Astăzi mai mult ca
oricând trebuie să învăţăm să ne acceptăm, să învăţăm sa
respectăm princiiile democraţiei autentice, pentru că, numai

ISSN: 1583 - 5529

 339

împreună vom reuşi să coexistăm într-o societate democratica

europeană. Din experienţele acumulate în lunga activitate
considerăm că, cele mai eficiente demersuri didactice menite
să integreze coiii în activitatea şcolară sunt cele prin care le
oferim cât mai multe ocazii să acţioneze împreună, să se joace
laolaltă, să descopere lucruri noi împreună, oferindu-le
copiilor o multitudine de experienţe de învăţare, înlesnind
astfel integrarea în învăţământul de masă.
Toţi oamenii suntem egali înaintea lui Dumnezeu este
porunca data de Mântuitorul Iisus Hristos care ne mărturiseşte
că ,,Nu mai este iudeu, nici elin , nu mai este nici rob, nici
lider: nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru
ca voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus’’.
Trebuie să acceptăm un adevăr evidenţiat de practică şi
dovedit de ştiinţă, că ,,fiecare este diferit’’. Nu există doi
oameni la fel, doi copii la fel. Fiecare copil este unic şi nici un
copil nu este identic cu altul. Sunt diferenţe pe care le vedem
cu ochiul liber şi altele pe care le observăm mai greu sau avem
nevoie de metode speciale ca să le evidenţiem.
Copiii sunt diferiţi prin particularităţile de vârstă şi
particularităţile individuale. Chiar la aceeaşi vârstă, unii sunt
mai puternici, mai lenţi sau mai rapizi, învaţă mai repede sau

ISSN: 1583 - 5529

 340

mai încet, sunt mai talentaţi la arte sau la sport, mai cuminţi
sau mai năzdrăvani.etc.
Putem spune că există multe diferenţe date de
particularităţile de vârstă, altele date de trasăturile lor fizice,
de preocupările predilectice, de atitudini şi talente, dar şi de
comportamente pe care şi le manifestă fiecare.
Pornim de la fatul că fiecare are nevoie de educaţie,
pentru că prin educaţie ne dezvoltăm şi putem deveni membrii
integranţi ai societăţii.
Această educaţie trebuie să fie potrivită fiecăruia,
pentru a fi de folos.
Uneori copiii sunt priviţi diferit pentru că aparţin unei
anumite familii, mai sărace sau mai bogate, unei comunităţi
culturale, naţionale, religioase sau etnice. Aceste a aprente îi
fac să fie diferiţi în anumite privinţe, în comportamente,
obiceiuri sau stiluri de viaţă şi răspuns la dezvoltarea unor
probleme.
Noi dascălii suntem importanţi şi pentru felul în care
acceptăm sau încercăm să nu observăm şi să eliminăm
diferenţele dintre copii

ISSN: 1583 - 5529

 341

Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe educative

speciale creează discuţii, dispute, dar există ca tendinţă în
toată lumea.
Educaţia incluzivă cuprinde această discuţie, dar, în
plus, şi orientarea spre calitate şi eficienţă a întregului sistem
educativ, formal şi nonformal.
BIBLIOGRAFIE

Daunt, P.E.; Musu I.;Vrăşmaş T. – Integrarea în comunitate a

copiilor cu cerinţa
educative speciale– 1996.
Radu I. T. – Învăţământul diferenţiat. Conceţii şi strategii,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1978.
Vrăşmaş Traian – Şcoala şi educaţia pentru toţi, Bucureşti,
Editura ,,Miniped”, 2004

ISSN: 1583 - 5529

 342

COPIII AU NEVOIE DE DRAGOSTE

PENTRU A CREŞTE SI A SE DEZVOLTA
REZUMAT

Educatoare: Dodenciu Cristina

Grădiniţa cu P.N. Nr.7.
Roşiori de Vede-Teleorman

Motto:
,,Există numai un singur fel de a înţelege oamenii,
anume de a nu ne grăbii să-l judecăm, ci de-a trăi în preajma
lor, de a-i lăsa să se explice, să se dezvăluie zi de zi şi să se
zugrăvească ei înşişi în ei’’ (Ch.A Sainte-Beuve)

ISSN: 1583 - 5529

 343

Cercetările au dovedit că dezvoltarea şi creşterea unui

copil se opresc chiar dacă copiilor li se dă suficientă hrană-
dacă nu li se dă în acelaşi timp şi dragoste şi grijă.
În articolul 20 al convenţiei cu privire la drepturile
copilului se arată:
1. Orice copil care este temporar sau definitiv lipsit de
mediul sau familial, sau care, în propriul său interes nu poate
fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi ajutor special
din partea statului.
2.Statul românesc prevede pentru acest copil o ocrotire
alternativă, în conformitate cu legislaţia naţională.
3. O astfel de ocrotire poate include între altele, plasarea
într-o familie, adoptarea, sau, dacă este necesar, plasarea în
instituţii adecvate îngrijirii copiilor.
Copiii care primesc răspunsuri sensibile în primul an de
viaţă de la părinţi - au garanţia succesului vieţii lor. Copiii
evoluează optim când au şansa de a dezvolta o relaţie de
ataşament faţă de adulţii semnificativi din viaţa lor. Cei lipsiţi
de un ataşament faţă de un adult au tulburări în comportament
şi greutăţi în învăţare. Tema, nesiguranţa, vulnerabilitatea
determină manifestări deosebite la copiii care se nasc nedoriţi
şi se trezesc singuri. Preşcolarii din centrele de plasament

ISSN: 1583 - 5529

 344

prezintă instabilitate emotiv, trec uşor de la o stare emoţională

la alta, de la veselie la tristeţe etc., au comportament şi
manifestări specifice institutionalizării: legănatul, suptul
degetului, lipsa de comunicare, negarivism, retard.
Spre deosebire de aceştia - copiii cu care lucrez în present
- sunt copii care trăiesc şi cresc în familii naturale - sunt copii
echilibraţi din punct de vedere emoţional - afectiv, au un
limbaj normal dezvoltat, relaxaţi, calmi, deschişi, cu siguranţă
în relaţiile ce le stabilesc în relaţiile cu ceilalţi copii şi cu
adulţii, chiar dacă condiţiile materiale nu sunt întotdeauna cele
mai favorabile dezvoltării lor.
Experienţa a peste 28 ani de muncă cu copiii
institutionalizaţi mi-a permis să-i cunosc foarte bine şi să
realizez diferenţa care există între un copil care este
supravegheat şi îndrumat de o ,,mamă care se uită în 15 părţi
de-o dată şi copilul care stă în cadrul unei familii naturale în
atenţia mamei, tatălui, bunicilor cel puţin.
Tocmai de aceea având în vedere tema întâlnirii noastre
şi anume aceea a rolului Centrului de asistenţă
psihopedagogică în viaţa şcolii, aş vrea să atrag atenţia asupra
faptului că mai mult decât alţi copii, cei care au trăit în
instituţii de ocrotire au nevoie de sprijinul specialiştilor.

ISSN: 1583 - 5529

 345

Dacă psihologii sunt unanimi în a recunoaşte că

frustrarea este o cauză a înadaptării, atunci schimbările ce se
aşteaptă de la o şcoală vizează crearea condiţiilor că ,,nimeni
să nu fie uitat’’ şi mai ales aceşti copii lipsiţi de un mediu
familial şi chiar cei care şi-au găsit în acest moment o familie
în care au fost plasaţi sau care i-a adoptat pentru că se observa
în toate şcolile care au integrat această categorie de copii,
tendinţa de izolare şi marginalizare a acestora, motiv pentru
care specialistul trebuie să aibă în atenţie nu numai copilul ci
şi profesorii lui şi părinţii acolo unde copiii sunt în plasament.

BIBLIOGRAFIE
1.Daunt,P. E. Musu, I. Vrasmas T. – Integrarea în comunitate
a copiilor cu cerinţe educative
speciale, 1996.
2.Radu, I. T. - Învăţământul diferenţiat. Concepţii şi strategii,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1982

ISSN: 1583 - 5529

 346

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII PRIN METODA

INTERACTIVĂ
-REZUMAT-

Educatoare : Nagy Teodora

Cheran Valeria
…. Grădiniţa Nr. 7 Roşiorii de
Vede , Teleorman

Aplicarea metodelor solicită timp , diversitate de idei ,

angajare în acţiune , descoperirea unor noi valori ,
responsabilitate didactică încredere în ceea ce s-a scris şi în
capacitatea personală de a le aplica creator pentru
eficientizarea procesului instructiv educativ .
Metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea
democratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg
că atunci când analizează un personaj , comportamentul unui
copil , o faptă , o idee, un eveniment , ei critică
comportamentul , ideea , fapta , nu critică personajul din

ISSN: 1583 - 5529

 347

poveste sau copilul , adultul . Metodele învăţă copiii , că un

comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat
pentru a învăţa cum să-l evităm .
Metodele implică mult tact din partea educatoarelor
deoarece trebuie să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de
tipul de copil .
1. Învăţarea prin cooperare ;
2. Harta conceptual ;
3. Mozaicul ;

1. Învăţarea prin cooperare

- Învăţarea prin cooperare se poate aplica cu succes
mai ales la temele de recapitulare , sistematizare ,
consolidare , fixare , formare de abilităţi intelectuale
şi practice , pe parcursul unei ore întregi ori
secvenţial .

2. Harta conceptuală
 Este o metodă ce structurează cunoştinţele
copilului , iar important este nu cât cunoaşte
copilul , ci legăturile care se stabilesc între
cunoştinţele asimilate .

ISSN: 1583 - 5529

 348

3. Mozaicul .
Este o metodă de învăţare prin colaborare şi are la bază
împărţirea grupului în mai multe grupuri de lucru , coordonate
de către educatoare .
Metodele de învăţare activă pot fi instrumente importante pe
care educatoarele le pot utiliza pentru activităţi interesante ,
dense , care ajută copiii să realizeze judecăţi de substanţă şi
fundamentale , să sprijine copiii în înţelegerea conţinuturilor
pe care să fie capabili să le explice în viaţa reală .

BIBLIOGRAFIE:

 Metode interactive de grup –Ghid metodică

 Revista “Învăţământul preşcolar” nr.4/ 2007
 Revista “Învăţământul preşcolar „ nr.2/ 2007

Rolul Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă în

promovarea valorilor educaţiei integrate
REZUMAT

ISSN: 1583 - 5529

 349

Profesor psihopedagog Doina Păşcuţă – Centrul Şcolar

pentru Educaţie Incluzivă ,,Paul Popescu
Neveanu”Timişoara
Profesor itinerant Floriana Ţucra - Centrul Şcolar pentru
Educaţie Incluzivă ,,Paul Popescu Neveanu” Timişoara

Centrul şcolar pentru educaţie incluzivă reprezintă cadrul

instituţional de acţiune care asigură accesul la educaţie tuturor
copiilor prin educaţie formală şi servicii educaţionale acordate
copiilor cu cerinţe educative speciale şcolarizaţi în
învăţământul special şi în învăţământul de masă şi
personalului care este implicat în educaţia acestora.
Pe lângă organizarea şi desfăşurarea procesului de predare-
învăţare-evaluare, această unitate şcolară îşi construieşte şi
alte direcţii de dezvoltare instituţională: formare şi informare
în domeniul educaţiei speciale, documentare, cercetare şi
experimentare precum şi servicii educaţionale pentru
comunitate. Scopul centrului şcolar pentru educaţie incluzivă
îl reprezintă recuperarea, compensarea, reabilitarea şi

ISSN: 1583 - 5529

 350

integrarea şcolară şi socială a diferitelor categorii de copii,

elevi şi tineri cu cerinţe educative speciale.
Educaţia incluzivă, prin principiile şi valorile pe care le
promovează, presupune acceptarea diversităţii. Organizarea şi
funcţionarea centrului şcolar pentru educaţie incluzivă trebuie
să aibă aibă în vedere sprijinirea incluziunii şcolare a tuturor
copiilor care au nevoie de educaţie prin serviciile pe care şi le
propune. Priorităţile oricărui centru pentru educaţie incluzivă
sunt oferirea de servicii specializate în următoarele domenii:
educaţie specială şi specializată a copiilor cu deficienţe;
compensare prin terapii specifice pentru copii/ elevii cu:
dificultăţi de învăţare, dificultăţi de dezvoltare, de adaptare,
tulburări de limbaj, tulburări de comportament, deficienţe
fizice şi neuromotorii, deficienţe senzoriale; evaluare
psihopedagogică, diagnosticare, orientare şcolară şi
profesională; asistenţă educaţională şi terapeutic-recuperatorie
pentru elevii cu cerinţe educative speciale integraţi în şcolile
de masă; informare şi consiliere pentru părinţi; informare şi
consiliere a cadrelor didactice din instituţiile publice de
învăţământ cu privire la modalităţile de lucru cu elevii cu
nevoi speciale; cercetare psihopedagogică şi elaborare de

ISSN: 1583 - 5529

 351

studii de specialitate care să ofere informarea şi consultanţa

necesară cadrelor didactice şi părinţilor elevilor.
Centrul şcolar pentru educaţie incluzivă încurajează
comunicarea şi cooperarea cu şi dintre cadrele didactice,
specialişti, părinţi, comunitate şi creează un mediu unde
fiecare este ascultat şi valorificat.
Unul dintre obiectivele majore ale centrului îl reprezintă
promovarea valorilor învăţământului integrat şi sprijinirea
şcolilor publice în procesul de transformare a acestora în scoli
incluzive.

BIBLIOGRAFIE:

1.Gherguţ, A.(2005), Sinteze de psihpopedagogie specială,

Editura Polirom, Iaşi;
2.Gherguţ, A.; Neamţu, C. (2000), Psihopedagogie specială.
Ghid practic pentru învăţământul
deschis la distanţă, Editura polirom, Iaşi:
3.Gica, D. ; Bucurei, C. ; Cărăbuţ, C.(2006), Integrarea
şcolară a elevilor cu cerinţe educative
speciale, Editura Mirton, Timişoara;

ISSN: 1583 - 5529

 352

4.Vrăsmaş, E.; Nicolae, S.;Oprea, V.;Vrăsmaş,T.(2005),

Ghid pentru cadre didactice de
sprijin, Editura Vanemonde; Bucureşti;
***OMEdC nr.5418 din 08.11.2005, privind Regulamentul-
cadru de înfiinţare, organizare şi
funcţionare a centrelor şcolare pentru
educaţie incluzivă;
***Hotărâre nr.1251 din 13.10.2005, privind unele măsuri de
îmbunătăţire a activităţii de
învăţare, instruire, compensare,
recuperare şi protecţie specială a copiilor,
elevilor, tinerilor cu cerinţe educative
speciale din cadrul sistemului de
învăţământ special şi special integrat;

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ – O NECESITATE

ÎNTR-O SOCIETATE DEMOCRATICĂ
REZUMAT
PĂŞCUŢĂ ADRIAN asist. univ. drd. - Universitatea de
Vest Timişoara

ISSN: 1583 - 5529

 353

BÂRNEANU ANDREEA prep. univ. - Universitatea de

Vest Timişoara

Patrimoniul cultural al societăţii româneşti este format

din cultura diferitelor etnii care convieţuiesc în ţara noastră.
Convieţuirea, cooperarea şi construcţia societăţii în ultimă
instanţă, presupun respect reciproc, toleranţă şi acceptarea
diversităţii. Toate aceste caracteristici pot fi dezvoltate şi
asimilate mai uşor în condiţiile în care toţi cetăţenii au
posibilitatea de a cunoaşte specificul diferitelor etnii existente
în România. Evident, principala modalitate de cunoaştere în
acest sens o reprezintă educaţia interculturală.
Cea mai numeroasă minoritate etnică, uniform răspândită
pe întreg teritoriul ţării, este minoritatea romilor. Datele
oficiale arată că romii sunt în mare măsură oameni săraci, cu
un nivel educaţional scăzut şi cu o sănătate precară. Din păcate
modul de viaţă pe care aceşti oameni îl duc nu este unul care
să încurajeze o participare şcolară ridicată. Conform Planului
Naţional Anti-Sărăcie şi Promovarea Incluziunii Sociale „doar
20% dintre copiii de romi de vârstă corespunzătoare sunt
înscrişi la grădiniţă. Situaţia frecventării ciclurilor superioare
este şi mai gravă: dacă un sfert dintre romi nu au făcut nici o

ISSN: 1583 - 5529

 354

clasă şi aproape jumătate dintre ei au făcut maxim 4 clase,

doar 5% au terminat liceul şi doar 0,2% au făcut o facultate”.
Printre propunerile menite să transforme şcoala într-o
instituţie atractivă pentru elevii romi trebuie să se regăsească:
eliminarea segregării şcolare; creşterea numărului de activităţi
extraşcolare a căror desfăşurare implică o activitate comună a
elevilor romi şi a celor neromi; introducerea unei discipline
(eventual cu caracter opţional) legate de cultura, istoria şi
tradiţiile romilor; introducerea în cadrul orelor de dirigenţie a
unor teme care să contribuie la mai buna cunoaştere şi
înţelegere a minorităţii rome; pentru elevii romi proveniţi din
familii sărace şi cu un nivel educaţional scăzut ar trebui
înfiinţate programe gratuite „after school”; asigurarea
transportului gratuit pentru elevii din familiile sărace în cazul
în care şcoala se află la o distanţă mare de domiciliu; în
formarea iniţială a cadrelor didactice ar trebui prinse
informaţii relevante despre cultura minorităţilor din România
şi în special despre cultura şi viaţa romilor.
Bibliografie selectivă:
- Angus Fraser: Ţiganii, Editura Humanitas, 2008
- Alois Gherguţ – Management general şi strategic în educaţie,
Editura Polirom, 2007

ISSN: 1583 - 5529

 355

- Ana Muntean, Juliane Sagebiel – Practici în Asistenţa

Socială, Editura Polirom, 2007
- Dan Tudoran – Consiliere educaţională. Factorii
psihopedagogici ce intervin în educaţia şi formarea
individului, Presa Universitară Română, 2002
- Cătălin Zamfir, Laura Stoica – O nouă provocare:
dezvoltarea socială, Editura Polirom, 2006
- Elena Zamfir, Cătălin Zamfir – Ţiganii între ignorare şi
îngrijorare, Editura Alternative, 1993

EDUCAŢIA INCLUZIVǍ ÎN CONDIŢIILE

SISTEMULUI ROMÂNESC DE ÎNVǍŢǍMÂNT
REZUMAT
Prof. Serban Gabriela
Colegiul Economic al Banatului Montan Reşiţa

Educaţia integrată face referire la integrarea în structura

învăţământului de masă a copiiilor cu cerinţe speciale în
educaţie(copiii cu deficienţe senzoriale,fizice,intelectuale sau
de limba,defavorizaţi socio-economic şi cultural,copii din
centrele de asistenţă şi ocrotire,copii cu uşoare tulburări psiho-
afective şi comportamentale,copii infectaţi cu HIV) pentru a

ISSN: 1583 - 5529

 356

oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai

echilibrate a personalităţii acestora.
Noul concept, al educaţiei incluzive, aduce în atenţie
necesitatea reexaminării şi extinderii rolului învăţământului
obişnuit, pentru a se putea adapta cerinţelor copiilor, premisă a
dezideratului ca, toţi copiii să înveţe împreună. Noul tip de
şcoală, cea incluzivă, trebuie să recunoască diferitele cerinţe
educaţionale ale copiilor, să reacţioneze adecvat la acestea, să
asigure o educaţie de calitate pentru toţi. Diferenţele dintre
copii sunt considerate fireşti, iar şcoala trebuie să dispună de
servicii adecvate care să acţioneze continuu pentru a
întâmpina cerinţele educaţionale speciale.
Prin educaţia integrată se urmăreşte dezvoltarea unor
capacităţi fizice şi psihice, implementarea unor programe cu
caracter corectiv-recuperator, stimularea potenţialului restant,
ce permite dezvoltarea unor funcţii menite să le suplinească/să
le compenseze pe cele deficitare, crearea climatului afectiv
pentru formarea motivaţiei pentru activitate, în general, şi
pentru învăţare, în special, formarea unor abilităţi de
socializare şi relaţionare cu cei din jur, formare de deprinderi
cu caracter profesional si de exercitare a unor activităţi
cotidiene, dezvoltarea însuşirilor pozitive ale personalităţii.

ISSN: 1583 - 5529

 357

Ca atare, educaţia integrată are ca scop egalizarea

şanselor pentru toţi copiii şi asigurarea demnităţii personale,
prin asigurarea posibilităţii de desfăşurare a activităţii în
mediile si colectivităţile cele mai favorabile dezvoltării
individului.
Ideea educatiei integrate a aparut ca o reactie fireasca a
societatii la obligatia de a asigura cadrul necesar si conditiile
impuse de specificul educatiei persoanelor cu cerinte
educative speciale. Conform principiilor promovate in materie
de educatie de catre organismele internationale specializate, se
mentioneaza ca acestea au aceleasi drepturi fundamentale ca si
ceilalti cetateni de aceeasi varsta, fara discriminare pe motive
de sex, religie, limba, opinii politice, origine nationala sau
sociala, sau oricare alta caracteristica a persoanei in cauza sau
a familiei sale.

Bibliografie:
1. Ionescu, Miron -Educaţia si dinamica ei- Editura
Tribuna Invǎţǎmântului, Bucuresti, 1998
2. Ghergut, Alois –Sinteze de psihopedagogie specialǎ,
Editura Polirom, 2005

ISSN: 1583 - 5529

 358

3. Vrăjmaş, T., Daunt, P., Muşu, I., 1996, Integrarea în

comunitate a copiilor cu
4. cerinţe educative speciale, Ministerul Învăţământului şi
Reprezentanţa UNICEF în
5. România.
6. *** Declaraţia de la Salamanca asupra principiilor,
politicii şi practicii în materie
7. de educaţie şi cerinţe educaţionale speciale, 1994,
UNICEF.
8. *** Educaţia integrată a copiilor cu handicap, 1998,
UNICEF şi Asociaţia
9. I. Boboc - "Managementul educational" - EDP,
Bucuresti, 2002
EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ – O OPŢIUNE
IDEOLOGICĂ A SOCIETĂŢII DEMOCRATICE
REZUMAT
INST. HAŢEGAN COMŞA MARILENA
ŞC. CU CLS I-VIII ,, I.M.MOLDOVAN,, BLAJ
JUD. ALBA

,, Cunoscându-i pe alţii , mă cunosc mai bine şi pe

mine”.

ISSN: 1583 - 5529

 359

Trebuie să învăţăm să ne respectăm unii pe alţii, să

comunicăm, să ne tolerăm, să cooperăm cu ceilalţi, deoarece
doar aşa nu vor mai exista diferenţe între noi care suntem
diferiţi, dar totuşi egali.
Educaţia interculturală constituie o opţiune ideologică în
societăţile democratice şi vizează viitorii cetăţeni să facă cea
mai bună alegere şi să se orienteze în contextul schimbărilor
intervenite în sistemele de valori. Ea trebuie să devină o
constantă a pregătirii cadrelor didactice şi să-şi pună amprenta
asupra programelor şcolare şi materiilor de învăţământ, asupra
priorităţilor educative, asupra criteriilor de evaluare a
competenţelor şi comportamentelor, asupra relaţiilor cu
părinţii şi comunitatea, permiţând formarea comportamentelor
creative în comunicare, cooperare şi încredere în cadrul
grupului; respect reciproc, toleranţa faţă de opinii diferite.
Dorinţa de progres real, afinităţile profesionale,
aspiraţiile şi preocupările comune au constituit premisele
proiectelor interşcolare la care conlucrează partenerii. Din
experienţa acumulată considerăm că, cele mai eficiente
demersuri didactice menite să integreze copiii în activitatea
şcolară sunt cele prin care le oferim cât mai multe ocazii să
acţioneze împreună, să se joace laolaltă, să descopere lucruri

ISSN: 1583 - 5529

 360

noi împreună, oferindu-le copiilor o multitudine de experienţe

de învăţare.
Comunicarea interculturală este acel schimb însoţit de
înţelegerea semnificaţiilor adiacente , între persoane sau
grupuri care fac parte din culturi esenţialmente diferite.
SURSE BIBLIOGRAFICE :

Cucoş , Constantin – Educaţia , dimensiuni culturale şi

interculturale
Nedelcu , Anca - Învăţarea interculturală în şcoală – ghid
pentru cadre didactice

JOCUL – ACTIVITATE DE SOCIALIZARE A

COPIILOR CU CES
REZUMAT
Profesor: Crişan Anicuţa Romanţiana
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă
Şimleu Silvaniei

Jocul este baza întregii activităţi instructiv-educative. Fără

joc nu se poate ajunge la o finalitate reală. El îmbină armonios
elementele instructive şi exerciţiul cu elemente distractive

ISSN: 1583 - 5529

 361

Promovarea si susţinerea copiilor cu ces este o experienţă

unică, o luptă continuă împotriva refuzului şi respingerii. În
interiorul copiilor există o lume plină de surprize şi
miracole. Jocul reprezintă un proces de optimizare, de suport
sau de recuperare a potenţialului atât de divers al copilului.
Jocul este sursa, dar şi resursa energetică a copilului şi este
calea minunată de a explora experienţele, reprezentând şi un
proces de optimizare.

Aşteptările noastre legate de copiii cu ces sunt legate în

principal de :
- stimularea motivaţiei, a dorinţei de a învăţa şi de a fi
apreciaţi pozitiv;
- dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală şi
dobândirea unui grad mai înalt de independenţă în
acţiune;
- socializarea printr-un contact permanent al copiilor cu
natura şi mediul înconjurător, cât şi o apropiere a
copiilor unii de alţii prin stimularea atitudinilor de
prietenie, dar şi faţă de cadrele didactice.
Pentru copil jocul presupune de cele mai multe ori, pe lângă
consumul nervos chiar şi la cele mai simple jocuri ,şi efort
fizic. Jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic îi

ISSN: 1583 - 5529

 362

imprimă gustul performanţei precum şi mijloacele de a le

realiza. Joaca crează deprinderi pentru lucrul în echipă,
pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în
vederea atingerii unui scop comun.

BIBLIOGRAFIE:

Băban, A. – Consiliere educaţională, Cluj Napoca, 2001

Gherguţ, A. – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe

speciale, Iaşi, ed.Polirom, 2001

Vrăjmaş, T. – Învăţământ şi/sau incluziv, ed. Aramis ,2001

METODE SI PROCEDEE DE LUCRU DIFERENŢIAT

CU ELEVII CARE PREZINTĂ DEFICIENŢE DE
ÎNVĂŢARE ASOCIATE
REZUMAT
Institutor:Luncan Floare
Profesor Psiho-pedagog: Szabo Liliana Florina
Liceul
Teoretic ,,N . JIGA ”
Problemele specifice şi diversitatea stărilor de handicap
este ceea ce determină complexitatea investigaţiilor care

ISSN: 1583 - 5529

 363

trebuie desfăşurate pentru realizarea unui diagnostic complex

diferenţiat psihopedagogic.
In satbilirea diagnosticului defectologic avem obligaţia de a
porni de la deficient la deficienţă şi nu invers.
Ceea ce îi deosebeşte pe toţi elevii cu dificultăţi de învăţare
este caracterul deficienţei sau deficienţelor.
Dacă este adevărat că aceşti elevi pot fi grupaţi după
caracteristici comune, bazate pe cerinţe educative speciale,
este la fel de adevărat că fiecare elev este unicat şi nu se
încadrează perfect într-o anumită categorie.
Cu ajutorul excluziunii putem determina dacă un elev are
dificultăţi de învăţare sau dacă dificultăţile sunt asociate altor
afecţiuni- deficienţa mintală, fizică, auditivă sau afectivă. de
aceea va trebui să studiem continuu toate aspectele dezvoltării
elevului , inclusiv acuitatea vizuală şi auditivă precum şi
diversi factori afectivi.
Diagnosticul psihopedagogic trebuie să realizeze un tablou
de ansamblu, funcţional care să cuprindă atât eficienţele cât şi
principalele resurse şi posibilităţi pe care le are
deficientul. Această idee a necesităţii pornirii de la deficienţi
spre deficienţă , răspunde dezideratului de fond prezentat în ,,
DECLARAŢIA DE LA SALAMANCA" şi care se adaugă

ISSN: 1583 - 5529

 364

necesităţii adaptării programelor şcolare la ,, cerinţele

educative speciale" ale copiilor şi nu invers.
Copilaria este în general cea mai frumoasă perioadă din
drumul pe care omul îl parcurge pe acest pământ,
deoarece în această perioadă omul cunoaşte multe lucruri
care îi vor călăuzi paşii în viaţă şi trece prin multe
experienţe care îl maturizează. Fiecare copil este diferit şi
acest lucru este exact ceea ce îl face să fie special.
Creşterea eficienţei actului didactic este dată de îmbinarea
formelor de organizare pentru a realiza o predare diferenţiată
dată atât de diferenţierea conţinuturilor cât şi de alegerea
metodelor şi procedeelor adecvate în funcţie de deficienţele
fiecărui elev.
Problemele specifice şi diversitatea stărilor de handicap, este
ceea ce determină complexitatea investigaţiilor care trebuie
desfăşurate pentru realizarea unui diagnostic complex
diferenţiat psihopedagogic. În stabilirea diagnosticului
defectologic avem obligaţia de a porni de la deficient la
deficienţă şi nu invers.
Fără asigurarea unor condiţii minimale, opţiunea integrării
copiilor cu deficienţe asociate în învăţământul obişnuit poate
căpăta un caracter de campanie , a cărei evaluare tinde să se

ISSN: 1583 - 5529

 365

realizeze aproape exclusiv prin criterii cantitative, neglijîndu-

se calitatea procesului educativ, fapt care ar compromite ideea
respectivă.
Normalizarea este scopul final şi ea trebuie concepută ca un
proces reciproc de acceptare a acestor persoane de către
comunitate şi participarea lor în funcţie de posibilităţi la viaţa
cotidiană.
BIBLOGRAFIE:
- VRĂJMAŞ T. ,DAUMT P.,MUŞU I.-1996-
Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinţe educative
speciale;
Ministerul Învăţământului şi Reprezentanţa UNICEF în
România
-Declaraţia de la Salamanca asupra
principiilor, politicii în materie de educaţie şi cerinţe educative
speciale -1994
UNICEF
-Educaţia Integrată a Copiilor cu Handicap
-1998
UNICEF şi Asociaţia Reminco România
-Mirela Dan-2005- Introducere în terapia
ocupaţională

ISSN: 1583 - 5529

 366

Ed:Universităţii din Oradea

- Revista de Asistenţă Socială -2002- Facultatea
de Sociologie şi Aistenţă Socială-Universitatea din Bucureşti
şi Reprezentanţa UNICEF în România
-C. Păunescu, L.M. Ene, B. Mânzat, D.V. Popovici,
L. Ionescu, M. Petrescu, D. Niculcea- Terapia
educaţională integrată
Ed:PROHUMANITATE
-C. Păunescu- Deficienţa Mintală şi organizarea
personalităţii
Ed: Didactică şi Pedagogică -1977
-P. Vasilescu, I. Holdevici- Psihoterapia
Ed:Ciris- Bucureşti -1993
- J. Piaget-Psihologie şi Pedagogie
Editura Didactică şi Pedagogică -1980
Autismul – incapacitate de interrelationare
REZUMAT
Fetyko Tamara
Grad. PP Nr.20 Timisoara

Constiinta reprezinta capacitatea de a produce judecati

asupra intentiilor si actelor noastre. Constiinta este intuitia

ISSN: 1583 - 5529

 367

pe care o are spiritul despre perceptiile si actele sale.

Constiinta este „intentionalitate”, adica este indreptata spre
ceva din afara mea.

Autistii nu sunt parte integranta a societatii. Dificultatea

lor de intelegere a celorlalte minti îi plaseaza in exteriorul
grupurilor, asociatiilor. In varianta Asperger, autistii nu pot
interactiona social, dar pot stapani limbajul si pot trece testele
de inteligenta la nivel mediu si peste medie2.
In varianta Rett, autistii si-au pierdut deprinderile
dobandite intre unu si patru ani si deprinderea de a folosi
mainile, prin dereglarea semnificativa a unor comportamente 3.
Autistii sunt un model de virtute. Ei nu pot minti, insela,
pretinde. Ei se instraineaza, nu pot comunica, nu se pot amuza,
flecari , sau juca.
Individul dispune de mijloace de exprimare sonora
nearticulata ca rasul, oftatul, tusea semnificativa precum si
foarte multe semnale acustice cu inteles bine determinat
pentru care nu exista o denumire

Autistii sunt fiinte fara imaginatie, fara personalitate. Nu

se poate vorbi in cazul lor de constiinta, de intentionalitate sau
de predictii. Nu pot fi considerati fiinte sociale.
2

ISSN: 1583 - 5529

 368

BIBLIOGRAFIE:

1. SOLCAN, RADU MIHAIL – „INTRODUCERE IN

FILOSOFIA MINTII DIN PERSPECTIVA STIINTEI
COGNITIEI” , EDITURA UNIVERSITATII DIN
BUCURESTI, 2000.
2. MARCUS, STROE – „EMPATIE SI PERSONALITATE”

3. DINU, MIHAI – „TEORIA COMUNICARII”

4. DENNET, DANIEL – „TIPURI MENTALE. O

INCERCARE DE INTELEGERE A CONSTIINTEI.” ,
EDITURA HUMANITAS, BUCURESTI, 1998, trad.
PARLOG, HORTENSIA.
5. POPESCU NEVEANU, PAUL – „PSIHOLOGIE” ,
EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA,
BUCURESTI, 1997.

IERI MARGINALIZAT,ASTĂZI INTEGRAT

ISSN: 1583 - 5529

 369

REZUMAT
Autori:înv.Adriana Florica Puie,grad I,Liceul
Pedagogic”Iosif Vulcan”Oradea,Bihor
Prof. Master Mircea Pavel Puie,Colegiul
Naţional”Octavian Goga”Marghita,Bihor

Dintre multele idei novatoare care succesiv se situează în

prim planul dezbaterilor pedagogice de astăzi,lucrarea de faţă
îşi propune să investigheze una de maximă importanţă,anume
ideea că influenţele formative se exercită,de regulă,prin
mijlocirea situaţiilor în care sunt puşi cei ce urmează a fi
educaţi,respectiv prin situaţii educative(fie ele situaţii de
învăţare,de formare morală sau spirituală,de împlinire a
vocaţiei artistice,de dezvoltare psihomotorie,etc.)
Situaţia există nu „în sine” ci pentru subiectul ei.Situaţia
apare prin implicarea subiectului.Existenţa subiectului face ca
factorii externi să fie selectaţi în raport cu semnificaţia lor
pentru subiect. Subiectul aduce în situaţie ”condiţiile interne”
adică potenţialul lui şi particularităţile lui, ca rezultat al
înzestrării şi al întregii lui formări anterioare. Oprindu-ne la
situaţia cu care am avut de-a face la clasă, aceea de a lucra
încă din clasa I cu un elev care prezenta un handicap fizic

ISSN: 1583 - 5529

 370

locomotor, aceasta se prezenta ca fiind una defavorabilă

deoarece, pentru elevul care nu reuşea să execute în întregime
cerinţele din cadrul orei de educaţie fizică această activitate a
devenit foarte repede una neplăcută, de evitat chiar. Subiectul
intră în situaţie cu un ansamblu de capacităţi (intelectuale,
afective, aptitudinale, voliţional-motorii) ,cu o structură
cognitivă (înglobând informaţiile ierarhizate şi stocate), cu
însuşirile sale temperamentale,cu trăsăturile sale de caracter.
Împreună cu familia care nu concepea să fie numit copilul lor
copil cu cerinţe educative speciale şi medicul curant al
copilului care cunoştea deficienţa şi gradul de gravitate al
acesteia, am descoperit că existau anumite tipuri de exerciţii
care erau chiar recomandate în afecţiunea de care suferea
acesta, exerciţii care puteau fi executate cu succes de către
întreaga clasă de elevi astfel încât în scurt timp, făcând un
efort pentru a-şi recupera lipsurile, cerând ajutorul cadrului
didactic coordonator al activităţii de educaţie fizică, părinţilor,
colegilor, această situaţie a devenit una favorabilă pentru
copilul traumatizat pe plan subiectiv, acesta simţindu-se nu cu
mult timp înainte respins, oprimat, frustrat, inferior şi mereu
cu o senzaţie de insecuritate în suflet. Rezultatul obţinut

ISSN: 1583 - 5529

 371

printr-o acţiune eficientă, adecvată situaţiei existente,

marchează ieşirea din această situaţie.
Repere bibliografice:
Ştefan, Mircea - Educaţia XXI - Teoria situaţiilor
educative , editura ARAMIS , Bucureşti , 2003 .
Robu, Maria - Empatia în educaţie. Necesităţi
pedagogice moderne. Ghid pentru cadrele didactice din
învăţământul preuniversitar . Colecţia New School,editura
DIDACTICA PUBLISHING HOUSE,Bucureşti,2008
Salloum,Mioara-Maria-Nu vor mai exista surzi muţi,vor
exista doar surzi care vorbesc.Tristeţea unui zâmbet,editura
NAPOCA STAR,Cluj-Napoca,2006.
Weihs,J.Thomas-Copilul cu nevoi speciale.Elemente de
pedagogie curativă,editura TRIADE,Cluj-Napoca,1998
Coaşan,Aurelia,Vasilescu,Anton-Adaptarea
şcolară,editura ŞTIINŢIFICĂ ŞI
ENCICLOPEDICĂ,Bucureşti,1988
CURRICULUM NAŢIONAL-programe şcolare pentru
învăţământul primar,Bucureşti,1998

ISSN: 1583 - 5529

 372

ACTIVITATEA EDUCATIVĂ A COPIILOR CU

DEFICIENŢE INTEGRAŢI ÎN GRĂDINIŢELE
OBIŞNUITE
REZUMAT

Ciobescu Carmen Monica

Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 1 Tîrgu Jiu

Metodele activ-participative utilizate în practica

instructiv-educativă permit copilului satisfacerea cerinţelor
educaţionale prin efort personal sau în colaborare cu alţi
colegi.
Aplicarea metodelor de învăţare prin cooperare are în
vedere încrederea în sine a copilului, creşterea motivaţiei
pentru învăţare, atitudine pozitivă faţă de mediul înconjurător,
relaţii bune cu colegii indiferent de apartenenţa etnică sau

ISSN: 1583 - 5529

 373

culturală, clasa socială, capacitatea intelectuală sau unele

deficienţe ale colegilor, capacităţi sporite de a percepe o
situaţie, un eveniment sau o serie de obiecte şi fenomene şi din
perspectiva celuilalt, confort psihic mărit, dezvoltarea
capacităţii de adaptare la situaţii noi, creşterea capacităţii de
efort Reabilitarea în comunitate a persoanelor cu deficienţe
este parte componentă a dezvoltării unei comunităţi şi vizează
implicarea prin eforturi combinate a persoanelor deficiente, a
familiilor lor şi a membrilor comunităţii din care fac parte,
împreună cu serviciile de sănătate, educaţie, profesionale şi
sociale, pornind de la unele principii moderne impuse de noile
orientări în domeniul asistenţei persoanelor cu cerinţe
speciale.

Bibliografie:
1. C. Păunescu, Deficienţa mintală şi procesul învăţării,
EDP Bucureşti, 1976
2. Gh.Tomşa - coordonator, Psihopedagogie preşcolară şi
şcolară M. E.C. , Bucureşti 2005
3. *** Revista Învăţământul preşcolar, nr.1-2 /2009,
Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării

ISSN: 1583 - 5529

 374

Metode alternative de evaluare în

activitatea didactica
REZUMAT

Învăţători: Buda Livia

Şcoala nr.52, Iancului, sector 2, Bucureşti

Evaluarea şcoalarã reprezintã un ansamblu de activitãţi

dependente de anumite intenţii. Scopul evaluãrii nu este de a
obţine anumite date ci de a perfecţiona procesul educativ. Nu
este vorba numai de a stabili o judecatã asupra randamentului
şcolar ci de a institui acţiuni precise pentru a adapta necontenit
strategiile educative la praticularitãţile situaţiei didactice la
cele ale elevilor, la condiţiile economice ale instituţiei.

ISSN: 1583 - 5529

 375

Din perspectiva modernã, acţiunea de predare-învatare,

se prezintã ca o continuitate, o ajustare, o concepţie care se
petrece în timp dând astfel posibilitatea reluãrii refacerii
procesului.

Metodele alternative de evaluare prezintă cel puţin

douã caracteristici esenţiale:
 Realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legăturã
cu instruirea/învatarea, de multe ori concomitent cu acestea;
 Vizează formarea unor capacităţi, dobândirea de
competenţe, şi mai ales schimbări în planul intereselor,
atitudinilor, corelate cu activitatatea de învaţare. Evaluarea
acestora presupune investigare de lunga duratã a
comportamentului elevilor.
Printre principalele metode alternative de evaluare - ce
susţin individualizarea actului educaţional prin ajutorul
acordat elevului - menţionăm:
1) Observarea sistematicã a activităţii şi a
comportamentului elevului;
2) Por
tofoliul;
3) Inv

ISSN: 1583 - 5529

 376

estigaţia;
4) Proiectul;
5) Autoevaluarea;
6) Ev
aluarea prin intermediul calculatorului;
7) Studiul de caz.

O ŞCOALĂ PENTRU TOŢI

rezumat
Profesor- educator Gospodin Sorina Lăcrămioara
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă- “AURORA”-
Vaslui

"Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se

mişcă în armonie cu minţile elevilor săi, trăind împreună
dificultăţile şi victoriile intelectuale deopotrivă.
"(J.Dewey)

Principiul şcolii incluzive, susţinut atît de legislaţia

naţională, cît şi internaţională, conferă dreptul tuturor copiilor
la învaţătura împreună oriunde este posibil, indiferent de

ISSN: 1583 - 5529

 377

starea lor fizică, intelectuală, emoţională sau de diferenţele de

origine etnică, religioasă, culturală. Trebuie eliminate
principiul de discriminare şi izolare a copiilor cu nevoi
speciale.
Incluziunea este adeseori asociată cu elevi care au
dizabilităţi, sau care au „nevoi educaţionale speciale”. De fapt,
, incluziunea se referă la educaţia şcolară a tuturor copiilor şi
tinerilor, conform conceptului „şcoli pentru toţi”.
Incluziunea în educaţie presupune:
- Valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului.
- Reducerea barierelor în învăţare şi participare pentru toţi
elevii, nu doar pentru cei cu dizabilităţi sau cei etichetaţi ca
având „nevoi educaţionale speciale”.
- Cultivarea unor relaţii de susţinere reciprocă între şcoli şi
comunităţi.
- Recunoaşterea faptului că incluziunea în educaţie este un
aspect al incluziunii în societate.
Şcoala incluzivă devine astfel o şcoală deschisă tuturor, o
şcoală prietenoasă, flexibilă, o şcoală care abordează procesul
de predare – învăţare – evaluare într-un mod dinamic şi
atractiv, o şcoală care, prin sprijinul pe care îl oferă tuturor
copiilor, se constituie într-un factor de bază al incluziunii

ISSN: 1583 - 5529

 378

sociale, contribuind la eliminarea prejudecăţilor legate de

apartenenţa la un anumit mediu şi la spargerea barierelor
existente între diferitele grupuri din interiorul unei comunităţi
BLIBLIOGRAFIE:
1. Gherguţ Alois , Sinteze de psihopedagogie specială ,
Polirom , Iaşi , 2005
2. Gherguţ Alois , Psihologia persoanelor cu cerinţe speciale.
Strategii de educaţie integrată , Polirom , Iaşi , 2001
3. Ungureanu Dorel , Educaţia integrată şi şcoala inclusivă ,
Editura de Vest , Timişoara , 2000
4. Verza E. , „ Psihopedagogia integrării şi normalizării “ în
REVISTA DE EDUCAŢIE SPECIALĂ , nr.1 /1992.

PARTENERIATELE SCOLARE- PREMISĂ A

INTEGRĂRII COPIILOR CU C.E.S.
rezumat

Învăţător-
educator: Bondrea Mirela
ISSN: 1583 - 5529
 379

Centrul Scolar pentru Educatie Incluzivă

,, Aurora” Vaslui

Motto:
“Copiii bine educaţi sporesc fiinţa neamului, după cum
mugurii din fiecare primăvară, strângându-se în vârful
ramurilor, sporesc coroana copacului în toate direcţiile.”
Simion
Mehedinţi

Şcoala îşi propune să formeze personalitatea elevilor pe

mai multe planuri, să-i pregătească pentru viaţă, ţinând seama
de exigenţele pe care viitorul ni le impune. O atenţie deosebită
trebuie acordată şi bogăţiei de forme pe care se structurează
comunicarea umană contemporană. În şcoală elevii nu trebuie
doar să răspundă la întrebări, ci sa înveţe arta comunicării, să
iniţieze şi să poarte o conversaţie, să-şi exprime punctele de
vedere, să-şi argumenteze ideile şi atitudinile. Nu putem fi
indiferenţi faţă de multitudinea formelor de educaţie

ISSN: 1583 - 5529

 380

extraşcolară pe care ni le oferă societatea în ansamblu şi nu în

ultimul rând comunitatea locală.
Astfel am iniţiat parteneriate educaţionale cu şcolile de
masă; „Mihail Sadoveanu”, „Elena Cuza”‚ „Constantin
Motaş” ‚ „Alexandra Nechita”- Vaslui şi instituţii din oraşul
nostru: Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vaslui, Casa Corpului
Didactic, Casa de Cultură „Constantin Tănase”, Muzeul
Judeţean „Ştefan cel Mare”, Biblioteca Judeţeană „Nicolae
Milescu Spătaru”.
Obiectivele urmărite :
 formarea la copilul deficient a unui registru
comportamental adecvat care să permită adaptarea şi
integrarea sa socială, printr-o experienţă comună de
învăţare alături de copiii normali;
 asigurarea legăturii cu fapte reale, normale de viaţă şi
familiarizarea cu o serie de obişnuinţe, privind
activităţile de utilitate practică şi de timp liber;
 dezvoltarea capacităţilor de comunicare, colaborare,
prietenie şi deschidere interculturală prin atitudini de
toleranţă şi respect faţă de diversitatea culturală;
 dezvoltarea sentimentelor patriotice, respectul faţă de
avutul obştesc, instituţii de artă, muzee.

ISSN: 1583 - 5529

 381

Am stabilit un program comun de activităţi, pe teme

accesibile elevilor:
 „Cu Nică în lumea copilăriei” , „Oul de Paşte- simbol
al credinţei şi obiect de artă” , „Carnavalul din
poveste” , „Simfoniile toamnei” , „Comportamentul
rutier” , „Eminescu pe înţelesul copiilor” ‚ „Salvaţi
natura!” ‚ „Vizităm un muzeu - aducem timpul şi
spaţiul lângă noi”.
Spiritul de echipă şi de colaborare în cadrul activităţilor
de grup au vizat:
 verbalizarea privind modul de realizare a produselor
( dialog dirijat de învăţător);
 realizarea în grup a produselor sau componentelor
acestora ;
 elevul a cerut ajutor şi colaborarea celor din echipa sa
când a întâmpinat dificultăţi ;
 au aplicat priceperi şi deprinderi în realizarea lucrărilor
în funcţie de posibilităţi, de nivelul dezvoltării
acestor deprinderi;
 au intervenit cu ajutor când au constatat că greşeşte
colaboratorul său;

ISSN: 1583 - 5529

 382

 şi-au asumat responsabilităţi în grupul de lucru şi au

conştientizat că reuşita depinde de fiecare dintre ei.
Modalităţi prin care au putut crea motivaţia participării
active( implicarea elevilor):
 terapia veseliei – orice activitate să anticipeze
satisfacţia;
 utilizarea unor forme de competiţie;
 acordarea imediată a recompenselor ( diplome, dulciuri,
obiectele realizate) ;
 terapia succesului - activităţile le-au adus satisfacţie
deplină.
Un alt proiect aflat în derulare este proiectul național
,, EVALUAREA INTERDISCIPLINARĂ PRIN
INTERMEDIUL ORIENTĂRII TURISTICO-
ECOLOGICE
I. SCOPUL SI OBIECTIVELE PROIECTULUI:
 Dezvoltarea competitivităţii unei echipe reprezentativ
din punct de vedere teoretic si pragmatic.
Obiective:
 Materializarea proiectului la nivel judeţean, naţional,
internaţional;

ISSN: 1583 - 5529

 383

 Identificarea și atragerea elevilor în vederea selectării

celor interesaţi de competiţie cultural-sportivă;
 Elaborarea și realizarea unui program educativ în
concordanță cu intenţiile și aşteptările elevilor;
 Derularea evaluării interdisciplinare în cadrul natural
utilizând orientarea turistică( Pădurea Brodoc, Paiu,
Poiana Caprioarei- pentru zona Vaslui)
Școli implicate în proiect: Şcoala nr. 5, Şcoala nr. 8,
Şcoala nr. 4 , Şcoala pentu Surzi, Şcoala Muntenii de
Sus-Vaslui,Şcoala nr.7 ,Alexandria, jud. Teleorman,
Şcoala nr. 10,Tecuci, jud. Galaţi
Rezultate așteptate:
 pregătire şcolară;
 abilitaţi în comunicare;
 spirit de observaţie;
 spirit de echipă;
 responsabilitate în răspunsuri la sarcini;
 orientare în teren necunoscut;
 eforturi fizice în comparaţie cu activitatea zilnică;
 rezistență ,răbdare, toleranță.

ISSN: 1583 - 5529

 384

Parteneriatele educaționale sunt rezultatul unei tranzacții

în plan afectiv-atitudinal . Activitățile
desfășurate au avut un impact deosebit concretizat prin :
 formarea unei imagini corecte asupra
comportamentului și a potențialului copiilor cu
C.E.S;
 înțelegerea, conștientizarea necesității schimbului
de experiență între copiii cu și fără nevoi speciale în
procesul educativ ;
 valorificarea la maxim a resurselor personale în
vederea atingerii cerințelor vieții cotidiene ;
 formarea unei atitudini pozitive la nivelul societății
cu privire la persoanele cu dizabilități.

Evaluarea copiilor cu C.E.S. în vederea integrării lor

în şcolile publice
REZUMAT

Prof. Dorina Coste

Prof. Oltea Fontul
Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeş
ISSN: 1583 - 5529
 385

Evaluarea copiilor cu C.E.S. se bazează pe anumite date

obţinute în urma diagnosticului medical, al anamnezei şi al
diagnosticului psihopedagogic. Se formulează un diagnostic
formativ şi se întocmeşte un certificat de orientare şcolară.
Evaluarea rezultatelor poate avea efecte pozitive asupra
activităţii copiilor cu C.E.S. care se relevă pe următoarele
direcţii:
- atitudinea elevilor faţă de activitatea şcolară;
- întărirea motivaţiei pentru activitatea şcolară;
- capacitatea de autoevaluare prin raportarea
rezultatelor obţinute, la aşteptările profesorului.
De asemenea, se ţine seama şi de analiza mediului din
care provine elevul (mediul familial, social, educaţional, etc).
Evaluatorii pot fi cadre didactice, experţi,
psihopedagogi, logopezi, consilieri, profesori de sprijin,
medici, asistenţi sociali şi nu în ultimul rând membri ai
familiei. Relaţia dintre evaluator şi elev se bazează pe
reciprocitate, evaluatorul stabilind obiectivele
comportamentale cuantificabile, nivelul de performanţă şi
strategiile didactice care reflectă competenţa acestuia în
domeniul pedagogic.

ISSN: 1583 - 5529

 386

Se analizează succesul sau insuccesul elevului în

interacţiunea sa cu mediul şi se ia o decizie în direcţia
menţinerii lui procesul de integrare în cazul în care se constată
evoluţia copilului, a modificării strategiilor în cazul în care nu
se constată nici o diferenţă sau retragerea într-o instituţie
specializată în cazul eşecului.
Reuşita unui program de integrare depinde şi de
parteneriatele dintre diferite instituţii: administraţia locală,
diverse instituţii de cultură, şcoli speciale, instituţii de ocrotire
a copiilor, Biserica, etc.

Strategii de comunicare necesare în interacţiunea

învăţător-copiii cu CES
REZUMAT

Institutor Florentina Guţu,

Şcoala cu clasele I-VIII nr 17”Pia
Brătianu”,Bucureşti

ISSN: 1583 - 5529

 387

În abordarea acestei teme am considerat necesară

definirea conceptului CES, ca mai apoi să facem referire la
necesităţile copilului cu cerinţe educative speciale. În ultimii
ani, am asistat la o creştere a numărului de elevi care ar putea
avea nevoie de sprijin suplimentar în cadrul şi în afara orelor
de curs pentru a-i ajuta să-şi realizeze obiectivele de studiu,
motiv ce a determinat din partea noastră o aplecare atentă
asupra modului de lucru cu aceşti copii, adaptarea stilului de
lucru în vederea sprijinirii atât a lor cât şi a familiilor din care
fac parte pentru a oferi acestora atât o motivaţie pentru studiu,
cât şi confortul psihic menţinut de satisfacţiile în raport cu
activităţile desfăşurate.
Fiecare copil cu CES trebuie să beneficieze de un
program adecvat şi adaptat de recuperare, care să dezvolte
maximal potenţialul fizic şi psihic pe care îl are.
Revine învăţătorului responsabilitatea de a stabili relaţii
bune şi o atitudine încurajatoare, sarcina planificării lecţiilor
astfel încât să includă o gamă variată de strategii de învăţare
active orientate spre elev, a aplicării strategiilor de predare
diferenţiată sau “predare individualizată” care urmăresc
obţinerea performanţei maxim posibile, cum ar fi învăţarea pas
cu pas şi evolutivă, învăţarea între colegi, lucrul în grup,

ISSN: 1583 - 5529

 388

echipe de învăţare, etc., a elaborării planurilor speciale pentru

asigurarea succesului şcolar şi folosirea recompenselor
(laudelor) pentru a recunoaşte chiar şi cei mai mici paşi făcuţi
pe calea învăţării şi nu în ultimul rând implicarea elevilor în
stabilirea propriilor obiective de învăţare şi în monitorizarea
succesului în atingerea acestor obiective.

Bibliografie:

1.              Albu, A., Albu, C., „Asistenţa

psihopedagogica si medicala a copilului deficient
fizic”, Iasi, Polirom, 2000;

2.              Ionescu, S., „Adaptarea socioprofesionala a

deficienţilor mintal”, Bucuresti, Editura Academiei
P.S.R., 1975;

3.              Miftode, V. (coord.), „Dimensiuni ale

asistenţei sociale: forme Şi strategii de protecţie a
grupurilor defavorizate”, Botosani, Eidos, 1995;

ISSN: 1583 - 5529

 389

4.              Popescu, G., Plesa, O. (coord.), „Handicap,

readaptare, integrare”, Bucureşti, Pro Humanitate,
1998;

5.              Verza, E., Păun, E., „Educaţia integrată a

copiilor cu handicap”, Unicef, 1998.

MODALITĂŢI DE INTEGRARE A COPIILOR CU

INTELECT DE LIMITĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE
MASĂ

ISSN: 1583 - 5529

 390

FIECARE COPIL ARE VISE… SĂ-L AJUTĂM SĂ ŞI

LE ÎMPLINEASCĂ !
REZUMAT

Inst. Arnăutu Rozalia Aurora

Inst.Suru Camelia Angela
Şcoala cu clasele I – VIII,,Romul Ladea” Oraviţa, jud.
Caraş – Severin

,,Copiii cu dizabilităţi au dreptul la îngrijire, educaţie şi

instruire specială, menite să le ofere maximum de autonomie
posibilă, un trai deplin şi activ în societate.“
CONVENŢIA CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI

Lucrarea cuprinde modalităţi concrete de integrare a

copiilor cu intelect de limită în învăţământul de masă.
Sunt prezentate tipuri de activităţi, modele de bună
practică(metoda D.E.S.C.), dar şi observaţii concrete făcute la
clasă, grupate sub două rubrici distincte: AŞA DA!, AŞA
NU!.
Voi încheia cu o strofă dintr-o poezie scrisă de o elevă din
clasa a IV-a D;

ISSN: 1583 - 5529

 391

,,Priveşte-mă, nu este greu

Copil ca tine sunt şi eu…
Vreau împreună să-nvăţăm
Să scriem şi să colorăm:
Flori, frunze, văi de soare pline,
Vezi, nu e greu!
Copil ca tine sunt şi eu!“
(POPA LORENA)
Bibliografie:
1. Ion T. Radu , „Dicţionar de pedagogie” , Bucureşti ,1996;
2. Lucia Gliga , „Standarde profesionale pentru profesia
didactică” , Bucureşti , 2002 ;
3. Maria Eliza Dulamă , „Practica pedagogică – teorie şi
metodologie” , Editura Clusium ,
Cluj-Napoca , 2005;
4. Muşata Bocoş , „Instruire interactivă : repere pentru
reflecţie şi acţiune” , Editura Presa
Universitara Clujeana , Cluj – Napoca , 2002;
4. ***** Internet .

Creativitate şi inovaţie în învăţământul special

REZUMAT
ISSN: 1583 - 5529
 392

Prof.psiholog: Pătrăşcoiu Adriana

Prof.T.T.L: Sanda Simona
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Tg-Jiu

Creativitatea este o dispoziţie spontană de a crea şi

inventa care există potenţial în fiecare persoană, la toate
vârstele.
Inovaţia pedagogică este o operaţiune conştientă şi
planificată al cărei obiectiv este de a determina introducerea
şi utilizarea unor schimbări înnoitoare, a unei restructurări
creatoare menite să amelioreze substanţial randamentul şi
calitatea învăţământului.
Reforma învăţământului românesc impune restructurarea
sistemului de învăţământ. Ea este un complex unitar de
inovaţii menite să determine aderarea învăţământului la
cerinţele societăţii contemporane şi să sporească eficienţa
formativă a acestuia. Reforma învăţământului reprezintă
mijlocul cel mai pertinent de introducere simultană a
inovaţiilor la toate nivelurile sistemului de învăţământ .

ISSN: 1583 - 5529

 393

Un învăţământ special de succes impune atât cooperarea

şcoală – familie cât şi mobilizarea comunităţiilor şi a
organizaţiilor de voluntari, cât şi sprijinul publicului larg. Ar
trebui dezvoltat un parteneriat bazat pe sprijin şi cooperare
între administratorii şcolari ,profesori şi părinţi. În cadrul
acestuia, părinţii trebuie priviţi ca parteneri activi în luarea
deciziilor. Părinţii trebuie încurajaţi să participe atât în
activităţile educaţionale acasă şi la şcoală , cât şi în
supravegherea şi sprijinirea învăţării copilului lor.
Învățământul special oferă posibilitatea aplicării unor
programe individualizate în funcție de categoria de handicap și
de vârsta cronologică și mintală, funcționează cu un efectiv
restrâns de elevi, fapt ce permite o mai bună organizare a
activităților, dispune de cadre didactice specializate;

BIBLIOGRAFIE:

1. GHERGUȚ ALOIS - PSIHOPEDAGOGIA

PERSOANELOR CU CERINȚE SPECIALE, Editura Polirom,
Iași, 2006.

ISSN: 1583 - 5529

 394

2. ȘCHIOPU URSULA - DICȚIONAR DE PSIHOLOGIE,

Editura Babel, București, 1997.
3. VERZA EMIL, PĂUN EMIL - EDUCAȚIA INTEGRATĂ
A COPIILOR CU HANDICAP, Editura Reprezentanței
UNICEF, București, 1998 .

NECESITATEA FORMARII COMPETENŢELOR

COMUNICATIVE LA ELEVII NEVAZATORI DE
GIMNAZIU
REZUMAT

AUTOR : prof. COLGIU RODICA

SCOALA : Scoala pentru deficienti de vedere Bucuresti

Volumul imens de informaţie de care dispune azi

omenirea şi ritmul alert în care

ISSN: 1583 - 5529

 395

aceasta sporeşte pun cu acuitate în faţa şcolii sarcina formării

unor capacităţi pentru ca
educaţii – copii şi tineri – să devină apţi de autoinformare şi
autoformare permanente.
Şcoala nu mai poate asigura tot necesarul de cunoştinţe cu
care absolventul să se integreze
social şi profesional, odată pentru totdeauna într-o comunitate
sau într-o profesie. El
trebuie să fie pregătit pentru a se adapta rapid şi eficient la
dinamica societăţii, a culturii şi
a profesiilor.
Modelul pedagogic de formare a competenţelor
comunicative la elevii nevăzători din clasele gimnaziale,
reprezintă o paradigmă axată pe două abordări conceptuale:
teoretica – conceptualizarea noţiunilor-cheie: comunicarea
didactică, comunicarea verbală,
competenţele comunicative;
curriculară - conceptualizarea instrumentarului pedagogic de
influenţe: obiective, conţinuturi, metode.
Competenţa comunicării la elevul deficient de vedere
implică aspecte necunoscute unui neavizat. Un specialist, sau
un adult nevăzător, ori un pedagog cu multă experienţă în

ISSN: 1583 - 5529

 396

lucrul cu elevul nevăzător, poate detalia verbal felul în care se

poate invăţa eficient comunicarea într-un grup doar de
nevăzători, într-un grup mixt pe capacităţi vizuale, într-o diadă
specialist – persoana nevăzătoare. Rămân însă descoperite
aspecte ce nu se transmit prin cuvânt pentru că acestea nu sunt
analizate conştient, nu au trecut pragul în conştiinţă, nu sunt
verbalizate.
Unul din acestea ar fi nesiguranţa în comunicare, datorată
sentimentului de nesiguranţă în spaţiul proximal. In lucrare
verbalizez şi prezint o strategie personală de « dominare » a
spaţiului prin mijloace nevizuale.

Bibliografie :
CUCOŞ, C. (coord), Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade
didactice, Iaşi, Ed. Polirom, 1998
50. CUCOŞ, C., Pedagogie, ediţia a II-a, Iaşi, Ed. Polirom,
2002 (p. 135, 177, 247, 331)
IONESCU, M., RADU, I., SALADE, D. (coord.), Studii de
pedagogie aplicată, Cluj-
Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2000

ISSN: 1583 - 5529

 397

UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR INFORMATICE ÎN

EVALUAREA INTERDISCIPLINARĂ A COPIILOR CU
CES
REZUMAT

Învăţător,
PICIOROAGĂ AURORA
CENTRUL ŞCOLAR PENTRU EDUCAŢIE INCLUZIVĂ
„AURORA”, VASLUI

ISSN: 1583 - 5529

 398

Pe lângă metodele şi procedeele cunoscute, am încercat o

abordare interdisciplinară în actul de evaluare a cunoştinţelor
prin utilizarea calculatorului.
Evaluarea interdisciplinară asigură o integrare logică de
conţinuturi, o stabilitate minuţioasă a relaţiilor reciproce dintre
materiile de învăţământ.
Interdisciplinaritatea este percepută de elevii cu CES ca
un joc care le oferă un larg evantai de posibilităţi de
informare, de formare de deprinderi de muncă ordonată.
Folosirea calculatorului pentru captarea atenţiei copiilor
în diferite momente ale lecţiei reprezintă un punct forte în
eficienţa activităţii cu elevii. Am folosit calculatorul aproape
la toate disciplinele de studiu.
Calculatorul îl putem folosi şi în şedinţele comisiei
metodice, a cercurilor pedagogice, la şedinţele cu părinţii
pentru a prezenta aspecte din activităţile desfăşurate cu elevii.
Calculatorul trebuie utilizat ca un instrument de lucru
complementar, pentru a sublinia spusele cadrului didactic, nu
pentru a-l înlocui cu totul.
Viaţa noastră personală şi profesională va fi dominată de
calculator şi numai abilitatea noastră de bun dascăl va şti cum,
când şi unde să-l folosim cu eficienţă.

ISSN: 1583 - 5529

 399

Folosirea calculatorului este benefică oricărui tip de

învăţare, în orice moment al actului didactic, fără a exagera,
ştiut fiind faptul că elevii trebuie să cunoască, să facă mişcare,
să cânte, să se joace.
Calculatorul stimulează interesul elevilor, curiozitatea,
dar, mai ales, independenţa în rezolvarea sarcinilor şi în
căutarea soluţiilor.
Oricât ar fi de necesar să nu se uite că nici calculatorul nu
poate transmite căldura umană, nu poate dezvolta comunicarea
între copii. Dacă nu este folosit cum trebuie el poate deveni la
vârsta copilăriei, nu un prieten, ci un ireductibil duşman.
Bibliografie:
 suportul de curs Modulul privind utilizarea calculatorului
 Curriculumul Naţional pentru învăţământul primar în
vigoare
 Revista Învăţământul primar, nr.: 1/2000, 2/2004, 3/2004,
3/2005, 4/2005
 Cucoş, Constantin, Pedagogia. Metodologia şi tehnologia
instruirii, Iaşi, Ed. Polirom

ISSN: 1583 - 5529

 400

ABORDAREA ACTIVITĂŢILOR
TRANSDISCIPLINARE ÎN PROGRAMUL ŞCOLAR AL
ELEVILOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE
REZUMAT

Proca Cătălina, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă

„Aurora”, Vaslui

În învăţământul românesc, inovaţia şi creativitatea au dus

conştient şi deliberat la o schimbare. Schimbarea este una
majoră, atâta timp cât presupune inovări şi redimensionări la
nivelul conţinuturilor, al îmbinării metodelor de predare,
învăţare şi evaluare, al modului de realizare al proiectului
didactic şi al lecţiei. Şcoala românească, prin transformările şi
modernizările pe care le parcurge, oferă tuturor copiilor
posibilitatea să înveţe împreună, reunind astfel într-o clasă
atât copii cu capacităţi normale, cât şi cu dificultăţi de
învăţare.
În constelaţia tendinţelor ce se manifestă în evoluţia
învăţământului actual, transdisciplinaritatea constituie, fără
îndoială, una din cele mai mari tendinţe care s-a impus cel mai

ISSN: 1583 - 5529

 401

mult atenţiei. Transdisciplinaritatea este vizată ca „o

întrepătrundere a mai multor discipline” (C. Cucoş), care
poate conduce în timp la înfiinţarea unor discipline sau
domenii noi ale cunoaşterii. În înfăptuirea unui învăţământ
modern, formativ, corelarea cunoştinţelor de la diferitele
obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea
educaţiei elevilor, mai ales a elevilor cu CES, la formarea şi
dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a capacităţii lor de a aplica
cunoştinţele în practică. De asemenea, fixează şi
sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe
cealaltă să fie mai bine însuşită. Posibilităţile de corelare a
cunoştinţelor dintre diferitele discipline de învăţământ sunt
nelimitate. Desfiinţarea graniţelor dintre discipline este
evidentă în cadrul activităţilor transdisciplinare utilizate în
programul şcolar al elevilor cu dificultăţi de învăţare, care
prezintă, din acest punct de vedere, o importantă valoare
pedagogică.
Activităţile transdisciplinare pun accentul pe crearea
unor situaţii de învăţare interactive şi productive (bazate pe
interesul specific vârstei pentru a descoperi lumea din jur,
pentru joc, pentru a acţiona pe cont propriu) şi nu repetitive şi
individualiste.

ISSN: 1583 - 5529

 402

BIBLIOGRAFIE:
 Păunescu, Constantin; Muşu, Ionel, Psihopedagogie
specială integrată, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 1997
 Sălăvăstru, Dorina, Didactica psihologiei. Perspective
teoretice şi metodice, Editura Polirom, Iaşi, 2006
 Gherguţ Alois , Psihologia persoanelor cu cerinţe speciale.
Strategii de educaţie integrată , Editura Polirom , Iaşi ,
2001

VALORIFICAREA OPTIMĂ A POTENŢIALULUI

PERSOANELOR CU CERINŢE EDUCATIVE
SPECIALE ÎN VEDEREA ASIGURĂRII
NORMALIZĂRII
REZUMAT

Tătaru Rodica, Centrul Şcolar pentru Educaţie

Incluzivă „Aurora”, Vaslui

Problematica persoanelor cu cerinţe speciale constituie

un câmp semantic complex şi în evidentă schimbare. În

ISSN: 1583 - 5529

 403

literatura psihopedagogică se întâlnesc frecvent mai mulţi

termeni care, în funcţie de modul de abordare a problematicii
persoanelor cu cerinţe speciale, pot clarifica o serie de
delimitări semantice utile în înţelegerea corectă şi nuanţată a
fenomenelor avute în vedere.
Aspectul medical – deficienţa – se referă la deficitul
stabilit prin metode şi mijloace clinice sau paraclinice,
explorări funcţionale sau alte evaluări folosite de serviciile
medicale
Aspectul funcţional – incapacitatea – reprezintă o
pierdere, o diminuare totală sau parţială a posibilităţilor fizice,
locomotorii, mintale, senzoriale, neuropsihice etc.
Aspectul social rezumă consecinţele deficienţei şi ale
incapacităţii, cu manifestări variabile în raport cu gravitatea
deficienţei şi cu exigenţele mediului.
Dificultăţile întâlnite de persoanele cu handicap sunt
multiple şi complexe, ceea ce face dificilă sistematizarea lor.
a) dificultăţi de ordin general:
b) dificultăţi de ordin profesional:
c) dificultăţi de ordin psihologic şi social:

ISSN: 1583 - 5529

 404

Când se vorbeşte despre oferirea de şanse/oportunităţi de

profesionalizare şi angajare, trebuie să urmărim anumite
principii cum ar fi:
a) posibilitatea de alegere individuală;
b) asigurarea unui mediu de lucru cât mai aproape de
normalitate;
c) asigurarea serviciilor de sprijin;
d) elaborarea unor strategii de angajare a persoanelor cu
dizabilităţi;
e) dezvoltarea de relaţii şi parteneriate cu întreprinderile;
f) colaborarea cu alte agenţii.
BIBLIOGRAFIE:
 Alois Gherguţ, Sinteze de psihopedagogie specială, Editura
Polirom, Iaşi, 2005
 Cristina Neamţu, Alois Gherguţ, Psihopedagogie specială –
Ghid practic pentru învăţământul deschis la distanţă,
Editura Polirom, Iaşi, 2000

DIMENSIUNEA PSIHOPEDAGOGICĂ A ELEVILOR

CU CERINŢE SPECIALE
REZUMAT

ISSN: 1583 - 5529

 405

Institutor Coman Dorian

Şcoala Nr.3
,Sector 2, Bucureşti

Lumea de azi evoluează într-o direcţie nouă: Invăţăm

că nu trăim într-un univers al “excluderii”, ci într-o lume a
“includerii”, nu într-o lume a “scindării” ci într-o lume a
relaţiei simbiotice între interacţiune şi interdependenţă.
Orice individ trebuie să acorde o deosebită atenţie
grupului social din care face parte, aşadar nu poate exista în
afara unei experienţe de grup. Însă, pentru ca individul
( copil, adult, vârstnic ) să poată trăi într-un mediu social,
trebuie să respecte unele norme şi reguli importante pentru
societate. Aceste reguli după care se ghidează individul în
viaţa socială au şi caracter social, motiv pentru care sociologia
pune accent pe socializare.
Manifestările intoleranţei pot duce la: încălcarea libertăţii
şi demnităţii persoanei, privarea de libertate, marginalizarea,
persecuţia sau chiar suprimarea fizică. Intoleranţa este
sinonimă cu discriminarea. În România după 1989 se fac
eforturi pentru construirea unei societăţi democratice.

ISSN: 1583 - 5529

 406

În acest scop statul român a conceput mai multe principii

de diminuare a discriminării pe care încearcă să le
implementeze în societatea românească. Acestea sunt:
 politica şanselor egale, chiar şi prin legislaţie;
 reprezentativitatea în organismele de decizie;
 tratamentul egal al persoanelor, respectând diversitatea şi
diferenţierea individuală;
 monitorizarea permanentă din partea societăţii civile.
Este cunoscut faptul că toleranţa cere să acceptăm
diferenţele individuale, oricât de diferite ar fi de valorile
noastre, presupune să-i ascultăm pe cei care au opinii diferite
şi să analizăm cu obiectivitate argumentele acestora, să nu
considerăm că cei care au opinii diferite sunt duşmanii noştri,
să ne susţinem propriile opinii cu argumente solide, să
acceptăm că, uneori, opiniile noastre pot fi greşite, să
acceptăm că, uneori, opiniile celorlalţi pot fi valoroase
Concluzia care se impune este că trebuie creat un
sistem eficient pentru integrarea copilului cu nevoi speciale în
colectivităţi de copii în concordanţă cu vârsta şi nevoile lui.
Prin urmare trebuie organizat un sistem de instruire şi
informare pentru specialiştii care intră în contact cu copiii cu
nevoi speciale.

ISSN: 1583 - 5529

 407

De asemenea, trebuie dezvoltată capacitatea de a integra copii

cu nevoi speciale in grădiniţă şi şcoală prin instruirea şi
calificarea specialiştilor în medicină, învăţamânt şi asistenţă
socială. Trebuie avut în vedere şi organizarea unei campanii
de sensibilizarea a opiniei publice în ceea ce priveşte
integrarea acestor copii în societate. Va trebui să acţionăm
astfel încât să existe o schimbare de atitudine, de mentalitate
faţă de aceşti copii.

Bibliografie:
1. Preda,V. - Modele şi strategii de aplicare a concepţiei
integraţioniste în educarea şi
recuperarea copiilor cu cerinţe speciale, colec.
Psiho-ped-info, nr.1, 1996;
2. Popovici, D.V.- Elemente de psihopedagogia integrării , Ed.
Pro Humanitate, Bucuresti, 1999;
3. Verza, E.F.- Introducere în psihopedagogia specială şi în
asistenţă socială, Bucureşti, Ed.
Fundaţiei Humanitas, 2002.

COMPUTERUL, SUPORT ÎN COMUNICARE ŞI

SPRIJIN ÎN ÎNVĂŢARE; IMPLEMENTAREA UNUI

ISSN: 1583 - 5529

 408

OPŢIONAL CROSSCURICULARE PENTRU COPIII

CU DIZABILITĂŢI MINTALE
REZUMAT

AUTOR: DIRECTOR ADJUNCT, PSIHOPEDAGOG

IOANA NARCISA
CENTRUL ŞCOLAR PT. EDUCAŢIE INCLUZIVĂ
ŞIMLEU SILVANIEI

O cantitate mai mare de informaţie nu înseamnă în mod

necesar mai multe cunoştinţe bine structurate; de aceea rolul
fundamental al informaticii în şcoală este nu numai de a
permite accesul tinerilor – cu sau fără dizabilităţi – la
cunoştinţe, apoi la dobândirea altora noi, ci mai cu seamă de a
asigura dezvoltarea altor instrumente de învăţare, asimilarea
unei noi culturi care să uşureze reorganizarea permanentă a
cunoştinţelor.
În zilele noastre, mai mult ca în alte vremuri, cei care
nu-şi pot folosi mâinile pentru a scrie, cuvântul pentru a vorbi,
nu au vederea şi auzul funcţionale sau nu prezintă facultăţi
intelectuale corespunzătoare pentru a înţelege realitatea din

ISSN: 1583 - 5529

 409

jurul lor, respectiv persoanele cu dizabilităţi, pot fi

marginalizate.
Noile orientări din domeniul psihopedagogiei
recomandă folosirea în şcoală a instrumentelor derivate din
soft-urile profesionale aplicate pe calculator, precum
instrumentele de scriere şi editare moderne, care asociază
tratarea textului şi grafismului.
Având în vedere noile tendinţe în metodologia didactică,
se urmăreşte realizarea unei instrumentalizări optime a
acesteia prin integrarea unor mijloace de învăţământ adecvate
care au un aport autentic în eficientizarea predării-învăţării,
astfel am conceput un opţional crosscurricular, notare în
catalog cu rubrică nouă ,1 oră pe săptămână , care se numeşte
PRIETENUL MEU CALCULATORUL.
Este un opţional crosscuricular deoarece înglobează
obiective de referinţă ce vizează mai multe discipline din arii
curriculare diferite, prin activităţi cum ar fi: elemente de
matematică aplicată, activităţi de stimulare şi compensare a
limbajului, activităţi plastice, activităţi de cunoaştere a
mediului, ludice.
Prin această activitate asigurăm cadrul favorabil prin care
copiii să poată achiziţiona în timp limitat informaţii şi să-şi

ISSN: 1583 - 5529

 410

dezvolte capacităţi de aplicare a lor în diferite domenii.

Aceasta asigură eficientizarea instruirii şi uşurarea procesului
de integrare a copiilor în sistemul şcolar, prin stimularea
activităţii independente .
Suportul material este dat de lecţii demo AEL din baza
de date a calculatoarelor şi o colecţie de CD-uri educative
foarte utile, din diferite domenii de cunoaştere, CD-uri cu
poveşti ilustrate şi jocuri educative, distractive şi interactive ce
stau la baza acestor poveşti, DVD-uri, colecţie de PPS-uri
create pe diferite teme din programa, softurile educaţionale
TARA, EVALOGOS şi LOGOPEDIX - toate vin în
completarea programului instructiv.
În continuarea lucrării am prezentat prima parte a
opţionalului (în afară de programă): obiective cadru, obiective
de referinţă, conţinuturi, modalităţi de evaluare, resurse.

Bibliografie:
Encyclopaedia Universalis (1996) – corpus 6, Encyclopaedia
Universalis Editeur, Paris
Druţu, Ioan (coord.),(2002) – Studii şi cercetări în
Psihopedagogia Specială, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca,

ISSN: 1583 - 5529

 411

ARTTERAPIA ŞI IMPLICAŢIILE SALE

COMPENSATORII ÎN CONDIŢIILE DE FICIENŢEI
VIZUALE
REZUMAT
Asist. Univ. Drd. CLAUDIA BORCA
Universitatea de Vest din Timişoara,
Facultatea de Sociologie şi Psihologie, Catedra de Ştiinţe
ale educaţiei

Artterapia foloseşte arta ca mijloc de expresie pentru a

activa resursele creative existente în fiecare individ, pentru a
optimiza starea lui de sănătate, pentru comunicarea
gândurilor, atitudinilor, conflictelor, sentimentelor,
încurajarea şi dezvoltarea unor relaţii interpersonale mai bune
şi intensificarea comunicării interpersonale.
Pe fondul existenţei unei deficienţe de vedere,
planificarea activităţilor artterapeutice se va realiza avându-se
în vedere adaptări multiple, precum: delimitarea clară a
spaţiului de lucru, recipiente de diferite mărimi pentru diferite
culori, folosirea unor carioca parfumate sau o aşezare

ISSN: 1583 - 5529

 412

potrivită a culorilor marcate în Braille, protectoare în caz de

cădere etc. Este necesară şi adaptarea spaţiului fizic în care
are loc programul terapeutic, astfel încât să permită copiilor
mobilitate maximă şi să-i ajute în orientarea lor rapidă către
materiale şi locaţia acestora.
Valenţele compensatorii ale utilizării artterapiei la deficientul
de vedere se materializează în efecte pozitive în planul:
dezvoltării personalităţii, orientării în spaţiu, utilizării
compensatorie a celorlalte aferentaţii senzoriale.
Cuvinte cheie: artterapia, deficienţa de vedere, compensarea

BIBLIOGRAFIE:

1. Anderson, F.E. (1992). Art for all children. Approaches to

art therapy for children with disabilities, Second Edition,
Springfield – Illinois, Charles C Thomas Publisher.
2. CAIDV (1994). El nino ciego en la escuela – Iniciacion in
Braille, Junta de Andalucia, Malaga.
3. Cepreanu,I. (2007) Artterapia, disponibil la
http://www.121.ro/content/article_print.php3?
article_id=4999&page_nr=1 în data de 17 februarie 2008

ISSN: 1583 - 5529

 413

4. Ciuciu,M. (2004). Calităţile atenţiei,

http://ebooks.unibuc.ro/psihologie, în data de 2 iunie 2008.
5. Fabini, D. (2006). Creativitate artistică.Relaţia dintre
artele vizuale şi terapia prin artă, Cluj-Napoca, Presa
Universitară Clujeană.
6. Pazienza, J. (1984). Mainstreaming in art education: A case
of the blind leading the blind, Art Education, Vol.11, pg.
20-21, 38.
7. Păunescu, C. (1999). Terapia educaţională a persoanelor
cu disfuncţii intelective, Bucureşti, Editura All.
8. Popovici, D.V. (2005). Terapia ocupaţională pentru
persoane cu deficienţe, Constanţa, Editura Muntenia.
9. Preda, V. (2003). Terapii prin mediere artistică, Cluj-
Napoca, Presa Universitară Clujeană.

Jocul didactic în dezvoltarea limbajului

copiilor cu cerinţe educative speciale
REZUMAT

inst. Laufer Cristina,

LPS, Slatina

ISSN: 1583 - 5529

 414

Motto:
„ Copilul râde:
Înţelepciunea şi iubirea mea e locul.
Tânărul cântă:
Jocul şi înţelepciunea mea-i iubirea.
Bătrânul tace:
Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea.”
(Lucian Blaga, „Poezii”,
Editura Cartea Românească, 1982)

Una din formele de manifestare a copilului este jocul. În

mod obişnuit o asemenea activitate este izvorâtă din nevoia de
acţiune, de mişcare a copilului-o modalitate de a-şi consuma
energia sau de a se distra, un mod plăcut de a utiliza timpul şi
nu numai.Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi de
operaţiuni care urmăresc obiective de pregătire intelectuală,
tehnică, morală, fizică a copilului. Elementul de joc imprimă
acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi
o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie şi bucurie, de
destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a
oboselii. Atunci când jocul este utilizat in procesul de

ISSN: 1583 - 5529

 415

învăţământ, el dobândeşte funcţii psihopedagogice

semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecţii,
sporind interesul de cunoaştere faţă de conţinutul lecţiei. Ştim
că jocul didactic reprezintă o metodă de învăţământ în care
predomină acţiunea didactică stimulată. Această acţiune
valorifică la nivelul instrucţiei finalităţile adaptive de tip
recreativ proprii activităţii umane, în general, în anumite
momente ale evoluţiei sale ontogenice, în mod special. Copiii,
majoritatea timpului liber şi nu numai, şi-l petrec jucându-se.
Jocul reprezintă pentru copii o modalitate de a-şi exprima
propriile capacitaţi. Prin joc, copilul capătă informaţii despre
lumea în care trăieşte, intră în contact cu oamenii şi cu obiectele
din mediul înconjurător şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi
timp. Putem spune că jocul este ,, munca copilului’’. În timpul
jocului, copilul vine în contact cu alţi copii sau cu adultul, astfel
că jocul are un caracter social. Jocurile sociale sunt esenţiale
pentru copiii cu handicap, întrucât le oferă şansa de a se juca cu
alţi copii. În aceste jocuri sunt necesare minim două persoane
care se joacă şi comentează situaţiile de joc ( loto, domino,
cuburi, cărţi de joc etc. ) .

Bibliografie:

ISSN: 1583 - 5529

 416

Constantin Cucoş – Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000;

Ion Radu (coord.) – Psihologia educaţiei şi dezvoltării,
Editura Academiei, Bucureşti, 1983;
Ion Radu – Psihologia şcolară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1974
Alois Ghergut – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale, Editura Polirom 2006
Gheorghe Tomas – Psihopedagogia prescolară si scolară,
Bucuresti 2005
“Psihopedagogia pentru examenele de definitivare şi grade
didactice”, Editura Polirom, Bucuresti, 2006
Alois Ghergut – ”Sinteze de psihopedagogie specială”,
Editura Polirom, Bucuresti, 2006

Plan de intervenţie

ISSN: 1583 - 5529

 417

pentru integrarea în şcoala de masǎ a copiilor cu CES

REZUMAT
Perieţeanu Doina- Centrul Şcoalar pentru Educaţie
Incluzivă „AURORA” Reşiţa

Dimensiunile consilierii în cazul dificultăţilor de învăţare

se refera la:
a. Informarea şi abilitarea copiilor cu cunoştinţele necesare
şi instrumentele cunoaşterii şi autocunoaşterii;
b. Consiliere psihologică
c. Organizarea şi punerea în aplicare a planurilor
personalizate
d. Orientarea
Persoanele care se ocupă de activităţile de recuperare,
compensare sau corectare sunt consilierul psihopedagog,
logopedul, profesorul de sprijin, profesorul itinerant sau alte
cadre didactice, educatoarele/profesorii/învăţătorii şi părinţii.
Avem anumite tipuri de planuri primul fiind planul de
intervenţii cu obiectivele fixate:
- nivelul de integrare dorit
- adaptările necesare la ritmul învăţării
- respectarea principiilor pedagogice
- serviciile complementare şi personalul solicitat

ISSN: 1583 - 5529

 418

- echipamentele specializate necesare

- resursele financiare necesare pentru mijloace,
transport, etc.
Al doilea este planul de intervenţie educaţională în
rezolvarea dificultăţilor de învăţare.
Cel mai bun plan de intervenţie este cel care se potriveşte
copilului, cerinţelor, nevoilor sale.

Jocul - modalitate de evaluare la copiii cu CES

-Rezumat-

PROF. CONCEATU LOREDANA

LIC. PEDAGOGIC CD LOGA CARANSEBEŞ

Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si de operatiuni

care urmaresc obiective de pregatire intelectuala, tehnica,
morala, fizica a copilului. Elementul de joc imprima acesteia
un caracter mai viu si mai atragator, aduce varietate si o stare
ISSN: 1583 - 5529
 419

de buna dispozitie functionala, de veselie si bucurie, de

destindere, ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii,
a oboselii.
In perioada de prescolar de desfasoara mai ales in grup,
asigurandu-se astfel socializarea. Din acest motiv, copiii cu
handicap trebuie sa fie inscrisi la gradinita din vecinatate,
alaturi de copii sanatosi. Copiii sunt curioasi, dar practici,
astfel ca ei vor accepta usor un copil cu deficienta fizica, care
de deplaseaza in fotoliu rulant sau in carje. Ei sunt suficient de
simpli si deschisi pentru a accepta usor un coleg cu probleme
de sanatate. Perioada de prescolar este cea mai indicata pentru
inceperea socializarii copiilor cu handicap. La aceasta varsta,
socializarea se realizeaza usor prin intermediul jucariilor si al
echipamentelor de joc. Totusi, trebuie sa fim atenti la unele
probleme deosebite. Unii copii cu deficiente au avut
experienta neplacuta a spitalizarii si a separarii de parinti. De
aceea, pot aparea reactii intense, mai ales in primele zile de
gradinita. In alte cazuri, copilul are probleme legate de
utilizarea toaletei si de deplasare. In aceste situatii, este de
preferat sa se solicite prezenta mamei pana la acomodarea
copilului in colectivitate si acomodarea personalului cu
problemele copilului.

ISSN: 1583 - 5529

 420

Jocul ca modalitate de evaluarea nu urmareste in

principal evidentierea deficientei si a blocajelor copilului. O
asemenea abordare exclude definitive teza caracterului
irecuperabil al copilului cu CES. Elementele de joc
incorporate in procesul de evaluare pot motive si stimula
puternic acest process in toate formele lui.

METODE ACTIV – PARTICIPATIVE ÎN

INTEGRAREA COPIILOR CU CES ÎN ŞCOLILE DE
MASĂ
REZUMAT

Prof. LINŢA CECiLIA

LIC. PEDAGOGIC CD LOGA CARANSEBEŞ

Educaţia pentru toţi a fost definită ca acces la educaţie şi

calitatea acesteia pentru toţi copiii. Participarea presupune în
primul rând acces şi apoi identificarea căilor prin care fiecare
să fie integrat în structurile ce facilitează învăţarea socială şi

ISSN: 1583 - 5529

 421

individuală, să contribuie şi să se simtă parte activă a

procesului.
Accesul are în vedere posibilitatea copiilor de a ajunge
fizic la influenţele educative ale unei societăţi (familie, şcoală,
comunitate), de a se integra în şcoală şi de a răspunde
favorabil solicitărilor acesteia.
Decizia asupra integrării unui copil cu cerinţe educative
speciale în învăţămîntul de masă se ia pentru fiecare caz în
parte în urma unei expertize complexe asupra copilului, a
consultării factorilor direct implicaţi în acest proces şi a
evaluării situaţiilor e risc. Integrarea nu poate fi un proces
impus de anumite interese personale (ale părinţilor, ale
reprezentanţilor unei instituţii etc ), de sentimente sau atitudini
umanitare sau de politici educaţionale şi sociale cu caracter
propagandistic; educaţia integrată este un act responsabil,
asumat de personalul şcolii, de comunitate, de familie şi nu
trebuie perceput ca un proces de „subminare” a şcolilor
obişnuite, ci ca un proces de normalizare a vieţii persoanelor
aflate în dificultate (ajunse în această stare ca urmare a unor
evenimente independente de voinţa lor) şi ca o măsură de
conştientizare a rolului de istituţie publică al şcolii, în care toţi

ISSN: 1583 - 5529

 422

au dreptul să aibă acces în calitate de cetăţeni cu drepturi egale

ai comunităţii.
Pentru a avea succes şi pentru a atinge scopul şi
obiectivele în raport cu cerinţele vieţii sociale, şcoala trebuie
să ofere o paletă cît mai largă de servicii educaţionale care să
devină atractive şi să satisfacă cerinţele elevilor;în această
ofertă se înscrie şi educaţia integrată sub toate formele şi
modalităţile sale de realizare.

INTEGRAREA COPIILOR AUTIŞTI ÎN ŞCOALA DE

MASĂ
REZUMAT

Instit. ŞOLDAN INGRID

ŞC CU CLS I – IV RUSCHIŢA

A u t s i m u l e s t e o
t u l b u r a r e
p e r v a z i v a d e

ISSN: 1583 - 5529

 423

d e z v o l t a r e
c a r a c t e r i z a t a d e
s c a d e r e a
c a p a c i t a t i i d e a
i n t e r a c t i o n a p e
p l a n s o c i a l s i d e a
c o m u n i c a ,
c o m p o r t a m e n t
s t e r e o t i p s i
r e p e t i t i v , c u
s i m p t o m e c e s e
m a n i f e s t a d e
o b i c e i î n a i n t e a
v a r s t e i d e 3 a n i .
A p r o x i m a t i v 7 5 %
d i n i n d i v i z i i
a f e c t a t i m a n i f e s t a
s i h a n d i c a p
m i n t a l .
P a r i n t i i s u n t d e
o b i c e i , p r i m i i
c a r e o b s e r v a

ISSN: 1583 - 5529

 424

c o m p o r t a m e n t u l
d i f e r i t a l
c o p i l u l u i l o r .
D e m u l t e o r i ,
c o p i l u l u i p a r e a f i
d i f e r i t i n c a d e l a
n a s t e r e : n u
r e a c t i o n e a z a l a
p e r s o a n e s a u
j u c a r i i i s i f i x e a z a
p r i v i r e a p e u n
o b i e c t , o l u n g a
p e r i o a d a d e t i m p .
D a r ,
c o m p o r t a m e n t u l
d i f e r i t a l
c o p i l u l u i p o a t e
a p a r e a s i d u p a o
p e r i o a d a d e
d e z v o l t a r e
n o r m a l a , c a n d
p a r i n t i i r e a l i z e a z a

ISSN: 1583 - 5529

 425

c a c e v a n u e s t e i n
r e g u l a , “ c e v a n u
m e r g e ” .
D e s i , i n g e n e r a l ,
a u t i s t u l n u
c o m u n i c a v e r b a l c u
p e r s o a n e l e d i n
j u r , e l i s i e x p r i m a
c a t e o d o r i n t a s i
n e v o i l e , p r i n
g e s t u r i , d a n d
d o v a d a i n a c e s t
s e n s d e o
d e o s e b i t a
a b i l i t a t e . I n
c o n t r a s t c u
i n c a p a c i t a t e a d e a
s t a b i l i r e l a t i i
s o c i a l e , c o p i l u l
e s t e m a i
i n d e m a n a t i c i n
m a n i p u l a r e a

ISSN: 1583 - 5529

 426

m e d i u l u i
n e i n s u f l e t i t .
P o a t e m a n i f e s t a u n
i n t e r e s d e o s e b i t
p e n t r u a n u m i t e
o b i e c t e , f a r a i n s a
a l e u t i l i z a i n
s e n s u l l o r
s i m b o l i c c i n u m a i
p e n t r u a l e a g i t a ,
i n v a r t i , e t c .
A r e o m e m o r i e
b u n a p e n t r u
d i f e r i t e
a r a n j a m e n t e
s p a t i a l e s i
p r e f e r i n t a p e n t r u
o r d o n a r e a u n o r
o b i e c t e , d e o a r e c e
e l m a n i f e s t a o
“ n e v o i e o b s e d a n t a ”
p e n t r u i d e n t i c .

ISSN: 1583 - 5529

 427

A s t f e l p o a t e i n t r a
i n t r - o c r i z a d e
m a n i e s i p a n i c a
d r e p t r a s p u n s l a
s c h i m b a r e a
m e d i u l u i s a u l a
s c h i m b a r e a
s e c v e n t e l o r d e
t i m p d i n r u t i n a
z i l n i c a .
A f e c t i v i t a t e a
c o p i l u l u i c u
a u t i s m e s t e
m o d i f i c a t a : l i p s i t
d e a t a s a m e n t f a t a
d e p a r i n t i , e l e s t e
l e g a t d e u n o b i e c t
c i u d a t ; p e r i c o l e l e
r e a l e n u - i
p r o v o a c a f r i c a , i n
s c h i m b s e s p e r i e

ISSN: 1583 - 5529

 428

d e s t i m u l i
o b i s n u i t i .
S t i m c a s u s t i n a n d
i d e e a i n t e g r a r i i
c o p i l u l u i c u
a u t i s m i n
p e d a g o g i a d e m a s a
p u t e m f i a c u z a t i
d e d i s c r i m i n a r e
d a r , p r a c t c a s i
n o i l e p o l i t i c i
e d u c a t i o n a l e a u
d e m o n s t r a t c a
d i s c r i m i n a r e a
p o z i t i v a p o a t e
a d u c e s u c c e s e ,
p e n t r u c a e a
p r e s u p u n e , d r e p t u l
l a d i f e r e n t a s i l a
s p e c i f i c i t a t e i n t r -
u n c a d r u s c o l a r
n e d i s c r i m i n a t i v .

ISSN: 1583 - 5529

 429

D e a c e e a
c o n s i d e r a m c a
p r o f e s i o n i s t i i
i m p l i c a t i i m p r e u n a
c u p a r i n t i i a r
t r e b u i s a s u s t i n a
i n f i i n t a r e a u n o r
a s t f e l d e s t r u c t u r i
d e l a c l a s e l e
p r i m a r e p a n a l a
c l a s e l e
g i m n a z i a l e .

ISSN: 1583 - 5529

 430

Integrarea şcolară a copiilor cu CES

-Rezumat –
Autori: Institutor Tătar Mirela
Institutor Ion
Ritta
Liceul Pedagogic „C.D.Loga” Caransebeş

Şcoala este un mediu important de socializare.

Integrarea şcolară exprimă: atitudinea favorabilă a
elevului faţă de şcoala pe care o urmează; condiţia psihică în
care acţiunile instructiv-educative devin accesibile copilului;
consolidarea unei motivaţii puternice care susţine efortul
copilului în munca de învăţare; situaţie în care copilul sau
tânărul poate fi considerat un colaborator la acţiunile
desfăşurate pentru educaţia sa; corespondenţa totală între
solicitările formulate de şcoala şi posibilităţile copilului de a le
rezolva; existenţa unor randamente la învăţătură şi în plan
comportamental considerate normale prin raportarea la
posibilităţile copilului sau la cerinţele şcolare.
Formele de integrare a copiilor cu CES pot fi
următoarele: clase diferenţiate, integrate în structurile şcolii
obişnuite, grupuri de câte doi-trei copii deficienţi incluşi în

ISSN: 1583 - 5529

 431

clasele obişnuite, integrarea individuală a acestor copii în

aceleaşi clase obişnuite.

În şcoală, copilul cu tulburări de comportament aparţine,

de obicei, grupului de elevi slabi sau indisciplinaţi, el
încălcând deseori regulamentul şcolar şi normele social-
morale, fiind mereu sancţionat de către educatori. Din
asemenea motive, copilul cu tulburări de comportament se
simte respins de către mediul şcolar (educatori, colegi). Ca
urmare, acest tip de şcolar intră în relaţii cu alte persoane
marginalizate, intră în grupuri subculturale şi trăieşte în cadrul
acestora tot ceea ce nu-i oferă societatea.
Datorită comportamentului lor discordant în raport cu
normele şi valorile comunităţii sociale, persoanele cu tulburări
de comportament sunt, de regulă, respinse de către societate.
Aceste persoane sunt puse in situaţia de a renunţa la ajutorul
societăţii cu instituţiile sale, trăind în familii problema, care nu
se preocupă de bunăstarea copilului.

            Bibliografie:

ISSN: 1583 - 5529

 432

1. Albu, A., Albu, C., „Asistenţa psihopedagogică şi

medicală a copilului deficient fizic”, Iaşi, Polirom,
2000;
2. Ionescu, S., „Adaptarea socioprofesională a
deficienţilor mintal”, Bucureşti, Editura Academiei
P.S.R., 1975;
3.  Miftode, V. (coord.), „Dimensiuni ale asistenţei
sociale: forme şi strategii de protecţie a grupurilor
defavorizate”, Botoşani, Eidos, 1995;
4. Popescu, G., Pleşa, O. (coord.), „Handicap,
readaptare, integrare”, Bucureşti, Pro Humanitate,
1998;
5. Verza, E., Păun, E., „Educaţia integrată a copiilor cu
handicap”, Unicef, 1998.
6. http://www.google.com/ .

METODE ŞI TEHNICI ACTIV PARTICIPATIVE-

AJUTOR ÎN DEZVOLTATEA CREATIVITĂŢII
ELEVILOR CU C.E.S.
REZUMAT

ISSN: 1583 - 5529

 433

AUTORI: PROF.-EDUC.
AVRAMESCU DRĂNICEANU ANAMARIA
PROF.-EDUC. GROZA NICOLETA
CENTRUL ŞCOLAR PENTRU EDUCAŢIE
INCLUZIVĂ
,, AURORA” REŞIŢA, CARAŞ-SEVERIN

Metodele de invăţământ sunt căi prin care cadrul

didactic transmite elevilor cunoştinţe şi le formează priceperi
şi deprinderi. Alegerea lor nu se face la întâmplare. Cadrul
didactic trebuie să aleagă dintre metodele de învăţare pe cele
care îl ajută la realizarea unui învăţământ de calitate. O
metodă considerată iniţial tradiţională poate dobândi
caracteristici care să o plaseze în contextul modernităţii.
Schimbarea în activitatea didactică desfăşurată în
şcoală, implică aplicarea de metode, tehnici şi procedee
moderne ce contribuie la eficientizarea învăţării. Metodele
active si participative contribuie nu numai la educaţia elevului
ci si la socializarea sa. Jean Piaget arăta că “trecerea la
metodele active a reprezentat o necesitate educativă obiectivă
care a apărut ca o reacţie la progresele economice, tehnice,
ştiinţifice ale societăţilor”.
În abordarea centrată pe elev, succesul la clasă depinde
de competențele cadrului didactic de a crea oportunitățile

ISSN: 1583 - 5529

 434

optime de invățare pentru fiecare elev. Învăţarea trebuie să fie

tot mai mult un proiect personal al elevului, iar educatorul să
fie un asistent al acestuia cu rol de organizator, animator,
manager al situaţiilor de instruire prin care să faciliteze
învăţarea eficient.
Dintre metodele folosite la clasă am amintit în această
lucrare câteva, care au avut o eficiență mai mare și anume:
 Tehnica lotus
 Stiu/Vreau să știu/ Am învățat
 Turul galeriei
 Cubul
 Copacul ideilor
 Brainstorming-ul
 Metoda cadranelor
 Scaunul intervievatului
 Cvintetul
 Diagrama Wenn
 Proiectul
Aplicarea acestor metode duce la o învăţare mai activă
şi cu rezultate evidente, care va pregăti copiii să devină
rezolvatori de probleme, creatori de nou şi capabili să ia

ISSN: 1583 - 5529

 435

decizii optime în întâmpinarea situaţiilor tot mai neobişnuite şi

inedite ale vieţii sociale actuale şi de perspectivă.
Gama metodelor, procedeelor și tehnologiilor didactice
activizatoare este nesfârșită și la îndemâna oricui. Utilizarea
lui eficientă depinde nu numai de priceperea și tactul
pedagogic al învățătorului, ci și de dragostea lui față de copii,
de pasiunea pentru muncă, de talentul său.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
Învăţământul primar – Revistă dedicată cadrelor didactice,
colecţii din anii 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005
Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1998.
Ionescu, M., Radu, I., (coord.), Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj, 2001.
Iucu, R., B., Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi
aplicative, Editura Polirom, Bucureşti, 2001.
Neacşu I., Metodica predării matematicii la clasele I – IV,
EDP, Bucureşti, 1988;
Pintilie, M., Metode moderne de invățare –valuare, Editura
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002
Revista ,,Viitorul la pătrat”, Nr. 3/2006, Editată de Casa Panda
şi Editura Bucovina
ISSN: 1583 - 5529
 436

Tudor, V., Bărbuleanu, R., Metodica predării cunoștințelor

despre natură și om, E.D.P., București, 1981.
www.didactic.ro

COPIII CU CES – dificultăţi de învăţare

-rezumat-
Învăţător TROFENCIUC MINODORA

Învăţător- Educator DUMITRAŞCU VALERIA

ŞCOALA SPECIALĂ CARANSEBEȘ 

Se constată ca mulţi elevi au eşecuri şcolare, datorită

limitării în prelucrarea anumitor tipuri de informaţii, ceea ce
determină diverse dificultăţi: lipsa organizării, socializare
dificilă, predispunere la accidente, adaptare dificilă la
schimbări, hiperactivitate sau letargie, lipsa atenţiei. Deşi au
aptitudini pentru anumite domenii, aceşti elevi au randament
inegal şi deseori nu pot fi încadraţi în clase obişnuite. Expresia
dificultăţi de învăţare se referă la un grup foarte eterogen de
elevi. Studii recente arată că acestea se pot împărţi în trei
categorii, în funcţie de dificultăţile de percepţie vizual-
spaţială, de limbaj şi de atenţie. Iată şi alte caracteristici ale
elevilor cu CES:

ISSN: 1583 - 5529

 437

 le lipseşte deseori maturitatea şi au un comportament

narcisist si egocentric.
 deseori, ei sunt speriaţi de şcoală, dar colegii îi pot ajuta
să depăşească aceasta frică.
 au capacitatea de a înţelege, dar le lipseşte cea de a reda
cele ştiute.
 uneori sunt copleşiţi de sarcinile pe care trebuie să le
execute. Ei pot şti să rezolve o problemă, dar nu o pot
rezolva practic.

BIBLIOGRAFIE:

 Ghid de predare- învăţare pentru copiii cu cerinţe

educative speciale: culegere de texte. Asociaţia
RENINCO România, Coordonator Ionel Musu, Editura
Marlink, 2000.

TOATE FIINTELE UMANE SUNT NASCUTE LIBERE

SI EGALE IN DEMNITATE SI DREPTURI
REZUMAT

Prof. GHEORGHE STOICAN

LIC. PEDAGOGIC CD LOGA CARANSEBEŞ

ISSN: 1583 - 5529

 438

Pornind de la premisa că fiecare copil are particularităţi,

interese, abilităţi şi necesităţi de învăţare unice, toate
drepturile sale referitoare la educaţie trebuie realizate într-o
manieră care să conducă la o integrare socială şi o dezvoltare
individuală cât se poate de complete, incluzând dezvoltarea sa
culturală şi spirituală.
Termenul incluziv reflectă capacitatea unui grup de a
forma o unitate a membrilor săi, indiferent dacă aceştia sunt
normali sau deficienţi. Într-un astfel de colectiv, nu persoana
cu nevoi speciale este datoare să se adapteze la cerinţele
grupului, ci grupul însuşi trebuie să găsească acea manieră
adecvată de a deveni accesibil individului cu deficienţe.
Şcoala incluzivă reprezintă un pas mai departe în
procesul de atenuare şi eliminare a barierelor educaţionale
dintre copiii obişnuiţi şi cei cu diverse dizabilităţi. Paradigma
şcolii incluzive propune ca noţiunea de curriculum
standardizat să fie abandonată în favoarea unui curriculum
centrat pe elev, care să valorifice potenţialul său de învăţare,
nu să răspundă anumitor obiective şi scopuri generale, astfel

ISSN: 1583 - 5529

 439

încât elevul să aibă satisfacţia că învaţă pentru propriul său

interes.
Metodele activ-participative utilizate în practica
instructiv-educativă permit elevului satisfacerea cerinţelor
educaţionale prin efort personal şi în colaborare cu colegii.
Aceste metode stimulează interesul pentru cunoaştere,
facilitează contactul cu realitatea înconjurătoare, sporind
gradul de socializare al elevilor.
În contextul educaţiei integrate, aceste metode
stimulează şi dezvoltă învăţarea prin cooperare. Sunt
favorizate astfel cunoaşterea reciprocă dintre elevi, înţelegerea
şi acceptarea reciprocă, precum şi integrarea copiilor cu
cerinţe educative speciale în colectivul şcolii.

SUB SEMNUL NERENUNŢĂRII LA SPERANŢĂ:

COPILUL AUTIST
REZUMAT

INST. ANTON NICOLETA

GRĂDINIŢA P.P.1 CARANSEBEŞ

ISSN: 1583 - 5529

 440

Sunt acceptaţi copiii autişti în grădiniţă?

Copilăria este voie bună, este joacă, este râs. Şi aşa trebuie
să rămână. Chiar şi pentru cei cu sindrom autist.Ei nu
decodifică expresia facială şi trăsăturile noastre, dar asta nu
înseamnă că ei nu au trăiri, ca şi noi. Diferenţa este că şi le
exprimă în alt mod decât noi. Prin integrarea în grădiniţă şi
apoi în şcoală le oferim ocazia să ne accepte şi să poată
desfăşura o viaţă socială. Ne referim, desigur, la acei copii ce
au potenţial de şcolarizare.
Vârsta mentală şi severitatea simptomelor autiste sunt
indicatorii pe baza cărora se pot face prognoze asupra
integrării în şcolaritate: cu cât vârsta mentală este mai mare şi
simptomele autiste-mai uşoare, cu atât şansa integrării e mai
mare. Pentru cei cu vârsta mentală mică, soluţia o oferă
centrele de reabilitare. Pentru copiii cu Asperger sau cu autism
înalt funcţional şcolarizarea este posibilă şi chiar necesară.
Aşadar, există copii autişti care pot fi integraţi în
grădiniţe/şcoli normale, alţii pentru care sunt indicate
grădiniţele/şcolile speciale şi sunt şi copii integraţi în alte
servicii sociale adaptate nevoilor lor.

ISSN: 1583 - 5529

 441

Adeseori părinţii ne mărturisesc: „Hopul cel mare şi cel

mai dificil de trecut este atunci când baţi din uşă în uşă, când
încerci din grădiniţă în grădiniţă pentru ca fiul tău-autist- să fie
primit.” Pentru că grădiniţa este primul pas spre şcoală, am
încercat să aflu de ce este atât de greu acceptat un copil autist
într-o grupă de grădiniţă şi ce-i de făcut pentru aceasta? Iată
câteva strategii specifice recomandate educatoarei:
-educatoarea recompensează orice iniţiativă a copilului de a se
juca, de a vorbi, de a se aşeza lângă colegi;
-educatoarea recompensează grupul de copii care iniţiază
interacţiunea cu copilul autist;
-educatoarea alege un copil mai prietenos şi mai calm şi îl
motivează pentru a deveni un model pentru copilul autist,
demonstrează prin intermediul acestuia ce aşteaptă de la
copilul autist;
-drept întăriri, educatoarea va folosi:hrană, jocuri etc.
-profesorul de sprijin are rol în: alegerea locului în clasă,
alegerea colegului de bancă, stabilirea orarului, stabilirea
responsabilităţilor copilului autist;
-treptat, sarcinile profesorului de sprijin sunt transferate
copilului, care ar trebui să devină tot mai independent;

ISSN: 1583 - 5529

 442

-pregătirea mergerii la grădiniţă se va face prin obişnuirea

copilului cu colectivitatea prin intermediul fraţilor, vecinilor
etc.
Să-i ajutăm, aşadar, pe copiii autişti atât cât ne stă în
putinţă dar, mai ales, să-i înţelegem şi să le respectăm nevoile.

Bibliografie:

1.Paul Osterrieth, „Copilul şi familia” (traducere din limba

germană), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1973,
p.39.
2.Ioana Guţia şi colab., „Revista Învăţământului Preşcolar”,
Editura C.N.I. „Coresi” S.A., nr.3-4/2005, p.67.

ROLUL COMUNITĂŢII ÎN REUŞITA EDUCAŢIEI

INCLUZIVE
REZUMAT

Mariana Andras
Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebes

ISSN: 1583 - 5529

 443

Motto
"Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa
se mişcă în armonie cu
minţile elevilor săi, trăind împreună
dificultăţile şi victoriile
intelectuale deopotrivă."(J.Dewey)
Şcoala nu reprezintă doar o instituţie unde copiii şi tinerii
vin să primească informaţii, ci un loc unde trebuie să înveţe
toţi cei care lucrează. Până acum, profesorul era considerat
principala sursă de informaţii pentru o anumită disciplină, într-
un anumit domeniu, o autoritate de necontestat. Datorită
democratizării accesului la cunoştinţe, acest rol al profesorului
se reduce dramatic, el devenind un organizator, o călăuză a
învăţării, oferind elevilor, în locul tradiţionalei “transmiteri a
cunoştinţelor”, veritabile “experienţe de învăţare”, provocând
elevii să descopere şi să aplice în practică noile cunoştinţe
dobândite. Acest lucru se poate realiza însă doar într-o şcoală

ISSN: 1583 - 5529

 444

incluzivă, cea care poate răspunde unei diversităţi mari de

copii, o şcoală în care toţi participă şi sunt trataţi ca fiind la fel
de importanţi.

Realităţile ce ne înconjoară,precum şi noile schimbări

ale lumii contemporane, sociale, au impus, la rândul lor, ample
schimbări în proiectarea şi implementarea politicilor şi
strategiilor educaţionale din majoritatea statelor lumii. În
aceste condiţii problematica incluziunii/integrării şcolare a
copiilor cu cerinţe educative speciale sau provenind din medii
socioculturale precare (cazul rromilor) a devenit un domeniu
prioritar de acţiune şi pentru specialiştii din sistemul nostru de
învăţământ, în contextul promovării principiilor educaţiei
pentru toţi şi al normalizării vieţii persoanelor cu cerinţe
speciale.
BIBLIOGRAFIE
1. Gherguţ, Alois – Sinteze de psihopedagogie specială –
ghid pentru concursuri şi
examene de obţinere a gradelor didactice,
Editura Polirom, Iaşi, 2005
2. Gherguţ, Alois – Psihologia persoanelor cu cerinţe
speciale. Strategii de educaţie
integrată, Editura Polirom, Iaşi, 2001

ISSN: 1583 - 5529

 445

3.Ungureanu, Dorel – Educaţia integrată şi şcoala inclusivă,

Editura de Vest, Timisoara

Lecţii cu ajutorul calculatorului

rezumat
Profesor-educator: Văcărescu Brigita
Centrul Şcolar Pentru Educaţie I ncluzivă ,,Aurora”
Reşiţa, Caraş-Severin

Dezvoltarea tehnologică şi explozia informaţională la care

asistăm în zilele noastre sunt doar câteva argumente care conduc la
necesitatea regândirii formelor şi mijloacelor de învaţare. Şcoala
are rolul de a pregăti copiii pentru viitor cu mijloace specifice
ISSN: 1583 - 5529
 446

viitorului. Utilizarea softului educaţional, un foarte interesant

hibrid între programare informatică, psihopedagogie şi diverse
materii din curriculum, care astăzi depăşeste timpul experienţelor
fiind pe cale să devină un domeniu cu drepturi depline şi viitor
sigur în oferta educaţională, are multiple avantaje dintre care
amintim:- oferă informaţii organizate; -chestionează pe cel ce
învaţă;-stimulează creativitatea; constituie un mijloc atractiv de
a verifica, consolida şi recapitula cunoştinţele;-ne determină să
găsim soluţii interactive şi moderne de abordare a lecţiilor;-
obţin rezultate bune mai ales elevii care învaţă încet sau sunt
rămaşi în urmă; -diminuează factorul de stres;-este prezent
caracterul ludic; -reduce timpul de studiu. Există o gamă variată
de softuri educaţionle cu funcţii pedagogice specifice. Dintre
acestea cele mai des folosite de noi în activitatea didactică sunt:
Softul de investigare – elevului i se prezintă informaţiile
deja structurate (calea de parcurs) şi este un mediu de unde elevul
poate să îşi extragă singur informaţiile necesare rezolvării sarcinii
propuse.
Softul tematic – abordează subiecte sau teme din diverse
domenii, arii curriculare din programa şcolară oferind oportunităţi
de lărgire a orizontului cunoaşterii în diverse domenii.

ISSN: 1583 - 5529

 447

Softul de testare – evaluare - este gama cea mai largă

deoarece specificitatea sa depinde de mai mulţi factori: momentul
testării, scopul, tipologia interacţiunii ( feedback imediat sau nu).
Este evident că aceste noi concepte în educaţie nu le pot
înlocui pe cele tradiţionale în mod radical. Firesc ar fi, ca
prezenţa calculatorului în sălile de clasă să ne determine să
găsim soluţii interactive şi moderne de abordare a lecţiilor.

EDUCAŢIA  ŞI ŞCOALA INCLUZIVĂ

rezumat
 
Inst. Pîrvulescu Aurelia
Gr. Şc. Ind. C-ţii Maşini, Corpul B
Caransebeş

ISSN: 1583 - 5529

 448

 
        Educaţia incluzivă presupune asigurarea accesului egal la
educaţie şi a unei educaţii de calitate pentru toate categoriile
de copii şi tineri, un interes special fiind acordat şi grupurilor
dezavantajate, defavorizate ( copii infectaţi cu virusul HIV,
grupuri minoritare dezavantajate, între care copii romi, copii
provenind din familii cu probleme sociale majore etc.).
        Principiul fundamental al educaţiei incluzive are în
vedere dreptul fiecărui copil sau tânăr , indiferent de gen, de
apartenenţă etnică, religioasă, socială sau de nivelul de
dezvoltare a capacităţilor sale, de a beneficia de o educaţie de
bună calitate, care să conducă în măsura cea mai mare posibilă
la dezvoltarea capacităţilor sale cognitive şi de integrare
socială. În virtutea acestui principiu, orice formă de
segregare şcolară nu este justificată.
        Educaţia, în general, are ca principală menire, în paralel
cu formarea, dezvoltarea persoanei, realizarea incluziunii
sociale. În acest sens, în şcoală este necesar ca tinerii să înveţe
nu numai cunoştinţe, valori şi norme, ci şi deprinderi, practici
de cooperare şi negociere a conflictelor, de luare a
iniţiativelor, de asumare a responsabilităţii, de participare la
actul decizional, cu alte cuvinte, să se pregătească pentru

ISSN: 1583 - 5529

 449

rolurile care le vor reveni ca oameni şi viitori cetăţeni. În

atingerea acestor obiective un rol important le revine cadrelor
didactice care trebuie să gestioneze cu maximă
responsabilitate aceste procese.
        În cadrul unei şcoli, a clasei de elevi, este necesar a se
crea un mediu şcolar în care elevii să se simtă în siguranţă, să
relaţioneze între ei chiar dacă aparţin diferitelor comunităţi
etnice. Fiecare elev dintr-o clasă trebuie să aibă anumite
responsabilităţi şi să fie urmărit îndeaproape felul în care şi le
asumă. În cadrul activităţilor şcolare şi extraşcolare elevii
trebuie să primească sarcini pe măsura aptitudinilor şi
deprinderilor astfel încât realizarea acestora să contribuie la
creşterea încrederii în propriile capacităţi şi a stimei de sine. În
cadrul grupului de elevi un rol important îl joacă cooperarea
între membrii grupului, respectul reciproc, respectarea unor
reguli de comportament, comunicarea în vederea evitării
conflictelor. Fiecare copil are calităţi specifice, care este bine
să fie puse în valoare pentru a-i da posibilitatea copilului să se
afirme.
        Omul este prin definiţie o fiinţă socială: „el nu poate
supravieţui, nu se poate dezvolta şi afirma decât în şi prin
societate”. Aşa cum are nevoie să-şi afirme cât mai

ISSN: 1583 - 5529

 450

substanţial unicitatea, tot aşa  are nevoie să fie şi „confirmat”,

înţeles, apreciat de ceilalţi, de semenii săi. Cu alte cuvinte,
incluziunea socială joacă un rol fundamental în viaţa omului.
Exersarea diferitelor statute şi roluri în grup, interacţiunea cu
ceilalţi membri ai grupului conduc la formarea identităţii
noastre sociale, întăresc ataşamentul faţă de grup, sentimentul
că suntem de folos, că suntem importanţi pentru semenii
noştri. În acelaşi timp dă un plus de sens şi vigoare acţiunilor
noastre, ne ajută să ne realizăm ca persoană, să creştem stima
de sine şi sentimentul securităţii.
        Paşii în realizarea incluziunii sociale sunt :
·acomodarea;
·participarea;
·integrarea propriu-zisă.
O societate în care membrii săi se simt incluşi este o
societate care funcţionează bine. Membrii săi vor tinde
să respecte valorile, normele, „schemele
comportamentale” propuse  şi apreciate de respectiva
societate, se vor simţi datori să se implice în viaţa
societăţii, să îndeplinească „obligaţiile sociale” care le
revin.
                                                     

ISSN: 1583 - 5529

 451

Bibliografie:
1.Doina Nedelcu - „Educaţia democratică, incluziune
și interculturalitate”                       
2. Maria Andruszkiewicz, Keith Prenton – „Educaţia
incluzivă.Concepte, politici şi activităţi în şcoala
incluzivă”, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,
Bucureşti, 2007

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ
rezumat
 
Înv. ANDERCA FLOAREA 
Grup Şcolar Industrial Construcţii de Maşini, Corpul B
Caransebeş
             

ISSN: 1583 - 5529

 452

             Educaţia interculturală vizează dezvoltarea unei

educaţii a tuturor pentru recunoaşterea diferenţelor existente
într-o societate din punct de vedere cultural şi nu o educaţie
pentru cei cu o cultură diferită. În acelaşi timp, educaţia
interculturală nu este o educaţie compensatorie pentru străini
şi nici o nouă disciplină şcolară; ea refuză „modelul
deficienţei” în favoarea „modelului diferenţei”, nevizând o
extindere a programei prin „predarea culturală” sau o
„folclorizare”.
             Responsabilitatea educării pentru diversitate culturală
revine cadrelor didactice, familiei, dar şi comunităţii. Şi,
pentru că adulţii sunt cei care fac educaţie generaţiei tinere,
este foarte important ca aceştia să fie mai întâi educaţi.
Oamenii care mult timp au trăit (fiind educaţi aşa ) prin prisma
propriei culturi se adaptează mai greu la schimbări, de aceea
educaţiei îi revine rolul  de a modela concepţiile pe principiul
acceptării şi valorizării diferenţelor. Educaţia interculturală
presupune toleranţă, nondiscriminare, acceptare.
             Educaţia interculturală îşi propune să asigure şanse
egale de viaţă şi
educaţie tuturor copiilor, indiferent de rasă, religie, posibilităţi
materiale ale părinţilor, orientare politică. Inerculturalitatea

ISSN: 1583 - 5529

 453

îmbină activitatea şcolară cu cea extraşcolară. Începe din

familie, se continuă la grădiniţă şi şcoală ţi uneori continuă
toată viaţa prin formarea de atitudini şi competenţe
interculturale. Este educaţia prin care este pregătit viitorul
cetăţean european şi promovează toleranţă, deschidere,
depăşirea prejudecăţilor, acceptare şi înţelegere firească a
raportului eu- celălalt, cultivând în acelaşi timp cooperarea,
nonviolenţa şi demnitatea.
             Unul dintre obiectivele specifice ale proiectului este 
valorificarea istoriei, culturii şi tradiţiilor rromilor cu
implicarea comunităţilor de rromi în organizarea
manifestărilor interculturale, în vederea îmbunătăţirii relaţiei
dintre şcoală şi comunitate . Acest obiectiv are în vedere
derularea unor avtivităţi opţionale specifice, afirmarea
personalităţii individului în cadrul comuninităţii, prilej de
schimbare a percepţiilor şi atitudinilor referitoare la grupurile
dezavantajate.
             Pe lângă activităţile şcolare au fost organizate şi
momente cultural-artistice prin intermediul cărora au fost puse
în valoare cântecele şi dansurile specifice etniei rrome.
             Pe de altă parte,valorificarea culturii, istoriei şi
tradiţiilor etniei rrome va constitui pretext pentru dezvoltarea

ISSN: 1583 - 5529

 454

de curriculum la decizia şcolii în conformitate cu nevoile

locale, prin proiecte: cronică de familie, album de familie,
istorie locală, meserii tradiţionale, tradiţii şi obiceiuri în
comunităţile de rromi, comunicarea prin
teatru, dans şi muzică, Internetul şi beneficiile lui.
             Deoarece vor fi mereu contacte între cei care aparţin
populaţiei majoritare şi cei ce aparţin minorităţilor, educaţia
interclturală desfăşurată în cadrul unităţilor şcolare sau la
nivelul comunităţii trebuie să vizeze:
             -cunoştinţe despre propria cultură şi despre culturi ale
altor etnii;
             -o atitudine tolerantă, deschisă, de acceptare şi
înţelegere dintre români şi minorităţi;
             -valorificarea diferenţelor culturale;
             -o politică şcolară care să favorizeze egalizarea
şanselor în educaţie;
             -relaţii de bună înţelegere între etnii;
             -lupta împotriva prejudecăţilor etnice.
             Educaţia intercultură urmăreşte pregătirea tinerilor
pentru a trăi într-o societate multiculturală, cu o dinamică tot
mai pronunţată şi care tinde tot mai mult să devină o societate
interculturală.

ISSN: 1583 - 5529

 455

             Trebuie SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ TRĂIM ÎMPREUNĂ

pentru că, deşi diferiţi, suntem egali !
 
 
Bibliografie:
1.      Cucoş Constantin, „Educaţia. Dimensiuni culturale şi
interculturale”, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
2.      Ciolan Lucian, „Paşi către şcoala interculturală”, Editura
Corint,2000.

COPILUL CU DEFICIENȚE

-Rezumat-

Prof. BAȘOLDEA LUCIA OANA

ȘCOALA CU CLS. I-VIII CORNUȚEL

Diferit de adult, copilul nu are o imagine a sa si nici o

personalitate structurata definitiv si independenta de contextul
familial. Individualitatea imaginii de sine este in curs de

ISSN: 1583 - 5529

 456

elaborare, plecand de la modelele parentale, necriticate inca

inainte de adolescenta. Pentru copil, sa iubeasca si sa fie iubit
reprezinta aceeasi necesitate ca si pentru un adult, insa
obiectele iubirii si ale recunostintei sunt parintii, inainte de a fi
lumea exterioara.

Aceasta apropiere psihoafectiva a copilului deficient vizual

este valabila indiferent care este perioada copilariei in
decursul careia a aparut deficienta. Varsta la care a survenit
orbirea joaca un rol esential in dezvoltarea ulterioara a
procesului perceptiv si cognitiv.

Pentru copilul deficient vizual congenital, miza este de a-

si mobiliza si a dezvolta dorinta initiala de a obtine senzatii
vizuale. Cautarea senzatiilor si apoi a informatiilor vizuale
trebuie incurajata de mediul familial si sustinuta prin aducerea
la cunostinta unor profesionisti specializati cat mai devreme.

Cand orbirea survine in cursul copilariei, dorinta exista,

insa de o calitate mai mica a informatiilor vizuale percepute,
copilul avand nevoie de o reechilibrare plurisenzoriala a
perceptiilor sale. El trebuie sa poata sa se sprijine pe alte
modalitati senzoriale pentru a verifica si a da sens a ceea ce
vede si astfel sa urmeze o buna dezvoltare a gandirii

ISSN: 1583 - 5529

 457

operationale (plecand de la actiuni) si a gandirii sale simbolice

(plecand de la repezentari si concepte). Modalitatile de
evaluare si de reeducare functionala precoce exista, dar
conditiile psihologice necesare nu sunt intotdeauna dintr-o
data prezente pentru a avea recurs.

Aspectele psihologice ale copilului deficient vizual si ale

anturajului sau sunt elemente de care trebuie tinut cont,
deoarece determina, mai mult decat pentru un adult,
modalitatile si influenta reeducarii si apoi a integrarii
copilului.

„ ŞANSE EGALE ”
-REZUMAT-

Prof. Bǎcîrcea Nicoleta Ancuţa

Grup Scolar Forestier Rucăr

"Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o

făclie pe care s-o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu
lumină proprie "
Plutarh

ISSN: 1583 - 5529

 458

Nici un copil nu este identic cu celălalt. Ne punem

întrebarea : ,, Prin ce se deosebesc unii de alţii?”
Unii sunt înalţi , alţii sunt scunzi. Unii sunt timizi , alţii
sunt îndrăzneţi. Unii învaţă mai repede , alţii învaţă mai încet.
Unora le place sportul , altora nu , unii sunt talentaţi la
muzică , alţii nu , unii deprind citit-scrisul mai uşor , alţii mai
greu , unii sunt mai năzdrăvani , alţii sunt mai cuminţi.
Unii copii se nasc cu deficienţe : de ex. cu ochi care nu
văd bine , cu mâini sau picioare deformate sau cu un creier
care nu se dezvoltă normal. Unii copii rămân cu deficienţe în
urma unor boli ale copilăriei ori în urma unor accidente , cum
sunt arsurile sau căzăturile grave. Uneori aceşti copii sunt
numiţi copii cu dizabilităţi sau ,,copii cu handicap” .
Creşterea şi dezvoltarea unor copii pot fi afectate datorită
faptului că mediul în care trăiesc este dăunător sau nu asigură
cele necesare unei stări de bine. Este posibil ca aceşti copii să
nu aibă suficientă hrană sau o hrană sănătoasă , pot locui în
locuinţe improprii , care îi expun la boli , pot fi bătuţi, părinţii
lor pot fi despărţiţi , alcoolici. Unii trăiesc pe stradă şi
consumă uneori droguri , băuturi alcoolice , ţigări .
Aceşti copii sunt deseori excluşi din societate. Dacă
arată ,,altfel” sunt ţinuţi în casă de teamă sau de ruşine sau din

ISSN: 1583 - 5529

 459

cauza unor superstiţii. Sărăcia obligă unele familii să locuiască

şi să trăiască în condiţii improprii , ducând o viaţă modestă ,
iar copiii lor să fie marginalizaţi de societate. Această
excludere reduce şansele copiilor de a învăţa , de a creşte
normal şi de a se dezvolta. Aici trebuie să intervină şcoala ,
cadrul didactic a cărui muncă nu este uşoară. El trebuie să ştie
care sunt punctele forte şi punctele slabe ale copiilor şi să
planifice activităţile ţinând cont de acestea , să ştie că
învăţarea copilului poate fi afectată de dizabilităţi sau lipsuri şi
să folosească strategii de predare-învăţare prin care aceste
dificultăţi să fie depăşite.
Copiii care au deficienţe fizice , senzoriale sau
intelectuale se pot confrunta cu multe dificultăţi de învăţare şi
de participare la viaţa comunităţii. Educatorii nu trebuie să fie
preocupaţi doar de deficienţa în sine sau de cauza ei , ci şi de
reducerea consecinţelor pe care respectiva deficienţă le poate
avea asupra vieţii copilului şi a barierelor pe care le ridică în
faţa învăţăturii. Există o mulţime de lucruri care se pot face
pentru a reduce din consecinţele negative chiar dacă nu putem
vindeca deficienţa respectivă.
Toţi copiii învaţă prin interacţiunea cu ceilalţi oameni şi
prin experienţele cumulate în diverse medii de viaţă. Acest

ISSN: 1583 - 5529

 460

lucru este la fel de adevărat şi pentru copiii cu dizabilităţi.

Faptul că nu învaţă sau că se dezvoltă mai încet se pune pe
seama dizabilităţii lor şi mai puţin pe seama unei abordări
greşite a problematicii în activitatea cu aceşti copii.
Copiii pot avea diverse deficienţe : probleme de vedere sau
auz ; deficienţe fizice sau boli (ca epilepsia) şi deficienţe
intelectuale care le afectează gândirea.
Orice copil are nevoie de bază – nevoia de dragoste ,
afecţiune , de alimentaţie hrănitoare , de un mediu sănătos şi
de o locuinţă. Dacă oricare din acestea lipseşte sau sunt
insuficiente , atunci creşterea şi dezvoltarea copilului vor fi
afectate , se reduce abilitatea (capacitatea) de învăţare. La
mulţi dintre copiii cu dizabilităţi nevoile de bază nu sunt
îndeplinite. Este posibil ca lor să nu li se ofere suficientă hrană
deoarece nu solicită ; nu li se urmăreşte starea de sănătate
deoarece se presupune că o stare de sănătate nu prea bună este
asociată cu deficienţa care o au sau nu li se arată aceeaşi
dragoste şi afecţiune pentru că ei sunt ,,altfel” .

Bibliografie:
"Elemente de Psihopedagogia Integrării"Autor: Doru-Vlad
Popovici

ISSN: 1583 - 5529

 461

STIMULAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR CU

CERINŢE

EDUCATIVE SPECIALE PRIN JOC

REZUMAT

prof. Antal Daniela

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Şimleu Silvaniei

prof. Roş Stela Maria

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Şimleu Silvaniei

ISSN: 1583 - 5529

 462

Jocul este una din formele de manifestare a copilului . O

asemenea activitate este izvorată din nevoia de acţiune, de
mişcare a copilului- o modalitate de a-şi consuma energia- sau
de a se distra, un mod plăcut de a utiliza timpul si nu numai.
Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni si de operaţiuni
care urmăresc obiective de pregătire intelectuală, tehnică,
morală, fizică a copilului. Jocul imprimă un caracter mai viu şi
mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie
funcţională, de veselie si bucurie, de destindere, prevenind
apariţia monotoniei, a plictiselii şi a oboselii.
Prin joc, copilul capătă informatii despre lumea în care
trăieşte, intră în contact cu oamenii şi cu obiectele din mediul
înconjurător şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp.
Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu
întreaga clasă aduce variaţie în procesul de instruire a copiilor
cu C. E. S., făcându-l mai atractiv. Jocurile didactice cuprind
următoarele laturi constitutive : conţinuturi, sarcina didactică,
regulile jocului, acţiunea de joc.
Evaluarea prin joc condiţionează în aşa manieră dinamica
clasei, încât putem spune că nu există învăţare eficientă fără

ISSN: 1583 - 5529

 463

evaluare. Ea nu poate şi nu trebuie să fie redusă la simplul act

al notării. Principala funcţie a evaluării este aceea de a
determina măsura în care diferitele obiective pedagogice au
fost atinse. În acelaşi timp încearcă să explice randamentul
nesatisfăcător.
Experienţa pedagogică a permis conturarea a trei
forme de evaluare, din modul de integrare a lor în procesul
didactic: evaluarea initială, evaluarea continuă şi evaluarea
cumulativă.
Terapia prin joc are la baza efectul armonizator. Din
această cauză, jocul terapeutic a fost numit o ,,pace incheiată
cu sine si cu ceilalţi’’. Armonizarea realizată cu ajutorul
jocului se manifestă sub forma unei concordanţe subiective
între dorinţă şi putinţă. Datorită acesteia, copilul găseşte în joc
un răspuns pozitiv la încercarile sale mascate de a fi înţeles şi
o confirmare a sentimentului propriei valori.. Jocul constituie
un sprijin necesar în organizarea evaluării, având în vedere
faptul că monotonia produsă de formele stereotipe ale
exerciţiilor produce rapid plictiseala.Aceasta are ca efect
secundar scăderea dorinţei de a învăţa, a interesului si atenţiei
elevilor. Jocul ca modalitate de evaluare are un rol în ceea ce-i

ISSN: 1583 - 5529

 464

priveşte pe copiii cu C. E. S. Prin joc evaluarea este mai

eficientă şi totodată antrenantă.
Terapia prin joc are la baza efectul armonizator.
Armonizarea realizată cu ajutorul jocului se manifestă sub
forma unei concordanţe subiective între dorinţă şi putinţă.
Jocul constituie un sprijin necesar în organizarea
evaluării, având în vedere faptul că monotonia produsă de
formele stereotipe ale exerciţiilor produce rapid
plictiseala.Aceasta are ca efect secundar scăderea dorinţei de a
învăţa, a interesului si atenţiei elevilor.
Jocul ca modalitate de evaluare are un rol în ceea ce-i
priveşte pe copiii cu C. E. S. Prin joc evaluarea este mai
eficientă şi totodată antrenantă.
Bibliografie

Constantin Cucoş- ,,Pedagogie’’, Editua Polirom, Iasi 2000

Ion Radu -,,Psihologia educaţiei şi dezvoltării’’, Editura Academiei, Bucureşti, 1983

Ion Radu-,,Psihologia şcolară’’, Editura Ştiinţifică’’, Bucuresti, 1974

ISSN: 1583 - 5529

 465

DIFERIŢI, DAR EGALI-COPIII CU DEFICIT DE

INTELECT-ROLUL FACTORILOR NON-COGNITIVI
ÎN EFICIENŢA ÎNVĂŢĂRII
rezumat

BERZESCU VALERIA,institutor I-educatoare la

Grădiniţa P.P. nr.2 IANCU DANIELA
Caransebeş

Este corect să facem diferenţieri şi marginalizări între

copiii care diferă privind dezvoltarea nivelului de inteligenţă ?
Răspunsul este ferm:NU !

ISSN: 1583 - 5529

 466

Să le privim zâmbetul , acel zâmbet de copil, şi să

încercăm să nu facem diferenţieri ! Tot ce contează este că
fiecare copil este unic !
Problema educaţiei copiilor cu deficienţe a fost mult
studiată de autori din ţările scandinave , din Europa şi recent şi
în România şi s-a pus întrebarea :Ce formă de învăţământ
trebuie abordată ? Cea tradişională sau o educaţie integrată ?
Ideea educaţiei integrate a apărut ca o reacţie firească
a societăţii la obligaţia acesteia de a asigura cadrul necesar şi
condiţiile impuse de specificul educaţiei personelor cu cerinţe
speciale.
Privită din perspectiva integrării , şcoala reprezintă
spaţiul unde are loc schimbul intercultural al valorilor într-o
manieră activă , caracterizată prin participare şi implicare ,
ceea ce impune organizarea şcolii după criteriul diversităţii.
S-a observat că şcoala divesităţii tratează elevii ca pe
nişte participanţi activi la elaborarea cunoştinţelor . Şcoala
diversităţii luptă împotriva prejudecăţilor , stereotipurilor
sociale , marginalizării şi etichetării copiilor cu
deficienţe.Această politică este pe larg abordată în Convenţia
cu privire la Drepturile Copilului (1989), în recomandările
Consiliului Europei pentru integrarea copiilor cu CES

ISSN: 1583 - 5529

 467

(1992),dar este cercetată şi în Romînia de : C.Păunescu ,

T.Bârsanu, V.Şchiopu.Rezumatul acestor investigaţii a permis
efectuarea unor acţiuni practice de dezvoltare continuă a
procdesaului de educaţie integrată , optimizarea
învăţământului special.
În lucrările de specialitate se utilizează o terminologie
variată pentru conceptul „deficit de intelect” : deficientă
mintală , înapoiere mintală , întârziere mintală , debilitate
mintală.Copiii cu deficit de intelect care pot fi integraţi în
învăţământul de masă sunt cei cu intelect de limită şi cei cu
retardare mintală uşoară.
În cazul „intelectului de limită” se menţionează o
plafonare în dezvoltarea psiho-intelectuală la vârsta de 10-12
ani.
Putem spune că între copilul „deficient mintal” şi cel
normal există o tranziţie în care nu se poate trage în mod
convencţional o linie de frontieră.”Intelectul limitat” poate
ajunge la o dezvoltare psihică asemănătoare normalilor şi se
integrează eficient socio-profesional.”Debilul mintal” ajunge
la formarea deprinderilor de citit-scris ,de calcul matematic ,
de operare elementară în plan mental,el achiziţionează unele
cunoştinţe în comunicare pentru comportament şi comunicare,

ISSN: 1583 - 5529

 468

se poate integra în viaţa socială, dar pe ansamblu, nivelul

dezvoltării psihice şi de adaptare rămâne limitat.
Factorii non-cognitivi care au rol în eficienţa învăţării
, dar şi în formarea personalităţii deficientului sunt: atitudinea
faţă de învăţare , motivaţia , imaginea de sine , nivelul de
aspiraţie , afectivitatea.

BIBLIOGRAFIE

1.Zlate,Mielu , „Fundamentele psihologiei”, Editura

Universitară, Bucureşti, 2006
2.Şchiopul,Ursula & Verza,E „Psihologia vârstelor”, Editura
didactică şi pedagogică,Bucureşti , 1997
3.xxx, „Psihologia educaţiei şi dezvoltării-Sinteze de
psihologie didactică”,Editura Academiei,Bucureşti,2008
4.Bârsanu ,Tamara„Psihopatologie infantilă şi juvenilă”,
Editura Semne, Bucureşti , 2003
5.Weihs,Th.y, „Să-i ajutăm iubind-i”,Eitura Humanitas,
Bucureşti, 1992

ISSN: 1583 - 5529

 469

ORIGAMI – TEHNICĂ INOVATOARE A

DEZVOLTĂRII CREATIVITĂŢII ELEVILOR CU
DEFICIENŢĂ DE VEDERE
REZUMAT

Prof. Marika Turcu – LICEUL TEORETIC „IRIS”,

TIMIŞOARA
Prof. Elvira Daniela Păcurari – LICEUL TEORETIC
„IRIS”, TIMIŞOARA

Apariţia acestei lucrări este consecinţa unor observări

sistematice în procesul instructiv – educativ al elevilor cu
deficienţă de vedere. Utilizarea tehnicii Origami este un real
succes în procesul instructiv – educativ deoarece contribuie la
atingerea obiectivelor generale şi recuperator- compensatorii
şi totodată la dezvoltarea creativităţii acestor elevi.

ISSN: 1583 - 5529

 470

Creativitatea este de dorit şi chiar poate fi dezvoltată în

toate sectoarele curriculum-ului şcolar, de la ştiinţe până la
arte, în acest sens ea trebuie să fie promovată de la o vârstă
timpurie; ar trebui să existe mai multe accepţiuni ale
creativităţii şi să fie oferite exemple despre cum să fie inclusă
în toate ariile curriculare, să se creeze mai multe situaţii de
învăţare focalizate pe grup şi pe dezvoltarea
personală.Creativitatea îmbunătăţeşte stima de sine, motivaţia
şi dezvoltarea elevilor, pregăteşte elevii pentru viaţă şi le dă
oportunitatea de a-şi descoperi şi urma interesele şi talentele.
Învăţământul pentru deficienţi de vedere se întemeiază pe
aceleaşi legi ale învătării, pe aceleaşi principii şi metode
didactice proprii întregului învăţământ.
În organizarea învăţământului pentru elevii deficienţi de
vedere se porneşte de la dreptul tuturor elevilor la educaţie şi
instrucţie, la şanse egale de acces la toate formele şi gradele de
învăţământ.
În munca didactică desfăşurată cu elevii cu deficienţii de
vedere, obiectivele educaţionale generale se îmbină cu cele
recuperatorii.
În condiţiile deficienţei de vedere, în lipsa unei conduceri
vizuale a mişcărilor, apare adesea o subdezvoltare motorie, o

ISSN: 1583 - 5529

 471

dexteritate deficitară. Procesul instructiv- educativ al

deficienţilor de vedere include, o exercitare tactil- kinestezică,
condusă vizual, pe fondul dezvoltării motricităţii organismului
în întregul lui.
Tehnica Origami vine în sprijinul dezvoltării coordonării
vizual- motorii cât şi a dezvoltării capacităţii creatoare a
elevilor cu deficienţă de vedere.
Origami reprezintă arta impaturirii hartiei .Denumirea
provine de la cuvintele japoneze "ori", care inseamna "a indoi"
si "kami" care inseamna "hartie".
Unii au considerat origami ca un simplu joc, dar cei mai
multi il socotesc arta, datorita posibilitatii de a reprezenta in
mod creator si realist diferite subiecte.
Bibliografie:
Preda Vasile (1999) Intervenţia precoce în educarea copiilor
deficienţ vizuali, Cluj- Napoca ,
PresaUniversitară Clujeană
Preda Vasile (2001) Educaţia copiilor cu deficienţe vizuale,
Cluj- Napoca,
Presa Universitară Clujeană
Preda Vasile (2002) Psihopedagogia intervenţiei timpurii la
copii cu deficienţe vizuale,

ISSN: 1583 - 5529

 472

Cluj- Napoca ,PresaUniversitară Clujeană

Sălăvăstru Doina (2004) Psihologia educaţiei,Bucureşti,
Editura Polirom
Stănică Ilie (1997) Psihopedagogie specială. Deficienţe
senzoriale, Bucureşti,Pro Humanitate
Ştefan Mircea (2000) Psihopedagogia copiilor cu handicap de
vedere, Bucureşti, Pro Humanitate
Zulal Aytzre – Scheele (2006) Origami – Minunate figuri din
hârtie plisată, Bucureşti,
Editura M.A.S.T.

ADAPTAREA ŞI DIFERENŢIEREA CURRICULARĂ

ÎN ŞCOALA INCLUZIVĂ
rezumat

Prof. de sprijin MARINESCU EUGENIA

Scoala Nr 12 Targoviste
Instit.CIOCA ZENOVIA
Colegiul National C.Cantacuzino
Targoviste

Abordarea diferenţierii curriculare înseamnă reflecţia

asupra predării şi învăţării în modalităţi noi şi diferite, în mod
continuu şi flexibil. În această perspectivă nu poate fi vorba de
un început şi de un sfârşit, de lucruri corecte sau incorecte, de
ISSN: 1583 - 5529
 473

reţete sau de „ingrediente” infailibile. Este mai degrabă o

filosofie lucrativă despre cei care învaţă, despre predare şi
despre învăţare. A aborda astfel lucrurile constituie o strategie
eficientă de predare-învăţare cu focalizare pe curriculum.
Procesul integrării şcolare a copiilor cu cerinţe educaţionale
speciale presupune elaborarea şi aplicarea unui plan de
intervenţie personalizat, centrat pe folosirea unor modalităţi
eficiente de adaptare a curriculum-ului şi pe diversificarea
ofertelor de învăţare în cadrul lecţiilor.
Elaborarea unui curriculum incluziv pentru toţi elevii
poate determina modificarea sau lărgirea definiţiilor aplicate
în prezent învăţării. În elaborarea curriculum-ului incluziv,
învăţarea este văzută ca un proces la care elevii participă în
mod activ, îşi asumă roluri şi responsabilităţi clare. Se pune
accent mai curând pe rolul de mediator al profesorului decât
pe cel de formator. Curriculum-ul incluziv trebuie elaborat
într-o manieră flexibilă, pentru a permite atât adaptări la nivel
de şcoală, cât şi adaptări şi modificări menite să vină în
întâmpinarea nevoilor fiecărui elev în parte. De asemenea,
acest curriculum incluziv trebuie să fie adecvat stilului de
lucru al fiecărui profesor în parte şi de aceea, nu trebuie să fie
elaborat în mod rigid, la nivel central sau naţional.

ISSN: 1583 - 5529

 474

În funcţie de modelul adoptat în programele de integrare

şcolară a elevilor cu cerinţe speciale în educaţie şi de
tipul/gradul deficienţei acestora, practica educaţională a
demonstrat eficienţa utilizării mai multor tipuri de curriculum:
- curriculum obişnuit: reprezintă acea categorie de
curriculum valabilă pentru toţi elevii şcolii obişnuite ce poate
fi accesibilă şi elevilor cu cerinţe speciale, dacă este însoţită
de o serie de intervenţii specializate precum terapie
logopedică, consiliere sau programe terapeutice, sprijin în
învăţare etc., care să ajute elevul să se adapteze şi să facă faţă
activităţilor din clasă;
- curriculum obişnuit parţial adaptat: adaptările se fac la
unele discipline ce prezintă un anumit grad de dificultate
pentru elevi (limba română, matematică etc.), la care se
adaugă intervenţiile specializate şi activitatea profesorului
itinerant/de sprijin;
- curriculum obişnuit adaptat: adaptările vizează toate
disciplinele, metodologia de predare este individualizată, iar
intervenţiile de specialitate, inclusiv ale profesorului
itinerant/de sprijin, sunt prezente în mai mare măsură decât în
cazul celorlalte categorii de curriculum;

ISSN: 1583 - 5529

 475

- curriculum special: reprezintă un tip de curriculum

conceput special pentru persoanele care au un anumit tip şi
grad de dizabilitate (deficienţe mentale severe sau profunde,
deficienţe asociate); în acest ultim caz avem de-a face doar cu
intervenţii specializate asupra deficienţei respective.
Este important ca tuturor elevilor cu cerinţe educaţionale
speciale să li se asigure posibilitatea de a achiziţiona, dezvolta,
practica, aplica şi extinde deprinderile dobândite, în toate
contextele prevăzute de curriculum. Dezvoltarea acestor
deprinderi reprezintă o parte esenţială a oricărui curriculum.
De aceea, oportunităţile şi exemplele de dezvoltare a acestor
deprinderi esenţiale trebuie evidenţiate în întreaga planificare
curriculară şi la toate disciplinele cuprinse în curriculum.
Unul dintre cele mai importante şi dificile aspecte ale
elaborării unui curriculum adaptat şi diferenţiat pentru elevii
cu cerinţe educaţionale speciale este cel al fixării sarcinilor
sau activităţilor de învăţare. Membrii echipelor de caz
(profesor de sprijin, profesor logoped, profesor psihopedagog,
învăţător) trebuie să fie în măsură să identifice şi să aloce
elevilor sarcini sau activităţi de învăţare, întrucât acestea sunt
esenţiale pentru asigurarea performanţei şi progresului
elevilor. Sarcinile/activităţile de învăţare trebuie să fie simple,

ISSN: 1583 - 5529

 476

măsurabile, realizabile, adaptate fiecărui elev, să includă

timpul alocat îndeplinirii lor, să fie în conexiune cu unităţile
de învăţare şi standardele de evaluare, ori de câte ori este
posibil.
Bibliografie:
Popovici, D.V. – „Elemente de psihopedagogia integrării”,
Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 1999
Verza, E., Păun, E. (coord.) – „Educaţia integrată a
copiilor cu handicap”, UNICEF&RENINCO, 1998
Vlad, E. – „Evaluarea în actul educaţional-terapeutic”,
Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 1999
Vrăşmaş, T. – „Învăţământul integrat şi/sau incluziv”,
Editura Aramis, Bucureşti .

Strategii didactice de stimulare senzorială a copiilor

cu cerinţe educative speciale

Rezumat

prof. Maria IVĂNESCU -

CSEIS Oradea
prof. Samica BOGHIU -
CSEIS Oradea

ISSN: 1583 - 5529

 477

„ Copilul –scria George Călinescu – se naşte curios

de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea”. Natura îi
satisface această pornire, îl incită. Vârsta preşcolă este cea mai
favorabilă perioadă pentru acumularea unor impresii puternice
, este vârsta imaginaţiei, a fanteziei şi a jocului. Este unanim
acceptat faptul că este uşor să influenţezi formarea
personalităţii copilului prin contactul direct cu natura, făcând
apel la sensibilitatea celui educat, mai ales a copilului cu
cerinţe educative speciale.
Copiii cu cerinţe educative speciale, prin activităţile
desfăşurate în natură, pot să-şi exprime propriile capacităţi.
Astfel ei capătă informaţii despre lumea în care trăiesc, intră
în contact cu oamenii şi cu obiectele din mediul înconjurător şi
învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp, toate conducând spre
stimularea dezvoltării senzoriale. Activităţile desfăşurate, atât
cele comune cât şi cele individualizate le-am adaptat în funcţie
de deficienţa copilului. Stimularea senzorială a copiilor cu
cerinţe educative speciale presupune indispensabil
individualizarea şi diferenţierea procesului de învăţământ,
condiţii care pot fi realizate prin elaborarea programelor de
intervenţie personalizate, realizate după evaluarea acestora.

ISSN: 1583 - 5529

 478

Am utilizat în testarea copiilor Inventarul de Deprinderi

Oregon şi Testul Frostig. Testele măsoară capacităţile
perceptive si motrice ce vizează:
coordonarea ochi-mână, capacitatea subiectului de a
diferenţia intre fondul percepţiei si obiectul percepţiei,
constanţa formei, poziţii spaţiale şi relaţiile spaţiale, precum
şi realizarea unor conexiuni între obiectele şi fenomenele din
natură. Programul personalizat pentru fiecare copil cu cerinţe
educative speciale permite adaptarea si readaptarea programei
pentru învăţământul special in funcţie de progresele copilului,
precum si fixarea altor obiective, pe termen scurt sau lung.
În ipoteza de lucru privind stimularea senzorială prin
activităţile desfăşurate în natura, am pornit de la premiza ca
stimularea senzorială, motrică, cognitivă, socială şi
emoţională va duce la îmbunătăţirea performanţelor copiilor,
la determinarea impactului pe care îl au deprinderile si
abilităţile vizuale asupra vieţi de zi cu zi a persoanei cu
deficiente vizuale.
Activităţile au fost diverse şi aplicate personalizat pentru
a păstra diferenţele individuale ale copiilor. Astfel au perceput
şi simţit foşnetul frunzelor, duritatea copacilor, a pietrei, au
realizat măşti ecologice prin tehnici diferite (decupare pe

ISSN: 1583 - 5529

 479

contur, unire de puncte, înţepare pe contur, suprapunere de

modele), au discriminat culori, au plantat puieţi,iar mai târziu
i-au măsurat, lung şi scurt, au realizat un acvariu folosind apă
şi nisip, au format întregul, contribuind la stimularea
motricităţii fine, au confecţionat căsuţe pentru păsări folosind
materiale si tehnici diverse, au efectuat exerciţii de respiraţie,
suflând frunze, au comunicat între ei aflând mai multe despre
gâzele pădurii, au intervievat persoane pe stradă fiind
adevăraţi reporteri, au devenit vânzători, negociind preţul
măştilor, au creat dialoguri între flori vesele şi triste pe care le-
au reprezentat şi grafic în urma unor experienţe simple, toate
acestea conducând la socializarea copiilor. În urma evaluării s-
a constatat o uşoara creştere la nivel senzorial, iar în celelalte
domenii creşterea a fost semnificativă, demonstrată statistic.

Bibliografie :

1. Bonchiş Elena (coord ) 2000 – Dezvoltarea umană –

Dezvoltarea senzorială - aspecte psiho- sociale, Editura
Imprimeriei de Vest, Oradea ;

ISSN: 1583 - 5529

 480

2. Chelemen Ioan, 2007 – Persoanele cu dizabilităţi – abordări

teoretice, Editura Universităţii din Oradea ;
3. Gherguţ Alois, 2001 – Psihopedagogia persoanelor cu
cerinţe educative speciale. Strategii de educaţie specială,
Editura Polirom, Iaşi;
4. Mitrofan Nicolae, 1997 - Testarea psihologica a copilului
mic, Editura Mihaela Press, Bucureşti;
5. Rozorea Anca, 2003 - „Deficienţele senzoriale din
perspectiva psihopedagogiei speciale”, Editura Ex., Constanta;
6. Verza Emil, Păun Emil, 1998 - „Educaţia integrată a
copiilor cu handicap”, Unicef .

STRATEGII UTILIZATE PENTRU ASIGURAREA

ACCESULUI LA EDUCATIE A COPIILOR CU
DIZABILITĂŢI
-REZUMAT-

Prof. ARDELEAN ALINA

ISSN: 1583 - 5529

 481

LIC. PEDAGOGIC CD LOGA CARANSEBEŞ

Educaţia pentru toţi copiii afirmată atât de Convenţia

ONU privind drepturile copilului, cât şi de legislaţia internă
în materie de educaţie este unul dintre drepturile care vor fi
urmărite să se dezvolte cât mai plenar pe parcursul Strategiei
prezente a statului roman. Se au în vedere copiii cu
dizabilităţi, HIV/SIDA şi boli cronice grave, precum şi copiii
care au discontinuităţi în frecventarea învăţământului
obligatoriu sau au abandonat şcoala din diverse motive.
Totodată sunt avuţi în vedere părinţii acestor copii,
cadrele didactice care interacţionează cu aceştia, precum şi
relaţia cu ceilalţi copii şi părinţii lor, relaţia cu celelalte
servicii din comunitate şi autorităţile responsabile. În
consecinţă, se va urmări realizarea unor şcoli incluzive,
deschise pentru toţi copiii.
Invatarea prin cooperare, ascultarea si acceptarea
opiniilor, luarea impreuna a deciziilor constituie momente
active ale predarii si invatarii.
Daca strategiile traditionale isi propun cultivarea
relatiilor de prietenie si intelegere intre copii, strategiile
incluzive au o implicatie mai profunda. Ele ii invata pe copii

ISSN: 1583 - 5529

 482

sa se accepte asa cum sunt, indiferent de etichetele pe care

societatea le pune, si sa colaboreze in vederea realizarii
obiectivelor de interes comun.
In conditiile unei educatii incluzive, metodele active de
invatare prin cooperare au o mare eficienta si de aceea
sugeram recurgerea la cateva posibile strategii de invatare care
pot fi aplicate cu succes.

ACTIVITATI PSIHOMOTRICE LA COPIII CU

SINDROM DOWN
-Rezumat-

KINETOTERAPEUT BUDA MIHAELA-ALINA

PSIHOPEDAGOG RUSU RODICA - Centrul Şcolar
pentru Educaţia Incluzivă « PRIMAVARA » Reşiţa
ISSN: 1583 - 5529
 483

Mişcarea trebuie înţeleasă ca un factor important în

dezvoltarea personalităţii, ca relaţie dintre copil şi corpul său,
precum şi ca parte componentă a mediului înconjurător şi a
societăţii.
Psihomotorica, chiar şi la modul distractiv, ridică la un
nivel mai înalt dinainte stabilit, folosirea propriului corp,
acţionarea planificată, stimularea creativităţii ca şi a
contactului social cu cei din jur.
Dezvoltarea aptitudinilor la elevii cu Sindrom Down
este o resursă suplimentară care vine în sprijinul derulării
programului de recuperare motorie. Tabloul dezvoltării
aptitudinilor elevului cu Down este o metoda sistematică utilă
în a determina nivelul aptitudinilor elevului cu Down si a
măsura progresul elevului. Totodată se stabileşte care sunt
elementele de baza care trebuiesc antrenate la aceşti elevi si
ajuta la întocmirea unui program zilnic de antrenamente.
Scopul lucrării îl constituie demonstrarea necesitaţii si
eficienţei diferitelor activităţi şi jocuri sportive concepute
pentru a se adresa la doua niveluri specifice de joc. Nivelul 1
cuprinde activităţi fizice si jocuri care se concentrează pe
dezvoltarea schemelor motorii fundamentale si coordonarea

ISSN: 1583 - 5529

 484

ochi-mana. Nivelul 2 urmăreşte aplicarea acestor exerciţii

fizice prin intermediul unui program de dezvoltare a
abilitaţilor sportive care corespund activităţilor menţionate.
In lista de activităţi sunt cuprinse 8:
1.abilitati fundamentale,
2.mers si fuga,
3.echilibru si sărituri,
4.oprire /stopare si prindere,
5.aruncare,
6.tintire,
7.lovire,
8.abilităţi avansate.
Grupul ţinta : copii cu sindrom Down cu vârsta de 5-
9 ani.
Toate activităţile se desfăşoară sub coordonarea si
supravegherea unui kinetoterapeut/ cadru didactic specializat.
BIBLIOGRAFIE

Târnoveanu, Nadia - „ Strategii Didactice Imaginative

pentru Elevii cu Sindrom Down”

ISSN: 1583 - 5529

 485

Dryde, Windy & DiGiuseppe, - „Ghid de Terapie

Raţional-Emotivă şi Comportamentala”
Raymond ;

Egan, Kieran & Popenici, Ştefan - „Educaţia Elevilor cu

CES si cu Deficit de Atenţie”
*
* * - „Special Olympics – Sportivi
Tineri” - Ghid de
Activităţi Special Olympics
România ;
*
* * - „Revista Română de Kinetoterapie”
- Universitatea din
Oradea

ISSN: 1583 - 5529

 486

MODALITĂŢI DE INTEGRARE A COPIILOR CU

CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE ÎN GRĂDINIŢA DE
COPII
-REZUMAT-

INSTITUTOARE: DAVIDESCU SILVIA

EDUCATOARE: SOCINEANŢU MARIA
GRĂDINIŢA P. P. NR.
4 CARANSEBEŞ

Grădiniţa, prin ansamblul activităţilor instructiv-

educative desfăşurate cu copiii, aduce mari contribuţii în
sprijinul dezvoltării plenare a personalităţii fiecărui copil, în
măsura în care educatoarea reuşeşte să cunoască trăsăturile
psihofizice individuale ale copiilor şi în îmbine armonios
tratarea individuală diferenţiată cu activitatea educativă
frontală.
ISSN: 1583 - 5529
 487

Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ,

el dobândeşte funcţii psihopedagogice semnificative,
asigurând participarea activă a preşcolarului, sporind interesul
de cunoaştere faţă de conţinutul activităţii. Ştim că jocul
didactic reprezintă o metodă de învăţământ în care predomină
acţiunea didactică stimulată. Această acţiune valorifică la
nivelul instrucţiei finalităţile adaptative de tip recreativ proprii
activităţii umane, în general, în anumite momente ale evoluţiei
sale ontogenetice, în special.
Revelând legătura dintre joc şi munca copilului, Jean
Piaget a pus în evidenţă aportul jocului la dezvoltarea
intelectuală a copilului. De aceea el susţine că ,,toate metodele
active de educare a copiilor mici să furnieze acestora un
material corespunzător pentru că jucându-se, ei să reuşească să
asimileze realităţile intelectuale care, fără aceasta, rămân
exterioare inteligenţei copilului”.
Orice educator care-şi centrează activitatea pe copil, nu
trebuie să uite că:
- Fiecare copil este important pentru societate;
- Fiecare copil are nevoi speciale;
- Fiecare copil are particularităţile specifice;
- Fiecare copil este unic;

ISSN: 1583 - 5529

 488

- Cu toate că sunt diferiţi, toţi copiii sunt egali în

drepturi.
Bibliografie selectivă:
Alois Gherguţ – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale, Editura Polirom 2006;
Gheorghe Tomas – Psihopedagogia preşscolară şi şcolară,
Bucureşti 2005.

ROLUL EDUCATIEI INCLUZIVE IN INTEGRAREA

COPIILOR CU CES
-Rezumat-

INSTITUTOR: ENE IONELA-CORNELIA

GRADINITA NR.8 ALEXANDRIA,
JUD.TELEORMAN

"... Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu.

Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi
eşua în viaţă!
Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi obinecuvântare pentru lume".
(Din Child's Appeal, Mamie Gene Cole)
ISSN: 1583 - 5529
 489

Centrarea atenţiei educaţionale pe grupurile vulnerabile este

un indiciu al nivelului de civilizaţie atins de o anumită
societate şi aceasta impune căutarea unor noi formule de
solidaritate umană, fapt ce are o semnificaţie aparte în
societatea noastră.
În concordanţă cu Convenţia pentru Drepturile Copilului şi
recurgând la principiul nondiscriminării, drepturile copiilor
trebuie respectate indiferent de rasă, culoare, sex, limbă,
religie, indiferent de originea lor naţională, etnică sau socială,
de situaţia lor materială, de incapacitatea lor, sau de altă
situaţie.
Educaţia incluzivă are ca principiu fundamental - un
învăţământ pentru toţi, împreună cu toţi - care constituie un
deziderat şi o realitate ce câştigă adepţi şi se concretizează în
experienţe şi bune practici de integrare / incluziune.
Programele de stimulare timpurie a dezvoltării reprezintă o
etapă decisivă în realizarea obiectivelor educaţiei pentru toţi.
Acestea au o influenţă determinantă asupra formării
inteligenţei, a personalităţii şi a comportamentelor sociale. În
pedagogia contemporană există o preocupare intensă pentru
găsirea căilor şi mijloacelor optime de intervenţie educativă

ISSN: 1583 - 5529

 490

încă de la vârstele mici asupra unei categorii cât mai largi de

populaţie infantilă.

CREATIVITATEA ÎN ACTIVITATEA ŞCOLARĂ

-REZUMAT-

GALE TAMARA
Centrul Şcolar pentru Educaţie
Incluzivă Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj

,,Creativitatea nu înseamnă să găseşti un lucru, ci să

faci ceva din el după ce l-ai găsit”
James Russell Lowell
Etimologic, cuvântul creativitate vine de la cuvântul latin
creare- a făuri, iar în anul 1937 psihologul G.W.Allport a
introdus termenul de creativitate.În ultimii ani au fost
numeroşi cercetători care s-au ocupat de problematica
creativităţii. La noi în ţară sunt recunoscuţi în acest domeniu
psihologi cum ar fi .Al.Roşca, P. Popescu –Neveanu,
V.Pavelcu, A Munteanu,etc.De-a lungul timpului, creativitatea
a primit numeroase definiţii, dar nici până în prezent nu s-a
ajuns la un consens în privinţa uneia dintre ele.În anul 1972 A
ISSN: 1583 - 5529
 491

Roşca propune o definiţie care are în vedere atât noutatea şi

originalitatea cât şi utilitatea pentru societate,,creativitatea este
un proces , care duce la un anumit produs, caracterizat prin
originalitate sau noutate şi prin valoare sau utilitate pentru
societate”Guilford spune că ,, creativitatea este o situaţie de
rezolvare de probleme” iar Stein spune ,, creativitatea este un
proces care duce la făurirea unui produs nou”.O mare perioadă
de timp s-a mers pe ideea că creativitatea este dependentă de
inteligenţă, dar în ultimul timp mulţi autori spun că nu este
dependentă de inteligenţă (Kogan, Clark,etc). Landau arată că
,, creativitatea este o completare a inteligenţei”
Kant spunea ,, gândirea, ca o capacitate de prim ordin a
personalităţii, există ca gândire umană numai prin
creativitate”. Gândirea este procesul cognitiv cel mai
important, fiind apreciat prin creativitate.Fiecare individ uman
posedă o doză de creativitate. În viaţa de toate zilele orice
persoană este pusă în situaţia de a creea , de a realiza diferite
operaţii noi, acest lucru fiind un stadiu comun. Creativitatea
propriu-zisă necesită depăşirea acestui stadiu comun ,
necesitând înzestrări şi capacităţi intelectuale deosebite.
Factorii care îşi pun amprenta asupra creativităţii sunt:
inteligenţa, aptitudinile speciale şi motivaţia. Inteligenţa are un

ISSN: 1583 - 5529

 492

rol foarte mare,iar motivaţia este un factor dinamizator. Orice

proces creativ se bazează pe un anumit joc imaginativ şi pe
dorinţa de a realiza ceva nou. Cadrele didactice trebuie să
conştientizeze faptul că de la cea mai fragedă vârstă copiii
sunt capabili să depăşească propriile lor cunoştiinţe şi să facă
noi descoperiri pentru ei.

BIBLIOGRAFIE:
Mara,D., Strategii didactice în educaţia incluzivă.Editura
Didactică şi Pedagogică, 2005
Negreţ-Dobridor,Ion.,Pânişoară, Ion-Ovidiu,Ştiinţa
învăţării, Editura POLIROM,Iaşi, 2005
Stoica, Ana. Creativitatea elevilor.Posibilităţi de
cunoaştere şi educare .Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983
Vrăsmaş. T.,Educaţia integrată şi/sau incluzivă. Editura
Aramis, Bucureşti, 2001

REPERE ALE EDUCAŢIEI BAZATE PE

COOPERARE ŞI PARTENERIAT

ISSN: 1583 - 5529

 493

(rezumat)

Inst. ELENA IFRIM - ŞCOALA CU CLASELE I-VIII

„Ion Jalea” CONSTANŢA

Deşi aparţinem unor grupuri etnice, culturale, religioase

şi lingvistice diferite, trăim pe aceeaşi planetă, suntem actori
ai aceleiaşi istorii şi împărţim calitatea de a fi oameni. Este
evident rolul important al educaţiei în formarea unor tineri
capabili de reuşită personală şi socială, tineri care să fie
cetăţeni activi şi responsabili ai comunităţilor din care fac
parte.

Flexibilitatea de care au nevoie pentru a se integra în

diferite comunităţi şi grupuri socio-culturale (familie, şcoală,
comunitate locală, grup de prieteni, loc de muncă, instituţii
europene/multinaţionale, proiecte regionale etc.) poate fi
dobândită printr-o educaţie deschisă, bazată pe cooperare şi
parteneriat.

Societatea în care trăim este caracterizată de diversitate,

interdependenţă şi schimbare. Sunt realităţi pe care aproape
toată lumea le recunoaşte, dar de multe ori se face prea puţin
pentru cei care, în viaţa de zi cu zi, trebuie să găsească

ISSN: 1583 - 5529

 494

modalităţi de răspuns la aceste provocări ale lumii

contemporane.

Educaţia interculturală este o abordare a procesului de

predare-învăţare bazată pe valori şi credinţe democratice
care încearcă să promoveze pluralismul cultural în contextul
unor societăţi diverse şi al unei lumi interdependente.

Educaţia interculturală nu este o nouă disciplină în

planurile-cadru de învăţământ, ci este o dimensiune a
curriculum-ului, o temă integrată (crosscurriculară). Temele
integrate (crosscurriculare) fac trimitere directă la educaţia
pentru valori, iar între valorile cele mai promovate în această
manieră sunt cele interculturale.

Educaţia interculturală înseamnă: interacţiune,

schimb, comunicare, cooperare, penetrarea barierelor
culturale, solidaritate, încredere, respect reciproc.

Un copil născut astăzi, va da piept ca adult, aproape

zilnic, cu probleme ale unei naturi şi societăţi globale,
interdependente, fie că e vorba de pace, hrană, calitatea
vieţii, inflaţie sau sărăcia resurselor. El va fi, în acelaşi timp,
un actor şi un beneficiar sau o victimă şi poate întreba, cu
toată îndreptăţirea:

ISSN: 1583 - 5529

 495

„De ce nu am fost prevenit? De ce nu am fost mai bine

educat? De ce nu mi-au spus profesorii mei despre aceste
probleme şi de ce nu mi-au spus ce comportamente trebuie
să am ca membru al unei rase umane interdependente?”

Este, de aceea, datoria tuturor profesorilor şi a tuturor

guvernelor să-şi educe în mod adecvat copiii, în legătură cu
tipul de lume în care ei urmează să trăiască.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

Ciolan, Lucian, Ghid de educaţie interculturală pentru

cadrele didactice, Ed. Corint, Bucureşti, 2000

Ciolan, Lucian, Dincolo de discipline. Repere metodologice

pentru proiectarea activităţilor cross curriculare

Iosifescu, Şerban, Rogojinaru, Adela, Luminiţa, Parteneriat

şi dezvoltare şcolară în comunităţi cu rromi – ghid
managerial – Publicaţii în cadrul programului „Şanse egale”

Nedelcu, Anca, Diversitatea culturală în curriculumul

şcolar - Ghid pentru cadrele didactice Publicaţii în cadrul
programului „Şanse egale”

ISSN: 1583 - 5529

 496

DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV

LA ŞCOLARUL MIC

-REZUMAT-

consilier şcolar MURARIU CRISTINA

LIC. PEDAGOGIC CD LOGA CARANSEBEŞ

Creativitatea este un proces complex care angajează

întreaga personalitate a elevului. În şcoală nu se poate vorbi de
creaţii de mare originalitate decât la elevii excepţionali, la
ceilalţi fiind vorba doar de un potenţial creativ ce urmează a fi
dezvoltat pe diferite căi, atât în procesul de învăţământ cât şi
în cadrul activităţilor extraşcolare.
Dar pentru a putea dezvolta cu adevărat eficient acest
potenţial creativ al micului şcolar trebuie mai întâi înlăturate o
serie de bariere, de blocaje, cum ar fi:
- Blocajele culturale: conformismul (atât la nivelul elevului
cât şi al cadrului didactic); neîncrederea în fantezie şi preţuirea
exagerată a gândirii logice;
- Blocajele metodologice: rigiditatea tiparelor (algoritmilor) –
care închistează gândirea divergentă, creativă; fixitate

ISSN: 1583 - 5529

 497

funcţională (folosirea obiectelor doar în scopul pentru care au

fost create deşi ele ar putea oferi lejer şi alte utilizări)
- Blocaje emotive: teama de a nu greşi; graba de a accepta
prima idee; descurajarea rapidă; tendinţa exagerată de a-i
întrece pe alţii.
Un Educator trebuie să elimine din calea elevilor săi
aceste blocaje, să se deschidă odată cu ei spre creativitate,
ieşind din tiparele învăţământului formal.
Educarea creativităţii este un proces continuu ce trebuie
realizat pe tot parcursul şcolii, având în vedere toţi factorii
cognitivi, caracteriali şi sociali. Aş îndrăzni să prezic faptul că,
dacă va avea loc o revoluţie viitoare a învăţământului mondial,
aceasta va fi în direcţia promovării unei educaţii prin şi pentru
creativitate, în scopul trecerii de la homo sapiens-sapiens la
omul creator.

BIBLIOGRAFIE
Weston, Anthony (2008), Creativitatea în gândirea critică,
Editura All, Bucureşti

POT  CREA  SI  EU

-Rezumat-
ISSN: 1583 - 5529
 498

Pitica  Ana
                                                     Scoala cu cls.I-IV Mal
                                         OTELU-ROSU    

“Un copil se naste cu nevoia de a fi iubit si nu trece

niciodata peste ea. “
Frank A. Clark
                                        
In condiţiile existente la noi, stimularea potenţialului
creativ al elevilor reprezintă dezvoltarea creativităţii fiecărei
personalităţi,încă din copilărie. Viitorii absolvenţi ai liceelor
să poată contribui la progresul ţării noastre. Învăţarea creativă
se bazează pe capacitatea elevului de a elabora ceva
nou,original,valoros, important  şi util pentru sine  şi pentru
mediul în care activează.
Procesul dat stimulează imaginaţia  şi curiozitatea,
iniţiativa şi încrederea în forţele proprii, independenţa în
găsirea variatelor soluţii-atitudini atît de solicitate în societatea
contemporană..
Epoca în care trăim cere fiecărui individ  să se adapteze
la situaţii mereu noi, să rezolve  numeroase probleme sociale
şi profesionale, să găseacă soluţii  ingenioase si originale.

ISSN: 1583 - 5529

 499

Schimbările globale se derulează în ritmuri tot mai

accelerate. Pentru a pregăti tinerii să facă faţă   transformărilor
rapide  ale vieţii  în  aspectele economic,
politic,social,cultural  e necesară dezvoltarea creativităţii
elevilor la toate disciplinele.
Şcoala contemporană, centrată pe elev, are un rol bine
precizat în dezvoltarea uriaşului potenţial  intelectual,
reprezentat de inteligenţă şi creativitate  care, pus în valoare,
va asigura neîntrerupt progresul socio-uman.
Edison  consideră că actul creativ   se compune  din  99% 
transpiraţie şi  1% inspiraţie. Crearea unui produs reprezintă
rezultatul unui proces complex, care necesită multă muncă.
,,Prin prisma produselor sale, activitatea de creaţie se
diferenţiază în creaţie ştiinţifică  şi creaţie  artistică.
Dezvoltarea creativităţii ştiinţifice doar prin discipline reale  şi
a celor artistice  prin discipline umaniste nu poate avea sorţi la
izbîndă.
Din contra educaţia artistică se răsfrange şi asupra
creativităţii ştiinţifice, după cum educaţia ştiinţifică şi
tehnologică va avea repercusiuni  şi asupra creaţiei artistice,
din moment ce substratul  lor psihologic incumbă aceleaşi
mecanisme”

ISSN: 1583 - 5529

 500

Produsele create de elevi   sunt foarte  diverse :  obiecte

( modele, colecţii, tablouri,  filme  foto şi video,  materiale
didactice  etc.), idei,  probleme, teste,  proiecte,  programe
pentru  utilizarea computerului,  lucrări literare ( poezii, 
proză, jocuri  didactice, şarade,  triade ), lucrări grafice 
(desene,  scheme de reper), ziare de sinteză, creaţii muzicale 
etc.
În literatură de specilitate sunt descrise diferite  clasificări 
ale nivelului  creativităţii ca produs al  muncii creatoare:
BIBLIOGRAFIE :
Marin Stoica – “ Psihopedagogia personalitatii”,Editura
Bucuresti,1988
     Ion Bontas  -  “  Pedagogie  “ ,Editura  Mina  Iasi , 2002

EDUCAŢIA INCLUZIVĂ, O NECESITATE

-Rezumat-
Educatoare: POPESCU GABRIELA Grădiniţa cu
PP Ostroveni 1
BALICI DANIELA Grădiniţa cu PP Nord 2

ISSN: 1583 - 5529

 501

Educaţia incluzivǎ a apǎrut din nevoia de schimbare a

atitudinilor şi mentalitǎţilor, dar şi a politicilor şi practicilor de
marginalizare. Incluziunea se constituie tot mai mult ca fiind
cea mai potrivitǎ abordare pentru înţelegerea şi satisfacerea
nevoilor de învǎţare a tuturor copiilor în şcolile publice, cât
mai aproape de casa fiecǎruia, de grupul din care face parte.
Înseamnă că şcolile trebuie sǎ fie ale tuturor copiilor.

Crearea şcolilor care sǎ-i primeascǎ pe toţi copiii,

indiferent de caracteristicile, dezavantajele sau dizabilitǎţile
acestora, înseamnǎ un sistem educaţional lǎrgit care foloseşte
toate resursele comunitǎţii pentru a asigura îndeplinirea
cerinţelor celor care învaţǎ.
Fiecare individ deţine un stil propriu de dezvoltare şi de
învǎţare. Fiecare are, la un moment dat, probleme de adaptare
la existenţǎ. Rezolvarea lor eficientǎ determinǎ progresul
copilului, iar nerezolvarea lor duce la reducerea şanselor
acestuia de a participa la viaţa socialǎ, adică scad şansele de
a fi integrat.

Educaţia incluzivă (integrată) a apărut şi s-a extins în

ultimele decenii ca un principiu funcţional existent atât la
nivelul politicilor şcolare, cât şi al practicilor educaţionale
desfăşurate la nivel şcolar, familial, societal. Integrarea

ISSN: 1583 - 5529

 502

educativă, ca principiu este sugerată de mult timp în

pedagogie şi s-a dezvoltat în contrast cu ideea segregării în
educaţie, purtată explicit sau implicit de mai multe platforme
educative. Acest concept dobândeşte o nouă semnificaţie în
raport cu realitatea educaţiei speciale.
Educaţia incluzivă vizează reabilitarea şi formarea
persoanelor cu nevoi speciale, aflate în dificultate
psihomotorie, de intelect, de limbaj, psihocomportamentală
etc. printr-o serie de măsuri conjugate de ordin juridic, politic,
social, pedagogic. Ca strategie, principiul educaţiei integrate
atrage incluziunea persoanelor cu handicap în medii de
formare normale, generale, dar cu dispozitive de instrucţie şi
educaţie diferenţiate, circumstanţiate la diversitatea situaţiilor
de handicap. Scopul acestei educaţii îl constituie maximizarea
abilităţilor şi performanţelor pornind de la registrele şi
nivelurile deja existente, normalizarea existenţei acestor
persoane, dobândirea unor competenţe sociale optime, care să
le asigure o inserţie benefică şi persoanelor aflate în
dificultate, şi celorlalte categorii.

Bibliografie selectivă :
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006 ;

ISSN: 1583 - 5529

 503

Ungureanu, Dorel, Educaţia integrată şi şcoala inclusivă,

Editura de Vest, Timişoara, 2000.

EDUCAŢIA PRIN TOLERANŢĂ ŞI RESPECT

LA PREŞCOLARI
-REZUMAT-

DIRECTOR: ED. ROŞU MARIOARA

GRADINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT
NR.1, TG-JIU

Educaţia de cea mai înaltă clasă este aceea care va da

cunoştinţă şi disciplină, care va duce la cea mai bună
dezvoltare a caracterului şi va face sufletul corespunzător
pentru viaţa lui Dumnezeu. Cea mai înaltă educaţie este aceea
care-i va învăţa pe copii ştiinţa creştinismului, le va da o
cunoaştere a căilor lui Dumnezeu şi ie va împărtăşi lecţiile pe
care însuşi
Domnul Iisus Hristos le-a dat celor care-i cereau sfaturi.
În calitatea noastră de educatori avem înaltul privilegiu de a
face cunoscute copiilor anumite învăţături morale şi religioase,
cu scopul de a inspira şi de a influenţa convingerile spirituale şi
caracterul moral al acestei generaţii care niciodată până acum
ISSN: 1583 - 5529
 504

n-a fost confruntată cu pericole sociale aşa de mari ca cele din

zilele noastre.
În copilărie, mintea este impresionată şi modelată cu
uşurinţă şi atunci este timpul ca toţi copiii să fie învăţaţi să-L
iubească şi să-I. respecte pe Dumnezeu.
Cercetările în domeniul psihologiei copilului şi practica
educativă înaintată ne arată că educaţia moral-religioasă este
posibilă de la cea mai fragedă vârstă, iar vârsta preşcolară cu
trăsăturile de voinţă şi caracter în formare, având ca germen
însăşi personalitatea umană, ne îndreptăţesc să afirmăm că
introducerea unor elemente de educaţie religioasă la grădiniţă
este un lucru important şi necesar.
De aici reiese necesitatea ca şi noi, încă din grădiniţă, să
începem instruirea şi educarea moral creştină a copiilor. Acest
tip de activităţi pe care le desfăşurăm în grădiniţă, ajută foarte
mult la formarea caracterului acestora. Caracterul copilului
trebuie modelat şi format, şi în conformitate cu planul divin
încă din primii ani de viaţă. În mintea lui receptivă trebuie
imprimate numai calităţi, în aşa fel încât el să poată primi
impresia cea corectă (asupra caracterului) înainte ca lumea să-
şi pună amprenta el pe minte şi pe inimă.
BIBLIOGRAFIE:

ISSN: 1583 - 5529

 505

* *** - Revista Învăţământului Preşcolar , nr. 3-4/2005 ,

Bucureşti, Ed."
Coresi " , 2005 ,pag. 152-157 ;
* P.S. Irineu - Episcop de Ecaterinburg şi Irbitk - " Călăuziri
pentrucreşterea şi educarea ortodoxă a copiilor" , Bucureşti,
Biblioteca Teologică Digitală, 2005.

REPERE TEORETICE ŞI PRACTICE ÎN EDUCAŢIA

INTEGRATĂ
-REZUMAT-

Psihopedagog, Tîrziu Claudia

Prof.Itinerant,Schmidt Antonela
Centrul Şcolar pentru Educaţia Incluzivă “ Primăvara”
Reşiţa

Procesul de integrare a copiilor cu dizabilităţi / dificultăţi

de învăţare în şcoala publică reclamă noi modalităţi de
proiectare, organizare şi desfăşurare a activităţilor de
intervenţie specială, care să conducă la dezvoltarea de
comportamente şi disponibilităţi necesare inserţiei socio-
profesionale. Integrarea şcolară a acestor copii presupune
dezvoltarea unui sistem educaţional comprehensiv şi
ISSN: 1583 - 5529
 506

cooperarea dintre toţi actorii implicaţi în procesul de educaţie:

cadre didactice, părinţi, copii, specialişti din comunitate.
Împreună, printr-un program educaţional şi terapeutic –
recuperator coordonat, toţi partenerii vor urmări să obţină
maximum de autonomie pentru copil.
În cazul copiilor integraţi individual în clasele obişnuite
ale ciclului primar, segmentul celor cu dificultăţi de învăţare
ocupă o pondere însemnată iar activitatea de educaţie şi
instrucţie trebuie privită dintr-o altă perspectivă. În acest sens
consider că planificarea şi desfăşurarea activităţilor în
parteneriat didactic la clasă ( învăţător / prof. de sprijin)
constituie o modalitate eficientă de lucru ; învăţătorul şi prof.
de sprijin vor planifica activitatea în procesul instructiv-
educativ şi terapeutic recuperator astfel:
- vor parcurge aceleaşi unităţi de învăţare
- vor diferenţia sarcinile în funcţie de posibilităţile
copilului
- vor întocmi împreună fişele de lucru şi fişele de
evaluare
- notarea va fi făcută după descriptorii de performanţă
adaptaţi, în cazul celor cu adaptare curriculară

ISSN: 1583 - 5529

 507

- modalităţile de parcurgere a conţinuturilor vor fi

diferite; prof. de sprijin va efectua activităţile terapeutic-
recuperatorii predominant prin joc.
La clasele gimnaziale integrate în învăţământul de masă,
munca în echipă este mai dificilă deoarece disciplinele de
studiu sunt predate de mai mulţi profesori. De aceea ne-am
gândit la modalitatea de lucru în echipă, pe care am
experimentat-o parţial şi constatăm că este eficientă.. Astfel ,
la începutul anului şcolar ( după evaluarea iniţială ), întreaga
echipă interdisciplinară ( profesorii de specialitate, prof –
educator şi psihopedagogul ) trebuie să se întâlnească şi să
discute despre dificultăţile pe care le întâmpină copiii şi
modalitatea de lucru în anul şcolar respectiv, în vederea
creşterii gradului de autonomie personală şi socială a acestora.

Bibliografie:
Emil Verza – Psihopedagogie specială , EDP
Bucureşti , 1997
Alois Gherguţ – Psihopedagogia persoanelor cu
cerinţe speciale , Ed. Polirom 2006;
Ionel Muşu, Aurel Taflan – Terapia educaţională
integrată, Ed. Pro Humanitate, 1999

ISSN: 1583 - 5529

 508

Mircea Vlad – Terapie educaţională complexă şi

integrată , Ed. Spiru Haret, Iaşi, 2007
Doru Vlad Popovici – Orientări teoretice şi practice în
Educaţia Integrată, Ed. Universităţii Aurel Vlaicu, Arad ,
2007

Un dram de umanitate pentru a răzbi

in viaţă

Prof. Tudor Ana, Şcoala “Liviu Rebreanu”

Mioveni, Judeţul Argeş
Prof. Rădulescu Mariana, Şcoala “Liviu
Rebreanu” Mioveni, Judeţul Argeş
ISSN: 1583 - 5529
 509

- Rezumat -

Munca unui cadru didactic presupune, prin natura ei,

interacţiunea cu grupuri mari sau relativ mari de elevi.
Urmărind evoluţia şcolara şi socială a grupului, profesorul sau
învăţătorul lucrează, de fapt, cu o sumă de individualităţi,
fiecare dintre acestea prezentând un mod particular de situare
în lume. De multe ori, el este cel care identifică elevul cu
probleme speciale şi-şi adapteaza actul didactic la capacitatea
acestuia de percepţie. Ceea ce, pentru alţii, ar putea trece drept
„violent”, „obraznic” sau „slab la învăţătură”, „neatent” sau
„dezinteresat”, în ochii celui de la catedră are o altfel de
reprezentare şi indică, în multe cazuri, că este vorba de un
copil cu CES. Cerinţele speciale sunt de mai multe tipuri. La
nivel intelectual, sunt copii rămaşi în urmă, dar şi copii cu o
dezvoltare intelectuală peste medie. La nivel fizic, sunt copii
cu dizabilităţi motrice şi senzoriale. La nivel psihic, sunt copii
la care procesele psihice nu se încadrează în manifestările
specifice vârstei.
Sunt şi alte tipuri de deficienţe, care ţin de mai multe
domenii în acelasi timp. Toate aceste categorii au nevoie de un
tratament special în sala de clasă. Copiii cu CES reprezintă o
categorie extrem de eterogenă, care solicită cadrul didactic
într-o măsură foarte mare. Trebuie precizat că, în limbajul
cotidian, prin copii cu CES se înţelege acea categorie de copii
care are nevoie de un tratament educaţional special pentru a
atinge nivelul minim de dezvoltare şi că numai specialiştii
consideră copiii cu CES şi copiii superior dotaţi, care depăţesc
cu mult media varstei lor.
Cu siguranţă aceşti copii vor răzbi în viaţă dacă nimeresc
într-un colectiv care îi ocroteşte, îi ajută, le sporeşte încrederea
în forţele proprii, dacă învaţă într-un loc în care se simt iubiţi

ISSN: 1583 - 5529

 510

ţi apreciaţi. Comportamental, ei sunt nişte copii plăcuţi, şi asta

le sporeşte şansele. Deşi situaţia lor la învăţătură nu este
strălucită, ei au deprinderi de muncă foarte bune.
Inovatoare pentru copiii cu CES sunt proiectele
internaţionale în care pot fi implicaţi deopotrivă cu ceilalţi
copii, cum sunt proiectele e-Twinning la care participăm,
creaţiile lor fiind admirate de partenerii şcolari europeni. Prin
intermediul lor, ei işi fac prieteni în Europa şi demonstrează
prin ceea ce fac că şi ei sunt copiii bătrânului continent.

Bibliografie

Maria, Anca - “Metodici şi tehnici de evaluare a copiilor cu

CES”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2007
Faber Adele – “Cum să vorbim copiilor”, Editura Teora,
Bucureşti, 2008
Moreau Andre – “ Psychotherapie. Méthode et techniques”,
Editura Trei, Bucureşti, 2006

INTEGRAREA COPIILOR CU CES - OPORTUNITĂŢI

ŞI DIFICULTĂŢI
( REZUMAT)

Înv.BOTEZATU CRISTINA

ISSN: 1583 - 5529

 511

Şcoala cu Clasele I-VIII Nr 2 Valea Seacă,comuna Nicolae

Balcescu,judeţul Bacău

Copiii cu CES sunt copii cu dificultăţi în învăţare,sunt

copii cu cerinţe educative speciale.
Educaţia specială este concept fundamental utilizat în cadrul
procesului instructiv-educativ al copiilor cu deficienţe şi care
se desprinde tot mai mult de conţinutul învăţământului special.
Integrarea şcolară a copiilor cu handicap mintal se poate
realiza, prin integrare individuală în clasele obişnuite,
integrarea unui grup de 2-3 copii deficienţi în clase obişnuite.
Integrarea copiilor cu deficienţe de vedere
Un elev cu deficienţe de vedere trebuie privit la fel ca oricare
dintre elevii clasei, fără a exagera cu gesturi de atenţie şi fără
a fi favorizat mai mult decât ar cere gradul şi specificul
deficienţei sale.
Integrarea copiilor cu deficienţe de auz reprezintă o problemă
controversată în mai multe ţări din lume, deoarece pierderea
auzului la vârste mici determină imposibilitatea dezvoltării
normale a limbajului şi, implicit a gândirii copilului, cu
consecinţe serioase în planul dezvoltării sale psihice.

ISSN: 1583 - 5529

 512

Integrarea copiilor cu handicap fizic - manifestarile din sfera

motricităţii trebuie privite în relaţie strânsă cu dezvoltarea
intelectuală, expresia verbala şi grafică, maturizarea afectiv-
motivaţională şi calitatea relaţiilor interindividuale ca expresie
a maturizării sociale.
Ce este integrarea? Ce nu este integrarea?
-a educa copiiI cu CES în -a cuprinde copii cu Ces în
şcoli obişnuite alături de programul şcolilor obişnuite
ceilalţi copii normali; fără pregătirea şi suportul
-a asigura servicii de necesar
recuperare, terapie -a izola copiii cu CES în
educaţională, consiliere şcolile obişnuite sau a plasa
şcolară, asistenţă medicală şi clasele speciale în
socială în şcoala respectivă; exetremitatea clădirii şcolii ori
-a permite accesul efectiv al în spaţii separate de clădirea
copiilor cu CES la programul principală;
şi resursele şcolii obişnuite -a ignora cerinţele strict
-a încuraja relaţiile de individuale ale copilului;
prietenie şi comunicarea între -a expune copilul unor riscuri
toţi copiii din clasă/şcoală nejustificate;
-a educa şi ajuta toţi copiii -a solicita sarcini nerealizabile
pentru înţelegerea şi în aplicarea programului de
acceptarea diferenţelor dintre integrare a personalului
ISSN: 1583 - 5529
 513

ei didactic şi managerilor şcolii,

-a asigura programe de sprijin -a structura un orar separat
individualizate pentru copiii cu CES aflaţi în
şcoli obişnuite

Bibliografie:
-Casantra Abrudan, Psihopedagogie speciala, Ed Imprimeriei
de Vest, Oradea,2003;
-Tratat de logopedie,Emil Verza,Editura Fundatia
Humanitas,2003

INTEGRAREA, TOLERANŢA ŞI ACCEPTAREA

COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE
(Rezumat)

Bulgaru Gianina, învăţător, Şcoala cu clasele I-VIII

„Ioniţă Sandu Sturdza” Săuceşti, Bacău

Copilul diferit se adaptează greu la relaţiile

interpersonale, de aceea părinţii trebuie să joace rolul de
tampon, de mediator între copil şi persoanele străine.

ISSN: 1583 - 5529

 514

Jocul reprezintă pentru copii o modalitate de a-şi exprima

propriile capacităţi. Prin joc, copilul capătă informaţii despre
lumea în care trăieşte, intră în contact cu oamenii şi cu
obiectele din mediul înconjurător şi învaţă să se orienteze în
spaţiu şi timp. Jocurile sociale sunt esenţiale pentru copiii cu
handicap, întrucât le oferă şansa de a se juca cu alţi copii.
Perioada de preşcolar este cea mai indicată pentru
începerea socializării copiilor cu handicap. Şcoala este, de
asemenea, un mediu important de socializare.
Integrarea şcolară exprimă: atitudinea favorabilă a
elevului faţă de şcoala pe care o urmează; condiţia psihică în
care acţiunile instructiv-educative devin accesibile copilului;
consolidarea unei motivaţii puternice care susţine efortul
copilului în munca de învăţare; situaţie în care copilul sau
tânărul poate fi considerat un colaborator la acţiunile
desfăşurate pentru educaţia sa; corespondenţa totală între
solicitările formulate de şcoală şi posibilităţile copilului de a le
rezolva; existenţa unor randamente la învăţătură şi în plan
comportamental considerate normale prin raportarea la
posibilităţile copilului sau la cerinţele şcolare.
Unul dintre cuvintele corecte din punct de vedere socio-
politic care este folosit de tot mai multă lume în zilele noastre

ISSN: 1583 - 5529

 515

este toleranţa. Toleranţa reprezintă capacitatea sau practica de

a recunoaşte şi a respecta convingerile şi practicile altora. O
societate tolerantă va tinde mai mult spre a fi creativă şi
inovativă, deoarece este deschisă faţă de noi descoperiri,
adevăruri şi noi pătrunderi psihologice, îmbunătăţind astfel
experienţa umană.

Bibliografie selectivă:
Cosmovici A., Iacob L., „Psihologie şcolară”, Iaşi,
Polirom, 1999
Neamţu C., Gherguţ A., „Psihopedagogie specială. Ghid
practic pentru învăţământul deschis la distanţă”, Iaşi, Polirom,
1999
Popovici D. V., „Elemente de psihopedagogia integrării”,
Bucureşti, Pro Humanitate, 1999

INTEGRAREA COPIILOR CU CES

rezumat
Autor:HOARÃ CAMELIA –institutor
Scoala nr. 172 “Sf. Andrei”-Bucuresti,sector 6

ISSN: 1583 - 5529

 516

MOTTO:
"Învăţătorul cu adevărat înzestrat este acela care-şi
aduce clasa la stadiul în care să poată spune:
*Fie că sunt în clasă ori nu, clasa îşi continuă activitatea*.
Grupul şi-a câştigat independenţa"
( MARIA
MONTESSORI)
In literatura de specialitate se foloseste tot mai mult
termenul de ameliorare/ dezvoltare scolara, care presupune
orientarea catre acţiune si o continua dezvoltare a scolii,
schimbari concrete in curriculum, parteneriat activ cu alte
scoli sau instituţii comunitare, deschidere spre trebuinţele
reale ale societaţii actuale.
Dezideratul unanim este integrarea activa a acestor persoane
in comunitatea in care traiesc, pentru a se putea face utili,
uzand de aptitudinile si posibilitaţile pe care le au aceste
persoane.
Pentru a favoriza integrarea copiilor cu deficienţa mintala in
structurile invaţamantului de masa si, ulterior, in comunitatile
in care fac parte, este nevoie de aplicarea unor masuri cu
caracter profilactic, ameliorativ sau de sprijinire cum ar fi:
- iniţtierea si aplicarea in familie sau gradiniţa, a unor

ISSN: 1583 - 5529

 517

masuri de stimulare generala si terapie specializata, in

perioada varstei prescolare, pentru toţi copiii cu deficienţa
mintala reala sau pseudodeficienţa mintala;
- pregatirea atenta a debutului scolar al tuturor copiilor,
mai ales al celor cu dificultati in comunicare si relationare, in
activitatea grafica, in orientare, etc.In cazurile de intarzieri
accentuate se recomanda amanarea cu inca un an, timp in care
se desfasoara intensiv pregatirea pentru debutul in scolaritate;
- copiii care continua sa intampine dificultati de invatare
si adaptare chiar si dupa parcurgerea perioadei de pregatire a
debutului scolar vor putea fi integrati individual sau in grupuri
restranse in clasele primare obisnuite, beneficiind de toate
facilitatile integrarii.
O problema speciala o reprezinta integrarea copiilor cu
deficiente mintale in clasele mari.
Integrarea acestor copii in scolile de ucenici obisnuite, unde
pot invata o meserie cu cerere pe piata muncii, urmate de
angajarea in unitati productive de tip asociatie familiala sau in
mici ateliere mestesugaresti sprijinite prin facilitati de ordin
fiscal, avand suportul comunitatii locale.
In concluzie, in cazul copiilor cu deficienţe, indiferent de
tipul acestora, structura si dezvoltarea armonioasa a

ISSN: 1583 - 5529

 518

personalitaţii este serios afectata si destul de greu de remediat

daca nu se apeleaza de timpuriu la corecţie si integrare sociala.
Bibliografie:
C. Neamtu, A. Ghergut - "Psihopedagogie speciala" ,
Polirom, Iasi, 2000
T. Birsanu - "Psihopatologie infantila si juvenila",
Semne, Bucuresti, 2003

Comunicarea didactică la clasele din învăţământul special

folosind stilurile de învăţare ale elevilor
rezumat

Autori: Poza Ana Giulia -profesor

Christodorescu Sanda -profesor
Şcoala de Arte şi Meserii ,,Gheorghe Atanasiu”

ISSN: 1583 - 5529

 519

Localitatea Timişoara, judeţul Timiş

Comunicarea didactică implică un parteneriat educator-

educat şi se întemeiază pe o relaţie intersubiectivă căreia îi
este caracteristică inegalitatea partenerilor.
Elevii reprezintă pentru educatorii lor lutul pe care aceştia
trebuie să-l modeleze. De aceea, la fel ca şi olarul care
cunoaşte toate tainele pamântului pe care-l lucrează, educatorii
trebuie să cunoască toate particularităţile de vârstă, psihice şi
somatice ale elevilor. De asemenea trebuie să le ofere acestora
o gamă variată de oportunităţi de învăţare, elevii alegând-o pe
aceea care li se potriveşte cel mai mult pentru o învăţare
eficientă.
În şcoala modernă învăţarea este centrată pe elev,
asigurându-se astfel o dezvoltare optimă a cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor acestuia.
Metodele de predare la clasă sunt variate, tradiţionale şi
moderne, iar împletirea celor două duce la o mai bună
comunicare cu elevii şi un răspuns mai aproape de aşteptările
noastre din partea acestora.
Lucrarea de faţă prezintă o încercare nouă de abordare a
lecţiei la clasa de elevi cu cerinţe educative speciale care este
de obicei o clasă eterogenă, elevii având diferite dizabilităţi
(mentale, auditive, de vedere) şi cu diferite grade de handicap.
Cunoscând stilurile de învăţare ale elevilor determinate cu
ajutorul teoriei inteligenţelor multiple, profesorul poate să îşi
aleagă cea mai potrivită cale de transmitere a mesajului pentru
a primi un feed-back pozitiv din partea fiecărui elev.
Profesorul nu comunică doar pentru a informa, ci pentru ca , în
urma procesului de învăţare, elevul să aibă posibilitatea de a se
transforma, educa, prin schimbarea a ceea ,,ce ştie”, „ce vrea”
şi „ce face”.

ISSN: 1583 - 5529

 520

Bibliografie:
1. Iucu, B. Romiţă, Instruirea şcolară, Perspective teoretice
şi aplicative, Ed.Polirom 2008
2. Gherguţ, Alois, Sinteze de psihopedagogie specială, Ed.
Polirom 2005
3. de Peretti, A; Legrand, J.; Boniface J., Tehnici de
comunicare, Ed.Polirom 2001
4. Anucuţa, Partenie, Pedagogie pentru studenţi şi cadre
didactice, Ed.Eurostampa,1999
5. Jinga, I., Istrate, Elena, Manual de pedagogie, Editura
ALL Educational, Bucureşti, 1998

„ DIFERIŢI, DAR EGALI „

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ
REZUMAT

Prof. psiholog ŞTEFAN CORNELIU, Centrul judeţean

de resurse şi asistenţă educaţională, Buzău.
Înv. ŞTEFAN SIMONA - DANIELA , Centrul şcolar
de educaţie incluzivă, Buzău.

Educaţia interculturală este un rezultat al modernizării

societăţii. Ea are drept scop pregătirea viitorilor cetăţeni, aşa

ISSN: 1583 - 5529

 521

încât ei să se poată orienta cu succes în contextele multiplicării

sistemelor de valori în societăţile democratice.
Obiectivul principal al educaţiei interculturale constă în
pregătirea persoanelor pentru a percepe, a accepta, a respecta
şi a experimenta alteritatea. Scopul îl reprezintă netezirea
terenului întâlnirii cu celălalt.
Abordarea interculturală nu este o nouă ştiintă, o nouă
disciplină, ci - aşa cum se arată într-o lucrare editată de
Consiliul Europei - o nouă metodologie care urmăreşte
integrarea în spaţiul educaţional a datelor psihologiei,
antropologiei, ştiinţelor sociale, politicii, istoriei, culturii.
Conexiunile disciplinare sunt cele care au generat discursul
asupra interculturalului.
Educaţia interculturală vizează dezvoltarea unei educaţii
pentru toti, în spiritul toleranţei şi recunoaşterii diferenţelor ce
coexistă în aceeaşi societate.
Sarcina actuală a şcolii este formarea la elevi a unei
conştiinţe europene, prin cultivarea respectului şi solidarităţii
faţă de cultura altor popoare. .
Se recomandă ca diversele culturi să fie studiate în şcoală
într-o manieră comparativă şi complementară , apelându-se la
acele filtre culturale prin care membrii unei comunităţi diferite

ISSN: 1583 - 5529

 522

înteleg şi percep realitatea, prin sondări şi explorări alternative

în câmpul cultural.
Învăţământul românesc se găseşte în plină schimbare şi
înnoire. Reforma implică şi o dimensiune interculturală.
Dacă timpul şi istoria au adus laolaltă, în acelaşi spaţiu,
români, maghiari, evrei, ţigani, etc., atunci ei trebuie să înveţe
să se cunoască, să se înţeleagă reciproc, să se tolereze.
În concluzie, principiul interculturalităţii este baza
devenirii societăţii moderne, care, pentru a putea răzbate, are
nevoie de susţinerea tuturor factorilor de decizie, punctul de
plecare fiind şcoala, deci, sistemul naţional de învăţământ.

BIBLIOGRAFIE

1. Cucoş, Constantin, „ Pedagogie “, Polirom, Iaşi, 1996;

2. Cucoş, Constantin, „ Educaţia – dimensiuni culturale şi
interculturale “, Polirom, Iaşi, 2000;
3. Golu, Pantelimon, „ Învăţare şi dezvoltare “, Ed.
Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucuresti, 1985;
4. Neamţu, C.; Gherguţ, Alois, „ Psihopedagogie specială
“, Polirom, Iaşi, 2000;
5. Perregaux, Ch. „ Educaţia interculturală. Experienţe
„ politici, strategii “, [ „ pentru o
abordare interculturală în educaţie “ ], Polirom, Iaşi, 1999;

ISSN: 1583 - 5529

 523

6. Popescu, Marciana, „ Implicarea comunităţii în procesul

de educaţie “, Ed. Corint,
Bucureşti, 2000;
7. Tancău, C.; Leca, C.; „ Educaţie referitoare la lege,
drepturile şi responsabilităţile omului –
Ghidul profesorului “, Europa pentru Europa, Bucureşti,
1997.

SUB SPECTRUL AUTISMULUI

-Rezumat-
Ed. Luduşan Maria, GPP nr 9, Alba Iulia
Ed. Luduşan Mădălina, GPP nr 9, Alba Iulia

Autismul este un sindrom ce impune o abordare

terapeutică specifică. Ea presupune o evitare a confruntării
directe, a „privitului în ochi”.
Dacă dorim să-l facem să meargă cu noi, vom privi
numai în direcţia în care vrem să-l conducem.
Trebuie să-i vorbim cu blândeţe, indirect, neabuziv, să nu
ne impunem voinţa asupra lui, să nu-i dăm ordin.
Prima sarcină ce le revine părinţilor şi educatorilor este să
înveţe să trăiască alături de copilul autist, creând o atmosferă
pozitivă de simpatie, fără să se desfiinţeze mediul constructiv
ISSN: 1583 - 5529
 524

pe care o familie normală sau şcolară îl oferă unui copil în

creştere. Nu este de nici un folos pentru copilul autist ca
familia să cedeze în faţa fiecărei toane şi să-şi adapteze
existenţa la modul lui de viaţă, căci acceptând acest
compromis, se ajunge la o atmosferă insuportabilă.
Stabilirea unui mod de viaţă acceptabil pentru capacitatea
adultului de a permite copilului să simtă siguranţa dragostei, în
ciuda dificultăţilor sale de a se conforma, în ciuda
comportamentului straniu care adesea va trebui îngrădit.
„Înţelegerea” bazată pe căldură şi empatie poate fi
dezvoltată când acceptăm situaţia în care se află copilul ca pe
o problemă a dezvoltării fiecărui copil în parte, a dezvoltării
omului, în general. Conştienţi de aceasta, vom putea căuta în
noi înşine forţa şi compasiunea necesară pentru creşterea unui
copil autist.

Bibliografie
Lowsen, Wendy, „Viaţa din spatele sticlei”;
Avramescu, Monica Delicia (2007), „Defectologie şi
logopedie”, Bucureşti, Edit, Fundaţiei România de Mâine;
Mircea, Tiberiu (1999), „Psihologia şi psihopatologia
dezvoltării copilului mic”;

ISSN: 1583 - 5529

 525

Neamţu, Cristina; Gherguţ, Alois (2000), „Psihopedagogie

specială”, Iaşi, Edit. Polirom;
Revista Învăţământul Preşcolar, nr. 1/2007.

Diferiţi, dar egali

prof. Laura Stroescu

Şcoala cu clasele I-VIII Goranu
Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea
Moto: „Semeni fapte bune şi culegi deprinderi,
Semeni deprinderi şi culegi un caracter,
Semeni caracter şi culegi un destin”
(Vechi proverb chinezesc)
Diferiţi, dar egali – este un principiu al democraţiei şi
respectului reciproc. În diversitatea etniilor de pe pământ
constă frumuseţea universului uman, fiecare dintre acestea
contribuind la patrimoniu cultural cu specificul său. Istoria,
tradiţiile, cultura fiecărei etnii reprezintă un capitol important
al universalităţii.
Unitatea noastră de învăţământ se află într-un cartier la
periferia municipiului Râmnicu Vâlcea (grădiniţă şi şcoală cu
clasele I-VIII). În marea lor majoritate locuitorii sunt mici

ISSN: 1583 - 5529

 526

meseriaşi, lucrători cu ziua sau şomeri, foarte puţini lucrează

în sistemul de stat sau la diverse societăţi comerciale. Din
punct de vedere etnic structura populaţiei (implicit copiii care
frecventează grădiniţa şi şcoala) are în componenţă români şi
rromi, ultimii aparţinând rromilor boldeni (florari), rromilor
vătraşi (asimilaţi, sedentarizaţi) şi rromii lăutari.
Dorinţa de progres real, afinităţile profesionale,
aspiraţiile şi preocupările comune au constituit premisele
proiectelor interşcolare la care conlucrează partenerii. Din
experienţa acumulată în timp considerăm că cele mai eficiente
demersuri didactice menite să integreze pe toţi copiii în
activitatea şcolară sunt cele prin care le oferim cât mai multe
ocazii să acţioneze împreună, să se joace la olaltă, să
descopere lucruri noi împreună. Oferindu-le copiilor o
multitudine de experienţe de învăţare, le uşurăm integrarea în
învăţământul de masă.
În cadrul proiectului educaţional „Diferiţi, dar egali” am
urmărit o schimbare în relaţia biunivocă cadre didactice –
copii, copiii fiind implicaţi în conducerea democratică, ei
putând să facă alegeri, să propună teme, să hotărască cum, cât
şi când se implică în funcţie de posibilităţile individuale şi

ISSN: 1583 - 5529

 527

interese. Astfel ei se obişnuiesc cu o varietate de activităţi de

acţiune.
Educaţia interculturală constituie o opţiune ideologică în
societăţile democratice şi vizează viitorilor cetăţeni în aşa fel
încât ei să facă cea mai bună alegere şi să se orienteze în
contextul schimbărilor intervenite în sistemele de valori. Ea
trebuie să devină o constantă a pregătirii cadrelor didactice şi
să-şi pună amprenta şi asupra materiilor de învăţământ şi
programelor şcolare, asupra priorităţilor educative, asupra
criteriilor de evaluare a competenţelor şi comportamentelor,
asupra relaţiilor cu părinţii şi comunitatea, permiţând formarea
unor comportamente creative precum: atitudinea de a
comunica, cooperarea şi încrederea în grup; respectul de sine
şi al altora, toleranţa faţă de opinii diferite.
Interculturalismul este impus de dinamica structurilor
sociale în care trăim; abordarea interculturală ar putea
îmbunătăţii aspectul relaţional al locuitorilor cartierului nostru,
conferind o dimensiune nouă raporturilor interumane
cotidiene.

BIBLIOGRAFIE:

ISSN: 1583 - 5529

 528

1. Grigore Delia, RROMANIPEN-UL (rromani

dharma) şi mistica familiei, Bucureşti, Ed. Miniprint
SA, pag. 34, 35;
2. Băţălan Costică, NESTEMATE DIN FOLCLORUL
RROMILOR, Bucureşti, Ed. Kriterion, 2002, pag.
92, 94.

EDUCAŢIA – UN DREPT AL TUTUROR

Rezumat
MEREUŢĂ MARIANA-Colegiul Tehnic “Ioan C. Ştefănescu
“Iaşi

În 1994 la Salamanca s-au lansat dimensiunile educaţiei

pentru toţi care constau în calitatea actului educaţional şi
accesul la educaţie pentru toţi copiii: "Şcolile trebuie să
primească toţi copiii, fără nici o deosebire privind condiţiile
lor fizice, sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură.

ISSN: 1583 - 5529

 529

Copiii sunt o categorie socială care, în ciuda aparenţelor nu au

timp să aştepte, dacă sunt lăsaţi să crească fără ajutorul de care
au nevoie, personalitatea viitorului adult are cu sigur Este
dificil să definim handicapul. Copiii CES sunt uşor
influenţabili atât în faţa criticilor, ironiilor sau a respingerilor,
dar mai ales în faţa încurajărilor şi a aprecierilor.
Conceptul “educaţie pentru toţi” conduce la eliminarea
discriminărilor, inegalităţilor şi diferenţierilor dintre
beneficiarii sistemului educaţional, considerându-i egali şi cu
drepturi deplin
Educaţia integrată se referă la includerea în structurile
învăţământului de masă a copiilor cu cerinţe educative
speciale, pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării
armonioase şi cât mai echilibrate a personalităţii
acestora.Trebuie să pornim de la ideea că şcoala are datoria de
a asigura şanse egale tuturor elevilor. Unii înţeleg prin şanse
egale crearea unor condiţii identice,cum ar fi: programe
comune, manuale de un singur ghid etc. Dar sistemul şcolar
care asigură aceleaşi condiţii de instruire pentru toţi elevii
reprezintă o inegalitate, deoarece ei nu profită în acelaşi fel de
aceste condiţii. A asigura şanse egale elevilor înseamnă a
asigura posibilităţi maxime de dezvoltare fiecăruia, în funcţie

ISSN: 1583 - 5529

 530

de aptitudinele şi interesele sale.Procesul de integrare şcolară

se diferenţiază de procesul de incluziune. Integrarea se referă
la acceptarea unui elev dintr-un mediu şcolar special, separat,
în şcolile de masă, în instituţiile de învăţământ tradiţional. Este
mai precis procesul de mutare a unui elev dintr-un colectiv
marginalizat într-un colectiv dintr-o şcoală locală. Atunci când
acest proces se rezumă doar la schimbarea locaţiei, ne referim
la integrare fizicăÎn locul unei metode de colaborare perfecte,
este mai indicată o metodă care reflectă nevoile
elevilor.Astfel, există un motiv de a crede că alegerea trebuie
făcută pe baza unor criterii mai curând pragmatice decât
idealiste.Unul dintre cele mai importante şi dificile aspecte ale
organizării unui program pentru elevi este cel al fixării
sarcinilor.Acest proces este indispensabil atunci când lucrezi
cu un elev cu cerinţe educaţionale speciale.Educatorii trebuie
să fie în măsură să identifice şi să aloce elevilor sarcini,
întrucât acestea sunt esenţiale pentru asigurarea performanţei
şi progresului elevilor.Sarcinile trebuie să fie simple,
măsurabile, realizabile, adaptate fiecărui elev, să includă
timpul alocat îndeplinirii ei, să fie în conexiune cu unităţile de
învăţare şi standardele de evaluare, ori de câte ori este posibil.

ISSN: 1583 - 5529

 531

Bibliografie:

1) Vrăsmaş, T – Şcoala şi educaţia pentru toţi, Ed. Miniped, Bucureşti, 2004

2) * * * - Cerinţe speciale în clasă, UNICEF, Bucureşti, 1995

3) Alois Gherguţ-Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, Editura Polirom, Iaşi 2006

4) Vrăsmaş, T – Invăţământul integrat şi/sau inclusiv, Ed. Aramis, Bucureşti, 2001

UN ELEV – O PROVOCARE

Rezumat

Prof. Miuţa Janet

Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeş
Inst. Ştefănuţi Margareta
Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeş

Copilăria, în general este definită drept perioada celei

mai intensive dezvoltări fizice şi psihice a fiinţei umane.
Atribuind învăţării importante funcţii formative, nu
trebuie uitat faptul că nu orice fel de învăţare, duce la
dezvoltare, în anumite condiţii de „supra” sau „sub” solicitare
a sistemului nervos cu un volum de informaţii mai mare sau
mai redus comparativ cu potenţialul intelectual al elevului,
învăţarea are consecinţe negative, prevenind o frână a
dezvoltării, ea se soldează cu efecte pozitive în psihogeneza
copilului numai atunci când este cu un pas înaintea dezvoltării,

ISSN: 1583 - 5529

 532

când în fiecare stadiu copilul are de rezolvat sarcini de

complexitate crescândă. Trecerile de la gândirea
preconceptuală, de exemplu la cea intuitiv-operatorie şi, apoi
la gândirea concret-operatorie, pentru ca în final să se dezvolte
operativitatea formală, gândirea reflexivă – toate acestea sunt
stadii obligatorii obiectiv succesoare în evoluţia gândirii.
Desigur, aceste stadii nu pot fi inversate, dar, printr-un anumit
sistem de strategii didactice ele pot fi parcurse mai rapid sau
dimpotrivă, pot fi frânate, prelungite în faza de tatonare.
Observând clasa de elevi se constată că, unii se dezvoltă
mai rapid şi cu uşurinţă (precocii), pe când alţii au un sistem
de creştere şi dezvoltare mai lent, fie sub aspect general, fie
numai parţial.
Pentru obţinerea unor rezultate corespunzătoare în
activitatea didactică nu se poate acţiona cu temei ştiinţific dacă
nu se cunoaşte foarte bine copilul cu particularităţile sale.
Se ştie că elevul care înregistrează eşec după eşec,
indiferent de cauzele iniţiale ale insuccesului, nu-şi formează
sentimentul siguranţei, al încrederii în sine.
Succesul la învăţătură şi reversul său – rămânerea în
urmă – trebuie privite şi abordate din perspectiva raportului
dintre învăţare şi dezvoltare.

ISSN: 1583 - 5529

 533

Cele două procese – unul educaţional şi celălalt de ordin

psihologic – nu pot fi concepute ca şi când s-ar desfăşura în
planuri paralele ( aşa cum se întâmplă uneori în practica
şcolară ). Recunoaşterea în principiu a unităţii instrucţiei cu
educaţia trebuie să-şi găsească o rezolvare corespunzătoare şi
în practica şcolară.
Toţi elevii sunt capabili dacă se ţine seama de
particularităţile lor individuale, să-şi însuşească volumul
necesar de cunoştinţe şi deprinderi matematice pe care să le
poată folosi în raţionamente matematice şi în rezolvarea
problemelor practice impuse de viaţă.

Creativitate şi imaginaţie în educaţia integrată

Rezumat

Prof.Pasare Denisa ,
Liceul Teoretic”Henri Coanda”-Craiova

Multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces

decombinare a imaginatiilor, ceea ce potriveste numai imaginatiei

ISSN: 1583 - 5529

 534

artistice. Dar procesul creator in stiinta comporta mai multe

sinteze in domeniul ideilor, al abstractiunelor. De imaginatie da
dovada si coregraful, ea putandu-se observa chiar in
comportamentul unor sportivi. Incat azi putem defini imaginatia
ca fiind acel proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea
unor reacti, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau
motor. Deci nu vorbim de imaginatie doar in pictura sau poezie,
ci si inmatamatici sau balet. Chiar si in domeniul afectiv poetii
pot aduce un sunet nou. Originalitatea unui poet,sa zicem Marin
Sorescu, nu consta numai in metaforele sale, ci si in modul de a
trai diferite situatii si evenimente. Intr-un fel au trait iubirea poetii
romantici si altfel o simte un poet comtemporan. Ei insufla
anumite atitudini care uneori devin o moda.Dar chiar si in
domeniul activitatii organizatorice am putea descifra interventia
imaginatie: initiativa constituie o noutate pe planul actiunii. Marii
generali au imaginat ingenioase planuri de lupta, cu careb au
castigat victorii rasunatoare. Desi dezvoltarea imaginatiei la un
inalt nivel e caracteristica omului, germenii ei pot fi descoperiti si
in conduita unor animale suprioare. Creativitatea este o
capacitate mai complexa. Ea face posibila crearea de produse
reale sau pur mintale, constitund un progres in planul social.
Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar

ISSN: 1583 - 5529

 535

creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de

a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se
obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in
a face numeroase incercari si verificari. Educaţia integrată a
apărut ca o reacţie firească a societăţii la obligaţia acesteia de a
asigura cadrul necesar şi condiţiile impuse de specificul educaţiei
persoanelor cu cerinţe educative speciale. Conform principiilor
promovate în materie de educaţie de către organismele
internaţionale, precum şi a prevederilor incluse în Declaraţia
drepturilor persoanelor cu diferite tipuri de handicap, se
menţionează că persoanele cu retard mintal au aceleaşi drepturi
fundamentale ca şi ceilalţi cetăţeni de aceeaşi vârstă, fără
discriminare pe motive de sex, limbă religie, opinii politice,
origine naţională sau socială, stare financiară sau orice altă
caracteristică a persoanei în cauză sau a familiei sale.

BIBLIOGRAFIE:

1. Gherguţ Alois , Sinteze de psihopedagogie specială ,

Polirom , Iaşi , 2005
2. Gherguţ Alois , Psihologia persoanelor cu cerinţe speciale.
Strategii de educaţie integrată , Polirom , Iaşi , 2001

ISSN: 1583 - 5529

 536

3. Latas Parrilla . A. , El professor antes la integracion escolar

, Editorial Cincel, Argentina
4. Ungureanu Dorel , Educaţia integrată şi şcoala inclusivă ,
Editura de Vest , Timişoara , 2000
5. Verza E. , „ Psihopedagogia integrării şi normalizării “ în
REVISTA DE EDUCAŢIE SPECIALĂ , nr.1 /1992

EDUCAŢIE PENTRU EGALITATE

Rezumat

Învăţătoare Micu Teodora - Şcoala cu clasele I - VIII Nr.

124 „VOIEVODUL MIHAI” Bucureşti
Institutor Grigorescu Elena Cristina – Grădiniţa de copii
Nr. 225 „Veseliei” Bucureşti

Integrarea în cultura şcolară europeană presupune ca

cerinţă obligatorie înţelegerea incluziunii în adevăratul sens al
cuvântului. Toţi trebuie să tolerăm şi să înţelegem nevoile
speciale ale celor din jurul nostru pentru că şi noi avem nevoi

ISSN: 1583 - 5529

 537

speciale şi suntem la rândul nostru toleraţi. Diferenţele sunt

poate mai evidente în unele cazuri dar asta nu înseamnă că
implică şi inegalitatea în sistemul social, cu atât mai mult în
cel educativ.
Pe plan internaţional, sunt luate iniţiative majore de
includere a copiilor cu disabilităţi în şcolile obişnuite, atât în
termeni de strategie cât şi de practică.
Conceptul de normalitate are o semnificaţie generală,
care priveşte ansamblul dezvoltării psihofizice a individului şi
una particulară, cand se referă la o trăsătură sau un grup de
însuşiri ca: intelective, caracteriale, afective, senzoriale, fizice
etc. Normalitaea este extraordinar de greu de definit şi
definiţia nu poate fi decat una subiectivă şi nicidecum una
general valabilă.
Platon sesiza cu mult înaintea tuturor importanta educaţie
pentru bunul mers al societăţii şi de aceea dascălii au menirea
sfântă de a găsi pentru toţi calea de urmat pentru a-i integra
activ in societate.
„Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau
rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs
pământul. De aceea legiuitorul trebuie să facă din educaţia
copiilor prima şi cea mai serioasă din preocupările sale”.

ISSN: 1583 - 5529

 538

Bibliografie:
1. Vraşmaş T., (2001), „Învăţământul integrat şi/
sau incluziv”, Aramis, Bucureşti.
2. DECLARATIA UNIVERSALA A
DREPTURILOR OMULUI (adoptata de
Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor
Unite la 10 de septembrie 1948)
3. BOUDON , BOURRICAUD : Dictionnaire
critique de la sociologie, PUF 1982.
4. Charte européenne de Luxembourg. 1996

Creativitatea şi cultivarea ei în şcoală

Rezumat

Prof. Sandica Sivu

Prof. Anca Bufnila
Liceul Teoretic “Iris” Timisoara
Rezumat
Creativitatea reprezinta totodata sinteza unor factori
multipli de natura intelectuala si aptitudinala si vizeaza
abilitatea de rezolvare a problemelor intr-un mod original,
competent şi adaptativ. Cele mai importante aspecte
psihologice ale conceptului de creativitate sunt: procesul
creativ, produsul creativ si personalitatea creatoare.
ISSN: 1583 - 5529
 539

Un element de baza al creativitatii il constituie gandirea

divergenta. Gandirea divergenta presupune abilitatea de a
produce intr-un mod neuzual si neconventional un repertoriu
de solutii inedite pentru rezolvarea unei anumite probleme.
Sistemul educational autohton nu numai ca nu incurajeaza, ci
frecvent inhiba activitatile creatoare ale elevilor in clasa, prin
cultivarea unui comportament stereotip.
Pentru recompensarea comportamentului creativ in scoala
este necesară trecerea în revisită a câtorva metode prin care
poate fi dezvoltat comportamentul creativ la elevi. Cateva din
aceste metode sunt: brainstorming, brainstorming cu schimbari
de roluri, sinectica, Philips 6-6, metoda FRISCO, metoda 635.

Bibliografie:
1. Băban A(coord) (2001),Consiliere educaţională, Ed.
Ardealul, Cluj.
2. Cosmovici A, Iacob L(coord.) (2005), Psihologie şcolară,
Ed. Polirom, Iaşi.
3. Stoica A (1983), Creativitatea elevilor,EDP, Bucureşti.
4. Radu I (1991), Introducere în psihologia contemporană,
Ed. Sincron, Cluj-Napoca.
5. Roco M (2001), Creativitate şi inteligenţă emoţională,
Ed. Polirom, Iaşi.
6. www.didactic.ro

ATITUDINI POZITIVE ÎN RELAŢILE DINTRE

COPII-ŞCOALĂ-ADULTI-SOCIETATE
REZUMAT
ISSN: 1583 - 5529
 540

BOANTA MIHAELA
SFETCU MARINELA
SCOALA SPECIALA NR.2 CONSTANTA

De-a lungul istoriei, şcoala şi gândirea pedagogică au

abordat în diferite feluri problematica educaţiei unor copii care
învaţă mai greu. Societatea şi şcoala manifestă şi în prezent,
faţă de această categorie de elevi, o gamă variată de
atitudini, de acceptare şi includere în medii şcolare obişnuite –
tendinţă tot mai accentuată – la diferite grade şi modalităţi de
separare şi izolare faţă de contextele sociale şi educaţionale la
care au acces toţi copiii.
Dezvoltarea modernă a educaţiei şi învăţământului
înregistrează eforturi semnificative pentru a depăsi distanţa -
adeseori foarte mare care separă şcoala generală (de masă) faţă
de copiii care învaţă mai greu, copii consideraţi a fi
„incapabili”, „needucabili”, „inadaptaţi”, „anormali”, „cu
probleme”.
Copiii care nu pot face faţă cerinţelor şcolare, cei care
prezintă diverse forme şi niveluri de eşec şcolar sunt încă prea
puţin cunoscuţi, acceptaţi şi abordaţi din punct de vedere
psihopedagogic. Atitudinea cea mai frecventă manifestă faţă

ISSN: 1583 - 5529

 541

de aceştia din partea şcolii (şi a societăţii, în general) este de

subvalorizare – bazată în mare măsură pe lipsa de reuşită şi de
competenţă şcolară.
Sunt destule situaţii în care un anumit copil, orientat spre
o şcoală specială, ar fi putut progresa mai mult într-o clasă din
şcoala obişnuită. Similar, există copii cu deficienţe mai severe,
care ar putea să înveţe totuşi într-o şcoală specială, dar ei sunt
acceptaţi şi aici cu foarte mare dificultate... sau deloc.
Pe plan internaţional se observă diferenţe nete în ceea ce
priveşte proporţia copiilor cuprinşi în structuri integrate sau în
instituţii de educatie specială, explicatia acestor diferente
poate fi dată de unele deosebiri în tradiţia şi experienţa privind
politica educatională-scolară din tarile respective, deosebirile
existente la nivelul curiculumului şcolar, varietatea formelor
de evaluare a progresului şcolar practicate în sistemele de
învăţământ respective, modalitătile de interpretare a noţiunii
de cerinţe educative speciale sau flexibilitatea sistemelor
privind transferul elevilor dintr-o clasă în alta.
În consecinţă “principiul drepturilor egale” implică faptul
că necesităţile fiecărui individ precum şi ale tuturor indivizilor
sunt de importanţă egală, ca aceste necesităţi trebuie să stea la
baza planurilor făcute de societate, şi că resursele trebuie

ISSN: 1583 - 5529

 542

folosite într-un asemenea mod încât fiecare individ să aibă

şanse egale de participare.

BIBLIOGRAFIE
 
1. Buică, Cristian B.  Bazele defectologiei. - Bucureşti:
Aramis ,2004
2. Dragu, Anca ; Cristea , Sorin . Psihologie si pedagogie
scolara. – Constanţa:
Ovidius University Pres, 2002
3. Gherguţ , Alois . Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale – strategii diferenţiate şi inclusive in
educaţie - Iaşi: Polirom, 2006
4. Nicola, Ioan ; Farcas,    Domnica .  Teoria educaţiei şi
noţiuni de cercetare
Pedagogică. – Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 1993
5. Psihopedagogie – pentru examenele de definitivare si grade
didactice. – Iaşi :
Polirom , 2005

 Stimularea creativităţii prin teatrul de păpuşi

Rezumat

Bianca Georgeta Buta

ISSN: 1583 - 5529

 543

Gabriela Silvia Konnerth

Liceul Teoretic ,,Iris” Timişoara

Creativitatea este unanim recunoscută ca un fenomen bio-

psiho-social unic, cu caracter multidimensional,
interdisciplinar şi extrem de complex, determinat de toate
elementele şi structurile personalităţii – de factori de natură
bio-psihică ( intelectuali, aptitudinali, motivaţionali,
emoţionali şi atitudinali) şi socială ( societatea cu valorile pe
care le promovează, cu subsistemele sale – educaţie, cultură,
ştiinţă, tehnică etc., condiţiile economico-sociale, contextul
psihosocial în care este integrată personalitatea umană).
Am avut în vedere surprinderea aspectelor definitorii ale
creativităţii pedagogice, percepută ca ansamblul calităţilor
necesare cadrului didactic pentru proiectarea şi realizarea unor
activităţi eficiente prin valorificarea capacităţilor sale de
înnoire permanentă a acţiunilor specifice angajate la nivelul
sistemului şi al procesului de învăţamânt. Creativitatea
pedagogică a fost raportată la conceptul psihologic de
creativitate ce desemnează dispoziţia, care există în stare
potenţială la orice individ şi la orice vârstă, de a produce ceva
nou şi relevant la scară socială şi individuală, fiind precizată

ISSN: 1583 - 5529

 544

structura creativităţii ca interdependenţă între produsul creat –

procesul creator – personalitatea creatoare.
În lucrarea de faţă ne-am oprit la o activitate desfăşurată
de trei ani în liceul nostru. Este vorba despre Clubul de
Pantomimă şi Păpuşi în care ne-am propus formarea unor
deprinderi de bază în mânuirea păpuşilor şi a tehnicilor de
pantomimă. În cadrul acestui club, elevii confecţionează
păpuşi utilizând diferite materiale ce sunt la îndemâna oricui,
mânuiesc păpuşile, precum şi alte tipuri de păpuşi şi
marionete, fac exerciţii de actorie, precum şi exerciţii
ajutătoare pentru a le dezvolta mobilitatea necesară mânuirii
păpuşilor şi marionetelor, învaţă sau propun texte, susţin
spectacole în faţa colegilor, ei fiind creatorii dar şi actorii
acestor scenete cu păpuşi şi actori.
Se poate considera că învăţământul special impune
anumite limitări în ceea ce priveşte manifestarea creativităţii
profesorului în cadrul procesului de predare-învăţare din cauza
diferitelor deficienţe ale elevilor. Considerăm că tocmai aceste
particularităţi ale elevilor trebuie să determine profesorul să
caute mereu noi căi prin care să îşi atingă obiectivele propuse
în activitatea cu elevii.

ISSN: 1583 - 5529

 545

Creativitatea reprezintă o mare şi frumoasă provocare

pentru societate şi educaţie, comportamentul creator fiind cel
mai complex comportament.

Bibligrafie
Ionescu, Miron (2003)– Instrucţie şi Educaţie, Cluj – Napoca,
Roco, Mihaela (2001) – Creativitate şi inteligenţă emoţională,
Editura Polirom, Iaşi
Stănică, Ilie; Popa, Mariana (1997) – Psihopedagogie
specială, Editura Prohumanitate
Stoica, Marin(2002) – Pedagogie şi Psihologie, Ed. Gheorghe
Alexandru, Craiova
Ştefan, Mircea (1981) - Educarea copiilor cu vedere slabă,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

PROBLEME DE INTEGRARE A COPIILOR CU

CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE

Inst. TUDOSE VIRGINIA

G.P.P.NR.2, CURTEA DE ARGES

ISSN: 1583 - 5529

 546

Copilul - ca fiinţă umană în devenire – este o totalitate,

un întreg şi nu trebuie să se piardă din vedere acest lucru.
Copilul diferit se adaptează greu la relaţiile interpersonale, de
aceea părinţii trebuie să joace rolul de tampon, de mediator
între copil şi persoanele străine. În cadrul unei familii
echilibrate copilul cu deficienţă are drepturi şi obligaţii egale.
Ei trebuie să aibă relaţii de reciprocitate şi de egalitate cu fraţii
şi cu surorile sale, să se simtă « ca toata lumea ». O persoană
cu deficienţă are nevoie de a fi recunoscută pentru ceea ce este
şi aşa cum este. În joc are loc dezvoltarea tuturor laturilor
personalităţii – a capacităţilor intelectuale, a calităţilor morale,
a creativităţii. Prin joc, toate aceste însuşiri se modelează în
unitatea şi interacţiunea lor. Jocul este mijlocul prin care se
educă la cel mai înalt nivel relaţiile de grup, favorizând
manifestarea iniţiativei, independenţei şi a responsabilităţii.

Ce se crede despre persoanele cu deficiente ? Mulţi

oameni au reticenţe faţă de acestea deoarece au o concepţie
greşită despre ele. Unii ştiu din trecut despre persoanele cu
handicap faptul că erau cerşetori sau lăutari ori au în acest
domeniu o slabă experienţă. Nici una dintre aceste idei nu
oferă o imagine clară a persoanelor cu deficienţe. Şi ele sunt
oameni ca şi ceilalţi : unii dependenţi, alţii independenţi ; unii

ISSN: 1583 - 5529

 547

lideri, alţii persoane obişnuite ; unii bogaţi, alţii săraci ; unii

graşi, alţii slabi etc. Ca orice persoană, ei sunt produsul unic al
ereditarii lor şi al mediului şi sunt indivizi. Întâlnim
pretutindeni oameni cu deficienţe. Perceperea lor socială nu
este întotdeauna constantă, ea variază de la societate la
societate, furnizând semnificaţii diferite,în funcţie de cultura şi
de valorile promovate.

În concluzie, pentru ca educaţia copiilor cu cerinţe

speciale să fie eficientă, pe de o parte trebuie să aibă un
caracter integrat (să nu rupă copilul de familie şi societate şi să
nu-l izoleze în instituţii), iar pe de altă parte trebuie să aibă un
caracter diferenţiat, să fie adaptată particularităţilor elevilor.
Pentru ca educaţia integrată să fie eficientă, cadrele didactice
trebuie să aibă o atitudine pozitivă faţă de copiii cu cerinţe
educative speciale şi trebuie să cunoască bine problemele
particulare ale elevilor deficienţi din clasă.

       Bibliografie:

1) Miftode, V. (coord.), „Dimensiuni ale asistentei sociale:

forme si strategii de protectie a grupurilor defavorizate”,
Botosani, Eidos, 1995;

ISSN: 1583 - 5529

 548

2) Popescu, G., Plesa, O. (coord.), „Handicap, readaptare,

integrare”, Bucuresti, Pro Humanitate, 1998;
3) Verza, E., Paun, E., „Educatia integrata a copiilor cu
handicap”, Unicef, 1998.

IUBIRE NECONDIŢIONATĂ

Prof. Varro Ileana

Colegiul Naţional Andrei Mureşanu Bistrita
Lucrarea se bazează pe porunca de iubire a semenului, dat de
Dumnezeu omenirii.
În prima parte a lucrării abordez problema diferenţelor de
opinii sau comportament dintre oameni, in lumina pildei
"Vameşul şi fariseul"
A doua parte vorbeşte despre iubirea aproapelui, chiar şi a
duşmanului, în contextul pildei "Samariteanul milostiv"
A treia parte reprezinta o invitaţie la acceptarea
adevarului, suntem diferiti, dar egali în faţa lui Dumnezeu, să
ne acceptăm şi să ne iubim unii pe altii.

ISSN: 1583 - 5529

 549

BIBLIOGRAFIE
1. Sfânta Scriptură
2. Noul Testament.Introducere.World Bible Translation
Center.2002. p. 13.
3. Dicţionar Bibic, Oradea, Ed. „Cartea Creştină" a
Societăţii Misionare Române, trad. Liviu Pup, John
Tipei, 1995
4. Comte-Sponville, André, Mic tratat al marilor virtuţi,
Bucureşti, Editura Univers, 1998. p. 394.
5. Jones, Kenneth, Biblia, cuvântul adevărului, Făgăraş,
Editura Agape, 2003.p.39

NECESITATE ŞI POSIBILITATE ÎN
INTEGRAREA COPIILOR CU C.E.S.
Rezumat
Educatoare: Răbâncă Ioana,
Educatoare: Ştefură Mariana,
Grădiniţa de copii nr. 225 „Veseliei” Bucureşti

Toţi copiii trec prin situaţii frustrante, pentru care nu au

resurse, sau abilităţi pentru a le face faţă şi frecvent se
ISSN: 1583 - 5529
 550

comportă impulsiv şi chiar agresiv; agresivitatea poate fi

înţeleasă ca un efort de adaptare, de acomodare la situaţii noi,
nefiind propriu-zis o problemă. Putem vorbi de o problemă
atunci când un copil care şi-a însuşit limbajul verbal, nu
reuşeşte să îşi rezolve problemele fără a folosi violenţa, atunci
când comportamentul agresiv specific vârstelor
antepreşcolare, persistă la cinci şase ani.
În această lucrare am încercat sa prezentăm ceea ce se
înţelege în mod curent prin comportament agresiv; relaţia
dintre furie şi agresivitate; cum se manifestă agresivitatea la
vârsta preşcolară; care sunt beneficiile comportamentelor
agresive; care sunt factorii care determină apariţia şi
menţinerea comportamentelor agresive şi cum se poate
interveni în astfel de cazuri.
Dintre cele trei categorii de factori, biologici, psihologici
şi sociali, am accentuat importanţa mediului social. În cadrul
familiei copilul găseşte mediul propice fie pentru a-şi dezvolta
o personalitate echilibrată, fie pentru a se forma ca un
răzvrătit, un agresiv. De cele mai multe ori modul greşit în
care părinţii înţeleg să îşi educe copilul, practicile educaţionale
nepotrivite stau în spatele comportamentelor agresive ale
copilului, iar identificarea acestor aspecte este esenţială în

ISSN: 1583 - 5529

 551

vederea stabilirii modului de intervenţie, care presupune

însuşirea de către părinţi a principiilor de disciplinare pozitivă
şi aplicarea lor consecventă.
Un copil hiperactiv îşi epuizează părinţii, de aceea aceştia
au nevoie de sprijin din partea cadrelor didactice, a
consilierului şcolar şi, nu în ultimul rând, a medicului. În
relaţia cu copilul hiperactiv educatorul trebuie să-şi
stăpânească, să-şi controleze atitudinea, să-şi păstreze o doză
de umor în abordarea problemelor ivite. Copiii cu ADHD au
nevoie să fie încurajaţi constant şi recompensaţi după fiecare
sarcină îndeplinită chiar dacă sarcina a fost cu un grad de
dificultate scăzut.
În practica de zi cu zi am constatat că este necesar să-i
stimulăm pe copiii normali să aprecieze comportamentele
frumoase ale copilului cu ADHD, chiar dacă acestea sunt rare.
Aprecierile copiilor au un impact pozitiv mare pentru copilul
cu dificultăţi de învăţare, îl stimulează şi-l motivează în
realizarea sarcinilor viitoare.
Am prezentat un punct de plecare în intervenţia în
cazurile de tulburări de conduită şi am descris cazul unui
băieţel care avea „furii”, şi un comportament agresiv
manifestat asupra sa, asupra celorlalţi şi asupra obiectelor. În

ISSN: 1583 - 5529

 552

continuare am prezentat modalităţile de intervenţie care s-au

aplicat în activitatea la grupă, rezultatele, şi provocările
viitoare.

Bibliografie
1. Adina Botiş, Anca Tărău - Disciplinarea pozitivă
sau cum să disciplinezi fără să răneşti, Cluj-
Napoca, Editura ASCR, 2004;
2. Maria Robu – Empatia în educaţie. Necesităţi
pedagogice moderne – Ghid pentru cadrele
didactice din învăţământul preuniversitar,
Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008;
3. Kieran Egan, Ştefan Popenici – Educaţia elevilor
hiperactivi şi cu deficit de atenţie – Ghid pentru
părinţi şi cadrele didactice din învăţământul
preuniversitar, Didactica Press, 2007.

ISSN: 1583 - 5529

 553

SĂ-I FORMĂM DE MICI SĂ SE SIMTĂ EGALI CU

CEILALŢI

REZUMAT

Educatoa
re: GAVRILĂ VERGICA
Şcoala Specială
“SF. VASILE”, CRAIOVA.

Profesor:ŞERBĂNOIU GHEORGHIŢA
Şcoala specială “SF.VASILE”, CRAIOVA.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre.
Depinde de fiecare dintre noi, de responsabilitatea şi

ISSN: 1583 - 5529

 554

implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care

fiecare să înveţe şi să se dezvolte.
Şcoala este şi trebuie să fie familia în care să formăm
viitorul “ Om”.
Un concept fundamental care s-a impus în ultimele
decenii referitor la persoanele cu dizabilităţi este cel al
normalizării.
Normalizarea are două aspecte principale: asigurarea
posibilităţilor persoanelor cu handicap de a avea acces
la standardele de viaţă cât mai apropiate de cele ale
societăţii în care trăiesc; comunităţii să i se ofere şansa
de a cunoaşte persoanele cu nevoi speciale şi de a le
aprecia la justa lor valoare.
Principiul normalizării stă la baza concepţiei privind
integrarea acestor persoane în societate. Integrarea se
referă la inserţia în comunitate a persoanelor cu
cerinţe speciale. Experienţa multor ani într-o instituţie
cu copii cu nevoi speciale ne-a dovedit că există multe
avantaje dar şi dezavantaje care trebuiesc înlăturate
sau diminuate pe cât posibil.
Pornind de la ideea că şcoala are datoria de a asigura
şanse egale tuturor copiilor, am încercat prin
mijloacele şi metodele noastre şi experienţa acumulată
în toţi aceşti ani să asigurăm posibilităţi maxime de
dezvoltare fiecărui copil în funcţie de aptitudinile şi
interesele fiecăruia, în funcţie de înţelegerea şi ritmul
de lucru al copilului.
Copiii să nu fie rupţi de familie, de societate, să nu fie
izolaţi, iar în acelaşi timp activitatea de învăţare să
aibă un caracter diferenţiat, adaptat particularităţilor
copiilor.

ISSN: 1583 - 5529

 555

IMPORTANŢA ADAPTĂRII CURRICULARE ÎN

CONTEXTUL PRACTICILOR ŞCOLARE INCLUZIVE
- REZUMAT -

Profesor, Dorin Georgeta

Centrul Şcolar Pentru Educaţie
Incluzivă Negreşti

Abordarea diferenţierii curriculare înseamnă reflecţia

asupra predării şi învăţării în modalităţi noi şi diferite, în mod
continuu şi flexibil. În această perspectivă nu poate fi vorba de
un început şi de un sfârşit, de lucruri corecte sau incorecte, de
reţete sau de „ingrediente” infailibile. Este mai degrabă o
filosofie lucrativădespre cei care învaţă, despre
predare şi despre învăţare. A aborda astfel lucrurile constituie
o strategie eficientă de
predare-învăţare cu focalizare pe curriculum. Procesul
integrării şcolare a copiilor cu cerinţe
educaţionale speciale presupune elaborarea şi aplicarea unui
plan de intervenţie

ISSN: 1583 - 5529

 556

personalizat, centrat pe folosirea unor modalităţi eficiente de

adaptare a curriculum-ului şi
pe diversificarea ofertelor de învăţare în cadrul lecţiilor.
Activităţile didactice cu grupe mici de elevi, în cadrul
lecţiilor, constituie una dintre
modalităţile menite să realizeze o tratare adecvată a fiecărui
elev în parte, prin aplicarea unor metode de lucru specifice
învăţământului individualizat şi, în general, adaptarea
procesului instructiv-educativ la particularităţile elevilor.
Activitatea educaţională cu elevii care prezintă cerinţe
educative speciale presupune o abordare bine structurată, cu o
orientare explicită din partea învăţătorilor şi a şcolilor, centrată
pe identificarea problemelor sau a dificultăţilor de învăţare,
evaluarea resurselor fiecărui elev, elaborarea unui plan
educaţional individual şi examinarea progresului făcut de
elevi.
Unul dintre cele mai importante şi dificile aspecte ale
elaborării unui curriculum adaptat şi diferenţiat pentru elevii
cu cerinţe educaţionale speciale este cel al fixării sarcinilor sau
activităţilor de învăţare. Membrii echipelor de caz (profesor de
sprijin, profesor logoped, profesor psihopedagog, învăţător)
trebuie să fie în măsură să identifice şi să aloce elevilor sarcini

ISSN: 1583 - 5529

 557

sau activităţi de învăţare, întrucât acestea sunt esenţiale pentru

asigurarea performanţei şiprogresului elevilor.
Sarcinile/activităţile de învăţare trebuie să fie simple,
măsurabile, realizabile, adaptate fiecărui elev, să includă
timpul alocat îndeplinirii lor, săfie în conexiune cu unităţile de
învăţare şi standardele de evaluare, ori de câte ori este posibil.

SECȚIUNEA I
1. INTEGRAREA COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE
SPECIALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ :
INST.TRĂISTARU MARIA
G.P.N.PIETROŞANI , JUD. ARGEŞ
pag 10
2. COPIII CU CERINTE EDUCATIVE SPECIALE-
PROBLEME DE INTEGRARE INSTITUTOR : RĂDOI
ADRIANA-CRISTINA
GRADINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.1, TG-JIU
pag.11
3. COMPLEXITATEA PROCESULUI INSTRUCTIV-
EDUCATIV IN

ISSN: 1583 - 5529

 558

INVATAMANTUL PRESCOLAR : INST. TROSCOT

DOMNICA GRADINITA NR 3 , ROSIORI DE VEDE ,
TELEORMAN
pag13
4.ROLUL COMUNITĂŢII ÎN REUŞITA EDUCAŢIEI
INCLUZIVE : Brahariu AngelaŞcoala cu cl.I-IV Cumpărătura
, Jud.Suceava ,
pag14
5.INFLUENŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE ÎN
INTEGRAREA ELEVILOR CU CERINŢE EDUCATIVE
SPECIALE :
Prof. log.Mihaela Rusu - Centrul Logopedic Interşcolar Iaşi
,Înv. Migdonia Rotaru - Şcoala „B.P.Hasdeu” corp C Iaşi
pag15
6. AUTONOMIA PERSONALĂ ŞI INTEGRAREA
SOCIALĂ A COPIILOR CU CES : Profesor psihopedagog
drd. Susanu Neaga CJRAE Braila
pag.17
7. COPILUL AUTIST INTRE NEVOIA DE EDUCATIE SI INTELEGERE
CA SI COPIL CU CERINTE EDUCATIVE SPECIALE ,
Instit.Pirvulescu Simona , Grad. cu P.N. Nr.2 Cornesti-Gorj
pag.18

ISSN: 1583 - 5529

 559

8. Activităţi de terapie educaţională –LUDOTERAPIA :

Institutor Ciutacu Adi-Tania , G.P.N. – S.A.M. CARACAL
pag.19
9.COLABORAREA FAMILEI CU ŞCOALA ÎN CAZUL
COPIILOR CU DIZABILITATI : Inst. STOICA MARIA
Grupul Şcolar Industrial „I.C.Petrescu Stâlpeni
pag.20

10. NECESITATEA INTEGRĂRII ÎN GRĂDINIŢĂ A

COPIILOR CU CES : GRĂDINIŢA NR. 229, Str. Aleea
Dealul Măcinului Nr.5, Sector 6, Bucureşti, AVIANA
(BOJAN) ANCA ELENA – institutor 1 , MARCHIŞ IONELA
– educatoare pag.22
11. COPILUL CU CES : SCARLAT FLORIANA , TRUSCA
CLAUDIA - DOLJ pag.23
12. CREATIVITATEA COPIILOR CU CERINTE
EDUCATIVE SPECIALE : BRĂTIAN LAURA-ANDREEA ,
GRAD.P.N.MONARIU , COM.BUDACU DE JOS (BN)
pag.24
13. INTEGRAREA COPIILOR CU C.E.S. ÎN GRĂDINIŢĂ
PRIN INTERMEDIUL JOCULUI
Inst: Chirilă Oana-Denisa, Gr. cu P.P. nr.5 „Clopoţel” Bârlad ,
Inst: Popa Corina Lăcrămioara, Gr. cu P.P. nr.5 „Clopoţel”

ISSN: 1583 - 5529

 560

Bârlad
pag.26
14. ŞCOALA PENTRU TOŢI: Palatul Copiilor Iaşi- Prof.
Ioana Fulga şi Carmen Sandu pag.27

15. O ŞCOALĂ INCLUZIVĂ – O ŞCOALĂ NECESARĂ :

LUPU MARIANA DOINA- prof., JIVAN-RANI VIORICA –
prof. Grupul Şcolar Industrial Moldova Nouă
pag.29
16. INTEGRAREA COPIILOR CU CERINŢE
EDUCATIVE SPECIALE PERSOANELE CU CERINŢE
EDUCATIVE SPECIALE - CADRU CONCEPTUAL –
Prof. Irina Bădilă, Scoala Nr. 128, Bucureşti , Prof. Dana
Udrea, Scoala Nr. 128, Bucureşti
pag.30
17. EDUCAŢIE EGALĂ PENTRU TOŢI COPIII , Prof.
Iuliana Tomescu, Scoala Nr. 128, Bucureşti
pag.32
18. EDUCAŢIEI CENTRATĂ PE ELEV PRIN
UTILIZAREA METODELOR ŞI TEHNICILOR ACTIVE
DE ÎNVĂŢARE : Prof. CAMELIA DARIE - CENTRUL
ŞCOLAR SUCEAVA ,

ISSN: 1583 - 5529

 561

Prof. MUJDEI SILVIA – CENTRUL ŞCOLAR SUCEAVA

pag.34
19. Multiculturalitate si comunicare interculturală : Prof. Darie
Doruţu -– Suceava pag.36
20. ROLUL DASCĂLULUI ÎN INTEGRAREA ELEVILOR
CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASA : Înv. Şorecău Cătălina , Înv.
Ureche Maria Şcoala Generală,, A.P.Alexi ’’ Sîngeorz-Băi,
Jud. Bistriţa-Năsăud
pag.38
21. ŞANSE EGALE PRIN EDUCAŢIE : Prof. Mandreşi Ana
Liceul Pedagogic „C. D. Loga”, pag.40
22. DEFECTE DE VORBIRE SPECIFICE VÂRSTEI
PREŞCOLARE : CLAPOU CRINA LUMINIŢA –
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 3
BISTRIŢA pag.42
23. INTERVENŢIILE COMPORTAMENTALE ÎN ADHD ,
ÎNV. BRÎNZEA ANA – CENTRUL SCOLAR PENTRU
EDUCAŢIE INCLUZIVĂ BUZĂU , ÎNV. PĂUN VICTORIA
– CENTRUL ŞCOLAR PENTRU EDUCAŢIE INCLUZIVĂ
BUZĂU pag.43

ISSN: 1583 - 5529

 562

24. IUBIRE PENTRU COPIII NOŞTRI ÎNTR-O ŞCOALĂ A

DIVERSITĂŢII : Înv. Pirtea Marioara, Liceul de muzică şi
Arte Plastice ,, Constantin Brăiloiu’’
pag.45
25. ROLUL ÎNVĂTĂTORULUI ÎN EDUCATIA COPIILOR
CU CES , Inst. Stela Corobea
Şcoala Generală “Avram Stanca”Petroşani , Jud. Hunedoara
pag.46
26. MODALITĂŢI DE DEPISTARE A DISLEXO-
DISGRAFIEI: Institutor : Peştean Aurelia
Institutor : Bot Laura , Şcoala ,,Nicolae Titulescu” Cluj-
Napoca pag.48
27. Şcoala incluzivă şi tratarea diferenţiată a elevilor : Prof.
itinerant Cozma Mirela , Centrul Şcolar pentru Educaţie
Incluziva Tîrgu-Neamţ
pag.49
28. CREATIVITATE, RECUPERARE ŞI
SOCIALIZAREA ELEVILOR CU CERINŢE EDUCATIVE
SPECIALE : As. social ŢÎRDEA MIHAELA - SAM „Sf.
Ecaterina” Huşi

M.i. GALAN VALERICA - SAM „Sf. Ecaterina” Huşi

pag.51

ISSN: 1583 - 5529

 563

29. ŞCOLARIZAREA COPIILOR CU AUTISM : INST. ENE

CRENGUŢA,
SAM CARACAL
pag.52
30. STRATEGII DE REALIZARE A EDUCAŢIEI
INTERCULTURALE : Învăţător Aneta Alexuc Şcoala “D.A.
Sturdza” Iaşi
pag.54
31.STRATEGII EDUCAŢIONALE PRIVIND EDUCAŢIA
COPIILOR CU CERINŢE SPECIALE :
SIMION CRISTINA GRĂDINIŢA O.N. NR. 34
CONSTANŢA pag.55
32. STIMULAREA CREATIVITĂŢII PRIN JOC: INST.
PUIU VALENTINA PROF. PRISTAVU NICOLETA
ŞCOALA ALBEŞTII DE ARGEŞ
pag.56
33. RECUPERAREA ŞI INTEGRAREA SOCIALĂ A
ELEVILOR CU CES PRIN ACTIVITĂŢI
EXTRACURRICULARE :Înv. Iovan Florica , Înv. Marc
Ana ,C.Ş.E.I. Nr.2 Oradea pag.58

ISSN: 1583 - 5529

 564

34. MANAGEMENTUL CLASEI ÎN ŞCOALA

INCLUZIVĂ institutor Robu Maria Şcoala Nr.97 – Bucureşti
pag.59
35. OPŢIUNI EDUCAŢIONALE PENTRU COPIII CU
DEFICIENŢE DE AUZ : Vasilică Teodora Leliana ,
Grădiniţa SAM Caracal
pag.60
36. EDUCATIA PENTRU TOTI : Institutor STANCANA
DOINA , Institutor ISTRATIE FLOAREA , GRADINITA
P.N. NR.16 Rm.VALCEA
pag.62
37. INTEGRAREA ŞI LUCRUL CU ELEVII CU CES – O
PROVOCARE, NU O PEDEAPSĂ
Inst. MAZILU ALINA VICTORIA- Liceul cu Program
Sportiv Tg-Jiu , Înv. IORDACHE SILVIA – Şc. Gen.
„Gheorghe Tătărăscu” Tg-Jiu
pag.63
38. CUM VALORIFICĂM TIMPUL LIBER , prof. Oana
Monica Plaiu, Şcoala Specială Paşcani , prof. Daniela Novac,
Şcoala cu clasele I-VIII Conţeşti
pag.65

ISSN: 1583 - 5529

 565

39. CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

SPECIAL- DIFERIŢI DAR EGALI
Profesor-educator Mircea Camelia Nicoleta(Grup Şcolar Ion
Holban Iaşi) , Profesor de sprijin Baciu Cristina Elena (Şcoala
Ion Creangă Târgu Frumos)
pag.66
40. ÎNVĂŢAMÂNTUL INTEGRAT - O ŞANSĂ PENTRU
ELEVII CU CERINŢE SPECIALE ÎN EDUCAŢIE :
ÎNV.BOGDAN LILIOARA , GIMNAZIUL:,,FLOREA
BOGDAN” REGHIN
JUDEŢUL MUREŞ , ÎNV.DIMBEAN CARMEN
MIHAIELA , SCOALA GENERALĂ CU CLASELE I-VIII
LUNA, STRUCTURA LUNCANI, JUDEŢUL CLUJ
pag.67
41. UTILIZAREA SISTEMULUI EDUCAŢIONAL
INFORMATIZAT ÎNVĂŢĂMÂNTUL SPECIAL , PROF.
MARILENA - CARMEN MAHALU ,SUCEAVA
pag.68
42. ROLUL ŞCOLII ÎN EDUCAŢIA INCLUZIVĂ: Profesor:
Cristina Pohoaţă - Palatul Copiilor Iaşi
Învăţător: Cătălina Alexa - Liceul Teoretic Miron Costin Iaşi
pag.71

ISSN: 1583 - 5529

 566

43. SOCIALIZAREA ELEVILOR CU C.E.S. :

ÎNVĂŢĂTOR : FODOR MARIANA ŞCOALA CU
CLASELE I-VIII NR.3 , ORAŞ DĂRMĂNEŞTI- JUDEŢUL
BACĂU pag.72
44. MANIFESTĂRILE PREDISPOZIŢIILOR CREATIVE :
AUTOR, Prof. BABOI DRĂGAN LUMIMIŢA , m.i.
DIACONU MARIANA , Dorohoi
pag . 73
45. O ŞANSĂ ACORDATĂ COPILULUI CU SINDROM
DOWN :Institutor: Mureşan Doina Maria – Grădiniţa P.P.
nr.12 Alba Iulia , Educatoare: Rodean Petronela – Alba Iulia
pag.75
46. PUNCTE DE VEDERE – „DIFERIŢI, DAR
EGALI”Prof. DOINA-OLGUŢA COCIC, Şcoala Specială nr.
2, Bucureşti Prof. MARIA-MARGARETA COMAN, Şcoala
Specială nr. 6 „Sf. Nicolae”, Bucureşti
pag.76
47. PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL – MIJLOC DE
INTEGRARE AL COPIILOR CU CES :
Profesor Geta Berneanu Şcoala Specială ,,Sf. Vasile”Craiova
, Educatoare Maria Dişteanu Grădiniţa nr.37,,Dumbrava

ISSN: 1583 - 5529

 567

Minunată”,Craiova
pag.77
48.STRATEGII MODERNE DE INTERVENŢIE
TERAPEUTICĂ LA ELEVII CU DEFICIENŢE MINTALE
SEVERE - ÎNVĂŢAREA ASISTATĂ DE COMPUTER :
Adina Valeria Marinache Şcoala Specială nr. 10, Bucureşti
pag.78
49. PROGRAM DE TRAINING TACTIL PENTRU COPIII
NEVĂZĂTORI DE VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ :
ClaudiaVeronica Marinache , Drd., Fac. de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Bucureşti , Şcoala pentru Deficienţi de
Vedere, Bucureşti pag.80

50. Creativitate şi inovaţie în învăţământul special -“Diferiţi

dar egali” Mirulescu Elena-Roxana; Grup Şcolar Forestier Tg-
Jiu , Mirulescu Dumitru; Liceul “Constantin Brăiloiu” Tg.-Jiu
pag.82
51. Caracteristici ale evaluării copiilor cu cerinţe educative
speciale incluşi în programe de integrare Inst. BECIU
ELISABETA , Inv. GHEORGHE MARIOARA LICEUL DE
ARTA IONEL PERLEA; SCOALA BORA
pag.83

ISSN: 1583 - 5529

 568

52. STRATEGII INTERACTIVE , APLICATE ÎN

ACTIVITATEA EDUCATIVĂ A COPIILOR CU CERINŢE
EDUCATIVE SPECIALE INCLUŞI ÎN PROGRAME DE
INTEGRARE ÎN ŞCOLILE DE MASĂ : Autor: institutor
TOADER VIORICA, Şcoala Specială nr. 1 Slobozia –Ialomiţa
pag.86
53. METODE DE ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE , Înv
Beldea Adriana , Şcoala cu clasele I-VIII,Nr 117 ,
Bucureşti,Sector 6
pag.87
54. INTEGRAREA COPIILOR CU CES : Înv.
Costina Mariana Şcoala Sf. Varvara Aninoasa-Iscroni
pag.89
55. Profesor şi elev, uniţi prin CUVÂNT : Prof. Raluca
Avrămescu , Colegiul Economic al Banatului Montan, Reşiţa
pag.90
56. Intervenţia specializată în dificultăţile de învăţare :
Numele, prenumele DAVID ELENA EUGENIA , Numele,
prenumele NEAMŢU SORINA , FĂGET , TIMIȘ
pag.91
57. INTEGRAREA PENTRU COPII CU CES, FAMILII,
CADRE DIDACTICE ŞI COMUNITĂŢII :

ISSN: 1583 - 5529

 569

INST.DINU ADRIANA CARLA, PROF.DINU

NICOLAE,SC.BRATOVOIESTI pag.93

58 . Planul educaţional de intervenţie individualizatǎProf.

Catrina Liana Grup Şcolar

Forestier , Ms. Instructor Popescu Traian - Argeş

g.94

59. Educaţia interculturală - o nouă provocare : Prof. Pop

ana Laura , Oradea pag.96

60. EGALITATE ÎN DIVERSITATE ÎN ŞCOALA

INCLUZIVĂ , Învăţător, Ouatu Camelia ,
Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Negreşti
pag.97
61. METODE ŞI TEHNICI DE INTEGRARE A COPIILOR CU
AUTISM : COŞARIU RAMONA , RADULOV
LĂCRĂMIOARA- TIMISOARA
pag.98
62 . ATITUDINI POZITIVE ÎN RELAŢILE DINTRE
COPII-ŞCOALĂ-ADULTI-SOCIETATE : BOANTĂ
MIHAELA , SFETCU MARINELA-CONSTANŢA
pag. 100

ISSN: 1583 - 5529

 570

63. CREATIVITATE – JOC ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT : Înv.-

educator DORIN BRĂILENU Prof. Sociolog ADRIAN
LALESCU , Liceul teoretic ,,IRIS”, Timişoara
pag.102

64. JOCUL DIDACTIC Prof. def. religie BACIU LUCIAN

OVIDIU, Constanţa pag.103
65. ELEVII CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE – „O
PROVOCARE A PREZENTULUI”
Profesor de sprijin Brebenel Vasilica, Profesor Holboşan
Carmen, Târgovişte pag.104
66. ACTIVITATEA SPORTIVĂ A ELEVILOR CU CES :
Prof. Mihai Corneliu Târgovişte , Prof. Nicolae Cătălin - Şc.
Grigore Alexandrescu Târgovişte
pag.105
67. Nevoile de formare a cadrelor didactice în domeniul
educaţiei incluzive Autori: director prof. Constantinescu
Elisabeta, student Constantinescu Eliana , Târgovişte
pag.107
68. CADRUL DIDACTIC DE SPRIJIN /ITINERANT :
Dumitru Felicia – Şc. ,,Tudor Vladimirescu” ,Târgovişte ,
Cristescu Tamara - Şc. ,,Tudor Vladimirescu” ,Târgovişte
pag.108

ISSN: 1583 - 5529

 571

69. INTEGRAREA COPIILOR CU CES : Prof.LICA

VERONICA , Bibliotecar GHERGHESCU MAGDA ,
SCOALA Nr 12 TARGOVISTE
pag.109
70. MANAGEMENTUL SI METODOLOGIA EDUCATIEI
INCLUSIVE : BUCUR CLAUDIA CERASELA-PROFESOR
DE SPRIJIN SCOALA nr 12 TARGOVISTE ,VIZITIU
CARMEN-PSIHOLOG SCOALA I.A. BRATESCU-
VOINESTI TARGOVISTE pag.111
71. DIZABILITATEA-DIAGNOSTIC SI LIMITE: Inst.
Florenta Ionescu, Inv. Didina Mitran, Școala cu Clasele I-VIII
Nr. 152 „Uruguay”, sect. 1, Bucuresti
pag.113
72. ELEVII CU NEVOI SPECIALE SI EDUCATIA LOR:
EDUCATOARE: POPA ROXANA ALINA ŞCOALA CU
CLS. I-IV VALEA MICĂ, JUD. BACĂU
pag.114
73. INTEGRAREA COPIILOR CU CERINŢE SPECIALE ÎN
ŞCOALA PUBLICĂ Înv. FÎNTÎNĂ ANCA-NICOLETA ,
Şcoala cu Clasele I-IV Valea Mică-structurăS.A.M. Cleja, jud.
Bacău pag.116

ISSN: 1583 - 5529

 572

74. ŞCOALA ŞANSELOR EGALE –SPERANŢĂ,

FLEXIBILITATE, TOLERANŢĂ - Profesor Florentina
Văcaru Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Tg. Jiu
pag.117
75. STIMULAREA SOCIABILITĂŢII ELEVILOR CU CES
INTEGRAŢI ÎN ŞCOALA DE MASĂ
AUTORI: LEORDEAN LOREDANA , OSZLANSZKY
DIANA SORINA DE LA C.Ş.P.E.I.”PAUL POPESCU
NEVEANU”, TIMIŞOARA
pag.119
76 . ŞCOALA ŞI FAMILIA, ACTORII PRINCIPALI AI
INTEGRĂRII COPIILOR CU NEVOI SPECIALE :VILĂU
GIORGIANA-GRUP ŞCOLAR « FERDINAND I »-RM.
VÂLCEA pag.120
77. EDUCAŢIA COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE
SPECIALE Inst. NISTOR MARIA , G.P.P. NR.2, CURTEA
DE ARGES
pag.122
78. INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR LA
TÂNĂRUL CU DIFICULTĂŢI DE ÎNVĂŢARE Ing.
IRIMIA OVIDIU – Centrul Şcolar Suceava . Ing. IRIMIA

ISSN: 1583 - 5529

 573

DELIA ELENA – COLEGIUL TEHNIC “Samuil Isopescu

Suceava pag.123
79. MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI CU
TULBURĂRI DE COMPORTAMENT
Prof. Constantin Lenuţa-Prof. Neacşu Monica Elena- Şcoala
Specială nr.2 Constanta pag.124
80. INTEGRAREA COPIILOR CU CERINTE EDUCATIVE
SPECIALE Prof.ANDREI MARIA Gr.Şc.,,TIMOTEI
CIPARIU,,Blaj, Prof.ANDREI LIVIU OREST Şc.cu cls.I-
VIII, I.M. MOLDOVAN Blaj
pag.126
81. CREATIVITATE FĂRĂ CUVINTE : Prof. Daniela
Anton, Prof. Nicoleta Cramaruc Grup Şcolar “Vasile Pavelcu”
(elevi cu deficienţe auditive) Iaşi
pag.127
82 . UTILIZAREA UNOR METODE CREATIVE DE
LUCRU ÎN TERAPIA LOGOPEDICA Isoc Isabella – Şcoala
” Andrei Şaguna”, Turda
pag.128
83. IMPORTANŢA EDUCAŢIEI RITMULUI PRONUNŢIEI
PENTRU AMELIORAREA INTELIGIBILITĂŢII VORBIRII
COPIILOR DEFICIENŢI DE AUZ , Autor: Profesor

ISSN: 1583 - 5529

 574

psihopedagog- Adina Raţiu Şcoala Specială “ Sfâtul Vasile” -

Craiova, judeţul Dolj pag.129
84. O ŞANSĂ EGA LĂ PENTRU TOŢI COPIII :
Institutor:Tomuş Adriana Şcoala Generală ,,Sfânta Varvara”
Aninoasa
pag.131
85. CONSECVENŢĂ ŞI CONTINUITATE – MĂSURA
EFICIENŢEI ÎN EVOLUŢIA COPILULUI PREŞCOLAR
CU HANDICAP LOCOMOTOR : INST. GHIORGHIONI
ELEONORA , INST. GEORGESCU DORINA ,
HUNEDOARA pag.132
86. CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
SPECIAL -DIFERIŢI, DAR EGALI , Învăţător: Negruţ
Valerica , Educator: Mocan Florentina , C.Ş.E.I. Nr. 2 Oradea
pag.134
87. Democraţie şi toleranţă : Profesor:Tican Cătălin, Colegiul
I. C. Brătianu, Piteşti, Argeş pag.135
88. Cooperarea, participarea şi respectul, termeni esenţiali în
realizarea dialogului intercultural Profesor:Tican Aura Şcoala
nr. 14, „Alexandru Davila”, Piteşti
pag.137

ISSN: 1583 - 5529

 575

89. EDUCATORII ŞI ATITUDINEA LOR FATA DE CES:

Golfiţă Florica- Filiaşi pag.138
90 . MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI
ECOLOGICE ÎN ŞCOLI SPECIALE
Inv.Oprea Milica , Scoala Nr.24,Bucuresti
pag.140
91. „CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SPECIAL”- „DIFERIŢI DAR
EGALI“. Prof. CIOBOATA AURELIA , Prof. MOANŢĂ
RODICA , Şcoala cu cls. I-
VIII , Nr.1, Caracal, Jud.Olt , Str. Mihai Viteazu, Nr. 2
pag.141
92. FORMAREA CONCEPTULUI DE NUMAR PRIN
EXERCITII DE MOTRICITATE METODA PROPRIE ,
AUTOR: VÎLCU MADALINA , Bucureşti
pag.142
93. TOŢI SUNTEM IDENTICI ŞI, TOTUŞI, DIFERIŢI ,
GOJNETE NICOLAE – învăţător grad definitiv, RUIU
FLORIN-MARIUS – profesor grad II ,Vâlcea
pag.143
94. TEHNICI PSIHOTERAPEUTICE FOLOSITE IN
INVATAREA RAPIDA LA ELEVUL ADOLESCENT

ISSN: 1583 - 5529

 576

NEVAZATOR , Autor: drd. COVACI – TRANDAFIR

CRISTINA, psiholog psihoterapeut , Scoala Speciala nr. 9
Bucuresti pag.144
95. INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPILULUI ÎN
DIFICULTATE , inst. Muscaş Ana
S08 “Andrei Mureşanu”, Oradea
pag.145
96. Diferiţi dar egali , Pop Rozalia , Piatra Neamţ
pag.147
97. STRATEGII DE ÎNVĂŢARE EFICIENTĂ LA COPIII
CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE Chiru Adelina
Nectara,Şcoala Potoceni,com. Mărăcineni,jud. Buzău
pag.148
98. INTEGRAREA COPIILOR CU SINDROM AUTIST
ÎN SOCIETATE : PSIHOLOG:SÎRBU SOFIA
,PSIHOLOG:TĂUT MARIA , CSEI P.P.NEVEANU
TIMIȘOARA, JUD.TIMIȘ pag.150
99. ROLUL PLANULUI DE INTERVENŢIE
PERSONALIZAT ÎN EDUCAREA ELEVULUI CU C.E.S. ,
Instit. Viorica Hucai – Dascalaşu, Şcoala cu clasele I-VIII nr.3
Botoşani , Prof. Marian Tomiţă, Şcoala cu clasele I-VIII nr.3

ISSN: 1583 - 5529

 577

Botoşani
pag.152
100. STRATEGII DE ÎNVĂŢARE PENTRU COPIII
AUTIŞTI : Înv. ed Bondar Viorica , Centru Şcolar pentru
Educaţie Incluzivă Nr. 2 Oradea
pag.153
101. ROLUL CALITĂŢII VIEŢII ŞCOLARE ÎN
INTEGRAREA SOCIALĂ A ELEVILOR DEFICIENŢI DE
AUZ , Învăţător-educator Popa Gabriela , Timişoara
pag.156
102. Eficientizarea procesului de integrare a copiilor cu cerinţe
educative speciale - rezultat al parteneriatului activ dintre
cadrul didactic itinerant şi profesorii de specialitate : Autor:
Norocel Ştefania Cosmina
pag.157
103. PAŞI ÎN EDUCAŢIA INCLUZIVĂ , VALERIA ANA
ROTAR , CLUJ NAPOCA pag.158
104. “CREATIVITATE ÎN ÎNVĂTĂMÂNTUL
SPECIAL”“DIFERIŢI, DAR EGALI”
Educatoare: Bosoteanu Valeria , Vornicu Florina , Gradinita
225 “Veseliei” Bucureşti pag.159

ISSN: 1583 - 5529

 578

105. PROIECTELE DE DEZVOLTARE ŞCOLARĂ -

INSTRUMENTE DE INTRODUCERE A SCHIMĂRII ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SPECIAL : Prof. Mihaela Bazarciuc ,
Bucureşti pag. 160
106. INFLUENŢA ATITUDINII SOCIETĂŢII ASUPRA
IMAGINII DE SINE A COPIILOR CU C.E.S.:
Asist.univ.drd.Ana Maria Lăzărescu – Univ. Petre Andrei din
Iaşi , Prof. Logoped Alina Mendelovici – Centrul Logopedic
Interşcolar Iaşi
pag.161
107. O EDUCAŢIE DE CALITATE PRIN
PARTENERIATUL GRĂDINIŢĂ – FAMILIE
EDUCATOARE : ŞTEFAN- BÎRDEA ANGELA ,
INSTITUTOR : COSTE MONICA pag.163
108. COPILUL- MINUNEA DE LÂNGĂ NOI : COSTE
MONICA , CHIRVĂSUŢĂ FLORICA , GRĂDINIŢA
UNIVERSITĂŢII „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
pag.164
109. EGALIZAREA SANSELOR PENTRU PERSOANELE
CU C.E.S :Autori: Educ:Cazan Cosmina Irina , Educ.Ionita
Cristina Georgeta , Scoala Pentru Deficienti De Vedere
Bucuresti pag.166

ISSN: 1583 - 5529

 579

110. ROLUL FACTORILOR CREATIVITĂŢII ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII CREATIVE :
Gogoloiu Nicoleta , Paul Monica , Alba Iulia
pag.167
111. Învăţarea interactivă în şcoala incluzivă : Profesor
logoped- Liana Varan – Şcoala cu clasele I-VIII nr. 5
Timişoara
pag.168
112. ROLUL PROFESORULUI ÎN CLASA DE ELEVI CU
CES : INST. MATEI FLORINELA/ INV. CIOACĂ OLIVIA-
ŞCOALA “MIHAI VITEAZUL”, ALEXANDRIA
pag.169
113. INTEGRAREA COPIILOR CU CERINŢE
EDUCATIVE SPECIALE ÎN ŞCOLILE DE MASĂ Ed.
COJOCARU CLAUDIA , Ed. BANICA MARIA Gr. Nr. 1
ROSIORII DE VEDE pag.170
114. DREPTUL LA EDUCAŢIE PENTRU TOŢI COPII :
Educatoare: Primejdie Tudoriţa
Grădiniţa cu P.P.Nr.3 , Roşiori de Vede, Teleorman
pag.173
115. COPIII AU NEVOIE DE DRAGOSTE PENTRU A
CREŞTE SI A SE DEZVOLTA

ISSN: 1583 - 5529

 580

Educatoare: Dodenciu Cristina ,Grădiniţa cu P.N. Nr.7. ,

Roşiori de Vede-Teleorman pag.175
116. DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII PRIN METODA
INTERACTIVĂ : : Educatoare Nagy Teodora , Cheran
Valeria , Grădiniţa Nr. 7 Roşiorii de Vede , Teleorman
pag.177
117. Rolul Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă în
promovarea valorilor educaţiei integrate
Profesor psihopedagog Doina Păşcuţă , Profesor itinerant
Floriana Ţucra - Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă
,,Paul Popescu Neveanu” Timişoara
pag.178
118.EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ – O NECESITATE
ÎNTR-O SOCIETATE DEMOCRATICĂ
PĂŞCUŢĂ ADRIAN asist. univ. drd. - Universitatea de Vest
Timişoara , BÂRNEANU ANDREEA prep. univ. -
Universitatea de Vest Timişoara
pag.180
119. EDUCAŢIA INCLUZIVǍ ÎN CONDIŢIILE
SISTEMULUI ROMÂNESC DE ÎNVǍŢǍMÂNT
Prof. Serban Gabriela , Colegiul Economic al Banatului
Montan Reşiţa pag.181

ISSN: 1583 - 5529

 581

120. EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ – O OPŢIUNE

IDEOLOGICĂ A SOCIETĂŢII DEMOCRATICE INST.
HAŢEGAN COMŞA MARILENA, . ALBA
pag.183
121. JOCUL – ACTIVITATE DE SOCIALIZARE A
COPIILOR CU CES : Profesor: Crişan Anicuţa Romanţiana
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Şimleu Silvaniei
pag.184
122. METODE SI PROCEDEE DE LUCRU DIFERENŢIAT
CU ELEVII CARE PREZINTĂ DEFICIENŢE DE
ÎNVĂŢARE ASOCIATE : Institutor:Luncan Floare ,
Profesor Psiho-pedagog: Szabo Liliana Florina , Liceul
Teoretic ,,N . JIGA ”
pag.185
123. Autismul – incapacitate de interrelationare , Fetyko
Tamara , Timisoara pag.187
124. IERI MARGINALIZAT,ASTĂZI INTEGRAT
:Autori:înv.Adriana Florica Puie,grad I,Liceul
Pedagogic”Iosif Vulcan”Oradea,Bihor , Prof. Master Mircea
Pavel Puie, Marghita pag.188
125. ACTIVITATEA EDUCATIVĂ A COPIILOR CU
DEFICIENŢE INTEGRAŢI ÎN GRĂDINIŢELE

ISSN: 1583 - 5529

 582

OBIŞNUITE : Ciobescu Carmen Monica , Tîrgu Jiu

pag.190
126. Metode alternative de evaluare în activitatea
didactica: Învăţător: Buda Livia Şcoala nr.52,
Iancului, sector 2,Bucureşti
pag.191
127. O ŞCOALĂ PENTRU TOŢI : Profesor- educator
Gospodin Sorina Lăcrămioara Centrul Şcolar pentru Educaţie
Incluzivă- “AURORA”- Vaslui
pag.192
128. PARTENERIATELE SCOLARE- PREMISĂ A
INTEGRĂRII COPIILOR CU C.E.S. Învăţător - educator:
Bondrea Mirela, Centrul Scolar pentru Educatie Incluzivă ,,
Aurora” Vaslui pag.193
129. Evaluarea copiilor cu C.E.S. în vederea integrării lor în
şcolile publice : Prof. Dorina Coste , Prof. Oltea Fontul ,
Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeş
pag.196
130. Strategii de comunicare necesare în interacţiunea
învăţător-copiii cu CES :Institutor Florentina Guţu, Şcoala cu
clasele I-VIII nr 17”Pia Brătianu”,Bucureşti
pag.197

ISSN: 1583 - 5529

 583

131. MODALITĂŢI DE INTEGRARE A COPIILOR CU

INTELECT DE LIMITĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ
FIECARE COPIL ARE VISE… SĂ-L AJUTĂM SĂ ŞI LE
ÎMPLINEASCĂ ! Inst. Arnăutu Rozalia Aurora , Inst.Suru
Camelia Angela , Oraviţa pag .199
132. Creativitate şi inovaţie în învăţământul special :
Prof.psiholog: Pătrăşcoiu Adriana , Prof.T.T.L: Sanda
Simona , Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Tg-Jiu
pag.200
133. NECESITATEA FORMARII COMPETENŢELOR
COMUNICATIVE LA ELEVII NEVAZATORI DE
GIMNAZIU AUTOR : prof. COLGIU RODICA , Bucuresti
pag.201
134. UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR INFORMATICE ÎN
EVALUAREA INTERDISCIPLINARĂ A COPIILOR CU
CES : Invăţător, PICIOROAGĂ AURORA , VASLUI
pag.203
135. ABORDAREA ACTIVITĂŢILOR
TRANSDISCIPLINARE ÎN PROGRAMUL ŞCOLAR AL
ELEVILOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE Proca
Cătălina, Vaslui pag.204

ISSN: 1583 - 5529

 584

136. VALORIFICAREA OPTIMĂ A POTENŢIALULUI

PERSOANELOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE
ÎN VEDEREA ASIGURĂRII NORMALIZĂRII : Tătaru
Rodica, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Aurora”,
Vaslui pag.205
137. DIMENSIUNEA PSIHOPEDAGOGICĂ A
ELEVILOR CU CERINŢE SPECIALE
Institutor Coman Dorian , Şcoala Nr.3 ,Sector 2, Bucureşti
pag.206
138. COMPUTERUL, SUPORT ÎN COMUNICARE ŞI
SPRIJIN ÎN ÎNVĂŢARE; IMPLEMENTAREA UNUI
OPŢIONAL CROSSCURICULARE PENTRU COPIII CU
DIZABILITĂŢI MINTALE AUTOR: DIRECTOR
ADJUNCT, PSIHOPEDAGOG IOANA NARCISA
,CENTRUL ŞCOLAR PT. EDUCAŢIE INCLUZIVĂ
ŞIMLEU SILVANIEI pag.208
139. ARTTERAPIA ŞI IMPLICAŢIILE SALE
COMPENSATORII ÎN CONDIŢIILE DE FICIENŢEI
VIZUALE :Asist. Univ. Drd. CLAUDIA BORCA
Universitatea de Vest din Timişoara,
Facultatea de Sociologie şi Psihologie, Catedra de Ştiinţe ale
educaţiei pag.209

ISSN: 1583 - 5529

 585

140 . Jocul didactic în dezvoltarea limbajului copiilor cu

cerinţe educative speciale :
inst. Laufer Cristina, LPS, Slatina
pag.211
141. Plan de intervenţie pentru integrarea în şcoala de masǎ a
copiilor cu CES: Perieţeanu Doina- Centrul Şcoalar pentru
Educaţie Incluzivă „AURORA” Reşiţa
pag.212
142. Jocul - modalitate de evaluare la copiii cu CES : PROF.
CONCEATU LOREDANA
LIC. PEDAGOGIC CD LOGA CARANSEBEŞ
pag.213
143. METODE ACTIV – PARTICIPATIVE ÎN
INTEGRAREA COPIILOR CU CES ÎN ŞCOLILE DE
MASĂ , Prof. LINŢA CECiLIA , LIC. PEDAGOGIC CD
LOGA CARANSEBEŞ pag.214
144. INTEGRAREA COPIILOR AUTIŞTI ÎN ŞCOALA DE
MASĂ , Instit. ŞOLDAN INGRID
ŞC CU CLS I – IV RUSCHIŢA , Caras-Severin
pag.215

ISSN: 1583 - 5529

 586

145. Integrarea şcolară a copiilor cu CES: Autori: Institutor

Tătar Mirela , Institutor Ion Ritta
Liceul Pedagogic „C.D.Loga” Caransebeş
pag.217
146 . METODE ŞI TEHNICI ACTIV PARTICIPATIVE-
AJUTOR ÎN DEZVOLTATEA CREATIVITĂŢII
ELEVILOR CU C.E.S. AUTORI: PROF.-EDUC.
AVRAMESCU DRĂNICEANU ANAMARIA PROF.-
EDUC. GROZA NICOLETA , Resita pag.218
147 . COPIII CU CES – dificultăţi de învăţare : Învăţător
TROFENCIUC MINODORAÎnvăţător- Educator
DUMITRAŞCU VALERIA , ŞCOALA SPECIALĂ
CARANSEBEȘ  pag.220
148. TOATE FIINTELE UMANE SUNT NASCUTE
LIBERE SI EGALE IN DEMNITATE SI DREPTURI :
Prof.GHEORGHE STOICAN,LIC. PEDAGOGIC CD LOGA
CARANSEBEŞ pag.221
149. SUB SEMNUL NERENUNŢĂRII LA SPERANŢĂ:
COPILUL AUTIST , INST. ANTON NICOLETA ,
GRĂDINIŢA P.P.1 CARANSEBEŞ
pag.222

ISSN: 1583 - 5529

 587

150. ROLUL COMUNITĂŢII ÎN REUŞITA EDUCAŢIEI

INCLUZIVE : Mariana Andras
Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebes
pag.223
151. Lecţii cu ajutorul calculatorului : Profesor-educator:
Văcărescu BrigitaCentrul Şcolar Pentru Educaţie I
ncluzivă ,,Aurora” Reşiţa, Caraş-Severin
pag.225
152. EDUCAŢIA  ŞI ŞCOALA INCLUZIVĂ : Inst.
Pîrvulescu AureliaGr. Şc. Ind. C-ţii Maşini, Corpul B
Caransebeş
pag.226
153. EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ : Înv. ANDERCA
FLOAREA  Grup Şcolar Industrial Construcţii de Maşini,
Corpul B Caransebeş
pag.228
154. COPILUL CU DEFICIENȚE: Prof. BAȘOLDEA
LUCIA OANA , CORNUȚEL pag.230
155. „ ŞANSE EGALE ” Prof. Bǎcîrcea Nicoleta AncuţaGrup
Scolar Forestier Rucăr pag.231
156. STIMULAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR CU
CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE PRIN JOC :prof. Antal

ISSN: 1583 - 5529

 588

Daniela , prof. Roş Stela Maria Centrul , Şimleu Silvaniei

pag.233
157. DIFERIŢI, DAR EGALI-COPIII CU DEFICIT DE
INTELECT-ROLUL FACTORILOR NON COGNITIVI ÎN
EFICIENŢA ÎNVĂŢĂRII : BERZESCU
VALERIA,institutor I-educatoare la Grădiniţa P.P. nr.2
IANCU DANIELA Caransebeş
pag.235
158 . ORIGAMI – TEHNICĂ INOVATOARE A
DEZVOLTĂRII CREATIVITĂŢII ELEVILORCU
DEFICIENŢĂ DE VEDERE Prof. Marika Turcu Prof. Elvira
Daniela Păcurari – LICEUL TEORETIC „IRIS”,
TIMIŞOARA
pag.237
159. ADAPTAREA ŞI DIFERENŢIEREA CURRICULARĂ
ÎN ŞCOALA INCLUZIVĂ : Prof. de sprijin MARINESCU
EUGENIA , , Instit.CIOCA ZENOVIA , Targoviste
pag.238.
160. Strategii didactice de stimulare senzorială a copiilor cu
cerinţe educative speciale prof. Maria IVĂNESCU, - CSEIS
Oradea pag.239

ISSN: 1583 - 5529

 589

161. STRATEGII UTILIZATE PENTRU ASIGURAREA

ACCESULUI LA EDUCATIE A COPIILOR CU
DIZABILITĂŢI : Prof. ARDELEAN ALINA ,
CARANSEBEŞ pag.242
162. ACTIVITATI PSIHOMOTRICE LA COPIII CU
SINDROM DOWN : KINETOTERAPEUT BUDA
MIHAELA-ALINA , PSIHOPEDAGOG RUSU RODICA -
Centrul Şcolar pentru Educaţia Incluzivă « PRIMAVARA »
Reşiţa
pag.243
163. MODALITĂŢI DE INTEGRARE A COPIILOR CU
CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE ÎN GRĂDINIŢA DE
COPII : INSTITUTOARE: DAVIDESCU SILVIA ,
EDUCATOARE: SOCINEANŢU MARIA , GRĂDINIŢA P.
P. NR. 4 CARANSEBEŞ pag.245
164. ROLUL EDUCATIEI INCLUZIVE IN INTEGRAREA
COPIILOR CU CES : INSTITUTOR: ENE IONELA-
CORNELIA GRADINITA NR.8 ALEXANDRIA,
JUD.TELEORMAN pag.246

ISSN: 1583 - 5529

 590

165. CREATIVITATEA ÎN ACTIVITATEA ŞCOLARĂ :

GALE TAMARA : Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă
Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj
pag.247
166. REPERE ALE EDUCAŢIEI BAZATE PE
COOPERARE ŞI PARTENERIAT: Inst. ELENA IFRIM -
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII „Ion Jalea” CONSTANŢA
pag.249

167. DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV LA

ŞCOLARUL MIC : consilier şcolar MURARIU CRISTINA ,
LIC. PEDAGOGIC CD LOGA CARANSEBEŞ
pag.250
168. POT  CREA  SI  EU : Pitica  Ana ,   Scoala cu cls.I-IV
Mal,  OTELU-ROSU     pag.251
169. EDUCAŢIA INCLUZIVĂ, O NECESITATE:
Educatoare: POPESCU GABRIELA Grădiniţa cu PP
Ostroveni 1 , BALICI DANIELA Grădiniţa cu PP Nord 2
pag.253
170. EDUCAŢIA PRIN TOLERANŢĂ ŞI RESPECT LA
PREŞCOLARI DIRECTOR: ED. ROŞU MARIOARA ,
GRADINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.1, TG-JIU
pag.254

ISSN: 1583 - 5529

 591

171. REPERE TEORETICE ŞI PRACTICE ÎN EDUCAŢIA

INTEGRATĂ : Psihopedagog, Tîrziu Claudia ,
Prof.Itinerant,Schmidt Antonela , Reşiţa
pag.255
172.Un dram de umanitate pentru a răzbi in viaţă : Prof.
Tudor Ana, Prof. Rădulescu Mariana, Şcoala “Liviu
Rebreanu” Mioveni, Judeţul Argeş
pag.257
173. INTEGRAREA COPIILOR CU CES - OPORTUNITĂŢI
ŞI DIFICULTĂŢI : Înv.BOTEZATU CRISTINA , Şcoala cu
Clasele I-VIII Nr 2 Valea Seacă, ,judeţul Bacău
pag258
178. INTEGRAREA, TOLERANŢA ŞI ACCEPTAREA
COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE
:Bulgaru Gianina, învăţător, Şcoala cu clasele I-VIII „, Bacău
pag.259
179. INTEGRAREA COPIILOR CU CES Autor:HOARÃ
CAMELIA , Bucuresti pag.260
180.Comunicarea didactică la clasele din învăţământul special
folosind stilurile de învăţare ale elevilor
Autori: Poza Ana Giulia –profesor , Christodorescu Sanda –
profesor , Timisoara pag.262

ISSN: 1583 - 5529

 592

181. „ DIFERIŢI, DAR EGALI „EDUCAŢIA

INTERCULTURALĂ : Prof. psiholog ŞTEFAN
CORNELIU, Înv. ŞTEFAN SIMONA - DANIELA , Buzău.
pag.263
182. SUB SPECTRUL AUTISMULUI Ed. Luduşan Maria,
Luduşan Mădălina, Alba Iulia pag.264
183. Diferiţi, dar egali , prof. Laura Stroescu , jud. Vâlcea
pag.266
184. EDUCAŢIA – UN DREPT AL TUTUROR ,
MEREUŢĂ MARIANA- Iaşi pag.267
185. UN ELEV – O PROVOCARE : Prof. Miuţa Janet ,
Inst. Ştefănuţi Margareta pag.268

186. Creativitate şi imaginaţie în educaţia integrată

Prof.Pasare Denisa , Craiova pag.269.
187 . EDUCAŢIE PENTRU EGALITATE : Învăţătoare Micu
Teodora -, Institutor Grigorescu Elena Cristina , Bucureşti
pag.271
188. Creativitatea şi cultivarea ei în şcoală : Prof. Sandica
Sivu , Prof. Anca Bufnila

Liceul Teoretic “Iris” Timisoara

pag.272

ISSN: 1583 - 5529

 593

189. ATITUDINI POZITIVE ÎN RELAŢILE DINTRE

COPII-ŞCOALĂ-ADULTI- SOCIETATE : BOANTA
MIHAELA SFETCU MARINELA CONSTANTA
pag.273

190.  Stimularea creativităţii prin teatrul de păpuşi : Bianca

Georgeta Buta , Gabriela Silvia Konnerth

Liceul Teoretic ,,Iris” Timişoara

pag.274
191. PROBLEME DE INTEGRARE A COPIILOR CU
CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE :Inst. TUDOSE
VIRGINIA , G.P.P.NR.2, CURTEA DE ARGES
pag.276
192. IUBIRE NECONDIŢIONATĂ : Prof. Varro Ileana ,
Bistrita pag.277
193 . NECESITATE ŞI POSIBILITATE ÎN INTEGRAREA
COPIILOR CU C.E.S. : Educatoare: Răbâncă Ioana,
Educatoare: Ştefură Mariana,Bucuresti
pag.278
194 . SĂ-I FORMĂM DE MICI SĂ SE SIMTĂ EGALI CU
CEILALŢI : Educatoare: GAVRILĂ VERGICA
,Profesor:ŞERBĂNOIU GHEORGHIŢA , CRAIOVA.
pag.280
ISSN: 1583 - 5529
 594

195. IMPORTANŢA ADAPTĂRII CURRICULARE ÎN

CONTEXTUL PRACTICILOR ŞCOLARE INCLUZIVE Ș
Profesor, Dorin Georgeta Centrul Şcolar Pentru Educaţie
Incluzivă Negreşti pag.281

ISSN: 1583 - 5529

 595

Secțiunea a doua – Prezentări în Power

Point
DIRECTORUL CASEI CORPULUI DIDACTIC
CARAȘ-SEVERIN TUDOR DEACONU A REALIZAT 3
PREZENTARI
- ,,Sunt Special „
- ,,Cerințe educative speciale ”
- ,, Educatia incluziva intre deziderat si realitate ”
Scoala Speciala Caransebes a realizat 2 Prezentari in
Power Point in engleza si romana in urma colaborarii
cu Drª Teresa Fernandes (Escola Secundária de D.
Dinis - Lisboa (401.250) (Portugal) in cadrul
proiectului eTwinning ,, JESUS CHRIST, OUR
PASSOVER LAMB, WAS SACRIFICED FOR US –
Easter etwinning ”
1. Arnautu Rozalia, Suru Camelia-,,Copil ca tine sunt
si eu”
2. Ed. Cazan Cosmina Irina, Ionita Cristina Georgeta-
„Rolul și importanța terapiei ocupaționale în actul
educațional terapeutic la copiii cu cerințe educative
speciale”
3. Mate Angela -,, Zambete din tacere“
4. Patrutescu Carmen- ,,Modalitati de exprimare prin
intermediul artei“
5. Vesa Roxana-„ Different, But Equal“

ISSN: 1583 - 5529

 596

6. Mihaela Bazarciuc Scoala Speciala Nr.7 Bucuresti

-,,Influenta proiectelor de parteneriat scolar asupra
incluziunii elevilor cu CES”
7. Magdalena Cornea, Mihaela Chirhoc Sibiu-Proiect
educativ: „Noua ne pasa“
8. Baciu Cristina, Mircea Nicoleta, Iasi-,,Origami,
ramură a Ergoterapiei in contextul educatiei
incluzive”
9. Cocic Doina, Bucuresti-„Un an din viaţa de şcolar”
10. Prof. Clementina Leaşu, Targoviste-„Diferiti, dar
egali”
11. Pantea Cornelia, Pantea Vasile Salonta-
„ Diferiti , dar egali“
12. Gabriela Biltiu , Dej -Prezentare Scoala Speciala
Dej
13. Mihaela Rusu , Rotaru Migdonia Iasi-,,
Artterapia “
14. Stoenescu Elena – Dâmbovița ,, Valorizarea
elevilor cu CES .”
15. Radulescu Ioana Nicoleta Clinceni , Ilfov-
„ Proiect national Suflet pentru Suflet “
16. Pestean Aurelia , Cluj ,, Sanse egale pentru toti
copiii”
17. Persinaru Sorina, Dara Mihaela, Bucuresti
-,,Invatam sa zambim impreuna “
18. Prof. Ivănescu Maria, Boghiu Samica, C.S.E.I.S.
Oradea-„Educatia ecologica a copiilor cu CES prin
proiecte de mediu“

ISSN: 1583 - 5529

 597

19. Mitrea Ecaterina, Grecu Mihaela-,, Stropi de

creatie “
20. Mujdei Mariana, Negru Paula -„Copii care nu
există”
21. Mihalache Viorica, Braila-,, Exemple de bune
practici”
22. Mazilu Alina, Târgu-Jiu -,,Toți avem o șansă”
23. Marinache Adina Valeria, Școala Specială Nr.10
București- „Exemple de bune practici în terapia
tulburarilor de limbaj la copiii cu deficiențe mintale
severe”
24. Marian Anamaria Elena, Turda- Proiect de
educatie ecologica: „ECO INVENTATORI“
25. Lerint Monica, Salonta-,,Ziua Colegialitatii“
26. Iordache Simona Beatrice, Bacău-Prezentare
27. Hanganu Mariea, Hanganu Constantin,
Neamt-,,Diferiti, egali, impreuna“
28. Farcane Iuliana, Neofet Gabriela, Suceava
-,,Copil ca tine sunt si eu“
29. Dragan Ileana, Dimieru Rodica-,,Ne cunoastem,
ne acceptam“ Proiect Timis - Mehedinti
30. Maria Margareta Coman, Mariana Meran-,,
Demersuri terapeutice – art-terapia și elevul cu
dizabilități severe, asociate
31. Carmen Marilena Serbanescu Bucuresti - ,,Probe
practice de matematică utilizate în evaluarea
elevilor cu dizabilități severe”
32. Camelia Apopei, Iasi-,,Diferiti, dar puternici
impreuna“
ISSN: 1583 - 5529
 598

33. Budur Carmen Braila -,, Integrarea Socială a

copiilor cu CES “
34. Balan Georgeta, Braila- ,, Identitatea personala
– rolul și influența ei în formarea personalității
elevilor “
35. Adriana Stoica- ,, Proiecte educaționale “
36. Ardelean Rodica, Szeibert Daniela, Sighetul
Marmatiei- ,, Natura si creatie “
37. Ana Staicu , Daniela Sima Bucuresti Integrarea
socio - culturala a elevilor hipoacuzici prin
activități școlare și extrașcolare
38. Pahon Oana , Cotta Camelia , Constanta - ,,
Proiectul Educativ – Mijloc de facilitare a învățării
la elevul cu CES “
39. Panoiu Mariana Jenica, Braila ,,- Invatarea
prin cooperare la elevul deficient mintal“
40. Ioana Fulga , Carmen Sandu,Iași -,,Creativitate
în diversitate “
41. Dorina Constantinescu , Buse Manuela ,
Bucuresti ,, Glasul Inimii“
42. Drd. Marinache Claudia ,Bucuresti- ,, Exemple
de bune practici – Program de intervenție
terapeutică în cazul unui copil nevăzător stimulat
de timpuriu ”
43. Vâlcu Mădălina “Formarea conceptului de
numar prin exercitii de motricitate – metoda
proprie “

ISSN: 1583 - 5529

 599

44. Popescu Traian : Exemple de bune practici ,,

Formarea panourilor placate şi a ramelor
,Furniruirea panourilor ”
45. Catrina Liana si Bacarcea Anca ,, Studiu de caz
pentru evaluarea unui modul de nivelul 1 –
Lucrator in tamplarie
46. Stan Alina - Plan de interventie
47. Din Raluca Antoanela „Activitati desfasurate in
cabinetul de terapia tulburarilor de limbaj cu elevi
cu dizabilitati mintale dintr-o scoala speciala”
48. Mihaila Iuliana – Proiect de lectie cu filmulete
video
49. Zaharia Mariana-„Învăţăm să preţuim bătrânii”
Proiect de parteneriat .
50. Ungureanu Mărioara – Auxiliare didactice
51. Iuliana Iftene , Drăgan Magdalena – Zîmbete de
copii
Materialul realizat sub egida Revistei CCD "Şcoala caraş-
severineană"  ISSN: 1583 - 5529
cu ocazia simpozionului internațional : „Creativitate şi
inovaţie în învăţământul special” -,,Diferiţi, dar egali ”
ediția I conține un număr de 253 pagini și a fost conceput
de coordonatorii proiectului ,,Diferiți , dar egali ” cu toate
rezumatele care au fost primite de la participanții la
secțiunea I și titlurile și numele participanților la
secțiunea a –II-a , iar toate prezentările în Power Point și
activitățile desfășurate la simpozion pot fi vizualizate pe
ISSN: 1583 - 5529
 600

siteul alcătuit de Școala Specială Caransebeș care e

coordonatoare în proiectului eTwinning ,, Different , but
equal ” unde puteți vedea deasemenea și o parte din
activitățile derulate în cadrul Școlii Speciale Caransebeș .
http://differentbutequaletwinning.webs.com/founderdumal
ucianrom.htm

ISSN: 1583 - 5529