M A A

R I R B
P VE

Revista Școlii Gimnaziale „Octavian Goga”, Cluj-Napoca

Iunie 2016
 COLECTIVUL DE REDACTIE
DIRECTOR:
prof. Darius Chiş

DIRECTOR ADJUNCT:
prof. Kinga Barta

COORDONATORI ŞI TEHNOREDACTORI:
prof. Lavinia Sabou
prof. Maria Korom

COLABORATORI:
prof. Delia Bob
prof. Carmen Zdrenghea
prof. Alina Teodorescu
prof. Cerasela Varga
prof. Stela Timar
prof. Georgiana Radu
prof. Ioana Suciu
prof. Ábrahám Gizella
prof. Iulia Axente
înv. Erika Cadar

ELEVI:
Daria Diviricean Oana Bîlc Andrea Jakab
Dennis Diviricean Diana Paul Brigitta Deborah Jenei
Bogdan Teodorescu Beatrice Boancă Zita Gál, Rozália Barta
Bianca Blaga Lorena Codori Maria Borcan Conţevici
Edwina Chinole Eva Kavida Darius Damşa
Antonio Miron Denisa Cîmpan Bianca Cionca
Raul Bria Beatrix György-Gáll Andrea Deak
David Pop Raymond Jenei Daniel Rusu
Dragoş Cristea Kinga Kocsis Rozalia Barta
Dragoş Vişan Vivien Pap Eniko Szekeli
Csinszka Horváth Hunor Rostás Zita Gal
Daniel Pustan Cintia Lőrincz Andrea Jakab
Tania Feri Henrietta Csüdöm Palocsay Izabella
Szabolcs Máthé Anetta Horvath
Johanna Kardalus Rudolf Toth

PRIMA VERBA – Revistă şcolară anuală, ISSN: 2067-693X

Redacţia şi administraţia: Şcoala Gimnazială „Octavian Goga”
Adresa: 400530 Cluj-Napoca, Aleea Peana Nr. 16
Tel/Fax: 0040 264-561122, 0040 264-564-561123
E-mail: scoalagoga_cluj@yahoo.com
 CUPRINS
EDITORIAL
Şcoala viitorului
4
DOSAR TEMATIC
Şcoala ideală din mintea mea
8

REPORTAJ
Aniversarea a 40 de ani de activitate educaţională
în Şcoala „Octavian Goga”
9

MISTERELE MATEMATICII
9 răspunsuri date de un înțelept
Curiozităţi matematice
11
ŞTIINŢE
Reinventând lumea
15 Păţaniile lor

SCRIERE ŞI CREATIVITATE
Târâmul fără de hotar al creaţiei 16

LITERATURĂ
Şoriceii din bibliotecă
20

MAGYAR
Való világ
Teremtett világ 25

ENGLISH

34
Colourful structures of language
Playing with colours
FRENCH
J’ai un mot sur la langue
40

CU PENELUL PE HARTIE
Îngemânarea dintre talent și genealitate în operele
micilor artiști
41

44
OLIMPICII ŞCOLII NOASTRE
Reinventând lumea

LOCURI DE SUFLET 46
EDITORIAL 4

Şcoala viitorului

M-am gândit de multe ori cum mi-ar plăcea să fie școala în

care învăț. Ar fi o clădire mare, cu mai multe etaje, fiecare etaj ar
fi colorat într-o altă culoare, ar arăta ca un curcubeu, deoarece
școala trebuie să ne înveselească și să mergem zi de zi cu drag să
învățăm.

Clasele ar fi mari, curate și moderne. La geamuri, ar fi plin

de flori, fiecare copil ar avea floarea lui de care să aibă grijă. Pe
bănci ar exista calculatoare și profesorii nu ar mai trebui să scrie
pe tablă. Fiecare copil și-ar face temele pe calculatorul de acasă
și le-ar trimite pe mail profesorilor. Pe pereții clasei, fiecare copil
ar putea să deseneze și să scrie ce i-ar plăcea lui cel mai mult. Din
clasa a V-a, elevii ar putea să își aleagă singuri materiile pe care
să le învețe, dintr-o listă pe care ar primi-o de la directorul școlii.

Ar exista și o cantină unde elevii ar putea lua masa în

pauze.

Curtea școlii ar fi ca un parc mare, plin de verdeață și de

flori, cu alei din piatră și cu băncuțe din lemn. Această grădină ar
trebui să fie îngrijită de copii și de profesori. Ar exista și o sală de
sport, unde ne-am ține orele de educaţie fizică.

Această școală ar fi un loc minunat, colorat și plin de

veselie, unde copiii s-ar duce cu drag să învețe cât mai multe
lucruri interesante.

Diviricean Dennis, clasa a V-a A

 5

Uniforma
viitorului

Bria Raul, clasa a V-a A

Blaga Bianca, clasa a V-a A Chinole Edwina, clasa a V-a A

EDITORIAL 6

Cristea Dragos, clasa a V-a A Chinole Edwina, clasa a V-a A

Miron Antonio, clasa a V-a A

 7

Vişan Dragoş, clasa a V-a A Diviricean Daria, clasa a V-a A

Pop David, clasa a V-a A Diviricean Daria, clasa a V-a A

 DOSAR TEMATIC 8

Şcoala ideală din mintea mea

În mintea mea, școala este un loc minunat, unde noi, copiii, suntem îndrumați și ajutați să
descoperim lumea cu toate frumusețile și curiozitățile ei.
Este locul magic în care începem încet, încet, cu pași mici și nesiguri, să învățăm tot mai
multe pe zi ce trece.
Școala este un loc minunat, unde de abia aștept să ajung zi de zi, plină de nerăbdare
și curiozitate, pentru a descoperi lucruri noi și interesante și pentru a începe să înțeleg cum
funcționează lumea în care trăim. Profesorii sunt alături de noi, elevii, răbdători si dornici să ne
învețe cât mai multe lucruri.
În mintea mea, școala e locul unde prin joacă, imaginație și dorința de a cunoaște, în-
cepem să găsim răspunsurile la mulțimea de întrebări pe care le avem.
Școala ideală, pentru mine, este acea școală unde de abia aștepți să ajungi în fiecare di-
mineață și de care te desparți cu greu când orele se termină. Este un loc frumos, sigur și vesel, în
care elevii și profesorii vin cu plăcere, copii sunt cuminți și curioși, iar profesori sunt răbdători și își
iubesc meseria.
Școala acesta are o grădină mare, unde câteodată profesorii pot să țină orele în aer curat.
Există o sală de sport mare și încăpătoare, iar clasele sunt curate și îngrijite chiar de copiii care le
împodobesc cu creațiile lor. Pe coridoare sunt dulapuri pentru lucrurile elevilor și sunt vopsite în
culori diferite, alese chiar de ei. Cei mai talentați dintre ei fac desene minunate pe ușile dulapurilor.
Aceasta este școala perfectă din mintea mea și mi-aș dori tare mult să învăț într-o aseme-
nea școală.
Diviricean Daria, clasa a V-a A
 REPORTAJ 9

Aniversarea a 40 de ani de
activitate educaţională în
Şcoala „Octavian Goga”
Miercuri, 20 Aprilie 2016, Școala
Gimnazială „Octavian Goga” din Cluj-Na-
poca a aniversat 40 de ani de activitate
educațională, eveniment la care au par-
ticipat foști dascăli și absolvenți ai școlii,
reprezentanți ai ISJ Cluj, Casei Corpului
Didactic, Palatului Copiilor, Poliției, Jan-
darmeriei, Primăriei Cluj-Napoca, directori
de școli și grădinițe, părinți.
Actualii dascăli și elevi ai școlii au
organizat un Program special dedicat
acestui eveniment. Astfel, invitații au fost
conduși în sălile de clasă, săli unde elevii
au desfășurat activități specifice eveni-
mentului aniversar.
Apoi, au făcut o călătorie în timp
și spațiu, vizitând trei săli de clasă,
săli care au fost reamenajate pentru a
sugera Trecutul, Prezentul și Viitorul în
Școala Goga.
După turul de onoare al școlii, in-
vitații au urmărit programul artistic ,,Pe
urmele lui Goga”, program susținut de
către actualii elevi ai școlii. Reprezentanții
elevilor din clasele a VIII-a au prezen-
tat onoratei audiențe amintirile foștilor
absolvenți, amintiri legate de tradițiile
Școlii Gimnaziale Octavian Goga, tradiții
care au fost lăsate moștenire din gener-
ație în generație, prin predarea ștafetei.
Amintirile dascălilor și elevilor care au în-
suflețit și însuflețesc imobilul de pe Aleea
Peana, nr. 16, au fost scoase la lumină,
așternute pe hârtie și adunate în cartea
cu titlul ,,Amintiri cu și despre Școala
Octavian Goga”.
Un moment emoționant din cadrul
evenimentului a fost conferirea diplomelor
 REPORTAJ 10

de onoare foștilor și actualilor direc-

tori ai școlii (dir. prof. Căpușan Olim-
pianda, dir. prof. Dumitraș Rodica, dir.
prof. Pop Ioan, respectiv dir. prof. Chiș
Darius și dir. adj. prof. Barta Kinga) din
partea ISJ Cluj, precum și foștilor das-
căli, din partea Școlii Octavian Goga,
în semn de apreciere, recunoștință
și mulțumire pentru activitatea des-
fășurată de-a lungul anilor în această
instituție de învățământ.
La final, invitații au notat apre-
cieri în Cartea de onoare a Școlii Gim-
naziale Octavian Goga și au continuat
să depene amintiri, să se bucure de mo-
mentul prezent și să se gândească cu
speranță la viitor în cadrul cocktail-ului
organizat.
A fost așadar o sărbătoare, întreg
programul desfășurat fiind un omagiu
adus Școlii Gimnaziale Octavian Goga
Cluj-Napoca la aniversarea a 40 de ani
de activitate educațională, un omagiu
adus tuturor dascălilor școlii care au
avut și au menirea de a-i forma pe
elevi să devină ,,proprii lor educa-
tori în drumul lor spre cristalizarea și
conștientizarea propriei lor personalități”,
tineri cu valori și principii morale,
responsabili pentru viață.
Și, așa cum spune un fost elev,
,,…poate acesta este marele atu al
Școlii Octavian Goga: implicarea și lipsa
de pasivitate. Nu e nimic deosebit, dar
totuși e! Este ceva ce face diferența și
ce oferă un mediu propice învățării și o
atmosferă care ar trebui să domine în
toate școlile.”

prof. Varga Cerasela,

prof. Teodorescu Alina
MISTERELE MATEMATICII 11

9 răspunsuri date de un înțelept

Thales din Milet

1. - Cine este cel mai bătrân?

-Dumnezeu, pentru că a existat din totdeauna.

2. - Ce lucru este cel mai frumos?

- Universul, pentru că este opera lui Dumnezeu.

3. - Care este cel mai mare dintre toate lucrurile?

- Spațiul, pentru că el conține toată creația.

4. - Care este lucrul cel mai constant?

- Speranța, pentru că omul continuă să existe și după ce a pierdut totul.

5. - Care este cel mai bun lucru?

- Virtutea, pentru că fără ea nu ar exista nimic bun în lume.

6. - Care este cel mai rapid lucru?

- Gândul, pentru că într-un minut ne permite să zburăm până la limitele universului.

7. - Care este cel mai puternic lucru?

- Nevoia, pentru că din cauza ei, omul înfruntă cele mai mari pericole în viață.

8. - Care este cel mai ușor lucru?

- Să dai sfaturi.

9. - Care este lucrul cel mai greu?

- Să te cunoști pe tine însuți.

Codori Lorena, Kavida Eva, clasa a VIII-a A

MISTERELE MATEMATICII 12

Curiozităţi matematice
Multiplii lui 37 şi multiplii lui 3
3x37=111
6x37=222
9x37=333
12x37=444
15x37=555
18x37=666
21x37=777
24x37=888
27x37=999
O egalitate interesantă
111111111 x 111111111 = 12345678987654321
Trapeze
1x9+2=11 1x8+1=9
12x9+3=111 12x8+2=98
123x9+4=1111 123x8+3=987
1234x9+5=11111 1234x8+4=9876
12345x9+6=111111 12345x8+5=98765
123456x9+7=1111111 123456x8+6=987654
1234567x9+8=11111111 1234567x8+7=9876543
12345678x9+9=111111111 12345678x8+8=98765432

123456789x8+9=987654321

1x1=1
11x11=121
111x111=12321
1111x1111=1234321
11111x11111=123454321
111111x111111=12345654321
1111111x1111111=1234567654321
11111111x11111111=123456787654321
111111111x111111111=12345678987654321
Atât de uşor...
9x1 = 9
9x2 = 18
9x3 = 27
9x4 = 36
9x5 = 45
9x6 = 54
9x7 = 63
9x8 = 72
9x9 = 81
9x10=90 Clasa a VI-a B
MISTERELE MATEMATICII 13

Păţaniile lor
Carl Gauss se distingea încă din şcoală prin agerimea minţii sale.
Odată învăţătorul său îi zise:
– Carl, aş vrea să-ţi dau două întrebări. Dacă la prima o să răspunzi corect, apoi la a doua poţi
să nu mai răspunzi. Aşadar, câte ace are bradul şcolii noastre, împodobit de Anul Nou?
– 65786 de ace, domnule învăţător! a răspuns imediat Gauss.
– Bine, dar cum ai aflat acest lucru? îl întrebă învăţătorul.
– Această întrebare de acum este cea de a doua, remarcă cu promptitudine elevul.

Într-o noapte, Blaise Pascal avea o groaznică durere de dinţi. A întrebuinţat totul pentru po-
tolirea durerilor, dar în zadar. Atunci s-a ocupat de studiul cicloidei, descoperindu-i o serie de
proprietăţi, ca să constate în final, că durerea de dinţi a dispărut.

Marele matematician rus A. A. Marcov, fiind întrebat, ce este matematica, a răspuns:

– Matematica este cea cu ce se ocupă Gauss, Cebâşev, Leapunov şi eu.

Vorbind despre feciorul său, David Hilbert spunea:

– Aptitudinile matematice el le-a moştenit de la mamă-sa, iar restul de la mine.

În timpul uneia dintre prelegerile sale, tot David Hilbert spunea:

– Fiecare om posedă un anumit orizont. Când acesta se îngustează şi devine infinit de mic, el
se transformă în punct şi atunci omul zice: ,,Acesta este punctul meu de vedere.”

Odată, Isaac Newton a vrut să-şi fiarbă un ou de găină, fără a întrerupe lucrul. Îşi lua un
cronometru pentru a fierbe oul numai timp de trei minute. Era, însă, preocupat de problema
sa matematică, pe care încerca s-o rezolve în acel moment. Când îşi aduse aminte, mare-i fu
mirarea: a pus ceasul la fiert, iar în mână ţinea oul ca să numere minutele.

Marele fizician Josiah Gibbs, un om foarte retras, nu scotea, de obicei, nicio vorbă la consiliile
ştiinţifice ale universităţii unde el preda. La una dintre şedinţele în cadrul căreia se discu-
ta despre problema cărui obiect trebuie să-i fie rezervat mai mult spaţiu în noul program de
studiu, matematicii sau limbilor străine, Gibbs nu s-a răbdat, totuşi, şi a luat cuvântul:
– Matematica tot este limbaj! a spus el.

Lui Albert Einstein îi plăceau foarte mult filmele lui Charles Chaplin, nutrind o simpatie deose-
bită faţă de personajele create de acest cineast.
Într-o scrisoare adresată lui Charles Chaplin citim:
– Filmul dumneavoastră, ,,Goana după aur”, e pe înţelesul tuturor. Veţi ajunge numaidecât om
mare. (Einstein)
Răspunsul a fost dat cu promptitudine:
– M-aţi cucerit şi mai mult. ,,Teoria relativităţii”, pe care aţi elaborat-o, nu o înţelege nimeni,
dar dumneavoastră aţi devenit, totuşi, om mare. (Chaplin)
MISTERELE MATEMATICII 14

Printre numeroasele lecţii despre aplicaţiile matematicii citite de către Cebâşev, se remarcă
şi prelegerea lui de la Paris, dedicată teoriei matematicii în confecţionarea îmbrăcămintei. La
ea s-au prezentat cei mai buni croitori şi modelieri, diferiţi experţi în ale eleganţei. Cebâşev
şi-a început lecţia cu renumita frază matematică:
– Admitem, pentru simplitate, că omul are corp de formă sferică.
După aceste cuvinte, vorbele lui sunau în gol, deoarece publicul, şocat, a părăsit sala.

Niels Bohr avea, deasupra uşii sale de la vilă, bătută o potcoavă care, conform unei credinţe
populare, aduce noroc.
– Poate oare un savant atât de remarcabil ca dumneavoastră să creadă că potcoava suspen-
dată deasupra uşii într-adevăr aduce noroc? întreabă unul din vizitatorii săi.
– Nu, răspunse Bohr. Desigur că nu cred. Aceasta-i o veritabilă superstiţie. Dar ştiţi ce se
spune: că ea aduce noroc chiar şi celor care nu cred în aceasta.

Despre Jean d’Alembert se zice că, atunci când de fiecare dată demonstra studenţilor propria
teoremă, spunea:
– Şi acum, domnilor, vom trece la teorema al cărei nume am onoarea să-l port.

Mare i-a fost mirarea unui filozof când a aflat, de la Bertrand Russell, că dintr-o afirmaţie
falsă poate fi dedusă oricare alta. El a întrebat:
– Dumnevoastră consideraţi, într-adevăr, că din afirmaţia 2 + 2 = 5, urmează că sunteţi papa de la Roma?
Russell dădu afirmativ din cap.
– Şi dumneavoastră puteţi demonstra acest lucru? continuă să-şi exprime îndoiala filozoful.
– Desigur! a răspuns cu fermitate Russell, şi-i expune demonstraţia în cauză:
1. Presupunem că 2 + 2 = 5;
2. Scădem din ambii membri ai egalităţii câte un doi și obţinem 2 = 3;
3. Aplicăm reflexivitatea relației de egalitate și obținem că 3 = 2;
4. Scădem din ambii membri ai egalităţii câte o unitate și obținem că 2 = 1.
Papa de la Roma şi eu, împreună suntem doi. Deoarece 2 = 1, atunci papa de la Roma şi eu
suntem una şi aceeaşi persoană. Deci, eu sunt papa de la Roma!

Despre matematicianul francez Pierre de Maupertuis (de altfel, favoritul lui Napoleon Bon-
aparte), se spune că, după o masă copioasă şi bine stropită cu băuturi, se aşează într-un
fotoliu şi declară, căscând:
– Acum aş vrea să rezolv o problemă frumoasă, dar să nu fie prea dificilă!

Clasa a V-a A
 ȘTIINȚE 15

Reinventând lumea
Concursul Naţional de
Cultură Astronomică
„ASTRONOMICUS”
În 15.03.2016, am reprezentat Şcoala Gimna-
zială „Octavian Goga” la Concursul Naţional de
Cultură Astronomică „Astronomicus”, ediţia a
IX-a, unde şcoala noastră a participat în fiecare
an, cuprins în CAEN 2016 , organizat la Colegiul
Naţional George Bariţiu, Cluj-Napoca.Echipa a
fost compusă din elevele: Codori Lorena, Kavida
Eva, Moldovan Beatrice si Bîlc Oana. În cadrul
acestei activităţi, am participat la diferite probe
de îndemânare, dar şi de cultură generală.

A fost o experienţă plăcută şi interesantă, la

care speram să mai luăm parte şi în anii ur-
mători, fiind sprijiniţi de doamnele profesoare
Zdrenghea Carmen şi Timar Stela.

(Codori Lorena, Kavida Eva, clasa a VIII-a A)

Sesiunea de comunicări ştiinţifice

ale eleviilor în cadrul proiectului :
„Fii pentru o săptămână
profesor de ştiinţe’’
În luna noiembrie a anului trecut, noi, Codori
Lorena si Kavida Eva, am reprezentat Şcoala
Gimnazială „Octavian Goga” la manifestarea
„Fii pentru o săptămână profesor de ştiinţe”,
la secţiunea „Comunicări ştiinţifice ale eleviilor
cu tema: Ştiinta în viaţa ta”, unde am obţinut
mentiunea I . Titlul lucrării noaste este: „Culorile
Toamnei”. Acesta a constat în extragerea cloro-
filei din frunzele unor diferiţi arbori cu ajutorul
alcoolului etilic şi al bauxitei.

A fost o activitate plăcută şi educativă pe care am

desfăşurat-o cu sprijinul doamnelor profesoare
Timar Stela şi Zdrenghea Carmen.

(Codori Lorena, Kavida Eva, clasa a VIII-a A)

 SCRIERE ŞI CREATIVITATE 16

Târâmul fără de hotar

al creaţiei
John şi Clam Tomorow
Odată, de fapt, cândva, în viitor, mai exact în anul 3256, trăia un, par-
don, din nou, va trăi un copil care va fi nemulţumit de orice şi care se va crede Infinitivul
prea nobil pentru ceilalţi colegi ai săi. Acest copil va fi botezat Clam.
Acum serios, am să vă povestesc la trecut şi prezent pentru că, aşa e prea
ciudat. Bun! Clam s-a dus la şcoală.
- Bună Clam ! zise Tiffany (un personaj neimportant)
Dar, după stilul său, Clam nici nu se uita la ea. Că am vrut, că nu am vrut,
În clasă, la ora de tehnologie marţiană... La română s-a cerut
- Copii, ca temă aveti de construit o maşinărie! Şi, vă rog, nu o maşină a tim- Să te memorăm cumva
pului...ele sunt de acum o sută de ani, s-au demodat deja...ha ha ha. Să te putem aplica.
Zing zing!!! clopoţelul intergalactic sună de recreere...
În clasă, la ora de istorie îndepărtată... Eşti un mod nepersonal
- Copii, ca temă aveţi să scrieţi despre o rudenie de-a voastră de acum 2056 de ani Pe tine, individual,
Interesante erau temele… Te-am căutat în dicţionar
Şi, uite, nu-i în zadar!
Bun! Hai puţin în trecut...
Deci, aşa ne-am întâlnit
În oraşul York, pe strada Bradley, într-o casă destul de sărăcăcioasă, dar Deşi nu am plănuit
onestă, locuia un om, pe nume John Tomorow. Acesta avea nevoie de bani Nu ştiu cum am reuşit
şi s-a gândit să folosească metalul aruncat în spatele casei sale. Din metal Dar, parţial, ne-am împrietenit.
va face un ceas magic, pe care îl va dărui regelui (un rege ciudat, obsedat de
ceasuri). În sfârşit, ceasul a fost gata. Regele i-a promis o recompensă. Şi Borcan Conţevici Maria
totuşi…când să-l pornească... „Acesta este stricat”, spuse John. Avea nevoie Cls a VI-a A
de o piatră magică. Se uită în jurul lui şi observă o strălucire... se aproie şi
văzu o piatră cum nu a mai văzut alta până atunci.O pusese în mecanism, iar
ceasul mergea. De ce să-l mai ducă regelui !? dar merge prea repede….Offff,
am depăşit 1000 de ani….Ce mă faaac ?

Înapoi în viitor...
Pe uşa aeroapartamentului (apartamente care stau în aer, susţinute de un
mecanism din plumb-idee luată din vechiul serial „Familia Jackson”) în care
intră Clam scria „fam. Tomorow”
Se leagă povestea ...
Clam îşi începu temele, mai exact tema de la istorie îndepărtată, unde începe
să scrie despre John Tomorow, vechea sa rudenie.
Ce coincidenţă!!!

Dar nu-i venea nimic în minte despre ce să facă la tehnologie marţiană. Aşa că
se uită să vadă cât e ceasul şi îi veni o idee: Clam va construi un ceas!!! A
doua zi,Clam şi John setară ceasul în acelaşi timp, iar acesta i-a adus în acelaşi an,
3256, în aceeaşi zi. John leşină de uimire, iar Clam era doar puţin înţepenit, dar tot
spuse: „Nieh, am mai adus pe cineva în viitor, nu-i mare chestie!”.
 17

După ce discutară mai mult de o oră, amândoi îşi făcură bine unul altuia: John primise dolari (chestia e că de unde
sau mai bine zis, de când vine el, nu s-au inventat încă bancnotele, dar cine ştie, poate el, aducându-i în trecut
mai repede, va schimba istoria lor), iar Clam a învăţat că nu e bine să îţi umpli apartamentul cu oameni din trecut,
nu de alta, dar trebuie să vorbeşti cu ei cel puţin o oră..).
Dar întrebarea întrebărilor e:
- Unde sunt ceasurile???
Păi... dacă două corpuri au fost duse în viitor, atunci tot două corpuri vor fi duse în trecut.
Deci, noroc ca există aşa-zisele maşini ale timpului.... Care costă 700 de dolari!!!:):):)

Darius Damşa
Clasa a VI-a B

Un punct de vedere „Suntem în Curtea Şcolii Gimnaziale „Octavian

Goga” din Cluj-Napoca. Elevii sunt în delir. Aplaudă,

chiuiesc şi par bucuroşi din cale-afară. Un grup de băieţi
Este noapte. Un întuneric profund stăpâneşte
intră, ducând în mână un trofeu. Tocmai au câştigat
camera aflată în podul unei case vechi şi părăsite.
campionatul de fotbal. Profesorii, înşiruiţi, îi felicită pe
Liniştea domneşte pretutindeni. Până şi felinarele,
învigători. După atâtea meciuri, era şi locul unui câştig în
care normal străjuiau marginea oraşului, acum dorm,
această şcoală, pe care gloria a uitat-o de mult timp...”
acoperite cu câte o micuţă cuşmă albă. Deşi Crăciunul
- Nu! Prea vesel! Mulţi se vor întreba: De ce
tocmai a trecut, niciun semn nu stă drept dovadă că va
fotbal? De ce această şcoală? Mai bine ceva mai trist...
începe noul an peste doar trei zile...
„Stau la birou şi îmi fac temele... nimic special...
Staţi, s-a auzit un mic pocnet, venind din
Dar staţi! De afară se aud nişte sirene. Uitându-mă pe
încăpere! O flacără de lumină pare a încălzi peretele cel
geam, observ că două maşini s-au lovit. Din cunoştinţele
lung, dinspre oraş. O siluetă se interpune între mine şi
mele despre regulile de circulaţie, înţeleg că Fordul roşi-
băţul aurit, umbrindu-mă. Se aşază la birou, în faţa unor
atic a călcat linia dublă continuă,” – de ce se complică
teancuri de hârtii, pentru mine fără nicio importanţă. Ştiu
oamenii singuri? – „încercând să ajungă mai repede în
că mă consideraţi o fiinţă ciudată, care mai degrabă face
parcare. Conducătorul celeilalte maşini...”
rău oamenilor, dar eu ştiu să citesc. Ştiu şi că pare ciudat,
- Nu pot scrie aşa ceva. Este mult prea crud!
dar uneori fiinţele mici pot sfida legile oamenilor.
Hmm, ceva mai relaxant, poate...
M-am apropiat tăcut de misterioasa umbră, de
„Trei elevi din clasa a VIII-a B au terminat orele
care nu îmi era deloc frică. A luat foile, pana, un tubuleţ
unei stresante săptămâni, aşa că îi mai pasă cuiva de
albăstrui de cerneală şi a început să scrie. Literele erau
teme? Au iesit afară să discute ultimele zvonuri despre...”
mici şi aproape indescifrabile... Din când în când se
- Nu, nu şi nu! Sărmanii profesori! Nu voi reuşi
oprea şi încerca să-şi regăsească inspiraţia pierdută pe
nimic, sunt varză în materie de literatură! Mai bine aş
undeva printr-un ungher sau o crăpătură a peretelui...
încerca puţină matematică...
Din câte am putut descifra, iată ce am reţinut:
Luându-şi foile cu pătrăţele, începu să înşiruie
„În clasă este o linişte mormântală. Doamna
cifre, total necunoscute pentru mine... Literatura e
profesoară de matematică predă lecţia. Este vorba de-
mai interesantă, iar Noi nici nu avem capacitatea de a
spre algoritmul extragerii rădăcinii pătrate” – ce mai e
înţelege cifrele.
şi chestia asta? – „dintr-un număr raţional. Apoi, patru
Mi-e milă de el. I-aş putea spune că oamenii
elevi sunt scoşi la tablă. Fiecare a primit câte un exer-
sunt diferiţi şi nu putem mulţumi pe toată lumea, dar
ciţiu. Unul, mai speriat, îşi priveşte degetele, neştiind
nu m-ar crede. Oamenii mă tratează după legile lor
ce să scrie. Altul închide ochii, iar cel de-al treilea se
şi mă învinuiesc pentru multe lucruri. Până la urmă,
uită spre clasă, încercând să mai scoată o cifră de la ei.
trebuie să recunosc părerea celor care mă judecă: sunt
Ultimul tocmai a termiat şi merge la loc victo...”
doar un biet ţânţar ordinar şi iraţional din podul unei
- Nu este bine! suspină fiinţa cu care împărţeam
case vechi şi părăsite de la marginea unui orăşel trist şi
camera. Este prea monoton. Cititorii se vor plictisi doar
micuţ, iar asta voi rămâne pentru oameni indiferent de
amintindu-şi de zilele din clasa a opta. Ce vină am eu că
cât de citit aş fi...
îmi place atât matematica, cât şi literatura?
Cu o faţă vizibil afectată, omul rupe şi mototoleşte
hârtiile proaspăt scrise. Le aruncă cât colo şi începe altele.
Bîlc Oana
- Poate ar fi mai bine să trec la ceva mai vesel. Clasa a VIII-a B
 SCRIERE ŞI CREATIVITATE
LUMEA NUMERALELOR
Pe o insulă din Oceanul Pacific a existat,
la începutul lumii, ţara Numereşti, unde toţi
locuitorii aveau nume de cifre.
Cifrele 0 erau ţărani, cifra 1 rege, iar
cifrele de la 2 la 9 erau oameni de rând. Rege-
le 1 era foarte preocupat de oamenii din ţara
lui, aşa că, în fiecare zi mergea cu trăsura prin
pieţe, sate şi oraşe ca să vadă cât de bine trăi-
esc locuitorii ţării.
În timp ce era într-o piaţă, împăratul
văzu o tarabă unde erau mere roşii ca focul.
Vânzătoarea, o cifră 0, o femeie cu ochi albaştri
şi cu părul bălai, îi oferi împăratului un coş cu
mere gratis. De atunci, de fiecare dată când
împăratul trecea prin acea piaţă, primea un coş
cu mere de la cifra 0. Se înfiripă repede o
18
prietenie frumoasă între cei doi. După un an în
care Împăratul 1 şi cifra 0 se întâlneau periodic,
au decis să se căsătorească.
Mama împăratului şi fraţii acestuia nu au
fost de acord cu această căsătorie. Ignorând
sfaturile oamenilor, cei doi s-au căsătorit.
După ce s-au căsătorit, toată lumea îi spunea
femeii „Împărăteasa Unu-Zero”, iar împăratu-
lui „Împăratul Unu-Zero”. Nu după mult timp,
aceştia au hotât să nu-i mai cheme „Unu-Zero”,
aşa că s-au gândit să se numească Împăratul şi
Împărăteasa Zece.
Împăratul spunea: „Dacă s-au unit prin
căsătorie două cifre, se vor forma şi alte nu-
merale din două cifre”. De atunci a apărut aşa o
multitudine de numerale.
Mureşan Mara, clasa a VI-a A

O ZI OBIȘNUITĂ LA ȘCOALĂ. SAU NU!
Într-o zi de școală, care părea a fi una
ca toate celelalte, s-a întâmplat un lucru ne-
obișnuit. Primele ore ale dimineții s-au des-
fășurat normal, dar la ultima oră, ora de limba
română, am fost anunțați că vom primi o vizită
foarte importantă. Eram foarte curioși, dar
nimeni nu ne spunea nimic. De abia așteptam să
aflăm ce se petrece. La un moment dat, a intrat
în clasă doamna profesoară însoțită de un domn
care aducea cu el o carte.
Am aflat că el era un scriitor foarte renu-
mit, care a scris foarte multe cărți pentru copii,
unele dintre ele le-am citit și noi. Era autorul
nostru preferat. Am fost foarte bucuroși și
O ÎNTÂMPLARE
De abia așteptam să ajung acasă de la
școală și să-i povestesc mamei ce s-a întâmplat
în acea zi neobișnuită.
Când m-am trezit, părea o zi la fel ca
toate celelalte zile de școală: trezit de di-
mineață, mic dejun și apoi drumul spre școală.
Mă grăbeam ca în fiecare dimineață deoarece
doream să ajung la timp.
Am ajuns în clasă, m-am așezat ca de
obicei în banca mea și am așteptat să înceapă
prima oră. Când profesorul a intrat în clasă,
ne-a spus că ziua aceea o să fie o zi deosebită,
deoarece profesorii o să stea în bancă, iar elevii
19
încântați de vizita lui. Toată ora ne-a citit din
noua lui carte scrisă pentru copii, o carte cu
aventuri minunate pe care de abia așteptam să
o cumpărăm și să o citim și noi. După ce ne-a
citit un fragment din carte, am putut să-i pu-
nem întrebări, iar el ne-a răspuns cu răbdare și
bucurie. Ne-a spus că este foarte fericit să vadă
copii care îi citesc și îi îndrăgesc cărțile.
La sfârșit, ne-a pregătit o mare surpriză
și ne-a făcut cadou câte o carte cu autograful
lui. Nu ne venea să credem că totul e real. Am
fost foarte fericiti cu toții. Acea oră a fost de
neuitat. Și noi care credeam că va fi o zi obișnu-
ită la școală, ca toate celelalte!
Diviricean Dennis, a V-a A
o să predea o lecție la alegere. Am rămas cu
toții surprinși, deoarece nu ne așteptam la așa
ceva. La început, am crezut că e o glumă, dar
domnul profesor s-a așezat în bancă și a în-
trebat cine dorește să înceapă lecția. A fost o
experiență foarte interesantă. Toți profesorii
din acea zi au făcut la fel, iar noi, elevii, am fost
încântați că am putut să facem acest lucru. Dar
nu a fost deloc ușor, însă ne-am descurcat cu
toții cât de bine am putut.
La sfârșitul orelor am plecat acasă con-
vinsă că mi-ar plăcea să devin profesor. Cine
știe?
Daria Diviricean, a V-a A
 LITERATURĂ 20

Şoriceii din bibliotecă

Citind Oscar și Tanti Roz, de Erich-Emmanuel Schmitt
„La această carte, mi s-a părut deosebit faptul că prin bunătatea și sinceritatea ei, Tanti
Roz a reușit să-l facă pe Oscar să îi înțeleagă pe cei din jur, să accepte moartea fără frică și să
creadă în Dumnezeu. Deși suferea și ea și îi era milă de Oscar, a reușit să-și ascundă aceste sen-
timente și s-a purtat cu el cu dragoste și sinceritate, ajutându-l să trăiască în doisprezece zile cât
trăiesc alții într-o viață. Cel mai mult mi-a plăcut că, până la urmă, Oscar a reușit să creadă și să
vadă că Dumnezeu există și a murit împăcat.”
(Diviricean Daria, clasa a V-a)

„Așteptările mele au fost satisfăcute pe întreg parcursul cărții. Un motiv este acela că nu
există doar finaluri fericite. Cartea mi s-a părut interesantă pentru că este o poveste de viață.”
(Teodorescu Bogdan, clasa a V-a A)

„La această lectură mi s-a părut deosebit faptul că infirmiera cea bătrână, Tanti Roz, i-a
fost alături copilului și l-a ajutat în momentele cele mai grele spunându-i povești despe ea, chiar
dacă nu erau adevărate, dându-i sfaturi si învățându-l să-și trăiască cât mai intens ultimele zile
din viață ca și cum ar fi trăit până la 110 ani. Astfel, Oscar a cunoscut adolescența, dragostea,
căsătoria, trăind în câteva zile experiențe de o viață.”
(Diviricean Dennis, clasa a V-a A)

„Când am început lectura, deja au şi început sentimentele de bucurie, toată cartea este
foarte frumoasă. Băiețelul parcă este un înger, care ne povestește despre lucruri rele ce totuși
fac parte din viață. Chiar și tristețea. Lectura este plină de învățătură, pe care ar trebui să o
ascultăm cu atenție, altfel, la un moment dat, nu vom putea trece de obstacolele care ne apar în
cale. Mie sincer mi-a dat o învățătură de viață: «Niciodată să nu te dai bătut».
Mi s-a părut interesant că există o boală numită albăstrea. Când plămânii nu au suficient
oxigen, pielea începe să se transforme în albastru. Nu am auzit, sincer, niciodată de boala aceea,
dar sunt curioasă să știu dacă există. Dacă chiar există, atunci poate când mă voi face medic, voi
avea și pacienți cu boala aceea.
Nu mi-a plăcut finalul trist. La început, am crezut că se va întâmpla o minune și băiețelul
va trăi până la adânci bătrâneți, dar m-am înșelat. Nu m-am gândit niciun minut că va muri. Îmi
plac finalurile neașteptate, dar așa, rămâne totul foarte trist. Este prima carte la care am plâns.”
(Kardalus Johanna, clasa a VII-a C)

„Lectura mi-a provocat sentimente plăcute, pentru că m-au încântat acele părți când tre-
cea câte o zi, și băiatul «creștea» câte zece ani, a fost amuzant. Mi s-a părut interesant faptul că
Oscar se adapta foarte repede la vârstele pe care le avea în diferite zile. Noi abia ne putem adap-
ta la vârsta pe care o avem într-un an, darămite la diferite zile”.
(Feri Tania, clasa a VII-a C)
 21

Citind Pinocchio, de Carlo Collodi

„Mi-au plăcut acele fragmente care arată că un tată este mereu alături de fiul său. Chiar dacă l-a
certat pe Pinocchio, Geppetto suferă și el. Geppetto îl repară pe Pinocchio ori de câte ori are nev-
oie. Nu am remarcat vreo legătură atât de strânsă între un tată și fiul său și, de asemenea, atâta
magie și bucurie într-un alt text.”
(Teodorescu Bogdan, clasa a V-a A)

Citind Cititorul din peșteră, de Rui Zink

„Lectura mi-a provocat sentimente de bucurie pentru că la sfârșit Anibalector reușește să
scape cu ajutorul băiatului. Știm cu toții că băiatul nu o să-l uite niciodată pe Anibalector pentru
că el l-a ajutat să citească cărți pe care la sfârșit le-au povestit împreună și, mai mult de atât,
mi-a plăcut faptul că rămân prieteni pentru totdeauna.
Mi s-a părut interesant faptul că băiatului nu-i plăcea școala, învățatul, cititul, dar totuși
Anibalector l-a făcut să le îndrăgească, pentru că eu cred că avea ceva deosebit de frumos în el și
îi făcea pe ceilalți să le placă cititul, chiar și băiețeii care nu citesc niciodată, doar se uită la televizor
toată ziua. Chiar nu înțeleg cum reușește, pentru mine cred că va rămâne un mister.”
(Kardalus Johanna, clasa a VII-a C)
 LITERATURĂ 22

Citind Micul Prinţ, de Antoine de Saint-Exupery

Mi s-a părut foarte interesant modul în care Micul Prinț a mers de pe planeta sa pe o altă
planetă, fiind purtat de un stol de gâște sălbatice migratoare. De asemenea, au fost foarte intere-
sante cele șase planete și locuitorii lor, precum și întâlnirile cu animalele cu care Micul Prinț putea
vorbi, dar cel mai interesant mi s-a părut faptul că, deși era doar un copil, el era mult mai înțelept
și înțelegea totul mai bine decât oamenii mari.
Nu mi-a plăcut momentul în care Micul Prinț s-a despărțit de pilot, a fost un moment foarte
trist. De asemenea, nu mi-au plăcut anumite personaje, cum ar fi regele, înfumuratul, bețivul și
omul de afaceri, care l-au făcut pe băiețel să creadă că toți oamenii mari sunt ciudați.
La începutul cărții, am sperat ca până la urmă adulții să înțeleagă desenul povestitorului, dar
acest lucru nu s-a întâmplat și doar Micul Prinț a înțeles ce e cu acel desen. Apoi am sperat ca
pilotul să reușească să repare avionul și așa a fost. Mi-am dorit ca până la urmă Micul Prinţ să
întâlnească și el un om bun, un prieten pe planetele vizitate – l-a găsit pe pilotul din deșertul
african, am mai sperat ca cei doi să rămână împreună, dar de data asta așteptările mele nu s-au
îndeplinit si copilul a plecat, dar totusi a rămas pentru totdeauna în sufletul pilotului, care nu l-a
uitat niciodată.
Cartea a fost frumoasă, la fel ca altele pe care le-am citit. Pentru că îmi plac foarte mult
cărțile și pentru că nu îmi doresc să citesc doar cărți în care să se petreacă totul așa cum mă
aștept, nu aș modifica nimic la această carte, mai ales că a fost foarte diferită de toate celelalte
cărți pe care le-am citit până acum. A fost o carte specială din care am învățat că lucrurile cu
adevărat importante nu se văd cu ochii, ci se simt cu inima.”
(Diviricean Daria, clasa a V-a A)

„A fost interesant să citesc despre călătoriile Micului Prinț de pe o planetă pe alta, pentru
că eram curios să citesc despre locurile și oamenii noi pe care i-a întâlnit.
A fost interesant și să înțeleg că oamenii mari sunt preocupați mai mult de cifre și de propria per-
soană decât de lucrurile cu adevărat importante în viață.
Un alt moment interesant a fost când Micul Prinţ a reușit să îmblânzească vulpea de pe
Terra și cei doi să devină prieteni.”
(Diviricean Dennis, clasa a V-a A)

„M-am simțit bucuros și plin de viață. Am avut sentimentele acestea la început, pentru
că Micul Prinț a zburat de pe o planetă pe alta și avea o floare pe care o iubea. La final, am fost
foarte trist pentru că Micul Prinț a părăsit Terra după mușcătura șarpelui.
Şi mai e ceva... El era un Prinț care avea o planetă mică. S-a dus în călătorie și a lăsat
floarea pe planetă. Dacă era prinț, de ce avea o planetă așa de mică? Și trebuia să ducă floarea cu
el. Era o altă poveste, dacă Micul Prinț putea să zboare; atunci putea să țină floarea în viață fără
pământ.”
(Máthé Szabolcs, clasa a VII-a C)
 23

Citind Cronicile din Narnia. Nepotul magicianului, de C.S. Lewis

„M-am așteptat ca Digory și Polly să fie prieteni pentru
totdeauna, în ciuda certurilor pe care le-au avut, și așa a și fost.
Aș schimba comportamentul reginei față de oameni, pentru că
o regină trebuie să fie bună, manierată, și nu egoistă, agresivă
și nu trebuie să vorbească urât cu ceilalți. Și dacă ar fi fost mai
bună, poate și Polly ar fi plăcut-o”.
(Feri Tania, clasa a VII-a C)

„Lectura mi-a provocat o senzaţie de nu am putut lăsa

cartea jos. Pentru că a fost așa de interesant când Polly și-a
pus inelul galben și atunci a şi dispărut, iar Digory s-a dus după
ea. Și în multe alte părți ale cărții a fost foarte frumos. Mi s-a
părut interesantă partea aceea când Digory a cules mărul pen-
tru Leu (pentru Aslan) și când a vrut să iasă pe poartă și s-a
uitat în jur, când a văzut-o pe Vrăjitoarea (pe Jadis). Atunci
m-am speriat un pic.
Nu mi-a plăcut atunci când Vrăjitoarea a vrut să-l
păcălescă pe Digory să ducă «mărul tinereții» la mama ei și să-l
trădeze pe Aslan. Aproape a reușit, dar Digory nu s-a lăsat.
Aş modifica sfârșitul cărții aşa încât toată familia lui Digory și a lui Polly să se mute în Nar-
nia și să stea acolo împreună, toți bucuroși, sănătoși, fericiți; și Vrăjitoarea să fie bună și fericită
și să-și găsească un prinț sau rege și să se mute în Charn ca să fie iar frumos acolo. Și desigur, să
trăiască fericiți până la adânci bătrâneți.”
(Horváth Csinszka, clasa a VII-a C)

Citind Black Beauty, de Anna Sewell

„Mi s-a părut interesant că Black a fost vândut de așa multe ori, și unii au fost buni cu el,
unii nu. Mi s-a părut interesant și că Beauty a fugit foarte repede după doctor și prin asta a salvat
viața stăpânei. La fel de interesant a fost faptul că Black a povestit de parcă ar fi fost om.
Nu mi-a plăcut că Beauty și Ginger au fost despărțiți și că lui Ginger i-a fost foarte greu
unde a fost trimisă. Atunci când s-au reîntâlnit, Beauty abia a recunoscut-o pe Ginger, pentru că
arăta deja altfel.
Aș modifica finalul cărții așa încât și Ginger să fie cumpărată de domnul Thoroughood, spe-
cialistul în cai. Ar avea un loc foarte bun acolo cu Willie și cu Beauty. Eu cred că așa ar avea un
final mult mai vesel. Mi-ar plăcea mai mult.”
(Pustan Daniel, clasa a VII-a C)

Citind Lumea poveştilor, de Ion Vlasiu

„Eu am crezut că dacă iezii îi spun lupului că îi stă mai bine să fie bun, atunci o să se schim-
be, dar din păcate nu a fost așa. L-aș schimba, totuşi, pe lup într-un personaj bun. Și dacă lupul ar
fi bun, atunci poate deveni bunicul iezilor, ar aduce el mâncarea, nu capra, și ar trăi fericiți.”
(Horváth Csinszka, clasa a VII-a C)
 LITERATURĂ 24

Citind Heidi, fetiţa munţilor, de Johanna Spyri

„Această carte m-a făcut să mă simt fericită, chiar dacă începutul este puțin cam trist: Hei-
di e orfană, apoi e despărțită de mătușa sa și lăsată în grija bunicului morocănos și neprietenos,
dar sentimentul meu a fost totuși unul optimist, deoarece fetița este foarte fericită în munți
alături de bunicul pe care îl iubește și care ajunge să o iubească și el la fel de mult. A fost o carte
fumoasă, care s-a terminat cu bine, mai ales atunci când Clara a reușit să meargă. Pentru toată
lumea, lucrurile se termină cu bine și toți sunt fericiți.
Mi s-a părut deosebită partea în care Clara, după atât de mult timp în care a suferit,
reușește să își dea seama că poate merge și nu mai are nevoie de scaunul cu rotile. Cred că acestă
întâmplare a fost cea mai specială din toată cartea și m-am bucurat foarte tare de acest lucru.
Au fost mai multe aspecte care nu mi-au plăcut în textul citit: că bunica lui Peter era oarbă,
că Peter era sărac și nu aveau un pat bun pentru ca bunica să se poată odihni, că la începutul lec-
turii, bunicul Alm era supărat pe lume și pe Dumnezeu, că Heidi a trebuit să îl părăsească pe bunic
și să plece în Frankfurt, că domnișoara Rottenmeier nu o plăcea pe fetiță, că prietena lui Heidi,
Clara, nu avea mamă și că era în scaun cu rotile și nu reușea să iasă din casă, că bunului doctor
i-a murit fetița, că după ce s-au împrietenit, fetele s-au despărțit când Heidi s-a întors în Alpi, că
după ce a reușit să meargă, Clara s-a despărțit din nou de Heidi și s-a întors acasă.
Mi-aș fi dorit totuși ca fiica bunului doctor să nu fi murit și mi-ar fi plăcut ca Heidi să aibă
părinți, iar Clara să aibă mamă, dar cu toate astea, am citit cartea cu mare plăcere și curiozitate
și am fost bucuroasă că, deși au trecut prin greutăți, toate personajele au ajuns fericite până la
sfârșitul cărții.
(Daria Diviricean, a V-a A)
 MAGYAR 19
25

Való világ

Angol szerep
Ábrahám Gizella
„Egy másik nemzetet úgy tisztelhetek „Stima faţă de o naţiune se poate dovedi prin
meg, ha a saját nyelvén szólalok meg.” cuvintele grăite în limba acesteia.”
(Gyurta Dániel) (Gyurta Daniel)
Clasa a IV-a C mai nou este pregătită
A IV. C osztály újabban mindenre vehető. oricând pentru orice provocare. Aşadar ne-am
Eldöntöttük,hogy most, IV. osztály végén an- hotărât cu d-na prof. Fábián Éva să-i invităm la
goltudásunkat csillogtatjuk meg egy kis sze- nişte jocuri de rol în limba engleză. Am pregătit
replés által. Fábián Éva angoltanárnővel együtt 5 scenete: Albă-ca -Zăpada, Csipike-piticul
hamar megtaláltuk a módját és alkalmát a uriaş, Csipike-piticul răutăcios, Întrecerea
fellépésnek. Előkerítettünk 5 kis szerepet, amely animalelor şi Dragonul merelor, în care toţi
által mind a 26 tanulónak jutott mondanivaló. A elevii şi-au primit rolurile. Apoi a urmat ex-
jólismert Hófehérke, Csipike (2 jelenet), Ugor- ploatarea textelor şi regizarea scenetelor.
junk árkot! állatmese és Almasárkány című Spre bucuria copiilor orele de engleză s-au
jelenetek kerültek előadásra. Aztán hajrá... înmulțit, iar textele au fost redate din ce în ce
szereposztás, szövegtanulás, díszlettervezés, mai corect, cursiv, fluent, conştient şi expresiv.
rendezés, beszerzés, közönségszervezés... Spectacolul a fost colorat cu câteva cântece în
sosem fogytunk ki a munkából!!! És egyre job- limba engleză, acompaniate la chitară de mu-
ban tökéletesedett az angol szöveg helyes, zicienii clasei şi finalizat prin trei cântece în
folyékony és kifejező előadása...míg végül min- limba engleză, maghiară şi română- pe versurile
denki tudta mindenkinek a szövegét és az angol poetului Octavian Goga. La sfârşit totul a de-
órákat még jobban vártuk. Az előadásunkat venit o reuşită deplină, toţi spectatorii (elevi ai
fűszerezte a sok betétdal, amit a gitárkísérőink claselor întâi, a treia, a cincea, părinţi, bunici,
még hangulatosabbá varázsoltak valamint a învăţătoare) s-au ales cu ceva frumos, intere-
záródalok- angolul, magyarul és románul (Oc- sant, copilăresc sau serios din lumea poveştilor.
tavian Goga, iskolánk névadó költőjének meg- Le mulţumim că ne-au onorat cu prezenţa, şi
zenésített sorai). Végül minden gyönyörűen sik- mulţumim părinţilor pentru costume şi susţi-
erült, s a legjobb, hogy nézőink közül mindenki nere. Mulţumim deasemenea doamnei pro-
megtalálta a szépet, érdekeset, meséset vagy fesoare de limba engleză pentru munca imensă
komolyat az előadásunkban. Voltak elsősök, asumată în afara programului de curs.
harmadikosok, ötödikesek, testvérek, szülők,
nagyszülők és tanító nénik, akiknek mi nagyon
hálásak vagyunk, hogy megtiszteltek jelenlétük-
kel. A szülőknek pedig köszönet a jelmezekért
és támogatásért. Az angol tanárnőnek pedig
külön köszönet a sok befektetett munkáért és a
sok biztatásért, amivel a gyerekeket munkára
ösztönözte.

 MAGYAR 26

”You can show respect to people by speaking their own language.”

(Daniel Gyurta, Hungarian competitive swimmer)
Class IV.C is looking forward to experiencing new challenges nowadays, therefore a fruitful
artistic collaboration between class teacher Ábrahám Gizella and English teacher Fábián Éva was
due to happen at any time in this school year. The collaboration was carried out successfully, ending
in a performance that included both acting, singing and playing the guitar. Children were invited to
perform in five scenes: Snow White and the Seven Dwarfs, Csipike – the Huge Dwarf, Csipike – the
Wicked Dwarf, The Animals’ Competition, and The Apple Dragon. All the steps of stage-designing
were highly enjoyed by everybody, and noone seemed to get tired of the endless English classes.
Texts were pronounced and expressed fluently and eloquently, scenes were spiced with songs and
rhythm poems, accompanied by guitar. Everything became a big success on the big day (April 18th
2016), for the delight of all members of the audience made up of first grade, third grade and fifth
grade schoolmates, family members and class teachers. They deserve a thank you from our hearts
full of gratitude for their support. All the children in class IV.C have become more confident and
aware ofthe possibilities and opportunities of language learning, especially when this is connected
to artistic manifestation, great joy and much fun.
 27

Mátyás király- verseny

György-Gáll Beatrix
Mátyás király születésnapja tiszteletére a Heltai könyvtár versenyt hirdetett meg Mátyás deákjai a
legendás csodavárban címmel. Egy jelenetet kellett előadni nagy királyunk életéből, a róla szóló mondák és
mesék alapján, legtöbb tíz percben.
Öten vehettek részt a színészcsapatban, volt is versengés, hogy ki kerüljön be, de miután ezt
eldöntöttük, az egész V. osztály részt vehetett ötletekkel a dramatizálásban és a rendezésben. Ha elmondom
a szereposztást, ki is találjátok, melyik mondát dolgoztuk fel: Mátyás királyt Németi Krisztián alakította, a
kolozsvári bírót Rostás Hunor, a hajdú szerepében Korpos Szabolcsot láthattuk, a két városlakó szerepében
pedig Pap Vivient és jómagamat.
A Báthory dísztermében végignézhettük, hogyan szerepelnek az I-IV. osztályosok.Ekkor következett
a meglepetés: az V-VIII. osztályosok kategóriájában csak mi voltunk és egy másik csapat. Nem is osztottak
I-III.díjat, csak dicséretet, de az I. dicséret a mienk volt.
Nagyon jól éreztük magunkat, és boldogan vittük haza a diplomát, az ajándékkönyvet és az
emléklapot. Ha még lesz ilyen verseny, jövőre is ott leszünk.

Vállalkozói verseny
Horváth Csinszka
A verseny neve az volt, hogy Vállalkozz, a Báthoryban tartották, és
jelentkezhettek csapatok a megye bármely iskolájából.
A mi iskolánkat hárman képviseltük: Szabolcs, Rudolf és én, mindhárman a
VII. C-ből.
Nagyon érdekes verseny volt, és élveztük is. Meg kellett vásároljuk az
alapanyagokat, el kellett készítsük a terméket, aztán el is adjuk, a nyert pénzből
kifizettük a bért, és még több anyagot vásárolhattunk.
A végén, amikor eredményt hirdettek, meglepett, hogy negyedikek lettünk
a 21 csapatból, pedig csak első alkalommal szerepeltünk ezen a versenyen, és nem
volt tapasztalatunk. Nagyon örvendünk a sikernek, és szívesen részt vennénk
jövő alkalommal is.
 MAGYAR 28

Magyar versenyek
Jenei Raymond

Magyarból három versenyünk is van egy évben: a Simonyi Zsigmond helyesírási

verseny, a Mikes Kelemen irodalmi olimpia és az Aranka György nyelvművelő verseny.
A helyesírási verseny iskolai szakaszán mindenki indul, de csak a legjobb pontszámot
elért tanulók jutnak tovább. A másik két versenyre már csak a tanárnő által kiválasztott
legjobbak jelentkezhetnek.
Én azon szerencsések közé tartozom, akik részt vehettek a helyesírási verseny és a magyar
olimpia megyei szakaszán is, és most készülök az Aranka-versenyre, amit az idén Várfalván
tartanak júniusban. A Szép magyar beszéd kategóriában fogok szerepelni, remélem,sikerrel.

Angol Kenguru
Kocsis Kinga

Nekem úgy tűnt, hogy az angol Kengurun nehezek voltak a kérdések, de

logikusak, így ha gondolkozott az ember, meg tudta oldani. Az eredményhirdetés azért
meglepett, nem is gondoltam volna, hogy ilyen magas pontszámot érjek el.
Csak egy dolog miatt sajnálom, hogy mentem a versenyre: lemaradtam egy an-
golóráról.

A vallás olimpia
Pap Vivien

A vallás olimpiát az Apáczai Csere János Elméleti Líceumban tartották meg.

Amikor odaértünk, akkor elmondtak minden részletet, majd énekeltünk, amíg meg
nem jöttek a tételek. Megírtuk a dolgozatokat, és ezután következett egy izgalmas
rész: jött néhány egyetemista a teológiáról, ők papnak/ papnőnek keszülnek.A mi
termünkbe két lány jött. Nagyon szép és érdekes énekeket tanítottak nekünk, és
játékokat játszottunk, meg finom csigabigát (sütit) is hoztak, amit ők sütöttek. Nekem
nagyon jól telt, senki sem csúfolt, és mindenki barátkozott mindenkivel.
Ha lehet, akkor biztos, hogy még megyek!

Zrínyi Ilona
matematikaverseny

Rostás Hunor

Számomra nagy élmény a Zrínyi

Ilona matematikai versenyen való részvé-
tel. Már többször is részt vettem ezen a
megmérettetésen, mert a logikai feladatok
érdekesek. A munkaidő nem minden
esetben elég a feladatok megoldására.
Számít a gyorsaság, a pontosság, a logi-
kus gondolkodás. Szerintem minden diák
számára kisebb kitüntetésnek számít a
részvételért kapott emléklap.
 29

Teremtett világ
Mátyás király hazatér
Jenei Brigitta Deborah

-Sziasztok, kedves hallgatók! Itt a mikrofonnál Jenei Deborah. Ma nem egy szokásos diákműsort fo-
gunk sugározni,és nem is a szokásos „Kérdezz-felelek”-et, hanem elbeszélgetünk valakivel,aki gyerek-
korunk meséinek főhőse volt, és akinek a szobra a város központjában régi időkre emlékeztet. Igen,so-
kan rájöhettetek már,Mátyás királyról van szó. Jó napot, felség!
-Jó napot, Deborah!
-Meséljen,milyen érzés volt haza térni és látni,hogy mennyi minden megváltozott?
-Hű...hát az igazat megvallva sokkoló,de büszkeséget is éreztem.
-Mit ért azon,hogy büszkeség?
-Hogy mit értek azalatt? Hát például azt,hogy a szülőházam ugyanott van,nincs lerombolva. Ez nagy
büszkeség ,valamint megnyugvás is. A másik dolog pedig a templom. Szebb, mint a pergament képeken!
De amire a legbüszkébb vagyok,az a főtér,az,hogy rólam van elnevezve,hogy ügyelnek a szobromra,a
templomra és a szülőházamra. Ez kimondhatatlanul jólesik.
-El sem tudja képzelni, milyen jó érzés ezt hallani,nekünk,kolozsvári diákoknak.. Egy másik kérdés:
Felismeri-e még a várost?
-Fel,bizony, fel. Hiába lett ennyi aszfalt a földön,épület a városban,nincs,hogy ne ismerd fel.
-Milyen érzés ,hogy királynak szólítják,nem pedig Hunyadinak?
-Azthiszem,mi vagyunk a bölcs,igazságos király. Mátyás csak egy van ilyen értelemben, fölösleges
minden más jelző.
-Amúgy, zárójelben jegyzem meg, hogy én februári születésű vagyok, 22-ei,de az egyik tanárom
23-ai,mint ön is, jól tudom?
-Igen,február 23-án születtem,szép fehér hó esett aznap,szüleim szerint.
-Most jut eszembe! Az ön édesanyja levelet is írt önnek, amikor fogságban volt, és Arany János
költőnknek köszönhetően erről vers is született, amiről azt is kell tudni,hogy mai napig tanítják! Nincs
olyan év, hogy ne szavalnák el a diákok valamilyen emlékünnepségen.
-Oh! Ezt nem is tudtam! Szóval tényleg,mai napig is megbecsülnek az emberek! Hallod-e, Deborah...,te
nézted a népmeséket?Hallottam, hogy rajzfilmhős is lettem...
-Persze,és képzelje el, felség,még román szinkront is készítettek hozzá! Nemcsak a magyar gyerekek
életét szépítette meg,hanem a román gyerekekét is.
-Öröm hallani.
-Na, de mára csak ennyi fért a műsoridőbe,reméljük tetszett, és ezentúl is örömmel gondoltok az
Igazságos királyra! Köszönjük felség,hogy benézett hozzánk!
-Nem bántam meg, hogy erre jártam! Bármikor visszajövök még.Az Úr áldjon titeket!
-Isten áldja, jó királyunk!

Tudósítás a helyi újságban

Lőrincz Cintia
Első nap
Kedves kolozsvári lakók, a tegnap nagy lény tette be a lábát a mi szép városunkba. Kék mellényt
viselt, zöld nadrágot, és cipője húsz ökör bőréből volt összevarrva. Ez a lény nem más, mint egy óriás,
 MAGYAR 30

nem kell megriadni, Balázs Imre József tanár úr, aki költő is, beszélt vele. ,,Nagyon kedves az új lakó,
bár egy kicsit nagy...”-így fogalmaz a tanár úr, aki úgy véli, ez az óriás még gyermek.
Második nap
A lakók nyugtalankodtak. Hogy fogják eltartani az óriást? Ki tudja, mennyit kér enni, inni?
Nem tapossa le őket véletlenül?
Csak Balázs Imre József csodálta továbbra is az óriást. Szeretett volna közelebb kerülni
hozzá, ezért másodszor is felkereste. Úgy gondolta, neki szavalja el elsőnek legújabb versét.
-,,Itt éjjel farkasok jönnek...”
Az óriás még sohasem hallott verset, és komolyan vette.
-Itt éjjel farkasok jönnek? Jaj ne, akkor inkább elmegyek...-mondta riadtan, és elszaladt.
A város lakói ujjongva ünnepelték a költőt, és elhatározták, hogy a vers, ami elűzte az
óriást, legyen ezentúl a város himnusza.

Mátyás király a Paprika Rádióban

Csüdöm Henrietta

- Jó napot kívánok minden kedves hallgatónak! Csüdöm Henrietta vagyok, és a mai vendégem a
magyar történelem egyik legnagyobb királya, Corvin Mátyás, azaz Mátyás király.
- Adjon Isten jó napot a magyar népnek, akik eme rádiót hallgatják!
- Megtisztelő stúdiónknak, hogy fenséges urunkkal találkozhatunk és beszélgethetünk.
- Számomra is, hogy 21. századbeli ülőbútron foglalhatok helyet.
- Az első kérdésem, amit feltennék önnek, az az lenne, hogy felismerte-e szülővárosát?
- Az első minutumban nem ismertem becses városomra, de mikor egy eszemadta fruzsinka meg-
mutatta az objektumot, ahol hajdanán édesanyám világra hozott ,egy átható dévaj kapott el.
Negéd voltam a magyar népemre, hogy ennyi idő elteltével is figyelmezik eme hajlékot.
- Az emlékművet, amit Fadrusz János készített nagy szeretettel 1902-ben, látta?
- Ahajt rájöttem, amikoron megláttam az állóképet, hogy jómagamat formázta meg. Felemelő
érzés volt nagyobb változatban látni testalkatomat. Ínyemre való munkálat, mivel nem hagyott
magamra, hanem négy korombéli társamat is mellém szegezte és badár jószágra helyezett.
- Fadrusz úr biztos büszkeséggel hallaná ezt. Az emberekhez, járművekhez, amikkel mostanában
közlekedünk, hogyan viszonyul?
- Az emberek habitusa megváltozott 1490 óta. Asszonyokat alig láttam biklában. Pedig hajdanán
még a debellák is azt viselték. Az urak is szokatlan ancugokba járnak-kelnek. Az alkalmatosságokra
rá se ismerek. Akkori életem során csak paripa hátán vagy batárral indultunk útnak. De most..autó,
villamos, busz nevezetű segédeszközök vannak. És az a miniatűr kis szerkentyű az ifjak kezében...
- Sajnos a telefon a mai világban életünk részévé vált. Még egy utolsó kérdést tennék fel önnek,
ami a hallgatók számára talán a legérdekesebb: ha lenne rá lehetősége, uralkodna megint
Magyarországon, vagy esetleg itt, Erdélyben?
- Nagy ágbog lenne személyemnek és az udvaromnak is.
- Miért?
- Mert az emberek el vannak kanászosodva. Nincs becsedelmük a társaik iránt. Nem fi-
gyelmeznének rám. Már az álalakom se lenne nagy szenzáció. Nem tudnék így országot irányítani.
- Minden indoklással, amit felsorolt, egyetértek. Köszönöm, hogy elfogadta, tisztelt királyom a
meghívásunkat!
- Én is köszönöm, hogy részt vehettem eme eseményen. A hallgatóknak pedig: figyelmezzenek a
magyar népre és legyenek igazságosak!
- Ezek lettek voltak Corvin Mátyás igazságos szavai! Köszönjük figyelmüket.
 31

BARBÁR DAL
Eredeti nyelven
Dzsá gulbe rár kicsere
Áj ni musztasz emo
Áj ni mankütvantasz emo
Adde ni maruva bato! jaman!

Ole dzsuro ananni he

Ole csilambo ábábi he
Ole buglo iningi he
Lünlel dáji he! jaman!

Vá pudd shukomo ikede

Vá jimla gulmo buglavi ele
Vá leli gulmo ni dede
Vá odda dzsárumo he! jaman!
Weöres Sándor verse

Egyéni fordítások
I. II.
Csá, görbe rák, kigyere! Hozd a fejszémet, tesó,
Jaj, ne kínozz, Elmo, De ne kapjon el Dezső,
Jaj, ne üssél meg, Elmo, De ne bántsad Dezsőt,
Add ide a maszatos batyut! sámán! Add, kérlek, ide! Jámán!

Öljön meg dzsudós kövér ember, Megölöm vele a sárkányt,

Öljön meg a zágrábi elefánt, Ki is belezem a sárkányt,
Üljön panda az ingedre, De meg is eszem a sárkányt!
Öleljen meg a dési cigány! te sámán! Gyere, te is segíts! Jámán!

Vágjon a földhöz pudli kutya, Vedd te is a késed,,

Üssön vajas zsemlés a határnál,
Vágjon, öleljen meg a nagy gumimaci,
Vágjon oda minden! te sámán!
Rostás Hunor fordítása
III.
Te lusta! Irány a sereg!
Készülj fel, durva lesz.
Ne mind a babádra gondolj,
Hanem gyúrjál egy kicsit! János!
Ó, ha nem vagy jó semmire,
Ó, akkor menj utcát seperni,
Ó, jó leszel te szemetesnek!
Ott a seprű,te! János!
Válassz: takarítasz?
Válassz: beállsz a seregbe?
Válassz: kiseperjelek?
Válaszom:,, Menj a csodába!’’ János
Lőrincz Cintia fordítása Add ide a készített pudingot!
Vigyázz, legyen jó éles,
Vigyázz, legyen jó véres!
Gyere már,te ördögi! Jámán!
Németi Krisztián fordítása
IV.
Jancsi, gyere ide, te huszár!
És ez most tényleg muszáj,
És ez most biztos muszáj,
János, és most jön a danáj! Pudingot!
Most nem babot készítünk,
Most dehogyis tortát készítünk,
Most lehetetlen, hogy sütit készítsünk.
Lágy kaját készítünk, pudingot!
Add ide a tejet,
Add ide a kekszet,
Add ide a dzsemet,
Oláh Loránd fordítása
 MAGYAR 32

V. VI.
A barbár csapat vagyunk mi, Hozz valami kincset,
Tartson velünk mindenki! Áj, te bajuszos ember,
Mi megöljük a rosszakat, Áj, te nagybajuszos ember,
Elmegyünk a háborúba.Támadás! Add ide a kincset! Japán!
Nekünk van sok fegyverünk,
Temérdek sok ételünk, Egy zsák aranyat ide!
Minden van, mi másnak nincs, Egy csillogó bábut ide!
Hogy elvegyék, engedjük? Támadás! Egy ugró nyuszit ide!
Lennél szíves ideadni? Japán!
Közelednek.Itt a vég!
Mind ránktörnek, itt a vég! Ha nem adod ide,
Itt vannak a rosszak még! Ha nem szerzel nekem,
Ne hagyjátok! Harcoljatok! Támadás! Ha nem adod ide te...
Bartalis Andor fordítása Ha ide adod, jó lesz neked, Japán!
Tóth Szilvia fordítása

Iskola másként az I.C.–ben

Școala altfel în clasa I-a C
2016. – Iskola másként az I.C.–ben 2016. – Școala altfel în clasa I-a C
1.Falfestés 1. Pictură murală
Lépések: Paşi:
Megkaptuk az engedélyt. Am primit acordul.
Kidolgoztuk a témát papíron, a falon. Am făcut schiţa desenului pe hârtie, pe perete.
Előkészítettük az osztály melletti falat. Am pregătit peretele.
Megfestettük a szülőkkel és gyerekekkel. Am lucrat împreună cu părinţii şi copiii.
Véglegesítettük a munkát. Am finalizat lucrarea.
 33

2. A sport napja 2. Ziua sportului

Bíztattuk a gyerekeket, hogy mozog- Am promovat sportul, mişcarea, jocul în
janak, sportoljanak, játszanak a szabadban. aer liber.
Tevékenységeink: Activităţile noastre:
Focibajnokság Campionatul de fotbal
Ugrókötelezés Sărituri cu coarda
Aszfaltrajz Desen pe asfalt

3. A barátság 3. Prietenia
Barátságkarkötő készítése Brăţara prieteniei
Mindenki megtanult barátságkarkötőket Cu toţii au învăţat să facă brăţara
készíteni, melyeket a legjobb barátoknak prieteniei, pe care au dăruit-o cu drag!
ajándékoztak! “Viaţa fără prieteni este ca o grădină fără
“Az élet barátok nélkül olyan, mint a kert floare.”
virágok nélkül.” Inv. Cadar Erika, clasa I-a C
 ENGLISH 34

Colourful structures
of language
Black and Blue
In a strange world, far away from this one, kindness and happiness don’t
exist. Everything is covered by sadness and anger. In this world, people are made
of stone and they are always fighting against each other. In this world, when
one human is about to lose, he is turning into a blue statue or a black statue, it
depends on how much he is hurt. So now we use “black and blue” for people who
have been hurt in order to avoid describing how awfull that person looks like.

Black out
There is a corner of world where people have never been. There were tans
of flower, with different shapes and colours, an ocean of paint. In this area,
it is raining once a week, but not all of them resist a week without water, so
they fall in a sort of sleep until it starts to rain, but the interesting part is
that before strating to drop, they release a black powder for the others to
know that they are gone. So, in the memory of that gorgeous place, we call
that phenomenon fainting as if we were those special flowers.

Black Sheep
Some stories say that a hundred thuaunsand years ago, there was a shepherd
who had the most beautiful sheeps that ever existed, but not all of them were
so perfect, there was one who have never matched with the others. It was
weak and lazy and comparing to the rest of them, it was the weird one. When
the shepherd realised that, he pointed the sheep black to show the world that
something perfect doesn’t exist anywhere, not even in his herd.

Catch Red Handed

Long time ago, people have discovered jealousy and envy and that wasn’t
a good thing. The most of people tried to steal or to keep something that
didn’t belong to them. From that moment on, a powerfull witch cursed them
by turning red the hand of whoever tried to steal. In that way, she would
know who really deserves to be punished.

Golden Opportunities
This is an idiom which doesn’t come from somewhere, this idiom shows the
significance of gold. We discovered many years ago that gold is the most pre-
cious metal in the world, it is that perfect thing someone needs. Afterwards,
we started to name everything as being gold, in that way everything would
become perfect, even or especialy the opportunities one has in a lifetime.

Gray Area
Gray was always the most confusing colour. The first painter in the world had
discovered all the colors when he realised something was missing. He thought
 35

that the world isn’t just about colors; there were many bad parts as well that could not be showed with colors, because
colours represent happines and negative aspects cannot be showed with colours, because they aren’t enough pure.
After a while, he mixed black and withe and there resulted something that not even him was able to define. Nowadays,
gray is still the word that we use for naming everything that we don’t know or we are not sure about.

Have The Blues

Long time ago, there was a world with happy people only. They
considered sadness a disease, actually a mental disease which
doesn’t let people to be themselves. So they went to the doctor,
who didn’t know what to do and how to react for a while. After
many suppositions, he found out that the remedy was to make
them laught, so he painted them in blue. Therefore, when people
were looking in the mirror, they would start laughing.

Boancă Beatrice, 8th class

Playing with colours

– identify the correspondent
paper card
Paul Diana, 8th class

She cried crocodile tears

Break a leg!
Pie in the sky
Two heads are better than one
Apple of my eye
They are like two peas in a pod
ENGLISH 36

Playing with colours

– identify the
correspondent paper
card
Paul Diana, 8th class

On cloud nine
Cat got your tongue
That is just a drop in the
bucket
I’m all ears
Couch potato
She forgot, so I jogged her
memory
37
ENGLISH 38
 39

Red’s story
Hello, my name is Red!
I’m a color. Just because
we’re in 3999 I’ve got a good
job. Nowadays people use a
lot the holograms and I help
the holograms to have the red
color in every possible shades.
I have lots of friends on this
planet; we live on the planet
called Happy. On this planet
we don’t have problems. But as
I hear from my friends who live
on Earth, life from them isn’t
easy. As I hear, on the Earth
there aren’t any colors because
people destroyed everything as
they needed water.
So one day Blue, my best
friend and I went on Earth.
Everything was so sad without
colors, plants and animals.
People walked like robots,
without feelings. It was so sad!
Blue and I made a good plan. I
made flowers with my shades
and Blue made water with his
shades. In one hour everything
became more beautiful. After
this we came back on Happy
and told everybody what hap-
pened. Fortunately, Happy’s
people go on Earth to teach its
people how to live happily.
This was our story :)

Horvath Anetta, 8th C

FRENCH 40

Français: J’ai un mot sur la langue

Serge Pinchon

rouler quelqu’un dans la farine – dissimuler la vérité

mettre la main à la pâte – être actif dans un domaine quelconque
raconter des salades – raconter des boniments, des mensonges, des histoires
être la bonne poire – se laisser duper
presser quelqu’un comme un citron – tirer le maximum de quelqu’un, l’exploiter
tomber dans les pommes – perdre connaissance
avoir un cœur d’artichaut – être inconstant en amour, tomber facilement et souvent amoreux
être soupe au lait – personne qui se met facilement en colère

boire du petit-lait – éprouver un sentiment de vive satisfaction

raconter des salades

avoir un cœur d’artichaut

rouler quelqu’un
dans la farine
 CU PENELUL PE HÂRTIE 41

Îngemănarea dintre talent și

genialitate în operele micilor
artiști
Încă din cele mai vechi timpuri, arta a fost
percepută ca un dar al cerului, al zeilor. Arta
există în artist înainte de a fi în opera de artă. În
artă se condensează extatic posibilitatea ne-
muririi, eikon-ul perfecțiunii, depășind imediatita-
tea faptică, într-o debordare dincolo de materialitate.
Arta nu poate fi detașată de social, de rasă, de
moment, de mediu. Zborul este sensul artei. Îmi
vine în minte afirmația lui Nichifor Crainic care
puncta faptul că arta sugerează, nu convinge.
Într-adevăr, așa este. Arta oferă pârghii ale ide-
alității realității terestre. Aceasta este neputința
artei. Ea doar sugerează posibilități ideale. E
greu să vorbești despre artă în afara unui cadru
mistic. Arta și mistica sunt două surori gemene.
Actul contemplației le unește, în ciuda finalităților
diferite.
Arta ține de genialitate, de talent. Geniile
se nasc. Ereditatea este factorul care nu permite
o egalizare a valorilor. Ideologiile care nivelează
valorile uită aspectul esențial al percepției interioare,
care scapă cuantificărilor inteligenței logice.
Acuitatea simțului intern, frenezia gâlgâietoare,
fantezia creatoare sunt trăsături care deosebesc
genialitatea de sentimentul frumosului regăsit în
ochiul privitorilor operelor de artă. Materialita-
tea formei e depășită de debordarea extatică a
spiritului artistului liber. Ochiul minții desenează
în negândit opera în forma ideală. Artistul este
cel care-si contemplă propria operă în idealitate.
Senzația suprasensibilă încununează un moment
al revelației intrinseci. Instinctul artistului are o
remarcabilă putere creatoare. O configurație psi-
hologică arsă în foc precum fierul decantează es-
ența naturalului din actul inspirației artisitce. El
nu are la dispoziție toate mijloacele pentru a ex-
pune sublimitatea viziunii sale. Artistul gândește
mereu în imagini și măiestria devine artă. Creația
artistică ține de o inteligență practică. Simțurile
purificate intuiesc plăcerea estetică, gustată prin
reacția euforică, de cei înzestrați cu harul artei.
Noblețea spiritului artistului conferă moralitate
operei de artă.
 CU PENELUL PE HÂRTIE 42

Opera de artă a fost, este și va fi precum

un strop de rouă în care se oglindește întregul
univers. În ea simbolul și imaginea converg spre
întâlnirea gânditului cu negânditul.
Elevii Școlii Gimnaziale „Octavian Goga”
arată experiența umanității sădită în propriul
inconștient creator. Printr-o spontaneitate
remarcabilă, intr-o frenezie pâlpâietoare cu
imagini luminoase integrate propriilor minți,
au îmbinat gânditul cu negânditul în adevărate
opere de artă. Ei dovedesc că puterea inspirației
e mai mult decât propriul sine, că s-ar afla sub o
dominație transcendentală, fiind mai mult decât
o simplă proiecție a inconștientului. Naturalul
este potențat în trăirea categoriilor estetice
ale frumosului și sublimului. În fiecare mic elev
parcă pulsează omenirea întreagă, condensată
în mintea acestor artiști. Ne fac să privim reali-
tatea înconjurătoare cu alți ochi, să descoperim
mereu sensuri noi, înălțătoare.
Prezența la concursurile școlare, județene
sau naționale susține talentul cu care Dumnezeu
a hărăzit aceste făpturi minunate. Ca profesor de
desen, stau adeseori și privesc lucrarea acestor
mâini creatoare și contemplu frumusețea micro-
cosmosului uman. Mă întreb cum poate încăpea
imensitatea frumosului în micimea acestor sem-
ințe ce-și vor atinge la un moment dat maturi-
tatea artistică. Îmi este extrem de greu să sem-
nalez toate premiile câștigate, deoarece acest
lucru ar implica un pronunțat efort anamnetic
și nu aș mai fi o profesoară de desen, semănată
ca floarea de mac în lanul de grâu. Artiștii nu au
nevoie de recunoaștere pentru că ei sunt într-un
continuu urcuș. Nu privesc niciodată în jos, ci
doar spre piscurile idealității. Ei caută întruparea
posibilităților perfecțiunii. Dumneavoastră, ad-
miratorii operelor acestor minunați copii, sunteți
îndrituiți să le apreciați valoarea. În ochii mei,
toți sunt artiști.
De aceea, menționez principalele realizări
artistice ale unor elevi ai Școlii Gimnaziale „Oc-
tavian Goga”, în speranța promovării frumosu-
lui într-o societate devastată de răsturnări
axiologice.

prof. Georgiana Radu

 43

Premii obținute la concursurile de desen județene și naționale:

 OLIMPICII ŞCOLII NOASTRE 44

Reinventând lumea
Bozsoki Erik, clasa a VII-a C – premiul I, la Concursul judeţean „Să ne jucăm printre cuvinte”,
secţiunea „Cuvânt şi coretitudine”
Paul Diana, clasa a VIII-a B – finalistă, „Cea mai bună fișă de lectură”, „Cea mai bună ple-
doarie”, la Concursul județean „Bătălia cărților”
Oana Bîlc, clasa a VIII-a B – finalistă la Concursul județean „Bătălia cărților”
Damșa Darius, clasa a VI-a B – premiul II, la Concursul județean de creație literară „Micii creatori”
Costan Claudiu, clasa a VI-a A – mențiune, la Olimpiada „Lectura ca abilitate de viață”, faza
județeană
Cîmpan Denisa, clasa a VIII-a B, admisă la testul Cambridge (First for Schools), calificativ
excelent la Cangurul Lingvist – English
Bîlc Oana, Boancă Beatrice, Paul Diana, clasa a VIII-a B – premiul I, la la sesiunea de
comunicări ştiinţifice de la Colegiul Tehnic Energetic „Fii o săptămână profesor de ştiinţe”
Kavida Eva Paraskevi, Codori Lorena, clasa a VIII-a A – Menţiune, la sesiunea de comu-
nicări ştiinţifice de la Colegiul Tehnic Energetic „Fii o săptămână profesor de ştiinţe”
Mureșan Mara, Rus Ilinca, Kavida Despina, clasa a VI-a A și B – Mențiune, la Concursul
interdisciplinar județean STI_MA
Moldovan Beatrice, Codori Lorena, Kavida Eva, Bîlc Oana, clasa a VIII-a A și B –
Mențiune, la Astronomicus, concurs național de cultură astronomică
Paul Diana, Boancă Beatrice, Kavida Eva, Codori Lorena, clasa a VIII-a A și B – Menți-
une, la Festivalul Științei
Paul Diana, clasa a VIII-a B – calificată la Olimpiada de fizică, etapa județeană
Mureşan Alexandra, clasa a VII-a A – calificată la faza judeţeană a Olimpiadei de Biologie
Blaga Bianca, Blaga Tudor, Diviricean Daria, Diviricean Dennis, Miron Antonio, cla-
sa a V-a A – mențiune la Festivalul Științei
Nemethi K., Szatmary N., clasa a VIII-a C - mențiune la Festivalul Științei
Despina Kavida, clasa a VI-a B – Menţiune, Olimpiada de matematică – etapa judeţeană
Mureșan Mara, clasa a VI-a A; Bîlc Oana, clasa a VIII-a B – calificate la Olimpiada de matem-
atică – etapa judeţeană
Boancă Beatrice, clasa a VIII-a B, calificată la faza judeţeană a Olimpiadei de Istorie
Ştefan Denisa, clasa a VIII-a A, calificată la faza judeţeană a Olimpiadei de Istorie
Paşcan David, clasa a VIII-a A, calificat la faza judeţeană a Olimpiadei de Istorie
Păcurar Larisa, Coblişan Adela, Paul Denis, Lăpuşan Darius, clasa a IV-a B – premiul II, Cupa
I.S.J, etapa judeţeană

Clasa I A (înv. Delia Souca)

Caravețeanu Matei (23p. din 24), Kispal Eduard (22p.), Petrișor Paul (22p.), Lazăr Sara
(21p.), Chirilă Xenia (21p.), Badiu Cătălin (21p.), Cohuț Bogdan (20p.), Vădan Diana (20p.),
Andreica Ada (20p.) – Cangurul Matematician, calificativ excelent;
 45

Caravețeanu Matei - premiul I, la Academy Plus – Informatică;

Caravețeanu Matei – premiul I, Concurs Pian – Palatul Copiilor;
Cohuț Bogdan – premiul III, Concurs Ski – Transilvania Post.

Clasa a II-a C (înv. Heltai Viorica)

Kis-Gal Kristof – premiul I, Haltere, Campionatul județean;
Soos Katinka - premiul I, Concursul Național de Majorite și Dans Modern, premiul II, Concursul
Național Majorete Hobby;
Vincze Dora Abigel – diplomă de merit, Festival județean S.Bach (pian);
Hercz Brigitta – premiul I, Concursul Național de Majorite și Dans Modern, premiul II, Concursul
Național Majorete Hobby;
Prezenszky Julia – premiul I, Quickstep pentru eleganță; premiul III, Quickstep solo fete, premiul
I, premiul juriului comic;
Mureșan Sonia – premiul I, Quickstep formații; premiul II, Quickstep solo fete; premiul II, Quickstep inițiere.

Clasa a III-a A
Jenei Daria, premiul I, Concursul „Lumina Math”, etapa județeană; Jugostru Bogdan, mențiune, la
Festivalul Științei, etapa națională.

Clasa a IV-a A (înv. Dana Păduraru)

Jankovics Eduard (100p.), Buda Raul (92p.) – Concursul “Fii inteligent la matematică”;
Dolha Darius (89p.), Mariș Denisa (88p.), Pop Debora (87p.), Lung Dacian (85p.), Chifu
Raul (82p.), Belcean Remina (80p.) - Concursul “Fii inteligent la comunicare”;
Bogdan Darius (punctaj maxim: 30p.), Jankovics Eduard (20p.), Kerekes Miana (20p.) – Can-
gurul lingvistic
Marc Sergiu – premiul III, București; premiul II, Onești, Campionatul Național (juniori) „Cupa
României” (haltere); Urdă Cristian – mențiune;
Kerekes Miana – premiu de merit, Festivalul „Prietenii muzicii”
Premii ale clasei la karate, „Clubul Vulturului”.
Rostas Hunor, clasa a V-a B, calificat la faza județeană a Olimpiadei de maghiară
Jenei Raymond, clasa a V-a B, calificat la Concursul de ortografie maghiară, etapa județeană
Pop Vivien, clasa a V-a B, mențiune la Concursul de recitare de ziua mamei
Rostas Hunor, Nemeti Cristian, Korpos Szabolcs, Pop Vivien, Gyorgy-Gall Beatrix, cla-
sa a V-a B – mențiune la categoria claselor V-VIII, Concursul de scenete din viața lui Matei Corvin
Korpos Szabolcs, clasa a V-a B, locul 12 din 148, la Concursul de matematică „ Zrinyi Ilona”, eta-
pa județeană.

Clasa a IV-a B (înv. Corobea Adela)

Meseșan Richard, premiul II; Paul Denis, premiul II – Concursul de matematică „Lumina Math”;
Coblișan Adela, Kispal Bogdan, Mera Vlad, Meseșan Richard, Paul Denis - 100p la Concursul Nomina
„Fii inteligent la mate”;
Cădar Ana, Mera Vlad, Meseșan Richard, Pușcaș Teodora – calificativ excellent, la Cangurul Lingvist;
Paul Denis – 1500 metri, premiul I, Botoșani; 600 metri, premiul I, București, la Concursul național
de atletism;
Morar Răzvan – tenis de masă, premiul II, la Cupa Palatului; premiul II, la Competiția Drobeta.
LOCURI DE SUFLET
Locuri de suflet
BOGÁNCS
Dacă vedeți pe vreun afiș simbolul
acesta, să știți că vine cu spectacol Ansamblul
de dans folcloric ,,Bogáncs” din Cluj.
Ansamblul s-a constituit în 1985, la
Liceul Teoretic ,,Brassai Sámuel”, sub îndru-
marea profesoarei de maghiară Tolna Éva.
Pe atunci avea denumirea de ,, Cercul de
folclor’’.
Actualmente acest ansamblu cuprinde
170 de membri, copii și adulți. El se împar-
te în mai multe grupuri, după vârstă. Cei
mici sunt Apróbogáncs (Scaiul mititel), apoi
urmează Morzsabogáncs (Firimituri de scai),
Kisbogáncs (Scaiul mic), Bogáncs (Scai) și
Zurboló .
Și eu fac parte din acest ansamblu
folcloric.Organizăm spectacole, și în fiecare
vară mergem în tabără de dans popular.
Taberele sunt găzduite de renumitul
sat Torockó (Colțești),cu un peisaj de necon-
46
fundat, cu un șir lung de case tradiționale.
Cînd ajungem acolo,ne alegem camera
în care vrem să stăm.Seara mergem la bal.
Dimineața ne trezește cu sunet de fluier
Csongor, instructorul taberei. După micul
dejun pornim spre sala de dans.În drum ne
oprim la fântâna din centrul satului, și dăm
telefon părinților noștri că suntem bine.
Încep repetițiile. Dansăm sau îi urmărim pe
colegii noștri.
Dacă timpul ne permite, ne plimbăm,
facem excursii.
Penultima zi o petrecem cumpărând
suveniruri.Iar în ultima zi așteptăm să ne
sosească părinții. Special pentru ei dăm
un spectacol, arătând tot ce am învățat în
tabără.Suntem acompaniați de orchestra
numită ,,a treia”, Harmadik Zenekar.
Eu personal dansez în ansamblul
Bogáncs de șase ani, și sper să continui până
când se va putea.
Pap Vivien
 47

spital militar. În 1944, înainte de retragere,

trupele nemțești au jefuit și incendiat caste-
lul, lăsîndu-l pe jumătate în ruine. Devastarea
castelului se presupune a fi o vendetă a guver-
nului german la adresa baronului, deoarece
acesta, pe când era ministru de externe, in-
ițiase o negociere a Ungariei cu România, pen-
tru ca ambele state să schimbe tabăra și să
întoarcă armele împotriva Germaniei.
În era comunistă clădirea a fost națion-
alizată și dată spre folosință Cooperativei
Agricole de Producție.În acea vreme printre
coloanele în stil baroc se plimbau porcii, scor-
CASTELUL BÁNFFY DE LA BONȚIDA monind pământul. Parcul a devenit pășune, iar
copacii au fost tăiați pentru lemne de foc.
În ziua porților deschise, adică în 17 După anul 2000, cu fonduri europene și
aprilie, tata m-a dus la Castelul Bánffy de la cu ajutorul sponsorilor, printre care și prințul
Bonțida. Nu am mai văzut un castel adevărat, Charles, s-a început o amplă renovare, ce ține
așa că am fost foarte curioasă. și în zilele noastre. Greul lucrărilor a fost dus
Tata mi-a explicat că numele vine de la de firma Transilvania Trust și voluntarii tineri,
o vestită familie de nobili maghiari, care i-au majoritatea studenți.
fost stăpâni vreme de 600 de ani. La început Mai nou vechiul castel prinde viață da-
a fost o fortăreață, dar a suferit multe schim- torită evenimentului Electric Castle. Cu ocazia
bări.În secolul al XVII-lea arăta ca un castel aceasta în luna iulie a fiecărui an se organ-
renascentist. În secolul următor a fost trans- izează concerte și diferite activități de divertis-
format în stil baroc austriac. Pe atunci Bánffy ment.
Dénes, comite de Dăbâca și Cluj, a reproiec- Anul acesta la fel. Abia aștept să merg și
tat și parcul după modelul celui de la Schön- eu. Sper că părinții mei vor fi de acord.
brunn, cu o grădină de fazani și alei în formă
de trident. Și manejului de aici i s-a dus vestea.
Sculpturile de pe clădiri, în număr de 36,
Horváth Anetta
sculptate tot atunci, reprezentau personaje
mitologice din opera lui Ovidiu, Metamorpho-
ses.
Bătrânii din sat povestesc că și interiorul
castelului era deosebit. După ce am văzut foto-
grafii cu saloanele de odinioară, m-am convins
și eu, am înțeles de ce se vorbea de eleganță,
frumusețe, bun gust.
Fotografiile din prospectul turistic au
fost făcute în prima parte a secolului XX. Ul-
timul stăpân și locuitor al castelului a fost
renumitul scriitor și politician Bánffy Miklós.
El a făcut parte din gruparea literară Helikon,
care reunea cei mai importanți scriitori maghi-
ari din anii interbelici.
În timpul celui de-al doilea război mondi-
al baronul a fost somat să-și părăsească moșia,
castelul fiind transformat de către nemți în
 LOCURI DE SUFLET 48

GHELINȚA Jancsó Benedek, istoric, Nagy Erzsébet, pro-

fesoară și scriitoare, și Márton László, inginer
Ghelința, sau Gelence, așa cum îl numesc mecanic și autor de cărți tehnice. Toți trei s-au
secuii, este situat pe valea pârâului cu același născut la Ghelința.
nume, la 20 de kilometri de Covasna. E un sat Oamenii mai îmbracă portul popular
cu aproximativ 4000 de locuitori. tradițional, și participă la festivaluri folclorice.
Biserica de aici este una dintre cele mai Pădurea e foarte aproape, astfel se
frumoase biserici din Transilvania, fiind inclusă întâmplă des ca urșii să coboare în sat. Îi putem
în patrimoniul UNESCO. A fost ridicată în vedea de la sfîrșitul verii până toamna târziu.
onoarea Sfântului Emeric (Szent Imre), și sur- Locurile acestea sunt atât de frumoase
prinde prin vechimea sa, datează din1245. Ea încât merită să veniți aici, în orice anotimp.
păstrează și astăzi stilul arhitectonic roman. Barta Rozália
Picturile murale din interior, executate
în 1330, reprezintă scene din viața lui Hristos și
legenda Sfântului Ladislau.
Tavanul cu casete în stil renascentist a
fost pictat în 1628.
Mama mea s-a născut în Ghelința, am
multe rude aici. Am fost botezată în biserica
din sat, și am participat la multe evenimente
importante pentru noi, cum ar fi nunta de aur a
bunicilor mei. Acum eu locuiesc la Cluj, dar îmi
petrec vacanțele la bunici.
Satul se mândrește cu trei celebrități:
 49

JEBUCU
Jebucu este un mic sat reformat lângă Huedin.
La intrarea în sat ne întâmpină un mon-
ument de piatră. Satele învecinate sunt Stana,
Sfăraș și Șaula. E o regiune deosebit de fru-
moasă, cu păduri dese, pășuni verzi.Tatăl meu
a crescut în acest sat, și aici trăiesc bunicii mei.
În sat funcționează Casa de copii Bethesda.Aici
vin des musafiri din Olanda și Germania.Musa-
firii se ocupă mult de copii, îi învață cîntece și
jocuri. Mătușa mea este directoare la casa de
copii, așa că am fost și eu de multe ori acolo.
O atracție a satului este biserica refor- un concurs organizat peste hotare, ducând mai
mată. A fost reconstruită după ce a ars de mai departe renumele satului Jebuc.
multe ori. Forma de astăzi și-a căpătat-o în Satul are o moară și o brutărie, care
1992,când a fost renovată. Tavanul bisericii aprovizionează cu pâine și produse de patiserie
este acoperit cu casete sculptate în lemn. oamenii din sat și din vecinătate.
Am ajuns la poarta noastră. În sat sunt La capătul satului se află și un teren de
multe porți asemănătoare, de lemn, sculptate, fotbal, unde se organizează adesea competiții
unele chiar foarte vechi. Sculptatul în lemn este sportive.
transmis din tată în fiu. Mie îmi place foarte mult acest sat, mă
Aici tinerii învață dansul popular simt bine aici și voi reveni de câte ori am oca-
tradițional, care este prezentat la ocazii deo- zia. Acesta este drumul care mă duce acasă.
sebite. Corul de folclor al claselor 5-8 a cîștigat Gál Zita
 LOCURI DE SUFLET 50

GRĂDINA BOTANICĂ
Clujul are multe locuri frumoase, atracții
turistice, dar nu mulți se pot mândri cu o
grădină botanică atât de frumoasă ca a noastră.
Nu e de mirare că atunci când a venit la
mine în vizită Alina, o prietenă din București, i-am
propus din prima să vizităm această grădină
renumită. A acceptat, și nu am regretat niciuna.
Chiar și zeițele romane poposesc aici.
Ne-am simțit foarte bine. Încă de la
înfloreau lalelele. Erau minunate, multicolore.
intrare aveam impresia că pășim într-o altă
Alinei cel mai mult i-a plăcut grădina
lume: aer curat, mireasma florilor, covoare de
japoneză, cu plante din flora Orientului Înde-
flori colorate, domnește liniștea, se aude doar
părtat.Grădina prezintă o serie de elemente
ciripitul vesel al păsărilor.
arhitecturale specifice Țării Soarelui Răsare:
I-am povestit Alinei că această
insula e împodobită cu diferite plante, un pod
minunată grădină a fost fondată de profesorul
curbat și ornamentat în stilul tradițional japonez,
Alexandru Borza în anul 1920. Este foarte
alături de un ,,mon”, poartă sacră, și în jurul
bogată în floră și vegetație, are sere, grădină
lacului cu patru lanterne de piatră. Aici sunt
romană, grădină japoneză, bazinașe cu flori
cultivate numeroase plante ale Japoniei.
exotice. Lucrările de organizare a grădinii au
Dacă prietena mea mai vine la Grădi-
fost făcute sub conducerea domnului Onisifor
na Botanică din Cluj, poate nu o să găsească
Ghibu.S-au creat drumuri, cărări și poteci,
aceleași flori, dar cu siguranță foișorul ascuns
care au fost pavate și pietruite în parte, iar
din ,,pădure” ne va aștepta la fel.
altele acoperite cu nisip.
Am vizitat grădina tocmai în perioada când Jakab Andrea
 51

GRĂDINA MIKÓ
Cu ocazia vizitei la Muzeul Zoologic din Cluj,
trecând de o poartă mare, am ajuns într-un fel de
parc, dar era mai mult decât un parc,era ca o pă-
dure sălbatică, cu arbori înalți.
În partea dreaptă am zărit o statuie:
bustul unui om de vază dintr-o altă epocă. M-am
apropiat și am citit ce scria pe soclu: Mikó Imre
(1805-1876), grof de Hídvég, fondatorul Societății
Muzeale din Ardeal.
Doamna dirigintă ne-a povestit că acest om
a fost un mare politician, chiar ministru la vremea
lui, și a făcut multe pentru economia și cultura
țării. Locul unde ne aflăm se numește Grădina Mikó
și era cândva moșia lui. Aici se află și reședința sa
de vară, decorată cu coloane. Mikó Imre a dăruit
acest parc Societății Muzeale din Ardeal, un fel de
academie științifică. Prin testament a lăsat totul în
seama acestei societăți care, la rândul ei a trans-
format proprietatea în prima grădină botanică din
Cluj. Printre copaci se ascund ruinele unei sere
vechi. Arborii sunt de diverse specii, unii dintre ei
au căpătat în zilele noastre inscripții cu numele lor
în română, maghiară și latină.
În spatele reședinței de vară s-a ridicat la
începutul anilor 1900 clădirea Muzeului Zoologic,
după modelul institutului de Zoologie din Napoli.
În partea cealaltă se află o clădire și mai veche,
din1882, în care a funcționat Institutul de Chimie.
Acum ea găzduiește Facultatea de Geografie.
Trecând printre aceste clădiri, ajungem în
,,orașul studențesc”, cu diferite cămine studențești,
mai vechi sau mai noi. Construirea acestora în anii
1960 a dus la desființarea aspectului de grădină
botanică, au rămas neatinse doar două pădurici,
considerate rezervație naturală.
Aici își construiesc în pace cuibul o multitu-
dine de păsări, care ne încântă cu ciripitul lor. Mai
nou domină o colonie de ciori: spre seară aceste
păsări negre întunecă cerul , roind deasupra Grădi-
nii Mikó, înainte de a se adăposti în vârful celor
mai înalți copaci.

Máthé Szabolcs
 LOCURI DE SUFLET 52

ZILELE CULTURALE MAGHIARE Deja văd cum se umple Piața Unirii și

zona ei, cu oameni de toate felurile, orașul
DIN CLUJ-NAPOCA se trezește la viață, este o atmosferă de
nedescris, ce se restabilește în fiecare zi
Zilele Culturale Maghiare deja fac parte cât ține sărbătoarea. Iar la sfârșit un foc de
din viața fiecărui clujean, fie el tânăr, bătrân, artificii magnific...
părinte, elev, student. Sigla festivalului este cioara (cu trimitere
Începând din 2010, acest eveniment la o legendă din viața lui Matei Corvin), și în fie-
atrage în fiecare an tot mai mulți clujeni, și nu care an acesta revine cu un slogan nou. Ultima
numai, de toate etniile. Sunt organizate con- dată ne-a ,,cântat”: Mindent rendben!/Totul e
certe și evenimente pentru toate vârstele și în regulă!”. Așa să fie!
gusturile. Desigur, nu poate lipsi nici târgul
tradițional, un târg pe o stradă întreagă, cu Jenei Brigitta Deborah
puncte gastronomice și vinoteci. Poți fi voluntar,
și primești un tricou care îți rămâne ca
amintire, o amintire de neuitat. Este locul ideal
ca să-ți faci prieteni noi.
Anul acesta este și mai important eveni-
mentul, deoarece Clujul împlinește 700 de
ani de existență ca oraș, și este a 7-a ediție a
Zilelor Culturale. În acest an vor fi montate 3
scene, și pe una dintre ele poate o să-mi lansez
și eu primul meu concert! Acesta este motivul
pentru care aștept cu și mai mare nerăbdare
vara.
 53

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ CALVARIA DE LA CLUJ-MĂNĂȘTUR

Pe lângă Episcopia din Alba Iulia, acest lăcaș de cult a fost cea mai importantă instituție a
catolicismului din Transilvania.
A fost ridicat pe ruinele unei mănăstiri benedictine, construit în stil romanic, ce data din
secolul al XI-lea și din care s-a păstrat doar nava corului și o statuie ce o reprezintă pe Fecioara
Maria cu pruncul Iisus în brațe.
Biserica Calvaria, așa cum o cunoaștem în prezent, datează din anul 1896. Ultima dată a
fost renovată între anii 1995-1997.
În această biserică am fost botezată și eu. Aici a avut loc prima împărtășanie, și tot aici se
va desfășura miruirea. Umblu la această biserică de când eram mică. Domnul preot este Kádár
István. De fiecare Crăciun se organizează un spectacol la care particip și eu cu deosebită plăcere.
Biserica se compune din două părți: barcă și sanctuar. În biserică găsim statui ale
sfinților,orgă, sacristie, altar,tablouri cu momentele de oprire ale drumului crucii,flacără
veșnică,ferestre arcuite, pe una din ferestre este pictată Sfânta familie. Mai putem vedea un con-
fesional, corpul orgii în stil baroc,un bazin de piatră cu apă sfințită.
În afara bisericii mai sunt de văzut: clopotniță, capelă, morminte ale preoților, cruci cu
momentele de oprire ale drumului crucii. Pe peretele exterior putem observa un cadran solar și un
basorelief în formă de leu.
Palocsay Izabella

KÜRTŐS KALÁCS DIN CĂPUȘU MIC

Ați mai văzut bunătăți ca acestea? Se numește kürtős kalács, și este cunoscut ca un cozonac
specific unguresc.
Se vând în multe târguri, dar niciunul nu-i mai bun
decât cel pe care-l face bunica acasă la noi, la Căpușu Mic, un
sat la 27 de km de Cluj-Napoca, spre vest.
Căpușu Mic se află într-o zonă pitorească, printre
dealuri, la poalele Munților Apuseni. Să coborâm ușor de pe o
colină apropiată spre sat. Nu avem mult de mers, și ajungem în
casa în care locuiesc cu părinții, bunicii și surorile mele. V-aș
invita să vedeți camera mea, dar mai bine să mergem direct în
bucătărie și să ne apucăm de treabă.
Până când mama pregătește aluatul și-l pune la dospit,
pregătim cuptorul. Pentru foc folosim lemne. Flacăra mare
 LOCURI DE SUFLET 54

trebuie transformată în jăratic. Indicațiile le dau cele două

bunici, una mai pricepută ca cealaltă.
Mama și sora mea întind aluatul și îl taie în fâșii
lungi, apoi îl înfășoară peste forma de copt specifică. Se
unge cu ulei și se presară cu zahăr tos amestecat cu zahăr
vanilat sau nucă măcinată.
Aici urmez eu.Trebuie să țin cozonacul deasupra
jăraticului și să-l învârtesc încet până când se coace în toate
părțile. Nu e greu, dar necesită multă răbdare. Are un mi-
ros de-ți lasă gura apă. Aici în bucătărie e cald, e bine, și îmi
place că suntem cu toții împreună.
Pregătim kürtős kalács la ocazii mai mari, când așteptăm mai mulți invitați.
Am umplut două vase mai mari cu kürtős kalács. Acum pot să vină musafirii. Totul e gata. Poftă bună!
Pustán Dániel

CLUJUL MEDIEVAL
De mult îmi doream să fac o călătorie în timp. Visul mi s-a
împlinit cu ocazia Zilelor Culturale Maghiare: intrând pe strada
Potaissa, parcă am pășit în evul mediu.
În atelierul fierarului se lucra ca odinioară. Meșterul
fierar își supraveghea ucenicul, pe când un învățăcel căsca gura
să mai prindă și el ceva.
Un meșteșugar cu față de arab meșterluia ceva la o
mașinărie, precursorul strungului de azi. Găurea și modela lem-
nul cu pricepere.
O fată frumoasă era instruită să fabrice hârtia. La cererea curioșilor a și explicat fazele muncii ei.
O altă fată din breasla lumânărarilor ne-a arătat cum se făceau lumânările odinioară.
Un giuvaiergiu se apleca cu mare atenție asupra obiectului de realizat. Rezultatele artei
lui se vedeau înșirate pe raftul din spate.
Ce forfotă la prepararea pâslei! Copii și părinți laolaltă învață meșteșugul pâslarilor.
Unii copii s-au suit în carusel. Părinții puteau sta liniștiți: din
coșurile acelea mari, din nuia nu putea să cadă niciuna din odraslele lor.
O fată a avut curajul să încerce cum ar fi fost pedepsită în
evul mediu. Mai întâi s-a băgat într-o cușcă, apoi s-a lăsat prinsă în
butuci. Nu m-aș fi băgat în locul ei nici în joacă.
- Atenție! Se trage!- se aude vocea unui tunar, care îi arată unui
mic oștean, cum să tragă cu tunul. Desigur, nimeni nu a fost rănit.
Spre capătul străzii se vedeau arme, armuri, coifuri, iar tineri
îmbrăcați în straie de viteji le arătau copiilor cum să tragă cu arcul.
M-am uitat cu invidie la oșteanul binefăcut, la arcașul cu
fața bărbătească, și m-am gândit, oare voi fi vreodată admirat și
eu ca și ei acum...
Am ajuns la capătul străzii. Trebuie să mă întorc și pe
drum, și în timp. Înainte însă să ies din călătoria mea în timp, mai
poposesc câteva minute în fața cortului muzicanților, ascult
muzica liniștitoare și închid ochii.
Toth Rudolf
 55

La ceas aniversar
S-au împlinit în septembrie trecut patru decenii de când se face carte în școala noastră. Putem spune
cu emoție și respect că ea, școala, a ajuns la vârsta deplinei maturități. Asemenea unei ființe, a trecut prin
momente de cumpănă, dar și prin clipe de fericire. S-a însuflețit la fiecare început de an școlar, odată cu
întoarcerea elevilor din vacanță, devenind tristă și pustie la vremea cireșelor de iunie.
Cuvinte …cu rost. Gabriel García Márquez spunea că: ,,viaţa nu este ce ai trăit, ci ce-ţi aminteşti că
ai trăit şi cum ţi-o aminteşti pentru a povesti”. Nu ştiu dacă sunt o bună povestitoare, dar ştiu că amintirile
mele sunt vii şi aşa vor rămâne pentru tot restul vieţii… Aproape 15 ani petrecuţi în sălile Şcolii Gimnaziale
”Octavian Goga” înseamnă amintiri, emoţii, bucurii, lacrimi. Prin intermediul unor cuvinte înşirate cu rost,
totuşi nu pot exprima îndeajuns respectul, mulţumirile, admiraţia, simpatia faţă de elevii mei şi față de
colectivul de dascăli. Aici am învăţat să critic, să recunosc, să ascult, să iubesc oamenii, să dăruiesc. Rar
întâlneşti în viaţă oameni de care te legi dincolo de cuvinte, oameni care văd în tine mai mult decât vezi tu
şi care iau decizia de a munci alături de tine până când şi tu vei ajunge să descoperi acea parte din tine de
care încă nu eşti conştient. Sunt oameni care parcă sunt făcuţi pentru sufletul tău – dascălii – colegii mei.
Sunt mulţi profesori care predau cu suflet şi mulţi sunt aceia pentru care se poate folosi sintagma „bunătate
omenească”. Vă marturisesc, eu am întâlnit la Şcoala ”Octavian Goga” asemenea dascăli! Aici am întâlnit
profesori care îşi pun sufletul pe tavă cu fiecare lecţie, profesori care văd în elevi talente, profesori care
ajută elevii nu numai să descopere talentul, ci îi ambiţionează să dea tot ce e mai bun pentru a-l scoate în
evidenţă. Ca să-i clădeşti elevului încredere, trebuie să i-o acorzi. Încetul cu încetul, universul trebuie să
fie unul uşor de explorat. Explorându-l în termenii lui, învaţă. Lăsându-l pe el să ia deciziile potrivite, îl ajuţi
să-şi clădească încrederea. Cu siguranţă zecile de generaţii de elevi ai Şcolii Gimnaziale ”Octavian Goga” îşi
amintesc cu plăcere de profesorii inteligenţi, exigenţi şi corecţi care au contribuit la reuşita lor profesională,
lăsându-şi amprenta asupra unor decizii ce urmau a fi luate în viaţă. Mulţumesc pentru amintiri, numeroase,
preţioase şi sensibile. Mulţumesc pentru că m-aţi lăsat să dăruiesc. Da, sunt o norocoasă pentru că pot să
vorbesc despre un colectiv de dascăli atât de frumos, colegii mei. Drumul educaţiei nu se termină niciodată,
pentru că mereu mai e ceva de învăţat, de ambele părţi, mereu aducem, mereu primim, mereu dăruim. În
acelaşi timp, e un drum cu dublu sens, iar raportul este unul direct proporţional. Aduci, primeşti. Nu
aduci, i-ai pierdut. Te-ai pierdut. Şcoala este locul unde trebuie să mergem, vrem sau nu, care ne dă bucurii
nebănuite, dar şi inerentele frustrări, atunci când nu e foarte clar înspre ce direcţie te îndrepţi. Până la urmă
valoarea unui om este cea care dăinuie!
Lăcașul unde muncesc de 15 ani este foarte aproape de sufletul meu atât din postura de dascăl, cât
și din cea de părinte al unui fost elev al Școlii ”Octavian Goga”. Am trăit alături de fiul meu emoțiile claselor
primare, serbările școlare, festivitățile de început și sfârșit de an școlar, precum și primul examen important
din viața lui. Dar când reușita lui la liceul dorit se datorează și strădaniei depuse de cadrele didactice care
l-au pregătit, recunoștința mea este cu atât mai mare! La fel ca mine, în dublul rol de profesor și părinte în
această școală, au fost și sunt mulți colegi de-ai mei. Acest lucru stă mărturie că Şcoala ”Octavian Goga” a
luminat calea vieţii multor elevi ce-au învăţat aici, i-a ajutat să urce treptele succesului şi să devină oamenii
minunaţi ai societăţii de azi şi - de ce nu? - şi de ieri. Este ceas aniversar, este ceas de bilanţ, bilanţ pe care-l
facem în fiecare an, punând pe talere valorile formate aici, pe de o parte, iar pe de altă parte, veşmântul
şcolii de ieri şi de azi, aspectul interior şi exterior al acestui lăcaş. Descoperim cât de multe a realizat şcoala
prin cei care au condus-o, câte drumuri a deschis, câte destine a pecetluit cu dragostea de slove.
Pentru un proces instructiv-educativ de calitate, este nevoie de un bun parteneriat școală - părinți
- comunitate. Efortul cumulat al tuturor participanților la educație duce la trăinicia rădăcinilor ce cresc în
școală și, implicit, la dezvoltarea armonioasă a elevilor noștri. În fiecare copil există un diamant, iar noi,
dascălii, avem rolul de a-l șlefui cât mai frumos, modelând astfel cele mai frumoase caractere.
Închei aceste gânduri cu slovele pilduitoare ale părintelui Nicolae Steinhardt:
”Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dra-
goste, în dezvoltare și în dăruire pentru cei din jur.”
Prof. Ioana Suciu
 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Știintifice
Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj
Şcoala Gimnazială “Octavian Goga”
Adresa: 400530 Cluj-Napoca, Aleea Peana Nr.16
Tel/fax: 00 40 264-561122, 0040 264-561123
E-mail: scoalagoga_cluj@yahoo.com
URL: www.scoala-ogoga-cluj.ro