Sunteți pe pagina 1din 48

EDIȚIE NOUĂ, NR.

17, SEMESTRUL I, ANUL SCOLAR 2019-2020

ANIMUS
REVISTĂ EDITATĂ DE ELEVII
COLEGIULUI NAȚIONAL “MIHAI VITEAZUL” SLOBOZIA

9 decenii de existență
COLECTIVUL DE REDACŢIE:

COORDONATOR: prof. LOREDANA STAN

TEHNOREDACTARE: CĂLIN IOSIF, clasa a XI-a F

Redactori: ADRIAN FLORIN DUȚĂ, SABRINA MOCANU, clasa a XI-a F

DIRECTOR: prof. VITALIE BUZU

DIRECTOR ADJUNCT: prof. ADRIAN STROE

MEMBRI:
prof. Emilia Vlad prof. Adina Bobîrnichi
prof. Elena Vestineanu prof. Crăciunescu Cristina
prof. Elena Mocanu prof. Nela Bădele
prof. Tita Lăutărescu prof. Alina Roman
prof. Ramona Ruginescu prof. Doina Buciu
prof. Roxana Neagu prof. Rodica Boancă
prof. Cristina Tender prof. Alina Băhnăreanu
prof. Mădălina Popa prof. Cătălin Filipache
prof. Sebastian Tudora prof. Vanda Stefănescu

ARTICOLE SCRISE DE ELEVII:

Călin Tudor, clasa a V-a, Andrei Lăutărescu, clasa a VII-a, Mihai Istrate, Rhiana Lupa, Maria Filipache,
Mirela Majaru, Andrada Nicolae, Ioana Șerban, Vlad Iagăr, Tomas Mocanu, Sebastian Toader, Diana
Magearu, Alina-Ștefania Vasilief, Andra Pădureanu, Robert Alin Trandafir, Mara Țigău, Maria Diana
Roșu, clasa a IX-a B, Maria Oprea, Laura Bungeac, Carla Popa, Anca Sohodoleanu, Ioana Bătrânu,
Ulkusal Haluk, Bianca Frîncu, clasa a IX-a E, Ana Dragomir, Maria Mocanu, clasa a IX-a F, Elena Eft-
imie, clasa a X-a A, Ioana Panait, Vînosu Andrei, clasa a X-a B, Roxana Ionescu, clasa a XI-a A, Denisa
Dumitrescu, clasa a XI-a B, Daniel Butnariu, clasa a XI-a D, Claudia Culea, Alexandra Boștină, Călin
Iosif, Jeni Diaconescu, Daria Anghel, Raluca Trandafir, Costina Dinu, Beatrice Petcu, clasa a XI-a F,
Gabriel Alexe , clasa a XII-a C, Andreea Dragomir, Cela Petcu, Andreea Botocică, Alexandra Muraru,
clasa a XII-a F,
Andreea Vesman, șefă de promoție- profil UMAN, anul școlar 2018-2019
Adriana Badea, absolventă C.N.M.V., studentă, Universitatea Sorbonne Nouvelle, Paris 3, Franța
Copertă realizată de Maria Lungu, clasa a XI-a F
ANIMUS NR. 17
CUPRINS
Pag 2…………………………………………………Repere ale devenirii noastre
Pag 3…………………………………………………Rezultate obținute de elevii CNMV Slobozia la etapa națională
a olimpiadelor școlare, anul școlar 2018-2019
Pag 5………………………………………………..Noi suntem diferiți- editorial
Pag 7………………………………………………..Gânduri la început de drum
Pag 9………………………………………………..Conferința națională pentru elevi și studenți-2019 UPB
Pag 10……………………………………………...Recenzie de carte
Pag 11………………………………………………Dansul popular, pasiunea mea
Pag 12………………………………………………Voluntariatul-O rază de speranță în sufletele oamenilor
Pag 13………………………………………………Genul dramatic al vieții cotidiene
Delices dans les bras de l’automne
Pag 14………………………………………………Pledoarie pentru viitor
Pag 15………………………………………………De la electron la om
Pag 17………………………………………………Flipped classroom
Pag 19………………………………………………Despre muzică și emoții
Pag 20………………………………………………Gânduri de toamnă
Pag 21……………………………………………...Poezie-Blasfemii
Pag 22………………………………………………My experience with the Cambridge exam
Pag 23……………………………………………..Tomb Raider: Game review
Pag 24……………………………………………..Tradiții și obiceiuri în cultura romă
Pag 25……………………………………………..Creații literare-Poezii
Pag 26……………………………………………..Muzica în viața mea
Pag 27……………………………………………..Mon livre a moi
Pag 28……………………………………………..Spectatori la filme românești
Pag 31……………………………………………..Creații literare-Poezii
Pag 32……………………………………………..Pornind de la Fitzwilliam Darcy…
Pag 33……………………………………………..Recenzie de carte
Pag 34……………………………………………..Les Francoforts-De la capăt...
Pag 35……………………………………………..Cu și despre suflet
Pag 36……………………………………………..Creații literare-Proză
Pag 38……………………………………………..My experience in England
Pag 39……………………………………………..Despre admitere și alți „demoni”
Pag 40...............................................Creații literare-Proză
Pag41................................................Orașul Toamnei
Pag 42...............................................Amintire
Pag 43...............................................Les Francoforts
Călatorii ficționale

1
ANIMUS NR. 17

Repere ale devenirii noastre

Frumoasa poveste a devenirii noastre începe în anul 1929, când a luat ființă Școala Comercială
elementară de băieți “Matei Marinescu” din Slobozia, prima școală secundară din istoria orașului.
Instituția a funcționat în localul donat de Matei Marinescu, un mare comerciant și binefăcător al
Sloboziei și s-a aflat pe locul magazinului “Ialomița” de astăzi.

În anul 1936, Școala de comerț s-a transformat în Școala primară nr.2 “Matei Ma-
rinescu”, iar din 1948 a devenit Școala elementară de 7 ani, nr.2, “Matei Marinescu”.
Între anii 1952 și 1968, școala noastră, transformată în primul liceu al orașului, s-a numit Șco-
ala Medie Mixtă ”Mircea cel Bătrân”. Din 1968-1969, denumirea s-a schimbat în Liceul de Cultură
Generală Slobozia. S-a mai numit, între anii 1978 și 1989, Liceul de Matematică-Fizică, pentru ca
timp de un an să fie Liceul Teoretic Slobozia (1990-1991). Din 1991, a luat numele marelui voievod,
Mihai Viteazul. Actuala denumire, Colegiul Național ”Mihai Viteazul” Slobozia, a dobândit-o în
anul 2000, ca o recunoaștere a locului său în ierarhia unităților de învățământ de elită, din țară.

2
ANIMUS NR. 17

Rezultatele obținute de elevii CNMV Slobozia la etapa națională a olimpiadelor școlare,


anul școlar 2018-2019

NR. NUME SI DISCIPLINA CLASA PROFESOR REZULTAT


CRT. PRENUME ELEV ÎNDRUMĂTOR NAȚIONAL
1 Barbu Andreea Limba franceză IXA Mocanu Elena Premiul I
Catrinel
2 Nastasia Concurs National EVRIKA XIIB Bădele Nela Premiul III
Alexandru
3 Vasile Dănuț Istorie XIIG Dima Mihaela Mențiune MEN
4 Ilie Iulia, Argumentare, dezbatere și gândire Liceu Filipache Cătălin Mențiune MEN
Duță Adrian, logică
Vânosu Andrei
5 Nastasia Fizică XIIB Bădele Nela Mențiune
Alexandru MEN, Medalie
argint
6 Negoiță Anca Sesiune comunicări științifice Biologie XB Popa Mădălina Mențiune spe-
cială
7 Mușat Petru Limba franceză XIIF Ștefănescu Van- Mențiune spe-
da cială
8 Ilie Iulia Limba și literatura română - secțiunea XIB Roman Alina Premiu special
B
9 Hangu Armand Geografie XA Coteș Nicoleta Premiu special
Gabriel
10 Oprea Maria Me- Concurs Național de Lectură și Inter- VIII Tender Cristina premiu special
lania pretare ”Ionel Teodoreanu”
11 Baschet   Liceu Simion Marian II/zonă
12 Pentatlon   Liceu Simion Marian III/zonă
băieți
13 Pentatlon fete   Liceu Simion Emilia III/zonă
14 Stănescu Andrei Fizică XIIB Bădele Nela Medalie de
Dan bronz
15 Vasile Adriana Chimie XA Istrate Gabriela  
16 Martin Otilia Chimie XB Istrate Gabriela  
17 Vînosu Andrei Fizică IXB Frâncu Paul  
18 Ionescu Mircea Fizică XA Bădele Nela  
19 Răduță Lavinia Fizică XIA Frâncu Paul  
20 Munteanu Iulia Public Speaking XIB Bobârnichi Adi-  
na
21 Handbal   liceu Simion Marian  
22 Gheorghe Limba latină IXF Stan Loredana  
Maria -Doriana

3
ANIMUS NR. 17

23 Anghel Limba latină XF Stan Loredana  


Raluca-Andreea
24 Botocică Andreea- Limba latină XIF Stan Loredana  
Lavinia
25 Petre Alexandru Matematica IXB Popescu Marcel  
26 Ionescu Dan Matematica XB Papacu Nicolae  
27 Manea Lidia Matematica XB Papacu Nicolae  
28 Stanescu Andrei Matematica XIIB Papacu Nicolae  
Dan
29 Luntraru Ana Haimovici XIE Tudor Mioara  
Maria
30 Gheorghe Istorie IXF Vlad Emilia  
Doriana
31 Ursea Vlad Biologie XB Popa Mădălina  
32 Bordei Bogdan Limba engleză IXB Ruginescu  
Ramona
33 Panait Ioana Limba engleză XB Crăciunescu  
Cristina
34 Androne Maria Limba engleză IXE Despa Dan  
35 Stanescu Silvia Limba engleză XIIB Ciurea Karin  
36 Rusu Vlad Limba engleză XIA Crăciunescu  
Cristina
37 Oprea Melania Limba engleză VIII Despa Dan  
38 Zăbavă Bianca Limba engleză XIB Bobârnichi Adi-  
na
39 Badea Maria Religie VIII Crăciun Cătălin  
40 Ghiță Andra Religie XIIA Crăciun Cătălin  
41 Vizireanu Logică XIG Dincă Nicușor  
Violeta
42 Ion Rodica Sociologie XIG Tonț Simona  
43 Moroianu Sociologie XIG Tonț Simona  
Veronica
44 Vesman Economie XIIF Vestineanu  
Andreea Elena
45 Anghelache Vlad Matematica/Haimovici XE Tonț Adriana  
Sebastian
46 Georgescu TIC IXC Nicolescu Alin  
Mihai Antonio
47 Ilie Andreea Cultură și spiritualitate românească XIB Roman Alina  
48 Tașcu Stelian Olimpiada de Lingvistică IXB Roman Alina  
49 Vizantin Bianca Limba engleză VIII Despa Dan  

4
ANIMUS NR. 17

REVISTA ANIMUS- LAUREATĂ LA CONCURSUL NAȚIONAL AL REVISTELOR ȘCOLARE

NOI SUNTEM DIFERIȚI


-editorial-

Adrian Florin Duță, clasa a XI-a F,


redactor

A venit toamna. O posibilă continuare a acestei propoziții ar fi versul stănescian “Acope-


ră-mi inima cu ceva”. O altă posibilă continuare, puțin cam banală și parcă nu cu același efect sau
rezonanță ar fi “a început școala”. Și ce dacă a început școala, nu-i așa? A mai început ea și în
anii trecuți. Ce este diferit de data asta?
Noi suntem diferiți. Suntem alții față de cei care am fost ieri, vom fi alții mâine, deci sun-
tem infinit diferiți în comparație cu cine am fost anul trecut “pe vremea asta”. Alte ambiții, pasi-
uni descoperite sau vechi pasiuni redescoperite, o motivație mai puternică, o dorință de cunoaș-
tere, o curiozitate ce apare față de fiecare lucru nou. O experiență nouă pentru fiecare elev, asta
ne așteaptă pe toți. Fie că abia ai intrat la liceu și începi să îți faci prieteni, să descoperi și să te
descoperi, să găsești valori noi la tine și la cei din jurul tău. Sau poate acum ai trecut deja clasa a
X-a, ai lăsat timiditatea și reținerile în anul din urmă. Sau ai ajuns în clasa a XI-a și începi deja să
auzi cum se scurge nisipul în clepsidră și să simți timpul care te împinge de la spate să mergi doar
înainte și îți dai seama că poate nu vrei să se termine toată experiența asta.
Intri în clasă și te gândești câte generații au respirat în spațiul pe care tu îl ocupi acum, câți
ochi au contemplat la fel ca tine, prin fereastră, curtea școlii ce se desfășoară privirii asemenea
agorei. Câți alți elevi au privit ca tine la tablă, fascinați de lucruri nebănuite, câți alți adolescenți
au trecut prin aceeași experiență, dar paradoxal, simțind viața de licean în mod diferit față de
mine, față de tine sau de noii noștri colegi. Pentru că toți suntem diferiți, motivați de alte pasiuni,
ajutați de alte talente și aptitudini, ghidați de alte aspirații.
Norocul nostru că AICI este un loc pentru fiecare! Ridică-te din banca unde îți pierzi toate
pauzele și vino la Clubul de Dezbateri să vezi cum se poartă o discuție academică, în caz că ai
ratat dezbaterea noastră publică. Înveți cum să vorbești în public, cum să îți exprimi opinia și să
accepți când adversarul are dreptate, dar să îți menții ferm poziția. Dacă nu te-am convins, vino
un etaj mai sus, la Cercul de lectură ”Animus”! Nu ți se pare fascinant cum un personaj poate fi
atât de complex și de bine scris, cum un loc poate părea atât de viu, cum acțiunea poate fi atât
de enigmatică, încât te pune pe gânduri zile întregi? Sau poate că ai o carte preferată, o carte
care te-a fascinat, nu fi egoist, împarte-o cu noi! Ai o pasiune pentru limbi străine și talente ac-
toricești? Trupa de teatru ”Les Francforts” îți poate arăta oricând pașii spre scenă.
5
ANIMUS NR. 17

Sau poate ești un spirit competitiv. Norocul tău! Ai atâtea olimpiade și atâtea opțiuni. Pri-
vește tablourile care împodobesc pereții Colegiului nostru. Generații întregi de elevi, fie ei olim-
pici sau nu, îți pot vorbi despre educația pentru performanță în care ei înșiși au crescut și în care
începi să te dezvolți și tu acum. Un lucru e sigur. Ai ocazia să faci parte din povestea rezultatelor
remarcabile ale elevilor de la CNMV Slobozia. Și dacă am ajuns în acest punct, trebuie să fim
mândri de TITLUL DE LAUREAT obținut de revista liceului nostru, ”Animus” la Concursul Național
al Revistelor Școlare, în luna iunie 2019.
Așadar, nu permite ca anii aceștia să treacă pe lângă tine, fără să lași ceva în urmă! Nu
uita, timpul este din ce în ce mai scurt, iar primul semestru se termină în decembrie, de data
asta; mâine-poimâine te trezești la festivitate, primindu-ți diploma și nici nu știi când a trecut
anul.
Alătură-te nouă în paginile acestei revistei, pentru că și noi ducem mai departe moșteni-
rea brandului ”Animus” și a numelui CNMV Slobozia.
ȘI NU UITAȚI SĂ-I URAȚI COLEGIULUI NAȚIONAL”MIHAI VITEAZUL” DIN SLOBOZIA LA MULȚI
ANI CU OCAZIA ÎMPLINIRII CELOR 90 DE ANI DE EXISTENȚĂ!

6
ANIMUS, NR. 17
INCIPIT VITA NOVA
Gânduri la început de drum

La început de viață de licean, le-am adresat patru întrebări bobocilor din CNMV și iată ce ne-au
răspuns:
1.Care sunt impresiile tale despre primele săptămâni din viața de licean?
”Primele săptămâni de liceu au fost ca un ocean pe timp de furtună: agitate și fără supraviețuitori”.
Maria Oprea, clasa a IX-a E
”Pentru mine, primele săptămâni de liceu au fost chiar frumoase, aș putea spune. Mi-am făcut prieteni
noi, profesorii sunt foarte drăguți cu noi, facem diverse activități împreună. Îmi place să-mi petrec ziua
alături de noii mei colegi; am impresia că, pe viitor, datorită profesorilor, anumite materii care în gimna-
ziu nu îmi erau atât de dragi, vor ajunge să îmi placă.” Rhiana Lupa, clasa a IX-a B
”Liceul a venit brusc cu un haos de senzații și trăiri ce au dat buzna peste mine. Primele săptămâni s-au
scurs rapid, s-au scurs ca din mine, simțindu-le în intensitatea supremă a unui copil aflat la granița a
două etape existențiale.” Maria Filipache, clasa a IX-a B
”Prima zi de liceu mi s-a părut de-a dreptul oribilă, însă, pe zi ce trece, experiența mi se pare din ce în ce
mai frumoasă. În prezent, programul nu mi se pare că este foarte încărcat, având timp să mai fac multe
lucruri. După ce îmi termin temele, îmi rămâne timp și pentru citit, vizionare de filme, mers la teatru, ieșit
cu prietenii.” Mirela Majaru, clasa a IX-a B
”Încă nu mi-am format o părere despre fiecare coleg, însă, privind în ansamblu, suntem un colectiv frumos,
de oameni inteligenți și educați. Am început să mă obișnuiesc cu așteptările și modul de lucru al fiecărui
profesor, așadar, până acum, impresiile sunt pozitive.” Andrada Nicolae, clasa a IX-a
2.Poți face o comparație între viața de elev de gimnaziu și cea de licean?
”Imaginea mea ideală a liceului a început ușor-ușor să mi se pară străină. Credeam că aici o să dau de
libertatea mult tânjită care se pare că a fost aruncată într-un colțișor al minții mele. Se pare că haosul de
dinainte de examen a rămas ca un tipar nesfârșit la ceea ce urmat după el. Acum, totul contează semni-
ficativ pentru viitorul nostru, iar o mișcare greșită ne poate afecta foarte mult; cum ar fi prima impresie
pe care o formăm profesorilor despre noi. Însă, nu este o problemă așa gravă cum v-o imaginați. Poate
că aceștia sunt diferiți față de cei din școala generală, dar noi suntem tot elevi și trebuie să ne obișnuim
să trecem peste fiecare obstacol al vieții. Deci, gata cu toate diferențele de care ne plângem, fiindcă am
descoperit și alte lucruri de care nu aveam nicio idee că ar fi prezente aici. Se pare că am găsit un nou
colectiv foarte unit de colegi, care s-au ajutat și înțeles chiar dacă nu se cunoșteau toți foarte bine. Am
observat câte avem în comun, dar și deosebiri, noi care m-au făcut să cred că pot să fac mai bine pe viitor.
Nu zic că nu o să îmi fie dor de vechii mei colegi, profesori și de clasa mea, locul în bancă, deoarece acele
amintiri vor rămâne mereu în inima mea.” Ioana Șerban, clasa a IX-a B
”Primele săptămâni de liceu ne-au oferit experiențe total diferite față de cele din gimnaziu. Aici putem
cunoaște oameni noi, învățăm discipline variate. Partea cea mai dificilă este acomodarea cu acest mediu
nou, cu profesori diferiți și materii complexe, însă, cu siguranță, vom reuși să depășim aceste greutăți.”
Vlad Iagăr, clasa a IX-a B
”În gimnaziu, timpul petrecut în școală era jumătate din cel petrecut în liceu. Este un volum mai mare de
informații, dar modul în care sunt predate este mai interactiv și mai intuitiv, astfel, în ciuda muncii mai
dificile, nu se simte așa plictisitor. Persoanele de aici sunt mai ok decât în gimnaziu. Un alt lucru care
m-a impresionat plăcut sunt activitățile extrașcolare, cum ar fi Clubul de dezbateri sau Cercul de teatru.
Partea urâtă este trezitul de dimineață și agitația pe care o simți pentru că trebuie să înveți egal pentru
toate materiile. ” Tomas Mocanu, clasa a IX-a B
Viața de elev de gimnaziu a fost destul de diferită, fiind mai lejeră, profesorii, mai înțelegători. Nu observ
încă diferențe majore.” Laura Bungeac, clasa a IX-a E
” Pe lângă diferențele din punct de vedere al materiilor școlare și al orarului, viața de licean este diferită
față de cea din gimnaziu, prin faptul că ritmul este unul mai alert, iar elevul are mai multă independență
în ceea ce privește alcătuirea lecțiilor.” Sebastian Toader, clasa a IX-a B 7
ANIMUS NR. 17
”Viața de elev de gimnaziu, cel puțin în ultimul an, a însemnat pentru mine munca pentru a atinge un
scop unic: să reușesc să iau o notă bună la evaluarea națională și să fiu mulțumită de rezultatul meu.
M-am obișnuit să muncesc mai mult doar pentru unele materii, însă, aici, la liceu, cerințele sunt ridicate
la fiecare oră, iar materia este amplă, mai ales, la fizică și matematică.” Diana Magearu, clasa a IX-a B
”Ca elevă de gimnaziu am fost destul de sârguincioasă și mi-am dat silința ca orice creez să realizez cât
mai bine (fiind la o școală de la țară), însă nimic nu se compară cu viața de licean. Parcă anii de gimnaziu
s-au transformat în secunde, iar cele mai frumoase amintiri sunt aici, proaspăt create.”
Alina-Ștefania Vasilief, clasa a IX-a B
3. Cum te vezi la sfârșitul liceului?
”La sfârșitul liceului, mă văd o tânără absolventă, gata să înfrunte greutățile vieții, dar care visează să
mute munții din loc datorită voinței care mă definește.” Andra Pădureanu, clasa a IX-a B
”La sfârșitul liceului, mă văd împlinit în tot ceea ce privește taina învățăturii, cu legături care vor dura
o viață. Mă văd pregătit pentru viață.” Robert Alin Trandafir, clasa a IX-a B
”După liceu mă văd împlinită, știind ce vreau să fac mai departe și cu o minte plină de cunoștințe acu-
mulate pe parcurs. Aș vrea să urmez medicina sau politehnica. Sper să descopăr exact ce îmi place și să
pot aplica ce am învățat aici.” Mara Țigău, clasa a IX-a B
”La sfârșitul liceului mă văd o persoană complet diferită, una care s-a schimbat doar în bine. Mă văd o
persoană care de-abia așteaptă să meargă la facultate și care de-abia așteaptă să își înceapă viața de ad
ult.” Maria Mocanu, clasa a IX-a F
”La sfârșitul liceului mă văd o persoană mai cu capul pe umeri, împreună cu niște prieteni adevărați do-
bândiți pe parcursul celor 4 ani de liceu, îndreptându-mă către o nouă etapă din viața mea: facultatea,”
Carla Popa, clasa a IX-a E
”Visez ca la sfârșitul liceului să fiu mai sigură pe mine și să știu destule lucruri încât să iau examenul cel
important. ” Ana Dragomir, clasa a IX-a F
”La sfârșitul liceului mă văd hotărâtă asupra domeniului pe care vreau să îl studiez mai departe și pre-
gătită pentru ce va urma.” Anca Sohodoleanu, clasa a IX-a E
” La sfârșitul liceului, sper să îmi clarific drumul pe care vreau să-l urmez în viață”
Ioana Bătrânu,clasa a IX-a E
”La sfârșitul liceului mă văd exact ca și acum, dar probabil mai înalt” Ulkusal Haluk, clasa a IX-a E
4. Care este culoarea care definește viața ta de până acum de licean? De ce?
”Până acum, culorile calde le regăsesc în zilele în care orarul școlar este mai lejer, iar nuanțele de gri
le regăsesc în cele în care am română, fizică și matematică.” Bianca Frîncu, clasa a IX-a E
”Toate culorile curcubeului, deoarece acesta apare după ploaie.” Maria Oprea, clasa a IX-a E
”Culoarea care definește până acum viața mea de licean este culoarea lila, deoarece asociez această
culoare cu lavanda, simbolul tihnei, al păcii. Totul este destul de calm, cu toate că timpul trece repede.
Această culoare este adesea asociată cu fericirea, iar eu mă bucur foarte mult că m-am integrat și că îmi
place aici.” Maria Mocanu, clasa a IX-a F
”Culoarea care definește până acum viața de liceu este roșu. Este o perioadă grea și sunt multe lucruri
noi, iar pentru mine culoarea aceasta simbolizează perioada alertă în care ne aflăm. ”
Maria Diana Roșu, clasa a IX-a B
” Culoarea care definește viața în liceu de până acum este albastru, deoarece este o culoare simplă, care
exprimă noțiunea de schimbare și libertate, potrivită cu atmosfera primelor zile de școală. ”
Sebastian Toader, clasa a IX-a B
„Culoarea care cred că mă definește, momentan, este verde. Din câte știu, verdele înseamnă ”viață lun-
gă” și cred că am un drum lung de străbătut până la victoria finală.” Ana Dragomir, clasa a IX-a F

8
ANIMUS NR. 17
CONSILIERE ȘI ORIENTARE IN CARIERĂ

CONFERINȚA NAȚIONALĂ PENTRU ELEVI ȘI STUDENȚI- 2019


UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ DIN BUCUREȘTI

Alexe Gabriel-Nicolae, clasa a XII-C

În perioada 26-31 august 2019, Universitatea Politehnică din București (UPB) a organizat cea de a doua
ediție a Conferinței Naționale pentru elevi și studenți.

La eveniment au participat 252 de elevi, de coordonarea cărora s-au ocupat studenții UPB, aproximativ
100 la număr. Prin activitatea lor, studenții voluntari m-au făcut să îmi doresc ca anul viitor să mă alătur lor, la
astfel de manifestări, atât ca student UPB, dar și în calitate de voluntar.

Timp de o săptămână, am avut ocazia să vedem campusul UPB, facultățile, facilitățile de cercetare ale
universității, căminele studențești etc. Programul evenimentului a fost proiectat pentru a simula viața unui stu-
dent și a îndeplinit cu succes acest obiectiv prin cursurile, laboratoarele, seminarele, dezbaterile și conferințele
tematice desfășurate, alături de alte activități recreative.

Prima zi a conferinței a fost dedicată Turului Facultăților, fiecare grupă, din cele cinsprezece existente,
având posibilitatea să viziteze 6-7 facultăți. Dacă majoritatea elevilor știau care este specificul unor facultăți
ca: Facultatea de Automatică și Calculatoare (ACS) sau Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia
Informației (ETTI), mulți au descoperit lucruri noi cu această ocazie, facultăți precum: Facultatea de Antrepre-
noriat, Inginerie și Managementul Afacerilor (FAIMA) sau Facultatea de Inginerie Medicală (FIM) au fost total noi
pentru mulți. În următoarea zi a manifestării, fiecare grupă a mers la câte o facultate, unde au avut loc activități
specifice. Am avut norocul de a vedea ACS, unde am luat parte la activități ce mi-au arătat cu adevărat în ce con-
stă facultatea aceasta. În zilele următoare au avut loc discuții cu studenți actuali, absolvenți și companii. A existat
un moment dedicat prezentării programului Erasmus+ pentru studenți.

De asemenea, au existat multe activități recreative, sportive și cultural-artistice: Seara Chitarelor, Seara
Filmului, jocuri de cunoaștere, The Colour Run, care au umplut de viață, entuziasm, energie pozitivă și de culoa-
re, campusul UPB. Pentru mine, The Colour Run a fost una dintre cele mai frumoase experiențe ale săptămânii.

La sfârșitul acestei manifestări, elevii cel mai bine informați și hotărâți își pot schimba opțiunile sau își
pot consolida deciziile. Am văzut încă din prima zi că dorința mea de a ajunge la ACS nu era cea mai potrivită pen-
tru obiectivele mele, chiar dacă este o facultate foarte bună, cu multe puncte forte (echipament, oportunitățile
oferite). Am ajuns la concluzia că ETTI este o alegere mai bună pentru ceea ce vreau să fac în viitor.

Recomand participarea la edițiile viitoare ale acestui eveniment celor care își doresc să se înscrie la UPB,
dar și celor care își doresc o experiență de neuitat.

9
RECENZIE DE CARTE ANIMUS NR. 17

Bibliotecara de la Auschwitz

O carte care m-a marcat emoțional este “Bibliotecara de la Auschwitz”.


Iturbe are un talent lingvistic deosebit, bazându-se pe relatările unei
supraviețuitoare a Holocaustului și urmărește adevărul istoric din toate
punctele de vedere.

Personajul principal al romanului, Dita Adlerova, o elevă evreică


de paisprezece ani, din Praga, de naționalitate cehă, este luată dintr-un

trai normal și decent și dusă în ferma morții, care este Auschwitz, un iad
pentru evrei. În acest iad există și o lumină la capătul tunelului, blocul
31. Acest bloc este condus de antrenorul de sport Alfred Hirsch, un om
bun la suflet.
În blocul 31 este o școală secretă cu câteva cărți uzate: ”Minunata călătorie a lui Nils Holgersson”, ”Peripe-
țiile bravului soldat Svek” de Jaroslav Hasek, “A short history of the world” de H.G. Wells, „Tratatul elementar de
geometrie”, „Gramatica limbii ruse”, „Căile terapiei psihanalitice” de Sigmund Freud și un „Atlas geografic”. Per-
soana căreia Alfred a dat în grijă aceste exemplare este Dita. În blocul 31 există o speranță de eliberare împotriva
germanilor și împotriva violențelor.

La prima inspecție, din carte se vede dedicația Ditei de a păstra cărțile cu orice preț, chiar de-ar fi vorba
despre prețul vieții ei. Subordonații doctorului Josef Mengele inspiră spaimă în rândul copiilor, însă Dita iese
triumfătoare și din acest moment dificil. Aici se vede pasiunea Ditei pentru cărți și curajul din inima ei de copil.
Doctorul Josef Mengele a observat ceva suspect în comportamentul fetei și de acum o va urmări mai cu atenție.

După inspecție, Dita își arată ingeniozitatea, ducându-se la croitoreasa ilegală din lagăr și cerându-i să-i
facă o rochie cu buzunare interioare ascunse atât de mari, încât în ele să încapă o carte.

Din cauza lipsurilor din lagăr, oamenii devin irascibili, răi și puși pe harță. Nevoile umane de bază sunt
ignorate, bolile sunt frecvente, iar păduchii au ajuns în toate blocurile din lagăr. Viața este foarte grea, dar Ditei
nu-i pasă decât de cărțile ei, în fiecare zi citind în secret în spatele blocului 31.

Dita se împrietenește cu neîndemânaticul profesor Morgenstern, personaj misterios și cu un farmec


copilăresc. Profesorul folosește cărțile micii biblioteci clandestine să învețe copiii din lagăr.

În roman mai este relatată povestea de dragoste dintre frumoasa Alice și Rudi Rosenberg. Cei doi s-au
cunoscut prin intermediul lui Fredy. Când a auzit că urmează să fie deportați în alt lagăr, Bergen-Belsen, Rudi a
reușit să evadeze, ulterior făcând cunoscute tuturor ororile ce se petreceau în lagăr.

Pe aceștia, după ce au fost deportați la Bergen-Belsen, în scurt timp, au venit englezii și i-au eliberat, dar au
suferit o viață. Supraviețuitorii Holocaustului vor păstra mereu în amintire prin ce au trecut în timpul războiului.

După război, Dita s-a căsătorit cu profesorul Ota Kraus, și el evreu din blocul 31, și s-au instalat în nou
înființatul stat Israel. Ea și-a păstrat toată viața pasiunea pentru cărți.

Alfred a murit în condiții suspecte, fiind bănuit că s-ar fi sinucis, dar, conform declarațiilor celor apropiați,
caracterul și tăria morală nu îi permiteau. În final, Rodi Rosenberg a emigrat și el în Israel.

Recomand romanul pentru că îți dezvoltă cultura generală și sigur o să-ți stârnească o lacrimă pe obraz,
citiți cartea lui Antonio G. Iturbe pentru că nu aș putea să exprim prin vocabularul meu limitat călătoria tristă a
Ditei Adlerova.
Călin Tudor Ștefan, Clasa a V-a 10
ANIMUS NR. 17
Dansul popular, pasiunea mea
Motto: ”Dansul este limbajul ascuns al sufletului’’
- Martha Graham

Ansamblul folcloric ,, Doina Bărăganului’’ răsună pe meleagurile ialomițene de peste șase decenii, urmând tradiția
autentică a ”Orchestrei Bărăganului’’, înființată în anul 1947, sub bagheta lui Ion Albeșteanu. Moștenirea celor peste șaizeci de
ani de activitate ai ansamblului este astăzi preluată și valorificată de oameni dedicați actului artistic, cum este maestrul coregraf
Nicușor Iancu.
M-am alăturat acestui ansamblu folcloric de aproape opt ani și consider această activitate benefică pentru mine. De ce
am ales dansul popular? Pentru că îmi amintește ceea ce sunt, fiind parte a identității mele. Pentru că vine cu nostalgia și istoria
noastră, pentru că are diversitate și niciodată nu te plictisești în a descoperi alte ritmuri și alți pași.
Primul meu contact cu dansul popular a fost în clasa a IV-a când am intrat pentru prima dată în sala special amenajată
de la Centrul Cultural ,,Ionel Perlea’’. Ideea de a face parte din acest ansamblu era departe de a se materializa, deoarece nu cre-
deam că sunt pregătită pentru a performa în cadrul acestei grupări artistice, dar cineva a văzut în mine mai mult decât arătam
eu atunci.
Pentru mine, activitatea în cadrul ansamblului înseamnă libertate,
modul în care mă eliberez de tot stresul, de problemele pe care le am. Cele
două ore petrecute în sală, alături de oameni dragi mie, mă fac să mă simt
ca acasă. Ansamblul Folcloric,, Doina Bărăganului’’ reprezintă pentru mine
a doua mea familie, familia cu care râd, plâng, petrec momente frumoase.
Pe parcursul existenței sale, ansamblul a făcut cunoscut folclorul
românesc pe scenele locale, naționale și internaționale. În acest an am avut
ocazia să merg atât în țară, cât și în afară, participând la diferite festivaluri,
concursuri și evenimente.
La invitația Asociației ,,Ghiocelul’’ din Sibiu, Ansamblul Folcloric ,,Doina Bărăganului’’ a participat în perioada 17-19
aprilie la aniversarea a zece ani de activitate ai Ansamblului Folcloric ,,Ghiocelul’’ și a zece ani de activitate coregrafică a dom-
nului coregraf Vasile Stoia. În cadrul acestui spectacol am prezentat un program de cântece și jocuri din zona Munteniei și a
Dobrogei.
În cadrul programului cultural ,,Participări internaționale’’, în perioada 26-30 august, împreună cu ansamblul am parti-
cipat la cea de-a XLVII-a ediție a prestigiosului Festival Internațional de Folclor de la Burgas-Bulgaria. În prima zi am avut onoa-
rea să defilăm alături de alte țări cu tradiție în folclorul internațional: Bulgaria, Polonia, Cipru, Serbia, Rusia, Slovacia, Georgia.
Ansamblul a pus în scenă un program de jocuri din zona Munteniei, dar și din diferite zone ale țării: Moldova, Oltenia, Ardeal.
În timpul acestei manifestări am asistat la o tradiție specifică bulgarilor: dansul focului. Acesta este executat de o femeie și de
un bărbat care țin în mână câte o icoană și trec peste jar în picioarele goale.
Cea mai recentă activitate la care am participat împreună cu ansamblul a fost în cadrul Festivalului-Concurs Național
de Tradiții și Folclor ,,Magia Sfinxului’’ de la Bușteni, desfășurat în perioada 5-7 septembrie. În această deplasare mi-am revăzut
prietenii de la Galați, am legat câteva prietenii noi cu cei din Piatra Neamț, prezenți și ei la acest festival. Am avut ocazia să par-
ticip la cursuri de dans din zona Moldovei, împreună cu alți colegi din celelalte ansambluri.
Să fac parte din acest ansamblu are o mare însemnătate pentru mine, având astfel ocazia să cunosc oameni noi, să vizitez
locuri interesante, să intru în contact cu civilizații străine, cu spații culturale benefice dezvoltării mele intelectuale.
Dansul popular românesc, atât de variat ca stil, tempo și ritm, este o manifestare plină de forță și vitalitate ce exprimă
obiceiurile și tradițiile fiecărei regiuni în parte, iar eu sunt mândră că fac parte din familia numită ,,Doina Bărăganului’’ care îmi
dă ocazia să mă bucur de toate acestea. JENI DIACONESCU, clasa a XI-a F 11
ANIMUS NR. 17

VIAȚA ȘCOLII
VOLUNTARIATUL - O RAZĂ DE SPERANŢĂ
ȊN SUFLETELE OAMENILOR

prof. Popa Mădălina

Voluntariatul contribuie la dezvoltarea educaţională precum şi la integrarea socială a tinerilor. Acţiunile de


voluntariat luminează sufletul, iar realitatea cotidiană va fi simţită, de asemenea, cu sufletul.Activitatea de volun-
tariat îi pregăteşte pe elevi pentru viaţă, orice carieră ar alege, experienţele trăite ca voluntar vor fi temelia pentru
ceea ce vor deveni.

Mulţi dintre elevii mei şi-au exprimat dorinţa de a participa la


activităţi în care să ajute oamenii, iar eu, fiind la rândul meu, volun-
tar al Crucii Roşii, am participat cu ei la multe activităţi de ajutorare
a semenilor. Părinţii au înţeles rolul atât de important al voluntaria-
tului, şi-au dat acordul şi au fost altături de noi, în organizarea unor
astfel de activităţi educative.
Activitățile de voluntariat i-au învăţat pe elevi multe lucruri
noi, utile, pentru devenirea lor ca adulţi și pe care nu le întâlnesc
în manuale. Ei au căpătat abilitatea de a comunica și a relaţiona
cu oamenii din comunitate, copii și adulţi, cu persoane fizice și cu
instituţii.Voluntariatul îi va implica în mod activ si îi va pune în
legătură cu oamenii nevoiaşi şi, în special, cu copiii, în cadrul unor
acţiuni de ajutorare a acestora.


Elevii au inţeles că, deşi toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi în
faţa lui Dumnezeu, nu toţi oamenii se nasc egali, din punct de ve-
dere fizic, intelectual şi social. Voluntariatul contribuie la dezvol-
tarea educaţională, dar şi la integrarea socială a tinerilor. Ei s-au
implicat în viaţa comunitaţii, au descoperit care sunt problemele
oamenilor şi care ar putea fi soluţiile de rezolvare a acestor pro-
bleme. Au învăţat să îşi asume responsabilităţi faţă de oamenii cu
care interacţionează şi să respecte oamenii şi valorile sociale. Au
dăruit din timpul, afecţiunea şi atenţia lor celor care au nevoie de
sprijin.

Cadrele didactice coordonatoare au căpătat abilitatea de a lucra împreună cu elevii și părinţii acestora, de a
organiza campanii de informare, popularizare, de a gândi strategii de intervenţie, de a dezvolta acţiuni de stimu-
lare a participării lor la activităţi extraşcolare şi de a gestiona resursele.


12
ANIMUS NR. 17

COGITO, ERGO SUM


GENUL DRAMATIC AL VIEȚII COTIDIENE
SABRINA MOCANU, clasa a XI-a F

Ființa umană prezintă o fire complexă, de la raționalitate până la simțire. Conflictul dintre rațiune și pasiune este
întâlnit în genul dramatic al vieții cotidiene la scară largă. Nu ne confruntăm cu un conflict dramatic doar la nivel literar, ci
creăm divergențe cu tot ceea ce ne înconjoară, pentru că tindem să ne complicăm existența la fiecare pas. Am uitat sim-
plificările cu 2 si 3, lucrăm doar în multiplicări, acumulând virgule și cifre până când obținem eroare de calcul. Adică, ne
agățăm în continuu de nodul găsit în papură, obținând un șir infinit de neînțelegeri parțial rezolvate.

Haideți să privim ființa umană la un nivel abstract, făcând o incursiune în subconștientul acesteia. Ajungem în
negura gândurilor, un loc straniu de privit cum ar părea reprezentat în suprarealism, o altă dovadă a labirintului condiției
umane. Până și în vis, omul, drept ființă problematică, creează scenarii necontenite, împăienjenindu-și mintea cu cele mai
bizare și imaginative acțiuni. În ciuda faptului că fiecare ființă este conștientă de slaba probabilitate ca aceste întâmplări
complexe să devină aievea, încrederea în puterea premoniției, hazardului și paranoiei preia locul lucidității. Astfel, omul
aceasta, ființă aparent simplă, animalul ce posedă darul rațiunii și al viului grai, este factorul propriului declin. Capacitatea
analitică a minții, împreună cu talentul fanteziei pot face din om cel mai mare inamic al său, perpetuând în paranoia, pri-
vind lumea ca o întreagă haită de prădători, gata să sfâșie gâtul fragil al gazelei.

Ne aruncăm în ocean, așteptându-ne să înotăm printre corali și peștișori aurii, însă am uitat că de glezne aveam
legată o piatră ce poartă numele de rațiune exacerbată, iar acum plutim mâncați de rugină ca fiecare epavă scufundată.

DELICES DANS LES BRAS DE L’AUTOMNE


prof. Tita Lăutărescu

Toujours en retard, l’automne entasse ses nuages ténébreux, mouvants, sur la ville. Des arômes éteints de
feuilles sèches ou rances tombent par-terre. Le vent souffle légèrement entre les ramures des arbres, en apportant
avec lui l’odeur alléchante des fruits mûrs.
.. L’automne de septembre,d’octobre et de novembre…les nuages sombres bondissent sur le ciel , autrefois
éclatant. Sur la terre engourdie git le parfum doux des feuilles flétries...
Dans la fraîcheur du matin, ma ville semble de laiton, dorée par les rayons timides du soleil. L’automne
est finalement descendu sur notre ville, sans regarder au passé, en s’imposant par sa force, fermement, au-dessus
de nous. Aussi, avons-nous reçu cette saison à bras ouverts, d’un bonheur illimité , à l’espoir que le monde serait
brûlé par les couleurs pures et riches…rouge,jaune,orange,or ...
L’automne roule imperceptiblement, en éparpillant des secrets, par-ci, par-là.
Le crépuscule effrayant s’éteint loin, entre les bâtiments anciens, engourdis par la fatigue du jour, tout en
annoncant le silence de la nuit. À côté, un silence nostalgique étouffe le son cristallin du passage du temps, si
grave et pourtant si discret
Mon automne ... l’automne qui sombre en catimini, cachant parmi ses taches terreuses des mystères
enivrants et des poésies inoubliables..

13
ANIMUS NR. 17
EDUCAȚIE ECOLOGICĂ
PLEDOARIE PENTRU VIITOR
Diana Magearu,
clasa a IX-a B

Vreau să încep aceste reflecții prin a vă ruga să faceți un exercițiu de gândire. Când auziți afirmația “pro-
blemele cu care se confruntă omenirea” la ce vă gândiți? Probabil la războaiele din Asia, la crizele economice din
jurul lumii, la foametea din Africa și la oamenii fără adăpost. Da, sunt probleme grave, dar vizează numai oame-
nii și pot fi rezolvate cu o mică parte din capitalul unor state importante care doresc să lase diferențele rasiale și
sociale de o parte și să se implice. Nu ne gândim la fel de mult la încălzirea globală. De ce? Pentru că abia acum
mass-media a început sa fie interesată de acest subiect, când deja sunt vizibile cu ochiul liber efectele acestui
fenomen. Nu am acordat importanță topirii ghețarilor, pentru că suntem într-o zonă cu climat temperat, nu ne-am
gândit prea mult la incendiile din pădurea amazoniană pentru că trăim în Europa, dar va gândiți că poate copiii
voștri sau chiar voi veți ajunge să munciți în alte zone ale lumii? Nu se știe niciodată ce ne oferă viitorul și de
aceea trebuie să ne pese de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Da, cu toții ne gândim acum că suntem prea mici
ca să putem schimba ceva, că opinia noastră nu contează, că lumea adulților nu va fi primitoare cu ideile tinerilor,
însă există și adolescenți ca noi care se implică în activități ce vizează protejarea mediului. Exemplul pe care
majoritatea îl cunoaștem este cel al Gretei Thunberg.

Greta este o adolescentă de 16 ani, din Suedia, care a conștientizat că încălzirea globală și schimbările
climatice sunt o amenințare serioasă asupra viitorului imediat. La 20 august 2018, Thunberg, elevă pe atunci în
clasa a IX-a, a decis să nu meargă la școală până la alegerile generale din Suedia din 2018, pe 9 septembrie, după
valuri de căldură și incendii din Suedia. Ea solicita ca guvernul suedez să reducă emisiile de carbon în confor-
mitate cu Acordul de la Paris și a protestat în fiecare zi în timpul orelor de școală, în fața Riksdagului, cu semnul
Skolstrejk för klimatet (Grevă școlară pentru climă). După alegerile generale, ea a continuat să facă grevă doar
vineri, câștigând atenție mondială. Ea a inspirat elevii din întreaga lume să participe la greve școlare. În decembrie
2018, peste 20.000 de elevi au făcut greve în cel puțin 270 de orașe.

Eu, personal, am aflat de Greta Thunberg după discursul șusținut la ONU, care s-a răspândit imediat în
întreaga lume și a stârnit diverse reacții. Unii oameni consideră că gestul ei a fost unul plin de curaj, în timp ce alții
cred că ar fi trebuit ”să stea în banca ei” sau că este prea tânără ca să înțeleagă ce se întâmplă în lume. Important
este că, in ciuda opiniilor diferite ale oamenilor, ea a ajuns unul dintre cele mai importante simboluri ale mișcării
pentru climă, la nivel mondial.

Nu doar ea protestează în această privință. Multe persoane influente, actori, cântăreți străini sau romani, au
postat pe rețelele de socializare diverse mesaje pentru a îi motiva pe tineri să fie atenți la ce se întâmplă în jurul lor.
După marea mișcare și marele protest din mediul online despre incendiile din pădurea amazoniană, lumea a uitat
și de aceea are nevoie de oameni care să le amintească faptul că evenimente de tipul acesta au la baza neglijența
umană și că noi suntem singurii care putem schimba ceva. Multe specii de animale și de plante sunt pe cale de
dispariție, în timp ce lumea își face griji despre scumpirea costului carburantului. Lucruri teribile se întâmplă cu
mediul în care trăim, însă noi suntem orbiți de evenimentele care au repercusiuni imediate și directe asupra noas-
tră, nu ne gândim în perspectivă, ci trăim doar în prezent, devenind încet-încet mașinării controlate de puterile
politice, pentru care capitalismul a devenit un stil de viață.

Așa că, întrebarea mea este: “Voi v-ați gândit cum am putea noi ajuta planeta de la distrugerea în masă?”

14

ANIMUS NR. 17
COGITO, ERGO SUM
UNIVERSUL
De la electron la om
(partea I)
MIHAI ISTRATE,
clasa a IX-a B
M-am gândit să vorbim puțin despre Univers, cum a apărut și cum va
evolua. Întrebarea principală care apare e de unde a apărut această canti-
tate uriașă de materie și antimaterie care formează Universul. Ei bine, cer-
cetătorii cred că Universul a apărut în urma unei explozii uriașe de materie
concentrată într-o singularitate (adică o masă mare de materie, care tinde
către infinit concentrată într-un volum de câțiva centimetri cubi=>densi-
tate infinită) numită Big Bang. Imediat după explozie au apărut primele
particule subatomice, ca electronii sau protonii care zburau fără o traiec-
torie bine definită prin vid. La scurt timp după aceasta, au apărut primii
fotoni (se poate spune astfel că explozia a semănat cu un foc de artificii)
și radiațiile de fond (există și un experiment: dacă se pornește un televi-
zor neconectat la rețea, există șanse destul de mici ca antena să capteze
radiațiile de la începutul Universului si sa le expună pe ecran sub formă de
,,purici”). Conform relativității, orice atom este considerat un pachet de
energie condensat; dar știm că energia curbează spațiul-timpul, rezultând
efectul de gravitație. Forța care descrie acest fenomen este forța gravi-
tațională. Astfel, fiecare particulă formată are o forță gravitațională care a
dus la crearea primei generații de stele/reactoare nucleare simple pentru
că nu puteau să-și susțină greutatea până să ajungă la compunerea de Fe,
adică metale mai grele.
AVANSAȚI: procesul de compunere a protonilor are legătură cu mecanica cuantică, pentru că protonii, adică ‹atomii
de H › fiind încărcați pozitiv nu se pot apropia unul de altul. În urma tunelării cuantice, doi sau mai mulți protoni se află
în superpoziție cuantică; pentru a exemplifica să luam doi protoni, p1 și p2, însemnând că p1 poate fi în mai multe locuri
din spațiu în același timp, unul dintre potențialele locuri putând fi și lângă p2, rezultând astfel un nucleu de He(Z=2),
element mai complex decât H care era inițial. Acum, după ce p1 în superpoziție cuantică s-a alipit lui p2, celelalte stări
cuantice ale lui p1 colapsează în poziția de lângă p2. Bineînțeles că există cazuri în care tunelarea cuantică nu reușește
(pentru că starea în care colapsează protonii e o chestiune de probabilități și numere complexe).

După ce primele stele formate au explodat pentru că


elementele care s-au format au devenit prea grele și au pus
presiune pe stea până când aceasta a explodat, au apărut stele
de generația a doua, mai complexe decât primele, pentru că
s-au format din elementele mai grele, rezultate din primele
stele. Aceste stele de generația a doua au dus la elemente și
mai complexe din care s-au putut forma apoi primele planete și
sateliți pentru ele.

Procesul s-a repetat timp de miliarde de ani și astfel


Universul a ajuns la forma pe care o cunoaștem noi, care se ex-
pandează mai rapid decât viteza luminii, micșorând Universul
observabil care are în prezent 13,7 miliarde de ani-lumină.
15
ANIMUS NR. 17

Am vorbit despre ce s-a întâmplat de la Big Bang până în prezent, dar de unde a apărut Big Bangul? Ei bine, există
teorii și teorii, dar cea mai interesantă mi se pare cea bazată pe existența Multiversului, mai exact teoria inflației care a
fost creata de doi fizicieni: Alan Guth si Andrei Linde. Ei spun că într-un univers principal pot avea loc mai multe explozii

(Big Banguri locale) în locuri diferite și la timpi diferiți. Fiecare explozie duce la crearea unui alt Univers separat și din
fiecare Univers nou creat pot avea loc alte explozii care creează alte Universuri

(AVANSAȚI: explozia se realizează din cauza fluctuației cuantice a câmpului inflatonic- nici eu nu înțeleg ce și cum, dar
am dat-o pentru cei de clasa a XII-a, poate). Acum gândiți-va că așa a apărut și Universul nostru, dar întrebarea e al
câtelea e: cel principal, printre cele secundare, poate chiar terțiar. Oricum această teorie ar face omul și mai nesemni-
ficativ (am plecat cu modele fizice în care eram în centrul Universului și am ajuns la unele în care nici măcar Universul
nu e unic).

Totuși mai există o teorie interesantă numita String Theory, care se bazează pe corzile relativiste. Adică în
interiorul particulelor subatomice se află niște corzi care vibrează, creând astfel energie și în funcție de vibrație pot fi
în interiorul electronilor, protonilor, quarcilor. Ideea de Multivers la această teorie apare atunci când forma pe care
o pot lua corzile din fiecare particulă din Univers este diferită în fiecare Univers. Astfel pot apărea Universuri în care
electronii să aibă alte proprietăți în funcție de forma și de aspectul pe care îl au corzile din interior. Teorie spune ca ex-
tremitățile corzilor se mișcă cu viteza luminii. AVANSAȚI: Însă, există calcule ale oamenilor de știință care spun că dacă
corzile ar vibra cu această viteză ar emite prea multă energie; aceasta ar fi însă optimă doar pentru un Univers cu zece
dimensiuni (adică nouă spațiale și una temporală). Unele calcule spun că Universul nostru are doar patru dimensiuni
(trei- spațiu, una-timp); mai exact s-au calculat parametrii unei unde electromagnetice (lumina) în momentul în care
pleacă de la o stea și în momentul în care ajunge pe pământ, la observator. Astfel s-a observat că valorile coincid, deci
unda nu s-a pierdut în alte dimensiuni mai mari (deși calculele pot avea erori, mai ales la tehnologia pe care o avem
acum). Cu toate acestea, se poate să existe dimensiuni mai mici pe care calculul nu le poate nega pentru că orice calcul
are erori, mai ales unul pentru o stea de la ani-lumină.

Sunt mult mai multe teorii bazate pe Multivers și cel mai important este că fiecare poate să le considere pe
fiecare plauzibilă pentru sine, pentru că toate respectă cele două reguli (să aibă baza matematică, adică ecuații care să
satisfacă inclusiv regulile fizice ale Universului nostru, să nu se poată călători direct între ele).
VA URMA!

Spațiul negru și pustiu (partea a II-a )

Automne, laisse-moi
Réinterprétation par Alexandra Muraru (classe XIIe F)
d’après une poésied’ Ana Blandiana

Automne, laisse-moi, le vert des arbres,


Voilà, mes yeux sont à toi
Hier vers le soir dans le vent jaune Automne, laisse-moi, les oiseaux dans l’air
Les arbres, à genoux, pleuraient. Et mes pas, éloigne-les
Le matin, de la voûte s’égouttent
Automne, laisse-moi, le bleu du ciel Des cris d’alouettes.
Imprègne-moi sur le front
Hier soir dans l’herbe,
L’horizon essayait de se déchirer.
16
ANIMUS NR. 17
“FLIPPED CLASSROOM” prof. Roxana Gabriela Neagu
prof. Ramona Ioana Ruginescu
Elevii din ziua de astăzi sunt diferiţi de generaţia părinţilor şi a bunicilor lor. Majoritatea au deja ca rutină folosirea
internetului şi a email-ului, a sms-urilor sau a reţelelor de socializare de tip Yahoo sau Facebook. Acest mod de comunicare
se face simţit şi în modul lor de a învăţa. Accesând internetul, găsim foarte multe tehnologii, metode moderne pe care le
putem folosi în cadrul orelor de curs. Una dintre metodele relativ noi este Flipped Classroom – clasa oglindă, sau mai bine
zis, clasa răsturnată – o metodă foarte interesantă de predare, utilizată acum de foarte mulți profesori din diferite țări.

Flipped Classroom (prescurtat FC) – presupune inversarea, „răsturnarea” ordinii tradiţionale care presupune: pre-
darea lecţiei în clasă şi apoi temele, acasă. Prin urmare, elevul câștigă controlul asupra procesului de învățare prin studierea
materialelor de curs în afara clasei, folosind lecturi, cursuri video preînregistrate sau emisiuni de cercetare şi apoi, în clasă,
îndrumat de profesor şi interacţionând cu colegii îşi clarifică neînţelegerile, pune în practică informațiile dobândite, discută
cu ceilalți elevi propria viziune. Elevul are un rol principal în acest tip de lecție, profesorul având rolul de moderator, de ghid.

Avantajele metodei Flipped Classroom:


Pentru elevi:

-alegerea timpului de învăţare şi parcurgerea conţinuturilor, proiectului ori de câte ori este necesar

-libertatea de revenire la conţinuturile teoretice şi explicaţiile audio şi după ce acestea au fost discutate în activitatea din
sala de clasă pentru a compara şi consolida înţelegerea

-posibilitatea de autoevaluare şi feedback privind progresul prin rezolvarea sarcinilor de lucru

încurajarea interacțiunii sociale și munca în echipă

-formarea şi / sau dezvoltarea deprinderilor, tehnicilor şi abilităţilor de studiu individual

-elevii nu rămân în urmă dacă absentează, informațiile le pot obține online

-conduce la creșterea atenției individuale

Pentru profesor:

-facilitează învățarea centrată pe elev și învățarea reciprocă între elevi cu nivele şi capacități diferite de atenție, concentrare
/ receptare, înțelegere, oportunitatea de utilizare a blended learning-lui

-posibilitatea de partajare în secvenţe / lecţii online a conţinuturilor teoretice care trebuie predate – învăţate conform pro-
gramei într-o oră de curs, în funcţie de caracteristicile colectivului de elevi

-promovarea învățării reciproce între elevi cu stiluri diferite de învățare, prin valorizarea şi încurajarea elevilor de a-și îm-
părtăși în echipă cunoștințele acumulate

-facilitarea învățării diferenţiate prin oportunitatea de dirijare a elevilor capabili de performanţă şi respectiv consiliere a celor
care au nevoie de ajutor suplimentar etc.

-conținutul informațiilor este permanent arhivat, poate fi revizuit sau remediat oricând

-toți elevii sunt implicați în procesul de învățare

-folosește tehnologia – devine un profesor cum o cere elevul zilei de azi

Exemple de aplicații online utile în desfasurarea lecțiilor flipped: kahoot.com; canva.com; genial.ly; powtoon.com;
storyjumper.com

Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor din ultimii ani a condus la necesitatea existenţei unor activităţi
educaţionale, atât şcolare cât şi extraşcolare, cu secţiuni dedicate elevilor, dar şi profesorilor. Punctul de plecare pentru
dezvoltarea acestor activități în Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia este experimentarea unor noi metode, ce vor
oferi profesorilor o nouă perspectivă educaţională la nivelul şcolii, prin adaptarea curriculumului naţional şi prin elaborarea
resurselor necesare aplicării metodei FLIPPED CLASSROOM.

În concluzie, disciplina pedagogică trebuie modificată în conformitate cu noul context în care trăim. Folosirea
gadgeturilor în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării, o soluţie eficientă şi necesară la provocările moderne
adresate învăţării şi nevoilor elevilor.
17
ANIMUS NR. 17

Le voyage- la clé du bonheur

Gheorghe Maria Doriana,


clasa a X-a F

Les voyages sont les plus beau cadeaux de la vie. Quand nous visitons plusieurs lieux magiques,
nous trouvons des pièces de notre cœur. Nous voyageons pour croire que nous choisissons la liberté,
que notre vie est dans nos mains. Nous voulons voir la beauté des montagnes, les lacs comme le ciel, les
plages qui nous attendent, à perte de vue, la mer immense et infinie, les ruines, les châteaux anciens,
les vieilles maisons uniformes et les bâtiments emblématiques pour l’histoire du pays, les chefs-d’œu-
vre d’architecture,de peinture, de sculpture qu’on trouve partout dans les célèbres cathédrales du
monde entier, la richesse, la pauvreté… tout ce qui est beau, tout ce qui peut nous changer, nous
toucher, nous émouvoir. Les voyages sont les aventures des rêves que nous pouvons choisir et créer.
Les voyages créent l’impression que le temps n’existe pas, que nous pouvons vivre pour l’ éternité. Et
qui ne veut pas être éternel?

Voir tous les magnifiques paysages du monde est un désir pour tous les gens passionnés de voy-
ages . La Tour Eiffel, le Musée du Louvre, la Cathédrale Notre-Dame de Paris, la Grande Muraille de
Chine, le Colisée, les Pyramides d’Égypte...ces attractions sont accessibles, d’un simple clic. Voyager
nous a permis de découvrir une nouvelle façon de vivre et de développer une ouverture vers ce monde
très grand et compliqué. Les voyages nous font croire que nous nous retrouvons dans le monde, que
nous faisons partie de quelque chose de grand. 

Voyager est un acte de courage, parce que tu es en mouvement et tu dois t’adapter à la vie des places
que tu visites. Tout le monde fait son propre voyage, de sa naissance jusqu’à sa mort. Mais ce que nous
faisons pendant cette période, avec notre vie, avec nos possibilités, c’est important. La vie est trop
courte pour rester à la maison.

Le monde existe pour nous et nous devons le découvrir. Alors, qu’est-ce que vous attendez? Voyagez
davantage!

18
ANIMUS NR. 17
“Dacă vrei ca muzica să devină traiul tău, atunci cântă, cântă, cântă și cântă.
În final vei ajunge unde dorești.”
-Eddie Van Halen

Despre muzică și emoții


CĂLIN IOSIF, clasa a XI-a F,
tehnoredactor
Ați avut vreodată norocul de a vă afla pe scenă, cu sute de perechi de ochi ațintiți spre voi? Sper că ați
avut și, dacă nu ați avut, sper să aveți. Nu știu dacă este simpla mea părere sau opinie eronată, dar obișnuiam să
privesc artiștii sau simpli oameni care apăreau pe scenă ca pe niște extratereștri pogorâți printre oameni ca să
aducă daruri precum muzică, teatru sau vorbe frumos meșteșugite de pe platforma înaltă și puternic luminată,
din fața publicului.


Această părere despre divinitățile pe care le idola-
trizăm și pe care le numim artiști mi-a fost demontată când
am avut și eu șansa de a mă pune în pielea lor, cu un public
nu așa numeros, evident. Tot ce îmi amintesc din prima
mea interacțiune cu un public din perspectiva “artistului”,
dacă mă pot intitula așa, este că a fost foarte neplăcut.
M-am împiedicat de un cablu lăsat diabolic în drumul meu
și după apariția pe scenă, singurul lucru pe care reușesc
să mi-l amintesc este tortura la care a fost supusă chitara
mea în acel moment. Așa cred că este mereu pentru artiști,
prima oară cel puțin, sau sper că așa este, ca să nu fiu sin-
gurul nefericit, trecut prin asemenea oroare.

Însă, clișeul de a merge mai departe, în ciuda greutăților, m-a ajuns și pe mine din urmă și am persever-
at, ajungând să caut orice ocazie de a mă urca pe scenă, contrariul percepției pe care o aveam acum mult timp
despre acest concept de a cânta „live”. Acest lucru îl pot datora câtorva lucruri. În primul rând, perseverenței,
nu a mea, ci a profesorului meu de muzică ce m-a obligat vehement să cânt la diferite festivaluri și concursuri
muzicale. Acest lucru a culminat cu festivalul de muzică ușoară și jazz „Spicul de aur”, unde, spre surprinderea
imensă a mea, am câștigat locul 1 la categoria „instrumentiști”. Celălalt factor major în controlarea acestor trăiri
prezente în fața unui public este participarea mea, acum în al treilea an, la Clubul de dezbateri al școlii noastre,
„C.N.M.V. Debate”. Dar ce legătură au dezbaterile cu tema pusă in discuție, anume muzica? Absolut niciuna. Ce
se găsește în comun însă, este necesitatea de a te afirma în fața unor persoane, iar această afirmare aduce un
bagaj plin de emoții pe care, spre disperarea multora, nu îl poți uita acasă. Așadar, relevanța acestui club în cari-
era mea muzicală, dacă pot ridica această pasiune la statutul de carieră, este că am fost învățat cum să controlez
și să folosesc emoțiile atât în meciurile de dezbateri, dar și, mai important, pe scenă, când intru în lumea mea,
când cânt.

Trăgând linie, sper să aveți măcar o ocazie de a vă urca pe scenă, deoarece vă va schimba foarte mult și
veți avea trăiri inexplicabile despre care nu vreau să vorbesc acum pentru a nu vă strica surpriza.

19
ANIMUS NR. 17

Gânduri de toamnă
prof. Loredana Stan
Motto:
A venit septembrie.
Vor începe să curgă toate melodiile toamnei.
Nichita şi Bacovia vor deveni parteneri de plângeri autumnale,
Se va constata iar că pomii au frunze,
Că egalitatea dintre noapte şi zi e democratică doar în natură.
Vor urla în lună năpăstuiţii sorţii
Vor îmbrăca haine suspecte cei dornici de-o vară eternă.
În deja-vu se va transforma viaţa în toamnă pentru cei obosiţi de trăit.

Încă mai miroase a piele bronzată și a scoici salvate din infinitul mării. Este vremea bilanțului verii, în
care te gândești pe unde ai fost, ce ai văzut, ce ai mâncat, câte cărți ai citit în vacanță sau dacă ai citit, este vremea
nostalgiilor de toate felurile. Începutul școlii provoacă cea mai mare tristețe. Adio, timp berechet de leneveală,
adio plajă, soare, poze cu melci, pești, munți și camere de hotel frumoase. Bun venit, frunze galbene, castane pe
trotuare pustii și copaci goi, pierduți în obosita natură.

Se zice că toamna e anotimpul când depresiile ies din latență. Bacovia e un bun comun și poezia umblă
pe stradă mai agresiv ca alte dăți. Influenceri ne învață cum să ne decorăm casa în anotimpul acesta. Tărtăcuțele
bunicii devin cool în era vlogurilor, iar plăcintele bio, hrană a zeilor. Se redeschid istoriile cu bere, must și alte
lichide alcoolizate. Cardiganele apar în magazine, încă nu știi cum să faci tranziția la hainele groase. Ziua în care
trebuie să renunți la sandale e o adevărată dramă. Marchezi în calendar ziua asta, precum data în care ninge prima
dată.

Facebookul îți amintește că acum doi ani ai așezat pe un perete patru frunze galbene, strânse într-un buchet
întâmplător. Le-ai privit ca pe o pictură până ce ele au murit încă o dată, iar spațiul a fost invadat de un maiestos
brad de Crăciun. Acum privești tablourile lui Leonid Afremov și regăsești toate culorile toamnei. Afli că pictorul
a murit în august. Toamna, veștile rele sună altfel. Ca și moartea regizorului Ducu Darie. Ultimul său ”Coriolan”
va suna și va fi privit altfel în toate anotimpurile.

La ferestre mai poposesc timid păsărele. Nu știi dacă berzele Ela și Cris au plecat în țările calde. Trans-
misia live din cuibul lor arată casa lor goală; doar sunetele dimineții, ciripituri, zgomote de mașini, fâlfâituri de
aripi. Cuibul gol, văzut prin fereastra internetului, devine tristețea omului contemporan.

Tangourile lui Piazzola, Anotimpurile sale muzicale, mai ales Toamna din Buenos Aires devin un fundal
potrivit pentru reflecții melancolice despre trecerea timpului, călătorii imaginare. Pe același fundal muzical îți
aduci aminte de iubiri pătimașe, născute să fie imposibile și astfel ajungi cu gândul tot într-o toamnă, dar la New
York, unde Winona Ryder și Richard Gere se plimbă printr-un Central Park ruginiu și recită versuri din Emily
Dickinson. Ajungi toamna și în taigaua rusească cu personajele din ”Bărbierul din Siberia” lui Mihalkov. Și te
întorci apoi acasă în realitatea mioritică în care există un festival internațional de muzică, în care are loc premiera
filmului ”La Gomera”, în care pictorii bucureștenii își deschid atelierele pentru publicul interesat de artă.

20
ANIMUS NR. 17

Toamna te poartă prin atâtea locuri, îți răvășește nostalgiile, îți ascute durerile, îți arată crizantemele și
tuberozele mirosind a paradis. Toamna s-au născut Bacovia, Maria Tănase, Alain Delon, Greta Garbo. Toamna
aceasta Greta Thunberg, o adolescentă suedeză de 16 ani, a a stârnit valuri de reacții prin discursul pe care l-a adre-
sat liderilor lumii, la ONU, pe tema schimbărilor climatice. Toamna aceasta, la televizor, sora poetului Nicolae
Labiș a vorbit bacovian despre fratele său. Toamna asta, literatura e la ea acasă, la Iași, la FILIT. Toamna asta e
anostă fără Brumaru.

”Trec prin ziua de toamnă


Ca printr-o lacrimă mare.
Câte-un fruct dilatat de parfum
Se scufundă încet la picioare.

Trec prin lumină şi vânt.


N-am ştiut niciodată de ce
Anotimpuri sfârşite îşi lasă
Ramuri în cei ce mai sunt.” (Emil Brumaru)


Blasfemii
ELENA EFTIMIE, clasa a X-a A

Sunt un frenetic Îmi săvârșesc dorințele


Pășesc molcom pline de ispită.
pe gresia rece. Iau decizii hățiș și regret.
Apoi mă răzgândesc, Mă întristez, căci voi fi amintită drept o desfrânată docilă.
Fac glisade către sufragerie. Vor ști ei că acest deliciu
Mă opresc în dreptul a fost o concesie de dragul lui Amir?
unei oglinzi Că paharul e un mit?
Sunt Edith. Că păcatu-i un concept?
Mă delectez cu un fruct, într-un lan de maci Sau vor da crezare ca-ntr-o skitoma?
Iarba din împrejurimi mă încântă, Dintr-o turmentată de resemnare, devin convalescentă.
Sunt în Paradis. Culeg maci și
Nu îmi percep Devin
Greșeala. Magdalena.

21
ANIMUS NR. 17

My experience with the Cambridge exam

CELA PETCU,
clasa a XII-a F

On the day before I was due to take my Cambridge English exam, I was perfectly tranquil. Logically, there
was not one single reason to stress out; firstly, I’ve always been good at English, and I knew that. And secondly,
our English teacher thoroughly prepared my classmates and I for this exam, a process by which we became very
familiar with the exam tasks, its structure and its content.

However, as soon as I woke up the following morning, I was overcome with an irrational panic, along with
the feeling that overnight I seemed to forget absolutely everything that I would be tested on. It was the end of
the world; I was certain that I would surely fail the exam and shame my family! So I began cramming, going over
verb tenses, types of clauses and common idioms. I even started talking to myself in the mirror to practise for
the speaking part of the exam.

As soon as I arrived at school, though, I found that I wasn’t the only one to have chickened out. My fellow
examinees were pacing and fidgeting just as much as I was, feeling incredibly stressed by the smallest of details
(“What if the examiner asks me what I like to do in my free time? I don’t know what I do in my free time. I don’t
even know if I have free time!”), all of which made me realise how ridiculous we were all behaving. We prepared
all year, what did we expect? To forget the entire English language? To accidentally answer in French, or mix up
English grammar rules with Latin ones?

Eventually, we made our way for the executioner’s block, which came in the form of a classroom on the ground
floor. I can’t say I remember much of the actual exam, except that for the Use of English part everything seemed
suspiciously easy, which turned out to be true because I got the maximum score. I also recall that I was quite
confident in my writing abilities, only to come out with a lower score compared to the other parts of the exam.
During the Listening part, all the speakers had relatively standard accents, which I was immensely grateful for, as
when our class would practise for this part, we’d always have that one speaker with either a Welsh or Scottish
accent, and I had to concentrate really hard to understand at least half of what they were saying. Actually, the
hardest part for me ended up being the Speaking section, because as soon as the examiner asked me the first
question I froze. Out of my nervousness, I stuttered and stumbled over words, my pronunciation coming out not
quite right.

Nonetheless, despite all of my panicking on that day, the exam ended up fine. I came out with a very high
score, at which I remarked: “well, of course.”. Yet, if I was so sure of my fluency, why was I so stressed out? That
might just be the effect exams have on students in general, this feeling of approaching doom caused by your
own inadequacy, the impression that all of your hard work prior to the exam was for nought. All being said, if I
hadn’t scored a good grade, it wouldn’t have been the end of the world like I had thought. I would have learned
something new, I would have found out what areas I had trouble with, and I would have been able to retake the
exam the following year. Whether you pass or fail, every exam is a step forward in one’s journey to self-discovery,
which will eventually lead to self-improvement.

22
ANIMUS NR. 17

TOMB RAIDER: GAME REVIEW

In 1996 a game with a female lead was firstly introduced. It was


met with a great critical and commercial success and because of that,
Core Design, the company, released every year a new game with the
same character. After this huge success, the company was bought
by a bigger one, namely Crystal Dynamics. Then other games were
released resulting an entire franchise focusing on the adventures of
an British archeologist, Lara Croft, who travels around the world
searching for lost artefacts and infiltrating dangerous tombs and ru-
ins. She also represents one of the most iconic female characters of
our times, with three movie adaptations, two played by Angelina Jo-
lie and one by Alicia Vikander. But what I am going to talk about is
the most recent game series, Tomb Raider, Rise of the Tomb Raider
and finally Shadow of the Tomb Raider that show a new version of
Lara Croft.

This series presents another Lara, younger, and not quite as mature as the one from her previous games. In the
first game of the new string, Lara set out her first expedition aboard the ship Endurance, with the intention of find-
ing the lost kingdom of Yamatai. By her suggestion, against the advice coming from her parteners, the expedition
ventures into the Dragon’s Triangle. The ship is suddenly hit by a storm resulting to it being destroyed and strand-
ing the few survivors on an unknown island. Lara is separated from her friends, facing dangerous people and a
path full of obstacles to get to them. When she did finally find her best friend, Sam, she meets her with another
man, Mathias, who pretended to have been a passenger on the Endurance. He told them legends about the queen
of the lost kingdom, Himiko and that’s when Lara fell asleep. When she woke up, Sam and the man were gone and
that moment represents the actual beginning of Lara’s journey of becoming one of the most brilliant minds in the
world. The story in the first game and the other two represents the maturing of her character and the adventures
that lead to the exceptional archaeologist she is.
Talking about other aspects of the game, the graphics are absolutely stunning. They make everything awfully
similar with the reality and actually transpose you in the game. The scenery is quite ravishing when Lara isn’t
chased by someone. Another intersting part is the menu of the game which provides the players with a variety of
changes to make. Starting from the survivor’s skills that can improve Lara’s fighting moves and hunting abilities
to gears and weapons she uses. The weapons can be upgraded, but even though she has guns and rifles, an unique
item would be the bow. This weapon gives a special feeling while playing because it is one of the first items she
found that made her realise the situation she was in and and that for survival she needed to become who could
manage what would come next. At the series level, you can notice the improvements made in graphics and in the
menu by each game, in which the creators included gears from the old games and new crafting styles that provoke
the player’s mind. These games take Lara to different parts of the world, starting with the island supposedly locat-
ed in the seas of Japan, then the deserts of Siria, the mountains in Siberia and finally the jungles of Peru.

By all means, you might not be a game lover but I assure you, those games are really worth your time. They
are available in every platform and through Lara you are born as a survivor, then you rise and understand the
deepest secrets of the world and finally you are a witness to the shadow of death. “A famous explorer once said,
that the extraordinary is in what we do, not who we are. I’d finally set out to make my mark; to find adventure. But
instead adventure found me. In our darkest moments, when life flashes before us, we find something; Something
that keeps us going. Something that pushes us. “
RALUCA TRANDAFIR, clasa a XI-a F
23
ANIMUS NR. 17

TRADIȚII ȘI OBICEIURI ÎN CULTURA ROMĂ


ALEXANDRA BOȘTINĂ,
clasa a XI-a F
Tradițiile și obiceiurile reprezintă elementul cel mai important în cultura fiecărui popor. Acestea două semnifi-
când esența civilizației în care sunt cultivate și perpetuate, astfel devenind un simbol, o formă de manifestare, ce unici-
zează popoarele de pretutindeni.
La romi, ,,Romanipenul” constituie legea, respectiv normele și conceptele comunitare care se așază în jurul
modelului de identitate al culturii tradiționale și anume FAMILIA. Romanipenul este susținut de patru piloni, împărțiți
în două planuri: planul spiritual, cu componentele pativ (care înseamnă cinste, respect), baxt (noroc, șansă) și planul
existențial, cu componentele pharalipen (frăție, frățietate) și dihotomia uzo (pur, curat) – maxrime (impur, spurcat).
Vestimentația este un element de identificare a apartenenței etnice. La romii tradiționali, piesele de port vesti-
mentar trebuie să reflecte decența, pudoarea. De asemenea, vestimentația reflectă recunoașterea membrilor comunită-
ții, dar, în același timp, poate fi și un mijloc de apreciere a vârstei, dar și al stării sociale, în special, când sunt prezente și
accesorii precum bijuterii din aur, acestea reprezentând unul dintre simbolurile purității. Femeile bătrâne încă păstrează
în vestimentația lor caracteristici specifice portului tradițional spoitoresc. În ansamblu, acest port se diferențiază de cel al
celorlalte neamuri de romi prin asemănarea cu portul sud-dunărean turcesc. Portul spoitorițelor este compus din fustă,
șorț, batic și cămașă, dar nelipsită este traista, femeile desfășurând activități de comerț ambulant. Culorile materialelor
reflectă probabil, starea de spirit a romilor. Pe vremuri, purtau fuste crețe plisate, bluze de pânză cusute manual care se
legau la gât cu un șnur. Cromatica acestui port spoitoresc reflectă armonia, deși culorile nu sunt atât de vii ca la romii
căldărari. Galbenul, verdele și roșul erau culorile preferate, acestea precizând o simbolistică aparte, culorile având un rol
ritualic de predestinare a unei stări sufletești. Verdele simbolizează speranța, galbenul, fericirea și libertatea, iar roșul,
norocul și dragostea. O caracteristică comună la romi, indiferent de apartenența neamului, este ca femeile să poarte
batic, pentru a-și acoperi părul. Părul neacoperit are o semnificație erotică, un aspect tabu pentru femeile măritate. În
timpul nunții, după ce este constatată puritatea fetei și devenirea ei ca femeie, există ritualul punerii basmalei pe cap.
Din acel moment, femeia măritată, oriunde s-ar afla, trebuie să poarte basma.
Familia ocupă un loc foarte important în viața de zi cu zi, totul gravitând în jurul bătrânilor și părinților.
Întemeierea familiei are autenticitate prin existența copiilor. Căsătoria este consensuală, părinții și bătrânii din neam
fiind decidenții constituirii familiei. Tinerii sunt logodiți de la vârste mici, puritatea fetei la căsătorie având valoare de
sacrament, probabil acest lucru fiind cauza căsătoriei timpurii. Existența acestei practici, din păcate, împiedică procesul
de dezvoltare școlară a copiilor. În momentul căsătoriei, tatăl miresei primește un dar în bani (euro), răscumpărare sau
recompensă, de fapt plata valorii și a onoarei familiei. După căsătorie, fata se mută în casa soțului, urmând să învețe de
la soacră ce trebuie făcut pentru a avea grijă de casă. Cei doi tineri căsătoriți nu se mută în casa nouă până nu au primul
copil, de asemenea, nu se pot striga ca soț și soție, ci doar folosind prenumele, până când nu se naște primul copil.
Apariția unui copil este un moment de bucurie, reprezentând o confirmare a existenței acelei familii. Numele co-
pilului poate fi cel al nașului sau al unui membru din familia nașului. Au fost întâlnite și situații în care numele copilului
nu s-a dat conform obiceiului, fapt care a dus la anularea botezului și, implicit, la stigmatizarea familiei copilului, fiind
o rușine ceea ce au făcut. În cadrul petrecerii de botez, se realizează sacrificarea a cel puțin unei oi, în funcție de puterea
familiei, care va fi oferită unor familii nevoiașe. Fruntea mamei este atinsă cu picături de sângele oii sacrificate, acest
lucru simbolizând jertfa pe care mama și-o asumă față de copil și față de familie.
Tradițiile și obiceiurile constituie elemente ale identității unei comunități și asigură manifestarea diversității în
societate.

Bibliografie: Rromanipen educațional, autori- Gheorghe Sarău, Ion Sandu, Ionel Cordovan, Marius Căldăraru, Maria
Koreck, Nicolae Iorga, București 2014, editura Vanemonde
24
ANIMUS NR. 17
CREAȚII LITERARE
PLANETA NOASTRǍ ALBASTRǍ

Bunǎ dimineața, Planeta noastrǎ albastrǎ!

Primǎvara zâmbitoare

Ți-a așternut mii de covoare IUBITA MEA PLANETA ALBASTRǍ


De luminǎ și culoare !

Vara, într-un albastru strǎlucitor Păşesc printre stele aşteptând


Să-ți văd lumina, să ajung la tine
Și un Soare plin de dor, Abandonat de speranță,
îmbrățişat de dorință îți cer
Cu pǎsǎrelele cântând în cor mână pentru mână, floare pentru floare.
Îngeri sau demoni sau pământ,
Îți dau senzația de zbor! vom arde în acelaşi foc
Mii de frați într-o singură casă
Vom stinge focul
cu ploi de lacrimi.
Toamna sosește îmbrǎcatǎ Apune soarele, răsare luna,
tu rămâi neschimbată
Într-o manta lungă, minunatǎ, Drumuri separate, vieți schimbate,
la râu se-ntâlnesc
Cu frunze ruginii decoratǎ
S-aleagă o cale,
Cu picături de ploi udatǎ ! Să schimbe cursul.
Sânge prefăcut în lacrimi
şi suflete în flori
Există speranță
Și Iarna iți aduce- dar pentru a doua zi.
Printre zâmbete false
Fulgii ce danseazǎ iar și iar şi priviri întunecate,
Când stelele dorm
Printr-al brazilor culoar şi soarele veghează,
Răspândeşti lumină albastrā.
Creând, parcǎ, un nou hotar !

Planeta noastrǎ albastrǎ,


Daniel Butnariu,
A Universului, pasăre mǎiastrǎ, Clasa a X-a D

A Soarelui crǎiasǎ,

Îți mulțumim cǎ ne ești acasǎ!

ANDREI LĂUTĂRESCU,

Clasa a VI-a

25
ANIMUS NR. 17

“A cânta este cu adevărat un alt fel de a respira”-Rainer Maria Rilke

Muzica în viaţa mea


TOMAS RAUL MOCANU,
clasa a IX-a B

Nu am înțeles niciodată persoanele care afirmă că nu ascultă muzică sau că nu au contact cu muzica.
Ne aflăm într-o perioadă a modernității, plină de tehnologie, de gadgeturi, iar muzica apare inevitabil în viața
noastră. Încă de dimineață, când îți sună alarma la telefon să te trezești, auzi în fiecare zi aceeași melodie pe
care ai ajuns să o urăști. Te ridici din pat, dai drumul la televizor, auzi pe fundal, iarăşi muzică. Îți verifici rețe-
lele de socializare, vezi tot feluri de filmulețe, clipuri, deci, implicit, întâlneşti într-un mod sau altul, din nou,
muzică. Aşadar, este un lucru destul de greu să eviți complet muzica, fie plăcută sau nu, fie că este cea din
reclame, cu scop comercial și persuasiv, cea de lift (pe fundalul căreia scriitorul Haruki Murakami proiectează
acțiunea unor proze scurte) sau cea relaxantă, sinonimă pentru unii posesori de conturi YouTube cu muzica
clasică.

Dezinteresul unora față de muzică nu este neapărat ceva rău. Acum câteva sute de ani, pentru a as-
culta muzică, trebuia să faci parte din elita societății, să ai resurse materiale. De exemplu, străbunicii noștri
povestesc despre tinerețea lor în care un gramofon sau patefon costa cât prețul unei perechi de boi. În ziua de
azi, muzica este la îndemâna tuturor, la două clickuri distanță pe internet sau la o simplă apăsare pe Spotify.
Muzica a devenit o industrie foarte dezvoltată, iar produsele acesteia sunt extrem de variate, adaptate unui
public atât de divers, încât nu ai cum cum să nu-ţi găseşti un artist pe placul tău.

Consider muzica un mijloc facil de divertisment, ce poate produce acelaşi efect precum meditația,
ajutându-te să te concentrezi în activitățile cotidiene sau să te relaxezi după un efort extenuant.

Este asemenea unei limbi vii, muzica fiind într-o continuă schimbare, iar genurile, ce sunt aidoma cu-
vintelor limbii, se amestecă şi produc alte genuri noi, asemănătoare cu cele precedente sau total diferite, fiind
astfel un proces interminabil. Muzica evoluează neîncetat, cu momente bune sau mai puțin bune, dar să nu
uităm că este o artă care există din Antichitate şi nu va dispărea vreodată.

Personal, nu ascult un stil anume, iar muzica pe care o ascult e influențată de starea mea de spirit din
acel moment, însă, în general, îmi plac și acordurile imprevizibile ale muzicii jazz. Îmi plac artiști precum Duke
Hellington, Frank Sinatra şi Sonny Rollins, dar şi muzicieni contemporani precum Childish Gambino. Un alt gen
muzical care-mi face întotdeauna plăcere este bluesul, împreună cu verii lui apropiați, blues rockul, rockul al-
ternativ şi muzica soul. Artişti reprezentanți ar fi Stevie Ray Vaughan, H.E.R, Erip Clapton, John Mayer şi chiar
şi BB King, melodia mea preferata fiind „Look at Little Sister” de la Stevie Ray Vaughan. Deşi nu ascult foarte
des, muzica metal este unul dintre genurile mele preferate, trupe precum Megadeth, Metallica, Iron Maiden,
Slayer, Korn, Led Zeppelin au avut un mare impact asupra deschiderii orizontului meu în acest domeniu. Hip-
hopul, este, de asemenea, un stil pe care îl ascult foarte mult în ultimul timp, în special Grime-ul, artiştii mei
preferați fiind Aitch şi Dave. În timp ce scriu sau sunt pus în situația de a mă concentra, ascult muzică Lo-Fi ,
întrucât are pentru mine acelaşi efect cum are pentru alții muzica clasică.

Astfel, muzica nu este doar un domeniu cu care ne întâlnim frecvent, este, după părerea mea un lucru
indispensabil, fără de care, cel puțin eu, nu aş putea trăi. Este un mod diferit de comunica, este cheia multor
probleme şi este un moment de relaxare pe care toți ni-l putem oferi. Aşa că... Headphones on, world off!

26
ANIMUS NR. 17

Mon livre à moi
“Et si c’était vrai” d’après Marc Lévi
DENISA DUMITRESCU, clasa a XI-a B

”Ce que je vais vous dire n’est pas facile à croire, impossible à


admettre, mais si vous voulez bien écouter notre histoire, si vous voulez
bien me faire confiance, alors peut être que vous  finirez par me croire
et c’est très important car vous êtes la seule personne au monde avec qui
je puisse partager ce secret.”Chacun de nous vit son propre histoire, sa
propre fantaisie , où ses désirs, ses espoirs et ses idées sont mélangés avec
l’imagination, et au moment où l’on écrit ces histoires sur une feuille et
on commence à les partager avec d’autres, l’histoire prend vie

Ecrire un livre qui restera dans leur mémoire malgré le temps qui
passe, un livre qui n’a pas besoin d’être réel, où les actions des person-
nages n’imitent pas ceux de la réalité, ecrire un livre qui peut inspirer les
autres...
C’est ce que se trouve dans le livre “Et si c’est vrai” de Marc Levy! C’est le premier livre de Marc Levy,
ecrit en 1999, qui a surpris tout de monde, l’histoire ayant rapidement une adaptation en le film “Comme le Par-
adis”(“Just like Heaven”). “Habillé” dans une histoire comique, fantastique, mélangeant l’action et beaucoup de
détails du domaine de la médecine, il y a le thème de l’amour absolu, de l’amour écrit par le destin, qui suggère
que pour chaque homme il y a une âme couple et que le véritable amour peut dépasser la mort et peut réunir les
personnes prédestinées n’importe le lieu ou de moment.

L’ écriture ne se concentre pas sur de longues descriptions de lieux ou de personnages, mais il détaille le
monde de la science. Lauren, une stagiaire de la médicine, décide de prendre des vacances, bien méritées, mais
lorsqu’elle part vers l’aéroport, elle a un horrible accident. Elle survit grace aux efforts surnaturels des médecins
, qui arrivent sur les lieux. Son état est décrit comme “un miracle”. Sa conscience se transforme dans un fantôme,
indépendant de son corps , qui , malheureusement,est allongé et connecté aux appareils, sans grande chance de se
réveiller. Arthur, un jeune architecte, vient s’installer dans la maison de la jeune fille et trouve son fantôme dans
une armoire. Il est le seul, qui peut le voir. Tout est “ la main du destin” qui lie, par des méthodes inaccoutumées,
deux personne compatibles. Donc,ce roman a tout ce qu’il faut : le thème de la/amour est présenté à l’aide de
Lauren et Arthur, le theme de l’amitié est discuté dans la relation entre Paul et Arthur puisque Paul essaye d’aid-
er son ami, malgré l’incertitude de la santé psychique, le thème de la famille qui parle de l’amour de la mère de
Lauren, qui a de la peine à accepter la proposition des médecins, montrant la souffrance de la mère qui espère
toujours que sa fille pourra se réveiller. L’histoire de la famille d’Arthur, presente les changement et les charges
des personnes , qui restent seules au monde, sans parents.

“Et si s’était vrai” est un livre qui harmonise bien l’idée de l’amour idéal et ne le traite pas de fantastique,
mais comme quelque chose de normal, mais le rend drȏle, suggérant que ceci n’est pas quelque chose à penser-
beaucoup, mais tout est fait pour voir le cȏtérose de la vie.

Mais, de motif pour lequel les lecteurs aiment cette histoire est parce que ils choisissent de penser que les
belles choses sont possibles en realité les livres étant un lien entre notre monde et celui de l’imagination.

27
ANIMUS NR. 17
SPECTATORI LA FILME ROMÂNEȘTI

LA GOMERA
În această toamnă, a avut loc premiera filmului ”La Gomera”, regizat de Corneliu Porumboiu.
Filmul a putut fi văzut și în orașul nostru. Publicul, format în mare parte din elevi de la CNMV a apreciat
actualitatea mesajului și valoarea artistică a acestei producții cinematografice. ”La Gomera” este propune-
rea României pentru o nominalizare la categoria „cel mai bun lungmetraj internațional” a premiilor Oscar
2020.

Vă prezentăm câteva opinii ale unor cinefili de la CNMV, despre ”La Gomera”:

”Filmul de artă este reprezentarea lumii pe care regizorul o ține înlăuntrul său. Lumea sa este dezlănțuită
sub delicatul limbaj al artei descoperite de secvențele ce-și derulează vibrant subînțelesul. Spectatorii se refugi-
ază din realitate în îmbrățișarea călduroasă a frumosului ce se prelinge pe ecran.

Prejudecățile cu privire la filmul românesc au început să se învârtă în rândul adolescenților fascinați de


marile industrii de filme, de filmele comerciale, care sunt mai ușor de înțeles, accesibile masei populației.

“La Gomera” este o producție românească ce, în aparență, poate părea un banal film de acțiune, comer-
cial, creat pentru a relaxa publicul, însă, în esență, aceasta este un veritabil film de artă ce ridică semne subtile
de întrebare cu privire la nevoile primordiale de comunicare ale omului. Coloana sonoră introduce încă de la
început publicul în universul ficțional pe care regizorul a vrut să-l creeze, proiectând o minunată experiență au-
diovizuală.

Acțiunea filmului este prezentată prin tehnica bulgărelui de zăpadă, spectatorii fiind aruncați într-o mare de
amănunte, pentru ca pe parcurs acestea să se edifice. Personajul principal al filmului este un polițist corupt, com-
plicele mafiei internaționale, care învață un limbaj fluierat prin intermediul căruia să comunice cu un infractor
aflat în arest, singurul din organizație care știa unde sunt ascunși banii din urma infracțiunilor. În ciuda tuturor
barierelor lingvistice, filmul reprezintă o călătorie sinuoasă prin diverse locuri și culturi. Titlul reprezintă numele
insulei „La Gomera , unde Cristi, polițistul, învață limbajul fluierat „El Silbo” ce face parte din patrimoniul na-
țional al Spaniei. Se trece de la exotica lume a insulei „La Gomera” la cea urbană și gri a Bucureștiului. Aceste
două lumi sunt puternic legate prin incorectitudinea înrădăcinată în ființa omului, care iese la iveală oricum,
oriunde. Astfel, corupția umană este prezentată ca fapt universal, fiind criticată și exagerată cu ajutorul perso-
najelor ce constituie antiexemple. Fiecare personaj este atent prezentat, acțiunea gravitând în jurul fiecăruia.

Din punct de vedere tehnic, în acest lungmetraj, sunt introduse secvențe din filme care și-au revărsat
lumina etern în tenebrele cinematografiei. Spre final, apare o scenă din „Cu mâinile curate” în regia lui Sergiu
Nicolaescu, o producție din anul 1972, ce abordează aceeași temă a corupției. Regizorul accentuează astfel
caracterul constant în timp și spațiu al imoralității. După aproape jumătate de secol, problema se pune la fel,
golurile societății rămânând perpetue. Este de datoria filmelor să transforme urâtul societății în înălțătoare artă.

Prin acest film, regizorul Corneliu Porumboiu a demonstrat potențialul cinematografiei românești, care
are nevoie de noi perspective, de un nou val de idei exuberante.”

Maria Filipache, clasa a IX-a B

28
ANIMUS NR. 17

”În prim-planul filmului ”La Gomera” se află personajul Cristi, jucat de actorul Vlad Ivanov, alături de
Gilda, interpretată de Catrinel Menghia. Filmul a debutat într-un mod destul de obișnuit, cu secvențe care au
valoarea unei ”captatio benevolentiae” pentru toate categoriile de public.
Personajul meu preferat este Gilda, deoarece mi se pare o femeie inteligentă, care își cunoaște principiile,
care știe cum și când să acționeze. Finalul filmului nu m-a încântat, întrucât mi s-a părut unul clișeic, chiar dacă
este unul deschis, cu posibilități nenumărate de interpretare.
Punctul forte al filmului mi s-a părut a fi construcția personajului principal masculin, misterul în jurul lui
Cristi.
Filmul are plusuri și minusuri, însă merită văzut pentru stilul alert, pentru imaginea modernă, subiectul
interesant și pentru felul în care regizorul Corneliu Porumboiu a încercat să realizeze un altfel de film polițist.”

Mirela- Valentina Majaru, clasa a IX-a B

”Numărându-se printre cele mai noi filme românești, acesta reușește să rupă cu adevărat tiparele. Ima-
ginea filmului est-european a fost până acum definită de către tabloul trist al perioadei comuniste.”La Gomera”
urmărește un fir narativ dinamic, care se desfășoară în multe spații, cum este și exotica insulă care dă titlul filmu-
lui. Ceea ce îl departajează față de alte filme moderne, este faptul că nu poate fi încadrat într-o singură catego-
rie; acțiunea are atât elemente de dramă, dar și accente de comedie sau thriller. Filmul prezintă în prim-plan un
polițist corupt, viața sa controversată, fiind suspectat atât de polițiști și urmărit de oameni cu care a făcut afaceri
ilegale. Subiectul ales este unul dificil de abordat, fără a stârni controverse, însă acest film reușește să ilustreze
corupția și ineficiența instituțiilor, într-un mod curajos. Portretizarea unor medii sociale și a relațiilor complexe
dintre membrii acestora nu este ușor de realizat, iar această producție reușește, din punctul meu de vedere, să
pună în evidență aceste deziderate.”

Vlad Iagăr, clasa a IX-a B

”Filmul “La Gomera”, regizat de Corneliu Porumboiu, m-a impresionat prin originalitatea mesajului ar-
tistic. Se deosebește de filmele românești contemporane prin tematica polițiștă abordată și prin jocul actoricesc.
Ideea principală, cea a limbajului fluierat, reprezintă o noutate în cinematografia româneasca. De asemenea,
interpretarea naturală a actorilor este de lăudat. De apreciat a fost și atenția pentru alegerea spațiului în care se
petrece acțiunea filmului (România, Spania și Singapore), atrăgând atenția publicului prin priveliștile frumoase
care pun în valoare mesajul original (de exemplu, alegerea spațiului părăsit în care are loc schimbul de focuri
dintre polițiști și mafie, motelul „Opera” sau locul în care se întâlnește Cristi cu Zsolt și în care are loc uciderea
polițistului de către recepționer fiind o scenă inspirată din filmul „Psycho” care parodiază clișee cinematogra-
fice).
Fiind un film polițist, chiar thriller, s-ar fi putut oferi mai mult suspans și clarificarea unor detalii legate
de personaje, trecerea de la un fir narativ la altul având un ritm prea alert, lăsând multe semne de întrebare în
urmă.”

Andreea Botocică, clasa a XII-a F

29
ANIMUS NR. 17

” De obicei, filmele de acțiune, filmele cu mafia și ”afaceri ilegale” nu numai că au devenit repetitive, bana-
le, dar sunt încă foarte vizionate dintr-un motiv: sunt ușor de urmărit și de înțeles. Nu este cazul atunci când vine
vorba de “La Gomera”, unde scenariul și tehnicile cinematografice alese creează imaginea unei oglinzi sparte:
bucăți și scene din diferite planuri narative ce se întrepătrund ingenios și pe care spectatorii trebuie să le pună
cap la cap. Aceste piese de puzzle sunt în așa fel grupate în jurul personajelor asupra cărora regizorul ne atrage
atenția. De asemenea, coloana sonoră se distinge de celelalte filme de acest fel prin efectul spectaculos al muzicii
clasice care se oprește mereu în punctul culminant al melodiei.
Personajul Gilda este construit doar în aparență în jurul unei tipologii clișeice, specifice filmelor de acțiu-
ne. Nu este doar un actant ce declanșează acțiunea, ci are și o trăire interioară mascată de aparența misterioasă.
Catrinel Menghia joacă natural acest rol, nu forțează nici imaginea de femme fatale, nici latura emoțională,
păstrând astfel misterul personajului.
Scenariul filmului a fost bine scris, Corneliu Porumboiu nu a oferit spectatorilor totul ”de-a gata”, ci le-a
oferit posibilități diferite de interpretare.” Adrian Florin Duță, clasa a XI-a F

”Filmul m-a impresionat plăcut, deși nu sunt o fană a


filmelor românești. “La Gomera” mi-a captat atenția încă de
la început și m-a ținut în suspans pe durata celor 97 de minute.
Este diferit față de alte filme prin structura dramatică, specifică
actelor unei piese de teatru. Limbajul fluierat este motorul ac-
țiunii, pretextul declanșării conflictului. Coloana sonoră a fost
excepțională, mai ales în scena de final. Cel mai mult mi-a plăcut
secvența în care personajul principal, Cristi, pleacă în Spania
pentru a învăța limbajul fluierat și m-au captivat toate detaliile
legate
de această ”limbă”, eforturile personajului de a se iniția
în acest domeniu. ” Raluca Trandafir, clasa a XI-a F

” Pentru mine, “La Gomera” a fost o experiență interesantă, oferindu-mi șansa de a vedea ingeniozitatea
cinematografiei românești contemporane în acțiune. Deși premisa peliculei ar putea să o apropie mai degrabă
de un film polițist american, modul în care acțiunea este organizată, luând forma unui puzzle ale cărui piese sunt
delimitate de cadrele intermediare dă o notă aparte filmului înscris în cursa pentru obținerea premiului Oscar.

Interpretările actorilor Vlad Ivanov și Rodica Lazăr mi s-au părut cele mai convingătoare. În ochii lui
Cristi, individul misterios, sobru, aproape că nu se citește nicio emoție; acesta pare că le-a văzut pe toate. Nici
măcar în momentul în care complicitatea sa este la un pas de a fi descoperită, el nu schițează vreun gest care să-i
trădeze în mod direct panica, anticipând oarecum acea postură de ”invalid”, de ființă blocată de incapacitatea
de a comunica verbal. Rodica Lazăr ilustrează procurorul hotărât să rezolve cu orice preț cazul, femeia puterni-
că, imposibil de influențat, ale cărei aparențe se dovedesc înșelătoare, în final.”
Maria Beatrice Petcu, clasa a XI-a F

30
ANIMUS NR. 17
CREAȚII LITERARE
Fiori de toamnă
Să scriu când văd prima
Te aștept în locul unde, frunză căzând?
Copii fiind, uitam de noi. Să scriu când văd prima frunză căzând?
Cerul este azi ca și atunci la fel de gri,
Să desenez toamna ca un domino în sufletul meu?
În zare ne vom pierde la asfințit.
Să spun că fiecare frunză căzută adună și sentimentele mele?
Dar chemarea mea e fără rod.
Galbenă-i lunga cale de frunze
Atunci trăiam o vară perpetuă,
Așternutu-s-a toată în fața mea.
Azi, la venirea toamnei, basmul nostru a murit.
Iar zâmbetul e un mare plânset.
Tu ai plecat spre friguri și fiori,

Eu am topit visele cu fete și flori, Să scriu când văd și ultima frunză căzând?
DARIA ANGHEL, clasa a XI-a F
Zarea nu mă mai cuprinde decât pe mine.

COSTINA DINU, clasa a XI-a F

Oglinda
CLAUDIA CULEA, clasa a XI-a F
Dar eu îți aud vocea lăuntrică cum strigă
Mi-am croit drum spre lumină Și caută cioburile ascunse de mine
Ca și cum ar fi fost ultima dată când o văd... Să reclădească universul de care ne-am ferit.
O lucire metalică și reverberantă Încet, incet aduni cioburile
Și o clipă fugară de fericire Și realizezi că ele formează oglinda
Sper să mai apucăm sa supraviețuim. Pe care noi, lunatici , am spart-o
Acoperită de o aură de tristețe, În mii de bucăți reflectante
ascund bucățile oglinzii noastre... Pe care cu cât le unim mai mult,
Sperând că vor dispărea. Cu atât ne vedem mai bine.
Nu poți să acoperi rănile fără să le vindeci, Asta sunt eu?Asta suntem noi?
Cioburile oglinzii ți-au străpuns inima Supraviețuitori în căutarea adevărului
Și ți-au lăsat un gol negru ce se adâncește odată cu frica. Și muritori cu speculații himerice
Ți-e teamă să te faci auzit În propriul nostru cosmos. 31
ANIMUS NR. 17

“O personă poate fi mândră fără să aibă pic de orgoliu”-Jane Austen

Pornind de la Fitzwilliam Darcy...


(un minitratat profund subiectiv)

ELENA EFTIMIE, clasa a X-a A

Reprezentare a masculului pedant, celibatar și înzestrat cu o ură exorbitantă față de frivolitate,


Fitzwilliam Darcy dă impresia unui tânăr arogant, care crede că valoarea umană se rezumă la clasa soci-
ală. Acesta o întâlnește pe Elizabeth Bennet prin intermediul prietenului său, Bingley. Cunoscându-i po-
ziția socială, tânărul Darcy își permite să-i aducă un afront lui Elizabeth, refuzând să danseze cu aceasta,
gest care insuflă în familia Bennet disprețul, membrii acesteia considerându-I un grandoman lipsit de
scrupule. Ulterior începe războiul existențial: mândrie versus prejudecată, orgoliu versus sentiment.
Personajul, încă nepregătit să iubească și îndoctrinat nesănătos, trece prin criza resemnării, con-
știentizează că dragostea nu se poate ticlui într-un sălaș încropit cu semințele fatuității- sufletul său.
Astfel, el devine un Harpagon cerebral și xenofob, care oscilează la răscrucea dintre rațiune și simță-
mânt. E xenofob pentru că manifestă ură față de cei ce fac parte din treptele sociale joase, însă, de fapt,
el detestă conceptul de sărăcie. Darcy asociază sărăcia cu incultura, cu lipsa inteligenței și a valorilor.
Xenofobia e o metaforă care sugerează că personajele se urăsc atât de mult, încât se despart cu totul
unele de altele „în popoare”.
Dar oare care va fi decizia presupusului megaloman? Va avea curajul să-și încalce principiile, căci
acestea din urmă pot fi foarte insidioase ori va fi oprit de propriul orgoliu, defect pe care mândria îl im-
plică deseori? Își va deschide Darcy sufletul sau își va păstra imaginea de burlac șarmant, neinteresat de
calea fericirii.
La alegerea scriitorului, Darcy dispare o perioadă, timp în care se află în Londra. Așadar, rămâne
la latitudinea cititorului să-și închipuie un Darcy naiv, adept al sexului (pe care el incontestabil îl consi-
dera) frumos, colindând birturile englezești.
Sau nu?
Însă există Elizabeth. Ea este întruchiparea solemnității, a curajului. Epatează prin inteligență,
fapt care îi trezește interesul celui ce pare a fi rupt din scrierile lui Molière , Fitzwilliam, summumul aro-
gantei.
Ea este motivul melancoliei lui, al destrămării crezului lui existențial: mândria. Pe o tablă de șah,
neîndoielnic, ea este regina. Și joacă dur, arma ei fiind foarte ascuțită: prejudecata.

32
ANIMUS NR. 17

RECENZIE DE CARTE
Tatuatorul de la Auschwitz

Cartea Tatuatorul de la Auschwitz a fost scrisă de Heather Morris și tradusă în limba engleză de
Luana Schidu. Aceasta spune o poveste dură legată de dragostea dintre doi oameni a căror soartă a fost
condamnată suferinței și nesiguranței. O dragoste care înflorește în ciuda ororilor la care sunt supuși
protagoniștii operei.

Lale, un evreu slovac născut pe 28 octombrie 1916


este dus cu un tren de vite în lagărul Auschwitz II-Birkenau.
Dintre toți, el se remarcă prin costumul pe care îl poartă și
bagajul de cunoștiințe pe care l-a acumulat. În sufletul aces-
tuia se păstrează mereu o urmă de speranță, dar și deter-
minarea de a rămâne în viață. Firea lui blândă și caracterul
demn este observat de majoritatea deținuților, ajungând
repede să-și facă relații în locuri bine puse. Cu toate că par-
cursul lui în primele luni a fost dificil și plin de obstacole, el
mereu a fost salvat de un lucru pe care eu nu pot să-l nu-
mesc decât noroc. Pepan l-a îngrijit cât timp el a fost bolnav
de tifos și i-a oferit postul de ajutor de tatuator.

Lale nu suporta gândul de a răni alte ființe, iar durerea lor îl înfiora cumplit, dar știa că aceasta
era singura șansă pentru el de a rămâne în viață. După un timp, Pepan nu a mai venit la locul de muncă,
iar Lale a devenit tatuatorul de la Auschwitz. Această poziție îi oferea anumite privilegii, dar conștiința
sa era tot mai încărcată.„Să mă tem, acum că sunt privilegiat? De ce mă simt trist că mi-am părăsit fosta
poziție în lagăr, deși nu-mi oferea nici o protecție?” Datorită locului său de muncă, Lale ajunge să o întâl-
nească pe Gita care avea să fie dragostea vieții lui. Din acea clipă, nimic nu mai conta, totul era despre
ea și despre viața pe care dorea să o petreacă împreună dacă scăpau din lagărul de concentrare.
Povestea acestor oameni m-a impresionat în mod deosebit, deorece reprezintă un act de curaj și
sacrificiu în numele unui sentiment pur, în numele iubirii. O adevărată lecție de viață, un simbol al Holo-
caustului, cartea Tatuatorul de la Auschwitz nu va dezamăgi niciun cititor care caută o poveste veridică
plină de neprevăzut.
„Scânteia stelelor nu mai e o alinare. Ele nu fac decât să-i aducă aminte de prăpastia dintre cum
ar putea să fie viața și cum e în prezent.”

ANDRA GABRIELA PĂDUREANU,


clasa a IX-a B

33
LES FRANCOFORTS ANIMUS NR. 17

DE LA CAPĂT……

Lumina mă orbește, orbește scena din nou…Iubesc scena asta. E scena devenirii mele... Îmi place să aud vocile
șoptite și să miros aerul ăsta închis, de sală de provincie în care timpul se oprește. Ca în ,,Orchestre Titanic’’.....
***
De-acum totul este pregătit. Decorul este instalat, actorii sunt la locul lor, obiectul magic la fel… Doar eu mai
trebuie să-mi intru în rol. Pornim din nou!
-RUPE SCENA ! VOCEA TARE, DIN PIEP!
-RESPIRĂ ADÂNC, MIȘCĂRI AMPLE DAR FERME, PAȘI RELUAȚI…. DIN NOU…..
A venit din nou vremea să mă gândesc că nu mai exist. Nici ei nu mai există. Există doar personajele și povestea
lor. Iar spectacolul continuă. Sau poate așa văd eu scena, teatrul... un loc infinit în care actorul are un singur scop:
-Fă-ne să simțim, să credem în viața ta, în greutățile pe care le duci, în iluziile pe care ți le construiești .... Publicul
adoră comicul tragediei propuse, iubește lumea creată de tine, atât de reală și totuși un refugiu al imaginației. Iar eu nu
mai pot trăi fără publicul ăsta. Fără ochii lor atenți, fără respirațiile întretăiate, fără zâmbete însoțite de lacrimi, fără
dorința lor de-a mi se alătura….
Iar anul acesta o luăm de la Capăt….
Uitați-i pe noii nefericiți : vagabonzi într-o gară abandonată, murdară, unde singura salvare pare a fi băutura.
Iată-ne pe noi, ascunși în pături găurite și ziare arse… Ridicându-ne la unison, la șuieratul unui tren ce nu va opri
niciodată. Și așezându-ne iar, cu zâmbetul strâmb al celor ce știu că vor fi toată viața respinși. Dar poate că nici nu
existăm......?

Pe jos, în gunoaiele abandonului, Alina N. nu mai există demult, iar Doko își deplânge ursoaica moartă, târându-i
lanțul... Ultima lui legătură cu trecutul... Înconjurat de pachete de țigări goale și sticle pe jumătate pline și el se întreabă
dacă chiar există.
Uite alte sticle, pe jumătate goale. Se rostogolesc ușor spre Loubka, desfigurată de resturile machiajelor și o
poveste de iubire amară.... În spatele ei e Alina B. se privește în oglindă, tristă și nepăsătoare. Cu sticla într-o mână și
rujul în cealaltă, se adresează unei umbre bântuitoare, Marius... Sau, mai degrabă, fostului conductor Louko. El citește
neîncrezător ziare vechi de ani de zile, în timp ce verifică obsesiv limbile ceasului care nu par să se mai miște. Fluierul
său răsună până la urechile lui Meto care, descurajat si furios, mânuiește absent o baghetă dirijorală, ultima rămășiță
a unui trecut glorios și plin de aplauze. Ex-muzicianul se ridică brusc la sunetul unui tren care chiar se oprește. În mod
miraculos, gara suspendată în timp are în sfârșit un tren. Ușile se deschid și un misterios bărbat în costum alb, încălțat
cu pantofi roșii, coboară. Are o complexitate ciudată, un aer superior si patern… Dar primul lucru pe care îl spune este:
aveți de băut? E Răzvan și e rolul vieții lui, dar acum habar nu are că e așa.
Din spatele cortinei se aud uneori pași ușori și grăbiți, șoapte nesigure. Sunt figuranții lumii nevăzute: Timi,
Cătălina și Maria. Împreună mențin miracolul acesta numit teatru și pe noi, actorii.

Lucrez cu regizorul acestei piese pentru a doua oară. O simt mereu acolo, în spatele luminii reflectorului. E profa
mea de franceză, o respect enorm și o iubesc. Pentru ce face pentru mine și pentru noi, dar, mai ales, pentru ceea ce
reușim să construim împreună… și pentru acest ,,de la capăt....! ’’
Știu că și spectacolul ăsta se va termina într-o bună zi.... Toate au un început și totul are un sfârșit. Dar până
atunci, ne înclinăm în fața dumneavoastră și vă oferim aplauzele pe care le primim! Cortina va să cadă, luminile dispar...
dar sentimentul pe care îl trăiesc acum știu că nu are nici început, nici sfârșit. Pentru că va rămâne mereu parte din
mine... mereu ,,de la capăt!’’
IOANA PANAIT, clasa a X-a B
34
ANIMUS NR. 17

LIBRI MUTI MAGISTRI SUNT

Cu și despre suflet
ROXANA IONESCU,
clasa a XI-a A
De fiecare dată când termin de citit o carte publicată la începutul secolului al XIX-lea, rămân
impresionată de cultura oamenilor din acea vreme.
Unul dintre cele mai reprezentative romane ale acestei perioade este Mândrie și prejudecată
de Jane Austean, un roman de care nu mă pot sătura niciodată. Pe lângă măiestria cu care autoarea
conturează societatea epocii, aceasta prezintă și o lecție de viață asupra căreia ar fi indicat să re-
flectăm: construirea relațiilor bazate pe sentimente și nu pe avuții materiale. O poveste de dragoste
care ar putea fi considerată, în esență, una clișeică, căsătoria dintre un bărbat înstărit și o fată de-
favorizată material, mă determină să mă gândesc dacă în agitația vieții în care ne aflăm, mai avem
timp să ne oprim și să ne gândim și la sufletul nostru, asemenea lui Darcy. Bineînțeles că răspunsul
este unul negativ. Fiecare își dorește ceva de la viață: să aibă o meserie frumoasă, o viață liniștită, să
se dezvolte din punct de vedere al tehnologiei, al inteligenței artificiale și astfel uităm să mai trăim
prezentul. M-am oprit din meditația mea și am încercat să mă întorc în timp. Am privit dezamăgită
cum, de-a lungul timpului, oamenii au început să renunțe insidios la valorile morale și să trateze cu
superficialitate emoțiile și sentimentele.
Noi nici nu mai știm cum arată fericirea, prietenia, iubirea, cum le-am putea dobândi, de-
oarece căile de a ajunge la acestea sunt poteci tot mai întortocheate, adevărate labirinturi în care
omul se rătăcește și își uită menirea; crede că e fericire orice realizare concretă, vede prietenia
într-o relație virtuală, de circumstanță, iar iubirea se confundă cu orice sărut. În lupta de a contura
ceva după chipul și asemănarea noastră, ne-am pierdut frumusețea și umanitatea. Trăim pentru că
trebuie să trăim, învățăm pentru că trebuie să ajungem cineva și ne căsătorim pentru a putea fi ”în
rândul lumii”, astfel viața a început să se prefigureze ca un algoritm în care erorile de scriere sunt
evenimentele neplăcute, presărate asupra destinului nostru, iar ieșirea cu succes din acesta fiind
moartea.
Dar în cărțile lui Jane Austean, omul este prezentat în toată măreția sa, aș putea spune. Fi-
ecare ploaie, fiecare călătorie, chiar și fiecare zi erau privite cu prețuire, ca un cadou de care omul
putea să se bucure.
Știu că se spune că literatura e diferită de realitate, dar mi-ar plăcea să trăiesc în Mândrie și
prejudecată, un roman al condiției umane, care merită citit cu fiecare ocazie, la orice vârstă.

35
ANIMUS NR. 17
CREAȚII LITERARE

Toamna lui Damocles

ADRIAN FLORIN DUȚĂ, clasa a XI-a F

“Scrie-mi ceva despre toamnă!” Vedeți voi, asta e marea problemă, toamna nu mă inspiră atât de mult și
îmi e destul de greu să scriu atunci când mi se dă o temă. Mintea mea îmi spune pur și simplu să nu o fac. Acum
nu pot spune că este neapărat cazul în momentul de față, pentru că acum nu pot să scriu despre mai nimic, de fapt.
Toți cei care scriu sau pictează, am auzit că au “muze”. Eu nu m-am gândit niciodată că aș avea așa ceva și cred
cu tărie în asta și acum. Ce am făcut greșit în toate prozele pe care le-am scris până acum? Mă uit în jurul meu
la toate hârtiile îndoite, la caietul meu de notițe și schițe și mă gândesc: “Am vrut să te fac epitet sau metaforă și
pâna la urmă mi-ai ieșit repetiție.” Sigur fac eu ceva greșit, să mă uit în urmă? Ar fi o idee.

Sau poate am apăsat prea tare pe pix sau pe stilou și am consumat prea repede toată cerneala. Oare inspi-
rația are rezerve? Se încarcă de la călimară? Mă opresc din scris nonsensuri. Las pixul pe foaie și pun capul pe
masă. Mă uit la puținele cuvinte pe care le-am scris, le privesc din toate perspectivele, cum vârful pixului a săpat
în foaie. Încep să scrijelesc cu unghia. La naiba, s-a mișcat puțin linia, ați văzut și voi asta? Bucla asta de la “A”
e atât de strâmbă acum. Închid un ochi, mă apropii de foaie și încep iar să zgârii hârtia, de data asta, puțin mai
delicat. Ridic degetele și este aici, subțire și fragil, mi-am prins firul de cerneală. Cât l-au căutat grecii antici atât
amar de vreme și uite că se ascundea în foile mele: firul Ariadnei. Trag de el și văd cum se descoase, cum iese din
foaie, trece din hârtie în hârtie, din cărți în caiete și fără să îmi dau seama, urmărindu-l, mă scoate afară din casă.

Să scriu despre toamnă, îmi spuneați? Păi să vedem, despre ce am putea să scriem și, mai important, cum
am putea să scriem? Mă gândesc la tot ce am scris până acum, cum construiesc fiecare poveste din elemente fără
sens, strânse toate la un loc într-un fir de păr, de care suspend catastrofa, asemenea, dacă vreți, Sabiei lui Damo-
cles. Cine stă sub sabie? Tot eu, câteodată și voi; facem cu rândul. Dar niciodată cine ar trebui. Mă uit la copaci,
mă uit la frunze, mă uit la nervuri, la crăpăturile pământului: îmi e aproape imposibil să urmăresc firul de cerneală.
Oare unde mă duce, până la urmă? O să găsesc acum și labirintul lui Dedal? În fine, țineți ochii pe fir, e din ce în
ce mai greu de văzut.

Tot merg, cu privirea în jos și prea târziu îmi dau seama că zgomotul pașilor mei călcând frunze uscate
e demult dat uitării. Acum, aud ecoul pașilor mei bătând greu într-o podea de lemn. Ridic privirea și privesc în
jurul meu, sorbind fiecare detaliu. O încăpere, acoperișul curgând amenințător asupra mea: cu siguranță, podul
unei case. Fibra lemnului, firele covorului, particulele de praf; toate de un albastru închis ce amenință să te înece
asemenea valurilor. Totul în jurul meu, făcut din fire de cerneală. Privesc în stânga, spre geam. Dincolo de sticlă:
demență. Toamna și-a uitat regulile firii, frunzele zboară înapoi în copaci, vântul e viu, apleacă arborii pana la
pământ, îi scoate din țărână, îi întoarce cu rădăcinile în aer. Nicio șansă de scăpare.

36
ANIMUS NR. 17

Am urmărit firul, oare am ajuns în centrul Labirintului? Să fi ajuns oare la Minotaur? Rugați-va să nu! Că
tot vorbeam de fir, e încă la mine în mână; îl urmăresc cu privirea, până ce ochii mi se opresc asupra unei ființe,
unui om. Nu are mâini, picioare, corp sau față; e făcut doar din contururi vagi, din mâzgălituri, din hașururi. Cu
siguranță, nu era Minotaurul, poate vreo Gorgona? “Sângele din partea dreapta a corpului poate vindeca orice.
Sângele din partea stângă este fatal.” Cred că totuși nu aș vrea să fie nici o Gorgona, nu îmi asum acest risc. În
adâncul meu, știu ce este, de fapt, acum doar mă prefac. Poate pentru că nu vreau ca voi să știți sau poate îmi e mie
mult prea greu; îmi e; recunosc. Desigur că este, ce altceva ar putea să fie: miezul prozelor mele, sau “muza” cum
i-ar putea spune alții, cu toate că încă nu sunt pe deplin de acord sau încântat de acest cuvânt. Omul de cerneală
din fața mea mă privește ciudat. Deschide gura și îmi vorbește.

Știți acele filme în care regizorul decide că în punctul culminant sonorul să dispară când personajul vor-
bește? Buzele i se mișcă, îi vezi expresia de pe chip, vezi reacția tuturor, dar tu ești singurul care nu aude. Vei afla
și tu ce a zis, dar nu acum, nu e momentul potrivit. Uite, că tot vorbeam, un alt defect al meu ca scriitor: cât de
repede mă pot abate de la subiect și eu care am spus că nu îmi voi mai repeta greșelile. Dar vă asigur că tot ce vă
spun are sens. Pentru că omul de cerneală deschide gura și îmi vorbește, dar nu aud nimic; doar foșnetul frunzelor
ce se lovesc de geam, în nebunia lor. Îmi vorbește violent și resemnat, aspru și melancolic, iar mai apoi blând,
dar, de fiecare dată, când deschide gura, pe mâinile mele mai apare o vânătaie, apoi în jos, pe piept, pe gât, îmi
învinețește ochiul și îmi apasă umerii. Toate astea prin reproșuri pe care nu le pot percepe. Strig și îi spun să se
oprească, îi spun că îmi pare rău; pentru ce, nici eu nu știu! Smucesc de firul de cerneală ce îmi rămăsese prins
între degete, trag tot mai mult de el, și omul de cerneală se deșiră: își pierde hașura și umbrele, până rămâne doar
un contur slab, ca mai apoi să îl deșir cu totul.

Îmi caut prin amintiri, cine ar putea să fie acest personaj ce-mi creează și sabotează prozele? În aminti-
rile mele, persoanele s-au transformat în concepte, idealuri, la ani-lumină depărtare de adevărata ființă vie. Eu
l-am scris, omul de cerneală nu a fost altceva decât un nod de idei, imaginile unor amintiri trecute. Dar acum, în
prezent, nu mai era de fapt nimic. Proza mea era ancorată în trecut; în prezent, irelevantă. Trag de firul Ariadnei
până când întregul pod se transformă într-un ghem la picioarele mele, rostogolindu-se printre frunze. În fața mea,
o mică vale învelită-n frunze. Caut în stânga și-n dreapta drumul spre casă. Dar parcă această nuanță de roșu sân-
geriu este prea neobișnuită, stridentă, chiar și pentru toamnă. Vedeți și voi ceva acolo, sub frunze?

Sabia lui Damocles: mă așez în genunchi și încep să dau frunzele la o parte, pentru a descoperi o imagine
macabră. Mâini subțiri, palide, ochii verzi, sfidători culorilor toamnei, părul șaten răsfirat; constat cu teroare că
sunt chiar eu. Mă duc în spate, deschid gura, trag aer în piept, îmi ciupesc coapsele, ajung la concluzia că sunt viu.
Vă jur că în momentul asta nu mai înțeleg nimic. Ce-mi spuneți? Privesc scena morții unui scriitor? Sincer să fiu,
nu m-am considerat niciodată unul. Privesc la părul în bucle ce se întinde asemenea unor șerpi printre pietre și
frunze, iar gândul îmi zboară iar la temutele gorgone. Privesc sângele ce acoperă frunzele. O fi din partea stânga
sau din partea dreaptă? În mod ironic, sunt stângaci. “Sângele din partea dreaptă poate vindeca orice. Sângele din
partea stânga este fatal”. Asemenea scrisului, nu vi se pare?

37
ANIMUS NR. 17

My experience in England
ANDREEA DRAGOMIR,
clasa a XII-a F

One of the most important experiences of my life started one year ago in August, when I
moved to England to live and study in a boarding school. When I first arrived there, everything
seemed so strange and different from what I was used to.
But it did not only seem different, it was different, indeed, especially the school system and
its approach by the institution and also by the teachers. I studied International Baccalaureate, a
pre-university program that was well-recognized by Universities around the world. In order to
take the International Baccalaureate Diploma, you need to choose one subject out of 6 different
groups: Studies in Language and Literature, Language Acquisition, Individual and Societies, Ex-
perimental Sciences, Mathematics and The Arts, which is an elective group. As I am an artist my-
self, I did not choose an art subject, the subjects I studied being: Self-taught Romanian, English,
History, Environmental Studies and Societies and Math Studies.
A normal day at this school started at 8 o’clock when we had breakfast in the cafeteria,
then at 8:30 a 10-minute advisory in which we would be announced the news about school. At
8:45 my first class started. Classes were of either 45 or 60 minutes. Between classes we had a
5-minute break just to have time to get from one class to another, but at 12:05 we had a 45-minute
lunch. School finished at 3:30 every day, except Wednesday which was a short day and school
finished at 2:30. At school nobody had classes for every period, between 8:45 and 3:30 everybody
had to have at least one free period in which they had to study or socialise. After school or in the
free periods we had to do activities related to creativity, sports or service. During my lunch time
I played the piano once a week, after school I played basketball for a few months and tennis for
other few. Before classes I was part of a club called Post-Pals, a service club in which we had to
write letters to children with health problems. Apart from this we had dinner at 6:30 pm and study
hall between 7 and 9 pm.
After 5 days of school, on the weekends I spent most of my week-ends in London where I
visited some of my friends, museums, went to the opera, try different restaurants and sometimes I
came home to visit my family, which made me really happy for 2 days but depressed for 1 week.
All in all, my experience was worthwhile as it developed not only my personality but also
my social skills.

38
ANIMUS NR. 17

Despre admitere şi alți “demoni”

ANDREEA VESMAN,
șefă de promoție profil UMAN, anul școlar 2018-2019

La începutul liceului, elevii sunt încurajați să creadă că profilul ales le-a trasat deja viitorul, că există
doua rute posibile, fie ești matematician, fie ești umanist. Timpul demontează în multe cazuri acest mit, mulți
liceeni ajungând pe drumuri pe care nu şi le-au imaginat când erau “boboci” de liceu.

Şi în cazul meu, timpul a rezervat surprize, transformând experiența la Colegiul National “Mihai Vi-
teazul” din Slobozia, într-un parcurs neomogen, prin științe aparent incongruente. Ca orice elev care a ales
filologie, mi-am închipuit că voi fi acaparată de farmecul limbii române, de istorie, de specificul profilului meu,
lucru care s-a întâmplat, dar nu fără cale de întoarcere.

Planul meu neclintit a fost pentru mulți ani să urmez, după absolvirea liceului, Facultatea de Drept a
Universității din București. Fără să cunosc detalii despre procesul de admitere sau despre toate oportunitățile
profesionale pe care le promite această facultate, am simțit mereu o predilecție pentru domeniul justiției, intu-
ind că este unul dintre cei mai importanți piloni în orice societate, cel care, în puțini termeni, asigură ordinea
şi armonia de care avem toți nevoie. Admiterea constă într-un examen de tip grilă, cu 100 de întrebări, ce
testează cunoștințele de gramatică, vocabular şi economie, pentru care este necesară o pregătire timpurie, asi-
duă, dar şi multă răbdare, pentru că rezultatele bune nu pot veni pe cât de repede ne-am dori. Este nevoie de
un greu exercițiu de voință uneori, pentru a vedea utilitatea informațiilor pe care trebuie să le înveți, dar, cu
timpul, totul se clarifică. Înțelegi cât de importantă este exprimarea corectă, îngrijită şi, mai ales, cât de multe
avantaje îți aduce un vocabular bogat. Felul în care vorbim este prima carte de vizită pe care o oferim, de aceea
timpul petrecut cu DOOM şi DEX este o prețioasă investiție în viitorul nostru ca studenți şi ca profesioniști,
indiferent că vom fi profesori, juriști sau ingineri, întrecând în eficiență multe cărți de dezvoltare personală.

Începând pregătirea pentru “Marele examen”, am intrat în contact cu o altă materie fascinantă, econo-
mia. Acest domeniu are puterea, când ai parte de un bun îndrumător, să deschidă ochii asupra rolului pe care
îl are fiecare în lume. Am învățat că fiecare dintre noi este în primul rând consumator, că scopul legitim este
să ne îndeplinim dorințele şi că lumea se clădește pe numere. Odată inițiat în sfera economiei, realizezi că ar
trebui să facă parte obligatoriu din ABC-ul unui om informat, că este un instrument important pentru a putea
înțelege alte domenii cu care intrăm în contact zilnic, cum ar fi politica. Prin urmare, apartenența mea la o
clasă de filologie nu a fost un impediment, atunci când am vrut să particip la Olimpiada de Științe Socio-U-
mane, disciplina economie, intrând în această competiție şi alături de elevi formați în spiritul științelor exacte.
Am câștigat șansa de a participa şi la etapa națională care, în ciuda nivelului crescut de dificultate, a rămas o
amintire extraordinară. Am aprofundat noțiuni deja cunoscute, dar am abordat şi concepte noi, făcând un mic
salt de la microeconomie, ramura necesară admiterii la facultate, care studiază în principal întreprinderile, la
macroeconomie, ce studiază modul în care funcționează economia unui stat.

Pregătirea pentru admiterea la facultate a fost plină de mici dezamăgiri, de fiecare dată când o pro-
blemă la economie nu se lăsa rezolvată sau numeroasele neologisme nu se lăsau memorate apărea dorința de
o secundă de a abandona, având în gând simultan şi operele sau lecțiile de istorie care așteptau să fie învățate
pentru bacalaureat. Cu toate acestea, știm că visurile nu devin realitate pentru cine își dorește, ci pentru cine
acționează, motiv pentru care am ajuns la examenul de admitere şi, ulterior, la festivitatea de deschidere a
anului universitar.

Concluziile celor patru ani ca elevă a Colegiului sunt că profilul ales nu limitează, ci provoacă, că cele
mai frumoase amintiri ca licean se construiesc atunci când îndrăznești să faci ceea ce se înfățișează greu sau
chiar inaccesibil şi că orice efort de învățare va da roade mai devreme sau mai târziu. Iar pentru că nimic nu
ar trebui să fie întâmplător, titlul poate fi şi o invitație la lectura romanului “Despre dragoste şi alți demoni”
de Gabriel Garcia Marquez.

39
ANIMUS NR. 17
CREAȚII LITERARE

Păianjenii de pe Marte

Mă mai uit, când îmi vine, la cer, sunt om, nu altceva.

Tocmai am rămas pe întuneric, am zis să ies puțin să mă uit la cer. Era tot întuneric, așa că am închis ochii; era mai
lumină decât aș fi crezut vreodată. Conștiința îmi tot zicea să fac un ritual, dar eu- nu. Așteptam pe orbite nici-eu-nu-știu-ce, de parcă
ar fi putut cineva sau ceva să ne salveze, să ne mângâie către mai bine, către evoluție.

M-am plictisit.

Am desclipit un ochi, am mai desclipit altul, pe toți, până când am văzut marea necredință. Picioare, și ochi, și păr (mult păr),
și venin, dulce venin. Am închis iar ochii. Erau păianjeni. De pe marte, păianjeni s-au pogorât tocmai asupra unui Pământ muribund,
intrat în stare de putrefacție acută. Poate așa i-am ademenit? Să cred că sosiseră pentru binefacere nu îmi stătea deloc în fire, încer-
cam să cercetez, să caut, să aspir către adevăr, dar... să-mi explic tot nu puteam. La fel ca și acum, am încercat, dar... n-am putut.

Și toți acești păianjeni de pe Marte au izbutit ca într-o clipitură să se împrăștie pe Pământ. Cum stăteam eu, clipind, s-a
întâmplat totul. Lângă mine- unul, doi rămaseră; lângă fiecare dintre noi, de altfel, câte unul, poate doi. La naiba cu clipitul!

Începusem să merg și să contemplu în același timp la repopularea cu păianjeni.

Zing. Zang. Zig.

-Ziggy.

-Nu, nu e timpul pierdut; din reflex, mereu spuneam ”nu” din reflex.

Bărbat blond, păr bob, ochi verzi, zâmbet... zâmbet. Ziggy.

-Să par interesat de apariție nu ar avea niciun sens altcândva, într-un timp real, dar asta e doar o iluzie, o încleștare egoistă a sinapsel-
or mele cerebrale, pornisem.

-Cinci ani. Cinci ani mai avem, aveți, pardon.

Ziggy era un nebun, mă contorsionam în fel și chip să îl înțeleg, sau să mă feresc de păianjeni, nu mai știu. În fine, mi-am luat
înghețata din mâna casierei, am zis ”mulțumesc”. Măcar eu să mai zic ”mulțumesc” pe Terra. Oare pe Marte e ca pe aici, pe la noi?
Lumea se uită în pământ, mănâncă înghețată și apoi se resemnează?, ca la noi? L-aș fi întrebat pe Ziggy, dar mă deprima.

Am ieșit din magazinul de înghețată: păianjeni, păianjeni, oameni. Surpriza erau oamenii care cu un ochi rădeau, cu altul
plângeau, se îmbrățișau, își aminteau cum era, oamenii- adică toți. Toți oamenii. Era un ”rămas bun” apocaliptic.
Am clipit.

Nimeni nu mai era în jur, nimeni din cei cu care mă obișnuisem. Nici doamna cu înghețata- noroc că am fost politicos, săra-
ca de ea... pe unde era. Și parcă îmi lipseau. În solitudinea din acele clipe, nu-mi treceau altceva prin minte decât momente frumos
pudrate: cum cântau la acordeon în piață, cum aruncau câte un bănuț în fântână pentru noroc, cum plângeau pe la colțuri despre
cum viitorul era o ceață groasă... momente ale oamenilor. Nu i-am băgat în seamă. Dar în jocul sinaptic, mi-au apărut în fața ochilor
astfel de miraje. Nici nu aș fi crezut că ar fi fost atât de importanți oamenii aceștia pentru mine.

Oamenii ca oamenii. Dar păianjenii erau plapabili. Erau lângă mine, lângă Ziggy, erau peste tot. A, era și Ziggy.

-Mai aveați cinci ani. Acum- o eternitate. Ca oameni, am dat cu toții greși, însă praful de stele este ceea ce ne-a salvat. Păianjenii sunt
doar alți oameni, înlocuiesc cenușa din candela Pământului.

Îl vedeam că suferea, și, odată cu el, vedeam cum Pământul ardea. Cinci ani au trecut prea repede. Nici nu aș fi crezut.

Am clipit.

Nu mai știam cât e ceasul, de lângă mine Ziggy plecase, iar Pământul era înecat în fum, și totuși, respira. Spre deosebire de
acum cinci ani. Era pace, totuși.

Păianjeni nu mai erau. Erau doar neo-oameni, dar eu nu. Mă bucuram să mă uit în jur, dar eu- eu eram Ziggy acum. A renăs-
cut. Pământul, viața, eu? Aș aștepta încă o veșnicie să salvez cei cinci ani, dar Marte acum arde, oamenii au comis-o. Din nou.

VÎNOSU ANDREI, clasa a X-a B


40
ANIMUS NR. 17
Participări la Concursul Județean de Creație Literară și Artă Plastică
”Dor fără sațiu”, ediția a XXVIII-a

Orașul Toamnei

Andreea-Lavinia Botocică, clasa a XII-a F

Trecuse o oră de când privirea-mi fu ispitită de graba norilor desfigurați de vântul plictisit. Ochii mei erau animați de spectaco-
lul amurgului sângeriu, iar ideile mi se desprindeau din minte şi zburau ȋn depărtare, ȋnainte să am timp să le transpun pe foaie, precum
frunzele părăseau copacii şi alunecau ȋn aer.

Ȋn scurt timp, peisajul liniştit a fost ȋnlocuit de o pădure pictată ȋn culori melancolice. Mi-am desprins, cu teamă, picioarele de
sol, mergând ȋntr-o direcție necunoscută mie. După ce am bătătorit un petic de pământ ȋn jurul meu, întorcându-mă și privind în toate
părțile, am renunțat la ȋncercarea de a găsi ieşirea din labirintul portocaliu. Gălăgia disperării din mintea mea s-a răspândit imediat la
auzul unui cântec.

Din depărtare, se apropia o fată ȋnaltă ai cărei paşi abia atingeau frunzele căzute. Blugii negri, puloverul cafeniu, iar geaca
ȋmprumutată din garderoba bunicului ȋi ofereau o alură nostalgică. Această imagine era conturată de zâmbetul entuziast şi de cartea
ascunsă ȋn spatele degetelor lungi. Dacă ar fi trebuit să o descriu, aș fi zis că arată ca o toamnă modernă...

-Bună ziua, m-am grăbit să-i strig, atrăgându-i cumva atenția. Şi-a ȋntors privirea către mine, ȋndreptându-se agale spre locul ȋn
care mă aflam. Cu o voce suavă, m-a salutat şi m-a ȋntrebat dacă m-am pierdut. I-am răspuns cu o mişcare a capului, fiind prea copleşită
de frumusețea ei dramatică.

-Ne aflăm ȋn pădurea care ȋnconjoară oraşul. Este tot timpul liniştită, un loc perfect ȋn care să citeşti sau să te destinzi. Se aple-
că şi luând o frunză proaspăt căzută dintr-un copac, o ridică deasupra capului, vântul furându-i-o rapid. A urmărit umbra galbenă, cu un
zâmbet trist, până când aceasta a dispărut.

-Ar trebui să mergem ȋn oraş. Ceața se va lăsa ȋn curând. Pădurea se afla pe un deal, de unde ȋntreg oraşul se vedea: casele
din lemn lucios, lămpile de la marginile drumurilor, blocurile din secolul al XX-lea şi cafenelele din care oamenii ieşeau grăbiți. Am stat
ȋmpreună să privim oraşul ca pe un glob de sticlă. Noua mea prietenă m-a condus spre oraş, ocolind un scurt pârâu, de unde ieşeau la
suprafață pietrele acoperite de crengi şi de frunze. Seara rece devenea stăpână, iar noi ne grăbeam spre cea mai apropiată cafenea. În
interior, am găsit un peisaj stilizat de civilizație, specific toamnei: dovleci sculptați, flori uscate aflate lângă vitrină, lumânări aromate,
aşezate pe fiecare masă, dar şi o mică bibliotecă, lângă un şemineu. Fata de lângă mine s-a grăbit spre masa liberă de lângă şemineu,
pentru a ne putea ȋncălzi. Flăcările devorau lemnele, iar eu mi-am ȋntins mâinile spre căldura prietenoasă, privind ȋn continuare coche-
tul spațiu, dar şi oraşul. Lămpile ȋmprăştiau o lumină obscură deasupra atâtor capete grăbite şi ȋnfrigurate. „Un oraş mic şi totuşi atât
de aglomerat.”, am gândit ȋn timp ce eram servite cu băutura sezonului rece, ciocolata caldă. Oamenii nu erau nici fericiți, dar nici trişti.
Fețele le erau lipsite de emoții sau poate că ȋşi reaminteau cu nostalgie de vara călduroasă ce tocmai trecuse. Regretam că nu am la
ȋndemână aparatul de fotografiat pentru a păstra această imagine a unei toamne cu care aș fi vrut să mă mai întâlnesc.Îndreptându-mi
atenția asupra fetei din fața mea, am ȋntrebat-o de cartea pe care o avea cu ea, pretext de a dezlega enigme despre cărți preferate și
alte lucruri neștiute.

-Nu-i aşa că toamna e cea mai frumoasă, misterioasă și nostalgică? ȋşi ȋncepe ea pledoaria. Oamenii sunt mai liniştiți, oraşul
este de nerecunoscut, înnobilat de o frumusețe tristă. Contemplăm cum arborii ȋşi pierd frunzele, păsările ne părăsesc, cerul ȋşi pierde
culoarea senină, iar vântul se agită tot mai mult. Hm, o frumusețe născută dintr-o pustiire a naturii.

Rămânem amândouă tăcute, privind spre doi copii ce folosesc conurile de pin, drept jucării. Ploaia devine un romantic sunet
de fundal, acoperind muzica şi freamătul celor din ȋncăpere. Privesc spre mâinile ce ȋmbrățişau cana, observând mici picuri de apă.
Brusc, strigătul tunetului şi răpăitul morocănos al ploii mă trezesc, întorcându-mă ȋn parcul din care am plecat. Ȋmi strâng iute caietele
şi mă grăbesc spre autobuzul aglomerat, aflat în stația de peste drum, ȋncercând să nu uit niciun detaliu din Oraşul Toamnei, povestea
mea putând fi, ȋn sfârşit, ȋncepută.

41
ANIMUS NR. 17

Amintire
ADRIANA BADEA, absolventă CNMV,
membră- LES FRANCOFORTS

Studentă, Universitatea Sorbonne Nouvelle, Paris 3, Franța

“Ce ar fi dacă, într-o zi sau într-o noapte, un demon s-ar strecura în singurătatea ta și ți-ar spune:
«Această viață, așa cum o trăiești și ai trăit-o până acum, va trebui să o trăiești încă o dată și de nenu-
mărate ori, și nu va fi nimic nou în ea, ci fiecare durere, bucurie, fiecare gând și suspin și tot ce e în via-
ța ta oricât de mic sau de important va reveni, totul la fel, în aceeași succesiune- chiar și acest păianjen
și aceste raze de lună printre copaci și chiar și acest moment și chiar și eu. O clepsidră eternă a existen-
ței este răsturnată din nou și din nou și tu odată cu ea, grăunte de țărână». Nu v-ați arunca la pământ
și l-ați blestema pe demonul care v-a vorbit așa?“ –Nietzsche

Aruncă o privire lungă înapoi și reflectează... cât ai șterge oare din viață, încât să rămână ce ai
vrea să retrăiești infinit ?Câțiva ani, câteva zile, ore? Ce ne rămâne? Un suspin, un zâmbet și o plimbare.
Ani îndelungi de singurătate se șterg într-o secundă. Unde pleacă tot acest timp, bucata asta de vreme
netrăită sau trăită greoi?

Vine o vreme când, pe neașteptate, îmbătrânești, ajungi acolo “unde destinul nu-ți mai constru-
iește gări” (M. Kundera). Decorul se schimbă și rămâne mut în spatele tău. Te întorci în casa pânzelor
de păianjeni și nu mai stă nimeni în prag... În batiste, pe cheiuri, prin trenuri, pe maluri și sub stânci,
unde tot zac de ceva vreme, intrate la apă, amintirile strivite de timp.

Ai vrea să le strigi:

-Ah, clipe, primiți-mă înapoi!

Te îndepărtezi, pleci…. și cât rămâne din tine….o urmă finită, ștearsă, peste care se aștern pe rând
alte și alte. Ai pierdut exercițiul mișcării, te-ai pierdut pe tine. Și te tot cauți. Dar au surzit toate și doar
tu mai auzi, într-o ultimă suflare, susurul apei și al vieții și al norilor ce se strecoară deasupra ta, și te
învârți de colo colo, întrebând:

-Unde oare am rămas?

Un ecou te trimite înapoi, între două clipe de fericire... simți, în sfârșit, cât au însemnat…amintirile
încă vii –tot ce a rămas din avatarurile tale, zâmbetele și lacrimile din care s-a creat lumea.

Nu sunt oare istorii care nu mor niciodată?

Mereu au fost și doar prezența noastră atât de efemeră le-a purtat peste secole, le-a agățat mai
întâi în adâncuri, în peșteri, pe pereți și le-a numit ARTĂ. Creăm ca să iertam timpul pentru nesăbuința
sa de a șterge aproape tot și de a nu lăsa nicio picătură din viețile noastre, care trec într-o goană prin
lume. În urma lor, mai rămâne amintirea, căreia i-am găsit o ramă și-am fotografiat-o repede, într-o zi
cu soare, când timpul a rămas pe loc.

42
ANIMUS NR. 17
LES FRANCOFORTS

Despre experiența participării la


Festivalul de Teatru Francofon de la Arad
MARIA FILIPACHE, clasa a IX-A B

Într-o lume rece, abolită de inflexibilitate și ură, într-o lume în care


omul este robotizat, iar emoția devine din ce în ce mai străină, arta își face
sfios loc precum un ghiocel prin zăpadă. Acest ghiocel și-a scos fragilul cap
de sub zăpada banalului, la Arad. Un ghiocel întruchipat de spiritele tinere
din cadrul Festivalului de Teatru Francofon, un strop de puritate ce se arată
oricărui binevoitor să observe, un mic stindard al frumosului etern din oameni
în care unii nu mai cred.

Preț de-o săptămână, liceul s-a preschimbat doar într-o amintire,


pentru noi, cei ce am vrut să simțim frenezia unei lumi de dincolo de realitate,
un tărâm al teatrului. O lume în care oameni străini au fost uniți de pasiunea
universală pentru artă, conectați prin intermediul limbii franceze.

În prima zi a festivalului, cu pași îndoielnici, am intrat în Teatrul care stătea în inima orașului, pompând speranță. Nu intram
doar într-o impunătoare clădire, ci și într-o mare de sentimente și de emoții în care înotam, suflete-n sincron. Mă simțeam atât de mică
pe măsură ce înaintam pe coridorul încărcat cu afișele ce materializau puțin din magia spectacolelor ce au impresionat de-a lungul
anilor. Oameni talentați pretutindeni, gravitând în jurul fericirii de a se expune, de a se afirma în acest spațiu sacru. Însă, totul izvora
din sala de teatru spre care am pășit evaziv. O clipire de ochi a fost suficientă pentru a se descoperi universul în care am pătruns. Era o
împletire a lumilor celor pătrunși în ea. Noi toți eram spirite care vibrau de dorința de a se distanța de realitate, de a găsi un refugiu în
artă. Într-o simplă cameră, nimic nu ne îngrădea, nimic nu ne limita. Eram o mulțime de euri complementare ce ieșeau la suprafață, în
armonie, clădind această lume a teatrului.

Cortina se ridică, talentul se lasă dezgolit, în forma lui pură. Arta se lasă modelată de tineri curioși și sinceri. În ciuda faptului
că eu nu m-am urcat pe scenă și nu am ținut în palmă patru sute de oameni, am trăit prin colegii mei voluptatea momentului. Aceștia
au construit din nimic imaginea durelor întrebări fără de răspuns de care omul e înconjurat, piesa de teatru aleasă abordând o temă
ce avea caracter existențial.Ei emanau lumină și frumusețe beznei din oameni, contrastând-o. Am putut să observ clipa de glorie de la
finalul piesei, am putut să mă bucur pentru ea. O clipă în spatele căreia stăteau ore de repetiții. O clipă ce va rămâne nemuritoare între
pereții teatrului. Între noi toți era un echilbru constant. Am avut ocazia să vedem și alte piese de teatru, să cunoaștem și alte viziuni și
alți oameni de vârsta noastră de la care am avut ce învăța.

Cortina se lasă, talent preschimbat în emoție îmbibă aerul din sală, arta atingând tinerii visători și onești.

CĂLĂTORII FICȚIONALE
prof. Loredana Stan

Cărțile sunt și despre alte cărți. Un elev de clasa a X-a îmi spunea la un cerc de lectură că toate cărțile contemporane
conțin referințe muzicale, culturale, livrești, acesta fiind rețeta realizării unui bestseller. Așadar, când m-am apucat de călătoria
prin labirintul cărții ”Transparența” a lui Radu Vancu nu știam că voi găsi la pagina 168 pasajul următor: ”când i-am povestit […]
despre scrisorile bunicii ei, a făcut o criză de râs. […] cum ai putut crede asta? E luată cu japca din Romain Gary, din romanul lui
autobiografic din ’60, Promesse de l’aube , acolo povestește Gary cum maică-sa i-a trimis scrisori oriunde se afla pe front, iar
scrisorile astea l-au ținut în viață. Pentru ca, întors acasă după front, să afle că maică-sa murise în ’43. Și oricum aceasta era o
minciună și din partea lui Gary, maică-sa murise de fapt în ’41, înainte să-și înceapă el turneul aviatic. Pe bune, cum ai putut crede
asta?” Așa a intrat ”Promisiunea zorilor” în lista mea de lecturi. A contribuit, de asemenea, și o recomandare a unei cititoare aviza-
te, care, ulterior, mi-a prelungit călătoria ficțională în jurul acestei cărți.
43
ANIMUS NR. 17

Așadar, ”Promisiunea zorilor” de Romain Gary este o carte devenită clasică, intrată în canonul literaturii franceze, un
roman  memorialistic, care s-a salvat de la o lectură lacrimogenă și de consum, prin stilul complex în care coexistă lirismul, limbajul
aforistic, narațiunea exemplară etc. Tema centrală a operei literare aș zice că este relația mamă-fiu, scriitorul, rememorându-și
propria viață, o salvează de la uitare pe mama sa, Mina Kacew, rusoaica actriță care n-a încetat, până la sfârșitul vieții sale, să
creadă în copilul său. Supraviețuitoare de profesie, făcută să se ridice deasupra tuturor poverilor, Mina, eroina adusă la viață prin
poveștile fiului, își face un țel în viață din a-și crește și educa unicul fiu. Femeia este pentru fiul ei și mentor, și cel mai aspru critic,
și mama tandră, și prietena afectuoasă.  Învingând istoria vitregă, plecând din Rusia, trecând prin Polonia, ajungând în Franța, țara
ideală, hărăzită copilului Romain, mama și fiul vor forma un cuplu inseparabil, chiar și dincolo de  moarte. Încercând, rând pe rând, 
opțiuni profesionale diferite, Mina îi profețește fiului său cariera diplomatică și scriitoricească. Fiul devine mai mult decât atât,
erou în cel de-al Doilea Război Mondial, pilot neînfricat al Franței libere.

Romanul este și povestea unui om care a luptat să fie fericit și care, la sfârșitul cărții, meditează nostalgic pe tema
condiției umane: ”Mi se întâmplă uneori să fiu chiar fericit, precum în această seară, aici, întins pe plaja Big Sur, în asfințitul cenușiu
și pâclos, când îmi ajung la urechi, de pe stânci, lătratul îndepărtat al focilor și îmi e îndeajuns să ridic un pic capul ca să zăresc
Oceanul. Îl ascult cu multă atenție și am mereu impresia că sunt pe cale să pricep ce vrea să-mi destăinuiască, că o să sparg în
sfârșit cifrul și că murmurul insistent, continuu al valurilor  încearcă, aproape vehement, să-mi ofere o explicație.”

Călătoria ficțională în jurul vieții și operei lui Romain Gary continuă cu romanul lui Francois-Henri Deserable, ”Un anume
domn Piekielny” . Hazardul sau altceva face ca autorul să ajungă la Vilnius, în locurile unde a copilărit Romain Gary, întâmplare
care declanșează propriile confesiuni, dar și cercetarea minuțioasă în jurul destinului marelui său înaintaș, dar și a cărții acestuia:
”Aveam șaptesprezece ani; îmi petreceam cea mai mare parte a timpului pe gheață, cu o crosă în mână și cu patinele în picioare; nu
citeam. Mă întorceam din Statele Unite, unde plecasem cu un an înainte […] Directorul liceului La Providence din Amiens nu voia
să mă înscrie în ultima clasă de liceu. Nu absolvisem clasa dinainte, asta dacă nu se lua în considerare anul petrecut într-un liceu
american, unde urmasem deliberat cursurile cele mai inutile, la naiba cu matematica și chimia.  La sfârșitul anului, doamnă – i-a spus
directorul mamei mele- e bacul de franceză, și a adăugat apoi că dacă mă înscria direct în ultima clasă însemna să risc să repet anul.
Fiul meu, domnule – i-a răspuns mama cu aplomb, nu are timp de pierdut: e destinat unui viitor strălucit. Va face o teză de doctorat,
a adăugat ea, pronunțând apăsat cuvântul, pe care-l învăluia într-o aură sacră.[…] Aveam vreo douăzeci de cărți în programă, dintre
care n-am citit decât una singură. Cred că printre ele erau Cidul, Jacques Fatalistul sau Cuvintele , aș fi putut să mă opresc asupra
uneia dintre ele, dar nu, am ales Promisiunea zorilor. De ce această carte și nu alta? Nu știu. Datorită copertei, fără îndoială. O
fotografie a autorului îmbrăcat în soldat, locotenent de artilerie, drept ca o lumânare în fața unui avion care nu se zărește prea
bine, care poate că e un biplan, sau poate că nu. […] Am citit și recitit Promisiunea zorilor , și în scurtă vreme a sosit și momentul
recapitulărilor. N-am recapitulat nimic: mi se părea absurd să stau închis în casă ca un scrib, în timp ce primăvara făcea loc verii;
afară, pe stradă, în parcuri, mă aștepta luna iunie, mă așteptau fetele. […] A venit și examenul oral al bacului la franceză. Aveam
o șansă din douăzeci să reușesc. […] A fost un miracol. Ce poți să-mi spui despre capitolul VII din Promisiunea zorilor ? […] Știi, a
precizat examinatoarea, pasajul acela despre un anume domn Piekielny, din cartea lui Romain Gary? Am povestit atunci viața autor-
ului, am analizat textul, i-am schițat geneza, am vorbit îndelung de acest domn Piekielny,  și am agrementat totul cu figuri de stil,
metafore, perifraze și litote.[…] Examinatoarea m-a complimentat și m-a sărutat pe obraji. Ne-am despărțit ca niște prieteni buni.

Și astfel, Deserable încercă să afle dacă personajul lui Gary a existat într-adevăr sau a fost doar o plăsmuire ficțională.
Cercetează arhive, presa vremii, vorbește cu o martoră a acelor vremuri, misterul adâncindu-se și mai mult. Scriitorul brodează o
existență ficțională acestui domn  Piekelny, ”un șoarece trist, meticulos de curat și mereu frământat de gânduri.” Gary dedicase
trei pagini acestui personaj și mărturisea în cartea sa că își respectase promisiunea făcută acestuia de a rosti ca o mantră tuturor
personalităților întâlnite: ”la numărul 16 de pe strada Wielka Pohulanka, din Wilno, locuia domnul Piekilny”.

Deserable scrie o carte întreagă pornind de la pretextul existenței acestui personaj. Pe lângă reconstituirea existenței
acestui domn Piekielny, care se pare că a murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cartea conține pagini de condamnare a
războiului, a holocaustului, minieseuri filosofice, descrieri nostalgice și emoționante ale unor locuri cu valoare spirituală, retrăirea
unor experiențe formatoare, legende legate de cele două identități literare ale scriitorului adorat, o paralelă între destinul lui Gary
și al lui Deserable și se încheie cu evocarea ultimei apariții tv. a autorului ”Promisiunii zorilor” în cadrul emisiunii lui Bernard Pivot.

Încheierea romanului ”Un anume domn Piekielny” ține loc de orice concluzie: „Gary scrie numele lui Piekielny pe pagină. Îl
face astfel să se nască? Să renască? Să irumpă din străfundul memoriei sale? Sau asta vine de mai departe, din imaginarul care
se desfășoară miraculos pentru a supune realul? Nu știu, este atotputernic. Scrie. Nu se gândește decât la asta. Să scrie. Să
stăpânească lumea în douăzeci și șase de litere și să o facă să se îndoaie sub puterea legii lui.”

44
ANIMUS NR. 17

Calendarul activităților Cercului de lectură ”ANIMUS”


anul școlar 2019-2020
Denumirea activității/ analiza Data Responsabili Cine participă
operei literare
1. Stabilirea tematicii, a bibliogra- 2.10.2019 Profesorii Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a
fiei pentru cerc IX-a E, a X-a A, a X-a B, a X-a C, a XI-a A, a
coordonatori XI-a B, a XI-a F, a XII-a B, a XII-a C, a XII-a E,
a XII-a F)

2. Printre tonuri cenușii de Ruta 21.11.2019 EFTIMIE ELENA, Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a
Sepetys clasa a X-a A IX-a E, a X-a A, a X-a B, a X-a C, a XI-a A, a
XI-a B, a XI-a F, a XII-a B, a XII-a C, a XII-a E,
a XII-a F)
3. Persepolis de Marjane Satrapi 12.12.2019 NEGOIȚĂ ANCA, Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a
E, a X-a A, a X-a B, a X-a C, a XI-a A, a XI-a
clasa a XI-a B B, a XI-a F, a XII-a B, a XII-a C, a XII-a E, a
XII-a F)
4. Concurs Național de Creație 15.01.2020 Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a
literară /Eseuri IX-a E, a X-a A, a X-a B, a X-a C, a XI-a A, a
„Mihai Eminescu”, XI-a B, a XI-a F, a XII-a B, a XII-a C, a XII-a E,
a XII-a F)
ediția a XI-a Profesorii
-proiect realizat în partene- coordonatori
riat cu I.S.J.Ialomiţa, Consiliul
Județean Ialomița, Biblioteca
Județeană „ Ștefan Bănulescu”,
C.C.D.Ialomiţa
5. Nouă povestiri de J.D.Salinger 27.02.2020 D UȚĂ A D RI A N Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a
F LORI N, IX-a E, a X-a A, a X-a B, a X-a C, a XI-a A, a
XI-a B, a XI-a F, a XII-a B, a XII-a C, a XII-a E,
clasa a XI-a F a XII-a F)
6. Dragostea în vremea holerei 26.03.2020 ȘTEFAN ELENA, Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a
de Gabriel García Márquez clasa a XII-a F IX-a E, a X-a A, a X-a B, a X-a C, a XI-a A, a
XI-a B, a XI-a F, a XII-a B, a XII-a C, a XII-a E,
a XII-a F)
7. Promisiunea zorilor de Romain 18.04.2020 BOTOCICĂ Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a
Gary IX-a E, a X-a A, a X-a B, a X-a C, a XI-a A, a
ANDREEA, XI-a B, a XI-a F, a XII-a B, a XII-a C, a XII-a E,
a XII-a F)
clasa a XII-a F
8. Istanbul Istanbul de Burhan 21.05.2020 MOCANU Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a
Sonmez IX-a E, a X-a A, a X-a B, a X-a C, a XI-a A, a
SABRINA, XI-a B, a XI-a F, a XII-a B, a XII-a C, a XII-a E,
a XII-a F)
clasa a XI-a F

Profesori coordonatori,
Stan Loredana, Roman Alina, Tender Cristina
ISSN:2247-3262

S-ar putea să vă placă și