Sunteți pe pagina 1din 28

Revistă editată de elevii Colegiului Național”Mihai Viteazul” Slobozia

Animus

ediție nouă, nr.7, semestrul I, Anul școlar 2014-2015

Revistă editată de elevii Colegiului Național”Mihai Viteazul” Slobozia Animus ediție nouă, nr.7, semestrul I, Anul școlar
COLECTIVUL DE REDACŢIE: COORDONATOR: prof. LOREDANA STAN TEHNOREDACTARE: LUCIAN AMARIEI, clasa a X-a A COLABORATORI: prof.
COLECTIVUL DE REDACŢIE:
COORDONATOR: prof. LOREDANA STAN
TEHNOREDACTARE: LUCIAN AMARIEI, clasa a X-a A
COLABORATORI:
prof. Adina Bobîrnichi, prof. Vanda Ştefănescu, prof. Nicolae Papacu, prof. Nela Bădele
Ștefania Radu, clasa a IX-a A
Livia Pătru, clasa a IX-a B
Denisa Politic, clasa a X-a A
Mihai Sǎracǎceanu, Andrei Soceanu, Alexandru Ştiucǎ, Vlad Zahiu, clasa a XI- a B
Diana Vasluianu, Alexandra Petre, Jeny Căciulă, Cristina Dinu,Valentina Urse,
Miruna Oana Măchiţă, Bianca Buzescu, clasa a XI-a F,
Andrei Făşie, clasa a XI-a G,
Lorena Ţuican, clasa a XII-a G
Alexandra Nenciu, absolvent clasa a XII-a A,
Maria Teodora Cipu, absolvent clasa a XII-a F
FOTOGRAFII:
MELANIA BICA POPI, clasa a XI-a B

Liceul e acum departe

Nu

reușim

aproape

niciodată să

conștientizăm un eveniment în momentul în care

acesta se petrece, ci mult mai târziu. Dat fiind că

”niciodată nu

e

prea

târziu”,

personal,

am

conștientizat că am terminat liceul în prima

săptămână de facultate.

În camera căminului, alături de colocatara mea (fostă și actuală colegă), în absența

internetului, am luat la puricat colecția foto-video a anilor de liceu. Începând cu clasa a IX-a, până la

acea mare colecție de ”ultima

...

”.

Ei bine, atunci

mai mult ca niciodată mi-am dat seama că mă aflu într-un moment pe care nu îl conștientizam activ și că am depășit la fel de pasiv un altul. Cum adică liceul s-a terminat? Uite așa! ”Veni, vidi,

vici!”, am spune. Însă nu știu sigur cine ”vici” acum. Eu sau amintirile? Căci mi-au cucerit cumva ”cetatea”.

Au stat armate la poarta mea timp de mai bine de trei luni. M-au lăsat să ma bucur de aerul nou și plăcut ce pătrunsese în spațiul meu, dar nu m-au uitat. Sigur nu. Apărute așa, deodată, au reușit să mă dezarmeze. Am îngenuncheat plângând în fața lor, căci n-aș fi putut să mă răzvrătesc. Mi-ar fi părut de-a dreptul barbar. Eu să înfig cuțitul în inima memoriilor care mă leagă de, poate, cei mai frumoși ani din viața mea? Nu! Am preferat să cedez. Față de un asemenea gest, au îngenuncheat și ele. Steagul alb a fost ridicat. Mi-au promis că nu vor mai veni atât de agresiv. Totuși, o vor face mereu pe nepusă masă, căci știu ele că atunci voi avea cel mai tare nevoie de o ”vizită”.

Colegiul Național ”Mihai Viteazul” Slobozia este un bloc foarte mare, cu apartamente și familii. Multe. Am hoinărit atâta vreme pe holurile sale, în căutare de cretă și burete, împrumut de la vecinul. M-am întâlnit dimineața cu atâția vecini somnoroși. Am animat si iubit acest bloc, fără să știu că dragostea nu crește neapărat cât timp stai în el, ci după ce îl părăsești.

Acum, colac peste pupăză, mai este și ziua lui. A blocului acesta încăpător. El crește și creștem și noi pe lângă el, aproape sau departe. Îmi plac aniversările, însă nu agreez să lipsesc de la ele. Țin mereu să-mi fac simțită prezența cumva. De data aceasta am apelat la o foaie albă si la pixul colegei mele din spate.

La mulți ani, CNMV Slobozia!

La

cât

mai

multe familii ocrotite! Știi bine că întinerești cu fiecare an. Știi bine că nu te vom uita niciodată.

Salutări respectuoase colectivului profesoral mult iubit!

-cuvinte scrise în timpul unui curs universitar-

MARIA TEODORA CIPU,

absolventă clasa a XII-a F, studentă anul I- ,,Litere” - Universitatea din București

Liceul e acum departe Nu reușim aproape niciodată să conștientizăm un eveniment în momentul în care

1

Interviu cu Iulian Olariu , fondatorul Youth Academy

Un deschizător de drumuri

Interviu cu Iulian Olariu , fondatorul Youth Academy Un deschizător de drumuri Este o persoană implicată

Este

o

persoană

implicată

activ,

de

10

ani,

în

domeniul

trainingului

 

și

al

dezvoltării personale. Se

bucură până în

momentul

de

față

de

peste 268 de traininguri

susținute, dar și 1043 de

prezentări

și

seminarii,

realizate

pentru

firme

la care au participat peste 10343 de persoane. Toate

aceste activități au fost

importante, dar si pentru tinerii ce doresc să ia contact cu educația nonformală. Își ocupă cea mai mare parte a

timpului cu organizația ce a

fondat-o acum 5 ani,

Youth Academy și în cadrul căreia ocupă funcția de

președinte. Numele său este

Iulian Olariu, un tânăr

de 31 de ani, mereu cu zâmbetul

pe buze, energic,

optimist, care consideră "că orice persoană poate să

dezvolte competenţe noi

dacă

atitudinea

are

potrivită ”. Vă invităm, așadar,

-l cunoașteți pe

Iulian, care ne va vorbi în acest

interviu

despre

voluntariat și despre experiența sa în echipa Youth Academy.

DIANA VASLUIANU (D.V.): Bună, Iulian! Ce faci ?

IULIAN OLARIU (I.O.): Bine, uite aștept să ne bucurăm de încă o seară la întâlnirea cu toți

membrii organizației. D.V.: Acum, la început de interviu, vreau să-ți mulțumesc că mi-ai acordat prilejul de a purta această discuție și să te întreb dacă ești pregătit să începem. I.O.: Desigur !

D.V.: Pentru început, aș vrea să te rog să ne faci o scurtă prezentare a ta si a preocupărilor tale.

I.O.: Fac voluntariat de când am început facultatea și de atunci nu m-am mai oprit. În cea mai mare parte a timpului meu, în prezent, mă ocup cu

instruirea adulților pentru că sunt trainer și fac traininguri pentru mai multe companii cunoscute de la noi din țară. În timpul liber mă mai întâlnesc cu diverși tineri, cu diverse organizații studențești, dar cea mai mare parte a timpului o petrec alături de Youth Academy, proiectul meu drag.

D.V.: Ne bucurăm să auzim asta. Voiam să te întreb de când ai început să fii interesat de voluntariat ?

I.O.: Am început să fac voluntariat în adevăratul sens al cuvântului încă din anul întâi de facultate, dar am avut niște inițiative și în perioada liceului. Nu știam că se numește exact voluntariat ceea ce făceam, dar am fost implicat în revista școlii, așa cum sunteți și voi, am fost vocea liceului la postul de radio pe care l-am înființat, iar în anul întâi de facultate am vrut să fac o revistă pentru studenți și m-am alăturat unei organizații studențești. Am participat la o serie de proiecte și de atunci am luat voluntariatul foarte în serios și a devenit parte din viața mea.

D.V.: Ce înseamnă pentru tine activitatea de voluntariat ?

I.O.: Activitatea de voluntariat are mare legătură cu ce se întâmplă în jurul nostru. Cred că voluntarii sunt acele persoane care vor să creeze un mediu, o lume mai bună și dedică din timpul și energia lor pentru acest lucru. Voluntariatul înseamnă să acumulezi experiențe valoroase care contribuie la dezvoltarea celor din jurul tău, fără a avea neapărat un beneficiu material de pe urma acestul lucru. Practic, voluntariatul se face mai mult pentru experiența de învățare și se face cu sufletul.

D.V.: Ce înseamnă dezvoltarea personală pentru tine ?

I.O.: Dezvoltarea personală înseamnă să investești în tine, astfel încât să fii mai bun și să poți

să ai o viață mai frumoasă, prin prisma faptului că relaționezi mai bine cu celălalt, că reușești să faci proiecte mult mai ușor, pentru că ai dobândit experiențe de organizare, că vorbești în public, că ești un bun comunicator etc. Astfel, te vei putea descurca în viitor, în diverse situații cu care te vei confrunta, oricare îți va fi cariera.

D.V.: Tu, pentru noi, ești un adevărat lider pentru că reușești să ne îndrumi atât de eficient, dar cum definești noțiunea de lider ?

I.O.: Liderul nu e neapărat o persoană formală din punctul meu de vedere, liderul e o persoană în care ceilalți se regăsesc, cu care ceilalți pot rezona foarte ușor și a cărui viziune ei o împărtășesc. Nu trebuie văzut ca un om autoritar, ci ca o persoană care îi inspiră pe ceilalți să fie mai buni, că tot vorbeam de dezvoltare personală mai devreme.

2

Interviu cu Iulian Olariu , fondatorul Youth Academy

D.V.:

Ce reprezintă pentru tine Youth

Academy și cu ce se ocupă mai exact organizația noastră ?

oportunități de dezvoltare în echipa națională. Ce ne poți spune despre acest lucru? Dar despre echipele locale ?

I.O.: Vorbeam la început despre volutariat și despre perioada când am început să practic această activitate. Am un regret de pe urma faptului că nu m-am apucat de voluntariat mai devreme dar, de asemenea, sunt conștient de beneficiile sale și despre cât am avut eu de învățat de pe urma acestuia și pentru că eu nu am avut ocazia să mă ocup de asta în liceu, mi-am propus să ofer celorlalți posibilitatea de a face acest lucru.

I.O.: Youth Academy este o organizație care se adresează elevilor de liceu. Este un ONG național care are ca scop dezvoltarea tinerilor de liceu prin oportunități de implicare pe care le oferă acestora în diverse acțiuni de dezvoltare personală. Proiectul nostru cel mai important este proiectul HOLA ! care este de asemenea un proiect național ce a ajuns până acum în 25 de orașe din țară.

D.V.: Care au fost motivele pentru care ți- ai dorit să înființezi organizația ? Acesta a fost unul dintre lucrurile pe care mi-am dorit întotdeauna să le aflu.

I.O.: Ehipa noastră este formată în primul rând din membri care se pot implica în diferite proiecte, inclusiv susținerea și organizarea workshopurilor HOLA! Junior adresate elevilor de gimnaziu, dar si în organizarea workshopurilor HOLA! precum și a altor activități, alături de echipa

I.O.: Echipa națională este o echipă formată din actuali elevi de liceu sau A« proaspăt A» absolvenți de liceu și tineri care s-au remarcat în cadrul proiectelor HOLA! la nivel local și care acum coordonează activitățile organizației din toată țara. Echipele locale sunt formate din tineri minunați care contribuie la dezvoltarea celor din jurul lor, care sunt implicați și-și doresc să facă o schimbare pentru o lume mai bună. Aceștia au foarte mult potențial și sunt preocupați de învățare și mai mult decât atât pot spune că sunt liderii generației de mâine.

D.V.: De fiecare dată când terminăm un workshop HOLA! le spunem participanților despre recrutări care cer informații despre echipa noastră. De aceea te-am ruga să ne vorbești puțin despre structura și organizarea echipei Youth Academy.

D.V.: La ce să ne așteptăm când vorbim de

D.V.:

Povestește-ne

despre

primul

tău

locală. Toți acești membri sunt coordonați de un

workshop pe

care

l-ai

susținut

cadrul

în

project manager. După o serie de activități în echipa

organizației.

locală, dacă-ți place ceea ce faci, poți să-ți asumi

I.O.: Am avut ceva emoții, trebuie să recunosc, eram foarte încântat și bucuros că în sfârșit mi se realizează proiectele, dar nu era primul training pe care l-am susținut vreodată. Nicio clipă nu mi-a trecut prin minte importanța pe care o va lua proiectul în cele din urmă. Nu aveam o direcție destul de clară în acel moment, dar eram foarte încântat de ce se întâmpla, de impresiile participanților. Nu știam cum,

D.V.: Se pare că de 5 ani evoluăm și ne

responsabilitatea de a conduce întrega echipă dintr-un oraș, iar mai apoi, odată cu rezultatele obținute la nivel local, alături de organizație poți aplica pentru echipa națională. Ea se ocupă atât de coordonarea tuturor proiectelor din țară, dar și de ariile funcționale (marketing, resurse umane etc.)

viitorul organizației ?

dar eram sigur că povestea o să meargă mai departe, că lucrurile se vor întâmpla, însă, mult mai târziu, s-au echilibrat balanțele organizației. Mult mai târziu s-a dezvoltat ideea unui proiect național. A fost nevoie de timp pentru a le construi pe toate .

îndreptăm într-o direcție favorabilă. Noi suntem o organizație care pune preț pe potențialul tinerilor din ziua de astăzi și de aceea am observat că ați început de ceva vreme să acordați foarte multe

I.O.: Organizația va crește și Youth Academy va rămâne în continuare una dintre opțiunile pe care elevii de liceu le vor avea pentru a se implica, pentru a face voluntariat, pentru a construi proiecte și pentru a se dezvolta. Și sperăm noi să ajungem în cât mai multe orașe din țară, deocamdată avem 25 de orașe în care am ajuns. În urmatorii 2-3 ani sperăm să ajungem la un număr de 40. Și pentru că tot sunt discuții și membrii echipei își doresc să ajungem în alte țări, cine știe, poate vom aborda și elevii de peste hotare.

3

Interviu cu Iulian Olariu , fondatorul Youth Academy

D.V.: Am înțeles că de curând, unul dintre traineri, Georgiana Ioniță, ne-a reprezentat organizația în afara granițelor țării. Poți să ne vorbești despre asta?

I.O.: Da. A fost o întâlnire în Cipru cu organizații din Europa si am înțeles că au fost peste 30 de țări prezente. Fiecare reprezentant și-a prezentat proiectul și a făcut schimb de expriență,iar proiectul nostru a fost foarte apreciat si ceilalți ne-au privit cu admiratie pentru toate lucrurile frumoase pe care le facem.

pentru a-și face prieteni noi, dar, mai ales, pentru a-și pregăti un viitor promițător. Mereu să se dezvolte și să învățe lucruri noi și de ce nu să facă voluntariat, pentru că este una dintre cele mai frumoase oportunități pe care le au la vârsta aceasta.

D.V.:

Mulțumim, Iulian, pentru gândurile

tale! Îți mulțumesc că mi-ai acordat șansa de a-ți lua un interviu și sper să colaborăm și pe viitor.

I.O.: Mulțumesc și eu. Sunt sigur că așa va

fi !

D.V.: Te simți împlinit în ceea ce faci ?

I.O.: Da, cum să nu ?

 

D.V.:

Îți

satisfacție

aduc

toate

aceste

activități

pe

care

practici

le

cu

atât

de

multă

bucurie ?

I.O .: Mă bucur să văd cum tinerii din jurul meu se transformă și cum sunt influențați de pe urma participării și implicării în cadrul proiectelor asociației și de aceea pot spune că sunt foarte bucuros că am reușit să implementez un astfel de proiect.

D.V.: Spune-ne, Iulian, unde te vezi peste 5

ani ?

I.O.: Mă văd făcând acelasi lucru, ținând în contiuare traininguri către angajați din companii și fiind alături de Youth Academy ,într-o măsură mai mică sau mai mare ,în funcție de cum o să evolueze lucrurile, căci, încet- încet vine noua generație care o să preia activitățile și o să ducă povestea mai departe în locul nostru .

D.V.:

Ne

bucurăm

auzim

asta. Ne

bucurăm că îți dorești o schimbare în rândul adolescenților și că muncești pentru acest lucru. În finalul interviului, te întreb ce le transmiți

cititorilor noștri, elevilor Colegiului Național ”Mihai Viteazul” Slobozia?

I.O.:

transmit

Le

activi,

fie

să fie

de învățare și

preocupați

facă tot

ceea

ce pot

pentru a deveni mai buni. Să investească timpul pe care-l au cu grijă și atenție si să se gândească și la

mâine, nu doar la prezent, căci trebuie să profite de

anii aceștia frumoși atât pentru a se distra, cât

și

Interviu cu Iulian Olariu , fondatorul Youth Academy D.V.: Am înțeles că de curând, unul dintre

FOTO - CEA DE-A PATRA INTÂLNIRE NAȚIONALĂ YOUTH ACADEMY

interviu realizat de DIANA VASLUIANU, clasa a XI-a F,

project

în

manager HOLA! cadrul

manager HOLA! cadrul

Junior

organizației Youth

Academy

4

Experiența rece

În sâmbăta în care iarna s-a gândit să-și trimită cei câțiva fulgi buimaci (25 octombrie 2014) și eu m-am gândit să continui tradiția liceului, după un an de secetă. Am participat pentru prima dată la Concursul Național de Literatură „Ion Barbu-Dan Barbilian”, desfășurat la Călărași, doar pentru clasele a VIII-a, a XI-a și a XII-a.

Ion Barbu, „poetul-matematician”, m-a provocat să îi înțeleg creația ermetică, iar criticii literari m-au ajutat să realizez acest lucru. Oricât de inhibată și obscură este opera barbiană, am fost curioasă să pătrund în psihologia poetică a domnului Barbu, care oscilează între cunoașterea apolinică și cea dionisiacă. Originalitatea dificilă a acestui poet m-a frapat și pot spune că încercând să interpretez poeziile sale, am învățat și puțină matematică.

Universul poetic al lui Barbu s-a descoperit facil, chiar în ziua concursului. Sub aspectul vremii aspre, emoția clocotea frenetic în sufletul meu. Aveam nevoie de o cunoaștere apolinică pentru a mă încălzi, dar în poezia „Elan”, pe care a trebuit să o interpretez la primul subiect, autorul se îndepărta tot mai mult de ea. Natura s-a structurat în poezia lui Barbu și a cernut zăpadă pentru a purifica atmosfera orgiastică, iar în acel moment, „blondul șir de forme, urcând din soare- n soare”, chiar „revărsa un trecut”. Eram cuprinsă de un „subtil fior” rece, iar singura mea

„concepție energetică” a fost caloriferul din sala

de clasă, spre care m-am îndreptat cu un „elan” dinamic.

Al doilea subiect al concursului consta în prezentarea călătoriei care poate determina cunoașterea. Ar fi trebuit să-mi descriu propria călătorie cu trenul. Călătoria mea de cunoaștere a presupus schimbarea a patru trenuri, așteptarea violentă în gara pe ai cărei pereți am citit o diversitate de locuțiuni ale limbajului expresiv românesc scrise sub impulsul poetic modern, dar și confruntarea cu personalități umane necunoscute, descendente ale lui Nastratin Hogea, ce întregeau lumea de bâlci, și ale cerșetoarei

„domnișoare Hus”.

Cel de-al treilea subiect m-a surprins fără experiență. Nu știu dacă operele matematice robesc și încântă, întocmai ca cele ale pasiunii și imaginației, dar aș fi putut exemplifica prin cei 26 de elevi de clasa a XI-a care au participat la concurs din județe românești și moldovenești, cele patru trenuri diferite, cele aproximativ șase ore petrecute pe drum și semnul pus în poziție verticală al infinitului pe care l-am obținut ca premiu.

Concursul la care am participat m-a încântat deoarece mi-a oferit posibilitatea să cunosc sufletul unui poet destul de indiferent mie până în acel moment, să cunosc mai bine orașul Călărași, întrucât liceul la care s-a susținut proba se afla aproape de ieșirea din județ și să sper că anul viitor Ion Barbu va rămâne același.

Experien ț a rece În sâmbăta în care iarna s - a gândit să - și

JENY CĂCIULĂ, clasa a XI-a F

5

Concursul Național de Matematică „Gheorghe Mihoc” – 20 de ani de tradiție și excelență

În perioada 28-30 martie 2014 s-a desfăşurat la

Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia, a XX-a ediţie a Concursului Naţional de Matematică

„Gheorghe Mihoc”.

Concursul este organizat de filiala Ialomița a Societății de Științe Matematice din România, (S.S.M.R) și de Colegiul Național ”Mihai Viteazul” din Slobozia, școală de referință în învățământul ialomițean și cel românesc, iar Inspectoratul Școlar Județean, Primăria Municipiului Slobozia şi Consiliul Judeţean Ialomiţa au fost parteneri la toate edițiile desfășurate.

In anul 1995 s-au aniversat 100 de ani de apariţie neîntreruptă a revistei „Gazeta Matematică”. Societatea de Ştiinţe Matematice din România a celebrat momentul prin diferite manifestări la nivel naţional, iar filiala Ialomiţa a S.S.M.R. prin organizarea unui concurs interjudeţean de matematică. Concursul s-a născut la ideea profesorului Dumitru Costică și realizat cu contribuția d-lor conf. dr. Ion Chițescu și Inocențiu Drăghicescu. Pe bună dreptate putem considera că domniile lor sunt fondatorii acestui concurs. Necesitatea concursului a apărut şi datorită faptului că a fost o perioadă în care existau foarte puţine concursuri de matematică, iar dorinţa elevilor de a participa la competiţii nu putea fi satisfăcută doar de Olimpiada Naţională de Matematică. Concursurile, de orice tip, sunt cele prin care se poate „măsura” progresul şi performanţa. Spiritul de competiţie şi de performanţă reprezintă un element esenţial în ierarhia valorilor, ierarhie care se realizează şi prin concursurile

şcolare. Un astfel de concurs este şi Concursul de

Matematică „Gheorghe Mihoc” numit astfel în

memoria Academicianului Gheorghe Mihoc în semn de respect şi omagiu adus celui care mulţi ani a

„patronat” activitatea matematică din judeţul Ialomița.

La prima ediţie au participat elevi din judeţele Brăila, Călăraşi, Constanţa, Prahova şi Ialomiţa. Ediţia inaugurală s-a bucurat de un succes şi interes deosebit, fapt ce a dus la continuarea acestei idei. S-a ajuns la ediţia a XX-a, iar numărul judeţelor participante a crescut adăugându-se pe parcurs judeţele Argeș, Buzău, Tulcea, Galaţi, Dâmboviţa, Vâlcea, Vrancea, Vaslui, Giurgiu şi municipiul Bucureşti.

Concursul precede faza naţională a Olimpiadei de Matematică şi reprezintă un excelent prilej de evaluare a nivelului de pregătire. Concursul este unul de

importanţă naţională prin calitatea şi valoarea profesorilor şi elevilor care participă la acest concurs. Anual, laureații concursului se regăsesc în listele cu premianții Olimpiadei Naționale de Matematică. De asemenea, subiectele şi lista premianţilor apar anual în ”Gazeta Matematică”. Ca o recunoaștere a rolului pe care-l are în educarea tinerei generație prin stimularea spiritului competitiv, valorizarea şi evaluarea performanţelor elevilor din ciclul gimnazial şi liceal în domeniul matematicii, în stimularea interesul profesional al cadrelor didactice, concursul a reușit să-și găsească un loc bine precizat şi meritat în sistemul concursurilor şcolare naţionale, prin includerea lui, începând cu ediția a XVIII-a, în Calendarul Activităților Educative Naționale ale M.E.N

Concursul este unul dintre puţinele concursuri

şcolare fără taxă de participare şi fără alte cheltuieli

băneşti pentru elevi. Acest lucru este posibil prin contribuţia financiară a diferiţilor sponsori locali și mai ales prin susținerea materială și morală din partea autorităţilor locale: Primăria Municipiului Slobozia şi Consiliul Judeţean Ialomiţa. La ediția din anul curent, Primăria Municipiului Slobozia a asigurat un fond de premiere de 12000 lei, iar Consiliul Judeţean Ialomiţa a finanţat editarea volumului: Concursul Naţional de Matematică „Gheorghe Mihoc” 1995-2013, volum realizat de membrii catedrei de matematică și care conține subiectele (enunţuri şi rezolvări) şi rezultatele obţinute de elevi la cele 19 ediţii ale concursului.

La ediția din anul curent au fost acordate diplome de excelenţe si medalia jubiliară Concursul de Matematică „Gheorghe Mihoc” – 20 de ani de tradiţie şi excelenţă persoanelor cu contribuţie deosebită la organizarea şi desfăşurarea concursului şi elevilor cu cele mai bune rezultate obţinute la diferite ediţii ale concursului.

La

cele

20

de ediții ale concursului, elevii

Colegiului au obținut 25 premii I, 14 premii II, 17 premii

III

și

58

de mențiuni. Au obținut cel puțin odată

premiul I următorii elevi:

Bejgu Andreea, Cioacă

Florin, Costache Ionuţ, Ciucă Bogdan, Cristea Liviu,

Custură Mihai, Drăjneanu Diana, Gae Silviu, Marin Bogdan, Marin Violeta, Mihalcea Şerban, Purice Andrei, Voiteanu Mircea, Zlotea Dorin.

6

Concursul Național de Matematică „Gheorghe Mihoc” – 20 de ani de tradiție și excelență

La ediția a XX-a, elevii liceului nostru au obținut următoarele rezultate:

Premiul al II-lea: Lăcătuş Andreea, clasa a IX-a B. Premiul al III-lea: Dinu Sabina, clasa a IX-a A, Gae Silviu, clasa. a XI-a B Menţiune: Hristescu Andrei, clasa a IX-a B, Lazăr Andreea, clasa a IX-a A .

Prezentăm în final o listă cu elevii care au obținut de cel puțin două ori locul întâi la Concursul de Matematică ”Gheorghe Mihoc”

Au obținut de două ori premiul I următorii:

Ablai Ainur , C.N. “ Mircea cel Bătrân”, Constanţa, Andrei Alexandru, Şcoala „Mihai Eminescu”, Brăila, C.N. “Bălcescu”, Brăila, Bejgu Andreea, C.N. „ Mihai Viteazul” Slobozia, Blănaru Adina, Gr. Şc. „Şt. Procopiu” Vaslui, Bratu Ovidiu, C.N. „N. Balcescu” Brăila, Ceacîreanu Filip, C.N. „Mihai Viteazul” Ploieşti, Custură Mihai, Şc. Nr. 3 Slobozia, C.N. „Mihai Viteazul” Slobozia, Marin Bogdan C.N. „Mihai Viteazul” Slobozia, Marin Violeta, C.N. “Mihai Viteazul”, Slobozia, Mincu Diana, Lic. de Artă Slobozia, Nicolae Iulian-Mihai, C.N. I.L. Caragiale” , Ploieşti, Nicorici Ileana, C.N. „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, Pantelimon Ioana, Şcoala Nr. 2, Slobozia, Liceul Internaţional de Informatică, Constanţa, Păunescu Liviu, C.N. “Mircea cel Bătrân”, Constanţa, Spirea Andreea, C.N. “Mircea cel Bătrân”, Constanţa, Tănase Gheorghe Narcis, Şcoala Generala 7, Feteşti, Liceul Teoretic Fetești.

Au obținut de trei ori premiul I:

Mihai Bogdan, Gr. Şc. Industrial „Ştefan Procopiu” Vaslui, Zecheru Daniela, C.N. „Al. I. Cuza” Ploieşti.

A obținut de patru ori premiul I:

Voiteanu Mircea, Şcoala Nr. 2, Slobozia, C.N. „Mihai Viteazul”, Slobozia.

Au obținut de cinci ori premiul I:

Cioacă Florin Daniel, Lic. “M. Viteazul”, Slobozia, Drăjneanu Diana, Şc. Nr.3 Slobozia, C.N. „M. Viteazul” Slobozia,

A obținut de șase ori premiul I:

Drăgoi Octav , Şc. Gen. Nr.3 Slobozia, Lic. Internaţional de Informatică, Bucureşti

prof. Nicolae Papacu, preşedinte filiala Ialomiţa a S.S.M.R.

7

Recenzie de carte

Aventura din “Inferno”

Imaginaţi-vă că vă treziţi dintr-un somn adânc pe patul unui spital din Florenţa, aflându-vă în posesia unui obiect

misterios despre care nu ştiţi nimic, dar din

cauza căruia era sa fiţi

omorât. Aceasta

... este situaţia în care se găseşte personajul principal, Robert Langdon, la începutul romanului “Inferno” scris de Dan Brown. Această carte este a patra din seria Robert Langdon, fiind succesoarea romanelor:

“Îngeri și demoni”, “Codul lui Da Vinci” şi “Simbolul pierdut”.

Profesorul universitar de istoria artei

şi simbolistică nu îşi poate aminti ultimele

două zile din viaţa sa, iar singurul indiciu care ar putea să îl ajute să înţeleagă ce i s-a întâmplat în această perioadă este “Harta Infernului”. Prin desluşirea simbolurilor din

această pictură a lui Botticelli, Langdon va afla un secret care poate distruge întreaga omenire.

Recenzie de carte Aventura din “Inferno” Imaginaţi - vă că vă treziţi dintr - un somn

Tot romanul este presărat cu trimiteri la capodopera lui Dante Alighieri, ”Divina comedie”, în care acesta a înfăţişat călătoria sa prin tărâmul înfricoşător al infernului. Această operă va deveni de asemenea o oază de simboluri pe care Robert Langdon le va interpreta. De asemenea, un simbol foarte întâlnit în roman este masca de ciumă, adică o mască cu cioc care era purtată de către doctori în timpul epidemiei

“Harta infernului” de Sandro Botticelli

Recenzie de carte Aventura din “Inferno” Imaginaţi - vă că vă treziţi dintr - un somn

8

Ce alt fundal ar fi fost mai potrivit pentru o astfel de aventură decât Florența, oraşul artelor? În goana sa după răspunsuri, Robert Langdon trece prin diferite locuri cu semnificaţie istorică din Italia. Astfel ”Badia”, ”Palazzo Vecchio”, ”Porta Romana”, ”Vasari Corridor” şi multe alte locuri din Italia devin fundalul evenimentelor din roman.

Desigur că în această lume plină de mistere în care s-a trezit Langdon, există şi o asociaţie secretă care îl caută pe bărbat pentru a-l ucide. Totuşi în starea de confuzie în care se afla Langdon când s-a trezit în spital, el era o ţintă uşor de omorât, însă a fost salvat de Sienna Brooks, un medic din spitalul respectiv. Aceasta devine ajutorul lui Robert, fiind chiar un personaj de excepţie, cu o inteligenţă uluitoare.

Porțile Paradisului,Battistero di San Giovanni ,Florența

Ce alt fundal ar fi fost mai potrivit pentru o astfel de aventură decât Florența, oraşul

Protagonistul romanului, Robert Langdon are o memorie remarcabilă, având capacitatea de a-şi aminti discursuri complexe şi foarte multe detalii legate de opere de artă pe care le studiase cu mult timp în urmă. De asemenea, el era un singuratic şi nu îşi dorea să îşi întemeieze o famile. Toate aceste caracteristici îl fac să fie personajul cel mai potrivit pentru rolul de salvator al lumii întregi, având calităţile necesare pentru a dezlega misterul Infernului.

Personajele din acest roman nu beneficiază de o caracterizare amplă, naratorul concentrându-se pe relatarea evenimentelor. Sunt urmărite două planuri narative: planul principal este reprezentat de evenimentele prin care trece Robert Langdon,

iar cel secundar urmăreşte planurile

antagonistului, un om de ştiinţă care doreşte să rezolve problema suprapopulării planetei

printr-o metodă radicală

exterminarea

... populaţiei. Naraţiunea este obiectivă; nu există multe pasaje descriptive, limbajul folosit fiind sărac în figuri de stil sau imagini artistice.

În acest roman se îmbină armonios aventura cu istoria şi cultura, rezultând astfel o operă plină de simbolistică şi mister, cu o acţiune alertă care te va face să urmăreşti cu interes fiecare indiciu care apare în carte.

CRISTINA DINU, clasa a XI-a F

Ce alt fundal ar fi fost mai potrivit pentru o astfel de aventură decât Florența, oraşul

9

"Nu eu sufăr, ci lumea suferă în mine." Emil Cioran

Când viața se întâlnește cu ficțiunea

-dedicată scriitorului Mihai Vișoiu și memoriei unchiului meu

Sunt obosită. Am obosit să îmi ascult respirația. Gândurile. Privesc pe geam, dar nu observ nimic. Mă pierd printre strigătele colegei mele care mă anunță că ora a început. Banal, nu? Știu ce gândiți cu toții:oricine poate scrie asta. Dar nu oricine poate simți ce simt eu! E pentru tine, poftim! Când am primit-o, m-am gândit la tine! zise un chip binevoitor. O carte grea. Îi simțeam greutatea până în umăr. Nu știam nimic despre ea, dar cunoșteam autorul:

“un om al viitorului”, spunea bunicul meu, cu ani în urmă. ( În fiecare joi, îmi culcam capul pe umărul bunicului Tiberiu P. El cugeta. Își povestea viața. Bunicul? Privit ieri, un fabulist. Privit azi, un realist.) Ochii mei obosiți frunzăreau cartea. Degetele mele mângâiau pagina 158. Titlul mai mult decât sugestiv îmi crea senzații: firele de păr aspru de pe brațe erau asemeni unui lan de grâu, un grâu uscat, lovit de arsiță. Ochii mei anunțau o ploaie existențială. Soarele își pierduse efectul, devenise lună. Privirea se sfărâma în bucăți de sticlă. Simbolismul își pierduse simbolurile. Bacovia își pierduse “Plumbul”. Greutatea apăsătoare mi-o pasase mie. Nu mai aveam nevoie de muzicalitatea aceea creatoare - note vibrau sub piele. În stomac, se dădea un concert rock. Tocmai se întorsesera cei din turneu și se gândisera să mă viziteze. Refrenul? Cel al morții vibra în rândurile acelea. Iubirea nevrotică se transformase în nevroză. Eu devenisem obiect. Obiectul suprem. Metamorfozat. Căutam răspunsul, îmi răspunsese blândețea- glorificare a morților! Asta a vrut autorul de la unchiul meu, Ioan?! De ce Ioan C. și nu Ioan P,? Ce rol avea ploaia? De ce se privea în oglindă? El nu mânca ouă și nu purta niște cizme oarecare! Aș vrea să zic “la naiba”, dar aș ști că m-ar privi de Sus, încruntându-se, certându-mă, lovindu-mă în glumă. Autoritatea lui o simt încă. Tare aș fi vrut să îi citesc aceste rânduri - cu siguranță i-ar plăcea să se analizeze, analizându-și prietenul, autorul. Să-l certe că-i pune viața pe tavă, că o arată celorlalți. Apoi, să-l așeze la un pahar de vin, la masa mică din bucătăria de la, apropo, etajul doi.

Să uite de timp și să ne spună cum a fost pe Sus, cum îngerii l-au primit și cum a renunțat să boxeze, cum a renunțat la autoritate și glume. Cum și-a revăzut mama. Cum maică-sa încă îl aștepta cu masa pusă. Tatăl. Cum își schimba din când în când pălăria -știi cât de mult îi plăceau pălăriile. Să își revadă câinele care, în ziua morții sale, a urlat fără încetare și care a făcut atâtea drumuri de la capelă și înapoi. Să își reia viața, să se ridice de pe gresia din baie, ca de pe ring și să boxeze cu imaginarul – croșeu de stânga. Să își șteargă singur sângele și să-l confunde cu vinul. Să își părăsească spațiul endotermic și să mângâie mâinile băiatului care și le pune în cap acum, a durere și neputință. Să ștearga lacrimile oamenilor care se înecau în ele. Să își așeze mâinile sub cap și nu pe piept. Să îi certe pe cei care se roagă să-i ierte: “-Ridicați--n muma` voastră de jos și nu mă mai jeliți că eu nu voi muri niciodată, eu dăinui în medalii!”

Corpul e inundat de sensibilitate. Fărâma asta din carte e, de fapt, o substanță. O substanță a amintirii și a melancoliei. “Iartă-ne, Ioane” a devenit un amalgam de senzații, amintiri, gânduri - încă mă gândesc de ce. Aș avea de spus doar:

“Pomenire, Ion Pamblică!”

" Nu eu sufăr, ci lumea suferă în mine. " Emil Cioran Când viața se întâlnește

LORENA ȚUICAN, CLASA a XII-a G

10

Muzică și videoclipuri

(sau mic îndrumar de scriere a numelor genurilor muzicale)

Videoclipurile nu au apărut de foarte mulți ani pe piața muzicală. Ele au început a fi difuzate din simpla dorință de a promova muzica trupelor celebre pe micile ecrane, de a spori popularitatea acestora, fapt ce a dus la globalizarea rapidă a industriei muzicale.

Primele videoclipuri sunt simple, în prim- plan fiind trupa sau cântărețul a cărui muzică se aude pe fundalul filmării. Ele puteau fi realizate în timpul concertelor sau pe scene cu decoruri improvizate. Odată cu apariția camerelor color, videoclipurile au devenit adevărate cascade de lumină, încercând să atragă atenția cât mai multor telespectatori.

Primii artiști celebri ale căror videoclipuri au ajuns un fenomen global sunt The Beatles, trupă din Marea Britanie. Videoclipurile lor sunt caracteristice epocii sfârșitului anilor '60, începutului anilor ’70. La început alb-negru, ele au evoluat în culori pentru a fi pe placul generației de pacifiști hippy. Cântecele despre pace și iubire, însoțite de aceste videoclipuri, au avut mare efect asupra noii generații.

Pe lângă aceștia, s-au afirmat în generația hippy și The Jackson 5, dintre care făcea parte și viitorul rege al popului, Michael Jackson. Nu numai noile trupe și cântăreți s-au adaptat acestui nou trend; chiar și deja cunoscutul Elvis Presley, regele rock-and-rollului, are câteva videoclipuri.

După epoca hippy a videoclipurilor, a început epoca disco a anilor ’80. Cu tunsorile voluminoase și hainele colorate, cu paiete, din lurex și nylon, cântăreții și trupele din această perioadă au videoclipuri nonconformiste, dinamice, încercând a reda într-un ritm alert

mesajul versurilor. Apariția Madonnei în peisajul muzical șochează, scandalizează, iar unele cântece și videoclipuri ale sale (”Like a Virgin”) stârnesc revolte chiar în sânul bisericii. În această perioadă are loc ascensiunea rapidă a videoclipurilor rock, ele fiind mai mult înregistrări ale concertelor, dar și videoclipuri pline de simboluri, cum ar fi cele ale trupei Nirvanei.

Anii ’90 în materie de videoclipuri influențează și ele ca și cele ale generațiilor trecute moda, comportamentul tinerilor. Se remarcă rapida ascensiune a rapului și hip- hopului. Cu videoclipurile lor agresive și versurile menite să trezească la realitate omenirea, aceste genuri au făcut impresie puternică asupra adolescenților dornici de rebeliune. Rockul ia avânt și devine din ce în ce mai prezent pe scena muzicală a acestui deceniu. Videoclipurile nu mai sunt realizate în timpul concertelor, au o poveste, sunt ca niște mini- filme ce încearcă să deslușească vizual mesajul versurilor. Muzica pop este ca întotdeauna cea mai populară dintre genuri, cu trupe la Backstreet Boys și Nsync, cu băieți ce atrag privirile tinerelor sau cu trupe ca Spice Girls ale căror afișe acoperă pereții camerelor adolescenților din toată lumea. Videoclipurile lor sunt în principal despre petreceri, distracție sau iubiri, întâlniri, despărțiri. Muzica lor e foarte ”dansabilă”, iar unele videoclipuri sunt ușor ”lacrimogene”, mizând mult pe emoție.

11

Madonna ,1990 The Beatles Anii 2000 au declanșat ascensiunea genurilor house și dubstep, muzică de club

Madonna ,1990

Madonna ,1990 The Beatles Anii 2000 au declanșat ascensiunea genurilor house și dubstep, muzică de club

The Beatles

Anii 2000 au declanșat ascensiunea genurilor house și dubstep, muzică de club și muzică electronică, creată chiar pe calculator,

ajutorul

cu

unor

programe,

câteodată

folosind-se

de

melodiile

 

deja

cunoscute.

Videoclipurile acestor genuri sunt asemănătoare: cadre cu petreceri și oameni

distrându-se,

fete

atractive,

senzuale,

opulență ostentativă.

Sunt și artiști care au

preferat întoarcerea la ”patina” anilor ’90,

ținând cont

de

povestea

și

mesajul

de

videoclipului

(Maroon

5,

”Moves

like

Jagger”).

Melodii

”Misery”,

ca

”Maps”,

”Animals” îl au în videoclip erou pe

cântăreț.

Astfel, putem spune că introducerea videoclipurilor în cultura muzicală a ajutat la modelarea noului mileniu. Generație după generație a fost influențată de interpretarea vizuală a melodiilor în videoclipuri și de modul în care idolii lor erau prezentați în acestea. Nici atunci, nici acum, acest lucru nu are doar consecințe pozitive sau doar negative. Tinerii selectează ce cred ei că le-ar reprezenta mai bine personalitatea și își asumă acel aspect/atitudine/limbaj.

VALENTINA URSE, clasa a XI-a F

Madonna ,1990 The Beatles Anii 2000 au declanșat ascensiunea genurilor house și dubstep, muzică de club

12

Recenzie de film Kyra Kyralina (regizor Dan Pița)

Filmul “Kyra Kyralina” s-a lansat în cinematografele românești la data 5 septembrie 2014, iar elevii CNMV Slobozia au avut ocazia să-l vadă în orașul nostru, la sfârșit de octombrie. Pelicula este regizată de Dan Pița, iar scenariul este scris de Ioan Grigorescu. Filmul este o o adaptare a romanului scris de Panait Istrati și spune povestea unei frumoase fete care duce o viaţă a desfrâului, alături de mama şi de fratele său. Regizorul Dan Pița, cunoscut pentru filme ca ”Pas în doi”, ”Profetul, aurul și ardelenii”, ”Hotel de lux” etc. recreează, în cel mai recent film al său, o lume balcanică, reconstituie atmosfera unui oraș dunărean al desfrâului, al plăcerii, al influențelor pestrițe. Costumele opulente, decorurile prețioase, recuzita de bazar sentimental, coloana sonoră cu accente orientale (compusă de compozitorul Adrian Enescu) sunt punctele tari ale acestui film de 90 de minute. Neîndepărtându-se prea mult de firul narativ al cărții, dar preferând pentru film un titlu ortografiat mai modern, regizorul alege să preia din opera literară și dialogurile savuroase. Formula povestirii în ramă din carte este înlocuită vizual de prezența naratorului-personaj, Dragomir (interpretat de Ştefan Iancu) care aduce în prezent, povestea surorii și a mamei sale, Kyra și Kyralina, femei frumoase, senzuale și vicioase. Dan Nici un utilizează un procedeu ce aduce originalitate şi inovaţie filmului românesc, traversând frontiera dintre diegeza şi geneza naraţiunii, intrând la propriu în cadru, alături de eroii săi, prin intermediul personajului-narator, Dragomir. Portretele celor două femei (interpretate de Iulia Dumitru și de Iulia Cristea) sunt recreate din amintirile lui Dragomir. Motivul oglinzii care apare la începutul filmului sugerează intrarea în apele amintirii, ale visului, dar este și un obiect de cochetărie feminină, care definește o lume ce pune preț pe frumos. Motivul blestemului și imaginea vrăjitoarei din începutul filmului urmăresc ca un fir al Ariadnei desfășurarea narativă a peliculei. După moartea rotarului, a tatălui Kyralinei și al lui Dragomir sau a fraților Kyrei, după despărțirea mamei de cei doi copii ai săi, se repetă obsesiv imaginea globului vrăjitoarei care amintește de premonițiile sumbre de la începutul filmului. Dragomir îşi aduce aminte cu teamă de cruzimea tatălui, de voluptatea mamei, Kyra, de senzualitatea surorii, Kyralina, dar nu mai poate confirma dacă rotarul era violent cu soția sa din pricina desfrâului sau dacă aceasta din urmă își înșela bărbatul pentru că el o bătea. Astfel, filmul cuprinde multe scene de violenţă, plasând acţiunea într-o zonă delicată a vieţii de familie, accentuând și condiția ingrată a femeii. Celelalte personaje sunt construite sumar şi

pitoresc, fără a fi legate de restul acţiunii. Cei doi fraţi ai Kyrei, Ilie ( Florin Zamfirescu) şi Cosma (Constantin Florescu) apar de nicăieri, scena uciderii lui Cosma părând a fi desprinsă de firul epic al filmului. Apoi totul devine mai incert, salvarea Kyralinei şi a lui Dragomir de către turcul foarte bogat acordă o întorsătură cu totul neaşteptată poveştii, întreaga lor aventură fiind marcată de momentul despărţirii, când Dragomir este arestat după ce Kyralina este luată de o matroană şi dusă în lumea femeilor uşuratice, a damelor de companie. Discursul hoțului de cai, al unchiului lui Dragomir, din finalul filmului spulberă autenticitatea şi verosimilitatea, părând exagerate filosofările contradictorii și apologia vieții virtuoase ale bătrânului muribund. Astfel, scena conţine un element grotesc, îngrijitorul bătrânului, care exprimă diferenţa dintre aparenţă şi esenţă, dar amintește și de imaginea bardului medieval care trebuie să ducă mai departe povestea. Întreaga scenă are însă un rezultat mult prea teatral, Dragomir acumulând toate calitățile şi defectele mamei şi surorii lui, el însuşi lăsându-se pradă desfrâului. Finalul filmului, ca şi cel al nuvelei, este unul deschis: Dragomir o găseşte pe mama sa într-un ospiciu, oarbă şi pierdută într-un trecut terifiant, iar pe Kyralina în lumea viciilor, nerecunoscând că a avut vreodată un frate. Vorbele vrăjitoarei de la început se adeveresc, fiecare membru al familiei primind soarta pe care o merită, chiar şi rotarul murind în casa lui, incendiat de fraţii Kyrei (secvență care amintește de nuvela ”O făclie de Paște” de I.L.Caragiale). Filmul este plin de discrepanţe şi dezacorduri, dar aduce un plus filmului românesc prin noutatea perspectivei din care este realizat, contribuind la formarea imaginii de ansamblu a unei lumi condusă de brutalitate şi violenţă în antiteză cu cea a viciului şi plăcerilor trupeşti. Aşa cum afirmă criticul de film Angelo Mitchievici în articolul din revista ”România literară”, ”Dan Pița– ultimul bal”: „Dan Pița un travesteşte obscuritatea şi inarticularea în mister, însă nu rămâne nimic misterios în povestea Kyralinei, ci doar foarte multă ceaţă lirică şi sentimentul că filmul se târăşte neputincios cu spinarea ruptă către ceva ce nu este în nici un caz salvarea sa”. Filmul are și puncte slabe, cum ar fi partiturile neconvingătoare ale actrițelor, care nu reușesc să impresioneze decât prin frumusețe.

ALEXANDRA PETRE, clasa a XI-a F

Recenzie de film Kyra Kyralina ( regizor Dan Pița ) Filmul “Kyra Kyralina” s - a

13

GÂNDURI DE PE BĂNCILE FACULTĂȚII DESPRE LICEU ȘI VIITOR

Cei patru ani de liceu au zburat de fapt, trecerea lor s-a manifestat după un ritm total diferit de cel normal. Acum, privind în retrospectivă, fiecare an părea să se

(Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “Ion Luca Cragiale” din București), dar abia în clasa a XII-a aceasta

ştiam că îmi doresc sa studiez la U.N.A.T.C.

desfăşoare

interval

într-un

şi

scurt,

mai

dorinţă s-a materializat şi am hotărât că nu

într-un ritm mai alert. Bineînţeles că perioada

poate exista ceva ce mi-aş dori mai mult

bacalaureatului a fost cea mai precipitată, de

pentru viitorul meu decât să studiez la

altfel,

unii

regretând

nu

însuşit

şi-au

această facultate. Am ales secţia de

anumite noţiuni, alţii nefiind capabili de a le

Comunicare audiovizuală:Scenaristică, publicitate

recapitula încă o dată. Totuşi, am avut

-media şi filmologie, dorindu-mi foarte tare să

norocul de

a

parte a unei clase care, în

fi

studiez istoria filmului universal de la origini

ciuda

unei

îngrijorări

tipice

situaţiei,

s-a

până în prezent.

descurcat foarte bine şi a îndeplinit aşteptările.

Fiind un examen destul de complex şi hotărâtor, în comparaţie cu cele cu care liceenii sunt obişnuiţi, pe lângă rezultatul scontat, trebuie să îţi impui o alură disciplinată şi trebuie să fii ambiţionat cu orice chip, fie pentru că vrei să rămâi primul din clasă, fie pentru că media contează la facultatea unde vrei să dai admiterea, fie că te deranjează că un anumit coleg mai puţin conştiincios învaţă acum mai mult decât tine.

Eu mi-am propus cu acest examen să ofer cea mai bună variantă a mea, cea mai prezentă la detalii, cea mai creativă şi cea care accesează într-un mod inteligent volumul de informaţii acumulat în timpul orelor. Am reuşit mai mult decât mi-am propus şi a fost o surpriză nemaipomenită, dar, de asemenea, o satisfacţie în a vedea recompensa pentru munca depusă. După examenul de bacalaureat, al cărui impact a rămas prezent destulă vreme, venea timpul admiterii. Pentru mine era un lucru cum nu se poate mai simplu: iubesc filmul şi cinematografia şi sunt curioasă să aflu cât mai multe lucruri despre a şaptea artă. Încă din clasa a IX-a

Am început treptat să aflu cât mai multe informaţii legate de admitere, am urmat cursurile de pregătire care se ţineau la facultate şi - cel mai important - am văzut foarte multe filme şi am citit foarte mult. Examenul a fost unul complex şi poate cel mai important element este reprezentat de necesitatea de a-ţi susţine opiniile în faţa comisiei de admitere. Lucrările scrise erau deja trecute, promovate cu note destule de bune şi eu mă aflam în faţa unor oameni pe care îi admir profesional, încercând să dovedesc în mult prea puţine cuvinte că merit să fiu studentă a U.N.A.T.C.

Totul s-a terminat cu bine, lista finală mă situa ca fiind a doua admisă şi având una dintre cele mai bune note la proba de colocviu cinematografic. Cred că acesta este cel mai important lucru, să faci orice pentru a-ţi îndeplini scopul. Eu sunt persoana care crede că facultatea ar trebui urmată în simetrie cu personalitatea şi cu lucrurile care fac un om fericit, care îl împlinesc, mai degrabă decât îi oferă stabilitate materială, căci plăcerea și câştigul nu se exclud una pe cealaltă.

14

 

Gânduri la început de drum

Au trecut acum aproape patru săptămâni de facultate. Văd numai filme mute, de până în anii ‘20 şi nu am timp de noile filme apărute în cinema, filmez alături de colegii mei un scheci pentru un atelier, încerc să aflu cât mai multe despre manipulare şi propagandă la cursul lui Cristian-Tudor Popescu. Urmez, de altfel, cursul de Istoria filmului, dar acum descopăr că îmi place mai mult scenaristica, unde am peste 17 ore pe săptămână. Primesc feedback în legătură cu tot ce întreprind şi asta mă ajută să fiu din ce în ce mai bună. E încă devreme, dar siguranţa că am luat decizia cea mai potrivită e prezentă. Vreau să aflu cât mai multe, vreau să învăţ şi cred că e pentru prima oară de foarte multă vreme când îmi fac cu conştiinciozitate temele la toate cursurile. Îmi doresc ca cei aflaţi încă în liceu să se bucure de calmul lui, de lejeritatea cu care mai vine şi eşecul şi să aprecieze cât mai mult gradul scăzut de responsabilitate pe care îl laud încă.

Au trecut acum aproape patru săptămâni de facultate. Văd numai filme mute, de până în anii

Liceul… Deseori auzim că anii de liceu sunt cei mai frumoși ani ai vieții, ani în care ne descoperim pe noi înșine, ani în care ne formăm ca oameni, în care începem să percepem viața ca niște adulți în devenire, ani în care întâmplări deosebite vor dăinui ca amintiri. Este o etapă a vieții la care visam încă de când eram mici, ne imaginam maturi și dorința de a crește era din ce în ce mai accentuată. Si iată că drumul meu, al nostru, ca boboci a început într-un liceu cu renume, loc de care ne vor lega multe amintiri. Cred că fiecare dintre noi pășește cu încântare în curtea liceului, în prima zi de școală, în primul an de liceu. Dorința ni se îndeplinește treptat, ne simțim împliniți că suntem, în sfârșit, mari. Creșterea noastră se observă și în modul în care profesorii ne tratează, nu ne mai consideră niște copii demni de iertare și indulgența de care aceștia dau dovadă este mai mică decât cea a profesorilor din gimnaziu. Acum ne transformăm în adolescenți dornici de cunoaștere și ne comportăm ca atare. Așteptările sunt mari, responsabilitățile cresc, însă ar trebui să privim pozitiv acest început și să învățăm din greșelile pe care le facem. În liceu orizonturile fiecăruia dintre noi se lărgesc, ne găsim prieteni cu interese comune și ne dezvoltăm abilitățile. Aici aflăm ce ne place cu adevărat, ce vrem să devenim, ne descoperim punctele forte și învățăm cum să le punem în valoare pentru ca idealurile noastre să fie atinse. Seriozitatea, perseverența și dorința de afirmare sunt unele dintre însușirile pe care trebuie să le avem pentru a obține ceea ce ne dorim. Poate că acest început este dificil, dar este o probă necesară maturizării noastre. Drept încheiere, nu voi cita celebrele versuri bacoviene despre liceu, ci voi privi acest început de drum ca pe debutul unei călătorii frumoase, imprevizibile și modelatoare.

ȘTEFANIA RADU, clasa a IX-a A

ALEXANDRA NENCIU, absolventă clasa a XII-a A, studentă, anul I, U.N.A.T.C. București

ALEXANDRA NENCIU, absolventă clasa a XII - a A, studentă, anul I, U.N.A.T.C. București

15

Olimpiadele mele

Nu e un secret pentru nimeni că primul an din liceu e plin de oportunități de a participa la diferite activități extrașcolare, dar îți oferă și posibilitatea de a-ți încerca limitele cunoașterii în cadrul olimpiadelor școlare. Ca orice boboc curios care dorește să se implice în propria dezvoltare m-am hotărât (în urma unei decizii spontane) să particip la două olimpiade școlare: chimie și lingvistică. Decizia mea i-a uimit pe mulți, pentru că cele două materii par fără nicio legătură între ele. Avusesem ocazia să cunosc cele două domenii încă din gimnaziu; la Olimpiada de lingvistică mai participasem și conștientizasem cât sunt de importante logica și capacitatea de a construi raționamente în a mă ajute să înțeleg cum se formează cuvintele în limbi la care nici nu visasem. Spre mirarea mea, am reușit să mă calific la fazele naționale ale celor două olimpiade. Olimpiada Națională de Chimie s-a desfășurat la Iași, în perioada 7-13 aprilie, iar cea de lingvistică la București, locul tradițional al desfășurării concursului, între 16-18 mai. Nu pot decide care dintre cele două concursuri mi-a plăcut mai mult. Deși cuvântul “experiență” a devenit un clișeu, pot spune cu fermitate că am câștigat o experiență necesară în desăvârșirea mea. Am avut de învățat din amândouă participările, care au meritat din plin timpul acordat pregătirii. În cadrul lor, am avut ocazia să întâlnesc oameni noi, cu aceleași aspirații și am legat prietenii frumoase. Olimpiada Națională de Lingvistică mi-a oferit ocazia de a asculta, timp de peste o jumătate de oră, discursul genialului Solomon Marcus despre asemănarea dintre

artă si logică, de a petrece timp de calitate în grandioasa Bibliotecă Națională, de a simți emoțiile probei în băncile Facultății de Litere, din cadrul Universității din București. Sărbătoarea ”Noaptea Muzeelor”, desfășurată în aceeași perioadă, mi-a oferit ocazia să mă plimb într-un oraș plin de cultură. Pe de altă parte, chimia mi-a oferit o săptămână întreagă petrecută în inima Moldovei, Iași. Cu toate că la început ținteam la un loc mai bun în clasament, la primirea subiectelor, mi-am găsit un nou țel, acela de a nu fi ultima din clasament. După ce am trecut cu bine de cele două probe, cea scrisă și cea practică, am putut explora bogățiile culturale și istorice ale orașului, pe parcursul unei săptămâni ploioase sau am legat prietenii în internatul curat, de la marginea orașului, care ne-a găzduit. Vremea nu a fost în favoarea noastră.Cu toate aceastea,am apucat să vizităm tot ceea ce numele orașului ne inspiră: maiestuosul Palat al Culturii, Parcul Copou, Catedrala Mitropolitană, Mănăstirea “Sfinții Trei Ierarhi”, Gradina Botanică. Am avut ocazia să păşim în sala primitoare a Teatrului Național, unde a avut loc festivitatea de deschidere a olimpiadei. Mai departe, ce s-a întâmplat în Iași, rămâne în Iași.

DENISA POLITIC, clasa a X-a A

Olimpiadele mele Nu e un secret pentru nimeni că primul an din liceu e plin de

16

HALLOWEEN LOVE IT OR HATE IT?

Halloween is the occasion dentists take

advantage of to make more money than they usually do. Many people celebrate Halloween simply because it's fun, but that doesn’t explain

why dozens of

spooky costumes, asking

screaming on streets

kids run

dressed-up in

strangers for treats. Nor

it explain

does

why

orange and

holiday's

black

the

are

reigning

colors.

Halloween was inspired by the Irish Celtic festival Samhain, which celebrates the end of the harvest season. The tradition spread to other parts of the world after the Irish fled their country following the potato famine. That explains a lot, doesn’t it? Also, most people know orange and black are traditional Halloween colours, but might not know why. Orange represents the fall harvest and black represents the darkness associated with death of summer. Plainly, this means people celebrated even their own poverty. That’s the spirit!

that

the

boundaries

from

the

dead

and the

undead were the thinnest and when the spirits could come into the living world. Also, Halloween is the evening before All Hallows Day (or All Saints Day), which is always on November 1 st .

One

more thing. When you’re at a party

overfeeding yourself with jelly eyes and pizza, remember that: 1. Samhain was a celebration of the ending of the light half of the year and the

beginning of the dark half, the end of summer and the harvest and the beginning of the dark, cold winter.

2. People had to leave their homes beacuse of starvation and they were so afraid of death they gave it their last crops as offerings, in order to keep their families safe.

I

will

let

you

feel the

guilt now. Happy

Halloween!

 

But still, why do kids wear costumes when celebrating All Hallows’ Eve? And why do they ask for treats? In time, we have become more and more fascinated by fancy Halloween parties, tradition and costumes. I, for one, have chosen this holiday to the detriment of the Romanian ones because I find the mistery floating into the air fascinating. Participants hiding their faces and their personalities behind costumes and masks create a magic atmosphere.

Another question is: “Why is Halloween celebrated on October the 31 st ?”. I know you don’t really care because, seriously now, we all want the sweets, not the facts. But it isn’t so complicated. Halloween is celebrated on October 31 st because that is the day when Celts believed

LIVIA PĂTRU,clasa a IX-a B

HALLOWEEN LOVE IT OR HATE IT? Halloween is the occasion dentists take advantage of to make

17

Amalgam de gusturi sau dulce-amar

(alegorii, reflecții prilejuite de apropierea încheierii anilor de liceu)

Astăzi vreau să gătesc. Cartea de bucate se deschide la o rețetă specială, care sună cam așa:se amestecă un Pierde-vară, cu un ingredient special, chiar ea, domnișoara Citește-mult. Dar oare ce unește aceste ingrediente?Alegerea și-o adolescență zbuciumată, care se bucură câtuși de puțin de rațiune. Cele două ingrediente nu se fierb în oală, ci fierb într-o bancă! Fierb de .. nerăbdare! Vor să își cunoască Bucătarul. Unii îl așteptau pe cel mai consacrat, sperând ca fierberea să se facă la temperatura stabilită; nu doreau să-și schimbe textura. Alții doreau unul oarecare. Sarea și Piperul nu acceptau invenții, ci pledau pentru conservatorism. Bucătarul nu își adusese oala, nu voia să fiarbă pe nimeni! Voia să improvizeze o rețetă unică, să facă artă pentru artă. Ce contopire carismatică, chiar cromatică! Voia să le studieze, nu altceva, privea nu-știu-ce și nu-știu-pe-care ca pe-un fir de grâu care crește și care, la fiecare cinci minute, trebuie udat. “Pentru a inova e nevoie de timp și studiu” își spunea în fiecare dimineață, Bucătarul. Însă, Pierde-vară nu putea uita privirea acestuia, căci simțea că sfârșitul i se apropia. Cititor drag, nu te gândi la Bucătar ca la ca la un răufăcător! Cititor drag, te grăbești în descifrarea sensurilor? Bucătarul făcea doar un exercițiu de echilibristică și consistență, încercând să potrivească proporțiile fericite. Nu e decât o alegorie ce încerc să fac. Amintirile despre anii de liceu mi-au declanșat jocul de-a imaginația. Să ne trezim puțin, că ăsta nu-i basm, dar nici poezie. Eu nu-s nici Pierde-vară, nici domnișoara Citește-mult, nici Sare, nici Piper. Eu nu-s tocmai supa monocromatică, iar consistența mea se datorează

modelatorului perfect. Eu sunt cea care

fraților, de ce plângeți

.. la final? Aș vrea să vă văd plângând când spuneți cel mai răspicat “Da!”, privindu-vă soțul/soția. Aș vrea să vă văd plângând, îmbrățișându-vă copilul care tocmai a venit pe lume cu șaizeci de secunde în urmă. Aș vrea să vă văd plângând în fața primului cuvânt pe care pruncul vostru îl rostește. Pentru că liceul nu se sfârșește niciodată, pentru că întotdeauna ne vom păstra spiritul de licean, pentru că ne vom întâlni în fiecare zi cu principiile învățate aici. Pentru că tot ce am creat împreună - bun, rău, e o muncă durabilă.

La sfârșit, nu vreau să vă aud fredonând “Ani de liceu”, ci vreau să vă regăsesc pe voi în fiecare Oana Sârbu și în fiecare Ștefan Bănică. Căci vreau să alergați pe coridoarele vieții cum aleargă ei în film și-n viață. Ultima strigare a catalogului vreau să vă găsească pe toți că-n prima zi, la fel de veseli și dornici de cunoaștere. Vreau să vă simt emoția-n glas! Vreau să văd pe chipul Bucătarului (Top Chef și nu-i glumă!), sub florile ce ne vor mângâia creștetele, chiar sub ultimul sau primul clopoțel ce ne va anunța inițierea, nu “Rămas bun!”, ci același “Bun venit!”. De data asta, însă, sper ca privirea să ne șoptească fiecăruia:” inițiaților!” ... Liceul nu-i un mâncător de suflete, ci e o mâncare delicată, extrafină; doar cei cu spirit și gust reușesc să descopere ingredientul secret și să se bucure de

ea

..

sau

de el!

LORENA ȚUICAN, clasa a XII-a G

Amalgam de gusturi sau dulce - amar (alegorii, reflecții prilejuite de apropierea încheierii anilor de liceu)

18

Experimentul Philadelphia

Experimentul

Philadelphia

este

un

presupus experiment militar ȋn care nava USS Eldrige ar fi trebuit fǎcutǎ invizibilǎ.

Relatarea aparţine lui Carlos Allende, fost membru al echipajului distrugătorului USS Eldridge, vas american de luptă implicat, pe tot parcursul anului 1943, într-o serie de experimente legate de capacitatea de a ascunde radarului vasele de luptă.

Experimentele au început la începutul anului 1943, pe șantierul naval militar din portul Philadelphia, seria de experimente strict secrete primind indicativul Rainbow. Experiențele au fost conduse de fizicianul dr. Franklin Reno, dar anumiți martori intervievați mai târziu au declarat că l-au observat pe fizicianul Albert Einstein, iar cu un an ȋnainte pe Nikolai Tesla.

În vara lui 1943, mai precis în luna iulie, experimentele erau aproape de succes. Aparatura instalată la bordul lui USS Eldridge a funcționat perfect, astfel încât vasul a devenit invizibil pe radare. Problema care a apărut a fost că uriașul vapor era învăluit, în timpul experimentelor, într-un nor cenușiu, puternic încărcat electrostatic.

Martorii

de

pe vas spuneau că

echipamentele

metalice

scoteau

scântei

albastru-verzui.

ciudate,

Apoi,

la

28

octombrie 1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil pentru ochi,

la fel cum dispare o mărgea de sticlă într-un

pahar cu apă. Dimineața

a pornit

experimentul, vaporul a fost înconjurat de

faimosul nor cenușiu, apoi energia pulsată în

echipamente

a

intensificată

fost

treptat.

Marinarii au auzit zbârnâitul echipamentului,

iar martorii au văzut, de pe chei, cum vasul

dispare, împreună cu ceața

cenușie.

Interesant a fost că urma vasului era vizibilă

în apă, ca o impresiune de pantof gigantic.

urmă a dispărut.

Apoi și această volatilizase.

Vasul se

Imediat au sunat telefoanele în baza

navală

Philadelphia

din

și

cei

din

portul

Norfolk, situat la 600 km, au anunțat speriați

că vasul USS Eldridge se află la intrarea în portul lor. N-au apucat să se dumirească în legătură cu cele întâmplate, pentru că cei din Norfolk au sunat nervoși să spună că nu mai văd distrugătorul, iar vasul a reapărut la locul lui. Marinarii au povestit scene de coșmar:

unii dispăruseră, alții pur și simplu arseseră prin combustie spontană, oricum, cei care mai erau pe vas sufereau cumplit.

Marina

militarǎ

a

ordonat

imediat

ȋncetarea experimentelor, iar vasul a fost vȃndut dupǎ rǎzboi Greciei.

Marina SUA a admis în cele din urmă că au avut loc niște cercetări legate de "aplicarea forței electromagnetice" pentru a ascunde navele de radar.

Dosarul care conținea dovezile legate de "primul experiment reușit de teleportare" a dispărut, iar opinia publică a rămas cu o legendă care probabil nu va fi elucidată niciodată.

Mihai Sǎracǎceanu, Andrei Soceanu, Alexandru Ştiucǎ, Vlad Zahiu, clasa a XI- a B

Experimentul Philadelphia Experimentul Philadelphia este un presupus experiment militar ȋn care nava USS Eldrige ar fi

USS Elidrige ,1944; sursa:Wikipedia

19

COLEGIENI DESPRE SCRIITORI IALOMIȚENI:

MIHAI VIȘOIU

Moartea dinaintea morții

Volumul “Moartea dinaintea morții” scris de Mihai Vișoiu este costituit din numeroase proze scurte ce au în comun tema morții, ca “Ultima condamnare”, dar, în general, aproape toate au legătură cu lumea boxului.

Așa cum afirmă și autorul în lămurirea de la finalul volumului, intitulată “Testament”, acesta este doar un pretext pentru a-și aminti de evenimentele din decursul vieții sale, pe care o consideră o condamnare la moarte. Prozele sale variază de la câteva rânduri, cu un rol mai mult meditativ, ce se axează în special pe reflecții asupra propriei condiții , majoritatea la persoana a III-a, (“El”, “Singur”, “Cheia” ) dar și câteva la persoana I, (“Cioburi”, “Lecția de gramatică” , “De-ar fi fost sămânță tata…”), până la narațiuni mai ample, cu acțiune dezvoltatată și personaje interesante, cu legătură chiar cu lumea boxului, sportul pe care însuși autorul l-a practicat și care a fost un important factor în viața sa (“Se moare câte puțin” , “Îngerii mei”).

O proză inedită din acest volum este “Ultima condamnare”. Aceasta face o excepție de la lumea boxului și prezintă situația unui condamnat, Gheorghe Ion, încarcerat la Văcărești, pentru 25 de ani. După ispășirea pedepsei, la 46 de ani, acesta nu se arată nici pe departe încântat de șansa de a-și recăpăta libertatea. Imediat după ieșirea sa din închisoare, acesta comite un delict, furând niște rufe de pe o sârmă, pentru a se încălzi în zilele reci de decembrie. Ajunge în instanță, însă avocatul său câștigă procesul, iar acuzatul se arată mai degrabă

dezamăgit de acest deznodământ. Peste câteva zile, Gheorghe Ion moare, învins de frig și de foame.

Ceea ce m-a impresionat la această scurtă proză a fost viziunea asupra libertății. Pentru toate celelalte personaje menționate, închisoarea reprezintă un loc al torturii, al nelegiuiților. Șeful închisorii afirmă chiar că “ăsta ne face închisoarea de rușine” pentru faptul că Gheorghe Ion nu încercase niciodată să evadeze, iar comportamentul lui de-a lungul anilor petrecuți în inchisoare fusese exemplar. Avocatul său afirmă că “n-a săvârșit delictul, doar că a vrut, că dacă ar fi legea să condamne și gândurile oamenilor, ar trebui ca toată țara să se transforme în închisoare”, apărându-și clientul.

În realitate, aceste personaje au doar pretenția de a fi de partea dreptății, gâdindu-se de fapt la propria persoană. Șeful închisorii este preocupat de imaginea instituției, după cum îi spune și condamnatului: “Mă, să nu spui c-ai stat în închisoarea mea, c-o faci de râs. Ai înțeles?”, în timp ce avocatul dorește câștigul de cauză probabil pentru evoluția în carieră. Între timp, ieșit după 25 de ani din închisoare, condamnatul, apropiat de vârsta a treia, nu are o viață în libertate, și deci nu o poate prețui. Pentru acesta, închisoarea reprezenta un loc sigur, în care avea hrană și căldură asigurate, destul pentru a fi în viață. Aruncându-l în libertate, cei din exterior nu fac nimic altceva decât să îl condamne la o soartă mult mai grea: moartea în singurătate si sărăcie.

Volumul “Moartea dinaintea morții” scris de Mihai Vișoiu propune o viziune frustă asupra existenței, de un dramatism veridic, într-un stil original, lipsit de ostentații stilistice.

BIANCA BUZESCU, clasa a XI-a F, Colegiul Național ” Mihai Viteazul”Slobozia

20

COLEGIENI DESPRE SCRIITORI IALOMIȚENI:

MIHAI VIȘOIU

Campionul învinșilor

“Mihai Vişoiu este unul dintre acei scriitori ( „Dragoste mare cât o cruce”- 1996, „Mihai Leu în altarul durerii” 1998) şi

jurnalişti (semnează de mulţi ani în redutabilul cotidian „Adevărul”), care se implică miraculos în tematica subiectelor, prin documentare la faţa locului şi prin trăire sufletească intensă, stilul şi omul găsind formula fericită pentru asocierea cititorului ca martor activ în cele relatate” afirmă în prefața cărții „Campionul învinşilor” Th. Parapiru despre autorul ei, scriitorul ialomiţean Mihai Vişoiu ce şi-a dedicat viaţa armonizând perfect boxul, pe care îl practică de mic, şi proza literară. Astfel, unul dintre romanele sale ce ilustrează cel mai bine această îmbinare a celor două pasiuni îl reprezintă „Campionul învinşilor”.

Scris într-o manieră sui-generis, abordând un stil colocvial, dar şi eseistic şi literar romanul lui Vişoiu condamnă viaţa

politică şi socială din România, face o radiografie a societăţii româneşti, referindu- se şi la boxul românesc ce a fost şi este reprezentat cu mândrie de Mihai Leu, primul campion mondial de box profesionist, căruia îi dedică o întreagă carte –” Mihai Leu în altarul durerii”, Paul Pavel, Popa Nicu, Leonard Doroftei, Lucian Bute, Gheorghe Simion. Însuşi scriitorul în sine este un adept al acestui sport: „Poate puţini ştiu că boxul a fost şi a rămas pentru mine „academia vieţii”, una dintre cele mai înalte forme de învăţământ.” Acesta îşi manifestă astfel respectul şi admiraţia nemărginite faţă de adevăraţii eroi, sportivii ce au adus renume

ţării.

Oximoronul din titlu defineşte condiţia scriitorului însuşi şi simbolizează, aşa cum chiar el afirmă în rândurile scrise, un fel de protest împotriva vieţii asuprite pe care trebuie să o îndure alături de ceilalţi români, invocând „morţii să iasă din locurile de veci”, adică pe aceia care s-au sacrificat pentru noi.

„Campion al învinşilor este poporul român”, declară Mihai Vişoiu. Prin scurtele sale povestiri, printre care se numără cea despre Miss Europa sau cea despre Moş Pavel care povesteşte cu nostalgie cum a intrat el în gospodărie în 1960, acuzându-i pe cei tineri că pleacă în ţări străine pentru a lucra, iar în ţară pământul rămâne nearat, scriitorul ilustrează metafora din titlu comparându-i pe aceşti oameni ce au adus o contribuţie ţării cu luptătorii de box, aceştia simbolizând aşa-zişii adevăraţi „campioni ai învinşilor”.

Scriitorul însuşi afirmă despre cartea sa: ” „Campionul învinşilor” este piesa tragediei tragediilor, ce ţine capul de afiş zi şi noapte de decenii, de secole, de la un hotar la altul, de la răsărit la apus şi de la miazăzi la miazănoapte.

ALEXANDRA PETRE, clasa a XI-a F, Colegiul Național ” Mihai Viteazul” Slobozia

21

Policlinică

Rugină. Sudoare. Clanţe unsuroase. Gripă. Tusete tuberculoase, reci. Strănuturi. Salivă bolnavă împroşcată. Marmura transpiră rece şi pare alunecoasă. O conductă argintie, acum roasă de cancer, băleşte scaunele de plastic rupt cu apă cleioasă. Se trânteşte o uşă şi permite să intre un miros greu şi greţos de betadină. Un păianjen îşi ţese în voie pânza în colţul uşii. "Electroterapie" apare notat lângă pânză. Expresii cadaverice se perindă pe coridor. O femeie îndoliată, cel puţin după batic, trece lovind nemilos cu geamantanul persoanele aflate în secţia de Reumatism. Ce-i pasă? În drumul ei aparent grăbit, e timp să admire eşarfele din chioşcul interior. O tablă îşi zăngăne tabla de metal subţire împinsă de o damă cochetă, aparent medic. O eugenie se sfărâmă sub dinţii gălbejiţi de cafea şi tutun ieftin. Ajunge în capătul coridorului şi se întoarce. Parcă şi marmura de pe jos imploră targa să tacă. Pe uşă iese o ţigancă purtând haine şi mirosuri specifice. Teribil. E cald. Parcă şi tavanul alcătuit din plastic asudă a boală. O damă cu pălărie neagră şi boruri largi merge la braţ cu soţul ei într-un costum la fel de negru. Un alai de doctori merge în spatele lor, iar pe coridorul mult prea îngust începe să sune şi o alarmă. Cortegiu. Vopseaua galbenă de pe pereţi se scorojeşte încet sub unghia cu pământ a unui pacient ce aşteaptă. O miasmă de transpiraţie stătută se întinde acum precum o pâclă peste capetele celor ce aşteaptă si în urma ei mai trece o targă. Un monitor cardiac se aude

într-un salon în tandem cu râsul isteric al unei asistente aflate în alt salon. Râsul se opreşte la ... fel si monitorul. Deces. O usă se închide, iar pereţii se apropie. Trec halate roşii, albe, galbene. Halatul negru, probabil, e la alt etaj. Infecţii, bube dulci, spută galbenă. Pete de sânge uscat, răni cusute, muşte. Și aşteptarea continuă. Tic-tac ceasul, pic-poc sângele pe jos, zang-zang o

targă

...

bip

lung un monitor. Mai trece-un mort, mai un copil

...

ora

Comă. Virgulă. Punct şi de la capăt.

Alineat. 21 octombrie 2014

decesului: nedeterminată.

ANDREI FĂŞIE, clasa a XI-a G

Policlinică Rugină. Sudoare. Clanţe unsuroase. Gripă. Tusete tuberculoase, reci. Strănuturi. Salivă bolnavă împroşcată. Marmura transpiră rece

22

Et pourtant, le temps s’écoule ...

Dès l’aube de l’humanité, l’homme naquit au milieu de la nature, qui fut et qui restera un facteur pour son existence. La nature nous entoure, la nature représente pour nous plus qu’on croit. Mais, malheureusement, de nos jours, l’homme est si naïf qu’il oublie ses origines et si égoïste qu’il ne pense pas aux générations de l’avenir. Il n’a qu’un seul but: mener une belle vie, bien que ça pollue.

Pourtant, il y a des gens qui pensent encore à l’environnement, par exemple, les institutions de l’état, qui ont créé les parcs nationaux, de véritables oasis de nature au milieu de la civilisation, des forêts entières qui ne souffrent pas de dégâts, à cause de l’homme. La qualité de l’air est, ainsi, améliorée, les dangers qui menacent la santé pulmonaire sont réduits considérablement réduits, plusieurs espèces d’animaux échappent à la disparition par la préservation de leur habitat et la nature est soignée de sorte qu’on puisse s’en réjouir, à l’avenir.

Malheureusement, à travers le temps, il est probable que les parcs nationaux sont endommagés. On doit les protéger, préserver les poumons de notre planète, la seule possibilité de retourner aux origines. C’est pourquoi il faut renforcer leur sécurité pour que des déchets n’y soient plus jetés, augmenter les amendes en tant que méthode punitive pour ceux qui ne respectent pas la nature, renseigner la population au sujet du comportement responsable lorsqu’on se trouve dans la nature.

Pour essayer d’y aboutir, tout en protégeant les parcs nationaux, on protège notre avenir. On sauve notre planète d’un péril apparemment imminent, qui, par le biais de notre soin, peut être supprimé. Les futures générations doivent aussi connaître la splendeur de la nature! Mais le temps s’écoule. Réussira-t-on à se sauver avant qu’on soit obligés de trouver une autre planète (à detruire)?

OANA-MIRUNA MĂCHIȚĂ,

clasa a XI-a F

Et pourtant, le temps s’ écoule ... Dès l’aube de l’humanité, l’homme naquit au milieu de

23

Balet existențial

Nu te poți numi istoric dacă nu cunoști trecutul, la fel cum nu ești om până nu îți înțelegi mugurii vieții. Istoricul studiază cărți. Eu explic amintiri, le citez, le folosesc în prezent, iar acestea definesc evenimentul istoric ce se desprinde de pe buze ca o metaforă proastă. Nu cădem în focul ce ne arde existența până nu ajungem în fața tribunalului numit conștiință. Doar cei ce nu o folosesc o transferă netedă în edenul existenței. Prologul meu s-a format în uterul inițierii omului în moarte. M-am născut în focarul viselor, în caverna gândurilor. Poate de aceea sufletul mi s-a îmbogățit cu abilitatea de a fabrica dezamăgiri. Am căpătat mâini cu care mă prindeam de rai și am trăit copilăria istoriei. Eram doar o pată de angelic supusă unui chin în pledoarie. Solventul timpului a dizolvat fabula în care nu mai cred și mi-a oferit o îmbrățișare agasată de conștiință și concepție. M-am afundat ca o pradă zbătându-se în baletul mecanic, depășind religia infantilă ca un amestec de lume și mitologie. Somnul rațiunii s-a sfârșit odată cu emanarea senzațiilor. Mă plimb, ca toți ceilalți pe o stradă înfundată. Vocile difuze ale cerșetorilor de existență mă îndeamnă să mă alătur lor. În umbră, un biet actor împănat se agită pe scenă. Pentru mine, strada este un ospăț cu idei amputate de realitate. Mă târăsc

Balet existențial Nu te poți numi istoric dacă nu cunoști trecutul, la fel cum nu ești

DEGAS, DANSATOARE PE SCENĂ

infirm precum o părere până la capătul străzii. Nu încerc să îmi cumpăr un picior de plastic de care să mă ajut. Dansez în acest balet existențial, mă supun unei arte călcate în picioare, ca unei datorii. Poate că am văzut hora interzisă care m-a condus spre un stadiu crepuscular al voinței. Poezia piciorului mi-a poruncit să mă îndrum după o hologramă spirituală. Am reușit să trăiesc o fizică înfrumusețată de poezia ocultă a puterilor sufletești. Baletul mecanic de la început mi-a devenit o artă educată a propriului corp, ghidat de acțiuni individuale. M-am inițiat într-un balet de păpădie, care așteaptă să își scuture materia uscată. Pe o muzică andante, fericirile mele pierdute dansează un balet exasperat, iar eu îmi potrivesc pașii. Încep un dans convulsiv, cu mișcări întortocheate și răsuciri bulversante. Sunt într-o permanentă mișcare, absorbită de luptă. Asemenea mie, celelalte jucării mecanice sunt mișcate de acelașii regizor anonim, demiurg al gândirii soldățeilor cu minți de plumb. Majoritatea păpușilor de lut dansează în pereche. Eu dansez cu gândurile mele un balet în mocirlă, frământând în picioare propriul pământ. Existența este un ansamblu de poante și ritm alert care le face să se agite și să regrete. Ce priveliște frigidă, plină de grație trebuie să admire regizorul! Pământ răsucit care se grăbește să termine dansul, fiind aplaudat pentru rolul principal, ori ieșind umilit. Dansatori de umplutură care își zdrobesc degetele picioarelor până la descărnare, restul câștigând admirația aprigului conducător de conștiințe nude. Pirueta mea izolată va săpa în pământ gheena patimilor, un tunel spre cunoaștere și o groapă în care să mă adâncesc atunci când mă voi confunda cu ramolirea.

JENY CĂCIULĂ, clasa a XI-a F

Balet existențial Nu te poți numi istoric dacă nu cunoști trecutul, la fel cum nu ești

24

Calendarul activităților Cercului de lectură ”ANIMUS” AN ȘCOLAR 2014-2015

Nr.

Denumirea activității

Data

Responsabili

Cine participă

crt.

1.

Stabilirea tematicii, a bibliografiei

 
  • 24.09.2014 Prof.coordonatori

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

pentru cerc

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B, , a XII-a

G)

2.

Participarea la Salonul de carte

octombrie 2014

Prof.coordonatori

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

organizat de Biblioteca Județeană ”

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B, a XII-a

Ștefan Bănulescu”

G)

3.

CE NE SPUNEM CÂND NU NE

 
  • 30.10.2014 Negustoru Sabina

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

VORBIM- CHRIS SIMION

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B,

a XII-a

G)

4.

PERSUASIUNE-JANE AUSTEN

 
  • 27.11.2014 Arghiroiu Raluca

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B,

a XII-a

G)

5.

UMBRA VÂNTURILOR- CARLOS

 
  • 18.12.2014 Petre Alexandra

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

LUIS ZAFON

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B, a XII-a

G)

6.

Concurs Național de Creație literară / Eseuri

 
  • 15.01.2015 Prof.coordonatori

Director Biblioteca Judeţeană Ialomiţa “Ştefan Bănulescu”,ing. Mihaela Racoviţeanu

„ Mihai Eminescu”

Director C.C.D. Ialomiţa,Membri (din clasele a IX-a A, a

-proiect realizat în parteneriat cu I.S.J.Ialomiţa, Biblioteca Județeană „ Ștefan Bănulescu”, C.C.D.Ialomiţa

IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B, a XII-a G)

7.

UȘA INTERZISĂ- GABRIEL

 
  • 29.01.2015 Căciulă Jeny

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

LIICEANU

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B, , a XII-a

G)

 

HOȚUL DE CĂRȚI- MARCUS ZUSAK

 
  • 26.02.2015 Măchiță Miruna

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B, , a XII-a

G)

8.

Ziua lecturii-

 
  • 05.03.2015 Prof.coordonatori

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B, a XII-a

Vizită la Biblioteca Județeană „ Ștefan Bănulescu”

G)

9.

OBLOMOV - IVAN GONCHAROV

  • 26.03.2014 Căciulă Jeny

 

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B,

a XII-a

G)

10.

MAUS- ART SPIGELMAN /

 
  • 30.04.2015 Urse Valentina

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

PERSEPOLIS-MARJANE SATRAPI-

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B, a XII-a

ROMANUL GRAFIC

G)

11.

EXUVII-SIMONA POPESCU

  • 28.05.2015 Cosma Anca

 

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B, , a XII-a

G)

12.

ZAHIR-PAULO COELHO

  • 11.06.2015 Dinu Sabina

 

Membri (din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a E, a X-a A, a

X-a B, a X-a F, a X-a G, a XI-a F, a XI-a A, a XI-a B, , a XII-a

G)

Profesori coordonatori,

Stan Loredana

Roman Alina

Tender Cristina

25

ISSN: 2247 - 3262 Tiparul:S.C.ARTPRINT S.R.L. SLOBOZIA TELEFON: 0744356593

ISSN: 2247-3262 Tiparul:S.C.ARTPRINT S.R.L. SLOBOZIA TELEFON: 0744356593