PUBLICATIE SIMPOZION 2022 Sc.8 Barlad

LUCRĂRILE
SIMPOZIONULUI INTERNAȚIONAL
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC - DE LA
TRADIȚIE ȘI CULTURĂ LA INOVAȚIE
VOL. al III-lea, 2022
Ediția a III-a
ISSN 2559 – 5709

ISSN-L 2559 – 5709
1
COORDONATOR LUCRARE:
Prof. Roxana NACU
COLECTIV DE REDACȚIE:
Prof. Georgel BRADU
Prof. Roxana NACU
Prof. Carmen-Mihaela MIHU
COPERTĂ: Prof. Georgel BRADU
CUPRINS: Prof. Lucian STOICA
N.R. Responsabilitatea pentru conținutul materialelor publicate aparține în

exclusivitate autorilor.
Fotografiile din cuprinsul articolelor aparțin autorilor. Celelalte fotografii din

această publicație au fost preluate din arhiva personală a organizatorilor.
ISSN 2559 - 5709

ISSN-L 2559 – 5709
2
3
1. INSTITUȚIA ORGANIZATOARE:
Școala Gimnazială ,,Episcop Iacov Antonovici” Bârlad, județul Vaslui
Strada Nicolae Tonitza, nr. 20
Telefon/ Fax: 0235 411813 (secretariat)
E-mail: scoala8_bd@yahoo.com
Website: https://iacovantonovici.ro
2. COORDONATORII SIMPOZIONULUI LA NIVELUL INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN VASLUI:

prof. Botan Ana Cristiana, inspector școlar general
prof. Cătănescu Mariana Elisabeta, inspector școlar general adjunct
prof. Huiban Andrei, inspector școlar general adjunct
prof. Brănici Crina, inspector școlar pentru activități extrașcolare
prof. Iacob Carmen, inspector școlar pentru învățământul primar
prof. Hoha Nicoleta, inspector școlar pentru învățământul primar
3. COORDONATORII SIMPOZIONULUI LA NIVELUL ȘCOLII:

prof. Bradu Georgel, director
prof. Pintilie Marius, director adjunct
prof. Nacu Roxana
4. ECHIPA DE ORGANIZARE:
 prof. Agavriloaei-Preda Iulia,  prof. Mihu Carmen Mihaela

 prof. Anton Lioara  prof. Molența Roxana
 prof. Balan Mariana  prof. Neculai Cătălina
 prof. Bighiu Carmen  prof. Obreja Petronela
 prof. Boroș Carolina  prof. Osoianu Denisa
 prof. Budescu Petrina  prof. Păun Lucia
 secretar, Chiriac Gina  prof. Perju Oana
 prof. Chirilă Nicoleta  prof. Pintilie Maricica
 prof. Chirvasă Ani Mihaela  prof. Pleșu Constantin Corneliu
 prof. Ciorici Gabriela  prof. Profir Adrian
 prof. Coștoi Elena  prof. Rășcanu Elena
 prof. Crăciun Daniela  prof. Rezmeriță Ioan Diana
 prof. Crețu Anișoara  prof. Sacaliuc Alina
 prof. Cucu Adriana  prof. Sandu Laura
 prof. Dumitrașc Ana Maria  prof. Savin Cristina
 prof. Florescu Mariana  prof. Stănescu Culiță
 prof. Focșa Iuliana  prof. Stoian Valentin
 prof. Frumuz Oana  prof. Stoica Lucian
 secretar, Giușcă Oana  prof. Tamaș Daniela
 prof. Gîlcă Ela  prof. Tănăsache Magdalena
 prof. Guzgan Gabriela  prof. Todireasa Corina
 prof. Iacob Monica  prof. Ungureanu Oana
 prof. Ioniță Loredana  prof. Vicol Lucica
 prof. Zaharia Cătălina
4
Simpozion Internațional „Învățământul românesc – de la tradiție și cultură la inovație”, Ediția a III-a –19 noiembrie 2022
5. PARTENERI LOCALI:
Primăria Municipiului Bârlad
Consiliul Local al Municipiului Bârlad
Biblioteca Municipală „Stroe S. Belloescu” Bârlad
6. PARTENERI JUDEȚENI:
Inspectoratul Școlar Județean Vaslui
Casa Corpului Didactic Vaslui
Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Vaslui
7. PARTENERI NAȚIONALI și INTERNAȚIONALI:

1. Asociația „ARIPI”: Amigos de Rumania para Iniciativa y Promociόn Intercambios Culturales, Școala
de Română pentru a Doua Generație a Migrației, Alicante, SPANIA
2. Instituția Publică Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi” Chișinău, REPUBLICA MOLDOVA
3. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” Chișinău, REPUBLICA MOLDOVA
4. Inspectoratul Școlar Județean Vrancea
5. Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Focșani, jud. Vrancea
6. Școala Gimnazială „Anghel Saligny” Focșani, jud. Vrancea
7. Școala Gimnazială „Diana Elena Rentea” Focșani, jud. Vrancea
8. Școala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu" Focșani, jud. Vrancea
9. Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoșani
10. Colegiul Tehnologic „Spiru Haret” Piatra Neamț, jud. Neamț
11. Școala Gimnazială „Vlaicu Vodă” Brăila
12. Școala Gimnazială „Regina Maria” București
13. Școala Gimnazială Specială nr.10, Sector 1, București
14. Liceul Teoretic „Tudor Vianu”, Giurgiu
15. Școala Gimnazială Scobinți, jud. Iași
16. L.T.E.Tc. „Gh. Mârzescu” Iași
17. Liceul Teoretic „Ion Creangă” Tulcea
18. Liceul Teoretic „Grigore Moisil” Timișoara, jud. Timiș
19. Școala Gimnazială Nr. 27 Timișoara, jud. Timiș
20. Liceul Teoretic „Callatis” Mangalia, jud. Constanța
21. Școala Gimnazială „Sf. Andrei” Mangalia, jud. Constanța
22. Școala Gimnazială „Constantin Parfene” Vaslui
23. Școala Gimnazială „Dimitrie Cantemir” Vaslui
24. Școala Gimnazială „George Tutoveanu” Bârlad, jud. Vaslui
25. Școala Gimnazială „Iorgu Radu” Bârlad, jud. Vaslui
26. Școala Gimnazială „Manolache Costache Epureanu” Bârlad, jud. Vaslui
27. Școala Gimnazială nr.1 Pogana, jud. Vaslui
28. Școala Gimnazială nr.1 Gara Banca, jud. Vaslui
5
CUPRINS
1. ECHILIBRU ÎNTRE TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE.......................................................................................................8

2. SECȚIUNEA I ..................................................................................................................................................................10
3. REPUBLICA MOLDOVA.............................................................................................................................................11
4. MUNICIPIUL BUCUREȘTI.........................................................................................................................................18
5. JUDEȚUL ALBA.............................................................................................................................................................48
6. JUDEȚUL ARAD............................................................................................................................................................55
7. JUDEȚUL ARGEȘ..........................................................................................................................................................60
8. JUDEȚUL BACĂU.........................................................................................................................................................80
9. JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD.............................................................................................................................115
10. JUDEȚUL BRAȘOV....................................................................................................................................................125
11. JUDEȚUL BRĂILA.....................................................................................................................................................137
12. JUDEȚUL BUZĂU......................................................................................................................................................158
13. JUDEȚUL CONSTANȚA..........................................................................................................................................166
14. JUDEȚUL DÂMBOVIȚA..........................................................................................................................................184
15. JUDEȚUL DOLJ..........................................................................................................................................................198
16. JUDEȚUL GALAȚI....................................................................................................................................................205
17. JUDEȚUL GORJ..........................................................................................................................................................242
18. JUDEȚUL HUNEDOARA........................................................................................................................................277
19. JUDEȚUL IALOMIȚA..............................................................................................................................................284
20. JUDEȚUL IAȘI...........................................................................................................................................................288
21. JUDEȚUL ILFOV...................................................................................................................................................... 303
22. JUDEȚUL MARAMUREȘ...................................................................................................................................... 310
23. JUDEȚUL MEHEDINȚI..........................................................................................................................................317
24. JUDEȚUL MUREȘ....................................................................................................................................................321
25. JUDEȚUL NEAMȚ...................................................................................................................................................327
26. JUDEȚUL OLT..........................................................................................................................................................337
27. JUDEȚUL SUCEAVA...............................................................................................................................................350
28. JUDEȚUL TELEORMAN.......................................................................................................................................359
29. JUDEȚUL TIMIȘ......................................................................................................................................................363
30. JUDEȚUL TULCEA.................................................................................................................................................375
31. JUDEȚUL VASLUI...................................................................................................................................................378
32. JUDEȚUL VÂLCEA..................................................................................................................................................585
33. JUDEȚUL VRANCEA..............................................................................................................................................608
34. SECȚIUNEA a II-a .................................................................................................................................................617
35. REPUBLICA MOLDOVA.......................................................................................................................................618
36. MUNICIPIUL BUCUREȘTI...................................................................................................................................622
37. JUDEȚUL ALBA........................................................................................................................................................639
38. JUDEȚUL ARGEȘ......................................................................................................................................................648
39. JUDEȚUL BACĂU ȘI BISTRIȚA-NĂSĂUD.......................................................................................................656
40. JUDEȚUL BIHOR......................................................................................................................................................679
41. JUDEȚUL BRĂILA....................................................................................................................................................685
42. JUDEȚUL BUZĂU.....................................................................................................................................................689
43. JUDEȚUL CĂLĂRAȘI...............................................................................................................................................703
44. JUDEȚUL CLUJ...........................................................................................................................................................712
6
45. JUDEȚUL DÂMBOVIȚA.........................................................................................................................................716

46. JUDEȚUL GALAȚI....................................................................................................................................................741
47. JUDEȚUL GORJ.........................................................................................................................................................775
48. JUDEȚUL HUNEDOARA.......................................................................................................................................779
49. JUDEȚUL IALOMIȚA.............................................................................................................................................781
50. JUDEȚUL IAȘI..........................................................................................................................................................785
51. JUDEȚUL MARAMUREȘ...................................................................................................................................... 798
52. JUDEȚUL MEHEDINȚI..........................................................................................................................................802
53. JUDEȚUL MUREȘ....................................................................................................................................................806
54. JUDEȚUL NEAMȚ...................................................................................................................................................813
55. JUDEȚUL PRAHOVA..............................................................................................................................................820
56. JUDEȚUL SĂLAJ.......................................................................................................................................................826
57. JUDEȚUL SUCEAVA...............................................................................................................................................833
58. JUDEȚUL TIMIȘ......................................................................................................................................................843
59. JUDEȚUL TULCEA.................................................................................................................................................850
60. JUDEȚUL VASLUI...................................................................................................................................................854
61. JUDEȚUL VÂLCEA..................................................................................................................................................918
62. JUDEȚUL VRANCEA..............................................................................................................................................922
7
ECHILIBRU ÎNTRE TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE
Coordonatori simpozion,
prof. NACU ROXANA
prof. BRADU GEORGEL
prof. PINTILIE MARIUS
Școala Gimnazială „Episcop Iacov Antonovici”, Bârlad, Județul Vaslui
Ne aflăm la a III-a ediție a Simpozionului Internațional Învăţământul românesc – de

la tradiţie şi cultură la inovaţie, desfășurat în data de 19 noiembrie 2022.
Trăim un ritm al vieții tot mai alert, asistăm la schimbări în viața socială, exigențele
fiind tot mai variate și mai noi, de aceea căutăm resurse pentru a ne adapta cu vigilență și de
a ne integra cât mai bine în fluxul schimbărilor educaționale. Permanenta necesitate de
modernizare şi eficientizare a învăţământului românesc, de aliniere la standardele europene,
face ca demersului didactic tradiţional să i se imprime o direcţie inovativă, constructivă,
adaptată vremurilor în care trăim.
Observăm pe zi ce trece că e tot mai greu să menținem un echilibru între tradiție și
inovație, să păstrăm echidistanța între cele două concepte, fără a știrbi din valoarea lor.
Credem că aceasta reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale prezentului. Avalanșa
de schimbări la care asistăm ne solicită să reflectăm asupra adevăratelor valori, să restabilim
un echilibru între trecutul şi viitorul educaţiei. Redefinirea ţelurilor acesteia asigură o nouă
direcţie instruirii şi formării, în acord cu complexitatea problemelor cu care se confruntă
absolvenţii de azi şi mai ales cei de mâine.
Inovaţia, tradiţia şi cultura sunt fundamente pe care se sprijină o educaţie de calitate:
tradiţia şi cultura presupun identitate, valorizare şi continuitate, ele fiind punctul de pornire
a inovaţiei. Școala și cultura sunt două lumi care se intersectează. Cultura aduce un plus
vieţii şi dă cheile înţelegerii, propune o imagine-mozaic a lumii şi un loc al omului în
Univers prin elemente sau trăsături culturale: limbă, tradiţii, obiceiuri, creaţii. Şcoala
contribuie la iniţiere şi experimentare, vizează crearea unui interes, a unei practici şi uneori
a unei vocaţii.
Ediția a III-a a Simpozionului Internațional Învăţământul românesc – de la tradiţie
şi cultură la inovaţie, organizat de Şcoala Gimnazială Episcop Iacov Antonovici din Bârlad,
8
se adresează specialiștilor în educație și cultură, cadrelor didactice din țară și din străinătate,
din învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal.
Pentru realizarea acestui simpozion internațional s-au încheiat parteneriate cu
instituții la nivel local, județean, național și internațional după cum urmează:
- Primăria Municipiului Bârlad, Consiliul Local al Municipiului Bârlad și Biblioteca
Municipală „Stroe S. Belloescu” Bârlad – parteneri locali;
- Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, Casa Corpului Didactic Vaslui și Centrul
Județean de Resurse și Asistență Educațională Vaslui – parteneri județeni;
- 28 de unități școlare din Municipiul București și județele: Botoșani, Brăila,
Constanța, Galați, Giurgiu, Iași, Neamț, Timiș, Tulcea, Vaslui și Vrancea – parteneri la
nivel național;
- Asociația „ARIPI”: Amigos de Rumania para Iniciativa y Promociόn Intercambios
Culturales, Școala de Română pentru a Doua Generație a Migrației, Alicante, SPANIA,
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” Chișinău și Instituția Publică Liceul
Teoretic „Gheorghe Asachi” Chișinău, REPUBLICA MOLDOVA – parteneri la nivel
internațional.
Simpozionul a fost structurat pe două secțiuni:
 Secțiunea I – Comunicări metodico-științifice despre tradiție, cultură, inovație în
învățământul românesc: lucrări ştiinţifice, eseuri, referate;
 Secțiunea a II-a – Modele de bune practici în procesul formativ – educativ:
a) proiecte de parteneriat educațional (locale, județene, interjudețene, regionale,
naționale, internaționale),
b) auxiliare didactice, reviste, broșuri, softuri educaționale.
Această ediție s-a bucurat de participarea gratuită, directă și indirectă, la ambele
secțiuni, a 385 de cadre didactice din toate județele României, din Spania, respectiv
Republica Moldova. Organizatorii au oferit cadrelor didactice prilejul de a participa la un
workshop privind dimensiunea tradiţională și cea inovativă a activităţii educaţionale, de a
împărtăşi bune practici, de a promova produse şi rezultate ale muncii lor.
În această publicație am structurat pe secțiuni lucrările primite de la participanții care
s-au înscris la această ediție a simpozionul nostru, aducând în atenția colegilor unele studii
și modele de bune practici din sistemul educațional, un suport consistent ce sprijină
schimbul de experiență între cadrele didactice.
9
SECȚIUNEA I
COMUNICĂRI METODICO-ȘTIINȚIFICE
DESPRE TRADIȚIE, CULTURĂ, INOVAȚIE
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC
Lucrări ştiinţifice (eseuri, referate)
10
REPUBLICA MOLDOVA
11
ORIENTĂRI VALORICE: CERCETARE ȘI TRANSFER INOVAȚIONAL
Dr. hab., conf. univ. Diana ANTOCI,

Universitatea Pedagogică de Stat
„Ion Creangă” din Chișinău, Republica Moldova
ORCID ІD https://orcid.org/0000-0002-7018-6651; e-mail: antoci.diana@upsc.md
În ultimii decenii au fost desfășurate multiplele cercetări cu referire la conceptul de orientări

valorice din perspectiva epistemologică, ontologică, praxiologică. Conceptul de orientări valorice
este cel care derivă din conceptul de valoare a fost examinat în multiple domenii științifice:
filosofie, psihologie, pedagogie, axiologie, sociologie etc., ceea ce a permis: delimitarea
conceptelor, identificarea componentelor structurale și studierea relației dintre acestea elemente,
determinarea mecanismelor, principiilor, legităților de formare a orientărilor valorice, stabilirea
particularităților de manifestare în perioadă de adolescență și tinerețe.
Prin studiul realizat constatăm abordarea inițială a valorii în filosofie, după a devenit
obiectul de studii al psihologiei și pedagogiei, dar locul central este în axiologie – știința despre
originea, esența, clasificări, ierarhizarea și funcția valorilor. Prin urmare, strânsă legătură dintre
conceptele „orientări valorice – valoare” a condus spre utilizare acestora în sinonimitate, fără a
clarifica specificul de aplicare a acestora.
Studiind documente de politici educaționale, pozițiile științifice existente remarcăm
includerea valorilor în componența competențelor. Codul Educației al RM [4] stabilește finalitățile
educaționale prin art. 11 punctul (1) „formarea unui caracter integru și dezvoltarea unui sistem de
competențe care include cunoștințe, abilități, atitudini și valori ce permit participarea activă a
individului la viață socială și economică”. Astfel, scopul principal al educației constituie formarea și
dezvoltarea sistemului de competențe și valori în cadrul personalității.
Glosarul Cadrului de referință al competențelor pentru cultură democratică [5] publicat de
Consiliul Europei, definește valorile prin „convingeri generale despre scopurile dezirabile” care
urmează a fi atinse de subiect. Snežana Samardžić-Marković în generalizare la Cadrul de referință
[3, p.9] împarte 20 de competențe în 4 categorii: valori, atitudini, abilități și cunoștințe. Menționăm,
că valorile nominalizate sunt plasate în partea de sus a ordinii consecutive a elementelor.
În urma analizei și altor studii din perspectiva științifică constatăm necesitatea delimitării
conceptelor fundamentale, precizării conținuturilor structurale, clarificării metodologiei de evaluare
și formare a orientărilor valorice, identificării perioadei senzitive de formare și dezvoltare a
orientărilor valorice la ființa umană, realizării transferului inovațional a rezultatelor cercetării.
Cercetarea orientărilor valorice a fost realizată în domeniul Științelor educației. Pentru
elaborarea studiului și implementarea produselor de cercetare au fost implicate instituțiile de
12
învățământ atât general, cât și cel superior, utilizând diverse metode științifice teoretico-
experimentale.
Studiul teoretico-experimental desfășurat a condus spre elaborarea următoarelor produse:
Teoria Integralizării Orientărilor Valorice (fundamentarea științifică a reieșit din aria largă a
subiectului abordat ce vizează ansamblul formării generale a personalității reflectat în paradigmele
psihanalitică, umanistă, cognitivistă, constructivistă, structuralistă); Modelul teoretic al orientărilor
valorice (conceput în baza modelelor teoretico-pedagogice, teoriilor și interpretprilor propuse de
autorii M. Rokeach, V. Gouveia, Sh. Schwartz, R. Inglehart, P.Abdrei, T.Vianu, А. Леонтьев, С.
Рубинштейн, N. Silistraru etc. cu referire la valori și orientări valorice modelelor teoretice) [2];
principiilor, mecanismelor, legităților de formare a orientărilor valorice în cadrul personalității în
contextul educației axiologice; Modelul conceptual al educației axiologice (având la bază nucleul
epistemologic al pedagogiei, psihologiei, filosofiei, sociologiei, antropologiei etc. și proiectat în
termeni de finalități, conținuturi și tehnologii educaționale, identificate prin contexte educaționale și
diverse forme de organizare); Chestionarul pentru evaluarea orientărilor valorice (definitivat din
perspectiva abordării structuraliste cu specificarea nivelurilor de formare) [1].
În baza studiului teoretico-experimental realizat a fost definit din perspectiva
psihopedagogică conceptul de „valoarea” (punct central de poziționare a întregului sistem de
personalitate constituind finalitatea transcendentă, dar nu finală, a procesului educațional sub
impactul mediului socio-cultural și coordonând sfera cognitivă, afectivă, volitiv-motivațională,
comportamentală a subiectului pe o perioada îndelungată de timp); orientări valorice (construct
dinamic al spectrului de convingeri, atitudini, dispoziții, comportamente interdependente și ierarhic
organizate în contextul sistemului de valori al personalității); educația axiologică (procesul de
formare continuă axat pe sistemul de valori ale contemporaneității, proiectat în termeni de
finalități, conținuturi și metodologii specifice, generatoare de orientări valorice în contextul
explorării cadrului formal-nonformal-informal).
Studiul realizat identifică necesitatea includerii și promovării educației axiologice la nivelul
sistemului de învățământ general și superior prin intermediul propagării și susținerii valorilor
general-umane; prin formarea continuă a cadrelor didactice pentru educația axiologică; renovarea
curriculumului pentru realizarea obiectivelor prin metodologii inovatoare de educație axiologică;
excluderea influenței distructive a nonvalorilor din mass-media și promovarea valorilor tradiționale
naționale, culturale necesare pentru formarea demnității personale în procesul socializării a
subiecților de vârste diferite.
Rezultatele și produsele obținute în cadrul studiului realizat pe parcursul anilor au fost
diseminate la diverse manifestări științifice la nivel național și internațional, expuse în publicații
13
științifice (monografie, suport de curs, articole, teze), promovate pe calea extinderii ariei de transfer
inovațional prin inițierea unui nou curs la ciclul III, doctorat.
Procesul de elaborare a produselor cercetării continuă prin conexiunea cu diverse proiecte de
cercetare din domeniul cercetării și inovării cum ar fi: Proiect 513007 „Promovarea şi dezvoltarea
educației interculturale în formarea inițială a cadrelor didactice, faza II”. Centrul Educaţional
PRO DIDACTICA, cu sprijinul financiar al Fundației pentru Copii Pestalozzi din Elveția; proiect
de cercetare pentru studenții ciclului I, II și III din cadrul UST, codul proiectului:
UST.PCSt.14.2022, titlul: „Inteligența emoțională și orientările valorice ca factori facilitatori în
diminuarea arderii profesionale la tineri și adulți”.
Impactul inovației asupra dezvoltării profesionale a tinerilor specialiști se constată prin
utilizarea produselor în procesul de organizare și desfășurare a cercetărilor în cadrul tezelor de
licență și master la Programele de studii Psihopedagogie (ciclul I, învățământ cu frecvență și fără
frecvență), Psihopedagogia învățământului preuniversitar (ciclul II).
Creșterea numărului de cercetări științifice realizate la nivel național și internațional în
diverse domenii provoacă competitivitate la nivel social, tehnologic, economic și determină
valorificarea acestora în favoarea inovațiilor pedagogice și necesității de renovare durabilă.
Preocuparea de cercetarea și generarea inovațiilor ține în mare parte de instituțiile de învățământ
superior prin procesul instructiv-educativ și de cercetare realizat în contextele tendințelor noilor
educații, în diverse parteneriate (mediul academic, de afaceri, ONG-uri) stabilite la nivel național și
internațional, corelarea cu noi abordări, culturi etc. Dezvoltarea și promovarea modalităților de
realizare a transferului inovațional aparține în mare parte instituțiilor de învățământ superior care
dispun de potențial uman creativ și de înaltă calificare.
BIBLIOGRAFIE:
ANTOCI, D. Teoria și metodologia formării orientării valorice a adolescenţilor și tinerilor.
Monografie. Chişinău: S. n., 2020 (Tipogr. „Print-Caro”). 220p.
ANTOCI, D. Value Orientations in Education System: Approach, Interpretation, and Formation.
In: A. Sandu (vol. ed.), Lumen Proceedings: Vol. 17 World Lumen Congress 2021 (pp. 06-25).
Iasi, Romania: LUMEN Publishing House, 2022. https://doi.org/10.18662/wlc2021/02 URL:
https://proceedings.lumenpublishing.com/ojs/index.php/lumenproceedings/article/view/743
Cadrul de referință al competențelor pentru cultură democratică. Consiliul Europei (CRCCD).
2018. Volumul 1. https://rm.coe.int/cdc-vol1-/168097e5d1
Codul Educaţiei al Republicii Moldova (CERM) nr. 152 din 17.07.2014 In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 24.10.2014, Nr. 319-324 (634).
Glosarul Cadrului de referință al competențelor pentru cultură democratică. Consiliul Europei.
2018. URL: https://ccd.intercultural.ro/glosar/
14
REFLECȚII PRIVIND CONCEPTUL DE INOVAȚIE PEDAGOGICĂ
Valentina MÎSLIȚCHI,
conf. univ. dr., Catedra Psihopedagogie și Psihopedagogie Specială,
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, Republica Moldova
Termenul inovație/inovare (cu determinări educaționale) desemnează înnoire, schimbare

într-un sistem, domeniu etc., în vederea îmbunătățirii calităților acestuia. Există două tipuri de
inovare (T. Wagner, 2014): a) inovarea treptată, care „vizează îmbunătățirea semnificativă a
produselor, proceselor şi serviciilor deja existente; b) inovarea revoluționară transformatoare, care
se concentrează pe crearea unui produs sau serviciu nou sau fundamental diferit de cele deja
existente, care reformează piețele existente şi dislocă tehnologii care au fost anterior dominante”
(apud M.-D. Bocoș, R. Răduț-Taciu, C. Stan, 2017, p.51).
Potrivit autorului A.M. Huberman (1978), inovația reprezintă o „îmbunătățire măsurabilă,
deliberată, durabilă şi puțin susceptibilă de a se produce frecvent”, „o operațiune unitară al cărei
obiectiv este de a determina instalarea, acceptarea şi utilizarea unei schimbări” . Acelaşi autor
prezintă o definiție funcțională, oferită de M. Richland: ,,Inovația este (...) selecția, organizarea și
utilizarea creatoare a resurselor umane și materiale după metode interzise (nefolosite până acum),
care permit atingerea unui nivel mai ridicat în realizarea obiectivelor propuse” (apud M.-D. Bocoș,
R. Răduț-Taciu, C. Stan, 2017, p.52).
Inovaţia pedagogică reprezintă un stadiu superior al creativităţii pedagogice, care poate fi
atins la nivel de produs al activităţii, în contextul sistemului de învăţământ şi în cadrul procesului de
învăţământ. În domeniul educaţiei, inovaţia reprezintă „orice transformare adusă intenționat și
metodic unui sistem de învăţământ în vederea revizuirii obiectivelor acestuia”. Dintr-o astfel de
perspectivă, relevantă la nivel de politică a educaţiei, inovaţia pedagogică vizează: a) structura
şcolară (durata învăţământului general, organizarea pe trepte, cicluri, profiluri de studii); b)
programele de tip curriculum, proiectate în funcţie de obiectivele generale şi specifice definite – la
nivel de politică a educației – în raport cu structura școlară adoptată; c) practica activității
didactice/educative: metodologia pedagogică, sistemul de evaluare, noile tehnologii didactice (S.
Cristea, 2000, p.183).
Inovatie/inovare educațională/pedagogică/în învățământ - înnoire/ îmbunătățire intenționată
şi bine fundamentată, generată în practica educațională/practica pedagogică învățământ, prin
următoarea procesualitate: a) manifestarea creativității educaționale/ pedagogice şi identificarea
unor aspecte inovative; b) desfăşurarea de cercetări pedagogice ştiinţifice, în care se experimentează
aspectele inovative (ca modalitate fundamentală de investigație, de căutare, de introducere
intenționată și planificată a schimbării, cercetarea pedagogică este prezentă în cadrul tuturor
modelelor de producere a inovațiilor educaționale); c) transpunerea noului în practica
educațională/pedagogică; d) generalizarea noului (M.-D. Bocoș, R. Răduț-Taciu, C. Stan, 2017,
p.51).
M. Ștefan (2006, p.159) evidențiază faptul că inovaţia pedagogică vizează acţiunea
deliberată de a introduce noul în procesul de educaţie, care, spre deosebire de schimbările care se
produc spontan în învăţământ, în pas cu evoluția socială, presupune o intenție de îmbunătățire și se
poate referi la organizarea învăţământului, la finalitățile urmărite, la metodologia pedagogică, la
instrumentele de evaluare.
15
Perspectiva reformei învăţământului impune realizarea unor inovații pedagogice deosebite

fundamental de schimbările curente înregistrate, de regulă, la nivelul practicii pedagogice
(perfecţionarea metodologiei de predare-învăţare-evaluare, îmbunătățirea bazei didactico-materiale,
elaborarea unor manuale materiale de învăţare etc.). În acest context, L. Vlăsceanu (1979, apud S.
Cristea, 2000, p.184) precizează că inovaţia pedagogică devine un principiu al reformei care vizează
restructurarea sistemului în vederea depășirii dezechilibrelor constatate la nivelul relaţiilor interne şi
a consecințelor acestora, multiplicate la nivelul activităţilor didactice/educative curente.
Perspectiva practicii educative/didactice evidenţiază importanţa inovațiilor pedagogice care
asigură inclusiv „introducerea unor noutăți relative într-un sistem existent în vederea ameliorării
acestuia prin diferite modalităţi de difuzare”. Inovațiile respective au un caracter contextual (ceea
ce le deosebește de invențiile sau descoperirile curente), angajând o multitudine de forme de
proiectare şi de realizare şi o procesualitate desfășurată ciclic între antecedentele psihologice ale
celor implicaţi - motivațiile sociale asumate în activitatea de creație - strategiile de adaptare şi de
readaptare a rezultatelor obţinute în timp (S. Cristea, 2000, p.184).
În contextul inovației în educație, pentru epoca modernă (prima jumătate a secolului XX), S.
Cristea (2019, p.20) evidențiază: a) paradigma psihologică / psihocentristă – centrarea pe cerințele
psihologice ale educației și ale educatului (Binet, Meumann; majoritatea reprezentanților curentului
„Educația nouă”); b) paradigma sociologică / sociocentristă – centrarea pe cerințele sociale ale
educației și ale educatului (Natorp, Durkheim, Kerschensteiner, Makarenko); c) paradigma
tehnocentristă – centrarea pe cerințele psihologice și sociale ale educației și ale educatului, angajate
la nivelul obiectivelor concrete / operaționale (Mager). Pentru epoca postmodernă (contemporană)
este relevantă paradigma curriculumului – centrarea educației și a educatului pe finalitățile
educației, macrostructurale (idealul educației, scopurile generale ale sistemului de învățământ) și
microstructurale (obiectivele generale, specifice și concrete ale procesului de învățământ),
concepute la nivelul interdependenței necesară între cerințele față de educație și educat, psihologice
(exprimate în termeni de competențe generale și specifice) și sociologice (exprimate în termeni de
conținuturi de bază), valorificată în proiectarea curriculară a reformei sistemului de învățământ, a
planului de învățământ, a programelor, manualelor și auxiliarelor școlare, a lecțiilor etc.
Inovațiile din educație pot fi ierarhizate în funcție de nivelul la care se produc, de substanța
și amploarea schimbărilor pe care le antrenează, de aspectul instrucției sau al educației pe care îl
influențează sau îl modifică. După A.M. Huberman (1978, pp.19-20) există trei tipuri de inovații în
şcoală: a) inovații materiale, care vizează mediul educativ şi echipamentul şcolar: sălile de clasă,
laboratoarele, cabinetele, mijloacele de învățământ, manualele, cărțile etc.; b) inovații ,,de
concepție”, referitoare la modalitățile de proiectare şi organizare a procesului instructiv-educativ, la
curriculumul şcolar şi la componentele acestuia: obiectivele educaționale, conținutul
învăţământului, strategiile de predare şi învățare, strategiile de evaluare; c) inovații legate de
conduita interpersonală, care vizează rolurile şi relațiile dintre cei doi poli/actori ai binomului
educațional - educatorul şi educatul, relațiile stabilite între cadrele didactice (de exemplu,
colaborarea pentru realizarea unor cercetări pedagogice, pentru organizarea de cercuri şcolare pe
arii curriculare sau cu caracter interdisciplinar, pentru creşterea randamentului şcolar etc.), relațiile
dintre educatori, educați şi personalul administrativ etc. (apud M.-D. Bocoș, R. Răduț-Taciu, C.
Stan, 2017, p. 52).
Există inovații pedagogice cu rază restrânsă, privind introducerea unui nou procedeu
didactic. Există însă şi procese novatoare de amploare care transformă întregul sistem educaţional
existent. Este cazul unei reforme a învăţământului. În implementarea inovațiilor pedagogice, avem
16
de luptat cu fenomene de inerție (vechile obișnuințe) şi chiar cu opoziția acerbă a factorilor

conservatori. De aceea, pentru a schimba metodele şi tehnicile de educaţie, trebuie să schimbăm
mai întâi atitudinile, să asigurăm un climat favorabil inovației. De regulă, formarea educatorilor în
vederea inovației pedagogice trebuie să preceadă implementarea acesteia (M. Ștefan, 2006, p.159).
M. Bocoş (2007) evidențiază două forme ale inovației (macroeducațională și
microeducațională) între care există o legătură strânsă, întrucât reforma educațională reprezintă, de
fapt, un ansamblu unitar sau un sistem de inovații, care determină restructurarea generală a
sistemului educativ, în conformitate cu cerințele actuale și de perspectivă ale societății, precum şi
creşterea eficienței acestuia. În acest context, fiind transformări înnoitoare conștiente, planificate şi
sistematice ale sistemului educațional, menite să îmbunătățească substanțial calitatea educației la
macro sau micro nivel, inovațiile se atestă din perspectiva a două forme: a) reforma educațională/
inovarea macroeducațională, care acționează asupra macrosistemului, respectiv asupra întregului
sistem de învățământ, asupra tuturor componentelor structurale și funcționale ale învățământului,
vizând restructurarea lor integrală sau cvasiintegrală; b) inovarea microeducațională, referitoare la
schimbarea pedagogică la nivelul microstructurii, a componentelor sistemului instructiv-educativ,
adică la îmbunătățirea practicii educaționale, potrivit cerințelor reformei. De exemplu, introducerea
de noi planuri de învăţământ, de noi programe şcolare, de noi mijloace de învăţământ, valorificarea
de noi resurse metodologice, promovarea de noi tipuri de relații educative etc. (M.-D. Bocoș, R.
Răduț-Taciu, C. Stan, 2017, pp. 52-53).
Înnoirile dobândesc statut de inovație dacă satisfac următoarele condiţii: au caracter
conştient, deliberat, intenționat, voluntar şi programat planificat (deosebindu-se prin aceasta de
schimbările spontane); presupun schimbări de fond, cu grad ridicat de relevanță şi cu efecte
dezirabile asupra activităților educaționale, schimbări privind problemele fundamentale ale
educației: concepţiile pedagogice, viziunile pedagogice, strategiile educaționale, modificări ale
modelelor de lucru, atitudini, mentalități, paradigme etc.; presupun transformări importante şi
eficiente pe scară largă, transformări care sunt de durată, rezistente în timp; presupun modificări
substanțiale în proiectarea politicii educaționale (M.-D. Bocoș, R. Răduț-Taciu, C. Stan, 2017,
p.51).
În concluzie, precizăm că inovaţia pedagogică reprezintă acţiunea deliberată de a introduce
noul în procesul de educaţie, vizează intenția de înnoire și îmbunătățire semnificativă, intenționată
şi bine fundamentată a sistemului educațional. Menite să sporească substanțial calitatea educației la
macro și micro nivel, inovațiile pot fi ierarhizate în funcție de diverse criterii, angajând o
multitudine de forme, evidențiind un caracter contextual şi o procesualitate desfășurată ciclic.
BIBLIOGRAFIE:
CRISTEA, S. (2000). Dicționar de pedagogie. Chișinău-București: Litera Internațional.

CRISTEA, S. (2019). Inovația în educație. Reconstrucția epistemologică a pedagogiei. In:
Acta et commentationes (Ştiinţe ale Educaţiei). 2019, nr. 3(17), pp. 19-25.
BOCOȘ, M.-D., RĂDUȚ-TACIU, R., STAN, C. (2017). Dicționar praxiologic de
pedagogie. Vol. III: I-L. Pitești: Paralela 45.
ȘTEFAN, M. (2006). Lexicon pedagogic. București: Aramis Print.
Notă: Articolul a fost elaborat în cadrul Proiectului 0.80009.0807.37 „Formarea inițială și
continuă a cadrelor didactice din perspectiva conceptului Clasa Viitorului”.
17
Municipiul BUCUREȘTI
18
ȘCOALA MODERNĂ DE LA TRADIȚIE LA ÎNOVAȚIE
Prof. Alina Gabriela ENACHE

Școala Gimnazială Nr.169, București
„A nu inova, adică a apăra ziua de ieri, este mult mai riscant decât a face ziua de mâine.” –
Peter Drucker
Școala modernă, în opinia mea, este un loc de interacțiune între diferite personalități, fiecare
dintre care profesorul trebuie să găsească o abordare individuală. Cheia poate fi un dialog pe picior
de egalitate cu interesul studenților în materia predată sau doar simpatie personală din partea
studenților și a profesorilor. Cred că cheia pentru o educație bună astăzi este momentul de succes,
care permite nu numai să se simtă confortabil în cadrul abilităților existente, dar, de asemenea, de
vânătoare și de încredere pentru a lua ceva nou. Pozitive în școală modernă este vastă, dar în același
timp simplificat la maxim pentru programul de înțelegere școală, convenabil pentru mediul de lucru
mentale, precum și alternanța de muncă și de odihnă. Școala vă permite de asemenea să se extindă
orizonturile studenților în arte, să învețe limbi străine și abilități de formare profesională a muncii,
prin educație suplimentară. Din acest motiv, elevii pot lumina pentru a arăta creativitatea lor, și,
eventual, le dezvolta în viitor.
Visul cel mai drag de o de șase ani sau șapte ani, copil - du-te la prima clasa, pentru a-și
apăra linia în noul său costum, ca adulți, să înțeleagă că el are acum obligații și să se bucure. După
Școala - este „lucrarea“ a copiilor. În primul rând, gândesc la o nouă școală modernă, trebuie să ne
străduim să facem întruchipa greșit casa, ceea ce este foarte important în viața copiilor și
adolescenților, casa în care predau nu numai discipline ca viață, trebuie să ne amintim că cel mai
mult tineri studenți nu și-au pierdut dorința de a merge la școală și de a dobândi cunoștințe și să
învețe să comunice în ea.
Educaţia reprezintă un sistem al vieţii sociale sensibil la mesajele viitorului; viitorul fiind acţiunea
actuală asupra condiţiilor date, o anume transformare, inovare şi schimbare, a crea premise şi nu a
impune soluţii unilaterale. G. Berger anticipa, cu mulţi ani în urmă, că „trăim într-o lume în care, nu
va mai fi loc decât de inovatori”.
Societatea contemporană generează inovaţii numeroase şi variate, pe diverse planuri
(sociologic, pedagogic, economic, tehnic). Inovaţiile din învăţământ reprezintă un proces deosebit
de complex ce presupune dezvoltare, schimbare, reformă, modernizare, perfecţionare.
Inovarea pedagogică este o mişcare de la tradiţie la modernitate, prin introducerea unor
schimbări, în scopul creşterii eficienţei procesului de instruire şi formare a personalităţii omului
contemporan. Implementarea inovaţiilor în învăţământ se realizează prin reforme educaţionale sau
19
prin introducerea diferitelor schimbări la nivel structural şi funcţional în scopul perfecţionării

procesului educaţional.
Procedeele tehnice de aplicare a inovaţiilor sunt:remanierea, care vizează schimbări de
structură, ca spre exemplu noua structură a învăţământului liceal şi superior;restructurarea, spre
exemplu a planului de învăţământ, prin introducerea unor noi discipline (informatica, ecologia);
 adăugarea, adică introducerea unor elemente noi în învăţământ, a planurilor cadru, a
calculatorului ş.a.;
 eliminarea unor forme învechite cum sunt relaţiile autoritare şi înlocuirea lor cu cele
democratice în relaţia profesor-elev.
Inovaţia educaţională este o schimbare cu caracter deliberat şi voluntar, este o operaţie al
cărei obiectiv este de a determina instalarea, acceptarea şi utilizarea unei schimbări.
După Lazăr Vlăsceanu, inovaţia în învăţământ se poate realiza prin reforma educaţională şi
schimbarea pedagogică. Prima desemnează un tip de inovaţie structurală şi sistematică – sistematică
şi structurală, care afectează funcţionarea şi raporturile structurale din întregul sistem de
învăţământ, având totodată referinţă intersistemică. A doua formă de realizare urmăreşte
„îmbunătăţirea sau modernizarea practicii educaţionale , conform cu obiective predeterminate.” În
viziunea autorului, cele două se pot corela în cadrul unui proces de inovare planificat.
Acelaşi autor mai precizează că schimbarea are anvergura reformei „fiindcă propune inovaţii
şi redimensionări la nivelul structurii, al combinării metodelor de predare-învăţare şi evaluare”.
Iar inovaţia în educaţie şi învăţământ este o necesitate stringentă şi o premisă a afirmării
societăţii educative.
Inovaţia în educaţie şi învăţământ poate fi definită ca o îmbunătăţire măsurabilă, deliberată şi
durabilă, produsă ca urmare a instalării, acceptării şi propagării unei schimbări. Ea reprezintă o
înnoire intenţionată şi bine fundamentată, sugerată graţie desfăşurării de cercetări pedagogice
ştiinţifice. O înnoire dobândeşte statut de inovaţie dacă îndeplineşte următoarele cerinţe:
 presupune schimbări de fond privind strategiile educaţionale, modificări de atitudini şi

mentalităţi;
 presupune transformări importante şi eficiente pe scară largă şi de durată;
 presupune modificări substanţiale în proiectarea politicii educaţionale.
Aşadar, inovaţia în învăţământ constă în acceptarea, instalarea şi utilizarea unei/unor
schimbări cu efecte pozitive asupra activităţii educaţionale ulterioare. Inovaţiile nu au valoare în
sine şi pentru sine, ci numai atunci când se pot „integra şi articula în contextul general al sistemului
educaţional, sincronizându-se cu logica acestuia” (M. Bocoş).
20
În vederea producerii, acceptării, introducerii şi generalizării inovaţiilor educaţionale, se

impune realizarea unei pregătiri adecvate, teoretice şi practice, a cadrelor didactice, în cadrul celor
două subsisteme de pregătire şi perfecţionare a lor: cel al formării iniţiale şi cel al formării continue.
BIBLIOGRAFIE:
* Cazacu, Aculin: Sociologia educaţiei, Editura Hiperion XXI , Bucureşti, 1992.
* Ionescu, Miron: Inovaţia în educaţie şi în învăţământ, în revista ,,Învăţământul primar” nr.2-
3/2003,EdituraMiniped,Bucureşti.
* Marin, Stoica: – Pedagogie şi Psihologie pentru examenele de definitivare şi grade didactice,
EdituraGheorgheAlexandru,Craiova,2002.
* Vlăsceanu, Lazăr: Decizie şi inovaţie în învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1979.
21
EVOLUŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
ÎNTRE TRADIŢIONAL ŞI INOVAŢIE
Prof. Marilena BĂLAN

Prof. Carmen – Valentina MANEA
Școala Gimnazială nr. 279, București
„Datoria oamenilor luminați dintr-o țară e să-i ajute pe cei din mijlocul cărora au ieșit.”Marin
Preda, Moromeții
Mare adevăr spune Marin Preda în romanul „Moromeții”! Dar oamenii nu se nasc deja
luminați. Este nevoie de muncă și investiție pentru a dobândi competențele, abilitățile și
cunoștințele ce te definesc ca om luminat. Dacă în vremea ilustrată de Marin Preda, erau foarte
puțini cei ce puteau spera să aibă acces la mediul care ar fi putut permite dezvoltarea lor în plan
cognitiv și aptitudinal, întrucât posibilitatea de a frecventa școala nu era la îndemâna oricui, azi
școlarizarea este obligatorie pentru toți copiii României. Este un drept stipulat în legea supremă –
Constituția României. Cu toate acestea, încă există copii din medii defavorizate pentru care speranța
de a merge la școală tinde spre utopie. Iar cauzele care generează această stare sunt multiple:
situația materială precară a familiilor, infrastructura școlară deficitară (lipsa mijloacelor de transport
sigure pentru ca cei, ce locuiesc în zone greu accesibile să poată ajunge la școală când vremea este
nefavorabilă); lipsa cadrelor didactice bine pregătite și motivate să meargă în școlile cu populație
defavorizată sau, din păcate, chiar mentalitatea unora dintre părinți, cei care consideră că școala nu
ajută prea mult și exemplele ar putea continua. Școala românească a evoluat de-a lungul timpului, în
ritm cu timpurile și cerințele societății moderne. Dacă în vremurile de odinioară cei mulți își doreau
doar să știe să scrie și să citească, azi acest lucru nu mai este suficient. Viața modernă ne obligă să
facem față cerințelor formulate de instituțiile cu care intrăm în contact (bănci, primării, organizații
non-guvernamentale, universități etc), cu angajatori, de multe ori internaționali, cu medii de lucru
provocatoare – super tehnologizate (navete spațiale, avioane, benzi de asamblare autoturisme, chiar
și fermele sunt de multe ori total diferite de cele din vremea ilustrată de Marin Preda. etc). Așadar,
suntem expuși unui mediu dinamic, cu cerințe și provocări diverse, cu stimuli variați cărora trebuie
să le facem față. Cerințele educaționale crescute impun și schimbări structurale ale modului în care
se realizează procesul instructiv-educativ.
Așa se face că, treptat, metodele tradiționale utilizate în procesul instructiv-educativ
prelegerea, instructajul, conversația au devenit insuficiente pentru formarea elevilor.
Profesorii sunt nevoiți să se plieze cu rapiditate schimbărilor accelerate la care este expusă
societatea, astfel încât să fie capabili să pregătească indivizi adaptați.
22
Așa se face că acum utilizăm metode care stimulează atitudinea pro-activă a elevilor, care
stârnesc curiozitatea, care valorizează preocupările lor și care sunt menite să crească dinamica
interacțiunii profesor - elev – conținut, pentru a obține cele mai bune rezultate. În egală măsură
profesorii sunt provocați să țină pasul cu evoluția tehnologică cu care copiii iau contact de la cele
mai fragede vârste și care, treptat, a pătruns și în învățământ. Utilizăm astăzi realitatea augmentată,
clase virtuale, clase inversate, platforme de învățare, creăm lecții animate, interactive sau cu inserții
virtuale tridimensionale și conținut digital, concepem teste online și nu ne imaginăm cum am putea
renunța la mijloacele de învățare deja comune: telefoane mobile, tablete, laptopuri, table interactive
multipunct, chiar și drone cu care filmăm lecții de istorie și geografie, spre exemplu, din diferite
puncte ale Globului, la care participă simultan zeci/ sute/ mii de elevi. Oare ce/ cine ar fi devenit
Niculae Moromete, dacă ar fi avut posibilitatea să vadă și să experimenteze toate acestea?
Ai zice că să fii profesor în zilele noastre este o binecuvântare. Și este, în mare măsură. Ai o
multitudine de resurse educaționale, din care să alegi cele mai potrivite variante pentru fiecare clasă
în parte, doar la un clic distanță; teoretic poți intra în contact facil cu elevii, oriunde s-ar afla ei, tot
la un clic distanță. Totuși, parcă ajungem din ce în ce mai rar la inimile elevilor noștri, parcă reușim
din ce în ce mai greu să ii ajutăm să găsească motivații intrinseci, care să-i ajute să-și găsească și să
urmeze parcursul potrivit personalității și aspirațiilor individuale. De ce? Să ne lipsească cumva
harul și blândețea domnului Trandafir? Nicidecum, aș zice. S-ar putea identifica o serie de cauze,
însă nu este scopul acestui articol. Cert este că toate aceste beneficii ale tehnologiei care ne-au
îmbunătățit fiecăruia viața au adus cu sine și o serie de dezavantaje: ușurința cu care ai acces la
informație lucrează în defavoarea metodelor tradiționale – descoperirea, demonstrația, observația,
memorizarea, lectura. Mulți elevi consideră inutil să memorezi o poezie, dacă doar cu câteva taste
găsești orice poezie a unui număr nenumărat de autori; de ce să încerci să înveți unitățile de măsură,
dacă pe laptop ai programe care convertesc aproape instantaneu orice în orice; de ce să observi
etapele transformării unui bob de fasole plantat de tine, dacă ai pe diferite canale filmulețe, care îți
livrează totul de-a gata; de ce ai mai scrie caligrafic, de mână, dacă pe laptop sau pe telefon poți să
faci o mulțime de notițe, editări, adnotări pentru orice material; de ce să ieși joci un fotbal cu
prietenii, dacă ai tot felul de console care compensează (in)existența ambelor echipe.
Ne-am ușurat viața de profesori, s-a ușurat viața elevilor noștri, dar trebuie să ne păstrăm încă
măiestria de a le dovedi că lucrurile considerate desuete (caligrafia, o serbare, o banală excursie,
cusutul uni nasture etc) au valoare morală, emoțională și socială mare, care uneori nu poate fi
compensată de ceea ce poate oferi tehnologia.
Arta în învățământul contemporan rezidă în capacitatea cadrelor didactice de a îmbina
armonios, cu răbdare, pasiune, creativitate, dăruire metodele și mijloacele tradiționale cu cele
23
moderne, de a crea și/ sau păstra un echilibru sănătos între valori, de a-i învăța să fie și să rămână
oameni.
BIBLIOGRAFIE:
https://academiaabc.ro/2021/05/07/inovatie-in-educatie/
https://edict.ro/inovatia-educationala/
24
STUDIU COMPARATIV
ÎNTRE METODELE TRADIŢIONALE ŞI MODERNE UTILIZATE ÎN
PROCESUL DE PREDARE – ÎNVĂȚARE
Prof. Viorela Ramona OPLEAN

Prof. Nicoleta PÎRVU
Grădinița M.Ap.N. Nr.2, București
Activitatea instructiv-educativă se desfăşoară în baza unor finalităţi, este pusă în practică

prin intermediul unui sistem de metode şi procedee, apelează la o serie de mijloace tehnice de
realizare, iar rezultatele sunt verificate şi evaluate prin strategii specifice. Curriculum-ul integrează
toate aceste componente, dintre care o poziţie centrală revine metodelor care fac posibilă atingerea
finalităţilor educaţionale.
Etimologic, termenul metodă provine din grecescul „methodos”, care înseamnă „drum spre”.
Metodele de învăţământ pot fi definite ca „modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora, elevii, în mod
independent sau sub îndrumarea profesorului, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează priceperi şi
deprinderi, aptitudini, atitudini, concepţia despre lume şi viaţă”. ( M.Ionescu, V.Chiş, p.126)
Elevii prezintă particularităţi psihoindividuale, astfel încât se impune utilizarea unei game
cât mai ample de metode de predare care să le valorifice potenţialul.
Metodele de predare-asimilare pot fi clasificate în :
1. Tradiţionale: expunerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, lucrul cu manualul,
exerciţiul;
2. Moderne: algoritmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea programată, studiul de caz,
metode de simulare( jocurile, învăţarea pe simulator), învăţarea prin descoperire.
Metodele activ-participative pun accent pe învăţarea prin cooperare, aflându-se în antiteză cu
metodele tradiţionale de învăţare. Educaţia prin participare îi ajută să-și exprime opţiunile în
domeniul educaţiei, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanţi la propria formare. Elevii nu
sunt doar un receptor de informaţii, ci şi un participant activ la educaţie.În procesul instructiv-
educativ, încurajarea comportamentului participativ înseamnă pasul de la „a învăţa” la a „învăţa să
fii şi să devii”, adică pregătirea pentru a face faţă situaţiilor, dobândind dorinţa de angajare şi
acţiune. Principalul avantaj al metodelor activ-participative îl reprezintă implicarea elevilor în actul
didactic şi formarea capacităţii acestora de a emite opinii şi aprecieri asupra fenomenelor studiate.
În acest mod, elevilor le va fi dezvoltată o gândire circumscrisă abilităţilor cognitive de tip superior,
gândirea critică. Aceasta reprezintă o gândire centrată pe testarea şi evaluarea soluţiilor posibile
într-o situaţie dată, urmată de alegerea rezolvării optime pe baza argumentelor. A gândi critic
25
înseamnă a deţine cunoştinţe valoroase şi utile, a avea convingeri raţionale, a propune opinii
personale, a accepta că ideile proprii pot fi discutate şi evaluate, a construi argumente suficiente
propriilor opinii, a participa activ şi a colabora la găsirea soluţiilor.
Principalele metode de dezvoltare a gândirii critice sunt:
 metoda Ciorchinelui;
 metoda Mozaic;
 metoda Cubul;
 metoda Turul Galeriei;
 metoda 6/3/5; metoda Lotus;
 metoda Pălăriile gânditoare;
 metoda Frisco;
 metoda Schimbă perechea;
 metoda Explozia stelară;
 diagrama Venn;
 metoda Cauză-efect.
Pentru ca învăţarea prin cooperare să se bucure de un real succes, se impune respectarea unor
reguli. Literatura de specialitate relevă faptul că, pentru ca elevii să fie dispuşi să lucreze în echipă,
se impune respectarea a două condiţii:
1. asigurarea unui climat pozitiv în clasă;
2. formularea unor explicaţii complete şi corecte asupra sarcinii de lucru, astfel încât aceasta să
fie înţeleasă de toată lumea.
În vederea asigurării unui climat pozitiv în sala de clasă este necesar ca elevii să aibă impresia că
au succes în ceea ce fac.
Factorii care asigură succesul într-o clasă sunt:
 formularea de expectanţe pozitive faţă de elevi;
 utilizarea unor strategii de management educaţional eficient;
 stabilirea de obiective clare şi comunicarea acestora elevilor;
 valorificarea la maxim a timpului destinat predării;
 evaluarea obiectivă.
Metodele tradiţionale au următoarele caracteristici:
• pun accentul pe însuşirea conţinutului, vizând, în principal, latura informativă a educaţiei;
•sunt centrate pe activitatea de predare a profesorului, elevul fiind văzut ca un obiect al instruirii,
asadar comunicarea este unidirecțională;
•sunt predominant comunicative,;
26
•sunt orientate, în principal, spre produsul final, evaluarea fiind de fapt o reproducere a
cunoștințelor;
Aceste metode generează pasivitatea în rândul elevilor.
La polul opus, metodele moderne se caracterizează prin următoarele note:
•acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a educaţiei;
•sunt centrate pe activitatea de învăţare a elevului, acesta devenind subiect al procesului
educaţional;
•sunt centrate pe acţiune, pe învăţarea prin descoperire;
•sunt orientate spre proces;
•sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare şi capacitatea de autoevaluare la elevi,
evaluarea fiind una formativa;
•stimulează motivaţia intrinsecă;
•relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar disciplina derivă din
modul de organizare a lecţiei.Prin metodele moderne se incurajeaza participarea elevilor, inițiativa
și creativitatea.
BIBLIOGRAFIE
Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest,

Timişoara, 2001
Guţu, V., Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţământul gimnazial: cadru
conceptual, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 1999
Ionescu, M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
Marcu V. , Filimon L., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura
Universităţii din Oradea, 2003
27
EDUCAȚIA ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN
Prof. Constanța COMAN

Școala Gimnazială „Regina Maria”, București
În România, profesorii și învățătorii folosesc tot mai des predarea interactivă. Valoarea
instruirii tradiționale nu poate fi contestată, însă aceasta trebuie adaptată la noile generații de copii.
Prin predarea interactivă accentul se pune pe participare, pe cooperare, pe schimb de idei cu ceilalți,
pe explorare.
Demersul didactic tradițional dominant, la nivelul sistemului educațional, era caracterizat
de predarea frontală prin utilizarea acelorași metode de lucru și sarcini pentru toți elevii fără a se
ține cont de particularitățile individuale. Corelarea necorespunzătoare între volumul, gradul de
complexitate a cunoștințelor, metodele de învățare și particularitățile socio-emoționale și cognitive
ale elevilor poate conduce la demotivarea sau insuccesul școlar pe termen lung.
Datorită sensului formativ, învățământul contemporan impune luarea în considerație a
relației cadrul didactic – elev, pe baza căreia se realizează sarcinile complexe ale formării
personalității elevului. Această relație, în viziunea pedagogiei moderne, este complexă, implică un
dialog permanent între cei doi factori, educat și educatori, reciprocitate în comunicare, fiind
angajate astfel toate laturile personalității acestora. Este necesar ca elevii să fie încurajați să
vorbească și să-și asume responsabilități unii față de ceilalți.
Centrarea pe elev poate fi considerată o cale de abordare a procesului educațional ce are ca
finalitate valorificarea optimă a acestuia ca subiect al învățării. Învățarea centrată pe elev trebuie să
se concentreze asupra dezvoltării, testării şi implementarii materialelor, noilor metode pedagogice şi
strategiilor destinate să contribuie la creşterea motivaţiei elevilor şi a atractivităţii învăţării; să
consolideze dobândirea abilităţilor de învăţare; să consolideze educaţia interculturală şi contribuţia
acesteia la integrarea socială.
Tiparul dascălului magistricentric, aflat în centrul procesului instructiv – educativ,
considerat depășit, este înlocuit de o viziune pedagogică nouă, care atribuie elevului rolul cel mai
important în procesul instruirii sale. Cadrul didactic folosește dialogul și cooperarea în relația cu
elevii, fiind facilitator de cunoștințe, nu transmițător de informații. Acesta coordonează procesul
educativ astfel încât toți elevii să atingă obiectivele stabilite și să-și formeze competențele și
aptitudinile necesare: gândirea critică, creativitatea, comunicarea scrisă și orală, inițiativa,
adaptabilitatea.
28
În procesul de predare, de asimilare, de fixare și de evaluare a cunoștințelor, profesorul

trebuie să uzeze de o paletă largă de metode și procedee, atât tradiționale, cât și moderne. Între
metodele tradiționale și cele moderne există o interdependență: cele dintâi facilitează transmiterea
unui bagaj de cunoștințe necesare formării abilităților individuale, celelalte îi oferă elevului cadrul
de afirmare necesar prin canalizarea energiilor acestuia în direcția sporirii curiozității, atenției,
creativității și documentării.
Azi, școala trebuie să includă inovația ca o component de bază, însă nu trebuie neglijat nici
rolul tradiției, ba poate chiar anumite obiceiuri frumoase pot spori farmecul unei lecții, deci și al
școlii. Dintre acestea, tradiția de a citi o carte, de a discuta având în mână cartea respectivă,
deoarece răsfoitul unei cărți are un farmec aparte ce nu poate fi substituit de nicio inovație tehnică
lipsită de suflet precum sunt cărțile electronice. Altă tradiție o reprezintă organizarea activităților
extrașcolare cu elevii, utile pentru a-i cunoaște și în alte ipostaze, excursii, vizite la muzee, distracții
în aer liber, plimbări în grup. Aceste activități ajută elevii să-și schimbe atitudinea față de școală.
Schimbările societății la nivel socio-economic de la începutul mileniului al III-lea au
determinat și schimbarea relației școală – familie, trecând de la parteneriatul dezvoltat unilateral al
„responsabilității școlii” la împlicarea directă a părinților în activitățile educative inițiate de școală.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Albu, Gabriel (2002), În căutarea educației autentice, Editura Polirom
Cucoș, Constantin (2000), Educația, dimensiuni culturale și interculturale, Polirom
https://edict.ro/demersul-didactic-intre-traditie-si-inovatie/
Frunză, Virgil (2003), Factori favorizanţi şi perturbatori ai activităţii didactice, Ovidius
University Press, Constanţa
29
STRATEGII TERAPEUTICE DE MODELARE A COMUNICĂRII LA

ELEVII CU DEFICIENȚE MINTALE
Prof. Florentina Liliana NICHITA

Școala Gimnazială Specială Nr.10, București
Comunicarea semnifică încercarea de a pune în comun informaţii, idei, atitudini, de a le

asocia, raporta sau de a stabili legături între ele. Comunicarea este un proces de schimb
substanţial, energetic şi/sau informaţional, între două sau mai multe sisteme, pe baza
căruia se asigură reflectarea sistemului emiţător (reflectat) în sistemul receptor
(reflectant). Din punct de vedere cibernetic, ea reprezintă orice deplasare a unei cantităţi
de informaţie de la un element la altul, în cadrul aceluiaşi sistem, sau de la un sistem la
altul (aspect ce ne interesează).
Informaţia este factorul esenţial prin care se realizează procesul de comandă şi
control în sistemele cibernetice. La nivel uman infor maţia alcătuieşte conţinutul
întregului proces de comunicare, devenind unul din lianţii esenţiali ai vieţii sociale.
Informaţiile pe care le primim de-a lungul vieţii pot fi împărţite în două mari categorii, în
funcţie de cele două căi prin care ne vin. Prima este cea a informaţiilor extrase din
propria noastră experienţă. A doua o formează informaţiile care ne sunt date de părinţi,
rude, prieteni, profesori, cărţi, ziare, radio etc.
O comunicare între două persoane este completă atunci când acestea înţeleg două
semnale în acelaşi fel, deci atunci când fac apel la acelaşi sistem de decodificare.
Dintre cele două forme de limbaj, stabilite după criteriul perce perii sale, copilul cu
intarziere mintală uzează preponderent limbajul extern. Cercetările la care am avut acces
nu amintesc de un limbaj intern prezent la copiii cu handicap mintal, dar asta nu înseamnă
că nu ar putea exista şi forme incipiente, rudimentare poate, ale limbajului intern căci,
orice s-ar spune, există o „imagine de sine" chiar şi distor sionată a copilului cu handicap
mintal, precum şi forme de comunicare acoperită.
După natura suportului fizic al cuvintelor există limbaj oral şi limbaj scris.
Limbajul oral, este cel mai important şi este reprezentat în mod curent prin vorbire.
Dezvoltarea întârziată a limbajului priveşte aspectele sale - fonetic, lexical, semantic,
morfologic, sintactic, pragmatic. Sub aspect fonetic şi fonologic, copilul cu deficienta
mintală întâmpină greutăţi cauzate de incapacitatea lui de a observa exact modul de
producere a pronunţiei, necesar unei imitări corecte.
30
Pentru a asigura progresul în însuşirea lexicului elevilor, sunt necesare programe

adaptate, cu obiective bine precizate şi metode judicios selectate, în funcţie de
caracteristicile psihologice ale elevilor. În proiectarea procedeelor de intervenţie în sfera
vocabularului elevilor cu dificultati de invatare/handicap mintal, este necesar să se ţină
seama de condiţiile şi teroriile psihologice fundamentale. Programul de interventie trebuie
individualizat pentru a se mula pe nevoile copilului, dar şi pe stilul de viaţă şi nevoile familiei,
convingerile terapeuţilor şi ale altor persoane implicate. Obiectivele programului trebuie alese
astfel încât să aibă cât mai multă relevanţă din punct de vedere al nevoilor copilului, iar în cadrul
programului de învăţare tehnicile trebuie să se bazeze pe joc şi să fie distractive.
Cand vorbim de integrarea sociala, în învățământul special se pune accent pe
poblematica educării limbajului și a stimluarii comunicării .
Rezultatul acestor preocupări a constat în apariţia unei varietăţi de programe
destinate intervenţiei în sfera limbajului, ce conţin o multitudine de elemente teoretice şi
practice, deosebit de utile specialiştilor din domeniul educaţiei.
Curs formare „Comunicarea augmentativa si alternativa” (2013) - Modalităţile de
comunicare nonverbală, pot fi definite ca „proceduri de codare şi transmitere a mesajelor fără ca
acestea să fie codate direct în foneme prin tractul vocal”(Bridgman P.W., 1927). Astfel, orice
codare şi transmitere de mesaje care nu are loc prin producerea directă de sunete de către persoana
respectivă, poate fi clasificat drept modalitate de comunicare nonverbală.
Intervenţia trebuie sa fie multimodală, apelandu-se la întreaga capacitate de comunicare a
individului, incluzând orice rest de vorbire sau vocalizare, gesturi, semne sau mijloace de susţinere
a comunicării.
Un sistem de comunicare augmentativă şi alternativă este: „un grup integrat de
componente, incluzând simboluri, auxiliare de comunicare, strategii şi tehnici folosite de individ
pentru sprijinirea comunicării” (ASHA, 1991, p.10)
Termenul simbol, se referă la modalităţile vizuale, auditive sau tactile de reprezentare a
conceptelor convenţionale (ex. gesturi, obiecte, fotografii, sisteme de semne manuale, pictograme,
cuvinte printate, cuvinte rostite, Braille, etc)
Termenul auxiliare de comunicare indică obiectul fizic/dispozitivul utilizat pentru
transmiterea sau receptarea mesajelor (ex. cărţi de comunicare, table de comunicare, grafice,
dispozitive mecanice sau electronice, computer).
Tehnica se referă la metoda de transmitere a mesajelor (ex. scanare liniară sau coloană-
rând, PECS, gesturi, limbajul semnelor).
31
Strategia este definită ca un mod specific de utilizare a simbolurilor, dispozitivelor şi

tehnicilor de comunicare augmentativă şi alternativă, pentru creşterea eficienţei comunicării.
Aceste patru componente – simbol, dispozitiv, strategie şi tehnică- sunt elementele
esenţiale ale intervenţiei prin comunicare augmentativă şi alternativă. Valorificarea abilităţilor
restante pot însemna orice rest de vorbire sau capacitate de vocalizare, gesturi, semne manuale
naturale.
Toţi folosim comunicarea augmentativă şi vedem zilnic oameni utilizând acest mod de
comunicare în jurul nostru. Este modalitatea de a comunica fără a vorbi. În fiecare zi utilizăm
gesturi, expresii faciale, atitudini corporale, liste de cumpărături, notiţe, care ne ajută să
transmitem anumite mesaje. In incercarea de optimizare a terapiei am coroborat terapia tradițională
cu noutăți în augmentarea comunicării.
Includerea pictogramelor, simbolurilor, auxiliarelor de comunicare, strategiilor și tehnicilor
utilizate în terapia tradițională a limbajului le face sa devină elemente de noutate ajutand la
creșterea eficienței comunicării la elevul cu deficiență mintală.
Informatiile expuse fac parte din studiul ariei de interes personal in domeniul comunicarii
la elevii cu deficiente mintale ce vin sa susținută terapia tradițională a tulburărilor de limbaj. Din
tumultul informațiilor, bunelor practici, sesiunilor, conferințelor deschise la care am participat,
precum și a patologiei diverse cu care lucrez, cu dificultăți majore în comunicare, am dorit o
optimizare a terapiei pe care eu o ofer.
BIBLIOGRAFIE:
Lucrare de obtinere a gradului didactic I - “Strategii terapeutice de optimizare a procesului
de interventie logopedica la elevii cu deficientă mintală ”
Curs de formare – Comunicarea Augmentativa si Alternativa. Strategii de intervenţie
educative-terapeutice-compensatorie, 2013
BIBLIOGRAFIE WEB:
http://www.scope.org.uk
www.communicationmatters.org.uk
www.isaac.com
32
IMPORTANŢA DOMENIULUI PSIHOMOTRIC ÎN GRĂDINIŢĂ
Prof. Elena Cristina DONCU

Grădinița nr. 35, București
Activităţile domeniului psihomotric au un statut aparte în cadrul sistemului de învăţământ,

cu influenţă benefică majoră asupra dezvoltării copiilor spre o viitoare integrare socială. Tocmai de
aceea, ea se va regăsi pe tot parcursul procesului educativ, prin aceasta recunoscându-se impactul pe
care îl are asupra creşterii şi dezvoltării fizice armonioase a tinerilor, dar şi rolul determinant în
înzestrarea acestora cu deprinderi, priceperi şi calităţi motrice.
În procesul de creştere, copilul este pus în situaţia de a trece prin mai multe etape ce
presupun o schimbare permanentă a întregului mecanism biologic de acee, el învaţă mereu atât
aspecte de factură intelectuală, cât şi aspecte legate de capacităţile lui fizice. Solicitarea efortului
intelectual este însă tot mai mare, timpul liber este alocat altor activităţi de învăţat extraşcolare, iar
copilul este pus astfel într-o situatie ce presupune un continuu efort intelectual, neglijându-se, în
nenumărate rânduri, dezvoltarea fizicului. Timpul de joacă este din ce in ce mai scurt, iar activităţile
sedentare ocupă majoritatea timpului unui copil, fapt ce cauzează nu in puţine cazuri
disfuncţionalităţi biologice la nivelul sistemului osos, muscular etc.
Aşadar, copilul are nevoie de mişcare, iar cu ajutorul jocurilor de mişcare concepute şi
realizate în activităţile liber alese, putem influenţa favorabil nu numai dezvoltarea fizica, ci şi
capacităţile intelectuale, afective sau moral-volitive.
Practic, educaţia fizica este o acţiune umană de practicare sistematică şi conştientă a
exerciţiilor fizice în vederea realizării unor obiective bine realizate, dar în special a următoarelor
două: perfecţionarea dezvoltării fizice şi perfecţionarea capacităţilor motrice. Este o disciplină ce
oferă posibilitatea oricărui copil să realizeze performanţă în urma muncii depuse, chiar dacă nu toţi
sunt dotaţi biologic sau nu au înclinaţii spre realizarea sportului de
performanţă, iar interesul copiilor pentru mişcare şi mai ales, pentru joc este foarte mare în perioada
ciclului preşcolar. Activităţile din cadrul acestui domeniu dezvoltă o conduită psihomotorie, un
echilibru al sistemului osos, muscular, gesturi şi aptitudini din cele mai variate, o imagine de sine şi
autocontrol, toate existente într-o formă incipientă, fapt ce necesită exerciţiu şi răbdare spre a putea
influenţa selectiv dezvoltarea armonioasă a întregului organism.
Cadrele didactice din grădiniţe au sarcina de a forma copiilor comportamente sociale care să
le favorizeze integrarea cu uşurinţă în viata şcolară şi în viaţa comunităţii în care locuiesc.
33
Jocul ocupă, în cadrul activităţilor de fiecare zi ale copilului, locul preferat şi a devenit un
fapt banal semnalarea rolului capital al jocului în dezvoltarea copilului şi de ce nu, chiar şi a
adultului „omul nu este întreg decât atunci când se joacă “ scria Schiller.
A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Copilăria serveşte
pentru joc şi pentru imitare, spune Eduard Claparede. Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi
fără jocurile sale. Să presupunem că deodată, copiii noştri ar înceta să se mai joace, că în şcolile
noastre lecţiile s-ar desfăşura în linişte. Atunci n-am mai avea în preajmă aceasă lume a copiilor,
care ne aduce bucurii şi griji, ci oameni stângaci şi tăcuţi, lipsiţi de inteligenţă şi suflet. Căci sufletul
şi inteligenţa devin mari prin joc. Tocmai aceasta cuminţenie, această tăcere -de care părinţii greşit
se bucură uneori- anunţă adesea grave probleme. Un copil care nu ştie să se joace, un „mic bătân”,
este un adult care nu va şti să gândească. Pentru copil aproape orice activitate este “joc”.
BIBLIOGRAFIE:
Dragomirescu G.,Kun S.,Bojin E.,Metodica educatiei fizice în gradinita de copii-manual
pentru liceele pedagogice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
Claparède Eduard -"Psihologia copilului şi pedagogia experimentala", Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975
34
INTEGRAREA COPIILOR CU CES IN CICLUL PRIMAR
Prof. Daniela Carmen DAMIAN

Școala Gimnazială nr. 279, București
Ne punem întrebarea firească ”Ce putem face ca educatori, atunci când avem un astfel de
copil în clasă, un copil cu CES, pentru a nu-l răni, a nu-l discrimina si pentru a-l ajuta ?”
Îmi dau cu părerea din perspectiva interacțiunii cu mulți astfel de copii, în sistemele de
învățământ alternative (waldorf), în care chiar se lucrează în funcție de deficiență ,de tipurile de
inteligență (lingvistică, tehnică, practică, logică,etc, în care se ține cont de individualitatea, de
temperamentul, de abilitățile fiecarui copil, pentru că indiferent de deficiență, trebuie descoperită
calea prin care ne putem apropia de astfel de copii, prin care îi putem înțelege și ajuta concret. Din
experiența proprie, amintesc că munca cu un copil cu autism (elemente usoare de autism sau
Asperger) nu este deloc solicitantă, atâta timp cât copilul beneficiază de însoțitor calificat, care are
rolul de a-i ,,traduce“ copilului secvențele de învățare într -un mod în care acesta cooperează. Acești
copii sunt vizuali și senzorio-motorii adesea, iar lucrul cu ei, în momentul acesta al dezvoltarii
societatii, este chiar usor. Copiii diagnosticați cu CES au dificultăți la scris, însă sunt dotați cu
aptitudini logice sau conceptuale (de la caz la caz). Acestor copii le lipsește creativitatea, sunt
senzitivi, lipsiți de empatie, socializează greu, adera greu la sarcinile de grup, fac echipa doar cu
însoțitorul care știe să-i abordeze, cu tact, cu delicatețe. Sarcina noastră principală este să
decodificam stilul de învățare și să cooperam cu însoțitorul, pentru a ajuta copilul să-și folosească
optim aptitudinile, pentru a progresa.
Ce trebuie să facem? În primul rînd,sa acceptăm că el este acolo să ne învețe bunăvoința,
empatia, atât pe noi, cât mai ales pe copii. Toti elevii mei, au dezvoltat multă bunăvointă ,văzând și
cunoascând îndeaproape copii cu cerinte speciale. De noi, ca și dascăli, depinde cum integram, daca
dorim cu adevărat să integrăm, daca integrăm doar pe hârtie acești copii sau dacă suntem în stare să
dăruim în plus din bunăvoința, onestitatea, timpul nostru liber. E o chestiune delicată, care se
interpune între noi și conștiința noastră.
Alt tip de copil cu cerințe speciale, adesea întâlnit, este copilul cu dificultăți de învățare, de
citire, dislexicul. Tot mai mulți copii, care au fost neglijați în grădiniță, de către părinți, care au sărit
etape în dezvoltare, nefiind stimulați sau care au absentat de la școală în perioada alfabetizării,
dezvolta această tulburare și anume manifestă o discrepanță între scris si vorbit. Acești copii, se
confruntă și cu probleme de ortografie, inversează silabele, omit silabe, scrisul este deslânat, adesea
indescifrabil, iar ei nu sesizează propriile greșeli, au probleme cu logica ideilor, uită lucruri, sunt
dezorganizati, au probleme cu construcția frazei, sunt dezorganizați în toate, fac confuzie între
stânga și dreapta, nu reusesc să copieze cu usurință, nu scriu dupa dictare, nu pot tine pasul deloc.
35
Colaborarea părinte- învățător -logoped este esențială. Copilul nu poate învăța prin metodele
de predare și evaluare obișnuite. Ei au dificultăți doar la scris si adesea, pot fi excelenti
matematicieni, talentati pictori. Trebuie doar să descoperim ce stil de învățare și evaluare li s-ar
potrivi.
Cei afectaţi de sindromul Asperger sunt, în general, capabili de comunicare verbală, dar
trebuie să li se vorbească în propoziţii scurte, clare şi inteligibile şi să li se acorde timp pentru a
prelucra informaţiile primite. Interacţiunea socială: persoanele afectate de tulburările de tip autist,
întâmpină adeseori dificultăţi în iniţierea şi menţinerea relaţiilor cu persoanele de aceeaşi vârstă. Ele
pot avea anumite obsesii. În mod straniu, cei care suferă de acest sindrom, tind să se împrietenească
unii cu alţii, poate pentru că înţeleg natura obsesiei, chiar dacă nu împărtăşesc aceeaşi obsesie.
Rigiditatea rutinei: pentru aceşti indivizi, adaptarea la schimbare poate fi dificilă, ei având nevoie de
structuri detaliate şi programare în toate.
Ce putem face în ambele situații ?
Pregătim materiale adecvate, colaboram cu familia, însoțitorul, pentru a ne organiza

împreună, chiar cu o zi mai devreme, asiguram teme pe care le poate executa independent, ținând
cont de deficiență. Copilul trebuie lăudat, valorizat, ajutat. Dacă nu este ajutat, elevul dezvolta
frustrări. Toţi elevii au nevoie să experimenteze succesul pentru a putea învăţa în mod activ.
Metodele de predare trebuie să se adreseze direct dificultăţilor elevilor, dar şi să le permită acestora
să facă progrese, pe care să le poată observa şi de care să fie mândri. O sarcină îndeplinită cu
succes încurajează şi motivează elevul să continue şi să încerce să rezolve o alta.
Este necesar să elaborăm strategii care să-l ajute pe elev să-şi dezvolte respectul de sine, să
stabilim relaţii bune şi să avem o atitudine încurajatoare.
36
INOVAŢIE ŞI CREAŢIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. Raluca-Georgiana-Oana OPLEAN

Grădinița M.Ap.N. nr.2 , București
În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul

trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi
creaţie in activitatea didactică.
Obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea
competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de a
găsi strategii moderne folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ.
Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe
valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din
punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.
Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de
programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce
reprezintă o necesitate evidentă -O provocare a reprezentat-o pandemia și soluțiile pentru
continuarea activității didactice în mod online.
Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor
didactice şi idealurilor educaţionale.
Calculatorul nu ar trebui utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci
pentru a veni tocmai în sprijinul predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa
didactică fundamentală. Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare
eficientă.
Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul,de a folosi internetul este benefică elevilor,atât în
activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic.
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determina de asemenea o dezvoltare optimă
din punct de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.
Este foarte important ca in formarea unui stil de viaţă sănătos pentru şcolari să se pună accent
pe :
- autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;
- comunicare şi relaţionare interpersonală;
- controlul stresului;
- dezvoltarea carierei profesionale ;
- prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;
- prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă.
În abordarea creativitǎţii in procesul educaţional, elevul trebuie încurajat să gândească
independent, să îşi asume riscuri si responsabilităţi in demersul său spre formare
intelectuală. Evaluarea pentru asigurarea
calităţii şi rezultatele obţinute trebuie să ne lărgească perspectiva asupra situaţiei reale din şcoli, să
identifice nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să descoperim componentele ce au nevoie de
sprijin în dezvoltare.
37
Învăţământul modern are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe care

trebuie să le dobândească cel ce învaţă – elevul – pe parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al
unui an de studiu etc. Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-
învăţare-evaluare.
Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor abordărilor
de până acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea
de „manager al învăţării”.
Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator.
Procesul instructiv-educativ trebuie astfel conceput şi desfăşurat, încât să-i convingă pe elevi
să preţuiască propria moştenire naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la
civilizaţia modernă, pregătind atât elevii, cât şi dascălii să înţeleagă valoarea diversităţii şi a
independenţei de spirit.
Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează
şi organizează influenţele mediului,dezvoltă personalitatea.
Creativitatea, in termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi
concepte noi sau asocieri originale intre concepte şi idei deja existente.
Contextul actual pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei.
Obiectivul principal este promovarea unor abordări inovative şi creative în diferite domenii de
activitate.
Educaţia şi formarea profesională sunt factori decisivi pentru realizarea acestui lucru.
Activităţile ar trebui să se concentreze pe crearea unui mediu favorabil pentru creativitate şi inovaţie
şi să stimuleze o strategie pe termen lung.
Ar trebui, de exemplu, să se pună accent pe o gamă largă de subiecte, precum STEM.
Noul context aduce noi cerinţe educaţionale care impun noi metode, altele decât cele folosite
pânǎ acum. O importanţǎ majoră în pregǎtirea elevilor pentru noile cerinţe, o au cele trei forme ale
educaţiei şi anume:
-educaţia formală însemnând învăţare sistematică, structurată si gradată cronologic, realizată in
instituţii specializate de către un personal specializat;
-educaţia nonformală constând in activităţi educative desfăşurate in afara sistemului formal de
învăţământ de către diferite instituţii educative;
-educaţia informală care se referǎ la experienţe de învăţare spontană, cotidiană, existenţială,
desfǎşurate în medii culturale care nu au educaţia ca scop principal.
Criteriul de calitate aplicat educaţiei are un rol foarte important deoarece măsurile propuse
pentru a promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape din cadrul
învăţării continue.
Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului
înregistrat de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în programă.
Este important să fie
evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales, ceea ce poate el să
facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.
Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o autoevaluare a procesului
pe care profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în parte. Astfel poate fi descris
nivelul de formare a competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se pot
regla, de la o etapă la alta, activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat.
38
De o importanță deosebită este realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi
evaluarea orală; aceasta din urmă, deşi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor
elevilor şi blocaje datorate emoţiei sau timidităţii, prezintă avantaje deosebite, precum: realizarea
interacţiunii elev-profesor; demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu
întrebări ajutătoare, demonstrarea comportamentului comunicativ şi de interrelaţionare al elevului
etc;
De asemenea este necesară folosirea cu o mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi
de evaluare prin consultare, în grupuri mici, vizând verificarea modului în care elevii îşi exprimă
liber opinii proprii sau acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi, capacitatea de a-şi susţine şi motiva
propunerile etc.
Managementul clasei este un domeniu de cercetare în ştiinţele educaţiei care studiază atât
perspectivele de abordare ale clasei de elevi cât şi structurile dimensionale ale acesteia, în scopul
facilitării intervenţiei cadrului didactic în situaţii de criză micro-educaţională şi a evitării
consecinţelor negative ale acesteia.
Trebuie pus accent pe dimensiunile managementului clasei :
-dimensiunea ergonomică – se referă la dispunerea mobilierului, vizibilitatea, amenajarea
sălii de clasă ;
-dimensiunea psihologică - se referă la cunoaşterea, respectarea şi exploatarea
particularităţilor individuale ale elevilor ;
-dimensiunea socială – se referă la clasă ca şi grup social ;
-dimensiunea operaţională - se referă la instrumentele operaţionale care sunt recompensele şi
pedepsele;
- dimensiunea inovatoare – se referă la cunoaşterea practicii educaţionale la un moment dat,
cunoaşterea tendinţelor şi tradiţiilor activităţilor educaţionale vizate, cunoaşterea orizonturilor de
aşteptare ale elevilor;
-dimensiunea normativă – se referă la norme,. ansambluri de reguli care reglementează
desfăşurarea unei activităţi educaţionale.
Pentru a susţine creativitatea, predarea declarativă, de tip clasic trebuie depăşită şi înlocuită
cu metode care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe încurajarea gândirii critice a elevului, pe
participarea activă a acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală.
BIBLIOGRAFIE:
Ionescu M., Radu I.-” Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001;
Alois Gherguţ,- “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi,
2007;
I..Cerghit – “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, Bucuresti, 2002.
39
TRADIȚIA ȘI OBICEIURILE SATULUI MEU- NANOV
Prof . Lavinia GROSU

Școala Gimnazială ,,Regina Maria”
București, Sector 6
Obiceiurile înrădăcinate în viaţa oamenilor, comunică o poezie netăgăduit de frumoasă.

Obiceiul este o deprindere câştigată prin repetarea deasă a aceleiaşi acţiuni. Obiceiurile, datinile,
cântecele, însoţesc viaţa omului de la naştere până la moarte.
Judeţul Teleorman este foarte bogat în obiceiuri şi tradiţii.
Folcloriştii împart obiceiurile după anotimpuri, concentrându-le în jurul sărbătorilor importante.
Obiceiurile Anului Nou, practicate în perioada 24 decembrie-7 ianuarie, sunt legate de
sărbătorile Crăciunului şi ale Anului Nou şi au o mare bogăţie folclorică. De Anul Nou sunt colinde
şi urări.
Colindele religioase au ca subiect naşterea, botezul şi patimile lui Isus Hristos. Colindele au
text şi melodie: Steaua, Domn,Domn să-nălţăm, Astăzi s-a născut Hristos, Florile dalbe etc.
De Crăciun se taie porcul, iar copii merg cu „bolindeţii”, o tradiţie prin care copii colindă pe
la casele oamenilor strigând: „Bună seara la Ajun,
Că e mâine Moş Crăciun,
Cu bucata pe tăciun.”
În schimb, copiii primesc covrigei, biscuiţi, nuci sau alte dulciuri.
De Anul Nou se colindă cu Steaua, Sorcova, Pluguşorul. Se colindă în grupuri organizate de
cadrele didactice.
Pluguşorul este un obicei foarte vechi şi se urează fiecărui gospodar. Pluguşorul este poezia
care a cuprins cele mai multe transformări.
În Teleorman, copii care merg cu sorcova poartă în mână o crenguţă împodobită cu flori din
hârtie colorată, trec pe a rude unde le urează fericire, sănătate, tăria fierului, frumuseţea
trandafirului.
Steaua este de asemenea purtată de un copil, în spatele ei fiind o lanternă aprinsă, vestind
astfel naşterea Domnului.
Păresimile sunt sărbători cuprinse de la prima zi a postului mare până la Paşti. De Paşti
copiii sunt îmbrăcaţi frumos, cu lucruri noi, şi merg la biserică în fiecare zi a săptămânii mari la
denii şi sfârşesc cu ziua în care se ia Paşti, duminica. Vineri seara se merge la biserică, se ocoleşte
biserica la ora 12, de trei ori cu Domnul Isus Hristos, apoi se ia lumină şi se pleacă spre casă, făcând
40
în aşa fel încâtsă nu se stingă lumina până acasă. Duminică, după ce se ia Paşti se ciocnesc ouă
roşii. Tradiţia populară spune ca de Paşti cei mai mici să meargă la cei mai maeri, adică fini la naşi,
copii la părinţi cu ouă roşii, colăcei, prăjituri, toate preparate conform tradiţiei populare în ajunul
Paştelui.
După Paşti, urmează de Rusalii Căluşul. Căluşul este o importantă manifestare folclorică,
manifestată prin câtec, joc popular şi multă voie bună. Căluşul românesc este cunoscut şi apreciat şi
peste hotare ca un joc specific bărbătesc. La Plosca mai întâlnim Drăgaica, un joc specific muncilor
de vară, prin care se speră mărirea recoltei.
Nunţile sunt de semenea bogate în obiceiuri. În Teleorman, nunta începe vineri seara când
frtele de mână al miresei împreună cu o mulţime de tineri, acasă la mireasă fac flori din hârtie
creponată, cu care vor împodobi bradul de nuntă. Pentru munca depusă tinerii sunt serviţi cu
gogoşişi suc. Fata care pune prima floare în bradul de nuntă se spune că se va căsători prima.
Sâmbătă seara are loc nunta de fată la casa miresei, cu invitaţi doar din partea familiei fetei.
Duminică dimineaţa vin lăutarii cu tineretul şi fratele de mână pentru a lua mireasa şi bradul şi
pentru a merge la a treia fântână. Mireasa şi fratele de mână ţin o găleată cu apă şi bani, iar când
ajung la a treia fântână, o răstoarnă cu piciorul amândoi. Fratele de mână umple găleata, şi tot
amândoi stropesc cu busuioc cu apă în semnul crucii. Operaţiunea se repetă de trei ori. Apoi se
întorc acasă şi se aşează la masă împreună cu naşa ,şi invitatele ei. După amiază, mirele, naşii şi
invitaţii din partea naşilor merg la mireasă şi împreună cu ea şi restul alaiului de nuntă merg la
biserică. După cununia religioasă toţi sunt invitaţi la masă, acasă la mire, unde petrecerea se întinde
până dimineaţa. Luni, mirii merg la naşi, îi spală pe mâini, se dau cadouri, apoi merg la mire acasă
unde se spală pe mâini socrii mari şi socrii mici. Se serveşte masa şi se continuă petrecerea,
împreună cu cei care au ajutat la nunta din seara trecută.
După nuntă, toţi nuntaşii îşi urează să se vadă la botez. Botezul reprezintă intrarea în
creştinătate a fiecăruia. Indiferent de religia pe care o poartă, toţi oamenii trec printr-un botez. Cu
botezul începe viaţa fiecăruia dintre noi. În religia ortodoxă, botezul se face după şase săptămâni ale
noului născut. Este de asemenea un motiv de bucurie, de petrecere, de întâlnire între rude şi prieteni.
Totul începe atunci când moaşa copilului vine acasă la acesta, îl îmbracă în hăinuţe aduse de ea, şi
împreună cu rudele şi prieteni merg la biserică. Copilul este purtat în braţe tot drumul de către
moaşă. Naşa aşează toate cadourile pentru cel mai mic fin pe o tavă, pe care o poartă în braţe până
la biserică. Aici, naşa preia copilul şi nu intră în biserică până nu se lepădă de tot cei rău şi se uneşte
cu Hristos. Tot naşa citeşte din Cartea Sfântă Crezul copilului.
Intraţi în biserică, copilul este aşezat pe o masă în faţa altarului unde asistă la slujba religioasă.
Copilul este introdus în apă sfinţită, este uns cu mir, iar preotul îi strigă numele. Numele este stabilit
41
de către naşi sau de părinţi de comun acord cu naşii. Alaiul părăseşte biserica, naşa portă la
întoarcere copilul în braţe îmbrăcat în haine aduse de ea. Acum lăutarii cântă, deorece copilul este
botezat. Ajunşi acasă naşa dă copilul mamei, spunându-i „mi-ai dat un păgân, ţi-am adus un
creştin.” Naşa, moaşa şi mama beau până la fund un pahar cu vin în semn de sănătate şi prosperitate
a copilului. Apoi începe petrecerea cu cântece populare, joc şi multă voie bună, şi se întinde până
târziu în noapte.
A doua zi, naşa vine acasa la fini şi spală copilul. În apă se pun pene, bani, bijuterii, grâu,
pentru a avea noroc cel mic de bani, de aur, să fie uşor şi sănătos. Naşa cu copilul în braţe strigă
numele copilului de trei ori, şi după ce face semnul crucii stinge lumânarea de botez, semn care
marchează intrarea copilului în creştinătate. Se petrece din nou până târziu.
Judeţul nostru este plin de astfel de obiceiuri. Din păcate astăzi., tinerii ocupaţi fiind de
problemele cotidiene, uită să se mai bucure de aceste minunate obiceiuri, şi astfel ele sunt
ameninţate cu dispariţia. Noi, cadrele didactice încercăm, prin serbările pe care le facem, să le
reamintim că au moştenit o tradiţie şi sunt obligaţi să o ducă mai departe.
42
ASPECTE ALE COLABORĂRII ȘCOALĂ-FAMILIE, ÎN CONTEXTUL

ACTUAL AL ÎNVĂȚĂRII
Prof. Felicia Nicoleta SAFTA

Școala Gimnazială ,,Adrian Păunescu”, București
Fiecare profesor și fiecare părinte visează la un învățământ ideal, visează ca școala și familia
să-și înțeleagă foarte clar responsabilitățile, să existe încredere, organizare, colaborare, empatie.
Dascălii își doresc ca elevii să-și înțeleagă pe deplin resposabilitățile, să accepte programul impus.
Pe de altă parte, părinții cer sau pasează responsabilizarea propriilor copii, pe umărul dascălilor, și
sunt din ce în ce mai neliniștiți, în contextual actual. În acest timp, acumulam frustrări, cerând mai
multă implicare fizică, acasa/la clasa, iar elevii dimpotrivă își doresc, nici mai mult nici mai putin,
să trăiască liber, să li se ceară părerea, să nu aibă un program impus, ci cât mai putine teme si
responsabilități, să fie întrebați și aprobați de câte ori consideră ei că au dreptate. Acasă este
cultivat adesea egocentrismul în exces.
Din perspectiva dascălulului, dar și a părintelui, îmi dau seama că ar trebui să ieșim în
întâmpinarea nevoilor celuilalt, dovedind mai multă atenție nevoilor copilului și ale părintelui,
îndrumandu-i atât pe unul cât și pe celălalt. Copiii cărora li se spune constant că sunt buni, vor
deveni și mai buni.
Cred în colaborarea cu părinții și în importanța mesajului comun pe care trebuie să-l
transmitem copiilor. Ne sfătuim, colaborăm, ne ajutăm, formăm prietenii și în afara școlii, cu toții,
nu lăsăm pe nimeni deoparte. Fără familii ignorate, respinse, marginalizate, fără copii care să se
simtă inferiori.
Este important ca elevii să fie motivați din interior, să învețe conștient, să aplice cunoștințele
învățate, în viața reală, să fie optimiști, creativi, veseli, să aibă încredere în ei și în aptitudinile lor.
Crearea unui mediu relaxat în cadrul întâlnirilor cu părinții, detensionarea atmosferei înainte
de sedință, evidențierea aspectelor pozitive sunt ingrediente ale unei colaborări reușite, pe termen
lung, școală-familie. Ca părinte, apreciezi dacă cel din fața ta, profesorul, este deschis la dialog și
disponibil să îți asculte părerea. Astfel, părinții ajung să aibă mai ușor încredere în sistemul de
valori promovat de profesor și în capacitatea lui de a modela caractere.
Educația prin fascinație, îl poate atrage pe copil ca un magnet, către descoperirea lui
interioară, către dezvoltarea emotională. Noi trebuie sa fim, să devenim modele vii pentru copii,
pentru părinți, să fim oglinda lor, modele de dăruire într- o lume consumeristă, cu puține repere
morale, culturale.
43
Chiar dacă copilul a ratat șanse la grădiniță, la școală, a avut start greoi, formarea atenției, a
răbdarii se poate realiza cu pasi mici chiar si la copilul necoordonat, cu o rezistență mică la efort.
Relația cu părinții este ca într-o familie, cu fluctuații. Într-o familie, mama este cea care are
rolul de a menține echilibrul, ea are delicatețea, puterea, să-i înțeleagă pe toți, să-i țină uniți. Rol
care în această relație revine dascălului ...
Cred cu tărie ca educația chiar poate salva suflete!
44
CUATERNAR - RELIEFUL GLACIAR DE CALOTĂ DIN EUROPA
Prof. Andreea-Florentina IONEL

Școala Gimnazială Herăstrău, București
Cuaternarul este a treia perioadă a erei Ceinozoice și totodată cea mai recentă pe scara
timpului geologic. Termenul cuaternar (”a patra/al patrulea”) desemnează a patra eră geologică. El a
fost propus de Giovanni Arduino în 1759 pentru a descrie depozitele aluvionare din valea Râului
Po. În 1829 termenul de cuaternar a fost folosit de către Jules Desnoyers pentru a denumi
sedimentele din bazinul Senei, care erau mai recente față de rocile ce datau din perioada Terțiare.
Cuaternarul de împarte în două epoci: Pleistocenul, care se întinde de acum aproximativ 2,5
milioane de ani până în urmă cu 11 700 de ani și Holocenul, care a început în urmă cu 11 700 de ani
și continuă și în prezent. Cu toate acestea, s-a propus includerea unei a treia epoci, Antropocenul.
Atât timp cât propunerea Antropocenului nu este susținută, Holocenul corespune actualei epoci
geologice.
Descoperirile arheologice arată ca Pleistocenul a cunoscut nu mai puţin de 20 de expansiuni
şi retrageri ale gheţarilor. Au fost afectate în special zonele de la latitudini şi altitudini mari, şi în
special emisfera nordică. Periodic, până la 30% din suprafaţa Pământului a fost îngheţată. Nivelul
mării a scăzut, în perioadele de maximă glaciaţiune, şi cu 140 metri, datorită înglobării unei atât de
mari cantităţi de apă în gheţari.
În perioadele calde, topirea gheţii a dus la formarea de numeroase lacuri de mare întindere şi
râuri cu debit generos. Deşerturile însă sunt şi mai uscate, datorită evaporării reduse, mai ales a apei
oceanului.
În această perioadă nu au existat schimbări majore în distribuția continentelor. Dintre
schimbări se poate aminti apariția Strâmtorii Bosfor și a Strâmtorii Skagerakk în timpul epocii
glaciare. Aceste strâmtori au determinat transformarea Mării Negre și a Mării Baltie în ape dulci.
Apoi au urmat inundațiile și revenirea la apă sărată prin creșterea nivelului Oceanul Planetar.
Răcirea generală a climei și oscilațiile climatice din timpul Cuaternarului au avut drept
consecință instalarea marilor mase de gheață ce au ocupat cea mai mare parte a regiunilor polare și
temperate, precum și suprafețe întinse ale regiunilor muntoase situate în zonele intertropicale.
Peisajul era unul de pustiu înghețat, iar vegetația și fauna au fost împinse spre Ecuator.
În timpul maximelor glaciare pleistocene, glaciațiunea din emisfera nordică era de
13 ori mai mare decât cea din emisfera sudică. Astăzi, calota de la Polul Sud este de 7 ori mai mare
decât cea de la Polul Nord. Marginea marilor calote glaciare pleistocene avea o climă rece, puternic
influențată de masele de aer polar, iar poziția ei se transformase oarecum într-o “limită” a
45
domeniului vieții, sub diversele ei forme. Prezența gheții pe majoritatea continentelor a schimbat
foarte mult modelul circulației atmosferice.
Vânturile de la marginea calotei glaciare erau puternice și persistente, datorită abundenței
abundente de aer rece provenit de la ghețari. Aceste vânturi au colectat și transportat cantități mari
de sedimente fine erodate de ghețari, acumulate ca loess, care au format depozite neregulate în
diferite zone ale planetei, cum ar fi Valea Missouri, Europa Centrală și China. În timpul perioadelor
glaciare, ploile au fost mai puțin abundente datorită scăderii evaporării apei din oceane. Drept
urmare, deserturile erau mai mari și mai aride.
Pentru explicarea cauzelor care au dus la răcirea climei, principalii factori sunt: izostazia,
modificarea parametrilor orbitei Pământului, activitatea vulcanică, intercațiunile atmosferă – ocean
– criosferă – litosferă și variațiile radiației solare.
Fauna a fost puternic influențată de ciclurile glaciațiilor, mult mai mult decât flora. Spre
sfârșitul Pleistocenului a avut loc un mare eveniment de extincție a mamiferelor mari: pe toate
continentele au dispărut animale care cântăreau mai mult de o tonă, cu excepția Africii și a Asiei de
Sud (care totuși au cunoscut o reducere drastică a biodiversității și pierderea celor mai multe tipuri
de proboscidieni, hipopotami și rinoceri, precum și a multor super-prădători). Printre speciile
dispărute se numără: mamutul, mastodontul, ursul de peșteră, tigrul cu dinți sabie, leneșul
uriaș, cerbul uriaș și tatuul preisoric.
Cuaternarul este caracterizat și de marea evoluție a genului Homo sapiens, specia căreia îi
aparținem.
Ultimele Australopithecus (active în intervalul de timp de la 4-1,1 milioane de ani în urmă)
au trăit în prima jumătate a Pleistocenului. Aveau deja un mers biped, chiar dacă creierul lor avea
dimensiunile ca celui al marilor maimuțe de astăzi. Genul Homo a apărut în Pleistocen,
dezvoltându-se printr-o serie de adaptări tot mai evoluate care includ Homo habilis, Homo erectus,
linii colaterale, cum ar fi Homo neanderthalensis, până la apariția în Africa a lui Homo sapiens,
specia care le-a înlocuit pe toate celelalte. Prin migrații succesive, posible datorită nivelului scăzut
al mărilor care au permis să ajungă pe toate continentele pe uscat (cu excepția Antarcticii), Homo
sapiens a colonizat întreaga planetă.
Pentru a observa cum arată Holocenul, nu trebuie decât să priviţi în jur. În doar câteva mii
de ani, o minusculă perioadă de timp din punct de vedere geologic, practic nu sunt schimbări la
scară largă, exceptându-le pe cele efectuate de om.
Continentele au migrat în acest timp cu maxim un kilometru. Evoluţia animalelor şi
planetelor nu a cunoscut salturi importante, în schimb se observă modificări substanţiale în
distribuţia unor specii.
46
Dacă, geologic vorbind, Holocenul este o perioadă extrem de scurtă de timp, din punct de
vedere al percepţiei umane este foarte lungă, înglobând toată istoria noastră ca civilizaţie. Şi dacă
natura, cu tot ce conţine ea, nu a avut timp să evolueze spectaculos, schimbările produse de specia
umană sunt colosale. Şi nu am produs modificări care să ne privească doar pe noi, ci am influenţat
puternic mediul înconjurător, iar mai nou amprenta noastră este foarte vizibilă la nivel global.
Calota glaciară a avansat dinspre poli spre zonele temperate și apoi s-a retras, modelând
astfel suprafața terestră. Urmele calotei glaciare pleistocene se întâlnesc și astăzi în zone întinse de
pe Pământ. În Europa, calota glaciară a avasat până în Nordul Germaniei, Poloniei, Rusia Centrală,
ocupând toate teritoriile aflate la nord de aceste zone.
Printre țările europene în care se pot vedea forme de relief create sau modelate de calota
glaciară cuaternară se regăsesc Islanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Rusia, Estonia, Letonia,
Lituania, Belarus, Ucraina, Regatul Unit, Olanda Germania, Polonia.
BIBLIOGRAFIE:
Bălteanu, D. (1982), Învelişul de gheaţă al Pământului, Editura ştiințifică şi enciclopedică.

Ehlers, J., Gibbard, P. L., Glacial Deposits in Great Britain and Ireland
Ehlers, J., Gibbard, P. L., Glacial Deposits in Northeast Europe
EhlerS, J., Gibbard, P. L., Quaternary Glaciations - Extent and Chronology
Ielenicz, M. (1972) Considerații privind mișcările tectonice din Cuaternar și reflectarea
lor în relief, Baia Mare
Price, R.J. (1973), Glacial and Fluvioglacial Landforms, Edingburg.
Scott, A. E. Encyclopedia of Quaternary Science.
47
Județul ALBA
48
METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE LA DISCIPLINA ISTORIE
Prof. Ana ZEHAN-PLATON

Școala Gimnazială „Simion Bărnuțiu” Blaj-Tiur, Județul Alba
Istoria este o știință integratoare, reconstituind imaginea integrală a omului social în

devenirea lui, oferind celorlalte științe perspectiva timpului istori
Demersurile didactice nu se pot limita la informații; elevul trebuie pus în situația de a vedea,
de a căuta / investiga / cerceta; elevul va pătrunde într-un alt timp trecut de care depinde propria lui
existență și a celor din jur. Toate aceste observații sugerează clar ideea că istoria nu se poate învăța
numai în sala de clasă.
În cadrul strategiilor didactice stabilite prin lecțiile de istorie am utilizat o gamă variată de
metode și procedee. Metode pe care le-am folosit în evaluarea elevilor la orele de istorie.
a) Referatul;
b) Proiectul interdisciplinar;
c) Dosarul tematic;
d) Portofoliul.
Referatul este o metodă de evaluare alternativă concretizată în elaborarea unei sinteze
originale pe o anumită temă sau problemă, prin consultarea și prelucrarea informațiilor din una sau
mai multe surse documentare.
Referatul reprezintă o restructurare a cunoștințelor și a informațiilor, sinteza și reformularea
lor prin prisma personalității, a concepției celui care îl elaborează.
Structura unui referat:
în manieră clasică, este formată din trei părți: introducere, conținut, concluzii. Prezentată
dezvoltat, ea va avea următoarele puncte:
1. titlul, autorul, scurt plan al ideilor de bază ale referatului;
2. introducere, în care se prezintă locul și nivelul atins de problemă;
3. dezvoltarea ideilor, cu marcarea celor personale, originale;
4. concluzii, cu preocupări pentru deschiderea unor noi abordări;
5. emiterea unor judecăți de valoare sintetice asupra contribuției;
6. bibliografia, menționată în text sau la sfârșitul referatului, data întocmirii.
Referatul poate fi evaluat și în funcție de modul de prezentare, încurajând modul de lucru.
Proiectul interdisciplinar este o metodă alternativă de predare-învățare-evaluare care
vizează următoarele finalități:
- cunoștințe și capacități;
49
- atitudini, interese;
- capacitatea de a face aprecieri de valoare.
Pe baza acestei metode, am ales spre exemplificare proiectul interdisciplinar pentru unitatea
tematică Ștefan cel Mare.
Discipline implicate: limba română, istorie, religie, geografia României, educație plastică,
educație muzicală.
Activități întreprinse:
inițierea în realizarea unui interviu cu o personalitate din domeniul istoriei;
realizarea unui eseu nestructurat;
elaborarea unui chestionar cu conținut istoric;
realizarea unui articol pentru revista școlii;
afișe și compoziții cu tema Ștefan cel Mare și Sfânt;
desenarea pe baza metodei hărților suprapuse a hărții Moldovei în perioada domniei lui
Ștefan cel Mare;
învățarea cântecelor care ne-au însoțit istoria.
Toate materialele realizate pe parcursul desfășurării proiectului, au constituit în final
portofoliul unității tematice.
Portofoliul reprezintă o alternativă viabilă la modalitățile tradiționale de evaluare.
Avantajele portofoliului:
Include rezultate relevante obținute prin celelalte metode și tehnici de evaluare;
Urmărește progresul elevului de la un semestru la altul, de la un an școlar la altul și chiar de la
un ciclu de învățământ la altul.
Portofoliul poate servi:
 Ca instrument de evaluare destinat profesorului
 Ca instrument de autoevaluare pentru elev;
 Ca instrument de evaluare destinat părinților sau comunității, modelul de portofoliu
mai adecvat este acela care selectează cele mai bune produse sau cele mai bine
realizate activități ale elevului
Dintre activitățile de învățare care oferă răspuns la dominantele prezentate am optat pentru
dosarul tematic ca mijloc de investigare a faptelor și proceselor istorice, activitate ce întărește rolul
elevului în procesul didactic. Justificăm această opțiune prin faptul că avem nevoie de elevi care
gândesc și au capacitatea de a prelucra logic informații cu aplicabilitate în domenii cât mai diferite.
De asemenea este necesară stimularea gândirii flexibile a acestora pentru structurarea sistematică a
50
informațiilor și pentru formarea capacității de a transfera logic, de la o disciplină la alta sau de la o

arie curriculară la alta, cunoștințe.
Pentru a eficientiza acest mijloc de investigare le-am prezentat, pentru început, elevilor
scopurile realizării dosarelor tematice:
1. Informațiile primite în lecția de istorie vor fi mai interesante și mai diversificate;
2. Dezvoltarea capacității de investigare îi va ajuta în activitatea de învățare la toate
disciplinele în anii următori, chiar în întreaga viață;
3. Deschiderea unor posibilități mai mari pentru afirmarea la această disciplină;
4. Cele mai interesante realizări vor fi publicate în revista școlii.
În realizarea dosarului tematic elevii aveau voie să valorifice cunoștințele și impresiile dar și
ilustrații, pliante acumulate în cadrul excursiilor realizate, excursii în care au vizitat muzee, au
admirat monumente și au pășit cu emoție pe urmele marilor voievozi.
CONCLUZII
Proiectul interdisciplinar, dosarul tematic, portofoliul reprezintă alternative eficiente la lecția
clasică de istorie. Rolurile și responsabilitățile elevilor sunt diversificate și antrenante, elevul este pe
rând: gânditor, cercetător, coechipier, redactor, reporter, pictor, actor și prieten. Lucrul în echipă
capătă valențe formative deosebite, socializează și sudează relații interumane fundamentale: de
colaborare, de prietenie, de întrajutorare, de competiție.
BIBLIOGRAFIE
Ionescu Mircea, Socializarea elevilor, Cluj, Ed. Playon, 2000;
Walsh Burke, Crearea claselor orientate după necesitățile copiilor de 8, 9, 10 ani, Iași, uz
intern, 2000;
Tribuna învățământului, colecție 2000-2001, Ed. Aramis, București
51
INOVAŢIE ŞI REFORMĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC
Prof. Mirela MOLDOVAN

Școala Gimnazială ,,Toma Cocișiu” Blaj, Județul Alba
Curriculum, curriculum nucleu ori extins, ori aprofundat, arii curriculare, plaje orare, standarde de
performanţă, descriptori de performanţă. Toate acestea trebuiau să poarte un nume şi atunci li s-a spus
simplu: REFORMĂ.
Reforma în învăţământul românesc are ca efect realizarea unor mutaţii de politică şi strategie
educaţională. Aceste politici şi practici educaţionale sunt orientate pe baza unor principii de reformă:
 corelarea învăţământului cu evoluţia sistemului economic, a pieţei muncii, a ştiinţei, tehnicii şi
tehnologiei;
 egalizarea şanselor la un învăţământ deschis, diversificat şi modern;
 optimizarea raportului, în planurile de învăţământ, între disciplinele de cultură generală şi cele de
specialitate ( profesionale);
 compatibilizarea europeană a Curriculumului Naţional;
 descentralizarea şi reforma managementului şcolar.
Programul reformei, elaborat pe baza acestor principii, cuprinde mai multe elemente de inovaţie dintre
care cităm:
 restructurarea învăţământului secundar, tehnic şi vocaţional;
 proiectarea curriculară la nivel naţional şi local;
 elaborarea curriculumului naţional, compatibil cu cel european;
 elaborarea şi aplicarea planurilor- cadru de învăţământ;
 elaborarea, într-o concepţie modernă, a programelor şi a manualelor şcolare;
 crearea pieţei manualelor alternative;
 ameliorarea infrastructurii învăţământului şi conectarea lui la comunicaţiile electronice mondiale;
 introducerea disciplinelor opţionale pentru dezvoltarea aptitudinilor;
 aplicarea unui nou sistem de evaluare a rezultatelor şcolare;
 folosirea unor practici didactice de tip interactiv;
 reforma managementului şcolar şi academic, prin descentralizarea şi crearea autonomiei unităţilor de
învăţământ.
Deşi este veche “de când lumea”, educaţia are de soluţionat tot timpul probleme noi pe care
societatea omenească în ansamblu şi anumite grupuri sociale le pun în diferite stadii de dezvoltare.
Reforma învăţământului trebuie să fie radicală, să anticipeze nevoile de cadre ale ştiinţei şi
economiei, cu şanse de a avea o relativă stabilitate, pentru că procesul instruirii şi educării nu este suficient,
decât dacă se respectă principiul continuităţii şi are un sistem şi un program riguros pe tot parcursul pregătirii
instituţionalizate.
În România, reforma suferă din cauza lipsei de timp normal pentru o reformă coerentă. Alte ţări,
central şi est europene au trecut la etape avansate ale reformei curriculare. La noi s-a apelat la marea
disponibilitate pentru reformă şi buna pregătire psihopedagogică a învăţătorilor, educatorilor şi profesorilor.
Reforma în învăţământ a fost aşteptată de toată lumea: educatori, părinţi, elevi. Fiecare a căutat la
început să pună în acord ideea de reformă cu propriile aşteptări, idei sau realizări. Acest
produs poate fi perceput diferit până ce dispar ambiguităţile. A schimba în bine, a înnoi, a scoate din
folosinţă un lucru vechi, explică în puţine cuvinte înţelesul verbului “ a reforma”. Acţiunea acestui verb se
răsfrânge asupra elevului în mod cu totul şi cu totul independent de voinţa lui, în multe cazuri. Cel mult însă,
se bucură de acţiunea şi de efectul ei, tocmai cel ce beneficiază. Depinde şi de cel care acţionează în virtutea
actului reformator, de modul în care educatorul vrea să perceapă, percepe, acţionează sau filtrează în mod
original, ideile transmise de la un nivel la altul, îm actul de reformă.
52
Deci, succesul reformei depinde în mare măsură de calitatea cadrelor didactice, de capacitatea lor
de a înţelege şi traduce în realitate mesajul reformei.
În plan educaţional, reforma învăţământului este concepută nu ca un simplu răspuns mecanic la
nevoia de schimbare a societăţii, ci ca o schimbare tactică, menită să optimizeze procesul de restructurare
globală a acesteia. Sistemul de învăţământ nu mai este perceput ca oglindă a societăţii. În acest sens, se poate
vorbi de o “valorificare social-economică a educaţiei”, refirma fiind “o transformare profundă, globală şi
relevantă a sistemului de educaţie, concepută şi pusă în aplicare în funcţie de exigenţele societăţii de azi şi de
mâine, dar şi de aspiraţiile celor care învaţă”
( T.Popkewitz, 1991).
“Beneficiarii” direcţi ai reformei sunt ambii agenţi ai educaţiei: atât educatul, care este pregătit să
se adapteze optim la sinuozităţile unei vieţi într-o societate aflată în permanentă mişcare, cât şi educatorul,
care pus în faţa noii realităţi educaţionale, are posibilitatea să răspundă la provocările acestei “variabilităţi
controlabile” într-o manieră personalizată, creativă. În condiţiile reformei, aptitudinea pedagogică
dobândeşte un nou atribut, devenind aptitudine creativă pedagogică şi fiind “vectorializată”, activată de
prezenţa unor aptitudini pedagogice pozitive faţă de creativitate şi mai ales faţă de schimbare în general.
Nevoii imperioase de progres în toate domeniile vieţii noastre sociale îi răspunde şi cerinţa inovării
învăţământului, necesitatea acută şi urgentă de restabilire a valorilor, de educare a
tineretului ca principală forţă de stimulare a progresului, şi, concomitent, cerinţa modernizării învăţământului
în întregul său, ca principal factor de propulsare a culturii şi civilizaţiei, de accelerare a proceselor de inovare
socială.
Reforma ar trebui să aşeze învăţământul pe noi baze şi să elimine treptat,în paşi, disfuncţiile
vechiului sistem de educaţie, moştenite de la vechiul regim. Astfel, se impune elaborarea unei concepţii
riguroase asupra finalităţilor învăţământului, din care să decurgă explicit conţinutul disciplinelor şi notelor
caracteristice ale demersului educaţional, asigurând activităţi de învăţare în învăţământul preuniversitar.
Valul puternic al reformei învăţământului a cuprins şi grădiniţa. Astfel, reforma conţinuturilor a
adus “Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, cu structură şi conţinuturi
noi.Proiectarea programei a avut în vedere finalităţile învăţământului preşcolar, dar, ca şi la celelalte trepte
de învăţământ, fără o reformă a procesului de învăţământ,programa îşi pierde din valoare şi efortul a fost fără
sens. De aceea, trebuie să se acorde o atenţie deosebită schimbărilor din procesul de predare-învăţare. Se ştie
că o activitate didactică eficientă are la bază o proiectare pe măsură. Baza materială,conţinutul
învăţământului şi strategiile de lucru trebuie să fie în pas cu cele mai noi achiziţii ale cunoaşterii şi practicii
umane, deci trebuie să fie permanent supuse înnoirilor.
Desigur, fiecare persoană care vine în contact cu reforma ( elevi, învăţători, profesori, directori,
inspectori, părinţi, bunici) pun întrebări: “E bine?”, “E rău?”, “În ce măsură ne
afectează?”, “Ce eforturi trebuie făcute?”etc. Mulţi se plâng de viciile sistemului de învăţământ, dar pe o
parte dintre ei schimbarea îi sperie şi mai că n-o acceptă.
Şcoala şi educatorii se confruntă şi azi cu nenumărate probleme de educaţie pe care le vor putea
soluţiona corespunzător numai în măsura în care deţin un sistem de cunoştinţe, de forme şi metode de
educaţie ( consonante cu sistemul de valori proprii societăţii), care să le permită o intervenţie preponderent
persuasivă şi eficace, bazată pe afirmarea nestingherită a personalităţii fiecărui individ, dar nu oricum, ci în
concordanţă cu interesele generale ale societăţii, cu normele ei de conduită.
În fiecare grădiniţă şi şcoală, se cere înţeles faptul,că, astăzi, a fi o bună educatoare, un bun
învăţător sau profesor,înseamnă a fi un bun cunoscător al copiilor şi tinerilor, al formelor şi metodelor de
educaţie, un om care-şi iubeşte profesia, dar îi iubeşte şi pe copii.
Mai mult ca oricând, în faţa educatorilor din învăţământul de toate gradele, se pun astăzi probleme
noi, vizând dezvoltarea gândirii copiilor şi a tinerilor, a imaginaţiei lor creatoare, dar şi capacitatea de
adaptare la noile realităţi social-politice şi economice ale ţării.
53
Reforma educaţională a impus şi o nouă concepţie asupra evaluării performanţelor elevilor, atât în
ceea ce priveşte evaluarea curentă, cât şi sistemul de examene.
Reforma realizată în cadrul sistemului de învăţământ, oferă educatorului un cadru coerent şi

flexibil, care să permită adaptarea conţinutului învăţării atât la realitatea cotidiană cât şi la structurarea
procesului instructiv-educativ în funcţie de particularităţile elevului, astfel încât acesta să-şi poată identifica
şi valorifica în mod creativ propriile aptitudini şi interese.
Concluziile finale, subliniază că într-o Europă sfâşiată de inegalităţi şi contradicţii – cum este cea a
zilelor noastre – educaţia pare a fi un prim factor care ar putea să apropie între ele popoarele, să cultive
înţelegerea şi colaborarea între oameni.
BIBLIOGRAFIE:
Bernat, E. S., (2003), Tehnica învăţării eficiente, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Cerghit, I., (2003), Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Aramis, Bucureşti;
Felea, Gh., (2002), Alternativele educaţionale din România, Editura Triade, Cluj- Napoca.
54
Județul ARAD
55
INOVAŢIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. Nadea ATES

Grădinița cu program prelungit nr.12, Arad
Multă vreme, omenirea a crezut că educaţia omului se realizează în prima perioada a vieţii,
adică în copilărie.Se consideră că viaţă omului este segmentată în trei etape: copilăria-epata
caracterizată prin activitatea de educaţie;maturitatea-etapă în care predomină muncă şi bătrâneţea-
etapă destinată pregătirii părăsirii acestei lumi.Treptat, societatea a evoluat, omenirea a parcurs
epocile cunoaterii fierului, agriculturii, industriei, tehnologiei -şi întregul conţinut al vieţii omului s-
a schimbat,educaţia a fost nevoită să se prelungească treptat, cu mult peste vârstă copilăriei,
devenind o necesitate pe tot parcursul vieţii. În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi
efecte imediate, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem
vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie în activitatea didactică.
Inovația este indisolubil legată de creativitate. Inovarea și creativitatea sunt procese care se
intercondiționează, deoarece găsirea soluției la problemele ce apar într-un proces de inovare
necesită creativitate. Vorbind de educaţie, ne gândim la un fenomen social complex, la relaţia între
generaţiile umane, la relaţia dintre individ şi societate.Educaţia reprezintă obiectul de studiu care
este specific ştiinţelor pedagogice.
Idealul educaţional al societăţii contemporane impune dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a elevilor, formarea unei personalităţi autonome şi creative.Dreptul la educaţie este unul
din drepturile fundamentale ale omului.Creativitatea, ca ţintă a educaţiei, trebuie identificată,
stimulată, cultivată şi dezvoltată la toţi participanţii din procesul instructiv educativ şi în toate
domeniile pregătirii lor.Procesul educaţional este un act de socializare,de culturalizare, de formare
şi dezvoltare a unei personalităţi autonome şi creative.
punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă. Prioritatea
învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de programele
informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce reprezintă o
necesitate evidentă. Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea
scopurilor didactice şi idealurilor educaţionale.
Inovaţia acţionează în învăţământ la nivelul tuturor componentelor sale: structură şi
organizare, conţinutul învăţământului, mediul educaţional. Evoluţia inovaţiei, rezultatele la are se
56
ajunge depind şi de caracteristicile socioeconomice ale societăţii şi de particularităţile sistemului de

învăţământ.
Cunoaşterea şi acţiunea sunt cele două momente ale procesului de formare a omului. Tot
ceea ce se transmite şi se formează prin educaţie trebuie să se obiectivizeze direct sau indirect în
viaţa şi activitatea omului. Numai în acest fel se poate vorbi de o relaţie optimă între cunoaştere şi
acţiune.
Inovaţia în învăţământ este o activitate deliberată, care urmăreşte introducerea unei noutăţi
într-un context dat şi este pedagogică pentru că îşi propune ameliorarea substanţială a pregătirii
elevilor/ studenţilor printr-o situaţie de interacţiune şi interactivitate. Inovaţia în învăţământ este
definită ca un „proces deliberat de transformare a practicilor prin introducerea unei noutăţi
curriculare, pedagogice sau organizaţionale, care face obiectul unei diseminări şi care vizează
ameliorarea durabilă a reuşitei educative a elevilor
BIBLIOGRAFIE:
Ionescu M., Radu I., ,,Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001;
Alois Gherguţ, ,,Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007;
57
OBICEIURI DE FAMILIE-NAŞTEREA ȘI BOTEZUL
Prof. Ana-Maria BOBOICIOV

Şcoala Gimnazială Secusigiu, Județul Arad
Naşterea a fost perceputa în trecut de comunitatea româneasca ca o ieşire dintr-un

tărâm necunoscut şi o intrare în lumea pamânteasca.
Femeile năşteau acasă, de cele mai multe ori pe jos.Cea care ajuta la naştere era
moaşa numită de românii din Secusigiu baba sau cumătra.Aceasta cunoaştea nu numai secretul unor
practici rituale, ci şi întregul scenariu al naşterii, având grijă ca totul să se desfăşoare după
rânduială.
Pentru a ajuta copilul ,,să se treacă în lumea albă ,’’moaşa activa ritual , prin gesturi
care dezleagă părul,brâul, nasturii, o deschidere ce punea în contact cele două lumi destinate să
rămână altfel strict despărţite. Orientarea deschiderilor şi a poziţiei corpurilor mamei şi copilului în
timpul naşterii, era determinată de modul în care imaginarul tradiţional, spaţializa lumea cealaltă. În
această logică, copilul născut cu picioarele înainte venea împotriva curentului vieţii.
Odată ieşit, moaşa tăia buricul pruncului şi îngropa placenta într-un loc ferit. A doua
zi mergea la preot şi aducea molitvă cu care îl stropea pe noul născut („ botezul cu molitvă’’)
dându-i un nume, până la botezul făcut în biserică.
De asemenea, tot moaşa scălda pruncul în primele zile. Prima scaldă se făcea în apă
neîncepută, în care mai punea apă sfinţită, ca pruncul să fie ferit de cele rele, un ban alb, să fie
curat şi drăgăstos, o pană, ca să fie uşor ca pana, şi puţin lapte, ca să fie alb ca laptele. Apa de
scaldă era aruncată şi ea într-un loc ferit, ca să evite orice contagiune a pruncului cu maleficul.
Tot moaşa era aceea care, într-a treia noapte, punea la căpătâiul pruncului o pogace, o
brăciră şi un ban, încercând să ademenească ursitoarele şi să le facă să nu-i ursească ceva rău. În sat
se credea că ceea ce visa mama pruncului în acea noapte, aceea va fi ursita copilului. A doua zi,
pogacea şi banul erau dăruite unui copil sau unui om sărac iar brăcira o primea moaşa(baba,
cumătra).
În primele zile dupa venirea copilului în lume, erau îndeplinite şi alte acte rituale
menite să-i influenţeze acestuia direct viitorul, fiindcă se credea că, acum se conturează
individualitatea omului, adică i se urzeşte întegul fir al vieţii.
De pildă i se dădea să bea apă din zvon, ca să aibă voce frumoasă şi curată.La faşă se
punea un ban şi tămâie, pentru a fi ferit de cele rele. La mână se lega un fir roşu, ca să fie ferit de
deochi, fiindcă în sat era obiceiul ca rudele şi vecinii să meargă la noul născut ,, cu cinste”.
58
Datina era să se ducă un tort sau o farfurie de prăjituri, o găină vie şi o anumită sumă de
bani. Când dădeau banii oamenii spuneau ,,Eu dau puţin,Dumnezeu mai mult”.
Cum în trecut mortalitatea infantilă era ridicată, pruncul era botezat la o săptămână de
la naştere.Cu vremea timpul până la botez a crescut la două-trei săptămâni.
Mai demult, copilul era dus la biserică pentru botez de cumătră(moaşă) şi de nănaşă,
ca ulterior, după ce rolul moaşei a început să scadă, să fie dus doar de nănaşă.Aceasta împodobea
lumânarea cu flori şi cu o pânza subţire numită crâşmă. În timpul cât se desfăşura botezul, mama
trebuia să pună mâna pe diferite lucruri, ca pruncul să fie harnic.La întoarcerea de la biserică, naşa
dădea mamei copilul pe fereastră.Obiceiul odinioară generalizat în tot Banatul, a dispărut în
Secusigiu în perioada interbelică.
Numele primit de prunc în biserică, la botez, era cunoscut doar de cumătră şi
nănaşă.Cei din casă trebuiau să-l ghicească.Erau prin urmare spuse mai multe nume,în speranţa că
astfel pruncul va trăi mai mult. Cine nu ghicea, îi plăcea o sumă simbolică naşei, care la sfârşit
dădea banii adunaţi copilului.
BIBLIOGRAFIE:
Rodica Colta Doru Sinaci, 2013, Secusigiu monografia, Editura Tiparniţa, Arad
59
Județul ARGEȘ
60
TRADIȚE ȘI INOVAȚIE PRIN CREATIVITATE

Prof. Maria DUMITRU

Liceul Tehnologic ,,Dimitrie Dima” Pitești, Județul Argeș
În condițiile în care, schimbările accelerate de astăzi ne influenţează viaţa, ne

dinamizează mediul, ne provoacă la o regândire a sistemelor şi a structurilor economice
şi sociale, creativitatea se dovedește a fi o abilitate din ce în ce mai necesară, lipsa ei implicând
foarte multă muncă.
Edison spunea că ,,în creație este nevoie de 99% transpirație și 1% inspirație”.
Creativitatea se manifestă în toate domeniile cunoașterii și vieții sociale: știință, tehnică,
economie, artistică, mangerială și nu în ultimul rând, pedagogică. În școala tradiţională se cultivă
competiţia dintre elevi. Este bună și competiția! Însă aceasta are scopul de a ierarhiza
activitatea individuală, de a stimula efortul şi productivitatea individului şi de a
pregăti elevii pentru viaţă, care este din ce în ce mai competitivă, dar care poate genera conflicte şi
comportamente agresive, lipsă de comunicare între colegi, marginalizarea nedreaptă a unora
dintre aceştia amplificând anxietatea şi teama de eşec, cultivînd egoismul.
În țara noastră învățămîntul, se află într-un permanent proces de schimbare şi încercare de
aliniere la noile tendinţe europene fiind totodată și foarte provocator din punct de vedere creativ.
Atât elevii, dar mai ales cadrele didactice trebuie să gândească, să creeze zi de zi noi lecții
atractive, inovative care să fie pe placul elevilor și în concordanță cu noua tehnologie.
Creativ și inovativ! Cam asta ar fi trăsătura definitorie a învățământului românesc din anul
2022.
De-a lungul anilor, studiile au arătat cum se poate manifesta creativitatea în toate etapele de
varstă, pe tot parcursul vieții, cea mai productivă fiind între 25-40 de ani. Există exemple de
performanțe precoce: Gauss admis la universitate la 11 ani, Mozart a compus un menuet la 5 ani,
Eminescu a publicat începând cu vârsta de 14 ani, Enescu „Rapsodia Română” la 20-21 de ani,
Henry Coandă - avionul cu reacție la 24 de ani și exemplele ar putea continua....
Factorii determinanți ai creativității, cum ar fi: coeficientul de inteligență, ereditatea,
imaginația, originalitatea, memoria, gândirea, inteligența pot asigura cu succes efectuarea unei
activități din procesul intructiv educativ.
61
Ca și mijloace de depistare a capacităților creatoare în procesul de învățământ sunt folosite

teste de identificare, stimulare a coeficientului de inteligență în raport cu vîrsta sau aptitudinile
specifice.
Asaltul de idei (brainstorming) - este modalitatea complexă de a elabora în grup, spontan și
în flux soluțiile unor teme sau probleme teoretice sau practice, modalitate cea mai folosită.
Astăzi, cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a școlii comtemporane.
Un prim accent este pus atunci cand se formuleaza obiectivele instructiv-educative. Cultivarea
imaginației trebuie să apară alături de educarea imaginației, a gândirii.
Deloc de neglijat este și atitudinea profesorului, relația sa cu elevii. Nu este indicată o
poziție autoritară, deoarece se creează blocaje afective. Elevii nu îndrăznesc să pună întrebări, se
tem de eșec, de ironii. Este nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Cadrul didactic să
încurajeze imaginația, curiozitatea, spontaneitatea. Ar trebui să fie firesc ca o idee originală, mai
aparte, să atragă un punct în plus la notare.
Creativitarea merge mână în mână cu inovația. Cele două se întrepătrund în învățământ mai
mult ca în oricare alt domeniu.
O inovaţie educativă trebuie proiectată pe termen lung, și să urmărească „transformarea
intenţionată şi profundă a produsului social al procesului de învăţământ” conform unor finalităţi
determinate la nivel de politică a educaţiei.
Eficacitatea inovaţională va fi de înaltă calitate dacă vor fi respectate principiile de
refacere, organizare, restructurare, transformare, modernizare a sistemului de învăţământ.
Informatizarea, softul educaţional, reprezentat de programele informatice special
dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, reprezintă o necesitate evidentă în toate
școlile. Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor
didactice şi idealurilor educaţionale și apropie elevii de școală pentru care telefonul sau laptop-ul
sunt nelipsite.
Pentru profesori, în școala viitorului trebuie acordată o importanţă deosebită în inovaţia şi
creaţia activității didactice cu accent pe rolurile manageriale: d e planificare (planifică activităţile cu
caracter instructiv – educativ); de organizare (organizează activităţile clasei); de comunicare
(comunică idei, cunoştinţe, ascultă efectiv, oferă feedback, stabileşte canalele de comunicare); de
conducere (conduce activităţile cu elevii, desfăşurate în clasa şi în afara ei; de coordonare
(sincronizează obiectivele individuale cu cele comune clasei, contribuind la întărirea grupului şi
62
formării echipelor de lucru); de îndrumare (prin intervenţii punctuale adaptate unor situaţii
specifice, recomandări); de motivare (prin întăriri pozitive, prin utilizarea aprecierilor verbale şi
non-verbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive); de consiliere (de orice tip, în
probleme personale sau legate de şcoală); de control (în scopul cunoaşterii stadiului în care se află
activitatea de realizare a obiectivelor şi nivelul de performanţă); de evaluare (măsura în care
scopurile şi obiectivele au fost atinse).
Noi, toți profesorii, știm că generaţia tânără nu trebuie educată doar pentru a se adapta la
nou, ci pentru a putea contribui la construcţia viitorului. Specificul lumii noastre e că se schimbă din
ce în ce mai repede şi că ne pune în faţa unor situaţii originale, neprevăzute, ba chiar imprevizibile.
Din acest motiv, sarcina principală în educația elevilor nu trebuie să
fie doar instrucţia, ci mai ales educaţia, o educaţie care să-i cultive un comportament deschis spre
schimbare şi o atitudine care să favorizeze utilizarea tehnicilor de comportament inovator.
Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală. Apare necesitatea modificării
modului de gândire şi a stilului de lucru în clasă, cristalizat în secole de învăţământ tradiţional, prea
puţin preocupat de această latură a personalităţii elevului, care capătă în zilele noastre o valoare din
ce în ce mai însemnată.
În concluzie, atât creativitatea cât și capacitatea de inovare sunt premise pentru normalitate,
pentru nivele de performanță în activitatea didactică și de învățare.
BIBLIOGRAFIE:
Ana Avramescu, Creativitatea şi cultivarea ei în şcoală
Ionescu M., Radu I., ,,Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001;
Alois Gherguţ, ,,Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007;
www.create2009.europa.eu
http://www.tribunainvatamantului.ro
http://www.scribd.com/doc/8020792/Imaginatia-Si-Creativitatea
63
INOVAȚIA ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE
Prof. Elena Mihaela PENESCU

Școala Gimnazială ,,Vintilă Brătianu”
„A nu inova, adică a apăra ziua de ieri, este mult mai riscant decât a
face ziua de mâine.” – Peter Drucker
Procesul de învățământ reprezintă ansamblul structurat de valori, deprinderi, atitudini,

cunoştinţe, abilităţi etc, organizate sistematic şi etapizate pe cicluri şcolare, dimensionate în funcţie
de gradul de dezvoltare culturală a societăţii şi de idealul educativ al acesteia în vederea inserţiei
socio-profesionale prezente şi de perspectivă a individului.
Calea principală prin care se realizează acest aspect este perfecționarea tehnologiei,
respectiv a formelor, metodelor și mijloacelor prin care se ajunge la rezultatul scontat.
Strategiile didactice reprezintă: „sisteme de metode, procedee, mijloace şi forme de
organizare a activităţii de instruire / autoinstruire, integrate în structuri operaţionale, care au la bază
o viziune sistemică şi care sunt menite să asigure o învăţare activă şi creatoare a cunoştinţelor şi
abilităţilor şi să raţionalizeze procesul instruirii” (Ionescu, Radu, 2001, p. 184)
Îndeplinind rolul central în realizarea obiectivelor didactice, în crearea situaţiilor de
învăţare, strategiile didactice îndeplinesc următoarele funcţii (Oprea, 2007, p. 48):
 de organizare a procesului de învăţământ;
 de aranjare, dispunere şi combinare a metodelor, mijloacelor, formelor de organizare, în
mod congruent şi complementar;
 de motivare a învăţării şi de asigurare a eficienţei acesteia;
 de orientare a demersurilor practice de realizare a învăţării;
 de dirijare flexibilă către atingerea obiectivelor;
 de conducere şi coordonare a activităţilor de predare – învăţare – evaluare;
 de apreciere a tuturor variabilelor implicate şi de adaptare a lor la situaţiile apărute;
 de stimulare a creativităţii educatorului prin imbinarea eficientă a componentelor strategiei.
Inovaţia în educaţie şi învăţământ este o necesitate stringentă şi o premisă a afirmării societăţii
educative.
Conform opiniei lui Lazăr Vlăsceanu, inovaţia în învăţământ se poate realiza prin reforma
educaţională şi schimbarea pedagogică. Prima desemnează un tip de inovaţie structurală şi
64
sistematică – sistematică şi structurală, care afectează funcţionarea şi raporturile structurale din

întregul sistem de învăţământ, având totodată referinţă intersistemică. A doua formă de realizare
urmăreşte „îmbunătăţirea sau modernizarea practicii educaţionale , conform cu obiective

predeterminate.”
Acelaşi autor e de părere că schimbarea are anvergura reformei „fiindcă propune inovaţii şi
redimensionări la nivelul structurii, al combinării metodelor de predare-învăţare şi evaluare”.
În contextul școlii online, cadrele didactice au găsit soluții în proiectarea unor teste
rapide și interactive prin intermediul Google Jamboard, Khoot!, Jigsawplanet, Wordwall,
Liveworksheets, care le permite să obțină rapid feedback-ul a cunoștinelor pe care și le-au însușit
elevii în sala de clasă.
Pe lângă resursele educaționale online pe care le putem folosi în continuare în sala de
clasă și ca tema pentru acasă, trebuie să adoptăm metode inovative, care să-i atragă pe elevi la fel de
mult precum jocurile interactive digitalizate.
Aceste metode inovative se numesc metodele interactive centrate pe elev, acele
modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii,
instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a
accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.
Lotus (floarea de nufăr)
Presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală, pe
baza căreia sunt definite alte 8 teme de studiu.
Etape:
- Construirea diagramei;
- Scrierea temei centrale în centru diagramei;
- Elevii se gândesc la idei principale ale temei; acestea se trec în petalele ce înconjoară tema
centrală, în sensul acelor de ceasornic;
- Utilizarea celor 8 idei drept idei principale pentru alte 8 subteme, drept teme centrale pentru alte
„flori de nufăr”;
- Se completează cât mai multe petale – flori de nufăr;
- Evaluarea ideilor – cantitativ şi calitativ;
65
Fig. 1 Reprezentarea grafică a Lotusului

Proiectul este o metodă de învăţare prin cercetare şi acţiune practică, în care elevii,
pornind de la o temă de cercetare sunt puşi într-o situaţie reală, autentică şi trebuie să rezolve
anumite sarcini cu o finalitate reală .
Metoda are un caracter interdisciplinar, solicitând de la elevi atât cunoştinţe teoretice, dar şi abilităţi
practice.
Pentru a realiza un învăţământ de calitate şi pentru a obţine cele mai bune rezultate trebuie
să folosim atât metodele clasice de predare-învăţare-evaluare cât şi metodele moderne.
Inovarea didactică este un proces progresist, în derulare, se poate continua şi în alte ocazii.
BIBLIOGRAFIE:
Ionescu M., Radu I., 2001, ,,Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca;
Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2008, ,,Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP,
Bucureşti
Vlăsceanu, Lazăr, 1979, ,,Decizie şi inovaţie în învăţământ”, E.D.P., Bucureşti
66
TRADIȚIE, CULTURĂ ȘI INOVAȚIE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC
Prof. Daniela-Georgiana MIHAI

Școala Gimnazială Nr. 1 Hârtiești/ G.P.N, Lespezi
Prof. Ionela-Cristina ISĂROIU

Școala Gimnazială Nr.1 Cetățeni/ G.P.N Lăicăi
Societatea contemporană este definită de un proces de modernizare accentuat, manifestat prin

predilecția tendințelor de digitalizare și prin inovații tehnologice, astfel impunându-se o
restructurare a tuturor domeniilor de activitate. Una dintre componentele esențiale ale societății este
educația care pune accentul pe formarea și dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a individului
printr-un set de metode și mijloace aplicate sistematic, într-un cadru organizat. Eficiența demersului
didactic constă în îmbinarea armonioasă a metodelor clasice cu cele moderne, atent selectate de
cadrul didactic în funcție de particularitățile clasei de elevi. Școala românească este supusă unor
provocări tot mai mari, precum cea generată de contextul predării online, impunându-se o regândire
rapidă a întregului proces didactic. Astfel, metodele tradiționale de predare-evaluare au fost
înlocuite tot mai mult cu cele moderne care au facilitat accesul elevilor la informație.
Pentru a-i pregăti pe elevi pentru provocările de zi cu zi, se impune adaptarea la noile
tehnologii prin dezvoltarea creativității, a spiritului inovator și competițional. Învățământul
tradițional, fundamentat pe un model pasiv de predare, se sprijină pe metode precum conversația,
demonstrația, expunerea, explicația sau exercițiul în care accentul se pune pe transmiterea și
asimilarea cunoștințelor, pe activitatea individuală a elevilor. Didactica modernă propune, însă,
depășirea vechiului model prin dinamizarea clasei, prin renunțarea profesorului la rolul de
transmițător și asumarea celui de facilitator al procesului de învățare, prin schimbarea percepției
asupra relației profesor-elev. Dialogul trebuie să se bazeze pe comunicare, pe schimburi de păreri,
cu menirea de a antrena gândirea elevilor, iar nu de a le testa capacitatea de memorare. Expunerile
și explicațiile profesorului pot depăși cadrul rigid al unor simple transmiteri de informații ce ar lărgi
distanțarea de elevi prin crearea unor conexiuni cu domenii ale științei și tehnologiei sau prin
formularea unor întrebări problematizante care să transforme monologul în dialog.
Pentru a satisface dezideratele societății moderne, învățământul trebuie să se adapteze și să-și
completeze instrumentele utilizate în procesul didactic cu mijloace moderne. De aceea, în reforma
învățământului se pot viza câteva direcții pe care să se înscrie modernizarea strategiilor didactice:
selectarea acestora în concordanță cu obiectivele propuse, transformarea elevului într-un partener
prin consultarea sa în alegerea unei metode și mai ales încurajarea interacțiunilor în colectiv.
Înlocuirea activității individuale cu cea în grup sau în echipă este esențială pentru interacțiunea
elevilor, facilitând dezvoltarea cognitivă și socială a acestora, creativitatea, imaginația, spiritul
67
analitic și de cooperare, formându-i spre cunoaștere și descoperire. De pildă, metoda bulgărelui

de zăpadă permite atât activitatea individuală a elevilor care, într-un interval scurt de timp, caută
soluții posibile, cât și relaționarea cu ceilalți colegi pentru analizarea soluțiilor găsite.
Brainstormingul este o metodă interactivă care antrenează întreaga clasă în emiterea a cât mai multe
idei noi pornind de la o întrebare deschisă, problematizantă. Creativitatea individuală și de grup,
spiritul de cooperare și cel competițional sunt stimulate prin multe alte
metode: Starburst (Explozia stelară), Problematizarea, Tehnica acvariului (Fishbowl)
sau Mozaicul.
În profilul profesorului, ideal trebuie să coexiste pregătirea de specialitate și cea
psihopedagogică. Aceste două elemente asigură realizarea unui învățământ de calitate prin
capacitatea de a selecta instrumentele adecvate contextului educațional, particularităților de vârstă și
de asimilare ale elevilor. Totodată, profesorul trebuie să fie într-un permanent contact cu cerințele
moderne prin participarea la conferințe, simpozioane, webinare sau cursuri de perfecționare. În
procesul de predare, de asimilare, de fixare și de evaluare a cunoștințelor, acesta trebuie să uzeze de
o paletă largă de metode și procedee, atât tradiționale, cât și moderne. Între metodele tradiționale și
cele moderne există o interdependență: cele dintâi facilitează transmiterea unui bagaj de cunoștințe
necesare formării abilităților individuale, celelalte îi oferă elevului cadrul de afirmare necesar prin
canalizarea energiilor acestuia în direcția sporirii curiozității, atenției, creativității și documentării.
Nu se poate afirma faptul că doar folosirea anumitor metode considerate active asigură succesul
activității desfășurate. Chiar și metodele tradiționale pot deveni active prin tactul pedagogic al
profesorului care trebuie să fie permanent preocupat de lărgirea orizontului de cunoaștere al
elevului. De personalitatea profesorului depinde întregul proces de selectare și aplicare a strategiilor
didactice.
BIBLIOGRAFIE:
Cucoș Constantin, 2005, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice: curs elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță, Editura Polirom,
Iași
Ilie Emanuel, 2014, Didactica limbii și literaturii române, Editura Polirom, Iași.
68
FOLOSIREA METODELOR INOVATIVE ÎN

PREDAREA UNEI POVEȘTI
Prof. Ionica Marinela DIACONESCU

Școala Gimnazială Vrănești,
Structura GPN Văleni
Poveștile sunt o deosebită modalitate de cunoaştere a lumii, sunt un mijloc de comunicare şi

o bună metodă de instruire. Ele conţin adevărurile fundamentale ale vieţii. Poveştile depăşesc
hotarele spaţiului şi timpului, fiind prima hrană spirituală a copilului .
Poveștile influențează în mod indirect și estetica comportării copiilor, contribuie la lărgirea
orizontului de cunoaștere prin multitudinea de aspecte din ambianța înconjurătoare la care face apel.
În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a copilului.
Copilul urmărește cu atenție datele povestirii, memorează, compară, analizează diferite situații,
stabilește pe plan mintal unele relații fapte, însușiri ale personajelor.
Într-o abordare modernă, cadrul didactic se preocupă de crearea de ocazii de învăţare pentru
copii. În ceea ce priveşte strategiile didactice de predare-învăţare-evaluare accentul va cădea pe
metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării experenţiale, de
exersare a capacităţilor de analiză, de dezvoltare a creativităţii copiilor. Specific acestor metode este
faptul că ele promovează interacţiunea dintre preşcolari, schimbul de idei, de cunoştinţe, asigurând
un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare. Metodele activ-participative, pe joc şi
pe evaluare văzută ca progres al copilului în raport cu el însuşi.
Metodele interactive de grup acţionează asupra modului de gândire şi de manifestare a
copilului. Aplicarea lor trebuie făcută sub forma unui joc cu reguli. Prezentate astfel, ele atrag copiii
în activitate, spre învăţare activă, spre cooperare, îi determină să se consulte în grup pentru luarea
deciziilor şi se previn/aplanează conflictele.
Aplicarea acestor metode solicită timp, diversitate de idei, angajare în acţiune din partea
cadrelor didactice, descoperirea unor noi valori, responsabilitate didactică. Una dintre metodele pe
care doresc s-o prezint în continuare, care poate fi aplicată cu succes în învăţare la preşcolari, este
metoda „Explozia stelară”.
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativităţii , o modalitate de relaxare a
copiilor şi se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri .
Obiective :
formularea de întrebări şi realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup
prin interacţiune şi individual pentru rezolvarea unei probleme .
69
dezvoltă şi stimulează creativitatea individuală şi de grup, exprimarea liberă,

spontaneitatea; Materialele necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor în care se utilizează
această metodă sunt: o stea mare, cinci stele mici de culoare galben, tablouri, ilustraţii, jetoane,
siluete, tabloul „Explozia stelară”.
APLICAŢIE
Poveste: Omida mâncăcioasă, de Eric Carle
Obiective :
- să formuleze propoziţii interogative;
- să precizeze când se desfăşoară aceste acţiuniunile, motivând.
Material didactic : steluţe, silueta omidei din poveste, imagini din poveste care să ajute
copii să adereseze întrebări .
Etape :
 Copiii ascultă poveste . Pentru fixarea conţinutului prin feedback, se solicită copiilor să
asculte câte un fragment şi să formuleze întrebări .
 „Omida” împarte cele cinci steluţe cu întrebări la cinci copii . Educatoarea va citi fiecărui
copil care va lua steluţa , întrebarea de pe aceasta . Cei cinci copii îşi aleg colegii de lucru şi
constituie astfel cinci grupuri corespunzătoare celor cinci tipuri de întrebări . Ascultă pe rând
fragmente din poveste .
 În grupă se formulează întrebări pentru fiecare fragment audiat . Se reţin pentru etapa finală.
 După ce au audiat toate fragmentele şi au elaborat întrebări se poate iniţia „ Jocul
întrebărilor”, joc prin care copiii adresează întrebările formulate în grup.
 În final se aleg întrebări al căror răspuns sugerează aspecte principale ale poveştii.
1. Copiii, aşezaţi în semicerc, propun problema de rezolvat. Pe steaua mare a fost așezată o
imagine cu o omidă. Exemple de întrebări:
Ce a ieșit din ou?
Unde se afla oul?
Cine a ieșit din ou?
De ce omida a mâncat frunze?
2. Pe cele cinci steluţe se scrie câte o întrebare: ”Ce?”, ”Cine?”, ”Unde?”, ”Când?”, ”De
ce?”, toate acestea fiind notate separat şi pe bileţele. Copiii din grupă extrag câte un bileţel cu
întrebarea. Copiii sunt împărțiți în grupuri. Exemple de întrebări:
Ce a ieșit din ou?
Unde se afla oul?
70
Cine a ieșit din ou?

De ce omida a mâncat frunze?
Când s-a transformat omida în fluture?
3. Se stabileşte timpul de lucru, potrivit complexităţii temei (aproximativ 5 min.).
4. La expirarea timpului, copiii revin în semicerc şi, fie un reprezentant al grupului, fie
individual (în funcţie de potenţialul grupului), comunică pe rând răspunsurile elaborate. În acest
timp, copiii celorlalte grupuri pot răspunde la neclarităţile generate pe parcursul investigaţiei
respectivului grup sau formulează întrebări referitoare la aspectele prezentate.
5. După fiecare set de întrebări se face sinteza parţială. Sinteza generală se realizează de
către educatoare sau de către copii, în funcţie de nivelul grupei. Se realizează conexiunea logică
între idei. Copiii împreună cu educatoarea vor găsi răspunsul la problema enunţată.
Evaluarea se face urmărind explozia stelară creată prin aşezarea steluţelor în jurul stelei mari
şi se repetă întrebările scrise pe steluţe. Se apreciază efortul copiilor de a elabora întrebări,
creativitatea în elaborarea întrebărilor şi rezolvarea sarcinii de lucru.
Cele mai interesante întrebări vor fi înscrise şi păstrate în „portofoliul metodei”.
BIBLIOGRAFIE:
Bocoş, M., Catalano, H., Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, Presa Universitară
Clujeană,2006.
Preda, V., Grădiniţa altfel, Ed. V&I Integral, Bucureşti, 2003.
Cerghit, I, 2006, Metode de învăţământ, editura Polirom, Iaşi
71
INOVAȚIA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC
Prof. Letiția Ana TON

Școala Gimnazială ,,George Topîrceanu”, Pitești
Inovarea pedagogică este o mişcare de la tradiţie la modernitate, prin introducerea unor

schimbări, în scopul creşterii eficienţei procesului de instruire şi formare a personalităţii omului
contemporan.
Inovaţiile în domeniul învăţământului pot fi realizate sub forma unor schimbări de
concepţie privind sistemul de organizare, programele, manualele şi metodele de învăţământ,
schimbări referitoare la relaţiile interpersonale, ca spre exemplu relaţia profesor-student, sau
schimbări de natură materială, dacă ne referim la mijloacele de învăţământ şi la laboratoarele de
tehnologie didactică. Implementarea inovaţiilor în învăţământ se realizează prin reforme
educaţionale sau prin introducerea diferitelor schimbări la nivel structural şi funcţional în scopul
perfecţionării procesului educaţional.
Inovaţia reprezintă un proces de învăţare, de achiziţionare de noi cunoştinţe, de noi moduri
de a lucra, fapt pe care personalul didactic, elevii şi părinţii acestora, alte autorităţi îl
experimentează deja. Descentralizarea sistemului românesc de învăţământ, chiar dacă într-o formă
limitată, favorizează acest proces de învăţare – cadrele didactice învaţă, în primul rând, să
colaboreze, să coopereze între ele, cu autorităţile locale, cu familia în scopul creşterii şanselor de
reuşită şcolară a elevilor/ studenţilor lor.
La nivel de structură şi organizare au apărut modificări esenţiale: învăţământul privat la
toate nivelurile sale, profiluri, specializări noi, specifice economiei de piaţă (educaţia
antreprenorială, managementul), învăţământ în limbile minorităţilor naţionale, învăţarea pe tot
parcursul vieţii etc.
Un alt aspect important îl constituie legislaţia învăţământului, care a fost adaptată şi
completată în acord cu realităţile şi exigenţele societăţii cunoaşterii. Procesul de reformă este unul
dificil, de lungă durată şi numeroase studii şi cercetări au subliniat faptul că la nivelul societăţii
noastre se manifestă deja o anume oboseală, un „stres al reformei”. Aceleaşi studii evidenţiază
faptul că relaţiile dintre cadrele didactice, dintre acestea şi elevi s-au îmbunătăţit, comunicarea şi
cooperarea fiind cele care i-au ajutat să facă faţă procesului de reformă.
Stimularea inovaţiei în învăţământul românesc poate şi trebuie să fie susţinută şi stimulată,
atât prin măsuri care să acţioneze din interiorul sistemului, cât şi din afara lui. În al doilea caz,
finanţarea corespunzătoare a învăţământului este una dintre măsurile cele mai importante, pentru că
72
inovaţia solicită un suport financiar. În interiorul sistemului se poate acţiona prin continuarea
procesului de descentralizare, prin transferul autorităţii depline către instituţiile şcolare, astfel încât
personalul didactic, elevi, studenţi, familiile acestora să poată fi implicaţi în mod real în procesul de
învăţământ.
Sistemul de învăţământ românesc trebuie să se concentreze într-o mai mare măsură asupra
dezvoltării unor programe educaţionale specifice pentru diferite categorii de populaţie, de la
persoane cu dizabilităţi, la minorităţi etnice, indivizi superior dotaţi, până la posibilitatea includerii
în sistemul de învăţământ a tuturor celor care doresc să-şi perfecţioneze, să-şi completeze pregătirea
şcolară.
Un alt mod de stimulare a inovaţiei constă în recompensarea muncii în echipă. În prezent,
la nivelul sistemului de învăţământ din România personalul didactic, dar şi elevii/ studenţii sunt
evaluaţi, recompensaţi în funcţie de activitatea individuală. Munca în echipă, implicarea în diverse
programe, proiecte educaţionale nu este recompensată în vreun fel şi, deci, nu este atrăgătoare
pentru indivizi. În aceste condiţii nici motivaţia profesională şi nici satisfacţia în muncă nu sunt
mari, fapt care împiedică formarea unei culturi şcolare favorabile inovaţiei. Învăţământul românesc
se caracterizează prin forme incipiente ale inovaţiei, dar care, printr-o intervenţie susţinută atât din
interiorul sistemului cât şi din afara acestuia, are şanse să devină o constantă a sistemului.
BIBLIOGRAFIE:
Hassenforder, J. 1976, Inovaţia în învăţământ, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică

Miclea, M., Vlăsceanu, L, Potolea,. D., Petrescu. P. (coord.), 2006 Nevoi şi priorităţi de
schimbare educaţională în România – fundament al dezvoltării şi modernizării
învăţământului preuniversitar, www.edu.ro/index.php/genericdocs/8246.
Stan Liliana, 1994, Cercetarea pedagogica şi inovarea în invatamant, în vol.
Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iasi
73
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC – DE LA TRADIȚIE ȘI CULTURĂ
Prof. Rodica FIRICEL,

Școala Gimnazială „NICOLAE SIMONIDE”, Pitești
Școala românească este supusă unor provocări tot mai mari, precum cea generată de
contextul predării online, impunându-se o regândire rapidă a întregului proces didactic. Astfel,
metodele tradiționale de predare-evaluare au fost înlocuite tot mai mult cu cele moderne care au
facilitat accesul elevilor la informație. Pentru a-i pregăti pe elevi pentru provocările de zi cu zi, se
impune adaptarea la noile tehnologii prin dezvoltarea creativității, a spiritului inovator și
competițional.
Învățământul tradițional, fundamentat pe un model pasiv de predare, se sprijină pe metode
precum conversația, demonstrația, expunerea, explicația sau exercițiul în care accentul se pune pe
transmiterea și asimilarea cunoștințelor, pe activitatea individuală a elevilor. Didactica modernă
propune, însă, depășirea vechiului model prin dinamizarea clasei, prin renunțarea profesorului la
rolul de transmițător și asumarea celui de facilitator al procesului de învățare, prin schimbarea
percepției asupra relației profesor-elev. Dialogul trebuie să se bazeze pe comunicare, pe schimburi
de păreri, cu menirea de a antrena gândirea elevilor, iar nu de a le testa capacitatea de memorare.
Expunerile și explicațiile profesorului pot depăși cadrul rigid al unor simple transmiteri de
informații ce ar lărgi distanțarea de elevi prin crearea unor conexiuni cu domenii ale științei și
tehnologiei sau prin formularea unor întrebări problematizante care să transforme monologul în
dialog.
Profesorului îi revine rolul de a ghida elevul în descoperirea de noi adevăruri prin antrenarea
în discuții moderne, menite a încuraja exprimarea propriilor opinii.
Pentru a satisface dezideratele societății moderne, învățământul trebuie să se adapteze și să-
și completeze instrumentele utilizate în procesul didactic cu mijloace moderne. De aceea, în
reforma învățământului se pot viza câteva direcții pe care să se înscrie modernizarea strategiilor
didactice: selectarea acestora în concordanță cu obiectivele propuse, transformarea elevului într-un
partener prin consultarea sa în alegerea unei metode și mai ales încurajarea interacțiunilor în
colectiv. Înlocuirea activității individuale cu cea în grup sau în echipă este esențială pentru
interacțiunea elevilor, facilitând dezvoltarea cognitivă și socială a acestora, creativitatea, imaginația,
spiritul analitic și de cooperare, formându-i spre cunoaștere și descoperire.
74
De pildă, metoda bulgărelui de zăpadă permite atât activitatea individuală a elevilor

care, într-un interval scurt de timp, caută soluții posibile, cât și relaționarea cu ceilalți colegi pentru
analizarea soluțiilor găsite. Brainstormingul este o metodă interactivă care antrenează întreaga clasă
în emiterea a cât mai multe idei noi pornind de la o întrebare deschisă, problematizantă.
Creativitatea individuală și de grup, spiritul de cooperare și cel competițional sunt stimulate prin
multe alte metode: Starburst (Explozia stelară), Problematizarea, Tehnica
acvariului (Fishbowl) sau Mozaicul.
În profilul profesorului ideal trebuie să coexiste pregătirea de specialitate și cea
capacitatea de a selecta instrumentele adecvate contextului educațional, particularităților de vârstă și
de asimilare ale elevilor. Totodată, profesorul trebuie să fie într-un permanent contact cu cerințele
moderne prin participarea la conferințe, simpozioane, webinare sau cursuri de perfecționare. În
procesul de predare, de asimilare, de fixare și de evaluare a cunoștințelor, acesta trebuie să uzeze de
o paletă largă de metode și procedee, atât tradiționale, cât și moderne. Între metodele tradiționale și
cele moderne există o interdependență: cele dintâi facilitează transmiterea unui bagaj de cunoștințe
necesare formării abilităților individuale, celelalte îi oferă elevului cadrul de afirmare necesar prin
canalizarea energiilor acestuia în direcția sporirii curiozității, atenției, creativității și documentării.
Nu se poate afirma faptul că doar folosirea anumitor metode considerate active asigură
succesul activității desfășurate. Chiar și metodele tradiționale pot deveni active prin tactul
pedagogic al profesorului care trebuie să fie permanent preocupat de lărgirea orizontului de
cunoaștere al elevului. De personalitatea profesorului depinde întregul proces de selectare și
aplicare a strategiilor didactice.
Aşadar, educaţia postmodernă ascunde pericolul relativismului. De aceea este important să
stabilim raportul dintre tradiţie şi inovaţie în învăţământ, pentru ca managementul procesului
educativ, care în prezent tinde să înlocuiască ştiinţa pedagogică, să nu-i diminueze valoarea
academică. În prezent, învăţământul produce absolvenţi cu ajutorul unui sistem în care cunoştinţele
sunt vândute şi evaluate. În aceste condiţii, profesorii sunt predispuşi să renunţe la entuziasm şi
creativitate, iar educaţia se poate transforma într-un proces vicios, distructiv, formal. Acest pericol a
existat şi în antichitate. Simpla transmitere a informaţiilor şi deprinderilor a fost criticată încă de
Socrate, care poziţiona în contrast necesitatea omului de a căpăta înţelepciune: „Ce bine-ar fi dacă
înţelepciunea ar avea darul să se scurgă, ori de câte ori ne atingem unii de alţii, de la cel ce are mai
multă la cel cu mai puţină” [7, p.175].
Dacă problemele actuale ale educaţiei au existat în trecut, apare întrebarea de ce ele nu au
fost rezolvate? Răspunsul îl putem găsi, lansând următoarea dilemă: inovaţiile din sistemul educativ
75
actual prezintă o noutate sau o revenire la ideile marilor personalităţi ale lumii, dar în alte condiţii
socioeconomice? De exemplu, fenomenul globalizării a fost lansat încă de Comenius (1592-1670),
care s-a pronunţat în privinţa necesităţii globalizării educaţiei, susţinând ideea că pentru a deveni
om trebuie să fii educat şi insistând să se ofere oportunităţi educaţionale egale pentru toţi. Tot
Comenius a promovat ideea unei educaţii pe întreg parcursul vieţii, tota vita schola est, anunţând
principiul educaţiei permanente, aplicat în sistemul de învăţământ modern. Educaţia într-o lume
multiculturală, care trece prin procesul globalizării, se caracterizează prin aceea că interacţiunea
socială nu se fundamentează pe consens şi acord, ci pe diferenţă şi pluralitate. Însă să nu uităm că
cultura globală a avut precedente nereuşite în imperiile universale care au impus dominaţia lor
printr-o limbă şi civilizaţie a elitei, neglijând tradiţiile şi culturile populaţiilor cucerite. În
consecinţă, mişcările de eliberare naţională au distrus ţările care impuneau civilizaţia fără dorinţa
popoarelor cucerite, iar acest fapt permite să remarcăm importanţa pentru fiecare popor a păstrării
tradiţiilor sale, inclusiv în educaţie. Revenind la tradiţii, în cugetările lui D. Cantemir asupra
educaţiei găsim formulat idealul educativ, care în concepţia sa constă în dobândirea virtuţii prin
cunoaşterea de sine, cunoaşterea lui Dumnezeu şi cunoaşterea lumii.
BIBLIOGRAFIE
Cucoș, Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și
grade didactice: curs elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță ,
Editura Polirom, Iași, 2005;
Ilie, Emanuela, Didactica limbii și literaturii române, Editura Polirom, Iași, 2014.
76
EVALUAREA ŞCOLARĂ CU AJUTORUL E-LEARNING
Prof. Bianca Ionela PĂTRU

Școala Gimnazială „Adrian Păunescu”, Pitești
Evaluarea prin intermediul calculatorului folosind fie softuri educaţionale, fie site-uri de specialitate
cu laboratoare virtuale, fie platforme educaţionale, reprezintă o noutate în educaţie în ceea ce priveşte
modalităţile de evaluare.
E-learning este o abordare a procesului de instruire, posibilă datorită noilor tehnologii: elevii
beneficiază de diferite tipuri de materiale (texte scrise, audio, grafică, video, etc) în formate digitale
disponibile on-line şi/sau descărcabile pe calculatorul propriu. Această abordare poate fi, de asemenea,
utilizată şi în prezenţa elevului (ateliere de lucru, clasă). Utilizarea instrumentelor informatice în domeniul
educaţiei a devenit în ultima vreme o practică uzuală şi acoperă exigenţe foarte diferite, cu metode la fel de
diferite: variază de la instruirea în scopul utilizării acestora, (operare), până la cursuri universitare de nivel
înalt, de la educaţia copiilor preşcolari, elevilor, la cea a adulţilor.
Ca în orice proces de predare- învăţare-evaluare, chiar şi în cele dezvoltate în e-learning, evaluarea
are două funcţii principale: în primul rând, de a verifica nivelul de învăţare al elevilor, şi în al doilea rând de
a oferi profesorilor feedbackul necesar pentru intervenţii corective pentru acelaşi proces. La un alt nivel, şi
chiar în analogie cu ceea ce se întâmplă pentru căile de învăţare nemijlocite de tehnologie, trebuie să
distingem o fază de evaluare formativă şi una de evaluare sumativă. În contextele e-learning, în care
obiectivul central este transmiterea conţinutului, evaluarea presupune în principal formele de testare discretă
pentru evaluare/ autoevaluare plasate la sfârşitul unităţilor importante. În situaţii de e-learning colaborativ,
evaluarea devine, astfel, un proces continuu, fondat pe monitorizarea comportamentelor elevilor în
interacţiunea online şi pe feedback-ul pe care profesorii sau meditatorii îl oferă în cadrul acestei interacţiuni.
Acest proces de reglare continuă permite ajustarea progresivă a cursului didactic, astfel încât să se apropie
cât mai mult posibil de rezultatul final aşteptat. Evident, acest lucru este posibil numai printr-un proces care
să nu fie complet automatizabil, care implică direct profesori/meditatori şi elevi şi care menţine un nivel de
discreţie din partea evaluatorului. O atenţie deosebită este acordată aspectelor legate de administrarea
instrumentelor de evaluare prin tehnologii proprii contextelor de e-learning, în special în cazurile în care se
abordează problematica evaluării sumative. Cu toate acestea, toate sistemele mai puţin sigure acordă o
importanţă sporită interacţiunii directe, aşa cum este mijlocită de tehnologie, între profesor şi elevi, sugerând
atât instrumente operaţionale, cât şi metodologice.
Un alt aspect care este în mod normal luat în considerare în crearea sistemului de evaluare este
echilibrul între online şi offline, chiar şi în contexte mixte, pentru a realiza o evaluare globală adecvată a
cursului.
77
Avantajele şi dezavantajele evaluarii în e-learning

Deoarece la orice noutate, orice schimbare există păreri pro şi contra şi la acestă noua metodă
de evaluare folosită în procesul de învăţământ sunt discuţii argumentate sau neargumentate ,datorită unor
avantaje sau dezavantaje comparative cu sistemul tradiţional:
-testele generate automat nu răspund întotdeauna cerinţelor profesorului care vrea să aplice testul la clasă;
-necesită suficient de mult timp pentru generarea manuală a testului şi timp pentru procesarea lui;
-elevii îl primesc repede, dar pe parcursul rezolvării lui pierd răspunsurile dacă se întrerupe curentul electric
şi sunt nevoiţi să o ia de la capat ;
-fiind un test rezolvat în afara orelor de curs (dacă este cazul), poate fi rezolvat de orice persoană delegata de
elev, deci poate conduce spre "plagiat";
-pe lângă clasicele teste, cu diferite tipuri de itemi, elevii au învăţat să folosească diverse soft-uri
educaţionale care au o componentă substanţială de evaluare;
-elevii folosesc frecvent platforme de lucru care le permit, dar îi şi obligă să comunice, să transmită
informaţii, să ia decizii, să încarce materiale, să vizualizeze rezultatele activităţii lor şi să se autoevalueze.
Există şi aspecte pozitive (evaluarea în timp real, fără teancuri de lucrări de corectat cât mai repede),
dar şi negative (lipsa calculatoarelor pentru toţi elevii clasei, astfel încât evaluarea să se realizeze practic în
acelaşi timp, aplicaţii cu probleme uneori, lipsa experienţei elevilor în utilizarea unor astfel de metode - la
gimnaziu, există doar de curând opţionale de TIC, iar la liceul cu profil tehnologic, este prevăzută doar 1 oră
pe săptămână). În ciuda unor opinii exprimate destul de des, nu toţi elevii au acasă computer, iar dintre cei
care au, nu toţi îşi petrec timpul la calculator încercând să dobândească abilităţi în utilizarea acestuia.
Marea problemă a testelor docimologice care pot fi utilizate în EAC (Evaluarea Asistată pe
Calculator) este în acelaşi timp şi punctul lor forte: standardizarea răspunsurilor oferă posibilitatea
clasificării foarte precise a rezultatelor elevilor. Acest lucru însă nu permit acestora şansa de a arăta ce pot
face, ce au deprins cel mai bine, ce le place în activităţile desfăşurate. În acest sens, este mult mai utilă o
evaluare prin realizarea unui experiment / grup de experimente, elevul lucrând singur sau ajutat de profesor
la nevoie, decât un test docimologic. Din păcate, acest tip de evaluare nu se poate aplica la toate disciplinele.
Evaluarea formării are loc paralel şi prin susţinerea procesului de formare.
Se concretizează într-o activitate de identificare a schimbărilor intervenite la participanţi. Garantează
corelaţia dintre obiective şi performanţe în diferitele faze ale procesului de formare.
Evaluarea motivelor care determină elevul să frecventeze ora de curs/ lecţia.
Când se discută despre „evaluarea elevilor/studenţilor” într-un curs online, se înţelege:
nu numai simpla promovare a unui test final printr-un calificativ mai mare sau mai mic ,ci şi evaluarea
participării active a elevilor.
Evaluarea participării (evaluare calitativă) Gradul de participare la activităţile de cunoaştere este direct
proporţională cu interesul surescitat prin temele abordate în cadrul activităţilor desfăşurate. Este important să
se menţină constant, viu acest interes, monitorizând nivelul de participare şi intervenind activ atunci când
este necesar.
78
După cum afirma Olimpius Istrate [ 4] în lucrarea ,,Modalităţi de utilizare a TIC pentru evaluarea
studenţilor” :
Avantajele utilizării calculatorului şi Internet-ului în evaluare au fost enunţate de diferiţi
cercetători şi practicieni (Bennett, 2003; Raikes & Harding , 2003; Greenwood, Cole, McBride, Morrison ,
Cowan , & Lee, 2000)
Includ costuri administrative scăzute, adaptare crescută la caracteristicile individuale ale elevilor
/studenţilor şi mai puţină muncă din partea profesorilor. Problemele care se pun constau în aspectele privind
eficienţa evaluărilor cu ajutorul computerului, precum şi cele privind relaţia dintre modalitatea de evaluare şi
comportamentul elevilor /studenţilor evaluaţi.
Punctul de plecare îl constituie metodele tradiţionale de evaluare de performanţe, care sunt preluate
şi validate (de cele mai multe ori, de practică) în mediul tehnologic.
În ceea ce priveşte aspectele comparabile ale evaluării cu ajutorul noilor tehnologii versus
evaluarea tradiţională, etapele care sunt mai avantajate de utilizarea noilor tehnologii sunt administrarea
testelor şi analiza rezultatelor obţinute (Harvey, 1999, p.17).
O evaluare corectă a elevului /studentului include atât rezultatele la teme şi teste, cât şi participarea
activă la activităţile şi discuţiile online.
Tutorele sau profesorul trebuie să îi motiveze şi să îi implice pe elevi / studenţi.
BIBLIOGRAFIE
Modele de invatare si instruire asistata de calculator, Sisteme software utilizate in e-
learning (Privire generală asupra utilizarii software-ului în contexte educaţionale ), Material dezvoltat
de CSI-Piemonte , eprof.ro, Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „ Investeşte în oameni!”
Modele de evaluare în e-learning, Material dezvoltat de CSI-Piemonte, eprof.ro,Proiect
cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007-2013 „ Investeşte în oameni!”
Olimpius Istrate, (2009), Modalităţi de utilizare a TIC pentru evaluarea studenţilor. În:
Elearning.Romania (ISSN 2247-9007) Nr. 34/2009. Bucureşti: Institutul pentru Educaţie. Online:
www.elearning.ro/arhiva/34
79
Județul BACĂU
80
EDUCAȚIA DE CALITATE DE-A LUNGUL TIMPULUI
Prof. Mihaela-Oana ISAC

Școala Gimnazială ,,Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, Onești
Educația de calitate este un ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale
furnizorului acestuia, prin care așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate sunt
îndeplinite.
Creșterea calităţii educaţiei trebuie să devină baza întregului proces de proiectare/planificare
realizat la nivelul fiecărei unităţi școlare.
Un proces eficient de proiectare şi planificare, Planul de Dezvoltare Instituțională este un
document de lucru pentru fiecare școală, care se bazează pe analiza nivelului actual de performanţă,
evaluează modul în care factorii care vor acţiona în viitor pot avea un impact asupra şcolii şi
stabileşte priorităţile şi ţintele pentru ameliorarea activităţii viitoare a şcolii.
Acest document poate deveni cu adevărat un instrument de planificare strategică dacă este
realizat cu temeinicie, dacă prinde viață prin aplicabilitatea sa, dacă este asumat de toți angajații
școlii, dacă poate deveni un model de comportament și de gândire modernă într-o societate înscrisă
pe calea recuperării unor decalaje, pentru a se sincroniza la spiritul veacului.
Modelul de necontestat în realizarea unui plan valabil și în trecut și, mai ales, în prezent
este realizat de Spiru Haret, un adevărat om al școlii, reformator al societății care, în primul rând, s-
a ocupat îndeosebi de cunoașterea stării reale din școala românească.
Rezultatul după 35 de ani de funcționare a școlii prin instituirea învățământului primar
obligatoriu de către Legea Instrucțiunii în 1864, Spiru Haret a dezvăluit cu sinceritate faptul că un
procent de 78% din populație era ocupat de analfabeți, iar în mediul rural acesta era de 84%.
Când a ajuns ministrul instrucțiunii în 1897, Spiru Haret avea deja programul de reformă:
- a reformat învățământul românesc;
- a stimulat metode noi în predarea tuturor disciplinelor;
- a apreciat lucrul făcut cu temeinicie;
- a dezvăluit o preocupare exclusivă a întregului învățământ pentru instrucție în dauna
educației;
- prin exemplul personal, cu precizie, claritate și punctualitate, a creat
un sistem educativ modern.
Harta reprezentând procentele neștiutorilor de carte din România
date statistice ale recensământului din 1930
81
Într-o analiză obiectivă, academicianul Dinu C. Giurescu sintetizează aşa învăţământul până
în 1944:
1. Învăţământul primar dădea pregătirea necesară unui elev silitor ca să
reuşească la examenul de admitere în liceu (pe atunci cu o durată de 8 ani);
2. Liceul asigura o pregătire cuprinzătoare la secţiile „reală” sau
„umanistă”; bacalaureatul era un examen greu, iar diploma respectivă avea însemnătate;
3. Tinerii cu bune rezultate mergeau la specializare în străinătate, iar din
100 de tineri plecaţi la stagii sau doctorate, cel puţin 98 se întorceau în România unde îşi aveau
familia, un viitor în profesie şi posibilitatea unui trai decent;
4. Statul aloca 17,8% din buget (în 1938/1939) pentru educaţie.
Fiecare manager trebuie să își asume cu responsabilitate rolul de a îndruma cadrele didactice
din școala pe care o conduce, să desfăşoare o intensă muncă intelectuală caracterizată prin
corectitudine, profil moral deosebit, intransigenţă, conştiinciozitate, punctualitate, pasiune şi
dragoste pentru cea mai frumoasă profesiune din câte a durat omenirea, promovând cu dăruire
deviza:
,, Veniți la școală cu încredere, determinare și respect!’’
a) încrederea
- părinților în calitatea actului educațional;
- că școala promovează adevăratele valori;
- elevului că va fi integrat, ca partener în educație.
b) determinarea
- elevului în propria formare, reușită;
- creșterea motivației prin implicare;
- de a fi competent, de a se adapta în orice împrejurare.
c) Respecful
- față de actul educațional;
- față de valorile promovate;
- față de eforturile/oportunitățile oferite.
82
Planul de Dezvoltare Instituțională, cartea de vizită a unei școli, este un document complex
cu o structură bine definită care cuprinde toate informațiile necesare despre evoluția școlii din toate
punctele de vedere: uman, economic, financiar, precum și obiectivele spre care tinde a se dezvolta
prin trasarea unor ținte concrete, aplicabile și măsurabile și prin proiectarea unor planuri de acțiune
care să urmărească satisfacția beneficiarilor educației și se realizează în urma realizării diagnozei
mediului extern și intern al unității școlare.
Dacă fiecare manager va analiza cu sinceritate toate aceste informații, acest plan își va
atinge scopul: să contribuie la ameliorarea permanentă a calităţii învăţării şi predării printr-un
proces de planificare continuă, regulată, evaluare şi revizuire.
Pentru a fi exemple de urmat pentru copiii noștri, ar trebui să devenim oamenii care ne
dorim ca ei sa ajungă. Ar trebui să renunțăm la competiții, superiorități, orgolii și comparații și să ne
preocupăm cu a ne făuri o viață plăcută, alaturi de oameni compatibili, în relații pline de libertate și
recunoștință. Acesta este viața pe care ar trebui să le-o dorim tuturor copiilor și pentru care ar trebui
să fim un exemplu prin deciziile conștiente pe care le luăm - adică prin ceea ce suntem, nu prin
morala pe care le-o facem.
Cu pasiune și dăruire, fiecare cadru didactic poate deveni un reformator al învățământului
românesc, asemeni lui Spiru Haret.
BIBLIOGRAFIE:
Educație- Suport de curs, Universitatea ,,George Bacovia’’, Bacău
Giurescu, Dinu C., (1981), Istoria ilustrată a românilor, Ed. Sport Turism, București
*** Legea Calității în Educație (2006)
83
METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE

A ELEVILOR ÎN GIMNAZIU
Prof. Mihaela Gianina MONAR

Şcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Buhuşi, Bacău
Într-o lume dinamică, schimbarea, progresul se manifestă în plan ştiinţific, metodologic,

instrumental, la nivelul tehnicilor şi tehnologiilor, dar şi la nivelul mentalităţilor, atitudinilor şi
comportamentelor. Ca urmare, procesul învăţării moderne nu poate face abstracţie de aceste
schimbări. Devine necesară promovarea învăţării în grup, a metodelor şi strategiilor care să asigure
continuumulînvăţării.
Utilizarea şi aplicarea metodelor educaţionale alternative presupune automat şi utilizarea
unor metode alternative de evaluare. Astfel, în practica şcolară, s-au îmbunătăţit metodele şi
tehnicile de evaluare în scopul realizării unor corelaţii eficiente între predare-învăţare-evaluare şi
pentru a atinge scopurile propuse pentru formarea personalităţii autonome, libere şi creatoare.
Evaluarea este parte integrantă a procesului de predare-învăţare. Importanţa demersului
evaluativ devine din ce în ce mai accentuată şi recunoscută în ansamblul reformei educaţionale
întreprinse în momentul de faţă. Capacităţile intelectuale pe care dorim să le dezvoltăm elevilor au
un caracter complex, multidiciplinar şi interdisciplinar. De exemplu, capacitatea de a rezolva
probleme este comună matematicii, fizicii, chimiei etc. Capacitatea de a citi şi înţelege un text este
utilă nu numai la limba română sau în învăţarea limbilor străine, dar şi la istorie, geografie,
economie.
Deşi importante pentru testarea cunoştinţelor şi capacităţilor de bază, metodele tradiţionale
de evaluare nu mai sunt eficiente în situaţii ca cele descrise mai sus. Ca urmare, trebuie folosite
metode de evaluare care să facă apel la creativitatea elevului, la gândirea divergentă, generalizări
sau lucrul în echipă.
Cele mai importante finalităţi ale evaluării procesului instructiv-educativ, în ultimul timp, se
concretizează în: cunoştinţe şi capacităţi; atitudini (practice , sociale , ştiinţifice etc.); interese;
capacitatea de a face aprecieri de valoare (opinii, adaptări atitudinale şi comportamentale etc.)
Pornind de la această realitate, strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea
dimensiune a acţiunii evaluative care să ofere elevilor suficiente şi variate posibilităţi de a
demonstra ceea ce ştiu dar, mai ales, ceea ce pot să facă.
Principalele metode alternative sau complementare de evaluare al căror potenţial
formativ susţine individualizarea actului educaţional prin sprijinul elevului sunt:
a) Observarea sistematică a activităţilor şi a comportamentului elevilor;
84
b) Investigaţia;
c) Proiectul;
d) Portofoliul;
e) Autoevaluarea.
Observarea sistematică a activităţilor şi a comportamentului elevilor în timpul activităţii
didactice este o tehnică de evaluare ce furnizează profesorului o serie de informaţii, diverse şi
complete, greu de obţinut astfel prin intermediul metodelor de evaluare tradiţională. Observarea este
adeseori însoţită de aprecierea verbală asupra activităţii/răspunsurilor elevilor.
Investigaţia presupune obiective care urmăresc: înţelegerea şi clarificarea sarcinilor;
aflarea procedeelor pentru găsirea de informaţii; colectarea şi organizarea datelor sau informaţiilor
necesare; formularea şi testarea ipotezelor de lucru; schimbarea planului de lucru sau colectarea
altor date dacă este necesar; scrierea unui scurt raport privind rezultatele investigaţiei. Oferă
elevului posibilitatea de a aplica în mod creator cunoştinţele însuşite şi de a explora situaţii noi de
învăţare, pe parcursul unei ore de curs.
Proiectul reprezintă o metodă alternativă de evaluare care se desfăşoară pe parcursul a
câtorva zile, câtorva săptămâni şi, uneori, pe perioade chiar mai lungi. Titlul şi conţinutul
proiectului de cercetare dat elevilor vor fi alese cu foarte mare grijă. Este o formă de evaluare
puternic motivantă pentru elevi, deşi implică un volum de muncă sporit – inclusiv activitatea
individuală în afara clasei.
În alegerea proiectului trebuie să se ţină seama ca elevii să aibă un anumit interes pentru
subiectul respectiv, să cunoască dinainte unde îşi pot găsi sursele de documentare, să fie dornici de
a crea un produs de care să fie mândri. Planul de lucru, precizările şi clarificările vor fi făcute în
clasă, urmând ca elevul să continue activitatea în mod independent. Spre deosebire de investigaţie,
proiectul de cercetare are un caracter practic mult mai accentuat. Modul său de realizare se face
conform paşilor cunoscuţi în metodologia cercetării.
Portofoliul este un instrument de evaluare complet, prin care se urmăreşte progresul la o
anumită disciplină, dar şi atitudinea elevului faţă de acea disciplină. El reprezintă „cartea de vizită“
a elevului urmărind procesul global înregistrat de acesta, nu numai în ceea ce priveşte cunoştinţele
achiziţionate pe o unitate mare de timp, dar şi atitudinile acestuia; este un mijloc de a valoriza
munca individuală a elevului, acţionând ca factor al dezvoltării personalităţii, rezervându-i elevului
un rol activ în învăţare.
Portofoliile sunt foarte utile, deoarece prin folosirea lor la clasa de elevi aceştia devin parte
a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească, pas cu pas, propriul progres; elevii şi profesorii pot
85
colabora în ariile de îmbunătăţire a activităţoilor; elevii, profesorii şi părinţii pot avea un dialog
concret despre ceea ce elevii pot realize şi despre progresul care poate fi făcut în acel domeniu pe
viitor; factorii de decizie, având la dispoziţie portofoliile elevilor, vor avea o imagine mai clară
asupra a ceea ce se realizează în clasă.
Autoevaluarea permite aprecierea propriilor performanţe în raport cu obiectivele
operaţionale. Are drept scop să-i ajute pe elevi să-şi dezvolte capacităţile de autocunoaştere şi de
autoevaluare, să compare nivelul la care au ajuns cu nivelul cerut de obiectivele învăţării şi de
standardele educaţionale, să-şi dezvolte un program propriu de învăţare, să-şi autoevalueze şi
valorizeze atitudini şi comportamente. Autoevaluarea trebuie făcută sub atenta îndrumare a
profesorului.
Toate aceste metode complementare de evaluare asigură o alternativă la formulele
tradiţionale, a căror prezenţă este preponderentă în activitatea curentă la clasă, oferind alte opţiuni
metodologice şi instrumentale care îmbogăţesc practica evaluativă.
În concluzie, procesul evaluative îşi relevă deplin funcţiile feed-back, atunci când
profesorul şi elevii se regăsesc în calitate de parteneri în cadrul procesului educaţional. Aceasta
presupune ca fiecare dintre interlocutori să conştientizeze rolul pe care îl deţine la nivelul
interacţiunii didactice şi să folosească reacţiile partenerului pentru a-şi optimiza propriul
comportament.
BIBLIOGRAFIE:
Cristea Sorin, 2000, ,,Dicţionar de pedagogie", Editura Litera

Manolescu Maria, 2002, ,,Evaluarea şcolară”, Editura Fundaţiei Culturale Dimitrie
Bolintineanu
Radu Ion T., 2000, ,,Evaluarea în procesul didactic”, Editura Didactică şi Pedagogică
86
TEHNICA DE LECTURĂ – SCHELETUL DE RECENZIE
Prof. Ramona-Mirela LĂZĂRICĂ,

Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Lespezi, Gârleni, Bacău
Este bine cunoscut faptul că pentru formarea competenţei specifice de receptare a textelor
literare și nonliterare la elevii din ciclul primar, învăţătorul nu trebuie să angajeze elevii în învăţarea
mecanică, pasivă, ci să aleagă tehnicile de lectură adecvate care vor duce la formarea acestei
competențe, dând dovadă de citire corectă, cursivă și expresivă.
Scheletul de recenzie este o tehnică de lectură, care duce la formarea competenței specifice de
receptare a textelor literare, dar și la dezvoltarea gândirii critice. Ea poate fi folosită atât la orele de
de comunicare în limba română, cât și la cele de limba și literatura română.
Scheletul de recenzie este o modalitatea uşoară, atractivă şi interesantă pentru elevi de a
înţelege conţinutul unui text literar. El are ca scop rezumarea și sintetizarea cunoștințelor, a
noțiunilor. Printr-o citire corectă, cursivă și expresivă a textului și folosind această tehnică de
lectură, se formează elevilor competența specifică de receptare a textelor literare și nonliterare.
Se stabilește momentul din lecție potrivit pentru aplicarea acestei metode: evocarea,
realizarea sensului sau reflecția. Se pregătește și se prezintă elevilor, de la început, un set de cerințe
în vederea sistematizării cunoștințelor:
 Scrie, într-o propoziţie despre ce este vorba în textul citit.
 Într-o expresie semnificativă prezintă mesajul textului.
 Rezumaţi, într-un cuvânt, esenţa textului./Printr-un cuvânt spune ce conține textul.
 Alegeţi „culoarea” textului citit./Precizează culoarea care o asociezi cu conținutul
textului.
 Fă un desen potrivit textului./Realizează un desen care să surprindă esențialul din
textul citit.
 Notează cel mai important aspect (idee, gând, imagine).
Avantajele Scheletului de recenzie:
 promovează învățarea activă;
 duce la dezvoltarea capacităților de analiză și sinteză a elevilor;
 stimulează interesul elevilor pentru studierea textelor literare.
Aplicație:
Disciplina: Limba și literatura română
Clasa: a IV-a
87
Subiectul lecției: „Muma lui Ștefan cel Mare”, de Dimitrie Bolintineanu

Scheletul de recenzie al textului.
Scrie într-un enunț informația Răspuns posibil: Mama lui Ștefan cel Mare îl trimite pe
esențială a textului. acesta la luptă pentru a ieși învingător.
Scrie într-o expresie mesajul Răspuns posibil: dragostea față de țară
textului.
Scrie într-un cuvânt esența textului Răspuns posibil: sacrificiu
Scrie care crezi că e culoarea Răspuns posibil: roșu
sentimentală a textului.
Completează enunțurile: Răspuns posibil:
Cel mai interesant lucru din acest text a fost învingerea
turcilor.
Textul m-a făcut să mă gândesc dacă Ștefan cel Mare își va
asculta mama.
Citindu-l, am simțit respect față de mamă și țară.
Desenează un simbol pentru acest
text
Notează cel mai important aspect Răspuns posibil:
(idee, gând, imagine). Lupta românilor pentru libertate.
Tehnicile de lectură reprezintă un demers eficient în formarea competenței specifice de

receptare a textelor literare și nonliterare. Cu ajutorul lor, elevii sunt încurajați în a-și exprima liber
părerile personale, să facă judecăți asupra unor evenimente și personaje, bazate pe propriile valori.
Utilizarea tehnicilor de lectură în vederea formării acestei competențe, îi transformă pe elevi în
subiecți activi, coparticipanți la propria formare.
BIBLIOGRAFIE
Ministerul Educaţiei Naţionale, 2014, Programa şcolară pentru disciplina Limba şi

literatura română clasele a III-a – a IV-a, Bucureşti.
Norel, M., 2014, Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura
Universității Transilvania, Brașov.
Simionică, Emil, 1995, Ghid privind receptarea textelor literare la clasa a IV-a, Editura
,,Junimea“, Iași.
88
POVEȘTI TRADIȚIONALE VERSUS POVEȘTI TERAPEUTICE
Prof. Maricica MUNTEANU

Colegiul „N.V. Karpen”, Bacău
Mulţi dintre noi ne amintim de acele poveşti minunate spuse de cadrele didactice, părinţi sau
pe care le-am citit, care ne-au influenţat modul de gândire, comportamentul, atitudinile sau modul
de relaţionare cu cei din jur. Poveştile terapeutice au un rol special în educarea copiilor şi în
dezvoltarea acestora. Efectele poveştilor se resimt nu numai în rândul celor mici, ci şi a celor mari.
Suntem obişnuiţi să ne folosim de metafore atunci când vrem să interpretăm faptele realităţii
înconjurătoare, atunci când vrem să găsim explicaţii sau să oferim semnificaţii.
Cercetările efectuate în acest domeniu au relevat faptul că folosirea povestilor terapeutice în
grădinița de copii au o reușită mult mai mare decât folosirea poveștilor tradiționale. Astfel, putem
folosi poveştile pentru a-i ajuta pe copii să facă faţă unei situaţii dureroаse prin care trec în acel
moment (separаrea, respingerea, furia, abandonul, divorţul părinţilor) sau pentru a-i pregăti să
înfrunte situaţii negative viitoаre (decesul unui membru al familiei, plecarea părinţilor, mutаrea,
schimbări în ceea ce priveşte viaţa obişnuită cu potential traumatizant) sau pentru a-i sprijini să
depăşeаscă situaţii de viaţă deosebite (abuzul, violenta). Poveștile terapeutice trebuie să corespundă
vârstei și particularităților psihofiziologice ale dezvoltării copilului. Esențial este ca adulții să se
abțină de la comentarea moralei, pentru că riscă să declanșeze mecanismul de apărare al copilului.
„Poveștile terapeutice nu au o morală, de obicei. Noi nu trebuie să subliniem și să-i spunem
copilului: «Ai văzut că…?» Nu utilizăm aceste cuvinte. Aceasta este diferența între o poveste
obișnuită și una terapeutică. Copilul trebuie să realizeze singur ce trebuie să corecteze sau să
modifice în comportamentul său. Nu-i spui copilului «trebuie.» El are nevoie să i se ofere șansa de a
face singur alegerea”, explică Mircea Grecu.
Poveştile reprezintă un sprijin în dezvoltarea unor modаlităţi adaptative pentru copiii
anxioşi, cei instаbili, cu autocontrol deficitar sau stimă de sine scăzută, timiditate exagerată.
Poveştile ne pun în contact cu noi înşine. Copiii sunt atrаşi de poveşti, ele devenind o bună
metodă educаtivă deoarece stimuleаză dezvoltarea cognitiv-intelectuală, respectiv gândirea,
imaginaţia, limbаjul dar şi dezoltarea afectiv-emoţională, deoarece poveştile sunt surse şi vehicule
de emoţii, ajută la înţelegerea acestora şi învăţаrea exprimării acestora. Tocmai de aceea tot mai
mulţi speciаlişti, psihologi, psihopedagogi, psihoterapeuţi recomandă folosirea poveştilor cu scop
terapeutic.
Poveştile reprezintă un sprijin în dezvoltarea unor modаlităţi adaptative pentru copiii
anxioşi, cei instаbili, cu autocontrol deficitar sau stimă de sine scăzută, timiditate exagerată.
89
Explorând aceste situаţii în manieră securizantă pe care o oferă poveştile, pe de o parte

copiii pot învăţa să îşi accepte sentimentele de tristeţe sau supărаre, să şi le conştientizeze, şi pe de
altă parte pot învăţa că şi în aceste întâmplări dramаtice există posibilitatea soluţionării.
Povestea se adreseаză fanteziei şi intuiţiei, lărgeşte cadrul individual stimulând creativitаtea
şi, prin aceasta stimuleаză creşterea şi evoluţia umană. Ea poate facilita rezolvarea de probleme şi
stimula dezvoltarea capacităţii de gestionare a problemelor.
Având în vedere rolurile lor multiple şi beneficiile complexe, recomаndăm cu căldură
folosirea poveştilor de către părinţi cât şi de către alţi educatori în relaţia cu copiii. Poveştile pot fi
spuse sau create, modificate, îmbunătăţite şi adaptate. Cărţile de poveşti sunt o sursă nemаipomenită
de învăţături, soluţii, idei şi surse de creştere emoţionаlă pentru copiii noştri.
Povesteа terаpeutică este o metodă prin care putem trаnsmite copiilor anumite modele
comportаmentale şi valori morаle şi putem înlătura anumite comportаmente nedorite. Povestea în
sine nu îi spune copilului ce să fаcă, cum să acţioneze, nici nu îl critică sau eticheteаză, ci îl ajută să
se identifice cu personаjele şi să trăiască alături de ele atât frământările cauzаte de problema ivită
cât şi satisfаcţia şi bucuria data de găsirea soluţiei.
Poveştile îl fаscinează pe copil făcându-l să trăiască puternic şi adevărat, determinându-l să
se deschidă în faţa noаstră asemenea unui trandаfir, petală cu petală. Suntem îndemnаţi noi, cadrele
didactice, să profităm de aceste lucruri şi să ne aplecăm cu dragoste, încredere, curaj, sperаnţă,
responsabilitate pentru a culege împreună roаdele obţinute în urma folosirii acestor poveşti
deosebite, speciale.
BIBLIOGRAFIE
Bocoş, M., Teoria şi practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2003
Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Aramis, Bucureşti,
2002
Cerghit, I., Metode de învăţământ, Ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Iaşi, Ed. Polirom, 2006
Chiscop, L., Buzaşi, I., Literatura pentru copii. Manual pentru: licee pedagogice, şcoli
postliceale de învăţători – educatoare, colegii universitare pedagogice, Editura Grigore
Tăbăcaru, Bacău, 2000
Chiscop, L., Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar, Editura Grigore
Tabacaru, Bacău, 2000
Chiţimia, I. C., Folclorul românesc în perspectivă comparată, Bucureşti, Ed. Minerva,
1971
90
Cocoradă, E., Niculescu, R., Psihologie generală pentru liceu, Editura All, 1999
Cojocariu,V., Teoria şi Metodologia Curriculum-ului,V&INTEGRAL, Bucureşti, 2008
Cojocariu,V.,Teoria şi metodologia instruirii, R.A. Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogic
Cosmovici, A., Iacob L., Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 2005
Coteanu, I., Seche, L., Seche, M., Dicţionarul explicativ al limbii române (ediţia a III-a,
2009, revăzută şi adăugită), Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2009
Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenele de definitivat şi grade didactice, Editura
Polirom, Iaşi, 1998
Dafinoiu, I., Marcu, M., Rudică, T., Psihologie, Iaşi, Editura Institutului European, 2000
Drăgan, I., Nicola, I., Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipomur, Târgu-Mureş, 1995
Drugaş, I., Bîrle, D. (coordonatori), Educăm şi vindecăm prin...poveşti, Editura Universităţii
din Oradea, Oradea, 2008
Drugaş, Ioana, Potra, Graţiana, Ioana, Poezia, dragă mie, Mă învaţă tot ce ştie! Culegere de
poezii terapeutice pentru copii, Editura Rimus, Oradea, 2012
91
ABORDĂRI CONTEMPORANE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. înv. primar Dobrea Monica

Școala Gimnazială „Emil Racoviță” Onești, județul Bacău
„Într-o mentalitate de creștere, oamenii cred că abilitățile lor cele mai de bază pot fi
dezvoltate prin muncă și implicare – creierele și talentul sunt doar punctul de plecare. Această
viziune creează o iubire de învățare și o reziliență care este esențială pentru succes. ”
(Dweck, 2015)
Modul în care înțelegem învățarea și în care realizăm contexte pentru ca aceasta să se
producă are un impact semnificativ nu numai asupra modului în care ne organizam munca de
dascăli, dar și asupra impactului pe care îl avem asupra dezvoltării elevilor, ca persoane
încrezătoare și independente, capabile să ia cele mai bune decizii pentru cursul vieții lor.
Modurile tradiționale de organizare a școlii cer elevilor să învețe materii precum
matematică, științe, studii sociale, independente unele de altele și cu mai puțin focus pe posibile
conexiuni interdisciplinare. Dar în lumea reală, elevii nu sunt așteptați să opereze cu acest conținut
independent, ba dimpotrivă, ei trebuie să integreze mai multe informații, să facă legături între ele, să
gestioneze o realitate complexă și integrată. Adoptarea unei abordări multidisciplinare care leagă
diferite materii și diferite subiecte permite oportunități care promovează învățarea autentică și oferă
spațiu elevilor să studieze și potrivit intereselor lor.
Într-o lume în care utilizarea device-urilor mobile (telefoane, iPhone, tablete etc.) a devenit
indispensabilă; lume în care elevii percep aceste tipuri de instrumente ca o necesitate a vieții de zi
cu zi, de care nu se pot despărți nici atunci când sunt în clasă, lume în care părinții și profesorii
reclamă utilizarea acestora în mod intensiv de către cei mici, tot nouă, adulților, ne revine misiunea
de a-i deprinde pe elevi să folosească eficient aceste mijloace, să ne apropiem mai mult de lumea lor
și să adaptăm aplicarea multiplă a noilor realități tehnologice ale zilelor noastre.
Procesul de învăţare, formare sau instruire prin mijloace electronice.
E-learning implică utilizarea unui computer sau alt echipament digital (de exemplu, un
telefon mobil) într-un mod special pentru a oferi formare sau materiale de studiu şi educaţionale.
Învăţarea Web este o subcomponentă de elearning şi se referă la învăţarea instrumentată de
un sistem de navigare Web (Internet Explorer, Opera, Google Chrome etc.)
Instruirea mixtă (blended learning) este un model de instruire, care combină metodele
tradiţionale de instruire în sala de clasă cu instrumente şi soluţii de e-learning.
Instruirea la distanţă şi deschisă este definită în termini generali ca “o metodă de a livra
oportunităţi de învăţare, caracterizate prin separarea instructorului şi cursantului în timp sau spaţiu
92
(sau timp şi spaţiu)”. Instruirea la distanţă şi cea deschisă urmează să fie certificate în mod
corespunzător de o instituţie sau agenţie abilitată.
Instrumentele Web sunt softuri disponibile online care permit utilizatorului:
a) să creeze o manieră interactivă de prezentare a conținuturilor științifice;
b) să păstreze pe o perioadă limitată de timp și să arhiveze date;
c) să editeze fotografii și materiale video;
d) să realizeze proiecte și să desfășoare activități de învățare prin cooperare.
Există numeroase aplicații a căror utilizare în mediul didactic permite adaptarea demersului
nostru, apropierea elevilor de materiile pe care le predăm, asimilarea rapidă a conținuturilor predate
într-o manieră plăcută și crearea de competențe reale, atât la nivelul disciplinei, cât și la nivel
interdisciplinar.
Referitor la clasificarea acestor instrumente în acord cu nivelurile taxonomice definite de
Benjamin Bloom și actualizate, trebuie să menționăm că există aplicații care se adresează fiecărui
nivel în parte. Astfel, au fost realizate instrumente care pot fi utilizate în cadrul lecțiilor pentru
atingerea unor obiective care vizează procese cognitive, precum recunoașterea sau înțelegerea, dar
avem și aplicații care vizează procese cognitive complexe precum analiza, evaluarea, dar mai ales
procesul de creație.
În continuare, voi prezenta două instrumente pe care le utilizez în mod curent la clasă, și
anume: Kahoot și Storybird. Exemplele pe care le voi oferi se referă la posibilitatea utilizării acestor
instrumente atât pentru atingerea unor obiective cognitive aferente nivelurilor de bază, precum
înțelegerea, cât și pentru nivelurile superioare, unde avem de-a face cu crearea unor produse de
activitate originale, care să valorifice cunoștințele, competențele și potențialul creativ al elevilor.
Aplicaţia Kahoot! este un instrument care poate fi utilizat la orice vârstă, la orice disciplină
și care transformă învățarea într-o joacă. Aplicația este disponibilă gratuit online și presupune
existența unui calculator care afișează o serie de întrebări cu patru variante de răspuns; elevii se
înregistrează utilizând un cod furnizat de aplicație prin intermediul profesorului. Ei pot participa la
joc individual sau în echipe. Setul de întrebări poate fi realizat de profesori din contul acestora sau
poate fi selectat dintr-o listă de „jocuri” disponibile. Cadrul didactic deține controlul asupra
desfășurării activității; el decide când începe jocul și când trece la următoarea întrebare.
Răspunsurile elevilor trebuie să fie marcate într-un timp stabilit anterior de profesor, prin selectarea
de pe terminalele lor mobile a variantei pe care considerată corectă. După ce timpul expiră, este
afișat răspunsul corect, iar elevii obțin astfel feedback asupra cunoștințelor lor.
Personal, utilizez acest instrument Web atunci când îmi propun să verific asimilarea unor
conținuturi de către elevi (în etapa de actualizare a cunoștințelor sau în cadrul unor activități de
93
evaluare formativă),.Aplicația poate fi utilizată și pentru stabilirea temelor pentru acasă pe care
elevii să le rezolve în format digital.
Storybird este o aplicație care permite crearea de povești ilustrate, utilizând resursele
disponibile online (diverse reprezentări grafice). Ca majoritatea instrumentelor, aceasta are un nivel
care poate fi folosit gratuit și unul care implică achiziția unor opțiuni suplimentare, precum
posibilitatea de a imprima povestea creată pe site.
În continuare mă refer la varianta gratuită. Aceasta are zone dedicate profesorilor, elevilor și
părinților. Aceștia pot interacționa și au posibilitatea de a oferi feedback prin postarea de comentarii
la produsele de activitate. Odată finalizate, poveștile pot fi făcute publice sau pot fi vizualizate doar
de grupul de prieteni. Profesorii pot stabili o temă din zona dedicată acestui scop, pot vizualiza
materialele realizate de elevi, pot să le ofere feedback și pot invita părinții să vadă poveștile
realizate de proprii copii. Părinţii nu au acces decât la materialele realizate de copiii lor, nefiind
permis accesul la materialele celorlalți elevi (decât dacă acestea sunt postate în zona publică).
Elevii creează mini-cărticele de povești pornind de la modele oferite de platformă și desene
disponibile online; rezolvă teme trasate de profesor și pot să ia parte la teme periodice propuse de
administratori. De obicei, acestea sunt lunare și constau în scrierea unor povești având o tematică
dată.
Aplicaţia Storybird este un instrument ușor de utilizat pentru materii incluse în aria
curriculară Limbă și comunicare, dar și pentru alte discipline, precum educație civică, geografie,
științe, istorie sau arte vizuale și abilități practice. De asemenea, aplicația se poate utiliza și în
realizarea unor proiecte extracurriculare care să stimuleze creativitatea elevilor, să le dezvolte
competențele digitale, lingvistice și artistice.
Deși lucram cu elevi de vârste fragede, de fapt punem bazele, prin dezvoltarea
caracterelor lor, la construirea unei societăți viitoare, aceea în care, acești elevi de azi, vor trăi
ca adulți.
BIBLIOGRAFIE:
Karthwohl 2002 – David Karthwohl, A Revision to Bloom’s Taxonomy.
An Overview, în Theory into Practice, volum 41, nr. 4, The Ohio State University, p. 212-218.
Tools in Teaching and Learning, postat pe teaching.pitt.edu/blog/web-2-0-tools-in-teaching-
and-learning/
94
INOVAȚIE ÎN EDUCAȚIE
Prof. Ana Maria POPA

Liceul Tehnologic „Alexandru Vlahuță” Podu Turcului, Bacău
Educaţia reprezintă un sistem al vieţii sociale sensibil la mesajele viitorului; viitorul fiind
acţiunea actuală asupra condiţiilor date, o anume transformare, inovare şi schimbare, a crea premise
şi nu a impune soluţii unilaterale. G. Berger anticipa, cu mulţi ani în urmă, că „trăim într-o lume în
care, nu va mai fi loc decât de inovatori”.
Inovaţia în educaţie şi învăţământ poate fi definită ca o îmbunătăţire măsurabilă, deliberată
şi durabilă, produsă ca urmare a instalării, acceptării şi propagării unei schimbări. Ea reprezintă o
• presupune schimbări de fond privind strategiile educaţionale, modificări de atitudini şi
mentalităţi;
• presupune transformări importante şi eficiente pe scară largă şi de durată;
• presupune modificări substanţiale în proiectarea politicii educaţionale.
sine şi pentru sine, ci numai atunci când se pot „integra şi articula în contextul general al sistemului
educaţional, sincronizându-se cu logica acestuia” (M. Bocoş).
Inovația reprezintă unul dintre aspectele cheie atunci când discutăm despre reușita pe termen
lung a unui sistem sau a unei organizații. Este cea care asigură succesul într-o lume în continuă
schimbare. La nivel economic, companiile care pun accent pe inovare sunt cele care Este cea care
asigură succesul într-o lume în continuă schimbare. La nivel economic, companiile care pun accent
pe inovare sunt cele care câștigă pe piața concurențială, venind cu produse și servicii noi, care
suscită interesul clienților. Raportându-ne la la sistemul educațional, același principiu ar trebui să
guverneze. Educația este indispensabilă unei societăți care urmărește să supraviețuiască și să
prospere. Aceasta ar trebui să fie nu numai comprehensivă și sustenabilă ci și să evolueze continuu
pentru a putea face față cerințelor societății, aflate într-o rapidă și imprevizibilă schimbare. Această
evoluție trebuie să fie sistematică, consistentă și măsurabilă, deci se așteaptă de la cadrele didactice,
directori, cercetători și cei ce formulează politici educaționale să inoveze teoria și practica predării-
învățării dar și celelalte aspecte care țin de acest complex sistem educațional, astfel încât să asigure
o pregătire de calitate pentru beneficiarii sistemului: elevii.
95
În domeniul educațional, este important să se ia în considerare îmbunătățirea dezvoltării

instituționale, care implică utilizarea unor strategii, metode și resurse didactice adecvate pentru
transmiterea conținutului, adică învățare semnificativă, care reușește să asimileze informații,
dezvoltând idei care să contribuie la rezolvarea problemelor. Îmbunătățirile care sunt întreprinse în
educație trebuie promovate în sălile de clasă ale instituțiilor și trebuie recunoscute dacă sunt simple
îmbunătățiri efemere care sunt uitate rapid sau schimbări în care se dobândește experiență,
dezvoltând transformări eficiente care lasă vizibilă o inovație educațională. Pe de altă parte,
reflectarea asupra importanței inovării în predare este investigarea noilor cunoștințe care se
conectează cu interesele și motivațiile elevilor: comunicare, flexibilitate, empatie, creativitate,
lucrul în grup, favorizarea incluziunii, reducerea absenteismului, introducerea TIC,generând oameni
critici și reflexivi.
Autori precum Martinez și Ibarra Acota susțin faptul că: „inovația în formarea pedagogică
este un ciclu continuu, care indică virtutea profesorului, care percepe nevoia existentă de schimbare,
că o construcție care are loc în educație” (Martínez Dorado și Ibarra Aguilar, 2017)
Educația reprezintă fenomenul social fundamental de transmitere a experienței de viață a
generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, necesar pentru integrarea lor în
societate. Totodată presupune un cuantum de metode și măsuri aplicate sistematic cu scopul
formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale ale elevilor determinate de contextul social –
istoric în care se desfășoară acțiunea educațională.
Ni s-a demonstrat că trebuie să fim inventivi, în pas cu tot ceea ce se intâmplă în jurul
nostru, să ne adaptăm rapid la toate cerintele impuse de anumite circumstanțe. Așadar, atunci când
vine vorba de schimbarea unor concepte, acestea trebuie să pornească de la cel ce conduce actul
educațional.
Cred că profesorul trebuie să fie surprinzător, să depășească orice obstacol ce i se pune în
cale, să fie un desăvârșit a ceea ce înseamnă tactul pedagogic. Pentru a fi un bun dascăl trebuie să fii
înzestrat cu mult tact și măiestrie în exercitarea activității cu elevii. Tactul pedagogic îl aseamănă pe
profesor cu un artist, așa cum un actor știe să își trasmită mesajul până la sensibilizare, în același fel
cel ce educă trebuie să transmită cunoștințe, informațiile, trezind în elev trăiri afective diferite.
Schimbarea în educație poate porni direct din sala de clasă, de la cel ce conduce activitatea
didactică prin intermediul căii care duce către cunoaștere, învățare, și anume, prin intermediul
strategiilor pe care profesorul alege să le folosească la clasă.
Inovația în educație ține de noi toți, trebuie să aducem în sala de clasă idei noi, care să
spargă barierele tradiției, ale rutinei care se poate instala cu ușurință. Astfel trebuie să creăm
96
demersuri didactice unice, care să-i suprindă și atragă pe elevi, ancorându-i chiar în predare prin
propria implicare, dar și susținerea creativității fiecăruia.
Afirmaţia lui Gaston Mialaret rămâne o provocare în zilele noastre „Orice metodă
pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi, din acest punct de vedere, educaţia va
rămâne mereu o artă: arta de a adapta, la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.”
BIBLIOGRAFIE:
Cazacu, Aculin ,1992, Sociologia educaţiei, Editura Hiperion XXI , Bucureşti

Ionescu, Miron, 2003, Inovaţia în educaţie şi în învăţământ, revista ,,Învăţământul primar”
nr.2-3, Editura Miniped, Bucureşti.
97
METODE DIDACTICE ACTIVE ŞI INTERACTIVE

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
Prof. Maricela TUMURUG

Prof. Ancuța GROZESCU
Școala Gimnaziala ,,Emil Racoviță“, Onești
Metodele de învăţare constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, este calea
eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile cadrului didactic şi ale copiilor.
Plecând de la o literatură în domeniu (Palmade , Cerghit, Mucchielli) metodele didactice
sunt împărţite din punct de vedere istoric în :
- metode tradiţionale/ clasice : expunerea conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, observaţia;
- metode moderne: problematizarea, algoritmizarea, cubul, învăţarea prin cooperare,
mozaicul, brainstorming-ul, studiul de caz, instruirea programată, metode de simulare,
proiectul/tema de cercetare, tehnica ciorchinelui, tehnica Turul galeriei .
Însă nu tot ceea ce este ,,vechi” este neapărat şi demodat, după cum nu tot ceea ce este
,,nou” este şi modern.
Învăţarea activă dezvoltă gândirea critică, creativă şi responsabilitatea. Cadrul necesar
învăţării active trebuie să fie stimulativ bazat pe încredere şi respect între educator şi educat.
În procesul predării interactive rolul educatoarei se schimbă: ea formulează probleme,
ascultă părerile copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copii, corectează greşelile
acestora, dar niciodată nu impune autoritar un punct de vedere.
Iată câteva tehnici şi metode active şi interactive care pot fi folosite în activitatea la clasă:
1. Problematizarea – constituie o modalitate de instruire prin crearea unor situaţii problemă,
care solicită copiilor utilizarea, restructurarea şi completarea unor cunoştinţeşicapacităţi anterioare
dobândite în vederea realizării situaţiei problemă pe baza experienţeişi efortului personal.
Crearea unei situaţii-problemă are scopul de al pune pe copil cu atât în situaţia propriu-zisă
de a cunoaşte cât mai ales în aceea de a elabora şi de a descoperii calea spre adevăr, spre soluţia
problemei.
2. Algoritmizarea – este o metodă care presupune utilizarea şi valorificarea algoritmilor de
învăţare. Algoritmul este constituit dintr-o serie de operaţii executate într-o anumită ordine,
presupune o succesiune de operaţii. Din punct de vedere psihologic algoritmii reprezintă depinderi
de activitate intelectuală. Algoritmizarea ca metodă se foloseşte în general la grupele mari.
3. Cubul – este o metodă folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect, a unei
situaţii din mai multe perspective. Am folosit tot cu succes în activităţile de observare şi lectură
după imagini, ori de câte ori a fost necesară observarea unui animal, obiect, plantă, fenomen din
mai multe perspective, ori ca mijloc de fixare a unor informaţiiobţinute.
98
4. Învăţarea prin cooperare - este o metodă care implică procedee de colaborare şi activitate
comună în rezolvarea unor sarcini de instruire: copiii lucrează împreună, uneori în perechi, în
grupuri mici pentru a rezolva aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă, pentru a crea idei noi.
5. Brainstorming-ul – Având semnificaţia de furtună în creier, efervescenţă, aflux de idei,
stare intensă de creativitate asalt de idei, una din cele mai răspândite metode de stimulare a
creativităţii. Preşcolarii sunt provocaţi să participe activ la producerea de idei, se dezvoltă
capacitatea de rezolvare a unei probleme prin căutarea de soluţii cât mai originale, se dezvoltă
atitudinea creativă şi este favorizată, exprimarea personalităţii, este stimulată participarea tuturor
copiilor la activitatea de producere a ideilor, chiar şi a celor mai timizi, este stimulată căutarea
soluţiei optime prin alegerea din mai multe variante posibile.
Utilizarea metodelor moderne nu trebuie făcută în lipsa unor combinări şi armonizări cu
metodele aşa-numite tradiţionale deoarece avantajele şi dezavantajele lor sunt complementare.
Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liniile de forţă pe care un observator
atent le poate surprinde se pot caracteriza în două tendinţe:
centrarea pe ,,copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi , în acelaşi timp,
partenerul nostru în propria formare;
folosirea unor metode şi stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă
de interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de
resurse pentru anii viitori.
Educaţia incluzivă este un sistem educaţional în care toate şcolile se străduiesc să ofere
,,educaţie pentru toţi”, adică un sistem care recunoaşte dreptul tuturor copiilor de a fi educaţi
împreună şi care consideră că educaţia tuturor copiilor este la fel de importantă.
,,Incluziunea se referă la faptul că oricine indiferent de deficienţa sau dificultăţile pe care le
întâmpină în învăţare, trebuie tratat ca un membru a societăţii, iar diversele servicii speciale de care
are nevoie, trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale, educaţionale, medicale şi celălalte servicii
puse la dispoziţia tuturor membrilor societăţii”. (ap. Popovici D. , 1999)
Şcoala incluzivă exprimă extinderea scopului şcoliiobişnuite, în mare măsură, transformarea
acesteia pentru a putea răspunde unei diversităţi mai mari de copii, în speţă copiilor marginalizaţi,
defavorizaţişi/sau excluşi de la educaţie.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, Ioan, Neacşu Ion, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi, 2001
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2002
Sălăvăstru, Dorina, Didactica psihologiei, Polirom, Iaşi 2002
Tomşa, Gheorghe, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, M.E.C, Bucureşti, 2005
99
ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL VERSUS

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ONLINE
Prof. Gabriela ANTOHE

Școala Gimnazială Nr. 1 Negoiești, Bacău
Încă din antichitate, PLATON (427-347 î.e.n.) a formulat ideea că educaţia ar trebui să fie
capabilă să-l ajute pe fiecare individ uman să-şi desăvârşească, atât cât este cu putinţă, acele însuşiri ale
corpului şi sufletului cu care s-a născut. Astfel că, un învăţământ este eficient, dacă prin modul în care
asigură asimilarea informaţiilor contribuie la dezvoltarea capacităţilor mentale, asigurându-se
dezvoltarea, formarea intelectuală a elevilor. Datorită noilor situații socioeconomice, politice și de
securitate mondială, sistemul educațional s-a confruntat cu o nouă provocare, a înlocuirii învățământului
tradițional cu noua formă online. Învățarea online poate fi definită ca o formă alternativă de învățământ
în cadrul căreia se asigură continuarea procesului educațional în condiții normale sau de autoizolare,
prin intermediul diverselor instrumente informatice de comunicare la distanță. Această nouă abordare a
educației, cea online, trebuie să fie direcționată în spiritul dezvoltării autoeducației, atât a cadrelor
didactice, cât și a elevilor, pentru că nimeni nu a fost pregă tit pentru învățarea în totalitate în mediul
online.
Învățarea tradițională este acel model pedagogic care se concentrează pe formarea inteligenței
elevului, capacitatea sa de a rezolva probleme, posibilitățile sale de atenție și efort, ca cel mai bun mod
de a-l pregăti pentru viață. Acest tip de predare se bazează pe ideea că elevul trebuie să se integreze în
lume cât mai repede posibil, oferind astfel cunoștințe abstracte, schematice și verbale. Principalii săi
teoreticieni susțineau că educarea înseamnă alegerea și propunerea de modele elevilor cu claritate și
perfecțiune. Din acest motiv, profesorul este considerat ghidul și mediatorul dintre modele și copil, care
trebuie să imite și să se adapteze la aceste îndrumări. Concepția tradițională este considerată pasiv-
imitativă, întrucât funcția elevului este de a asimila și reproduce influențele primite de la profesor,
familie, mediul social sau un grup, printre altele. Deși școala tradițională este un model pedagogic care a
primit critici dure din partea altor curente de gândire, ea continuă să fie una dintre cele mai frecvente în
instituțiile de învățământ.
Învățământul tradițional, în cea mai mare parte, este centrat pe cadrul didactic și pe materia de
învățat și se desfășoară după un scenariu oarecum clasic:
- cadrul didactic predă, elevul ascultă. Acest tip de învățământ pleacă de la ipoteza că nevoile și
interesele sunt aceleași pentru toți elevii, iar aceștia, fiind de aceeași vârstă, pleacă de la același nivel, iar
noile cunoștințe sunt procesate la fel;
100
- profesorul, în raport cu programa școlară, selectează informațiile care par importante și

esențiale, expune materialul nou, respectă legea conținutului, oferă exemple, adresează întrebări prin
care se verifică dacă noile cunoștințe au fost înțelese;
- elevii sunt atenți, lucrează mai mult sau mai puțin individual, memorează și redau informațiile
transmise de către profesor.
-evaluările sunt tot de tip clasic, prin probe orale și scrise. Într-o învățare centrată pe elev, rolul
profesorului este de instructor, ghid, îndrumătorul care te companiază, mentor, sfătuitor, consultant,
transmiţător de cunoştinţe, formator, supraveghetor, coordonator, cercetător critic, model, colaborator;
– o persoană care facilitează procesul învăţării pentru elevi, încercând să descopere ce anume
este interesat să înveţe elevul, şi determinând apoi, cea mai bună modalitate de a-i pune la dispoziţie
elevului acele informaţii prin furnizarea de sisteme de cunoştinţe sau materiale, care să-i dea acestuia
posibilitatea să se achite mai eficace de o sarcină. Acest lucru se realizează prin ascultare, punere de
întrebări, furnizare de idei, sugerarea de alternative şi identificare de posibile resurse. Elevii comunică și
interacționează atât cu profesorul cât și între ei, în cadrul grupelor de lucru sau în cadrul atelierelor
tehnologice. Astfel, notiunile teoretice pot fi ușor aplicate în practică, elevii fiind în situația de a-și
forma competențele și deprinderile urmărite.
Avantajele învățării online sunt:
- distribuirea rapidă a materialelor didactice. Profesorii sau administratorii pot transmite foarte repede,
oricând, oriunde și oricui informațiile pe care le dorește. Astfel nu mai este nevoie de sincronizarea
persoanelor pentru a se întâlni fizic; nimeni nu va pierde nimic pentru că informațiile rămân online.
- elevii intră în posesia materialelor print-o simpla accesare: Orice persoană din grupul țintă are
acces la toate informațiile, oriunde și oricând;
- existența conținuturilor multimedia: Prin internet pot fi transmise și imagini, videoclipuri,
fișiere și orice fel de materiale virtuale care întotdeauna au eficientizat învățarea;
- conținuturile pot fi șterse, corectate sau actualizate cu ușurință: Dacă distribuitorul își dă seama
că a transmis o informație greșită sau poate dorește să o actualizeze, el poate face acest lucru oriunde și
oricând. De asemenea, orice document poate fi editat și reedidat, astfel corectarea nu mai produce
dificultăți;
- folosirea conținuturilor interactive, existența feedbackului: Fiind existente grupurile, membrii
pot face schimb de experiențe, păreri sau informații. De asemenea, ei pot primi feedback în timp real,
chiar rapid de la administratorul grupului sau de la colegi. Astfel există și interacțiune virtuală și nu
numai învățare individuală. Există și dezavantaje ale școlii online, așa cum au fost ele identificate de
elevi, părinți și profesori, dar și specialiști în domeniu, se manifestă la mai multe niveluri:
-posibilitatea scăzută de socializare a copiilor, fără interacțiune directă, față în față cu profesorii
și colegii. Pare puțin ciudat să invocăm acest aspect, după ce observasem în ultimii ani o creștere a
interacțiunilor tinerilor în mediul online;
101
-lipsa mijloacelor tehnice adecvate (laptop, tabletă, conexiune la internet și chiar curent
electric) și fluctuațiile imprevizibile ale rețelelor de internet;
- pregătirea precară a utilizatorilor;
– profesori și elevilor / părinți pentru activitatea de predare-învățare-evaluare online;
- controlul dificil din partea profesorului asupra activității de învățare a copilului în timpul orei.
- unitatea relației pedagogice este profesor-elev, deci structura echipei de lucru nu este de obicei
gestionată;
- nu stimulează participarea, creativitatea, curiozitatea sau inițiativa;
-poate însemna adoptarea necorespunzătoare a informațiilor sau o absorbție ridicată a datelor;
-nu favorizează colaborarea sau cooperarea, ci mai degrabă încearcă să promoveze comparația
și concurența în rândul elevilor;
- cantități mari de informații sunt asimilate fără a lua în considerare afectivitatea;
- de obicei, nu există coexistență între teorie și practică;
- promovează pasivitatea elevului și lipsa de atitudine critică;
Concluzii:
- învățarea în clasă îi ajută pe elevi și pe profesori să se cunoască mai bine. Acest lucru permite
profesorilor să cunoască elevii și să evalueze mai bine punctele forte și punctele slabe, să acționeze ca
mentori și să ghideze studenții în posibilitățile lor de carieră;
- într-o clasă tradițională, elevii pot să-și împărtășească în mod direct opiniile și să-și clarifice
propriile întrebări cu profesorul, obținându-și astfel răspunsurile imediat;
- înțelegând modelul de întrebări și răspunsuri și sugestiile oferite de profesori cu experiență, elevii pot
găsi mai multe informații utile decât atunci când utilizează note și sugestii online generalizate;
- de asemenea, învățarea în clasă este mai utilă datorită unei interacțiuni continue între elevi și
profesori, deoarece îi ajută pe elevi să scape de temerile lor cu privire la examene;
- în cele din urmă, interacțiunile cu profesorii buni contribuie la motivația elevilor de a obține
note mari.
BIBLIOGRAFIE:
https://er.educause.edu/articles/2020/3/the-difference-between-emergency-remote-teaching-
andonline-learning;
https://psnews.ro/cele-mai-populare-platforme-educationale-online-pentru-elevi-397210/.
102
CREATIVITATE ȘI INOVAȚIE ÎN CICLUL PRIMAR
Prof. Paula-Maria RĂDULESCU

Școala Gimnazială ,,George Călinescu” Onești, Bacău
Prof. Florin RĂDULESCU
Clubul Sportiv Școlar Onești, Bacău
Problema psihopedagogică a copilului aflat în trecere de la grădiniţă la şcoală este una de o

reală importanţă şi cu profunde semnificaţii asupra evoluţiei educaţionale pe termen mediu şi lung.
La vârsta de 6 ani copilul se află într-o perioadă de tranziţie pe multiple planuri: cognitiv, afectiv,
social. Formarea şi dezvoltarea competentelor specifice domeniului cognitiv pentru vârsta de 6-7
ani, este un proces complex ce presupune organizarea de către profesor a unor situaţii de predare,
învăţare şi evaluare sistematice în strânsă interdependență ca particularităţile de vârstă şi individuale
ale elevului. Până la vârsta şcolarităţii mici întâlnim o adevărată explozie a procesului imaginativ,
explozie întreţinută în special în cadrul jocului. În timpul jocului are loc îmbinarea dintre imaginaţia
creatoare şi cea reproductiva. Imaginaţia este stimulată de joc, de activităţile obligatorii şi liber
creative, de îndrumarea părinţilor şi a învăţătoarei.
Trecerea de la grădiniţă la şcoala este trăită într-un mod oarecum dramatic de către școlar.
Acomodarea în bancă, să răspundă când este întrebat, să se supună autorităţii, să respecte regulile
specifice mediului şcolar. Relaţia cu profesorul este diferită decât cea cu părintele. Introducerea
clasei pregătitoare are ca rol tocmai pregătirea acestuia pentru schimbările ce le presupune mediul
şcolar. Strategiile adoptate pentru educaţia copiilor de 6-7 ani promovează o educaţie
individualizată, cu accentuate valențe formative, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare al
fiecărui copil, de cerinţe, de capacităţi şi de nevoile sale, în parteneriat cu familia, şcoala şi alte
instituţii sociale. Curiozitatea este nevoia de a şti, dorinţa de a cunoaşte în amănunt ceva nou său
neobişnuit. Ea trezeşte dorinţa de a explora lumea.
Mediul familial joacă şi el un rol foarte important, putând favoriza din fragedă copilărie
dezvoltarea creativităţii. Familia trebuie să atragă atenţia copiilor asupra tuturor fenomenelor,
stimulând astfel propriile lor observaţii, să le permită să vadă, să pipăie, să audă ce se petrece în
jurul lor, deschizându-le astfel calea spre mediul înconjurător.
Creativitatea elevilor din ciclul primar este o premiză esenţială şi necesară pentru activitatea
de creaţie autentică a omului matur, care reprezintă momentul final al unui lung proces de
valorificare a resurselor existente şi consolidate pe parcursul formării individului, în care şcoala are
un rol hotărâtor.
Instrumentarul profesorului, înţelegând prin acesta ansamblul de metode şi procedee didactice
pe care le utilizează în procesul de predare-învăţare, are un rol deosebit de important în realizarea
103
învăţării creative. Există o multitudine de mijloace prin care se stimulează şi se dezvoltă în cadrul
şcolii creativitatea şcolarului mic: ghicitori, jocuri de isteţime şi perspicacitate, construcţii de
probleme, jocuri pentru căutarea de cuvinte care încep sau se sfârşesc cu o anumită literă/silabă,
alcătuirea de propoziţii, jocuri de echipă, activităţi practice.
Trecerea de la grădiniţă la şcoala este trăită într-un mod dramatic de către școlar.
Acomodarea în bancă, să răspundă când este întrebat, să se supună autorităţii, să respecte regulile
specifice mediului şcolar. Limba, produs complex al dezvoltării istorice şi sociale a speciei umane,
care evoluează şi se îmbogăţeşte odată cu aceasta, rămâne nu numai cel mai folosit, dar şi cel mai
important mijloc de comunicare şi de creaţie, principalul instrument al gândirii umane. De aceea
este necesar ca în studiul integrat al limbii române în şcoală să-şi găsească loc şi exerciţii exprese
pentru dezvoltarea creativităţii verbale la elevi, paralel cu demersurile tradiţionale pentru învăţarea
teoretică a ştiinţei despre limbă sau pentru însuşirea aspectului normal al limbii. Învăţarea creativă,
în cadrul lecţiilor de limbă şi literatură română, reprezintă acea formă a învăţării, care are ca scop
final realizarea unor comportamente individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi
aplicarea noului. Elevii învaţă să fie creativi prin intermediul jocurilor de cuvinte pe care le putem
organiza sub forma unor concursuri, cum ar fi: crearea unor propoziţii în care toate cuvintele să
înceapă cu aceeaşi literă; găsirea cât mai multor cuvinte care încep cu o anumită literă sau care să
aibă un anumit număr de litere; crearea unor cuvinte noi prin posibila combinare a unor litere date
etc.
Interdisciplinaritatea, apare sub aspect practic din necesitatea depăşirii limitelor create de
cunoaştere, care a generat graniţe artificiale între diferite domenii ale ei. Argumentul care pledează
pentru interdisciplinaritatea constă în faptul că ne oferă o imagine integrală a lucrurilor care sunt
analizate. Interdisciplinaritatea constituie unul dintre cele mai actuale principii metodologice ale
învăţământului, care condiţionează soluţionarea adecvată a problemelor cunoaşterii şi aplicării
rezultatelor în praxisul social.
În învăţământ, interdisciplinaritatea implică stabilirea şi exploatarea unor conexiuni între
limbaje explicative sau operaţii, în scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de
învăţământ clasice.
Prin abordarea interdisciplinară se urmăreşte ca o idee, o informaţie, un detaliu cunoscut
din lecturi literare să poată fi transferate sau asociate spontan cu elemente de conţinut specifice altor
discipline sau sfere de inspiraţie: geografie, istorie, ştiinţe, arte plastice, film, teatru, educaţie
muzicală, abilităţi practice.Atitudinea interdisciplinară, pluridisciplinară, intradisciplinară în
învăţare trebuie să devină o mentalitate, pentru că promovează o viziune integrată asupra
fenomenelor realităţii în care activează viitorul cetăţean. Toate acţiunile umane în urma cărora
104
rezultă un produs cât de cât mai complicat este consecinţa unei atitudini de activitate în echipă
interdisciplinară. Este nevoie să învăţăm elevii încă din şcoală cu asemenea deprinderi.
În procesele didactice obişnuite, la discipline diferite, se pot identifica obiective comune
care pot fi, prilejuri de realizare a unor conexiuni disciplinare ce ţin de inspiraţia şi de tactul
profesorilor. Tendinţa de a integra în clasă elemente informaţionale provenite din mediul informal
constituie o cale profitabilă, de întărire a spiritului interdisciplinar. De exemplu: elevii nu pot ajunge
la cunoaşterea naturii înconjurătoare şi a posibilităţii omului de a o influenţa, numai din carte. E
necesar ca, înainte de studierea textelor despre natură, copiii să observe natura în mod direct, cu
prilejul diverselor excursii. Activităţi la colţul viu, pe terenul agricol. În urma observării directe
elevii înţeleg unele corelaţii simple între fenomenele naturii, iar prin diverse aplicaţii practice pot să
adâncească conţinutul textelor respective din manualul de limba română. Prin abordarea
interdisciplinară se urmăreşte ca o idee, o informaţie, un detaliu cunoscut din lecturi literare să
poată fi transferate sau asociate spontan cu elemente de conţinut specifice altor discipline sau sfere
de inspiraţie: geografie, istorie, ştiinţe, arte plastice, film, teatru, educaţie muzicală, abilităţi
practice.
Astăzi, abordările didactice inter‑ şi transdisciplinare îi aduc pe elevi mult mai aproape de
realitate, dezvoltându‑le o gândire flexibilă şi creatoare, în măsură să ofere soluţii şi să‑i îndrume
astfel spre o carieră şcolară şi profesională la standarde europene.
BIBLIOGRAFIE:
Anton Ilica, Pavel Moş, Ana Moş, Adina Ardelean, Alina Ardelean, Didactica limbii
române şi a lecturii - Îndrumări metodice pentru profesorii din învăţământul primar, Editura
Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad, 2007.
Amabile, Teresa M., „Creativitatea ca mod de viaţă “(Ghid pentru profesori şi părinţi),
Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997;
Clinciu, A., „Creativitatea“în vol.: Pregătirea psihologică, pedagogică şi metodică a
profesorilor, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2001;
Ionescu, Miron, Instrucţie şi educaţie, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003
105
SUCCESUL ŞI INSUCCESUL ÎN DOMENIUL ŞCOLAR
Prof. Elena Loredana LĂCĂTUŞU

Şcoala Gimnazială Specială „Maria Montessori”, Bacău
Reuşita şcolară constituie o temă permanentă şi complexă a psihopedagogiei de care se loveşte zi

de zi cadrul didactic în activitatea lui instructiv-educativă. Este necesar să cunoaştem unele elemente
care manifestă un rol important în realizarea progreselor în rândul elevilor. Este necesar să se cunoască
factorii principali în determinarea succesului / insuccesului şcolar ,rolul profesorilor (ca atitudine a
modalităţilor de evaluare a elevilor), modul în care ne raportăm la propria persoană şi valoarea pe care
şi-o dă individul lui însuşi. Succesul scolar şi-a conturat conţinutul şi totodată şi-a delimitat sensul şi
semnificaţia faţă de alţi termeni care definesc nivelul rezultatelor obţinute de elevi în activitatea şcolară.
Astfel, acest concept cuprinde urmatoarele criterii: nivelul elevului faţă de rezultatele precedente;
nivelul elevului faţă de nivelul clasei; nivelul elevului faţă de cerinţe.Această întelegere a succesului
şcolar conduce la cel puţin două concluzii importante pentru practica şcolară: - prima subliniază faptul
că succesul şcolar concretizat în rezultatele obţinute de elevi reprezintă o realitate şcolară complexă,
incluzând deopotrivă: cunostinţele însuşite, capacităţile intelectuale formate, abilităţile de aplicare a
cunostintelor în rezolvarea unor probleme teoretice şi în acţiuni practice, trăsături non-cognitive de
personalitate;- a doua concluzie pune în evidenţă faptul că, privit în perspectiva succesului tinerilor pe
treptele superioare ale sistemului şcolar şi integrării lor în viaţa socială şi în activitatea profesională,
succesul şcolar înglobează şi reuşita acestora în activitatea post- şcolară, cu posibilitatea de a păsi pe
treptele următoare ale învăţământului si este corelată cu cerinţele reuşitei elevilor pe treptele următoare
în activitatea socio-profesională.
Succesul se poate atinge în mai multe domenii: şcolar, profesional, ştiinţific, artistic, militar
etc. şi se manifestă prin rezultate maxime la examene, concursuri, olimpiade, festivaluri si presupune
obligatoriu conduita scopului, cunoaşterea de sine, conştientizarea forţelor, mobilizarea în depăşirea
obstacolelor, perseverenţa in depăşirea lor. Lupta cu sine, conflictele interioare, invingerea proprillor
limite fac parte din lupta pentru succes . Succesul şcolar se raportează la totalitatea rezultatelor elevilor,
atât în ceea ce priveşte planul instruirii cât şi planul dezvoltării personale. În concordanţă cu această
semnificaţie, se profilează două criterii de evaluare asuccesului şcolar: unul de evaluare internă care
priveşte măsura în care sunt îndeplinite obiectivele activităţii didactice; altul de evaluare externă care
presupune aprecierea pregătirii elevilor prin competenţele şi conduita ce le dovedesc pe treptele
următoare de învăţământ sau după absolvire, în activitatea profesională şi în viaţa socială. Progresul
şcolar exprimă aprecierea rezultatelor obţinute şi a evoluţiei situaţiei la învăţătură a elevului prin
raportarea acestora la performanţe anterioare. Corelat cu progresul şcolar, succesul nu implică un nivel
limită de performanţă şcolară, ci are un caracter de proces, se află în continuă devenire, ceea ce
106
înseamnă că rezultatele obţinute de elev se raportează, în orice moment, atât la obiectivele stabilite cât şi
la posibilităţile proprii întru-un moment al dezvoltării sale.In spatele succesului şcolar se află renunţări
la activităţi plăcute, neliniştea si teama de nereuşită, spectrul eşecului. Insuccesul şcolar reprezintă
incapacitatea elevului de a face faţă cerinţelor educative şi comportamentale impuse de mediul şcolar.
Eşecul şcolar se poate manifesta variat, de la incapacitatea parţială de a face faţă exigenţelor instruirii,
până la abandonul şcolar. Factorii care modelează succesul şcolar şi, insuccesul şcolar sunt de natură
individuală relaţională, legaţi de climatul familial, de mediul şcolar sau de ambianţa social generală. i
Factorii cognitivi pot fi evaluaţi din perspectiva inteligenţei generale şi a inteligenţei specifice, ca o
formă a inteligenţei specifice, inteligenţa şcolară este sinonimă cu capacitatea elevului de a se adapta la
solicitările specifice activităţii de învăţare. Factorii noncognitivi includ: trăiri emoţionale, interese,
motivaţii, atitudinea faţă de şcoală, profesori, colegi, care se pot constitui în catalizatori sau inhibitori ai
factorilor cognitivi. Pe lângă aceştia, autoaprecierea este foarte importantă în construirea propriei
experienţe legate de reuşita sau eşecul şcolar. De aceea, elevul trebuie să aibă la dispoziţie un model
corect de apreciere a rezultatelor, pe care îl poate prelua din familie, de la grupul şcolar sau de la grupul
de prieteni. Eşecul de tip cognitiv se referă la nerealizarea de către elevi a obiectivelor pedagogice, ele
atestă nivelul scăzut de competenţă la elevul respectiv, explicate prin întârzieri în dezvoltarea
intelectuală sau prin deficienţe în plan motivaţional, voliţional şi operaţional. Dar tot în categoria
factorilor individuali care pot determina eşec şcolar se înscriu şi: existenţa unor boli, deficienţele fizice
sau senzoriale, trăsături psihologice particulare sau specifice unei anumite perioade de dezvoltare.
Factorii de tip relaţional pot determina un eşec şcolar de tip noncognitiv, ce se referă la inadaptarea
elevului la exigenţele ambianţei şcolare, la rigorile vieţii de elev, la normele şi regulile impuse de
mediul şcolar. Elevul dezadaptat recurge la absenteism, la abandon şcolar în favoarea unui mediu
şcolar mai permisiv.,uneori cauzele profunde ale acestei dezadaptări pot fi de natură afectivă. Factorii
care ţin de ambianţa şcolară sunt: rigiditatea ritmurilor de învăţare, diferenţele semnificative existente
între profesori şi chiar şcoli, factori care privesc natura şi nivelul exigenţelor cognitive manifestate faţă
de elevi, tipul acţiunilor educative, mărimea clasei de elevi, eterogenitatea clasei, stilul didactic
deficitar, deficienţe privind resursele şcolare şi managementul general al învăţământului. Factorii care
ţin de climatul familial se referă la situaţiile în care elevii nu beneficiază de sprijinul familiei, necesar
atât la nivel intelectual şi material, cât şi afectiv.
În evaluarea corectă a eşecului şcolar trebuie luate în considerare persistenţa şi amploarea cu
care el se manifestă: eşecul poate avea un caracter episodic limitat la o situaţie conflictuală, sau din
contră, poate îmbrăca forma unui fenomen de durată atunci când se fundamentează pe unhandicap social
sever. O evaluare corectă a factorilor care determină insuccesul şcolar va determina şi alegerea unor
modalităţi de prevenire a insuccesului şcolar eficiente, printre care: cunoaşterea copilului şi adaptarea
instruirii şcolare la nivelul acestuia; proiectarea modernă a activităţii didactice; utilizarea unor strategii
didactice activ-participative; tratarea diferenţiată a elevilor prin adecvarea nivelului instruirii la
107
posibilităţile acestora; temeinica pregătire profesională a cadrelor didactice; sporirea rolului

învăţământului preşcolar considerat ca bază pentru dobândirea principalelor norme şi reguli de
comportare; stabilirea unor relaţii strânse de parteneriat între şcoală şi familie; proiectarea unor acţiuni
de orientare şcolară şi profesională adecvate care să se desfăşoare pe tot parcursul şcolarităţii, dar mai
ales la sfârşituri de cicluri şcolare şi la trecerea în viaţa activă. Mediul şcolar poate prezenta uneori
influenţe psihopedagogice negative, ce conduc către dezadaptare şcolară şi chiar către devianţa
comportamentală a elevilor: subaprecierea şi supraaprecierea capacităţilor reale ale elevilor; dezacordul
asupra motivaţiilor conduitei elevului; conflicte individuale în cadrul clasei de elevi.
Concluzii :
Succesul/insuccesul scolar are un caracter complex, şi presupune raportarea cocomitentă atât la
exigenţele externe, cât si la posibilităţile interne ale elevului. Calitatea performanţelor lui constituie un
criteriu de apreciere a eficienţei procesului de învaţământ. Insuccesul este simptomul unei discordanţe
între exigenţe-posibilităţi-realizări; include forme de inadaptare şcolară, fenomenul mediocrităţii şi
subrealizării şcolare, abandonul şcolar. În sensul prevenirii, cunoaşterii şi eliminării cauzelor şi
condiţiilor care generează devianţa comportamentală la nivel microsocial sunt importante: o bună
pregătire de specialitate şi psihopedagogică a cadrelor didactice; accesul la centre şi cabinete de
consultanţă psihopedagogică; trebuie accentuate elementele pozitive din comportamentul elevilor,
tocmai pentru a le elimina pe cele negative prin intermediul celor pozitive; trebuie luat în considerare şi
nivelul de vârstă al elevului, faptul că fiecare etapă de dezvoltare cronologică are resurse, motivaţii şi
mecanisme diferite de adaptare.
BIBLIOGRAFIE:
Cosmovici, A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
Dumitriu, Gh, Psihologia dezvoltarii si educatiei, Editura Alma Mater, Bacau, 2003
Dumitriu Gh., Dumitriu Constanta, Psihopedagogie – Curriculum suport pentru examenele de
definitivare si gradul II în învatamant, EDP, Bucuresti, 2003
Freeiere, A., Şcoala activă, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973
Nicola , I., Tratat de pedagogie scolara, Editura Aramis, Bucuresti, 2003
Popovici, N., Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
Stoica, M., Pedagogie şi psihologie , Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002
108
PASI MICI PENTRU PROGRESE MARI CU AJUTOR TRADIȚIEI SI

INOVAȚIEI ÎN ACTIVITĂȚILE DE TERAPIE PENTRU
RECUPERAREA COPIILOR CU CES
Prof. Ramona DOGARU

Școala Gimnazialã Specialã ,,Maria Montessori”, Bacãu
“Tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie când suntem mari, ne estedat prin
educaţie. Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri.”
Jean Jacques Rousseau
Ca în multe alte domenii sau sectoare în care se manifestă inovaţia, şi la nivelul sistemului
de învăţământ special accepţiunile sub care circulă aceasta suntnumeroase.
Ca si obiectiv principal ar fi valorificarea experienţei didactice în vederea obţinerii calităţii în
educaţie prin aplicarea strategiilor moderne de lucru şi în acelaşi timp păstrarea integrităţii culturale
şi tradiţiilor naţionale, promovarea unor metode moderne în procesul de învăţământ. Ca fiintă
socială, omul este dependent de ceilalți oameni. Această dependentă inseamnă, de fapt, ajutor,
posibilitatea de a comunica și coopera. Acest lucru dă nastere la sentimentul de apartenență și
solidaritate umană, precum și la sentimentul de securitate al individului.
Din categoria copiilor cu CES fac parte atat copiii cu deficiențe propriu-zise – la care,
cerințele speciale sunt multiple, inclusiv educative, cât si copiii fără deficiențe, dar care prezintă
manifestări stabile de inadapatare la exigențele școlii.
Școala a fost întotdeauna un factor esențial în creșterea și continuitatea culturii unui popor.
Ca parte indispensabilă a acestuia, ea a trebuit să se modeleze creînd noi punți între tânăra
generație și dascăli. Activitatea metodică devine eficientă prin îmbinarea armonioasă a metodelor
tradiţionale cu cele moderne, centrate pe elev. În demersul didactic am constatat că metodele active
mobilizează și activează elevii, mărindu-le potenţialul individual, angajându-i la efort personal în
actulînvăţării.
Terapia şi intervenţiile educative timpurii sunt vitale şi necesită un diagnostic precoce. În
ciuda existenţei unor variate metode de terapie pentru tulburările din spectrul autist, nici una dintre
acestea nu produce singură un efect specific şi durabil. Intervențiile farmacologice şi
nonfarmacologice trebuie să fie complementare. Ţinta tratamentului este să faciliteze dezvoltarea
socială şi a limbajului, să scadă amplitudinea problemelor comportamentale (ritualuri, agresivitate,
hiperactivitate) şi să determine dezvoltarea unor aptitudini care să permită funcţionarea
independentă a persoanei respective. Tratamentul psihofarmacologic este necesar pentru
comportamentele excesiv de severe, precum agresivitatea, comportamentul stereotip,
109
hiperactivitatea, anxietatea sau depresia. Terapia medicamentoasă ameliorează nivelul de

comunicare pentru a permite intervenţia terapiei comportamentale.
Copilul cu deficientă mintala poate sa ajunga sa faca legătura intre obiecte, fenomene si sa
facă strategii daca mintea lui trasează linii intre: identificarea emotiilor, descoperirea absurdului
(ex.Ariciul doarme in musuroi?), de la empatie la actiune, invată să intrebi ca sa ințelegi,cunoaste si
identifică,tactil-vizual-grafic..
Unul dintre aspectele importante pentru reuşita terapiilor,activitãţilor care au loc în sala de
clasã îl are creativitatea cadrului didactic,terapeutului,chiar si al pãrintelui copilului cu
TSA/deficiențe, deoarece drumul pentru o recuperare cȃt mai aproape normalitate ,trebuie să
continue si in cadrul familiei,in spaţiul unde copilul dupã orele de curs sau diferitele terapii pe care
le urmeazã ,in cel mai fericit caz, spun asta pentru cã sunt si copii care din nefericire nu-şi permit
financiar sa facã sedinţe terapeutice. De aceea rolul cadrului didactic de a fi cât mai creativ,pentru
a_l atrage şi a-l antrena cu success in orele de curs si activitățile practice de la clasă sunt foarte
importante. Copilul nu trebuie lãsat singur într_un colt al clasei ca este diferit și retras in lumea
lui.In primul rȃnd trebuie discutat și explicat cu ceilalti elevi,colegi de clasã sã-i antreneze in
activitaţile clasei. Din punctul meu de vedere trebuiesc fãcute activitaţi practice de grup si nu
numai pentru incurajarea comunicãrii, dezvoltarea motricităţii, creativităţii, concentrarea atenţiei,
chiar si pentru scurt timp, pentru cã se cunoaste faptul ca copiii cu tsa/deficiente prezintã unele
stereotipii specific autismului sau specificideficienței de care suferă copilul.
tilul educaţional este adaptat la nevoile de bază ale oricarei deficiențe fie ea severă sau
moderată sau sindromului autist, iar această adaptare se referă în primul rând la formularea clară a
cerinţelor, structurarea cerinţelor şi structurarea spaţiului şi timpului.
Tonul trebuie să fie ferm. Fermitatea variază în funcţie de fiecare copil. Nu există loc de negocieri.
A fi ferm nu înseamnă a fi rău.
La început,copilului autist/sau cu oricare dizabilitate i se dau sarcini scurte, în cuvinte
puţine.( ex. „ Arată mâna!” , „Fă aşa!”, „Colorează casa!”, „Pune pe…! etc). După ce copilul învaţă
primele noţiuni şi are în vocabular un număr mare de cuvinte, se complicăcerinţa.
În clasă profesorul este cel care decide ce face copilul; nu copilul decide în locul unui adult, într-un
anumite timp şi spaţiu.
Timpul orei de clasă este bine structurat şi centrat pe obiective de învăţare şi timp minim în
joc liber şi activităţi recreative.
110
BIBLIOGRAFIE:
Broom, D.M., Johnson, K.G. (1993), Stres and Animal Welfare. London: Chapman
andHall.
Chandler, K. C. (2005). Animal Assisted Therapy în Counseling. NY: Routledge.
Delta Society (2004). Animal Assisted Therapy Applications I, Student Guide.
Delta Society (2005). Team Training Course Manual, A Delta Society Program for
Animal-Assisted Activities and Therapy, http://www.deltasociety.org.
Delta Society (2007). Improving human health through service and
therapyanimals. http://www.deltasociety.org/
Cucoş, C.,“Pedagogie”, Iaşi, Editura Polirom, 2006;
w.w.w. google.ro
111
EDUCAȚIE NOFORMALĂ. JOCUL - TEHNICĂ DE ÎNVĂȚARE CU

ZÂMBET
Prof. Magda APETRI

Școala Gimnazială ,,Emil Racoviță”, Onești, Bacău
Învățarea poate fi realizată cu eforturi susținute sau pe nesimțite, cu pași mici. Tehnica
aplicată face, adeseori, diferența. Homo ludens, după cum spune un vechi concept, ar trebui să fie
un punct de plecare în procesul învățării. Desigur, marii pedagogi și psihologi care și-au pus
amprenta asupra învățământului, din cele mai vechi timpuri până astăzi, au înaintat fel și fel de
teorii ale educației. Gardner rămâne actual cu ale sale teorii ale inteligențelor. Cel mai facil și mai la
îndemână mod de a învăța rămâne jocul. De ce? Pentru că este nativ : chiar și copilul cu inteligență
mai redusă adoră să se joace. De ce ? Pentu că aduce satisfacție oricărui participant. De ce ? Pentru
că dă cadrului didactic posibilitatea de a-și cunoaște mai bine elevii. De ce ? Deoarece creează
momente atractive, păcute și dă astfel motive celor mici de a veni cu plăcere la școală. Costurile
jocurilor sunt foarte mici, adeseori putând fi întrebuințate materiale refolosibile sau pe care orice
copil le are la îndemână: o minge, o foaie de hârtie, niște dopuri,etc.
Lecția de matematică este edeseori monotonă, prin specificul noțiunilor predate sau repetate:
șiruri nesfârșite de operații, adunări și scăderi cu probă, la care se mai adaugă , accidental, câte o
problemă sau o ecuație. Oricât de silitori sau de motivați ar fi cei mici, oboseala și plictiseala se
strecoară inevitabil. Soluția este întotdeauna la îndemână. Un mic exemplu : operațiile ce urmează a
fi rezolvate pot fi scrise pe frunze de hârtie, copiii le extrac dintr-un plic, le rezolvă individual, apoi
vin să le lipească pe copacul clasei, la tablă, într-o ordine stabilită. Unii copii vor lipi frunze galbene
corespunzătoare rezultatelor cu numere pare, alții vor lipi frunze roșii, pentru numerele impare, alții
– frunze maro, pentru numere mai mici decît 30, și tot așa, până ce fiecare copil lipește rezultatul
obținut. Jocul e banal dar imaginile colorate, mișcarea spre tablă, gestul de a lipi, aduc un pic de
viață lecției. Atenția celor mici nu este deloc distrasă, ba dimpotrivă, fiecare dorește să ajungă la
copac atunci când este rândul lui.
În cadrul obiectului Limbă și comunicare, posibilitățile de a ne juca sunt...infinite. Trebuie
doar să venim cu ideea pregătită iar restul va fi completat de creativitatea copiilor. De exemplu, la
clasa I, unde trebuie să alcătuim cuvinte din silabe date: silabele sunt petalele, cuvântul este floarea,
propoziția este buchetul. Folosind carton colorat, la sfârșitul orei avem o gădină colorată și niște
elevi veseli și cu noțiunile fixate. Am folosit adeseori popularul joc FAZAN și am avut o surpriză
plăcută : elevii și-au depășit barierele timidității și au folosit cuvinte pe care nu am bănuit că le
cunosc.
112
La ora de dezvoltare personală am copiii au ochit adversarul cu cocoloașe de hârtie pe care

au scris cuvinte frumoase, doar cuvinte frumoase, prin care să-l descrie pe colegul ales. La fel, am
folosit tehnica salutului de dimineață, în care fiecare copil avea în piept un simbol menit să-i arate
starea de moment: inimă-sunt fericit, palmă-sunt prietenos, nor- sunt supărat, soare- sunt vesel,
simboluri alese chiar de către ei, asemenea unor legitimații. Zilnic, fiecare copil își alegea
legitimația, după starea interioară pe care o avea.
Cititul poate fi o experiență deosebit de plăcută și relaxantă, însă poate fi și frustrantă atunci
când este important ca în urma lecturii să rețină o serie de informații. Există câteva tehnici de
învățare care pot face diferența între cei care citesc și rețin și cei care citesc și nu își pot aminti prea
multe dupa lectură. O imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte. Dacă vom folosi mici
imagini pentru anumite pasaje, sau dicționarul ilustrat pentru cuvintele nou- învățate, cititul poate fi
mai facil, retenția de informații crește.
Fiecare suntem impresionați de o idee, o imagine, un sunet, un text, o situașie, un personaj.
Ne amintim mai ușor lucrurile care ne impresionează emoțional. Din acest motiv, recomandăm
copilului să identifice în textul citit acel lucru care îl marcheaza cel mai tare. De exemplu, poate fi
vorba de o descriere inspirată, de o decizie sau acțiune surprinzătoare a unui personaj sau de o idee
inedită pe care o exprimă autorul. Astfel, va reține mai ușor informațiile. Atunci când copilul face
conexiuni între informații, probabilitatea de a și le aminti este mai mare. Poate face legături cu
persoane pe care le cunoaște, date și locuri despre care a auzit, tipologii de persoane cu care a
interacționat, similarități între ceva din trecutul lui (o situație) și ceea ce se întamplă în textul pe
care l-a citit. Acest demers se poate organiza , din nou, sub forma unui joc: cine răspunde primul la
întrebarea mea , citire selectivă, primește un jeton galben. La trei jetoane galbene, primește unul
roșu. La un jeton roșu, scrie pe tablă o idee.
Tehnica repetiției spațiate îl poate ajuta pe copil să își dea seama care este ritmul potrivit
pentru repetarea materiei astfel încât sa o rețină cât mai mult timp. Curba uitării arată că pierdem
aproximativ 50% din ele a doua zi după învățare, dacă nu le repetăm. De asemenea, îi poți
recomanda ca pe parcursul lecturii să noteze ideile principale și citatele semnificative. Apoi le poate
reciti pe acestea, cand trebuie să recapituleze. Jocul Ecoul propune elevilor să se impresioneze cu
imagini mentale puternice, să facă asocieri/legături/conexiuni cu ceea ce deja știu și să le repete de
câteva ori. În acest mod vor reține pentru o perioadă mai îndelungataă ceea ce tocmai au citit.
Un alt aspect al jocului, care poate fi folosit foarte bine în procesul de învățare, este
dramatizarea. Copiilor le plae să fie actori iar crearea și repetarea unor replici va duce la fixarea ,
fără efort, a unor cunoștințe.
Jocul Ghicește cuvântul : copiii sunt împărțiți în două grupuri. Fiecare copil dintr-un grup vine la
113
tablă, extrage un bilețel pe care este scris un cuvânt și desenează un indiciu pentru respectivul
cuvânt (o noțiune, un fenomen etc.). Copiii din grupa lui trebuie să ghicească ce a vrut copilul să
deseneze, într-un interval limită de timp (30 de secunde sau mai mult, în funcție de vârsta copiilor).
Este un joc asemănător cu mima, doar că în loc de gesturi, este folosit desenul.
Jocul Țintarul: clasa este împărțită în două echipe. Profesorul pune întrebări fiecărei echipe,
iar cei care reușesc să răspundă corect, au dreptul să arunce cu săgeata spre țintă. Câștigători sunt
cei care reușesc să răspundă la cele mai multe întrebări și care obțin cel mai mare punctaj. Acest joc
poate fi folosit la începutul lecției, pentru a introduce un nou subiect, o recomandare de lectură sau
o noțiune dar și la finalul orei, pentru a verifica dacă elevii au înțeles și reținut informațiile.
Jocurile pot varia în funcție de ceea ce se predă, de dispoziția clasei, dar și de momentul lecției.
După ce copiii au participat la suficient de multe jocuri propuse de cadrul didactic, pot fi lăsați să
inventeze ei înșiși un joc nou pe care să îl propună colegilor.
BIBLIOGRAFIE:
Benoit, Joe-Ann, Pettinati, Graziella, (2014), Desenează ceva!, trad.:Luminița Brăileanu,

București, Ed. Aramis;
Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, “ Metode şi tehnici interactive
de
grup” , sursa www. scribd.com;
Cojocariu,V., , (2006), Secrete metodice în didactica preşcolară, vol. 2, Editura C.C.D.,
Bacău;
Creţu, C. , (1997), Psihopedagogia succesului, Iaşi, Editura Polirom;
Cucoș, C. (2002), Pedagogie, ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Polirom, Iași;
Ion, Drăgan, (1978), Vocație, aptitudini și formare în profilul profesorului, Revista de
pedagogie;
Erich Geissler, (1977), Mijloace de educaţie, Bucuresti, Editura Didactică şi Pedagogică;
Lespezeanu,Monica, (2007), Tradițional și modern în învățământul preșcolar, București, Ed.
Omfal Esențial;
Șchiopu, Ursula,(1992), Dezvoltarea psihică a copilului, Revista de pedagogie;
Verza,Emil, (1994), Condițiile cunoașterii și dezvoltării copilului, Revista învățământului
preșcolar.
114
115
METODE ŞI TEHNICI EFICIENTE ÎN ABORDAREA DISCIPLINEI

,,DEZVOLTARE PERSONALĂ”
Prof. Mirela PĂCURAR

Liceul Teoretic „Radu Petrescu”, Prundu-Bârgăului
Disciplina Dezvoltare personală oferă un cadru semnificativ pentru stimularea flexibilităţii

cognitive şi a creativităţii elevului, aceştia fiind încurajaţi să adreseze întrebări, să comunice
propriile opinii, să aibă intervenţii argumentate, să reflecteze asupra temelor puse în discuţie, să
manifeste iniţiativă, să exprime idei originale şi emoţii autentice despre ceea ce învaţă.
Registrul complex al strategiilor didactice, organizate sub diferite forme, stimulează
participarea activă, în mod individual sau în echipă. Accentul în orele de Dezvoltare personală este
dat de spontaneitatea şi creativitatea răspunsurilor elevilor la sarcinile propuse. Analizele succesive,
momentele de autoevaluare şi de reflecţie oferă copiilor cadrul necesar pentru interiorizarea
conceptele tematice, pentru dezvoltarea încrederii în sine, pentru conturarea perspectivei pozitive
asupra resurselor personale, astfel încât să facă faţă provocărilor şcolare sau celor din viaţa de zi cu
zi. O atenţie deosebită este acordată explorării intereselor şi exersării abilităţilor de învăţare,
identificării experienţelor anterioare şi cunoaşterii aşteptărilor elevilor cu privire la activităţile care
urmează a fi derulate. La finalul unui modul tematic sau al unei lecţii, elevii sunt invitaţi să îşi
exprime emoţiile cu privire la ceea ce au descoperit sau experimentat. Expoziţiile, discuţiile pe
baza portofoliului sunt oportunităţi pentru valorizarea intereselor şi aptitudinilor personale.
Disciplina Dezvoltare personală este realizată de către cadrul didactic de la clasă. În cazul
aprofundării unor teme, acesta poate colabora cu psihologul sau consilierul şcolar pentru
eficientizarea activităţilor derulate, spre exemplu: consultări cu privire la cele mai adecvate
modalităţi de lucru cu elevii, recomandarea unor resurse suplimentare care pot fi utilizate sau
organizarea unor activităţi în parteneriat. Implicarea părinţilor presupune participarea în activităţi
cum ar fi: expoziţii/târguri, serbări, concursuri, excursii, carnavaluri, proiecte în echipă părinţi-
copii, discuţii pe baza portofoliilor elevilor, vizite la locul de muncă al părinţilor etc.
În cadrul activităţilor de Dezvoltare personală elevii explorează, apoi aplică şi ulterior
reflectează asupra propriului progres. Din această perspectivă, predarea se distanţează considerabil
de înţelesul ei tradiţional de „transmitere de cunoştinţe”. Rolul cadrului didactic este de a organiza
şi oferi oportunităţi de joc şi învăţare care să-i permită elevului să-şi descopere şi să experimenteze
propriile abilităţi şi atitudini, de a particulariza şi facilita transferul acestora în viaţa reală. Selecţia
activităţilor se va face şi în funcţie de specificul local, precum şi de resursele materiale disponibile.
116
Strategiile didactice recomandate pentru orele de Dezvoltare personală sunt cele

activparticipative. Disciplina are un accentuat caracter explorator şi practic-aplicativ, care
presupune implicarea directă a elevilor. Elevii conştientizează, exersează abilităţi şi atitudini într-un
mediu prietenos de învăţare, devin responsabili pentru modul în care se implică în jocurile şi
activităţile propuse. Este foarte important ca activităţile să-i ajute pe copii să se simtă bine, să le
placă şi, astfel, să fie motivaţi intrinsec să înveţe. Sarcinile de lucru pot fi realizate individual, în
perechi/echipă, independent sau facilitate de cadrul didactic.
Jocul de rol are un rol primordial pentru pregătirea elevului pentru situații reale din viață, prin
dramatizări, teatru. Jocul de rol are rolul de a dezvolta comunicarea verbal și nonverbal, empatia,
toleranța.
Accentul trebuie pus pe strategiile activ-participative, abordându-se lucrul în echipă, turul
galeriei, pălăriile gânditoare, ciorchinele, brainstormingul deoarece au rolul de a dezvolta gândirea
critică prin exprimarea propriilor opinii prin raportare la propria experiență sau a colegilor.
Exemplu de activitate
Aspecte practice - CLASA I
Domeniul: Dezvoltare emoțională și socială
Subdomeniul: Interacțiuni simple cu ființe și obiecte familiare
Subiectul lecției: Ce este un bun prieten?
Povestea șoricelului - poveste terapeutică
Problematizarea: *De ce credeți că animalele din curte nu au sărit în ajutorul șoricelului?
• Ciorchinele : *Realizați un ciorchine în care să notați calitățile prietenului adevărat.
• Joc de rol: *Realizați un joc de rol cu titlul “Eu și prietenul meu în Cosmos” din care să
reiasă calitățile celor doi prieteni .
• Dramatizarea : *Interpretați - povestea populară “Prietenia, comoara cea mai de preț”.
( Fiecare personaj va purta câte un însemn –o imagine reprezentativă a personajului(animalului)
colorată în timpul orei de arte vizuale și abilități practice)
 Joc didactic: “Adevărat sau fals?” * Aplaudaţi dacă enunțul este adevărat și “ fiți supărați”
(mimica feței- tristă), dacă enunțul este fals.
v Prietenul îţi cunoaşte atât calităţile cât şi defectele.
v Prietenul nu îţi spune întotdeauna adevărul.
v Prietenul te ascultă atunci când vrei să - i vorbeşti.
v Prietenul nu te susţine şi nu te încurajează în tot ceea ce faci.
v Prietenul are încredere în tine.
v Prietenul nu îţi cere scuze dacă a greşit.
117
v Distanţa dintre oameni nu poate distruge relaţia de prietenie.

Copiii învață ceea ce trăiesc.
“Dacă sunt încurajați, copiii învață să fie încrezători;
Dacă sunt acceptați, ei învață să iubească;
Dacă sunt apreciați, ei învață să aibă un țel;
Dacă trăiesc împărțind cu ceilați, învață generozitatea;
Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, ei învață respectul;
Dacă trăiesc în prietenie, învață că este plăcut să trăiești pe lume.”
“Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și inițiativă, dă o notă mai personală
muncii, dar și o complexitate mai mare aptitudinilor și talentelor, ceea ce asigură participarea mai
vibe, mai activă, susținută de foarte multe elemente de emulație, de stimulare reciprocă, de
cooperare fructuoasă.“ ( Cerghit, Ioan, 1997, p.54)
BIBLIOGRAFIE
Crișan C. (2018). Strategii de dezvoltare personală în învățământ primar și preșcolar.
Suport de curs
Bernat, S.E. (2003) – Tehnica învăţării eficiente, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Crețu T., (2005) Psihologia copilului . Program universitar de formare în domeniul PIPP
adresat cadrelor didactice din mediul rural.
118
ROLUL METODELOR INTERACTIVE ÎN OPTIMIZAREA

PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Prof. Liliana-Paraschiva MESAROŞ

Liceul Teoretic Radu Petrescu
Formarea personalităţii elevului activ, investigator, creator, participant conştient la propria sa

dăltuire constituie nu numai un principiu, ci o orientare a educaţiei contemporane.
Iată de ce fiecare elev trebuie să fie pus în situaţia de a participa prin efort personal la
dobândirea de noi cunoştinţe, de a fi activ. Un elev care stă pasiv în bancă doar urmăreşte cele
predate, nu poate obţine rezultate bune la învăţătură. De aceea, învăţătorului îi revine sarcina de a
crea toate condiţiile pentru schimbarea de comportamente ce se aşteaptă să fie obţinute pe baza unei
activităţi efectuate direct de elev.
,, În spirala modernizării strategiei didactice, metodele activ-participative reprezintă un nivel
superior. Ele nu sunt noi, dar au devenit actuale în faţa cerinţelor puse învăţătorului, ele nu apar
pe un teren gol metodic, ci reprezintă un salt calitativ.”
,, A şti să citeşti să citeşti înseamnă a fi dobândit o tehnică ce nu prezintă valoare şi interes
decât dacă cel ce ştie să citească înţelege ceea ce citeşte: faptul că ştii să numeri nu înseamnă
matematică.”(R. Dottrens)
Sunt prioritare obiectivele centrate pe asimilarea instrumentelor de bază, cele care deschid
calea spre dobândirea viitoare a valorilor esenţiale ale culturii, pe atitudini şi capacităţi psihice
fundamentale. Nu este suficient ca elevul să ştie, ci trebuie abilitat să facă ce ştie, adică să ştie să
înveţe, să se poată folosi în situaţii noi de cunoştinţele dobândite, să facă legături logice şi
transferuri.
Pedagogia modernă utilizează preponderent metode şi tehnici interactive care pot fi
instrumente importante pe care învăţătorul le poate folosi în cadrul predării lecţiilor de limba şi
literatura română, ca acestea să fie mai atrăgătoare şi eficiente, să ajute elevii să realizeze judecăţi
de valoare, să-i sprijine în înţelegerea conţinuturilor.
Pornind de la textul în versuri ,,Primăvara‘’, am încercat în utilizarea metodelor active de
învăţare să măresc potenţialul intelectual al elevului, să cultiv atitudini investigatoare, să formez
spiritul de echipă.
În continuare sunt prezentate câteva dintre metodele active de învăţare :
Explozia stelară
Este o metodă de stimulare a creativităţii, o modalitate de relaxare a copiilor şi se bazează pe
formularea de întrebări pentru rezolvarea de noi probleme şi noi descoperiri.
Elevii vor formula singuri întrebări pornind de la cuvintele : Cine ?, Ce?, Când?, Cum?, De
ce?.
Brainstorming
Este numită metoda ,,asaltului de idei” sau ,,furtună în creier”. Este o metodă de stimulare a
creativităţii ce constă în enunţarea spontană a ami multor idei pentru soluţionarea unor probleme.
Discuţia porneşte de la cuvântul cheie: primăvara
flori păsări
iarbă PRIMĂVARA soare
insecte Ziua Mamei
Cubul
119
Se foloseşte în lecţiile de limba română cu scopul de a explora un subiect în posibilitatea de

a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare. Aruncând cubul grupa
ţintă primeşte o sarcină pentru numărul dat.
1. Descrie – semnele specifice anotimpului primăvara;
2. Compară- anotimpul iarna cu anotimpul primăvara;
3. Asociază – schimbările din natură cu cele petrecute în alte anotimpuri;
4. Analizează – activitatea fiecărei vietăţi din poezie;
5. Aplică – găsiţi însuşiri pentru: câmp, rândunică, sturz, timp, albină;
6. Argumentaţi – de ce vă place acest anotimp?
Cvintetul
Este o poezioară de cinci versuri prin care se rezumă un conţinut de idei. Activitatea se
poate desfăşura individual, în perechi, pe grupe.
PRIMĂVARA- cuvânt cheie
bogată, frumoasă – adjective
sosind, renăscând, cântând – verbe la gerunziu
natura se trezeşte la viaţă – sentimente faţă de subiect
anotimp – cuvânt sinteză
Diagrama Wenn
Se potriveşte în orele de consolidare. Poate fi o activitate frontală.
IARNA PRIMĂVARA
- vreme foarte rece - vreme mai călduţă
- pământul este acoperit - creşte iarba şi florile, înfloresc pomii
cu zăpadă, copacii sunt goi
anotimpuri
fiecare anotimp are trei luni
- păsările sunt plecate în ţările - se întorc păsările din ţările calde
calde
- unele animale hibernează - animalele ies din bârloguri
Ciorchinele
Se poate folosi în diferite activităţi (frontal, în perechi, pe grupe, individual).
Este o metodă didactică, utilizată individual sau în grup, care constă în evidenţierea de
către elevi a legăturilor dintre idei.
Blazonul
Presupune completarea compartimentelor unei scheme cu desene, jetoane, cuvinte sau
propoziţii care prezintă sinteza unui aspect real. Este o metodă complexă care se potriveşte cu
diverse situaţii care presupun o fixare, o sistematizare, o abordare transdisciplinară. Se poate
organiza individual, în perechi, în echipă şi pe grupe. Poate fi considerată ca un corolar al unei
120
lecţii sau unităţi de învăţare.

Text suport - ,,PRIMĂVARA”
Natura se trezeşte la viaţă
- o plantă specifică(ghiocel) - o insectă sau o pasăre(fluture sau

rândunică)
- un obiect specific acestui - un peisaj(copaci înfloriţi)

anotimp(mărţişor)
Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică contribuie la

îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având un caracter activ-participativ şi o reală
valoare activ-formativă asupra personalităţii elevului.
Metodele moderne au tendinţa de a se apropia cât mai mult de metodele cercetării ştiinţifice,
antrenând elevii în activităţi de investigare şi cercetare directă.
Prin măiestria şi priceperea de care dăm dovadă putem dezvolta creativitatea la elevi dar,
putem ajunge la o autostimulare a creativităţii.
BIBLIOGRAFIE
Odarca Bout , Ghid de practică pedagogică-învăţământ primar şi preşcolar, Aska Grafica

Sighetu Marmaţiei.
Tompa L., Lăzărescu Georgeta şi colaboratorii, Metode şi tehnici de muncă intelectuală,
E.D.P., Bucureşti.
,,Învăţământul primar”, nr. 2-3/2001 şi nr. 3-4/1995.
121
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC- DE LA TRADIȚIE ȘI CULTURĂ

LA INOVAȚIE
Prof. Simona-Anișoara SESERMAN

Liceul Tehnologic Feldru
Gădinița cu Program Normal și Prelungit-Feldru
Învățământul rural: Este o zonă care merită atenţia noastră, în contextul învăţământului în
general, şi care, dincolo de reforme, de îmbunătăţiri, de evoluţii, încă reprezintă zonă de
vulnerabilitate, zonă de dezvoltare neuniformă, ţinând cont şi de infrastructura rutieră deficitară, şi
de infrastructura şcolară, cu mari probleme, de scăderea populaţiei şcolare, de dificultatea de a
asigura personal didactic calificat în toate unităţile de învăţământ – cu cât acestea sunt mai departe
de centrele urbane, cu atât dificultatea de a găsi cadre calificate este tot mai mare. Populaţia şcolară
a scăzut, ajungând în anul şcolar/universitar 2010/2011 să fie cu 8,5% mai mică decât în anul
şcolar/universitar 2007/2008.
În contextul transformărilor care au caracterizat societatea românească în ultimul deceniu şi
jumătate, reforma sistemului educaţional ocupă un loc aparte: prin dinamică şi cuprindere, ea a
devansat majoritatea reformelor sectoriale, beneficiind de o importantă mobilizare de resurse umane
şi financiare în interior, iar pe plan extern de surse obţinute prin proiecte ale Băncii Mondiale şi
programe Phare. Cu excepţia unor măsuri specifice (de exemplu reabilitarea de şcoli, facilitarea
transportului pentru elevii din satele îndepartate, comasarea unor şcoli, racordarea şcolilor rurale la
sistemul ROEDUNET, dotarea bibliotecilor şcolare etc.), nu au existat programe de dezvoltare de
ansamblu şi prioritară pentru învăţământul rural. Aceasta a dus la apariţia unor efecte secundare ale
reformei, care au afectat echitatea şi au accentuat distanţa care există între mediul rural şi mediul 68
urban, discrepanţele dintre elevii din mediul urban şi mediul rural, între ratele participării, ale
absolvirii, ale urmării ciclurilor superioare de învăţământ, ca să nu mai vorbim de discrepanţe în
ceea ce priveşte condiţiile materiale în general şi cele privind dsfăşurarea procesului didactic. Când
vorbim de o asemenea intervenţie în invăţământul rural, memoria noastră culturală ataşeaza din
punct de vedere al semnificaţiei sale sociale două imagini definitorii.
Prima este aceea a dascălului de la ţara, apostolul neamului, cel care educă nu doar copii, dar
este şi un educator al comunităţii şi un lider al acesteia. El dă dovadă de sacrificiu, de patriotism, de
dragoste de oameni şi de credinţă în misiunea sa. A doua imagine este aceea a copiilor de la ţara, cei
care pleacă la oraş să înveţe carte, la îndemnul dascălului şi cu sacrificiul părinţilor şi care reuşesc
în viaţă, în cultură, în politică. Mai seamănă aceste imagini tradiţionale cu situaţia de acum? Trebuie
ele restaurate, readuse în realitate sau trebuie să ne îndreptăm spre altceva? Proiectul pentru
Învăţământul Rural se îndepărteaza puternic de aceste imagini. El nu este un proiect de reruralizare
122
a învăţământului în secolul XXI, ci un proiect de dezvoltare a acestuia, de aducere la nivelul

cerinţelor societăţii contemporane.
Una dintre provocările politicilor educaţionale din ţările membre ale Uniunii Europene o
constituie abordarea şi combaterea dezavantajelor pentru grupurile defavorizate din punct de vedere
educaţional (Chenic (Creţu), 2012). Privind acest aspect, unele state membre urmăresc creşterea
investiţiilor în educaţie ca o soluţie-cheie pentru prevenirea sărăciei şi excluziunii sociale pe termen
lung. Conform cu priorităţile acestor ţări, acest lucru implică prevenirea dezavantajelor în educaţie
prin dezvoltarea de intervenţii efective încă de la o vârstă fragedă (în principal, printr-un sistem
adecvat şi cuprinzător de protecţie a copilului), adaptarea sistemului educaţional, astfel încât şcolile
să răspundă cu succes la nevoile şi caracteristicile copiilor provenind din grupurile dezavantajate,
prevenirea abandonului şcolar şi reintegrarea în învăţământ a tinerilor care au abandonat şcoala,
precum şi extinderea învăţământului continuu, astfel încât să existe oportunităţi adecvate de
educaţie şi instruire profesională accesibile grupurilor de copii şi tineri aflaţi în situaţie de risc. De
asemenea, această politică educaţională implică o creştere a rolului instituţiilor de învăţământ şi
instruire profesională în promovarea unor norme şi valori, precum coeziunea socială, oportunităţi
egale, implicare socială activă a cetăţenilor (Socol, Socol, 2012). Acest set de măsuri din politicile
educaţionale europene scot în evidenţă importanţa unor strategii integrate destinate creşterii
oportunităţilor educaţionale şi incluziunii socioprofesionale ale grupurilor defavorizate, care să
Sistemul educaţional din România, disparităţi dintre mediul urban şi cel rural 91 includă atât măsuri
educaţionale, cât şi de protecţie socială şi inserţie pe piaţa forţei de muncă. În România, domeniul
educaţiei este, poate, unul dintre cele mai reformate domenii din ultimii 21 ani. În acest domeniu au
avut loc schimbări atât la nivelul conţinutului învăţământului, cât şi transformări instituţionale
majore. Strategiile elaborate, în principal, în ultimii cinci ani facilitează existenţa unui cadru pentru
elaborarea de măsuri şi implementarea unor programe educaţionale destinate creşterii şanselor de
acces la educaţie pentru grupurile defavorizate şi crearea unui sistem educaţional modern, aliniat la
standardele europene de dezvoltare şi construcţie instituţională. În special în ultimii ani a fost
elaborate un număr impresionant de strategii, programe naţionale şi proiecte destinate îmbunătăţirii
condiţiilor de învăţare în şcolile din România şi reducerii inegalităţilor educaţionale şi sociale
(Manole, A.M. 2012).
În contextul reformei învățământului preuniversitar românesc, un loc aparte îl ocupă
perioada preșcolarității care, conform datelor şi concluziilor formulate de specialişti în pedagogie şi
psihologie, este decisivă pentru formarea tânărului şi pentru perfecţionarea specialistului de mâine.
Programa activităţilor instructiv- educative în grădiniţa de copii prefigurează două mari
tendinţe de schimbare în interiorul sistemului preşcolar. Acestea vizează crearea unui mediu
123
educaţional adecvat, în vederea stimulării continue a învăţării spontane a copilului şi introducerea

acestuia în ambianţa culturală a spaţiului căruia îi aparţine.
În ultimii ani la nivelul învățământului românesc au apărut idei și practici care au încurajat
schimbarea abordării de la curriculum centrat pe disciplină, la un curriculum centrat pe copil.
Situarea copilului în centrul organizării procesului de predare – învățare, a constituit o schimbare
fundamentală, care a atras după sine necesitatea identificării acelor soluții didactice care să
stimuleze performanța copilului cel puțin la nivelul descris de potențialul său.
În concluzie reforma educațională, prin implementarea metodei proiectului la nivelul
învățământului rural și nu numai , permite dobândirea de către copil a unor deprinderi și abilități
prin care, ulterior se poate realiza înțelegerea și producerea unor raționamente autentice, devenind
astefel participanți activi ai comunității.
BIBLIOGRAFIE:
Bocoş, Muşata, Teoria şi metodologia curriculum-ului. Suport de curs pentru anul I,

specializările „Pedagogie” şi „Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar”, Universitatea
„Babes – Bolyai”, Cluj Napoca;
Bocoş, M., 2001, Curriculumul şcolar. Conţinutul învăţământului, în „Pedagogie. Suporturi
pentru formarea profesorilor ”,M.Ionescu, V.Chiş, (coord.), Editura Presa Universitarã
Clujeanã, Cluj-Napoca;
Ciolan, Lucian, 2008, Învăţarea integrată;fundamente pentru un curriculum transdiciplinar,
Editura Polirom, Bucureşti.
124
125
Prof. Mihaela PETREA

Grădinița cu program prelungit nr. 33, Brașov
Educaţia reprezintă un sistem al vieţii sociale sensibil la mesajele viitorului; viitorul fiind
acţiunea actuală asupra condiţiilor date, o anume transformare, inovare şi schimbare, a crea
premise şi nu a impune soluţii unilaterale. G. Berger anticipa, cu mulţi ani în urmă, că „trăim într-
o lume în care, nu va mai fi loc decât de inovatori”.
Societatea contemporană generează inovaţii numeroase şi variate, pe diverse planuri
(sociologic, pedagogic, economic, tehnic). Inovaţiile din învăţământ reprezintă un proces deosebit
de complex ce presupune dezvoltare, schimbare, reformă, modernizare,perfecţionare.
Inovaţia în educaţie şi învăţământ poate fi definită ca o îmbunătăţire măsurabilă, deliberată şi
durabilă, produsă ca urmare a instalării, acceptării şi propagării unei schimbări. Ea reprezintă o
 presupune schimbări de fond privind strategiile educaţionale, modificări de atitudini
şimentalităţi;
 presupune transformări importante şi eficiente pe scară largă şi dedurată;
 presupune modificări substanţiale în proiectarea politiciieducaţionale.
sine şi pentru sine, ci numai atunci când se pot „integra şi articula în contextul general al
sistemului educaţional, sincronizându-se cu logica acestuia” (M. Bocoş).
Dacă inovaţiile presupun un factor de masă critică, reprezentând gradul de presiune care se
exercită în favoarea schimbării, şi un factor de prag critic, respectiv, o anumită investiţie de resurse
umane, temporale etc., atunci putem vorbi de următoarele tipuri de inovaţii în şcoală (adaptare
după A.M. Huberman):
1. Inovaţii materiale, care vizează mediul educativ şi echipamentul şcolar: sălile de clasă,
laboratoarele, cabinetele, mijloacele de învăţământ, manualele, cărţileş.a.m.d.
2. Inovaţii „de concepţie”, referitoare la modalităţile de proiectare şi organizare a
procesului instructiv-educativ, la întregul curriculum şcolar şi la componentele acestuia:
conţinutul învăţământului, strategiile de predare şi învăţare, strategiile de evaluareetc.
3. Inovaţii legate de conduita interpersonală, care vizează atât rolurile şi relaţiile dintre cei
126
doi poli/ factori ai binomului educaţional – educatori şi educaţi, cât şi relaţiile stabilite între
cadrele didactice (de exemplu, colaborarea pentru realizarea unor cercetări pedagogice, pentru
organizarea de cercuri şcolare pe arii curriculare sau cu caracter interdisciplinar, pentru creşterea
randamentului şcolar etc.), relaţiile dintre educatori, educaţi şi personalul administrativş.a.m.d.
Diferitele tipuri de inovaţii educaţionale se bazează, în primul rând, pe schimbarea
concepţiei şi a atitudinii cadrului didactic faţă de problemele care apar în realitatea educaţională.
De aceea, se impune ca absolut necesară educarea şi autoeducarea cadrelor didactice în direcţia
producerii, acceptării şi introducerii inovaţiilor educaţionale.
Dacă inovaţiile reprezintă orice schimbare în structura şi randamentul sistemului de
învăţământ (de la manifestările de suprafaţă, până la restructurările fundamentale), reformele sunt
o instituţie unică pentru toate tipurile de inovaţii care proiectează pe o durată mai mare schimbările
necesare la toate nivelurile funcţionale ale structurilor. Deosebirea faţă de inovaţiile curente constă
în faptul că reformele operează o schimbare de ansamblu în cadrul de desfăşurare a
învăţământului, intervin mai rar şi , introduc în interdependenţa lor mai multe inovaţii simultane.
Reformele nu pot fi confundate cu inovaţiile, indiferent de intensitatea lor, deoarece ele nu sunt
decât un instrument, instituţie socială, cu funcţiispecifice.
Conceptul de reformă este un concept complex, care poate fi nuanţat şi analizat din
perspectiva diferitelor domenii: istorie, sociologie, filozofie, politologie, economie, drept, ştiinţele
educaţiei. Prin dimensiunile şi deschiderile sale multiple, de ordin istoric, sociologic, economic,
juridic, reforma are un puternic impact psihologic şi psiho-social. Ea poate fi definită ca acţiune de
amploare, care implică modificări majore de structură şi strategie, constituind o opţiunepolitică.
Aşadar, reforma învăţământului reprezintă o inovare macroeducaţională care acţionează
asupra macrosistemului, adică asupra tuturor componentelor structurale şi funcţionale ale
învăţământului, vizând restructurarea integrală sau cvasiintegrală a acestora – a obiectivelor,
structurilor, conţinuturilor şi strategiilor educaţiei. Astfel, logica reformatoare proiectează o
dinamică proprie a inovaţiei educaţionale, pe circuitul unor valori sociale complexe, structurale şi
istematice, pe baza următoarelor schimbări:
 schimbarea orientării sistemuluieducaţional;
 schimbarea structurii sistemuluieducaţional;
 schimbarea conţinutului procesului educaţional.
Între cele două forme ale inovaţiei se stabileşte o legătură strânsă, în sensul că reforma
învăţământului nu este posibilă în absenţa inovaţiei microeducaţionale relevante, sistematice şi
coerente, iar, pe de altă parte,acestea sunt jalonate de liniile generale ale reformei. Pentru
perfecţionarea instruirii şi formării şi pentru realizarea reformei învăţământului, este necesar să se
127
elaboreze strategii de difuziune, extindere, generalizare şi implementare a inovaţiilor realizate în

anumite „puncte” ale sistemului de învăţământ, întrucât ele nu pot apărea dintr-o dată în întreaga
reţea educaţională.
Ca instituţie specializată, reformele asigură un regim uniform inovaţiilor, legea fiind
nucleul în jurul căruia întreaga reformă gravitează, sursa care conferă autoritate şi operativitate
inovaţiilor.
Strategia reformelor cunoaşte aceeaşi variabilitate ca şi învăţământul însuşi în funcţie de
condiţiile în/ şi la care se aplică. Repetabilitatea reformelor educaţionale este explicată de faptul că
ele nu rezolvă în întregime dificultăţile cu care se confruntă sistemul de învăţământ. De aceea,
reformele educaţionale nu reprezintă totdeauna o soluţie inovatoare. Pentru a avea această calitate
ele trebuie să însoţească transformări adânci, restructurări şi schimbări la nivelul sistemului social
global.
În vederea producerii, acceptării, introducerii şi generalizării inovaţiilor educaţionale, se
impune realizarea unei pregătiri adecvate, teoretice şi practice, a cadrelor didactice, în cadrul celor
două subsisteme de pregătire şi perfecţionare a lor: cel al formării iniţiale şi cel al formării
continue.
BIBLIOGRAFIE:
Cazacu, Aculin: Sociologia educaţiei, Editura Hiperion XXI , Bucureşti,1992.
Ionescu, Miron: Inovaţia în educaţie şi în învăţământ, în revista ,,Învăţământul primar”
nr.2-3/2003, Editura Miniped,Bucureşti.
Marin, Stoica: – Pedagogie şi Psihologie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova,2002.
Vlăsceanu, Lazăr: Decizie şi inovaţie în învăţământ, E.D.P., Bucureşti,1979.
128
INOVAȚIE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE, PRIN METODE

INTERACTIVE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE- EVALUARE
Prof. Elena Daniela CIOACĂ

Grădinița cu program prelungit Nr. 33, Brașov
Pentru creşterea calităţii procesului instructiv-educativ din grădiniţă, trebuie perfecţionate

metodele tradiţionale, dar şi introducerea unor metode şi procedee educative. Stilul didactic ce
trebuieadoptat este în funcţie de personalitatea copiilor.
Proiectarea unui demers didactic, diferit de cel tradiţional dă posibilitatea fiecărei educatoare
să-şi valorifice propria experienţă prin utilizarea unor metode moderne într-o abordare
interdisciplinară.
Două dintre metodele experimentate de profesori sunt: metoda covorului povestitor și
metodașorțului povestitor.
Utilizând metode inovative, educatoarele își propun o implicare activă şi creativă a copiilor
pentru stimularea gândirii productive, a gândirii divergente şi laterale, libertatea de exprimare a
cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor.
Povestirea este o metodă de învăţământ ce poate fi folosită cu foarte mare succes în
învăţământul preșcolar, care constă în expunerea orală, vie, plastică, sub formă de naraţiune sau
descriere prin intermediul căreia sunt înfăţişate fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în
fenomene ale naturii, spaţiu şi timp, etc. pe care copiii nu le pot înţelege altfel. Activitatea de
povestire este una dintre activitățile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor, deoarece
satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate, stimulează imaginația și oferă cadrul adecvat de
exersare a capacității decomunicare.
Covorul povestitor, covorul cu poveşti, povestea din covor, sacul cu poveşti sau trăistuţa cu
poveşti, cum mai denumim această manieră de a povesti, este un suport la carte ca şi mini-teatrul,
păpuşile de deget sau păpuşile, care îi induce copilului plăcerea de a citi, conştientizându-l că acea
poveste pe care el o ascultă, se găseşte între coperţile acelei cărţi care se află alături de covor. De
obicei cartea, covorul şi personajele din poveste se găsesc într-un sac, care de această dată este adus
de doamna educatoare şi nu de Moş Craciun, şi este plin cu poveşti şi nu de cadouri. Începutul
tradiţional al poveştii cu "A fost odată ca niciodată ..." se transformă în "Şi când covorul s-a
desfăcut, / Povestea aşi început!" sau "Covorul se derulează / Şi povestea demarează", iar finalul "Şi
am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa" devine "Şi când povestea s-a terminat, / Covorul l-
am şi rulat".
129
Șorțul povestitor este o metodă inovativă de predare folosită în grădinițe, prin care copiii
sunt implicați activ și creativ în povesti. Șorțul este confecționat din material textil, iar toate
elementele și personajele sunt din fetru, personalizate pentru fiecare poveste în parte, cu detalii
specifice acțiunii din acea poveste; elementele fixe sunt cusute, iar personajele sunt marionete
de degete.
În societatea actuală, are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale
să ţină pasul cu evoluţia societăţii şi implicit a educaţiei. Şi în învăţământ au loc
transformări rapide.
Educatoarea apelează la o serie întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera
asimilarea şi aplicabilitatea informaţiilor.
În spatele fiecărei metode de predare stă ascunsă o ipoteză asupra mecanismului de
învăţare a copilului. Educatoarea trebuie să fie preocupată de găsirea unor metode şi procedee
variate adaptate diferitelor situaţii de instruire în care copiii vor fi puşi.
Folosirea acestor metode de predare-învăţare-evaluare pentru dezvoltarea gândirii
critice a copiilor conduce la formarea unei motivaţii intriseci, ce rămâne dezideratul tuturor
dascălilor.
BIBLIOGRAFIE:
Crenguţa Oprea, Strategii didactice interactive, Editura didactică şi pedagogică,

Bucureşti,2007
Breben S., Gognea E., Metode interactive de grup, Editura, Arves, 2007.
130
ACTIVITĂŢI OUTDOOR
Prof. Maria COTEANU

Şcoala Gimnazială Nr. 9 ,,Nicolae Orghidan’’, Brasov
Astăzi în efortul actual de modernizare si optimizare a scolii româneşti, menit să

asigure creşterea calitativă a activităţii didactice, proiectarea, organizarea, pregătirea si desfăşurarea
lecţiei, ca microsistem ce produce la scară redusă sistemul instrucţional, ocupă un loc central.În
învăţământul actual o lecţie eficientă trebuie să formeze şi perfecţioneze competenţe transferabile,să
urmărească ruperea hotarelor disciplinelor şi abordarea unor teme comune mai multor
discipline(interdisciplinaritate),să crească gradul de participare şi implicare a elevilor la propria
instruire şi să plaseze profesorul ca partener în învăţare şi organizare.Noul tip de educaţie se
bazează pe patru competenţe fundamentale: a învăţa să cunoşti( să ştii);a învăţa să să faci;a învăţa să
trăieşti împreună cu ceilalţi;a învăţa să fii;Toate aceste concepte se regăsesc în activităţile de tip
outdoor. Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc însă ea începe
din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ formal.
Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor însă pentru a da o definiţie simplă
putem spune că această forma de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber, învăţarea
experenţiala(,,Înveţi cu creierul,mâinile şi inima!”).Termenul poate include educaţia pentru
mediu,activităţi recreative,dezvoltare personala,terapie prin aventură etc.
Scăpând de rutina sălii de clasă activitatea de învăţare capătă un caracter atractiv şi mai
aplicat.Un studiu recent arată că ne amintim20% din ce ceea ce auzim,30% din ceea ce vedem şi
90% din ceea ce facem.Învăţarea outdoor nu înseamnă doar un loc al învăţării ea presupune o
schimbare de optică,o nouă filozofie de acţiune,o alta instrumentalizare şi perspectivă asupra
învăţării şi o permisivitate ridicată pentru achiziţia experenţială.Un vechi proverb chinezesc
accentuează eficienţa acestui tip de educaţie:,,Ce aud-uit. Ce văd-îmi amintesc. Ce fac-înţeleg.”
În mod tradiţional,în procesul actual de predare-învăţare în ţara noastră Outdoor Learning
reprezintă:explorarea locurilor îndepărtate,excursii,vizite tematice,dezvoltare fizică sociala şi
personală.
Pentru aceste activităţi sunt necesare multe resurse:timp,bani,grupuri mici de elevi,
echipament adecvat, specialişti pe diverse domenii. De cele mai multe ori acestea sunt resurse pe
care şcoala şi profesorul nu le are. Există însă un model de outdoor care presupune integrarea
activităţilor in curricula şcolii şi desfăşurarea lor în mod constant şi natural fără să fie nevoie de
resurse speciale. Aceste activităţi le putem include în scenariile noastre didactice în cadrul
programului şcolar obişnuit. Acest model educaţional presupune:
131
 Activităţi frecvente,orientate spre un scop şi bazate pe un curriculum,desfăşurate în mediul

din proximitatea şcolii;
 Constanţă;activităţi desfăşurate în mod constant pe tot parcursul anului scolar.(De ex.,în
Finlanda,o zi pe săptămână toate cursurile se desfăşoară outdoor pentru elevii din
învăţământul primar şi gimnazial);
 Desfăşurarea activităţilor pentru majoritatea disciplinelor;
 Lucru cu aceleaşi subiecte şi în clasă şi afară;
 Sarcini de tip problemă şi presupunând munca în echipă;
 Aceiaşi profesori pentru activităţile indoor şi outdoor;
Principala provocare pentru organizatorul unei activităţi outdoor este cum să transforme
materia prima din mintea elevului,trecând-o printr-un proces de învăţare intenţionată,în competenţe
funcţionale.Educaţia actuală trebuie să fie holistică şi integratoare,bazată pe procesul de a da sens
oricărei întâmplări şi experienţe proprii.Ideea că experienţa,învăţarea şi progresul sunt
interconectate se află la baza diferitelor programe outdoor. Un trainer danez,specializat în
dezvoltarea de programe outdoor internaţionale a identificat 9 criterii de bază pentru o lecţie reuşită:
Obiectiv clar.Ca în cazul oricărei lecţii,indiferent de cadrul de desfăşurare,trebuie să fie
cunoscut scopul lecţiei,ce se doreşte a se realiza.
1. Legătura între activitatea indoor şi cea oudoor.Elevii vor lucra pe baza aceluiaşi
curriculum atât în clasă cât şi în afara ei:
 indoor-pregătirea şi actualizarea noţiunilor teoretice necesare;
 outdoor-desfăşurarea efectivă a activităţii;
 indoor-reflexii,observaţii,constatări
Experienţa pe care o vor trăi elevii este consistentă în timp şi le oferă acestora înţelegerea noţiunii
de continuitate-trecut–prezent–viitor.Experienţa are loc într-un anumit
context(social,cultural,geografic))şi îl forţează să facă conexiuni şi să interacţioneze cu mai multe
domenii pentru a înţelege întregul.
Elevii să lucreze împreună.Activitatea outdoor,chiar dacă va presupune o muncă
individuală,este obligatoriu să includă munca în echipa şi lucru în grup.În momentele de
interacţiune în grup elevii,elevii vor fi nevoiţi să relaţioneze ,să comunice să-şi transmită informaţii
sau cunoştinţe,să folosească împreună deprinderi ce le au deja,să se facă înţeleşi.
2. Lucru cu situaţii de învăţare concrete şi relevante cu scop vizibil.

3. Activităţi legate de situaţii concrete,reale.
132
4. Munca şi înţelegerea elevilor trebuie să folosească mediul(natura ca spaţiu al

învăţării).Mediul înconjurător ales trebuie să susţină procesul de învăţare.
5. Lecţia să includă experienţe senzoriale.Elevii să fie ,,obligaţi” să simtă
vântul,temperatura,poluarea să guste coaja copacului etc.
6. Experienţele trebuie urmate de lucru în clasă,de conceptualizări abstracte,astfel încât
ceea ce a fost experimentat să devina cunoaştere
7. Profesorul să fie capabil să stea deoparte.El trebuie să fie un ghid,să pregătească drumul
elevilor pentru procesul de învăţare şi să facă loc pentru propriile experienţe.Profesorul
trebuie să fie capabil să fovorizeze momentele de bucurie fără a pierde din vedere nici o
clipă scopul principal al activităţii.Albert Einstein spunea: ,,Nu-mi învăţ niciodată
elevii,doar le ofer cele mai bune condiţii în care ei să înveţe”
Profesorul trebuie să fie capabil să folosească ceea ce îl înconjoară,iar aceasta presupune:
 Pregătire temeinică;
 Iniţiator,dar apoi să-i lase pe copii să lucreze singuri;
 Capacitatea de a orienta,ghida;
 Curiozitate,dedicare,o notă de curaj chiar;
 Să fie plin de viaţă şi primul la start;
 Să sesizeze şi puncteze ,,momentele de aur”.
133
Prof. Ruxandra-Bianca MONDOC

Grădinița cu Program Prelungit Nr.33, Brașov
Inovaţia este unul dintre conceptele care – de mai bine de două decenii – reţin atenţia
specialiştilor din diverse domenii. Referinţe privind inovaţia au fost identificate în lucrările
publicate la începutul sec. al XX-lea, în literatura de specialitate. J.B. Taylor este considerat primul
cercetător care a folosit conceptul de inovaţie, definindu-l ca „un nou mod de a face lucrurile – new
ways of doing things – cu scopul explicit de a răspunde unei nevoi sociale”
Principalele caracteristici ale unui cadru didactic inovator sunt cooperarea, colaborarea,
încrederea în ceilalţi, dorinţa şi voinţa de a inova. Aceasta probează că inovaţia în educaţie ţine prea
puţin sau deloc de vechimea în activitate a cadrelor didactice fie de disciplina predată, de treapta de
învăţământ la care predau etc. Deşi mult se discută despre mediul educaţional şi despre cum poate
el influenţa inovarea, specialiştii recunosc faptul că prea puţine se cunosc despre acesta. Ceea ce s-a
reuşit, până în prezent, este identificarea unor tipuri de relaţii care se stabilesc între cadrele
didactice şi modul în care acesta pot conduce sau nu la formarea unei culturi şcolare. Astfel,
studiind relaţiile de muncă între cadrele didactice pe continuumul autonomie în muncă –
interdependenţă, au fost identificate patru tipuri de relaţii:
-împărtășirea de informații și căutarea de idei;
-a se ajuta și a-și oferi suport;
-împărtășirea sarcinilor;
-munci în legătură continuă.
Formarea unei culturi favorabile inovaţiei are la bază şi motivaţia profesională a cadrelor
didactice. Motivaţia şi satisfacţia în muncă a cadrelor didactice reprezintă una dintre temele de
interes pentru cercetători, pentru că s-a constatat că reuşita educaţională a elevilor/ preșcolarilor
depinde, într-o foarte mare măsură, de tipul de motivaţie al cadrelor didactice, de gradul de
satisfacţie profesională. Numeroase cercetări au demonstrat că atunci când cadrele
didactice prezintă un nivel înalt de motivaţie profesională de natură intrinsecă (adică sunt motivate
mai degrabă de realizările, rezultatele activităţii didactice, decât de beneficii exterioare muncii lor,
precum salariul, prestigiul social) investesc mai mult în activitatea lor, dau dovadă de mai multă
creativitate şi eficienţă în rezolvarea problemelor.
Inovaţia urmăreşte identificarea de soluţii, oportunităţi, strategii, prin care să fie atins idealul
educaţional. Reforma învăţământului a vizat asigurarea unei atitudini egale în faţa educaţiei tuturor
indivizilor, indiferent de particularităţile psihofizice, intelectuale, sociofamiliale, economice, etnice,
134
religioase sau de altă natură. Tratarea egală a indivizilor poate genera, uneori,inegalităţi în faţa
educaţiei – indivizii aparţinând minorităţilor naţionale se pot confrunta cu dificultăţi în înţelegerea
conţinutului manualelor, cei care prezintă diferite forme de handicap au nevoie de suport tehnic sau
intelectual, indivizii care au părăsit prematur sistemul pot decide la un moment dat să revină în
sistem pentru sa-şi continua şcolarizarea etc. La aceste probleme inovaţia
poate identifica soluţii la nivel de conţinut, organizare, finanţare etc.
Totodată, diferenţa dintre reformă şi inovaţie în învăţământ constă şi în faptul că, în timp ce prima
este impusă centralizat – de sus în jos – şi din start are un grad mare de generalitate, cea de-a doua,
inovarea, poate demara de la nivelul unei instituţii de învăţământ, de la nivelul unui colectiv
didactic, cercetători, grup de parteneri în problemele educaţiei – de jos în sus – şi abia după ce-şi
dovedeşte eficienţa este preluată la scară extinsă.
Inovaţia reprezintă un proces de învăţare, de achiziţionare de noi cunoştinţe, de noi moduri
de a lucra, fapt pe care personalul didactic, elevii şi părinţii acestora, alte autorităţi îl
experimentează deja. Descentralizarea sistemului de învăţământ, chiar dacă într-o formă limitată,
favorizează acest proces de învăţare – cadrele didactice învaţă, în primul rând, să colaboreze, să
coopereze între ele, cu autorităţile locale, cu familia în scopul creşterii şanselor de reuşită şcolară a
elevilor. La nivel de structură şi organizare au apărut modificări esenţiale: învăţământul privat de
toate nivelurile, noi profiluri, specializări specifice economiei de piaţă (educaţia antreprenorială,
managementul), învăţarea pe tot parcursul vieţii etc. Un alt aspect important îl constituie legislaţia
învăţământului, care a fost adaptată şi completată în consens cu
realităţile şi exigenţele societăţii bazate pe cunoaştere.
Procesul de reformă este unul dificil, de lungă durată. Numeroase studii şi cercetări au
subliniat faptul că la nivelul societăţii noastre se manifestă deja o anume oboseală, un „stres al
reformei”. Aceleaşi studii evidenţiază faptul că relaţiile dintre cadrele didactice, dintre acestea şi
elevi s-au îmbunătăţit, comunicarea şi cooperarea fiind cele care i-au ajutat să facă faţă procesului
de reformă. Inovaţia în educaţie poate şi trebuie să fie susţinută şi stimulată, atât prin măsuri care să
acţioneze din interiorul sistemului, cât şi din afara lui. În al doilea caz, finanţarea corespunzătoare a
învăţământului este una dintre măsurile cele mai importante, pentru că inovaţia solicită un suport
financiar. În interiorul sistemului se poate acţiona prin continuarea procesului de descentralizare.
Sistemul educaţional trebuie să se concentreze într-o mai mare măsură asupra dezvoltării unor
programe speciale pentru diferite categorii de populaţie, de la persoane cu dizabilităţi – la minorităţi
etnice, indivizi superior dotaţi, până la posibilitatea includerii în sistemul de învăţământ a tuturor
celor care doresc să-şi perfecţioneze, să-şi completeze pregătirea educațional.
135
Un alt mod de stimulare a inovaţiei constă în recompensarea muncii în echipă. În prezent, la

nivelul sistemului de învăţământ, personalul didactic, dar şi preșcolarii/elevii sunt evaluaţi,
recompensaţi în funcţie de activitatea individuală.
Astfel, munca în echipă, implicarea în diverse programe, proiecte educaţionale nu este
recompensată în vreun fel şi, deci, nu este atrăgătoare pentru indivizi. În aceste condiţii nici
motivaţia profesională şi nici satisfacţia în muncă nu sunt mari, fapt care împiedică formarea unei
culturi favorabile inovaţiei.
BIBLIOGRAFIE:
Miclea, M., Vlăsceanu, L, Potolea,. D., Petrescu. P. (coord.), Nevoi şi priorităţi de
schimbare educaţională – fundament al dezvoltării şi modernizării învăţământului
preuniversitar, 2006
Ionescu M., Radu I.-” Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001
136
137
MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII LA ȘCOLARUL MIC
Prof. Nicoleta HOLBAN

Școala Gimnazială ,,Vlaicu Vodă” Brăila
Epoca în care trăim este dominată de o puternică expansiune a ştiinţei şi tehnicii în toate
domeniile de activitate şi de accelerare continuă a ritmului de viaţă.. Creşterea rapidă a volumului
de informaţii în toate domeniile, uzura accelerată a cunoştintelor, pretinde adaptarea continuă a
obiectivelor şcolii, a conţinutului, formelor şi metodelor de învăţământ acestei dinamici
informaţionale. Toate aceste condiţii externe influențează elevii orientându-i în însăşi atitudinea lor
faţă de învăţare, care , la cei mai mulţi dintre ei, este activă şi conştientă, corespunzând cerinţelor
mereu crescânde ale societăţii. Creşterea volumului informaţional a dus, mai ales, la încărcarea
planurilor de învăţământ, a programelor şi manualelor şcolare, ceea ce a condus la suprasolicitarea
funcţiilor mnemice. Aceste condiţii afectează randamentul activităţii elevului şi , uneori , chiar
sănătatea lui. Cauzele acestei situaţii ar trebui căutate mai ales în predare şi, de asemenea, în lipsa
unei motivaţii puternice la şcolari faţă de sarcinile lor. Motivaţia este o dimensiune fundamentală a
personalităţii, o variabilă internă cu rol de suport în elaborarea diferitelor procese şi capacităţi
psihice. Este un ansamblu de factori care determină comportamentul subiectului, pune în mişcare
conduita omului, furnizând energia necesară funcţionării şi menţinerii în stare activă a diferitelor
procese psihice.
Motivaţia constituie un ansamblu de impulsuri, pulsiuni interne, energizări sau activări,
stări tensionale sau mobiluri ale acţiunilor şi conduitei umane. (Paul Popescu-Neveanu). La şcolarul
mic , motivele sunt extreme de variate. Printre acestea se numără urmatoarele, care se intalnesc cel
mai des: - se nevoia de a şti , dorinţa şi curiozitatea de a înţelege ceea ce se întamplă în jurul lor -
nevoia de a obţine aprobarea din partea părinţilor , precum şi dragostea acestora - dorinţa de a
obţine lauda şi aprobarea învăţătorului şi elevilor prin rezultate şcolare bune - dorinţa de cooperare
în cadrul colectivului şi de a se afirma prin acţiuni de grup - satisfacţia produsă de activităţile
constructive pe care le oferă şcoala - sentimentul plăcut al progresului - dorinţa de a evita blamul -
dorinţa de a ajunge “ceva” in viitor O serie de metode eficiente in cresterea motivatiei la scolari pot
consta in: - stabilirea regulilor clasei împreună cu elevii. Regulile trebuie comunicate clar, încă de la
începutul anului școlar, ceea ce va duce la o responsabilizare a elevilor. Astfel îi putem încuraja să
adopte atitudini demne de apreciat și putem preveni comportamentele deviante. - personalizarea
clasei. Se pot folosi diverse desene sau alte activități prin care se pot remarca elevii clasei. Felul
cum arată clasa este o formă de întărire a imaginii de sine. - cunoașterea elevilor reprezintă un
important element în procesul de motivare a elevului spre învățare. Atenția acordată de profesor
138
elevului demonstrează respectul fată de elev. Simplu fapt că profesorul memorează numele elevului,
îi știe preferințele, îi dezvoltă elevului încrederea în sine, îi întăresc sentimentul de siguranță și
apreciere personală. - implicarea activă a elevilor în activitățile instructiv-educative.
Putem atrage atenția elevilor și prin controlul vocii, contactul vizual, organizarea sarcinilor
de lucru într-un mod productiv. Profesorul ar trebui să gândească un proces instructiv – educativ viu
care să potenţeze această disponibilitate naturală a elevilor. - așteptările profesorului devin un factor
de motivație. S-a demonstrat că elevii au tendința de a se ridica la înălțimea așteptărilor
profesorilor. Dacă se aşteaptă şi se solicită cât mai mult de la elevi adesea se va şi obţine acest
lucru. - profesorul poate deveni un exemplu de comportament pentru elevii săi.
Urmând exemplul profesorului, elevii își pot modifica propriul comportament. - stabilirea
unei atmosfere pozitive, de empatie față de fiecare elev în parte. - rezolvarea situațiilor-problemă în
cel mai scurt timp. Dacă profesorul este apropiat fizic dar și psihic de elevul ce are un
comportament deviant, face posibilă oprirea comportamentului respectiv. - recompensarea şi
întăririle pozitive faţă de oricare comportament sau activitate demnă de luat în calcul a elevului,
măreşte stima de sine a acestuia şi îl motivează să acţioneze la fel şi pe viitor.
Nu de puţine ori, comportamentul dezirabil este „uitat”, pentru a acorda o atenţie sporită
elevilor care creează probleme. Dar a beneficia de atenţia profesorilor este o întărire pozitivă cu
valenţe educative semnificative, de care nu întotdeauna profesorul face uz. Cea mai eficientă
metodă de a recompensa elevii este lauda. Totodată aceasta este și cea mai la îndemână.
S-a constatat că elevii sunt mai implicați în activitățile de învățarea atunci când le este
prezentat scopul învățării, domeniul unde își pot aplica cunoștințele, atunci când se simt apreciați,
când le sunt arătate progresele făcute, când sunt curioși. De obicei, orice proces de învăţare este
plurimotivat. Eficienţa învăţării scade, dacă exista un nivel minim de motivare sau supramotivare, şi
creste în cazul unui nivel optim, ca zonă între minim şi maxim, însă în cazul motivaţiei interne nu
există saturaţie. Motivele elevilor noştri sunt extem de numeroase şi variate , individuale şi sociale .
Daca însă sunt recompensati , laudati , încurajaţi , apreciaţi, elevii vor da un randament şi mai mare
. Dacă vor fi ameninţati , blamati sau pedepsiţi , efectele vor fi de abţinere , evitare , refuz .
Stimularea prin laudă este de preferat stimulării prin pedeapsă . Deoarece motivele
constituie cele mai importante pârghii ale activităţii de învăţare , cunoaşterea şi educarea lor în
cadrul vârstei şi la fiecare elev in parte , constituie cheia succesului în munca instructiveducativă .
139
ÎNVĂȚAREA ACTIVĂ FACILITATĂ DE TEHNOLOGIE
Prof. Mariana MALINCHI

Școala Gimnazială ,,Vlaicu Vodă” Brăila
Elevii din ziua de azi sunt nativi digitali, iar tehnologia face parte din viața lor zilnică.
Utilizarea tehnologiei este una dintre abilitățile de bază ale secolului XXI de care elevii au nevoie la
școală, dar și mai târziu la locul de muncă.
Tehnologia în sala de clasă nu se referă doar la prezența dispozitivelor digitale, ci și la
modul de utilizare a acestora, astfel încât să faciliteze relația dintre profesor și elev. Tehnologia în
școli ar putea fi considerată vinovată sau ar putea fi valorificată pentru a îmbunătăți implicarea și
eficacitatea elevilor.
Cu ajutorul tehnologiei, educația devine mai distractivă și mai eficientă. Tehnologia oferă
acces la informații care îmbogățesc experiența de învățare, poate automatiza o mulțime de
sarcini obositoare. Trăim într-o lume digitală, iar tehnologia este o abilitate de viață.
Activitățile interactive contribuie la prevenirea dezinteresului și stârnirea curiozității care
pun mintea și imaginația copiilor la treabă. Pentru a avea copii creativi implicați în propria învățare
folosim aplicațiile digitale accesibile vârstei.
Website-ul www.explore.org este dedicat pentru transmisiuni live din diferite habitate și
cu diferite animale. Aici elevii au opțiunea de a selecta habitatul/animalul pe care doresc să-l
observe. Una dintre activitățile interactive care folosește acest website este ,,Exploratori ai
naturii”, care are ca scop observarea comportamentelor și identificarea unor elemente de rutină la
animalele aflate în sălbăticie/captivitate. Sarcina elevilor este să observe zilnic comportamentul
animalului pe care îl aleg și să noteze într-o fișă de observații ce face animalul în intervalul
monitorizat de ei
Aplicația mozaik3D are o serie de joculețe și simulări 3D pe diferite subiecte – corpul
uman, istorie, geografie, matematică etc. Aplicația este gratuită și disponibilă în Google Play/ App
Store. Jocul ,,Camera copiilor” este un exercițiu foarte bun la orele de Geografie, pentru
aprofundarea capitolului de orientare. Aplicația permite crearea planului animat dintr-un spațiu
domestic și, apoi, sub formă de joc, elevii trebuie să identifice elementele din planul camerei. Jocul
permite explorarea camerei din mai multe perspective: „vedere de sus”, „interiorul camerei”,
„plan”, „din perspectiva superioară” și „din perspectiva interioară”.
Aplicația Word Cloud presupune introducerea unor cuvinte și așezarea lor în una dintre
formele prestabilite, din care elevii pot alege. Pot fi gândite foarte multe exerciții, această aplicație
fiind utilă pentru fixarea elementelor predate. De exemplu:
140
 La învățarea unei litere noi, elevii introduc cât mai mult cuvinte care încep cu
litera pe care au învățat-o;
 La discuții tematice, de ziua Pământului, să scrie cât mai multe cuvinte din zona
protecției mediului înconjurător;
 La lecția despre animale: să scrie cât mai multe animale sălbatice/animale
domestice pe care le cunosc.
 Pentru operele citite: să noteze cuvintele cheie din text;
,,Joaca de-a vocabularul” are ca scop dezvoltarea vocabularului. Poate fi aplicat la orice
disciplină, în funcție de conținuturile de învățare pe care le urmărim, el poate fi adaptat.
Aplicația School Planner îi poate ajuta pe elevi să urmărească activitățile pe care le
planificăm pentru clasă, temele pe care le au de făcut, orarul și eventualele activități
extracurriculare. Mai mult, utilizarea aplicației la clasă presupune consecvență și răbdare din partea
elevilor (abilități care ar trebui exersate), completarea zilnică a sarcinilor denotând atenție și grijă
pentru sarcinile școlare. Utilizarea aplicației nu vizează acumularea de informații din sfera vreunei
arii curriculare, ci este mai degrabă o facilitare de a organiza timpul elevilor.
Aplicatia permite:
 Introducerea orarului;
 Introducerea activităților extracurriculare;
 Notarea temelor;
 Funcția de reminder/notificare pentru a le aminti elevilor despre excursii/
 lucrări de control/termene limită pentru predarea unor lucrări etc.
Aplicația Google Earth oferă elevilor posibilitatea:
-să identifice un oraș;
-să menționeze formele de relief pe care le observă în orașul identificat;
-să enumere atracțiile pe care le sugerează Google Earth din orașul respectiv;
-să selecteze una dintre atracții din oraș.
Jocul ,,Vizităm orașele lumii”, pe aplicația Google Earth, are ca scop acumularea de
informații în domeniul geografiei. Aplicația ne conduce la o hartă în care pot fi observate formele
de relief din orașul pe care elevii trebuie să îl analizeze. Există și o serie de sugestii cu privire la
potențiale locuri de vizitat în orașele pe care le explorăm.
Canva este o platformă de design grafic, utilizată pentru a crea prezentări, postere, felicitări,
documente . Aplicația include șabloane pe care utilizatorii le pot folosi. Acestea trebuie doar
selectate și înlocuite imaginile și textele, dar și unele elemente și culori ale designului. În Canva se
141
pot realiza felicitarile digitale pentru mame/bunici sau pentru alte evenimente: Crăciun, Anul Nou,
Paște.
Chatterpix este o aplicație gratuită pentru telefon/tabletă. Această aplicație permite crearea
de resurse audio/animate pe baza unor resurse vizuale (poze, imagini), de maxim 30 de secunde
fiecare. Resursele create pot fi folosite în toate momentele lecției: captarea atenției poate fi realizată
prin vocea unui personaj, dirijarea învățării poate să se facă prin îndrumarea animată a unei
mascote, sau feedback-ul poate fi prezentat de fiecare elev dând voce propriei fotografii.
Wordwall este o platformă ce permite realizarea de exerciții și teste într-o formă ludică.
Odată integrat conținutul exercițiului/ testului, se pot utiliza diverse modalități standard de
interacțiune cu acesta. Elevii primesc linkul la pagina resursei și pot alege, din partea dreaptă, forma
în care vor să rezolve sarcina de lucru. Cadrele didactice pot edita, în majoritatea cazurilor, o
resursă existentă, preluând-o în contul propriu de pe wordwall.
Platforma Liveworksheets este ideală pentru crearea de fișe de lucru. Profesorii elaborează
fișa în word, pe propriul computer, apoi o salvează ca pdf și o încarcă în contul lor pe
liveworksheets. Acolo, stabilesc modalitățile de interacțiune cu fiecare exercițiu. La final, preiau
linkul la resursă și îl distribuie elevilor.
Accesul la resursele deschise oferă cadrelor didactice posibilitatea de a crea lecții
interactive, corelate cu viziunea proprie, adaptate, accesibilizate și particularizate nivelului de vârstă
al elevilor cu care lucrează. În acest context, se înscrie şi utilizarea pe larg, inclusiv în sistemul
educaţional, a tehnologiilor şi a resurselor informaţionale, dar şi facilitarea, prin intermediul
acestora, a accesului şi a schimbului de informaţii.
BIBLIOGRAFIE
www.indreptardigital.ro
Olimpius Istrate, 2022 - Resurse educaționale digitale - suport de curs
142
CREATIVITATEA ÎNTRE TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE
Institutor Naomi TRIFU

Grădinița cu program prelungit nr. 37, Brăila
Modul de predare interactiv este tot mai des folosit în grădinițele din România, o dată cu
introducerea Curriculumului pentru educație timpurie la grădiniță. Acest tip de învățare abordează un mod
diferit de predare, prezentând anumite dificultăți, în modul de predare-învățare, în încercarea de a inova
sistemul de învățământ.
Cadre didactice din învățământul preșcolar încearcă să ajute la modernizarea sistemului de
învățământ, prin abordarea unor metode de predare interactive, inovatoare.
Acest tip de predare interactivă este, de fapt, învățarea experiențială, care ar trebui să constituie
baza sistemului educațional al secolului al XXI-lea, fiind cea mai importantă sursă de învățare și de
dezvoltare a copiilor.
Nu putem nega valoarea instruirii tradiționale, însă ea trebuie adaptată vremurilor și noilor
generații de copii, punând accent pe participare, pe cooperare, pe explorare, pe schimb de idei cu ceilalți.
Educatorul nu mai poate fi doar un transmițător autoritar de cunoștințe, ci trebuie să devină partener în
formarea preșcolarilor, cel care le declanșează și le întreține interesul, curiozitatea și dorința de a progresa.
Pentru cadrele didactice cu vechime există dificultăți în ceea ce privește modul interactiv de a
preda ținând cont de faptul că modul de predare-învățare din trecut este diferit comparativ cu metodele
interactive de predare care se practica în prezent, dar trebuie să fim conștienți de faptul că la bază stă
învățământul tradițional.
La început, când s-a introdus Curriculumulul pentru educație timpurie, cadrele didactice care
lucrau integrat sau foloseau metode inovatoare, erau privite destul de diferit de către celelalte cadre didactice
care continuau să lucreze frontal toate activitățile, acestea percepându-le că vor să iasă în evidență pentru ca
să impresioneze părinții grupei sau să facă mereu spectacol.
Au existat dificultăți, mai ales din punctul de vedere al organizării spaţiale, activitățile
desfășurându-se pe centre, numărul preșcolarilor de la grupă fiind foarte mare, al materialelor didactice
necesare desfășurării activităților pe centre, materiale care nu sunt asigurate de sistem și se procură în cele
mai multe cazuri prin colaborarea cu părinții.
Inspirație și beneficii în crearea unui echilibrul între tradiţie şi inovaţie
Un cadru didactic care se bazează foarte mult pe creativitate și pe originalitate, poate oferi
preșcolarilor adevărate provocări, care să îi scoată din rutina zilnică și îi invită la o învățare activă.
Echilibrul dintre tradiţie şi inovaţie se observă la preșcolari când aceștia învață prin metode
interactive propuse pe centrele de lucru, învățarea poate fi mai rapidă, capacitatea de asimilare este mult mai
mare și bucuria cu care vin preșcolarii la grădiniță vine de la sine.
143
Din punct de vedere psihopedagogic, creativitatea este o structură psihologică pe care

educatoarea este chemată să o dezvolte, să o formeze la preşcolari.
Creativiatea este educabilă. Există numeroşi factori a-i creativității care participă la formarea ei
considerându-se că prin educaţie şi exerciţiu se pot forţa limitele impuse de ereditate.
Cadrul didactic la grădiniţă, oferă învăţarea autoiniţiată într-o atmosferă neautoritară, încurajează
preşcolarii şi procesele gândirii creative. Aceasta înseamnă că educatoarea direcţionează preşcolarii spre a
căuta conexiuni noi între datele primite, să asocieze, să găsească soluţii la diferite probleme, să facă
presupuneri în anumite cazuri, să perfecţioneze ideile altora şi să orienteze aceste idei în direcţii noi.
Educatoarea încurajează preşcolarii să jongleze cu elemente ce par a nu avea conexiuni, să combine ma
terialele şi noţiunile în modele noi neașteptate.
De-a lungul timpului au existat educatori cu o înaltă motivaţie creatoare şi o mare curiozitate intelectuală
care au cultivat de la sine aceleaşi calităţi preşcolarilor, dar în același timp au existat și educatori ale căror
valori nu sprijină creativitatea preșcolarilor, de aceea ei sunt mai puţin capabili să elibereze potenţialul
creativ al preşcolarilor.
Dacă preșcolarilor încă de la grupa mică (3-4 ani) li se dezvoltă o astfel de educație, ei sunt
creativi, sunt foarte activi, sunt comunicativi, deschişi, sunt isteţi, au opinii ferme și personalitate vibrantă,
tocmai pentru că au fost ghidați să găsească singuri răspunsul la propriile întrebări, să se documenteze, să
explice anumite fenomene prin intermediul experimentelor practice, să îşi expună punctele de vedere.
Din fericire, factorul esenţial pentru stimularea spiritului creator este relaţia educator-preşcolari,
atitudinea acestuia în sala de grupă, cât şi în afara ei.
Preșcolarului încă de mic i se poate dezvolta creativitatea fiind ghidat de părinţii şi apoi de educator,
învaţă să-şi spună punctul de vedere, să aibă curajul de a-şi spune părerea în faţa altor oameni, de a fi
spontan şi creativ.
Prin educație, potențialul creativ poate deveni în timp, trăsătură de personalitate
care va produce noul, originalul, valorile socio-culturale. Dezvoltarea potențialului creativ nu
se realizează de la sine, ci este nevoie de acțiuni continue și organizate de stimulare și activare,
încă de la vârstele mici. De aceea, dezvoltarea acestui potențial trebuie să înceapă încă din
preșcolaritate. Potențialului creativ al preșcolarului se manifestă în activitățile sale cotidiene: în joc, în
desen și pictură, în limbaj, în atitudine.
Cadrul cel mai important de manifestare, dar și de stimulare a potențialului creativ este jocul, cu
toate tipurile sale: imitativ, de mânuire a obiectelor, de construcție, jocul de rol și de creație. Jocul copilului
este un veritabil produs creator, este nou și original în raport cu sine și în raport cu ceilalți copii.
Societatea noastră devine din zi ȋn zi tot mai complexă. Explozia circulaţiei oamenilor şi a
ideilor, multiplicarea contactelor, dispariţia frontierelor sunt realităţi evidente. Încă din faza preşcolarităţii
trebuie să învăţăm modalităţi de convieţuire în această pluralitate a culturilor.
Trebuie să acceptăm interacţiunea socială, să recunoaştem, să acceptăm şi să preţuim diferenţele
să conștientiuzăm că societatea nu mai accepta tradițiile în învățare ci metodele moderne sunt cele care
captează mult mai ușor intelectul preșcolarului.
144
La grădiniţă, diferenţele dintre copii, culturi şi comportamentele lor sunt fireşti. Copiii sunt egali
nu pentru că ar fi toţi la fel, ci pentru că sunt diferiţi. De aceea, ei nu trebuie să fie forţaţi să devină copii ale
unui model. Ṣtiind că grădiniţa este terenul unei învăţări timpurii a regulilor sociale, cadrele didactice au
datoria morală în vederea integrării educaţionale, sociale şi culturale a copiilor.
Copilul se descoperă pe sine cu adevărat, nu atât în microuniversul familiei, cât în universul real
al copilăriei, în cadrul colectivităţii. Bucuria lui reală de a se afla în mijlocul grupurilor de copii sunt valori
de preţ în universul copilăriei aceasta le ofera comunicarea interumană.
Planificările din grădiniţa au o abordare interculturală, bazată pe valori ca solidaritatea, egalitatea
şi respectul faţă de diversitate. Interculturalitatea este considerată o parte componentă a realităţii zilnice din
grădiniţă și nu o temă sau o activitate adăugată.
Familiarizarea copiilor cu elemente din alte culturi decât cea în care s-au născut, se face prin
multiple tipuri de activităţi. Prin intermediul cărora concluzionăm că în fiecare ţară copiii au aceleaşi
preocupări: se joacă, dansează, cântă, desenează, chiar dacă după aspectul fizic, ei par diferiţi.
Educaţia interculturală se poate realiza atăt ȋn cadrul activităţilor curriculare obligatorii cât şi în
cadrul activităţilor extracurriculare. Activităţile alese şi jocurile liber creative desfăşurate pe arii de stimulare
(joc de rol, bibliotecă, jocuri de construcţii, artă şi jocuri de masă), cu o diversitate de materiale dau
posibilitatea copiilor să-şi promoveze diversitatea culturală.
Grădiniţa are rolul de a pune bazele învăţării diversităţii culturale, egalând şansele educaţionale ale
tuturor copiilor indiferent de cultura în care s-au născut şi cresc, facilitând comunicarea în cazul întâlnirilor
interculturale.
A învăţa de la alţi oameni care sunt diferiți de tine nu înseamna decat să înveţi să fii om.
Concluzionam faptul că valorile instruirii tradiționale care s-a dezvoltat de-a lungul anilor,
trebuie adaptată vremurilor și noilor generații de preșcolari. Pentru un real succes al învățării, trebuie să
punem accent pe participare, pe cooperare, pe explorare, pe schimb de idei cu ceilalți.
Cadrul didactic nu mai poate fi doar un transmițător autoritar de cunoștințe, ci trebuie să devină
partener în formarea preșcolarilor, cel care le declanșează și le întreține interesul, curiozitatea și dorința de
a progresa.
BIBLIOGRAFIE
Cristea, S. ,Creativitatea în procesul de învățământ, în Revista de Pedagogie, 1992
IONEL, I.C., GRIGORE, V., UDRESCU, V., Educaţie incluzivă. Dialog intercultural. Suport
curs de formare, Giurgiu, Edago, 2009.
NEDELCU, A., Învăţarea interculturală în şcoală. Ghid pentru cadrele didactice, Humanitas
Educaţional, Bucureşti, 2004.
Munteanu, A., Incursiuni în creatologie, Ed. Augusta, Timișoara, 1994
Stoica, A., Creativitatea elevilor. Posibilități de cunoaștere și educare , Ed. Didactică și
Pedagogică,
București, 1993
145
METODE ȘI INSTRUMENTE DE EVALUARE

ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. Vasilica COMAN

Şcoala Gimnazială ,,Petre Carp”, Tufești, Brăila
Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învăţământ şi a oricărei situaţii

de învăţare, alături de determinarea obiectivelor, de organizare a conţinuturilor, de alegere a unei
strategii didactice menite să realizeze obiectivele propuse, permiţând adoptarea unor decizii în
vederea “reglării , ameliorări, perfecţionării continue a activităţi”.
Evaluarea corectă, obiectivă reprezintă un factor de reglare a activităţii şcolare. Rezultatele
evaluării prezintă importanţă pentru toţi factorii implicaţi în procesul de formare a noilor generaţii:
prefesori,elevi,părinţi şi chiar societate.
Pentru profesori,evaluarea furnizează informaţii cu privire la modul cum să dozeze
materialul care urmează a fi predat,ce anume trebuie reluat în paşi mici,care sunt greşelile tipice şi
sursele de eroare,etc. Pentru elevi, reprezintă un indiciu de reglarea efortului de învăţare; prin
evaluare elevul ia act de cerinţele societăţii faţă de pregătirea sa şi îşi conturează aspiraţii proprii.
Pentru părinţi este o bază de predicţie sau garanţie a reuşite în viitor ,un indiciu pentru
acordarea de sprijin. Presiunea familiei împinge uneori la supra motivare,în timp ce teama de eşec a
copilului îl face să aspire la mai ”puţin”. Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesori pentru
verificarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de predare-învăţare, proiectate şi realizate conform
obiectivelor programelor şcolare, operaţionalizate la nivelul fiecărei activităţi de instruire.Acţiunea
de evaluare este o parte integrată a activităţii de instruire,în strânsă legătură cu cele de predare şi
învăţare. La nivelul structuri de realizare a instruiri,acţiunea de evaluare desfăşurată în contextul
unei activităţi didactice concrete (lecţii) implică trei strategii distribuite pe întreaga perioadă de
timp. Consemnăm, astfel, strategia de evaluare:a)iniţială, la începutul unei lecţii;b)continuă,pe tot
parcursul lecţiei;c)finală,la sfărşitul lecţiei.
Evaluarea realizată pe parcursul unei lecţii are ca obietiv de cercetare rezultatele obţinute
prin intermediul celor două acţiuni integrate în activitatea de instruire, predarea şi învăţarea, cu care
evaluarea se află în permanentă interdependenţă. Conţinutl evaluării este exprimat în forme diferite-
scrise, orale, practice-selectate în funcţie de specificul fiecărei discipline şi trepte şcolare în raport
de contextul concret al fiecărei secvenţe didactice. În orice acţiune de evaluare realizată de profesor
în clasă cu ajutorul srategiilor şi a metodelor, intervin trei operaţii principale: măsurarea cantitativă,
aprecierea şi decizia (finală,oficială,cu caracter formal) aflate în raporturi de interdependenţă. Ele
au o pondere specifică în funcţie de strategiile aflate la îndemâna cadrului didactic în timpul
146
leţiei.Astfel, operaţia de măsurare, predomină la începutul lecţiei, în contextul strategiei de evaluare

iniţială, predictivă, care îndeplineşte funcţii specifice de diagnoză-prognoză;operaţia de apreciere
calitativă predomină în cea mai mare parte a lecţiei între evaluarea iniţială şi finală,îndeplinind
funcţia de formare continuă a elevilor dar şi a profesorilor; operaţia de deizie oficială(realizată prin
note,calificative)este specifică evaluării finale care îndeplineşte o funcţie docimologică
sumativă,cumulând rezultatele obţinute pe parcursul lecţiei prin contribuţia strategică a evaluării
iniţiale şi continue.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili
nivelul de pregătire al elevilor, potenţialul cu care urmează a se integra în activitatea următoare.
Prin evaluarea iniţială se identifică volumul de cunoştinţe de care dispun elevii, gradul de stăpânire
şi aprofundare a acestora, nivelul dezvoltării compotenţelor şi abilităţilor care reprezintă premise
fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire, pentru reuşita
viitoare activităţii didactice. Evaluare iniţială se poate realiza prin examinări orale, probe scrise sa
practice. Îndeplineşte funcţia de diagnosticare (evidenţiază dacă elevii stăpânesc cunoştinţele şi
abilităţile necesare parcurgerii noului program). Ea se realizează la începutul unui ciclu de
învăţământ , la începutul unui an şcolar, dar şi în condiţiile în acre educatorul preia spre instruire un
colectiv căruia nu-i cunoaşte potenţialul.
Evaluarea sumativă, numită globală sau de bilanţ, se realizează de obicei, la încheierea
unui program mai lung de instruire (predarea unui capitol,încheierea unui semestru,an şcolar,ciclu
de învăţământ).Prin intermediul ei se realizează verificarea prin sondaj a conţinuturilor învăţării
insistându-se pe elementele fundamentale, se urmăreşte în ce măsură elevii au capacitatea de a
opera cu cunoştinşele de bază însuşite. Oferă informaţii utile asupra nivelului de performanţă atins
de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Prin această formă de evaluare rezultatele se
apreciază prin raportare la obiectivele generale urmărite prin predarea disciplinei de învăţământ.
Evaluarea formativă, denumită şi continuă, însoţeşte întregul parcurs didactic secvenţă cu
secvenţă, permiţând verificarea sistematică a tuturor elevilor din tot conţinut esenţial al
instruiri.Permite cunoaşterea efectelor instruirii după fiecare secvenţă, identificarea eventualelor
neajunsuri şi astfel crează posibilitatea de a se adopta promt măsuri de ameliorare a activităţii de
învăţare. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operaţionale, feed-back-ul
obţinut este mai util şi eficient ajutând elevul şi profesorul să-şi adapteze activitatea viitoare la
condiţiile concrete ale instruiri. Stimulează sistematic elevii pentru activitatea de învăţare, cultivă
motivaţia învăţării, previne acumularea de goluri în pregătire, dezvoltă capacitatea de autoevaluare,
generează relaţii de cooperare între profesori şi elevi.
147
Evaluarea formativă/continuă se realizează de regulă, pe sisteme de lecţii, teme, capitole,

care reprezintă unităţi logice de structurare a conţinuturilor învăţării.Luând în considerare trăsăturile
caracteristice ale acestor tipuri de evaluare, rezultă că fiecare are o contribuţie specifică în
cunoaşterea nivelului de pregătire al elevilor, asigură premisele necesare pentru reglarea continuă a
procesului instructiv/educativ, fapt ce le recomandă deopotrivă pentru practica educaţională care
evidenţiază necesitatea adecvării acţiunilor de evaluare care impun redimensionarea şi regândirea
strategiilor evaluative în consens cu exigenţele impuse procesului didacti. Ele se referă la tipuri de
rezultate şcolare ce se impun evaluate în şcoala contemporană, raportul profesor-elev în cadrul
acestui proces, tehnicile folosite, operativitatea realizării feed-back-ului în procesul evaluării. Prin
perfecţionarea acţiuni de evaluare, în strânsă legătură cu acţiunile de predare şi învăţare în contextul
structurii de realizare a procesului de învăţământ la nivelul dimensiunii sale operaţionale, elevii vor
putea asigura saltul spre autoevaluare, premisă a autoinstruiri şi chiar a autoeducaţiei.
Pentru învăţător, evaluarea este o activitate la capătul căruia acesta îşi dă seama care este
pregătirea elevului, la un moment dat, în comparaţie cu aşteptările lui şi cu cerinţele programelor
şcolare. Pentru toţi factorii implicaţi în pregătirea elevilor, evaluarea este ”barometrul”care indică în
orice moment ”starea” pregătirii şcolare, succesele şi eşecurile, nivelul performanţelor obţinute în
raport cu cele proiectate prin curriculum. Acţiunile de verificare a pregătirii elevilor au efecte de
întărire a achiziţiilor învăţării prin repetarea şi sistematizarea pe care le prilejuiesc, prin contribuţia
ce o aduc în direcţia completării cunoştinţelor, precum şi în sensul consolidării priceperilor şi
deprinderilor.
Teoria informaţiei, teoria feed-back-ului, au scos în evidenţă importanţa cunoaşterii ”paşilor mici”
pe care-i face elevul în actul învăţării. Acesta a condus la îmbogăţirea unităţii predare-învăţare cu
ac.tivitatea de evaluare. Mergând până la secvenţele limitate de activitate pe parcursul lecţiei,
evaluarea oferă garanţie pentru continuarea activităţii pe un teren sigur.
În concluzie, predarea-învăţarea-evaluarea sunt cele trei activităţi fundamentale ce se
desfăşoară în mod unitar în cadrul procesului de învăţământ. Procesul de învăţământ este eficient
atunci când cele trei acţiuni fundamentale ale sale, de natură instructiv educativă, formează o
unitate.
BIBLIOGRAFIE:
Barna A, 1998, Curs de pedagogie ,Didactica,Universitatea din Galaţi .
Păuş V, 1999, Ghid de evaluare în învăţământul primar, MEN ,CNEE,Bucureşti.
Potolea D, Neacşu I, Radu I, 1996, Reforma evaluării în învăţământ.Concepţii şi strategii,
Men,
Cnee Bucureşti.
148
PREDAREA EFICIENTĂ
Prof. Viorica BUNEA

Școala Gimnazială ”Nedelcu Chercea”, Brăila
Voi susţine faptul că predarea eficientă este o cerință de maximă însemnatate a școlii și
constituie una din temele de cel mai mare interes pentru domeniul psihopedagogic . Aceasta are în
vedere ridicarea calitativă a întregului proces instructiv-educativ în vederea obținerii unei noi
calități a învățământului .
Trei argumente vor fi aduse în sprijinul acestui punct de vedere.
Primul va sublinia faptul că trebuie găsite acele procedee de concepere a activităților de
instruire astfel încât mecanismele de învațare să poată fi dirijate eficient în direcția obținerii
performanțelor școlare scontate , eliminarea improvizației din comportamentul didactic al
educatorului prin proiectarea instruirii și coincide cu mutarea accentului de pe desfășurarea efectivă
a activității didactice pe conceperea științifică a acesteia în termeni de eficacitate generală a
instruirii
Nu este suficient ca elevilor să li se prezinte o informație pentru ca ei sa învete , ci să o poată
folosi în rezolvarea diferitelor tipuri de probleme pe care viata îi obligă să le rezolve . Pentru a
putea continua transmiterea unor noi informații , învățătorul are nevoie să cunoască în ce mod a fost
înțeleasă informația enunțată anterior .
Creșterea calității învățământului depinde în cel mai înalt grad , de tehnologia didactică
utilizată Cel care proiectează o activitate didactică trebuie să aibă în vedere urmatoarele :
-precizarea clara a obiectivelor educaționale, ale activității didactice ce se va realiza ;
-analiza atentă a obiectivelor educaționale de care dispune pentru a realiza activitatea ;
-alcătuirea strategiei educaționale potrivite pentru a realiza obiectivele ;
-stabilirea unui sistem de evaluare a eficienței acțiunii ce urmează a se realiza .
Învatamantul actual dă posibilitatea cercetarii experimentale și aplicării celor mai noi metode
în actul de predare- învatare . Din activitatea pe care am desfășurat-o la catedră, am ajuns la
concluzia că eforturile noastre trebuie îndreptate cu atenție prioritară spre folosirea acelor tehnici de
lucru care să confere calitate procesului de transmitere și însușire a cunoștințelor . Numai o
proiectare judicioasă a demersului didactic poate fi condiția asigurării succesului școlar și , deci , a
satisfacției profesionale împlinite .
Al doilea argument va susţine faptul că, trebuie să reflectăm asupra dimensionării momentelor
lecției , astfel încât , un loc precis și suficient să fie rezervat evaluării a ceea ce ne-am propus prin
149
formularea obiectivelor operaționale . Obiectivele operaționale redau în termeni observabili și

măsurabili sarcinile concrete prin care elevii pun în evidență un anumit comportament .
În funcție de obiective se definește , se anticipează , se organizează , se evaluează și se
reglează întreaga structura a activității pedagogige : conținuturile , metodele și mijloacele , formele
de organizare a activității , relațiile învățător- elevi , sistemul de evaluare a randamentului și
progresului scolar .
O condiție necesară pentru obținerea unui randament sporit în procesul predare- învățare este
și buna organizare a activității didactice , planificarea unităților de învatare , urmărind structura
conținutului și integrarea acestuia într-un sistem , precum si performanțelor pe care trebuie să le
realizeze elevii , după parcurgerea unei unități de învațare . Viziunea sistematică asupra conținutului
ce urmeaza a fi însușit de elevi , permite relații pertinente intra și interdisciplinare , atât pe verticală
(pe întregul ciclu al claselor pregatitoare și clasele I-IV ) , cât și pe orizontală ( în cadrul unei
anumite clase ) .
Sunt numeroase direcții posibile de ameliorare a acțiunii didactice. Acestea pot fi conturate în
jurul mai multor enunturi .
-conceperea și realizarea procesului didactic în perspectiva unor scopuri precis determinate .
-abandonarea formelor învechite , șablon , a clișeelor metodologice , și adaptarea strategiilor de
instruire –învățare adecvate scopurilor urmărite .
-folosirea optimă a resurselor ( capacităților de învățare ale elevilor , timpul afectat , mijloacele de
învaățământ disponibile ) ;
-crearea situațiilor educative adecvate , ca activități cu valoare formativă .
Situațiile educative se concretizează , în principal , în timpurile de învățare organizate în
corelație cu obiectivele urmărite și care sunt stabilite prin raportare la comportamentele ierarhizate
potrivit unei clasificări ( taxonomii ) considerate :
a) alegerea metodelor și procedeelor de lucru ;
b) stabilirea tipurilor de interacțiune didactică ( interacțiune învățător- elevi ) și a succesiunii
acestora ;
c) ordonarea pe secvente a activitatii .
Al treilea va demonstra că în corelație cu celelalte componente ale acțiunii didactice ,
procesul de evalure este susceptibil de numeroase ameliorări pentru obținerea unei eficiente mai
înalte a activității în ansamblu .
Cele mai importante se referă la integrarea proceslor evaluative în actul didactic după
principiul evaluării formative ; corelarea actelor evaluative cu structura complexă a rezultatelor
150
școlare în sensul realizării unei evaluări “ complete “ , exercitarea procesului de evaluare atât asupra
rezultatelor , cât și asupra procesului care a condus la performanțelor constatate .
Eficiența evaluării constă în faptul că reduce sensibil timpul utilizat pentru verificare , mărind
timpul disponibil pentru activitatea de instruire și învățare , pentru antrenamentul intelectual pe care
îl presupune orice demers didactic.
În concluzie obiectivarea actului de evaluare , corelat cu principalele aspecte ale
randamentului școlar , se prezinta ca mijloc important de creștere a eficienței a acțiunii didactice ,
dacă avem în vedere faptul că , îndeosebi dezvoltarea capacității de aplicare și a aptitudinilor
intelectuale , se situează printre obiectivele prioritare ale educației , iar modul de evaluare ( “ ce “ si
“ cum “ se evalueaza ) infuentează asupra activității de învațare .
BIBLIOGRAFIE:
Neacşu Ioan, Instruire şi învăţare, Editura Didactica _i Pedagogică, Bucureşti, 1999
Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ-Dobridor, I., Pânişoară, O, Prelegeri pedagogice, Editura
Polirom, Iaşi, 2001.
151
INOVAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ÎN ROMÂNIA
Prof. Mihaela-Carmen MUCU

Grădinița cu program prelungit nr 37, Brăila
Viitorul unei naţiuni este hotărât de modul în care aceasta îşi pregăteşte
tineretul", afirma încă din secolul al XVII-lea marele umanist olandez Erasmus. Pentru
dezvoltarea socială şi umană la nivelul întregii lumi, facto rul educaţional este
recunoscut ca fiind o componentă indispensabilă pentru adaptarea indivizilor la
provocările noului mileniu. alitatea în educație se referă la totalitatea însușirilor esențiale ale
sistemului educațional și reprezintă ,,valoarea pe care societatea o acordă serviciilor educaționale și
educației în ansamblul ei”. Calitatea educaţiei poate fi privitǎ ca un ansamblu de caracteristici ale
unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia prin care sunt îndeplinite aşteptǎrile
beneficiarilor, precum şi standardele de calitate. Calitatea şi eficienţa sunt doi piloni importanţi ai
reformelor educaţionale din toată lumea, care trebuie avute în vedere la construirea sistemelor
naţionale de management şi de asigurare a calităţii şi în învăţământul românesc.
Calitatea se produce, se generează permanent, se măsoară şi se îmbunătăţeşte continuu, iar
organizatia furnizoare de educatie trebuie să asigure calitatea, să implementeze propriul sistem de
management şi de asigurare a calitatii, să se autoevalueze continuu şi să propună măsuri
ameliorative.
Școala este responsabilă de asigurarea internă a calitătii, dar calitatea se asigura prin dialog
şi pe bază de parteneriat cu toţi actorii implicaţi. Educația este un proces care se desfăşoară în clasă,
dar şi în afara ei, un proces de lungă durată, cu efecte vizibile în timp şi la care participă mai mulţi
actori: elevi, părinţi, cadre didactice. Funcţionarea relaţiei corecte în triada educaţională elev-
părinte – şcoală contribuie la realizarea unui învăţământ de calitate.
Sunt necesare eforturi suplimentare ale tuturor actorilor implicaţi în proces pentru a spori
calitatea, accesibilitatea, relevanţa, eficienţa, echitatea educaţiei.
Educaţia de calitate:
· Este centrată pe clienţii şi beneficiarii serviciilor educaţionale;
· Este oferită de instituţii responsabile;
· Este orientată pe rezultate;
· Respectă autonomia individuală şi are la bază autonomia instituţională;
· Este promovată de lideri educaţionali;
Calitatea în educație este asigurată prin următoarele procese:
planificarea și realizarea efectivă a rezultatelor așteptate ale învățării; monitorizarea
152
rezultatelor;evaluarea internă a rezultatelor; evaluarea externă a rezultatelor;

îmbunătățirea continuă a rezultatelor în educație.
Cele mai importante mijloace de actualizare și modernizare a educației sunt procesele inovatoare
care au loc în instituțiile de învățământ.Scopul proceselor inovatoare este dezvoltarea școlii ca
sistem pedagogic și organizare socială specială, obținerea unor rezultate educaționale superioare
calitativ noi și creșterea competitivității instituțiilor de învățământ. Procesul inovator în
educație este procesul de îmbunătățire a practicii educaționale, dezvoltarea sistemelor educaționale
bazate pe inovații (V. I. Zagvyazinsky). Ea reflectă formarea și dezvoltarea conținutului și
organizării noului (T. I. Shamova).
Procesul de inovare este o activitate complexă de creare, dezvoltare, utilizare și diseminare a
inovațiilor moderne sau modernizate (teorii, metode, tehnologii etc.). Acesta este procesul de
transformare a cunoștințelor științifice în inovație, procesul de transformare constantă a unei idei
într-un produs, tehnologie sau serviciu; procesul este motivat, intenționat, conștient, având ca scop
transferarea sistemului de învățământ într-o nouă stare calitativă, într-un mod de dezvoltare
Sub conducerea procesului de inovare într-o instituție de învățământ generală, trebuie să se
înțeleagă într-un anumit fel interacțiunea organizată a sistemelor de control și management, care
vizează optimizarea și umanizarea procesului de învățământ, îmbunătățirea rezultatului educației,
educației și dezvoltării elevilor. prin introducerea a ceva nou în scopurile, conținutul și organizarea
muncii desfășurate de școală. (Sidorov S.V.) Managementul procesului de inovare este influențat de
diverși factori ai mediului extern și intern, de aceea trebuie considerat ca managementul total al
următoarelor procese interdependente: implementarea instrucțiunilor și recomandărilor din partea
autorităților din învățământul superior; introducerea în practica pedagogică a noilor realizări ale
științei pedagogice și științelor conexe; dezvoltarea experienței pedagogice avansate; studiul și
generalizarea experienței pedagogice în cadrul școlii; studierea nevoilor educaționale ale elevilor, a
dorințelor părinților și a mediului social; promovarea ideilor inovatoare, dezvoltarea, examinarea și
implementarea inovațiilor în cadrul școlii; creșterea potențialului inovator al școlii ca și capacitatea
participanților la educație de a desfășura activități inovatoare. Managementul inovației este un
proces complex, multifuncțional, care include un set divers de acțiuni, inclusiv: stabilirea de
obiective strategice și tactice, analiza mediului extern, luarea în considerare a incertitudinii și
riscului, analizarea infrastructurii și capacităților unei instituții, diagnosticarea unei situații reale,
prezicerea stării viitoare a unei instituții, căutarea surselor de idei creative și finanțarea acestora,
formarea unui portofoliu inovator, planificarea strategică și operațională, managementul
dezvoltărilor științifice și metodologice, îmbunătățirea structurilor organizaționale, analiza și
evaluarea eficacității inovațiilor, dezvoltarea de strategii și tactici de marketing inovator,
153
diversificare și management al riscului etc. Oamenii de știință consideră (T.I. Shamova, M.M.
Potashnik, N.P. Kapustin și alții) că managementul procesului de inovare în contextul dezvoltării
holistice a școlii ar trebui să fie realizat în mod cuprinzător și să includă următoarele aspecte:
Lucrul cu personalul didactic, în scopul creării de premise pentru activități inovatoare și
pedagogice; lucrul cu elevii, implicând studiul și luarea în considerare a intereselor și nevoilor
educaționale ale elevilor, crearea condițiilor pentru adaptarea copiilor la transformările în curs;
lucrul cu părinții în scopul formării unei atitudini familiale pozitive față de inovațiile introduse la
școală și implicarea părinților în participarea la procesul de inovare; îmbunătățirea muncii
subiectului agregat de management intrașcolar pentru a maximiza utilizarea resurselor disponibile la
școală; implementarea relațiilor cu mediul din jurul școlii pentru a răspunde cât mai pe deplin
nevoilor educaționale ale societății și a atrage resurse suplimentare către școală; controlul, analiza si
reglementarea activitatilor de inovare; implementarea suportului informațional pentru activitățile de
inovare.
BIBLIOGRAFIE:
Josan, Simona, ,”Lecţii de management şi calitatea educaţiei” , ,,Tribuna învǎtǎmântului”
nr.649, 2005.
Iucu, R., B.,”Teoria si metodologia instruirii”, Bucuresti: P.I.R., 2005.
Cucoş, C., ”Pedagogie”, Ed. Polirom, Iași, 2000.
Voiculescu, E., ”Metodologia predării-învăţării-evaluării”, Ed. Ulise, Alba-Iulia, 2002.
Ioan Neacșu,“Asigurarea calitatii in educație”, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ed.
Scoala Galateana, 2006;
Myron Tribus, “Managementul calității totale în educație;Teorie și cum se pune in practică”.
154
INOVAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ÎN ROMÂNIA
Prof. Florentina NEACŞU

Grădinița cu program prelungit nr 37, Brăila
Inovaţia socială este unul dintre conceptele care reţin atenţia specialiştilor din diverse
domenii, de mai bine de două decenii. Deşi referinţe privind inovaţia socială au fost identificate şi în
lucrări publicate la începutul secolului al XX-lea (sunt indicate cu deosebire cele ale economistului
Schumpeter), în literatura de specialitate J. B Taylor este considerat primul cercetător care a utilizat
conceptul de inovaţie socială, definindu-l ca „un nou mod de a face lucrurile – new ways of doing
things – cu scopul explicit de a răspunde unei nevoi sociale” (Cloutier, 2003, p.3). Definiţia dată de
Taylor este considerată una dintre cele mai frecvent utilizate
Domeniile în care acţionează inovaţia socială sunt foarte diverse: de la cele
tradiţionale – sănătate, educaţie, administraţie, economie etc. – la cele mai puţin convenţionale –
loisir, gestionarea resurselor umane, amenajarea spaţiului etc.
Ca în multe alte domenii sau sectoare în care se manifestă inovaţia, şi la nivelul sistemului de
învăţământ accepţiunile sub care circulă aceasta sunt numeroase. Definiţia considerată punctul de
referinţă pentru toţi cei care analizează tema inovaţiei în învăţământ este cea a lui Huberman,
publicată în 1973 – „o inovaţie este o ameliorare măsurabilă, deliberată, durabilă şi puţin probabil să
se producă frecvent” (Huberman, 1973:7, apud Rapport annuel…, 2005). Acelaşi Huberman
diferenţiază între inovaţii care introduc schimbări tehnice (TIC), inovaţii de natură conceptuală (noi
cursuri, noi programe educaţionale, metode de învăţământ) şi inovaţii care introduc schimbări în
relaţiile interpersonale (Huberman, 1973, apud Béchard, 2001). Pentru alţi autori, inovaţia în
învăţământ este o activitate deliberată, care urmăreşte introducerea unei noutăţi într-un context dat şi
este pedagogică pentru că îşi propune ameliorarea substanţială a pregătirii elevilor/ studenţilor printr-
o situaţie de interacţiune şi interactivitate (Béchard şi Pelletier, apud Béchard, 2001).
Mult mai recent, Consiliul Cercetării Sociale şi a Activităţii asupra Inovaţiei Tehnologice şi
Sociale din Canada propune, în scopul stabilirii unei definiţii mai eficiente a inovaţiei în învăţământ,
luarea în calcul a trei dimensiuni: dimensiunea curriculară – inovaţia la nivel de programe şcolare,
dimensiunea pedagogică – inovaţia la nivelul procesului de învăţământ şi dimensiunea
organizaţională – inovaţia la nivel de structură, roluri şi funcţii îndeplinite de persoanele implicate în
învăţământ (idem 2005). Pornind de la aceste dimensiuni, inovaţia în învăţământ este definită ca un
„proces deliberat de transformare a practicilor prin introducerea unei noutăţi curriculare, pedagogice
sau organizaţionale, care face obiectul unei diseminări şi care vizează ameliorarea durabilă a reuşitei
educative a elevilor şi studenţilor (idem, 2005).
155
Analiza acestor definiţii ne permite identificarea principalelor caracteristici ale inovaţiei în

învăţământ:
– inovaţia propune o ameliorare care poate fi măsurată (creşterea nivelului de educaţie al
populaţiei, a ratei de participare şcolară, a rezultatelor, performanţelor educaţionale obţinute de elevi
la diferite examene, teste naţionale sau/şi internaţionaleetc.);
-inovaţia trebuie să fie durabilă (descentralizarea învăţământului);
-inovaţia trebuie să fie o acţiune deliberată, care să contribuie la reuşita şcolară a unui
număr cât mai mare de indivizi (prelungirea duratei obligatorii de şcolarizare, care reuşeşte să
menţină în sistem şi populaţia şcolară expusă riscului abandonului şcolar, programe educaţionale de
incluziune în sistemul de învăţământ a persoanelor cu dizabilităţi, a celor defavorizaţi din punct de
vedere socioeconomic şi familial, a adulţilor etc.).
Inovaţia acţionează în învăţământ la nivelul tuturor componentelor sale: structură şi organizare,
conţinutul învăţământului, mediul educaţional. Evoluţia inovaţiei, rezultatele la care se ajunge depind
şi de caracteristicile socioeconomice ale societăţii şi de particularităţile sistemului de învăţământ.
Inovaţia la nivel de structură şi organizare a învăţământului.
Analiza procesului de inovare în învăţământ este direct legată de structura şi organizarea
acestuia: învăţământ centralizat sau învăţământ descentralizat. Descentralizarea învăţământului
înseamnă, în linii generale, transferul total sau parţial al unor responsabilităţi (finanţare, recrutare,
salarizare personal, curriculum etc.) de la nivel central la nivel local, sau chiar la nivel de instituţie
de învăţământ. Primul efect asupra învăţământului, din perspectiva temei pe care o analizăm aici,
este acela că, pentru a fi posibil un astfel de transfer, a fost necesară modificarea legislaţiei
învăţământului, ceea ce în opinia unora reprezintă, în sine, un mod de inovare (Conger, 1984, idem
2003).
De asemenea, se apreciază că procesul de inovare are mai multe şanse de reuşită într-un sistem
descentralizat decât într-unul centralizat şi datorită faptului că descentralizarea permite, prin
transferul de responsabilităţi, implicarea directă a unei diversităţi de actori în procesul educaţional
(ONG, asociaţii ale părinţilor, reprezentanţi ai mediului economic etc.), schimbarea modului de
lucru, participarea directă în procesul decizional etc. Pentru a fi posibilă inovaţia solicită un număr
mare şi divers de actori, pentru că procesul de inovare presupune achiziţionarea de noi cunoştinţe,
noi puncte de vedere, perspective diferite asupra aceluiaşi aspect.
Inovaţia la nivel de conţinut al învăţământului.
Inovaţiile la nivelul conţinutului învăţământului urmează celor de la nivel de structură şi organizare a
sistemului, pentru că, fie şi dacă ne referim doar la prelungirea duratei obligatorii de şcolarizare,
constatăm că aceasta presupune o nouă ordonare, succesiune a cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor
156
ce trebuie transmise şi formate la elevi. Inovaţia la nivelul conţinutului învăţământului este însă
necesară şi din alte motive: pe de o parte, totalitatea cunoştinţelor, informaţiilor acumulate la nivelul
societăţii este imposibil de cuprins şi transmis prin conţinutul învăţământului, oricât de mult s-ar
prelungi perioada de şcolarizare, iar pe de altă parte, cunoştinţele, informaţiile au devenit nu doar foarte
numeroase, ci chiar, în unele cazuri, perisabile, astfel că între momentul debutului şcolarizării şi
finalizarea acesteia ceea ce şi-a însuşit individul poate să nu mai corespundă exigenţelor societăţii şi
economiei.
BIBLIOGRAFIE
Boiron, M., L’innovation en question (s), www.leplaisirdapprendre.com/docs/

innovation_en_questions.pdf.
Béchard, J. P., L’enseignement superieur et les innovations pedagogiques: une récension des
écrits, „Revue des sciences de l’éducation”, Vol. XXVII, nr. 2, 2001, www.persee.com.
Cloutier, J., Qu’est-ce que l’innovation sociale?, www.crises.uqam.ca/cahiers/ET0314.pdf.
Galand, B., Gillet, M. P., Le rôle du comportament de la direction dans l’enseignement
professionnel des enseignants, „Cahier de recherche du GIREF”, www.persee.com.
Miclea, M., Vlăsceanu, L, Potolea,. D., Petrescu. P. (coord.), Nevoi şi priorităţi de schimbare
educaţională în România – fundament al dezvoltării şi modernizării învăţământului
preuniversitar, 2006, www.edu.ro/index.php/genericdocs/8246.
Perron, M., Lessard, C., La professionalisation de l’enseignement et de la formation des
enseignants: tout a-t-il été dit?, „Revue des sciences de l’éducation”, Vol. XIX, nr. 1, 1993,
www.persee.com.
Hassenforder, J., Inovaţia în învăţământ, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 197
157
158
IMPORTANȚA TRADIȚIEI ȘI A INOVAȚIEI

Prof. Raluca-Tatiana PANĂ

Şcoala Gimnazială Pănătău, Buzău
În învăţământul românesc, ca şi în al celor alte state, inovaţia este sinonimă, pe lângă

modernitate, şi cu ralierea la nişte standarde comune, care implică derularea de proiecte ale
unităţilor de învăţământ, preluarea unor modele educaţionale.
La nivelul continentului european aceste aspecte au fost cunoscute drept dimensiunea
europeană a educaţiei. Ea a apărut la sfârşitul anilor `80 şi a reprezentat, prin reperele amintite, un
mijloc eficient de descoperire a culturilor altor state, de cooperare, de îmbunătăţire a relaţiilor.
Astăzi, dimensiunea europeană a educaţiei presupune schimbări la nivelul politicilor educaţionale,
fără inovaţii notabile benefice actanţilor educaţiei: elevii, respectiv profesorii.
Este necesară păstrarea tradiţiei pe fondul realizării dimensiunii europene a educaţiei
deoarece contribuie la păstrarea identităţii naţionale.
Includem aici în special organizarea pe cicluri de învăţământ şi sistemul de notare care, în cazul
învăţământului românesc, cu câteva mici modificări, au rămas aceleaşi de decenii.
Îmbinarea tradiţiei şi a modernităţii, plecând de la aspectele amintite şi până la lucrul strict cu elevii
la clasă - ce implică metodele de predare şi evaluare, formele de organizare a clasei, a
îvăţământului, materialele folosite, etc.- asigură, de asemenea, un învăţământ de calitate. Dintre
elementele moderne ale căror beneficiari direcţi sunt elevii amintim: tehnologia modernă, metodele
de nouă generaţie de predare-învăţare-evaluare, activităţile nonformale şi informale.
Îmbinarea acestora cu cele clasice asigură un învăţământ de calitate pentru că se
adsresează, în primul rând, tuturor categoriilor de elevi.
De exemplu, metodele clasice de predare se adresează elevilor cu stil de învăţare
predominant vizual, cele moderne cu stil predominant auditiv, kinestezic, etc. Ele dau, de asemenea,
posibilitatea accesului la educaţie şi categoriilor defavorizate de elevi, celor care nu deţin
tehnologia modernă.
Pe de altă parte, tehnologia modernă contribuie la o integrare mai uşoară în învăţământul
de masă a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale sau a analfabeţilor, pentru motivul deja enunţat
în cazul stilului auditiv.
De altfel, pregătirea pentru utilizarea noilor tehnologii la clasă, alături de nivelul pregătirii
lingvistice (limbi străine) s-au dovedit de o valoare deosebită în domeniul educaţiei permanente. De
aceea, şi planurile cadru de învăţământ din România au suferit modificări în acest sens, în unele
cazuri ţinându-se cont de standardele europene sau de cerinţele de pe piaţa muncii din Europa.
159
Introducerea activităţilor cu caracter nonformal şi informal în educaţia formală contribuie,

printre altele, la crearea a ceea ce se numeşte ,,starea de bine’’ a elevilor, ajută la formarea
personalităţii elevului, la dobândirea anumitor priceperi şi deprinderi, ceea ce doar activitatea
formală nu ar face.
Îmbinarea tradiţiei şi a inovaţiei în învăţământul românesc, la toate nivelurile şi sub toate
formele amintite, asigură diversitate, ceea ce dă aceeaşi stare de bine, îi ajută pe elevi să aleagă între
tradiţional şi modern în activitatea lor şcolară, să îşi dezvolte anumite laturi ale personalităţii.
Învăţământul situat între tradiţie şi inovaţie constituie o provocare şi pentru cadrele
didactice, o perfecţionare continuă, o alegere.
Din cele menţionate rezultă că trebuie să adoptăm cu precădere ceea ce este nou, dar şi să
păstrăm tradiţionalul în învăţământul nostru.
BIBLIOGRAFIE
Potolea, Dan, Neacşu, Ioan, Iucu, Romiţă B., Pânişoară, Ion-Ovidiu (coordonatori), 2008,
Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat şi gradul didactic II, editura
Polirom.
160

LA INOVAȚIE
Prof. Veronica PÂNDARU

Școala Gimnazială comuna Amaru
Educaţia prin tradiţie şi inovaţie într-o lume postmodernă reprezintă o cercetare a

schimbărilor educaţionale în raport cu necesitatea acestora. Cu scopul de a stabili marja dintre
tradiţie şi inovaţie, au fost analizate ideile marilor pedagogi, sociologi, psihologi, filosofi din
România şi din comunitatea ştiinţifică internaţională. Această lucrare are ca obiectiv identificarea
unui set de cerinţe pentru a adapta educaţia din societatea actuală la o lume postmodernă.
Încercarea de a determina elementele educaţionale necesare pentru a fi menţinute în
sistemul de învăţământ a ridicat un set de probleme privind relaţia dintre tradiţie şi inovaţie, dând
posibilitatea de a contura câteva idei privind subiectul analizat. Trebuie precizat faptul că pedagogia
postmodernă abordează educaţia ca terapie pentru dezvoltarea caracteristicilor specifice,
diferenţiatoare ale fiecărei personalităţi, şi joacă rolul de potenţiator prin crearea situaţiilor
favorabile demersului educativ. Ea renunţă deliberat la impunerea regulilor şi standardelor, căutând
să se racordeze la necesităţile curente ale societăţii şi ale individului.
Educaţia postmodernă a fost influenţată de ideile lui Nietzsche, Marx, Jacques Derrida,
Michel Foucault, Jean Baudrillard, Jean François Lyotard şi alţi filosofi ceea ce se impune ca o
alternativă pentru rezolvarea problemelor din perioada modernă. Ea respinge individualismul
modernităţii şi analizează individul în procesul de transformare şi relaţionare. Această instabilitate a
postmodernismului este considerată de Patrick Slattery ca o dimensiune „eclectică, inovativă,
revizionistă, ironică şi subiectivă a interpretării” .
Pedagogia postmodernă oferă libertate fiecăruia de a se manifesta din perspectiva lui de
judecată şi se caracterizează prin diversitate, creativitate, pluralism, multiculturalismul, amestec de
stiluri, tolerarea ambiguităţii,acceptarea inovaţiei şi a schimbării, provocarea gândirii laterale,
căutarea adevărului şi crearea realităţii prin schimburi de experienţă. Pornind de la aceasta, ne
întrebăm dacă nu cumva principiile postmoderniste intră în contradicţie cu tradiţia ştiinţelor
educaţiei, care „bazându-se pe cunoaşterea naturii omeneşti şi ţinând seama de idealul către care
trebuie să tindă omenirea, stabileşte un sistem de principii, după care este îndrumată influenţa
intenţionată a educatorului asupra celui educat” [1, p.14]. Aşadar, educaţia postmodernă ascunde
pericolul relativismului. De aceea este important să stabilim raportul dintre tradiţie şi inovaţie în
învăţământ, pentru ca managementul procesului educativ, care în prezent tinde să înlocuiască ştiinţa
pedagogică, să nu-i diminueze valoarea academică. În prezent, învăţământul produce absolvenţi cu
ajutorul unui sistem în care cunoştinţele sunt vândute şi evaluate. În aceste condiţii, profesorii sunt
161
predispuşi să renunţe la entuziasm şi creativitate, iar educaţia se poate transforma într-un proces
vicios, distructiv, formal. Acest pericol a existat şi în antichitate. Simpla transmitere a informaţiilor
şi deprinderilor a fost criticată încă de Socrate, care poziţiona în contrast necesitatea omului de a
căpăta înţelepciune: „Ce bine-ar fi dacă înţelepciunea ar avea darul să se scurgă, ori de câte ori ne
atingem unii de alţii, de la cel ce are mai multă la cel cu mai puţină” [7, p.175]. Dacă problemele
actuale ale educaţiei au existat în trecut, apare întrebarea de ce ele nu au fost rezolvate? Răspunsul îl
putem găsi, lansând următoarea dilemă: inovaţiile din sistemul educativ actual prezintă o noutate
sau o revenire la ideile marilor personalităţi ale lumii, dar în alte condiţii socioeconomice? De
exemplu, fenomenul globalizării a fost lansat încă de Comenius (1592-1670), care s-a pronunţat în
privinţa necesităţii globalizării educaţiei, susţinând ideea că pentru a deveni om trebuie să fii educat
şi insistând să se ofere oportunităţi educaţionale egale pentru toţi. Tot Comenius a promovat ideea
unei educaţii pe întreg parcursul vieţii, tota vita schola est, anunţând principiul educaţiei
permanente, aplicat în sistemul de învăţământ modern. Educaţia într-o lume multiculturală, care
trece prin procesul globalizării, se caracterizează prin aceea că interacţiunea socială nu se
fundamentează pe consens şi acord, ci pe diferenţă şi pluralitate. Însă să nu uităm că cultura globală
a avut precedente nereuşite în imperiile universale care au impus dominaţia lor printr-o limbă şi
civilizaţie a elitei, neglijând tradiţiile şi culturile populaţiilor cucerite. În consecinţă, mişcările de
eliberare naţională au distrus ţările care impuneau civilizaţia fără dorinţa popoarelor cucerite, iar
acest fapt permite să remarcăm importanţa pentru fiecare popor a păstrării tradiţiilor sale, inclusiv în
educaţie. Revenind la tradiţii, în cugetările lui D. Cantemir asupra educaţiei găsim formulat idealul
educativ, care în concepţia sa constă în dobândirea virtuţii prin cunoaşterea de sine, cunoaşterea lui
Dumnezeu şi cunoaşterea lumii. Această afirmaţie este cuprinsă în cele patru categorii de
metacompetenţe pentru tinerii secolului XXI: a învăţa să cunoşti, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti
împreună cu ceilalţi, a învăţa să fii [4, p.69]. Ideea intrării în universalitate prin păstrarea tradiţiei o
găsim şi la Nicolae Iorga: „Nu-ţi este permis să creezi forme eterne numai pentru că te-ai rupt din
ceea ce e în adevăr etern şi ai pretenţia de a crea alt etern care să pornească de la d-ta, din momentul
în care l-ai rupt pe cel vechi” [5, p.8]. În condiţiile în care generaţia actuală refuză valorile
prezentului, ne putem aştepta ca următoarea generaţie să nu accepte nici ea valorile generaţiei
anterioare. La momentul actual, specialiştii din domeniul ştiinţelor educaţiei doresc să apropie
educaţia de necesităţile vieţii reale şi critică importanţa exagerată acordată raţiunii în detrimentul
naturii umane. Aceste idei le găsim şi la O.Decroly, Fr.Bacon, M.Montessori, Comenius ş.a.
Educaţia integrală a sistemelor de învăţământ din toată lumea face eforturi pentru a revigora valorile
spirituale de natură etică şi virtuţile morale, pentru a cultiva toleranţa şi conştiinţa socială. O teorie
spiritualistă asupra educaţiei o găsim la R.Steiner (1861-1925), care a considerat lipsa legăturii între
162
idealurile spirituale ale oamenilor şi necesităţile materiale ale vieţii cotidiene a fi cauza declinului
sociocultural. Din datele analizate, putem concluziona următoarele:
1. Societatea postmodernă necesită adaptări precedate de o pregătire prealabilă a
specialiştilor din sistemul de educaţie şi a oamenilor care fac parte din societatea în schimbare.
2. Inovaţiile în societatea postmodernă trebuie să reprezinte ajustări bazate pe cercetări
ştiinţifice, pe analiza operelor marilor pedagogi români şi ai pedagogiei universale.
3. Măsura schimbărilor exterioare în educaţie este legată de posibilităţile interioare atât ale
persoanelor, cât şi ale poporului din care acestea fac parte. De aici rezultă importanţa concentrării
educaţiei asupra schimbărilor interioare a fiecărei persoane din societate.
4. Deoarece modernizarea şi dezvoltarea societăţilor au adus efecte negative, precum
poluarea, inegalitatea, şomajul, acest tip de societate este considerat de sociologi mai puţin reuşit în
comparaţie cu societăţile tradiţionale. În consecinţă, orice schimbare trebuie făcută doar dacă este
necesară.
5. O educaţie postmodernă în vederea dezvoltării socioeconomice a unei naţiuni presupune
colaborare şi deschidere interculturală, sprijin în promovarea valorilor internaţionale şi cultivarea
tradiţiilor naţionale.
163
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC - DE LA TRADIȚIE ȘI CULTURĂ

LA INOVAȚIE
Prof. Iulia PETRE

Școala Gimnazială „Sfântul Apostol Andrei” Buzău
În zilele noastre auzim din ce în ce mai des despre tradiții( artă, muzică, etc.), cultură
românească, însă nu putem să nu ne întrebăm, oare câte dintre acestea sunt întradevăr tradiționale?
Se presupune că toate acestea sunt autentice dar dacă am sta să reflectăm am observa că
nimic din ceea ce ar trebui să fie tradițional nu mai este autentic deoarece cultura populară, și nu
numai, este supusă unei veșnice actualăzări, reactualizări, updatări. Cu alte cuvinte ea este
dinamică, dinamismul acesteia fiind dat în primul și în primul rând de inovație, apoi de influențele
factorilor exteriori.
Trăim în vremuri în care explozia informațională solicită de fapt schimbare permanentă în
orice domeniu, iar domeniul educațional nu face excepție. Succesul educațional se bazează pe
adaptarea demersului educațional la nevoile individuale de autoinstruire ale elevului, ideea centrală
fiind aceea că fiecare copil este unic, iar scopul principal al educației este acela de a-l ajuta să-și
dezvolte personalitatea. De aici și necesitatea adaptării demersului educațional care trece printr-un
proces permanent de inovație, modernizare, la care cu toții ne aducem aportul.
Metodele tradiționale lasă de multe ori impresia că nu ar fi în conformitate cu noile
principii ale participării active și conștiente ale elevului ceea ce face necesară, uneori, îmbinarea
acestora cu metodele moderne, interactive, însă totul ține de măiestria cadrului didactic, care
pregătește demersul educațional, combinându-le astfel încât procesul educativ să fie unul amplu,
eficient și de durată.
S-a observat de asemenea și faptul că instrumentele digitale sunt din ce în ce mai des
folosite în procesul educațional, fie că vorbim de tradiții, cultură, educație. Datorită faptului că în
ultimii ani s-a constatat o scădere accentuată a motivației pentru învățare a elevilor sistemul de
învățământ a trecut la introducerea/folosirea graduală a acestor instrumente digitale în încercarea
de a stimula motivația acestora pentru învățare, folosindu-se de atracția acestora, încă de la vârste
fragede, față de digitalizare.
Astfel s-a observat că modernizarea și perfecționarea procesului instructiv-educativ
presupune îmbinarea activităților școlare, cu cele extrașcolare, a elementelor tradiționale, culturale,
sociale, moderne, digitale etc. Îmbinarea acestora are numeroase valențe formativ, deoarece acestea
permit manifestarea imaginației, creativității, etc. dezvoltând totodată numeroase competențe,
înclinații, atitudini, aptitudini.
164
Școala este un factor esențial în creșterea și continuitatea culturii unui popor, având menirea
să creeze o punte, liant între cadrele didactice și tânăra generație, elevii fiind mereu în pas cu
inovațiile vieții, cu digitalizarea societății, aceștia depășind de multe ori capacitatea profesorilor de
a se adapta.
Astăzi inovația trebuie să fie o componentă de bază în educație dar nu trebuie uitat nici
rolul tradițiilor, al culturii unui popor, acestea din urmă sporind farmecul activităților școlare.
Aceste activități pot schimba atitudinea elevilor față de școală, iar pentru a modela o generație
sănătoasă este util să fim la curent cu tot ceea ce este nou și util atât pentru noi, cadrele didactice,
cât și pentru ei.
Orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori și, din acest punct de
vedere, educația va rămâne mereu o artă – arta de a adapta la o situație precisă, indicațiile generale
date de cărțile de metodologie, după cum afirma Gaston Mialaret.
BIBLIOGRAFIE:
Cerghit Ion, Metode de învățământ, E.D.P., 1973
Cucoș Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, 1996
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-valahia-din-targoviste/scriitorul-in-
exil/382179615-traditie-si-inovatie/20219204
165
166
EDUCAȚIA PRIN E-LEARNING
Prof. Elisabeta CUSTARA

Școala Gimnazială Nr. 24 „Ion Jalea”, Constanța
Educația și sistemul de învățământ au suferit o serie de schimbări importante în această perioadă din
cauza restricțiilor privind desfășurarea activităților educaționale în clasă. În aceste condiții, au fost necesare
soluții eficiente pentru realizarea proceselor de predare, învățare și evaluare la distanță.
Una dintre soluții a fost dezvoltarea online a activităților de predare prin intermediul platformelor de
e-Learning, Google Classroom, Microsoft Teams și Zoom. Prin urmare, acestea și-au dovedit eficiența în
transmiterea conținutului educațional către un număr mare de elevi și în desfășurarea activităților
educaționale individuale. Totodată, s-a pus accent pe dezvoltarea și îmbunătățirea instrumentelor pentru
implementarea sincronă a activităților didactice.
E-Learning este procesul de învăţare, formare sau instruire prin mijloace electronice. E-learning
implică dobândirea de cunoştinţe şi aptitudini folosind tehnologii electronice, cum ar fi cursurile asistate de
calculator sau bazate pe Internet, accesate local sau prin reţele de bandă largă.
Google Classroom este unul dintre serviciile gratuite oferite de Google în oferta „G Suite for
Education”. Această platformă își propune să promoveze instruirea online pentru eficientizarea sarcinilor,
stimularea colaborării și comunicarea fără întreruperi pentru a face predarea mai eficientă și mai productivă.
De asemenea, Google Classroom este gratuită pentru școli și este considerată una dintre cele mai sigure
platforme de e-Learning (Classroom, 2021). Platforma este conectată, de asemenea, cu alte instrumente
Google pentru a ajuta formatorii să ofere feedback instantaneu și să urmărească progresul cursanților pe
parcursul activităților didactice. Astfel, Google Classroom integrează Google Docs, Google Sheets, Google
Slides, Gmail și Google Calendar într-o platformă coerentă pentru a gestiona comunicarea dintre elevi și
profesori. Elevii pot fi invitați să se alăture unei clase printr-un cod privat sau adăugați automat dintr-un
domeniu școlar. Profesorii pot crea, distribui și evalua teme, toate în cadrul sistemului Google. Fiecare clasă
creează un dosar separat în Google Drive al utilizatorului respectiv, unde elevul poate trimite lucrări pentru a
fi evaluate de către profesor. Temele și datele limită sunt adăugate în calendarul Google, unde fiecare temă
poate aparține unei categorii sau unui subiect. Profesorii pot monitoriza progresul fiecărui elev prin
revizuirea istoricului unui document, iar după ce au fost evaluați, profesorii pot oferi feedback-uri împreună
cu comentarii și note. Google Classroom oferă și o aplicație mobilă pentru un acces mai ușor.
Microsoft Teams este o aplicație din oferta Microsoft 365 care oferă posibilități multiple de
organizare a activităților didactice/întâlnirilor de lucru în mediul digital. O caracteristică a utilizării
platformei Microsoft Teams este aceea că ,indiferent dacă cei pe care îi invităm în meeting au sau nu cont,
aceștia se pot conecta de pe orice alt dispozitiv, utilizând pagina web sau aplicația instalată. Facilitățile
oferite pentru un meeting sunt aceleași, indiferent de suportul utilizat. O opțiune contra cost oferă
posibilitatea de a crea breakout rooms, funcționalitate oferită și de Google Meet și Zoom.
167
Zoom este o platformă de teleconferințe video dezvoltată de Zoom Video Communications.

Opțiunea gratuită permite până la 100 de participanți simultan, cu o restricție de timp de 40 de minute.
Pentru a folosi aplicația Zoom, participanții nu au nevoie de cont, ci trebuie doar să acceseze link-ul trimis de
formatori sau să descarce aplicația pe mobil/laptop/calculator, ulterior să se conecteze și cu un microfon
și/sau webcam. Pentru ca cineva să participe la ședința Zoom, trebuie să îi cunoască ID-ul și parola, pe care
le primește de la gazda conferinței. Invitația trebuie să conțină un link sau un ID și o parolă pentru ședința
Zoom. O altă caracteristică importantă a platformei Zoom este posibilitatea de a înregistra sesiunile, acestea
putând fi salvate și vizualizate ulterior de către traineri cu scopul perfecționării sesiunilor viitoare. Existența
a numeroase tutoriale video care explică principalele caracteristici și modul de utilizare, facilitează folosirea
acesteia de către un public larg.
Metode de învăţare moderne. Învăţarea în societatea modernă nu mai este rigid legată de sala de
clasă. Aceasta permite dezvoltarea unor metode de învăţare orientate spre învăţarea individuală şi a unor
grupuri mari; învăţarea sincronă şi asincronă.
Învăţarea bazata pe probleme (Problem Based Learning PBL) - este o metodă de învăţare în care cei
instruiţi sunt provocaţi să "înveţe să înveţe", cooperând în grupuri de lucru pentru a găsi soluţii pentru
probleme reale. Aceste probleme sunt utilizate pentru a stimula dorinţa de cunoaştere a elevilor întru-un
domeniu dat. Această metodă formează gândirea critică şi analitică, capacităţile de căutare şi utilizare a
resurselor de învăţare adecvate.
Învăţarea colaborativă (Collaborative Learning) – metodă de învățare în care elevii, instruiţi cu
diferite nivele de competenţe, activează împreună în grupuri mici pentru a rezolva o problemă comună.
Responsabilităţile de învăţare sunt distribuite în cadrul grupului, fiecare fiind responsabil atât pentru propriul
proces de învăţare, cât şi de instruirea celor care au un nivel scăzut al competenţelor. Metoda permite
dezvoltarea gândirii critice, capacităţilor de comunicare. Grupurile pot fi distribuite – în proces se pot încadra
indivizi din diferite instituţii, indiferent de aria geografică. În cazul grupurilor locale (din aceeaşi instituţie)
poate fi aplicată metoda de instruire cooperativă, în care componenta organizaţională şi cea comunicativă
sunt implementate prin instrumente tradiţionale (în sala de clasă, activităţi face to face). Atât pentru
instruirea colaborativă cât şi pentru instruirea cooperativă este specific de a diviza rolurile în grup la etapa
iniţială, pentru optimizarea procesului de învăţare.
Metoda este o dezvoltare a învăţării în echipă (Team based learning) – o strategie de instruire
elaborată pentru crearea şi dezvoltarea grupurilor de elevi în scopul rezolvării unor probleme de performanţă.
Echipa (echipele) sunt formate pentru întreaga perioadă de învăţare (curs), activitatea lor este evaluată
continuu. Pentru evaluare pot fi folosite parţial resursele de timp, rezervate cursului. Este critică importanţa
autoevaluării în cadrul grupului (evaluarea reciprocă) şi controlul permanent al progresului echipei.
Instrumente de învăţare online

Numărul instrumentelor software pentru e-learning este foarte mare.
- Programe pentru navigarea WEB - permit accesul la paginile Web, sistemele de căutare, vizualizarea
informaţiei din reţea, interacţiunea cu alte programe de instruire. (Firefox, Google Chrome)
168
- Email – aplicaţii pentru poşta electronică. Permit crearea şi gestionarea conturilor de poştă electronică,
primirea, vizualizarea şi trimiterea mesajelor de poştă şi a fişierelor ataşate. (Google, Yahoo)
- Instrumente pentru integrare în reţele sociale - permit comunicarea cu membrii reţelei, crearea şi editarea
profilului propriu, stabilirea unor legături cu anumiţi membri ai reţelei, participarea sau organizarea
activităţilor virtuale în cadrul reţelei (Ning, Twitter, Facebook)
- Instrumente de comunicare sincronă – permit trimiterea şi recepţionarea instantă a mesajelor text, sonore şi
video. (Skype)
- Instrumente pentru crearea blogurilor– permit automatizarea maximă a procesului de creare şi gestionare a
unui blog. De asemenea acordă spaţiu pentru informaţiile postate (Wordpress , Twitter)
- Instrumente pentru crearea paginilor web – Permit automatizarea maximă a procesului de creare şi
gestionare a unui site. Alocă spaţiu pentru informaţiile postate (Google sites, Dreamweaver)
- Instrumente pentru prelucrarea online a documentelor – aplicaţii care permit accesul la documente (texte,
tabele de calcul, prezentări, baze de date) stocate la distanţă şi vizualizarea sau editarea acestora în comun cu
alţi utilizatori autorizaţi (Google Docs, Microsoft OneDrive)
- Instrumente pentru crearea prezentărilor – permit crearea, editarea şi vizualizarea prezentărilor multimedia
cu includerea în ele a resurselor externe (Power point, Impress)
- Instrumente pentru publicarea şi stocarea prezentărilor – permit publicarea în Reţea a prezentărilor create.
Prezentarea devine accesibilă de oriunde. Puteţi iniţia discuţii pe web în baza prezentării, primi comentarii,
aprecieri. (Slideshare)
- Prelucrare de imagini, organizare şi stocare web – aplicaţii pentru crearea, captarea şi editarea imaginilor
(local) şi postarea lor ulterioară în albume online. (Adobe PhotoShop )
- Instrumente pentru organizarea orarului personal – permit organizarea optimă a activităţilor (ore, şedinţe,
întâlniri) pentru o perioadă anumită (Google calendar, Evernote)
- Biblioteca, dicţionare, hărţi şi enciclopedii online – resurse specializate pentru studii. Permit obţinerea
informaţiilor cu titlu de definiţie exactă sau deschisă, materiale ilustrative sau cu caracter geografic (Google
maps, Google Books, Wiki, Dexonline)
- Sisteme de gestionare a cursurilor – aplicaţii complexe care permit gestionarea integrală a procesului de e-
learning în cadrul unei instituţii de învăţămînt. (Moodle).
În concluzie, programele e-learning trebuie să aibă la bază diverse metode pedagogice,
care să ghideze elevii pe tot parcursul procesului de învățare: de la parcurgerea materialelor didactice,
la realizarea proiectelor, la evaluarea online. O serie de evenimente care studiază efectul pe care îl are
utilizarea diverselor medii în însușirea cunoștinţelor au dus la concluzia că, în general, un material
educaţional diversificat este reţinut în proporție de 80% prin ascultare, vizionare și interactivitate.
BIBLIOGRAFIE:
- Adăscăliţei, A.,2007, Instruire asistată de calculator: didactică informatică, Polirom;
- https://en.wikipedia.org › wiki, Online learning - Wikipedia
169
ÎNVĂȚAREA DINCOLO DE CLASĂ
Prof. Adina VOICU

Școala Gimnazială „Sf. Andrei” Mangalia, Constanța
Învățarea și predarea în afara sălii de clasă înseamnă a duce elevii în alte locuri decât
școala pentru a învăța lecții esențiale din curriculum. Învățarea în clasă și în aer liber sunt strâns
legate. În sala de clasă, elevii lucrează cu activități, care sunt cel mai bine de făcut în interior – cărți,
computere și predare centrată pe profesor. În aer liber, același conținut legat de subiect este abordat
folosind alte metode.
De ce învățarea în afara clasei este atât de importantă astăzi?
Pentru a răspunde la întrebarea de ce învățarea în afara poate fi considerată importantă
pentru învățarea copiilor, ne putem referi la unii teoreticieni ai învățării. Jean Piaget a susținut că
inteligența este „conformată de experiență” dezvoltată ca un produs al interacțiunii dintre utilizator
și mediul său, mai degrabă decât ca un atribut încorporat (Kolb, 2015). Alți pionieri ai învățării în
aer liber, cum ar fi Friedrich Froebel și Margaret McMillan, au teoretizat că bunăstarea fizică și
emoțională, probabil premise esențiale pentru dezvoltarea intelectuală, poate fi stimulată prin
învățarea în aer liber (1911, citat de Bilton
2010).
Pornind de la importanța predării-
învățării în aer liber, în vara anului 2022
mi-a venit ideea Atelierelor de vară. Când
te pregătești pentru predarea exterioară,
sunt multe aspecte de avut în vedere.
Trebuie să ne pregătim cu atenție în
prealabil, luând în considerare atât aspectele de siguranță, aspecte practice, cât și conținutul
curricular de acoperit. O mare parte din activități le-am desfășurat la Gradina Culturală Callatis
Mangalia, o zi am fost într-un parc din oraș, iar petrecerea de final am făcut-o la JurasicaPark
Neptun.
În creionarea planului de activități am luat în considerare ce ar trebui să facă de fapt elevii,
cum, prinprin activitățile propuse promovez acțiuni senzoriale și corporale, luarea deciziilor și
investigația. În fiecare zi de activitate am lăsat elevilor timp pentru diferite oportunități de
explorare, pe care ni le-a oferit locul, dar și pentru a-și crea ei un sentiment de independență,
încredere și responsabilitate.
170
Un mare accent am pus pe rutine, ele

fiind cele care ne-au ajutat să ne legăm ca grup,
să știm și să respectăm regulile. Dintre ele
putem aminti, salutul de întâlnire, jurnalul zilei,
iar mersul cu autobuzul a fost o încântare pentru
toți.
Un avantaj al învățării în afara clasei îl
reprezintă mediul mai puțin previzibil care ne
deschide oportunități de învățare dincolo de cee ace a fost planificat. În locația unde am desfășurat
mare parte din activități se aflau niște pruni. Dornici fiind să mănânce
fructe direct din copac, ne-am pus pe adunat prune. După ce le-au
spălat nu toți s-au înfruptat din ele deoarece altcineva le-a luat-o
înainte. Și așa am ajuns să vorbim despre viermii din fructe și să-i
observăm la microscop (am avut zilnic la mine microscopul).
Învățarea în aer liber este, de asemenea, esențială pentru a
ajuta tinerii să construiască punți între teorie și realitate, școli și comunități, precum și între elevi și
viitorul lor.
Îmbinarea între învățarea la clasă și învățarea în afara sălii de clasă ar trebui să fie o
modalitate de a construi o educație mai bună și mai cuprinzătoare. Învățarea dincolo de clasă nu
este văzută ca un „supliment”, ci un fel de „supliment” pedagogic pentru ziua școlară de zi cu zi
(Barfod & Bentsen, 2018). Prin alternarea între diferite abordări de predare, o educație variată și
holistică devine o posibilitate, ajungând la elevi cu stiluri și medii diferite de învățare.
BIBLIOGRAFIE
Cursul STEM Out of The Box: A STEM Approach to Non-STEM Subjects, platforma
European Schoolnet Academy
171
HERMENEUTICA TEXTULUI LITERAR PRIN

INTEROGAREA TRANSDISCIPLINARĂ
prof. dr. Nicoleta ROTARU-TERTELEAC

Liceul Energetic Constanța
A vedea altfel lumea înseamnă a o înţelege sub forma dinamicii întrebării deschise. Viziunea
interogativă asupra lumii presupune o punere în criză a problemelor ei. Din perspectiva analiticii
tradiționale, interpretarea textului literar era un scop în sine, prin rezistența și avântul criticii
literare. Însă, interogarea hermeneutică deschide calea cunoaşterii holistice a Realității
transdisciplinare. Înțelegerea textului devine, astfel, un mijloc de a ne deschide conștiințele spre
înțelegerea multiplelor „niveluri de Realitate”, concept ce apaține fizicianului, Basarab Nicolescu,
fondatorul Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (Paris). De la separarea
spațio-temporală în cunoaștere, conștiința actuală a hermeneutului se extinde spre un ansamblu
coerent de sisteme de interpetare multidimensională a Realității care se susțin reciproc. Un nou
sistem de valori poate fi transmis prin interpretarea literaturii ca Subiect care dialoghează cu diferite
domenii ale cunoașterii, în direcția stabilirii unor punți ce leagă textul literar, în calitate de emițător,
cu receptorul, reprezentat de diferitele niveluri de Realitate, necesare găsirii „locului interior”.
Comprehensiunea şi interpretarea textului literar este o competență generală care se formează la
elevii de liceu și prin lectura paratextului. În acest sens, se poate propune elevilor activități de
învățare inter- și transdisdiplinară, precum: inițierea dialogului cu textul prin tehnica interogativă
(„De ce citim literatură?”), din perspectiva piramidei trebuințelor umane a lui A. M. Maslow;
explicarea funcțiilor pragmatice de informare și convingere a elementelor paratextuale specifice
textului literar (titlul, subtitlul, intertitlul, prefața, postfața, nota editorului, cuvântul înainte, note
marginale, note de subsol, epigraful, ilustrația, textul de prezentare, supracoperta, jurnalul
autorului); alegerea strategiei de lectură (consimțire la instalarea în ficțiune, interes față de forma de
exprimare, operare de reveniri și întreruperi, explorarea atentă a locurilor strategice (introducerea,
concluziile), elaborarea fișelor de lectură, sublinieri); receptarea unor creații muzicale, plastice în
concordanță cu tema textului, codul estetic, contextul reprezentat; transpunerea teoriilor științifice
(din fizică, chimie, matematică, biologie: teoria holografică, rolul central al membranei celulare în
explicarea vieții, geometria neeuclidiană, teoria relativității generale, raportul de aur, banda lui
Moebius) în prelucrarea imaginativă/ figurativă a conținutului textului literar.
Activarea lecturii hermeneutice a textelor literare cu scopul modelării viziunii despre om și
lume a cititorului se poate realiza prin: exerciții de înțelegere a textului (tema, problematica textului,
evenimente, trăiri) pornind de la întrebările: „Despre ce vorbește textul?”; „Care este conținutul
textului?”, „Cum se structurează spațiul discursiv?” elemente, trăsături, relații - (prin sinteză,
172
rezumat sau discurs parafrastic); exerciții de analiză a sensului textului, pornind de la întrebările:
„Cum spune/prezintă/arată textul ceea ce spune?”, „Care sunt modalitățile lingvistice, discursive,
textuale prin care se reprezintă universul textului?” (instanțe discursive, perspective
narative/liric/dramatice, specie, compoziția textului, strategii de reprezentare a spațiului
diegetic/liric/dramatic – tipuri de imagini artistice, relațiile dintre ele, strategii de fixare a sensului
textului prin hărți de sens); exerciții de interpretare a semnificațiilor parțiale ale textului prin lecturi
succesive, hărți ale semnificațiilor; exerciții de aplicare a semnificațiilor identificate de cititor la
cele expuse de autor/critica literară („Cum se raportează interpretarea elevului la cea autorizată și
validată de specialiști?”); exerciții de evidențiere a relevanței semnificațiilor textelor literare pentru
ajustarea viziunii despre lume a cititorului/ dezvoltarea sa personală/ manifestarea atitudinii
colaborative, tolerante, deschise față de sine, de semeni, de natură; exerciții de interogare a
aplicabilității ideologiilor estetice (ex. romantism, simbolism, expresionism) în proiecte sustenabile
de viață, prin concilierea contradicțiilor, identificarea punților între opozițiile binare (atitudine
transdisciplinară: transgresarea dualității) (ex. modalități de soluționare a conflictului ego - limite
existențiale).
Corelarea operei literare cu arte și științe apaținând spațiului cultural național, european,
universal presupune dezvoltarea gândirii critice prin: explicarea locului operei în planul sincronic și
diacronic al culturii naționale; identificarea unor legături/corespondențe tematice, semantice,
structurale între textul studiat și ideologii cultural-artistic/teorii științifice, sisteme filozofice
europene/ universale; realizarea unui proiect transdisciplinar (istorie, biologie, matematică, limbă
română, geografie, informatică) privind călătoria/supraviețuirea în spații ficționale/lumi
posibile/dimensiuni paralele, pe baza conceptului transversal al imaginației (inventarea de noi
mutări/ mișcări în cadrul unui joc de limbaj și urmărirea ultimelor consecințe ale acestora,
regrupând informații ce păreau disparate); exersarea analogiilor de tip interdisciplinar dintre
„cronotopul” lui Bahtin (teoreticianul romanului polifonic) și „continuumul spațiu-timp” din teoria
relativității generale a lui Einstein; proiectarea seminarului socratic pe tema:
„Clasicism/romantism/simbolism/ modernism/postmodernism - proiect despre managerierea locului
în lume” („a locului interior)” („niveluri de Realitate”, „niveluri de percepție” – concepte ale
transdisciplinarității, aparținând lui Basarab Nicolescu) (stabilirea misiunii, viziunii, scopurilor și
strategiilor de armonizare a ansamblului nivelurilor de Realitate într-o unitate deschisă: eu – lume –
univers). Situarea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente culturale
presupune relaționarea literaturii române cu spațiul cultural european în scopul înțelegerii
paradigmei identitate – alteritate. Acțiunea formativ-didactică la clasă poate cuprinde exerciții de
tipul: argumentarea rolului culturii universale de spațiu comun/factor de coagulare a comunicării și
comuniunii spirituale între oameni specializați pe diferite domenii ale științei și tehnicii (dezbateri:
173
ex. dezvoltarea proceselor metaforice ca modalitate de exprimare a cunoașterii în expansiune;

metafora „câmpului cuantic” pentru ideea globalizării în cultură (Solomon Marcus); „jocul de șah”
ca metaforă a limbajului uman (Ferdinand De Saussure); metafora „spațiului de frontieră” pentru
cultura română și conceptul transdisciplinar al „paradoxului apartenenței” (Sorin Alexandrescu);
argumentarea rolului comunicării interculturale în validarea amprentei naționale a culturii române
în ansamblul interacțiunilor ei europene (studii de caz: ex. Brâncuși, Cioran, Eliade); exersarea unui
training intercultural cu elevi străini, evidențiind componentele identității culturale în diacronia
literaturii române (atitudini și valori comune, comportament cultural specific).
Relaționarea literaturii române cu timpul cultural european în scopul înțelegerii paradigmei
continuitate – discontinuitate, la clasa a XII-a, se poate realiza prin compararea perspectivei
„organice” a evoluției spiritului științific european (metafora botanică a „altoirii” – Horia Roman
Patapievici) cu perspectiva „mecanicistă” a revoluției spiritului științific românesc (metafora
„aruncării la coș”); exerciții de explicitare a metaforei „recuperării timpului pierdut” pentru cultura
română și a conceptului transversal de „paradox al simultaneității” (Sorin Alexandrescu), similar
particulei-undă din fizica cuantică; raportul de continuitate - discontinuitate dintre teoria
maioresciană a „formelor fără fond” și teoria sincronismului lovinescian explicitat interdisciplinar
prin raportul dintre geometria euclidiană și geometria neeuclidiană. Relaționarea literaturii române
cu structurile mentalitare europene, în scopul dialogului intercultural sustenabil, dezvoltă la elevi
gândirea speculativă („pălăria albastră” - Edward De Bono), prin: explicitarea influenței canonului
estetic bizantin în evoluția formelor literare românești (ex. personajele istorice sadoveniene, dorința
de păstrare a unității naționale la Rebreanu, fascinația lumii nobiliare pierdute la Mateiu Caragiale);
argumentarea vocației transdisciplinare a literaturii române de a armoniza fără fuziune/„a tolera”
structuri mentalitare rurale ce susțin folclorul cu modelele europene ale culturii scrise (studii de caz:
Mihai Eminescu, Lucian Blaga); analiza relațiilor dintre opera studiată și contextul cultural,
tehnico-științific, social-politic, național și european, cu evidențierea unui structuri mentalitare
comune.
BIBLIOGRAFIE:
Alexandrescu Sorin, 1998, Paradoxul român, Editura Univers.
Chiprian C., Ciupercă L., 2002, Alternative didactice. Limba și literatura română, Editura Spiru
Haret.
De Bono Edward, 2007, Șase pălării gânditoare, Editura Curtea Veche.
Nicolescu Basarab, 1999, Transdisciplinaritatea. Manifest, Editura Polirom.
Pamfil Alina, 2016, Didactica literaturii. Reorientări, Editura Art.
Patapievici Horia Roman, 2004, Discernământul modernizării, Editura Humanitas.
Marcus Solomon, 2011, Paradigme universale, Editura Paralela 45.
174
CLASA PREGĂTITOARE - NECESITATE ŞI BENEFICII ÎN

EGALIZAREA ŞANSELOR DE INTEGRARE ȘCOLARĂ A COPIILOR
Prof. Liliana MIHAI-RADU

Școala Gimnazială nr. 28 ,,Dan Barbilian”, Constanța
Necesitatea și beneficiile introducerii clasei pregătiroare la ciclului primar, precum și rolul său
în egalizarea șanselor de integrare școlară vor constitui obiectivele acestui subcapitol.
Cu privire la poziționarea clasei pregătitoare în cadrul sistemului național de învățământ, legea
prevede prin art.23, alin.(b), învățământului primar,”clasa pregătitoare și clasele I—IV” (Legea
Educaţiei Naționale, nr. 1 /2011, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.18 din 10 ianuarie 2011).
Pentru învățământul primar, inclusiv clasa pregătitoare, forma de organizare este învățământ
cu frecvență, respectiv, învățământ de zi.
Dacă ne referim, la vârsta de înscriere a copiilor în clasa pregătitoare, legea reglementează și
stabilește clar faptul că este de 6 ani, vârstă împlinită până la începerea anului școlar dar mai pot fi
înscriși, copiii care împlinesc vârsta de 6 ani” până la sfârșitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea
lor psihosomatică este corespunzătoare”.( art.29, alin.2, Legea Educaţiei Naționale, nr. 1 /2011,
publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.18 din 10 ianuarie 2011)
Instituirea clasei pregătitoare concordă cu coborârea vârstei la debutul școlarității și are la bază
numeroase necesități care au contingent în universul dezvoltării copilului la această vârstă.
Așadar, parcurgerea de către copil a clasei pregătitoare va avea impact asupra următoarelor
dimensiuni :
 ”socializarea se va face într-un mod organizat, determinând dezvoltarea personalității;
 trecerea treptată de la viața de la grădiniță ( pentru cei care au urmat-o) la viața școlară sau
de la viața de familie (pentru cei care nu au frecventat grădinița) la viața școlară;
Socializarea reprezintă un proces prin care copilul devine o persoană conștientă de sine, prin
dobândirea de noi cunoștințe, valori, atitudini și comportamente necesare pentru participarea
efectivă la viața socială .
Copiii care nu au frecventat ciclul preșcolar integral, sub aspectul socializării, aceasta se va
face gradual sub două aspecte, pentru a reduce acest decalaj (absența ciclului preșcolar din
parcursul său educativ) şi pentru a-i conferi o atmosferă optimă, cu valori motivaţionale, inducându-
i energia necesară pentru a se angaja pe direcţia noilor achiziţii, disciplinându-se. Prin disciplinare,
la copil, înțelegem, ”acțiunea de asimilare a comportamentului socio-moral dezirabil unui context
social determinat”, în cazul nostru, școala. (Stan, L. 2014, p.84)
175
Acțiunile ce stau la baza disciplinării în școală sunt asociate cu învățarea, respectarea și punerea în
aplicare a regulilor și au pentru micul școlar de la clasa pregătitoare următoarele domenii:
 reguli în relaționarea interpersonală;
 reguli de comunicare;
 reguli în joc/ ale jocului;
 reguli ale integrării/conformării la un program.( (Stan, L., 2014, p.84)
Internalizarea regulilor în lungul proces de socializare în cadrul școlii al micului școlar, implică
momente tensionale, chiar conflictuale, care ţin de criza perioadei de trecere de la preşcolaritate la
şcolaritate.
Prin instituirea clasei pregătitoare în cadrul sistemului educațional românesc și funcționarea ei în
cadrul școlii desprindem rolul acesteia la nivelul proaspeților școlari mici:
 învăţarea prin stimularea individuală pentru achiziţia de cunoaştere;
 dezvoltarea abilității de a evalua critic faptele şi relaţiile școlarului mic;
 stimularea achiziţiei limbajului şi dezvoltarea abilităţilor de a comunica, precum şi a unei
identităţi personale;
 oferirea oportunităţilor pentru a lua iniţiativa;
 crearea condiţiilor pentru dezvoltarea abilităţilor de a lucra independent şi de a rezolva
problemele.
Primul an din şcoala primară, clasa pregătitoare, are o semnificaţie deosebită, deoarece
introduce treptat copilul în procesul formal al şcolarizării, chiar și pe aceia care nu au parcurs ciclul
preșcolar.
Pentru copii care sunt în situația de nefrecventare a ciclului preșcolar sau parcurgerea parțială a
acestuia, parcurgerea clasei pregătitoare este o necesitate.
Beneficiile acestei clase pregătitoare sunt înregistrate la nivelul dezvoltării proceselor necesare
instruirii școlare, astfel că la nivelul personalității fiecărui copil, prin situațiile școlare create, sunt
antrenate abilitățile de a-și concentra atenția mai mult timp, de a-și rafina universul perceptiv și a-și
îmbogăți sfera reprezentărilor, de exersare a memoriei dar și dezvoltarea actelor de gândire prin a-şi
forma unele structuri operaţionale, implicate în învățare.
Adaptarea la școală a copilului de clasă pregătitoare sub aspectul instruirii și, mai ales, al
disciplinelor școlare se prevalează prin crearea premiselor favorabile pentru realizarea continuităţii
învăţământului preşcolar cu cel primar.
Curriculum pentru clasa pregătitoare, punte de continuitate a ciclului de achiziții
fundamentale, urmărește ”dezvoltarea fizică, socioemoțională, cognitivă a limbajului și
176
comunicării, precum și dezvoltarea capacităților și a atitudinilor în învățare, asigurând, totodată,

punțile către dezvoltarea celor opt competențe-cheie”.(Manolescu M., 2012, p.15)
Consider că organizarea clasei pregătitoare la școală este în beneficiul școlarului mic,
punându-și amprenta în mod pozitiv asupra activității educaționale ulterioare.
BIBLIOGRAFIE
Burlea, Georgeta, 2008, Exerciţii pentru formarea şi dezvoltarea aptitudinilor de şcolaritate

Cristea, Sorin, 2002, Dicţionar de pedagogie, Editura Litera Educaţional, Chişinău;
Cristea, Sorin, 2009, Studii de pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică,
București; 4. Dragu, Anca, Cristea Sorin, 2003, Psihologie și pedagogie școlară, Ediția a
II-a, revizuită și completată
Stan, Liliana, 2014, Pedagogia preșcolarității și școlarității mici, Editura Polirom, Iași;
Documente oficiale, studii, rapoarte
Curriculum pentru Învățământul Preșcolar, 2008, Ministerul Educației Naționale;
Institutul de Știinţe ale Educaţiei, 2013, Implementarea Clasei pregătitoare, Bucureşti;
Legea Nr. 84/1995 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10
decembrie 1999;
Legea Educaţiei Nationale Nr. 1/2011 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.18 din 10
ianuarie 2011;
177
INIȚIATIVE DIDACTICE
Prof. Simona-Paraschiva PETRENCU

Școala Gimnazială Nr.28 ,,Dan Barbilian”, Constanța
Pentru ca întregul material prezentat în rândurile viitoare să întregească tematica este

obligatorie înțelegerea terminologiei și anume”Inițiative didactice”. Conform dicționarului termenul
”inițiativă” semnifică ”materializare a unei idei, concretizată în propunerea, organizarea sau
începerea unei acțiuni de către cineva, care antrenează după sine și pe alții”.
Așadar, vorbind din perspectiva unui cadru didactic, inițiativa este caracteristica principală a
unui profesor datorită faptului că acesta implică în actul didactic toate experiențele personale și nu
numai astfel încât predarea, învățarea și evaluarea să fie de o calitate superioară. A lua inițiativa
înseamnă defapt a spune ceea ce gândești și a face ceea ce-ți propui indiferent de consecințe chiar
dacă propunerea nu este acceptată de cei din jur.Fiind cadru didactic de puțini ani intrat în sistem
am avut diverse inițiative în ceea ce privește abordarea unei lecții tipice și transpunerea acesteia
astfel încăt să devină un material atractiv pentru copii însă această propunere nu a fost apreciată sau
măcar luată în considerare de ceilalți colegi ai mei cu ani grei de predare care menționau că ”așa s-a
făcut dintotdeauna și tu vrei să schimbi acum”. Răspunsul nu m-a speriat sau șocat dar mi-a dat de
gândit deoarece eu nu vreau sa schimb ceva ce este implementat de ani buni ci doar să-mi aduc
aportul la o lecție pe care as putea să o fac într-un mod mult mai ludic și plăcut.
Inițiativa cadrelor didactice, consider eu, trebuie să fie susținută atăta vreme căt poate
promite aducerea de beneficii elevilor dar și școlii. În cazul elevilor, aceștia pot experimenta foarte
multe situații atunci cănd un cadru didactic inițiază o activitate nouă iar scolii îi va aduce un cadru
didactic implicat și care va putea atrage și altele care să inițieze ceva similar sau poate ceva mai
bun.
Inițiativa se completează și se află în relație complementară cu strategia didactică pe care un
cadru didactic o foloșește în procesul instructiv-educativ.
Prin strategie didactică sau de instruire înţelegem un ansamblu de decizii vizând
desfăşurarea procesului instructiv – educativ, în vederea atingerii unor obiective, decizii adecvate
situaţiei concrete, factorilor care influenţează asupra rezultatelor proiectate (E. Noveanu). Strategia
didactică are trei semnificaţii, în esenţă complementare:
a. ca adoptare a unui anumit mod de abordare a învăţării (prin problematizare euristică,
algoritmica, factual – experimentală);
b. ca acţiune pentru un anumit mod de combinare a metodelor, procedeelor, mijloacelor de
învăţământ, formelor de organizare, într-o succesiune optimă a fazelor şi etapelor (evenimentelor)
proprii procesului de desfăşurare a lecţiei – activităţii didactice (I. Cerghit);
178
c. strategia didactică este o formă specifică şi superioară a normativităţii pedagogice, prin

capacitatea ei de a structura şi modela o situaţie de învăţare (L. Vlasceanu).
Tibor Navracsics, comisarul UE pentru educație, cultură, tineret și sport, a declarat: „O
educație de calitate pune bazele dezvoltării personale și ale cetățeniei active. Ea reprezintă punctul
de pornire al unei cariere profesionale de succes și cea mai bună protecție împotriva șomajului și a
sărăciei. Însă, pentru ca indivizii și societățile să poată beneficia de aceste avantaje, avem nevoie de
sisteme de învățământ de înaltă calitate în întreaga UE.
Inițiativele trebuie să ajute societatea și furnizorii de educație să ia măsurile necesare
pentru a îmbunătăți perspectivele tuturor tinerilor europeni, contribuind la clădirea unor societăți
echitabile și reziliente.” Tinerii au nevoie de un ansamblu vast de competențe care să le permită să
reușească în viață, să găsească locuri de muncă satisfăcătoare și să se angajeze ca cetățeni,
indiferent de mediul din care provin. Educația este esențială pentru a le oferi cel mai bun start
posibil în această direcție, însă sunt necesare măsuri de îmbunătățire a calității și a performanței
sistemelor de învățământ din Europa, astfel încât acestea să poată ține pasul cu schimbările din
societate și să le fie utile tuturor copiilor și tinerilor.
Deciziile din domeniul educației sunt luate la nivel național și regional. În ceea ce privește
școlile există trei domenii în care este nevoie de măsuri:
- creșterea calității și a caracterului incluziv al școlilor; - sprijinirea directorilor unităților de
învățământ și a cadrelor didactice de excepție;
- ameliorarea guvernanței sistemelor de învățământ școlar.
Este de dorit ca inițiatorii în educație să completeze măsurile luate de statele membre în
aceste trei domenii prin sprijinirea învățării reciproce, prin consolidarea informațiilor privind
metodele de succes din domeniul educațional. Încurajarea dezvoltării competențelor și a învățării
interculturale prin intermediul unor parteneriate școlare, al mobilității și al proiectelor, consolidarea
învățării reciproce în ceea ce privește carierele și dezvoltarea profesională a cadrelor didactice și a
directorilor unităților de învățământ.
Pentru ca procesul didactic să fie complet este necesară și implicarea părinților în întregirea
acestei sfere. Atunci cănd un părinte intervine cu anumite inițiative este foarte probabil ca și alți
părinți să preia modelul și astfel se ajunge la semnificația inițială a termenului ”inițiativă”.
Pentru a fi un părinte bun, nu există un standard care trebuie îndeplinit, însă ignorarea
propriului copil şi a problemelor sale nu ţin de atitudinea unui părinte model. Familia este prima
instanţă educativă care are o influenţă extrem de puternică asupra individului. Părinţii au un rol
important în formarea socială a copilului şi asigurarea unui echilibru emoţional şi afectiv.
Tendinţa societăţii actuale este de a se baza în mod special pe grupul mic format din
mamă, tata şi copii. Părinţii au un rol foarte important, contribuind la viitorul statut de adult al
179
copilului. Mulţi autori privesc nucleul familial ca un mediu artificial în care copilul se dezvolta şi se
pregăteşte pentru viaţa adevărată , protejat fiind de toate influenţele din exterior , însă acest lucru nu
este posibil deoarece tentaţiile “nu se opresc la uşa casei” ele influenţează vrând nevrând noul adult
în devenire , şi asta deoarece viaţa copilului oricât de mic ar fi el nu este o pseudoviaţă.
Rolul protector al părinţilor se desfăşoară atât în casă cât şi în afara ei; spre exemplu o
mamă care trece strada cu copilul de mâna , are rol protector în fata factorilor externi ea evitând pe
această cale un eventual accident care ar putea pune în pericol viaţa copilului.Menţinând presiunile
externe la un nivel compatibil cu gradul de rezistenţă a copilului şi amplificând mijloacele de
acţiune ale acestuia în proporţie inversă cu eficacitatea lor obiectivă familia permite copilului să
trăiască cu adevărat şi să aibă explicaţiile de care are nevoie.
S-a ajuns la concluzia că părinţii sunt cu adevărat consacraţi copilului lor ,mai mult decât
ar putea fi un educator tocmai sentimentelor de afecţiune care îi leagă de copii. Datorită
interrelaţiilor foarte intense dintre membrii unei familii privarea de afecţiune este ca şi lipsa
alimentaţiei pentru copil.
Formarea şi informarea sentimentală se elaborează după caracterul relaţiilor trăite de copil şi
al interacţiunilor la care el asista mai mult sau mai puţin implicat.Prin familie copilul participa la o
viaţă socială intensă şi variată înainte ca el să fie conştient de propriile sentimente.
În concluzie, inițiativele trebuie să vină atăt din partea profesorului, dar și a părintelui pentru
a putea interveni în sprijinul elevului și pentru a-i acorda toată gama de resurse de care acesta are
nevoie pentru a putea învăța ceea ce este bine și util.
BIBLIOGRAFIE:
”Modelul familiei în educație”- referat scribd.com

www.dex-online.ro- accesat 7.10.2022, 21:14
”Inițiativa pentru tineret”- comunicat de presă
180
ÎNĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC – STRATEGII DIDACTICE ŞI

METODE INVOVATIVE
Prof. Minodora UNGUREANU

Liceul teoretic ,,Callatis” Mangalia, Constanța
MOTTO:
“Creativitatea reprezintă miraculoasa întâlnire dintre energia neinhibată a copilului cu
ceea ce pare a fi opusul şi duşmanul ei, simţul ordinii, impus de disciplinata inteligenţă a
adultului” (Norman Podhoretz)
Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai fascinante concepte cu care a operat
vreodată ştiinţa, este încă insuficient delimitat şi definit. Aceasta se explică prin complexitatea
procesului creativ, ca şi prin diversitatea domeniilor în care se realizează creaţia.
Şcolaritatea este apreciată, tot mai mult, ca vârsta care cuprinde cea mai importantă
experienţă educaţională din viaţa unei persoane, pe parcursul ei înregistrându-se ritmurile cele
mai pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi una din cele mai semnificative achiziţii cu
ecou evident pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. De aceea nu putem face abstracţie de
una din dimensiunile esenţiale pentru întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii –
creativitatea.
La vârsta şcolara este necesar a valorifica şi dezvolta spiritul de observaţie al copiilor ca
premisă a apariţiei şi manifestării conduitelor lor creatoare.
Având în vedere necesitatea îmbunătăţirii calităţii educaţiei, tendinţele vizează crearea
unui mediu educaţional adecvat şi situarea copilului în centrul organizării procesului de învăţare-
predare. Se impune astfel, necesitatea găsirii acelor soluţii didactice care să stimuleze
performanţa elevului cel puţin la nivelul descris de potenţialul său. Explozia de informaţii din
diferitele domenii determină confruntarea elevului cu o varietate de aspecte problematice şi
dificultăţi care derivă dintr-o cunoaştere limitată, iar realitatea trebuie abordată cu precizie, atât
din perspectivă teoretică cât şi practică. Predare presupune integrarea diferitelor discipline prin
elaborarea unei idei interesante care se leagă de mai multe domenii.
Strategiile diactice moderne au drept scop transformarea învăţământului reproductiv într-
un învăţământ creativ în care procesul didactic este un proces activ de stimulare prin trecerea
copilului de la atitudini pasiv – receptive la atitudini active, de participare şi chiar de creaţie.
Aplicarea acestor metode cer din partea elevilor un efort intelectual susţinut deoarece aceştia sunt
puşi în situaţia de a emite idei, de a găsi soluţii pentru problemele noi apărute. Pentru a fi
accesibile şi atractive copiilor, aceste metode se desfăşoara sub forma unor jocuri cu reguli.
181
Am ales utilizarea metodelor interactive de grup și a integrării activităţilor deoarece acestea

permit dezvoltarea personalităţii copilului într-un mod democratic; învaţă lucrând; creativitatea
copilului are posibilittea de a se manifesta în toate domeniile; orice lucrare finalizată duce la
dezvoltarea personalităţii copilului; implicarea altor factori în actul educational conduce la reusită
iar motivaţia fiecărei activităţi va fi deviza zilei de lucru.
În cadrul orelor de cunoaşterea mediului am folosit Metoda Cubului, apelând totodată şi la
transdisciplinaritate. Pe fiecare faţă a cubului este scrisă câte o cerinţă:
• COMPARĂ – cele două mulţimi cu un număr diferit de elemente (un urs, trei vulpi). Ce
mulţime are mai multe elemente? Dar mai puţine?
• ASOCIAZĂ - numărul trei cu titlul poveştilor în care se regăseşte acest număr! (,,Capra
cu trei iezi”, ,,Cei trei purceluşi”)
• DESCRIE – un animal sălbatic care te-a impresionat (animal domestic, arbore, plantă)
• ANALIZEAZĂ - cum s-ar putea împărţi 5 flori între mama şi bunică cu ocazia Zilei de
8 Martie
• APLICĂ - cunoştinţe despre anotimpul Primăvara în interpretarea unui cântec referitor la
acest anotimp
• ARGUMENTEAZĂ – ce comportamente/situaţii ilustrate pe fişă sunt corect/se întâmplă
mereu, uneori, niciodată (viaţa animalelor şi plantelor în anotimpul iarna sau vara)
Joc didactic: ,,Întregeşte floarea!”
• Scopul:
-verificarea şi consolidarea cunoştinţelor elevilor despre anotimpul primăvara;
-dezvoltarea capacităţii de a sesiza legăturile dintre diferite fenomene ale naturii şi viaţa plantelor,
animalelor şi activitatea omului;Obiective operaţionale:
-să aşeze pe planşă imaginile cu păsări, plante şi activităţi ale omului caracteristice acestui anotimp,
motivând alegerea;
-să efectueze operaţii de adunare şi scădere în concentrul 0 – 100;
-să completeze textul dat cu semnele de punctuaţie care lipsesc;Sarcina didactică:
-completarea celor trei rânduri ale piramidei cu imaginile corespunzătoare ;
-descoperirea elementelor ce nu corespund anotimpului vizat ;
- rezolvarea operaţiilor de adunare şi scădere ;
- completarea textului cu semnele de punctuaţie care lipsesc;
- plasarea unei flori în ,,grădină” de către fiecare membru al echipei .Reguli de joc:
Se împarte colectivul de elevi în patru echipe astfel: zambile, lalele, narcise şi ghiocei, după care
se prezintă elevilor sub formă de puzzle elementele componente ale plantei: rădăcina, tulpina,
frunzele şi floarea. Pentru a descoperi ce floare se ascunde sub piesele de puzzle, elevii trebuie să
182
rezolve corect cele patru probe. După fiecare probă rezolvată corect elevii primesc o piesă din
puzzle astfel încât la finalul jocului fiecare din cele patru echipe să-şi întregească floarea.
Elemente de joc: surpriză, mişcare, aplauze.
Material didactic: planşă pentru fiecare probă propusă spre rezolvare, imagini cu activităţi ale
oamenilor, cu păsări şi plante, puzzle cu flori de primăvară, flori de hârtie, carioci, creioane
colorate.
Desfăşurarea jocului
Elevii împărţiţi pe paru echipe, după fiecare probă rezolvată corect primesc o piesă din puzzle
astfel încât la finalul jocului fiecare din cele patru echipe să-şi întregească floarea.
Am ales utilizarea cât mai multor metode interactive de grup deoarece acestea sunt centrate
pe elev şi activitate; comunicarea este multidirecţionată; accentul este pus pe dezvoltarea gândirii,
formarea de aptitudini, deprinderi; încurajează participarea elevilor, stimulează creativitatea;
evaluarea este formativă iar relaţiile dintre cadru didactic şi elev sunt egale.
Prin aplicarea strategiilor didactice moderne, îmbinate cu cele clasice se poate contribui la
asigurarea unei bune calităţi în educaţia copiilor.
Ioan Cerghit afirma: ,,pedagogia modernă consideră ca rutină excesivă, conservatorismul
(…) aduc mari prejudicii învăţământului. În fond creaţia, în materie de metodologie, înseamnă o
necontenită căutare, reînnoire şi îmbunătăţire a condiţiilor de munca în instituţiile şcolare.”
BIBLIOGRAFIE:
Breben, Silvia; Gongea, Elena; Ruiu, Georgeta; Fulga, Mihaela, Metode interactive de
grup – ghid metodic, Editura Arves
Cerghit, I., 1997, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti;
Dragu, A., Cristea, S., 2003, Psihologie şi pedagogie şcolară, Editura Ovidius University
Press, Constanţa;
Golu , M., 2000, Fundamentele Psihologiei, Editura ,,România de mâine” , Bucureşti;
Moldoveanu, M., 2002,Mentalitatea creativă – perspectivă psihosociologică, Editura
Coresi, Bucureşti;
Moraru, I., 1997, Psihologia crativităţii, Ed. Victor, Bucureşti;
Roco, M., 2004, Creativitate şi inteligenţă emoţională, Ed. Polirom, Iaşi
183
184

LA INOVAȚIE
Prof. Mioara – Ioana GRINDEI

Școala Gimnazială Corbii Mari
Școala Gimnazială Grozăvești
Motto
„ Fiecare înaintează mai mult sau mai puţin, potrivit caracterului său, potrivit gesturilor,
trebuinţelor, talentelor şi zelului său, precum şi potrivit împrejurărilor care-l favorizează”
J.J. Rousseau
In contextul actual, când şcoala trebuie să răspundă exigenţelor lumii contemporane, se
conturează o nouă abordare educaţională. Este vorba de o abordare care impune organizarea şi
trăirea unor experienţe variate de învăţare, o abordare care încearcă să îmbine metodele active
specifice pedagogiei alternative moderne cu metode consacrate specifice pedagogiei tradiţionale.
Educaţia are drept scop să dea sufletului şi corpului întreaga frumuseţe şi perfecţiune,
constând în organizarea unor deprinderi de activităţi capabile să adapteze individul la mediul său
înconjurător fizic şi social. Rolul ei este pregătirea pentru o viaţă completă. În evoluţia societăţii,
educaţia şi-a multiplicat formele de realizare, ca acţiuni de formare şi dezvoltare a personalităţii
umane, după cum şi-a amplificat rolul său în viaţa socială şi în devenirea individului. Atât educaţia
formală, cât şi educaţia nonformală îşi lasă amprenta asupra dezvoltării copiilor. Totuşi, şcoala este
o instituţie socială de bază, concepută să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale
elevului, să-l formeze pe viitorul cetăţean responsabil al societăţii civile.
În învăţământul tradiţional se pregăteşte elevul pentru viaţă, în timp ce în învăţământul
alternativ, centrat pe elev şi care are un caracter formativ, şcoala face parte din viaţă, iar
cunoştinţele sunt descoperite de copil. Astfel, educaţia tradiţională reprezintă elementul static, pe
când educaţia alternativă reprezintă elementul dinamic. În învăţământul tradiţional, educaţia este
privită ca un rezultat, iar elevii sunt consumatori pasivi de informaţie şi autoritate, de aceea
şcolarizarea este înţeleasă ca o sarcină obligatorie de suportat. În sistemele de învăţământ
alternative, educaţia este privită ca un proces, iar elevii participă activ la propria lor formare, de
aceea, şcolarizarea este interesantă şi motivaţională.
Cheia învăţării este deplina angajare a elevului în actul învăţării. Modificările
comportamentului, adică producerea propriu – zisă a învăţării este condiţionată de experienţa nouă
ce o trăieşte sau o dobândeşte, la un moment dat , cel care învaţă.
Cercetările de până acum arată că succesul învăţării constă în trăirea deplină a acestei
experienţe, în angajarea totală a elevului în trăirea experienţei date. De exemplu, simpla lectură a
unei lecţii din manual nu înseamnă neapărat învăţarea ei. Numai o lectură activă, participativă, care
185
reuşeşte să capteze interesul şi atenţia elevului, să pună în mişcare gândirea şi imaginaţia lui, să
incite la asociaţii de imagini şi idei, care îndeamnă la reflecţii personale şi la trăiri emotive intense,
care solicită efort de înţelegere şi memorizare, de analiză şi interpretare etc. se traduce cu adevărat
într-un act de învăţare.
Folosirea în clasă a metodelor pentru dezvoltarea gândirii critice, ne dă nouă, dascălilor, un
elan mai mare de lucru, ne face să descoperim calităţi pe care până atunci nu ştiam că le avem, ne
fac mai puternici, mai încrezători, ne scapă de monotonia plictisitoare a orelor de altădată. Vom
descoperim la fiecare dintre elevii noştri o sursă inepuizabilă de voinţă de participare şi de dorinţa
de a învăţa. Ne vom descoperi dorinţa de a ne perfecţiona continuu, de organizare a activităţii după
cote înalte de calitate a muncii, ceea ce devine o preocupare permanentă şi aceasta nu din obligaţie,
ci pentru că vom descoperi satisfacţie în munca noastră.
Învăţământul românesc se modelează permanent, dezvoltând gândirea critică a elevilor.
Gândirea critică este un produs, un punct la care ajunge gândirea noastră. În momentul în care
gândim critic din obişnuinţă, ca modalitate firească de interacţiune cu ideile şi informaţiile deţinute.
Este un proces activ, care se produce uneori intenţionat, alteori spontan, şi care-l face pe cel ce
învaţă să deţină controlul asupra informaţiei, punând-o sub semnul întrebării, integrând-o sau
respingând-o.
Schimbările survenite în procesul instructiv–educativ în învăţământul actual conform
tendinţelor actuale din societate şi a ultimelor descoperiri în materie de psihopedagogie şcolară au
condus la mutaţii în planul metodologiei didactice. Dezideratele de modernizare şi de perfecţionare
a metodologiei didactice se înscriu pe direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor de
învăţământ, în aplicarea unor metode cu un pronunţat caracter formativ, în valorificarea noilor
tehnologii instrucţionale (e-learning), în contaminarea şi suprapunerea problematizării asupra
fiecărei metode şi tehnici de învăţare, reuşind astfel să se aducă o însemnată contribuţie la
dezvoltarea întregului potenţial al elevului.
Adevărata învăţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi. Este nu doar
simplu activă, individual activă, ci interactivă. Reciprocitatea este un stimulent al învăţării, când
acţiunea comună este necesară, când par să existe procese care stimulează învăţarea individuală şi
care conduc pe fiecare la o competenţă cerută de constituirea grupului. Deşi învăţarea este
eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul individual depus la înţelegerea şi conştientizarea
semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat că relaţiile interpersonale, de un grup sunt un
factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi colective.
Cercetările efectuate în ultimii ani arată că pasivitatea din clasă, înţeleasă ca rezultat al
predării tradiţionale, în care profesorul ţine o prelegere, eventual face o demonstraţie, iar elevii îl
urmăresc, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură. Fără îndoială, este adevărat că cel care
186
învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu
poate face acest lucru în locul său. Astfel spus, dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie, nu
înseamnă însă că fac acest lucru în izolare. Să nu uităm că omul este fundamentul social.
Promovarea învăţării active presupune şi încurajarea parteneriatelor în învăţare. În fapt, adevărata
învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi este nu doar simplu activă, ci
interactivă.
Metodologia didactică este domeniul cel mai deschis înnoirilor, metodele având o sensibilitate
deosebită pentru adaptarea la condiţii noi. Reforma şcolară promovează ideea diminuării şi
extinderea ponderii activităţii expozitive şi extinderea utilizării metodelor moderne. Înnoirea
metodologiei pune accent pe promovarea metodelor şi procedeelor, de instruire care să soluţioneze
adecvat noi situaţii de învăţare, pe folosirea unor metode active, care să stimuleze implicarea
elevilor în activitatea de învăţare, să le dezvolte gândirea critică şi capacitatea de adaptare la viaţă,
să-i antreneze în activităţi de investigare şi cercetate directă a fenomenelor şi apelarea la metodele
pasive când este nevoie, pe accentuarea tendinţei formativ – educative a metodei didactice, pe
extinderea metodelor care conduc la formarea capacităţilor de autoinstruire ce permit achiziţionarea
şi prelucrarea independentă a informaţiilor.
În concluzie, pentru a obţine un învăţământ românesc de calitate, raportat la standardele
europene, trebuie să valorificăm metodele moderne de învăţământ, dar să nu le neglijăm pe cele
tradiţionale. Pentru că oricât de performantă ar fi noua tehnologie, aceasta se cere a fi completată
cu strategii tradiţionale clasice de formare a abilităţilor umane. Să nu uităm că: „educaţia are
dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole, dar şi o pregătire pentru un viitor în
bună măsură imprevizibil”( Jacques Delors)
BIBLIOGRAFIE:
Cucoş Constantin, 1996, Pedagogie, Editura Polirom;

Oprea Crenguţa Lăcrămioara, 2003, Alternative metodologice interactive, Editura
Universităţii;
Joița Elena, 2003, Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară,Editura Arves;
Ezechil Liliana, Radu T. Ion, 2006 , Didactica. Teoria Instruirii, Editura Paralela 45.
187
ȘCOALA ROMÂNEASCĂ, ÎNCOTRO?
Prof. Maria-Cristina NEAGOE

Școala Gimnazială „Prof. Ilie Popescu” Șotânga, Dâmbovița
„Scopul educației este acela de a schimba o minte goală cu o minte deschisă”, spunea
Malcolm Forbes și mare dreptate avea dacă privim din perspectiva unui adult capabil să se adapteze
la toate nevoie epocii actuale.
Sunt binecunoscute performanțele intelectuale, culturale, artistice, tehnice și academice ale
absolvenților sistemului școlar din țara noastră. Recunoașterea valorii produselor umane ale școlii
românești a venit din toate mediile și de pe toate meridianele globului. Evoluția societății din ultimii
ani și dinamica mișcărilor populaționale naște întrebarea firească dacă sistemul educațional din
România este corect sau demodat și anacronic în ciuda performanțelor amintite?
Oare nu este vorba doar de performanțe individuale excepționale, ale unor copii care ar
face performanță în orice sistem educational?
Personal, tind să cred că da!
Școala românească se bazează în continuare pe metode punitive, pe memorare și
automatisme mentale care se creează prin repetiție, pe un sistem colectiv și pe dezvoltarea spiritului
de turmă și mai puțin al celui de echipă. Manualele sunt greoaie, lipsite de claritate și de noțiuni
explicite, ori de exerciții cu tentă practică. Abundă de greșeli. De concepție, de prezentare sau de
acuratețe științifică. Limbajul din cărțile copiilor noștri este greu de deslușit chiar și de adulții
pregătiți în domeniile respective, ambiguitatea persistă.
Este cu atât mai puțin de așteptat ca adolescenții să capete astfel un bagaj de cunoștințe
generale, pe baza căruia să-și dezvolte apoi un mod de gândire, algoritmi de evaluare și implicit să
se aplece și să aprofundeze ramura aleasă și potrivită structurii psihice și mentale a fiecăruia.
Sistemele educaționale moderne se structurează pe spiritul de echipă, pe dezvoltarea personală
integrată într-un sistem coerent, pe valorizarea fiecăruia într-o anumită poziție și pe armonia
comunicării și dezvoltării proiectelor. Pedepsele nu există, obligativitatea temelor pentru acasă
lipsește, noțiunea de meditații este inexistentă. În sistemul educațional modern nu se poate înțelege
noțiunea, cu atât mai puțin utilitatea acestor ore suplimentare de îndoctrinare a minților obosite cu
aceleași noțiuni aride și abstracte, după ore în șir de școală.
Modul de învățare este încă subordonat unor examene demodate și grele și nu ideilor
generoase de dezvoltare a unor proiecte și de evoluție mentală creativă neconstrânsă de canoane
mediocre.
Profesorul trebuie să fie partenerul mai experimentat al elevilor și mentorul din echipa care
stimulează dezvoltarea aptitudinilor fiecăruia. Nu zbirul pus să amendeze greșelile.
188
Se vorbește de interactivitate, dar ea în realitate lipsește cu desăvârșire. Nu prezentarea

unor materiale accesibile oricărui alumni face obiectul unui curs modern, ci conotațiile practice,
dezbaterile de idei și polemicile științifice constructive. Adesea tinerii noștri sunt inerți, nu
reacționează la astfel de încercări de derulare a orelor de clasă sau cursurilor, din teama ca ideile
exprimate deschis ar putea fi ulterior pedepsite cu note proaste care să ducă la eventuala pierdere a
bursei de studii de la bugetul de stat.
Atât elevul cât și studentul nu mai găsesc modele în dascăli, ci adesea, cum se glumește la
studenții mediciniști, doar cadavre didactice și nu cadre didactice. De fapt și cadru didactic este o
noțiune perimată care arată clar poziționarea mentorului într-un sistem valoric. Exercițiu de limbaj
de lemn, desuet – cadru de nădejde, cadru de partid, politici de cadre și fatalmente cadru didactic.
Modelele dispărând, tânărul alege calea solitudinii dezvoltării școlare și profesionale. Puțini sunt
mândri și legați de exemplul profesorului. Puțini pot spune cu mâna pe inimă că au ce învăța de la
un profesor, ca îl au ca model de conduită, de gândire și de performanță.
Reversul medaliei însă, ne arată beizadele incapabile să învețe pentru că nu-i așa doar
banul contează, analfabeți funcțional și retardați care sunt duși înainte de sistem. Și obțin diplome
cu care nu fac absolut nimic în viitorul lor.
Privind la cele relatate anterior, nu ne rămâne decât să concluzionăm că, oriunde s-ar
îndrepta sistemul educational mondial și orice inovare ar cunoaște omenirea, sistemul nostru
educational rămâne ancorat, parcă pentru veșncie, în latura aceasta tradițională, cu menirea de a
nimicii lent, dar sigur, tot ceea ce înseamnă spirit liber și gândire deschisă.
BIBLIOGRAFIE:
Friedman, M., Friedman, Libertatea de a alege – o declarație personală, 2009, Ed. Publica
Toffler, A., Şocul viitorului, Ed. Politică, 1973
Drucker, P.F., Inovația și sistemul anteprenorial, Ed. Enciclopedică, 1993
189
TRADIȚIE, CULTURĂ ȘI INOVAȚIE-FUNDAMENTE

ALE EDUCAȚIEI DE CALITATE
Prof. Mihaela LUPU

Grădinița cu program prelungit Nr.2 Târgoviște
Sistemul de învățământ reprezintă ansamblul coerent al instituțiilor școlare de toate gradele,

profilele și formele,dintr-o anumită țară,care este conceput, organizat și funcționează în baza unor
principii educaționale generale cu caracter organizatoric,iar unele și cu caracter juridic, precum și a
unor standarde educaționale. Sistemul de învățământ asigură rezolvarea uneia dintre cele mai
dificile și mai importante probleme socio-umane-educația și pregătirea tinerei generații, a forței de
muncă,a specialiștilor. De aceea,în mod firesc,filosoful german Immanuel Kant spunea că "Educația
este cea mai mare și mai grea problemă ce i s-a dat omului spre rezolvare.,, Educația dezvoltă
cunoașterea,imaginația, oferă libertatea de a fi și de a gândi,invită la conștientizarea importanței
dezvoltării individuale și colective prin cunoaștere,spiritualitate și moralitate.În același timp,susține
autoeducația și formarea de opinii,oferă premisele continuității procesului de educație de-a lungul
întregii vieți,invită la căutarea continuă a unui context de viață valoros din punct de vedere
cultural/spiritual.Educația creează instrumentele morale necesare supraviețuirii unei personalități
integre:puterea de a alege contextul vieții sau de a-l făuri în spiritul unor principii culturale,etice,
ecologice, sustenabile.
Educația trebuie să conducă la schimbarea sistemului de valori,să orienteze către libertatea
interioară,respect,dreptate,frumusețe,dreptate și compasiune,valori fundamentale ale umanității.Un
echilibru între trecutul și viitorul educației determină redefinirea țelurilor acesteia și asigura o nouă
direcție instruirii și formației,în acord cu complexitatea problemelor cu care se confruntă absolvenții
de astăzi și mai ales cei de mâine.
“Calitatea educaţiei reprezintă ansamblul caracteristicilor unui furnizor şi ale programului
acestuia prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor şi standardele de calitate”. (Dogaru
M.,2011, p.6).Calitatea educaţiei aratã nivelul de dezvoltare a unei comunitãţi,a unei naţiuni,ceea ce
înseamnã cã are la bazã cultura,tradiţiile şi valorile unei naţiuni,pe care urmãreşte sǎ le promoveze
prin politicile şi strategiile dezvoltǎrii sociale şi economice durabile.
Educaţia este importantǎ atât pentru elevi (beneficiarii direcţi),cât şi pentru comunitate,
societate etc.;elevilor trebuie sǎ li se asigure o educaţie de calitate,într-un învãţãmânt cu instituţii
performante,dotate corespunzãtor cu bazã materialã modernã,adaptatã noilor tendinţe şi cerinţe ale
societãţii,cu cadre didactice bine pregãtite etc. pentru cã elevii de azi vor deveni adulţii responsabili
de mâine care vor dezvolta şi perpetua cultura şi valorile societãţii lor.
190
Pentru a obţine o educaţie de calitate,toţi factorii principali implicaţi (ministerul educaţiei,

managerii instituţiilor de învãţãmânt,cadrele didactice,elevii,pãrinţii)trebuie sã fie permanent
activi,sã colaboreze,sã se susţinã reciproc.Astfel,ministerul educaţiei trebuie sã asigure o reformã de
calitate care sã rãspundã exigenţelor societãţii din toate punctele de vedere;managerii instituţiilor de
învãţãmânt trebuie sã asigure resursele,baza logisticã,condiţiile pentru o educaţie de calitate,sã
realizeze comunicarea internã şi externã la nivelul şcolii etc.;cadrele didactice sã asigure o activitate
didacticǎ centratǎ pe elev şi adecvatã noilor cerinţe ale societãţii,sã se perfecţioneze continuu;elevii
sã se pregǎteascã continuu,sã se implice activ şi responsabil în propria educaţie,sã participe la viaţa
şcolii,şi nu în ultimul rând,pǎrinţii care trebuie sã comunice permanent cu copilul şi cu cadrele
didactice,sã implice în viaţa şcolii. Asigurarea calității educației în context formal se realizează mai
ales prin modul în care cadrul didactic organizează demersul didactic,pentru atingerea
competențelor vizate de programă.În viziune modernă,rolul profesorului este de a facilita și
intermedia învatarea, de a fi partener în învățare,de a-i ajuta pe elevii să se înțeleagă,să argumenteze
puncte de vedere proprii, de a alege strategii adecvate prin care să-i pregătească pe elevi să facă față
și să se integreze optim unei societăți aflate într-o dinamică fără precedent.Elevii doresc de la
dascălii lor: competenţă,zâmbet şi încredere.În afară de cunoştinţe şi informaţii elevii aşteaptă de la
noi suflet încălzit la lumina zâmbetului,care se transmite pe chipurile şi în ochii lor puri şi
încrezători.
În lucrarea ”Managementul calității totale în educație,teorie și cum se pune în practică,dr.
Myron Tribus menționează:“Calitatea în educație este ceea ce face ca învățarea să fie o plăcere și o
bucurie.Bucuria învățării este mereu schimbătoare.Ceea ce este atrăgător la o vârstă este infantil la
alta.Trebuie angajare permanent să-l faci pe elev să fie atașat de învățătură.Este nevoie de
experiență în ceea ce privește calitatea pentru a crea un elev independent”.Fiecare copil are un
potenţial educative înnăscut care trebuie doar descoperit si activizat.Aceasta este misiunea sfânta a
şcolii,a educatorilor,deoarece, după cum spunea Comenius:“E îndoielnic să existe o oglindă atât de
murdărită,încât să nu reflecte totuşi imagini într-un fel oarecare;e îndoielnic să existe o tablă atât de
zgrunturoasă încât să nu putem scrie totuşi ceva pe ea.Dacă se întâmpla însă ca oglinda să fie plină
de praf sau pete,înainte de a nefolosi de ea trebuie să o ştergem,iar o tablă prea zgrunţuroasă trebuie
s-o dăm la rindea. “
Educația de calitate se sprijină pe fundamente precum inovație,tradiție și cultură.Tradiția și
cultura presupun identitate,valorizare și continuitate,ele fiind punctual de pornire a inovației.Cultura
și școala sunt două lumi care se intersectează.Cultura aduce un plus vieții și dă cheile
înțelegerii,propune o imagine mozaic a lumii și un loc al omului în Univers prin elemente sau
trăsături culturale:limbă,tradiții,obiceiuri,creații.
191
În concluzie,educația de calitate reprezintă nivelul de satisfacție pe care îl oferă eficacitatea

ofertei educaționale din domeniul învățământului și formării profesionale,stabilite prin atingerea
unor standard cerute și a unor rezultate excelente care sunt solicitate și la care contribuie
participanții la procesul de învățare și ceilalți factori interesați.
BIBLIOGRAFIE:
Ciolan.Lucian,1999,Proiectarea temelor integrate în cadrul curriculum-ului la decizia

şcolii, în revista Învǎtǎmântul primar, nr. 1-2.
Dogaru Mariana, Dumitru.Adriana,2011,Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea profesională
a cadrelor didactice din mediul urban,modulul 6 Calitate în educaţie, Bucuresti.
Potolea.Dan, 2008 Pregãtirea psihopedagogicã,Editura Polirom, Bucureşti.
Simpozion Național, mai 2018, Învățământul Românesc-de la tradiție și cultură la inovație,
Ediția aII-a.
192
TEHNICI PENTRU O ÎNVĂȚARE ANTRENANTĂ
Prof. Angela CORHANEANU

Școala Gimnazială ,,Matei Basarab”, Târgoviște
Predarea și învățarea zi de zi pot deveni împovărătoare, atât pentru profesori cât și pentru elevi,
ce poate să ne ajute să menținem predarea antrenantă și, de ce nu, amuzantă – pentru noi și elevii
noștri.
1. Schimbăm decorul
Indiferent de cât de multă creativitate și grijă puneți în decorarea claselor, sălile de clasă pot
deveni plictisitoare, mai ales atunci când fac parte dintr-o rutină zilnică. Alegeți o zi pentru a
schimba rutina și peisajul. Mergeți cu elevii în biblioteca școlii, pentru a face o temă de grup care
presupune documentare. Scoateți-i în jurul școlii pentru o vânătoare de cunoștințe culese din vița
reală. Chiar dacă școala voastră nu a investit în amenajarea unui spațiu de predare în aer liber, ai
putea găsi un alt loc frumos și liniștit în afara școlii, în care să predai o lecție – ideal ar fi să fie legat
de subiectul lecției. Schimbarea decorului oferă o perspectivă proaspătă și nouă pentru lecția ta,
reîncărcând cu energie pe fiecare și ajutându-i pe toți să treacă cu bine peste lungile ore de școală.
2. Utilizăm tehnologia
Tehnologia și-a făcut deja loc în sălile de clasă și este aici pentru a rămâne, așa că de ce să nu o
folosim bine. Indiferent dacă folosești tablete, laptopuri, telefoane sau dacă alegi materiale de pe
diferite site-uri, din YouTube sau chiar documentare de pe Netflix, poți folosi cu succes tehnologia
într-o sală de clasă.Unul din modurile cele mai răspândite în SUA în care profesorii au încorporat
tehnologia în sălile lor de clasă este prin utilizarea popularului site Kahoot.Profesorii creează un joc
cu mai multe opțiuni la care elevii pot răspunde de pe orice dispozitiv electronic. Dacă nu vă simțiți
suficient de priceput în tehnologie pentru a crea astfel de mini-jocuri web, afișarea clipurilor video
scurte sau crearea unei prezentări în PowerPoint este, de asemenea, o modalitate excelentă de a
satisface nevoile de instruire vizuală ale elevilor.
3. Utilizăm materiale vizuale
Uneori, pentru a înțelege mai bine un concept, un lucru, trebuie să vezi o imagine care să
ilustreze acel ceva. Imaginile pe care le poți alege pot fi postere folosite ca decorațiuni pe care elevii
le pot vedea în fiecare zi, un scurt clip video care explică lecția sau chiar o diagramă. Utilizarea
elementelor vizuale funcționeze ca ajutor de memorie și îi ajută pe elevi să facă asocieri între idei și
materiale, permițându-le să absoarbă mai mult din conținutul pe care îl au de învățat.
193
4. Facem ca învățarea să fie aplicativă

Învățarea practică este întotdeauna antrenantă, distractivă. Acest lucru nu înseamnă că trebuie
să dezvolți un proiect de artă și meșteșuguri pentru fiecare lecție și nici nu trebuie să fii super
creativ. A-ți face lecția practică ar putea fi la fel de simplu ca transformarea porțiunii de întrebări și
răspunsuri într-un joc. Acest joc ar putea include înmânarea/ pasarea unui creion colorat, a unei
mingi de ping-pong sau a unui clopoțel celor care vor să răspundă la întrebări, o cursă la tabla albă
pentru a scrie răspunsul corect, sau un proiect simplu de meșterit. Pentru elevi, un proiect orientat
spre acțiune este o metodă excelentă de studiu în clasă.
5. Interpretăm
Nu trebuie ca profesorul sau elevii să poarte costume pentru a interpreta ceva (dar ar fi
distractiv să includeți acest aspect)! Puteți interpreta conținutul predat adăugând accente în prelegeri
sau încorporând povești legate de lecție – iar aceste lucruri simple sunt un mare plus pentru sala de
clasă. Mulți profesori de limbă și literatură folosesc deja teatrul pentru cititori, dar interpretarea
unor jocuri de rol se potrivește și pentru alte tipuri de conținut și subiecte. Va fi mai interesant și
pentru voi, în comparație cu o prezentare anostă a conținutului.Nu uitați, când voi sunteți încântați
de lecție, elevii dumneavoastră vor fi și ei.
6. Utilizăm exemple din viața reală
Studiile au arătat că elevii învață, înțeleg mai bine și păstrează în memorie mai mult din
materia predată atunci când profesorul folosește exemple din viața reală. Aceste exemple nu trebuie
să fie personale, ci doar să fie lucruri la care ei se pot raporta. Chiar dacă este la fel de simplu ca
utilizarea a ceva ce le place pentru a rezolva o problemă de matematică sau care leagă istoria de
evenimentele actuale, elevii vor fi mai predispuși să asculte și să păstreze mai multe informații.
Utilizarea exemplelor din viața reală va crea, de asemenea, un spațiu sigur pentru ca elevii să
crească și să învețe mai mult adresând întrebări.
7. Nu prelegere, ci conversație
Deși majoritatea planurilor de lecție sunt structurate pentru a include o parte de prelegere
(prezentare a informației), aceasta nu trebuie să fie plictisitoare. Transformați-vă prelegerile în
conversații. În acest fel, obțineți mai multă participare la clasă și puteți afla cu ușurință cum și ce
cred elevii dvs., dar și mai important, ce știu, ce au înțeles sau nu.
8. Suntem disponibili
Elevii vor să știe că, dacă vă pun o întrebare, nu vor fi rușinați sau făcuți să se simtă proști.
Nu fiți niciodată prea ocupați să explicați ceva diferit sau mai detaliat elevilor care au nevoie de un
ajutor suplimentar. Sunteți acolo pentru a preda, și ei sunt acolo pentru a învăța, nu distrugeți acest
sentiment de explorare.
194
9. Pune-te în ”papucii” lor

Vă amintiți cum a fost experiența voastră ca elevi sau studenți? Încercați să vă amintiți aceste
sentimente atunci când predați. Fiecare învață diferit și într-un ritm diferit. Extindeți-vă răbdarea cu
elevii și nu uitați niciodată că ei au o viață în afara clasei.
10. Stabilim atmosfera în clasă
Sălile de clasă pot părea anoste și plictisitoare, cu pereții lor mari albi, din ciment sau
cărămidă, unele având puțină lumină naturală. Adu ceva viață în sala de clasă prin adăugarea unor
culori. Selectați o temă pentru anul respectiv și utilizați-o pentru a crea un mediu de învățare care
să-i inspire pe elevii dvs. Pe măsură ce vă străduiți să faceți predarea și învățarea antrenante pentru
elevii dvs., veți avea și mai mult sentimentul de satisfacție și vă veți distra predând.
SURSA: https://georgecouros.ca/blog/archives/13640
195
IMAGINEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN
Profesor Georgiana STAN

Şcoala Gimnazială Ungureni, nr. 1, Corbii Mari, Dâmboviţa
“Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi.”, motto-ul celebrului
filozof american, John Dewey, ar trebui să reprezinte un subiect de actualitate în rândul tinerilor
români. Educaţia este primordială, ocupă un rol esenţial în viaţa unui om. Fără educaţie nu ne
putem clădi un viitor mai bun, o viaţă mai bună.
De-a lungul timpului, învăţământul românesc a suferit diferite schimbări, şi poate de cele
mai multe ori, schimbări în bine. Însă, cultura şi tradiţiile învăţământului românesc nu trebuie să
dispară nicicând. Aceasta ar trebui să fie menirea dascălului de astăzi, să transmită elevilor
dragostea faţă de tradiţiile şi obiceiurile poporului român, care sunt pline de însemnătate,
originalitate şi frumos.
Globalizarea şi efectele ei se resimt tot mai pregnant. Învăţământul românesc începe să
capete alte forme şi se îndreaptă cu paşi repezi spre alte direcţii. În ultimul deceniu am împrumutat
foarte multe idei inovatoare din occident, şi consider un lucru bun pentru învăţământul românesc
comunicarea şi relaţionalizarea cu alte state.
Învăţământul contemporan din România se caracterizează prin deschidere şi dinamism faţă
de nou, dezvoltându-se şi acţionând în concordanţă cu cerinţele economico-sociale şi tehnologice.
Observăm cât mai prezentă tendinţa profesorului de a transmite informaţia folosind mijloace
şi metode moderne. De fapt, reforma învăţământului este strâns legată de actualul context politic şi
economico-social, şi reprezintă o tactică folosită de societate în cadrul strategiei naţionale globale
care vizează ca obiectiv remodelarea comportamentului pedagogic în perspectiva amplificării
randamentului în prestaţia efectuată.
Educatorul mediază decisiv orice inovare în cadrul învăţământului, şi putem observa câteva
schimbări: schimbări de natură axiologică şi metodologică, îmbogăţirea şi diversificarea
curriculum-ului (reevaluarea şi perfecţionarea disciplinelor consacrate, introducerea unor noi
obiecte de învăţământ – educaţia ecologică, educaţia pentru pace, etc.), reevaluarea funcţiilor
aplicative ale conţinutului ( ridicarea statutului activităţilor practice( practica trebuie să aibă o
programă, metode şi conţinuturi proprii), asimilarea perspectivei interdisciplinare, a predării
integrale a ştiinţei, introducerea programelor diferenţiate de studio - organizarea modulară (tratarea
diferenţiată a elevilor, variaţia timpului şi a sarcinii de învăţare, asigurarea unui minimum comun de
performanţe şcolare – baremuri şcolare minimale), informatizarea învăţământului.
Tinerii şi copiii sunt atraşi de cultura digitală şi de suporturile tehnice. Nu putem spune
exact cât de mare este această latură a culturii, dar există, ne invadează,pe zi ce trece.. Din punct de
196
vedere expresiv, cultura digitală este mai aproape de interesele tinerilor, prezentându-se sub formă
de jocuri, videoclipuri, chat-uri, etc.
Pot fi identificate şi suporturi aparent tradiţionale, dar care sunt acaparate de noile tehnologii
digitale.
Pe de o parte, noile mijloace de conectare şi de comunicare pot accelera capacităţile
comunicaţionale, imaginative sau inventative ale elevilor, dar pe de altă parte, le şi pot încetini sau
stopa dacă nu sunt utilizate în mod univoc, iar instrumentul este cu atât mai bun cu cât el face ca
elevul să treacă de la statutul de utilizator la cel de producător de idei, de sensuri, de trăiri. Nu
contează cât de performantă este noua tehnologie, aceasta se cere a fi completă cu strategii
tradiţionale clasice de formare a abilităţilor umane. Este important să ştim să comunicăm folosind
mijloacele digitale, dar este mai important să ştim să comunicăm cu semenii din preajma noastră.
Câteodată, este mai greu să comunicăm cu cei de lângă noi, decât cu cei care sunt departe.
Poveştile bunicilor din faţa vatrei, lectura unei cărţi, studiul în aer liber nu-şi vor găsi
niciodată echivalentul când ne raportăm la lumea digitală.
Aşadar, învăţământul românesc este într-o continuă schimbare. Ne face bine această
schimbare atâta timp cât există dascăli dedicaţi şi pasionaţi de meseria lor. Ceea ce nu ar trebui să se
schimbe este relaţia dintre profesor şi elev.
Pedagogia modernă recomandă ca profesorul să creeze o relaţie de prietenie cu elevul, însă
este important să ştii cum să gestionezi această relaţie, deoarece consider că, înaintea prieteniei,
respectul este primordial în relaţia profesor – elev. Să nu uităm că în istoria învăţământului
românesc imaginea profesorulului este bine conturată. Dascălul de odinioară era respectat, atàt în
şcoală, cât şi în societate, impunea reguli şi limite, ştia să creeze o barieră între el şi elevii săi. În
zilele noastre această imagine începe să capete alt contur. Profesorul nu mai este persoana exigentă
de altă dată, şi este un mesager al unor revelații ce depășesc prizonieratul manualului sau programei
școlare.
BIBLIOGRAFIE:
Felea, Gheorghe (Coordonator), 2003, “Alternativele Educaţionale din România” MEC,

Editura Triade, Cluj-Napoca.
Cucoş Constantin, 2008, ,,Educaţia. Iubire, edificare, desăvârşire’’, Ed. Polirom, Iaşi.
Joiţa Elena (coordinator), E. Frăsineanu, M. Vlad, V. Ilie, 2003 ,,Pedagogie şi elemente de
psihologie şcolară’’, Ed. Arves, Craiova.
Montessori, Maria, 1977, “ Descoperirea copilului”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
197
198
IMPORTANŢA UTILIZĂRII METODELOR INTERACTIVE

ÎN CICLUL PRIMAR
Prof. Constanţa PIRIANU

Şcoala Gimnazială Filiaşi, Dolj
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi dezvoltării

personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de
idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare
de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de
cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul
microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a
accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.Uneori considerăm educaţia ca o activitate în care
continuitatea e mai importantă decât schimbarea. Devine însă evident că trăim într-un mediu a cărui
mişcare este nu numai rapidă ci şi imprevizibilă, chiar ambiguă. Nu mai ştim dacă ceea ce ni se
întâmplă este “bine” sau “rău”. Cu cât mediul este mai instabil şi mai complex, cu atât creşte gradul
de incertitudine.
Datorită progresului tehnologic şi accesului sporit la cunoaştere şi la resurse ne putem
propune şi realiza schimbări la care, cu câtva timp în urmă nici nu ne puteam gândi. Trebuie, deci,
să ne modificăm modul în care gândim prezentul şi viitorul educaţiei pe care îl dăm generaţiei
următoare având în vedere aceste aspecte. Nu ne mai putem permite o unitate şcolară “muzeu”,
orientată spre trecut, care pune accent pe cunoştinţe, ci avem nevoie de o şcoală ce-i pregăteşte pe
copii pentru viitor, punând accent pe competenţele sociale şi de comunicare. E bine ca profesorul să
modeleze tipul de personalitate necesar societăţii cunoaşterii, personalitate caracterizată prin noi
dimensiuni: gândire critică, creativă, capacitate de comunicare şi cooperare, abilităţi de relaţionare
şi lucru în echipă, atitudini pozitive şi adaptabilitate, responsabilitate şi implicare.
Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea
copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind optica
tradiţională prin care era un furnizor de informaţii. În organizarea unui învăţământ centrat pe copil,
profesorul devine un coparticipant alături de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi
încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere.
199
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la

îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv- educativ, având un caracter activ– participativ şi o reală
valoare activ– formativă asupra personalităţii elevului.
Folosirea la clasă a metodelor pentru dezvoltarea gândirii critice ne dă nouă, dascălilor , un
elan mai mare de lucru , ne face să ne descoperim calităţi pe care până atunci nu ştiam că le avem ,
ne fac mai puternici, mai încrezători , ne scapă de monotonia plictisitoare a orelor de altădată. Vom
descoperi la fiecare dintre copiii noştri o sursă inepuizabilă de voinţă de participare şi de dorinţă de
a învăţa. Ne vom descoperi dorinţa de a ne perfecţiona continuu , de organizare a activităţii după
cote înalte de calitate a muncii , ceea ce devine o preocupare permanentă şi aceasta nu din obligaţie
, ci pentru că vom descoperi satisfacţie în munca noastră.
Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice , dacă sunt aplicate consecvent şi nu sporadic ,
dau rezultate foarte bune la clasă . Mulţi dintre colegii noştri privesc , poate , cu reticenţă utilizarea
lor la clasă , dar , dacă ar şti ce pierdere este pentru ei şi pentru elevii lor , n-ar mai privi astfel
aceste metode. Deprinderea elevilor cu aceste metode poate fi făcută încă din clasa pregătitoare.
Aplicarea lor pare o joacă, în care se îmbină comunicarea cu desenul , lectura imaginilor , relatări
din experienţa lor de viaţă, vizualizări, crearea unor poveşti de către ei, dramatizări după creaţiile
lor, abilităţi practice, plastice, cunoştinţe matematice şi multe altele .
Elevii, dacă sunt învăţaţi de mici să gândească critic şi să nu piardă startul în folosirea şi
aplicarea acestor metode , vor fi pregătiţi pentru ce le oferă şi le vor cere şcoala şi societatea în
viitor. Ponderea utilizării acestor metode diferă în funcţie de situaţie, de particularităţile de vârstă şi
de înţelegere ale elevilor ori a lecţiei.
Noi , învăţătorii , suntem cei care trebuie să gândim aceste lucruri înainte de a intra în clasă
şi să alegem metodele cele mai adecvate. Este insuficient pentru învăţare dacă în timpul orei elevii
doar ascultă explicaţiile învăţătorului şi văd o demonstraţie făcută de acesta. Uneori, dascălii îşi
inundă elevii cu propriile lor gânduri profunde şi bine organizate. Recurgem prea des la explicaţii
şi demonstraţii de genul „aşa se face”. Desigur că, prezentarea poate face o impresie imediată
asupra creierului, dar în absenţa unei memorii excepţionale, elevii nu pot reţine prea mult pentru
perioada următoare. Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi
plin de semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi
eventual a predării, învăţarea nu are loc.
Învăţarea presupune înţelegerea, iar aceasta înseamnă mai mult decât cunoaşterea faptelor.
Elevii construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce deja cunosc sau cred. Elevii formulează
noile cunoştinţe prin modificarea şi raţionarea conceptelor lor curente şi prin adăugarea de noi
concepte la ceea ce cunosc deja.
200
Învăţarea este mediată de mediul social în care elevii interacţionează unii cu alţii. Învăţarea
eficientă necesită preluarea de către elevi a controlului asupra propriei învăţări.
Transferul, respectiv capacitatea de a aplica cunoştinţe în situaţii noi este afectat de gradul în
care elevii învaţă pentru înţelegere şi învaţă cu înţelegere. Fără îndoială, este adevărat că acela care
învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu
poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţin adevărat că această construcţie personală
este favorizată de interacţiunea cu alţii care la rândul lor învaţă. Dacă elevii îşi construiesc
cunoaşterea proprie ei nu o fac singuri. Să nu uităm că omul este fundamental social. Adevărata
învăţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi. Este nu doar simplu activă,
individual activă ci interactivă. Reciprocitatea este un stimulent al învăţării, când acţiunea comună
este necesară, când reciprocitatea este activată în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui rezultat,
atunci par să existe procese care stimulează învăţarea individuală şi care conduc pe fiecare la o
competenţă cerută de constituirea grupului. Gruparea şi sarcinile în care membrii grupului depind
unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că: elevii se implică mai mult în învăţare
decât în abordările frontale sau individuale; elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a
împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul
înţelegerii; elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar
preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat.
Metodele interactive, chiar dacă sunt mai pe placul elevilor, ele nu prezintă numai avantaje,
ci şi dezavantaje. De aceea ele trebuiesc alese cu grijă de către învăţător, cu discernământ, astfel
încât să corespundă cât mai bine colectivului pe care îl îndrumă. Nu tot ce e modern se potriveşte
elevilor mei, de aceea trebuiesc selectate metodele care şi antrenează toţi elevii în procesul de
descoperire a noului, dar are şi cele mai puţine dezavantaje raportate la grupul meu.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, I., 1974, Tehnici moderne de instruire , C. M. U. B , Bucureşti; 2005, Metode de
învăţământ , EDP, Bucureşti,
Golu, M.,2000, Psihologie, Editura Economică Preuniversitaria , Bucureşti;
Ionescu, M. ,1992, Strategii de predare şi învăţare , Editura ştiinţifică , Bucureşti ; 2001,
Învăţarea activă , Bucureşti;
Oprea, Crenguţa - Lăcrămioara,2008 Strategii didactice interactive, ed. a III-a, EDP,
Bucureşti;
Pânişoară, Ion- Ovidiu,2006, Comunicarea eficientă, ediţia a III-a, Editura Polirom, Iaşi;
201
INOVAȚIE PRIN DANS
Prof. Alina-Mihaela MĂLĂIESCU-UDREA

Palatul Copiilor, Craiova
Dansul este o activitate motrică, extrem de complexă, ce implică intelectul, emoţiile, prin
participarea efectivă a trupului şi afectivă prin particularităţile personalităţii umane.
În educarea estetico-motrică, dansul este o artă complexă, ce se găseşte la graniţa îmbinării altor
trei forme separate de artă: muzica, artele plastice şi teatrul.
Practicarea sistematică şi organizată a dansului are o influenţă deosebită asupra dezvoltării
armonioase, fizice şi psihice. Există discipline sportive cu un pronunţat caracter artistic ce vizează,
în principal, educarea expresivităţii corporale folosind mijloace artistice de comunicare prin
expresie (gimnastică ritmică şi sportivă, sport aerobic, patinaj artistic, înot artistic etc.)
Tehnica corporală, folosită în redarea esteticii corporale specifice fiecărei discipline, este extreme
de variată şi complexă, împrumutând din mijloacele de bază din baletul clasic, dans modern, clasic,
tematic, reprezentativ, de caracter.
Dansul, ca formă de educaţie folosită în programa şcolară, se situează la un nivel iniţial, de
pornire, fără să fie pus accentul pe tehnica corporală, ci strict de comunicare, de exprimare a emo
ţiilor şi sensurilor ce-l definesc, de construire a expresivităţii motrice proprii, prin participarea în
procesul de creaţie artistică.
Dansul reprezintă sau ar trebui să întruchipeze nevoia, dorinţa, voinţa, trăirea, atitudinea,
emoţia individuală a unei persoane sau a grupului de care aparţine, în scopul provocării unei
impresii asupra celor din exterior. Cu alte cuvinte, comunicarea dintre dansator şi spectator
(student, elev şi profesor sau ceilalţi colegi ai studenţilor, elevilor) trebuie să genereze legătura,
raportul expresie-impresie. Deci, această activitate presupune participarea profesorului
(coregrafului), a elevului sau studentului în calitate de subiect şi al spectatorului, ce poate fi
reprezentat prin profesor, ceilalţi elevi, studenţi sau a spectatorilor externi, părinţi, prieteni.
Pe baza unei teme alese, compoziţia este pusă în practică sub forma unei creaţii coregrafice, o
înlănţuire de elemente exprimate fizic, dar şi înso ţite emoţional de starea determinată de ideea
propusă şi, binenţeles, acompaniată de muzică.
„Din punct de vedere estetic, muzica provoacă executanţilor emoţii plăcute, îmbogăţindu-le
totodată cultura generală şi asigurându-le dezvoltarea expresivităţii în mişcare” (V. Mociani,
1985). Muzica se constituie în mijloc de dezvoltare a creativităţii, imaginaţiei.
„Concordanţa muzicii cu mişcarea se manifestă sub două aspecte: unul din punct de vedere al
caracterului muzicii şi al doilea din punct de vedere al mijloacelor de expresivitate ale muzicii” (V.
Mociani, 1985).
202
Cunoaşterea de către profesor a noţiunilor muzicale elementare vor determina reuşita

explicării şi folosirii celor mai potrivite bucăţi muzicale. Particularităţile acompaniamentului
muzical (împărţirea frazelor muzicale,cunoaşterea ritmului, tempoului, ritmicitatea motrică) toate
vor înlesni şi ghida subiecţii în punerea pe muzică a succesiunilor coregrafice.
Mijloacele utilizate pentru educarea ritmicităţii motrice sunt: percuţie, mi şcări simple ale
membrelor superioare, deplasări, combinaţii simple. Mijloacele pe care le are profesorul pentru a
pune în practică intenţia subiecţilor sunt relativ puţine, subiecţii neposedând un bagaj motric variat,
dar prin mişcări simple, sugestive, acesta trebuie să realizeze spectacolul pe înţelesul spectatorului
şi să corespundă nivelului de pregătire al subiecţilor.
Competiţia între participanţi, vor creşte elanul şi dorinţa subiecţilor de afirmare,
autodepăşire sau de câştigare a întrecerii.
Spectacolul poate avea şi un caracter demonstrativ.
Toate aceste forme de manifestare şi prezentare ale produselor finite (dansuri, creaţii artistice,
spectacole, serbări) vor urmări aceleaşi obiective:
- formarea unei ţinute corecte;
- îmbunătăţirea supleţii şi dezvoltarea mobilităţii articulare;
- educarea schemei corporale (plasamentul corpului în spaţiu, conştientizarea şi posibilitatea
autocorectării poziţiilor segmentelor corpului în diferite planuri, direcţii, în spaţiu, lateralitatea);
- educarea simţului echilibrului (static şi dinamic);
- orientarea spaţio-temporală;
- educarea simţului ritmului;
- stimularea expresivităţii corporale prin formarea capacităţii de a reda un gest, o mişcare
însoţită de emoţia, trăirea, atitudinea, sentimentele, starea adecvată impusă;
- stimularea creativităţii şi imaginaţiei prin participarea activă la realizarea compoziţiei
coregrafice;
- educarea ritmicităţii şi muzicalităţii motrice;
- dezvoltarea capacităţii de autoapreciere a prestaţiei motrice;
- încurajarea comunicării cu ceilalţi – socializare - urmărindu-se astfel integrarea fiecărui
individ în colectiv.
În şcoală, dansul va avea un rol deosebit prin dezvoltarea capacităţii de comunicare
corporală, cu accent deosebit pe creşterea posibilităţilor creative, nedându-se importanţă
tehnicităţii. Subiecţii vor fi sfătui ţi să reproduc ă cât mai exact din punct de vedere tehnic mişcarea
propusă şi executată de profesor, binenţeles şi încurajaţ i să dea şi o interpretare proprie, să
exprime ceea ce simt, ce-şi imaginează, ceea ce îi inspiră sau le sugerează acompaniamentul
muzical.
203
Combinaţiile coregrafice arătate de profesor vor antrena memoria motrică şi coordonarea,

vor viza capacitatea de concentrare, disponibilitatea, aprecierea reperelor şi o dorinţă lăuntrică de
autoperfecţionare, de cunoaştere de sine, de conştientizare a corpului în mişcare prin intermediul
imaginii modelului, dar şi a propriiilor imagini mentale.
Evaluarea în dans este mai dificilă, însă poate fi realizată de către profesor sau chiar de
către subiecţi, stabilindu-se anumite criterii ce trebuie atinse, să se verifice nivelul cunoştinţelor şi
deprinderilor motrice specific acumulate, respectiv progresul înregistrat.
BIBLIOGRAFIE
Băiaşu, Gh., Gimnastica, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985
Crăciun, M., Exerciţiul fizic, izvor de sănătate, Bucureşti, Editura Sport –
Turism, 1984
Grigore, V., Pregătirea artistică în gimnastica de performanţă, ANEFS, 2002
Lamour, H., Pédagogie de rhythm, Edition revue Eps, Paris, 1985
Levieux, F.; Levieux, J.-P., Expression corporelle, Editions revue Eps, Paris,
1985
Mociani, V., Gimnastica, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985
Macovei, S., Muzica în practica activităţilor motrice, în Palestrica mileniului
III, nr. 4, decembrie, Cluj-Napoca, 41, 2005
Macovei, S., Manual de gimnastică ritmică (metodica învăţării elementelor
corporale), Editura Bren, Bucureşti, 2007
Macovei, S.; Buţu, O., Metodica predării gimnasticii ritmice în şcoală, Editura
Bren, Bucureşti, 2007
204
205
TRADIȚIILE POPULARE ROMÂNEȘTI SPECIFICE

ZONEI MOLDOVA
Prof. Mirela LĂPUȘNEANU

Școala Gimnazială Nr. 17, Galați
Tradiţiile româneşti constituie una din valorile inegalabile şi incontestabile ale poporului
român şi nu trebuie să lăsăm timpul şi evenimentele lumii moderne să ne facă să le uităm.
Obiceiurile şi tradiţiile populare sunt un domeniu important al culturii populare româneşti.
Ele au rolul de a regla şi consolida relaţiile dintr-o comunitate, fiind respectate cu stricteţe de toţi
membrii societăţii.
Rolul nostru al dascălilor, este de a-i face pe copii să înveţe, să preţuiască şi să respecte
obiceiurile şi tradiţiile poporului în care s-au născut, să iubească meleagurile natale, portul
românesc, dar şi sărbătorile care ne aduc în suflete multă bucurie.
Cele mai răspândite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al
Crăciunului şi de sărbătorirea Anului Nou. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor
româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise, cântece de stea, pluguşorul, sorcova, jocuri cu
măşi ( Ursul, Capra), şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri şi mituri străvechi sau creştine.
Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei
noastre spirituale, redăm câteva specifice zonei Moldovei, în care locuim.
Pe 20 decembrie, de Ignat, porcul se taie. Se zice că porcul care nu a fost tăiat în această zi
nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. Sângele scurs din porc după ce a fost înjunghiat, se pune la
uscat, apoi se macină şi se afumă cu el, peste an, copiii ca să le treacă de guturai, de spaimă şi de
alte boli.
Cu o săptămână înainte de Crăciun, încep pregătirile pentru colindat, culminând în cele două
zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile şi se împodobesc interioarele locuinţelor.
Se crede că la miezul nopţii, înpre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele
trei sărbători mari - Crăciun, Paşte şi Rusalii - să te speli cu apa în care au fost puşi bani de argint şi
vei fi bănos.
În seara premergătoare Crăciunului se merge cu Steaua. De asemenea cu Steaua se colindă
şi în noaptea Ajunului Crăciunului de către grupuri de băieţi. Numele obiceiului vine de la steaua
care are douăsprezece colţuri, acestea reprezentând cele 12 luni ale anului.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii, cete de copii merg din casă în
casă cu colindul: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bună-dimineaţa la Moş Ajun.
Despre Moş Ajun se spune că a fost baciul aflat în slujba lui Moş Crăciun, stăpânul staulului unde
Maica Domnului l-a născut pe Iisus Hristos. Colindul a dobândit o destinaţie precisă ca formă de
206
magie benefică, el marcând rodnicia câmpului, sporul animalelor domestice, creşterea copiilor,
împlinirea prin căsătorie a tinerilor, pacea şi tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii
oamenilor şi a naturii.
Colindatul deschide de obicei ciclul celor douăsprezece zile ale sărbătorilor de Anul Nou. La
colindat participă tot satul tradiţional, deşi efectiv colindă doar copiii şi flăcăii, constituiţi în cete,
ceata fiind alcătuită după o orânduială bine stabilită având o ierarhie proprie, un conducător şi un
loc de întâlnire. Ea este structura care stăpâneşte, în timpul sărbătorilor Anului Nou, viaţa satului.
Tot ce se petrece în această perioadă trebuie să aibă un caracter augural, colindele caracterizându-
se prin crearea unei atmosfere pline de optimism în care se formulează dorinţe şi năzuinţe ale
oamenilor. Darul oferit de gazde colindătorilor ( în forma tradiţională a obiceiului), este colacul, el
însuşi semn de belşug şi roade bogate.
Colindatul se continuă şi după Crăciun, până la Anul Nou.
Capra poartă în ea simbolurile arhaice ale fertilităţii şi fecundităţii. Originile sale sunt încă
necunoscute fiind plasate de unii specialişti fie în lumea dacică, fie în cea greacă sau orientală. La
moldoveni, Capra este o mască al cărei cap este cioplit din lemn, cu maxilarul inferior mobil, pentru
a "clămpăni", şi acoperit cu blană de ied sau iepure. Coarnele sunt fie din lemn, fie de capră sau
cerb, şi susţin mărgele, panglici şi ciucuri, beteală etc. Corpul animalului este făcut din pânză sau
covoare de care se cos cordele din pânză sau hârtie colorată. Bâta pe care o foloseşte jucătorul este
şi ea împodobită cu panglici şi zurgălăi. Costumaţia bogată, agilitatea cu care se mişcă jucătorul şi
clămpăniturile măresc nota de umor şi veselie a jocului. Masca este însoţită de o ceată zgomotoasă,
cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei.
Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un
flăcău purtând pe cap şi umeri blana animalului împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii.
Masca este condusă de un " Ursar", însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de
personaje Aţâţată de ursar "Joacă bine, măi Martine,/ Că-ţi dau pâine cu măsline", în răpăitul
tobelor sau pe melodia fluierului, ţinându-şi echilibrul cu ajutorul unui ciomag, masca mormăie şi
imită paşii legănaţi şi sacadaţi ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Jocul său trebuie să fi
avut, la origine, rolul de a purifica şi fertiliza solul în noul an. Reprezentaţia se încheie cu
obişnuitele urări adresate asistenţei.
În seara de Anul Nou, după lăsarea întunericului , pornesc să colinde adulţii , formând aşa-
numitele cete ale Plugului mare. Ceata Plugului mare este însoţită adesea de muzicanţi care merg pe
lângă plugul tras de boi sau cai. Fascinante sunt , alături de mersul legănat al cortegiului , portul
popular bogat ornamentat de mare sărbătoare. Se poartă cămăşi brodate, iţari albi, brâie roşii şi
chimire, cizme, pieptare, sumane sau cojoace. Căciulile negre sau brumării de astrahan au “zgărduţe
de mărgele şi stelbe de iederă cu busuioc”, însemne ale rangului deţinut pe durata ceremonialului.
207
Bătrânii povestesc că fetele care fură aceste fire de busuioc vor avea noroc tot anul. Pus pe roţi şi
împodobit cu brazi decorati cu panglici colorate, ciucuri, covrigi, mere având în vârf un ştergar
brodat, plugul conferă ritualului un statut special. Odată intraţi în curțile gospodarilor vătaful incepe
să recite Pluguşorul, acompaniat de sunetele buhaiului şi ale fluierului. La final, flăcaii trag brazda
cu plugul în mijlocul curţii, în semn de belşug. Acest obicei îşi are rădăcinile în stravechea credinţă
dacică a perpetuării vieţii, a noului început.
De Sf. Vasile, copii merg cu Sorcova şi Semănatulpe la rude şi vecini , pentru a le ura
sănătate si belşug în noul an.
Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor.
Aceştia poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul
căruia s-au împltiti flori de hârtie colorată. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite
persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice înzestrate cu capacitatea de a
transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. După ce şi-au terminat prestaţia, sorcovitorii sunt înlocuiţi
de semănători, băieţi şi fetiţe cu trăistuţe cu grâu , porumb, fasole, etc. Atunci încep să arunce
boabele prin casă pentru a aduce belşug.
Toate aceste obiceiuri şi tradiţii de iarnă specifice zonei Moldovei sunt un prilej de bucurie
şi mândrie, de distracţie pentru copii dar şi pentru oamenii mai în vârstă.
BIBLIOGRAFIE:
Constantin Eretescu, Folclorul literar al românilor , Editura Compania 2007;
Ion Ghinoiul, Mica Enciclopedie de tradiţii româneşti - Sărbători, Obiceiuri, Credinte,
Editura Agora, 2008;
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum, 2005.
208
DE LA TADIȚIE LA MODERN
Prof. Cătălina Alina MARIN

Şcoala Gimnazială Nr.17, Galați
„Viziune fără acţiune – nu se realizează nimic. Acţiune fără viziune – pierdere de timp.
Viziune însoţită de acţiune – poate schimba lumea.”
Nelson Mandela
Sunteţi gata să schimbaţi lumea?
Trecerea de la lecțiile predate înșcoli la cele bazate exclusive pe video conferințe a adus cu
sine multe provocări atât pentru profesori, deoarece aceștia au trebuit să facă un efort și mai mare
pentru a capta atenția elevilor, cât și pentru elevi, deoarece atenția lor a fost mult mai mica fiind
acasă. Un lucru e cert: ne-am schimbat și pentru ca educația din zilele noastre să funcționeze și să
fie eficientă e nevoie de noi metode.
Deoarece timpul este crucial, în predare este nevoie ca lecțiile să fie bine structurate, într-
un mod cât mai atractiv, să putem capta și menține curiozitatea elevului ideal pe toată perioada orei.
Comunicareapoate fi eficientăatâtfațăînfață , câtși online dacăîndeplinimcâtevareguli de bază, cum
ar fi:
 Realizarea unor prezentări PowerPoint pentru a prezenta informațiile importante legate de
lecția predată.
 slide-urile trebuie să conțină doar informațiile importante pe care le vei dezvolta mai apoi
în cadrul lecției.
 Alegerea unei teme de culori pentru fiecare prezentare și nu folosirea prea multor culori
deoarece acestea obosesc ochiul (alege culori care se pot citi – culori deschise pentru background
închis și invers).
 adaugarea de imagini în prezentări și videoclipuri scurte. Deoarece e ușor ca atenția unui
elev să se piardă destul de repede, ar trebui să împarți materialele video pe care le prezinți pe
secțiuni mai scurte. Videoclipurile lungi cu foarte multe informații nu stârnesc curiozitatea
unuielev, acesta devenind plictisit destul de repede. Un studio realizat de cei de la MIT afirmă
faptul că videoclipurile care nu sunt mai lungi de 6 minute au cel mai mare success atunci când sunt
prezentate cuiva.
Câteva instrumente ușor de folosit pentru a realiza prezentări pe care elevii le vor aprecia:
FLIPSNACK este un program online cu ajutorul căruia poți crea cataloage interactive cu
efecte realiste de răsfoire a paginilor. Acestea pot fi create prin încărcarea de fișiere PDF sau pot fi
realizate integral în Flipsnack. TeachEm te ajută să faci ca videoclipurile de pe YouTube să se
209
transforme în niște lecții interactive și interesante prin intermediul chestionarelor și a notițelor care
se pot adăuga fiecărui videoclip.
CANVA este o platformă de design grafic care îți permite să creezi prezentări unice,
documente și alt conținut vizual de excepție.
EDUPUZZLE – această platformă îți permite săa fli dacă elevii vizionează videoclipurile
pe care le-ai trimis, de câte ori urmăresc fiecare secțiune ale acestora și, de asemenea, poți înțelege
dacăelevii tăi au înțeles conținutul prezentat în videoclip.
Pe lângă a prezenta elevilor lecțiile pline de informații, trebuie să îi ajuți și să asimileze
informațiile prezentate. Una dintre metodele pe care poți să le folosești pentru a face acest lucru este
realizarea de chestionare scurte. Poți să faci acest lucru cât de des dorești, dar fără a oferi o notă
pentru răspunsurile elevilor. Deoarece elevii știu că nu vor primi o notă pe aceste chestionare,
aceștia nu vor fi intimidați și vor putea să le perceapă ca pe un instrument educațional. S-a dovedit
faptul că acestea cresc performanța și pe lângă acest lucru au și alte beneficii cum ar fi:
 rețin informațiile mai ușor;
 identifică golurile de cunoștințe;
 ȋncurajează învățarea;
 permite elevilor să aibă o verificare imediată a răspunsurilor corecte sau greșite.
Mai multe studii afirmă faptul că elevii care răspund în mod frecvent la chestionare rețin
mai ușor informațiile prezentate și au un grad de satisfacere mai ridicat legat de curs.
Pentru a realiza chestionare și jocuri interactive se pot folosi căteva instrumente cum ar fi:
LIVRESQ este o platformă de creare de lecții interactive. În lecții se pot introduce
chestionare complexe, asistenți educaționali, jocuri interactive, resurse externe. Lecțiile dezvoltate
se pot folosiși offline. Există o comunitate mare de profesori ce o folosesc în România, aproximativ
12.000. Pentru cadrele didactice, accesul este complet gratuit. Au și o biblioteca publică, cu peste
2400 de lecții.
SOCRATIVE este o platformă pe care profesorii o pot folosi pentru a-și testa elevii prin
mini-chestionare. Întrebările pot avea răspunsuri multiple, pot fi cu variante de răspuns adevărat/fals
sau deschise.
QUIZLET este o platformă pe care o pot folosi atât profesorii, cât și studenții pentru a
crea și a distribui materialele pe care le folosesc pentru a învăța. Quizlet Live este produs de către
Quizlet cu scopul de a aduce la viață materialele distribuite. Pentru a face acest lucru
acesta creează jocuri interactive prin care elevii pot asimila mai bine informațiile prezentate în
materialele predate.
210
KAHOOT– Jocurile interactiveîi pot motiva pe elevi să învețe, îi ajută să rămână motivați
și focusați. Prin Kahoot profesorii pot alege din jocurile preexistente sau pot crea unul complet nou
cu chestionare pentru elevi pe diferite subiecte.
SEESAW este o aplicație ușor de folosit care le permite elevilor să se documenteze despre
ceeace au învățat la cursuri. Acest lucru poate fi realizat și de către părinți.
Concluzii: Predarea lecțiilor interactive necesită mai mult timp de organizare, creare și
realizare și nu în ultimul timp multă răbdare. Schimbarea poate avea loc atâta timp cât există voință.
Răspunsul corect poate să apară de unde te aștepți mai puțin, însă are un înțeles diferit pentru
fiecare dintre noi!
BIBLIOGRAFIE:
Oprea, Crenguţa - Lăcrămioara – “ Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP,
Bucureşti, 2008
https://www.danailies.ro/activitate-pentru-acasa-construieste-o-poveste-amuzanta
https://pentruprieteni.com/util/cele-mai-bune-motoare-de-cautare-educationale-studii-carti-
si-resurse-decalitate-pentru-profesori-elevi-si-studenti
https://stiri.md/article/social/s-au-inchis-scolile-nu-si-cartile-modalitati-de-invatare-la-
distanta
https://www.science-sparks.com/10-science-experiments-every-child-should-do-at-least-
once/
https://www.ssww.com/blog/coronavirus-activity-guide-45-boredom-buster-ideas-for-kids/
https://growingbookbybook.com/online-literacy-resources
https://www.need.org/about-need/our-curriculum
211
PROIECT EDUCAŢIONAL
PE URMELE TRECUTULUI
Prof. Doina ENACHE

Şcoala Gimnazială Nr.17, Galați
ARGUMENT
Proiectul de faţă îşi propune să joace un rol important în cadrul relaţiei educaţionale muzeu
– unităţi şcolare, oferind o alternativă la petrecerea timpului liber în perioada vacanţei şcolare într-o
manieră interactivă, inedită, prin care să se îmbine componenta educaţională a activităţilor cu cea
ludică, de divertisment.
OBIECTIV GENERAL
Prin acest proiect se urmăreşte atragerea interesului elevilor de diferite vârste faţă de
informaţia istorică, în general, şi faţă de particularităţile activităţii muzeale, în special. Termenii cheie
ai acestui proiect sunt: interdisciplinaritate, încurajarea studiului individual şi divertisment.
OBIECTIVE SPECIFICE
 Stimularea interesului elevilor participanţi la proiect pentru cunoaşterea şi înţelegerea
trecutului poporului român;
 Însuşirea unor cunoştinţe de bază cu privire la istoria orașului Galați;
 Promovarea istoriei sociale şi culturale a oraşului Focşani, ca element vital al relaţiilor
interumane;
 Dezvoltarea sentimentelor de respect şi preţuire faţă de marile personalităţi ale istoriei
naţionale şi locale;
 Comemorarea în spaţiul muzeal a unor evenimente şi personalităţi marcante din viaţa
comunităţii vrâncene
 Stimularea creativităţii elevilor
DURATA PROIECTULUI
Iulie-August
LOCAŢII
 Secţiile Muzeului Satului Galați: Secția din Pădurea Gârboavelor, Secţia de la Ştiinţe ale
Naturii, Secţia de Etnografie, Muzeul de Istorie
BENEFICIARI
 Beneficiari direcţi: elevi, voluntarii
 Beneficiari indirecţi: comunitatea locală, mass-media.
TEMATICA PROIECTULUI
212
Proiectul educaţional „Pe urmele trecutului” vine să popularizeze oferta culturală a

Muzeului Satului din Gârboavele/Galați la nivelul comunităţii locale. Se urmăreşte ca muzeul să
devină astfel un factor activ şi permanent în procesul educaţional şi o alternativă de petrecere a
timpului liber, pentru persoane de toate vârstele.
Proiectul presupune realizarea unei serii de activităţi, menite să concretizezeobiectivele
specifice anterior precizate.
Prima etapă presupune prezentarea proiectului către factorii de decizie din cadrul Muzeului
şi din şcolile gălățene.
Etapa a doua constă în demersurile efectuate de iniţiatorii proiectului, în vederea atragerii
elevilor la derularea acţiunilor propuse.
În cadrul celei de-a treia etape se vor desfăşura activităţile care fac obiectul prezentului
proiect.
A patra şi ultima etapă presupune organizarea unei mese rotunde pentru evaluarea
proiectului, la care sunt invitate toate părţile implicate.
ACTIVITĂŢI
Fiecare activitate se va finaliza prin prezentarea unor impresii ale zilei, urmate de eventuale
sugestii pentru activităţile următoare. De asemenea, toate acţiunile vor fi fotografiate, respectiv
filmate.
RESURSE UTILIZATE
Resurse umane:
 Muzeografii Muzeului Satului Galați
 Elevi
 Alţi participanţi
Resurse materiale:
 Coli xerox, aparat foto, cameră video
 Calculator, imprimantă, videoproiector
REZULTATE AŞTEPTATE
⮚ Asigurarea, în continuare, a unei foarte bune imagini instituţionale a Muzeului
⮚ Creşterea numărului de vizitatori
⮚ Implicarea permanentă a Muzeului în procesul educaţional
⮚ Mărirea coeziunii personalului muzeal implicat în proiect
⮚ Atragerea de sponsori
⮚ Publicarea de articole în presa locală
PROMOVAREA PROIECTULUI
213
⮚ Promovarea proiectului în mass-media locală;

⮚ Postarea proiectului, pe pagina de facebook a Muzeului Satului
DURABILITATEA ÎN TIMP A PROIECTULUI
Proiectul educaţional de vacanţă „Pe urmele trecutului”, prin oferta sa generoasă de
activităţi interactive, comportă o probabilitate ridicată de a avea un impact puternic nu numai asupra
elevilor participanţi, ci şi asupra altor categorii de persoane. De aceea, pe viitor, ne propunem să
venim în întâmpinarea comunităţii locale, prin derularea unor proiecte de acelaşi tip, care să conţină
activităţi la fel de variate, atractive şi cu un bogat conţinut informaţional.
BIBLIOGRAFIE
http://www.skytrip.ro/muzeul-satului-din-padurea-garboavele-din-judetul-galati-ob-
2254.html
214
INFLUENŢA FACTORILOR SOCIO – CULTURALI ÎN PROCESUL DE

ADAPTARE A COPILULUI LA ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
Prof. Angi –Păpușica MITACHE

Școala Gimnazială Nr. 17, Galați
"Turnurile sunt produsele cetăţii, corăbiile

ale mării, iar copii produsele omului"
(Homer)
Relația familie-comunitate-școală joacă un rol important în educația copilului, căpătând
noi aspecte odată cu apariția noțiunii de asigurare a calității în învățământ. Ridicarea gradului de
calitate reprezintă un obiectiv primar a legăturilor obligatorii dintre comunitate, școală și familiile
elevilor, aceștia devenind principali beneficiari a efortului depus de școală. Colaborarea activă a
școlii cu ceilalți factori educaționali, familia, comunitatea locală, mass-media, biserica, organizații
nonguvernamentale, conduc la realizarea unor parteneriate, de natură să permită o abordare pozitivă
a problemelor diverse ale tinerilor elevi.
Școala ca prim factor trebuie să găsească metode optime prin care cei implicați în acest
proces de educare să poată să gestiona resursele umane, să aibă cunoștințe de psihologie şi
pedagogie, să se poată adapta rapid la managementul schimbărilor din societatea actuală.
În felul acesta, școala poate participa şi interacționa cu familiile elevilor, poate iniția activități
educative în școală sau în afara acesteia, ea sprijinând factorii implicați pentru a se cunoaște pe sine
şi pentru a înțelege normele moral-civice, poate îmbunătăți calitatea vieții şi performanțelor
elevilor, poate forma abilități de gândire independentă şi critică etc. Pentru a putea fi puse în
practică asemenea proiecte, trebuie conjugate eforturilor tuturor părților implicate: societatea - cu
realitatea ei situațională, familia - subiectivă de multe ori, școala - cu structurile motivaționale şi
proiective şi, nu în ultimul rând, elevul - factorul conștient de importanța demersurilor întreprinse
pentru calitatea educației sale.
Școala poate deveni un loc fertil al proiectării, asimilării şi dezvoltării unor programe de
învățare şi formare continuă, bazate pe experiență şi creație individuală sau de grup. În cadrul unor
astfel de programe, elevii pot dobândii abilități metacognitive ce nu se regăsesc în procesul de
predare-învățare propriu-zis, acestea fiind asociate cu latura socială a tânărului elev, cu
personalitatea lui, cu formarea unei educații profesionale formative etc. Abordarea sistemică a
acestor tipuri de activități conduce la dezvoltarea spiritului etic, psihologic, estetic, social, cultural,
familial.
Rolurile pe care le îndeplinesc părinţii, în principal afective şi comunicaţionale şi mai ales
prin intermediul mamei, creează condiţiile ulterioare de acţiune ale educatorilor, ale celor ce vor
215
influenţa, la rândul lor, dezvoltarea ulterioară a copilului. Importanţa acestor roluri reies din faptul
că fiinţa tânără îşi însuşeşte tot ceea ce observă în jurul său, manifestările sale de comportament
fiind replici la modelele de comportare, tipurile de acţiune şi de comunicare realizate în familie
astfel încât conduitele copilului vor fi dependente de valorile, trebuinţele şi normele pe care le
manifestă părinţii, ca principali arhitecţi ai fiinţei sociale a copilului.
Pentru elaborarea acestei teme am avut în vedere lucrări scrise atât de autori români cât şi de
autori străini care au aprofundat tematica complexă a adaptării copilului, avansând ideea adaptării
sub influenţa mediului înconjurător, sub influenţa familiei şi a comunității.
Prima parte a lucrării se axează pe reliefarea aspectelor teoretice ale temei şi a interesului
manifestat faţă de efectele interacţiunii dintre școală-familie-comunitate în vederea adaptării
copilului la mediul școlar, incluzând citarea lucrărilor şi cercetărilor efectuate în această direcţie.
Partea a doua a prezentei lucrări este reprezentată de cercetarea practică prin care am încercat
să surprind gradul şi formele de adaptare ale copiilor la școlaritate prin diferite activități
extrașcolare.Motivaţia temei este determinată de faptul că viitorul societăţii este asigurat de
generaţiile actualilor educabili, de dezvoltarea armonioasă a acestora, de acest lucru depinzând
evoluţia umanităţii. În acest sens relevarea semnificaţiilor posibile pentru această etapă de vârstă, a
modificărilor ce se produc sub influenţa condiţiilor de mediu, a educaţiei, a culturii şi a rolurilor
sociale exercitate asupra copilului este mai indicată decât necunoaşterea acestora, necunoaştere ce
se poate solda cu dezechilibru şi neadaptare a conduitei umane în relaţiile cu mediul social.
216
MANAGEMENTUL IMPLEMENTĂRII GAMIFICĂRII
Prof. Alexandra Daniela CODREANU

Școala Gimnazială nr. 26, Galați
Motto: „Mai presus de cei care nu ştiu sunt cei care află sau citesc; mai presus de cei care
află sau citesc sunt cei care memorează; mai presus de cei care memorează sunt cei care înţeleg;
mai presus de cei care înţeleg sunt cei care aplică; mai presus de cei care aplică sunt cei care obţin
rezultate…” Tantrasara, Abhinavagupta
Managementul implică coordonarea şi conducerea conştientă a unor acţiuni în concordanţă

cu nişte finalităţi anterior stabilite. “Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi,
principii, metode etc., în funcţie de abilităţile personale - conduc procesul către atingerea scopurilor
urmărite”.[1]
”Managementul reprezintă un proces conștient de conducere și coordonare a acțiunilor și
activităților individuale și de grup, precum și de mobilizare și alocare a resurselor unei organizații
(umane, materiale, de spațiu, de timp) în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță cu
misiunea, finalitățile și responsabilitățile sale economice și sociale”.[2] Până în anul 2012, şcolile
nu aveau multă autonomie şi de la director se aştepta doar să aplice decizii luate de cineva ierarhic
superior. Legea Educaţiei permite acum ca directorul unităţii, întocmai ca un manager, să creeze pe
tiparul şi specificul şcolii, un plan individualizat de dezvoltare, să proiecteze curriculum-ul la
decizia şcolii, să gestioneze resurse, să elaboreze proceduri și să optimizeze, în general, întregul
proces instructiv-educativ.
O conducere fructuoasă poate contribui la optimizarea randamentului școlar prin stimularea
motivației, implicării și coordonării cadrelor didactice, efectul propagându-se către rezultatele
elevilor. De aceea, managerii îşi pot asuma un rol de vizionar, de persoană care aduce un suflu nou
procesului de învăţământ, prin asigurarea mijloacelor tehnice şi diseminarea noţiunii de gamificare.
În urma pandemiei care a afectat elevii, a reieşit şi un aspect pozitiv. Situația a cerut digitalizare
accelerată. Majoritatea elevilor au acum acces la un telefon inteligent, o tabletă sau un calculator.
Gamificarea poate fi aplicată și nu pot fi insinuate alte cauze de natură tehnică. Dar ce e
gamificarea?
Gamificarea este definită de Karl Kapp ca „utilizarea elementelor jocurilor video, esteticii și
tehnicilor specifice lor pentru a crește implicarea, a motiva acțiunea, a promova învățarea și pentru
a rezolva probleme.” [3] Gamificarea aplică caracteristici asociate jocurilor video, precum tehnica și
dimanica jocului în situații diferite de cele ale jocului în sine. Privită drept un concept care poate fi
aplicat pedagogiei, gamificarea nu înseamnă să luăm jocurile ca atare pentru a le folosi în procesul
217
de învățământ, ci să adaptăm elementele de joc la conținuturile ce se doresc a fi transmise. Se face

apel la dorința copiilor de implicare și la motivarea care vine la pachet cu ceva ce poate fi mai
degrabă distractiv, decât repetitiv.
„Jocul este un sistem în care jucătorul se implică într-un conflict creat artificial, în cadrul
unor reguli și cu rezultate cuantificabile.” [4]. Într-un moment de gamificare, regulile structurează
activitatea de învățare, limitând clar acțiunile pe care educabilul le poate întreprinde. Gamificarea
este diferită de alte metode și procedee de învățare. De exemplu, când elevul scrie un eseu sau
realizează o prezentare, există foarte multe mijloace de a exprima mesajul dorit.
Ideea de bază a gamificării este următoarea: dacă savurăm jocurile, atunci prin gamificare,
chiar şi activităţile plictisitoare devin acceptabile, poate chiar plăcute. Orice reușită care e răsplătită
printr-o recompensă generează o reacție chimică de eliberare a dopaminei în creier. Tehnica
gamificării exact asta reușește, să stimuleze învățarea și să răsplătească efortul depus. Merită
gamificarea atenție și cercetare aprofundată, pentru că atunci când vorbim despre cum putem
gamifica diverse situații de învățare, trebuie să aflăm mai multe despre valențele psihologice care
fac procedeul atât de eficient și satisfăcător. Jocurile au fost parte din activitatea umană încă de la
începutul istoriei noastre, fiind elemente constitutive ale civilizației umane, pentru că fac punte între
diferite mecanisme ale funcționării minții. Jocurile au sisteme de gratificare, de recunoaștere a
reușitei și a efortului atunci când jucătorul atinge un obiectiv sau depășește un obstacol. Un acronim
care înglobează diferitele tipuri de recompensare este SAPS – Status, Acces, Putere și Stuff (eng.)
/Lucruri.[5] Adesea, însă, recompensa nu vine ca atingere a unui nou nivel, ci ca recunoaștere a unei
noi competențe dezvoltate. Obiectivele sunt graduale, secvențiale, împărțite în etape mici, fiind
asociate traseului următor: încercare, eroare, eșec, succes prin practică, reflecție și învățare.
Gamificarea învață elevul să nu se teamă de eșec, ci, mai degrabă, să dezvolte o relație pozitivă cu
acesta. Eșecul nu este privit ca sfârșitul experienței, ci ca pe un pas în călătoria învățării. Învățarea
gamificată reia rapid ultima etapă și păstrează mize reduse, fără să pună presiuni asupra
educabilului. [6]
Ce face diferită gamificarea de alte strategii didactice tradiționale este utilizarea explicită a
competiției ca unealtă motivațională. Elementul competiției este o sursă de motivare. [7] Se
operaționalizează sub forma unui clasament al jucătorilor în funcție de performanță. Sistemele de
clasificare servesc ca elemente de motivare pentru că efortul este răsplătit public și imediat.
Dat fiind că gamificarea oferă sentimentul imediat al reușitei prin elementele de genul
trofeelor, punctelor sau al altor elemente de gratificare, elevul va simți dorința să continue procesul
învățării. În sprijinul motivației intrinseci vin aspecte precum firul narativ, provocările poveștii, dar
și sentimentul de apartenență la un grup, care oferă validarea efortului și a reușitelor.
218
Jocurile video oferă posibilitatea oamenilor să descopere propriile limite în situaţii noi,
ipotetice, așadar nu putem rămâne tributari opiniei că jocurile sunt superficiale și că tehnologia
aduce mai multe dezavantaje decât beneficii. Gamificarea în educație nu înseamnă să negăm toate
procedeele pe care le-am folosit până acum, nu înseamnă să minimalizăm eforturile pedagogilor și
ale psihologilor de până acum, ci implică o aliniere la realitatea actuală.
BIBLIOGRAFIE:
Purcarea A., Niculescu C., Constantinescu D., Management- curs pentru studenţi,
http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/management/2.html, accesat la 20.11.2021
Tîrcă A. , Management Educațional, Inovație și performanță în dezvoltarea profesională a
cadrelor didactice din mediul urban, București, 2011
Kapp, K., The Gamification of Learning and Instruction : Game-Based Methods and
Strategies for Training and Education. San Francisco, CA :Pfeiffer, 2012.
Salen, K., Zimmerman, E., Rules of play: Game Design Fundamentals, The MIT Press,
2003
Zichermann, G., Cunningham, C., Gamification by Design: Implementing Game Mechanics,
O’Reilly Media., 2011
Lee, J.J. and Hammer, J.,Gamification in Education: What, How, Why Bother?, 2011
Nicholson, S., A recipe for Meaningful Gamification, 2012
http://www.youtube.com/watch?v=f4qikCx_SSc. Accesat la 20.11.2021
219
CLASIC ŞI INOVATIV ÎN ÎNVĂŢAREA LIMBILOR STRĂINE
Prof. Andreea BOJIAN

Şcoala Gimnazială „Dan Barbilian”, Galaţi
Inovaţia reprezintă un proces care are drept scop o acţiune de schimbare prin introducerea
unui element sau a unui ansamblu de elemente într-un context deja structurat.
Inovaţia în sistemul educativ ia naştere dintr-o nevoie resimţită fie individual, de cadrul didactic
care se confruntă cu neajunsuri şi dificultăţi pe care trebuie să le rezolve, fie la nivel instituţional
printr-o reformă ce implică schimbări fundamentale în orientările politicii educative.
În ceea ce priveşte învăţarea limbilor străine, elementele de inovaţie au un rol deosebit de
important, facilitând învăţarea inteligentă, activităţile de conversaţie, exploatarea vocabularului,
folosirea cuvintelor în context, integrarea gramaticii în lecţiile de vocabular şi renunţarea la
tradiţionalele traduceri şi referinţe la limba maternă.
De exemplu, metodologia activă dezvoltată la începutul secolului al XX-lea pune accentul pe
reacţiile elevului, care trebuie să fie în permanenţă ţinut în alertă, să participe activ la desfăşurarea
orei. Această metodologie inovativă distruge schema mult prea rigidă a metodologiei tradiţionale
(profesorul pune întrebarea, elevul răspunde) şi orientează procesul învăţării spre elev: el este cel
care trebuie să pună întrebări de fiecare dată când nu a înţeles un anumit subiect sau pentru lămuriri
suplimentare. Astfel îşi dezvoltă capacitatea de comunicare, de exprimare orală.
De asemenea, o altă metodologie inovativă este cea audio-vizuală, construită în jurul
imaginilor şi a sunetelor. Această metodologie utilizează multiplele posibilităţi ale televizorului şi
ale videoclipurilor în învăţarea limbilor străine.
Începând cu secolul al XXI-lea, metodologia comunicativă se dezvoltă din ce în ce mai
mult şi subliniază faptul că limba este concepută ca un instrument de comunicare sau de
interacţiune socială, ea nu reprezintă doar un mijloc de a comunica un mesaj, ci este un fapt social.
Altfel spus, doar prin interacţiunea cu alte persoane limba se dezvoltă şi se îmbogăţeşte.
Principalul element inovativ al acestei metodologii este recentrarea învăţării unei limbi străine pe
comunicare şi propunerea unei pedagogii mai bine adaptate noilor nevoi ale unui public în
permanentă evoluţie.
Metodologia comunicativă propune numeroase activităţi de învăţare pentru înţelegerea şi
producerea unui mesaj oral în ora de limbi străine, dintre care cele mai importante sunt jocurile de
rol şi simulările unor situaţii reale.
Pentru ca interacţiunea verbală dintre elevi să fie mai eficientă, e preferabil să se facă
referire la subiecte din viaţa cotidiană, la situaţii de comunicare ce pot fi direct aplicabile în afara
clasei, ceea ce reprezintă şi scopul învăţării: jocul de rol pe diferite teme („La cinema”, „Să facem
220
cumpărături”, „La dentist” etc.), sondaje (o anchetă despre gusturile şi preferinţele prietenilor săi
urmând o grilă adecvată), interviuri (pentru a recunoaşte un personaj celebru, de exemplu), ghicitori
în grupuri mai mari sau restrânse.
Aceste activităţi ludice reprezintă un element de inovaţie cu avantaje multiple în învăţarea
limbilor străine. Acestea îi motivează pe elevi să participe la oră, să se exprime liber, le conferă un
sentiment de plăcere, de divertisment şi de amuzament, îmbinând rigoarea învăţării cu plăcerea
jocului.
Învăţarea limbilor străine reprezintă un domeniu vast şi sinuos care cere multă răbdare şi
disponibilitate din partea profesorului. De aceea, elementele inovative nu trebuie să lipsească din
activitatea didactică pentru ca elevul să descopere plăcerea de a învăţa şi utilitatea învăţării unei
limbi străine.
În concluzie, pentru ca învăţarea să fie cât mai eficientă, metodele moderne şi inovative
trebuie să vină în completarea metodelor tradiţionale, stimulând elevii să se implice activ în
desfăşurarea orelor şi să asimileze cât mai uşor noile informaţii.
BIBLIOGRAFIE:
Barna, Andrei, Antohe, Georgeta, Cercetarea pedagogică dans Curs de Pedagogie. Teoria
instruirii şi evaluării, Galaţi, Ed. Istru, 2003.
Cristea, Teodora, Linguistique et techniques d’enseignement, Bucureşti, TUB, 1984.
Dabène, Louise, Variations et rituels en classe de langue, Paris, Éd. Hatier, 1990.
Iucu, Romiţă, Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative, Iaşi, Ed. Polirom, 2001.
221
DE LA TRADIȚIE ȘI CULTURĂ
LA INOVAȚIE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC
Prof. Mihaela-Irina COȘNIȚĂ

Școala Gimnazială Nr. 17 Galați
Educația trebuie să conducă conștient la schimbarea sistemului de valori, să îndrume spre

valori fundamentale umanității precum: respect, iubire de sine, bunătate, judecată proprie și
libertatea de gândire și alegere.
Pedagogia modernă renunță deliberat la impunerea regulilor și standardelor din instruirea
tradițională. Ea trebuie adaptată vremurilor noilor generații și abordată cu accent pe explorare
participare activă, cu o flexibilitate și libertate de exprimare din perspectivă proprie. În acest sens,
inovația în învățământ se caracterizează prin diversitate, creativitate, pluralism, promovarea gândirii
laterale și originalitate în exprimare și creare.
Noul mileniu impune folosirea unor noi cerințe educaționale și metode interactive de
abordare pentru a încuraja elevul să gândească independent, să își asume constant riscuri și
responsabilități în procesul său de evoluție intelectuală. Astfel, este abordată educația ca terapie
pentru dezvoltarea caracteristicilor de diferențiere ale fiecărei personalități. Aceasta joacă rolul de
potențiator în demersul educativ deoarece declanșează și întreține interesul, curiozitatea și dorința
de cunoaștere, de progres.
Învăţământul modern are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe care
trebuie să le dobândească cel ce învaţă – elevul – pe parcursul şi la finalul unui ciclu de instruire, al
unui an de studiu etc. Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-
învăţare-evaluare. În acest sens, inovația apare ca ameliorare a raportului dintre profesor și elev.
Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor abordărilor de până
acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea de
„manager al învăţării”. Pentru fiecare profesor sunt fundamentale cele două roluri, cel de manager
şi cel de evaluator.
În prezent, învăţământul produce absolvenţi cu ajutorul unui sistem în care cunoştinţele
sunt vândute şi evaluate. În aceste condiţii, profesorii sunt predispuşi să renunţe la entuziasm şi
creativitate, iar educaţia se poate transforma într-un proces vicios, distructiv, formal, asemănător cu
cel tradițional. Simpla transmitere a informaţiilor şi deprinderilor a fost criticată de-a lungul anilor.
În ajutor, este gândit programul de dezvoltare școlară, un mijloc de integrare a eforturilor tuturor și
are ca scop o reînnoire calitativă a vieții școlii ca sistem pedagogic integral.
Prin urmare, criteriul de calitate aplicat educaţiei are un rol foarte important deoarece
măsurile propuse pentru a promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate
222
fiecǎrei etape din cadrul învăţării continue. Inovaţia în învăţământ poate şi trebuie să fie susţinută şi
stimulată, atât prin măsuri care să acţioneze din interiorul sistemului, cât şi din afara lui. Un alt mod
de stimulare a inovaţiei constă în recompensarea muncii în echipă. În prezent, la nivelul sistemului
de învăţământ, personalul didactic, dar şi elevii sunt evaluaţi, recompensaţi în funcţie de activitatea
individuală.
Așadar, trebuie analizat cu atenție faptul că, cu cât o resursă strategică și sistematică are o
inovație mai puternică, cu atât este mai dificil să se țină cont de consecințele acesteia în
managementul instituției de învățământ. Într-un final, procesul de inovare este un proces care poate
fi personalizat și, prin urmare, caracterizat prin incertitudine și riscuri crescute, inaplicabilitatea
stabilirii rigide a obiectivelor, predictibilitatea scăzută a rezultatelor și, în consecință, randamente
problematice și probabiliste. Aceste proprietăți sunt importante de luat în considerare în
managementul unei schimbări radicale a culturii și tradiției învățământului.
BIBILIOGRAFIE
Cucoș Constantin - Pedagogie, Editura Polirom Iasi, 2008;
Slattery P. -Curriculum Development in Postmodern Era, New York: Garlant Pub,1995;
Vlăideanu G. – Educația la frontiera dintre milenii, București, Editura Politică, 1988
223
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC DE LA TRADIȚIE ȘI CULTURĂ

LA INOVAȚIE
EXPERIENȚE DIDACTICE
Prof. Mioara IRIMIA

Școala Gimnazială ,,Iorgu Iordan”, Tecuci
Plecând de la realitatea lumii globale, dinamice și cu solicitări foarte diferite față de cele ale
secolului trecut, în care elevii au nevoie de competențe care să le asigure pe de o parte, adaptarea la
condițiile de viață noi și provocatoare, iar pe de altă parte să îi sprijine în demersul de a-și construi
un viitor mai bun, am derulat un opțional pentru învățământul primar care a prioritizat dezvoltarea
competențelor socio-emoționale: recunoașterea și exprimarea emoțiilor în diferite situații, luarea
unor decizii responsabile, reglarea emoțiilor și comportamentelor personale pentru crearea unor
relații bune cu cei din jur, creșterea stimei de sine și rezolvarea conflictelor prin empatie,
creativitate și comunicare nonviolentă, și anume ,,Călătorie în lumea emoțiilor”.
Deoarece dezvoltarea competențelor sociale și emoționale presupune o preocupare și un
efort constant din partea cadrului didactic, opționalul „Călătorie în lumea emoțiilor” se poate
desfășura pe parcursul unui întreg an școlar. El este destinat cu precădere elevilor din învățământul
primar din clasele I și II, dar poate fi utilizat și la clasele mai mari, atât timp cât cadrul didactic
consideră materialul ca fiind util pentru elevii cu care lucrează. Lecțiile au fost gândite conform
ciclului învățării experiențiale, astfel încât după introducere, să urmeze experiența directă, reflecția,
generalizarea și transferul. Spre deosebire de învățarea „pe de rost”, cunoașterea este creată prin
experiență directă, iar asimilarea informațiilor are loc prin reflecția asupra situațiilor experimentate,
care apoi sunt generalizate (transformate în informații noi, abstractizate) și apoi transferate și testate
în contexte specifice. Astfel, elevul devine un actor activ care experimentează conștient, reflectează
și trage singur concluzii asupra celor trăite, având învățătorul ca ghid.
Pentru a face învățarea cât mai relevantă, am folosit în procesul învățării experiențiale și
exemple din viața de zi cu zi a elevilor. În acest fel, ei au înțeles mai bine ce se întâmplă în jurul lor,
au procesat mai adânc informațiile și au fost mai motivați să se implice în învățare.
Dezvoltarea socială și emoțională nu implică automat o încercare de a-l face pe elev fericit,
deoarece scopul dezvoltării armonioase a elevului nu este să înlăture emoțiile care generează stări
neplăcute. Din contră, elevul trebuie să perceapă toate emoțiile ca fiind ale lui, să le conștientizeze
și să le accepte ca parte din viață, pentru ca apoi să se folosească de înțelegerea lor pentru a lua
decizii mai bune în viitor. Copilul trăiește în aceeași lume ca și noi toți și oricât am încerca să îl
protejăm, el va experimenta pe parcursul vieții toate emoțiile - de la cele percepute ca fiind foarte
„plăcute”, la cele percepute ca fiind foarte „neplăcute”. Emoția este un episod complex,
224
multicomponent, care apare ca urmare a interacțiunii omului cu mediul și creează disponibilitate

spre acțiune.
De exemplu, dacă un copil nu este lăsat să se joace cu mingea în casă (interacțiunea cu
mediul), el poate evalua situația ca fiind groaznică /de neacceptat, iar ca urmare a acestei evaluări /
interpretării să rezulte o emoție nefolositoare (furia) care se manifestă facial, corporal (ex. se
înroșește), cognitiv (nu poate gândi la alte alternative de joacă) sau comportamental (țipă, plânge,
lovește). În aceeași situație însă, poate apărea o interpretare mai puțin catastrofală, am spune
„sănătoasă”, de tipul „nu îmi place deloc că nu mă pot juca cu mingea în casă, dar înțeleg că ar fi
riscant”. În acest caz reacțiile sunt altele (nu mai țipă, nu se mai înroșește) chiar dacă emoția nu este
de bucurie, ci mai degrabă de dezamăgire. Ea este însă folositoare pentru că îl ajută pe copil să se
gândească și să găsească alte jocuri pe care le poate juca în casă.
Cu alte cuvinte, cu cât emoția este mai intensă și situația evaluată ca fiind mai nedorită / de
netolerat /groaznică, cu atât comportamentul nostru va fi mai orientat spre exprimarea emoției și
mai puțin spre identificarea unei soluții pentru rezolvarea problemei /situației.
Toate activitățile care au ca scop înțelegerea modului în care iau naștere emoțiile și cele care
au ca scop identificarea unor modalități eficiente de gestionare a lor se bazează pe modelul ABC
cognitiv unde:
• A - reprezintă situația / contextul / evenimentul care i se întâmplă copilului;
• B - reprezintă gândurile / convingerile / interpretările copilului care trăiește experiența (ce
înseamnă pentru mine ce mi se întâmplă);
• C - reprezintă emoția pe care o generează gândurile / interpretările pe care le face copilul
(cum mă simt când mă gândesc că…).
Pentru a folosi o terminologie care să nu inducă faptul că emoțiile sunt pozitive sau
negative, am recurs la utilizarea unor termeni care au fost înțeleși ușor de elevi, în etapa de pilotare.
Astfel, pentru gândurile iraționale, am folosit sintagma „gânduri nesănătoase”, pentru gânduri
raționale - „gânduri sănătoase”, iar pentru emoții disfuncționale - „emoții nefolositoare”, iar pentru
emoții funcționale - „emoții folositoare”. În învățare, emoțiile sunt extrem de importante deoarece
pot susține sau pot bloca acest proces. Ca să înțelegem mai bine cum funcționează modelul teoretic
detaliat mai sus, vom lua un exemplu din viața școlară. Să spunem că un elev a primit la un test un
rezultat pe care nu și l-a dorit. În momentul în care își vede calificativul, se pot întâmpla două
lucruri:
A. Poate interpreta situația ca fiind de netolerat / groaznică și poate să gândească despre el
„sunt un prost” / „nu sunt bun de nimic” / „mie nu îmi reușește nimic”/ „TOȚI or să râdă de mine” /
„sunt cel mai ghinionist copil de pe pământ” / „numai mie mi se putea întâmpla așa” / „mama o să
se supere foarte tare PE MINE” etc. În acest moment emoția lui sigur va fi disfuncțională - va fi
225
foarte trist / se va înfuria / rușina / se va simți foarte vinovat / îi va fi foarte frică la următorul test că
va obține același calificativ. Drept consecință, se poate să devină agresiv, să plângă în hohote, să nu
mai vrea sa vină la școală când sunt teste de dat. De multe ori nici nu va asculta ce îi spunem, iar
consecințele pe termen lung pot fi dezastruoase. De cele mai multe ori, frica de eșec (pe baza unor
rezultate slabe anterioare, care au generat anxietatea) îl oprește pe elev din a se putea concentra la
un test. În același fel însă, și o emoție de genul fericire poate să îl împiedice - de exemplu, când
vede un exercițiu foarte ușor și e sigur de reușită, poate greși la calcul pentru că emoția este foarte
puternică („uraaa, o să iau notă mare
la test”).
B. Poate interpreta situația ca fiind neplăcută și poate să gândească „de data asta n am
reușit” / „se vede că nu m-am pregătiti pentru acest test” / „ce păcat că nu am luat o notă mai bună”
/ „probabil mama nu o să fie foarte fericită pentru calificativul acesta” etc. În acest caz, chiar dacă
nu este „pozitivă”, emoția este funcțională, iar copilul se poate simți: trist, dezamăgit, frustrat,
nemulțumit, mâhnit, poate puțin speriat etc.
Aceste emoții însă nu îl vor opri din a se concentra mai bine data viitoare. În acest caz, poate
înțelege feedback-ul cadrului didactic, unde mai are de muncit, ce a greșit, ce poate face ca
rezultatul ulterior să fie mai bun. De multe ori, o doză de disconfort emoțional este importantă în
învățare - îl poate motiva să fie mai bun, ambițios, perseverent.
Asta nu înseamnă că ar trebui să dăm note mici elevilor doar pentru a-i impulsiona și nici nu
urmărim să le creăm disconfort emoțional. Trebuie doar să fim atenți la modul în care ei gândesc
pentru a interveni eficient.
După cum am menționat în explicațiile de mai sus, emoțiile se exprimă, se pot vedea în
comportamentul nostru: un elev nu plânge pentru că un altul i-a distrus desenul, ci pentru că este
foarte trist / supărat / furios. Un elev nu lovește pentru că nu știe cum altcumva să se comporte, ci
pentru că este atât de furios încât nu poate vedea și aplica alte alternative. De aceea, de foarte multe
ori, când vrem să schimbăm un comportament, în primul rând trebuie să vedem emoția cu care este
asociat, pentru că dacă reușim să schimbăm emoția, comportamentul dorit este învățat mai ușor și
durează mai mult (se manifestă pe timp mai îndelungat).
În concluzie, rostul opționalului ales, de dezvoltare socio-emoțională, a fost să ajute elevii
să identifice corect emoțiile și stările prin care trec, să înțeleagă gândurile sau interpretările care
stau la baza acestora și să învețe tehnici de autoreglare, recunoscând ce pot controla și cum își pot
redefini interpretările care generează emoțiile care îi pot bloca.
BIBLIOGRAFIE:
Aspire Teachers- ,,Călătorie în lumea emoțiilor”, București, 2020
226
LIVEWORKSHEETS- PLATFORMA DE EVALUARE

A PROFESORULUI CREATIV
Prof. Mariana VIZITIU

Școala Gimnazială ”Ion Petrovici” Tecuci, Galați
Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesor pentru verificarea gradului de îndeplinire a

sarcinilor de predare-învăţare, proiectate şi realizate conform obiectivelor programelor şcolare
„traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice. Aprecierea rezultatelor, în comparaţie
cu obiectivele propuse constituie aspectul cel mai important al evaluării, oferind posibilitatea de a
culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a copilului, precum şi date despre
nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestuia.
Pentru a ne putea desfășura activitatea online, atât noi profesorii, cât și elevii a trebuit să
învățăm foarte repede să ne descurcăm în a folosi de la aplicațiile simple aferente învățării
asincronă de grup, precum Whatsapp, Facebook messenger, în a utiliza resurselor educaționale
deschise cum ar fi situri cu informații și ilustrații, biblioteci online, manuale digitale, softuri
educaționale, muzee virtuale, platforme elearning : Moodle, Google classroom, până la aplicațiile
pentru comunicare sincronă în grup prin apeluri video precum Zoom, Meet, Skype, Teams.
Timpul alocat activității didactice online este diferit față de cel dedicat activității
tradiționale, în sala de clasă, iar performanța de a motiva și menține trează interesul elevilor este
mult mai greu de atins. Întâlnirea față în față oferă posibilitatea profesorilor și elevilor să se
concentreze în mai mare măsură pe ceea ce este esențial, pe capacități și competențe.
În prezent folosim în procesul de predare tehnologia. Echipamentele IT și Internetul nu mai
reprezintă elemente de noutate. Tehnologia se folosește tot mai mult când vine vorba despre
evaluarea elevilor sau autoevaluare. Pentru activitatea on-line cu elevii mei prefer apelurile video pe
Facebook messenger, Meet, aplicația MozaiK-mozabook, Platforma Liveworksheets.
Lucrând la nivel primar, cu un colectiv în care elevii provin din medii defavorizate, în care
echipamentul IT îl reprezintă uneori doar un telefon care de cele mai multe ori nu suportă instalarea
unor platforme sofisticate sau o tabletă care permite doar aplicațiile facebook, messenger,
Whatsapp, am ajuns la concluzia că foarte multe aplicații îi încurcă pe elevi, dificultățile tehnice
disturbă procesul didactic.
Voi prezenta o aplicație folositoare în procesul de evaluare și autoevaluare.
Platforma Liveworksheets https://www.liveworksheets.com/ este un instrument de
evaluare folosit de cadrul didactic, o modalitate rapidă și simplă de a verifica cunoștințele elevilor.
Aplicația poate fi folosită cu succes în evaluarea predictivă (ca de exemplu la începutul unei teme
noi); formativă (la fiecare lecție sau temă nouă); sumativă (la finalul unei unități de învățare).
227
Liveworksheets ne permite să transformăm foile de lucru tradiționale, tipărite (doc, pdf, jpg)
în exerciții interactive online cu autocorecție, pe care le numim ”foi de lucru interactive”. Aici
intervine talentul și competențele profesorului. Poate crea singur foaia interactivă pe baza itemilor
urmăriți în evaluare sau poate selecta foi partajate de alți profesori din marea colecție de foi de lucru
interactive a platformei care acoperă o multitudine de subiecte.
Elevii folosesc aplicația ușor accesând linkul postat de profesor pe grupul clasei, trimis prin
messenger, completează casetele testului /fișei prin completare cu cuvinte scrise la tastatură, bifarea
răspunsului corect. În plus, foile de lucru interactive pot include sunete , videoclipuri, exerciții de
drag and drop, alăturare cu săgeți, alegere multiplă, exerciții de vorbire pe care elevii trebuie să le
facă folosind microfonul.
După finalizare, foaia interactivă poate fi vizualizată pentru a constata punctajul sau ce s-a
greșit ori poate fi trimis prin email profesorului. Elevii se pot autoevalua. Ei preferă tehnologia , pot
evalua performanța, pot relua exercițiile. În fond, ”repetiția este mama învățăturii”. Profesorul
verifică mult mai ușor, aplicația afișând răspunsurile corecte și pe cele incorecte. Fișa se poate
printa astfel că testul se poate realiza și în sala de clasă.
Cum se poate folosi foaia interactivă ca fișă de evaluare în cadrul unei lecții online:
Se postează linkul către foaia interactivă, se stabilește timpul în care testul să fie finalizat.
Elevul deschide foaia, rezolvă cerințele, dă finalizare și apoi alege ”Trimite răspunsurile mele
profesorului”, introduce e-mailul profesorului . Profesorul va primi o notificare în căsuța de email și
poate verifica toate răspunsurile elevilor. Nu există o limită de foi de lucru pe care elevii să le
trimită dar după 30 de zile răspunsurile elevilor vor fi șterse.
O altă opțiune: după crearea unui cont pe această platformă ne putem crea propriile cărți de
lucru interactive și putem adăuga fișele de lucru preferate (proprii sau partajate de alți profesori).
Apoi, trebuie să ne înregistrăm elevii (aceștia se pot înregistra și ei înșiși cu codul nostru secret)
și să atribuim cărțile de lucru .
Elevii pot deschide cărțile de lucru cu numele de utilizator și parola și pot face exercițiile.
Le putem verifica oricând munca, le putem atribui teme și putem adăuga comentarii sau note. Elevii
își pot înregistra opțional e-mailul pentru a primi notificări despre temele lor și comentariile
profesorului.
Folosirea aplicației oferă elevilor posibilitatea dezvoltării atenției distributive, munca în ritm
propriu, este atractivă.
Personal, am pregătit în timpul vacanței de vară o colecție de peste cincizeci de foi
interactive pentru clasa I și clasa a II a la matematică și limba română, transcurriculare, frumos
ilustrate și foarte dense în conținut pe care le voi folosi în format letric în sala de clasă sau ca teme,
228
teste în activitatea online, parte din ele grupate în culegerea ”Matematica din inima naturii”.
https://www.liveworksheets.com/myworksheets.asp
Se spune că cel mai bun instrument este cel pe care oamenii îl vor folosi.
BIBLIOGRAFIE:
Vișan Florina Viorica, 2021, Strategii de evaluare în mediul online, ISBN: 978-606-95152-7-3
229
LECȚIA INTERACTIVĂ GHIDATĂ

ȘI TUTORIALUL/GHIDUL DE ÎNVĂȚARE
Prof. dr. Gabriela CIOBANU

Școala Gimnazială „Dan Barbilianˮ, Galați
Deși se pune adesea semnul egal între lecția interactivă ghidată și tutorialul/ghidul de
învățare, există câteva diferențe semnificative. Tutorialul este folosit adesea în mediul online pentru
a susține învățarea nonformală. Se caracterizează printr-un grad de rigoare diferit de la caz la caz.
Există întotdeauna o persoană care își asumă funcția de expert într-un anumit domeniu și care
prezintă pas cu pas, exemplificând totodată practic modul în care în care o anumită acțiune trebuie
desfășurată astfel încât cel care urmărește tutorialul să poată dobândi anumite abilități în domeniul
vizat. Tutorialele pot viza acțiuni foarte simple, utilizarea unui aparat electrocasnic sau a unei
aplicații digitale, de exemplu, și acțiuni foarte complexe, cum ar fi programarea computerizată.
Tutorialele sunt realizate preponderent sub forma unui videoclip de prezentare, dar pot fi și sub
formă de text însoțit de imagini reprezentative. Acest tip de ghid poate să ofere celui care învăță și
posibilitatea de a interacționa cu furnizorul ghidului, prin intermediul unui forum sau a unui spațiu
de comentarii care se organizează pe principiul întrebări și răspunsuri sau discuție liberă în care pot
interveni și alți participanți cu o experiență mai mică sau mai mare în domeniu. Tutorialele
școlare/educative s-au multiplicat în ultimii ani. Se oferă astfel modele de rezolvare a unor exerciții
gramaticale, de construire a unor tipuri de texte, de interpretare a unor opere literare.
Principalul dezavantaj ale acestor ghiduri este legat de caracterul incert al expertizei persoanei
care face ghidul, de aici riscul de a căpăta deprinderi greșite.
Avantajele sunt date de gradul mare de accesibilitate, cele mai multe sunt disponibile gratuit, sunt
promovate prin rețelele de socializare, dar sunt și concepute în funcție de un public țintă căruia i se
adresează direct; caracterul popular (unele sunt presărate cu glume și au un limbaj accesibil).
Spre deosebire de ghidurile de învățare sau tutoriale, lecția interactivă ghidată este un
demers didactic realizat de specialiști, profesori din învățământul preuniversitar sau universitar.
Lecțiile ghidate interactive pot fi publicate online individual sau pot face parte din cadrul unor
module de învățare sau al unor cursuri. Urmează, de obicei, structura unei lecții obișnuite:
 introducerea care anunță conținuturile și competențele vizate, dar și structura
lecției și uneori și modalitățile de evaluare,
 conținutul propriu-zis în interiorul căruia se asigură controlul elevului asupra
desfășurării lecției în funcție de ritmul propriu de învățare, cel mai adesea există posibilitatea de a
trece de la o secțiune la alta, de a reveni asupra unei secțiuni; aici se prezintă informațiile, se oferă
230
exerciții pentru formarea și consolidare competențelor, se dau explicații, se prezintă întrebări și

răspunsuri, se oferă clarificări în cazul răspunsurilor greșite.
 secvențe de evaluare/autoevaluare sau de fixare a cunoștințelor.
Lecțiile ghidate interactive sunt realizate fie pentru a suplini absența unor lecții reale, ca
alternativă educațională, fie ca modalități complementare, de sprijin, în cazul educației școlare. Au
fost folosite, în ambele scopuri, în timpul pandemiei, fie pentru a oferi acces la educație elevilor
care nu puteau participa la lecții online, în regim sincron, fie pentru a susține progresul școlar. Deși
au și neajunsuri, lecțiile ghidate interactive sunt folosite în unele țări pentru a susține sistemul de
școlarizare la domiciliu (homeschooling) sau ca suport educațional în sistemul hibrid (blended
learning).
Cele mai multe instrumente digitale pot fi integrate în cadrul acestor lecții, de la prezentări,
filme, imagini, schițe, grafice până la instrumente interactive pentru consolidarea cunoștințelor sau
pentru formarea și dezvoltarea competențelor. Structura lecției ar trebui să fie una flexibilă care să
permită adaptarea la stilul de lucru al elevilor și care să permită totodată diferențierea învățării.
Deși platformele care permit crearea acestor lecții sunt diverse, câteva s-au bucurat de un mai
mare succes, în principal datorită facilităților oferite, a posibilității de a oferi informații elevilor, dar
și de a-i îndruma, oferindu-le feedback: Google Classroom (cu toate facilitățile pachetului Google
Drive), Microsoft for Education (incluzând acces la utilitarele Microsoft și la Minecraft Education),
Moodle pentru care au fost create foarte multe aplicații-suport (plugin) care să faciliteze atât
colaborarea, verificarea elevilor, dar și crearea unor materiale sau facilitarea accesului la acestea.
Dacă platformele menționate sunt destinate, în principal, pentru managementul învățării, există
câteva care permit și crearea unui conținut educativ digital integral sau selectarea unora din
biblioteca de date: Breakout Edu oferă posibilitatea de a învăța prin joc, de a crea jocuri noi și de a
urmări progresul elevilor (Breakout Edu nu este însă o platformă gratuită); Livresq și Asq, două
platforme românești, care au funcționat gratuit pe perioada pandemiei și care oferă acces la lecțiile
create și posibilitatea de a crea altele. Spre deosebire de alte platforme, Livresq oferă posibilitatea
creării unor exerciții și integrarea lor în lecție fără a se face apel la alte aplicații, ceea ce facilitează
demersul didactic. Are avantajul că tot suportul oferit este în limba română și devine astfel ușor
accesibilă și profesorilor și elevilor. Asq este mai degrabă o platformă minimalistă axată pe oferirea
unor instrumente de evaluare/autoevaluare. Componenta de autoevaluare este importantă pentru că
elevul primește feedback, i se corectează răspunsurile greșite, dar întrebările la care a greșit
răspunsul se reiau la finalul grupajului de itemi astfel încât să se asigure retenția informațiilor
respective.
Dintre platformele dezvoltate la nivel internațional, se remarcă și NearPod care oferă
deopotrivă acces gratuit (pentru un număr limitat de opțiuni) și acces cu plată. Principalul avantaj al
231
NearPod este acela că înglobează creatorul de lecții și de exerciții în programul de management al

clasei și oferă acces la biblioteca de lecții.
În construirea unei lecții interactive ghidate, trebuie avute în vedere mai multe aspecte:
 respectarea criteriilor generale: corectitudine, claritate, adecvare la curriculum școlar și la
nivelul de vârstă al elevilor, asigurarea diferențierii și a incluziunii, respectarea valorilor morale și
civice;
 diversitate și coerență – utilizarea unor exerciții/instrumente de lucru diverse (utilizarea
exclusivă a filmelor educative sau a unui tip anume de itemi scade gradul de interes al elevului în
momentul în care mijloacele sau metodele respective își pierd caracterul de noutate) care să elimine
monotonia, motivând elevul și asigurând atractivitatea materialelor utilizate și integrarea acestora
într-un demers didactic coerent;
 accesibilitate – asigurarea accesului facil al elevului la conținuturile învățării de pe orice
dispozitiv (m-learning), existența unui meniu intuitiv, ușor de înțeles, posibilitatea de a trece cu
ușurință de la o secțiune la alta sau de a reveni asupra unui material;
 prezența elementelor de interactivitate;
 posibilitatea de a contacta profesorul sau de a primi un feedback relevant, mai ales în cazul
itemilor subiectivi;
 existența unor modalități de (auto)evaluare a progresului.
Tipul acesta de lecție nu este de dată recentă, ele au fost folosite adesea în cazul cursurilor
de formare sau în cazul cursurilor universitare la distanță, sunt însă o noutate la nivelul
învățământului preuniversitar românesc, unde utilizarea lor înainte de pandemie a fost pur
ocazională.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, I., Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1980.
Cucoș, Constantin, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași, 2008.
Ștefănescu, Doru, Școala online. Elemente pentru inovarea educației. Raport de cercetare
evaluativă, Editura Universității București, 2020
***Programa școlară pentru disciplina limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a,
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educației naționale nr. 3393 / 28.02.2017
232
ȘCOALA DE AZI ÎNTRE TRADIȚII ȘI INOVAȚII
Prof. Mioara BOTEZATU

Liceul Tehnologic Nr.1, Cudalbi, Galați
Societatea noastră se află într-o continuă evolutie pe toate planurile și în toate compartimentele
vietii.La baza societații stă, indiferent de aria la care ne raportam, educatia. Educația a însotit istoria omenirii
de-a lungul timpului, asigurând transmiterea cunoștințelor, a deprinderilor și descoperirilor din generație în
generație.
În prezent, elevii trebuie să treacă peste provocările cu caracter global, să fie pregatiți să rezolve
problemele noi cu care se confruntă și să se adapteze noilor tehnologii. Unul dintre subiectele mult discutate
astăzi, este gradul în care învățământul tradițional satisface cerințele societații moderne.
În școala tradițională, accentul se pune pe conținutul instruirii, profesorul fiind singurul căreia deciziile
cu privire la organizarea și desfășurarea activitătii elevilor. Acesta predă materialul și asteaptă ca elevii săi să
reproducă integral conținutul dictat. Forma principală de învățare este memorarea mecanică.
Dacă în învăţământul tradiţional, principalele metode le constituie conversaţia, expunerea,
demonstraţia, metodele centrate pe profesor, transmiterea de cunoştinţe, pasivitatea elevilor, învăţământul
modern solicită aplicarea metodelor active şi interactive, a celor care dezvoltă gândirea critică.
În cadrul demersului didactic cadrul didactic folosește anumite metode și mijloace moderne cu ajutorul
cărora îți desfășoară activitatea .În prezent cele mai folosite metode sunt metodele interactive .
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi dezvoltării personale
încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe,
de cunoştinţe.
Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei,
opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor,
pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea
socială a membrilor unui grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi
din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de
autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare
flexibilitate în concepţii. Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică
contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi
o reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
Metodele moderne se caracterizează prin următoarele note:
•acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a educaţiei;
•sunt centrate pe activitatea de învăţare a elevului, acesta devenind subiect al procesului educaţional;
•sunt centrate pe acţiune, pe învăţarea prin descoperire;
•sunt orientate spre proces;
•sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare şi capacitatea de autoevaluare la elevi;
233
•stimulează motivaţia intrinsecă;

•relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar disciplina derivă din modul de
organizare a lecţiei.
Prin intermediul acestor metode copiii asimilează mult mai ușor cunoștințele predate.
Exemple de metode interactive de grup:metoda cubului,brainstorming,explozia stelară,metoda pălăriilor
gânditoare,etc
1. BRAINSTORMING: În traducere directă "furtună în creier" sau "asalt de idei" ,este o metodă de
stimulare a creativității ce constă in enunțarea spontană a mai multor idei pentru solutionarea unei
probleme.
 Etapele brainstormingului:-se desfasoară în grupuri de 5-20 copii
1. Etapa pregatitoare- cu cele 3 faze (de selectionare a membrilor grupului de organizare si de familiarizare
cu tehnica,faza de pregatire a sedintelor)
2. Etapa productivă a grupului (stabilirea temei, rezolvarea problemelor,culegerea ideilor
3. Etapa trierii și selectionarii ideilor-evaluarea(analiza ideilor emise,se opteaza pentru solutia finala)
2.Explozia stelara
 Def. –este o metodă de stimulare a creativitătii,o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe
formularea de întrebîri pentru rezolvarea de noi probleme și noi descoperiri
 Obiective –formularea de întrebari și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup
prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme
 Descrierea metodei –copiii asezați în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie
sau desenează ideea centrală
-pe 5 stelute se scrie câte o întrebare de tipul CE,CINE,UNDE,DE CE.CAND,iar 5 copii din grupă extrag
câte o întrebare
Fiecare copil din cei 5 îsi alege 3-4 colegi,organizandu-se în cinci grupuri.
Grupurile coopereaza în elaborarea întrebărilor
La expirarea timpului,copiii revin în cerc în jurul steluței mari și spun întrebările elaborate fie individual,fie
un reprezentant al grupului
Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
-Se apreciaza întrebările copiilor, efortul acstora de a elabora întrebări corect ,precum și modul de
cooperare,interacțiune.
3. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE
 Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discutiilor,
extrage concluzii – clarifica/alege solutia corecta
 Pălăria albă – detine informatii despre tema pusa in discutie ,face conexiuni,ofera informatia bruta
asa cum a primit-o – informeaza
 Pălăria roşie – îşi exprimă emotiile, sentimentele, supararea, faţă de personajele întâlnite, nu se
justifica – spune ce simte
234
 Pălăria neagră – este criticul, prezinta posibile riscuri,pericole,greseli la solutiile propuse, exprima
doar judecati negative – identifica greselile
 Pălăria verde – oferă soluţii alternative, idei noi,inovatoare,cauta alternative {Ce trebuie facut?} –
genereaza idei noi
 Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, exploreaza optimist
posibilitatile, creează finalul. – efortul aduce beneficii
4 .Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativa a produselor realizate de
grupuri de elevi.
 În grupuri de trei sau patru, elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un
produs (o diagramă, de exemplu), pe cât posibil pretându-se la abordări variate.
 Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.
 La semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina şi a discuta fiecare produs.
Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse.
 După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi
citesc comentariile făcute pe produsul lor.
Da, azi școala trebuie să includă inovația ca o componentă de bază – și o și face – dar rolul tradiției nu e
deloc de neglijat, ba chiar aș spune că unele tradiții frumoase nu fac decît să mărească farmecul unei lecții,
deci și a școlii. Mă refer aici, în primul rînd, la tradiția de a citi o carte (un fragment) la lecție, de a o discuta
ținînd această carte în mînă, căci răsfoitul și mirosul unei cărți au un farmec aparte, pe care nici o inovație
tehnică nu o poate substitui. O carte electronică e, parcă, lipsită de suflet, iar pentru copil în formare sufletul
unei cărți e cel mai important lucru. Ca o frumoasă tradiție, prefer să le aduc copiilor la lecție cărți de la
bibliotecă pentru a le cunoaște tactil, nu doar vizual, facem vizite la bibliotecă, pentru a le cultiva tradiția
savurării frumosului în contact direct copil-carte. Cred că este o tradiție demnă de urmat, nu în detrimentul
inovației tehnologice, ba dimpotrivă, ca o armonioasă completare. O altă tradiție ar fi cea de
a organiza activități extrașcolare cu elevii, pentru a-i cunoaște și în alte ipostaze. Copilul, dar și profesorul, se
vor simți altfel într-o ambianță familiară. Mă refer aici la excursii, vizite la muzee, expoziții, distracții în aer
liber, plimbări în grup. Cunoști sufletul unui copil mai mult cînd îl vezi distrîndu-se și glumind, decît atunci
cînd răspunde pe de rost ceva la tablă. Activitățile extrașcolare sunt o modalitate perfectă de a schimba
atitudinea elevilor față de școală, care în ultimul timp nu e prea favorabilă.
Totuși, un profesor modern nu poate să rămînă prizonierul tradiției, de aceea e oportun să țină pasul cu
inovațiile în educație. Ca să crești o generație sănătoasă, trebuie să fii tu sănătos, adică să fii la curent cu tot
ce este nou, interesant, util creșterii ei, chiar cu riscul de fi suprasolicitat, de a nu înțelege o iotă în tehnică
sau de a pierde repede interesul față de aceste schimbări atît de necesare pentru școala de azi.
BIBLIOGRAFIE:
Ioan Cerghit, ,,Metode de învăţământ”, E.D.P., Bucureşti,1973
Constantin Cucoş, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
235
CLASIC ŞI MODERN ÎN EDUCAŢIE – METODE ŞI TEHNICI

INTERACTIVE DE GRUP
Prof. Camelia CIUCĂ

Școala Gimnazială Nr.7, Galați
Una din provocările deja lansate în societatea contemporană este necesitatea regândirii
şcolii, a educaţiei formale, alături de cea nonformală şi informală, în variatele lor forme de
articulare. Ca subsistem al macrosistemului de educaţie, sistemul şcolar, prin oferta sa educativă,
contribuie la structurarea traiectelor de (auto)formare şi (auto)dezvoltare a personalităţii individului,
pregătindu-l pentru a fi un beneficiar pretenţios al educaţiei permanente.
În abundenţa informaţională cu care societatea actuală se confruntă, sistemul educaţional
are dificilul rol de a forma personalităţi care să ştie să discearnă informaţia preţioasă de cea
excedentară, de a extrage esenţialul din general. Astfel, în educaţie a apărut termenul de „educaţie
modernă”. Temenul de modern este folosit în educaţie, de obicei pentru a releva situaţia avansată a
prezentului în relaţie cu trecutul care a fost depăşit prin dezvoltare. Pentru unii, modernitatea este
opusă practicilor tradiţionale şi se caracterizează prin schimbare, inovaţie şi dinamism. Şcoala şi
oamenii ei se află acum la graniţa dintre modernism şi postmodernism. În societăţile moderne,
cunoaşterea e echivalentă cu ştiinţa şi e importantă în sine. Oamenii caută căile optime pentru a
dobândi „cunoaştere”, „ştiinţă” din cât mai multe domenii, considerând că astfel vor fi recunoscuţi
drept persoane educate. Într-o societate postmodernistă, cunoaşterea trebuie să fie funcţională, utilă;
înveţi nu doar pentru „a şti” şi a stoca o serie de informaţii din diferite domenii, pentru a demonstra
căt de „educat eşti”, ci, înveţi pentru „a face”, pentru „a folosi” ceea ce şti, pentru „a aplica” ceea ce
ai acumulat, în folosul tău şi al celorlalţi. A şti ce să faci cu ceea ce ai învăţat este dezideratul major
al educaţiei postmoderniste.
Pedagogia postmodernistă are în vedere nişte educatori care să fie aceia care uşurează
cunoaşterea şi participă la construirea cunoaşterii. Cunoaşterea se realizează pentru că este utilă.
Relaţile educator-educat sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructiv şi pe
cooperare. Această viziune promovează colaborări stânse ale şcolii cu comunitatea educativă
presupunând reîntoarcerea elevilor către lume, promovând investigaţiile, interogaţiile, discuţiile. Se
renunţă la control, punându-se accent pe proces. Profesorul este animator, moderator.
Activismul elevului implicat de strategiile folosite de către cadrul didactic în desfăşurarea
activităţii de predare-învăţare se constituie ca un imperativ al orientării postmoderniste în educaţie.
Şcoala postmodernistă trebuie să ştie cum să motiveze pe elev să înveţe şi cum să faciliteze procesul
învăţării, organizând şi dezvoltând strategii de lucru interactive, punând accentul pe utilitatea
cunoştinţelor şi pe necesitatea însuşirii lor pentru a se descurca în viaţă. Agenţii educaţionali trebuie
236
să fie interesaţi de ceea ce-şi doresc elevii să înveţe şi de ceea ce pot să facă cu aceste cunoştinţe.
Rolul profesorului este nu de a îndopa elevii cu diverse cunoştinţe, ci de a le arăta ce au de făcut cu
acestea.
Şcoala postmodernistă promovează învăţarea prin cooperare ca formă superioară de
interacţiune psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea tuturor,
îndreptat către acelaşi scop. Motivaţia este rezultatul acţiunii conjugate a tuturor membrilor ce
urmăresc un destin comun. Atenţia este îndreptată asupra procesului de elaborare împreună, prin
colaborare, a demersurilor de realizare a sarcinii. Este împărtăşită părerea că toţi pot oferi
alternative valoroase de soluţionare a problemei, dacă le sunt oferite premisele necesare şi sunt
ajutaţi Evaluarea urmăreşte acordarea ajutorului imediat, având o funcţie mai mult corectivă,
ameliorativă, decât de sancţionare, ducând la reducerea stresului. Ea se realizează prin raportarea la
progresul inividului, şi are în vedere atât participarea fiecărui membru la procesul elaborării în
comun cât şi rezultatele echipei.
Analizând poziţia cadrului didactic în faţa problemelor instruirii şi ale învăţării, profesorul
Ioan Neacşu afirmă că „educatorii sunt solicitaţi astăzi, în mod continuu, să promoveze învăţarea
eficientă. Şi nu orice învăţare eficientă, ci una participativă, activă şi creativă.” Activităţile propuse
elevilor înscopul sporirii gradului de implicare activă şi creativă în şcoală, trebuie să asigure:
stimularea gândirii productive, a gândirii critice, a gândirii divergente şi laterale libertatea de
exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor. În acest sens apar ca adecvate activităţile care cer
spontaneitate şi contribuie la dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune. Utilizarea talentelor şi
a capacităţilor specifice fiecarui individ în parte, incitarea interesului către nou, necunoscut şi
oferirea satisfacţiei găsirii soluţiei după depunerea unui efort de căutare, dezvoltarea capacităţii de
organizare de materiale, de idei prin întocmirea de portofolii asupra activităţii proprii, sunt
coordonate majore ale învăţării prin cooperare.
Lecţia de predare-învăţare devine astfel “o aventură a cunoaşterii” în care copilul participă
activ, după puterile proprii, întâlnind probleme şi situaţii dificile, examinându-le şi descoperind
soluţii plauzibile. Rolul profesorului constă mai mult în cel de stimulare şi dirijare, iar motivaţia
activităţii reiese din paticiparea entuziastă a cadrului didactic. Elevul e implicat atât în procesul de
predare, de învăţare şi de evaluare, iar disciplina devine autodisciplină a muncii şi interesului,
asigurată de satisfacţia cooperării. Conduita creativă a cadrului didactic este unul din factorii care
asigură dezvoltarea potenţialului creativ al elevilor. Predarea, ca proces creativ, presupune ca
profesorul să medieze între elev şi lumea cel înconjoară. El trebuie nu numai să organizeze spaţiul
şi activitatea, ci şi să participe alături de elevi la elaborarea cunoştintelor; să servească drept model
în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre elevi.
237
Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini
pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. “Calitatea pedagogică a metodei
didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de profesor într-o
cale de învăţare realizată efectiv de preşcolar, elev, student, în cadrul instruirii formale şi
nonformale, cu deschideri spre educaţia permanentă.” (Sorin Cristea). Dezideratele de modernizare
şi de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţiile sporirii caracterului activ al
metodelor de învăţământ, în aplicarea unor metode cu un pronunţat caracter formativ, în
valorificarea noilor tehnologii instrucţinale (e-learning), în contaminarea şi suprapunerea
problematizării asupra fiecărei metode şi tehnici de învăţare, reuşind astfel să se aducă o însemnată
contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului.
Metodologia diversificată, îmbinarea dintre activităţile de cooperare, de învăţare în grup,
cu activităţile de muncă independentă reprezintă o cerinţă primordială în educaţia postmodernistă.
Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile
participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.
BIBLIOGRAFIE:
Bernat, Simona, 2003, Tehnica învăţării eficiente, Presa Universitară clujeană, Cluj-
Napoca
Cerghit, I, 2006, Metode de învăţământ, editura Polirom, Iaşi
Moise, C., 1996, Concepte didactice fundamentale, Ankarom, Iaşi
238
STILUL DIDACTIC MODERN AL PROFESORULUI
Prof. Camelia CAZACU

Școala Gimnazială ,,Constantin Gh Marinescu”, Galați
Pentru atingerea obiectivelor educaţiei stilul didactic modern reprezintă o sarcină important
a cadrului didactic. Este stimulată învăţarea şi dezvoltarea personală, favorizând schimbul de idei,
de experienţe şi cunoştinţe, asigură o participare activă, promovează interacţiunea, conducând la o
învăţare activă cu rezultate evidente. Stilul didactic modern al profesorului contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, are un caracter activ-participativ, o reală
valoare activ-formativă asupra formării personalităţii elevilor. Pentru o utilizare eficientă a acestor
metode, în practica didactică, este necesară cunoaşterea teoretică, o minimă experienţă în utilizarea
acestor metode şi integrarea corespunzătoare în proiectul didactic, în interrelaţie cu metodele
tradiţionale. Acest mod de predare transformă elevul într-un actor, participant activ în procesul
învăţării, pregătit să-şi însuşească cunăştinţele prin efort propriu, o angajare optimă a gândirii,
mobilizându-l în raport cu sarcinile de învăţare date. Se identifică cu situaţia de învăţare în care este
antrenat, fiind parte activă a propriei transformări şi formări generată de cunoaştere.
Specific metodelor interactive este faptul că ele promovează interacţiunea dintre elevii participanţii,
învăţarea fiind mai activă şi cu rezultate evidente.
Cele mai cunoscuete şi folosite strategii didactice interactive utilizate la clasă sunt:
„Arborele lui Sapiro” - Conflictul în viziunea lui Daniel Sapiro este asociat cu un arbore. Fiecare
parte a lui reprezintă o parte componenta a conflictului:
• solul - mediul social în care izbucneşte conflictul (familia, colectivul, şcoala);
• rădăcina - cauzele multiple ale conflictului;
• tulpina - părţile implicate în conflict;
• scorbura - problema clară definită a conflictului;
• florile - emoţiile proprii pozitive şi negative a celor implicaţi în conflict;.
• frunzele - acţiunile concrete a celor implicaţi în conflict;
• fructul - soluţia rezolvării conflictului;
Această metoda este folosita la orele de istorie la Primul război mondial, Al doilea război
mondial,etc .
Copacul ideilor – este o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi,
la baza paginii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică asemeni crengilor unui copac
toate cunoştinţele evocate despre o anumită temă. Foaia pe care este desenat copacul trece de la un
membru la altul al grupului şi fiecare elev are posibilitatea să citească ce au scris colegii săi.
239
Această formă de activitate în grup este avantajoasă deoarece le propune elevilor o nouă
formă de organizare şi sistematizare a cunoştinţelor.
Cvintetul – este o metodă creativă, prin care în cinci versuri se sintetizează un conţinut de
idei. Este şi un instrument de evaluare a înţelegerii textului şi de exprimare a creativităţii elevilor.
Este o poezie de cinci versuri, iar scrierea ei presupune o reflecţie bazată pe înţelegerea nuanţată a
sensului subiectului ales. Primul vers este un cuvânt-cheie referitor la discuţie, fiind, de obicei, un
substantiv. Al doilea vers este alcătuit din două cuvinte care descriu substantivul în discuţie, fiind
adjective. Al treilea vers este alcătuit din trei cuvinte care exprimă o acţiune, fiind de regulă verbe
la gerunziu. Al patrulea vers conţine patru cuvinte şi exprimă sentimentele faţă de subiect, iar al
cincilea vers este un cuvânt care expimă esenţa subiectului;
Diamantul – este o strategie modernă care are la bază împletirea activităţii individuale cu
cea de cooperare în grup. Prin aplicarea acestei metode se urmăreşte antrenarea în activitate a
fiecărui elev astfel încât să participe la soluţionarea sarcinilor de lucru date. Este o metodă care
stimuleză interacţiunea între elevi, dezvoltă abilităţile de comunicare şi gândirea critică a acestora.
Metoda se poate utiliza cu succes la orele de educaţie civică, limba română, istorie, s.a.
Diagrama Venn-Euler – presupune compararea de către elevi a două elemente: idei
concepte, evenimente, obiecte. Sunt evidenţiate atât elementele comune, cât şi cele care le
diferenţiază. Se reprezintă sub forma a douş cercuri care se intersectează. În primul cerc se notează
elementele specifice primului obiect, în al doilea cerc cele ale celuilalt obiect, iar la intersecţia
cercurilor, elementele comune. Această metodă este folosită pentru a-i ajuta pe elevi să-şi
sistematizeze cunoştinţele, să diferenţieze informaţii asemănătoare. Astfel, cunoştinţele elevilor sunt
mai precise Metoda R. A. I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a
comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele
cuvintelor Răspunde – Aruncă –Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a
unei secvenţe de lecţie, profesorul, împreună cu elevii săi, investighează rezultatele obţinute în urma
predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unui obiect mic şi uşor (minge) de la un elev la altul.
Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care
prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare.
Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaşte
răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia
de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. Aceste metode interactive le
consider a fi cele mai indicate spre a fi folosite în activitatea didactică.şi se păstrează un timp mai
îndelungat;
Careul istoric – identificarea/încercuirea termenilor istorici din careul dat; pe parcursul
descoperirii termenilor se pot derula dezbateri pe marginea semnificației acestora.
240
BIBLIOGRAFIE:
Mândru E., Borbeli L., Filip D., Gall M., Niculae A., Nemţoc M., Todoruţ D.,
Topoliceanu F., Strategii didactice interactive, ed. Didactica Publishing House, Bucureşti, 2010;
Cristea, Sorin, Curriculum pedagogic, E.D.P., Bucureşti, 2008
Gârboveanu Maria, Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
241
242
ROLUL PROFESORULUI IN FORMAREA GENERATIILOR DE ELEVI
Prof. Irina-Maria POPESCU

Liceul Tehnologic Bâlta, Runcu, Gorj
În întreaga lume, educaţia timpurie si cea din invatamantul primar ,este acceptată în
ultimele decenii drept intervenţie formativă strategică. Derularea complexului acţional
multidimensional pe care îl presupune, se întemeiază pe un cadru determinativ centrat cel mai
frecvent pe satisfacerea nevoilor umane (evidenţiate nuanţat de ştiinţele socio-umane) şi pe
respectarea drepturilor oricărei persoane (etalate mai cu seamă în cadru juridic internaţional).
Educaţia prescolarilor se continua cu a scolarului mic si presupune o paletă de interogaţii şi soluţii
corespunzătoare ce se cer aprofundate cognitiv de către numeroase categorii profesionale.
Reconsiderarea valorii educaţiei din invatamantul primar de către unele organisme internaţionale şi
state ale lumii şi aplicarea măsurilor de afirmare/ dezvoltare pregnantă calitativă a educaţiei în
România ultimului deceniu sunt vizibile atât în planul pregătirii cadrelor didactice cât şi al activităţii
desfăşurate cu şcolarii pornind de la amenajarea spaţiului educativ, până la mijloacele şi metodele
de predare şi evaluare.
Invatamantul primar devine baza sistemului educativ, are rol de educare , oferă posibilitatea
‘’sădirii’’ personalităţilor, caracterelor umane şi valorilor intelectuale utilizând mijloace şi metode
moderne , ţinând pasul cu era tehnologiei, îmbinând tradiţia cu inovaţia.
Un rol important în activităţile creatoare desfăşurate cu copiii îl are imaginaţia.
Preşcolaritatea este prima perioadă în care copilul îşi manifestă şi îşi dezvoltă aptitudini. Domeniile
muzicii, ale desenului, ale picturii, colajului, pirogravurii, modelajului, lecturii după imagini,
jocurile de rol şi de creaţie sunt abordate cu dezinvoltură, plăcerea deosebită oferindu-i ocazii de a
trăi satisfacţia.
Imaginaţia interacţionează cu memoria, cu gândirea, cu limbajul. Ea este proprie numai
omului, prin intermediul ei sfera cunoaşterii umane se lărgeşte mult şi se poate realiza unitatea între
trecut, prezent şi viitor. Dezvoltarea imaginaţiei depinde foarte mult şi în mare măsură de nivelul
limbajului.si se dezvolta concomitent cu varsta .
Jocul şi învăţarea oferă copilului numeroase ocazii de a-şi combina şi recombina
reprezentările de care dispune. În timpul jocului nu există oameni mai serioşi decât copiii jucându-
se ei nu numai că râd, dar trăiesc şi emoţii profunde, se bucură ori suferă. Copilul imaginează şi
creează multe lucruri: ascultând poveşti, basme, povestiri el reconstruieşte mintal momentele
naraţiunii, amplifică sau diminuează structurile iniţiale, multiplică sau omite numărul de elemente
structurale. Acum se dezvoltă capacitatea copilului de a integra psihicul în real si se dezvoltă pe
întreaga perioada a scolarității .
243
Convorbirile, povestirile, repovestirile, memorizările, jocurile didactice contribuie la

combinarea de imagini şi idei, la stârnirea interesului pentru nou, la lărgirea orizontului de
cunoaştere, la valorificarea tuturor disponibilităţilor angajate în dezvoltarea capacităţii de a vorbi.
Imaginaţia reproductivă şi imaginaţia creatoare sunt forme active şi voluntare de prelucrare a unui
material cognitiv divers: imagini, idei, capacităţi de figurare etc. Imaginaţia colorează exprimarea,
contribuie la stimularea spiritului de creaţie, la dezvoltarea memoriei vizuale, la formarea unor
deprinderi de vorbire expresivă, la descrierea şi interpretarea nuanţată şi originală a conţinutului
unor poveşti ascultate anterior, imagini din tablouri, diafilme, diapozitive, desene, fotografii, la
crearea unor povestiri scurte după modelul dat. La vârsta şcolară mică, copiii sunt atraşi de
formele complexe de artă, film, desen animat, serbări ce cuprind scenete, dans, recitare, muzică
instrumentală, cor, balet, arta deghizării, printre ei putându-se identifica de pe acum viitori actori,
dansatori, cântăreţi etc.
Problema creativităţii individuale şi colective este de natură să fie mai atent studiată şi
cercetată. Copiii se imită unii pe alţii, copiază desenul vecinului, apar creaţii originale, poveşti noi
după consultarea colegilor de grupă. Există şi metode specifice de stimulare a creativităţiCei mai
buni profesori sunt cei care te învaţă încotro să te uiţi, dar nu îţi spun şi ce să vezi ,lăsând
libertatea fiecărui copil de a descoperi şi cunoaşte în stilul său propriu». Profesorul îndeplinește o
profesiune de o deosebită importanță, aceea care asigură formarea și pregătirea personalității
tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de
viață, de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească. Profesorul a avut şi va avea în
continuare un rol esenţial în formarea elevului, în desăvârşirea personalităţii acestuia. Dacă în
trecut, dascălul decidea totul cu privire la procesul instructiv-educativ, acum el trebuie să devină
doar un liant în formarea elevului, un suport pentru dezvoltarea autonomiei şi pentru formarea în
spiritul responsabilităţii şi culturii civice. Se pune din ce în ce mai mult accentul pe caracterul
formativ al educației. Cadrul didactic nu mai este transmiţător, ci facilitator, folosind dialogul şi
cooperarea în relaţia cu elevii. Școala ne marchează anii formativi și ne „coace” pentru experiențele
viitoare. Ne dă prilejul să ne facem prieteni și ocazia de a întâlni dascăli care ne schimbă viața. Unii
dintre elevii de demult, devenind scriitori, au reconstituit în cărțile lor portretul unor dascăli de
legendă. De exemplu : Domnul Trandafir. În povestirea omonimă a lui Mihail Sadoveanu, domnul
Trandafir ne e prezentat ca dascăl care vede ceea ce face nu ca pe o meserie, ci ca pe o vocație.
Dragostea și atașamentul său față de copii îi atrag dragostea și respectul lor. Si multe alte exemple
de dascali – model care au format generatii de elevi si se bucurau de respectul netarmurit al intregii
comunitati ..
Omul este membru in societate , iar scoala are rolul de a opune individului un ordin superior
lui de materie de munca si cultura. Trebuie sa obisnuim copii sa faca bine , pentru ca prin farmecul
244
obisnuintei va ajunge sa gaseasca in el placerea Scolii de astazi i se recomanda sa aiba mai multa
responsabilitate, apeland predispozitii naturale ale elevilor , la spontaneitatea lor , la dorinta de a se
manifesta , contribuind , astfel , la adevarata dezvoltare a personalitatii lor.
Scoala trebuie sa urmareasca si o pregatire pentru viata , participarea efectiva printr-o
exercitare libera a fiintei umane , ajutand la dezvoltarea creativitatii.Aceasta tendinta spre care se
indreapta pedagogia, se dezvolta considerabil si poate duce la conducerea de sine , care obligatoriu,
pune foarte mult accent pe scoala si tinde sa introduca in scoli formele de organizare sociala .
Învăţământul primar actual, urmăreşte abordarea integrală a copilului şi a educaţiei sale,
nediscriminarea educaţiei, implicarea familiei şi a comunităţii în educaţia copilului, dezvoltarea
politicilor educative de responsabilizare, precum şi dezvoltarea organismelor societăţii civile care să
promoveze alternative educaţionale specifice vârstei şcolare.
BIBLIOGRAFIE
Adrian Gorun – Contributia la reconstructia identitatii educatiei nationale (sinteze), Editura
Academica Brancusi , Tg-Jiu , 2015
Ioan Bujoreanu, Colecțiune de legiuirile României vechi și noi câte s-au promulgat până la
finele anului 1870, București, 1873 pp. 1875-188.
Cojocariu,V. 2006, Secrete metodice în didactica şcolară, vol. 2, Editura C.C.D., Bacău.
Revista ”Învățământul primar în Gorj”, Numărul 1/2021
245
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN
Prof. Corina-Gabriela FONOAGE

Liceul Tehnologic Bâlta, Runcu, Gorj
În România, saltul de la comunitate la societate s-a făcut lent şi în timp îndelungat, ceea ce
a permis ca relaţiile de statut să se menţină şi să se întrepătrundă pentru mult timp cu relaţiile de
contract. Conservarea unor obiceiuri, tradiţii cutume, chiar a unor norme sociale în comunităţile
româneşti, îndeosebi în cele rurale este favorizată de o serie de atribute pe care le presupune viaţa în
societăţile cu caracter relativ închis: trăinicia relaţiei bazate pe rudenie şi pe contactul direct,
conştiinţa apartenenţei la un spaţiu identitar, funcţiile familiei, trăirea în comun a unor evenimente,
controlul (difuz, dar mereu prezent) conduitelor şi sancţionarea promptă a devianţelor, artefactele,
trăinicia credinţelor religioase, munca în comun, conştiinţa datoriei faţă de obşte, (re)trăirea laolaltă
a sărbătorilor, serbările şi nedeile, şezătorile, claca, hramurile, ritualurile de trecere etc.
Învățământul tradițional, în cea mai mare parte, este centrat pe cadrul didactic și pe
materia de învățat și se desfășoară după un scenariu oarecum clasic: cadrul didactic predă, elevul
ascultă. Acest tip de învățământ pleacă de la ipoteza că nevoile și interesele sunt aceleași pentru toți
elevii, iar aceștia, fiind de aceeași vârstă, pleacă de la același nivel iar noile cunoștințe sunt
procesate la fel. În consecință, profesorul, în raport cu programa școlară, selectează informațiile
care par importante și esențiale, expune materialul nou, respectă legea conținutului, oferă exemple,
adresează întrebări prin care se verifică dacă noile cunoștințe au fost înțelese. Elevii sunt atenți,
lucrează mai mult sau mai puțin individual, memorează și redau informațiile transmise de către
profesor. Evaluările sunt tot de tip clasic, prin probe orale și scrise În câteva cuvinte – profesorul
este actorul principal, cu cele mai multe sarcini, cu cele mai mari responsabilități, elevului
nerevenindu-i decât sarcina de a memora și de a reproduce materialul de învățat.
Învățământul modern, centrat pe cel ce învață, are o serie de particularități care-l face să
fie diferit față de învățământul tradițional. .Iată câteva dintre acestea:
a. Curriculum și învățarea pot fi individualizate la maximum. Selecția conținuturilor poate fi
realizată în funcție de posibilitățile, interesele și nevoile elevilor;
b. Elevii progresează în ritm propriu și este încurajată învățarea independentă;

c .Se încurajează inițiativa, elevii sunt activi pe domeniul lor de interes; este promovată
învățarea semidirijată;
d. Elevului i se oferă maximum de ocazii pentru a-și construi cunoașterea, atât în cadrul
instituției școlare cât și în afara acesteia prin acțiuni extrașcolare;
e .Orice experiență nouă de învățare este corelată cu precedentele;
246
f. Cadrul didactic este partener în învățare, elevul fiind implicat activ în procesul de predare și
evaluare. Munca se realizează în grupuri mici sau individual; profesorul diagnostichează
dificultățile elevului și îl orientează fără a-l contrazice; astfel contribuindu-se și la conturarea
personalității elevului;
g. Profesorul este întâi educator și apoi sursă de informații;
h . Actualitatea și problemele vieții intră în instituția de învățământ, școala fiind în
posibilitatea de a alege anumite specializări în care se preconizează dezvoltarea economică;
i . Se promovează învățarea permanentă, elevul fiind învățat cum să învețe, să se adapteze la
noile cerințe impuse de piața forței de muncă;
j. Relația elevilor cu cadrele didactice este una democratică. În funcție de nivelul de vârstă, de
nivelul de experiență și de pregătire, elevii participă la formularea cerințelor, la respectarea și la
aplicarea lor;
k..Spațiul, mobilierul, echipamentele sunt utilizate în mod flexibil;
l .Evaluarea este formativă pe baza probelor de evaluare criterială, obiectul evaluării fiind
procesele cognitive, în defavoarea produselor învățării;
m. Se stimulează autoreflecția, autoevaluarea, autoreglarea comportamentului de învățare.
Dacă analizăm comparativ cele două sisteme de învățământ (modern și tradițional) și le
suprapunem peste actualul sistem de învățământ; vom observa că acesta din urmă este de fapt o
îmbinare a celor două sisteme: profesorul rămâne în continuare un transmițător de cunoștințe, însă
încercă să imprime elevilor învățarea semidirijată, elevii sunt conștienți că învățarea permanentă nu
este doar un concept, însă așteaptă să fie constrânși să învețe, elevii doresc o comportare
democratică din partea profesorului însă atunci când sunt lăsați să-și aleagă o variantă de învățare
sau sunt orientați spre autoreflecție nu cooperează, am putea spune că și profesorului și elevului îi
sunt convenabile aceste situații: unul vorbește, iar celălalt doar ascultă.
Întrebarea care se pune este: Ne convine?, cu atât mai mult că în societate și în
comunitățile din care facem parte, elevi, părinți, profesori ne regăsim membri egali, contribuitori la
bunăstare, eficiență, coeziune, siguranță, confort, stare de bine (sau dimpotrivă).
Ar fi multe exemple de asemenea atitudini și din partea profesorilor și din partea elevilor
care contribuie la stagnarea începerii unui învățământ cu totul modern, bazat pe cunoaștere și nu
doar pe cunoștințe, bazat pe învățarea practică și nu pe învățarea teoretică, pe formarea unor abilități
de lucru și nu pe o teorie abstractă. Sunt de părere că tot profesorii ar trebui să imprime în mentalul
colectiv al societății civile această noțiune de învățare permanentă, bazată pe căutări și descoperiri
de informații utile și care asigură, cu timpul, formarea competențelor în diferite domenii de
activitate .
247
BIBLIOGRAFIE :
Adrian Gorun, Horațiu Tiberiu Gorun, Teoria procesului de învățământ (Didactica),

Editura Universitaria Craiova, p.35
Adrian Gorun, Contribuții la reconstrucția identității educației naționale. Sinteze,
Editura Academica Brâncuși, Tg-Jiu, 2015,p. 75 .
Adrian Gorun , Horatiu Gorun -Teoria procesului de invatamant (Didactica),
Editura Universitaria , Craiova , 2019
Adrian Gorun, Horatiu Gorun- Un scurt tratat despre educatie , Editura Universitaria,
Craiova.
248
ACTIVITATEA INTEGRATĂ- INOVAȚIE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
Prof. Constanța Carmen BĂLTĂREȚU

Școala Gimnazială Săulești, Gorj
Înainte de a pune mâna pe abecedar şi a-i dezlega tainele, prima şcoală este cea de acasă.
Înainte de a înţelege ce e viaţa, o trăim aşa cum învăţăm în familie, lecţie de neşters, imprimată în
sufletul nostru pentru tot restul vieţii, a existenţei noastre. Astăzi mai mult ca oricând s-a observat
că ritmul cotidian alert, face ca majoritatea să-şi pună speranţele în sistemul de învăţământ, în
sistemul de educaţie. Părinţii trebuie să înţeleagă bine relaţia dintre fapta şi măsura ei educaţională,
şi că, dacă în natură sunt necesari şi utili toţi factorii meteorologici fiecare având rolul său, tot aşa şi
în climatul educaţional sunt necesare toate ipostazele acestuia, toate cu măsură şi la timp în scopul
formării personalităţii copilului.
Instituţiile de educaţie nu se pot substitui familiei, ci o sprijină şi contribuie la dezvoltarea
relaţiilor intra şi extrafamiliale, nici o instituţie, oricât de bună ar fi ea, nu poate înlocui familia.
Copilul nu este o materie de modelat, ci o personalitate în devenire care se poate constitui ca
partener al propriei sale formări.
Educaţia reprezintă axul principal al formării personalităţii umane. Platon afirmă că: ,,nu
este nimic mai dumnezeiesc decât educaţia, prin educaţie omul ajunge într-adevăr om”.
În această perioadă asistăm la dezvoltarea unei noi abordări educaţionale, care determină
organizarea şi trăirea unor experienţe de învăţare ţinând seama de cerinţele viitorului şi de
necesitatea producerii unor schimbări dorite în comportamentul copilului de astăzi. În societatea de
astăzi, când cunoaşterea umană se află într-un proces continuu de diferenţiere, când apar noi
discipline care se adaugă celor deja existente în învăţământ, tendinţei de diferenţiere încearcă să i se
opună tendinţa de integrare. Explozia informaţională conduce nu numai la creşterea cantitativă a
cunoştinţelor, ci şi la esenţializare, la integrare. Problemele concrete de viaţă, ce trebuie rezolvate zi
de zi, au un caracter integrat şi nu pot fi soluţionate decât apelându-se la cunoştinţe, deprinderi,
competenţe ce nu sunt încadrate în contextul strict al unui obiect de studiu. Pentru ca elevii zilelor
noastre să facă faţă solicitărilor lumii contemporane, trebuie să le formăm capacitatea de a realiza
transferuri rapide si eficiente între discipline, de a colecta, sintetiza si de a pune la lucru împreună
cunoştintele dobândite prin studierea disciplinelor scolare. Dacă succesul şcolar este dat de
performanţa elevului în cadrul contextelor disciplinare, succesul în viaţa personală, profesională şi
socială este dat tocmai de capacitatea de a ieşi din tiparul unei discipline şi de a realiza conexiuni şi
transferuri rapide între discipline pentru soluţionarea problemelor ivite.
Abordarea integrată a curriculum-ului pune accentul pe formarea unor competenţe, atitudini
şi valori transversale şi transferabile, utile pentru dezvoltarea personală şi socială a elevilor.
249
Termenul de curriculum integrat sau de instruire integrată se referă la o anumită modalitate

de predare, de organizare şi planificare a instruirii care produce o interrelaţionare a disciplinelor sau
a obiectelor de studiu, astfel încât vine în întâmpinarea nevoilor de dezvoltare ale elevilor, ajută la
crearea de conexiuni între ceea ce învaţă elevii şi experienţele lor prezente si trecute.
La nivelul curriculum-ului, integrarea înseamnă stabilirea de relaţii clare, de convergenţă
între cunoştintele, deprinderile, competenţele, atitudinile şi valorile care îşi au bazele în interiorul
unor discipline şcolare distincte. Integrarea este un proces divers şi complex, care merge progresiv
de la modelul clasic disciplinar până la disoluţia totală a barierelor disciplinare –
transdisciplinaritatea.
Curriculum-ul integrat presupune o anumită modalitate de predare şi o anumitã modalitate
de organizare şi planificare a instruirii şi produce o inter-relaţionare a disciplinelor sau obiectelor de
studiu, astfel încât să se răspundă nevoilor de dezvoltare ale elevilor.
Curriculum-ul de tip integrat hrăneşte şi refortifică abilităţile şi cunoştinţele învăţate într-o
arie de studiu şi le utilizează în alta, conferă elevilor experienţe academice din ce în ce mai bogate
extinzând contextul şi aplicabilitatea deprinderilor şi informaţiilor lor, eficientizează utilizarea
timpului de învăţare pentru cunoştinţele, competenţele dintr-o arie spre a fi utilizate ca suport în
alta.
Prin urmare, pentru optimizarea procesului educativ se cer a fi respectate anumite cerinţe:
este firesc ca în procesul educativ să se ţină seama de particularităţile de vârstă şi individuale, de
etapele de dezvoltare fizică, ce nu sunt aceleaşi cu etapele de dezvoltare psihică;îmbunătăţirea
metodologiei de lucru, cu accent pe învăţarea activă, prin efort propriu; cadrul didactic trebuie să
adopte o atitudine creatoare atât în conceperea activităţilor, cât şi în relaţiile cu elevii.
Toate aceste concluzii le-am tras în urma studierii de-a lungul anilor, a lucrărilor de
specialitate care abordează această temă. Pentru a-ţi duce la bun sfârsit obligaţia morală faţă de
copii, aceste minunate vlăstare, trebuie să-ţi reverşi peste ei dragostea nemărginită, ca la sfârşitul
ciclului primar să simţi că ai pus o temelie durabilă, pe care se va clădi structura unui adevărat om,
un individ care să ştie să trăiască în societatea care va putea să-l primească mândră de el.
BIBLIOGRAFIE:
***Metode interactive de grup, Editura Arves, Bucureşti, 2002

Ionescu, Miron; Radu, Ioan, Didactica modernă, Editura Dacia, 2007
250
STRATEGII ABORDATE ÎN DEMERSUL DIDACTIC ACTUAL
Prof. Ioana BIROU

Şcoala Gimnazială Floreşti-Ţânţăreni, Gorj
Cultivarea creativităţii şi a gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a învăţământului

contemporan . Deosebit de importantă este atitudinea profesorului , relaţia sa cu elevii . Se pot face
multe pentru educarea spiritului creativ al elevilor în şcoală , însă trebuie modificat modul de
gândire şi stilul de lucru în clasă .
Utilizarea metodelor interactive de predare- învăţare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv- educativ ,având un caracter activ-participativ şi o reală
valoare activ -formativă asupra personalităţii elevului , aceasta trebuind să reprezinte o problemă de
interes comun pentru toţi : profesori diriginţi , profesori de diferite specialităţi , institutori /
învăţători , etc.
Un cadru didactic poate stăpâni mai bine unele metode de predare sau le poate considera mai
eficiente , în virtutea experienţei dobândite prin utilizarea lor îndelungată , ceea ce nu înseamnă că
se poate rezuma la acestea , ci că trebuie să exploreze şi să îşi perfecţioneze şi utilizarea altor
metode didactice , iar un bun cadru didactic trebuie să fie capabil să aplice cu succes metodele
interactive de predare –învăţare la clasă , să încurajeze colaborarea , toleranţa , încrederea în forţele
proprii stimulând astfel îmbunătăţirea performanţelor şcolare ale elevilor .
Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste , cum spune Jean Piaget , este de a asigura o
metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă ,
cu activităţile de cooperare , de învăţare în grup şi de muncă independentă .
Un învăţământ modern ,bine conceput permite iniţiativa , spontaneitatea şi creativitatea
elevilor,dar şi dirijarea , îndrumarea lor , rolul profesorului căpătând noi valenţe , depăşind optica
tradiţională prin care era un furnizor de informaţii. Această idee mi-a fost întărită foarte mult în
urma finalizării, nu cu mult timp în urmă , a cursului ICOS-programul de formare continuă de tip ,,
bleanded learning “ pentru cadrele didactice din învăţământul primar-unde am aflat că este nevoie
de o angajare responsabilă a elevului în procesul învăţării , de încurajarea comunicării şi a relaţiilor
interpersonale prin valorificarea valenţelor formative ale sarcinilor de învăţare în grup , de
transformarea cadrului didactic în factor de ,,sprijin “ , ,, mediator “ , ,, facilitator “ , precum şi
diminuarea funcţiei sale de ,, furnizor de informaţii “.
Prin folosirea metodelor activ-participative elevii învaţă într-o formă plăcută şi atractivă şi se
asigură funcţionalitatea cunoştinţelor , consolidarea lor, perfecţionarea deprinderilor intelectuale ,
afirmarea independenţei . Aceste metode ajută elevul să caute , să cerceteze , să găsească singur sau
în grup cunoştinţe pe care urmează să şi le însuşească , să afle soluţii la probleme , să prelucreze
251
cunoştinţe , să ajungă la reconstituiri şi resistematizări de cunoştinţe . Sunt metode care îl învaţă pe

elev să înveţe să lucreze independent şi în grup . Ele plac atât elevilor cât şi nouă , de ce să nu
recunoaştem, dascălilor , în ciuda faptului că unele dintre ele produc dezordine , gălăgie .
Este bine să introducem cât mai des astfel de metode de predare –învăţare în demersurile
noastre didactice. Am aplicat şi eu câteva din aceste metode la clasa pregătitoare , la diferite
discipline, pentru a oferi elevilor mei un demers didactic plăcut , modern şi cu valenţe formative ce
stimulează gândirea lor, iar rezultatele au fost cele aşteptate .
Iată câteva exemple concrete !
ENERGIZER
-sunt activităţi care pot fi folosite la ,, Întâlnirea de dimineaţă “ ca activităţi de grup sau în orice
moment al lecţiei pentru a înviora elevii printr-un exerciţiu plăcut şi util
Exemplu:
,,Ridică-te sau stai jos!“ – folosit la Educaţie pentru societate, Dezvoltare personală şi nu numai, în
funcţie de lista de întrebări.
Etape:
-elevii stau aşezaţi pe scaune , în semicerc
-învățătorul citeşte o listă de informaţii (Mă spăl întotdeauna pe mâini înainte de masă ; mă spăl
pe dinţi de cel puţin două ori pe zi ; consum foarte multe dulciuri ; iarna mă îmbrac subţire ; îmi
aerisesc des camera ; mama îmi face ordine în cameră etc.)
*Afirmaţiile se citesc pe rând. Cei cărora li se potrivesc afirmaţiile se ridică în picioare.
CUBUL
Este o strategie care urmăreşte studierea unei teme din mai multe perspective . Scopul ei este
lărgirea orizontului de idei al elevului .
Este nevoie de un cub mare pe feţele căruia să fie scrisă câte o sarcină de lucru sub diferite forme
Aplicaţie-disciplina Matematică şi explorarea mediului – tema : Livada
Descrie : Completează .....................
Compară : Un pom abia plantat cu unul matur ..........................
Asociază : Pomul cu fructul său ............................
Analizează : Părţile unui pom ........................
Aplică : La ce folosesc pomii fructiferi ........................
Argumetează : De ce este bine să consumăm fructe .......................
JOCUL DE ROL
- este o metodă care contribuie la dezvoltarea capacităţii elevilor de a utiliza creator
noţiunile învăţate ; asumarea şi jucarea unui rol demonstrează o înţelegere a relaţiilor care se pot
constitui la nivelul enunţului . Se bazează pe simularea unor funcţii , relaţii , activităţi , fenomene ,
252
sisteme ; elevii devin actori ai vieţii sociale pentru care se pregătesc ; îşi dezvoltă capacităţile
empatice , gândirea critică şi puterea de decizie ; se exersează toleranţa faţă de unele idei şi puncte
de vedere diferite de cele proprii ; prin dramatizare se generează situaţii problematice şi se
determină participarea activă a elevilor .
Am aplicat această metodă de curând la disciplina Comunicare în limba română într-o lecţie
deschisă în cadrul Comisiei metodice a învăţătorilor de la noi din şcoală ( Joc de rol: proces literar –
Ursul păcălit de vulpe )
CIORCHINELE
Etape:
- se scrie cuvântul sau se desenează un obiect în mijlocul sau în partea de sus a tablei / foii
de hârtie
- copiii ,individual sau în grupuri mici, emit idei / sintagme legate de tema dată
- se fac conexiuni , de la titlu la ideile copiilor , acestea se pot face cu linii trasate de la
nucleu contribuţiile lor sau ale grupurilor
Avantaje ale acestei metode:
- nu se critică ideile propuse
- poate fi utilizată ca metodă liberă sau cu indicarea prealabilă a categoriilor de informaţii
aşteptate de la elevi
Aplicaţie - disciplina : Comunicare în limba română ( Ion Creangă ->Capra cu trei iezi ,
Ursul păcălit de vulpe , Punguţa cu doi bani , Fata babei şi fata moşneagului -> iezii, ursul, capra;
vulpea, ursul, ţăranul ; moşul , baba, cocoşul, găina, boierul; baba, moşneagul, fetele ,etc.Se
completează un ciorchine folosind imagini )
TURUL GALERIEI
-se realizează un produs , se expun produsele , se derulează turul ( cu sarcina ca la final să se
îmbunătăţească propriul produs , pe baza ideilor preluate de la colegi ) . Turul galeriei presupune
evaluarea interactivă şi formativă a produselor realizate .
Aplicaţie – am folosit cu precădere această metodă la disciplina Arte vizuale şi abilități practice .
BIBLIOGRAFIE:
Cerghit Ioan ( 2005 )- ,, Metode de învăţământ “ , EDP, Bucureşti

Oprea Crenguţa – Lacrămioara (2008)-,,Strategii didactice interactive “, ed. a III-a, EDP,
Bucureşti
,,Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la
şcolarii mici“ , suport de curs ICOS
253
E-LEARNING-UL ÎN CADRUL CLASEI DE ELEVI
Prof. Elena MIHĂILĂ

Școala Gimnazială Țânțăreni, Gorj
Într-o societate aflată în permanentă schimbare, sistemul de învățământ trebuie să se

adapteze la noile schimbări și să vină în sprijinul noilor generații cu resurse și oferte care să
răspundă acestor necesități ale formabililor, ceea ce face practic imposibilă revigorarea procesului
de învățământ fără implementarea tehnologiilor informaționale.
În contextual actual, se vehiculează tot mai mult termenul de pedagogie digitală care
vizează folosirea tehnologiilor digitale în educație și aplicarea lor într-o perspectivă andragogică dar
și pedagogică prin conceperea unor paradigme educaționale.
În sens larg, prin e-learning se înțelege totalitatea situațiilor educaționale în care se utilizează
semnificativ mijloacele tehnologiei informației și comunicării. Termenul ,,[e-learning] este preluat
din literatura anglo-saxonă ,a fost extins de la sensul primar,etimologic de învățare prin mijloace
electronice,acoperind acum aria de intersecție a acțiunilor educative cu mijloace informatice
moderne.
În sens restrâns, elearning-ul reprezintă un tip de educație la distanță, ca experiență
planificată de predare-învătare organizată de o instituție ce furnizează mediat materiale într-o ordine
secvențială și logică ,pentru a fi asimilate de studenți în manieră proprie.Medierea se realizează prin
noile tehnologii ale informației și comunicării,în special prin internet.Internetul constituie atât
mediul de distribuție al materialelor cât și canalul de comunicare între actorii
implicați.(Istrate,2006).
În lucrarea de specialitate, Instrumente pentru E-Learning.Ghidul indormatic al
profesorului modern, Mihaela Brut, definește E-learning-ul ca și interacțiunea dintre procesul de
predare/învățare și tehnologiile informaționale – ICT (Information and Communication
Technology),acoperind un spectru larg de activități, de la învățământul asistat de calculator (o
combinație între practicile tradiționale și cele on-line de învățare) până la învățământul desfășurat în
întregime în manieră on-line. (Mihaela Brut,2006)
Soluțiile digitale de învățare pun accentul pe metode de învățare care sunt constructive,
colaborative și solicită implicarea elevilor, ceea ce îi face să se adapteze la viața reală.
Instrumentele digitale și tehnologia le dezvoltă elevilor abilități autodidactice eficiente de învățare.
Aceștia devin capabili să identifice ceea ce au nevoie pentru a învăța, găsesc și utilizează resursele
online, și aplică informațiile inclusiv la școală, la teme și proiecte.
254
Elevii din fiecare clasă de astăzi, și chiar și cei care încep școala, sunt prea familiarizați cu
tehnologia - este în ADN-ul lor și această pasiune pentru tehnologie ar trebui să fie hrănită. Dacă
dorim să pregătim cu succes elevii pentru viața lor profesională viitoare, trebuie să subliniem
importanța tehnologiei și digitalizării și să le introducem de la o vârstă mai fragedă. Instrumentele și
tehnologia de învățare digitală completează lacunele în care predarea tradițională în clasă rămâne în
urmă. De fapt, eficiența unor astfel de instrumente aduse sunt pur și simplu de neegalat prin tehnici
tradiționale de învățare. De la impactul asupra mediului recunoscut prin nevoia de hârtie pentru
scris și carte, până la a economisi timp prin acces rapid la informații și ușurința de cercetare,
învățarea digitală oferă o modalitate eficientă de a reduce costurile, a maximiza resursele și a mări
orizontul cunoașterii pentru studenți și profesori deopotrivă.
În acest context,am acceptat aceste provocări căutând soluții prin care să reușim să fim în
contact permanent cu școlarii,dar și cu părinții, să răspundem nevoii lor și să adaptăm curriculum
școlar prin utilizarea platformelor educaționale puse la dispoziție de ministerul educației prin
utilizarea instrumentelor de lucru on line pentru asigurarea continuității procesului de predare-
învățare și formarea competențelor specifice pentru fiecare nivel.
Putem concluziona că introducerea platformelor educaționale este benefică în școli la toate
profilurile și toate nivelele de învățământ, ar trebui introduse mai multe ore de TIC pe săptămână,
profesorii să participe la mai multe cursuri în domeniul IT, școlile să fie dotate cu internet și
calculatoare bune și ideal ar fi nu numai la TIC dar și la alte discipline să se lucreze cu grupe mai
mici de elevi.
BIBLIOGRAFIE:
Adăscăliţei, A.,2007, Instruire Asistată de Calculator, Editura Polirom, Iași;

Corlat S.,2001, Metodologia utilizării Tehnologiilor Informaționale și de Comunicație în
învățământul superior, Chișinău;
Cucoș, C. ,2016, Pedagogie, Editura Polirom, Iași;
Cucoș, C.,2006,Informatizarea în educație, Polirom, Iași.
255
ȘCOALA DE ASTĂZI, SOCIETATEA DE MÂINE
Prof. Reghina TOARNĂ

Şcoala Primară Galbenu
„Viitorul unei națiuni este hotărât de modul în care aceasta își pregătește tineretul“, afirma,
încă din secolul al XVII-lea, marele umanist olandez Erasmus. Este o bine-cunoscută zicere din
înțelepciunea colectivă și nimeni nu poate să o conteste. Elevii de azi sunt cetățenii de mâine, cu
educația, calificarea, comportamentul, cultura, scara de valori, atitudinea socială pe care le capătă în
școală și în familie. Educația este unul dintre fenomenele care au apărut o dată cu societatea umană,
suferind pe parcursul evoluției sale, modificări esențiale. „Omul nu poate deveni om decât prin
educație”, spune Kant, la modul imperativ. Tot ce ține de umanitate: limbaj, rațiune, sentimente,
arta, morala se realizează numai prin educație. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost însoțiți
de educație, importanța acesteia sporind cu fiecare generație. Educația reprezintă fundamentul vieții
oricărui om cu ajutorul căreia s-au putut dezvolta percepția despre lume, gândirea, stilul de viață,
conservarea valorilor sociale, dar și spirituale. Unul dintre rolurile cele mai importante ale educației
este acela de a influența, transforma și dezvolta personalitatea indivizilor. Procesul aceste este
influențat atât de factorii genetici, cât și de mediile educogene în care individul se află la un
moment dat.
Provocările perioadei în care trăim, dezinteresul pentru școală al elevilor și permanenta
transformare a lumii din jurul nostru ne cer să ne reorientam mereu și să ne restructurăm modul de
abordare, în primul rând readaptându-ne noi înșine. Educația este foarte importantă și nu este legată
strict de orele din programul zilnic de la școală. Un copil învață și din activitățile extrașcolare, și din
participarea la proiecte, și din timpul petrecut alături de părinții săi. Ne dorim să-i pregătim pentru
viață, să-i lăsăm să aleagă ce-i interesează, să trieze informațiile care îi bombardează, să facă ceea
ce noi vrem de la ei. Și uităm că sunt totuși copii! E adevărat că învață repede, sunt de mici
obișnuiți cu tehnologia, dar nu au răbdare, nu-și ordonează dorințele, sunt mereu nemulțumiți, nu au
timp să se joace. Temele au devenit interzise sau opționale, învățăm din clasa întâi să adunăm
trecând peste ordin, din clasa a doua citim texte de două pagini, dăm teste de evaluare națională,
participăm la concursuri județene sau naționale, dar copiii noștri nu știu să se joace, nu știu să
șoptească, nu au răbdare să asculte o poveste, nu cântă și nu se joacă afară. Cărțile nu le mai sunt
prieteni, li se pare că școala e un alt tărâm de joacă. Creștem copii independenți, care știu să spună
”Nu vreau!” și care nu știu ce este mila, generozitatea, ajutorul sau prietenia. Educație se face și
prin activitățile extrașcolare. Acțiunile de acest fel scot la iveală sufletul copilului, inițiază prietenii,
descoperă pasiuni, îndrumă interese. Învățătorul este cel care alege felul activității, locul de
desfășurare, formează echipe și sugerează teme de cercetare. Prin astfel de activități elevii vor
256
învăța să aprecieze frumosul, să iubească și să protejeze natura. Vor participa la concursuri județene
sau naționale, vor scrie poezie sau proză, vor recita, își vor dori să fie actori, să cânte și să danseze.
Orice copil este special dacă i se creează condiții să arate de ce este special. În activitățile
extrașcolare își urmează dorințele și aspirațiile personale datorită încrederii inspirate și curajului
insuflat de învățător. Orice activitate coborâtă din minte în sufletul copilului are o frumusețe aparte.
Îl învață să fie curios, să descopere, să aprecieze, să aleagă, să fie creativ, să pună în valoare ceea ce
are.
Valențele informaționale și corelative ale activităților extrașcolare sunt multiple. Ele devin
eficiente dacă au constanță și atractivitate. Definitorie este dorința cadrului didactic de a pune în
valoare calitățile elevilor săi în orice moment, în orice loc, cu orice ocazie. Scopul educației creștine
este de a forma creștini. Nimic din ceea ce nu este creștinesc nu va putea vreodată să fie introdus cu
succes în educația unui creștin, la fel cum nimic din ceea ce nu este creștinesc nu poate fi cu succes
introdus în oricare altă fază a vieții creștinului. Prima școală românească, după cum bine știm, a fost
în biserică. Acum, din motive mai puțin cunoscute sau înțelese de mulți dintre noi, școala scoate
învățăturile bisericii din ea. Fiecare om poartă în sufletul său o credință, care îl modelează pe
parcursul vieții. Cu cât credința este mai mare, mai puternică și mai sinceră, cu atât omul este
definit mai frumos. Cu toții suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, toți suntem
minuni ale divinității, nașterea fiecăruia este rodul Tatălui. Pe lângă familie, copilul mai are ca
sprijin cadrele didactice, care au rolul de a-l învăța și de a-i oferi un sens, un drum în viață. Educația
creștină în școală, sau ora de religie, este menită să educe elevul într-un sens responsabil și să
mențină relația acestuia cu Dumnezeu. Rațiunea și sentimentele sunt desăvârșite prin credință. Valul
schimbărilor și al noutăților care asaltează viața umanității și a fiecărei colectivități umane a dus la
extinderea actului educativ de-a lungul întregii vieți. Prezentul nu este un succes și nici un mod de
existență morală, în care să descoperim creștinismul autentic. Tinerii nu sunt direcționați către un
sens etic. Aceștia caută modalități diferite de viață, unele numite într-un mod fals progres și
modernitate, care nu le aduc certitudinea că se află pe o cale dreaptă, mai degrabă le este ruinată
stabilitatea spirituală. Așadar, „Viitorul unei națiuni este hotărât de modul în care aceasta își
pregătește tineretul“, afirma, încă din secolul al XVII-lea, marele umanist olandez Erasmus,
deoarece prin calitatea educațională, Școala și Biserica reprezintă locurile de păstrare și transmitere
a valorilor identitare. În procesul instructiv-educativ, rolul cadrului didactic este esențial, el
reprezentând „magicianul” de care 70 Școala de astăzi, societatea de mâine depinde, în cea mai
mare măsură, informarea și formarea viitorilor profesioniști care pot contribui, în mod hotărâtor, la
progresul societății în care trăim. În educație nu există rețete, există experiență acumulată, idei,
teorii bazate pe cercetări noi, practice confirmate care și-au demonstrat în timp eficiența, valori,
principii, reguli. Succesul educației se bazează pe adaptarea demersului educațional la nevoile
257
individuale ale fiecărui copil. Astăzi, educația propune patru tipuri fundamentale de învățare
devenite pe parcursul vieții „piloni ai cunoașterii“: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să
conviețuiești împreună cu ceilalți și a învăța să fii.
În raport cu cerința educației de a-i învăța pe elevi cum să învețe, școala trebuie să-i învețe
în primul rând căile și mijloacele de supraviețuire, și de aici de a face față și de a găsi totuși
posibilitatea și capacitatea de a-și împlini și realiza viața la potențialul pe care împrejurările istorice,
nivelul social general, contextul îl permit. Trebuie să fim preocupați să-i învățăm nu doar să învețe,
ci și cum să-și consolideze anumite însușiri specific umane, cum ar fi prietenia, omenia,
solidaritatea, dragostea, ospitalitatea, compasiunea față de ceilalți etc. Sintagma „tinerii de azi...”
este cât se poate de reală în ceea ce privește învățarea. Există o doză de precocitate dată tocmai de
accesul la informație încă de la vârste foarte mici. A trata elevii ca pe ființe prea naive devine o
naivitate a educatorului. Tocmai de aceea, ei trebuie făcuți să înțeleagă corect lumea în care trăiesc,
să li se inoculeze principiul unei concurențe loiale. Scopul final este de a învăța elevul cum să
învețe, a învăța elevul să gândească singur și să i se ofere o motivație foarte clară a necesității
învățării. Din păcate, în prezent asistăm la o răsturnare a scării valorilor, care demotivează parțial
elevii. Sărăcia determină o obsesie a câștigării banului pe căi facile, care valorizează șmecheria. “A
fi descurcăreț” nu va rămâne o calitate întrun învățământ modern. Statisticile arată chiar și în
România că șansele de reușită profesională cresc odată cu creșterea nivelului de instrucție. Tendința
care se înregistrează este – din păcate – a scăderii numărului de elevi. Efectul va fi o concurență
acerbă între școli pentru atragerea elevilor.
Dotarea materială, ambianța clasei, nivelul de pregătire a cadrelor didactice, șansa finală
evaluată prin promovarea în forme superioare de învățământ sau în specializări de succes sunt (deja)
atuuri pentru atragerea elevilor și a resurselor comunității. Inițiativa și creativitatea profesională a
noastră, a cadrelor didactice, trebuie să ne conducă spre a trece treptat de la calitatea lui „ ceea ce
trebuie să faci pentru că ți se spune” la calitatea lui „ ceea ce ar trebui să faci” într-un spațiu
educativ concret, la calitatea lui „ceea ce poți face” pentru a obține maximum de performanță. În
realitate, educația are un caracter pluridimensional și o definiție adecvată trebuie să ia în
considerare în egală măsură ambele dimensiuni, astfel încât să poată orienta acțiunea educativă
pentru a răspunde atât nevoilor individului, cât și celor ale societății pentru care îl formăm.
BIBLIOGRAFIE:
C. Cucos, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002

E. Planchard, Pedagogia școlară contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureṣti,
1992
S. Cristea, Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1998
Clasicii pedagogiei universale și gândirea pedagogică românească, București, 1996
258
METODE CLASICE ŞI METODE

EURISTICE ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA
LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE
Institutor Alina-Maria TĂLĂU

Şcoala Gimnazială Ţânţăreni
Metodele de învăţământ sunt instrumentul cu ajutorul căruia învăţătorul transmite

cunoştinţe, formează priceperi şi deprinderi. Alegerea celor mai adecvate metode didactice se face
în strânsă legătură cu obiectivele educative – operaţionale şi specifice. Stabilirea obiectivelor
operaţionale oferă posibilitatea de a selecta conţinutul învăţării, de a elabora unele strategii de
asimilare a informaţiilor, de a evalua continuu şi formativ rezultatele învăţării. Obiectivele specifice
sunt concepute pe ani de învăţământ, sunt precis formulate şi indică exact competenţele care trebuie
formate în procesul instructiv-educativ, prin intermediul cunoştinţelor de limba şi literatura română.
Finalităţile generale ale predării-învăţării-evaluării limbii şi literaturii române se regăsesc în
programa de învăţământ, care, periodic, este revizuită şi îmbunătăţită.
Realizarea unei lecţii eficiente presupune o metodologie bogată, în care să se îmbine elementul
tradiţional cu acela modern.
Cele mai importante metode specifice predării limbii şi literaturii române în învăţământul
preuniversitar sunt : expunerea, studiul cu cartea, conversaţia, problematizarea, asaltul de idei,
exerciţiul, algoritmizarea, metode demonstrative, învăţarea prin descoperire, analiza lingvistică,
analiza fonetică, analiza lexicală, analiza morfologică, analiza sintactică, analiza ortografică, analiza
punctuaţiei, analiza stilistică.
Învăţarea prin descoperire (descoperirea) reprezintă o strategie complexă de predare-
învăţare, care oferă posibilitatea elevilor să dobândească noile cunoştinţe şi prin efort personal,
independent. Descoperirea este o metodă modernă . Specialiştii identifică mai multe tipuri de
descoperire: creativă, inductivă, deductivă şi analogică. Descoperirea creativă este o învăţare
inventivă, presupunând cercetare, investigaţie. Elevul, în demersul său de pregătire, creează, aduce,
sub raportul ideilor, ceva nou .
Descoperirea inductivă foloseşte raţionamente care acţionează de la concret la abstract,
de la particular la general, de la inferior la superior, folosind comparaţia, analiza, sinteza,
abstractizarea şi generalizarea . Definiţia se formulează obligatoriu de către elevi, cu ajutorul
profesorului. Materialul „adunat” pe treapta intuitivă este acum prelucrat cu ajutorul operaţiilor
gândirii: analiza, sinteza şi comparaţia.
Descoperirea deductivă foloseşte raţionamentele deductive, care acţionează de la general la
particular, de la general la concretul logic, de la cunoştinţe cu un grad de generalitate mare la
259
cunoştinţe cu un grad de generalitate mai restrâns. Descoperirea prin analogie se întrebuinţează

destul de frecvent la obiectul nostru de învăţământ, însoţită şi completată de operaţia disocierii – de
pildă: diferenţele dintre schiţă, nuvelă şi roman (ca specii ale genului epic);
Analiza lingvistică reprezintă, alături de conversaţie, metoda principală de studiere a limbii
române în şcoală. În funcţie de compartimentul lingvistic în care se aplică, vorbim despre analiză
fonetică, lexicală, morfologică, sintactică, stilistică, despre analiza ortografiei şi a punctuaţiei. Aşa
cum subliniază C. Parfene, analiza lingvistică poate fi parţială şi totală şi se foloseşte în aproape
toate tipurile de lecţie de limba română. Ea îi ajută pe elevi să cunoască structura limbii române,
legile ei interne de organizare şi de evoluţie şi, în acelaşi timp, le dezvoltă elevilor spiritul de
observaţie, puterea de generalizare, gândirea, formarea unor priceperi şi a unor deprinderi.
Analiza ortografică are ca obiect aspectele scrierii corecte a fenomenelor lingvistice care se
manifestă la diferite paliere ale limbii: fonetic, lexical, morfologic, sintactic. În prevenirea greşelilor
de scriere, nu trebuie neglijat nici rolul ortoepiei, în special dacă avem în clasă elevi veniţi din
diferite zone lingvistice, cu pronunţări regionale, sau dacă noi suntem profesori într-o asemenea
zonă.
Analiza punctuaţiei are ca obiect utilizarea corectă a normelor privind punctuaţia în
propoziţie şi în frază. Ea trebuie însoţită, sistematic, de analiza sintactică.
 Punctul marchează grafic pauza făcută la sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze
enunţiative.
 Semnul întrebării marchează grafic intonaţia propoziţiilor sau a frazelor interogative.
 Semnul exclamării marchează grafic intonaţia propoziţiilor sau a frazelor exclamative sau
imperative .
 Punctul şi virgula marchează grafic o pauză mai mare decât aceea redată prin virgulă şi
mai mică decât aceea redată prin punct.
 Două puncte anunţă vorbirea directă ,o enumerare sau o explicaţie – situaţie în care
semnalează o subordonată juxtapusă .
 Ghilimelele marchează un citat.
 Linia de dialog marchează începutul vorbirii directe.
 Linia de pauză se utilizează în interiorul enunţului, pentru a delimita cuvintele incidente,
propoziţiile incidente , apoziţiile sau pentru a marca absenţa verbului cu rol de predicat .
 Parantezele cuprind în interiorul lor o explicaţie.
 Punctele de suspensie arată o pauză mai mare şi marchează o întrerupere a şirului vorbirii.
 Apostroful marchează căderea accidentală a unor sunete de la începutul, de la mijlocul sau
de la sfârşitul unui cuvânt .
260
 Cratima – ca semn de punctuaţie – se foloseşte în repetarea aceleiaşi părţi de vorbire , între

două numerale care arată aproximaţia numerică ,între cuvintele care arată limitele unei distanţe sau
ale unui interval de timp .
 Cratima – ca semn de ortografie – uneşte două elemente rostite în aceeaşi silabă.
Analiza stilistică are, ca obiect, expresivitatea faptelor de limbă aflate la diverse paliere ale
ei: fonetic, morfologic, sintactic, lexical. Prin analiză stilistică, nu trebuie să înţelegem o simplă
inventariere a particularităţilor expresive, ci se impune să vedem în acestea nişte mărci ale reacţiei
afective a vorbitorului/scriitorului faţă de realitatea prezentată.
BIBLIOGRAFIE :
Predarea-învăţarea limbii şi literaturii române-Valeriu Marinescu, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti, 2007
Metode de învăţământ-Cerghit, I., ediţia a IV-a, Editura Polirom, Iaşi, 2006
Teorii ale învăţării. Modele de instruire-Cristea, Sorin, E.D.P. RA., Bucureşti, 2005
Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă-Dumitru, I.Al., Editura de Vest, Timişoara,
2000.
261
TRADIŢIONAL ŞI MODERN ÎN PREDARE
Prof. Ionelia Alina SEMENESCU

Școala Gimnazială Nr.1, Motru, Gorj
Invăţamântul tradiţional versus invaţământul modern ar trebui să constituie o temă de

reflectare pentru persoanele care au rol în educaţia şi instruirea copiilor.
Lupta dintre tradiţional şi modern este deschisă angajantă, revoluţionară. Prin profesia lor,dascălii
sunt aceia care dau viaţă transformărilor care au loc la nivelul sistemului de învăţământ prin
reformele care vizează calitatea educaţiei.
Modelul tradiţional de predare nu răsunde noilor tendinţe în didactica modernă, fiind
fondat pe un model de învaţare pasiv (―triada învăţare frontala-studiul manualului chestionare‖)
În modelul tradiţional, cadrului didactic îi revine rolul major de emiţător, de a transmite cunoştinte
spre un receptor pasiv, determinat dă memoreze, să reproducă informaţia.
Noul model de predare se vrea un model activ şi presupune implicarea directă a elevului în procesul
de dezvoltare a capacităţilor de învăţare, în asimilarea cunoştinţelor şi dobândirea gândirii critice.
Acest model impune în activitatea la clasă un nou tip de relaţionare pe mai multe direcţii, profesor-
elev, ele-elev, elev-profesor.
In invăţamântul tradiţional se cultivă competiţia între elevi cu scopul ierarhizarii.
Competiţia stimuleaza efortul şi pregăteşte elevii pentru viaţa dar poate genera conflicte si
comportamente agresive, marginalizarea unora dintre aceştia, cultivă egoismul.
Invătământul modern face apel la experienţa proprie a elevului , promovează învăţarea prin
cooperare, pune accentul pe dezvoltarea gândirii. Munca în grup stimulează interacţiunea dintre
elevi, creşterea stimei de sine, încrederea in forţele proprii.
Metodele constituie elementul esenţial al strategiei didactice, reprezentând latura executorie de
punere in acţiune a intregului ansamblu al procesului de invăţământ.
Metodele de invăţământ bine alese si aplicate duc la realizarea obiectivelor informaţionale si
formative ale lecţiei.
Profesorul deci, trebuie să aleagă metodele, sa le combine si sa le demonstreze eficienţa si
aplicabilitatea.
In România reforma invăţământului vizează cateva obiective concrete cu trimiteri către un
invăţământ :
- diversificat;
- care încurajează competiţia şi favorizează înnoirea;
- cu standarde ridicate, orientat spre cercetarea ştiinţifică;
- compatibilizat cu sistemele europene, deci internaţionalizat;
262
- orientat spe valori.

În concluzie trebuie menţionat faptul ca profesorul trebuie să-şi schimbe concepţia şi
metodologia instruirii şi educarii să coopereze cu elevii să se implce in deciziile educaţionale.
Şcoala trebuie să-şi schimbe abordarea faţă de desfăşurarea învăţării si să utilizeze metode
noi interactive care să conducă la o invăţare potrivit tendinţelor societăţii.
Exemple de metode aplicate la clasă:
Metoda Frisco
Metoda prezintă cateva caracteristici importante:
- elevii sunt puşi să interacţioneze, să se implice activ in actul de invăţare;
- este antrenantă, oferind noi alternative de invăţare;
- valorifică potenţialul uman de cunoaştere, simţire şi acţiune;
- - elevii joacă o atitudine faţă de o problemă cum ar fi în Căţeluşul şchiop,de Elena
Farago. Se stabilesc portretele psihologice ale participantilor grupelor);
Iată posibile reacţii:
Optimistul - este sigur că problema se poate rezolva; Ne ducem la doctor şi îl vindecă.
Realistul - caută soluţii, argumente pro şi contra; Îl ducem la doctor dar dacă este prea
târziu şi nu se poate vindeca, vom avea noi grijă de el
Exuberantul - foarte încântat de situaţie asigurand o atmosferă imaginativ creativă; Ce
dragălaş este, n-am mai văzut un căţel aşa de frumos!
Pesimistul - este sigur ca problema nu se mai poate rezolva; E prea târziu! Nici n-are
rost să încercăm!
Scepticul - e nesigur, se îndoieşte; Dacă e prea târziu? Nu cred că se mai poate face
nimic!
O alta metodă activa pe care copii o indrăgesc mult este ―Aruncatul din balon‖. Este
o metodă de aprofundare, sintetizare şi de caracterizare a personajelor. Metoda am aplicat-o la
caracterizarea lui Nică din fragmentul „La cireşe” de Ion Creangă. În balon se află Nică. Elevii
trebuie sa aducă argumente „pro” aruncării din balon (acuzatorii) şi argumente
„contra” (apărătorii).
Argumente „pro” Argumente „contra”

este şiret( se gândeşte cum să facă să nu dea - îi era tare pofta de cireşe ;
de bănuit); - nu este numai vina lui ca a dat
263
-este lacom (cărăbăneşte la cireşe, crude cânepa la pământ, ci mai mult vina matuşii
coapte); care l-a alergat;
-nu este sincer( ascunde părinţilor fapta
-Mos Vasile si mătuşa Marioara sunt foarte
sa);
zgarciţi (pui de zgârâie brânză) şi l-ar fi
-uită repede fapta şi continuă cu alte pozne
refuzat;
-Părinţii nu trebuiau să-l pedepsească prea
aspru ţinând cont că este un copil;
-Invaţă un lucru important de la
mama sa: „D-zeu n-ajută celui care umblă cu
furtişaguri”.
Elevii isi expun părerile cu argumente selectate prin interpretarea textului dar in acelaşi
timp accepta şi opiniile colegilor. Argumentele care au o pondere mai mare decid dacă personajul
ramâne sau este aruncat din balon.
BIBLIOGRAFIE
Ioan Cerghit „Metode de invăţămant‖, 2006, Ed. Polirom, Iaşi
Dumitru I „Dezvoltarea gândirii critice şi invăţarea eficientă, 2001, Editura de Vest,

Timişoara
Înv. Primar, Nr. 1, 2003
Şcoala Maramureşeana, Nr.36-40, dec.2008 - sept.2009
Bob Ana Maria, „Lucrare met. ştiinţifică pentru obţinerea grd. Did.I, 2013
264
PARTENERIATUL MUZEU-ȘCOALĂ ÎN EDUCAȚIA ELEVILOR
Prof. Corina REVNIC

Liceul Tehnologic Turburea, Gorj
Specificul activităţii muzeului a evoluat continuu în ultimii ani. Pentru că este o instituţie vie, în
permanentă interacţiune cu mediul extern, muzeul vine în întâmpinarea publicului său obişnuit cu
prezentarea tematică a valorilor deţinute, cu o ofertă educaţională prin care se încearcă un alt mod de a
face cunoscut patrimoniul material şi imaterial din zona etnografică în care locuim. Relațía școală-
muzeu ca obiect educațional identificarea și validarea unor strategii care să conducă la noi oportunități
educative pentru elevi, scopul fiind modalități diverse de asimilare a lecțiilor de istorie în afara orelor de
curs.
Ca orice tip de discurs normativ, această specializare a pedagogiei are ca scop delimitarea și
propunerea unor obiective particulare ale educației muzeale, evidențierea unor posibilități de
circumscriere a unor conținuturi (teme, idei, valori) ce pot fi transmise, cu precădere, în acest perimetru,
de propunere a unor strategii de mediere a acestor predispoziții valorice, de proiectare de activități cu
caracter cultural-educațional și de tematizare a posibilităților de întărire și de feedback privind
receptivitatea în raport cu diferitele categorii de public. La origini, dar și în prezent, una dintre funcțiile
majore ale muzeului este cea educativă, de prezentare, promovare și receptare a valorilor concrete dintr-
un anumit domeniu de manifestare – pictură, sculptură, literatură. Muzeul este și un perimetru de
memorizare culturală, de „prezentificare” sau transmitere a unor experiențe culturale, de prelungire a
influenței lor la nivelul omului și timpului din prezent.
Muzeul, ca și școala, sunt instituții culturale vechi; interesant este faptul că de-abia în zilele
noastre s-a pus (explicit) problema conlucrării sub aspect educațional. Muzeul, trebuie să apeleze la
specialiști în științele educației, să se bazeze pe prestația lor pentru a repera și facilita transmiterea unor
experiențe educaționale, de a maximiza potențialul degajat doar de acest perimetru. Sunt plăcut
surprinsă să constat că în anumite zile aceste spații sunt pline de grupuri de elevi sau studenți care
participă la lecții „pe viu”, gândite și desfășurate de specialiști ai muzeelor, pe probleme dintre cele mai
diverse, de la tehnica culorilor sau a scrisului și până la evocări de istoria sau teoria artei. Educația
muzeală își propune, printre altele, să deschidă muzeul pentru toți educabilii, ajutându-i să cucerească
lumi valorice noi. O educație realizată în acest perimetru le formează sensibilitatea îi ajută să dezvolte
sentimente pozitive despre obiecte și lumea înconjurătoare. Muzeul dezvoltă și formează percepții și
trăiri emoționale față de timp și temporalitate, îi responsabilizează pe tineri față de o anumită tradiție,
contribuind la conturarea identităților individuale și colective prin respect și auto-disciplină. Educația
muzeală își propune să faciliteze descoperirea de către copil a unor lumi diferite, îndepărtate în timp și
spațiu. Bogăția unui muzeu în astfel de urme culturale conduce la o îmbogățire umană a celor care intră
în el,prin prezentarea și discutarea unor comportamente care s-au editat cândva. El poate da seama de
265
anumite constante umane, configurate diferit în spațiu și timp. Oferta educațională a muzeelor poate fi
directivată spre alte categorii de public, cum ar fi pensionarii, copiii cu nevoi speciale, persoanele aflate
în recluziune etc.
Pe lângă scopurile culturale sau educaționale, se pot activa și scopuri colaterale, precum
recuperarea sau re-integrarea socială, asigurarea unor terapii complementare, evitarea marginalizării,
petrecerea timpului într-un sens pozitiv. Muzeul, ca loc sau rezervor de resurse, poate întări, extinde sau
aduce mărturie la secvențe de predare din școală. El poate deveni un teritoriu pentru fixarea unor
cunoștințe, pentru asigurarea unor integrări, corelări cu caracter concluziv ori transdisciplinar sau pentru
declanșarea interesului, de plonjare în complexitatea fenomenului, pentru a motiva și a stârni bucuria
pentru învățare.
Prelungirea „predării” unor elemente de conținut în muzeu ține de specificul tematic cerut de
programă (competențe de atins, elemente de conținut), de disponibilitatea și oferta cadrului muzeal
(prezența și valorificarea unor piese expuse), dar și de inventivitatea și talentul didactic al profesorului.
Profesorul are obligația să cunoască și să inventarieze acest potențial, să inspecteze dinainte și să
colaboreze cu reprezentanții acestor lăcașuri de cultură. Realizarea unor înfrățiri sau parteneriate dintre
școală și muzeu reprezintă formule instituționalizate de prefigurare a acestei complementarități
formative. Desigur, nu peste tot pot fi identificate astfel de oportunități (una e să faci educație într-un
oraș cultural, alta într-un cătun uitat de lume), dar în perimetrele geografice în care există muzee ,
acestea trebuie valorificate de către școală. În altă ordine de idei, în cadrul unui muzeu se pot contura
alte tipuri de activități, implicit sau explicit educative, cum ar fi susținerea unor conferințe tematice,
înființarea unor laboratoare sau centre de cercetare, editarea unor reviste de specialitate.
Elevii sau studenții, prin experiențe colaterale școlii, pot extinde înțelegerea domeniului
cunoașterii și al valorilor dincolo de granițele inerente unor discipline predate în școală. Muzeul
ocazionează aprofundarea unor înțelesuri sau sesizarea altora noi. Unii consideră că o pedagogie de tip
semiotic ar avea darul de a extinde înțelegerile și atribuirile de semnificații statornicite în muzee sau
școli dilatând, în acest fel, granițele educației. Muzeul poate avea istoria lui, care creează sensuri
suplimentare, adăugându-se peste cele instituite inițial. Muzeul poate aduce mărturii despre el însuși,
despre avatarurile prefacerilor lui, devenind, secvențial, un muzeu al muzeului. Muzeul poate vorbi nu
numai despre ce adăpostește el, ci și despre sine.Sensul se situează în relațiile dintre obiecte și alte
elemente; este combinatoriu și relațional. Ideile pe care încercăm să le comunicăm prin organizarea
dispozitivului de prezentare muzeală sunt – de multe ori, dar nu permanent – clar sugerate prin textele
expoziției.
Este posibil ca vizitatorul să prefere mai degrabă interpretarea textelor, decât cercetarea
diferitelor obiecte vizuale. Totuși, experiența vizuală este diferită de experiența textuală; este mai
deschisă și, în același timp, mult mai greu de explicitat. Muzeul poate dobândi noi fațete și dimensiuni
în societatea informațională de astăzi. Departe de a rămâne un teritoriu conservator, inert și închis la
266
modernizări, el își poate dezvolta noi oportunități educaționale în societatea cunoașterii. Muzeul real
este dublat, adesea, de o variantă virtuală a acestuia. În mare, „virtutea” acestei prezențe constă în aceea
că muzeul vine înspre noi, nefiind nevoie de o deplasare fizică, putând realiza vizite virtuale, la orice oră
și de oriunde am fi. Cum posibilitățile de mișcare a publicului școlar către muzeu sunt limitate, inclusiv
din punctul de vedere a cheltuielilor, este mult mai economicos să aducem muzeul în sala de clasă. O
astfel de uzanță conduce la o revizuire a strategiilor didactice și presupune o metodică specifică pe cale
de a fi edificată. Dincolo de interferențe sau suprapuneri din punct de vedere educațional, cele două
universuri culturale își păstrează pe mai departe autonomia, fiecare performând competențe diferențiate,
care la un moment dat se dovedesc a fi completive, corelative, stimulative reciproc. „Contaminarea”
reciprocă este permisă și încurajată în măsura în care nu conduce la desființarea specificităților, la o
inversare a responsabilităților. Școala nu poate deveni muzeu (decât în cazuri singulare), iar muzeul nu
poate face ceea ce trebuie să facă școala. Când se vorbește despre educație muzeală, trebuie
conștientizate diferențele specifice dintre școală și muzeu iar proiectarea activităților trebuie să țină cont
de aceste limite inerente.
Școala este instituția destinată, înainte de toate, pentru a instrui și educa. Muzeul are scopul de a
colecta, păstra, studia și prezenta probe materiale despre om și mediul său de dezvoltare. Școala este
obligatorie, ea se bazează pe clienți captivi și stabili. În muzeu, clientul este liber să vină sau nu. Muzeul
îngăduie un cumul de obiecte mai mult sau mai puțin temporare. Școala, sub aspectul ofertei, este o
instituție mult mai stabilă Școala încearcă să satisfacă un client structurat în funcție de vârstă sau de
nivelul de pregătire. Muzeul este deschis pentru toate grupurile vârstă, indiferent de pregătire. Muzeul
are propria colecție și găzduiește, de asemenea, expozițiile itinerante. Nu poți să-i reproșezi de ce nu se
raportează și la alte colecții, la alte muzee. Școala trebuie să țină cont de un program unic, care se
impune la scară națională. Demersul instructiv este proiectat pentru activități unitare cu grupul-clasă.
Muzeul este organizat pentru o activitate care, de obicei, este realizată individual sau în grupuri mici.
Școala primește clienții săi pentru cel puțin un an, vizitatorii muzeului vor rămâne acolo pentru o oră
sau două. Activitatea școală se bazează, în principal, pe cuvânt și carte.
Activitatea muzeului se bazează, cu precădere, pe observație și cercetarea unui obiect. Rezultatul
programului educațional școală-muzeu derulat de elevi poate fi evaluat doar în urma încheierii
parteneriatului, la sfârșitul unui an școlar .Dacă școala reușește prin aceste întâlniri să-l aducă pe copil în
locul în care-și petrece timpul în mod plăcut și folositor, muzeul se bucură să fi transmis câteva din
mărturiile existenței noastre materiale și spirituale, bucuria comună a amândurora, muzeu și școală este
aceea că după o participare activă copiii își exprimă dorința revenirii și continuării acestor activități.
267
MODERN ȘI UTIL LA ORA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Prof .Constantina ISTUDORA

Şcoala Gimnazială Floreşti
Metodele activ-participative pun accent pe învăţarea prin cooperare, aflându-se în antiteză cu

meto-dele tradiţionale de învăţare. Educaţia pentru participare îi ajută pe elevi să-și exprime
opţiunile în domeniul educaţiei, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanţi la propria formare.
Elevii nu sunt doar un receptor de informaţii, ci şi un participant activ la educaţie.În procesul
instructiv-educativ, în-curajarea comportamentului participativ înseamnă pasul de la „a învăţa” la a
„învăţa să fii şi să devii”, adică pregătirea pentru a face faţă situaţiilor, dobândind dorinţa de
angajare şi acţiune.
Utilizarea metodelor și a procedeelor de învățare a limbii și literaturii române vizează realizarea
unei învățări active, centrate pe elev și pe trebuințele acestuia. Una dintre metodele colaborative
care îi ajută pe elevi să învețe este metoda mozaicului. Aceasta presupune împărțirea grupului de
elevi în mai multe grupe de lucru, coordonate de către profesor, iar participanții trebuie să se ajute
unii pe alții să învețe. Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în
acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi.
Etape şi faze :
1. Pregătirea materialului de studiu
2. Organizarea colectivului în echipe de învăţare
3. Constituirea grupurilor de experţi
4. Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare
5. Evaluarea
1. Pregătirea materialului de studiu:
- Profesorul stabileşte tema de studiu şi o împarte în 4 sau 5 subteme.
- Opţional, poate stabili pentru fiecare subtemă, elementele principale pe care trebuie să pună
accentul elevul, atunci când studiază materialul în mod independent.
- Realizează o fişă-expert în care trece cele 4 sau 5 subteme propuse şi care va fi oferită fiecărui
grup.
2. Organizarea colectivului în echipe de învăţare de câte 4–5 elevi (în funcţie de numărul
lor în clasă):
Fiecare elev din echipă, primeşte un număr de la 1 la 4–5 şi are ca sarcină să studieze în mod
inde-pendent, subtema corespunzătoare numărului său. El trebuie să devină expert în problema dată.
268
De exemplu, elevii cu numărul 1 din toate echipele de învăţare formate, vor aprofunda subtema cu
numărul 1. Cei cu numărul 2 vor studia subtema numărul 2, şi aşa mai departe.
3. Constituirea grupurilor de experţi:
După ce au parcurs faza de lucru independent, experţii cu acelaşi număr se reunesc,
constituind grupe de experţi pentru a dezbate problema împreună. Astfel, elevii cu numărul 1,
părăsesc echipele de învă-ţare iniţiale şi se adună la o masă pentru a aprofunda subtema cu
numărul1. La fel procedează şi ceilalţi elevi cu numerele 2, 3, 4 sau 5.Dacă grupul de experţi are
mai mult de 6 membri, acesta se divizează în două grupe mai mici.
Faza discuţiilor în grupul de experţi:
Elevii prezintă un raport individual asupra a ceea ce au studiat independent. Au loc discuţii pe
baza datelor şi a materialelor avute la dispoziţie, se adaugă elemente noi şi se stabileşte modalitatea
în care noile cunoştinţe vor fi transmise şi celorlalţi membrii din echipa iniţială.Fiecare elev este
membru într-un grup de experţi şi face parte dintr-o echipă de învăţare. Din punct de vedere al
aranjamentului fizic, mesele de lucru ale grupurilor de experţi trebuie plasate în diferite locuri ale
sălii de clasă, pentru a nu se deranja reciproc.Scopul comun al fiecărui grup de experţi este să se
instruiască cât mai bine, având responsabilitatea propriei învăţări şi a predării şi învăţării colegilor
din echipa iniţială.
4. Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare: Faza raportului de echipă:
Experţii transmit cunoştinţele asimilate, reţinând la rândul lor cunoştinţele pe care le
transmit colegii lor, experţi în alte subteme. Specialiştii într-o subtemă pot demonstra o idee, citi un
raport, folosi computerul, pot ilustra ideile cu ajutorul diagramelor,desenelor, fotografiilor.Membrii
sunt stimulaţi să discute, să pună întrebări şi să-şi noteze, fiecare realizându-şi propriul plan de idei.
5.Evaluarea:
Grupele prezintă rezultatele întregii clase.În acest moment elevii sunt gata să demonstreze ce au
învăţat. Profesorul poate pune întrebări, poate cere un raport sau un eseu ori poate da spre rezolvare
fie-cărui elev o fişă de evaluare. Dacă se recurge la evaluarea orală, atunci fiecărui elev i se va
adresa o întrebare la care trebuie să răspundă fără ajutorul echipei.
CLASA: a II-a
OBIECTUL: LIMBA ROMÂNĂ
TEMA : SEMNELE DE PUNCTUAŢIE
Elevii sunt impărţiţi în grupe de câte 4. Fiecare primeşte un număr 1, 2, 3, 4 şi câte o fişă. Se
regrupează elevii conform numărului ales şi apoi vor deveni “experţi” în tema prezentată în fişa lor,
pe care trebuie să o înveţe (să o repete) şi să o prezinte celorlalţi .Grupurile de experţi se formează
din elevii care au de pregătit acelaşi material (toţi cei cu fişa 1, toţi cei cu fişa 2, toţi cei cu fişa 3,
toţi cei cu fişa 4). Experţii citesc şi studiază materialul împreună în grupurile lor. Pentru a reuşi să
269
înţeleagă tema primită, pot colabora între ei, se pot ajuta.În acest timp învăţătorul monitorizează
activitatea elevilor, con-trolează caietele de teme pentru ca apoi să se rezolve problemele care au
ridicat dificultăţi;
ACTIVITATEA CONCRETĂ A ÎNVĂŢĂTORULUI
“Vom lucra pe 4 grupe. Fiecare dintre voi veţi deveni experţi într-un singur domeniu.
Grupa 1 veţi deveni experţi în “VIRGULĂ”, grupa 2 în “DOUĂ PUNCTE”, grupa 3 în “LINIA DE
DIALOG”, grupa 4 în “SEMNUL EXCLAMĂRII”. Veţi avea fiecare câte o fişă. În linişte, fiecare
grupă de ex-perţi vă aşezaţi la masa voastră de lucru (1, 2, 3, 4). Înainte de a vă grupa, deschideţi
caietele de teme, după care citiţi cu atenţie fişa primită. Dacă nu înţelegeţi ceva, puteţi cere ajutorul
colegilor, colaborând între voi. Consider că v-aţi însuşit cunoştinţele şi aţi devenit experţi în
domeniul vostru. Acum vă reîntoarceţi la grupele iniţiale şi împărtăşiţi colegilor de grupă
cunoştinţele repetate în aşa fel încât fiecare să cunoască toate regulile referitoare la semnele de
punctuaţie .”Fiecare elev se întoarce în grupul său cooperativ - adică se formează grupurile iniţiale
şi îşi va prezenta, pe rând materialul studiat, în faţa celorlalţi.Scopul echipei este ca toţi elevii să
ştie materialul prezentat. Învăţătorul monitorizează activitatea elevilor. Se împart fişe de evaluare
pentru a vedea cât de corect aplică elevii cunoştinţele teoretice . Cei care termină mai repede
primesc fişe suplimentare .
Printre avantajele metodei se numără următoarele: implicarea și responsabilizarea fiecărui elev
în activitatea de învățare, interacțiunea la nivelul grupei și a grupului de elevi, ritmul de lucru
susținut și scăderea gradului de anxietate sau disconfort pentru elevii mai timizi sau introvertiți.
Printre dezavantaje se numără faptul că metoda implică un anumit timp pentru a fi finalizată cu
succes și un alt aspect remarcat este acela că elevii cărora le lipsesc abilitățile de comunicare sau de
înțelegere nu pot contribui optim la performanțele grupului. De aceea este nevoie de multă
înțelegere din parte colegilor, de toleranță și de susținere.
Această metodă se poate aplica cu succes și on-line, dat fiind faptul că multe dintre platformele
educaționale folosite permit împărțirea pe camere a participanților la discuții. Utilizarea metodei are
principalul avantaj că elevii învață unii de la alții și înțeleg mai bine atunci când sunt puși în situația
de a explica altora.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, I., „Metode de învăţământ”, Iaşi, Editura Polirom, 2006;

Bratu,G., ,,Aplicaţii ale metodelor de gândire critică la învăţământul primar”, Bucureşti,
Editura Humanitas Educaţional,2004;
270
ȘCOALA ROMÂNEASCĂ – ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
Prof. Veronica Mariana PANĂ

Școala Gimnazială Săulești, Gorj
Evoluția socială accelerată impune școlii, ca sistem educațional, să se adapteze pentru a

putea face față noilor cerințe educaționale, impuse în special de piața muncii. Școala trebuie să
reducă indicele de conservatorism, să funcționeze nu doar pentru a răspunde cerințelor sociale ci să
aibă un rol activ în a influența și determina schimbări sociale. În acest context școala trebuie să
răspundă și așteptărilor individuale și să pună accent pe potențialul de dezvoltare a fiecărui individ.
Ken Robinson în cartea să “O lume ieşită din minți. Revoluția creativă a
educației” publicată în 2011 a identificat trei roluri importante ale educației : rolul individualist
care dezvoltă talentele și sensibilitățile individuale, rolul cultural care oferă o înțelegere profundă a
lumii și rolul economic care oferă abilitățile necesare pentru ca individul să fie capabil să-și câștige
existența și să fie productiv din punct de vedere economic. Aceste roluri, spune autorul ar trebui
promovate în mod egal unele în relație cu altele iar înțelegerea modului de conexiune dintre ele
este cheia ce duce la transformarea sistemului educațional unde creativitatea și inovația ar trebui să
ocupe un loc central.
În cartea sa „O singură școală pentru toată lumea” Salman Khan spune că „în primul
rând, elevii ar trebui încurajați, pe tot parcursul procesului de învățare, să adopte o
atitudine activă față de educația lor.” Așadar, nu este important că elevii doar să acumuleze
informații trebuie să găsească soluții și rezolvări inovatoare și creative.
În mod tradițional, școala a fost considerată un pilon al societății, o instituție socială
fundamentală care treptat a exercitat un adevărat monopol educațional, devenind o instituție
sacralizată care a funcţionat într-un spațiu social stabil unde stabilitatea era cuvântul de ordine
(Emil Păun, 2017). Astăzi acest sistem de învățământ, relativ conservator și rigid, este în cădere
liberă. „…înainte de toate, școala este o organizație care învață și produce învățare” (E.
Păun, 1999). Când spunem acest lucru trebuie avut în vedere faptul că școala are capacitatea de-a
învăța din experiență, de-a acumula resurse și de-a forma competențe, are capacitate foarte mare de
schimbare și dezvoltare. În funcționarea școlii se identifică două tipuri de culturi: culturi de
dezvoltare (inovatoare) și culturi de menținere (conservatoare).
Valorile esențiale ale culturii inovatoare sunt: orientarea spre acțiune și schimbare,
focalizarea activității pe elev, profesionalizare și competență, calitate, eficiență, management
participativ și leadership, egalitate, echitate, descentralizare, valorizarea părinților și comunității
locale că parteneri educaționali, dezvoltă, se identifica aceleași structuri educaționale, aceleași
271
planuri și programe de învățământ, proiectarea didactică este unitară iar metodele și strategiile
pedagogice sunt uniforme, evaluarea elevilor și a cadrelor didactice se realizează standardizat,
structurile ierarhice și organigramă sunt aceleași, timpul școlar, destinat activității în școală, este
decupat, planificat, ritmat, este măsurabil, cuantificabil și administrabil toate acestea sunt elemente
esențiale care țin de cultura conservatoare care se identifică în funcționarea școlii. (E. Păun, 2017).
Sistemul educațional actual trebuie să se focalizeze pe calitate și echitate componente care
ulterior se reflectă pregnant în reușita școlară a elevilor și reușita socială a absolvenților. Reușita
școlară depinde în principal de factorii interni ai procesului educațional: nivelul de pregătire
profesională al cadrelor didactice, organizarea și gestionarea procesului de predare-învățare,
rigoarea evaluării, aspectele ce țin de realizarea curriculumului, climatul relațional din școală și din
clasă, gestionarea timpului alocat predării și învățării. Reușita socială a absolvenților ar trebui să fie
determinată, în mare măsură, de reușita școlară. Acest lucru nu mai este astăzi general valabil.
Reușita socială este dependentă și de factori extrapedagogici cum sunt poziția socială, relațiile
familiei și structurile sociale existente.
Alături de școală, în prezent, au apărut și s-au extins și alte surse și modalități de educare și
formare ale individului, lucru care a dus la reducerea monopolului educațional pe care școala la
exercitat de-a lungul timpului. Noul model educațional implică două categorii de schimbări: pe axa
timp/durata (educația se poate realiza de-a lungul întregii vieți) și pe axa spațiu (are loc lărgirea și
amplificarea surselor sociale de educație). Apare astfel concurența dar și cooperarea dintre educația
formală (școlară) și educația nonformală și informală.
Extinderea rapidă a educației nonformale și informale, mai flexibilă, mai adaptabilă, mai
deschisă și mai neconvențională impune necesitatea realizării unui „parteneriat constructiv” (E.
Păun) între cele trei componente ale câmpului social al educației (formală, nonformală și informală)
sub egida școlii. Realizarea acestui parteneriat determină școală actuală să funcționeze într-un
climat educațional care se bazează pe comunicare și cunoaștere, determinată de prezența masivă a
noilor tehnologii. Pentru exploatarea și valorificarea maximă a potențialului acestor noi tehnologii
este necesară realizarea unui efort susținut atât la nivel social cât și la nivel educațional în ceea ce
privește formarea și dezvoltarea competențelor pentru utilizarea acestora. Prezența tehnologiei
informației și comunicării (TIC) în școală are că rezultat multiplicarea și diversificarea surselor de
informații și permite accesul elevilor în mod direct la informație depășind barierele impuse de
curriculumul școlar. Prin intermediul TIC se realizează trecerea de la elevul consumator de
informație la elevul activ, deschis spre noi orizonturi și cu un spirit critic bine dezvoltat. În acest
context se modifică și rolul pe care îl are profesorul în cadrul sistemului educațional, care acum nu
mai ocupă locul central , lucru care poate fi privit ca un aspect pozitiv în măsura în care cadrul
didactic este scutit de problema transmiterii cunoștințelor având mai mult timp pentru pentru
272
selecția și ordonarea lor euristică și pentru antrenarea elevilor în situații de învățare de tip formativ.
Educația virtuală oferă elevilor și studenților flexibilitatea să învețe în ritmul lor oferindu-le
totodată controlul asupra ritmului, spațiului și timpului care sunt elemente esențiale în realizarea
învățării active și automotivante. (Salman Khan, 2013).
BIBLIOGRAFIE
Khan, Salman,(2013), O singură școală pentru toată lumea, Bucureşti, Editura Publica.
Păun, Emil, (2017), Pedagogie. Provocări și dileme privind școala și profesia didactică, Bucureşti,
EdituraPolirom.
Robinson, Ken, (2011). O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației, Bucureşti, Editura
Publica.
273
INOVARE DIDACTICĂ PRIN UTILIZAREA TABLEI VIRTUALE

GOOGLE JAMBOARD
ÎN ACTIVITĂŢILE ON-LINE
Prof. Niculina GRECU

Prof. Maria Cosmina VÎLCEANU
Şcoala Gimnazială Nr.1 Văgiuleşti, Gorj
Tabla virtuală - metodă sincronă de colaborare care permite scrierea ca pe o tablă obişnuită şi cu
ajutorul elevilor folosind mouse-ul calculatorului sau tabletele electronice.
Google Jamboard
Google Jamboard – aplicaţie pentru colaborare online ce poate fi comparată cu o tablă virtuală unde
mai mulţi participanţi pot scrie, desena concomitent pe o tablă. Toţi participanţii pot vedea imediat (sincron)
modificările făcute .
Paşii de utilizare a tablei Jamboard:
Pasul 1
Intrați de pe contul dumneavoastră de Google și tastați în motorul de căutare
jamboard.google.com. Nu este nevoie să vă creați un cont de utilizator pentru folosirea acestei
aplicații.
Pasul 2
Puteți alege să lucrați pe un conținut realizat anterior sau puteți să creați un nou conținut,
dând click pe semnul „+”, din colțul dreapta jos.
Pasul 3
Instrumentele de la Google Jamboard sunt foarte simple și includ: stilou, marcator,
evidențiator, pensulă, împreună cu o paletă de culori,radieră,instrument pentru selectare,
instrument pentru adăugarea unei note fixe,
instrument pentru adăugarea unei imagini,laser pentru evidențierea unor elemente.
Pasul 4
Selectați unul din instrumentele pentru scris sau desenat, alegeți culoarea de care aveți
nevoie din paleta de culori și lucrați.
Pasul 5
Puteți adăuga o notă fixă, pe care să o editați. Apoi dați click pe„Salvați”.
Dacă accesați colțul notei marcat cu săgeți circulare, o puteți roti. De asemenea, nota fixă poate fi mărită.
Pasul 6
Dacă dați click pe cele trei puncte atașate notei, aveți posibilitatea să chimbați aspectul
acesteia, selectând „Editați”. Astfel, aveți posibilitatea să schimbați culoa-rea notei fixe.
Pasul 7 Puteți adăuga o imagine, accesând instrumentul corespunzător din vertical
de instrumente. Aveți posibilitatea de a căuta imagini din motorul de căutare Google, din Google
Drive, fotografii sau să selectați fișiere de pe dispozitivul dumneavoastră.
274
Pasul 8
Accesând colțul marcat prin săgeți circulare, puteți roti imaginea. De asemenea, aceasta
poate fi mărită.
Pasul 9
Accesând săgețile din partea de sus, puteți crea un cadru, ceea ce vă permite să păstrați
notițele pe mai multe cadre, sau puteți derula imaginile cadrelor create, în cazul în care ați lucrat pe
mai multe cadre.
Pasul 10
Puteți să dați un titlu pentru ceea ce lucrați pe table interactivă digital, accesând „Articol
Jam fără titlu”. În fereastra deschisă, editați titlul și apoi dați click pe „ok”.
Pasul 11 – Puteți modifica aspectul fundalului, accesând instrumentul „Fundal”, din bara de
instrumente situată în partea de sus, precum indică imaginea de mai jos. Apoi alegeți fundalul, în
funcție de nevoile dumneavoastră.
Pasul 12
Puteți evidenția anumite elemente în timpul prezentării,instrumentul „Laser”,
din bara verticală de instrumente, din partea stângă.
Pasul 13
Accesând cele trei puncte, din partea dreaptă sus, aveți posibilitatea să descărcați ca PDF, ând click
pe „Descărcați ca PDF”, pentru a avea o copie a notițelor, cu scopul de a le da altor persoane,
dacă doriți acest lucru.
Pasul 14
Puteți distribui celorlalți participanți la videoconferință, ceea ce ați lucrat pe tabla
interactivă digitală, la fel cum ați dori să distribuiți un document Google obișnuit. Dați click pe
„Distribuiți”, în colțul din dreapta sus. Aveți posibilitatea să trimiteți persoanelor și grupurilor
introducând adresele lor de e‐mail.
Sau, în loc să distribuiți unor anumiți oameni, puteți obține linkul de acces, astfel încât
oricine să poată accesa ceea ce ați lucrat. Pentru aceasta, va trebui să alegeți opțiunea „Schimbați în oricine a
re linkul”. Din colțul dreapta jos al ferestrei deschise, dați click pe săgeată și selectați Editor,
pentru a crea posibilitatea colaborării pe table interactivă digitală, cu participanții la video-onferință.
Dați click pe „Copiați linkul”, apoi pe „Terminat”. Puteți distribui linkul copiat în chat, de unde
colaboratorii dumneavoastră vor avea acces la tabla interactivă digitală pe care ați lucrat
dumneavoastră.
275
Avantajele şi dezavantajele folosirii tablei Jamboard

Avantaje:
 pregăteşti în avans lecţiile;
 inserezi imagini şi se pot mişca cu mouse-ul şi po;
 imaginile se pot redimensiona şi duplica;
 se pot salva pdf -uri ca să fie folosite ulterior;
 scrii cu mouse-ul în câteva culori
 pui fundal cu linii, puncte, pătrățele, sau chiar colorat „clasic“, albastru sau negru;
 lipești post-it-uri pe tablă – le folosesc mai mult pentru indicații,
 încarci poze pe care să scrii ulterior;
 ai laser, dacă vrei să le arăți ceva, chiar amuzant, că lasă așa, o coadă ca de cometă;
 ai un burete care șterge toată tabla cu un clik, nu stai cu „guma“;
 salvezi tabla lucrată ca poză sau pdf;
 poți avea mai multe table în același fișier, să nu fie nevoie să ștergi des și să și păstrezi ce ai lucrat.
 prin distribuirea se pot da teme , astfel ca elevii să lucreze acasă.
 participanţii au acces la editare numai dacă li se atribuie funcţia de Editor.
 pot denumi materialul;
 materialul rămâne salvat in Google Driver.
Dezavantaje:
 să renunț la o tablă, dacă am adăugat-o, să am mai puține cadre;
 să mut conținutul de pe o tablă pe alta;
 dacă sunt mai mulţi participanţi care editează sunt mai greu de gestionat;
 nu are opţiunea pentru a trasa linii groase sau subţiri.
BIBLIOGRAFIE :
Ileana, A. Mucica, C., Ghid de lucru - Accesul în Gsuite, Universitatea din Bucureşti, 2020.
Gramatovici, R., Recomandări activităţi didactice online, Universitatea din Bucureşti 2020.
Iacob, M., Google Drive – Scurtă prezentare, Braşov 2020.
https//emalaşcoală.ro
276
277
VIITORUL ÎN EDUCAȚIE
Prof. Ligia-Maria KAMENICZKI

Prof. Adelina BĂDĂU
Colegiul Tehnic ,,Constantin Brâncuși”, Petrila
Educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi
despre o permanentă inovaţie şi creaţie în activitatea didactică.
Școala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care
elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de
vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.
reprezintă o necesitate evidentă .
Computerul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci
– învățare - evaluare eficientă.
Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul, de a folosi internetul este benefică elevilor, atât
în activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic, prin relaţionarea cu
lumea oferită de aceste instrumente de lucru modern.
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determina de asemenea o dezvoltare optimă
În abordarea creativitǎţii în procesul educaţional, elevul trebuie încurajat să gândească
independent, să îşi asume riscuri si responsabilităţi in demersul său spre formare
intelectuală. Evaluarea pentru asigurarea calităţii şi rezultatele obţinute trebuie să ne lărgească
perspectiva asupra situaţiei reale din şcoli, să identifice nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute
să descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.
Un obiectiv important ce ar trebui stabilit pentru anii următori este de a dezvolta un indicator
internaţional al capacităţii de a învăţa, toate acţiunile bazându-se pe cercetarea
ştiinţifică. Învăţământul modern are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe
care trebuie să le dobândească cel ce învaţă – elevul – pe parcursul şi la finele unui ciclu de
278
instruire, al unui an de studiu etc. Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada
predare-învăţare-evaluare.
Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor abordărilor
de până acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea
de „manager al învăţării”.
Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este
necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit
oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de
vedere cultural, bazată pe cunoaştere.
pentru a promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape din cadrul
învăţării continue.
Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales,
ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.
De o importanta deosebita este realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi
evaluarea orală; aceasta din urmă, deşi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor
elevilor şi blocaje datorate emoţiei sau timidităţii, prezintă avantaje deosebite, precum: realizarea
interacţiunii elev-profesor; demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu
întrebări ajutătoare, demonstrarea comportamentului comunicativ şi de interrelaţionare al elevului.
De asemenea, este necesară folosirea cu o mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi
de evaluare prin consultare, în grupuri mici, vizând verificarea modului în care elevii îşi exprimă
279
liber opinii proprii sau acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi, capacitatea de a-şi susţine şi motiva
propunerile etc.
Managementul clasei este un domeniu de cercetare în ştiinţele educaţiei care studiază atât
perspectivele de abordare ale clasei de elevi cât şi structurile dimensionale ale acesteia, în scopul
facilitării intervenţiei cadrului didactic în situaţii de criză micro-educaţională şi a evitării
consecinţelor negative ale acesteia.
In viziunea metodologilor moderne, demersul didactic se centrează pe elev şi are in vedere
transformarea acestuia din “obiect” al procesului didactic in” subiect activ” al propriei deveniri.
Modelul de proiectare a activităţii didactice are în vedere trecerea de la centrarea pe conţinut
la centrarea pe activitatea elevului, care presupune deplasarea accentului în activitatea didactică:
Ar trebui să se ţină cont de toate formele de inovaţie socială şi antreprenorială. De asemenea,
ar trebui să se acorde atenţie creaţiei artistice şi noilor abordări în domeniul culturii.
BIBLIOGRAFIE:
Ionescu M., Radu I.- 2001, ”Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca;
Alois Gherguţ – 2007, “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi;
I..Cerghit – 2002, “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, București.
280
OBICEIUL SAU TRADIȚIA POPULARĂ
Prof. Adelina BĂDĂU

Colegiul Tehnic ,,Constantin Brâncuși”, Petrila
În cadrul societății au existat întotdeauna o serie de reguli de comportament, care au avut

ca scop stabilirea unor limite în ceea ce privește conduita umană. Aceste reguli de conduită, creație
a societății, au fost impuse membrilor acesteia, pentru o mai bună conviețuire, sub forma de norme
sociale.
Dintre toate normele sociale, obiceiul sau tradiția populară se identifică cel mai bine cu
noțiunea de normă socială, datorită trăsăturilor sale inconfundabile, reprezintă creația
societății,născută din dorințele și aspirațiile fiecărui popor, din durerile, necazurile și trăirile lui, din
lupta dusă pentru supraviețuire, din înfrângerile și victoriile avute. Obiceiul se poate caracteriza ca
fiind o regulă de conduită care a luat naștere în cadrul unei societăți și are la bază o repetare
voluntară din partea oamenilor.
În cultura românească obiceiurile, cele pe care folcloriștii le-au numit calendaristice sau
de peste an, împreună cu cele ale vieții de familie formează un sistem interrelațional, un sistem
corelat cu viața omului,sistem de reguli care asigură buna rânduire a societății.
Obiceiurile formează un mecanism activ al vieții sociale, un mecanism creator și păstrător de
ordine, un mecanism creator de cultură.Obiceiul ca act de comunicare cultural stabilește, de fapt, un
raport de schimb între partenerii lui, schimb de informații, de bunuri, schimb de servicii. Fiecare act
de comunicare, deci și fiecare obicei, transmite un mesaj prin care se face schimbul.
În cultura populară tradițională, obiceiurile formează un capitol important, fiindcă întreaga
viață a omului, munca lui din timpul anului și diferitele lui ocupații, relațiile cu semenii și cu
întruchipările mitologice erau întrețesute cu obiceiuri. În folclorul nostru, unele obiceiuri au păstrat
pâna astăzi forme ample de desfășurare, în care vechile rituri se îmbină cu acte ceremoniale, cu
manifestări spectaculoase. Ele sunt adevărate sărbători populare.
Limba noastră cunoaște două cuvinte care denumesc același lucru: obicei și datină, cuvinte
considerate sinonime. În limba literară și cea a specialiștilor li s-au adăugat și termenii de rit și
ceremonie. În vorbirea zilnică, cele două cuvinte se întrebuințează cu același sens și nu este ușor de
diferențiat sfera unuia și sfera celuilalt. Datina pare a fi termenul general popular înțelegându-se tot
ce se practică după anumite reguli de demult.Obiceiul cuprinde ansamblul manifestărilor folclorice
legate de un anumit eveniment sau de o anumită dată.
Ceremonia este o parte a obiceiului constituită dintr-o secvență organizată de acte solemne.
Ritul este acel element al obiceiului în care intervin reprezentările mitologice care se
281
plasează deci la nivelul sacrului, în virtutea credințelor vechi ale mediilor folclorice. În comunitățile
românești, obiceiul era o manifestare folclorică îndatinată pe care o colectivitate dată o repeta cu
regularitate la același prilej, socotind-o obligatorie. Obiceiurile sunt, în cea mai mare parte,
transmise prin tradiție. Ele au fost supuse unui continuu proces de adaptare la noi contexte
socioculturale și aceasta le-a asigurat trăinicia. Dar colectivitățile umane pot să creeze și creează
obiceiuri noi. Obiceiurile au contribuit în trecut la închegarea unei colectivități, la păstrarea
formelor tradiționale de viață. Obiceiul are un caracter colectiv și general. Obiceiul trebuie
îndeplinit corect, potrivit rânduielii tradiționale. Neîndeplinirea corectă contravenea bunei rânduieli
îndatinate a colectivității. Grija pentru îndeplinirea corectă a obiceiurilor, ceremoniilor a dus la o
cristalizare a obiceiurilor. Respectul față de tradiție și grijă pentru forma obiceiului au făcut ca, în
satele cu viață tradițională, persoane cu aptitudini și interes să se specializeze în anumite obiceiuri
ale vieții folclorice.
Obiceiurile, ceremoniile, riturile reflectă ca orice fapt de folclor, concepția despre lume a
oamenilor, contextul socio-cultural în care ei trăiau. Este deci natural ca, odată cu dezvoltarea
societății, cu schimbarea contextului socio-cultural să se schimbe și rostul obiceiurilor.
În colectivitățile tradiționale, obiceiurile dădeau un ritm propriu vieții. Respectarea lor,
practicarea lor după rânduiala îndatinată imprimă vieții colective, familiei și, în general, vieții
sociale a satului o anumită cadență. În perioada muncilor agricole ele stabileau un echilibru între
muncă și odihnă, prin etapele care marcau sfârșitul anumitor munci și pregătirea pentru altele.
Deși obiceiurile românești aveau o structură unitară pe tot teritoriul nostru folcloric, în
viața folclorică tradițională fiecare ținut, fiecare loc avea moduri proprii de a se exprima prin
obiceiuri.Obiceiurile proprii anumitor locuri prezentau forme deosebite de realizare, dând astfel
putința de a deosebi prin aceasta pe oamenii care păstrau și practicau înainte formele acestei culturi.
În satele cu viață folclorică tradițională respectarea obiceiurilor este obligatorie.În structura generală
a obiceiurilor tradiționale românesti, în care orice obicei marchează un moment necotidian al vieții,
un moment important, un început sau un sfârsit, în orice caz, o trecere de la o stare la alta,
obiceiurile se corelează în așa fel între ele, încât vechea separare a obiceiurilor calendaristice de
cele ale vieții de familie, deși marcată prin anumite trăsături formale, se justifică numai parțial, fiind
redusă prin caracterul polisemic al fiecărui obicei ca semn. Viziunea asupra lumii și a vieții a
oamenilor societății tradiționale era globală și implică în fiecare act valențe multiple menite să
întărească în om convingerea în păstrarea bunei rânduieli a vieții sociale ca o unitate.
Pierderea tradițiilor nu trebuie înțeleasă ca o pierdere a identității, sub un anume aspect. Ea
este o consecință o modificării stilului de viață a unei comunități, care în sensul modernizării
conduce la schimbări pozitive din punct de vedere economic. În anumite zone se mai păstrează şi
astăzi portul popular şi tot aici manifestări precum nunta, botezul şi înmormântarea au păstrat o
282
bună parte din încărcătura arhaică şi continuă şi astăzi să aibă o însemnătate deosebită în viața
satului deoarece datorită caracterului său conservator și a transmiterii pe cale orală din generație în
generație, obiceiul se modifică extrem de greu, reflectând tradiții care astăzi nu mai au aceeași
valoare și aceleași semnificații, devenind mai mult o atracție turistică decât o realitate socială care
face parte din viata fiecăruia dintre noi.În încheiere, răspunsul la o întrebare: La ce sunt bune
tradițiile, şi de ce este nevoie o cunoaștere a lor? Mai mult în viitor, în special al generațiilor
următoare, obiceiurile sau tradițiile vor fi o cale de înțelegere a trecutului, fiind mărturii ale felului
de viață, a valorilor şi credințelor înaintașilor.Pentru omul contemporan înțelegerea tradiției oferă
noi căi, uneori nebănuite, de a se descoperi şi a se înțelege pe sine.
BIBLIOGRAFIE
A.M. Marinescu, Sărbătorile și datinile române vechi, Editura Saeculum, 2005.
D. M. Rădulescu, Elemente de drept, Editura Universul Juridic, 2006.
C. Brăiloiu, Academia Română, Institutul de Etnografie și Folclor, Sărbători și obiceiuri,
Editura Enciclopedică, 2002.
283
284
UTILIZAREA T.I.C. ÎN EDUCAȚIE
Prof. Roxana Dalia BOARTĂ

Liceul Teoretic Carol I, Fetești, Ialomița
În şcoală introducerea predării on-line duce la schimbări importante în procesul de învăţamânt.

Astfel actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor şi muncii profesorului, ci rodul
interacţiunii elevilor cu calculatorul şi al colaborării cu profesorul.
Cercetările realizate în ultimii ani în diferite ţări la nivel global au arătat că utilizarea
tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în educaţie contribuie într-o foarte mare măsură la
îmbunătăţirea rezultatelor elevilor. Însă, cu toate acestea, multe cadre didactice, fie că preferă
metodele clasice de predare, fie dintr-o reticenţă şi indiferenţă generală faţă de noile tehnologii,
resping dinamicizarea orelor şi stimularea elevului cu ajutorul calculatorului, internetului şi tuturor
celorlalte instrumente asociate.
Ca orice altă metodă de învăţare această instruire prezintă avantaje ca:
 Stimularea capacităţii de învăţare inovatoare, adaptabilă la condiţii de schimbare socială
rapidă;
 Întărirea motivaţiei elevilor în procesul de învăţare, instalarea climatului de autodepăşire,
competitivitate;
 Facilităţi de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afişare a rezultatelor, de
realizare de grafice, de tabele;
 Introducerea unui stil cognitiv, eficient, a unui stil de muncă independentă;
 Asigură alegerea şi folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea diverselor aplicaţii;
 Asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta
activitatea în funcţie de secvenţa anterioara;
 Dezvoltă gândirea astfel încât pornind de la o modalitate generală de rezolvare a unei
probleme elevul îşi găseşte singur răspunsul pentru o problemă concretă;
 Perspectiva relaţională este îmbunătăţită prin stabilirea unei relaţii umane şi sociale între
educat şi educator.
Utilizarea platformelor digitale vizează:
• Predarea cunoştinţelor în maniera tehnologiilor audiovizuale;
• Instruirea individualizată;
• Facilitarea diverselor activităţi specifice procesului instructiv-educativ;
Acestea pot fi detaliate pentru a evidenţia diferitele forme sub care poate fi utilizat calculatorul în
activităţile didactice prin secvenţe de pregătire pentru transmiterea informaţiilor, formularea
285
întrebărilor, rezolvări de exerciţii şi probleme, prezentarea de algoritmi pentru rezolvarea unor

probleme tip, proiectarea de grafice, de diagrame, aplicaţii practice, demonstrarea unor modele,
simularea unor fenomene, a unor experienţe şi interpretarea lor, simularea unor jocuri didactice,
evaluarea rezultatelor învăţării şi autoevaluare, organizarea şi dirijarea învăţării independente pe
baza unor programe de învăţare etc.
Folosirea calculatorului ca mijloc de învăţământ reprezintă caracterul interactiv al procesului
învăţării. Oricare ar fi domeniul de utilizare a calculatorului în instruire, acesta nu înlătură celelalte
mijloace aflate în recuzita de lucru a cadrului didactic. Calculatorul este un mijloc didactic care se
integrează în contextual celorlalte mijloace, amplificându-le valenţele instructiv-formative,
completându-le atunci când este necesar.
Introducerea calculatorului în procesul didactic şi învăţarea asistată de calculator prefigurează
doar schimbări calitative în tehnologia didactică, domeniu care asigură scurtarea timpului de
evaluare obiectivă a calităţilor mijloacelor de învăţământ şi a metodelor, reţinând pe cele care se
impun valoric și anume individualizarea activităţilor de învăţare;
Tehnologia informaţiei şi comunicării este tot mai mult folosită în scop educaţional prin mijloace
de prezentare, stocare şi procesare a informaţiei. Această tehnologie este deosebit de valoroasă în
procesul de învăţare a copiilor şi în mod deosebit a celor cu cerinţe educaţionale speciale (CES). De
aceea, folosirea TIC este de mare importanţă pentru aceşti copii, reuşind ca prin folosirea unei taste
să indice o alegere, să exprime dorinţe, necesităţi.
Folosirea TIC nu este un scop în sine, ci şi un mijloc de a rezolva anumite cerinţe prin care elevii
reuşesc să exploreze idei, să dobândească anumite abilităţi, procesul de învăţare devenind din ce în
ce mai personalizat, individualizat şi eficient.
Profesorii stabilesc obiectivele clare şi realiste pentru a identifica capacităţile specifice la care
trebuie să ajungă fiecare elev şi pe care trebuie să le dezvolte. Prin metoda paşilor mărunţi sunt
create etape intermediare pe care fiecare copil să le poată depăşi în condiţii normale şi cu rezultate
cât mai bune
Datoria profesorului este de a diferenţia stilurile şi maniera de prezentare a tehnologiei
informaţiei şi de a reflecta modurile în care TIC să fie folosită eficient în cadrul orelor cu elevii.
Utilizând platformele digitale în evaluare, s-a observat că spaima rezultatului pe care trebuie să-l
obţină dispare aproape în totalitate pentru că atenţia elevului se mută de la coala alba înspre modul
de prezentare a conţinutului testării, implicit deci şi asupra conţinutului.
Evaluările cu ajutorul platformelor digitale eficientizează în mod considerabil modul cum sunt
testaţi elevii; nu mai se pierde timp cu scrierea subiectelor sau cu corectarea unui număr
considerabil de lucrări care, de mai multe ori, pun probleme serioase legate de descifrarea scrisului.
286
Nu este de neglijat posibilitatea de a avea evaluarea integrată într-un sistem de management al

educaţiei , iar acest lucru să permit afişarea notelor elevilor de la o anumită clasă într-o pagină
specială, sub formă de tabel, fără ca profesorul să stea să calculeze separat nota pentru fiecare elev
în parte. Toată această muncă o face direct sistemul, iar astfel evidenţa notelor este mult mai clară.
Conţinutul testelor şi rezultatele evaluării pot fi publicate on-line pe site-ul sau blog-ul
profesorului pentru ca elevii să poată reveni, dacă doresc, asupra lor şi să se autocorecteze. Rostul
testelor nu este să le acorde note mici elevilor pentru că nu au învăţat, ci să-i ajute să înveţe. De
aceea, publicarea lor on-line este un beneficiu pentru profesor.
287
288
METODE ACTIV-PARTICIPATIVE APLICATE ÎN MATEMATICĂ
Prof. Magdalena AGAPE

Școala Gimnazială ,,B.P. Hasdeu”, Iași
Didactica modernă a matematicii acordă un loc prioritar parametrilor metodologici ai

acțiunii educaționale, în speță complexului de metode, tehnici și procedee didactice. Având statutul
unui instrument operațional al acțiunii care orientează comportamentul elevilor spre ceea ce trebuie
făcut și cum trebuie făcut, metoda didactică este aleasă în funcție de nenumărați factori.
Pornind de la ideea că învățământul activ se realizează cu ajutorul metodelor active, se
impune diminuarea ponderii activităților care limitează activizarea și extinderea utilizării metodelor
moderne, active, care dezvoltă gândirea, capacitatea de investigație a elevilor, precum și
participarea lor la însușirea cunoștințelor, la munca independentă, deprinderea de a aplica în
practică cele însușite.
O eficiență sporită o aduce utilizarea în orele de matematică a acelor metode care au o
mare valoare formativă, care stimulează dezvoltarea celor mai reprezentative forțe ale activității
intelectuale (gândirea creatoare, inteligența, imaginația constructivă).
Dintre metodele moderne specifice învăţării active: brainstorming-ul, ciorchinele, cubul,
diagrama Wenn, metoda cadranelor, le-am aplicat și în orele de matematică.
Brainstorming–ul este, de exemplu, o metodă des folosită în activitatea de compunere de
probleme. În momentul când în fața copilului așezăm două numere și îi cerem să formuleze o
problemă în care să le integreze, în mintea acestuia apare o avalanșă de idei, de operații matematice
cărora le-ar putea asocia enunțul unei probleme. În scopul stimulării creativității, învățătorul trebuie
să aprecieze efortul fiecărui copil și să nu înlăture nicio variantă propusă de elevi.
Exemplu 1: Compuneți o problemă folosind numerele 72 și 8.
Am observat că fiecare elev din clasă a reușit să compună o problemă în care a sugerat
operații aditive, substractive, multiplicative sau de împărțire.
Exemplu 2: Alcătuiți o problemă care să se rezolve prin două operații diferite.
Elevii au alcătuit probleme în plan mental, apoi le-au expus. Problemele au fost scrise pe
tablă (flipchart). La final s-a realizat analiza critică, evaluarea și au fost selectate, apoi rezolvate
problemele cu un conținut și cerințe diferite de tipul problemelor rezolvate anterior în orele de
matematică.
Metoda ciorchinelui am folosit-o cu succes când a trebuit să formăm numere prin operații
diverse.
35 + 10
75 - 30 5 + 40
90 : 2 4 9x5
5
8x5+ 6x9
5 80 - 35 9
289
Metoda ciorchinelui dă rezultate deosebite şi atunci când elevii lucrează în echipă. Fiecare
membru al echipei va găsi cel puţin două feluri de a compune numărul 45. Observând și aprobând
variantele colegilor, copilul își dezvoltă imaginația, creativitatea.
Metoda cubului este o metodă activă aplicată unei clase de elevi împărțită în șase grupe.
Ca material se va folosi un cub de hârtie pe fețele căruia se va scrie câte o sarcină invariabilă din
perspectivă acţională: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează. Fiecare echipă
va examina tema propusă din perspectiva cerinței înscrise pe una dintre fețele cubului și care i-a
revenit prin aruncarea zarului.
Această metodă poate fi aplicată în lecţii de recapitulare, explorându-se o temă din mai
multe perspective.
Exemplu:
1.DESCRIE:
Ce relaţie există între numerele: 6, 12, 24?
2.COMPARĂ:
Compară produsul numerelor 2 şi 3 mărit de 9 ori cu produsul nr. 8 şi 9 micşorat cu 23.
3.ASOCIAZĂ:
Asociază corespunzător:
De 5 ori mai mare decât 8 14
Cu 5 mai mare decât 8 6
8 mărit de 5 ori 5
Produsul numerelor 10 şi 4 13
Diferenţa nr. 10 şi 4 3
Suma numerelor 10 şi 4 40
Cu 5 mai mic decât 8 36
Dublul numărului 20 10
4.ANALIZEAZĂ:
Analizează datele problemei și întocmește planul de rezolvare al acesteia:
O veveriță a strâns 70 de nuci și alune. Câte alune are, dacă numărul nucilor este egal cu 8
mărit de 6 ori?
5.APLICĂ:
Compune și rezolvă o problemă după exercițiul: 2 x (3 + 4)
6.ARGUMENTEAZĂ
Argumentează valoarea de adevăr a fiecărei afirmații stabilită fără a efectua calculele:
a) 8 x 5 < 8 x 9
……………..deoarece……………..
b) 6 x (7-2) > 6 x 7 - 6 x 2
……………deoarece………………
c) 5 x 2 x 4 = 2 x 4 x 5
……………deoarece……….....…..
Diagrama Wenn are rolul de a reprezenta sistematic, într-un mod cât mai creativ,
asemănările şi deosebirile evidente între două operaţii matematice, între două figuri geometrice etc.
Metoda este potrivită la lecţiile de consolidare. Activitatea poate fi organizată în grup, perechi sau
chiar frontal.
Exemplu:
Reprezentaţi în diagrama Wenn ceea ce ştiţi despre pătrat şi dreptunghi.
290
Pătrat Dreptunghi
- are 4 laturi egale două

- are 4 laturi egale - figură geometrică câte două
- formula perimetrului: - are 4 laturi - formula perimetrului:
P=4XL - are 4 vârfuri P = 2 X l + 2 X L sau
- are 4 unghiuri P = 2 X ( l + L)
Metoda cadranelor am folosit-o frontal și individual, în rezolvarea problemelor prin

metoda figurativă, la clasa a III–a. Fișa de lucru este împărțită în patru cadrane destinate textului
problemei, reprezentării grafice, rezolvării și, respectiv, răspunsului problemei. Am considerat
această metodă eficientă deoarece a delimitat clar în mintea copilului etapele pe care trebuie să le
parcurgă pentru a obține rezultatul problemei. Apoi acoperind celelalte cadrane și descoperind doar
pe cele cu nr. II, III sau IV am cerut elevilor să creeze probleme asemănătoare (asemănătoare
reprezentării grafice, sau planului de rezolvare sau al cărui răspuns să fie identic cu cel obținut în
problemă).
I II
Bunica are 56 m de pânză roșie și albă. Pânză roșie
Pânza albă este de 7 ori mai mare decât 56 m
cea roșie. Care este lungimea fiecărei
Pânză albă
bucăți?
III IV
1. Care este lungimea pânzei roșii? Răspuns:
56 (m) : 8 (m) = 7 (m) 7 m pânză roșie
2. Care este lungimea pânzei albe? 49 m pânză albă
7 (m) x 7 (m) = 49 (m) sau

56 – 7 = 49 (m)
Metodele active transformă elevul din obiect în subiect al învăţării, acesta devenind
coparticipant la propria formare. Ele dezvoltă gândirea critică, permite evaluarea propriei activităţi,
dezvoltă motivaţia pentru învăţare, asigurând elevului condiţii optime de a se afirma individual şi în
echipă.
BIBLIOGRAFIE:
Cerghit, I., Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006

Neacşu, I., Metodica predării matematicii la clasele I – IV, EDP, Bucureşti, 1988
Pintilie, M., Metode moderne de învăţare – evaluare, Editura Eurodidact, Cluj – Napoca,
2002
291
STRATEGII DE ABORDARE A TEXTULUI MULTIMODAL DIN

PERSPECTIVA UNUI CURRICULUM TRANZITORIU
Prof. Petronela Doina AXINTE

Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, Iași
Reperele metodologice furnizate de ministerul educației pentru aplicarea curriculumului la

clasa a IX-a în anul școlar 2021-2022 la limba și litratura română atrag atenția profesorilor asupra
interesului major pe care ar trebui să îl aibă pentru receptarea și producerea textelor multimodale. În
acest sens, se precizează că trebuie să se aibă în vedere textele continue, discontinue și
multimodale, pentru că elevii au redactat sau au receptat astfel de texte în gimnaziu, acolo unde
viziunea comunicativă a fost înlocuită de cea a dezvoltării personale. Pentru armonizarea cu
conținuturile asimilate de elevi în clasele gimnaziale, propunem diferite activități asociate unităților
tematice prevăzute în programă.
I. ADOLESCENȚA
Texte multimodale propuse: Jurnalul Annei Frank , adaptare grafică de David Polonsky, Ari
Folman, Editura Humanitas, 2018; (:https://www.scena9.ro/article/jurnalul-ilustrat-al-annei-frank-
fragment); Aici, de Richard Mcguire, Editura Grafic, 2016 (https://www.scena9.ro/article/richard-
mcguire-aici-roman-grafic-editura-art)
Sugestii de activități:
1. Receptare de text multimodal. Fișă de lucru cu itemi ce vizează înțelegerea discursului
iconografic și verbal, efectele de sens pe care acestea le creează, structura, relația dintre imagine și
mesajul verbal.
2. Pornind de la ideea romanului grafic Aici, de Richard Mcguire, Editura Grafic, 2016
care redă istoria unui colț de cameră văzut de-a lungul timpului, realizați o bandă desenată sau o
povestire digitală în care să surprindeți povestea sălii de clasă (Liceul „Spiru Haret” din București)
în care a învățat adolescentul miop prin reliefarea schimbărilor din viața elevilor/sistemul
educațional în ultimul secol. Puteți utiliza aplicații online precum: Storyboard, Scratch, Toondoo,
Moovly sau Powtoon. În prealabil, se discută viziunea, tehnicile, modalitățile de exprimare și de
construcție observate în romanul grafic Aici, de Richard Mcguire
3. Imaginați-vă că sunteți elevi de la începutul anilor ’40 și că Anna Frank vizitează școala
voastră.
a. Pregătiți un afiș prin care anunțați vizita acesteia. b. Realizați o listă cu minimum cinci întrebări
pe care le-ați adresa autoarei la întâlnirea respectivă. c. Prezentați colegilor materialele realizate.
292
4. Valorificați-vă competențele digitale. Redactați un text, de 100-120 de cuvinte, pe care l-

ați putea publica pe blogul vostru, pe o temă care să reflecte preocupările adolescenților. Găsiți
modalitatea cea mai potrivită pentru a promova textul și a permite colegilor să adauge comentarii.
II. IUBIREA
Texte multimodale propuse: Enigma Otiliei, de George Călinescu, regizat de Iulian Mihu, 1972(
https://www.youtube.com/watch?v=AQGpKadRmRY&ab_channel=hammerklaviermusik);Romeo
și Julieta, de William Shakespeare- scena balconului;
1. Discutați, în grupe de câte 3-4 elevi, despre textul citit, apoi rezolvați, la alegere, una
dintre sarcinile date: a. Creați o bandă desenată în care să surprindeți secvențele pe care le
considerați cele mai importante. b. Realizați un afiș pentru lansarea unei ecranizări pe baza textului.
2. Proiect de echipă interdisciplinar. Literatura iubirii reflectată în cinematografie. În grupe
de 4 elevi, realizați prezentarea unui roman și a ecranizării acestuia. Produsul final poate fi digital
(ppt, videoclip, poster) sau tradițional sub forma unor postere ce vor fi expuse în sala de clasă.
III. ȘCOALA
Textul multimodal propus: filmul Liceenii, regizat de Nicolae Corjos, 1986
(https://www.youtube.com/watch?v=r7isr9wzmWw&ab_channel=DefiantOne; )
Sugestii de activități: Proiect. Inspirându-vă din filmul „Liceenii”, regizat de Nicolae Corjos, 1986,
creați un videoclip care: a.să reflecte relația profesor-elev din zilele noastre; b.să redea o scenă
semnificativă din viața de licean în context pandemic.
IV. SCENE DIN VIAȚA DE IERI ȘI DE AZI
Textul multimodal propus: Aici, de Richard Mcguire, Editura Grafic, 2016
(https://www.scena9.ro/article/richard-mcguire-aici-roman-grafic-editura-art)
Pornind de la o imagine din romanul Aici, de Richard Mcguire, un roman în care textul este
redus la minimum, s-ar putea desfășura următoarea activitate de receptare și de creare a unui text
multimodal: a. Urmăriți cu atenție gesturile elevilor din imaginea selectată din roman. b. Construiți
un posibil dialog, care ar putea fi însoțit de gestica și mimica reproduse în imagine; c.Interpretați
dialogul creat, folosind inclusiv elemente ale comunicării nonverbale și ale celei paraverbale; d.
Creați o bandă desenată cu trei scene care să motiveze starea sufletească a personajului din anul
2051.
V. AVENTURĂ, CĂLĂTORIE
Texte multimodale propuse: Iliada și Odiseea, romane grafice de Gareth Hinds
(http://benzidesenateromanesti.blogspot.com/2021/02/iliada-si-odiseea-romane-grafice-de.html);
filmul Toate pânzele sus în regia lui Mircea Mureșan
293
Sugestii de activități: Proiect de echipă interdisciplinar.Lucrați în echipe de 4-5 colegi și realizați

un album de prezentare a unei călătorii reale sau imaginare într-una dintre țările din Europa/ vizitate
de eroii cărții citite. Veți insera imagini, prezentări ale unor locuri, elemente ce țin de istoria
locurilor, tradiții etc. Veți prezenta albumul realizat în fața colegilor.
VI. PERSONALITĂȚI, EXEMPLE, MODELE
Text multimodal propus: Eu sunt Malala, de Malala Yousafzai, Editura Polirom, 2014
(https://www.youtube.com/watch?v=T4pmJiWfKkw&ab_channel=Lectura%C3%AEneradigital%C
4%83)
Sugestii de activități: Proiect interdisciplinar. Lucrați în echipe de 4-5 colegi și realizați un
album de prezentare a două femei celebre din domenii diferite (literatură, muzică, arte plastice,
sport, științe etc. ) Veți insera imagini, prezentări ale unor elemente ce țin de personalitatea descrisă
etc. Veți prezenta albumul realizat în fața colegilor.
VII. LUMI FANTASTICE
Texte multimodale propuse: La țigănci, de Mircea Eliade; Domnișoara Christina, de
Mircea Eliade - film în regia lui Alexandru Maftei, 2013 (http://www.anuntulvideo.ro/filme/45174-
domnisoara-christina-mircea-eliade-1992108-minute); -film în regia lui Viorel Sergovici, 1992
(https://www.youtube.com/watch?v=fnAOJdoLEOE&ab_channel=FilmeRom%C3%A2ne%C8%99
tiVechisiNoisunttoate)
1. Discutați, în grupe de câte 3-4 elevi, despre textul citit, apoi rezolvați, la alegere, una
dintre sarcinile de mai jos: a. Creați o bandă desenată în care să surprindeți secvențele pe care le
considerați cele mai importante. b. Realizați un afiș pentru lansarea unei ecranizări pe baza textului
La țigănci, de Mircea Eliade. 2. Proiect de echipă. Discutați, în grupe de câte 3-4 elevi, despre
textul citit și despre cele două ecranizări ale nuvelei lui Mircea Eliade și realizați o comparație între
viziunile regizorale propuse prin raportare la textul lui Mircea Eliade.
294
DE LA TRADIȚIONAL LA MODERN
Prof. Elena Carmen COZMA

Prof. Iulian MAFTEI
Școala Gimnazială ,,Petru Rareș”, Hârlău
La ora actuală, metodele tradiţionale pot fi păstrate cu condiţia reconsiderării şi adaptării lor
la exigenţele învăţământului modern.
Societatea zilelor noastre a evoluat enorm în ultimii ani. S-au înregistrat progrese
surprinzătoare în diverse domenii, printre care şi cel educaţional. Astfel, se doreşte o trecere de la
didactica „tradiţională” , la învăţământul modern care caută să păstreze un echilibru între munca
individuală şi lucrul în grup, să îmbine învăţarea individuală cu învăţarea interdependentă, prin
cooperare sau colaborare, să asocieze exerciţiul individual exerciţiului interacţiunii cu ceilalţi.
Metodele educaţionale pot fi clasificate în două categorii şi anume metodele tradiţionale, respectiv
cele moderne.
Putem considera o metodă ca fiind una modernă atâta vreme cât aceasta permite cultivarea
însuşirilor fundamentale necesare omului de azi şi mai ales a celui de mâine. Printre aceste
caracteristici fundamentale, putem enumera: independenţa, spiritul critic, gândirea creatoare,
aptitudinile, atitudinile de exploratoare şi altele. Didactica este considerată tradiţional ca ramură a
pedagogiei care se adresează explicit, mai detaliat si mai aplicat procesului de învăţământ. Mulţi
autori o denumesc teoria instruirii. (BRUNER J., 1965, p.57).
Deşi pot dobândi o valoare deosebită în condiţiile unui auditoriu numeros metodele
tradiţionale, expozitive ori frontale lasă impresia că nu ar mai fi în conformitate cu noile principii
ale participării active şi conştiente a elevului. Totuşi, aceste metode, având un nivel cultural care să
asigure accesul la mesajul informaţional transmis raportat la unitatea de timp. Relaţia dinamică-
deschisă constă în raporturile în schimbare ce se stabilesc între diferitele metode. Drept metodă
principală de educare a modului de a gândi în învăţământul tradiţional putem să exemplificăm
expunerea profesorului care se completează cu studiul individual al elevului. Metoda tradiţională,
care constă în purtarea unei discuţii active cu întregul colectiv, antrenează mai mult participarea
elevilor, dar elevii sunt purtaţi în cadrul discuţiei de către profesor astfel ei nefiind capabili să
accentueze ceea ce se urmăreşte în cadrul discuţiei, în concluzie, forma clasică a învăţământului
dezvoltă puţin gândirea elevilor.
Principalul avantaj al metodelor activ-participative îl reprezintă implicarea elevilor în actul
didactic şi formarea capacităţii acestora de a emite opinii şi aprecieri asupra fenomenelor studiate.
În acest mod, elevilor le va fi dezvoltată o gândire circumscrisă abilităţilor cognitive de tip superior,
gândirea critică. Aceasta reprezintă o gândire centrată pe testarea şi evaluarea soluţiilor posibile
295
într-o situaţie dată, urmată de alegerea rezolvării optime pe baza argumentelor. Gândirea critică
presupune cunoştinţe valoroase şi utile, convingeri raţionale, propunerea de opinii personale,
acceptarea că ideile proprii pot fi discutate şi evaluate, participarea activă şi colaborarea pentru
găsirea soluţiilor. Un principiu general al metodelor activ-participative este acela că se pune accent
pe învăţarea prin cooperarea cu elevul, fiind implicată şi o antiteză cu metodele tradiţionale de
învăţare. O bună metodă de a expune anumite puncte de vedere este cea participării.
Ideea care trebuie cât mai bine stabilită şi implementată este aceea că elevii noştri nu
reprezintă doar un receptor de informaţii, ci profesorul trebuie să îi considere un participant activ la
educaţia proprie. Procesul instructiv-educativ include încurajarea comportamentului participativ
acesta reprezintă pasul de la „a învăţa” la a „învăţa să fii şi să devii”, adică pregătirea pentru a face
faţă situaţiilor, dobândind dorinţa de angajare şi acţiune.
Principalele metode de dezvoltare a gândirii critice sunt: metoda Ciorchinelui; metoda
Mozaic; metoda Cubul; metoda Turul Galeriei; metoda 6/3/5; metoda Lotus; metoda Pălăriile
gânditoare; metoda Frisco; metoda Schimba perechea; metoda Explozia stelară; diagrama Venn;
metoda Cauzaefect. (BREBEN, 2002, p. 42) Pentru ca învăţarea prin cooperare să se bucure de un
real succes, se impune respectarea unor reguli.
Metodele tradiţionale au următoarele caracteristici: pun accentul pe însuşirea conţinutului,
vizând, în principal, latura informativă a educaţiei, sunt centrate pe activitatea de predare a
profesorului, elevul fiind văzut ca un obiect al instruirii, aşadar comunicarea este uni-directională,
sunt predominant comunicative; sunt orientate, în principal, spre produsul final, evaluarea fiind de
fapt o reproducere a cunoştinţelor, au un caracter formal şi stimulează competiţia, stimulează
motivaţia extrinsecă pentru învăţare, relaţia profesor-elev este autocratică, disciplina şcolară fiind
impusă. Aceste metode generează pasivitatea în rândul elevilor.
La polul opus, metodele moderne se caracterizează prin următoarele note: acordă prioritate
dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a educaţiei, sunt centrate pe activitatea de
învăţare a elevului, acesta devenind subiect al procesului educational, sunt centrate pe acţiune, pe
învăţarea prin descoperire, sunt orientate spre progress.
Din toate cele menţionate rezultă faptul că profesorul trebuie să-şi schimbe concepţia şi
metodologia instruirii şi educării, să coopereze cu elevii, să devină un model real de educaţie
permanentă, să se implice în deciziile educaţionale, să asigure un învăţământ de calitate. Modelul
tradiţional de predare nu răspunde noilor tendinţe în didactica modernă, fiind fondat pe „triada
învăţare frontală – studiul manualului – chestionarea”, pe un model de învăţare pasiv.
Noul model de învăţare este un model activ şi presupune implicarea directă a elevului în
procesul de dezvoltare a capacităţilor de învăţare, în asimilarea cunoştinţelor şi dobândirea gândirii
critice.
296
Didactica presupune încercări de a prezenta raportul între procesul de învăţare activă şi procesul
de învăţare pasiv ca un reflex al teoriei cu practica, rezultând un raport informal sau formativ.
Noţiunea de activ – pasiv în ceea ce priveşte procesul de învăţare nu poate fi identificată cu
noţiunea de teoretic – practic şi nici cu acest concept de informal – formativ, ci mai degrabă, aceste
atribute ale profesorului sunt completate, influenţate, se suprapun în unele combinaţii de metode
care pot fi reuşite într-o măsură mai mare sau mai mică, de la caz la caz.
În învăţământul de tip tradiţional este cultivată competiţia între elevi având ca scop setarea
unei ierarhii, a unui top a acestora reflectat de către activitatea individuală. Această competiţie poate
pregăti individul în ceea ce priveşte toate aspectele vieţii, dar pe de altă parte, aceasta, poate fi
generatoare de unele conflicte şi comportamente agresive, o lipsă de comunicare şi în acelaşi timp
colaborare şi obiectivitate între colegi. Odată cu aceste defecte ale competiţiei, poate să apară
marginalizarea nedreaptă a unora dintre aceştia, aceasta amplifică anxietatea şi teama de a eşua,
astfel fiind cultivat egoismul dorinţa de a reuşi cu orice preț şi prin orice fel de metode care de cele
mai multe ori încalcă principiile unei bune educaţii şi moralităţi. O bună opţiune pentru stimularea
cooperării este şi munca în grup. Aceasta stimulează interacţiunea dintre elevi, precum şi creşterea
stimei faţă de sine, încrederea în forţele proprii, diminuează anxietatea faţă de şcoală şi intensifică
atitudinile pozitive faţă de cadrele didactice.
Metodele de învăţământ bine alese şi aplicate duc la realizarea obiectivelor informaţionale
şi formative ale lecţiei şi ale activităţilor extraşcolare. În şcolile din România se practică în
proporţie mai mare modelul tradiţional faţă de cel modern, ţinându-se spre implementarea celui din
urmă, dar fără anularea primului, ci realizarea unei simbioze structurale între cele două. Modelul
modern nu va putea supravieţui fără fundamentul celui tradiţional.
În concluzie, profesorul trebuie să deprindă măiestria de a le combina şi a le demonstra
eficienţa şi aplicabilitatea În diverse experienţe de învăţare, înclinând balanţa în favoare celui
modern, mult mai uşor acceptat de elevi.
BIBLIOGRAFIE:
Breben Silvia, 2002, ”Metode interactive de grup”, Ghid metodic, Editura Arves,
Bruner J. S., 1974,”The Process of Education and Towards a Theory of Instruction”, , Editura
Paperback.
Oprea Crenguţa, 2002, ” Metode interactive de predare, învăţare, evaluare”, Editura Arves,
Olalau Odetta Ioana, 2016, Curs – ”Metode activ-participative”
297
ORGANIZAREA PROCESULUI EDUCAŢIONAL:

TRADIŢIONAL ŞI MODERN
Prof. primar Creola CARAS

Școala Primară ,,Carol I”, Iași
Organizarea procesului educaţional constă în realizarea unor acţiuni ce conferă un caracter

raţional, eficient şi ordonat demersurilor didactice, în condiţiile utilizării resurselor materiale şi
umane adecvate.
Din perspectiva pedagogică, forma de organizare este cea care, în practică, constituie
corelaţia specifică între toate elementele procesului de învăţământ, conferindu-le o finalitate
educativă. Forma de organizare este tocmai cadrul în care are loc articularea dintre componentele
procesului educaţional şi pune în valoare interacţiunea dintre profesor şi elev. Desigur, forma de
organizare cunoaşte o evoluţie diferită în timp şi a îmbrăcat mai multe variante. Astfel, încă din
antichitate, cea mai frecventă şi răspândită formă de realizare a activităţii de predare-învăţare, este
organizarea pe clase şi lecţii. Această organizare cunoaşte o serie de îmbunătăţiri în secolul al XVII-
lea, prin contribuţia lui I. A. Comenius (1592-1670). Este cel care a evidenţiat importanţa
eterogenităţii grupului de elevi, organizat pe aceleaşi criterii de vârstă şi pregătire, a prezenţei unei
programe împărţită pe luni şi zile şi a stabilirii scopului urmărit de fiecare lecţie desfăşurată;
trecerea dintr-o clasă în alta se realiza anual, prin sistemul promovării, pentru durata şcolarizării se
stabilea un început şi un sfârşit de an şcolar, care era împărţit pe unităţi de lucru (trimestre sau
semestre); la fel ca în prezent, exista un orar care cuprindea disciplinele de studiu, durata orei era de
45’-50’, urmate de pauze. Acest sistem de organizare pe clase şi lecţii a fost introdus în practica
şcolară din România, în anul 1864 prin Legea învăţământului.
Consider, ca fiind cel mai eficient, sistemul bazat pe clase şi lecţii, însă cu menţiunea
organizării unor clase diferenţiate, după modelul Mannenheim, clase ce să adune la un loc copii
supradotaţi, copii cu o pregătire şi capacităţi intelectuale medii, considerate normale, şi clase pentru
elevi mai slabi pregătiţi sau cu un intelect sub nivelul normalului; astfel am înlătura riscul
menţinerii unor deficienţe la elevii subnormali, incapabili de a „ţine pasul cu clasa”, sau,
dimpotrivă, s-ar înlătura plictisul din partea elevilor supradotaţi, în momentele în care profesorul
explică şi încearcă să antreneze randamentul celorlalţi copii din clasă, cu un nivel intelectual mai
scăzut. De un timp, se organizează şi se lucrează cu acele grupe de „excelenţă” în vederea
perfecţionării şi aprofundării cunoştinţelor elevilor cu aptitudini spre o anume disciplină, dar ce se
face pentru elevii mai slabi? Totodată aceste grupe de excelenţă lucrează doar pe un anumit obiect
de studiu, deşi ar exista posibilitatea organizării acestora pe arii curriculare. De asemenea, am opta
şi pentru organizarea unui învăţământ, dar la nivel liceal, organizat pe „centre de interes” (exemplu
298
sistemului lui Decroly, însă fără a înlocui învăţământul colectiv cu cel individual), adică un
învăţământ specializat , la care elevul va opta în funcţie de aptitudinile şi capacităţile personale.
Utilizată în practica şcolară de mult timp, lecţia s-a situat pe primul loc între formele de lucru cu
elevii. Cercetarea pedagogică, alături de practica şcolară, au adus contribuţii deosebite la
îmbunătăţirea metodologiei ei, prin diverse schimbări în structura, optica şi modul ei de realizare.
Cu toate acestea, lecţia şi-a păstrat, în timp, trăsăturile esenţiale: asigură temeinicia cunoştinţelor,
formează capacităţi ce permit punerea acestora în practică, dezvoltă sentimente şi convingeri,
modelează personalitatea elevului, permite surprinderea relaţionărilor dintre fenomenele şi
procesele ce alcătuiesc realitatea înconjurătoare, organizarea se desfăşoară într-un cadru optim, ce
favorizează stabilirea unui sistem de conexiuni între profesor şi elev şi realizarea acelor activităţi
didactice stimulează atingerea performanţelor şcolare. În pofida acestor calităţi, lecţia mai necesită
unele perfecţionări, în condiţiile unui învăţământ românesc aflat într-o continuă schimbare. În
structura sa, încă predomină activitatea de predare, în defavoarea celei de învăţare şi evaluare, iar
întreaga activitate didactică tinde să fie centrată, în continuare, pe acţiunile profesorului. Iniţiativa
elevilor este diminuată în cazul apelării preponderent la strategiile didactice expozitive, ceea ce
menţine elevul, de cele mai multe ori, la statutul de „subiect pasiv, de educat”. Uniformizarea şi
şablonarea lecţiilor derivă şi din dominarea activităţilor frontale, ceea ce împiedică diferenţierea
activităţii didactice, după particularităţile elevilor; astfel, cerinţele şi exigenţele vor fi aceleaşi
pentru toţi elevii, ceea ce determină un randament şcolar scăzut şi diminuează activităţile de muncă
independentă, retenţia şi transferul cunoştinţelor, autoevaluarea şi atingerea performanţei.
Lecţia, în tradiţional, era o „formă de organizare a procesului de învăţământ”, în alte
limite, impuse de condiţiile de atunci, iar lecţia modernă are o altă alură şi o structură grefată pe
noile orientări ale didacticii generale, pedagogice, ale idealului educaţional, ale calităţii, progresului
şi echităţii. Datorită unor condiţii generale şi particulare, lecţia are un caracter istoric şi actual, atât
din punct de vedere teoretic, cât şi practic . Fondatorul teoretic al sistemului de învăţământ pe clase
şi lecţii este pedagogul Jan Amos Comenius-Komensky, în secolul al XVII-lea, în lucrarea sa
„Didactica magna” (Marea didactică). Activităţile interactive realizate de profesori şi elevi, pe o
durată de 50 minute, în care se studiază conţinuturile de specialitate, având obiective de
comunicare, aplicare, asimilare sau evaluare, au fost denumite lecţii. Dacă în trecut a existat
tendinţa de a trata lecţia separat de lanţul general de lecţii, actualitatea unei lecţii decurge din
integrarea în sistemul de lecţii, cu menţionarea că fiecare lecţie trebuie să introducă elemente de
noutate ce să asigure legătura cu materia predată anterior şi cu cea care urmează să fie însuşită.
Utilizând metoda de analiză sistemică, în studierea unei lecţii de geografie,de exemplu, se observă
că structurarea acesteia se realizează sub forma unui ansamblu de momente sau secvenţe cu
corespondenţă în acte didactice esenţiale. Succesiunea secvenţelor oferă profesorului posibilitatea
299
de a ordona şi organiza informaţiile în unităţi mai mici în vederea asimilării de către elevi, de a
utiliza o strategie adecvată pentru optimizarea demersului didactic. Privită, din perspectiva didactică
modernă, ca un „microsistem”, lecţia cuprinde într-un tot unitar variabilele, obiectivele
operaţionale, mijloacele şi strategiile didactice, trăsăturile psihice ale elevilor, personalitatea
profesorului, etc., toate acestea fiind subordonate logicii procesului educaţional. Toate aceste
elemente ale lecţiei reprezintă componentele unui sistem, între ele stabilindu-se relaţii de
condiţionare şi interdependenţă, astfel, orice modificare a unui element component va determina
schimbarea întregului sistem din care face parte. Consider ca fiind depăşită părerea potrivit căreia,
dacă, într-o lecţie, nu se respectă volumul de informaţii specificat în programă, atunci elevii se vor
deprinde cu o muncă superficială iar lecţia va fi lipsită de interes. Dimpotrivă, eficienţa unei lecţii,
poate spori şi în condiţiile unui set relativ restrâns de cunoştinţe, dar care calitativ, sunt prezentate
impecabil şi valorificate optim. Nu neapărat cantitatea, cât calitatea informaţiilor, este cea care
contribuie la optimizarea demersului didactic.
BIBLIOGRAFIE:
Cristea, S., (2003), Managementul organizaţiei şcolare, E.D.P., Bucureşti

Cucoş, C., (1996), Pedagogie, Ed. Polirom,
Strategii didactice, Ed. Clusium, Cluj-Napoca Evaluarea sistemelor şi proceselor
educaţionale, (1976),
300
COMPETENȚE MULTICULTURALE PRIN ORA DE LITERATURĂ
Prof. Georgiana Gabriela COZMA

Colegiul Național de Artă ,,Octav Băncilă”
Educația își propune atât formarea complexă a individului, cât și dezvoltarea unor
competențe specifice disciplinelor de studiu. Cultura este pentru educație atât cadru cât și principal
conținut. Fundamentul cultural al educaţiei permite elevilor să se raporteze corect la alte ţări, alte
naţiuni, popoare ori grupuri etnice. Școala este una dintre cele mai puternice zone de interferență a
culturilor , spațiul unde elevi cu vârste felurite și motivații diferite învață să trăiască împreună,
învață care le este identitatea, dar și să accepte alteritatea. Coexistenţa naţiunilor implică
coexistenţa culturilor acestora. Condiții importante ale echilibrului psihic uman sunt atât nevoia de
identitate, cât și nevoia de alteritate, de raportare la altul, de interacțiune, de socializare. Dualitatea
identitate – alteritate este un important factor al bunăstării psihice.
O lungă perioadă, până la începutul secolului al XX-lea multiculturalitatea era sinonimă cu
marginalizarea, devalorizarea iar diferențele dintre elevi erau principalele cauze de conflict, oamenii
respingând ceea ce este diferit. În partea a doua a secolului al XX-lea, multiculturalitatea cunoaște
fațete noi, fiind vehiculate concepte precum vecinătatea, multilingvismul. Astfel, străinul văzut
odinioară ca dușman suferă o reașezare perceptivă în rândul popoarelor. Educația interculturală
este văzută ca o cale de înțelegere a lumii interferențelor dintre mai multe câmpuri culturale și are
ca principale obiective promovarea înțelegerii reciproce, respectul față de ceilalți, în ciuda
diferențelor, înlocuirea stereotipurilor și a prejudecăților cu atitudinea tolerantă. Scopul principal
al unei atitudini interculturale într- o societate multiculturală este, așadar, adaptarea integrativă,
formarea unui elev care să manifeste interes egal, echilibrat, între dorința de valorizare a propriei
identități, de autocunoaștere și cea de alteritate, de cunoaștere a celuilalt.
Profesorul de literatură este în primul rând cel care, pornind de la textul beletristic, poate
ajuta la practicarea de noi comportamente, atitudini și valori în contextul unei societăți
multiculturale și plurilingve.
Pentru că mi-am propus să arăt în mod concret elevilor ce înseamnă o clasă multiculturală,
în preajma zilei internaționale a diversității culturale, pentru a-i face conștienți de beneficiile
acestor schimburi, am selectat, dintre discipolii colegiului, pe cei care aparțin altor etnii ( trei greci
, un palestinian, un egiptean, doi ucraineni, o unguroaică, doi rromi, o rusoiacă) și, împreună cu 15
de elevi români, am creat un grup multicultural care a fost invitat să participe la o activitate
didactică în muzeul școlii noastre. Muzeul colegiului este un spațiu multicultural, produs
intelectual al proiectului european Cosmus, al cărui principal obiectiv a fost crearea unui mediu de
301
învățare diferit de cel al sălii de curs, care să ofere o experiență cognitivă unică elevilor colegiului
nostru.
Principalul scop a fost promovarea diversității culturale în ora de literatură, căci se știe că
literatura reflectă optim jocul dintre “eu” şi “celălalt”. Mi-am propus, de asemenea, dezvoltarea
unor competențe ce trebuie permanent îmbunătățite pentru a răspunde eficient și adecvat
provocărilor viitoare și oportunităților apărute în societate. Activitatea a intenționat să valorifice
două texte literare care reflectă modalități diferite de raportare la diversitatea culturală și, pe baza
întrebărilor strucurate, să îi provoace la un dialog incitant despre noțiuni dobândite în orele de
educație socială sau de istorie precum interculturalitatea, multiculturalitatea, diversitatea etnică
,toleranța.
Pe parcursul activității, elevii au avut posibilitatea nu doar să răspundă la întrebările
propuse, ci și să prezinte celorlalți elemente fundamentale ale culturii lor. Astfel, elevii și-au
prezentat, de asemenea, costumele populare și elemente de specific gastronomic, copiii având
posibilitatea să guste și din prăjiturile tradiționale pakistaneze. Nu au lipsit nici prezentările legate
de specificul gastronomic unguresc sau ucrainean. Prin această activitate didactică, elevilor li s-a
reconfirmat că diversitatea devine o sursă a învățării și o oportunitate, că literatura este un excelent
mediu al descoperirii și practicării empatiei...armă puternică împotriva prejudecăților, conflictelor și
inegalităților de orice tip.
Se știe că la nivelul obiectivelor pedagogice, literatura de specialitate realizează distincția
între dimensiunile lor cognitive, afective, sociale și pragmatice. Competența interculturală
presupune o integrare a tuturor acestor dimensiuni, vizând în egală măsură asimilarea de noi
cunoștințe legate de alte spații culturale, de alte universuri lingvistice, cât și comportamentul
elevilor dincolo de spațiul formal al școlii; dezvoltarea unei atitudini deschise față de alteritate, prin
care fostele prejudecăți și stereotipuri să fie reevaluate critic.
302
303
STRATEGIA DIDACTICĂ ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ
Educatoare Maria Andreea MIHĂILĂ

Liceul Teoretic ,,Mihail Kogălniceanu”, Snagov, Ilfov
A fi educator nu înseamnă a exercita o meserie, înseamnă a îndeplini o misiune, a face un

apostolat. (G. Mialaret).
O societate cu o cultură şi civilizaţie recunoscute se formează şi se dezvoltă printr-o educaţie
sănătoasă. O educaţie de calitate este realizată însă de profesori buni, bine pregătiţi pentru o astfel
de meserie.
Fără îndoială, educaţia este cea care înnobilează spiritul omului, însă dacă deţii şi capacitatea
de a o transmite, atunci educaţia te desăvârşeşte. Ce am fi fără educaţie sau fără frumoasele valori
transmise de familie. Foarte mulţi ar trebui să ne considerăm norocoşi că a avut cine să ne transmită
prin viu grai sau de la cine să ne însuşim aceste valori.
În ziua de astăzi ,observăm că, pe lângă numeroasele crize (politică, economică, socială),
există şi o criză a valorilor, provocată atât de schimbările produse în societate, dar, și din cauza
lipsei unei educaţii cu adevărat valorice, iar aceasta conduce la deteriorarea procesului de formare și
dezvoltare a personalităţii umane.
Lipsa educației valorice este influențată de selecționarea scopului educaţiei care ar trebui
să fie determinat de două opţiuni esențiale: valorile individului și ideologia societăţii.
Strategia didactică este o înlănţuire de situaţii de învăţare delimitate şi stabilite în funcţie de
obiectivele operaţionale ale lecţiei, înlănţuire care însumează metode şi mijloace de învăţământ,
procedee de lucru, metode şi instrumente de învăţare, ordonate în funcţie de obiective concrete.
Esenţa strategiei didactice este aceea de ordonare a datelor şi disponibilităţilor metodice în funcţie
de scopul urmărit. Ea nu se confundă nici cu metodele, nici cu tipurile de învăţare, în demersul
didactic toate acestea i se subordonează.
Strategia arată „ce face învăţătorul” şi „ce face elevul” ea pune în evidenţă capacitatea
cadrului didactic de a acţiona eficient şi de a face şi pe alţii să acţioneze în virtutea aceluiaşi ţel, de a
adopta structuri de acţiune cutezătoare, realiste şi eficiente în acelaşi timp. Strategia didactică
presupune muncă de concepte şi creativitate. Ea conferă lecţiei dinamism şi mobilitate, acţionând în
funcţie de situaţiile concrete care se ivesc. Lasă loc spontaneităţii, intervenţiei creative pe loc şi cu
efect imediat, din partea celui care ţine lecţia. Strategia se caracterizează prin supleţe şi dinamism
prin caracterul ei reglabil în funcţie de situaţiile concrete care se ivesc, prin posibilitatea ca acţiunea
să fie modificată din mers.
304
În timpul perioadei de practică pedagogică desfășurată la liceu, am susţinut activităţi atât la

învăţământul preșcolar cât și la cel primar.
La clasa a III-a, în cadrul lecției de Limba și literatura română, strategia didactică folosită
este integrata, astfel, tema lecției, ,, În prag de sărbători’’-Recapitulare semestrială” fiind realizată
în mod interactiv, .
Ca metode și procedee didactice s-a ales îmbinarea explicației și a conversației cu
demonstrația, exercițiul, problematizarea și . Utilizând drept metoda principală explicația, le-am
comunicat permanent copiilor pașii pe care urmează să îi parcurgem în cadrul lecției.
Ca material didactic, s-au folosit : șemineu,sac cu surprize,cadouri, creioane, caietele
elevilor , manual, fișa de lucru, table și culori.
Forma de întrebuințare a fost frontală și individuală, lucrându-se astfel cu întreaga clasă,
cât și cu fiecare elev în parte. Activitatea frontală presupune relaţia profesorului cu întreg colectivul
clasei, se lucrează în acelaşi timp cu toţi elevii angajaţi în aceeaşi activitate. Această formă de
organizare asigură manifestarea rolului de conducător al cadrului didactic cu toate consecinţele ce
decurg de aici. În esenţă, un asemenea context pedagogic impune raportarea la nivelul mediu al
clasei – nivel la care se află majoritatea elevilor din colectivul respectiv.
Astfel, în cadrul lecției ,, În prag de sărbători’’-Recapitulare semestrială” s-a creat o
legatură între elementele strategiei didactice, elevii însușindu-și la finalul activității noi deprinderi și
cunoștințe.
În ultimă instanţă, conturarea unei strategii didactice şi aplicarea ei cu succes depind de
personalitatea profesorului, de stilul său pedagogic, de experienţa şi imaginaţia sa pedagogică. Nu
există o metodă „mai bună” decât alta; succesul unei activităţi nu depinde atât de alegerea unei
metode, cât de felul in care este pusă în valoare de cel ce a făcut alegerea. Chiar mult criticata
metodă a expunerii, considerată emblematică pentru sistemul de învăţământ tradiţional, poate
deveni „activă” dacă prin utilizarea ei profesorul trezeşte mintea şi deschide sufletul copiilor către
tot ce înseamnă valoare autentică. Pe de altă parte, utilizarea unor metode, considerate prin natura
lor „mai active” decît altele, sau a unor mijloace de învăţământ nu garantează succesul activităţii.
Totul sau aproape totul depinde de arta profesorului de a-şi pune în valoare cuvântul şi gestul, de a
se pune în valoare pe sine prin tot ceea ce face, prin tot ce oferă elevilor săi, o artă care nu e în
întregime înnăscută, ci în mare parte rodul unei munci pasionate şi al voinţei de a fi profesor, adică
un model.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, Ioan, Didactica, manual pentru clasa a X-a, școli nornale, Editura didactică și
pedagogică, R.A.București 1999

305
Cerghit, Ioan; Neacşu Ion, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi, 2001

Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Iaşi, Editura Polirom, 2006
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2002
Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica modernă, Dacia, 2004
Tomşa, Gheorghe, Psihopedagogie preşcolara şi şcolară, M.E.C, Bucureşti, 2005
306
CARIERA DIDACTICĂ DUPĂ PANDEMIE
Prof. Livia Cristina NEAȚĂ

Școala Primară Nr. 1, Vidra, Ilfov
Pandemia cu coronavirus a afectat multe dintre domeniile profesionale și economice din țara
noastră având efecte și aducând modificări importante la nivel mondial.
Învățământul a fost pus în fața unor noi provocări, iar cadrele didactice au fost obligate să
găsească soluții rapide pentru a putea transpune activitatea față în față de la clasă în activitate
online. Acest aspect a condus la multe modificări în termen scurt, dar și la dificultăți și probleme
care au marcat sistemul de învățământ și care nu o fost depășite până la acest moment.
Activitatea realizată în mediul online a condus la modificarea tipului de relație pe care
profesorii îl aveau cu clasa de elevi, a făcut necesară o nouă modalitate de abordare, de
interrelaționare, de motivare și activizare a elevilor.
De această dată, profesorul a trebuit să găsească resurse potrivite pentru predarea materiei
întregii clase de elevi și au apărut probleme legate de faptul că unii elevi nu dispun de mijloace
tehnice pentru a se putea conecta în cadrul activităților online sau nu dispun de abilități necesare
pentru conectarea și rezolvarea sarcinilor de lucru, mai ales în cadrul copiilor de vârstă preșcolară și
a elevilor de vârstă școlară mică. Astfel, activitatea profesorului nu s-a limitat doar la proiectarea
organizarea coordonarea și evaluarea lecțiilor și a implicat un studiu individual în domeniul
tehnicilor de lucru online, a platformelor educaționale recomandate pentru desfășurarea cu succes a
activității de la izbucnirea pandemiei până în această perioadă.
Prin introducerea în fișa postului a unor atributii de predare-invățare și evaluare online,
profesorii au fost puși ”peste noapte” în față provocării de a răspunde cu privire la modul în care
desfășoară activitate online și de a se obliga să realizeze activități online de calitate, deși cea mai
mare parte dintre aceștia nu au fost instruiți cum pot să predea online într-un mod eficient.
Referitor la evolutia după pandemia de coronavirus, cu siguranță că se va continua în
direcția digitalizării procesului de învățământ, ceea ce va conduce la implicații majore asupra
carierei didactice și a formării cadrelor didactice. Consider că impactul pandemiei se va simți și mai
mult în perioada următoare, iar cadrele didactice vor fi obligate să găsească, în activitatea online, o
modalitate de înlocuire cu succes a activității desfășurate față în față în sala de clasă.
Modificările aduse de pandemia cu coronavirus vor conduce la schimbarea modului de
organizare activităților de formare inițială a personalului didactic, vor contribui la modificarea
activităților și a modului de planificare și organizare a activităților la clasă, vor face ca formarea
continuă a profesorilor să se desfășoare după alte deziderate și să aibă în vedere o adaptare continuă
la tehnologia recomandată în domeniul educațional. De asemenea vor să aparea modificări în ceea
307
ce privește evaluarea activităților desfășurate de cadrele didactice și pot apărea modificări în ceea ce
privește modalitatea de susținere și tematica examenelor de titularizare, definitivat, grade didactice.
Pornind de la primul aspect și anume acela al formării inițiale a personalului didactic va
apărea necesitatea ca o persoană care va dori să acceadă în sistemul de învățământ românesc să aibă
la bază pe lângă pregătirea teoretică și practică în domeniu, cunoștințe de folosire a instrumentelor
digitale și a anumitor platforme care sunt recomandate pentru desfășurarea activităților cu elevii de
o anumită vârstă și de la o anumită specializare. Astfel, se va pune accentul pe această pregătire în
domeniul digital a cadrelor didactice ceea ce este o noutate absolută pentru sistemul nostru de
învățământ.
Pe de altă parte, persoanele care se vor afla în sistemul de învățământ înaintea schimbării
regulilor, în sensul unei obligativității a stăpânirii mijloacelor informatice, vor trebui să participe la
cursuri de formare, ateliere, traininguri prin care să dobândească abilitățile necesare desfășurării
unei activități adecvate și de calitate cu elevii de la clasă.
De asemenea, formarea continuă a cadrelor didactice va viza, în perioada următoare,
implicarea cadrelor didactice în anumite cursuri, instruiri, proiecte, programe pentru a facilita
mutarea activității din sala de clasă în spațiul online. Aici pot apărea probleme cu persoanele care
au vârstă mai înaintată și care nu au pregătire în domeniul digital, cu atât mai mult cu cât timpul
formării continue este cel mai adesea destul de redus și o mare parte din cursuri se desfășoară și se
vor desfășura tot în mediul online.
Referitor la evaluarea personalului didactic se va avea în vedere și modul în care se va
folosi predarea învățarea evaluarea online, eficiența utilizării mijloacelor digitale în sala de clasă,
mai ales după introducerea în fișa postului a obligatiei de a realiza activități in mediul online.
Examenele susținute de cadrele didactice, fie că va fi vorba de examenul de titularizare, de
definitivat sau de obținere a gradelor didactice, este posibil să conțină și o probă practică de folosire
a tehnicilor de predare/evaluare online sau să constea în folosirea/ crearea anumitor aplicații
folosind tehnicile digitale. Ar putea exista varianta ca cel puțin o parte din aceste examene să se
desfășoare în mediul online.
Una dintre problemele pe care le va aduce această digitalizare a învățământului românesc va
consta în motivația personalului didactic și cuantificarea performanțelor acestuia realizate în mediul
online. Dacă în cadrul învățământului față în față, performanța era evidentă ca urmare a modului în
care profesorul reușește să transmită elevilor materia de învățat și a modului în care acesta reușește
să implice pe aceștia în activitatea de învățare, în cazul învățământului online sunt mai mulți factori
care pot conduce la obținerea unei performanțe mai mici prin depunerea aceluiași efort. De
exemplu, verificarea unei teme în online sau oferirea unei explicații pe o problemă punctuală nu au
același efect ca explicația la tablă, cand de reaiau aspectele neînțelese sau verificarea îndeplinirii
308
sarcinilor de lucru de către elev cu explicarea în fața acestuia a lucrurilor care trebuie îmbunătățite.
De asemenea, poate exista posibilitatea obținerii unui feedback într-un timp mai lung decât în
cadrul activităților față în față sau chiar a unui feedback care nu reflectă realitatea. Pe de altă parte.
pot fi momente în care cadrele didactice să fie demotivate, aflându-se în imposibilitatea de a folosi
un anumit instrument online din cauza lipsei practicii anterioare sau din cauza lipsei unei relații față
în față cu clasa de elevi, care poate contribui la dificultăți în autoevaluarea activității desfășurate și
oferirea de sprijin individualizat.
În concluzie, eu consider că pandemia va lăsa urme în sistemul educațional românesc și o
va conduce cariera didactică pe un drum nou, care va marca un nou început, cu mari dificultăți,
multe provocări, dar și cu posibilități multiple de adaptarea a activității și păstrarea unor standarde
în formarea inițială și continuă a cadrelor didactice. Reușita sau nereușită acestui demers va fi
condiționată de modul în care vor acționa factorii de decizie, dar și de modul în care fiecare cadru
didactic va alege să își organizeze și restructureze activitatea la nivelul clasei și în afara ei.
309
310
JOCUL DIDACTIC- MIJLOC DE STIMULARE A ELEVILOR ÎN

PROCESUL EDUCATIV
Prof. înv. primar Maria COMAN

Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga”, Baia Mare, Maramureș
,,Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale . Sufletul şi inteligenţa devin mari
prin joc. Despre un copil nu se poate spune că el creşte şi atât; trabuia şă spunem că el se dezvoltă prin
joc.”
( Jean Chateau)
La vârsta şcolară mică elevii iau cunoştinţă cu primele tehnici esenţiale ale învăţării
elementare. Interesul lor pentru studiu necesită o stimulare . Aceasta are loc doar într-o prezentare
atractivă, clară , variată şi într-un mod de înţelegere adecvat vârstei lor.
În ierarhia metodelor active-participative utilizate în cadrul activităţilor, jocul ocupă un loc
aparte prin faptul că asigură un randament sporit faţă de celelalte strategii de lucru folosite. La vârsta
şcolară jocul este de fapt un mijloc de învăţare. Datorită conţinutului şi al modului de organizare, jocul
didactic este un mijloc eficient în activizarea întregii clase, contribuind la formarea şi dezvoltarea
deprinderilor practice elementare. Scopul jocului este acela de-al înarma pe copil cu un mod de gândire
logică, suplă, polivalentă, care să-i permită să se orienteze în problemele realităţii cotidiene, să exprime
judecăţi şi raţionamente într-un limbaj logic simplu. Această formă de activizare oferă un cadru prielnic
pentru o învăţare activă, participativă, stimulând creativitatea şi iniţiativa elevilor. Prin joc, copilul îşi
angajează întreg potenţialul psihic, îşi dezvoltă imaginaţia, observaţia, îşi cultivă iniţiativa şi spiritual de
observaţie .
In procesul instructiv-educativ, ludicul îmbină plăcutul cu utilul. Jocul didactic este o activitate
serioasă, care sprijină într-un mod fericit înţelegerea problemelor , fixarea şi formarea unor deprinderi
durabile . Acesta prinde viaţă în momentul în care este valorificat cu un anumit scop. Poate contribui la
realizarea scopului propus deoarece:
 Aceeaşi sarcină didactică se exersează pe conţinuturi şi material diferite cu reguli şi acţiuni de
joc;
 Acelaşi conţinut se poate repeta de mai multe ori şi totuşi jocul este nou datorită diferitelor
reguli şi acţiuni de joc sau datorită sarcinilor didactice multiple şi gradat complicate;
 Regulile de joc şi mai ales elementele acestuia asigură sursa de energie în desfăsurarea jocului
didactic, ele fiind mereu surprise în succesiunea acţiunilor,în ritmul şi calitatea îndeplinirii sarcinilor
didactice, în sancţionarea greşelilor.
In strădania mea de a evidenţia că jocul didactic este un mijloc de stimulare a elevilor în cadrul
activităţilor educative am pornit de următoarele premise:
311
 Jocul este activitatea de bază a copilului la această vârstă, având în vedere că vârsta la care
copilul intră în şcoală a coborât la 6 ani;
 În cadrul jocului copilul în foloseşte întreg potenţialul psihic, desfaşurând activităţi care în
cadrul unei lecţii tradiţionale nu le arată sau este reţinut faţă de ceilalţi;
 Noţiunile noi sunt involuntar asimilate şi repetate de mai multe ori crescând gradual
complicitatea acestora;
 Prin joc, elevul se prezintă în naturaleţea sa.
Jocul didactic trebuie folosit oră de oră, în deosebi la clasele pregătitoare, I şi a II-a, deoarece
acesta are capacitatea de a antrena toţi elevii clasei, acţionând favorabil şi asupra copiilor care întâmpină
greutăţi în asimilarea cunostinţelor.
Odată cu intrarea în şcoală, activitatea copilului se schimbă. Începând cu această vârstă, 6- 7
ani, preocuparea fundamentală a micului şcolar va fi învăţarea, aceasta dobândind funcţii principale în
dezvoltarea psihică. Intrarea în şcoală atrage după sine şi responsabilitate. Cadrul didactic, învăţătorul,
este primul îndrumător în viaţa de micuţului şcolar şi cel care îi oferă siguraţă şi perspective noi.
Pentru o trecere mai uşoară în şcolaritate, programa şcolară oferă învăţătorului posibilitatea de
a-şi planifica şi organiza activitatea pedagogică astfel încât să fie plăcută, dar şi utilă, respectănd
obiectivele şi scopurile propuse. Astfel , de cele mai multe ori lecţiile sunt desfăşurate sub forma unor
jocuri didactice, jocul fiind activitatea adorată de copil.
Începând cu anul şcolar 2012/2013 ciclul achiziţiilor fundamentale este completat cu încă o
clasă, clasa pregătitoare. Programa acestei clase este bazată cu precădere pe joc şi cuprinde aspecte din
programa grupei pregătitoare de la grădiniţă , dar şi o parte din programa clasei I .
La această vârstă copilul se află, după cum spunea Piaget ,, în stadiul operaţiilor concrete”, adică
specificul gândirii şcolarului mic are o trăsătură esenţială cea concret intuitivă .
Materilul didactic folosit, precum şi metodele attractive pot atrage după suine reuşita şi
atingerea scopului şi a obiectivelor propuse.
Dacă în clasele pregătitoare şi I modelul de învăţare este cu precădere intuitive , începând cu
clasa a II-a acesta va scădea din intensitate până spre eliminare. Acum intră în acţiune metoda .
În spectrul metodelor activ-participative folosite la nivelul claselor I-IV, pe lângă
brainstorming, diagrama Wenn, ciorchinele, floarea de lotrus, cubul, jocurile didactice au un rol
esenţial în organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative specifice şcolii- învăţarea. Jocurile sunt
metode active care solicită integral personalitatea copilului. Acestea constituie o punte între joc şi
învăţare .
Integrarea jocului în structura de învăţare la şcolarii mici are menirea de a ajuta la realizarea
unor obiective ale formării personalităţii copilului. Şcolarul mic trebuie să vină la şcoală cu plăcere ,cu
scopul de a se integra în societate aşa cum este el, de a coopera cu ceilalţi copii de vârsta lui, cu
învăţătoarea, de a desfăşura activităţi care solicită potenţialul personal şi nu a reproduce .
312
Jocul trebuie să fie structurat, organizat în funcţie de grupele de vârstă şi sarcinile didactice. Se
desfăşoară după regulile şi comanda adultului, sub directa lui supraveghere. Accentul se pune pe latura
educativăa jocului, dar elementele distractive , de competiţie îl întregesc şi menţin atenţia şi interesul
copilului.
Jocurile didactice se află sub subordonarea procesului instructiv-educativ , structurate pe
obiective de studiu şi au la bază noţiunile asimilate până în acel moment, dar care caută noi metode de
rezolvare şi investigare a lor. Accentul cade acum pe capacităţile indivisuale şi modul de obţinere a
rezultatului final , pe posibilitatea de stimulare a capacităţilor intelectuale şi afectiv-motivaţionale
implicate.
Jocul în şcoală cuprinde sarcini didactice care contribuie la modificarea creatoare a deprinderilor
şi cunoştinţelor dobândite, la asimilarea unor noi noţiuni prin mijloace proprii. Acestea solicită întreaga
personalitate a copilului, stimulând evidenţierea capacităţilor creatoare, dar şi pe cele de tip şcolar.
Activităţile de învăţare şi jocul sunt acţiuni care se completează reciproc, scopul acestora fiind
un transfer de energie. Ceea ce înainte părea nul sau fără interes , acum poate deveni puternic şi cu un
răspuns imediat.
În cadrul jocului copilul foloseşte informaţii, timp spaţial, observaţia, spiritul critic şi
autocritic, capacitatea anticipativ- predictivă, divergenţa şi convergenţa gândirii, flexibilitatea şi fluenţa,
analiza unor anumite situaţii concrete, explorarea unor consecinte, interpretarea şi evaluarea unor
experiente, fenomene, interacţiuni.
Ludicul poate fi folosit cu succes în asimilarea de noi informaţii, în consolidarea şi verificarea
anumitor cunoştinte, priceperi şi deprinderi, se pot dezvolta capacităţi cognitive, afective şi volitive ale
copiilor, se pot forma şi educa trăsături de personalitate , se pot asimila modele de relaţii interpersonale,
se por forma atitudini şi convingeri.
Ideea folosirii jocului în activitatea didactică este recomandată şi de Platon în ,, Republica”:
,,Faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veţi avea prilejul de a cunoaşte înclinaţiile
fiecăruia.”
Învăţătura este o activitatea serioasă care solicită efort voluntar, este mai eficientă când se
folosesc resursele jocului, când între joc şi învăţare se întind punti de legătură.
Așadar, jucați-vă!
BIBLIOGRAFIE:
Breban Silvia, 2002, ,,Metode interactive de grup- ghid metodic”, ed. Arvest
Constantin Popovici, Lucreţia Ghebu, Olimpia Chitic, Elena Popovici, 1971, ,,Culegere de
jocuri didactice” , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Cucoş , Constantin, 2002,,Pedagogie’’, ed.Polirom,Iaşi
Suport curs de formare 2012"Repere in cercetarea educationala"
313
ABORDAREA EDUCAȚIEI INTERCULTURALE ȘI

MULTICULTURALE ÎN ȘCOALA ACTUALĂ
Prof. Iulia RUSNAC

Şcoala Gimnazială ,,Dr. Ioan Mihalyi de Apşa", Sighetu Marmaţiei
Într-una dintre lucrările de pedagogie interculturală comparată – International Perspectives

on Intercultural Education – editorul cărţii, Cushner K., pune drept motto capitolului în care descrie
interculturalismul sistemului de învăţământ românesc următoarea remarcă: „Educaţia interculturală
sau multiculturală nu a reprezentat o temă de dezbateri fierbinţi pentru marea majoritate a
publicului, nici pentru comunitatea profesională din România. Chiar şi în condiţiile schimbărilor
politice recente şi neaşteptate şi în ciuda bogatului său mozaic cultural, încă persistă o lungă
tradiţie a fricii de interculturalitate. Principiile democraţiei, deşi aşezate pe hârtie, sunt rar puse în
practică”. (Cushner, 1998)
În ceea ce priveşte statutul conceptului educaţie interculturală în lumea ştiinţelor
pedagogice, observaţia lui Cushner K. se confirmă: „este cert, în universul educaţional românesc,
termenul educaţie inter/multiculturală nu este bine consolidat, cum afirmă mai mulţi experţi
români. Există o carenţă vizibilă în abordare atât din punct de vedere teoretic, cât şi din
perspectiva operaţională, nu este prezent conţinutul explicit de documente de politică din
domeniu”.
Interculturalismul include înțelegerea, aprecierea şi valorizarea culturii proprii precum și
respectul bazat pe o informare autentică şi toleranța față de cultura etnică a celuilalt.
În România, istoria de instituire a conceptului de educație interculturală este destul de
modestă. Înainte de 1989, conceptul de educaţie multiculturală/interculturală nu exista în
pedagogia şi în cercetarea educaţională românească, deşi numeroase practici conturate de acesta
erau implementate cu succes în lumea şcolii. Modul de pătrundere s-a realizat, prin intermediul
proiectelor speciale şi nu prin reflecţie teoretică, organizată şi pedagogic argumentată. A fost un
moment când practica şcolii a devansat politica de cercetare în domeniu (Chiriac, 2012).
Spre deosebire de anii '90, dezvoltarea conceptului în România este, totuși, în expansiune (în
opoziţie cu dinamica sa pe plan internaţional, unde strălucirea conceptului a început să se reducă),
cum, probabil, se va întâmpla și în educaţia din România, unde acesta va reproduce fidel fluctuaţiile
de dezvoltare a multor curente pedagogice: apariţie – dezvoltare explozivă – diminuarea interesului
(Nedelcu, 2009).
Învăţământul românesc, cum afirmă Nedelcu A., nu dispune de o politică structurată care să
promoveze interculturalitatea (ci doar măsuri parţiale, complementare, benefice acestei filosofii).
314
În același timp, însă, se anunță şi tentative productive de promovare a interculturalităţii în

politicile educaţionale ale României.
De altfel, în contextul globalizării lumii contemporane și a migraţiei, s-a mărit sensibilitatea
spre educaţia interculturală – o competenţă socială care trebuie formată tuturor – crucială pentru un
dialog adevărat şi înţelegere mutuală (Cucoș, 2000).
În ultimele decenii, s-a ajuns treptat la concluzia că diversitatea culturală a fost şi este o
stare de fapt caracteristică a societăţilor europene. Ideea unei omogenităţi culturale, lasă tot mai
mult locul conştientizării coexistenţei unor grupuri culturale distincte în incinta aceleiaşi entităţi
statale, şi nevoia instituirii dialogului intercultural (Ivasiuc, 2010).
Multiculturalitatea este o realitate a existenţei în acelaşi orizont spaţio-temporal al unor
grupuri de indivizi provenite sau raportate la mai multe culturi care îşi afirmă notele specifice în
mod izolat, evitând, de regulă, contaminările (Rey, 1999).
Dacă educaţia multiculturală pune accentul pe măsuri care să vizeze coexistenţa (în înţelesul
literal al termenului) a mai multor culturi, în mod separat, educaţia interculturală este axată pe
cooperare şi acţiune conjugată (Cucoș, 2000).
Dacă la început reflecţia asupra interculturalului în învăţământ a fost restrânsă doar la
soluţionarea problemelor imigranţilor, astăzi se constată că vechea paradigmă nu mai este
suficientă. O dată cu perspectiva construirii unui spaţiu unitar european, a internaţionalizării
economiei, a globalizării informaţiilor, problemele se pun altfel. „A învăţa recunoaşterea diver-
sităţii codurilor culturale diferite, a şti să comunici într-un context intercultural, a lua cunoştinţă de
propria identitate culturală, a fi capabil de a trece dincolo de stereotipuri şi prejudecăţi, de a
cunoaşte mai bine instituţiile, caracteristicile sociale, formele de vieţuire din diverse ţări europene,
acestea ar putea să fie obiectivele unei practici interculturale lărgite în educaţie”(Lipiansky,
1999).
Abordarea interculturală în educaţie constituie o nouă manieră de concepere şi implementare
a curriculumurilor şcolare şi o nouă atitudine relaţională între profesori, elevi, părinţi. Perspectiva
interculturală deschide noi trasee de manifestare a diversităţii şi diferenţelor.
În concepția lui Cucoș (în Educație interculturală, note de curs), școala, ca principal
instrument de socializare, trebuie să fie locul unei armonizări culturale ce o devansează pe cea
socială. Gestionarea cât mai operativă şi timpurie a diferenţelor obligă cu necesitate la întronarea
unui model educativ care să favorizeze întâlnirea şi cooperarea între mai mulţi parteneri.
Competența interculturală este esența caracteristicilor pe care trebuie să le posede atât
profesorii cât și elevii. Dobândirea acesteia nu se realizează întotdeauna ușor ținând cont de faptul
că modalitățile de promovare ale educației pentru viață nu au fost întotdeauna o prioritate în
315
învățământul românesc. Astăzi educația interculturală și educația pentru viață se găsesc într-o
simbioză.
Educația interculturală înțeleasă corect de către profesori, poate să conducă la o schimbare
calitativă a relațiilor din clasă, a modului în care este percepută ora, poate să conducă la creșterea
interesului pentru oră, la dezvoltarea interesului pentru cultură și culturi, la dezvoltarea capacității
de empatizare, la creșterea capacității de adaptare la nou, de reorganizare a modului în care
relaționăm și ne relaționăm etc.
Diversitatea culturală este o realitate care trebuie valorificată în mediul şcolar. Educaţia
interculturală presupune promovarea unor politici şcolare care să permită egalizarea şanselor în
educaţie şi a unor strategii de valorificare a diferenţelor culturale pentru a le transforma în resurse
pedagogice, contribuie la îmbogățirea experienței umane.
Scopul educaţiei interculturale nu este acela de a preda conţinuturi despre alte culturi, ci
vizează mai ales formarea unor atitudini pozitive şi active faţă de alte culturi, văzută ca sursa de
îmbogăţire şi trăire a unor experienţe noi.
Interculturalitatea reprezintă o latură a vieții noastre profesionale și/sau personale. De aceea,
pentru un cadru didactic este necesar să se raporteze la acest aspect în fiecare moment al activității
sale. Definițiile și clasificările caracteristicilor comunicării interculturale mențin concepția conform
căreia fără dialog nu poate exista toleranță, echilibru, înțelegere.
BIBLIOGRAFIE:
Chiriac, A., (2012), Conceptualizarea educației interculturale în contextul
învățământului superior – Teză de doctorat, coord. Guțu V, Chișinău.
Cushner, K., (1998), International Perspectives on Intercultural Education, Lawrence
Erlbaum Associates, Mahwah, New Jersey
Cucoș, C.,(2000). Educația. Dimensiuni culturale și interculturale. Iași: Editura Polirom
Ivasiuc A., Korek M., Kovari R. (2010), Educația interculturală: de la teorie la practică.
Lipiansky, E. M.(1999), în J. Demorgon, E. M. Lipiansky (coord.), L’ecole confrontee a
la diversite culturelle, în Guide de l’interculturel en formation, Tetz, Paris.
Nedelcu, A. (2009), Învăţarea interculturală în şcoală. Ghid pentru cadrele didactice,
Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti.
Rey M.(1999), De la logica “mono” la logica de tip “inter”. Piste pentru o educaţie
interculturală şi solidară, în Educaţia interculturală. Experienţe, politici, strategii, Ed.
Polirom, Iaşi.
316
317
METODE MODERNE DE PREDARE -ÎNVĂȚARE ÎN CADRUL

ORELOR DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Prof. Eugenia-Maria IONEL

Liceul Tehnologic Halînga, Mehedinți
Limba și literatura română are, atât în cadrul evaluării naționale de la finalul clasei a VIII-a,
cât și a examenului de bacalaureat, statut de disciplină obligatorie. Rezultatele examenelor au o
mare importanță, atât în viața elevului, cât și a colectivității. Se iau în considerare vocabularul,
analiza, mânuirea limbii, cunoștințele literare și lingvistice, capacitatea intelectuală, stilul,
originalitatea, ortografia. Conform lui M. Ionescu, evaluarea școlară surprinde descrierea calitativă
și cantitativă a comportamentului, precum și emiterea unei judecăți de valoarea referitoare la
dezirabilitatea acestor comportamente, respectiv la concordanța dintre comportamente și obiective.
Dacă triada măsurare – apreciere – evaluare este specifică, în principal, evaluării curente,
examenele sunt specifice evaluării complexe, realizate la finalul unei perioade mai ample (ciclu
școlar).
Spre exemplu, la fixarea conținutului fragmentului din „Alexandru Lăpușneanul” de
Costache Negruzzi, la clasa a VII-a, se poate utiliza explozia stelară, care are următoarele etape:
1. Propunerea unei probleme.
Analiza fragmentului „Alexandru Lăpușneanul”. Problema de rezolvat este notată pe o stea
mare și lipită pe tablă.
2. Organizarea în grupuri preferențiale.
Pe cinci steluțe se scrie câte o întrebare de tipul : CE ? CINE? UNDE ? DE CE ? CÂND?
Profesorul împarte cele cinci steluțe cu întrebări la cinci copii, care își aleg colegii de lucru și
constituie astfel cinci grupuri corespunzătoare celor cinci tipuri de întrebări.
3. Munca în echipă.
Se lecturează fragmentul menționându-se momentele subiectului literar. Pentru fixarea
conținutului prin feed-back, se solicită copiilor să citească câte un fragment și să formuleze
întrebări. În grupă se formulează întrebări pentru fiecare fragment lecturat. Se rețin pentru etapa
finală.
4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup.
La expirarea timpului, copiii comunică întrebările elaborate, fie un reprezentant al grupului,
fie individual, în funcție de nivelul grupei. Întrebările sunt notate pe tablă în jurul steluței mari sub
forma unei scheme. Elevii din celelalte grupe răspund la întrebări sau formulează întrebări la
întrebări.
318
Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară. Încurajează elevii la o gândire liberă,

deschisă și presupune identificarea unor legături logice între idei. Este folosit în fazele de evocare și
reflecție și trebuie evidențiat rolul acestei metode de sistematizare și sintetizare. Se poate utiliza
această metodă mai ales în cadrul lecțiilor de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor asimilate
anterior, atât în cadrul orelor de limbă cât și a celor de literatură. Pe baza textului unei poezii de
Mihai Eminescu (de preferat text la prima vedere din seria poeziilor de dragoste şi natură), se extrag
caracteristicile textului liric, organizându-se planul recapitulativ pe tablă sub forma unui ciorchine.
Elevii clasei a VIII-a, pe rând, completează ciorchinele, răspunzând la întrebările: Ce este opera
lirică? Care este modul de expunere întâlnit în opera lirică? Ce figuri de stil întâlnim în aceste tipuri
de text? Precizați ce fel de imagini întâlnim în opera lirică. Arătați ce elemente de versificație pot fi
prezente în textul liric.
Această metodă nu numai că inspiră un caracter ludic, dar stă și ca un puternic argument
pentru principiul participării active și conștiente care, împotriva învățării pe de rost, pune accentul
pe înțelegerea prealabilă a cunoștințelor, vizează realizarea conexiunilor între vechile și noile
cunoștințe – pentru că literatura nu poate fi studiată decât avându-se în vedere o continuitate și
corespondență.
Metoda „Organizatorul grafic” îi ajută pe elevii să poată face o corelare între ceea ce știu și
ceea ce urmează să învețe sau la ceea ce vor trebui să răspundă, iar pe profesori să stabilească
obiectivele lecției, să conștientizeze mai bine ceea ce vor preda și ceea ce vor să evalueze, să
descopere punctele tari și slabe ale elevilor pentru a le oferi sprijin.
Se poate utiliza pentru prezentarea structurată a informației în cinci moduri comparativ,
descriptiv, secvențial, de tipul cauză – efect, problematizat. Spre exemplu, la studierea nuvelei
„Moara cu noroc” de Ioan Slavici sau în abordarea poeziei „Testament” de Tudor Arghezi.
Proiectul poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau de grup, trebuie organizat
riguros în etape, ca orice muncă de cercetare și facilitează transferul de cunoștințe prin conexiuni
interdisciplinare. Metoda proiectului presupune parcurgerea unor pași, de la pregătirea acestuia, la
evaluare. Spre exemplu, la clasa a XI-a, se poate propune un proiect care să vizeze realizarea unui
poster, legat de tema “Latinitate și dacism”. Elevii vor lucra în perechi de patru-șase elevi, vor citi
câteva fragmente din operele propuse, remarcând tipurile de orientări în problema dată. Metoda
proiectului poate fi folosită și la clasa a XII-a, în prezentarea curentelor literare modernism –
simbolism etc.
Utilizarea și îmbinarea diferitelor metode pe predare – învățare, dă măsura simțului artistic,
intuiției critice, informării, formării și tactului pedagogic al profesorului, care se realizează în timp,
prin vocație și muncă.
319
BIBLIOGRAFIE:
Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu, Editura
Emia, Deva, 2004.
Derșidan, Ioan, Metodica predării limbii și literaturii române, Casa Cărții de Știință, Cluj-
Napoca, 2003.
Goia, Vistian, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu. Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2001.
Ionescu, M., Demersuri creative în predare și învățare, P.U.C. Cluj-Napoca, 2000.
Pamfil, Alina, Limba şi literatura română. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45,
București, 2006
Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Editura Polirom,
Iași, 2009.
Vasile, Marcu (coord.), Psihopedagogia pentru formarea profesorilor, Editura Universității din
Oradea, 2007.
320
321
ÎNVĂȚAREA ONLINE VERSUS ÎNVĂȚAREA TRADIȚIONALĂ
Prof. Sanda GHIRA

Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Târnăveni
Ce este învățarea online?

Învățarea online are loc prin intermediul internetului și este o formă de învățământ la
distanță. Poate fi condusă de profesor la un moment specific (sincron) sau în ritmul elevului prin
material nedirijat (asincron). Conținutul poate fi livrat sub formă de text, imagini și video, iar
funcțiile pot include evaluare online sau activități interactive.
Ce este învățarea tradițională?
Educația tradițională are loc într-o clasă cu un profesor care planifică și prezintă o anumită
lecție tematică. Profesorul poate folosi diverse instrumente educaționale, cum ar fi introducerea de
informații pe tablă, prezentări ale elevilor, lucru în grup și exerciții sau activități individuale. Pot fi
organizate chestionare la clasă sau evaluări informale și se pot stabili teme pentru acasă.
Sunt cele două complementare ori în opoziție?
Mult timp s-a mers pe ideea contrastului dintre educația care necesită prezență fizică și
dezvoltarea în mediul online, ceea ce era firesc să se întâmple din două motive:
• internetul nu era o sursă sigură și a fost nevoie de un lung proces de adaptare până ca
informațiile false să fie bine delimitate de serviciile oneste și serioase de învățare
• învățământul era centralizat pe ideea de unui tip de profesor care trebuia să fie deținătorul
absolut al informației și autoritatea supremă în domeniul său
Lucrurile au luat ușor, ușor o altă turnură. Acum există site-uri certificate, sigure, care nu
numai că nu încalcă drepturi de autor, dar sunt proprietarii unor astfel de drepturi. Site-uri de
educație de care se ocupă zeci de specialiști.
Deci, cele două tipuri de învățare au început să adapteze unul la celălalt, să acopere tot mai
mult aceleași nevoie.
Care este diferența dintre învățarea online și configurarea tradițională a clasei?
1. Disciplina și automotivarea
O configurație tradițională a sălii de clasă oferă un orar structurat pentru cursuri. Trebuie să
se participe la o lecție la o anumită oră sau se pierd informațiile profesorului (pot fi și alte
repercusiuni!). Motivația de a învăța vine de la profesor, a cărui sarcină este de a prezenta informații
elevilor într-o manieră captivantă. Într-un mediu educațional online, elevii își stabilesc ritmul de
învățare. Ei trebuie să fie suficient de disciplinați pentru a-și rezerva timp în fiecare zi pentru a se
concentra pe finalizarea conținutului lecției.
322
2. Flexibilitate
O oră tradițională are loc într-o anumită locație și la o oră stabilită. Elevilor li se oferă un
orar, iar profesorul se va aștepta ca aceștia să participe la ora specificată. Abordarea educației online
oferă flexibilitate, elevii se pot conecta la orice oră și pot completa conținutul în propriul ritm.
3. Locație
Presupunând că toți elevii au acces la dispozitive și la internet, învățarea online poate fi
accesată din orice punct al globului.
4. Interacțiune socială
Unul dintre principalele beneficii ale unui mediu tradițional este interacțiunea cu profesorul
și colegii. Discuțiile informale, precum și munca în grup și interacțiunile în clasă, pot fi numite
învățare socială. Într-un mediu de învățare online, profesorii pot replica aceste interacțiuni prin
forumuri sau săli separate pentru lucru în grup; cu toate acestea, interacțiunile informale din sala de
clasă, coridor sau sala de pauză sunt dificil de recreat online. Unii elevi se simt izolați atunci când
au ore online, deoarece uneori este dificil să studiezi prin intermediul unui ecran și al browserului
acasă.
Care sunt avantajele educației online?
Elevii sunt nativi digitali - una dintre abilitățile de bază ale secolului XXI de care vor avea
nevoie în școală și la locul de muncă.
Flexibilitatea – așa cum am menționat mai sus, flexibilitatea este una dintre principalele
diferențe dintre o educație tradițională și cea online.
Cursuri susținute de experți – deși este posibil să invitați un profesionist într-o sală de
clasă, acest lucru necesită programarea la o oră disponibilă lectorului invitat. Este mult mai ușor să
le ceri să susțină o prelegere prin Zoom sau Google Meet, unde își pot lua timp din zi, dar rămân la
birou sau la locul de muncă.
Înregistrări și schema lecției – cursurile online au posibilitatea de a înregistra și de a le
face disponibile pentru vizionare repetată de către elevi. De asemenea, informațiile pot fi puse la
dispoziția elevului în format digital pentru accesare repetată, pentru a facilita învățarea.
Resurse variate - Există nenumărate resurse care fac învățarea mai distractivă și mai
eficientă. De la aplicații și manuale electronice până la platformele educaționale, nu lipsesc
instrumente care pot transforma sala de clasă. Unii profesori se orientează spre „gamificarea” clasei,
utilizarea scenariilor competitive și distribuirea de puncte și recompense pentru a face sala de clasă
mai distractivă și mai antrenantă.
Care sunt dezavantajele educației online?
Înșelăciune – unii elevi trișează la evaluări atât la cursurile online, cât și la cele tradiționale.
Cu toate acestea, este dificil pentru profesor să monitorizeze o evaluare online în care elevii pot
323
avea un browser deschis căutând răspunsuri sau pot trimite mesaje instantanee altor elevi pentru a
ajuta.
Abilități de comunicare – ascultarea colegilor, discutarea subiectelor, argumentarea și
ascultarea opiniilor altora dezvoltă abilitățile de comunicare interpersonală. Acesta este unul dintre
beneficiile unei săli de clasă tradiționale, iar aceste abilități sunt dificil de dezvoltat într-un mediu
online, în special atunci când sunt asincrone.
Amânare – într-o clasă online care nu a stabilit termene limită pentru trimiterea temelor sau
o dată de finalizare, este mult mai ușor să amâni.
Automotivare –Fără un program stabilit și, în unele cazuri, fără profesor, automotivarea
elevului și abilitățile de gestionare a timpului sunt esențiale pentru un rezultat de succes al învățării.
Izolarea socială – unii elevi, în special cei care nu sunt angajați sau implicați în alte
activități, pot experimenta o anumită formă de izolare socială atunci când școala e online.
Volumul de muncă - Utilizarea internetului și a altor instrumente digitale au adăugat noi
cerințe în viața profesorilor și au crescut dramatic gama de conținut și abilități pe care aceștia
trebuie să le cunoască, astfel a crescut și volumul lor de muncă.
Calitatea informațiilor - sursele pe care elevii le găsesc pot să nu fie de calitate.
Gradul de securitate al programelor de învățare online.
Elevii au astăzi la dispoziție resurse la care mulți dintre noi nu am visat niciodată. Cele mai
multe dintre aceste resurse pot fi utilizate și pot ajuta elevii să învețe și să progreseze, însă este
important să se ajungă la un echilibru între inovație și convenționalitate. Este clar că avantajele sunt
mai mari decât dezavantajele, dar cheia tehnologiei în clasă va fi întotdeauna relația profesor-elev,
pentru că acolo are loc educația.
Poate fi frustrant și consumă timp, dar, în final, tehnologia în educație poate deschide uși
către noi experiențe, noi descoperiri și noi moduri de învățare și colaborare, însă nicio tehnologie
din clasă nu poate înlocui profesorii talentați și inspirați.
BIBLIOGRAFIE:
https://www.niallmcnulty.com/2021/04/what-is-the-difference-between-online-education-
and-traditional-education/#htoc-what-is-online-education
324
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
Profesor Carmen Maria BÎNDILĂ

Grădinița cu program prelungit Deda
Școala nu este un institut de invățătură , ci un templu ai cărui preoți sunt profesorii. Școala
...instituție menită să pregăteasca copiii pentru viață, locul unde se dezvoltă inteligența, locul unde
elevii vin cu mare drag, unde se știe că sunt asteptați cu drag de profesorii care ii vor ajuta sa iși
descopere talentul lor, care ii vor susține cu încredere maximă în drumul lor pentru a-și împlini
fiecare cele mai mari visuri.Însă pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie ca profesorii,
părințIi si copiii să fie parteneri de drum, să se respecte și să aiba încredere unii în alții.
Până a păși pe drumul cunoașterii unde sunt asteptați de către profesori, de copil se ocupă
la început părinții si nu se poate nega valoarea primelor orientări emise în cadrul familial.Oricât de
amplă si de sofisticatâ ar fi educația realizată în școală, nu pot fi neglijați sub nicio formă cei șapte
ani de acasă.
Factor esențial în creșterea și continuitatea culturii unui popor, școala are menirea să
creeze noi punți între dascăli si tânăra generație. Elevii au fost mereu în pas cu inovațiile vieții,
depășesc de cele mai multe ori capacitatea profesorului de a li se adapta.
Azi, școala trebuie sa includă inovația ca un component de bază, însa nu trebuie neglijat
nici rolul tradiției, ba poate chiar anumite obiceiuri frumoase pot spori farmecul unei lecții, deci și a
școlii. Dintre acestea, tradiția de a citi o carte, de a discuta având in mână cartea respectivă,deoarece
răsfoitul unei carți are un farmec aparte ce nu poate fi substituit de nicio inovație tehnică lipsită de
suflet precum sunt cărțile electronice.
Altă tradiție o reprezintă organizarea activitaților extrașcolare cu elevii, utile pentru a-i
cunoaște si în alte ipostaze, excursii,vizite la muzee, distracții în aer liber, plimbări în grup. Aceste
activitați reprezintă activitatea perfectă de a schimba atitudinea elevilor față de școală.
Permanent, pentru a modela o generație sănătoasă, trebuie sa fii tu sănătos, sa fii la curent cu tot
ce este nou , util pentru ei.
Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării si dezvoltării
personale încă de la vârstele timpurii.Interactivitatea presupune învățarea prin colaborare , prin
comunicare,produce o confruntare de idei, argumente,creează situații de învatare centrate pe dorința
de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă si activă.
Pentru implementarea acestor instrumente didactice este nevoie de anumite calități și
disponibilități din partea cadrului didactic, să fie receptibil la nou, să îsi adapteze stilul didactic,să
aibă dorința de autoperfecționare,să gândească reflexiv si modern.
325
Făcând o comparație între metodele moderne si cele tradiționale, s-a constatat că primele
se caracterizează prin;
-Prioritatea dezvoltării personalitații elevilor, vizând latura formativă a educației,
-Sunt centrate pe activități de învățare a elevului, pe acțiune si descoperire.
-Sunt flexibile, încurajează cooperarea si capacitatea de autoevaluare a elevilor,
-Stimulează motivația intrisecă.
-Relatia profesor elev este democratică , bazată pe respect si colaborare,
-Elevii asimilează mai ușor informația.
Dacă învătământul de tip tradițional cultiva competiția dintre elevi cu scopul ierarhizării
acestora, precum si activitatea individuală, conducând la lipsa de comunicare între colegi, la
marginalizarea nedreaptă a unora dintre aceștia, învățământul modern face apel la experiența
proprie a elevului, promovează învățarea prin colaborare, accentuează dezvoltarea gândirii.Munca
de grup stimulează interacțiunea dintre elevi, creșterea stimei de sine, încrederea in forțele proprii.
Orice metodă pedagogică rezultă din întalnirea mai multor factori și, din acest punct de
vedere, educația va rămâne mereu o artă-arta de a adapta la o situație precisă, indicațiile generale
date de cărțile de metodologie, după cum afirma Gaston Mialaret.
BIBLIOGRAFIE
1.Cerghit Ion, Metode de învațământ, E.D.P.1973
2.Cucoș Constantin, Pedagogie, Ed.Polirom, 1996
3.www.crestinortodox.ro
326
327
MANAGEMENTUL PROCESULUI EDUCATIV MODERN
Prof. Mihaela-Cornelia LĂPUȘNEANU

Școala Gimnazială com. Tămășeni, Neamț
În procesul educativ modern, activitatea didactică presupune implicarea mai multor factori
responsabili pentru creşterea continuă a nivelului calitativ (părinţi, elevi, cadre didactice,
reprezentanţi ai comunităţii şi ai instituţiei de învăţământ), ceea ce conduce la necesitatea asigurării
coerenţei unui proces de învăţare atât în cadrul instituţional, organizat, cât şi în afara acestuia.
Reacţia şcolii, ca instituţie de educaţie, formare şi orientare, la mobilitatea socială şi economică,
trebuie să fie de adaptare a conţinutului, structurii şi funcţiilor sale, de creare de premise favorabile
pentru elevi, care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea, iniţiativa şi rezolvarea de
probleme, diminuarea imprevizibilului.
Şcoala trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin
mai raţionala stimulare intelectuală a elevilor, a aptitudinilor, a atitudinilor şi a trăsăturilor lor de
personalitate. Noua viziune curriculară (care presupune integrarea disciplinei într-o arie curriculară,
însemnând sincronizarea competenţelor şi a conţinuturilor) impune conceperea unor demersuri
didactice prin care elevii să dobândească noi cunoştinţe, dar şi să aplice noţiunile însuşite; de aici,
necesitatea focalizării atenţiei asupra a două tipuri importante de activităţi pe care le poate desfăşura
profesorul: - activităţi de structurare / de transmitere şi de asimilare a informaţiilor / cunoştinţelor; -
activităţi de comunicare / utilizare în cadru concret, practic, a cunoştinţelor teoretice, în funcție de
posibilitățile sale și de cerințele sociale exprimate prin idealul educativ.
Educaţia modernă preconizează o metodologie axată pe promovarea metodelor interactive
care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii elevilor. Elevul
activ este „elevul care depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o
acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor
cunoştinţe”. (Crenguța Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive) Pretându-se activităţii de
grup, aceste metode stimulează comunicarea şi cooperarea între elevi, munca în grup, spiritul de
echipă, favorizând autoeducaţia, autoevaluarea şi, implicit, iniţiativa, spiritul de răspundere şi
creativitatea. Lucrând în grup, elevul simte că face progrese şi evaluările realizate de membrii
grupului sunt sursă motivaţională pentru angajarea în activitate. În aceste condiţii, raportul profesor-
elev, educator-educat, capătă un conţinut nou şi cu totul alte semnificaţii decât cele tradiţionale, în
sensul că educatorului îi revine rolul de coparticipant la instruirea şi educarea semenilor săi, de
catalizator, îndrumător şi animator sau, mai nou, de partener de învăţare. El se perfecţionează
continuu, îşi îmbunătăţeşte practica pedagogică, strategiile didactice, îşi actualizează cunoştinţele
profesionale şi metodice.
328
Un profesor modern nu înseamnă numai sau în primul rând un profesor care să folosească
cele mai performante computere, ci un profesor foarte bine informat, cu mintea flexibilă și deschisă
la nou, un profesor care să fie conștient că munca lui are misiunea să pregătească elevii pentru viață;
elevii de astăzi vor trebui să fie competitivi, să obțină succese în 2020, deci, profesorii lor trebuie să
întrevadă căror provocări vor fi supuși și să-i doteze cu cele mai utile cunoștințe, aptitudini și
atitudini. Prin atitudinea și comportamentul său la clasă, profesorul trebuie să confere credibilitate
valorilor, conținuturilor și principiilor pe care le predă, demonstrând că ele nu sunt noțiuni
abstracte, ci realități valabile în lumea reală, dincolo de zidurile școlii.
Elevul trebuie să fie partenerul profesorului în procesul de investigare a realității și este
evident, deci, că acest tandem nu poate funcționa dacă metodele de predare folosite nu sunt acordate
cu metodele de învățare ale elevului. Astfel, profesorul trebuie să își cunoască foarte bine colectivul
cu care lucrează și pe fiecare elev în parte, pentru a stimula, respectiv pondera la fiecare, exact
elementele care necesită respectiva intervenție, în măsura adecvată. Înțelegându-și propriul stil de
învățare și de predare, profesorul face primul pas spre realizarea faptului că nu toți elevii învață ca
el și că unele probleme apar din cauza nepotrivirii stilului de predare cu stilul de învățare al elevilor
cărora se adresează. Există o multitudine de metode moderne, care, îmbinate cu cele tradiționale,
vin în sprijinul profesorului, care trebuie sa fie o punte spre ceea ce va deveni elevul său. Astfel, în
consolidarea și evaluarea cunoștințelor noi dobândite de elevi, ar trebui să se țină cont pe tot
parcursul lecției de modul cum elevii au răspuns la întrebări, cât au fost de entuziaști, curioși,
prietenoși, cât de dinamică a fost clasa.
Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea
gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii, implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a
gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei şi opinii proprii argumentate, de a le
comunica şi celorlalţi, de a sintetiza/esenţializa informaţiile, se bazează pe învăţarea independentă şi
prin cooperare, elevii învaţă să respecte părerile colegilor. Ele au avantaje, dar şi unele dezavantaje.
Dezvoltarea gândirii critice, caracterul formativ şi informativ, valorificarea experienţei proprii a
elevilor, determinarea elevilor de a căuta şi dezvolta soluţii la diverse probleme, evidenţierea
modului propriu de înţelegere, climatul antrenant, relaxat, bazat pe colaborarea, încrederea şi
respectul dintre profesor și elev, elev și profesor, elev-elev, sunt câteva dintre avantajele metodelor
şi tehnicilor active care fac din lecţie o aventură a cunoaşterii în care copilul participă activ, după
propriile puteri. Dintre dezavantaje putem menţiona pe cele de ordin evaluativ, pe cele de ordin
temporal, material, de proiectare, se creează agitaţie în rândul elevilor, necesită introducerea de
elemente de creativitate pentru a evita monotonia, repetiţia. De aceea, se impune corelarea
tehnicilor clasice de predare-învățare-evaluare cu cele moderne, care stabilesc eficiența predării
asupra aptitudinilor și atitudinii elevilor.
329
Educaţia modernă presupune o mai mare implicare a participanţilor la procesul instructiv –

educativ, o întâlnire constructivă între educator şi educat, loc de negociere în care toţi participanţii
vin cu un bagaj de informaţii, cunoştinţe, deprinderi, atitudini pe care şi-l vor îmbogăţi reciproc: „
Scopul nu este neapărat cel de a-i antrena pe elevi în formularea de răspunsuri la întrebările şi
problemele enunţate, ci, mai mult, de a-i ajuta să descopere căile de a pune întrebări şi de a
identifica , circumscrie şi critica problemele.” (Vasile Flueraș, Teoria și practica învățării prin
cooperare ) Formarea gândirii critice la elevi este unul dintre principalele deziderate ale educației
moderne. Elevii trebuie lăsaţi să speculeze, să creeze, să afirme diverse lucruri, poate aberante la
început, dar interesante prin perfecţionare sau schimbarea perspectivei. Implicarea elevilor în a
emite opinii, judecăţi, îi transformă în parte activă a procesului de învăţare. Finalitatea principală a
procesului instructiv-educativ rămâne aceea de a forma din elevi oameni cu deprinderea de a citi
zilnic ceva interesant, oameni capabili de a adopta o poziţie personală faţă de lecturile lor şi capabili
de a şi-o argumenta convingător.
BIBLIOGRAFIE:
Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ-Dobridor, I., Pânişoară O., Prelegeri pedagogice, Editura
Polirom, Iaşi, 2001 (pp. 44-95)
Flueraş, V., Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
ClujNapoca, 2005 (pp. 15-30)
Oprea, C.-L., Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2006 (pp. 215-290)
330
METODE ŞI TEHNICI MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE
Prof. Luciana Petronela FECHITA

Şcoala Gimnazială comuna Tămăşeni
Trăind într-o societate aflată în continuă schimbare elevul va trebui ca universului

informaţional întâlnit să-i dea sens în mod critic, creativ şi productiv. Pentru a manevra bine
informaţiile, elevul va trebui să aplice un set de deprinderi de gândire care să-i ofere posibilitatea de
a sorta informaţia cu eficienţă. Pentru aceasta va trebui să parcurgă un proces sistematic de analiză
şi reflecţie critică.
Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de
semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual a
predării, învăţarea nu are loc.
 Învăţarea presupune înţelegerea, iar aceasta înseamnă mai mult decât cunoaşterea faptelor.
 Elevii construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce deja cunosc sau cred.
 Ei formulează noile cunoştinţe prin modificarea şi raţionarea conceptelor lor curente şi prin
adăugarea de noi concepte la ceea ce cunosc deja.
 Învăţarea este mediată de mediul social în care elevii interacţionează unii cu alţii.
 Învăţarea eficientă necesită preluarea de către elevi a controlului asupra propriei învăţări.
 Transferul, respectiv capacitatea de a aplica cunoştinţe în situaţii noi este afectat de gradul
în care elevii învaţă pentru înţelegere şi învaţă cu înţelegere.
Iată câteva dintre metodele interactive folosite tot mai des şi în învăţământul românesc.
 Mozaicul presupune următoarele etape:
o Împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceştia primind câte o fişă
de învăţare numerotată de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere.
o Prezentarea succintă a subiectului tratat.
o Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere.
o Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi: toţi elevii
care au numărul 1 vor forma un grup s.a.m.d..
o Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere
desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în
care pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul lor original.
o Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membrii.
o Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa.
Aplicaţie:Părţile de propoziţie ( recapitulare),clasa a IV-a
331
 Elevii sunt împărţiţi în patru grupe .Fiecare primeşte un număr 1; 2; 3; 4; şi câte o fişă de
lucru individuală (fiecare fişă conţine după caz , părţile de propoziţie). Elevii se regrupează după
numărul pe care l-au primit, de exemplu toşi elevii care au grupa numărul 1 formează o grupă, toţi
elevii care au numărul 2..., toţi elevii care au numărul 3..., toţi elevii care au numărul 4....Astfel
grupaţi ei lucrează în grupul lor, se consultă acolo unde nu ştiu sau au nelămuriri, dacă este cazul
sunt ajutaţi de învăţător.După ce au finalizat fişa de lucru, elevii se regrupează ca la început şi
devin EXPERŢI în grupul lor. Le prezintă şi colegilor conţinutul fişei, le dau lămuririle necesare
acolo unde este cazul.Învăţătorul monitorizează activitatea elevilor.
 Cubul
Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Sunt recomandate
următoarele etape:
o Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează,
asociază, aplică, argumentează.
Aplicaţie: “Vegetaţia şi animalele”
Descrie - Descrie vegetaţia din zonele de munte ( de deal, de câmpie).
Compară - Compară pădurea de fag cu pădurea de brad şi molid.
Asociază - Asociază animalele sălbatice, formelor de relief
Analizează - Dovedeşte cum s-au adaptat la mediu unele animale.
Aplică - Ce puteţi face voi pentru protejarea plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie?
Argumentează pro şi contra -Care este părerea ta despre căile de protejare a plantelor şi
animalelor?
 Turul galeriei
Presupune evaluarea interactivă şi formativă a produselor realizate de grupul de elevi. În
grupuri de 3 sau 4, elevii lucrează întâi la o problemă care se poate finaliza într-o diagramă.
Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. La semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasă,
pentru a examina şi a discuta fiecare produs. După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează
propriile produse prin comparaţie cu celelalte.
Aplicaţie pe tema : Animalele(recapitulare)
 Elevii sunt împărţiţi în grupe .Ei vor primii plicuri cu jetoane care au reprezentate animale
domestice/animale sălbatice din ţara noastră/animale sălbatice din alte zone ale lumii.Elevii vor
trebui să realizeze machete cu aceste jetoane.Fiecare membru al echipei va avea ceva de lucru în
echipă. Unul decupează, altul lipeşte, fixează pe suport, verifică, ajută. Aceste machete se expun în
clasă elevii trec pe rând analizează, macheta îşi notează pe un carneţel ceea ce este bun şi ceea ce
nu este realizat bine, dacă este cazul, la sfârşit se fac aprecieri şi daca este cazul se fac şi unele
critici constructive.
332
 Metoda pălăriilor gânditoare

Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul
discuţiilor, extrage concluzii – clarifică/alege soluţia corectă
Pălăria albă – detţne informaţii despre tema pusă in discuţie ,face conexiuni,oferă informaţia brută
aşa cum a primit-o – informează
Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele întâlnite, nu se
justifică – spune ce simte
Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri,pericole,greşeli la soluţiile propuse, exprimă
doar judecăţi negative – identifică greşelile
Pălăria verde – oferă soluţii alternative, idei noi,inovatoare,caută alternative {Ce trebuie făcut?} –
generează idei noi
Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează optimist
posibilităţile, creează finalul. – efortul aduce beneficii
Aplicaţie: Scufiţa Roşie -povestirea copiilor
Pălăria albă – povesteşte pe scurt textul; Pălăria albastră – o caracterizează pe Scufiţa Rosie
in contradicţie cu lupul; Pălăria roşie – arată cum Scufita îşi iubea mama şi bunica; Pălăria
neagră – critică atitudinea Scufiţei, care trebuia să asculte sfaturile mamei; Pălăria verde – acordă
variante de acţiune Scufiţei; Pălăria galbenă – găseşte alt final textului.
Majoritatea acestor activităţi presupun o abordare inter şi transdisciplinară a noţiunilor
studiate. De ce metode interactive? Ele creează deprinderi, facilitează învăţarea în ritm propriu,
stimulează cooperarea şi nu competiţia, sunt atractive şi pot fi abordate din punctul de vedere
al diferitelor stiluri de învăţare. Ca educatori avem sarcina să-i învăţăm pe elevi să înveţe, să-i
abilităm cu diferite tehnici de învăţare eficientă, pregătindu-i în acelaşi timp pentru autoînvăţare şi
educare permanentă.
Învăţarea trebuie să fie tot mai mult un proiect personal al elevului, iar educatorul să fie un
asistent al acestuia cu rol de organizator, animator, manager al situaţiilor de instruire prin care să
faciliteze învăţarea eficientă.
BIBLIOGRAFIE:
Scheau,I. (coord.), Gândirea critică-metode active de predare-învăţare, Ed. Dacia
Educational, Cluj-Napoca, 2004
333
INOVAȚIE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC

POLITICI EDUCAȚIONALE PENTRU COPIII CU
„CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE” ȘI TINERI SUPRADOTAȚI
Prof. Cristina IFTIMIA

Școala Gimnazială ,,I. Gervescu”, Săvinești, Neamț
Învățământul obligatoriu din România are multe fațete, definite de contextul său socio-
istoric și de logica din spatele construcției sale, precum și de inovațiile sau efectele sale
naționale. În România de astăzi mii de copii cu cerințe educaționale speciale au nevoie de acea
inovație în învățământul românesc pentru a se putea face integrarea lor mai ușoară.
Sensul termenului „copii cu nevoi educaționale speciale” nu este specificat clar în
documentele oficiale. Un învățământ cu adevarat democratic trebuie să dea satisfacție tuturor
categoriilor de elevi, de la cei cu cerințe educative speciale și până la cei cu aptitudini superioare în
domeniile intelectuale, artistice, sportive etc. Atributul de democratic este dat de capacitatea
sistemului de învățământ de a crea condițiile activizării tuturor predispozițiilor și posibilităților, mai
mari sau mai mici, purtate de copii.
Integrarea şcolară reprezintă procesul de educare a copiilor cu sau fără cerinţe speciale în
acelaşi spaţiu şi în aceleaşi condiţii, având drept scop final participarea deplină a tuturor copiilor la
activităţile şcolare şi extraşcolare. Pentru o integrare eficientă este necesară acceptarea conştientă de
către membrii grupului a fiecărei persoane, aceasta fiind favorizată de o organizare şcolară care
pune în act o metodologie bazată pe curriculum flexibil. Pentru integrarea eficientă în învățământul
de masă apar o serie de întrebări atât din partea cadrelor didactice din școlile integratoare cât și
pentru profesorii itineranți/ de sprijin.Totuși, se pot distinge două perspective: o perspectivă
restrânsă, asociată cu „sistemul de învățământ special” și o perspectivă mai largă, asociată cu
„promovarea unei școli inclusive”. Există o definiție a „copiilor cu cerințele educaționale speciale”
în ceea ce privește copiii și adulții cu dizabilități, dar este departe de a fi considerată clară, în opinia
noastră. Dacă această denumire s-a impus în domeniul educației, alți termeni sunt folosiți de
instituții și în textul legal din alte sectoare: Autoritatea pentru protecția copilului folosește
„dizabilitate”. în timp ce Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Dizabilităţi foloseşte în mod
evident „dizabilitate”. În forma originală a Legii educației (1995) există un capitol despre „Educația
specială”. În forma modificată a legii, publicată în 2003, titlul acestui capitol s-a schimbat în
„Educație pentru copii și tineri cu nevoi educaționale speciale”.Cu toate acestea, în conținut,
modificările sunt minime și continuăm să nu se refere la „deficiențe mentale, fizice, senzoriale, de
limbaj, socio-emoționale și comportamentale”.
334
În ultimii ani, un proces de reformă a vizat funcționarea „școlilor speciale”, în contextul

mai larg al unei reforme care vizează politicile privind protecția copiilor, centrate pe ideea de
„integrare”, dar cu o ambiguu:
 concepe „educația specială” ca un mijloc care permite „educația, instruirea,
recuperarea și integrarea socială” a copiilor cu „cerințe educaționale speciale”;
 menționează că „integrarea școlară a copiilor cu nevoi educaționale speciale” are
loc în școli sau clase „speciale”, sau în unități școlare obișnuite, inclusiv în cele care care
instituie învățământul înionalrea în minoritatea narin;
 se insistă pe „integrarea în școlile de masă a copiilor cu nevoi educaționale
speciale” ca o prioritize a politicilor educaționale actuale.
Conținutul politicilor prioritare care vizează copiii cu nevoile educaționale speciale vizează
condițiile referitoare la vârsta elevilor, profilul și supravegherea cadrelor didactice, conținutul și
programul, condițiile de studiu și suport medical, psihologic și material suplimentar. În cazul
copiilor cu cerinţele educaţionale speciale, învăţământul este obligatoriu până la vârsta de 10 sau 11
ani, după caz. Copiii cu dificultăți de învățare pot învăţa, dar ei au nevoie adesea de un alt tip de
instruire sau cel puţin de alte forme de sprijin de la profesori. Deoarece cauzele dificultăți de
învățare sunt foarte diferite şi complexe, nu poate exista o singură strategie pentru toţi copiii din
acest grup. Strategiile de utilizat vor trebuie să fie adaptate modului specific de manifestare a
dificultăți de învățare (perceptiv, de procesare, de producere etc).
Problematica educației copiilor superior dotați implică degajarea unui perimetru
problematic larg, interdisciplinar, unde datele psihologiei, pedagogiei, sociologiei, politologiei,
eticii, antropologiei, se vor corela și se vor completa pentru a forma un edificiu explicativ capabil de
a induce soluții practice cât mai rezonabile și valide din punct de vedere praxiologic. Am putea
spune că orice abordare practică de depistare și asistare ale copiilor superior dotați trebuie sa fie
prefațată de una teoretică, de o fundamentare a finalităților, de o selecție a celor mai bune metode de
cercetare, de o sondare a posibilitaților practice de intervenție în plan educatțional. Continuitatea și
corelarea celor doi poli ai intervenției sunt de dorit în locul unei perspective unilaterale. În orice
grup școlar, se structurează norme de excelență și de ierarhizare ale subiecților. În funcție de
predominanta unor aptitudini, se poate avansa o tipologie a copiilor supradotați.
Legea prevede, de asemenea, posibilitatea înființării „unităților de învățământ pentru tineri
supradotați capabili de performanțe înalte”. Acesta corespunde unui alineat cuprins în legea
învățământului, a adoptării acesteia în 1995, care prevede, la capitolul dedicat liceului, posibilitatea
înființării „claselor speciale pentru elevii cu aptitudini și performanțe excepționale”. Însă legea
privind tinerii supradotați și capabili de înaltă performanță nu prevede nicio limitare în funcție de
nivelul de studii și nu precizează tipul acestor unități. Dacă în aplicarea efectivă a legii se pune
335
accent pe constituirea unor clase sau structura școlare separată, aceasta ar reprezenta o tendință
opusă celei bazate pe includerea, deja menționată pentru educația specială.Ținând cont de intrarea
sa recentă în vigoare, nu avem încă date despre impactul acestei legi.
Se poate observa că există cel puțin trei motive pentru a pune aceste două categorii de
politici în aceeași secțiune:
 din perspectiva mai largă, tinerii supradoți au „cerințe educaționale speciale”;
 este vorba, atât în cazul tinerilor supradotați, cât și în cel al copiilor vizați de
sistemul de învățământ special, de diferență a cărei sursă este la nivel individual (și nu
cultural sau social);
 conţinutul politicilor educaţionale prioritare este similar.
BIBLIOGRAFIE:
1.Tilstone,C., Lacey,P., Robertson, C., (2000), Pupils with Learning Difficulties în

Mainstream Schools, David Fulton, Pub, London
2.Vrăşmaş, E., (2007), Psihopedagogia copilului cu dificultăţi de învăţare, Proiectul Pentru
Invăţământul rural
336
337
LITERATURA - TRADIȚIE ȘI VALOARE
Prof. Nicoleta ANGELESCU

Liceul cu Program Sportiv, Slatina
Obiceiurile încifrează ”înțelesuri profunde asupra relațiilor omului cu lumea

înconjurătoare, cu natura, asupra relațiilor interumane.” (Pop Mihai, Obiceiuri tradiționale
românești, 1999, p.8)
Termenul ”chiraléisa” cu variațiunile sale: chiralesa, chiralexa, tiralexa este o interjecție ce
semnifică un obicei din ciclul sărbătorilor de iarnă fiind o formulă liturgică rostită de copiii care
însoțesc preotul la Bobotează. Expresia ”A umbla cu chiralesa” semnifică a colinda de Bobotează:
„Între Anul Nou și Bobotează, preotul umblă cu crucea. (…) Cu două trei case înaintea preotului
vin copiii cu Tiralexa / Chiralesa: Tiralexa, Doamne, / Grâu de primăvară / Și-n pod și-n cămară /
Și pe prispă-afară. / Noi strigăm pă sub butuci / Să ne dați vreo două nuci; / Noi strigăm pă sub
podele / Să ne dați vreo două mere. După ce primesc darurile, copiii mulțumesc urând: Câți cărbuni
în vatră / Atâția pețitori la fată; / Câte pene pe cocoș / Atâția copii frumoși” (Memoria, 2001: 21-
23). Este . de fapt, o formulă liturgică grecească cu sensul „Doamne miluiește” rostită de cei care
însoțesc pe preot când umblă cu Botezul.
Obiceiul se desfășoară pe o arie zonală limitată, cuprinzând satele din Maramureș și Țara
Crișului, cu o prezență notabilă în nordul Moldovei și difuză în celelalte puncte din Transilvania.
Textele consacră o funcție agrară manifestă (Acta Musei, 2004: 121). – Din gr. Kyrie eleison
„Domnul fie lăudat” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA), formulă liturgică a cultului ortodox, pe care
poporul a auzit-o pe vremea când se oficia în limba greacă. DRAM 2015 (2015) Dicționar de
regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua Dorin Ștef, Editura Ethnologică, Baia Mare,
2015 .
În opera sa Ion Creangă valorifică multiple obiceiuri pe care le cultivă biserica, familia și de
care se bucură sau nu comunitatea. Urarea cu plugul sau cu buhaiul este una dintre ele descrisă în
capitolul II: ”Şi în ajunul Sfântului Vasile toată ziua am stat de capul tatei, să-mi facă şi mie un
buhaiu ori, de nu, batăr un harapnic.” Văzând că tatăl rămâne neînduplecat la rugămintea sa, Nică
fură beșica cea de porc, ceilalți băieți aducând o coasă ruptă, cârceie de tânjală, mai un vătrar cu
belciug. Alungați de însuși popa Oșlobanu, au fugit, fără să ureze conform datinei: „Drele pe podele
şi bureţi pe pereţi; câte pene pe cucoşi, atâţia copii burduhoşi“, cum obicinuiesc a zice plugarii pe la
casele ce nu-i primesc. Dacă nu sunt cu uratul, sunt la biserică.
”— Ură tu, măi Chiriece, zic eu lui Goian; şi noi, măi Zaharie, să pufnim din gură ca buhaiul; iară
iştialalţi să strige: hăi, hăi!...Duminicile bâzâiam la strană, şi harşti! câte-un colac! Şi, când veneau
cele două ajunuri, câte treizeci-patruzeci de băieţi fugeau înaintea popei, de rupeam omătul de la o
338
casă la alta, şi la Crăciun nechezam ca mânzii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul.
Şi, când ajungea popa, noi ne aşezam în două rânduri şi-i deschideam calea, iară el işi trăgea barba
şi zicea cu mândrie cătră gazdă:
— Aiştia-s mânzii popei, fiule. Nişte zile mari ca aceste le aşteaptă şi ei, cu mare bucurie,
tot anul. Gătitu-le-aţi ceva bob fiert, găluşte, turte cu julfă şi vărzare?
— Gătit, cinstite părinte; poftim de ne blagosloviţi casa şi masa şi poftim de mai şedeţi, să
ne şadă peţitorii.” (Ion Creangă - "Amintiri din copilărie. Povești și povestiri" Ed. Ion Creangă,
București, 1984, p. 36)
Obiceiurile, tradițiile și credințele par topite în țesătura vieții și susțin valorile familiei și
comunității din care se înalță: viața, valoare supremă, sănătatea, valoare vitală, prosperitate și
fericire.
BIBLIOGRAFIE:
Ion Creangă "Amintiri din copilărie. Povești și povestiri" (Ed. Ion Creangă, București,
1984), p. 36
Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua Dorin Ștef, Editura
Ethnologică, Baia Mare, 2015
Pop Mihai, Obiceiuri tradiționale românești, 1999, Editura Univers, București, p.8
339
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERN
Prof. Claudia STANCIU

Liceul Teoretic ,,Ion Gheorghe Roșca", Olt
O metaforă des utilizată atunci când se vorbeşte despre educaţie şi formare se referă la
lumină şi iluminare.
Educaţia înseamnă iluminarea fiinţei, dumerire, scoatere la suprafaţă a adevărului, înţelegere
şi revelare. Prin educaţie, omul se eliberează de întunericul din el şi din jurul său, intrând în sfera
luminii adevărului, a binelui, a dreptăţii, într-un cuvânt, a valorii.
Metafora este clar explicitată în filosifia antică, dar primeşte o consistenţă cu totul deosebită
în creştinism. ,,Educaţia este cea mai mare şi mai grea problemă ce i s-a dat omului spre
rezolvare.’’
Până la a-şi da cu părerea învăţătorii şi profesorii despre cum este bine să fie crescut un
copil, se ocupă de el părinţii, fraţii sau bunicii. Oricât de sofisticate ar fi prescripţiile
profesioniştilor, nu se poate nega valoarea primelor orientări, emise în cadrul intim, familial. Oricât
de amplă şi de sofisticată ar fi educaţia realizată de către şcoală, nu se pot neglija în nici un caz ,,cei
şapte ani de acasă ...’’
Există, cu siguranţă, o pedagogie populară, o platformă ideatică ingenuă ce răspunde la
dilemele modelării umane.
Pedagogia populară s-a ivit şi s-a impus înaintea celei instituţionalizate, formalizate.
Transmis intuitiv sau pe cale orală, etosul pedagogic acompaniază în mod evident întreaga existenţă
a individului, din leagăn până la mormânt. Pedagogia bunului-simţ nu străluceşte prin
exemplaritatea sa teoretică, ci prin subtibilitatea răspunsurilor concrete, prin bogăţia şi adecvarea lor
la chemările realităţii prin funcţia sa înrăuritoare, de anticipare sau cenzurare a actelor pe care
urmează să le facem. Ce poate fi mai demn de respectat de cât crezuri cum ar fi : ,,Omul cât trăieşte
învaţă’’, ,,Învăţătura bună e pe cap cunună’’, ,,A-nvăţa de mititel este mult mai uşurel’’, ,,Ce înveţi
la tinereţe aia ai la bătrâneţe’’, ,,Frumuseţea vestejeşte, iar înţelepciunea creşte’’, ,,Multe greşeşti,
multe înveţi’’ etc.
Dezvoltarea educaţiei, în general, şi cea a învăţământului, îndeosebi, au determinat apariţia
treptată, în fiecare ţară, a unui ansamblu de instituţii şcolare de diferite grade, profile şi forme, care
au alcătuit sistemul de învăţământ al acelei ţări.
Sistemul de învăţământ contemporan din România se caracterizează prin deschidere si
dinamism faţă de nou, dezvoltându-se şi acţionând în concordanţă cu cerinţele economico-sociale
340
cu progresul ştiinţifico-tehnic şi cultural, cu aspiraţiile poporului ştiintifico-tehnic şi cultural, cu

aspiraţiile poporului român, în condiţiile societăţii civile şi a statului de drept, democratic.
Reforma învăţământului se înscrie în actualul context politic şi economico-social ca o tactică
folosită de societate în cadrul strategiei naţionale globale care vizează ca obiectiv remodelarea
comportamentului pedagogic în perspectiva amplificării randamentului în prestaţia efectuată.
Educatorul este agentul uman care mediază decisiv orice schimbare / inovare în cadrul
învăţământului.
Direcţiile esenţiale ale reformei învăţământului din România sunt următoarele :
- schimbări de natură axiologică şi metodologică (autonomia persoanei, capacităţi creative,
angajare şi responsabilităţi profesionale, modele de clasificare morfologică şi taxonomică a
obiectivelor.
Să educi cu adevărat înseamnă să trezeşti îl cel de lângă tine acele resurse care-l pot împlini
şi ridică, înseamnă să-l conduci pe celălalt spre descoperirea de sine, dându-i un imbold felului său
de a fi, nu direcţionat de către tine, ci de ceea ce descoperă el că i se potriveşte, nu oferindu-i
adevărul de-a gata, ci indicându-i direcţia posibilă pentru a-l găsi.
Trebuie să fii de acord că preceptele avansate de tine nu coincid întodeauna cu ceea ce el
poată să facă, unele dintre ele limitându-i evolutia. Principiul de bază ar fi eliberarea lui de
constrângerile tale sau ale altora, pentru a le descoperi şi respecta ... pe ale lui.
Învăţarea presupune şi mister, şi un mare paradox, ea înseamnă şi dezvăţ, împotrivire,
încălcare a regulilor venite din afară. Pe lângă regula ascultării şi supunerii, educatorului trebuie să i
se recunoască şi dreptul de a încălca, de a construi un set de norme personale, în acord cu ceea ce el
poate şi speră să întreprindă. Acesta nu trebuie să conducă la o libertate exagerată, ci la o asumare
cât se poate de responsabilă a propriului destin. Libertatea persoanei este derivată şi câstigată din
felul cum are loc raportarea la obligaţiile ce decurg din ecuaţia de mai sus.
- îmbogăţirea şi dersificarea curriculum-ului ( reevaluarea şi perfecţionarea disciplinelor
consacrate, introducerea unor noi obiecte de învăţământ – educaţia ecologică, educaţia pentru pace,
sunt domenii noi de cunoaştere ) ;
- reevaluarea funcţiilor aplicative ale conţinutului ( ridicarea statutului activităţilor practice ;
practica trebuie să aibă o programă, metode şi conţinuturi proprii ) ;
- asimilarea perspectivei interdisciplinare, a predării integrale a ştiinţei.
- introducerea programelor diferenţiate de studiu – organizarea modulară (tratarea
diferenţiată a elevilor, variaţia timpului şi a sarcinii de învăţare, asigurarea unui minimum comun de
performanţe şcolare – baremuri şcolare minimale ) ;
- informatizarea învăţământului. Se ştie că tinerii şi copiii sunt atraşi de cultura digitală şi de
suporturile tehnice ce o promovează. Nu putem spune exact cât de mare este această latură a
341
culturii, dar există, ne invadează, ne infestează. Din punct de vedere expresiv, cyber cultura este mai
aproape de interesele tinerilor, prezentându-se sub formă de jocuri, videoclipuri, chat-uri, etc.
Pot fi identificate şi suporturi aparent tradiţionale, dar care sunt acaparate de noile tehnologii
digitale.
Din punct de vedere educaţional, Internetul constituie o oportunitate interesantă, nouă, de
instrument accesoriu al unor noi valori ce pot fi adăugate conţinuturilor educative vehiculate în
instituţiile şcolare.
Noile sisteme de concectare şi de comunicare pot accelera capacităţile comunicaţionale,
imaginative sau inventative, dar le şi pot încetini sau stopa dacă nu sunt utilizate în chip judicios şi,
mai ales, în mod univoc. Instrumentul este cu atât mai bun cu cât el face ca elevul să treacă de la
statutul de utilizator la cel de producător de idei, de sensuri, de trăiri. Oricât de performantă ar fi
noua tehnologie, aceasta se cere a fi completă cu strategii tradiţionale clasice de formare a
abilităţilor umane. E bine să ştim să comunicăm prin calculator, dar şi cu semenii din preajma
noastră. Uneori, e mai dificil sa comunicăm cu cei de lângă noi, decât cu cei care sunt departe.
Contactul viu, direct, personal cu alţii este edificator pentru propria persoană şi nu poate fi
înlocuit total cu nici o tehnică, oricât de sofisticată ar fi. Poveştile de altădată ale bunicilor, în faţa
focului din vatră, nu-şi vor găsi echivalentul în nici o interpelare intempestivă prin intermediul
mesageriei instant. Şi acestea din urmă sunt bine venite, dar reprezintă altceva, şi nu totul.
- apariţia alternativelor educaţionale : Waldorf, Step by Step
În concluzie, putem spune că în fond există trei mari direcţii în care trebuie să insiste
educaţia pentru schimbare :
a) sesizarea şi întâmpinarea schimbărilor ;
b) evaluarea acestora ;
c) proiectarea schimbării şi intervenţia ;
Toate aceste trei direcţii, vizează formarea omului astfel încât acesta să poată face faţă
schimbărilor la care este supus mediul său fizic.
BIBLIOGRAFIE
Cucoş Constantin, ,,Educaţia. Iubire, edificare, desăvârşire’’, Ed. Polirom, Iaşi, 2008
Joiţa Elena (coordonator), E. Frăsineanu, M. Vlad, V. Ilie, ,,Pedagogie şi elemente de
psihologie şcolară’’, Ed. Arves, Craiova, 2003
342
TRADIȚII ȘI OBICEIURI
Prof. Florina Delia BOROI

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 5 Slatina, Olt
Botezul ,tradiția moașei legată de botezul copilului este încă foarte puternică la români.
În tradiția românilor din Transilvania, Banat și Oltenia, rolul moașei la botez este foarte important.
Ea duce copilul la biserică și spune "duc un păgân și voi aduce un creștin", iar la întoarcere spune
"am dus un păgân și am adus un creștin". Nașii, când iau copilul de la moașă, pun un ban de argint
jos pentru a o plăti.
În Oltenia, tradiția merge mai departe, pentru că moașa copilului merge apoi în ziua de Sf.
Vasile la casa copilului cu un colac și un ban de argint, cadouri pentru copil și părinți, și cu colacul
pus pe capul copilului îl dă de grindă, urându-i acestuia să crească mare, sănătos și cuminte.
Apoi moașa este așezată la masă și ospătată cu toată cinstea.
Prima băiță. În apa primei băi, tradiția spune că trebuie să se pună:
 Busuioc - ca să fie atrăgător copilul, mai ales dacă este fată
 Grâu - să fie cinstit
 Mărar - să fie plăcut ca mărarul în bucate
 Mentă și romaniță - să crească ușor și să fie sănătos
 Măciulii de mac - ca să doarmă bine
 Semințe de cânepă - ca să crească repede
 Pene - ca să fie ușor ca pana
 Apă sfințită - ca să fie copilul curat ca aceasta
 Lapte dulce- ca să fie alb ca laptele
 Ouă - ca să fie sănătos și plin ca oul, care trebuie să rămână întreg, mama copilului urmând să-l
pună în apa de baie din a 2-a zi
 Bani - ca în viață copilul să aibă parte de avere.
Moașa, după ce - conform tradiției - scoate banii, se duce și pune apa de la baia copilului la rădăcina
unui măr sau păr pentru a crește copilul frumos și sănătos ca pomul respectiv. Apoi moașa se așază
pe covata întoarsă și femeile o înconjoară de 3 ori, dansând și chiuind.
La sfârșit ea duce copilul și-l dă nașilor, care-i pun bani pe piept, după care îl dă mamei,
care o cinstește cu un pahar de rachiu, simbol ce se mai întâlnește încă odată când moașa are datoria
de a organiza o "mică petrecere" cu nepoatele sale în cinstea nou-născutului.
343
Paștele. Împreună cu aspectele religioase, în România, sărbătoarea Paștilor simbolizează

renașterea și înnoirea vieții de zi cu zi. Curățarea casei, înnoirea hainelor și o baie rituală înainte de
mersul la biserică sunt toate mărci ale noului început. Toată lumea, bogată sau săracă, se îmbracă în
hainele sale cele mai bune (multă lume poartă costumele naționale) și merge la slujba de la miezul
nopții.
Lumânări sunt aprinse pentru fiecare persoană în timpul acesteia, iar oamenii pleacă cu
lumânările încă aprinse, pentru a aduce lumina în casele și apartamentele lor. Se spune și că
lumânările aprinse opresc fulgerul și tunetul de la rănirea oamenilor pe drumul spre casă.
Odată ajunși acasă, românii continuă sărbătoarea tradițională, cu o masă care include specialități
ca pască, cozonac, drob (măruntaie de miel tocate, amestecate cu verdețuri și condimentate),
friptură de miel, brânzeturi sau pandișpan (pain d'Espagne). Măiestria încondeierii ouălor de Paști
este o tradiție din cele mai vechi timpuri ale românilor.
Credința că ouăle reprezintă sursa vieții, a dus la legarea ouălor de anumite ritualuri de înviere a
naturii și în cele din urmă la legarea Paștelui de acestea. Românii pictau ouăle în mod tradițional cu
roșu și le decorau ornamental. În timp, alte culori au început să fie folosite, transformând vopsirea
ouălor într-o formă de artă și un talent pentru experți. Astăzi, ouă adevărate sau din lemn sunt
pictate cu desene complexe, sau decorate cu diverse podoabe și puse la vânzare pe durata întregului
an.
Împistritul ouălor este un obicei practicat în zona Bucovinei. În Săptămâna Mare, începand cu
ziua de marți până vineri, pe lânga simpla vopsire, se practică fie încondeierea cu pensula,
fie împistritul, folosindu-se ceară. Cu timpul, tehnica încondeierii ouălor a ajuns la nivel de artă.
Deși femeile sunt cele care se ocupă de înfrumusețarea lor, există, însa, și excepții când, familii
întregi cunosc și practică acest mesteșug. În zona Bucovinei tradițiile supraviețuiesc cu greu
schimbărilor însă exista oameni care duc mai departe meșteșugul împistritului și care își învață cu
drag și cu răbdare copiii tainele încondeierii ouălor.
BIBLIOGRAFIE:
„Mică enciclopedie de tradiții românești”, Ion Ghinoiu, Editura Agora, București, 2008 -
recenzie
„Sărbători și obiceiuri românești”, Ion Ghinoiu, Editura Elion, București, 2002 - recenzie
„Atlasul etnografic român”, Ion Ghinoiu, Editura Academiei și Editura Monitorul Oficial,
București, 2003
344
IMPORTANȚA TRADIȚIILOR ROMÂNEȘTI LA PREȘCOLARI
Prof. Mariana PARFENE

Grădinița cu Program Norma, Dranovățu, Găneasa-Olt
„…datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se

poate constitui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de
cuget şi simţire inclusă şi păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul
sufletului românesc, al moşilor şi strămoşilor noştri.” Alexandru Vlahuță
Tradiție înseamnă ansamblul de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se
statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai)
din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. Tradițiile și
obiceiurile populare sunt elemente ce definesc un popor, oferindu-i identitate, de aceea ele trebuiesc
cunoscute, conservate și protejate.
“Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de grădinar de suflete umane,
de calauză a celor mai curate si mai pline de energie mladite”(D. Almas).Să-i învatam pe copii să
prețuiască și să respecte obiceiurile și traditiile în care s-au născut, să-i învățăm să iubească
meleagurile natale, portul românesc si pe români.Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale
identității neamului românesc fără de care nu am mai putea ști de unde venim și cine suntem de fapt
noi românii pe acest pamânt.Să-i ajutăm pe copii să înțeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric
în care arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare
intensitate frumusețea României, istoria si mai ales sufletul neamului. Este important ca
preșcolarii să cunoască arta populară românească, deoarece are o contribuție de seamă alaturi de
litaratură în educație. Evenimentele într-un an școlar încep cu sărbătoarea Sfântului Nicolae,
urmată de cea a Crăciunului, a Anului Nou, a Bobotezei, a Sfintelor Paști și a altor obiceiuri locale,
ce se fac cunoscute copiilor prin intermediul familiei, a reprezentanților bisericii sau ai altor invitați
ce participă ca parteneri în grădiniță.
La vârsta prescolară sunt greu de înțeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează,
Paște.Noi educatoarele încercam să transmitem din generație în generație, portul, graiul, obiceiurile
și datinile așa cum le-am moștenit de la străbuni.O ocazie eficientă de valorificare a tradițiilor
populare si a obiceiurilor românești o constituie serbările.Ele sunt un izvor de bucurii și satisfacții
care creează copiilor o stare de bună dispoziție favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât și
estetice.Copiii trebuie să interpreteze diferite roluri; cântăreț, dansator, povestitor, creator de obiecte
artizanale, formându-și sau perfectionându-și o serie de abilitați artistice. Valorificând frumusețea
tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preșcolarii reușim să înfrumusețăm viața
copiilor, îi ajutăm să cunoască tradițiile românesti și rolul important pe care-l au în viața oamenilor din
345
cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiții au dăinuit peste timp.Prin conținutul serbarilor îi
ajutăm pe copii să înteleagă mesajul și conținutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le
particularităților de vârsta si aptitudinilor artistice individuale.Cu acest prilej introducem copiii într-o
lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei,poveștilor, glumelor, proverbelor, zicătorilor si strigăturilor a
unor evenimente tradiționale – Craciunul, Pastele, Mos Nicolae, etc – copiii având posibilitatea să
cunoască frumusețea și bogația folclorului, diversitatea tradițiilor si obiceiurilor românesti, armonia
limbii române.Textele cântecelor si poeziilor, a colindelor, plugușorului, sorcovii, transmit urările de bine
în legatură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, pastoritul.Cu aceste ocazii
copiii îsi îmbogătesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicatori, strigaturi, patrund în
tainele limbii materne si în comorile întelepciunii populare. Asadar, este bine să cunoaștem și să
transmitem copiilor măcar un strop din ceea ce a creat omul simplu de la țară cu iscusința minții și cu căldura
sufletului său.
BIBLIOGRAFIE:
Dexonline
Pedagoteca.ro, accesat la 09.00 09.10.2022
Surprisingromania.com, accesat la 09.00 09.10.2022
346
ÎNVAȚĂMÂNTUL ROMÂNESC - DE LA TRADIȚIE ȘI CULTURĂ

LA INOVAȚIE
Prof. Elena DVORNICEANU

Școala Gimnazială Găneasa, Olt
Şcoala, ca organizaţie care se află într-o permanentă stare de învăţare, se concentrează asupra
managementului strategic, având în atenţie tipul de strategie potrivit pentru organizaţia respectivă.
Elaborarea şi implementarea strategiei depind de resursele organizaţiei, de misiunea şcolii şi de
nevoile comunităţii.
Practicile moderne în domeniul managementului educaţional indică faptul că politicile
educaţionale sunt implementate în şcoli de managerii care abordează diferite stiluri de conducere
ale colectivului de cadre didactice care funcţionează în şcoală.
Este importantă adaptarea la specificul românesc a modelelor de succes din alte state şi nu
doar preluarea lor ad litteram pentru că, astfel, nu se vor aduce îmbunătăţiri sistemului de educaţie,
dimpotrivă, se va bulversa şi mai profund un sistem şi aşa destul de puţin performant, aşa după cum
susţin specialişti în domeniu (Pantazi R. , 2019)
Educaţia în România este un serviciu public (Bedrule-Grigoruţă,2007), a cărui activitate este
necesar a fi îmbunătăţită continuu pentru a răspunde provocărilor societăţii moderne, în continuă
schimbare. Dacă factorii externi sunt greu de controlat, rămân în atenţia celor responsabili de
îmbunătăţirea calităţii serviciului public de educaţie resursele interne, în special resursa umană
constituită din personalul şcolii, îndeosebi cadrele didactice, dar şi beneficiarii direcţi şi cei indirecţi
pentru care trebuie găsite pârghii de a fi cointeresaţi de acest proces
În România, evaluarea şi asigurarea calităţii serviciilor educaţionale intră în atribuţiile unor
organisme precum: ARACIP (Agenţia Română pentru Asigurarea şi Evaluarea Calităţii în
Învăţământul Preuniversitar), MEN (Ministerul Educaţiei Naţionale), ISJ (Inspectoratul Şcolar
Judeţean), respectiv CEAC (Comisia de Evaluare şi Asigurare a Calităţii) din organizaţia şcolară.
Acestea funcţionează după un cadru legislativ specific, în baza Legii nr. 87/2006 pentru aprobarea
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii în educaţie.
Studiul literaturii de specialitate menţionează că, de cele mai multe ori, în practică se
regăseşte un mixt al diferitelor tipuri de strategii, în funcţie de particularităţile organizaţiei şcolare
maximizându-se, pe cât posibil, şansele organizaţiei de a-şi atinge obiectivele şi de a obţine
avantajul competitiv. Acestea sunt urmatoarele:
- Strategia orientată către sistemul de valori: echitate, dreptate, egalitatea de şanse, performanţă.
347
- Strategia orientată către investiţia în resursa umană: profesorii sunt singura variabilă care
poate compensa deficienţele elevilor, în plan socio-economic.
- Strategia orientată către utilizarea resurselor din organizaţie, respectiv administrarea
şcolii pe termen scurt.
- Strategia orientată spre autonomie decizională şi descentralizare, bazată pe leadership
transformational.
În ajutorul cadrului didactic, în ceea ce priveşte împărtăşirea cunoştinţelor vin metode
interactive, printre care amintim: brainstormingul, cubul, cvintetul, mozaicul metoda pălăriilor
gânditoare, metoda cadranelor, metoda ciorchinelui, explozia stelară, diamantul, floarea de lotus,
metoda R A I , cvintetul, bula dublă, etc.
Metodele interactive sunt modalităţi moderne ce ajută la stimularea dezvoltării creativităţii
copiilor, la stimularea învăţării experienţiale şi la exersarea capacităţilor de analiză. Aceste metode
promovează interacţiunea dintre elevi, schimbul de cunoştinţe şi de idei, asigurând în acelaşi timp
un demers interactiv al procesului de predare- învăţare- evaluare.
Metodele interactive le putem clasifica astfel:
- metode de predare- învăţare, dintre care putem aminti: predarea reciprocă, mozaicul,
tehnica lotus, bula dublă, cubul, puzzle, acvariul, comunicarea rotativă, schimbă perechea,
învăţarea în cerc, etc.
- metode de fixare, consolidare şi evaluare - ciorchinele, piramida şi diamantul, ghicitorile,
diagrama venn, turul galeriei, cvintetul, posterul, metoda piramidei, etc.
- metode de creativitate - brainstormingul, tehnica 6/3/5, metoda philips 6/6.
- metode de rezolvare de probleme - metoda pălăriuţele gânditoare, diagrama cauză-
efect, explozia stelară, pătratele divizate, metoda frisco, etc.
Pentru aplicarea acestor metode avem nevoie de timp, implicare în acţiune, de idei
diversificate, de responsabilitate didactică şi de o aplicare creativă, pentru ca procesul instructiv
educativ să fie unul eficient.
Una dintre trăsăturile de bază ale educației este aceea că se suprapune (sau ar trebui să se
suprapună) pe întreaga dimensiune a existenței umane. Constatăm nenumărate cazuri de dascăli,
conștienți de nobila vocație și cu pasiune pentru ceea ce fac, care realizează o formare autentică pe
tot parcursul vieții profesionale și nu numai, din respect pentru propria persoană, din pasiune
valorizatoare pentru școală și educație, din respect pentru discipoli și carieră. Pe dascălul școlii
moderne nu trebuie sau nu ar trebui să îl caracterizeze reticența la schimbare, ci adaptabilitatea
continuă și rapidă, în spiritul dinamismului pe care îl resimțim cu toții, dar nu în detrimentul
bunelor tradiții și al valorilor recunoscute într-un anumit spațiu, fundamentale în dezvoltarea
individului.
348
Fiecare cadru didactic întâmpină o serie de provocări atunci când ia parte la implementarea
unei reforme educaționale. Pentru a ajunge la rezultatele așteptate, este important de analizat ce
schimbări vor experimenta profesorii în procesul efectiv de predare-învățareevaluare, înainte ca
inovația să fie aplicată. M. Fullan (2016) susținea că „schimbareaeducațională depinde de ceea ce
fac și găndesc profesorii”, iar rolul profesorului în dezvoltarea continuă este deosebit de important
în implementarea oricărei reforme educaționale. Potrivit lui B. Bell și J. Gilbert (2005), dezvoltarea
profesorilor reprezintă un proces continuu, în care aceștia caută întotdeauna noi modalități și
metode pentru a îmbunătăți învățarea elevilor. Legislația din România prevede că personalul
didactic trebuie să participe periodic la programe de formare, astfel încât să acumuleze la fiecare 5
ani cel puțin 90 de credite profesionale transferabile. Evidența acestora însă este centralizată de
fiecare profesor sau la nivelul fiecărei școli. Desigur, milităm pentru conștiința de sine a cadrului
didactic, însă se recomandă existența unui registru colector/centralizator de astfel de date, care ar
oferi suficiente date reglatoare.
BIBLIOGRAFIE
Agabrian, M. (2006). Analiza de conţinut. Iaşi: Polirom.

Antonesei, L., Popa, N.-L., & Labăr, A. V. (2009). Ghid pentru cercetarea educaţiei. Iaşi:
Polirom.
Asandului, L., & Ceobanu, C. (2007). Abordări statistice şi ipostaze educaţionale ale
modelului Elearning. Iaşi: Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza"
. - Babbie, E. (2010).,Practica cercetării sociale. Iaşi: Polirom.
Balog, A., & Badulescu, G. (2008). Conceptual models for the quality of on-line services.
Theoretical and Empirical Reaserches in Urban Management , anul 3 (8), 37-49.
Bedrule-Grigoruţă, M. V. (2007). Managementul serviciilor publice. Iaşi: Editura Tehnopress.
Manual de bune practici. (2013). Comunitatea universitară pentru managementul calităţii în
învăţământul superior . Sedcom Libris.
-Norel, M., Metodica predării limbii şi literaturii române în învăţământul primar, Braşov,
Grup Editorial Art;,2010
https://doctorat.feaa.uaic.ro//doctoranzi/pagini/Popovici_Laura_Mirela/Documents/Rezumat_
Management_Popovici.pdf
https://www.eduform.snsh.ro/sesiuni-online/metode-moderne-folosite-in-predarea-
sinonimelor-si-antonimelor
https://www.psih.uaic.ro/a/_fis/sc_doc/goras_andreea/rezumat.pdf
349
350
ȘCOALA ROMÂNEASCĂ – DE LA TRADIȚIE ȘI CULTURĂ,

LA INOVAȚIE
Prof. Mirela-Magdalena DUȚUC

Școala Gimnazială Nr. 6, Suceava, jud. Suceava
Nu de puține ori, dezbaterea din spațiul public despre sistemul de învățământ este slab
conectată la viziunea și practicile actuale, fiind mai degrabă ancorată în ce se întâmpla cu ani în
urmă sau în incidente izolate, care sunt prezentate ca o stare de fapt generală.
Puțini sunt cei care sunt la curent cu modul de gândire care fundamentează politicile
educaționale, care se reflectă în primul rând în Legea Educației Naționale (LEN). Credem că pentru
orice discuție despre sistemul de învățământ trebuie să ne raportăm la posibilitățile create de
viziunea și valorile actuale ale sistemului de învățământ.
Printre elementele definitorii ale sistemul actual se numără:
 faptul că este orientat, printre altele, pe „valori, creativitate, capacități cognitive, capacități
volitive și capacități acţionale”;
 faptul că pornește de la o serie de principii:
 transparența – concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a
rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora;
 participarea și responsabilitatea părinților;
 respectarea dreptului la opinie al elevului ca beneficiar direct al sistemului de
învățământ.
 faptul că are ca finalitate principală formarea competențelor;
 împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform
intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții;
 formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura
națională și universală și pe stimularea dialogului intercultural;
 cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice și a
respectului pentru natură și mediul înconjurător natural, social și cultural;
 faptul că este centrat pe beneficiarii învățământului preuniversitar:
 primari: antepreşcolarii, preșcolarii și elevii;
 secundari: familiile acestora și terțiari: comunitatea locală și societatea, în
general, iar toate deciziile majore sunt luate prin consultarea reprezentanților
beneficiarilor primari, și prin consultarea obligatorie a reprezentanților
beneficiarilor secundari;
 terțiari: reprezentanții societății civile, etc.
351
 faptul că asigură, printre altele, cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar

cu organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învățământ, concursuri de creație,
concursuri și festivaluri cultural-educaționale, cu participare națională și internațională;
 faptul că garantează cadrelor didactice dreptul la inițiativă profesională permițând
punerea în practică a ideilor inovatoare pentru modernizarea procesului de învățământ.
Partenerii sociali reprezintă interlocutori cu drepturi depline, iar LEN garantează dreptul
reprezentanților societății civile de participare la guvernarea și realizarea educației.
Orice școală, în calitate de instituție publică de educație, este obligată să asigure transparența
deciziilor și informarea beneficiarilor asupra rezultatelor. Ea trebuie să implice părinții în procesul
educațional și, nu în ultimul rând, trebuie să țină seama de opinia și alegerile elevului( mai ales
elevii de gimnaziu și liceu).
Educația trebuie să conducă la schimbarea sistemului de valori, să orienteze către libertate
de opinii interioară, respect, dreptate, frumusețe, bunătate, ajutor și compasiune, valori
fundamentale ale umanității.
Echilibrul dintre trecutul și viitorul educației determină redefinirea aspirațiilor acesteia și
asigură o nouă direcție instruirii și formației, în acord cu complexitatea problemelor cu care se
confruntă adolescenții de astăzi și mai ales cei de mâine.
Permanenta necesitate de modernizare și eficientizare a învățământului românesc, de
aliniere la standardele internaționale europene, face ca demersului didactic tradițional să i se
imprime o direcție inovativă, constructivă, în pas cu vremurile pe care le trăim.
Pentru buna desfășurare a școlii, inovarea a devenit o nevoie esențială a vieții. În zilele
acestea când timpul trece parcă mai repede decât altădată, valorile tradiționale par a rămâne în urmă
și în umbră. Acest lucru duce la derută, la stres și presiuni. Caracteristicile copiilor noștri nu trebuie
să fie vulnerabilitatea, fragilitatea și dezorientarea. În această eră a tehnologiei, copiii noștri trebuie
să fie creativi, abili, curajoși, inventivi. În momentul în care școala devine un centru de stimulare a
gândirii, având la bază informația, putem vorbi despre o formare umană eficientă.
Inovația, tradiția și cultura sunt elementele de bază pe care se sprijină educația de calitate:
tradiția și cultura presupun identitatea de neam, valorizare și continuitate, ele fiind punctul de
pornire a inovației. Școala și cultura sunt două lumi care se întrepătrund. Cultura aduce un plus
vieții și dă acces înțelegerii, propune o imagine- puzzle a lumii și un loc al omului în Univers prin
elemente cheie sau trăsături culturale: limbă, tradiții, obiceiuri, creații. Școala contribuie la inițiere
și experimentare, vizează crearea unui interes, a unei practici și chiar uneori a unei vocații.
Școala românească trebuie așadar sa contribuie la egalizarea șanselor tuturor copiilor la
educație si la dezvoltarea potențialului lor, precum si la orientarea pregătirii școlare si
profesionale.
352
În instruire, s-a constatat ca, datorita multiplelor valentele formative pe care le

au, strategiile interactive sunt indispensabile pentru asigurarea calității educației.
Strategiile didactice interactive sunt caracterizate de dinamism, pentru ca stimulează o
cunoaștere activa, prin participări și asocieri la situații practice.
Învățarea fiind un proces activ și constructiv, ea este mult mai eficienta atunci când elevii
sunt implicați activ, când participă la construirea propriei cunoașteri, învățând cu plăcere și mult
mai temeinic.
Prin folosirea acestor strategii interactive în învățare sunt create o diversitate de situații în
care cunoștințele sunt transferabile în alte contexte, aplicabile și în alte situații decât cele în care au
fost însușite la clasă, în procesul de predare. Interesele elevilor, curiozitatea acestora sunt stimulate
mai ales daca sunt utilizate situații din viața reală pentru viața reală.
BIBLIOGRAFIE:
MacaveI, E. Pedagogie. Teoria educației, Cap. Reușita şi succesul profesional. Vol.I.
București: Aramis, 2001
Nicola, I. Tratat de pedagogie școlară, București: Aramis, 2000.
Stoica, M. Pedagogie și psihologie (pentru examenele de definitivare și grade didactice:
profesori, institutori/ învățători, studenți). Craiova: Editura „Gheorghe Alexandru”, 2001
353
EXPERIMENTUL VIRTUAL ÎN PREDAREA FIZICII
Prof. Veronica NISTOR

Școala Gimnazială Siminicea
Liceul Tehnologic “M. Eminescu” Dumbrăveni
Fizica este ştiinţa care studiază mecanisme complexe de interacţiune, descrise de formule
matematice. Este foarte important în predarea fizicii ca elevii să conştientizeze faptul că acestă
ştiinţă are o mulțime de aplicaţii practice în viaţa cotidiană. Lumea fizicii cuprinde o sferă imensă
de cunoştinţe care stă la baza tehnologiilor şi civilizaţiei moderne.
Utilizarea tehnologiilor informaționale moderne atribuie noi dimensiuni procesului
instructiv-educativ, având ca principal scop accesibilitatea informaţiei și atractivitatea procesului
educațional. În acest caz, învăţarea nu mai este considerată efectul demersurilor profesorului, ci
rodul colaborării acestuia cu calculatorul.
Calculatorul este extrem de important în realizarea unor lecții deoarece simulează procese şi
fenomene complexe, pentru a facilita învățarea. Acesta este un mijloc prin care elevii află și pot
căuta explicații, modelări şi ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi
fenomenelor din natură. Cu ajutorul acestuia putem realiza unele experimente practice imposibil de
realizat datorită lipsei materialului didactic.
Pentru a realiza un experiment în predarea fizicii trebuie să ținem cont de resursa de timp și
de dotarea laboratorului de fizică cu aparatele și ustensilele necesare. De aceea, mulți profesori
apelează la experimental virtual. Fizica foloseşte ca metode de cercetare observarea fenomenelor,
experimental, iar teoria se bazează pe prelucrarea datelor experimentale, obţinute din procesul
măsurătorilor.
Experimental virtual
Experimentul virtual urmăreşte în detaliu desfăşurarea în spaţiu şi timp a unor fenomene,
legi, procese, proprietăţi ale unor corpuri din mediul înconjurător. Cu ajutorul acestuia se stabilesc
relaţii exacte între valorile mărimilor fizice care caracterizează un fenomen.
În predarea–învăţarea fizicii este foarte important să se realizeze cât mai multe experimente
de laborator pentru a stârni curiozitatea elevilor, a face lecțiile mai atractive și noțiunile mai ușor de
ințeles, de asemenea acesta educă gândirea abstractă, analitică și cea sistemică, creează deprinderi
de observare a lumii înconjurătoare, raţionamentul deductiv şi inductiv. Acest tip de experiment
vine în ajutorul profesorului, în predarea-învățarea fizicii să diminueze o parte din neajunsurile care
apar la realizarea experimentului de laborator. Fenomenele fizice modelate pe calculator au un
caracter intuitiv și practic mult mai pronunţat decât cele reproduse în laborator, fiind mult mai clare
şi dinamice, intervențiile și consecințele lor au loc în timp real. La schimbarea controlată a valorilor
354
mărimilor fizice sau a parametrilor tehnici ai dispozitivului, schimbările respective se produc pe

ecran, în faţa elevului. Acesta găseşte şi înţelege mai bine, mai profund şi într-un timp mult mai
scurt legile fizice sau caracteristici ale fenomenului fizic studiat. Efectuarea experimentului virtual
înlesneşte elucidarea proceselor, fenomenelor şi legilor fizice prin efectuarea aceluiaşi experiment
în toată complexitatea lui.
Experimentele virtuale la disciplina fizică îi ajută pe elevi în procesul de studiere şi
cunoaştere complexă și aprofundată a fizicii, se dezvoltă gândirea critică, îi ajută cu numeroase
aplicaţii practice ale modelării științifice şi simulării pe calculator pentru alte domenii din viitoarea
lor activitate profesională. De aceea, în cadrul experimentelor virtuale se realizează o legătură
interdisciplinară între disciplinele fizică, matematică, informatică.
Din nevoia de diversificare a conţinuturilor orelor de fizică, s-a propus utilizarea tehnologiei
informaţiei şi a comunicaţiilor în vederea realizării de experimente virtuale.
BIBLIOGRAFIE
Palicica Maria, Gavrilă Codruță, Ion Laurenția, 2007, Pedagogie, Editura Mirton, Timișoara
http://www.elearning.ro/valoarea-noilor-tehnologii-n-procesul-instructiv-educativ.
355
Prof. Floarea ROTĂRIȚA

Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Stoleru” Baia, Suceava
În societatea prezentă, cu schimbări rapide, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite,

completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie în activitatea
didactică.
reprezintă o necesitate evidentă .
Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci
eficientă.
Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul, de a folosi internetul este benefică elevilor, atât
în activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic, prin relaţionarea cu
lumea oferită de aceste instrumente de lucru ale mileniului al III-lea.
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determină de asemenea o dezvoltare optimă
Este foarte important ca în formarea unui stil de viaţă sănătos pentru şcolari să se pună accent
pe :
 autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;
 comunicare şi relaţionare interpersonală;
 controlul stresului;
 dezvoltarea carierei profesionale;
 prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;
 prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă.
356

independent, să îşi asume riscuri si responsabilităţi în demersul său spre formare intelectuală.
Un obiectiv important ce ar trebui stabilit pentru anii următori este centrarea pe competențe
care reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-evaluare.
Noul mileniu aduce noi cerinţe educaţionale care impun noi metode, altele decât cele folosite
pânǎ acum. O importanţǎ majoră în pregǎtirea elevilor pentru noile cerinţe, o au cele trei forme ale
educaţiei şi anume:
 educaţia formală însemnând învăţare sistematică, structurată si gradată cronologic,
realizată in instituţii specializate de către un personal specializat;
 educaţia nonformală constând in activităţi educative desfăşurate în afara sistemului formal
de învăţământ de către diferite instituţii educative;
 educaţia informală care se referǎ la experienţe de învăţare spontană, cotidiană,
existenţială, desfǎşurate în medii culturale care nu au educaţia ca scop principal.
Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales,
ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.
O importanţă deosebită în inovaţia şi creaţia în activitatea didactică o au rolurile manageriale
ale cadrului didactic: de planificare (planifică activităţile cu caracter instructiv - educativ); de
357
organizare (organizează activităţile clasei); de comunicare (comunică idei, cunoştinţe, ascultă

efectiv, oferă feedback, stabileşte canalele de comunicare); de conducere (conduce activităţile cu
elevii , desfăşurate în clasa şi în afara ei); de coordonare (sincronizează obiectivele individuale cu
cele comune clasei, contribuind la întărirea grupului şi formării echipelor de lucru); de îndrumare
(prin intervenţii punctuale adaptate unor situaţii specifice, recomandări); de motivare (prin întăriri
pozitive, prin utilizarea aprecierilor verbale şi non-verbale în sprijinul consolidării
comportamentelor pozitive); de consiliere (de orice tip, în probleme personale sau legate de şcoală);
de control (în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor şi
nivelul de performanţă); de evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele au fost atinse).
BIBLIOGRAFIE
Alois Gherguţ,- “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007;
358
359
LECȚIILE DE LITERATURĂ – ÎNTRE TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE
Prof. Angela FLĂMÂNZEANU

Școala Gimnazială „Miron Radu Paraschivescu”
Zimnicea, Teleorman
Una dintre marile provocări ale învățământului românesc actual este găsirea echilibrului între
învățământul tradițional și învățământul modern - bazat pe strategii moderne utilizate cu succes în alte țări.
În cadrul orelor de literatură trebuie să stimulăm în permanență elevii prin noi metode și tehnici,
ținând pasul cu noutatea, actualizând, inovând, descoperind noi autori, noi povești în care copiii să se
regăsească, fără să ignorăm operele cărora timpul le-a dat girul valorii și care vorbesc despre identitatea
noastră ca națiune și nici nu trebuie să renunțăm total la metodele tradiționale, ci doar să le îmbinăm
armonios cu cele moderne.
Astfel, pentru a asigura retenția și transferul cunoștințelor, informațiilor, în vederea stimulării și
dezvoltării imaginației și creativității elevilor, este necesară alegerea acelor metode și procedee de lucru
care să activizeze procesul de învățare, să-i implice pe elvi în procesul de învățare, să-i ajute să devină
participanți la propria lor formare, dezvoltându-le gândirea critică..
La vârste mici potențialul intelectual este acompaniat de o curiozitate veșnic trează și activă, de
sensibilitate și o predilecție pentru inedit. Sarcina învățătorului este de a crea o atmosferă permisivă, care
să favorizeze comunicarea, colaborarea și să găsească cele mai adecvate strategii prin care să exploateze
valențele formative ale textului studiat, stimulând gândirea critică, imaginația și potențialul creativ al
copiilor.
Metodele activ-participative se remarcă prin caracterul lor solicitant, „ele pun în acțiune, sub
multiple aspecte, forțele intelectuale ale elevului – gândirea, imaginația, memoria și voința acestuia”
(Adalmina Ungureanu, Metodica studierii limbii și literaturii române – învățământ primar, Editura ASS,
Iași, 2003, p. 239).
Dintre metodele moderne care stimulează gândirea, imaginația, creativitatea, valorifică experiența
proprie a elevilor, dezvoltă competențe de comunicare și relaționare, de deliberare în plan mintal și vizează
formarea unei atitudini active amintim: brainstorming-ul, brainwriting (metoda 6-3-5), metoda
ciorchinelui, metoda cadranelor ,metoda cubului, metoda R.A.I., eseul de cinci minute, jurnalul reflexiv,
metoda pălăriilor gânditoare etc.
Nu ne propunem inventarierea metodelor didactice, ci încercăm să realizăm o vedere de ansamblu
asupra acelor metode și procedee care se impun în practica educaţională a studierii textelor literare în
clasele primare ca metode de stimulare a imagiației și a creativităţii, făcând din lectură o activitate atractivă
de a căror beneficii să fie conștienți și elevii. Dintre metodele specifice de stimulare a creativităţii, putem
utiliza brainstorming-ul, una din cele mai cunoscute metode de grup, folosită pentru producerea ideilor
360
creative. Această metodă are avantajul că provoacă şi solicită participarea activă a elevilor, dezvoltă
capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii. Un principiu al brainstorming-ului
este: cantitatea generează calitatea. Conform acestui principiu pentru a ajunge la idei viabile şi inedite
este necesară o productivitate creativă cât mai mare. Metoda poate fi utilizată cu succes în orice moment al
lecţiei.
Metoda 6-3-5 sau brainwriting e un exerciţiu complex care asigură cu succes activizarea
învăţării. Se pot naşte lucrări neobişnuite, neaşteptate, interesante, pornind de la faptul că fiecare trebuie să
nu urmărească perfecțiunea, ci să accepte și alte idei decât cele la care s-ar fi gândit sau așteptat.
Discuţia are semnificaţia unui schimb reciproc şi organizat de informaţii şi idei, impresii, păreri.
Moderatorul discuţiei trebuie să aibă grijă să orienteze cu subtilitate răspunsurile elevilor, să lanseze
întrebări provocatoare care să genereze cât mai multe răspunsuri.
Exemplu: De ce credeţi că…? De ce s-a întâmplat aşa…?Ce ai fi făcut tu într-o astfel de situaţie?
Ce crezi că a simţit personajul..?
Aceste întrebări îi ajută pe elevi să aprofundeze problema pusă în discuţie, să-şi clarifice
perspectiva asupra cazului, să înţeleagă cauzele şi efectele, să găsească soluţii.
Termenii-cheie este altă metodă care stimulează imaginaţia elevilor dar şi capacitatea de a crea un
text pe baza unor cuvinte cheie. Metoda se foloseşte în secvenţa introductivă a lecţiei.
Învăţătorul identifică pe tablă 4-5 cuvinte cheie din textul ce urmează a fi studiat. Li se cere
elevilor ca în perechi sau individual să alcătuiască un scurt text utilizând cuvintele date. După un timp
limitat, perechile citesc textele apoi se citeşte textul original.
Cvintetul reprezintă un instrument de sistematizare a informaţiei şi în acelaşi timp un mijloc de
exprimare a creativităţii elevilor. Această metodă poate fi utilizată pentru lucrul în grup dar şi individual.
Regula de formare este următoarea: 1 substantiv, 2 adjective, 3 verbe la modul gerunziu, 1 propoziţie
formată din 4 cuvinte și un cuvânt cheie.
Diamantul şi piramida povestirii este o strategie didactică foarte atractivă pentru elevi. Se
utilizează, de obicei, tot în activităţile de receptare a textelor şi dezvoltă capacitatea de sinteză dar şi
creativitatea.
Regula de formare este următoarea:
 1 cuvânt pentru locul unde se desfăşoară întâmplarea
 2 cuvinte pentru personajul principal
 3 cuvinte pentru însuşirile lui
 4 cuvinte pentru faptele lui
 5 cuvinte pentru analiză
SINELG (Sistem Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii) – este o tehnica de lectură
care îndrumă elevul cum să citească, să analizeze, să înțeleagă într-un mod activ și pragmatic un anumit
361
text. Se poate pune în practică în etapa de realizare a sensului, după ce, în cadrul evocării, s-au actualizat
unele cunoștințe necesare. Este o metodă adecvată textelor nonliterare, științifice, elevii învățând să
extragă informații noi, să își pună întrebări, dar poate fi folosită și pe unele texte literare.
Metoda Pălăriilor gânditoare - este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor
care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare,
reprezentând tot atâtea posibilități de procesare a datelor, de interpretare, tot atâtea puncte de vedere.
Fiecare pălărie are o culoare sugestivă pentru perspectiva pe care o reprezintă:
 Pălăria albă – culoarea hârtiei, reprezintă informația neutră.
 Pălăria galbenă – culoarea soarelui, reprezintă gândirea pozitivă, optimismul.
 Pălăria neagră – culoarea robei judecătorului, reprezintă gândirea critică, judecata, grija,
avertismentul, totul fiind argumentat.
 Pălăria roșie – culoarea focului, a sângelui, reprezintă abordarea afectivă, exprimând
sentimente, presentimente, intuiții, oferind o perspectivă emoțională, fără a fi nevoie de argumente.
 Pălăria verde – culoarea vegetației, simbolizând creativitatea, exprimă ideile noi,
găsirea de alternative, de variante, îndemnând la interpretarea originală, oferind sugestii, provocând.
 Pălăria albastră – culoarea cerului, simbolizând gândirea de ansamblu și procesul de
control; reprezintă dirijorul, moderatorul discuțiilor.
Elevii se împart în şase grupe pentru cele şase pălării. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor
interpreta rolul aşa cum consideră. Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar
să fie în acord cu rolul impus de culoarea pălăriei
Lectura va deveni nu doar un obicei relaxant, ci și unul care va furniza cititorilor satisfacții, odată
ce ei vor descoperi cum să citească, ce să citească și la ce îi poate ajuta ceea ce descoperă în cărți.
Abordarea textelor literare din manuale sau a textelor propuse pentru opționalele de lectură, de
literatură pentru copii în moduri câ mai diverse, interactive, centrate pe elev, pe dezvoltarea imaginației, a
creativității, a gândirii critice va face ca elevii să se implice cu toate resursele lor și cu toată plăcerea în
activități, iar acest lucru va face învățarea un succes.
Rolul cadrului didactic este de a selecta și de a adapta metodele la conținuturile învățării și la
posibilitățile elvilor, de a creea un climat favorabil în care elevii să se simtă stimulați, apreciați, încurajați
să formuleze întrebări pentru clarificarea propriile lor idei, să-și exprime punctul de vedere, să caute
conexiuni, să asocieze, să-și imagineze, să creeze.
BIBLIOGRAFIE
Ungureanu Adalmina, 2003, Metodica studierii limbii și literaturii române – învățământ primar,
Editura ASS.
362
363
MODALITĂŢI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII

ÎN PROCESUL DIDACTIC
Prof. Alina-Luiza DELIMAN

Școala Gimnazială nr. 27, Timișoara
Creativitatea pedagogică reprezintă, după Sorin Cristea, „modelul calităţilor necesare

educatorului/cadrului didactic pentru proiectarea şi realizarea unor activităţi eficiente prin valorificarea
capacităţilor sale de înnoire permanentă a acţiunilor specifice angajate la nivelul sistemului şi al
procesului de învăţământ”. Aptitudinea pedagogică este consecinţa interiorizării acţiunii educative, în
care sunt incluse trăsături psihologice, psihopedagogie, psihosociale . În acest sens, este relevantă opinia
lui C. Noica: “O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el este o absurditate. Cred că am găsit un motto
pentru şcoala mea: Nu se ştie cine dă şi cine primeşte.”
Calităţile specifice aptitudinii pedagogice sunt atât ştiinţifice, cât şi psihopedagogie şi
psihosociale. Şcoala poate deveni un promotor al iniţiativelor creative atunci când asigură condiţii cum
sunt: democratizarea relaţiei profesor-elev, prin participarea elevului la procesul instructiv-educativ,
proces care să fie interactiv ; crearea unei atmosfere şcolare între autoritate şi liber-arbitru;
restructurarea programelor şcolare, prin extinderea acelor discipline care stimulează în mod direct
creativitatea (literatura, muzica, desenul), dar şi prin includerea unor discipline noi, avându-se în vedere
insă şi evitarea supraîncărcării, a excesului de informaţii.
În procesul didactic, creativitatea se transpune în flexibilitate, opusul stereotipiilor,
rutinei.Structura creativităţii exprimă interdependenţa dintre produsul creator, procesul creator si
personalitatea creatoare.Elementul nou, raportat la experienţa socială sau cea individuală a creatorului,
este produs creativ. El trebuie să îndeplinească cerinţele de originalitate, relevanţă, şi utilitate. Produsul
creator de tip pedagogic se situează la nivelul inventivităţii, a capacităţii cadrelor didactice de a realiza
corelaţii instrucţionale şi educaţionale noi. Condiţia de eficienţă este întrunită dacă activitatea didactică
nouă asigură adaptarea proiectelor pedagogice la situaţiile concrete ale claselor şi ale câmpului
psihosocial, aflate într-o schimbare permanentă. Poziţia cadrului didactic în faţa provocărilor pe care le
constituie instruirea în societatea actuală trebuie reorientată în acord cu cerinţele prezentului, dar mai
ales ale viitorului. Este necesară redimensionarea rolurilor şi ipostazelor, comportamentul deschis şi
atitudinea pozitivă, activizantă şi reflexivă, promovându-se învăţarea interactivă şi realizându-se
stimularea potenţialului creativ al elevilor. Societatea actuală impune formarea abilităților de
comunicare, la elevi, de acceptare a opiniei diferite a celorlalți, de cooperare, de muncă creatoare în
echipă. Învăţarea creativă este un proces evolutiv, bazat pe receptivitatea faţă de experienţele noi,
căutate şi rezolvate prin explorare, deducţie, analiză, sinteză, generalizare, abstractizare, concretizare
sau operaţionalizare, accentuându-se realizarea conexiunilor dintre sensuri şi solicitându-se o profundă
şi autentică implicare intelectuală, afectivă, psihomotorie şi voliţională. Învăţând creativ, elevul
364
descoperă, redefineşte sensurile, filtrându-le prin propria personalitate, solicitând procesele psihice
superioare de gândire şi creaţie. Când elevii sunt implicaţi în procesul învăţării creative, achiziţiile sunt
mai eficiente şi mai consistente. Elevii dobândesc capacitatea de a-şi reorganiza şi restructura permanent
propriile achiziţii, devenind capabili să elaboreze proiecte personalizate de învăţare, să-şi asume
responsabilitatea desfăşurării învăţării, conştientizând, aplicând, evaluând, gestionând şi dobândind
progresiv autonomie în formarea proprie . Şcoala poate deveni un promotor al iniţiativelor creative
atunci când asigură condiţii precum:  democratizarea relaţiei profesor-elev, prin participarea elevului la
procesul instructiv-educativ, proces care să fie interactiv;  crearea unei atmosfere şcolare bazate pe
respect reciproc ;  includerea unor strategii creative şi prin promovarea unor metode noi interactive  în
educaţie, astăzi, se tinde spre formarea de cadre didactice creative, capabile să dezvolte la elevi o
gândire originală, creativă, şi o educaţie completă.
Abilităţile creative de care cadrele didactice trebuie să dispună vizează :
• existenţa unui set cognitiv şi a unuia perceptiv favorabile din perspective noi în rezolvarea
problemelor, presupunând înţelegerea cu uşurinţă a complexităţii provocării şi depăşirea rutinei şi a
clişeelor în rezolvare;
• euristicile pentru generare de idei noi;
• stil de muncă energic şi perseverent.
Aceste abilităţi depind şi de unele trăsături de personalitate, precum independenţa,
tenacitatea, autodisciplina, toleranţa la ambiguitate şi la frustrare, capacitatea de a risca etc. Motivaţia
este esenţială pentru înlăturarea eventualelor obstacole ce pot apărea, susţinând efortul creatorului.
Dintre formele motivaţiei, cea intrinsecă este foarte importantă pentru demersul creator, deşi T. Amabile
crede că şi motivaţia extrinsecă are rolul ei, mai ales pentru sarcinile pe termen lung. Caracterul este
stimulator pentru creativitate prin următoarele tipuri de trăsături caracteriale: puterea de muncă,
perseverenţa, răbdarea, conştiinciozitatea, iniţiativa, curajul, încrederea în sine, independenţa,
nonconformismul, capacitatea de asumare a riscului. Afectivitatea asigură energizarea şi valorificarea
dimensiunilor caracteriale, a celor cognitive, a aptitudinilor speciale.Temperamentul influenţează mai
ales stilul activităţii creatoare, continuu sau în salturi, care poate influenţa productivitatea şi eficienţa .
Creativitatea îndeplineşte următoarele funcţii:
largă de acţiune );
– inteligenţa,
gândirea, imaginaţia, aptitudinile speciale, atitudinile afective, motivaţionale, caracteriale);
mportare a personalităţii creatoare, angajată în proiectarea unor
acţiuni educaţionale/didactice realizabile în condiţii de transformare continuă a raporturilor
subiect – obiect).
Produsul creator de tip pedagogic, aşa cum am menţionat, se plasează la nivelul
inventivităţii, care reflectă capacitatea cadrelor didactice de a realiza corelaţii instrucţionale şi
365
educaţionale noi. O activitate didactică este eficientă dacă este o activitate nouă, daca asigură adaptarea
proiectului pedagogic la situaţia reală, concretă a clasei şi ale câmpului psihosocial, care se află într-o
dinamică permanentă .
Procesul de creaţie pedagogică este angajat în primul rând la nivelul proiectării didactice,
fiind implicate etapele de pregătire, incubaţie, iluminare şi verificare a modului de realizare a lecţiei, în
sens prioritar formativ. Cadrul didactic creează pentru elevi condiţii favorabile realizării de produse
creatoare, stimulează decizia originală şi eficientă, definitivează produsul creator.
În domeniul educaţiei , criteriul de validare a creativităţii este eficiența comunicării
pedagogice. Acţiunea eficientă în acest domeniu înseamnă medierea permanentă realizabilă între subiect
şi obiect, cu participarea creatoare a acestora. Atitudinile creative ale cadrelor didactice orientează
capacităţile personalităţii acestora în direcţia proiectării unor activităţi pedagogice inovatoare. Între
atitudinile creative ale cadrelor didactice se remarcă încrederea în forţele proprii (dublată de o pregătire
profesională foarte bună ) , interesele cognitive şi devotamentul faţă de profesie, atitudinea antirutinieră,
cutezanţa, perseverenţa în căutarea de soluţii optime, atitudinea valorizatoare şi simţul valorii,
receptivitatea la nou, respectul fată de originalitate şi cultivarea consecventă a acesteia şi angajarea
sociala.
Creativitatea este o nevoie socială. Provocările lumii moderne impun soluţii creative. C.
Rogers consideră că adaptarea creativă este singura soluţie pentru a ţine pasul cu schimbarea. Pentru a
se adapta la realităţile noi, cadrul didactic trebuie să-şi cultive aptitudinile creative , să-şi activizeze
resursele interne care acţionează favorabil asupra propriei creativităţi şi să stimuleze creativitatea
elevilor pe care îi formează.
BIBLIOGRAFIE
Roco, Mihaela,2004, Creativitate şi inteligenţa emotională, Ed.Polirom, Iași
Marcu Vasile, Marinescu Mariana, 2009, Educaţia omului de azi pentru lumea de mâine,
Editura Universităţii din Oradea
Dimitriu-Tiron Elena, 2006, Dimensiunile educaţiei contemporane, Institutul European, Iași
366
ASIGURAREA CALITĂŢII ÎN EDUCAŢIE
Prof. Daniela PANTEA

Şcoala Gimnazială Nr. 27, Timişoara
Educaţia reprezintă obiectul de studiu specific pedagogiei (ştiinţelor pedagogice). Datorită

complexităţii, profunzimii şi amplitudinii sale, educaţia este studiată şi de alte ştiinţe socio-umane.
Conceptul pedagogic de educaţie urmăreşte cunoaşterea ştiinţifică, la un grad înalt de
generalitate şi abstractizare, a unei realităţi psiho-sociale cu o foarte mare arie de extindere în timp
şi spaţiu şi de desfăşurare complexă şi contradictorie la nivel de sistem şi proces.
În sens pedagogic, educaţia este fenomenul social complex privit în trei dimensiuni:
1. Activitate conştientă a subiectului educaţiei (educator) de stimulare, îndrumare, formare a
obiectului educaţiei (educat);
2. Proces de formare a omului pentru integrarea activă în societate, proces de formare
intelectuală, morală, profesională, fizică, estetică;
3. Rezultat prin preluarea selectivă a acţiunilor informaţionale şi includerea în structuri
comportamentale proprii de cunoaştere şi acţiune.
,,Datoria oricărei instituţii din sistemul naţional de învăţământ, indiferent de tip, nivel şi
forma de organizare a activităţii, este de asigura predarea, învăţarea, şi acolo unde este cazul,
cercetarea de calitate pentru a contribui la dezvoltarea profesională şi personală a elevilor şi
studenţilor şi la bunăstarea societăţii şi dezvoltarea sa durabilă.”
Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale
furnizorului acestuia, prin care sunt satisfăcute aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de
calitate.
Asigurarea calităţii educaţiei exprimă capacitatea de a oferi programe de educaţie, în
conformitate cu standardele enunţate. Asigurarea calităţii în educaţie este un demers dinamic ce
presupune implicare şi responsabilizare, pe de o parte, precum şi gândire strategică şi control, pe de
altă parte, transpus în practică prin descentralizare. În vederea asigurării calităţii în educaţie este
necasară existenţa unor cadre didactice având experienţă şi pregătire temeinică, care doresc să se
implice în procesul de predare-învăţare, să fie buni organizatori, conectaţi permanent la schimbările
mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Calitatea educaţiei este opţiune fundamentală pentru
nivelul de standard european, privit în tot unitarul său, iar într-o societate bazată pe umanism,
aceasta dobândeşte noi valenţe prin calitatea educaţiei.
Rolul profesorului în procesul de predare-învăţare este esenţial. Pentru a fi eficienţi,
profesorii trebuie să se folosească de o rezervă impresionantă de talent şi abilităţi pedagogice,
367
precum şi de calităţi specific umane. Îmbunătăţirea calităţii şi a motivaţiei profesorilor trebuie să

devină priorităţi ale tuturor statelor lumii. Unele dintre domeniile in care se pot face câţiva paşi
înainte sunt: selecţia; educaţia iniţială; calificarea la locul de muncă prin dezvoltarea programelor
de continuare a studiilor în timpul activităţi profesionale, iar pentru a permite cât mai des accesul
profesorilor la astfel de programe trebuie să li se asigure în special tehnicile de comunicare
adecvate; formatorii profesorilor; supervizarea; organizarea învăţământului (managementul);
participarea unor persoane din afara spaţiului educaţional; condiţiile de activitate; materialele
didactice.
Preocuparea pentru calitate este un subiect care întruneşte un interes tot mai mare în lumea
afacerilor şi sectorul serviciilor, în special de când controlul central scade ca pondere şi creşte
responsabilitatea pentru calitate la nivele inferioare. Grija pentru calitate are funcţiile de
îmbunătăţire şi creştere a responsabilităţii.
La nivelul şcolii au fost identificate patru imperative ale calităţii:
♦ Moral: şcoala oferă elevilor ceea ce este mai bun.
♦ Social: societatea are pretenţii tot mai înalte faţă de şcoală.
♦ Competitivitate: şcolile care nu vor reuşi să atraga suficienţi elevi se vor inchide.
♦ Responsabilitate: şcoala dă seama pentru fondurile primite.
Calitatea unei instituţii poate fi definită în funcţie de gradul in care reuşeşte să realizeze
obiectivele propuse. Atingera calităţii nu se poate realiza dacă instituţia sau individul au obiective
neclare.
Curriculumul disciplinei “Educaţie pentru calitate ” a fost elaborat pornind de la
următoarele considerente:
1. Necesitatea introducerii disciplinei în segmentul curriculum-ului la decizia şcolii
Având in vedere noul statut al Romaniei dat de începerea negocierilor de aderare la Uniunea
Europeană, calitate pentru calitate este necesară la elevi datorită:
♦ dublei lor ipostaze de viitori producători şi consumatori de produse competitive
♦ necesităţii alinierii produselor si serviciilor la standardele europene.
2. Existenţa în cadrul segmentului de trunchi comun a mai multor arii curriculare a unor
teme legate de calitatea vieţii, a mediului, a comunicării ce oferă premisele dezvoltării unui curs
opţional integrat cuprinzând teme cross-curriculare.
3. Formarea unei culturi a calitaţii în masură să promoveze valori şi atitudini specifice.
4. Luarea în considerare a particularităţilor de vârstă, a intereselor elevilor cărora li se
adreseaza cursul şi a structurii anului şcolar.
368
Asigurarea calităţii în educaţie printr-un demers dinamic ce presupune implicare şi

responsabilizare, pe de o parte, precum şi gândire strategică şi control, pe de altă parte, transpus în
practică prin descentralizare.
Un invăţământ de calitate este acela în care instituţiile şi programele lor de studii:
 Demonstrează capacităţi de realizare, în contexte diverse, a obiectivelor planificate
 Satisfac exigenţele şi aşteptările beneficiarilor interni şi externi
 Garantează realizarea standardelor şi normelor de calitate .
Asigurarea calităţii şi managementul calităţii în educaţie şi formare iniţială constituie un
domeniu de intervenţie care necesită cu precădere dezvoltarea şi implementarea sistemelor şi
procedurilor interne de evaluare, de management şi asigurare a calităţii activităţilor de educaţie şi
formare iniţială şi continuă, precum şi profesionalizarea activităţilor manageriale la nivelul
furnizorilor de educaţie şi formare iniţială şi continuă. Se are în vedere, în principal, activitatea
instituţiilor şi a ofertanţilor de educaţie şi de formare din sistemul formal de educaţie. Principalele
acţiuni avute în vedere sunt: crearea şi dezvoltarea sistemelor de asigurare şi management al calităţii
în educatie şi formare; dezvoltarea unor programe de formare profesională în domeniul
managementului educaţional şi în managementul calităţii; dezvoltarea unor mecanisme de
monitorizare a inserţiei absolvenţilor pe piaţa muncii în vederea ajustării ofertei educaţionale în
concordanţă cu evoluţiile de pe piaţa muncii; crearea şi dezvoltarea unor mecanisme de asigurare şi
managementul calităţii în educaţie în contextele nonformale si informale de învăţare.
Fiecare copil are un potenţial educativ înnăscut care trebuie doar descoperit si activizat.
Aceasta este misiunea sfânta a şcolii, a educatorilor, deoarece, după cum spunea Comenius : “E
îndoielnic să existe o oglindă atât de murdărită, încât să nu reflecte totuşi imagini într-un fel
oarecare; e îndoielnic să existe o tablă atât de zgrunturoasă încât să nu putem scrie totuşi ceva pe ea.
Dacă se întâmpla însă ca oglinda să fie plină de praf sau pete, înainte de a ne folosi de ea trebuie să
o ştergem, iar o tablă prea zgrunţuroasă trebuie s-o dăm la rindea.“
BIBLIOGRAFIE
Cucos, C. – 1996, ,,Pedagogie “, Ed. Polirom, Iaşi
Insp. Spec. Romulus Pop – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului
Profesional şi Tehnic Bucureşti, 2000, ,,Educaţia pentru calitate”, Bucureşti
Prof. Maria Elena Suciu și prof, Nicolae Suciu – Colegiul Naţional Gheorghe Lazar, Sibiu,
2000, ,,Educaţia pentru calitate”, Bucureşti
Cristea, S. – 1994, ,,Fundamentele pedagogice ale reformei învățământului“, EDP, Bucuresti
369
DAP- DYSLEXIA ASSESSMENT PROTOCOL- PROIECT ERASMUS +
Prof. Ecaterina NECHITESCU

Prof. Carmen-Cerasela BOCIU
Prof. Tamara PANTEA
Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil”
Dislexia afectează între 15 – 20% din populație. Creierul este responsabil pentru tulburările
de învățare, respectiv dislexie. Caracteristicile dislexiei sunt date de faptul că persoanele care au
această dizabilitate au probleme cu procesarea fonologică, ortografia și/sau denumirea rapidă.
Proiectul ERASMUS + „DAP - Dyslexia Assessment Protocol” s-a derulat în perioada 2019
- 2022 și a avut ca scop dezvoltarea unui protocol de evaluare a dislexiei (DAP) – un set de
instrumente de evaluare pentru depistarea copiilor cu risc de dislexie la vârsta preșcolară și a
elevilor care întâmpină deja dificultăți de lectură / scriere / învățare.
Ideea care a stat la baza acestui proiect ERASMUS + este de a veni în ajutorul profesorilor
pentru învățământ primar și preșcolar care se confruntă la clasă cu posibile probleme ridicate de
identificarea corectă a elevilor cu dificultăți de învățare, în special cu dislexie.
Parteneri în acest proiect au fost:
1. REZEKNE ACADEMY OF TECHNOLOGIES (RTA) – LETONIA
2. ASOCIACIA DISLEXYA (DABG) – RUSE, BULGARIA
3. KOCAELİ MİLLİ EĞİTİM MÜDÜRLÜĞÜ, IZMIT (KPDONE) – TURCIA
4. GEDON SOFT, BREMEN – GERMANIA
5. LICEUL TEORETIC GRIGORE MOISIL (LTGM), TIMIȘOARA - ROMÂNIA
Dezvoltarea Protocolului de evaluare a dislexiei a fost precedată de un sondaj și de
pregătirea unei scurte analize comparative a situației din țările partenere cu privire la identificarea
timpurie a dislexiei, cercetarea practicii în domeniu, ce instrumente de evaluare sunt disponibile și
utilizate la nivel european și cum este abordată problema dislexiei privind identificarea și sprijinirea
copiilor dislexici, precum și de o justificare științifică a structurii și conținutului protocolului.
Pe baza rezultatelor și, în primul rând bazându-ne pe fundamentarea științifică, partenerii au
decis structura Protocolului și componentele acestuia. Toate documentele au fost traduse și în
limbile partenere.
Noul protocol de evaluare a dislexiei a fost folosit pentru instruirea unui grup de educatori
și profesore de școală primară pentru a învăța utilizarea eficientă a instrumentului și pentru a
efectua o verificare (evaluare) a unui număr mare de copii aflați în ultimul an de grădiniță (5-6 ani),
dar și elevi din ciclul primar (7-9 ani). Componentele Protocolului împreună cu versiunea sa de
370
computer (Aplicația DAP ) sunt disponibile în toate limbile partenere și în engleză, fiind adaptate
specificului lingvistic al fiecărei țări partenere.
Proiectul s-a derulat în patru etape:
Etapa 1- Pe baza fundamentării științifice, echipa proiectului a dezvoltat structurile
componente ale Protocolului de evaluare, în lima engleză.
Etapa 2 - Partenerii au tradus DAP în limbile naționale, făcând adaptarea necesară la
specificul limbii respective.
Etapa 3 - După încheierea pilotajului, care a cuprins atât formarea profesorilor cât și
sesiunea de screening, s-au realizat corecțiile și modificările finale, acestea fiind făcute în
conformitate cu feedback-ul colectat de la participanți.
Etapa 4 - Versiunea finală a aplicației DAP, însoțită de un scurt rezumat al fundamentarii
științifice a fost publicată în format electronic pe site-urile partenerilor și pe pagina de Facebook a
proiectului, https://www.facebook.com/profile.php?id=100023966306143 .
Cele două produse finale ale proiectului sunt aplicația DAP, însoțită de un ghid de utilizare,
și Culegerea de exerciții. Cu ajutorul aplicației, pot fi identificați copiii care manifestă tulburări de
învățare, respectiv elemente de dislexie. Culegerea de exerciții este unul dintre rezultatele
intelectuale ale proiectului. Este un auxiliar didactic pentru cadre didactice din învățământ preșcolar
și primar și este pregătit de echipa de proiect în colaborare cu profesorii care au participat la
pilotare. Scopul este de a le oferi profesorilor un instrument practic pe care îl pot utiliza cu elevii cu
dislexie și alte dificultăți de învățare asociate, pentru a dezvolta abilitățile în care aceștia au
deficiențe, astfel încât să poată obține rezultate mai bune la școală. Atât aplicația, cât și culegerea de
exerciții sunt structurate în șapte capitole, după cum urmează:
Capitolul I: Exerciții pentru memoria auditivă ;
Capitolul II: Exerciții pentru memoria vizuală ;
Capitolul III: Exerciții pentru memoria vizual-spațială ;
Capitolul IV: Exerciții pentru orientarea spațială;
Capitolul V: Exerciții pentru orientarea temporală ;
Capitolul VI: Exerciții pentru abilități fonologice;
Capitolul VII: Exerciții pentru abilități de citire/ decodare.
Toate rezultatele realizate de echipa de proiect sunt disponibile pentru cei care doresc să
utilizeze aplicația sau să vizualizeze materialele realizate.
Accesând linkul https://hidrive.ionos.com/share/e.0r.vna2z#$/ veți avea acces la aceste
materiale.
Acest proiect și buna colaborare între partenerii de proiect au dus la realizarea unei
aplicații unice la nivelul țării noastre, Aplicația DAP, care ajută la depistarea copiilor cu risc de
371
dislexie. Prin abordarea exercițiilor propuse în cele șapte capitole și direcții de dezvoltare ale
aplicației, în urma completării unor date prestabilite, dar și în urma observării graficului rezultat,
putem elabora o concluzie referitoare la problemele de dislexie.
Este important să identificăm adecvat și în timp util problemele de dislexie ale individului,
iar prin exercițiu adaptat nevoilor copilului să ameliorăm și să îmbunătățim capacitatea acestuia de
a citi și de a scrie.
372
PREMISE ALE DESFĂȘURĂRII PROIECTULUI ERASMUS+

DAP- DYSLEXIA ASSESSMENT PROTOCOL
Prof. Lavinia-Nicoleta CRIȘAN

Prof. Ana-Maria MIHĂILĂ
Prof. Georgeta Voichița BERCEA
Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil”
Dificultățile de citire apar la peste 10% din populație, indiferent de limba maternă învățată,
iar dacă deficiențele nu sunt diagnosticate la timp, produc efecte nedorite în dezvoltarea emoțională,
integrarea socio-educațională și dezvoltarea personalității, în general. Părinții și cadrele didactice
sunt cei dintâi observatori ai dificultăților/problemelor pe care copiii le întâmpină și pot face
primele demersuri în sprijinirea acestora. Pentru a acționa conștient în privința ajutorului
constructiv și specializat, trebuie să fim informați asupra simptomelor și caracteristicile specifice
dislexiei.
Semnele dislexiei sunt greu de recunoscut înainte de începerea școlii, însă unele indicii
timpurii pot arăta că există o problemă. Odată cu vârsta școlară, cadrul didactic își poate da seama
că există o dificultate / un deficit, ce se evidențiază pe măsură ce copilul începe citit-scrisul. Deși
dislexia are un impact puternic asupra multor elevi, ea rămâne una dintre cele mai puțin înțelese
dizabilități.
Trăsăturile cheie ale dislexiei sunt date de faptul că persoanele care au această dizabilitate au
probleme cu procesarea fonologică, ortografia și/sau denumirea rapidă. Lor le lipsește fluența în
citire, lucru dovedit printr-o citire orală lentă, inexactă sau greoaie. Dificultatea la procesarea
fonologică înseamnă inabilitatea de a decodifica eficient literele în sunete combinate pentru a forma
cuvinte. O problemă fundamentală de procesare fonologică poate bloca accesul la alte aspecte mai
avansate ale cititului, cum ar fi identificarea și înțelegerea cuvintelor. Dificultățile cu ortografia
provin din incapacitatea de a scrie eficient din memorie literele care compun cuvintele. În acest caz
pot fi vizibile o creștere a timpului necesar pentru a silabisi cuvintele precum și greșeli de
ortografie. Dificultatea de a numi rapid poate fi evidentă atunci când este din ce în ce mai dificil să
se recupereze rapid sunetele vorbirii și modelele corecte de ordine a literelor necesare pentru a citi
și a scrie eficient.
Scopul proiectului Erasmus + „DAP - Dyslexia-Assessment-Protocol” este de a veni în
ajutorul educatorilor și profesorilor de învățământ primar care se confruntă la clasă cu posibile
probleme ridicate de identificarea corectă a elevilor cu dificultăți de învățare, în special cu dislexie.
Proiectul se concentrează pe o problemă foarte specifică - identificarea timpurie a dislexiei în rândul
elevilor în faza inițială de alfabetizare (clasele I și a II-a); și identificarea copiilor preșcolari (ultimul
an înainte de școală) care prezintă risc de dislexie. Rezultatele ulterioare ale elevilor depind în mare
373
măsură de identificarea timpurie a factorilor de risc ale deficiențelor de citire. Dacă persoanele cu
risc de dislexie nu sunt identificate și sprijinite într-un mod adecvat și în timp util, există șanse mai
mari ca subiecții să dezvolte anxietate, depresie, și/ sau probleme de comportament.
Dislexia nu depinde de nivelul de inteligență - este vorba doar de afectarea unor capacități
parțial specifice legate de citire / lectură.Copilul dislexic poate avea o integrare școlară și socială
normală (dacă este sprijinit/susținut în depășirea limitelor și atingerea performanței școlare și
profesionale). Dislexia se asociază frecvent cu alte tulburări de învățare (disgrafia, disortografia,
discalculia) sau cu tulburări de neurodezvoltare (ADHD, tulburări de limbaj și comunicare).
Simptome ale predispoziției spre dislexie pot fi identificate încă din perioada preșcolară, în vorbire,
motricitate, abilități de orientare în spațiu și timp, capacitate de atenție, percepție vizuală și auditivă,
memorie etc.Părinții, educatoarele și învățătoarele sunt primele persoane care pot observa
problemele întâmpinate de copii în activitățile de joc și învățare.
Tulburările de învățare (inclusiv dislexia) nu ”se vindecă”, ci efectele lor se ameliorează /
remediază, iar ignorarea acestora are urmări negative în dezvoltarea emoțională, integrarea școlară
și socială, și, implicit, în dezvoltarea personalității.
Sarcina noastră, a profesorilor, este de a asigura sprijinul necesar elevilor dislexici. Este
important să depistăm cât mai de timpuriu eventualele probleme de dislexie și să acționăm astfel
încât să ameliorăm aceste deficiențe.
BIBLIOGRAFIE
Anca M., (2002), Logopedie, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;
Burlea G., (2007), Tulburările limbajului scris-citit, Editura Polirom, Iaşi, Ştiinţele
Educaţiei;
Mihaela Ch., Alina M., Roxana Cristina M., (2016), Dislexia – ghidul profesorului și al
părinților, Editura Spiru Haret, Iași;
Surse online:
https://www.desprecopii.com/info-id-1805-nm-Dislexia-copilului.htm
https://www.parinti.com/Dislexia-articol-350.html
https://www.dislexie.ro/specialitati/terapia-dislexiei-disgrafiei-discalculiei
374
375
EDUCAȚIA DE IERI, EDUCAȚIA DE MÂINE,

EXPERIENȚA PANDEMIEI ÎN SISTEMUL EDUCAȚIONAL
Prof. Corina PINȚOIU

Liceul Tehnologic ,,Brad Segal”, Tulcea
Etimologic, noţiunea de educaţie provine din latinescul „educatio“ care înseamnă „creştere“,
„formare“. Multă vreme educaţia a fost înţeleasă ca o creştere sau dezvoltare a fiinţei umane
conform forţelor interne înnăscute. Inițial a fost privită ca o formă de dezvoltare fizică şi psihică a
copilului, o modelare a ceea ce este dat nativ. Ulterior a fost privită ca o modelare a personalităţii
potrivit scopurilor dinainte stabilite.
Conţinutul conceptului de educaţie s-a conturat şi întregit de-a lungul dezvoltării societăţii,
în funcţie de cerinţele acesteia. Astăzi educaţia este definită din unghiuri de vedere ca proces psiho-
social, ca acţiune de conducere, ca ansamblu de influenţe exercitate asupra individului.
Educaţia ca activitate complexă de modelare a fiinţei îndeplineşte un sistem de sarcini,
roluri, într-un cuvânt un sistem de funcţii.
Educația clasică, poate fi interpretată ca un exercițiu de luare în stăpânire a propriei persoane. Ea
este, înainte de toate, o educare a instinctului și afectului, o altoire a lor la triunchiul pe care
rațiunea ni-l pune la dispoziție.
Educația clasică are atât un scop cultural cât și unul intelectual. Îl cheamă pe elev să-și
însușească cele mai înalte valori morale și estetice. În același timp, elevul învață regulile care
guvernează procesul universal de cercetare. Există, desigur, mai mult decât o sugestie de dogmă în
orice educație care încearcă să transmită o judecată despre felul în care o persoană trăiește și
gândește. Dar educația clasică prezintă calea care trebuie, nu cu intenția de a strivi căutarea
ulterioară, ci ca un punct de plecare necesar pentru dialog.
Educația modernă, prin diferitele sale posibilități materiale oferă intensificarea învăţării pe
toate planurile astfel că şcoala trebuie să fie prima instituție care trebuie să iți schimbe abordarea
față de desfășurarea învățării și să utilizeze metode noi, interactive, care să conducă la o învățare
superioară.
Școala, asta a și făcut. Cel puțin în ultimii doi ani școlari, în contextul pandemiei de Covid-
19 s-a înregistrat o schimbare majoră în utilizarea tehnologiilor „digitale” în educație în toate
instituțiile de învățământ. Întrebarea este dacă această schimbare este doar temporară sau dacă va fi
dezvoltată în continuare de personalul din educație. Impactul crizei provocate de Covid-19 asupra
digitalizării în educație a fost unul semnificativ.
Atât sistemul de educație din România cât și altele din Europa au utilizat într-o mare măsură
376
educația online în această perioadă. Instituțiile de învățământ din Romania au răspuns bine la
această schimbare și au dat dovadă de deschidere pentru ca procesul educațional să continue.
Contextul pandemic a scos la iveală și o serie de probleme din sistemul educațional
românesc printre care lipsa infrastructurii digitale, lipsa competențelor digitale, dar și volumul de
lucru suprasolicitant și preocupările de ordin pedagogic.
Prin urmare, există riscul ca experiența digitalizării în contextul pandemiei de Covid-19 să
devină o oportunitate ratată. În plus, se pune întrebarea care dintre practicile educației digitale vor fi
păstrate de instituțiile educaționale și care vor fi date deoparte.
BIBLIOGRAFIE
Barna A., 1993, „Curs de pedagogie. Fundamentele teoretice ale educaţiei”, Universitatea
„Dunărea de Jos” Galaţi.
Planchard, E.,1990, “Pedagogie şcolară”, E.D.P., Bucureşti.
www.vrsoft.ro
377
378
MANAGEMENTUL EDUCAȚIONAL ÎN
UNITĂȚILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR
Prof. Mariana Elisabeta CĂTĂNESCU

Articolul de față reprezintă începutul unor investigații prezentate în literatura de specialitate

asupra problematicii stilului managerial și al climatului organizațional, precum și rezultatele unei
cercetări personale, prin care mi-am propus investigarea relațiilor dintre stilul managerial și climatul
din școală.
Indiferent de sistemul în care profesezi, poziția de manager, este o poziție dintre cele mai
respectate. Desigur foarte mulți sunt cei care își doresc o asemenea poziție, dar este necesar ca o
astfel de evoluție în carieră să fie precedată de o serie de competențe specifice acestei poziții.
Problemele cu care se confruntă personalul dintr-o unitate de învățământ preuniversitar sunt diverse
iar managerul unității trebuie să cunoască principiile generale ale managementului. Managerul își
pune amprenta asupra întregii activități, de calitate sau nu, eficiente, bună sau rea, din unitatea
școlară respectivă dar și pe produsele acesteia.
Prima temă investigată este definirea managementului și a managerului. Acestă temă insistă
asupra scopului și a obiectivele practicilor manageriale, dezbate etica în conducere .
Pentru a putea vorbi despre management performant este necesar să ne axăm pe relațiile de
comunicare organizațională. Deoarece deseori ne regasim în poziția de a discuta pe marginea
climatului educațional din unitățile de învătământ preuniversitar, ca factor important al
managementului.
Interesul pentru studiu interdependenței dintre stilul de conducere al managerului și
climatul organizațional din unitățile de învățământ preuniversitar a apărut în contextul procesului de
dezvoltare și schimbare a sistemului de învățământ pus în practică prin deciziile managerilor și care
afectează personalul angajat.
I. Aspecte toretice privind definiții ale managerului
1.Cum se definește un manager?
Conducerea este un proces dinamic de organizare şi coordonare a activităţii unui grup, într-un
context organizaţional specific pentru realizarea unor sarcini sau scopuri. Conceptul de management
este bine definit în literatura de specialitate. Deși cuvântul management are diferite semnificații ,el a
avut o evoluție în timp cu derivări multiple în diferite limbi și cu diferite semnificații. Rădăcina
cuvântului se pare că provine din latinescul “manus” care înseamnă mână și are înțeles de mânui, în
limba italiană are forma “mannegio” ce semnifică lucru de mână, preluat în limba franceză și
transformat în “manège” , cuvânt care a fost preluat de aici și în limba română cu înțelesul de “loc
379
destinat instruirii cailor”. Mulți autori consideră însă că, managerul este cel ce pregătește tot ce este
necesar pentru ca o activitate să fie performantă. Englezii au împrumutat cuvântul de la francezi și
derivându-l au rezultat cuvinte noi ca “management” (conducere) și „manager”( conducător).
Definiția managentului nu este una general valabilă. E. Peterson și E Ploman consideră că
managmentul este “totalitatea metodelor, cu ajutorul cărora se determină, se clarifică și se realizează
scopurile și sarcinile unui anumit colectiv”, W. Newan îl definește ca o “tehnică specială de
conducere și control al eforturilor unei grupe de indivizi în vererea realizării unui anumit scop
comun” iar K. Hegel spune că este o “disciplină care conduce la rezolvarea unor obiective
prestabilite, utilizând în modul cel mai eficient potențialul uman și material”.1
In concluzie, putem defini managementul ca un proces care face posibilă atingerea
obiectivelor organizaţiei prin planificare, organizare, controlul utilizării resurselor şi motivarea
angajaţilor. Managementul se centrează pe aspecte administrative ale activităţii unui manager.
Managerul conform literaturii de specialitate este un individ sau un grup de indivizi care asigură
desfăşurarea procesului de management îndeplinind funcții manageriale şi de execuţie. Managerul
diferă de leader prin poziţia şi autoritatea oficială de care dispune.
Managementul educațional este un domeniu de studiu și de activitate care prezintă modul în
care funcționează și de conduc organizațiile educaționale. Managemetul educațional poate fi
“considerat știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalități, potrivit unor
finalități acceptate de individ și de societate cuprinzând un ansamblu de principii, funcții, de norme
și metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ (în ansamblu sau la
nivelul elementelor componente), la standardede calitate și eficiență cât mai înalte”.2
Pentru realizarea unui management educaţional ancorat în realităţile educaţionale de astăzi,
care orientează procesul instructiv educativ pe formarea şi dezvoltarea de competenţe în scopul
asigurării calităţii, managerului de şcoală îi revine importanta sarcină de a face trecerea de la o
logică a puterii, proprii sistemului de conducere de tip administrativ-birocratic în educație, care mai
persistă, la o logică a competențelor în toate relațiile și structurile organizaționale, proprii unui
model democratic-participativ în conducerea școlii. Această direcţie pune accent pe valorizarea
resurselor umane (cadre didactice, elevi, părinţi), capabile să îşi utilizeze competenţele native sau
dobândite prin studiu în luarea unor decizii proprii, fără a avea influenţă din partea conducerii
şcolii, optând pentru găsirea celor mai bune soluţii, pentru a face faţă provocărilor educaţionale
actuale. În acest sens, stilul de conducere al directorului este foarte important şi trebuie să fie
1
I. Jinga , Managementul Învățământului, Ed.Aldin,2001,p3
1
I. Jinga, Managementul Învățământului, Ed.Aldin,2001,p18
380
orientat spre stimularea atât a activităţii cadrelor didactice, cât şi a elevilor, dar şi spre o bună
colaborare cu părinţii acestora.
În învățământ “arta conducerii, prevalează, adesea față de știința conducerii, personalitatea
conducătorului și exemplul personal având un rol esențial în realizarea obiectivelor sistemului sau
ale instituției, la un nivel cât mai înalt”.3 Succesul managerilor școlari depinde de capacitatea lor de
a se orienta, organiza, îndruma și motiva subordonații în realizarea obiectivelor sale
2. Etica în conducere
Etica în conducere reprezintă angajamentul de a-i face pe alții să aibă succes.4 Nevoile
echipelor trebuie să fie prioritare pentru conducătorii acestora. Fiecare membru al echipei este
responsabil pentru munca pe care o prestează în echipă, fiecare având o contribuție personală la
realizarea obiectivelor și succesul activității în sine.
Conducerea instituţiei este o caracteristică importantă spre o şcoală eficientă. Prin ceea ce
omit sau îndeplinesc zilnic, directorii au un impact considerabil asupra celor din jur, stabilind,
indirect, valorile din şcoală. De aceea, principiile fundamentale care influenţează deciziile unui
director au consecinţe profunde asupra valorilor şi priorităţilor instituţiei. Munca în echipă este
determinată de înțelegerea și însușirea principiilor de lucru atât la nivel individual cât și la nivel de
organizație.
Cercetările au arătat că etica în conducere generează, în rândul subordonaților,creșterea
nivelului de satisfacție, loialitate, determinare și încredere față de lider.5
Leadershipul transformațional este descries ca fiind cel mai cu cel mai pronunțat caracter
etic având trei componente distincte identificate de către mai mulți autori ale “liderilor etici”6:
corectitudinea,împărțirea puterii și clasificarea rolurilor. Corectitudinea se referă la componentele
de tipul luării de decizii imparțiale, tratarea cu încredere a subordonaților. Împărțirea puterii este
mai mult decât o delegare și presupune o conducere democratică în care subordonații sunt ascultați
și participă activ la procesul de luare a deciziilor în chestiuni care îi privesc direct. Clasificarea
rolurilor sugerează faptul că liderii trebuie să comunice transparent cu subordonații să le transmită
clar și deschis ce anume se așteaptă de la ei.7
2
I. Jinga, Managementul Învățământului, Ed.Aldin,2001,p21
3
Koestenbaum,2006
4
Trevino et al.2003
5
Kalshoven,2011
6
Trevino et al.2003
7
Alexandru Mihalcea, Leadershipul, ed. Universitară, 2017
381
BIBLIOGRAFIE:
Jinga, Managementul Învățământului, Ed.Aldin, 2001, p3, p18, p21
Koestenbaum, 2006
Kalshoven, 2011
Trevino et al., 2003
Alexandru Mihalcea, Leadershipul, ed. Universitară, 2017
382
ŞCOALA – FURNIZOR DE CALITATE ÎN EDUCAȚIE
Prof. Crina-Ioana BRĂNICI

Dascǎlul, prin rolul extrem de important pe care îl are, acela de a forma noi generații, trebuie
sǎ fie primul deschis la schimbare, pentru a o produce și perpetua la rȃndul lui, dar nu și singurul.
Schimbarea trebuie sǎ porneascǎ din interiorul sistemului și îi implicǎ deopotrivǎ pe profesori, elevi
și pǎrinți. Aceștia din urmǎ trebuie sǎ înțeleagǎ cǎ școala nu este suficientǎ, nu e singura
responsabilǎ de educația și pregǎtirea copiilor. Triunghiul dascǎl-copil-pǎrinte este echilateral, deci
responsabilitatea unei educații de calitate este egal distribuitǎ celor trei factori implicați, la care se
adaugǎ și comunitatea.
Sistemul actual de educație, cu un singur mod de a preda și explica, cu același tip de
materiale didactice, este liniar și nepotrivit pentru toți copiii. Ca urmare, trebuie supus unui proces
de transformare, astfel încȃt sǎ devinǎ un instrument util pentru societatea modernǎ în care trǎim.
Perioada copilǎriei este începutul de drum al oricǎrui adult. În aceastǎ primǎ etapǎ a vieții se
stabilesc premisele viitorului. Dezvoltarea armonioasǎ presupune parcurgerea mai multor etape,
fiecare dintre acestea aducȃnd cu sine importante achiziții în sfera intelectualǎ și afectivǎ. Şcoala
este locul în care copilul trebuie sǎ se simtǎ în siguranțǎ și unde se antreneazǎ pentru viațǎ, unde
primește suportul de care are nevoie pentru a se exprima liber și plenar. Intrebarea este: Ce tip de
om dorim sǎ producǎ sistemul educațional actual? Cu siguranțǎ un om conștient și responsabil,
grijuliu și empatic, strategic, logic, critic și creativ, performant, autentic și influent.
Iatǎ doar cȃteva dintre cerințele unei educații de calitate:
- mediu școlar sigur, armonios;
- spații de învǎțare echipate adecvat, ce rǎspund nevoilor individuale/ colective;
- resurse/ metode de predare ce permit accesul/ participarea activǎ a tuturor elevilor;
- noi modalitǎţi de evaluare, în conformitate cu cerinţele şi exigenţele omului modern; -
proiectarea și dezvoltarea unor parteneriate/ programe de studiu care sǎ corespundǎ nevoilor
factorilor interesați (abilitǎți, pasiuni), asigurȃnd accesul și egalitatea de șanse tuturor elevilor; -
profesori care inspirǎ și motiveazǎ, care sprijinǎ activ și se implicǎ în dezvoltarea și asigurarea
calitǎții programelor de învǎțare;
- abordarea integratǎ a conținuturilor învǎțǎrii, ce traverseazǎ barierele disciplinelor,
aducând aspecte ale curriculumului în asociaţii semnificative, concentrate pe arii tematice mai largi;
- încurajarea progresului realizat de fiecare elev în raport cu performanţa sa anterioară,
greșeala fiind doar un semnal necesar pentru corecția de parcurs;
383
- promovarea cooperǎrii; copiii trebuie învǎțați cum sǎ lucreze în echipǎ, sǎ socializeze și sǎ

influențeze cu integritate;
- stimularea motivației elevului pentru învǎțarea individualǎ și responsabilizarea privind
propria evoluție;
- accent pe înțelegere și comunicare, empatie și relaționare, optimism, energie pozitivǎ și
motivare, abilitǎți de conducere;
- abordarea învǎțǎrii astfel încȃt sǎ dea sens muncii, pe lȃngǎ culturǎ generalǎ, sǎ ofere
educație practicǎ, sǎ punǎ elevii într-o situaţie autenticǎ de rezolvare a unei sarcini concrete cu o
finalitate realǎ;
- responsabilizarea pǎrinților și participarea acestora la viața școlii, întrucȃt ei sunt cei care îi
educǎ pe copii mult mai mult timp decȃt orice profesor, dacǎ se implicǎ;
- abordarea învǎțǎrii din perspectiva teoriei inteligențelor multiple, oferind elevului
posibilitatea de a se manifesta plenar în domeniile în care capacitǎţile sale sunt cele mai evidente;
Sistemul romȃnesc actual de învǎțǎmȃnt testeazǎ doar logica, memoria, perspicacitatea.
Astfel, copiii cu rezultate bune la matematicǎ sunt considerați inteligenți, în vreme ce aceia care
picteazǎ extraordinar sunt considerați doar talentați. Şi aceștia din urmǎ sunt inteligenți, doar cǎ
inteligența lor este diferitǎ.
Imperativ este sǎ identificǎm tipul de inteligențǎ dominant al copilului pentru a-l putea
direcționa spre domeniile în care exceleazǎ, dar și a-l încuraja sǎ își dezvolte și celelalte tipuri de
inteligențǎ. Asigurarea şi menţinerea calitǎţii serviciilor educaţionale este o cerinţǎ imperativǎ cu
impact imediat, dar şi pe termen lung asupra beneficiarilor direcţi - elevii, cât şi asupra
beneficiarilor indirecţi – comunitatea/ societatea din cel puţin patru motive: moral (elevii trebuie sǎ
primeascǎ o educaţie de calitate), contextual (şcolile sunt într-o interacţiune dinamicǎ şi continuǎ cu
societatea şi comunitatea cǎrora le aparţin), supravieţuirea (societatea actualǎ este una
concurenţialǎ), responsabilitatea (şcolile sunt supuse în mod constant aprecierii şi evaluǎrii celor pe
care îi serveşte: elevi, pǎrinţi, comunitate, societate). 35 Imbunǎtǎţirea calitǎţii educaţiei presupune
evaluare, analizǎ şi acţiune corectivǎ continuǎ din partea organizaţiei furnizoare de educaţie, bazatǎ
pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea celor mai
relevante standarde de referinţǎ. Asigurarea calitǎţii educaţiei este centratǎ preponderent pe
rezultatele învǎţǎrii exprimate în termeni de cunoştinţe, competenţe, valori și atitudini.
BIBLIOGRAFIE
Josan, Simona, ,,Lecţii de management şi calitatea educaţiei” , ,,Tribuna învǎtǎmântului”
nr. 649, 2015
384
GÂNDIREA COMPUTAȚIONALĂ, O PROVOCARE

PENTRU SISTEMUL DE EDUCAȚIE
Prof. Nicoleta Hoha

Gândirea computațională (computațional thinking) a câștigat o atenție sporită în ultimii ani.

Oamenii de știință socială au evidențiat importanța implementării gândirii computaționale în
programele școlare, iar această idee este astăzi larg acceptată. O provocare critică pentru
introducerea gândirii computaționale în programele școlare este aceea de a se asigura că profesorii
dobândesc cunoștințele adecvate. Astfel, definirea aspectelor gândirii computaționale ar trebui să
devină o parte integrantă a educației și dezvoltării profesionale a profesorilor.
Gândirea computațională este un set de abilități în soluționarea problemelor, proiectarea
sistemelor și înțelegerea comportamentului uman, apelând la cunoștințele și achizițiile dobândite
prin instruire și prin experiența de viață. Definițiile din literatura actuală de specialitate sunt de
acord că ceste abilități se bazează pe o gamă largă de instrumente mentale din domeniul
informaticii: gândire logică, abstractizare, evaluare, gândire algoritmică, descompunere,
generalizare.
Gândirea logică conduce la înțelegerea diferitelor aspecte prin analiza și verificarea faptelor.
Abstractizarea se bazează pe abilitatea de a reduce detaliile inutile, astfel încât problema să devină
mai ușoară, fără a pierde aspecte importante ale acesteia. Evaluarea se bazează pe abilitatea de a
verifica dacă o soluție (algoritm, sistem, proces) este bună. Gândirea algoritmică este capacitatea de
a gândi în termeni de secvențe și reguli ca o modalitate de a rezolva probleme sau de a înțelege
situații. Descompunerea este o modalitate de a gândi o problemă complexă sau un sistem în părți
componente, fiecare putând fi definită, înțeleasă, rezolvată, dezvoltată și evaluată separat.
Generalizarea este o modalitate de a rezolva problemele prin identificarea și utilizarea unor modele
sau soluții anterioare similare.
Gândirea computațională se caracterizează prin conceptualizare și nu pe anumite competențe
sau abilități de programare, prin abilități fundamentale, nu mecanice (bazate pe rutină), completează
și combină gândirea matematică și ingineria, este specifică oamenilor, nu calculatoarelor, poate fi
folosită de orice persoană de orice vârstă, chiar și de către copii.
O problemă tipică întâlnită în predare, în special în domenii științifice, o constituie
expectanța excesivă a elevului ca profesorul să indice instrucțiuni specifice în rezolvarea unor
probleme. Se așteaptă informații imediate, cu rezultate rapide și apar dificultăți în depunerea unui
efort mental și în raportarea la realitatea sarcinilor. Adesea, cadrele didactice preferă să exercite și
să stăpânească aptitudini și fapte izolate mici și să utilizeze sarcini în care trebuie aplicate una sau
385
două abilități simple, folosind un model de învățare comportamental prin furnizarea de informații și
instruirea asupra sarcinilor de urmărire. Practica abilităților care constă în rezolvarea problemelor și
sarcinilor foarte tipice și uniforme și utilizarea pasivă și necritică a noilor tehnologii determină
elevii să manifeste din ce în ce mai des reticență față de efortul mental de a căuta soluții, de a
analiza, de a face încercări, de a explora și de a prefera soluțiile gata făcute.
O concentrare mai puternică a școlilor pe gândirea strategică și luarea deciziilor îi va ajuta
pe copii să devină cetățeni mai activi și responsabili. Iată ce beneficii sunt asociate cu exersarea
gândirii critice și computaționale, acasă și la clasă:
- copiii devin creatori activi, în loc să fie consumatori pasivi de tehnologie;
- rezolvă orice problemă cu mai jult curaj,
- știu să filtreze mai bine informațiile noi,
- pot deveni mai autonomi și responsabili.
Gândirea computațională se poate exersa la orice vârstă, mai ales că un preșcolar sau un școlar
mic este în plin proces de formare și învăță intuitiv, joaca fiind cea mai bună ocazie de învățare.
Încă de mic, copilul trebuie încurajat să își urmeze curiozitatea și trebuie evitat să i se spună mereu
cum anume să facă un lucru. De fiecare dată când va încerca să găsescă o secvențialitate logică,
abilitățile lui computaționale și analitice vor crește. Ghidat prin întrebări deschise, copilul trăiește
sentimentul că părerea lui contează, se simte motivat să încerce noi ipoteze și să își clarifice
propriile concluzii. Încurajat să adreseze întrebări, la rândul lui, copilul va înțelege lucrurile din
diferite puncte de vedere și va deveni chiar mai empatic cu cei din jur.
BIBLIOGRAFIE
Jeannette M. Wing, Computational Thinking, Communications Of The ACM, March
2006/Vol. 49, No. 3;
Computational thinking - Computing At School;
https://community.computingatschool.org.uk/files/8221/original.pdf;
Andrew Csizmadia, Prof Paul Curzon, Mark Dorling, Computational Thinking - A guide for
teachers, Computing At School, 2015;
https://www.todaysoftmag.ro/article/2623/gandirea-computationala-o-abilitate-pentru-
oamenii-moderni;
https://www.codeit-project.eu/ro/computational-thinking-concept-in-teaching-of-
algorithmic-thinking/;
https://epale.ec.europa.eu/ro/blog/gandirea-computationala;
https://www.logiscool.com/ro/blog/ghid/gandirea-critica-la-copii.
386
LECTURA – BAZĂ A FORMĂRII COMPETENȚELOR

DE COMUNICARE
Prof. Carmen IACOB

Lectura sau cititul reprezintă înțelegerea conținutului unui text, o modalitate interesantă și plăcută
de a vizita tărâmuri magice, de a cunoaște personaje uimitoare atât reale, cât și fantastice și de a ne
îmbogăți cunoștințele generale. Cu cât citim mai mult, cu atât ne vom dezvolta această aptitudine
mai mult, ne vom crea propriile interpretări bazate pe experiențele anterioare din citit.
Este esențial să-i îndrumăm pe cei mici să afle ce este lectura și să pătrundă în lumea interesantă și
misterioasă a cărților unde imaginația nu are limite, stimulându-le dorința să citească cât mai mult și
să cunoască cât mai multe personaje. Astfel îi educăm, formându-le valori morale sănătoase, curate,
temeinice.
Care sunt beneficiile lecturii?
- În primul rând, lectura ajută la îmbogățirea vocabularului, cei mici având
oportunitatea de a învăța cuvinte noi și semnificația acestora cu cât citesc mai mult;
- Lectura dezvoltă imaginația și creativitatea, când le citiți o poveste celor mici vă
puteți opri și îi puteți încuraja să se gândească la poveste și să vă zică ce cred ei că se va
întâmpla mai departe și ce decizii își imaginează ei că vor lua personajele principale;
- Deși pare o simplă abilitate, cititul este cea mai sigură și rapidă metodă de a învăța și
de a ne consolida cunoștințele față de un anumit domeniu;
- Înțelegând ce este lectura și intrând în lumea acesteia, cei mici vor face cunoștință cu
personaje interesante și fabuloase și își vor dezvolta și îmbunătăți empatia, un element de
bază al inteligenței emoționale;
- Un aspect pozitiv care se aplică la orice vârstă este faptul că lectura îmbunătățește
memoria;
- Este o ocupație interesantă și relaxantă ce oferă inspirație și din care cei mici vor
învăța de fiecare dată ceva nou și util.
Cum îmi pot încuraja copilul să fie interesat de lectură?

- Încurajați-i pe cei mici să aleagă chiar ei cărțile și poveștile pe care ar vrea să le audă
sau să le citească, astfel vor fi mult mai interesați și absorbiți de poveste și este o modalitate
bună de a afla ce tip de lectură li se potrivește;
- Puteți stabili împreună o oră sau 30 de minute ale zilei care să fie dedicate lecturii;
- Încercați să îi introduceți pe cei mici în cât mai multe tipuri de lectură pentru ca
aceștia să descopere ce cărți le plac și le trezesc curiozitatea și dorința de a citi;
387
- Încurajați-i pe cei mici să citească cu fiecare ocazie. Spre exemplu, dacă urmează să
vizitați un loc nou, îi puteți încuraja să citească câteva lucruri interesante despre atracțiile
turistice care există în acel loc.
Cum putem dezvolta competențele de comunicare ale elevilor?
1. Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare
1.1. Realizarea de deducţii simple pe baza audierii unui text literar sau informativ accesibil
- formularea unor predicţii, pe baza unor fragmente de text audiate.
Metoda predicției o putem aplica la fiecare text literar-suport, folosind imaginile proiectate din
manualul digital.
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
2.1. Descrierea unui personaj dintr-o carte/ dintr-un film /a unui personaj
imaginar urmărind un set de repere
- discutarea aspectelor relevante descoperite în text/ carte referitoare la personaj (de
exemplu, fapte, comportamente ale personajului, descrierea direct de către autor sau de către alt
personaj; „Ce îi place personajului? Cum se mişcă/se deplasează? Ce jucării are şi cum se joacă?
Cum îşi petrece timpul liber? Cum se îmbracă?” etc.)
- realizarea unui portret al personajului folosind diferite modalităţi de exprimare:
desen/colaj, ritm/melodie, pantomimă etc.; verbalizarea şi comentarea acestei descrieri de către cel
care a realizat-o sau de către un coleg prin exprimarea liberă a însușirilor fizice și morale
- participarea la joc de rol pentru a intra în pielea personajului
3. Receptarea de mesaje scrise în diverse context de comunicare
3.4. Evaluarea elementelor textuale care conduc la înţelegerea de profunzime în cadrul
lecturii
- folosirea metodelor gândirii critice pentru explorarea textelor
În concluzie, lectura oferă motivația și trezește dorința de a afla mai mult, reprezintă un
excelent instrument de învățare prin intermediul căruia ne putem îmbogăți cunoștințele față de toate
domeniile de activitate. Lectura este o sursă accesibilă de informații valoroase, cunoștințe utile. Este
un proces fundamental pentru toți oamenii prin intermediul căruia ne putem dezvolta aptitudinile de
comunicare și ne putem recrea, trăind alături de personajele noastre favorite toate experiențele,
aventurile, bucuriile și dezamăgirile lor.
388
LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ – INOVAȚIE ÎN PANDEMIE
Prof. Lucian Andrei STOICA

Școala Gimnazială „Episcop Iacov Antonovici”, Bârlad, Vaslui
Începând cu 11 martie 2020, ca urmare a deciziei Ministerului Educației și Cercetării de a

suspenda cursurile față-în-față, sistemul de învățământ se reorientează către practici noi de
comunicare și de cooperare prin care să asigure continuitatea învățării și funcționarea
organizațională. Măsurile instituite prin starea de urgență ne relevă maniere diferite, câteodată
inedite, de a fi și a acționa. Adulți și copii deopotrivă sunt în situația de a descoperi noi moduri de
conectare socială și de continuare a activităților profesionale, sociale, culturale, ludice și de
petrecere a timpului liber; în acest sens, utilizarea noilor tehnologii a luat o amploare de
neimaginat în urmă cu câteva luni. Toate aceste elemente au, cu siguranță, o zonă de evoluție și
dezvoltare socială importantă, dar faptul că totul s-a întâmplat brusc „peste noapte” a pus
societatea în fața unei provocări de o magnitudine pe care nu am maiîntâlnit-o până în prezent.
În contextul desfășurării activităților didactice exclusiv online, disciplina Educație fizică
și sport se confruntă cu restructurări semnificative din mai multe puncte de vedere: al
conținuturilor prevăzute de programele școlare, al proiectării didactice, al organizării și
desfășurării efective a procesului de învățământ. Asemenea tuturor disciplinelor din trunchiul
comun, la Educație fizică și sport se promovează centrarea pe elev și pe particularitățile acestuia.
Ca urmare, competența elevului abordată din perspectiva celor trei componente ale acesteia:
cunoștințe, abilități (aptitudini, capacități, deprinderi) și atitudini, va reprezenta polul de interes
al profesorului.
În condițiile desfășurării online a lecțiilor de educație fizică, sunt necesare resurse
tehnologice (dispozitive de tip laptop, tabletă, telefon) care să asigure comunicarea profesor-
elev, precum și resurse informaționale care să faciliteze înțelegerea de către elevi a sarcinilor de
lucru specifice Educației fizice și sportului. Ca urmare, predarea dobândește note specifice,
având în vedere faptul că această disciplină are un puternic caracter practic- aplicativ pe care
trebuie să îl mențină chiar și în condițiile învățământului online. Respectarea prevederilor
programelor școlare înseamnă asigurarea unui anumit nivel de solicitare fizică al elevilor. În
acest fel este compensat și efortul intelectual intens la care elevii sunt supuși pe parcursul zilei
de școală și de-a lungul săptămânii, dar și prevenirea instalării deficiențelor fizice consecutive
utilizării prelungite a mijloacelor tehnologice în activitatea de învățare.
389
Proiectarea didactică se face în acord cu elementele de conținut ale programei posibil a fi

abordate în condițiile procesului de predare-învățare online, astfel încât să fie respectate
prevederile planurilor cadru de învățământ pentru fiecare ciclu de învățământ și clasă (colectiv de
elevi). Planificarea anuală și planificarea calendaristică vor respecta regulile proiectării didactice
pentru disciplina Educație fizică și sport și vor asigura continuitatea și sistematizarea instruirii. În
demersul de selectare a conținuturilor din programa școlară care pot fi abordate în sistemul de
predare online (pentru învățământul primar, gimnazial, liceal) se va porni de la competențele
generale și specifice, obligatorii pentru fiecare ciclul de învățământ. Actualele programe de
educație fizică permit realizarea unor trasee educaționale flexibile și posibilități de adaptare a
proiectării didactice la condițiile concrete de desfășurarea procesului de învățământ.
Numeroase experiențe didactice indică o serie de dificultăți cu care s-au confruntat
profesorii de Educație fizică și sport, în activitatea directă cu elevii:
- identificarea soluțiilor tehnice optime pentru asigurarea continuității interacțiunii cu
elevii;
-stabilirea conținuturilor posibile a fi transmise în sistem online;
menținerea motivației elevilor pentru participarea la lecții și frecvența acestora la lecții;
- evaluarea achizițiilor elevilor;
- lipsa unor repere metodologice privind predarea educației fizice în mediul online;
- lipsa unei proceduri sau a unor prevederi în Regulamentul de Organizare și
Funcționare al unității de învățământ privind participarea elevilor în cadrul lecțiilor online
(evidență, comportament etc.).
Toate aceste dificultăți au influențat procesul de formare a competențelor specifice, având
consecințe negative asupra deprinderilor motrice specifice disciplinelor sportive (atletism, jocuri
sportive, gimnastică), deprinderilor de organizare și de lucru în grup (lucru în echipă/pe grupe/cu
partener), valorificării influențelor exercițiilor fizice asupra trăsăturilor de personalitate ale
elevilor.
Dificultățile enumerate anterior au creat sincope în respectarea documentelor de
planificare, pentru disciplina Educație fizică și sport, din semestrul al II-lea al anului școlar 2019 -
2020. În același timp, pentru realizarea proiectării didactice aferente anului școlar 2020 - 2021,
este esențială formularea răspunsurilor la o serie de întrebări, cum ar fi:
- Ce conținuturi din programa anului școlar anterior trebuie reluate?
- Ce competențe specifice pot fi abordate în noile contexte de învățare online?
390
- Cum poate fi ilustrat, la nivelul competențelor elevilor, caracterul liniar și concentric
al programei școlare?
- Care sunt durata și frecvența lecțiilor de educație fizică și sport desfășurate online?
- Care sunt mijloacele tehnologice de care dispun, atât profesorul, cât și elevii, pentru
desfășurarea activităților didactice?
Programele școlare rămân documentele oficiale pe baza cărora profesorul de educație
fizică și sport își desfășoară activitatea didactică. Din programele școlare, competențele
generale și specifice sunt elementele obligatorii, în timp ce conținuturile sunt selectate în
funcție de particularităţile colectivului de elevi, materialele și echipamentele sportive din
dotarea unității de învățământ. În condițiile desfășurării online a lecțiilor de educație fizică,
conținuturile instruirii se vor selecta și în funcție de mediul în care elevii vor practica
exercițiile fizice (în interior, în aer liber), astfel încât să fie respectate toate cerințele privind
siguranța fizică.
În concluzie consider că planificările la disciplina educație fizică și sport se pot adapta
pentru a putea realiza lecții conforme cu situația actuală, iar prin acestea elevii sa beneficieze
de ore de “sport” cât mai atractive si antrenante.
BIBLIOGRAFIE
Repere metodologice privind consolidarea achiziţiilor din anul şcolar 2019-2020 şi

proiectarea activitaţilor didactice la disciplina Educaţie fizica şi sport pentru anul şcolar
2020-2021, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Editura Didactică şi PedagogicăS.A.
Școala online elemente pentru inovarea educației - Raport de cercetare evaluativă,
București, mai 2020, Editura Universității din București 2020.
391
ELEMENTE TRADIŢIONALE ŞI MODERNE ÎN EVALUAREA

CAPACITĂŢILOR ELEVILOR DE A OPERA CU
NOŢIUNILE DE SINTAXĂ STUDIATE
Prof. Diana-Mihaela REZMERIȚĂ-IOAN

Școala Gimnazială ,,Episcop Iacov Antonovici”, Bârlad, Vaslui
Evaluarea este un proces8 prin care prin care se măsoară şi se apreciază rezultatele
unor activităţi şi eficacitatea resurselor, a condiţiilor şi a operaţiilor folosite în activitatea
respectivă prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse în vederea luării unor decizii
ulterioare.
Tipologia evaluării se realizează după mai multe criterii9:
a) după desfăşurarea în timp şi după scopul urmărit, activităţile evaluative se
împart în:
evaluarea iniţială – aplicată la începutul unui an şcolar, la începutul studierii unui
capitol, la introducerea unei noi discipline sau la începerea unui ciclu de învăţământ, cu scopul
de a dezvălui cadrului didactic nivelul de la care se porneşte în activitatea de învăţare;
obiectivele evaluării vizează cunoştinţe şi informaţii, deprinderi, elemente ale unor capacităţi,
abilităţi şi atitudini; de pildă, la începutul clasei a IV-a, prin completarea unor fişe distribuite
elevilor prin care care se verifică părţile de vorbire studiate (identificare, categorii gramaticale,
funcţii sintactice) în anul anterior.
evaluarea formativă (continuă) – caracterizată printr-o frecvenţă ridicată a
verificărilor în scopul sesizării la timp a neajunsurilor în activitate, a lacunelor în pregătirea
elevilor; se realizează pe secvenţe mici şi se centrează pe elemente esenţiale; are scop de
ameliorare, urmărind nu cantitatea, ci calitatea; permite aplicarea în timp optim a unor măsuri
corective; se poate aplica după fiecare parte de vorbire studiată; de exemplu, pentru substantiv
se pot verifica cunoştinţele elevilor privind identificarea, felul, numărul, genul, funcţiile
sintactice.
evaluarea sumativă (cumulativă) – considerată ca fiind strategia tradiţională de
evaluare prin care verificarea şi aprecierea pregătirii elevilor au loc periodic, la intervale relativ
mari de timp: la sfârşitul unui capitol, al unui sistem de lecţii, la sfârşitul semestrului, al anului
şcolar sau la sfârşitul unui ciclu de învăţământ; se verifică nivelul unor capacităţi şi
subcapacităţi a căror formare şi dezvoltare necesită o perioadă de timp mai mare.
b) din perspectiva tipului de comunicare valorificat10:
8
Elena Ilie, op.cit., p. 13.
9
Elena Ilie, op.cit., p. 14-16.
392
evaluarea orală – realizată pe parcursul demersului instructiv-educativ; de
exemplu, verificarea următoarelor subcapacităţi: cititul (clasele II-IV), pronunţia (clasele
pregătitoare, I), recunoaşterea literelor mici și mari de tipar (clasa pregătitoare), recunoaşterea
literelor mici și mari de tipar și de mână, a grupurilor de litere, silabe (clasa I), alcătuirea de
enunţuri corecte (clasele P-IV); măsura în care elevii şi-au însuşit cunoştinţele despre părţile de
vorbire studiate.
evaluarea scrisă – asociată evaluării iniţiale şi celei finale, dar valorificată şi pe
parcurs, de exemplu, în dictare, autodictare, verificarea calităţii temelor pentru acasă,
verificarea textelor elaborate de elevi, munca independentă din clasă, etc.;
c) din perspectiva agentului evaluator:
evaluarea realizată de cadrul didactic – înfăptuită în cadrul demersului instructiv-
educativ obişnuit sau într-un cadru oficial, tip Testare Naţională, olimpiadă etc.;
autoevaluarea – realizată de către elevii înşişi prin autocorectare, corectarea
reciprocă, corectarea însoţită de apreciere11.
În practica şcolară, sunt utilizate atât metode tradiţionale (clasice) de evaluare –
probele orale, probele scrise, probele practice, observarea sistematică a elevilor, autoevaluarea
cât şi metode moderne (alternative) de evaluare – investigaţia, proiectul, portofoliul.
constau de regulă, în realizarea unei conversaţii, prin care învăţătorul
urmăreşte în ce măsură şi-au însuşit elevii cunoştinţele sub aspectul cantităţii şi al calităţii. În
activităţile asociate ariei curriculare Limbă şi comunicare la ciclul primar se pot verifica oral, de
exemplu cunoştinţele copiilor referitoare la părţile de vorbire. O probă orală este şi expunerea
unui subiect de către elev, după un plan de expunere sau liber, acest procedeu folosindu-se rar,
chiar şi la clasele gimnaziale. Avantajul probelor orale este că feedback-ul se realizează imediat,
eventualele erori, confuzii, pot fi corectate. Dezavantajele privesc următoarele aspecte: elevul
poate specula în timpul verificării o serie de mesaje venite dinspre învăţător pe cale paraverbală/
nonverbală, starea psihică a elevilor timizi, care pot influenţa negativ calitatea răspunsurilor, nu
se poate verifica decât un număr limitat de copii.
pot fi orice fel de lucrări făcute în scris: teme efectuate acasă, lucrări
de control, sarcini rezolvate în clasă în mod independent. Contrar metodelor orale, acestea
oferă multe avantaje12 de ordin tehnic, dar şi pedagogic, ceea ce explică preferinţa care se
manifestă pentru ele în practica didactică; astfel, probele scrise dau posibilitatea verificării unui
număr mare de elevi într-un timp limitat, înlătură ocaziile de speculare a aprobărilor sau
10
Constantin Cucoș, op.cit., p. 108.
11
Ioan Cerghit, I. Radu, E. Popescu et al, op.cit., p. 139-149.
12
Elena Ilie, op.cit., p. 37
393
dezaprobărilor evaluatorului, oferă elevilor posibilitatea să gândească şi să lucreze în ritm
propriu. Aprecierea se face după criterii unice, cu posibilitatea pentru învăţător de a reflecta
asupra calităţii pregătirii şi a cauzelor neîmplinirilor oglindite în lucrări.
constă în examinarea (supravegherea) elevilor într-
un mod sistematic, continuu şi orientat spre anumite aspecte, această metodă dezvăluind
comportamentele afectiv – atitudinale ale elevilor, la oricare disciplină de învăţământ. La limba
română, observarea sistematică se orientează spre o serie de aspecte, în funcţie de etapa de
activitate şcolară, cum ar fi: pronunţia şi discriminarea sunetelor, calităţile citirii, ritmul/ calitatea
scrierii, coerenţa exprimării orale comparativ cu a celei scrise, calitatea vocabularului,
capacitatea de a extrage esenţialul, de a dezvolta ideile, măsura în care au fost asimilate anumite
conţinuturi de limba română etc.
 Autoevaluarea se referă la un complex de strategii, care au ca scop educarea
capacităţii elevilor de a se autocontrola şi autoaprecia, atât în raport cu sine, cât şi în raport cu
membrii grupului din care fac parte.
13
presupune o activitate complexă, în urma căruia se obţine un produs ce
poate fi evaluat. Activitatea are la bază o temă şi o bibliografie şi se poate desfăşura într-un
interval de timp mai mare, individual sau pe echipe. Este o metodă pentru elevii mai mari, dar o
serie de elemente pregătitoare pot fi realizate şi în ciclul primar; astfel, copiii pot fi învăţaţi să-şi
împartă sarcinile în cadrul unei echipe, să se folosească de date din diferite surse – din lecturi, în
urma vizitării unui muzeu etc., să distingă elementele proiectului (tema, subiectul, motivarea
alegerii, ideile principale, materialele folosite, bibliografia etc.), prin care se pregăteşte învăţarea
prezentării produsului respectiv.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, I.; Radu, I., T.; Popescu, E.; Vlăsceanu, L., 1995, Didactica (manual pentru
clasa a X-a, şcoli normale), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Cucoş, Constantin, 2006, Pedagogie, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura
Polirom, Iaşi
Ilie, Elena, 1999, Limba română, Evaluare formativă, Ghid metodologic, Editura
Polirom Iaşi
394
ASPECTE METODICO-ŞTIINŢIFICE PRIVIND

PREDAREA-ÎNVĂŢAREA CULTELOR RELIGIOASE ÎN ROMÂNIA.
STRATEGII DIDACTICE PRIN C.D.Ş.
Prof. Dana MITROFAN

Încӑ de la început se poate considera, cӑ prima jumӑtate a secolului xx a avut rolul de

factor primordial în procesul de formare şi dezvoltare a instituțiilor şi a concepțiilor politice,
sociale, economice si cultural din acest areal. mai exact spus, într-o perioadӑ care ar putea fi
cuprinsӑ între anii 1900-1939, societatea româneascǎ şi-a constituit propria identitate naționalӑ.
acest proces de fӑurire a statului național unitar a urmat un traiect de cele mai multe ori sinuos şi
dificil de urmӑrit în toate aspectele sale. În fӑurirea lui, un rol important l-a avut biserica, ca
factor de unitate sufleteascǎ, fara de care noul stat nu şi-ar fi avut sensul, ar fi fost doar o
structura politicǎ ca oricare alta.
Oportunitatea unei lucrǎri cu privire la cultele religioase in perioada interbelicǎ apare ca
fiind necesarǎ pentru a sublinia atât rolul cât şi misiunea bisericii în societatea româneascǎ
interbelicǎ ca o formǎ de exprimare a identitǎții naționale sau a solidaritǎții sociale, ca factor
geopolitic sau cultural, dar şi renaşterea sentimentului religios sub forma credinței în realitatea
mântuitoare a lui Dumnezeu. din aceastǎ perspectivǎ, este important de justificat rolul
contemporan al bisericii prin valoarea spiritualǎ a învǎțǎturii creştine.
În al doilea rând, rațiunile care ne-au îndrumat să alegem tratarea unui asemenea subiect
pot fi explicate prin dorința de a interpreta şi de a reevalua rolul cultelor religioase în viața
româniei mari.
În al treilea rând, pentru a evidenția rolul politicului în viața religioasǎ, motivat de
voința de modernizare a societǎții, rol care a avut şi efecte benefice, prin încercarile de
organizare unitarǎ a vieții cultelor, dar şi unele efecte negative, prin numeroasele confuzii
generate.
Nu în ultimul rând, demersul nostru îşi are rostul de a realiza o analizǎ a modului de a
trata cultele religioase şi religia în manualele şcolare şi de a-i determina pe elevi sǎ înțeleagǎ ce
înseamnǎ diversitatea religioasǎ pentru a da dovadǎ de mai multǎ empatie fațǎ de colegi, prieteni,
sǎ adauge noi valențe personalitǎții lor, care va trebui sǎ se manifeste în viitor, într-un mediu
multicultural. copii de azi trǎiesc într-o lume globalǎ, vor cǎlǎtori şi vor lucra în alte țǎri. Este
necesar ca şcoala sǎ îi învețe sǎ recunoascǎ pluralismul religios şi diversitatea lumii. Am gândit
395
necesarǎ, prin urmare, o întreprindere ştiințificǎ riguroasǎ şi în mǎsura sǎ reuneascǎ într-o nouǎ
formǎ, mai cuprinzatoare, cele mai cunoscute informații de pânǎ acum legate de aspectele
metodico-ştiințifice privind predarea-învǎțarea cultelor religioase în românia interbelicǎ.
În primul capitol intitulat Prezentarea importanṭei cultelor religioase și a religiei în
manualele școlare de istorie încearcǎ o conturare a locului şi a rolului religiei în spațiul public.
în acelaşi timp, acesta face referire şi la teoria secularizǎrii specificǎ epocii moderne care constă
în tendinţa de diminuare a rolului religiei în viaţa sociala si sunt reliefate consecintele
secularizarii in cadrul societǎții. partea finalǎ a capitolului încearcǎ o analizǎ asupra modului de a
trata cultele religioase şi religia în manualele şcolare de gimnaziu și de liceu. analiza se axează
pe evaluarea măsurii în care manualele de istorie contribuie la dezvoltarea competențelor
generale de natură să îndrume elevul spre exersarea demersurilor și acțiunilor civice democratice
prin valorificarea experienţei istorice şi a diversităţii socio-culturale. în ceea ce privește
atitudinile și valorile, analiza reflectă măsura în care sunt transmise atitudini legate de
relaționarea pozitivă cu ceilalți și mai ales cele referitoare la asumarea diversității etnice, sociale,
religioase și culturale în conținuturile de învățare din manualele școlare.
Pentru o mai bunǎ ințelegere a actorilor principali ai vieții religioase din românia în
perioada interbelicǎ şi a rolului pe care aceştia l-au jucat şi îl joacǎ în societatea româneascǎ, cât
şi pentru a reliefa pluralismul religios consistent al perioadei respective, lucrarea continuǎ în
capitolul al doilea intitulat Cultele religioase în perioada interbelicӑ cu o descriere a situației
cultelor şi a asociațiilor religioase din românia interbelicǎ. De asemenea, este subliniat rolul,
spiritual, social si național al bisericii şi al cultelor religioase în romania mare şi raportul dintre
acestea şi stat.
Cel de–al treilea capitol intitulat Strategii didactice prin metode participativ-active
de predare-învaṭare și metode complementare de evaluare pentru valorificarea cursului
opṭional la clasele liceale încearcǎ aplicativitatea cdș-ului prin metode participativ-active de
predare-învǎțare: dezbaterea, problematizarea, comparația cubul, studiul de caz, utilizarea
resurselor multi-media cât şi prin metode complementare de evaluare: portofoliul, proiectul/
referatul şi autoevaluarea.
În concluzie, dintr-o perspectivǎ personalǎ, lucrarea responsabilizeazǎ cadrul
didactic sǎ comunice eficient cu elevii, sǎ-i determine sǎ învețe din plǎcere şi nu pentru notǎ
şi sǎ-şi dezvolte atitudini și valori legate de relaționarea pozitivă cu ceilalți și mai ales cele
referitoare la asumarea diversității etnice, sociale, religioase, astfel incât sǎ conştientizeze
rolul lor în comunitate, în societatea de mâine şi sǎ contribuie la fǎurirea unei societǎți mai
bune şi mai drepte în care biserica are ca rol realizarea unitǎții sufleteşti a unei societǎți.
396
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ - AXĂ SIGURĂ DE FORMARE

A UNEI PERSONALITĂȚI MORALE
Prof. Cătălina ZAHARIA

Educaţia religioasă îşi propune ca finalitate înţelegerea lui Dumnezeu aşa cum a fost
revelat prin Hristos în lumina Duhului Sfânt. Această înţelegere nu e doar un exerciţiu
intelectual, ci o problemă de viaţă şi trăire creştină adaptată contextului istoric curent şi culturii
moderne. O educaţie religioasă integrală valorifică potenţialul formativ-educativ al disciplinei
religie şi îl sprijină pe tânăr să devină capabil de a integra, prin propria dinamică sufletească,
valorile unei societăţi aflate într-o continuă schimbare, cu un ritm tot mai accentuat. Această
educaţie religioasă creştină se fundamentează pe două adevăruri de credinţă: existenţa sufletului
uman, care poate fi modelat doar pe calea educaţiei şi întruparea Mântuitorului Hristos, Care s-a
făcut om pentru a-i da omului posibilitatea de a participa la viaţa lui Dumnezeu. Într-o lume
cosmopolită, educaţia religioasă propune cunoaşterea propriei identităţi, dar şi a celor de alte
credinţe şi convingeri. Ea este chemată să contribuie la depăşirea prejudecăţilor şi a oricăror
forme de discriminare cu care ne-a obişnuit pseudo-educaţia ,,ateist-ştiinţifică”. O educaţie
religioasă nu reprezintă doar un demers religios, social şi cultural, ci constituie şi o cale spre
formarea unor reprezentări corecte şi temeinice privind cultura naţională şi universală.
Educaţia religioasă în școală oferă un orizont spiritual integrator, un liant care
relaţionează şi integrează cunoştinţele de la celelalte discipline școlare, spre a forma împreună un
reper spiritual luminos şi edificator pentru viaţă, trăită în comuniune de iubire şi responsabilitate
pentru binele comun.
În favoarea ideii realizării educației religioase instituționalizate aducem următoarele
argumente:
1. Argumentul cultural. Religia reprezintă o formă de spiritualitate ce trebuie cunos-
cută de către elevi. Nu te poți considera persoană culturală dacă nu cunoști propriile referințe
religioase sau pe cele ale persoanelor cu care coexiști în comunitate, dacă nu știi nimic despre
istoria credințelor și religiilor, dacă nu înțelegi fenomenologia actului religios. A cunoaște
propriile valori religioase, indiferent de extinderea lor în spațiul comunitar, reprezintă o
modalitate de securizare culturală, o exigență ce atrage după sine buna situare în registrul
cultural.
397
2. Argumentul psihologic. Educația religioasă invită la reflecție, la evidențierea eului,
la autocunoaștere. Această activitate nu înseamnă numai transmitere de mesaje specifice, ci și
conturare sau reformare a persoanei din perspectiva unor standarde valorice superioare. Educația
religioasă poate deveni un prilej de fortificare interioară, de identificare a sinelui, de descoperire
a idealurilor, de reconvertire a persoanei spre lumea valorilor absolute.
3. Argumentul etic. Într-o perioadă de disoluție a reperelor morale, educația religioasă
poate aduce un suflu nou în ceea ce privește aspectele relaționale, comportamentale la nivel
individual sau social. Morala de tip religios poate umple un gol sau ne poate ajuta să depășim
anumite sincope de orientare existențială. Înainte de a ajunge la autonomia morală, persoanele
parcurg o perioadă de eteronomie morală, respectiv de ascultare, de supunere față de normative
etice externe. Religia presupune o normativitate cu un evident conținut moral. Există persoane
rebele, care nu acceptă atât de ușor regulile impuse de instanțele „comune”, de semenii lui.
Pentru acestea, dar și pentru ceilalți oameni, reliefarea unor comandamente transcendente, ce au
o altă autoritate valorică și care pretind un anumit comportament, poate constitui o cale operativă
de reglementare a conduitelor într-o situație dată. Apare însă o chestiune de ordin deontologic:
religia nu trebuie folosită ca un instrument pentru a rezolva o problemă, fie ea și presantă, dar
circumstanțială. Preceptul religios nu trebuie să devină o „sperietoare” pentru firile dificile, ci
trebuie interiorizat, încorporat natural în modul nostru de a fi sau de a face.
4. Argumentul sociologic. Valorile religioase au virtutea de a aduce oamenii laolaltă,
de a crea legături durabile, de a solidariza și a cimenta unitatea grupală, comunitară. Identitatea
unei comunități se exprimă și prin îmbrățișarea unor valori religioase comune ce sunt adoptate și
exprimate în mod liber. Educația în perspectiva valorilor religioase formează persoane ce se
deschid ușor spre alții, se manifestă generos prin iubire, dăruire și înțelegerea aproapelui.
5. Argumentul istoric. Pentru spațiul românesc, credința creștină a acționat ca un factor
de coagulare și de perpetuare comunitar, național. Este lucru știut că încreștinarea ținutului
carpato-danubiano-pontic a coincis, în mare, cu procesul de formare a poporului român.
Creștinismul a fost un factor de perpetuare și continuitate socială sau culturală. Multe secole de
cultură românească s-au consumat în mănăstiri sau pe lângă biserici. Clerici importanți
ortodocși, greco-catolici, catolici s-au implicat în marile evenimente istorice care au marcat
evoluția noastră mai veche sau mai recentă. A cunoaște toate aceste realizări constituie nu numai
un semn de onestitate, ci și de valorizare din perspectivă contemporană a unor realizări, în ideea
creării de noi tipuri de solidaritate.
6. Argumentul ecumenic. Instrucția și formarea religioasă ne predispune și ne
pregătește într-o măsură mai mare pentru acceptarea și înțelegerea aproapelui. În măsura în care
elevii își încorporează valorile specifice și experimentează credința proprie, ajung la acea
398
capacitate empatică necesară pentru a înțelege credința celuilalt, a respecta sincer alteritatea
confesională, a se deschide celuilalt, a i se dărui, a-l prețui cu adevărat.
7. Argumentul teologic. Fiecare religie se perpetuează prin credincioșii ei. Problema
răspândirii credinței, a inițierii și formării religioase ține de miezul intim al oricărui edificiu
religios. De altfel, fiecare religie își asumă și un program educațional, pedagogic, pe măsură,
care să cultive și să propage adevărurile de credință. Unde există credință religioasă, există și
educație. Credința pretinde împărtășire, comuniune, mărturisire, efuziune de idei și simțire.
8. Argumentul pedagogic. A fi inițiat din punct de vedere religios înseamnă a fi educat
în perspectiva autodevenirii, a avea capacitatea de a spori educația și de a o continua de unul
singur. Educația religioasă potențează dorința și responsabilitatea îmbunătățirii de sine.
Principiul creștin de bază acesta este: fiecare persoană, indiferent de antecedentele sau statutul ei
prezent, este pasibilă de urcuș, este capabilă de perfecționare și de mântuire până în ultima clipă.
Educația în spirit religios poate constitui o cale de perfecționare a persoanei și din punct de
vedere intelectual, moral, estetic, civic, fizic. Reprezintă o modalitate de responsabilizare a eului
în legătură cu opțiunile ulterioare.
Așadar, promovarea în școală a unei culturi sau a unei educații religioase a elevilor este
posibilă și necesară. Formarea tinerilor prin sistemul de învățământ se cere a fi multidirecțională
și polivalentă. Cum școala pregătește sistematic individul în perspectivă intelectuală, morală,
civică, estetică, igienică etc., componenta religioasă se adaugă acestora în mod firesc, organic,
urmărindu-se complementaritatea și continuitatea de ordin instructiv și formativ. Contează ca
aceste laturi ale educației să fie vizate nu în chip autarhic, concurențial, ci ca un demers
educațional global, integrator, realizat cu profesionalism și responsabilitate de către întreg corpul
didactic.
BIBLIOGRAFIE
Sfântul Nicolae Cabasila, 1997, Despre viaţa în Hristos, Studiu introductiv şi traducere
din limba greacă de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Editura IBMBOR, Bucureşti
Prof. Dr.Constantin Cucoș, 2008, Educaţia - Iubire,edificare, desăvârşire, Editura
Polirom, Iaşi
Idem,1996, Educaţia religioasă. Conţinut şi forme de realizare, Editura Didactica şi
Pedagogică, Bucureşti
Ţuţu, Mihaela Corina, 2009, Sentimentul religios – O abordare psihologică, Editura
Universitară, Bucureşti
399
INOVAȚIA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC
Prof. Ionel Marius PASAT

Liceul Tehnologic ,,Petru Rareș”, Bârlad
Ca în multe alte domenii sau sectoare în care se manifestă inovaţia, şi la

nivelul sistemului de învăţământ accepţiunile sub care circulă aceasta sunt
numeroase.
În vederea stabilirii unei definiţii mai eficiente a inovaţiei în învăţământ se iau în calcul
trei dimensiuni:
- dimensiunea curriculară – inovaţia la nivel de programe şcolare;
- dimensiunea pedagogică – inovaţia la nivelul procesului de învăţământ ;
- dimensiunea organizaţională – inovaţia la nivel de structură, roluri şi funcţii îndeplinite
de persoanele implicate în învăţământ.
Analiza acestor definiţii ne permite identificarea principalelor caracteristici
ale inovaţiei în învăţământ:
– inovaţia propune o ameliorare care poate fi măsurată (creşterea nivelului de
educaţie al populaţiei, a ratei de participare şcolară, a rezultatelor, performanţelor
educaţionale obţinute de elevi la diferite examene, teste naţionale sau/şi internaţionale
etc.);
– inovaţia trebuie să fie durabilă (descentralizarea învăţământului);
– inovaţia trebuie să fie o acţiune deliberată, care să contribuie la reuşita
şcolară a unui număr cât mai mare de indivizi (prelungirea duratei obligatorii de
şcolarizare, care reuşeşte să menţină în sistem şi populaţia şcolară expusă riscului
abandonului şcolar, programe educaţionale de incluziune în sistemul de învăţământ
a persoanelor cu dizabilităţi, a celor defavorizaţi din punct de vedere
socioeconomic şi familial, a adulţilor etc.).
Factori declanşatori, factori inhibatori ai inovaţiei în învăţământ (Bèchard, 2001)
1. Factori care acţionează la nivelul mediului:
▪ schimbare în general – reeditarea conţinuturilor universităţii într-o societate aflată în
proces de transformare tehnologică şi pedagogică emergentă;
▪ actorii schimbării – organizaţii profesionale, private, publice, civile etc., care urmăresc
schimbarea conţinutului învăţământului;
▪ strategiile schimbării – strategii legislative, de cooperare, colaborare, competiţie.
400
2. Factori care acţionează la nivelul instituţiei:
▪ percepţia actorilor schimbării – dominate de percepţii negative asupra resurselor
financiare alocate învăţământului superior şi necesitatea schimbării programelor de învăţământ;
▪ formularea strategiilor – analiza puterii şi slăbiciunii instituţiilor de învăţământ în ceea
ce priveşte identificarea soluţiilor, ocaziilor, pistelor de atingere a obiectivelor pe care şi le-au
propus;
▪ implementarea – transpunerea practică a soluţiilor, strategiilor identificate.
3. Factorii care acţionează la nivel de departament:
▪ climatul de muncă – climat de colaborare între cadrele didactice sau de necolaborare;
▪ rolul şefului de departament – şeful de departament poate iniţia, incita la colaborare,
cooperare sau poate avea o atitudine indiferentă;
▪ activităţile profesorilor – asumarea riscului, tehnici inovative de predare/ învăţare/
evaluare etc.
4. Factori care acţionează la nivel de clasă (profesori şi elevi/ studenţi):
▪ atitudine favorabilă schimbării sau rezistenţă la schimbare, la nivelul colectivului
didactic;
▪ motivaţie şi satisfacţie în muncă sau dezinteres;
▪ cultură organizaţională şcolară.
Raportându-ne la situaţia internaţională, se poate afirma că inovaţia la nivelul sistemului
de învăţământ din România este extrem de limitată ca intensitate, arie de acoperire, rezultate
obţinute etc. Unul dintre principalele obstacole în calea declanşării, dezvoltării inovaţiei îl
constituie regimul politic totalitar, care a controlat inclusiv sistemul de învăţământ. În timp ce
sistemele de învăţământ din lumea occidentală găseau în inovaţie răspunsul, soluţia la
problemele cu care se confruntau şi aplicau aceste inovaţii (descentralizarea, parteneriatele, alte
autorităţi decât cele educaţionale, dezvoltarea învăţământului privat la toate nivelurile etc.),
sistemul românesc de învăţământ devenea tot mai izolat, puternic controlat politic, cu un grad
mare de centralism.
BIBLIOGRAFIE
Miclea, M., Vlăsceanu, L, Potolea,. D., Petrescu. P. (coord.), Nevoi şi priorităţi de
schimbare educaţională în România – fundament al dezvoltării şi modernizării
învăţământului preuniversitar, 2006, www.edu.ro/index.php/genericdocs/8246.
Hassenforder, J., Inovaţia în învăţământ, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1976
401
CREATIVITATEA ÎN EDUCAȚIE
Prof. Gabriela PASAT

Liceul Tehnologic ,,Petru Rareș”, Bârlad
Creativitatea constituie una dintre cele mai importante valori umane, sociale,
educaţionale. Rolul creativităţii în procesul culturii și civilizaţiei este enorm iar în școala
contemporană este prezentă o vie preocupare pentru educarea creativităţii. Multă vreme
creativitatea a fost considerată un har divin, har pe care îl aveau puţini oameni. Concepţia
conform căreia talentele și geniile sunt înnăscute a fost depășită. Acestea sunt rezultatul
interacţiunii dintre influenţa mediului și a eredităţii, dintre învăţare, maturizare și dezvoltare.
Creativitatea nu trebuie văzută ca un proces necesar doar la vârsta adultă sau școlară.
Necesitatea stimulării creativității trebuie conștientizată încă din faza preșcolară, aceasta
asigurând premisele accederii cu success la treptele superioare din viață. Profesorii trebuie să
încerce să se adapteze la ideile copiilor fără a încerca să structureze ideile acestora dacă acestea
nu se potrivesc cu cele ale adulților.
Strategia didactică este responsabilă, în mare parte, de stimularea potenţialului creativ al
copilului preșcolar. În acest sens, ea va viza:
- stimularea curiozităţii și a trebuinţei de cunoaștere la copii;
- declanșarea motivaţiei pozitive și afective;
- asigurarea unui climat educaţional dezinhibant, amenajat pe centre de activitate;
- jocul și metode pedagogice active;
-conduite didactice flexibile, care permit libera exprimare a copilului, încurajează
autonomia, iniţiativa și creativitatea lui;
- valorificarea activităţilor opţionale, care pot fi alternative eficiente celorlalte modalităţi
privitoare la stimularea creativităţii copilului de vârsta preșcolară.
Potenţialul creativ există latent în fiecare copil, putând fi dezvoltat sub influenţa unui
mediu socio-educaţional stimulativ, responsabilii pentru stimularea creativităţii copilului
preşcolar și școlar fiind părinţii şi cadrele didactice.
Familia are rolul de a stimula încă de la cele mai fragede vârste, iniţiativa şi independenţa
de acţiune a acestuia. La grădiniţă, creativitatea copilului poate fi stimulată prin modele
pedagogice a căror elaborare se fundamentează pe cunoaștere şi pe respectarea particularităţilor
de vârstă ale copilului preşcolar, dar şi a nivelului de dezvoltare a potenţialului său creativ.
Prin învăţarea creativă nu se urmărește neapărat a se face din fiecare copil un geniu, dar
putem și trebuie să reușim, ca dascăli, să facem din fiecare copil un participant activ –
402
independent sau în grup – la „redescoperirea” adevărurilor despre lucruri și fenomene, atunci
când i se indică direcţiile de cercetare sau i se dau notele definitorii, să-și pună întrebări similare
cu cele pe care și le pune cercetătorul știinţific cum ar fi: „cine”, „ce”, „unde”, „prin ce
mijloace”, „în ce scop”, „cum”, „când”, deoarece ele întreţin interesul pentru cunoaștere și
corespund spiritului de curiozitate al copilului.
Noul curriculum din învăţământ presupune câteva mutaţii semnificative, printre care
trecerea de la învăţarea centrată pe acumularea de informaţii la structurarea de capacităţi şi
competenţă, de la “a spune” la “a face”. Reforma prin noul curriculum înseamnă creativitate,
ceea ce presupune schimbarea ta ca dascăl, găsirea noului pentru fiecare activitate. Soluţia o
reprezintă o intensă activitate creatoare.
În noul curriculum copilul devine centrul acţiunii educative, iar cadrul didactic
îndrumător, organizator, dirijor în acţiunea de însuşire a cunoştinţelor. În elaborarea noii
programe s-a ţinut cont de tendinţele actuale în pedagogie (deschidere către abordarea Metodei
proiectelor, a activităţilor integrate, a metodelor interactive de grup, etc.), de o serie de aspecte
pozitive: nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniţe și școli şi de tendinţele şi evoluţiile
în domeniul informaţiilor şi al tehnologiei moderne.
Învăţarea integrată se reflectă cel mai bine prin predarea tematică (integrarea
conţinuturilor), care sprijină dezvoltarea concomitentă a unor domenii, în loc să se concentreze
pe un aspect izolat, lucru nefiresc pentru dezvoltarea copilului. Predarea tematică se face în aşa
fel încât să reflecte legăturile dintre mai multe discipline şi conexiunile lor de viaţă.
Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într-un contact
continuu cu lumea sa interioară şi cu lumea sa exterioară. Curiozitatea şi setea de cunoaştere ne
face receptivi faţă de lumea exterioară. Libertatea interioară face posibilă folosirea cunoştinţelor
acumulate de către lumea trăirilor noastre subiective. Copilul care îşi manifestă permanent
mirarea şi surpriza, încercând să surprindă ineditul lumii, neinfluenţat este considerat prototipul
creativităţii.
BIBLIOGRAFIE
Bocoş, Mușata, Catalano, Horațiu - Pedagogia învăţământului preşcolar şi şcolar, Cluj-
Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2008
Bontaş, Ioan, Tratat de pedagogie, Bucureşti, Editura Bic All, 2007
Cojocariu, Venera – Mihaela - Educaţie pentru schimbare și creativitate, București,
Editura Didactică și Pedagogică, 2008
Dănescu, Elena - Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară, Pitești, Editura Paralela 45,
2009
403
ÎNTRE VECHI ȘI NOU, ÎNTRE METODĂ ȘI INIȚIATIVĂ
Prof. Anișoara CREȚU

Omul în fața unei probleme-acesta este aspectul cel mai caracteristic activității
matematice. Deci, nu în fața unui drum cunoscut, trasat cu anticipație, ci în fața noului pe care
trebuie să-l intuiască, să-l descopere pentru ca pe urmă să-l stabilească riguros, să-l treacă în
domeniul cunoscutului.Activitatea matematică înseamnă o continuă îmbinare a cunoscutului cu
noul,înseamnă a pune în valoare o serie de cunoștințe și metode cunoscute, prin așezarea lor într-
o îmbinare nouă. Cele mai mari descoperiri matematice, la o analiză atentă se dovedesc a avea la
bază un șir de fapte, de metode, de experiențe în activitatea matematică, care erau cunoscute; dar
cu cât descoperirea este mai mare, cu atât folosirea acestor instrumente însușite anterior se face
intr-un mod mai nou, mai nelaîndemâna ”obișnuinței”.În matematică întâlnim această continuă
împletire dinamică între ceea ce știu și ceea ce aflu, între ceea ce am învățat și ceea ce sunt pe
cale de a învăța. Cu fiecare problemă rezolvată am mai învățat ceva, cu fiecare pas înainte spre o
problemă nouă mai creez ceva. A învăța și a crea sunt în matematică doi poli care nu se pot
despărți, tot astfel cum dacă un magnet mare este tăiat în mai multe bucăți, apar la fiecare din ele
cei doi poli magnetici, inseparabali.
Dată fiind această intimă împletire între necunoscut și cunoscut, între metodă și
iniațiativă,în fața profesorului stau deschise în mod permanent două probleme mari:1) elevul în
fața noului, cultivarea gândirii creatoare;2) procesul învățării, al transformării cunoștințelor în
instrumente de lucru, destul de tari, dar și destul de flexibile pentru a putea fi aplicate în condiții
variate, pentru a fi mânuite cu dibăcie.Ce este nou pentru elev, acest lucru necesită o atenție
specială din partea profesorului și o îndelungă meditație asupra fenomenelor psihice specifice
activității matematice. Caliatea nou ține, evident , de stadiul de pregătire al fiecărui om.O aceeași
chestiune, nouă pentru unul, veche pentru altul, oferă perspective cu totul diferite, cu mult mai
diferite decât în cazul unei chestiuni din afara matematicii. Abordarea noului implică un proces
complex, nuanțat, o cale plină de ezitări, ocoluri, dibuiri. Prin definiție, elevul este cel care află,
profesorul cel care știe, iar acești doi poli, pe poziții diametral opuse, sunt puși în contact, sunt
puși să acționeze împreună.Marele talent al profesorului stă tocmai în capacitatea de a-și
schimba punctul de vedere: a privi chestiunea nu cu ochii săi proprii, actuali, ci prin prisma
elevului. Iar acest lucru nu este atât de greu dacă ne gândim că prisma elevului este foarte
asemănătoare cu prisma pe care însuși profesorul a folosit-o când a învățat; ca s-o regăsească, el
nu trebuie să considere eșecurile de atunci ca simple greșeli, accidente regretabile, cât mai
repede date uitării, ci ca trepte naturale în cucerirea adevărului.
404
Un aspect important mi se pare a fi acesta: cunoștințele matematice nu constituie un
material brut, static, simplu depozit în memorie, ci un instrument de lucru, astfel se câștigă o
experiență în ceea ce privește exercițiul de gândire. Se învață și procedee, metode, dar experiența
de gândire nu se reduce la atât, nu e vorba de o activitate care se repetă ulterior aidoma, ci de
exercițiul de a te descurca într-o problemă nouă. Pare un paradox, cuvântul exercițiu evocă
situația de a face în mod atent și repetat un lucru pentru a învăța să fac pe urmă un lucru cu totul
analog, dar la noi e vorba de a te exercita astfel încât sa poți face un lucru care nu e asemănător
totdeauna și neapărat prin conținut, ci numai ca structură, ca fel de a aborda problema. Învățând
o teoremă de geometrie, nu înseamnă că învăț să rezolv o problemă cu o structură a
demonstrației analogă, ci deprind ceva mai important: un stil, un mod de a gândi, astfel mobilul
cel mai important și complet este înțelegerea rolului matematicii ca știință a realității, dragostea
pentru adevăr și interesul pentru aplicațiile ei practice.
Un lucru învățat este mult mai scurt decât același lucru când ești pe cale de a-l
învăța.Există însă două feluri de a prescurta și distingerea lor este foarte importantă. Astfel există
prescurtarea prin condensare fiind latura pozitivă a învățării, care se face prin sistematizare și
schematizare, dar există și prescurtarea prin eliminare, în care rețin numai unele especte, de
exemplu numai formula. Putem lupta împotriva lui pe două planuri:din exterior, căutând să
convingem că această atitudine duce numai provizoriu la o aparentă ușurare , pe când în timp,
creează dificultăți care numai pot fi învinse; mai eficientă este insă o soluție organică: să punem
pe elev în condiții în care să se simtă atras și apt pentru învățătura temeinică.
În general, este necesară în activitatea matematică o memorare activă, bazată pe
procese raționale,repezi, împletită cu ele.Este necesar un efort de gândire, o gândire foarte
dinamică, cu atenția îndreptată spre a prinde înțelesul exact și complet al vorbelor sau
simbolurilor.Un același fapt matematic, în mintea aceluiași om își schimbă în timp aspectul
interior.Tendința generală a cestei schimbări este pe de o parte concentrarea , prescurtarea
gândirii faptului, pe de altă parte integrarea lui într-un sistem.Când îl învăț pentru prima oară,
îmi apare complex și-mi solicită gândirea, atenția spre aspectele multiple ale faptelor din care
derivă iar pe masură ce îl repet sau îl aplic, pe măsură ce mă familiarizez cu el , pot gândi aceste
aspecte într-un timp mult mai scurt, și nu prin disocieri analitice, ci structurate într-o unitate
organică în jurul unei idei principale.
Propozițiile de matematică sunt, cele mai multe, instrumente de lucru continuu, dar
poate metafora instrumente nu este cea mai potrivită, mai degrabă sunt organe, căci ca și
organele unei ființe vii , conformația lor depinde de acțiunea pe care sunt chemate să o facă.
Apropierea între creație și învățare este utilă, a învăța matematică nu se reduce la a învăța niște
405
reguli de calcul și nici chiar la a învăța niște moduri de raționare, ci înseamnă a avea o atitudine
creatoare în fața problemelor, a oricăror feluri de probleme.
BIBLIOGRAFIE
Brinzei Dan, Metodica predării matematicii, Editura Paralela 45, Pitești,2010.
Singer M.,Voica C., Învățarea matematicii.Elemente de didactică aplicată.Ghidul
Profesorului, Ed. Sigma, 2002.
Rusu Eugen, Despre învățarea matematicii, Editura Didactică și pedagogică,
București,1962.
406
ANGAJAREA INTENSĂ A ELEVILOR

ÎN PROCESUL DIDACTIC – CONDIȚIE A SUCCESULUI ȘCOLAR
Prof. Elena RĂȘCANU

În accepţia învăţământului tradiţional, accentul cădea pe activitatea învăţătorului. El era

sursa principală de informare pentru elevi, el îi „învăţa” pe copii. Dacă altădată, dascălul îşi
desfăşura activitatea pe baza unei „intuiţii pedagogice”, acum el are posibilitatea să
conştientizeze procesul învăţării, să selecţioneze şi să utilizeze în mod raţional, deliberat,
mijloace şi strategii didactice care să garanteze, într-un procent tot mai mare, eficienţa învăţării.
Rezultă, implicit, că învăţarea constituie activitatea de bază, iar predarea, cu întregul ei complex
de acţiuni (selecţionarea şi prelucrarea informaţiei, vehicularea ei, dirijarea învăţării, feed-back-
ul ş.a.), are menirea de a asigura o învăţare facilă, ritmică, cu rezultate pozitive.
Cercetările teoretice, dar mai ales practica scot în evidenţă faptul că, cu cât elevul
participă mai consistent la activitatea instructiv educativă, cu atât efortul lui intelectual se
soldează cu o eficienţă formativă mai bogată. Pedagogii din toate timpurile au sesizat acest
adevăr şi au recomandat modalităţile de activizare a elevilor.
Activizarea elevilor constă într-o „suită de acţiuni de instruire/autoinstruire, de
dezvoltare şi modelare a personalităţii lor prin stimularea şi dirijarea metodică a activităţii pe
care o desfăşoară.”
Această suită de acţiuni cuprinde stimularea şi dirijarea activităţilor elevilor, stimularea
interesului pentru cunoaştere şi acţiune, exercitarea proceselor psihice de cunoaştere prin
activitatea proprie, formarea priceperilor şi deprinderilor de orientare autonomă în problemele
ridicate de practică şi rezolvarea independentă a lor. Aceasta reclamă o participare intensă, sub
tensiunea unui efort intelectual real al elevului, o antrenare în activitate, integrare voită, susţinută
de motive interne, o angajare creatoare în îndeplinirea sarcinilor şcolare.
Aşadar, activizarea constă în mobilizarea şi angajarea intensă a tuturor forţelor psihice
de cunoaştere şi de creaţie ale elevilor, în scopul obţinerii în procesul de învăţământ a unor
performanţe maxime, însoţite de efecte instructiv educative cu rol pozitiv pentru dezvoltarea
tuturor componentelor personalităţii.
Activizarea este atât un rezultat şcolar, dar şi o premisă pentru o instrucţie de nivel
superior. Considerând activizarea ca rezultat al procesului instructiv educativ, utilizarea
metodelor de învăţământ active asigură structurarea proceselor şi mecanismelor gândirii, precum
şi o motivaţie adecvată pentru învăţare, acţiune, cercetare.
407
Modalităţile concrete de antrenare a elevilor în procesul didactic presupun cunoaşterea
şi respectarea unor condiţii.
Pregătirea psihologică pentru învăţare. Antrenarea elevilor nu este posibilă fără o bază
motivaţională adecvată; natura motivaţiei, forţa ei dinamizatoare determină calitatea învăţării.
În cadrul procesului de îndrumare, susţinere şi evaluare a activităţii de învăţare,
învăţătorul selecţionează, ordonează şi propulsează permanent impulsuri externe cu scopul de a
provoca reacţii pozitive din partea elevilor. Dar, oricât de optimal ar organiza condiţiile şi
factorii învăţării, elevul este cel care decide asupra rezultatelor, prin efortul direct pe care-l
depune, prin gradul de angajare şi participare la activitatea de învăţare, prin mobilizarea internă.
Când începe să funcţioneze motivaţia internă, când elevul simte nevoia de a desfăşura o
activitate de învăţare determinată de un impuls intern şi aşteaptă plăcerea, satisfacţia ce i se
cuvine la sfârşitul procesului de instruire, când începe să simtă nevoia spirituală de a se cultiva,
atunci se formează o zonă de intersecţie între solicitările profesorului (impulsurile externe) şi
răspunsurile elevului, tot mai anticipative, pe care am numit-o zonă de activizare optimă .
Sensibilizarea joacă un rol important, fiind vorba de orientarea atenţiei, a interesului
elevilor spre ceea ce urmează a fi învăţat. Sensibilizarea, ca verigă indispensabilă şi condiţie a
învăţării presupune crearea surprizei, a situaţiilor antrenante, prin emiterea ipotezelor şi
stimularea motivelor activităţii intelectuale.
O importanţă deosebită o au crearea şi cultivarea unui climat de încredere şi
asigurarea unei atmosfere de lucru antrenante. Atmosfera pedagogică are ca fundament relaţiile
interindividuale (profesor-elev, elev-elev) şi poate fi pozitivă şi negativă. Crearea unui climat
tonifiant şi angajant se bazează pe corectitudine, sinceritate, modestie, cultivarea frumosului, a
adevărului, a pasiunii pentru muncă, acestea fiind atribute ale educatorului.
Organizarea raţională a predării învăţării pretinde, între altele, includerea diferiţilor
analizatori în procesul de receptare a informaţiei. Includerea succesivă şi alternativă a diferiţilor
analizatori în percepţie elimină oboseala, reduce epuizarea nervoasă, asigurând perceperea mai
activă a materialului de studiat.
Utilizarea unor modalităţi eficiente de activizare este o exigenţă care se referă la
folosirea unor strategii de instruire şi autoinstruire bazate pe un sistem de metode activizante,
îmbinate cu mijloace de învățământ eficiente și adecvate.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, I.. (2002), Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri,
stiluri şi strategii. Editura Aramis, Bucureşti:
Ionescu, M., Radu, I.,(coordonatori), (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-
408
Napoca;
Iucu, R.. (2008), Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative. Editura Polirom,
Iași
Neacşu, I., (1978), Motivaţie şi învăţare, E.D.P., Bucureşti,;
Monica Cuciureanu, (coordonator)( 2015), Motivația elevilor și învățarea, Institutul de
Științe ale Educației. Laboratorul Teoria Educației
409
APPROPRIATE STRATEGIES TO CONSTRUCT AND APPLY

ACADEMIC KNOWLEDGE
Prof. Denisa RACOVIȚĂ

Colegiul Național ,,Gheorghe Roșca Codreanu”, Bârlad
To ensure that English language learners (ELLS) would have access to effective educational
programs and the opportunity to reach high sandards, The Teachers of English to Speakers of
Other Languages (TESOL) decided to pursue the development of the ESL standards.
A conceptual framework that articulated TESOL’s vision of effective education for ELLS
was drafted. The framework lists principles of second language acquisition and explains the
benefits of bilingualism and the contribution of native language proficiency to the development
of English. The ESL content standards state what students should know and be able to do as a
result of ESL instruction and set goals for students social and academic language development
and sociocultural competence.
Educators must teach all students appropriate learning strategies and ways to actively
construct knowledge. The concern that motivates this is that many students lack the cogntive and
meta-cognitive strategies they need for academic success. This concern seems especially evident
in English as a Second Language (ESL) education, where ESL acquisition scholars and policy-
makers work diligently and enthusiastically to write academic language and literacy standards
for ESL students. For example, according to TESOL’s (1997) language and literacy standards for
Pre-K-12 students, Grades 9-12, students should learn not only to use English to participate in
social interactions, but also to achieve academically in all content areas.
In addition, students are expected to use appropriate learning strategies to construct and
apply academic knowledge. In order to meet these standards, students must learn to gather,
select, connect, hypothesize, predict, compare and contrast, analyze and synthesize ,as well as
interpret and present information orally, visually and in writing.
DESCRIPTORS:
• Focusing attention selectively.
• Using context to construct meaning
• Taking notes to record important information applying self-monitoring and self-
corrective strategies to build and expand a knowledge base
• Determining and establishing the conditions that help one become an effective learner
• Planning how and when to use cognitive strategies and applying them appropriately to
a learning task
410
• Actively connecting new information to information previously learned
• Valuating one"s own success in a completed learning task
• Seeking assistance appropriately from others
• Imitating the behaviors of native English speakers to complete tasks
successfully
• Knowing when to use native language resources
While great strides have been made in improving education opportunities for ESSL in
schools there is still work to be done. There is a need for all pre-service candidates in teacher
training institutions - not just those in ESL or bilingual education certification programs -to
become familiar with the ESSL standards and assessment scenarios as part of their general
education course work. These future teachers should leran about second language acqusition,
ESL methods especially for content instruction -and appropriate alternative assessments that can
accomodate students developing language proficiencies.
In addition, more textbook publishers must incorporate the ESL standards in their
materials.
Finally, ESL classes need to become more rigurous. It is vital to accelerate ELLS
social and academic English language development so they can master the grade -level content
knowledge that will enable them to meet high standards and succeed on state and local
assessments.
BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE
Brândușa - Oana, Cosma, Aspecte ale aplicării interdisciplinarității in predarea-
învățarea limbii engleze
http://www.academia.edu/11347982/ASPECTE_ALE_APLIC%C4%82RIIINTE
RDISCIPLINARIT%C4%82%C5%A211%C3%8EN_PREDAREA-
%C3%8ENVA%C5%A2AREA_LIMBII_ENGLEZE)
Kokelmans, J., Joseph, Why Interdisciplinary?
(http://sites.ualberta.ca/~dkuiken/../Kockelmanns.pdf)
Paraschivoiu, Sabina, Predarea limbii engleze intr-un mod interactive, (http:
//iteach.ro/experientedidactice/predarea-limbii-engleze-intr-un-mod-interactiv
Vlad, Alina, Abordări indite de a preda limba engleză. Modalitățile Erasmus+,
(http://iteach.ro/experientedidactice/limba-engleza-mobilitatile-erasmus)
411
ASPECTE METODICE ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR SIMPLE

LA CLASA PREGĂTITOARE
Prof. Mihaela CHIRVASĂ

Şcoala Gimnazială ,,Episcop Iacov Antonovici”, Bârlad, Vaslui
Schimbările care au intervenit în planul de învăţământ prin coborârea debutului

şcolarităţii la 6 ani,au ajuns la anumite modificări ale programei pornind de la experienţa
practicienilor combinate cu teoriile din literatura de specialitate şi metodica predării matematicii
la clasele pregătitoare - IV .
Actualele programe şcolare pentru clasele pregătitoare, I şi a II –a sunt concepute să
dezvolte capacitătile calculului matematic, conceptele matematice, dezvoltarea raţionamentului
logic, perceperea timpului şi a spaţiului şi evitarea utilizării mecanice a unor algoritmi.
Învăţătorul trebuind să folosească metode adecvate în desfăşurarea orelor de matematică şi
explorarea mediului: învăţarea prin cooperare, învăţarea prin joc, manipularea unor obiecte,
realizarea unor obiecte sau desene . Activitatea frontală se poate înlocui cu activităţile pe grupe
de elevi. Comportamentul învăţătorului trebuie să denote o puternică implicare afectivă dată
fiind nevoia de căldură psihică a micilor şcolari .
La clasa pregătitoare, odată cu adunarea şi scăderea numerelor naturale, apare şi
noţiunea de problemă materializată prin rezolvarea unor chestiuni de natură teoretică:
 rezolvarea unor probleme ce conţin obiecte sau desene;
 rezolvarea unor probleme de tipul a + b=x;
 exerciţii de transformare a problemelor păstrând numerele neschimbate;
 formularea de probleme pornind de la o temă dată;
 formularea de probleme pornind de la numere date;
 formularea de probleme prin schimbarea componentelor fără ca tipul problemei să se
schimbe;
Noţiunea de problemă, în sens larg , se referă la o chestiune de natură teoretică sau
practică căreia trebuie să-i găsim o soluţie, să o rezolvăm. În sens mai restrâns, orice problemă
matematică determină o situaţie a cărei soluţie se obţine printr-un proces de gândire şi calcul.
Problema propune de obicei o situaţie ce se cere lămurită prin datele pe care le conţine, ipotezele
enunţate de către textul problemei conducând la un şir de operaţii a căror efectuare duce la
rezolvarea problemei .
Exerciţiul matematic spre deosebire de problemă oferă elevului de clasa pregătitoare
datele cu care operează , sarcina acestuia reducându-se la efectuarea de calcule după tehnici
cunoscute. Distincţia dintre o problemă şi un exerciţiu apare prin prezenţa sau absenţa unui text
412
ce ne comunică anumite date şi ne cere să găsim o necunoscută. Matematic această distincţie nu
trebuie să o facem după forma exterioară a solicitării, ci după natura rezolvării .
Pentru elevul de clasa pregătitoare un enunţ simplu poate să constituie o problemă.
Acelaşi enunţ pentru un elev de clasa aIV-a este un simplu exerciţiu. Activitatea de rezolvare a
problemelor începe din clasa pregătitoare, rezolvându-se la început probleme simple de adunare
sau scădere în concentrele numerice învăţate .
Rezolvarea problemelor reprezintă pentru elevul de clasa pregătitoare soluţionarea unor
situaţii problematice reale din viaţa de zi cu zi, psihologic fiind un proces de analiză şi sinteză.
Micul şcolar rezolvă rezolvă în mod conştient o problemă simplă numai după ce a stabilit
punctul de plecare şi punctul la care trebuie să ajungă .
De obicei sunt întâmpinate greutăţi la rezolvare problemelor simple din pricina
neânţelegerii valorilor numerice, textul problemei şi întrebarea problemei. Valorile numerice se
leagă greu de conţinutul problemei, numerele fascinându-i pe şcolarii mici, făcându-i să ignore
conţinutul problemei. Dificultăţi apar şi din pricina limbajului matematic, rolul învăţătorului
fiind acela de a ,,traduce” textul unei probleme în limbajul operaţiilor matematice .
Conştientizarea elementelor componente ale unei probleme ca şi noţiunile de problemă au
loc cu ocazia rezolvării primelor probleme simple, elevii de clasa pregătitoare trăind problema pe
care o rezolvă. Încă din primele ore de rezolvare a unor probleme elevii vor fi obişnuiţi cu
noţiunile de bază. La început capacitatea elevilor de clasa pregătitoare de a compune probleme
este redusă şi de aceea problemele propuse de învăţător trebuie să acopere o gamă largă de
situaţii pentru a forma o gândire creativă. Priceperea de a rezolva şi compune probleme se
formează în timp, paralel cu însuşirea operaţiilor aritmetice, deci cu formarea deprinderilor de
calcul.
De aceea această fundamentare trebuie realizată cu multă răbdare şi mult tact, deoarece
de pregătirea din această perioadă depinde pregătirea de mai târziu a elevilor noştri.
BIBLIOGRAFIE
M. Neagu- C. Petrovici, 2017, Elemente de didactica matematicii în grădiniţă şi
învăţământul primar, Ed. PIM, Iaşi;
Nicolae Constantin Matei, 2020, Educarea capacităţilor creatoare în procesul de
învăţământ, EDP,Bucureşti;
Psihopedagogie, studii, cercetări, 2016, EDP, Bucureşti;
Vasile Fetescu,2018, Preocupări pedagogice, Spiru Haret, Iaşi;
413
METODE DE PREDARE - ÎNVĂȚARE FOLOSIND

TABLA INTERACTIVĂ
Prof. Gabriela GUZGAN

Școala Gimnazială „Episcop Iacov Antonovici”, Bârlad
Tabla interactivă este un instrument ușor de utilizat, bazat pe tehnologia electromagnetică, care
sporește implicarea cadrelor și a elevilor, transformă orele de curs
în adevărate experiențe interactive. Grație tehnologiilor
informaţionale procesul de predare-învăţare devine din ce în ce
mai accesibil şi mai interesant. Concomitent cu dezvoltarea
acestora evoluează şi tablele interactive, care reprezintă un bun
instrument didactic în realizarea unor prelegeri sau seminarii
captivante. Ideea creării tablei interactive a fost lansată în anul 1986 de americanul David Martin; peste
un an a fost înfiinţată compania producătoare SMART Technologies, primul produs de acest tip apărând
în 1991 în Canada.
Tabla interactivă oferă oportunitatea eficientizării instruirii, cu posibilitatea de a face adnotări sau
completări direct pe orice aplicaţie deschisă de tipul Word, Excel, PowerPoint sau chiar pe un site. Toate
prezentările pot fi înregistrate în timp real, salvate, imprimate şi trimise prin e-mail, pentru a putea fi
vizualizate sau editate. Flexibilitatea oferită de tabla interactivă
face posibilă rularea oricărei resurse multimedia sau a navigării
pe internet, textele fiind introduse, atât cu markerul, cât şi cu
ajutorul tastaturii virtuale. De asemenea, ne propunem să
prezentăm unele aspecte didactice, evidenţiind atât avantajele, cât
şi dezavantajele utilizării tablei interactive.
Rolul profesorului nu mai este doar acela de a transmite informația către elevi. Provocarea
constă acum în captarea atenției acestora și menținerea concentrării lor pe parcursul întregii ore de curs.
Totodată, profesorul trebuie să fie informat cu privire la noile tehnologii în educație și metodele de
predare-învățare moderne. Doar așa va putea înțelege tinerele generații și le va oferi informații de calitate
și atractive la ore. Noile generații intră în contact de la vârste tot mai fragede cu tehnologia modernă, care
414
îi atrage ca un magnet. Faptul că sunt obișnuiți cu astfel de stimuli de mici face ca sistemele digitale
moderne să reprezinte singura soluție suficient de atractivă încât să îi motiveze, să îi determine să fie
activi la ore și să îi ajute să rețină mai ușor informația.
Cum funcționează tabla interactivă
Permite scrisul de dimensiuni cât mai mici datorită rezoluției mari (4000 linii/inch).
• Oferă răspuns rapid la comenzi, astfel că nu apar întârzieri între scrisul de pe tabla interactivă și cel de
pe monitor.
• Vine la pachet cu markere interactive de cea mai mare precizie, care îndeplinesc și funcțiile unui mouse.
• Deși suprafața este sensibilă la atingere, tabla interactivă este rezistentă la șocuri și poate fi utilizată o
perioadă îndelungată.
• Suprafața nu reflectă lumina și este ușor de curățat.
• Adnotările pe diferite fișe, în prezentări Power Point, pe pagini de
Internet sau în orice altă aplicație se realizează cu ușurință. Acestea
se pot salva în Microsoft Word, Excel, Power Point, Corel Draw,
AutoCad etc. și se pot printa.
• Permite transmiterea prin e-mail a lecțiilor și a evaluărilor
elevilor. Oferă astfel o modalitate modernă de a presenta părinților situația progresului înregistrat de elevi
la cursuri.
• Software-ul eInstruction conține o bogată galerie de imagini specifice curriculei școlare și aplicații
interactive ce acoperă orice domeniu de predare.
În instituţiile de învăţămînt este utilizată pe larg tabla clasică, pe care se scrie cu creta. În același
timp se folosesc şi table albe, pe care se scrie cu markerele.
1. Tabla clasică: se scrie cu creta şi se şterge cu buretele (mai bine umed), se utilizează cretă de diferite
culori.
2. Tabla albă: se scrie cu markere de diverse culori şi grosimi, se şterge cu burete special.
3. Tabla interactivă cu marker electronic: se lucrează cu un set de echipamente (proiector video,
calculator, markere speciale, sistem audio etc.). Proiectează orice model interactiv, animaţie, desen,
secvenţă video etc.
Tabla interactivă este o tehnologie modernă care îmbină
proprietăţile specifice ale tablei obişnuite, ale tablei albe,
precum şi cele ale plăcilor, marcatorului, proiectorului şi
calculatorului. Tot ce se scrie pe ea apare instantaneu pe
ecranul calculatorului şi invers. Aceasta ne deschide posibilităţi
deosebite, reprezentând o tehnologie performantă de
prezentare, modificare şi salvare a informaţiei.
Aspecte didactice în utilizarea tablei interactive
Din cele descrise mai sus putem constata că utilizarea tablei interactive permite trecerea de la o
metodă tradiţională de predare la una modernă, presupunând numeroase posibilităţi de prezentare şi
415
diversificare a informaţiei. Dacă vorbim despre activitatea de instruire, atunci sarcinile propuse prin
intermediul tablei interactive trebuie să fie nişte sarcini de învăţare. Orice activitate se soldează cu un
rezultat, cu un produs care poate sau nu să coincidă cu finalităţile stabilite.
Procesul de predare-învăţare cu utilizarea tablei interactive este similar celui obişnuit: se
determină tema, tipul şi scopul lecţiei; se selectează metodele adecvate; se elaborează sarcini interactive.
La etapa de pregătire, pentru a economisi ulterior timp, pot fi ataşate fişiere de diferite formate, care, în
timpul lecţiei, să fie accesate direct din SMART Notebook. De asemenea, putem insera în fila Ataşament
diverse legături, cât şi un obiect din pagină. Softul SMART Notebook este foarte simplu în utilizare,
având următoarele posibilităţi:
• crearea de activităţi – operație în care obiectele reacţionează prin acceptare sau respingere, prin
declanşarea de animaţii şi sunete;
• înregistrarea sunetelor – facilitează înregistrarea sunetului
direct în lecţia realizată cu SMART Notebook, fără a mai fi
nevoie de comutare între programe şi fişiere;
• utilizarea creionului – realizarea unor desene cu textură
identică celei produse de un creion; • umplerea unei forme
regulate – desenarea formelor regulate închise şi umplerea
lor;
• browser de Internet – inserarea unui browser direct pe o
pagină din fişier etc. Softul educaţional SMART Notebook oferă soluţii avansate, care pot influenţa
vizibil mediul de lucru, transformându-l într-unul modern, eficient, bazat pe interactivitate şi creativitate.
Astăzi, tabla interactivă devine centrul de greutate şi piatra unghiulară a procesului de instruire,
fiind, în egală măsură, mijloc şi metodă de suscitare a curiozităţii şi de cultivare a interesului. Este una din
principalele surse de informare, dar şi spaţiu de aplicare a cunoştinţelor, fiind utilizată cu aceeaşi eficienţă
atât de profesori, cât şi de elevi la toate disciplinele.
Tabla interactivă este asistentul perfect al unui profesor pentru transferul informației sau rularea
programelor software, înglobând următoarele avantaje: adaptarea stilului de predare; modernizarea
instrumentelor de predare; creşterea prestigiului unităţii de învăţământ; pregătirea şi organizarea de
activități educative deosebite.
Ca rezultat al activităţii desfaşurate cu elevii aceștia au dobândit uşor, într-un mod plăcut şi atractiv
cunoştinţele şi deprinderile care vor contribui la dezvoltarea celor 8 competenţe-cheie. În urma feed-back-
ului pozitiv primit de la elevi şi din partea părinţilor voi continua să utilizez tabla interactivă, folosind
elemente din galerie cât mai diversificate la toate discipline atunci când este posibil.
BIBLIOGRAFIE
Covaci, Alexandru, 2014-Tabla interactivă şi Smart Notebook 11, Cluj-Napoca
Logofătu, Michaela; Garabet, Mihaela; Voicu, Anca; Păușan, Emilia, 2019-Tehnologia
informației și a comunicațiilor în școala modernă, Editura Credius, București
http://www.google.com
416
FENOMENUL SPORTIV CONTEMPORAN
Prof. Ramona POPA

Liceul Cu Program Sportiv, Vaslui
În societatea contemporană, apăsată de sedentarism, de stres şi agresivitate, activitatea

sportivă are un rol social major. Fenomenul sportiv a devenit o activitate socială, economică şi
de recreere cu valenţe deosebite. Mişcarea în aer liber, practicarea sportului ameliorează
condiţia umană, implicit calitatea vieţii, iar practicantul activităţilor sportive dobândeşte un
ansamblu de cunoştinţe şi abilităţi benefice atât pentru sine cât şi pentru societatea din care face
parte. Mişcarea, exerciţiile fizice, activitatea sportivă competiţională şi necompetiţională
contribuie la dezvoltarea unei imagini pozitive despre sine, la implementarea în activitatea
zilnică a unor mecanisme de autoreglare a stărilor psiho-comportamentale .
Din nefericire, marcat de tehnologia modernă, de lumea virtuală care l-au înlănţuit în
spaţiul închis al locului de muncă sau al casei, omul contemporan s-a depărtat de natură, de
arenele sportive. Faptul că mulţi copii „practică” astăzi diferite ramuri sportive pe calculator, în
timp ce sunt „scutiţi” de către părinţii excesiv de protectori de orele de educaţie fizică
desfăşurate în şcoală reprezintă un fenomen social real şi deosebit de primejdios. Această
realitate constituie un semnal de alarmă pentru toţi factorii implicaţi în procesul de formare a
tinerei generaţii. De aceea este importantă nu doar conturarea unor concepte şi metodologii
specifice, ci şi readucerea în atenţia societăţii a celebrului dicton al lui Juvenal: „Mens sana in
corpore sano”.
Specialiştii atribuie sportului un rol deosebit de benefic în societatea umană
contemporană iar practicarea sportului în cadru organizat, după un program riguros întocmit şi
sub îndrumarea atentă a unei echipe complexe, interdisciplinare, care să reunească în structura ei
deopotrivă antrenor şi psiholog, fiziolog şi biochimist, preparator fizic şi nutriţionist, dar şi
medic sportiv, este considerată ca deplin reală şi justificată afirmaţia că o societate în care se
îngemănează „omul care se joacă” (homo ludens) cu „omul care munceşte” (homo faber)
factorul sportiv capătă aspect social, care poate fi evaluat pozitiv. De asemenea, practicarea
sportului, a exerciţiilor fizice, dă valoarea umană durabilă acestui fenomen social care este
sportul.
Psihologia sportului acordă o mare importanţă studiului personalităţii. Specialiştii
domeniului s-au convins deja că pentru marea performanţă nu sunt necesare doar calităţi motrice,
de nivel superior, ci şi trăsături de personalitate compatibile cu exigenţele şi tensiunea psihică
generată de competiţia sportivă.
417
Competiţia sportivă, la orice nivel s-ar desfăşura, implică din plin laturi ale
personalităţii, în special planul afectiv. Sentimentele trăite de sportivi fie în situaţie de victorie,
fie de eşec, trăirile suporterilor, toate acestea subliniază necesitatea studierii laturii psihologice a
sportului, astfel încât să se poată stabili influenţa pozitivă pe care sportul o poate avea şi asupra
dezvoltării personalităţii.
Competiţia între doi sau mai mulţi sportivi nu este o luptă numai între forţe fizice ci una
în care se angajează personalitatea în întregime. Efortul pentru obţinerea performanţei in acelaşi
timp motric, cognitiv afectiv şi volitiv constituie de fapt o acţiune de cristalizare şi şlefuire a
personalităţii. Autodepăşirea, recordul, succesul, eşecul sunt faze ale autodefinirii performerului.
El devine conştient de locul său, de valoarea sa. Obţinând o performanţă, sportivul se
autodepăşeşte autodefinindu-se.
Sportul contemporan urmăreşte obţinerea unei serii de valori precum respectul faţă de cei din
jur, coechipieri şi adversari, respectul pentru reguli, solidaritatea şi toleranţa, acceptarea
efortului, al disciplinei individuale şi colective şi a vieţii în grup, iar activităţile sportive sunt
foarte potrivite pentru atingerea obiectivelor care vizează combaterea oricărei forme de
discriminare.
Competitivitatea reprezintă o deosebită valenţă educativă a sportului, dar care nu trebuie
exagerată. Respectul pentru alţii este important, precum şi aderarea la conceptul de fair-play, iar
sportul combină aceste două caracteristici şi din aceasta cauză influenţa în educarea
adolescenţilor este foarte importantă.
Practicarea sportului poate să-i înveţe pe tineri abilitatea de a rezista tentaţiei de a renunţa la
primul obstacol şi de a încerca să-l depăşească. Sportul este un mijloc de a identifica limitele,
abilităţile, punctele tari şi punctele slabe. Astfel, cei care îl practică sunt feriţi de pericolele
societăţii moderne cum ar fi alcoolul, ţigările şi drogurile. Există însă şi aspecte negative ale
sportului de care specialiştii domeniului trebuie să ţină seama şi să găsească metode şi mijloace
pentru a le combate: accidentări, doping, intoleranţă, violenţă.
Educaţia fizică şi sportul promovează atât respectarea valorilor morale în spiritul olimpic, cât
şi a valorilor esenţiale ale vieţii în colectivitate, favorizând integrarea în grup şi socială, respectul
faţă de ceilalţi, faţă de lege, (auto)disciplina, capacitatea de comunicare, (auto)evaluare şi nu în
ultimul rând dezvoltarea şi consolidarea sentimentului patriotic, ca urmare a victoriilor obţinute
de sportivii români la competiţii internaţionale.
418
APARIȚIA PRIMELOR CĂRȚI DE ÎNVĂȚĂTURĂ ÎN LIMBA

ROMÂNĂ
Prof. Elena ARAMĂ

Liceul Pedagogic ,,Ioan Popescu”, Bârlad
În România, preotul și învățătorul au fost cei dintâi luminători ai neamului, fiind „lumina
lumii, sarea pământului”14. Primele școli românești au fost cele din tinda Bisericii iar educația
poporului avea drept fundament principii creștine. Sec XVIII și XIX reprezintă o perioadă de
efervescență în ceea ce privește apariția manuscriselor, a cărților de cult și a celor de pedagogie în
limba română dar debutul românizării lingvistice a fost în sec al XVI-lea.
Este celebră scrisoarea lui Neacșu, orășean din Dlăgopole (Câmpulung Muscel), din
1521, care este cel mai vechi document păstrat, scris în limba română. Scrisoarea era adresată
judelui Brașovului și cuprindea vești importante despre mișcările militare ale sultanului Soliman al
II-lea. Ea a fost descoperită în sec XIX adică, 350 de ani mai târziu. Există, conform surselor
istorice, un text în limba română mai vechi decât scrisoarea lui Neacșu, anume o scrisoare din
1495, a preotului Bratu de la Biserica Sf. Nicolae, dar nu s-a păstrat.
Datorită apariției tiparniței, la mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, se tipărește prima carte
din Țara Românească, anume Liturghierul lui Macarie, din 1508. la 1559 apare la Brașov,
Catehismul românesc scris de diaconul Coresi în limba română iar la 30 ianuarie 1561, tot la
Brașov se editează TetraEvanghelul, o carte scrisă de același autor (ajutat de data aceasta de preoții
din Șcheii Brașovului, Biserica Sf. Nicolae, unde funcționa și prima școală din România, din anul
1495)15, care cuprindea integral cele patru evanghelii. Douăzeci de ani mai târziu, în 1581, editează
și Palia de la Orăștie, prima traducere a Vechiului Testament în limba română. Tot din 1581
datează și Colegiul Academic din Cluj, cea mai veche instituție superioară de învățământ din
România, ce putea oferi titluri universitare în filosofie și teologie. Acest colegiu a fost înființat de
Ștefan Báthory, principe al Transilvaniei și rege al Poloniei, prin chemarea a mai multor profesori
iezuiți din Italia, Germania și Polonia.
Începând cu 1848, învățământul primar românesc înflorește, se îmbunătățește în mod cert,
prin înlocuirea bucoavnei cu manuale, cărți de lectură și abecedare. Bineînțeles că această
schimbare pozitivă a durat decenii dar ea a fost posibilă datorită iscusinței și efortului intelectual a
multor generații. Bucoavna16 a reprezentat eșafodajul pe care s-a construit abecedarul și manualul
modern, folosirea ei fiind semnalată constant între anii 1699 - 1870. Conținutul bucoavnei, ulterior
al abecedarului ori a cărților de lectură, avea un profund caracter religios. Ele conțineau noțiuni/
informații necesare învățării, cititului, dar și rugăciuni și texte religioase. Cu ajutorul acestora se
urmărea o temeinică pregătire moral-religioasă, o promovare a educației sociale și predarea unor
noțiuni, cel puțin elementare, de aritmetică și scriere. Ca autori de abecedare și/sau manuale
14
Așa și-a caracterizat Hristos ucenicii. Creștinul, prin lumină a lumii, înseamnă că aduce armonie și pace oriunde ar
merge. Sarea pământului este o expresie ce are legătură cu realitatea din vechime. În Orient sarea era utilizată în calitate
de conservant. Cu ajutorul sării carnea și peștele erau protejate de putrezire, sarea completa gustul bucatelor fade și
deschidea întreg potențialul culinar al mâncării. Așa și creștinul- împiedică lumea de la cufundarea în bezna întunericului
și a păcatului; cf. Constantin și Elizaveta PARHOMENKO Educarea copilului întru credință, Galați, Edit. Egumenița,
2018, p. 5;
15
Un document papal de la 1399 lasă de înțeles că școala românească avea ceva vechime, fiind construită alături de o
biserică din lemn, ortodoxă. Școala veche este menționată și într-un document de la 1495 (”s-au zidit Sfânta Biserică și
școala”), iar un secol mai târziu este construită școala din piatră, mai solidă. Mințile luminate ale școlii din Șchei erau
chemate de conducătorii Brașovului pentru a activa ca translatori, dar și ca delegați pentru relațiile cu Muntenia și
Moldova, scrie Vasile Oltean în cartea sa ”Școala Românească din Șcheii Brașovului”;
16
Din punct de vedere structural, bucoavna era delimitată în două părţi: prima parte conţinea noţiunile necesare învăţării
cititului, iar cea de-a doua, textele pe baza cărora se exersa lectura. În ceea ce priveşte bucoavna tradiţională, strict
religioasă, partea a doua cuprindea doar rugăciuni şi texte cu caracter religios;
419
amintim pe Ion Creangă, Zaharia Boiu17 (primul autor ce a adăugat în abecedarul său din 1861 și
altfel de texte, nu doar religioase), Gheorghe Săulescu (1799- 1875), Grigorie Pleșoianu (1808-
1857) un remarcabil pedagog ce a scris primul abecedar român 18 (1828) și alături de alte multe
opere a scris un Abetedar moral și religios (1833)...
Primul abecedar din istoria educației românești a fost tipărit la Alba Iulia, în 1699,
cunoscut sub numele de Bucoavnă, cu litere chirilice însă, iar primul abecedar modern al
românilor este cel conceput de Ion Creangă, în 1867, la Iași, conform celor mai noi metode
pedagogice. Termenul de abecedar a fost introdus la noi la începutul sec al XIX-lea, înainte fiind
cunoscut sub denumirea de bucoavnă. Datorită scriitorului humuleștean, Ion Creangă și a
colaboratorilor săi, învățătorii au fost foarte bucuroși să poată aplica noile metode pe micuții lor
învățăcei. George Călinescu remarca, referitor la abecedarul lui Creangă: „Până atunci, copiii
învățaseră să citească cum da Dumnezeu și după cum era și dascălul, cărți fiind puține și proaste”19.
Școlile erau foarte rare și nu aveau acces majoritatea populației deoarece erau cu plată. Era cel mult
o școală pentru aproximativ cinci sate, condițiile erau precare, învățarea se făcea în baza cărților
bisericești. Datorită acestui abecedar, copiii au început să învețe concomitent scrierea și citirea,
fiind introduse vocale și consoane în așa fel încât să se poată forma cuvinte, așa cum se face și în
prezent. Ion Creangă a propus astfel primele litere învățate să fie a și m, pentru ca copilul să poată
citi și scrie cuvântul mama. Valoarea abecedarului modern reiese și dintr-un conținut axat pe o
viziune patriotică și morală asupra educației.
Demn de amintit, în istoria pedagogiei românești, este și activitatea culturală a
mitropolitului Iacob Putneanul (1719- 1778). Mai întâi a îndemnat și susținut tipărirea cărților de
cult, apoi a celor de învățătură pentru dezvoltarea învățământului spunând că „fără învățătură,
sufletul se usucă”20 iar educația reprezenta o cale pentru dobândirea vieții veșnice. Astfel, în 1755 a
scos de sub tipar primul abecedar din Moldova, Bucvarul, iar la 25 iunie 1759, a înființat prima
școală rurală din Moldova, școală ce există și în prezent, pentru copiii satului Putna. Bineînțeles,
atunci predarea era făcută de către preoți sau călugări. Ca și ceilalți ierarhi moldoveni a vegheat și
asupra românilor din Transilvania, prin trimiterea de cărți,
Activând într-un context cultural favorabil, în secolul al XVII-lea, mitropolitul Antim
Ivireanul (1640/1650- 1716) din Țara Românească a dat măsura posibilităţilor de expresie, de
comunicare şi de înnoire a limbajului bisericesc, tipărind numeroase cărți de cult și de învățături
morale, reușind să creeze o limbă liturgică clară, înțeleasă de toți românii. A fost cel care a
înființat prima bibliotecă publică în București.
Poetul de suflet al românilor, Mihai Eminescu (1850- 1889) și-a consacrat viața pentru
instruirea și educația tinerei generații. În funcția sa de administrator și pedagog-revizor în județele
Iași și Vaslui, organizează conferințe pedagogice, stabilește reorganizarea învățământului primar
datorită observării abuzurilor celor din funcții de conducere și a sărăciei populației. Munca sa
asiduuă, practică și literară, ca pedagog, redactor sau scriitor, a dus la o evoluție lingvistică
remarcabilă. Mihai Eminescu este inițiatorul anumitor principii pedagogice precum principiul
creativității și al libertății în educație, principiul caracterului național- universal al educației,
17
Zaharia Boiu (1834-1903) a fost unul dintre cei mai valoroşi autori de manuale din această perioadă. Pe tărâm didactic
s-a remarcat prin conceperea a şapte manuale destinate învăţământului primar şi a unei metodici. Zaharia Boiu a fost cel
care în 1861 a înființat prima școală română la Sighișoara, unde a predat împreună cu învățătorii Ioan Țiței și Nicoale
Damian. Vezi Revista Terra Sebus, nr. 1/2009, p. 273 (Carmen Stînea, Din colecțiile Bibliotecii muzeului Național al
Unirii din Alba Iulia: primele manuale moderne românești din Transilvania)
18
Cf. Onisifor GHIBU, Din istoria literaturii didactice românești, ediție îngrijită de Octav Păun, București, Editura
Didactică și Pedagogică, 1975, p. 154;
19
George CĂLINESCU, Viața și opera lui Ion Creangă, București, Edit. Eminescu, 1975, p. 116;
20
Viața Sf. Ierarh Iacob Putneanul, București, Edit. Mitropolit Iacov Putneanul a Centrului de Cercetare și Documentare
„Ștefan cel Mare” al Mănăstirii Putna, 2017, p. 10;
420
precum și ideea de eliberare a poporului prin cultură, preluată mai târziu de Constantin Noica și
discipolii săi21
Deși era de alt neam, Mitropolitul Andrei Șaguna (1809- 1873) a rămas în conștiința
românilor ca unul din cei ce și-au dedicat întreaga viață, slujirii la altar și poporului. Activitatea sa
cărturărească a contribuit fundamental la renașterea vieții naționale, politice, culturale și spirituale
a românilor transilvăneni. A cerut profesorilor să scrie manuale în limba română, manuale de
matematică, citire, istorie, fizică, științe ale naturii, el ocupându-se de tipărirea lor. A îndrumat
învățământul românesc, în special pe cel primar, sub îndrumarea sa înființându-se aproximativ 800
de școli în Arhiepiscopia Sibiului. Astfel, prin intermediul bisericii și a școlii, s-a reușit păstrarea
unității de limbă și de neam.
Profesorul Gheorghe Lazăr (1779/ 1782- 1823) a reușit să înlocuiască, în cadrul
învățământului, folosirea limbii grecești cu limba românească, reușind în 1818 să pună bazele
primei școli românești, Sf. Sava din București, avându-i camarazi pe Caragea Vodă și Tudor
Vladimirescu. Atunci când cartea era o raritate și, de multe ori, în limbi necunoscute de popor,
neobositul dascăl Gheorghe Lazăr a tradus și a scris cărți în limba română, fapt care a deschis noi
orizonturi pentru un mare număr de români. La școala sa au venit atât copii de comercianți cât și
copii săraci, ce locuiau în marginea orașului. A luptat enorm pentru copilul român, fiind împotriva
fiilor de boieri ce hoinăreau în străinătate și se întorceau cu expresii și comportamente străine de
neamul lor. Principiul pedagogic al distinsului profesor era că o educație temeinică se bazează atât
pe cultura intelectuală cât și pe cea spirituală, altfel nu se poate. Doar așa se putea pregăti o
formare armonioasă și integră a oricărui tânăr. Spiritul său creștin este realmente vizibil în
metodele pedagogice folosite, acordând atenție tuturor materiilor în mod echilibrat.
BIBLIOGRAFIE
CĂLINESCU, George, Viața și opera lui Ion Creangă, București, Edit. Eminescu, 1975;
GHIBU, Onisifor, Din istoria literaturii didactice românești, ed. îngrij. de Octav Păun,
București, Editura Didactică și Pedagogică, 1975;
LIICEANU, Gabriel, Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic de cultură umanistă,
București, Edit. Humanitas, 1991;
NECULA, Constantin, Antropologia educaţională a Sfântului Ioan Gură de Aur, constanta
pedagogiei creştine moderne, referat prezentat în cadrul Simpozionului Național de
Pedagogie Creștină, București, 2015;
OLTEAN, Vasile, Școala Românească din Șcheii Brașovului, Edit. Științifică și
Enciclopedică, 1989;
POPESCU, Anastasia/ BUCUROIU, Răzvan, Cum să-i învățăm pe copii religia, București,
Edit. Anastasia, 1995;
RACOVIȚAN, Irina, Informare bibliografică și documentare, sursa: http://bjastrasibiu.ro/dr-
petru-span-1860-1911/
SADOVEANU, Mihail, Domnu Trandafir și alte povestiri, Edit. Mihail Sadoveanu, 2016;
Viața Sf. Ierarh Iacob Putneanul, București, Edit. Mitropolit Iacov Putneanul, 2017;
21
Gabriel LIICEANU, Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic de cultură umanistă, București, Edit. Humanitas, 1991;
421
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC -DE LA TRADIȚIE LA INOVAȚIE
Prof. Oana UNGUREANU

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii , date mai ales
de schimbările fără precedent în contextual pandemiei cu Covid 19.
Consider că învățământul actual este într-un impas, deoarece se pendulează între varianta
online și cea tradițională. Cadrele didactice și elevii au avut parte de experiența inedită a
desfășurării orelor în mediul online. Trecerea repetată de la scenariul roșu la cel verde, de la
galben la roșu a bulversat părinți, elevi și cadre didactice deopotrivă.
Se știe că multe cadre didactice au fost surprinse nepregătite sau insuficient pregătite
pentru efectuarea orelor în mediul online. Părinții, de asemenea, au fost nevoiți să-și susțină
copiii din punct de vedere financiar, oferindu-le suportul tehnic. Elevii din clasele terminale au
fost cei mai dezavantajați de aceste schimbări majore.
În opinia mea, mediul online nu oferă actului educațional aceeași calitate ca cel tradițional,
desfășurat în format fizic. De aceea, cred că activităţile școlare realizate în sistem tradițional, dar
în special cele extracurriculare reprezintă un element prioritar în educația actuală, întrucât au un
impact pozitiv asupra dezvoltării personalităţii elevului, asupra performanţelor şcolare şi asupra
integrării sociale, în general. Participarea la activităţi extracurriculare structurate , organizate de
şcoli, spre deosebire de participarea la activităţi nestructurate se asociază cu rezultate pozitive în
ceea ce priveşte dezvoltarea adolescenţilor: performanţă , coeficienţ de abandon şcolar mai
scăzut, optimizarea stării psihologice , incluzând un nivel de stimă de sine mai bun, mai puţine
preocupări cu privire la viitor, diminuarea anxietății datorate distanțării sociale, scăderea
consumului de alcool, tutun şi droguri. Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la
organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă
într-o atmosferă relaxantă, departe de constrângerile și regulile stricte impuse în incinta instituției
de învățământ. . Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, constrângerile și regulamentele
impuse în incinta instituției de învățământ. oferirea de suport pentru reuşita şcolară, fructificarea
talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Și în ceea ce privește evaluarea, o variabilă importantă a procesului de instruire, profesorul
trebuie să fie capabil de o mare varietate de stiluri didactice, să-și regleze stilul prin adaptare, în
422
funcție de situațiile ivite, asigurând flexibilitate și eficiență. Alegerea cu discernământ a
metodelor, procedeelor și materialelor didactice, proiectarea unor activități suplimentare pot
evidenția capacitatea creatoare a dascălului în procesul instructiv în care este implicat.
Profesorul de limba și literatura română trebuie să fie creativ în conceperea și realizarea
activităților didactice. Atingerea unui randament superior nu este posibilă fără cunoașterea și
aplicarea corectă a strategiilor didactice. Astfel, instrumentele de evaluare, metodele și tehnicile
adecvate trebuie să fie cât mai flexibile, să asigure validitatea și fidelitatea, pentru ca măsurarea
rezultatelor învățării să fie reală, obiectivă și exactă.
Așadar, metodelor tradiționale li s-au alăturat cele moderne, mai ales cu extinderea ariei
de cuprindere a evaluării, dinspre rezultate spre procese. Multiplicării și diversificării acestora îî
corespunde concomitent o îmbunătățire calitativă. Proceduri tradiționale sunt întregite cu noi
baterii de teste, fișe de evaluare, teste formative, studii de caz, fișe individuale de progres, probe
pentru evaluarea creativității și originalității (compuneri imaginative, eseuri etc), elaborări și
susțineri de proiecte, realizarea portofoliului etc. În mod deosebit se dezvoltă gama testelor ce
măsoară intteligența teoretică și prectică , dar și tehnicile de autoevaluare. În plus, pentru a
deveni lecțiile mai atractive pentru elevi, se utilizează mijloacele moderne audio-vizuale precum
calculatorul și videoproiectorul.
Sarcina profesorilor de limba și literatura română este de a le oferi elevilor condiții optime
de învățare, contribuind prin exemplul personal la trezirea și menținerea interesului pentru
învățare, la dezvoltarea atitudinilor de emoție culturală și interculturală. Atmosfera pe care o
creează în clasă profesorul constituie un factor care influențează comportamentul de învățare al
elevului. Instaurarea unui climat favorabil, de conlucrare între profesor și elevi reprezintă o
condiție sine qua non a lecției moderne. I. Neacșu afirma: ” Educatorii sunt solicitați astăzi , în
mod continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice învățare eficientă, ci una
participativă, activă și creativă”.
Metodele interactive presupun un demers capabil să-i determine pe elevi a-și forma, prin
tehnici eficiente, deprinderi de muncă intelectuală independentă, favorizând interschimbul de
idei, de cunoștințe și experiențe.
Printre aceste metode se pot enumera: cvintetul, jocul didactic, Teoria inteligențelor
multiple.
Autorul Teoriei inteligențelor multiple, Howard Gardner, profesor de teoria cunoașterii,
educație și psihologie la Universitatea Harvard, propune o nouă viziune asupra inteligenței,
pornind de la constatarea că unii copii cu un coeficient ridicat de eficiență nu au rezultate bune la
școală. Astfel, Gardner ajunge la concluzia că există șapte tipuri de inteligență, la care în 1991
adaogă și inteligența naturalistă.
423
Cunoscând Teoria inteligențelor multiple și având în vedere, în aplicarea acesteia,
valorificarea maximă a potențialului fiecărui elev, prin expunerea sa la situații variate, care să-i
dea ocazia de a se manifesta intens motivat în domeniul în care capacitățile sale sunt mai
evidente, profesorul poate să creeze modele multiple de învățare activă. Valorificând aceste
tipuri de inteligențe, fiecare elev va conștientiza punctele tari și slabe pe care le posedă, va
încerca să le valorifice pe cele tari și să le amelioreze pe cele slabe.
Astfel, e pot realiza cu elevii proiecte pe diferite teme, care implică inițiativă, creativitate,
originalitate, cercetare, studiu individual, dar și muncă în echipă în selectarea și prelucrarea
informațiilor utile, în alegerea modalităților de ilustrare a avestora. Această trudă a elevilor , cu
niveluri diferite de abilități, este răsplătită cu satisfacția reușitei, lărgirea ariei de cunoștințe
referitoare la subiectul ales și dobândirea încrederii în sine.
La limba și literatura română, Teoria inteligențelor multiple ar putea fi aplicată pe teme ca:
Nică / Goe / Popa Tanda privit din perspectiva inteligențelor multiple. Așadar, profesorul trebuie
să dovedească flexibilitate și creativitate în proiectarea și realizarea activităților didactice, în
aplicarea metodelor și procedeelor utilizate .
În concluzie, pot afirma că stilul tradițional , alături de metodele moderne, pot eficientiza
procesul de predare- învățare-evaluare, iar orice cadru didactic trebuie să dovedească ,el însuși ,
în primul rând, flexibilitate, capacitatea de adaptare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi
în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită elevilor stimularea
creativității și un nivel crescut de socializare , pregătindu-i, astfel, pentru o societate în
permanentă schimbare.
BIBLIOGRAFIE
Bocoș, Mușata , Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Ediția a II-a
revăzută, Editura Presa Universitară Clujeană, 2002
Crăciun C, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și licee, Editura Emia,
Deva, 2007
Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, Polirom, Iași, 2008
424
ÎNVĂȚAREA ACTIVĂ
Prof. Elena-Marina COȘTOI

Învățarea activă poate reprezenta un punct de start pentru proiectarea didactică întrucât
constă în rezolvarea problemelor, explorarea situațiilor din viața reală și implicarea concretă a
elevilor în procesul educativ. Este complementară învățării pasive deoarece stimulează elevul să
conecteze informațiile anterioare, împreună cu cele achiziționate recent și îl determină să
găsească soluții alternative pentru anumite situații și contexte.
Beneficiile învățării active sunt:
Dezvoltă abilități de colaborare
Colaborarea este un pilon esențial al abordării învățării active. Lucrând împreună în
echipe, elevii își dezvoltă abilitățile de socializare și comunicare și înțeleg necesitatea formării
de grupuri de lucru în viața de zi cu zi, dar și provocările care însoțesc aceste experiențe.
Atunci când elevii învață să colaboreze și să lucreze mai strâns în echipă, le este mai ușor
să finalizeze sarcinile și proiectele care le sunt atribuite. De asemenea, lucrul în echipă le permite
să dobândească mai multe cunoștințe prin faptul că își pun la comun ideile.
Încurajează asumarea de riscuri
Învățarea activă crează un mediu care îi poziționează pe elevi în situația de a își asuma
individual sau la nivel de grup luarea unor decizii. Încrederea în forțele proprii se consolidează
pe măsură ce elevul se simte confortabil în a-și împărtăși gândurile și în a-și argumenta opiniile.
Învățarea activă demonstrează elevilor că riscul nu este întotdeauna un lucru rău: acesta reușind
să aducă uneori recompense surprinzătoare.
Crește angajamentul
Elevii care învață în mod activ demonstrează o implicare mai mare în procesul educativ
și o dorință mai accentuată de a dobândi noi deprinderi. Adesea, în învățarea activă, este utilizat
conceptul de flipped classroom, unde elevii se informează despre un anumit subiect și își
conturează un set de întrebări și curiozități, înainte de prelegerea profesorului. Astfel,
angajamentul și motivația elevilor cresc și este creat un cadru propice unui proces educativ
activ.
Stimulează gândirea critică
Într-o lume în care știrile false au devenit parte din discursul nostru zilnic, capacitatea de
a identifica o sursă legitimă sau de a detecta un argument eronat devine tot mai importantă.
Învățarea activă mută accentul - de la a digera pasiv și, eventual, fără a pune la îndoială
425
informațiile, la a fi atent cu privire la sursele și perspectivele cu care intri în contact. În învățarea
activă, elevii reușesc să construiască argumente mai puternice, să conteste prezumțiile și să
recunoască sursele credibile și valide de informare.
Stimulează gândirea creativă
Creativitatea este una dintre abilitățile-cheie necesare pentru locul de muncă al viitorului
și una dintre cele mai greu de format prin metode tradiționale. Învățarea activă îi ajută pe elevi să
privească creativitatea nu ca pe o valoare înnăscută, ci ca pe un instrument pe care îl formăm și
pe care îl dezvoltăm pe parcursul întregii vieți. Prin intermediul învățării active, elevii vor
înțelege că trebuie să depună efort pentru a-și perfecționa abilitățile de gândire creativă.
Rezolvarea de probleme
Stimulând competența de rezolvare a problemelor, elevii învață să privească provocările
dintr-o perspectivă nouă, mult mai flexibilă. Atunci când copiii abordează problemele pe cont
propriu sau în grup, ei devin ancorați în propriile sarcini. Etapele rezolvării de probleme pot fi
constituite prin metode de învățare activă, acestea fiind: identificarea problemei, găsirea
cauzelor, definirea soluțiilor și a soluțiilor alternative, punerea lor în aplicare și evaluarea
procesului.
Dezvoltarea inteligenței emoționale
Introducerea metodelor de învățare activă în aplicațiile cu elevii aduce cu sine beneficii în
cele trei componente ale inteligenței emoționale: înțelegerea emoțiilor, exprimarea și
autoreglarea emoțională. Învățarea activă permite conturarea unui mediu educațional propice
exprimării opiniilor, dar emoțiilor și sentimentelor elevilor.
Învățarea activă influențează în mod pozitiv experiența de învățare a unui elev. Este
esențial ca acesta să ia inițiativa de a fi pe deplin implicat în sala de clasă și să fie conștient de
parcursul lui în învățare. Atunci când este practicată învățarea activă, elevul reușește să își
contureze deprinderi de colaborare, de reflecție și de rezolvare de probleme, înțelege importanța
angajării active în învățare și devine mai motivat în dezvoltarea propriilor competențe cheie.
Astfel, învățarea activă, după cum sugerează și numele, este o strategie care
presupune asumarea din partea elevilor a unui rol dinamic, participare și reflectare asupra
propriei învățări.
Există o listă lungă de beneficii pe care introducerea metodelor de învățare activă le are;
cele mai importante fiind: stimularea gândirii critice și a celei creative, creșterea angajamentului
și asumarea riscului, dar și dezvoltarea abilităților de colaborare și comunicare din rândul
elevilor. Este important să cunoaștem implicațiile și beneficiile învățării active pentru a identifica
scopul și obiectivele pe care activitățile noastre educative le au.
426
BIBLIOGRAFIE
Gardner, H., 2011- Mintea disciplinată - educaţia pe care o merită fiecare copil, dincolo
de informaţii şi teste standardizate, Editura Sigma, Bucureşti
Gardner, H., 2016- Inteligenţe multiple. Noi orizonturi, Editura Sigma, Bucureşti
Kramar, M., 2012- Psihologia stilurilor de gândire şi acţiune umană, Editura Polirom,
Iaşi
Oprea, C.-L., 2008 – Strategii didactice interactive, ed. a III-a, EDP, Bucureşti
427
INTEGRAREA INSTRUMENTELOR ȘI RESURSELOR DIGITALE

ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV
Prof. Petrina BUDESCU

După ce şcolile au fost închise din cauza pandemiei de COVID-19, s-au găsit soluţii pentru
a nu întrerupe orele. Astfel, s-au mutat cursurile în mediul virtual, iar profesorii din România au
fost provocați să se adapteze rapid și să transmită un mesaj important elevilor: învățarea
continuă dincolo de școală și cu instrumente online accesibile tuturor și multă
determinare, putem face progrese împreună și, mai mult decât oricând, putem
încuraja elevii să învețe și să lucreze independent. Am fost cu toții îngăduitori şi am
încearcat astfel să ajutăm elevii să depăşească mai uşor această perioadă.
Elementul cheie în educaţie îl reprezintă elevul, care trebuie să realizeze o serie de procese
pentru a putea cunoaşte şi utiliza practic informaţiile însuşite. O învăţare eficientă presupune mai
întâi înţelegerea faptelor, analizarea acestora, formularea unor idei pe baza cunoştinţelor
dobândite ulterior, generalizarea şi abstractizarea lor. Profesorul nu mai este cel care ţine o
prelegere în faţa elevilor, ci e mediator şi îndrumător în activitatea de învăţare pe care aceştia o
parcurg.
De aceea, predarea se realizează astăzi prin utilizarea resurselor și instrumentelor noilor
tehnologii, precum și a unor metode activ-participative care să solicite interesul, creativitatea,
imaginaţia, implicarea şi participarea elevului în învățare.
Competența digitală este una dintre acele alte competențe pe care instituțiile de
învățământ le au incluse în programele și planurile de realizare a procesului educativ. Resursele
digitale devin un instrument de lucru din ce în ce mai utilizat pentru a oferi un învățământ
calitativ, care să corespundă noilor tendințe pedagogice și intereselor copiilor.
În contextul actual pentru a desfășura cu succes activitățile instructiv-educative în
mediul on-line avem posibilitatea de a apela la o serie de instrumente și resurse digitale. Acestea
vin în sprijinul învățătorului ajutându-l să realizeze lecții interesante, active, creative, putând
astfel să-și atingă obiectivele propuse.
Deși există o multitudine de instrumente online și site-uri cu resurse, cadrul didactic are
posibilitatea de a alege ce instrumente, site-uri se pliază la clasa respectivă la care predă, cât de
accesibil îi este, dacă este gratuit, respectând particularitățile de vârstă ale elevilor etc.
428
Un pas important în definirea spațiului informațional de învățământ l-a reprezentat
apariția pe piață a manualelor interactive, elaborate în format electronic (e-manuale), sub forma
unor CD-uri sau DVD-uri educaționale.
Necesitatea creării manualelor electronice este legată de dezvoltarea noilor tehnologii
informaționale și implementarea lor în diverse domenii ale procesului de predare – învățare.
Folosirea tehnologiilor multimedia, ca resurse de învăţare, este în strânsă legătură cu teoriile de
învăţare constructiviste, conform cărora în lumea de astăzi, supusă unei continue schimbări,
abilitatea de a analiza și rezolva rapid o varietate de probleme este mult mai importantă decât o
aplicare pură a informațiilor memorate.
Conferințele on-line facilitează transmiterea de informații în timp real și învățarea sincron
a școlarilor. Printre cele mai cunoscute sunt: Zoom, GoogleMeet, Webex, Twinspace etc.
Tableta grafică, instrument pentru profesori și elevi, este un dispozitiv de lucru ce se
atașează la un calculator pentru a realiza creații grafice.. Este destinată să ușureze munca la
clasăTableta grafică poate fi folosită pentru scrierea de mână, și funcționează asemenea tablei
din sala de clasă.
Jocuri on-line – sunt aplicaţii plăcute de către copii şi de cadrele didactice doarece îşi
păstrează simţul ludic. Cele mai utilizate la vârstele timpurii sunt puzzle-urile on-line.
Jocuri didactice - instrumente care facilitează munca în sincron în cadrul conferințelor
on-line. Dintre instrumente recomandate se pot utiliza: Worldwall sau Learningapps.
Aplicații feed-back- instrumente de măsurare a impactului învățării, de sondaj și de
evaluare. Printre cele mai cunoscute sunt: Quizizz, Kahoot, Mentimeter etc.
Scopul educatorilor nu trebuie să fie doar încurajarea învățării digitale, ci și să se asigure
că utilizarea acestor instrumente îmbunătățește învățarea. Este esențial să acordăm timp și efort
pentru a explora cele mai bune modalități de a le pune în slujba educației.
Educația digitală ar trebui să îmbunătățească predarea, nu doar să prelungească metodele
existente prin intermediul noilor tehnologii. Trebuie să explorăm diferitele moduri prin care
aceste instrumente pot permite elevilor să-și împărtășească ideile și să le confrunte cu cele ale
colegilor lor. Trebuie să ne stabilim obiectivul de a îmbunătăți experiența de învățare, de a crește
motivația și de a oferi o experiență mai apropiată de modul în care elevii accesează informații și
comunică între ei în lumea reală, a clasei.
Societatea cunoașterii pe care o construim și o trăim parțial și noi datorează enorm
digitalizării informației care, la rândul ei, a dus la o uriașă revoluție în sfera comunicațiilor, prin
utilizarea sistemelor multimedia și prin expansiunea spectaculoasă a rețelelor informaționale. O
revoluție vitală pentru cunoașterea și înțelegerea lumii de azi și, prin urmare, imperios necesară
pentru educație și învățământ.
429
Dincolo de sincope, greutăți, ne-am adaptat cu succes noilor metode de învățământ on-
line, încercând să fim creativi și mai ales flexibili cu programul și cu nevoile copiilor.
Predarea on-line înseamnă interacțiune, mișcare, schimb de activități, joacă.
Cred că provocarea este să facem ca învățarea să se poată întâmpla atât în clasă, cât și
în mediul de acasă.
430
METODE TRADIȚIONALE ȘI METODE MODERNE UTILIZATE

ÎN LECȚIILE DE GEOGRAFIE
Prof. Mariana BALAN

„În practica didactică nu este posibilă excomunicarea unor strategii şi absolutizarea

altora; dimpotrivă ele se îmbină şi se completează reciproc în funcţie de situaţia concretă de
predare şi învăţare ” (Dulamă, Maria Eliza (2006), Metodologie didactică, Editura Clusium,
Cluj-Napoca).
În proiectarea și realizarea demersului didactic, profesorul de geografie trebuie să vizeze
formarea de competențe, prin folosirea și îminarea celor mai potrivite metode. Nu există o rețetă
general valabilă, pentru fiecare temă.
Metodele sunt numeroase și clasificate după multe criterii. Un demers didactic de succes
nu înseamnă să folosești doar metode moderne, ci felul în care știi să combini metodele
tradiționale cu cele moderne, pentru atingerea obiectivelor vizate.
Metodele tradiţionale ca descrierea, prelegerea, observația, expunerea didactică,
prelegera, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, lucrul cu manualul, lucrul cu harta, lucrul cu
atlasul geografic, lectura explicativă, exerciţiul sunt metode care sunt necesare în anumite
secvențe ale lecției și pot fi păstrate cu condiţia reconsiderării şi adaptării lor la exigenţele
învăţământului modern.
Metodele moderne sunt determinate de progresele înregistrate în ştiinţele educației şi în
domeniul noilor tehnologii și pun accentul pe implicarea elevului în actul didactic și și formarea
capacității acestuia de a emite opinii și aprecieri asupra fenomenelor studiate. Punându-l pe elev
în situaţia de a dobândi cunoştinţele printr-un efort propriu de investigaţie, metodele moderne le
pot dezvolta interesul și curiozitatea pentru a explica și înțelege anumite fenomene și procese.
Astfel, in cadrul orelor de geografie pentru dezvoltarea competențelor elevilor se pot
utiliza metode activ-participative, precum: Brainstorming-ul, metoda Ciorchinelui, metoda
Mozaic, metoda Lotus, metoda Turul Galeriei, metoda R.A.I, metoda Pălăriile gânditoare,
metoda Schimbă perechea, metoda Explozia stelară, metoda Cauză-efect, Harta conceptuală,
Studiul de caz, Proiectul etc. Aceste metode au un caracter stimulativ și permit alternarea
activităţilor individuale şi de grup în scopul atingerii „optimum-ului” motivaţional al elevilor.
Elevii se simt astfel, participați activi în realizarea obiectivelor.
431
Deși în ultimul timp se pune accent foarte mare pe utilizarea metodelor moderne, cred
că ar trebui găsit un echilibru între cele două tipuri de metode pentru că nu se exclud unele pe
altele, iar succesul nu este garantat neapărat de preponderența uneia.
În lecțiile de geografie și nu numai, este recomandabil ca metodele moderne,
interactive, să fie folosite în strânsă legătură cu cele tradiţionale deoarece nu numai utilizarea
metodelor active determină învățarea, ci și, în aceeași măsură, expunerea, conversația, explicaţia,
demonstraţia, contribuie cu succes la o învățare eficientă. Orice metodă folosită, poate fi
eficientă dacă se ține cont de rezonanța ei cu țintele fixate și cu resursele avute la
dispoziție. Metodele participative nu produc invățarea dacă sunt inadecvate unor situații reale,
nedirijate sau nevalorificate complet.
Indiferent de metodele alese, accentul trebuie să cadă pe metode care:
- motivează elevii să fie responsabili pentru propria formare;
- încurajează dezvoltarea abilităților de comunicare ale elevilor;
- dezvoltă abilitatea de rezolvarea de probleme;
- încurajează spiritul civic și abilitățile sociale;
Atunci când elevii sunt protagoniștii propriei formări, elevii sunt mai implicați și
motivați.
Deși în ultimul timp se pune accent foarte mare pe utilizarea metodelor moderne, cred că
ar trebui găsit un echilibru între cele două tipuri de metode pentru că nu se exclud unele pe altele,
iar succesul nu este garantat neapărat de preponderența uneia.
BIBLIOGRAFIE
Cucoș, Constantin, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași, 2008;
Dulamă, Maria, Eliza, Elemente de didactică-teorie și practică, Editura Clusium,Cluj-
Napoca, 2008.
Dulamă, Maria-Eliza, 2008, Metodologii didactice activizante, Editura Clusium,
Cluj-Napoca
Dulamă, Maria Eliza, 2006, Metodologie didactică, Editura Clusium, Cluj-Napoca
432
SISTEMELE EDUCAȚIONALE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC
Prof. Elena Denisa OSOIANU

„Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru.”
Nicolae Iorga
Învăţământul şi educaţia au reprezentat o preocupare a autorităţilor statului din toate
timpurile în spaţiul românesc şi în lume. În epoca modernă se obişnuia aducerea dascălilor
particulari din Occident, în special din Franţa, înainte de a fi trimişi copiii direct la sursa
“iluminării”.
Învăţământul de mase începe o dată cu crearea României Moderne, după unirea realizată
de Alexandru Ioan Cuza. Prin sistemul de învăţământ erau urmărite două scopuri, definite de N.
Iorga astfel: primul scop era “pregătirea omului complet, care să nu se încurce în viaţă, ci s-o
înţeleagă şi s-o domine şi s-o sporească, iar al doilea scop, pregătirea omului nobil, bun, energic,
drept, luptător, dar milos.”
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii era prezent în primul guvern al României din 22
ianuarie 1862. Legea instrucţiunii publice adoptată în decembrie 1864 prevedea învăţământul
primar de patru clase obligatoriu şi gratuit (doar în Belgia mai exista la acea vreme). Era urmat
de ciclul secundar de şapte ani şi de cel superior de trei ani. În acelaşi an a luat fiinţă
Universitatea din Bucureşti, cea din Iaşi existând din 1860.
Constituţia din 1866 adoptată după instaurarea monarhiei constituţionale şi a
domnitorului Carol I prevedea la art.23: „învăţătura primară va fi obligatorie pentru tinerii
români pretutindeni unde se vor afla instituite şcoale primare”; de asemenea se mai prevedea: „se
vor înfiinţa treptat şcoalele primare în toate comunele României”.
Spiru Haret, ministru al instrucţiunii publice a României între anii 1897-1899, 1901-1904
şi 1907-1910, a reorganizat învăţământul primar, secundar si universitar. Pe lângă activitatea de
legiferare şi organizare a învăţământului, a dus în special o acţiune de ridicare a conştiinţei
profesionale a învăţătorilor şi profesorilor, de ameliorare a condiţiei lor morale şi materiale. A
clădit aproape 2000 de localuri de şcoli, a înfiinţat 1700 de posturi de învăţători, Casa Corpului
Didactic, biblioteci rurale, a ridicat numărul elevilor înscrişi în şcolile elementare de la 300.000
la 600.000, a făcut să crească numărul ştiutorilor de carte din vechea Românie de la 22% la 39%.
Iată realizări care ne fac să înţelegem de ce Spiru Haret a fost supranumit "Omul şcolii”.
433
După Marea Unire de la 1918 instituţia care s-a ocupat cu organizarea şi coordonarea
învăţământului în perioada interbelică a fost Ministerul de Instrucţiune Publică. Din 1936 devine
Ministerul Educaţiei Naţionale. Una din direcţiile speciale a fost refacerea şcolilor după război,
creşterea numărului elevilor, lichidarea analfabetismului, pregătirea cadrelor didactice,
dezvoltarea reţelei şcolare. Faţă de perioada anterioară scade numărul celor plecaţi în Occident
pentru studii, România plasându-se pe locul patru în Europa în privinţa numărului de studenţi. S-
au îmbunătăţit programele de învăţământ pentru şcolile normale; s-au înfiinţat grădiniţe. Legea
învăţământului primar din 1924 prezintă obligaţiile cadrelor didactice, printre care: cercuri
culturale lunare, “conferinţe în faţa sătenilor”, cursuri de completare a cunoştinţelor etc.
Liceul a fost modernizat în două cicluri: inferior (cu programă comună) şi superior
(modern, real şi clasic). Legea învăţământului din 1924 prevedea obligativitatea a şapte clase şi
gratuitatea lor. Erau prevăzute chiar şi amenzi, prin lege, pentru părinţii care nu-şi lăsau copiii să
meargă la şcoală.
Instaurarea regimului comunist a adus transformări majore, dar nu benefice în domeniul
învăţământului. Legile în domeniu au urmat reglementările constituţionale si prevedeau că
scopul învăţământului era ,,traducerea în viaţă a programului partidului de făurire a noii
societăţi”.
În 1948 s-a urmat modelul sovietic în organizarea sistemului de învăţământ şi au fost
eliminate “elementele nesănătoase”, atât din rândul profesorilor, cât şi al studenţilor, eliminată
religia ca materie de studiu, schimbat sistemul de notare, introduce disciplinele ideologice şi
limba rusă ca obiect de studiu, modificat conţinutul unor discipline din considerente politice.
Adoptarea căii naţionale de către regimul comunist s-a observant şi în educaţie. De remarcat sunt
investiţiile făcute în educaţie la sfârşitul anilor 1960 şi în anii 1970, datorită creşterii
demografice şi a populaţiei şcolare.
Partidul Comunist Român s-a implicat în procesul educaţional prin crearea de organizaţii
în interiorul grădiniţelor şi şcolilor: şoimii patriei, pionierii, uteciştii.
Învăţământul era organizat astfel: clasele I-IV, clasele V-VIII, treapta I- cls. IX-X şi
treapta a II-a cls.XI-XII. Se susţineau examene de admitere în treapta I şi a II-a.
Au fost şi alte realizări, printre care: alfabetizarea în masă, educaţia în limba
minorităţilor. Însă sistemul îngrădeşte accesul la studii superioare prin faptul că 75% dintre cei
admişi trebuiau să fie fii de muncitori, ţărani şi activişti de partid şi doar 25% reveneau celorlalte
categorii sociale.
Exista manualul unic, se învăţa 6 zile pe săptămână, iar anul şcolar începea cu câteva
săptămâni de practică agricolă. Elevii studiau învăţământul politic, erau ore de pregătire a
tineretului pentru apărarea patriei şi concursuri specifice (Cântarea României, Daciada etc.). Era
434
obligatorie afişarea protretului tovarăşului Nicolae Ceauşescu pe peretele din faţa clasei. Elevii
erau evaluaţi prin note, era examen unic de admitere la liceu, iar repartiţia cadrelor didactice se
făcea pe baza buletinului de identitate. Cadrele didactice se perfecţionau prin cursuri de reciclare
o dată la 5 ani.
Începând cu 1990 Ministerul Educaţiei a făcut mai multe schimbări în încercarea de a
adapta învăţământul la noile realităţi economico-sociale. Legea din 1995 a fost urmată de
schimbarea tuturor programelor şcolare anterioare anului 1989 (1992-1994), elaborarea noului
Curriculum Naţional aplicat la clasele I-IX, introducerea manualelor alternative pentru ciclul
primar, gimnazial şi liceal. Se introduc disciplinele opţionale, se modifică planul cadru, apar
şcolile particulare pe toate nivelele.
A fost înlocuită împărţirea anului şcolar pe trimestre cu cea pe semestre. Evaluarea prin
note în învăţământul primar a fost înlocuită cu evaluarea prin descriptori de performanţă
(calificative). De asemenea a început descentralizarea sistemului de învăţământ prin trecerea
unităţilor de învăţământ în subordinea autorităţilor locale.
Prevederile legii au fost aplicate în sensul organizării ca forme de evaluare naţională a
examenului de Capacitate (devenit ulterior Teste Naţionale şi apoi Evaluare Naţională) şi a
examenului de Bacalaureat (1999). Pentru alinierea la normele europene şi eliminarea
subiectivismului s-au introdus standarde naţionale de evaluare, criterii de notare şi s-a adoptat
legea privind asigurarea calităţii în educaţie. Se instituie sistemul de evaluare instituţională a
şcolilor şi liceelor. Admiterea în învăţământul liceal se face computerizat. Se începe
informatizarea şcolilor prin dotarea cu calculatoare.
Mobilitatea cadrelor didactice pe posturi se realizează cu mai multă uşurinţă, apar
sindicatele în învăţământ. Perfecţionarea cadrelor didactice se realizează prin cursuri de formare
continuă pe sistemul creditelor.
Astăzi suntem încă sub efectele legii recent adoptate, care prevede clasa pregătitoare la
şcoală de la şase ani, aduce clasa a noua la gimnaziu şi încearcă să reformeze din temelii
învăţământul românesc.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, I, 1983, Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică;
Udrea, Traian, 1990, Aspecte privind dezvoltarea învăţământului din România în
perioada interbelică, Editura Academiei, Bucureşti.
435
ÎNFĂŞURĂRI TANGENŢIALE ALE TEXTILELOR CU TURAŢIA DE

ÎNFĂŞURARE A SULURILOR COMANDATĂ DE COMPUTER
Prof. Florentina ACSINTE

Școala Gimnazială ,,Dimitrie Cantemir”, Vaslui
Înfăşurarea textilelor plane (benzi de urzeală, urzeli, ţesături etc) se realizează

tangenţial la suprafeţe cilindrice de înfăşurare (suluri). Asemenea înfăşurări se întâlnesc pe
maşini de urzit, maşini de ţesut, maşini de metrat şi rolat, etc. Indiferent de tipul produsului
înfăşurat sau de maşina pe care se realizează, turaţia sulului de înfăşurare scade, odată cu
creşterea razei de înfăşurare, pentru a menţine constantă viteza liniară a produsului textil. În
această lucrare se arată relaţii matematice dintre parametrii tehnologici necesari şi cei de
structură ai produsului, utilizabile în programele computerelor destinate comenzii turaţiei
sulurilor de înfăşurare.
Turaţia sulului de înfăşurare ( n x ) este dată de relaţia clasică, în funcţie de viteza
liniară a produsului ( v ) şi de raza de înfăşurare ( R x , fig. 1), sub forma:
v
(1) nx =
2R x
Raza de înfăşurare Rx poate fi exprimată în funcţie de grosimea unui strat δ şi

numărul rotaţiilor de înfăşurare Nx, sub forma:
(2) R x = Rt +  N x
unde: Rt – raza tubului suport al sulului (fig. 1)
Fig. 1 - Schema înfăşurării

tangenţiale
1 – cilindru debitor; 2 – textile
plane; 3 – sulul de înfăşuarare; 4 –
electromotor cu turaţie variabilă; 5
- computer
Între raza de înfăşurare R x , lungimea înăşurată L x până la atingerea acestei raze, şi
grosimea  a unui strat înfăşurat, are loc relaţia:
436
 ( R 2  Rt2 )
(3)  = x
Lx
Conform relaţiei (3) resultă:

(4) Rx = Rt2  Lx

Turaţia sulului de înfăşurare poate fi exprimată prin relaţiile:
v
(5) nx =
2 ( Rt  N x )
v
(6) nx =

2 Rt2  Lx

La înfăşurarea ţesăturilor, grosimea  a ţesăturii poate fi determinată cu micrometre

specifice. În acelaşi timp, se poate determina grosimea  folosind relaţia (3), pentru anumite
valori L x şi R x cunoscute.
La înfăşurarea ţesăturilor pe maşini de rolat - metrat etc. (fig. 1), turaţia sulului de
înfăşurare va putea fi comandată, prin măsurarea “on line” a unuia din parametrii R x , N x sau
L x , în baza relaţiilor (1), (5), şi (6). Mărimile v , Rt şi  sunt constante cunoscute şi se introduc
ca atare în programul computerului. În funcţie de raportul de transmisie (de regulă constant)
dintre axul sulului şi cel al motorului sulului, computerul (5) (fig. 1) va comanda direct turaţia
motorului (4) de acţionare a sulului.
În cazul în care înfăşurarea ţesăturii se face pe un sul de ţesătură rezultat la maşina de
ţesut, viteza ţesăturii este dependentă de turaţia arborelui principal ( nap ) şi desimea în bătătură a
ţesăturii ( Pbt ). Se determină cu relaţia:
nap
(7) v
Pbt
unde: v - viteza de tragere a ţesăturii pe maşina de ţesut; nap - turaţia arborelui principal,
[rot/min]; Pbt - desimea în bătătură a ţesăturii, [fire/cm].

Turaţia sulului de înfăşurare a ţesăturii, în timpul realizării sale pe maşina de ţesut, se
va determina cu relaţia:
437
nap
(8) n xt 

2Pbt Rt2  Lx

La înfăşurarea urzelilor grosimea  a stratului nu se poate determina cu micrometre.

În acest caz, grosimea stratului se determină cu relaţia:
Tt Pu
(9) 
10 5 
unde:  - grosimea unui strat, [cm]; Tt – densitatea de lungime a firului, [tex]; Pu – desimea
urzelii, [fire/cm];  - densitatea de înfăşurare, [g/cm3].
Turaţia sulurilor care înfăşoară urzeli, se poate determina cu relaţia:
v
(10) n xu 
Tt Pu
2 Rt2  Lx
10 5 
Densitatea de înfăşurare depinde de natura firelor şi tensiunea de înfăşurare şi se pot

folosi tabele cu valori orientative. Fineţea firelor şi desimea urzelii sunt cunoscute şi pot fi
introduse ca atare în computer. Relaţia (10) foloseşte lungimea L x a urzelii înfăşurate ca valoare
măsurată “on line” şi folosită de computer, pentru a comanda micşorarea turaţiei sulului, odată
cu creşterea razei de înfăşurare. Comanda efectivă este transmisă motorului cu turaţie variabilă
destinat rotirii acestui sul.
Se va folosi ca valori măsurate “on line” şi raza R x de înfăşurare sau numărul rotaţiilor
de înfăşurare N x . În acest caz, computerul va transmite comenzile de micşorare a turaţiei

sulurilor de înfăşurare pe baza relaţiilor (1) şi (5), adaptate tipului de produs înfăşurat.
BIBLIOGRAFIE
Liuţe D., Bălăşcuţă A., 2007, Technological Reckonings for the Computer Control of the
Warp Drum Speed. Industria Textilă, 58, 4, 138 – 1474.
Liuţe D., Butnaru C., 2008, Technological Relations and Requirements for the Computer
Control of the Layers Axial Advance when Winding Bands on the Warping Drum.
Industria Textilă, 59, 2, 55 - 62.
Liuţe D., Liuţe D., 2002, Bazele prelucrării firelor textile. Edit. “Gheorghe Asachi”, Iaşi.
438
CE DORESC ȘI CE OFER COPILULUI DE LÂNGĂ MINE?
Prof. Roxana-Iulia MARIN

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.5, Bârlad
Educația este cea care desăvârșește ființa umană, educația pe care copilul o primește în familie, grădiniţă,
școală și de la comunitate. Aspirațiile, rezultatele și sprijinul social/familial constituie trei aspecte ale unei
interacțiuni dinamice între copilul individual și cercul său imediat. Implicarea părinților joacă un rol semnificativ în
cadrul intervenției școlare. Acțiunile care implică părinții produc o schimbare în ambientul familiei și cresc
aspirațiile, atât ale părinților pentru copiii lor, cât și ale copiilor înșiși.
Mediul familial este primul mediu educativ și socializator pe care îl cunoaște copilul și a cărui influență îi
marchează esențial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este extrem de puternică și de neînlocuit.
Familia îndeplinește importante funcțiuni în procesul general al integrării copilului în mediul social, fapt ce se
reflectă asupra dezvoltării sale.
Familia trebuie să înțeleagă că un copil nu este un televizor, o jucărie care poate fi reparată atunci când se
strică. Copilul are un suflet care trebuie dezvoltat din toate punctele de vedere, astfel încât să fie capabil să răzbată
în viață. Fiecare membru al familiei trebuie să devină sensibil la nevoile și sentimentele copiilor. Părinții vor
înțelege că regulile de educație diferă de la o familie la alta, în funcție de copil, de problemele familiei, de concepția
familiei despre viață și împlinirea ei. Părinții trebuie să petreacă mai mult timp cu copiii, să le acorde mai multă
atenție, să-i laude cât mai des, să-i recompenseze, dar să le stabilească și limite.
Comunicarea dintre părinte și copil trebuie să fie bună și permanentă. Părintele va prezenta interes față de
ceea ce povestește copilul. Împreună stabilesc care sunt problemele și cum pot fi rezolvate. Părinții trebuie să
cunoască posibilitățile de înțelegere ale propriilor copii, să-i încurajeze. Părinții trebuie să vadă din ce cauză a greșit
copilul, să-l facă să înțeleagă unde a greșit. Adulții nu trebuie să-și piardă controlul, să-și descarce frustrările zilnice
asupra copilului. O astfel de descărcare nervoasă lasă urme adânci în personalitatea copilului. Copilul are nevoie de
un mediu părintesc cald, liniștit. Părinții trebuie să ducă un mod de viață corect, echilibrat, să dea dovadă de o
atitudine civilizată față de ei înșiși și față de cei din jur. Unii părinți uită sau nu știu că în familie se asimilează și se
formează stiluri, moduri de comunicare și interacțiune în grup, limbajul și modelele de limbaj, valori, atitudini și
comportamente specifice vieții sociale.
Anumiți părinți nu cunosc influențele mediului familial în educarea propriilor copii. De vină pot fi:
societatea, vremurile, grijile de zi cu zi sau poate chiar indiferența unora dintre părinți față de copii. Părinții încearcă
să le ofere copiilor o educație aleasă. Condițiile de viață ale copilului sunt influențate de comportamentul părinților
în interiorul cuplului. Părinții trebuie să facă din copii, prieteni sinceri. Atașamentul între membrii unei familii nu
trebuie să lipsească, chiar dacă uneori între părinți există neînțelegeri.
439
Comportarea părinților față de copii nu trebuie să fie autoritară. Un tată aspru și autoritar poate genera
tendința copilului de izolare sau revoltă. Familia trebuie să aibă disciplina ei. Părinții nu trebuie să-și pedepsească
copiii fără să le arate adevăratele motive.
Toate problemele vieții se pot rezolva mai ușor într-un climat de prietenie și de înțelegere. Există părinți
care azi permit copilului ceva, iar mâine interzic cu desăvârșire acel „ceva”. Sau, mai grav, o măsură luată de un
părinte este contrazisă de celălalt părinte. Părinții trebuie să-și supravegheze copilul de la distanță, înlăturând, dacă
este nevoie, prieteniile nefaste. Ei trebuie să răspundă, fără a se enerva, la toate întrebările puse de copil. Într-o
familie trebuie să se combată geloziile meschine între frați și surori.
Părinții au datoria să le explice copiilor că viața este o luptă, cu multe obstacole care se pot ivi în calea
succesului. Ei nu trebuie să dea exemple de răutate, vanitate și egoism. Tinerii, inclusiv școlarii, se confruntă cu
diverse tipuri de violență. Abuzul copilului în familie îi distruge încrederea în sine și îi diminuează sentimentul că
poate avea o contribuție pozitivă în societate. Totul începe cu neglijența părinților, grija prea mare pentru ziua de
mâine îi face pe aceștia să-și scape copiii de sub control și să nu mai dea atenție nevoilor și modului de comportare
al copiilor. Copiii pun în practică ce văd la televizor, în jurul lor și în familie: violența, neglijența, dezinteresul,
răzbunarea.
Un alt factor frecvent este dezbinarea familiei copilului sau potențialele scandaluri provocate de gelozie,
alcool și chiar droguri. Marea problemă a școlii de azi este disciplina, lipsa educației familiale, lipsa minimului de
moralitate. Elevul intră în contact cu mediul școlar după ce se confruntă relațional cu societatea și mediul familial
de proveniență.
Mediul școlar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizațional: introduce în relațiile
copilului cu adultul, o anumită distanță socială; oferă copilului un cadru social, bazat pe anumite reguli de
conviețuire cu ceilalți; creează copilului posibilitatea de a se compara cu cei de vârsta lui; îl familiarizează pe copil
cu microgrupul social în cadrul căruia învață să devină partener, să joace unele roluri sociale; îl obișnuiește pe copil
cu programul orar, cu programul de viață, cu schimbarea mediului de existență; stimulează dezvoltarea autonomiei
personale și a independenței.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării
copilului, pe când altele sunt dezinteresate. Cadrele didactice nu trebuie să-i trateze pe părinți ca pe copii, ci să
colaboreze cu aceștia, să dialogheze, să nu critice, să nu sancționeze, ci să sugereze cu delicatețe, să facă
recomandări. Elevul este cel care învață mereu, aspirând să-și însușească noi și noi cunoștințe și experiențe de
viață.
Școala nu reușește să desăvârșească acest proces, deoarece timpul școlii este limitat. Pentru a forma și
dezvolta personalitatea copilului, cadrele didactice intervin prin acțiunea educațională.
Dascălul este înainte de toate un exemplu, atât în ceea ce privește volumul de informații, dar mai ales în
ceea ce privește comportamentul.
440
Copiii se împart în trei categorii: copii care din încăpățânare, înfumurare sau neînțelegere refuză de la
bun început sfaturile folositoare; ei vor ajunge să facă o mulțime de greșeli, să-și formeze greșit caracterul; copii
care se prefac că sunt de acord cu sfaturile primite, dar în sinea lor nu-și manifestă adeziunea afectivă față de ele
și nu le urmează; copii ascultători care înțeleg că este spre binele lor să primească și să aplice sfaturile bune. Deci
nu este de ajuns să auzi un sfat bun, să-l știi, ci trebuie să adopți o anumită atitudine pozitivă față de el și să vrei să-l
aplici în evenimente concrete ale vieții.
Dascălul trebuie să găsească inedite forme de organizare a activităților educative. Pentru a evita un rău,
copilul trebuie mai întâi să cunoască consecințele acestuia pe plan moral și social. A avea un comportament
civilizat și decent, serios și modest, a avea o atitudine morală ireproșabilă înseamnă să te respecți pe tine însuți.
Fiecare dintre noi are datoria importantă de a fi un exemplu pentru alții.
Procesul de învățare se poate atribui deopotrivă atât cadrului didactic, cât și elevilor; aceștia învață
împreună și, dacă ambii se încadrează într-o activitate comună, colaborând cu plăcere, roadele muncii de grup sunt
stimulative.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, I.; Radu, I.T.; Popescu, E.; Vlăsceanu, L. – Didactica, manual pentru clasa a X-a, școli normale,
E.D.P., R.A., 1997
Nicola, Ioan – Pedagogie, E.D.P., R.A., București, 1992
Soica, Marin – Pedagogie și psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, 2002 ***
Tribuna învățământului, 2000
441
EDUCAREA GUSTULUI ESTETIC AL ELEVULUI
Prof. Crenguța Georgiana GÎTIN

Clubul Copiilor ,,Spiru Haret”, Bârlad
Arta lumii va fi patrimoniul tuturor, în momentul în care orice om ştie să o preţuiască.

Importanta sarcinilor şcolilor în educaţia estetică şi artistico-plastică nu poate fi neglijată.
Ea dă o educaţie şi o instrucţie de baza tuturor şcolarilor.
Desenul este unul din mijloacele cele mai apropiate şi mai potrivite pentru educaţia
estetică. La rândul ei, educaţia estetică este o parte principală a educaţiei multilaterale.
Activitatea artistico-plastică este un cadru ideal pentru descoperirea aptitudinilor, este o
activitate care produce plăcere. Prin activitatea artistico-plastică copiii sunt ajutaţi să vadă
frumosul.Şcolarii trebuie să fie învăţaţi să nu treacă pe lângă valorile frumosului din viaţa
înconjurătoare fără să le observe. Atenţia lor trebuie să fie îndreptată asupra acestor valori:
aspecte ale naturii, tradiţii, folclor, artă. Frumuseţile observate vor trebui exprimate în temele lor
de desen.
“Frumosul se educă prin frumos”spunea Platon la vremea lui, un adevăr care a rămas valabil
până în zilele noastre.
Când pictează, când foloseşte culoarea, hârtia, lipiciul sau plastilina, copilului ,începând de
la vârsta şcolară , i se formează răbdarea, îndemânarea, simţul estetic, trăsături care îi vor împlini
personalitatea şi, chiar dacă nu va ajunge artist, va avea viaţa sufletească mai bogată, va fi mai
sensibil, mai fericit.
Studiile întreprinse, ca şi experienţa practică, evidenţiază că activităţile artistico-plastice
exercită o influenţă benefică asupra personalităţii copilului pe plan estetic, moral, afectiv şi
intelectual. Aceasta implică din partea educatorului o activitate didactică şi educativă susţinută.
Să vedem copilul din faţa noastră ca fiind pânză de şevalet, iar metodele şi mijloacele
noastre de lucru ca fiind culorile şi pensulele. Doar dacă atunci când “lucrăm” punem şi suflet
vom avea în faţa noastră ceea ce ne-am dorit: adevarate”opere de artă”, căci ”Poţi să ai talent,
dacă nu lucrezi e degeaba. Mâna trebuie să-ţi umble.Şi poţi să desenezi bine, să ai culoare cât de
frumoasă, dacă nu pui simţire nu iese nimic…Noi artiştii privim cu ochiul, dar lucrăm cu
sufletul…”spunea marele artist Ştefan Luchian.
Pentru echilibrul intelectual şi afectiv al şcolarului este bine ca acesta să fie atras în
forme de activitate care să faciliteze asimilarea treptată a “gramaticii” problemelor plastice.
Implicată în întreg procesul de formare şi autoformare a personalităţii, educaţia estetică
urmăreşte, în esenţa, dezvoltarea capacităţii de percepere şi înţelegere corectă a frumosului din
442
realitate (din natura, muncă, relaţii sociale, şi din artă), formarea conştiinţei estetice, a gustului şi
simţului estetic, a necesităţii şi posibilităţii de a participa la crearea frumosului în artă şi în
viaţă. Sau, mai concis, educaţia estetică urmăreşte pregătirea copilului (şi nu numai a acestuia)
pentru actul de valorizare-receptare-asimilare şi cel de creare a valorilor estetice.
Educaţia estetică poate avea o puternică influenţă asupra trăsăturilor morale prin trăirile
afective în faţa operelor artistice, în contemplarea peisajelor naturii, în observarea a tot ce este
corect şi frumos în comportarea şi activitatea celor din jur.
Gustul estetic este capacitatea de a reacţiona spontan, printr-un sentiment de satisfacţie sau
de insatisfacţie, faţă de obiectele şi procesele naturii, faţă de relaţiile sociale, faţă de operele
artistice. Acesta aparţine prin excelenţă sensibilităţii şi imaginaţiei, de aceea nu poate fi
întotdeauna argumentat. Ceva place sau nu place, fără a se putea argumenta. Prezenţa gustului se
manifestă prin sensibilitate la tot ce este frumos şi prin capacitatea de orientare şi alegere în
conformitate cu legile frumosului.
Artele vizuale contribuie în mod deosebit la educaţia estetică si multilaterală a şcolarilor.
Ca forme şi mijloace de educaţie estetică prin artele vizuale amintesc: activităţile artistico-
plastice , activităţi practice, de asemenea lecţiile de desen şi abilităţi practice(la şcolarii mici),
vizitarea muzeelor, a expoziţiilor de pictură, cercurile de arte plastice,concursurile, excursiile în
mijlocul naturii.
Pentru reuşita educaţiei prin artele vizuale se impun anumite cerinţe: a lăsa copilului deplina
libertate de exprimare, învăţătorii stimulând şi sugerând, mai puţin impunând.
Desenul spontan exprimă personalitatea copilului, interesele, preferinţele lui. Acesta trebuie
îndrumat fără a-i înăbuşi creaţia personală, punându-i la îndemână materiale, tehnici, modalităţi de
exprimare.
Cu cât materialele sunt mai atractive, tehnicile mai diversificate, cu atât copilul lucrează mai
cu plăcere, îşi satisface curiozitatea şi setea de cunoaştere, iar rezultatele sunt pe măsura
aşteptărilor. Lucrările copilului îl oglindesc pe el, putem afla lucruri importante despre el“citind”
lucrările lui.
Pe lângă celelalte discipline de studiu, educaţia artistico-plastică este locul ideal unde
copilul într-un mod deosebit de plăcut primeşte o educaţie estetică şi îşi dezvoltă gustul estetic.
„Dacă pictura este o nebunie, ea este o dulce nebunie, pe care oamenii ar trebui nu numai să o
ierte, dar chiar s-o caute” Jean-Baptiste Camille Corot
BIBLIOGRAFIE
Ilioaia, Maria, Metodica predării desenului la clasele I-IV , E.D.P., Bucureşti, 1981
Gârboveanu, Maria, Desenul și culoarea – activitate ludică, în Copilul şi jocul,
Bucureşti, 1975, E.D.P.
443
DEZVĂLUIREA MULTITUDINII DE SEMNIFICAŢII ŞI VALENŢE

APLICATIVE ALE LIMBII ROMÂNE PRIN PREDAREA
INTEGRATĂ
Prof. Loredana IONIŢĂ

Şcoala Gimnazială ,,Episcop Iacov Antonovici”, Bârlad,
Vaslui
Conceptul de predare integrată este introdus de către ştiinţele educaţiei ca urmare a afirmării
unui nou mod de gândire numit sistemic-integrativ şi analogico-probabilistic. Acesta este o
consecinţă a creşterii volumului de cunoştinţe şi a diversificării acestora, precum şi a necesităţii
de a depăşi graniţele rigide dintre ştiinţe/domenii. În lucrarea sa Probleme de învăţământ şi
educaţie permanentă, D’Hainaut susţine: Se acordă mai multă importanţă omului care merge
decât drumului pe care îl urmează. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le
înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării.
Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării, necesitatea din ce în ce mai manifestă a
unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect care face ca omul să fie
uitat, au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate.
(D’Hainaut, 2012: 4)
Se impune o trecere de la predarea-învăţarea secvenţial-compartimentată pe obiecte închise,
la predarea-învăţarea sistemic-integrată care permite transferul cunoştinţelor dintr-un domeniu în
altul.
Predarea integrată presupune găsirea unor strategii didactice de predare-învăţare şi evaluare
care să se centreze pe elevi. Implică abilitatea metodologică a cadrelor didactice pentru
integrarea curriculară, realizarea unei coordonări între temele abordate şi stabilirea unor
modalităţi diverse de evaluare a performanţelor individuale, mai ales în cazul învăţării prin
cooperare. De asemenea se impune reevaluarea şi revitalizarea metodelor tradiţionale şi creşterea
ponderii metodelor cu grad sporit de activizare a elevilor.
Metodele şi tehnicile active sunt menite să diversifice metodologia didactică existentă şi să
sporească eficienţa muncii educatorului. Se acordă o atenţie sporită inteligenţelor multiple,
gândirii critice, valorificării tuturor laturilor şi dimensiunilor personalităţii umane. Propunându-şi
ca finalitate pregătirea elevului pentru a învăţa pe tot parcursul vieţii, învăţământul de astăzi
trebuie centrat pe participare, pe dezvoltarea funcţiilor cognitive, astfel încât elevul să fie capabil
să facă faţă situaţiilor noi de învăţare sau de viaţă.
Promovând un alt tip de învăţare, metodele active sunt centrate pe implicarea activă a
elevului în procesul de învăţare, acesta devenind subiect al învăţării, coparticipant la propria
444
formare. Aceste metode îi asigură elevului condiţii optime pentru a se afirma atât individual, cât
şi în grup, valorificând munca în echipă şi acceptarea democratică a ideilor fiecăruia. Stimulează
curiozitatea, dezbaterea argumentată, rezolvarea de probleme, formarea unei păreri originale,
încurajându-i pe elevi să capete încredere în forţele proprii, să gândească cu îndrăzneală, fără să
fie descurajaţi de părerile lor. Angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere, dezvoltă
gândirea critică şi motivaţia pentru învăţare, permit elevului autoevaluarea propriei activităţi.
Noul curriculum nu mai compartimentează în mod artificial disciplina limba română în trei
domenii – citire, lectură şi comunicare - , ci propune un model mai elastic, anume comunicativ-
funcţional care are în vedere dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare şi de exprimare
orală, de receptare a mesajului scris (citire, lectură) şi de exprimare scrisă (creaţie personală).
Astfel comunicarea va însemna de fapt funcţionarea concretă, în fuziune, a celor patru
deprinderi.
Limba şi literatura română se va preda nedivizat în citire, gramatică, compunere, lectură,
urmărindu-se dezvoltarea capacităţii comunicaţionale a elevilor, prin intermediul căreia aceştia
să-şi exprime trăirile, dorinţele, interesele de cunoaştere. De exemplu, nu ne mai propunem ca
obiectiv de referinţă asimilarea cunoştinţelor gramaticale, ci aplicarea lor în calitate de elemente
care contribuie la comunicarea în situaţii concrete prin exprimare corectă, nuanţată.
Studiul limbii după noul model are în vedere evitarea formalismului. Studierea limbii nu
trebuie să se concentreze pe fapte izolate (cuvinte, sintagme, propoziţii etc.), sau pe exemple
care nu spun nimic esenţial, ci pe baza faptelor vii, de vorbire autentică, în care se comunică
intenţionalităţi generatoare de interes pentru elevi. Aşadar, nu gimnastica gratuită a memoriei
trebuie urmărită (cum se mai întâmplă încă în practică), ci gândirea prospectivă şi creatoare.
(Parfene, 1999: 17)
Limba trebuie privită ca un organism viu, dinamic, autofuncţional. Limba este un sistem de
sisteme (fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă, ortografie, punctuaţie) a căror interrelaţionare
asigură condiţionează actul viu al comunicării verbale. În fiecare lecţie de limba şi literatura
română se exersează actul citirii, se folosesc modalităţile de înţelegere a textului (explicarea
cuvintelor şi expresiilor noi, introducerea lor în enunţuri diverse), dar se evidenţiază şi aspectele
ortografice, ortoepice şi de punctuaţie, se realizează construcţii lingvistice potrivite obiectivelor
comunicării.
Comunicarea devine competenţa fundamentală care se va concretiza în formarea de
capacităţi proprii de folosire a limbii în contexte concrete de comunicare. Astfel se are în vedere
reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi a proceselor de
producere a unor mesaje proprii faţă de cele de receptare a mesajelor.
445
Datorită acestei schimbări de mentalitate pe care o impune noul model, apare necesară
predarea integrată care presupune dezvăluirea multitudinii de semnificaţii şi valenţe aplicative
ale limbii române şi formarea la elevi a schemelor gândirii analogico-deductive şi probabilistice.
La clasa I, predarea integrată înseamnă desfăşurarea în aceeaşi lecţie a activităţilor de scriere,
citire şi comunicare. La clasele II-IV, activitatea se va face pe unităţi de învăţare, pe baza unor
texte suport din manual, fără compartimentarea tradiţională, demersul educativ urmărind
realizarea obiectivelor de referinţă şi parcurgerea conţinuturilor din programă.
BIBLIOGRAFIE
Bărbulescu, Gabriela, Beşliu, Daniela, Metodica predării limbii şi literaturii române în

învăţământul primar, Editura Corint, Bucureşti, 2009
D’Hainaut, L., Probleme de învăţământ şi educaţie permanentă, din suportul de curs al
Programului de formare continuă de tip ,,blended learning” pentru cadrele didactice din
învăţământul primar: ,,Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea
competenţelor cheie la şcolarii mici”, 2012
Hobjilă, Angelica, Elemente de didactică a limbii şi literaturii romăne pentru ciclul
primar, Editura Junimea, Iaşi, 2006
Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Editura
Polirom, Iaşi, 1999
Şerdean, Ioan, Didactica limbii şi literaturii române în învăţământul primar, Editura
Corint, Bucureşti, 2008
446
PREMISES OF ELT (ENGLISH LANGUAGE TEACHING)

ENGLISH IN ROMANIAN SCHOOLS
Prof. Petronela Lăcrămioara OBREJA

English is becoming more and more important nowadays, including in our country, which
leads to the idea that English globalisation is a matter of fact not opinion. It is one of the most
dominating languages in the world in numerous fields (communication, science, business, education,
tourism, diplomacy, entertainment etc.). At the same time there is the Internet with its largest free
library ever, which is permanently and increasingly used by most people for different purposes such
as: music, films, socialising, information on anything one might need to search for. For all these
reasons, English is considered today the “bridge language”, “common language”, “the language that
people use to communicate when they have different first languages”.
th
(www.macmillandictionary.com, accessed 24 June, 11:25 p.m.)
As a consequence, in the Romanian schools as well, English has become one of the most
important subjects. Parents and students altogether have discovered and understood the opportunities
English offers, the benefits of being able to communicate when they find themselves in foreign
countries. As a result of this rising interest, an avalanche of books, workbooks, activity books,
magazines etc. started to appear on the Romanian book market, as well as abundant material for
teaching English in the classroom.
Being in the formal education field, we have to follow a syllabus within a limited number of
classes, we must thoroughly organise the time, carefully prepare the materials, choose the best
activities, combine the most suitable methods and techniques in order to get the optimum efficiency.
Learners’ characteristics and needs
According to Jeremy Harmer, “the age of our students is a major factor in our decisions about
how and what to teach. People of different ages have different needs, competences and cognitive
skills; we might expect children of primary age to acquire much of a foreign language through play,
for example, whereas for adults we can reasonably expect a greater use of abstract thought.” (Harmer
2007: 81)
Teachers have to be aware of the fact that students cannot understand information presented
in a way which is not appropriate to their development. Only by taking into account the
characteristics of each cognitive stage will teachers be able to work successfully with their students.
Piaget’s Theory remains a ground-breaking work that greatly influenced the field of childhood
development and educational models, although recent research led to alternative scientific theories.
447
The changes that happen in a child’s mind are essential when deciding on the methods and
techniques used in the English as a foreign language class.
On the other hand, students will not be willing to participate if they do not find the topics
engaging, if the activities do not appeal to them. The lessons should be based on materials of
common interest for children who should be offered the possibility to experience real life situations.
The strategies and methods of teaching should evolve with the fast paced world nowadays and with
the learners’ needs at the same time. Publishing houses are constantly improving materials for study
by refreshing and keeping them updated, which is beneficial not only for students but also for
teachers. The activities have to be adapted to the learners’ likes and dislikes in order for them to feel
encouraged to take risks, to express their opinions and feelings in the foreign language.
Moreover, another important aspect reflecting learners’ needs in order to master a foreign
language is the fact that students have to be actively involved in the process of teaching. Teachers
should never consider their students passive objects waiting to be filled up with knowledge. “Tell me
and I forget. Teach me and I may remember. Involve me and I learn.” (Benjamin Franklin) So, not
only should we make decisions on the teaching process according to the learners’ development and
interests, but we should also create a teaching environment in which students are active learners.
The four macro-skills
In addition to working with the language systems (‘up-in-the-head’ knowledge: phonology,
lexis, grammar, function, discourse), what to do with the language is equally important, that is skills
work. There are four main macro language skills which must be used and gradually improved in the
English class: listening, speaking, reading and writing. They are called macro because they can be
divided into micro-skills when analysing smaller pieces of information. Listening and reading are
called receptive skills as the learner is offered information and is asked to solve different tasks to
prove comprehension but not to produce it. Speaking and writing are productive skills as the students
are expected to actually produce, express opinions and thoughts based on what they read, listen to or
on their own life experience.
“Teaching English vocabulary and grammar have always been in the foreground of the
foreign language teacher’s attention. What went wrong with traditional teaching was the fact that
teachers focused exclusively on vocabulary and grammar and ignored the complex network of skills,
the functional capacity of language and the interactive nature of communication.” (Vizental 2008:
177)
With this idea, once again the necessity of the four skills being used and developed during
each class is emphasised. Also, as they do not occur in isolation in real life situations, teachers should
integrate them in activities carefully planned, which will make the lessons more engaging and
appealing.
448
Personal methodology
Teachers have to find the best ways to accomplish the basic English Language Teaching
educational goal, students’ competence to communicate in the foreign language. The research in the
field has continuously developed, all kinds of approaches, methods, techniques and strategies have
been identified, each of them trying to make learners speak the language. As expected, some of them
have proved to be more helpful than others. How the teacher chooses to present new items, to
practise them depends on several factors such as: the teacher’s personality, his/ her perspective on
and skills in teaching, the students’ characteristics, level of knowledge and needs.
Out of all the methods English Language Teaching writers have proposed, the one that has
proved its efficiency the most is the Communicative Approach, as it undoubtedly and completely
serves the short-term and long-term purposes as well, that is forming and improving the ability to
actually use the foreign language in all kinds of contexts.
But does a teacher really always use one single method in its entirety? A fair answer would
be ‘definitely not.’ There can never be a standard ‘prescription’ to be applied mechanically and
expected to work like magic, irrespective of the difficulty degree, learners’ personalities, their
previous life experience and all the other aspects that must be taken into account in the teaching
process. The reality is that teachers have to be open-minded and innovative at the same time, they
have to combine what they learn through their readings with what they discover through their
teaching experience about each aspect whose different approach might improve their teaching skills.
Each person is unique, which makes each class of students different, so teachers should be
able to adapt their strategies every time in order to get the best results. “Teachers have to be able to
extract the key components of the various methods used in teaching”, they should permanently
challenge their students to “reach the highest levels of proficiency in the foreign language.” (Harmer
2007: 78)
It is not always easy to motivate learners to maximise their participation during the class, so
teachers in their turn must learn how to do this as well as possible. Teacher’s success should be
strictly connected to the learners’ progress in communicating effectively and accurately in English.
In conclusion, the success of the teaching process depends on a wide range of elements that
must be approached harmoniously, gradually and thoroughly. Only after taking into account each of
them individually and then together as a whole, will the English teachers have done their best.
When this happens, the satisfaction is complete, the strong sense of achievement is the one
that brings progress for all those involved, teachers and students as well.
449
COPIL CA TINE E ȘI EL!
Prof. Maricica AGAPE

„Şcolile trebuie să primească toţi copii, fără nici o deosebire privind condiţiile
lor fizice, sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură. Acestea se referă şi la copiii cu
dizabilităţi sau talentaţi, copiii străzii şi copiii care muncesc, copii din populaţii îndepărtate sau
nomade, copii aparţinând minorităţilor lingvistice şi etnice…” Declaraţia de la Salamanca, 1994
Educaţia necesită o schimbare pentru a răspunde dezideratului „o societate pentru toţi”.
Perceperea socială a acestor copii nu este mereu constantă, variind de la societate la societate,
furnizând semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi de valorile promovate. În activitatea
didactică trebuie să gestionăm fiecare emoție cu tact și multă răbdare. În fața unor situații
problemă am putea aborda una dintre metode:
- Ia iniţiativă de a-l/o include - prietenul tău s-ar putea să îşi dorească cu disperare să fie
inclus şi să nu ştie cum să ţi-o spună. Spune-i exact ce vrei să facă.
-Găseşte interese comune. Va fi mult mai uşor să vorbiţi despre ceva sau să vă împărtăşiţi
preferinţele.
-Fiţi insistent şi răbdător. Aminteşte-ţi că prietenul tău cu CES are nevoie de mai mult
timp pentru a răspunde decât alţi copii. Nu înseamnă că el/ea nu este interesat.
-Comunică într-o manieră clară. Vorbeşte cu o viteză şi un volum rezonabile. Ar putea fi
de ajutor să foloseşti propoziţii scurte. Foloseşte de asemenea gesturi, imagini şi expresii faciale
care să vă ajute să comunicaţi.
-Luaţi-i apărarea. Dacă vezi pe cineva că îl tachinează sau îl abuzează fizic pe un copil cu
CES, ia atitudine şi spune-i persoanei că nu este frumos.
-Ţine cont de sensibilitatea lui senzorială. Prietenul tău s-ar putea să nu se simtă în largul
lui în anumite situaţii sau locuri. Întreabă-l /o dacă este în regulă , câteodată el/ea s-ar putea să
simtă nevoia unei pauze.
-Oferă feedback. Dacă prietenul tău face ceva nepotrivit, este în regulă să-i spui acest
lucru, dar într-o manieră amabilă, doar asigură-te că îi spui care este lucrul potrivit , pentru că s-
ar putea să nu ştie.
-Nu te teme. Prietenul tău este un copil ca şi tine care are nevoie de ajutor. Acceptă-i
diferenţele şi respectă-i punctele forte aşa cum a-i face-o pentru orice alt prieten.
450
-Tratează-l ca pe orice altă persoană şi vorbeşte cu el ca şi cum a-i face-o cu oricare
dintre prietenii tăi. Nu fi prea formal şi nu-i vorbi ca unui copil mic.
-Nu-l tachina. Câteodată el s-ar putea să nu înţeleagă tachinarea sau câteodată ar putea
crede că eşti prietenos, când tu de fapt nu eşti. Dacă alţi copii îl tachinează ia-i deoparte şi spune-
le că nu e bine ce fac.
-Fii săritor, dar nu prea săritor. Dacă eşti prea săritor s-ar putea să se simtă diferit. Lasă-l
să încerce mai întâi singur, apoi ajută-l dacă este nevoie. Include-l în activităţi de grup cum ar fi
jocurile şi sporturile de echipă, dacă poate. Cere-i să faceţi lucruri împreună, dar nu-i explica,
arată-i ce să facă pentru a te putea imita.
-Nu-l ignora chiar dacă tu crezi că nu te bagă în seamă.
-Află lucruri despre dizabilitatea lui. Citeşte materiale sau cere-i unui profesor sau unui
consilier şcolar cărţi despre tulburarea sa. Poţi să-i întrebi şi pe părinţii săi când vă întâlniţi.
-Întreabă un profesor sau un consilier dacă anumite lucruri îţi sunt confuze. Există un
motiv pentru care copiii cu CES fac anumite lucruri,dacă îţi dai seama care este acela, s-ar putea
să poţi să-i ajuţi.
-Fii răbdător. Câteodată le ia mai mult timp copiilor cu CES să facă ceva sau să răspundă
la o întrebare, s-ar putea să fie nevoie să vorbeşti mai rar când comunici cu el.
-Fă-ţi timp să-l saluţi de fiecare dată când te întâlneşti cu el. Chiar dacă te grăbeşti sau
treci pe lângă el pe coridor, e frumos să-l saluţi.
-Nu te teme să te duci la el dacă crezi că are nevoie de ajutor. Nu te grăbi şi întreabă-l ce
poţi face ca să-l ajuţi, câteodată el s-ar putea să nu înţeleagă ce s-a întâmplat, dar va fi mai bine
odată ce înţelege stuaţia.
-Pur şi simplu lucrează cu el şi încearcă să-l ajuţi să înveţe. Acest lucru te va face să te
simţi bine şi îl va ajuta şi pe el.
-Încurajează-l să încerce lucruri noi deoarece câteodată s-ar putea să-i fie frică să încerce
ceva nou.
-Descoperă ce interese şi abilităţi speciale are şi apoi încearcă să găseşti modalităţi de a-l
încuraja să le folosească.
-Spune-i ceva atunci când face lucrurile bine. Poţi să aclami, să-i spui „bate palma”sau
pur şi simplu „grozav”, pentru că îi place să fie lăudat.
-Este în regulă să te simţi frustrat din cauza lui câteodată sau să îţi doreşti să te joci singur
sau cu altcineva. Dacă nu te lasă în pace după ce l-ai rugat acest lucru, spune-i unui profesor sau
unui adult care te poate ajuta.
-Nu te teme să-i ceri să facă ceva, este un copil de treabă şi poate să facă multe lucruri.
451
-Găseşte ceva care îi place, o abilitate specială pe care o admiri sau un interes anume pe
care îl are.
BIBLIOGRAFIE
Vrasmaș Ecaterina Adina, Introducere în Educația cerințelor speciale, Universitatea din
București, Editura Credis, 2004 ;
Emil Verza, Florin Emil Verza (coordonatori), Tratat de psihopedagogie specială, Editura
Universității din București, 2011.
452
JOCUL DIDACTIC MATEMATIC
Prof. Roxana MOLENȚA

„Jocurile în general fac corpul mai viguros, mai suplu, mai rezistent, vederea mai
pătrunzătoare, tactilul mai subtil, spiritul mai metodic şi mai ingenios. Orice joc întăreşte, ascute
vreuna din capacităţile fizice sau intelectuale.“ (R. Caillois)
Jocurile şi problemele distractive formează un adevărat univers. În ultimul timp ele au
devenit o componentă a vieţii cotidiene. Omul modern, tot mai şcolit şi beneficiind de tot mai
mult timp liber, este tot mai interesat de activităţile intelectuale, iar jocurile sunt ideale ca teren
de antrenament şi problemele obiect de aplicare a priceperii de a raţiona.
Problemele şi jocurile matematice îşi dau întâlnire cu isteţimea, subtilitatea, inteligenţa,
perspicacitatea, spiritul de observaţie, deducţia şi gândirea logică a celui care participă la
desfăşurarea lor.
Lecţia, în învăţământul contemporan, trebuie să aibă un caracter creator, dinamic,
simplu, novator, să fie „eliberată“ de schematism, rigiditate şi formalism. Aceasta se asigură prin
introducerea jocului didactic în cadrul orelor de matematică.
Pentru ca matematica din clasele primare să constituie o bază solidă pentru studiul
ulterior al acestei ştiinţe, trebuie să le dezvoltăm copiilor interesul şi pasiunea pentru rezolvarea
de exerciţii şi probleme.
Folosirea jocului didactic în orele de matematică se corelează/ asociază cu introducerea
unor metode şi procedee de muncă individuală. Pe această cale, elevul îşi însuşeşte deprinderea
de a învăţa, de a studia, este condus pe căile autocunoaşterii şi autoexigenţei, dezvoltându-şi
astfel un ritm de muncă susţinut, continuu şi rapid.
Utilizarea jocului didactic antrenează şi stimulează imaginaţia, gândirea creatoare,
reprezentările, memoria, precum şi unele trăsături pozitive de voinţă şi caracter.
Chiar dacă jocul didactic îndeplineşte numai o parte din funcţiile instruirii, el reprezintă
o modalitate de lucru eficientă, alături de celelalte, la care se apelează în diferite etape ale lecţiei.
Orice joc este folositor, realizează o sarcină, completează o lacună. Orice exerciţiu sau problemă
de matematică poate fi organizat sub formă de joc.
Folosind jocul didactic ca mijloc de învăţare, se reuseste a se omogeniza colectivul de
elevi, înlăturând, în mare parte, la copiii mai puţin dotaţi, unele obstacole ca: teama de greşeală,
timiditatea, descurajarea.
453
În joc elevii işi valorifica cunoştinţele şi deprinderile însuşite, işi manifesta spontan
calităţile comportamentale, işi stimuleaza atitudinea pozitivă faţă de muncă şi învăţătură, relaţiile
colegiale.
Prin caracterul său explorativ, inedit, de angajare, jocul didactic a contribuit la
dobândirea unei experienţe pregătitoare a acţiunilor şi activităţilor de mai târziu.
Jocul introduce un element de noutate în lecţiile de matematică. Ele trezesc dorinţa de a
câştiga, mobilizând capacităţile intelectuale ale copiilor, cu condiţia ca ele să aibă un caracter
serios, nu de amuzament. Jocurile, folosite cu precauţie, pentru a nu transforma activitatea de
instruire în ceva neserios, reuşesc să îmbine utilul cu plăcutul. Ele pot duce la formarea unor
deprinderi trainice şi, implicit, la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului intelectual
al elevilor.
În ceea ce priveşte atitudinea copiilor faţă de sarcinile jocurilor, aceştia nu sunt
suprasolicitaţi de ele, ci le doresc, le aşteptă, le solicită. După joc elevii par mai odihniţi, sunt
mai bine dispuşi, nu e ca atunci când sunt obligaţi să înveţe. Chiar şi copiii timizi sau mai slabi la
învăţătură au dobândit încredere în forţele proprii, au dorit să încerce să obţină prin joc rezultate
mai bune.
Pentru ca momentul în care este folosit jocul să fie eficient, este necesară realizarea
unei corelări cât mai strânse între conţinutul lecţiilor predate şi sarcina didactică a jocului,
cunoscându-se, de fapt, că la lecţii accentul se pune îndeosebi pe predarea cunoştinţelor, jocul
didactic fiind/ devenind o activitate de completare a cunoştinţelor.
Jocul didactic matematic are valenţe formativ educative: creşterea randamentului
şcolar, recuperarea unor rămâneri în urmă a unor copii, creşterea motivaţiei şcolare. Totodată,
jocul didactic a influenţat pozitiv volumul şi calitatea cunoştinţelor elevilor, formarea şi
consolidarea deprinderilor de calcul mintal rapid şi corect, capacitatea de înţelegere şi rezolvare
a problemelor, perspicacitatea şi potenţialul lor creativ.
Deşi jocurile pot fi folosite cu succes în orele de matematică, efectul lor instructiv-
educativ este limitat. Lecţia de matematică rămâne forma de bază a procesului instructiv-
educativ de formare a cunoştinţelor matematice în ciclul primar, iar jocul constituie o metodă de
lucru integrată în aceasta.
Necesitatea de a ne distra, dar în primul rând jocul, însoţeşte omul încă din copilărie şi
se termină cu perioada vârstnică, până la final.
Aşadar, să îndreptăm recreaţia copiilor spre jocurile raţionale şi vom creşte generaţii cu
un plus de creativitate. Să ne destindem cu jocuri raţionale şi vom reuşi să rezolvăm mai bine,
mai creator, mai novator problemele profesionale curente. Să oferim publicului larg, pentru
timpul liber, cât mai multe jocuri de minte şi va spori în acest fel creativitatea individului.
454
MODALITĂŢI INOVATOARE DE ORGANIZARE

A CONŢINUTURILOR
Prof. Monica IACOB

,,Aportul la cultura generală a fiecărei discipline se exprimă nu prin ceea ce este specific
ci prin ceea ce are în comun, generalizator, transferabil, de la un domeniu la altul.“
Louis Croft
În perioada contemporană reforma conţinuturilor învăţământului românesc a creat cadrul
unor transformări la nivelul curriculumului, între care se distinge perspectiva interdisciplinară.
Societatea în care trăim şi în care vor trăi copiii pe care îi pregătim are nevoie de oameni
care să gândească interdisciplinar, care să treacă cu uşurinţă de la un domeniu la altul Un
învăţământ interdisciplinar poate să-i ajute pe copii să dobândească o privire de ansamblu asupra
vieţii şi universului, să asimileze mai temeinic valorile fundamentale şi să distingă mai uşor
scopurile de mijloace.
Abordarea interdisciplinară porneşte de la ideea că nici o disciplină de învăţământ nu
constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături intre discipline.
Interdisciplinaritatea se referă şi la transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta, transfer
cu grade diferite de implicare sau finalizare. Ea apare ca necesitate a depăşirii limitelor creatoare
de cunoaştere, care a pus graniţe artificiale între diferite domenii ale ei. Argumentul care
pledează pentru interdisciplinaritate constă în aceea că oferă o imagine integrată a lucrurilor care
sunt analizate separat. Predarea interdisciplinară pune accent simultan pe aspectele multiple ale
dezvoltăii copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică. Interdisciplinaritatea
asigură formarea sistematică şi pogresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în
învăţare, pentru interrelaţionarea cu semenii, pentru parcurgeea cu succes a treptelor următoare
în învăţare, pentru învăţarea permanentă.
În opinia lui G. Văideanu, interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între
diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun
permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”.
În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor
minimale obligatorii, sugerate chiar de planul de învăţământ sau de programele disciplinelor sau
ariilor curriculare. Legătura dintre discipline se poate realiza la nivelul conţinuturilor,
obiectivelor, dar se creează şi un mediu propice pentru ca fiecare elev să se exprime liber,
să-şi dea frâu liber sentimentelor, să lucreze în echipă, individual.
455
În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, predarea – învăţarea interdisciplinară
este o condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ
contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii
gândirii, a capacitaţii lor de a aplica cunoştinţele în practică.Corelarea cunoştinţelor fixează şi
sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită.
Posibilităţile de corelare a cunoştinţelor dintre diferitele obiecte de învăţământ sunt nelimitate.
Important este ca predarea – învăţarea să fie văzută ca o modalitate modernă de realizare
a eficienţei lecţiilor, iar învăţătorul, pentru a-şi atinge obiectivele propuse trebuie să se
pregătească din timp şi să apeleze la capacitatea sa creatoare. Predarea – învăţarea prin corelarea
obiectelor de studiu reprezintă noul în lecţii, care activează pe elevi, le stimulează creativitatea şi
contribuie la unitatea procesului instructiv – educativ, la formarea unui om cu o cultură vastă.
Trebuie, așadar făcut pasul de la conţinuturi la personalitatea celui cu care se lucrează.
Astăzi, acest aspect se numeşte învăţare centrată pe elev. Astfel, importante devin metodele cu
care se prelucrează conţinuturile şi prin intermediul cărora este implicat educatul în procesul de
dezvoltare a sa. Soluţia este aceea de a regândi atât conţinutul cât şi metoda, plecând de la studiul
educatului. Metafora lui John Dewey sugerează direct că elevul devine
,, soarele în jurul căruia gravitează,, dispozitivele pedagogiei. Educatul, cu toate resursele sale
psihologice, este centrul în jurul căruia gravitează conţinutul, metodele, mijloacele de
învăţământ, profesorul, spaţiul clasei, organizarea clasei, organizarea instruirii.
Învăţământul modern îşi pierde treptat caracterul reproductiv, orientat spre însuşirea de
cunoştinţe, devenind din ce în ce mai creativ şi activ, centrându-se pe dezvoltarea competenţelor.
Teoriile actuale ale personalităţii arată că nu există om fără calităţi.
Pedagogia modernă a demonstrat eficienţa utilizării metodelor interactive la lecţie
(conversaţia euristică, problematizarea, demonstraţia, jocul de rol, dezbaterea, metode şi tehnici
de lucru individual sau pe echipe). Educatorul trebuie să îşi adapteze conţinuturile la specificul
educatului şi să găsească cele mai bune metode de valorificare a acestuia. Este un proces dificil
dar merită a fi realizat pentru că cel mai important lucru în procesul instructiv-educativ este să
contribui la dezvoltarea educatului şi să obţii tot ce este mai bun la el. (Goodson, 1994)
Avantajele interdisciplinarităţii sunt:
• permite elevului să acumuleze informaţii despre obiecte procese, fenomene care vor fi
aprofundate în anii următori ai şcolarităţii;
• clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline;
• creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare;
• permite aplicarea cunoştinţelor în diferite domenii;
456
• constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de
cunoştinţe şi volumul de învăţare.
Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării
copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică. Interdisciplinaritatea asigură
formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesară elevului în învăţare,
pentru interrelaţionarea cu semenii, pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în
învăţare, pentru învăţarea permanentă.
Un curriculum centrat pe nevoile, posibilităţile, pe ritmul, rolurile şi demersurile celui
care învaţă ar putea reprezenta cadrul integrator care va înlocui curriculumul centrat pe
disciplinele de învăţământ. Formarea experienţei şi dezvoltarea competenţelor nu trebuie să fie
doar obiective scrise pe hârtie. Nouă dascălilor ne revine misiunea de a forma aceste competențe,
de a şti cum să le implementăm în activitatea zilnică de predare, învăţare şi evaluare, de a
descoperi valorile ce se ascund în fiecare din elevii noștri. Reușita va depinde mult de calitatea
actului didactic și a parteneriatului educator-educat.
BIBLIOGRAFIE
Pălăşan, Toader; Crocnan, Daniel Ovidiu; Huţanu, Elena - Interdisciplinaritate şi
integrare – o nouă abordare a ştiinţelor în învăţământul preuniversitar, în Revista
Formarea continuă a C.N.F.P. din învăţământul preuniversitar, Bucureşti, 2003
Stanciu, Mihai – Reforma conţinuturilor învăţământului, Iaşi, Polirom, 1999
Văideanu, George – Interdisciplinarite, U.N.E.S.C.O. , 1975
Cucoş, Constantin (1996), Pedagogie, Iaşi, Polirom, pag.77-79;
Ionescu, Miron si Radu, Ioan, (2001), Didactica modernă, Cluj-Napoca: Editura Dacia,
pag.113-114, 153-157;
Ciolan Lucian, (2008), Învăţarea integrată, Fundamente pentru un curriculum
transdisciplinar, Iaşi: Editura Polirom, pag. 125-130;
457
ÎNAPOI LA RĂDĂCINI
Prof. Ana Maria Simona DUMITRAȘC

“În Scheii Brașovului s-au plămădit valori de spiritualitate românească, ale căror
începuturi trebuie căutate încă de pe vremea geto-dacilor, când la „Pietrele lui Solomon", in satul
dacic de altă dată supraviețuiau dârji strămoșii acestor meleaguri. (...) În perioada medievală
românii din Schei, cu sprijinul voievozilor de peste munţi au clădit biserica şi şcoala şi au
întemeiat un centru de rezistență spirituală capabil să reziste tuturor vitregiilor.” Acestea sunt
câteva rânduri de pe pagina de prezentare a site-ului https://www.primascoalaromaneasca.ro/site/
. Prima școală românească a fost zidită în 1495, în Scheii Braşovului, curtea Bisericii Sfântul
Nicolae. Primele cursuri în limba română s-au desfășurat în 1583.
Câteva cuvinte îmi rămân în minte și îmi dau de înțeles că pentru conducătorii acelor
vremuri, în colaborare cu clerul bisericesc, educația era o valoare care nu putea lipsi. Procesul
prin care începea actul educației era prin alegerea unui dascăl. Ca să poată preda la şcoală,
trebuia să vină alesul satului. Asta presupune că era vorba despre un localnic înstărit, care plătea
prețul unei găleți de grâu, echivalentul financiar a 3-4 boi şi un car cu lemne. El avea de ales
între a deveni preotul, notarul sau dascălul satului. Aceste meserii erau importante în egală
măsură. Ca să poată preda, viitorul dascăl era instruit de gramatici, studia învăţături bizantine,
pilde din Biblia ortodoxă, filozofia secolului al XVI-lea, dar şi citate din Democrit şi Aristotel.
Aceştia erau viitorii profesori şi actualii elevi, pentru care plăteau toţi cei din sat, deoarece era
nevoie să aibă membri şcoliţi.
Un profesor era responsabil pentru 110 elevi. Unul dintre ei a fost Anton Pann, care,
datorită acestei educații a devenit poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de
muzică religioasă, folclorist, literat și publicist, compozitor al muzicii imnului național al
României, cel supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb”.
De atunci și până în zilele noastre evoluția, așa cum e și firesc, a transformat totul, cu
efecte pozitive, dar și cu multe efecte negative. Unul dintre dezavantajele din ce în ce mai
vizibile este acela al nesocotirii valorilor moștenite, cele care au ajutat la șlefuirea strămoșilor
noștri în oameni de caracter, familiști și patrioți gata oricând să lase totul pentru a pleca să-și
apere familiile și țara. Cele care formau români de cuvânt, vecini de nădejde, oameni pricepuți la
toate, care puneau umăr de la umăr și îmbinau priceperea cu bucuria, cu hărnicia, cu rugăciunea
și realizau tot ce aveau nevoie pentru familiile lor.
458
Astăzi, pe tinerii noștri îi formează, în prea mare măsură, mass-media. O piață pestriță,
cel puțin dubioasă, care clocotește de informații menite să atragă curiozitatea bolnăvicioasă și să
abată gândurile de la ce ar trebui să fie firesc, sănătos. Ca și cadre didactice ne asumăm o
misiune pe cât de complexă, pe atât de delicată, de esențială – noi suntem cei care, pe lângă
familie și mass-media deschidem ferestre spre viitor. De implicarea noastră depinde modul în
care părinții elevilor pe care-i îndrumăm percep școala, actul educativ și înțeleg să se implice
pentru proprii copii spre a-și atinge potențialul lor maxim.
Elevii mei sunt în clasa a II-a, iar în perioada de până acum am încercat să le insuflu
valorile de bază ale unui om armonios, stăpân pe sine, integru. Cuvinte mari, poate prea
ambițioase din anumite puncte de vedere, dar idealuri care reprezentau cândva firescul.
Când intri în clasă te întâmpină imaginea unui cer albastru, pe care plutesc baloane
colorate care să ducă visurile copiilor cât mai departe. Pe acest fundal vesel, copilăresc, sunt
scrise cuvintele care alcătuiesc treptele de care ne vorbește Sfântul Ioan Scărarul: încrederea,
ascultarea, smerenia, blândețea, răbdarea, înțelepciunea, empatia, dragostea, singurele valori
care duc spre o viață armonioasă cu noi înșine, dar și cu cei din jur, astfel încât urma pe care o
lăsăm în lume să fie una frumoasă.
Activitățile în care îmi implic elevii sunt gândite pentru a pune în legătură directă școala
cu viața, pentru a sparge acea barieră invizibilă, dar perceptibilă la nivelul simțirii, prin care
școala e văzută ca spațiu al învățării formale, unde copiii trebuie să se comporte în anume fel,
dar o fac mai mult din obligație decât din alegere. Școala, deși obligatorie o bună perioadă, nu e
o alegere, ci este respectarea unei convenții sociale. E un alt trebuie care nu e mereu asumat de
toți actorii din scenariu. Dar, cum e vorba românului: “Omul sfințește locul”, fiecare dintre noi,
cadrele didactice, putem alege la ce experiențe ne expunem elevii.
Astfel, în funcție de cum îmi cunosc și îmi simt elevii, eu am ales: Activități de creație,
individuale, dar și în colaborare, în școală, cât și în afara ei, să îi însoțesc la activități
extracurriculare, colaborând cu instutuții locale de stat sau private.
Să ieșim cât mai mult în aer liber, fie pentru acțiuni de ecologizare, pentru a ne bucura
de dărnicia naturii, sau pentru a realiza jocuri de mișcare.
Să valorific tradițiile, portul și limba prin activități variate.
459
Cred cu tărie în moștenirea cultural- spirituală a poporului nostru și în rolul său

modelator pentru aceste generații, dar și pentru cele viitoare. Activitățile prezentate în imagini
ilustrează doar o parte din munca de a sădi semințe în minți curioase, semințe care sper că vor
naște rădăcini puternice, ancorate cu tărie în valorile sănătoase românești.
460
VALORIFICAREA INTELIGENŢELOR MULTIPLE ÎN LECŢII
Prof. Florin IOSIP

Liceul Pedagogic ,,Ioan Popescu”, Bârlad
Teoria inteligenţelor multiple poate fi analizată şi din punctul de vedere al procesului

învăţării ca o teorie care demonstrează atât că persoane diferite utilizează moduri diferite de
prelucrare a informaţiei, cât şi că unele persoane pot prelucra multimodal informaţia. Profesorul
poate proiecta activitatea din perspectiva inteligenţelor multiple în diferite moduri: grupează
elevii după tipul de inteligenţă predominant şi dă fiecărui grup să rezolve o sarcină de lucru
funcţie de acest tip de inteligenţă; grupează aleator elevii şi dă tuturor grupurilor aceeaşi sarcină
de lucru, care permite implicarea elevilor în rezolvare funcţie de inteligenţele pe care le posedă;
lucrează frontal cu clasa, dar propune elevilor o suită de sarcini de lucru în rezolvarea cărora sunt
solicitate, pe rând, anumite tipuri de inteligenţe sau anumite ansambluri de inteligenţe; dă o
sarcină complexă de lucru fiecărui elev în rezolvarea căreia sunt solicitate toate tipurile de
inteligenţă.
Moduri de învăţare din perspectiva inteligenţelor multiple
Profesorul Howard Gardner de la Universitatea Harvard, susține că teoria sa nu se referă
la stilurile de învăţare, Simona Elena Bernat (2005) susţine că inteligenţele multiple pot fi
înţelese şi ca moduri diferite de a învăţa. Pornind de la faptul că Gardner include în definiţia
inteligenţei două dimensiuni referitoare la procesarea informaţiei – capacitatea de execuţie şi
capacitatea de sinteză, Simona Bernat afirmă că teoria inteligenţelor multiple poate fi analizată şi
din punctul de vedere al procesului învăţării ca o teorie care demonstrează atât că persoane
diferite utilizează moduri diferite de prelucrare a informaţiei, cât şi că unele persoane pot
prelucra multimodal informaţia. Simona Bernat consideră că stilurile de învăţare sunt preferinţe
pentru un anumit mod de a percepe şi de a prelucra informaţia. Din această perspectivă
remarcăm faptul că o persoană care are o anumită inteligenţă are unele capacităţi mai bine
dezvoltate, care îi permit să înveţe mai uşor într-un anumit fel şi că pentru acea persoană sunt
favorabile anumite activităţi. Analizând propriile inteligenţe şi ţinând cont de opiniile Simonei
Elena Bernat evidenţiem următoarele aspecte:
Modul de învăţare verbal/lingvistic implică următoarele capacităţi: a înţelege
semnificaţia cuvintelor; a explica; a expune; a învăţa; a memora şi a actualiza; a analiza; a
convinge pe cineva prin cuvinte. Inteligenţa verbal/lingvistică este folosită în activităţi ca:
ascultarea, vorbitul, scrisul, jocul de cuvinte, explicarea unor concepte.
461
Modul de învăţare logico-matematic implică următoarele capacităţi: raţionament
inductiv, raţionament deductiv; raţionament ştiinţific; identificarea relaţiilor, a cauzelor şi a
efectelor; realizarea unor calcule complexe. Inteligenţa logico-matematică este folosită în
activităţi ca: rezolvarea unor probleme, lucrul cu concepte abstracte, calcule matematice,
realizarea de raţionamente, argumentaţie, contraargumentaţie, ordonarea cronologică,
sistematizarea informaţiilor.
Modul de învăţare muzical/ritmic implică următoarele capacităţi: sensibilitate faţă de
sunete, recunoaşterea, memorarea, reproducerea şi crearea ritmurilor şi a melodiilor,
discriminarea tonurilor. Inteligenţa muzical/ritmică este folosită în activităţi ca: fluierat, cântat,
folosirea de instrumente muzicale, compunerea de melodii.
Modul de învăţare vizual/spaţial implică următoarele capacităţi: a percepe detalii ale
realităţii, a percepe tridimensional spaţiul, a reprezenta cât mai fidel realitatea, a plasa în spaţiu, a
identifica relaţii spaţiale dintre obiecte, a manipula imagini, a reprezenta grafic. Inteligenţa
vizual/spaţială este folosită în activităţi ca: analiza şi interpretarea realităţii şi a reprezentărilor ei,
construit, citit, scris, pictat, echilibru.
Modul de învăţare naturalist implică următoarele capacităţi: spirit de observaţie, a
percepe starea şi schimbarea plantelor, a animalelor şi a mediului, a analiza componente din
mediul natural, a identifica relaţii dintre vieţuitoare şi mediul în care trăiesc, a identifica plante şi
animale în natură şi în reprezentări, a diferenţia specii de plante şi de animale, a ocroti plante şi
animale, sensibilitate faţă de plante şi animale. Inteligenţa naturalistă este folosită în activităţi ca:
îngrijirea unei plante/animal, descrierea sau analizarea unei plante/animal/peisaj/mediu,
clasificarea speciilor de plante sau animale, stabilirea relaţiilor dintre vieţuitoare şi mediu.
Modul de învăţare corporal-kinestezică implică următoarele capacităţi: a controla
mişcările voluntare, a imita, dexteritate. Inteligenţa corporal-kinestezică este folosită în activităţi
ca: scriere, desenat, modelaj, mers, lucrări practice.
Modul de învăţare interpersonală implică următoarele capacităţi: a asculta, a se
transpune în perspectiva altuia (empatie), a consilia, a lucra în echipă, a observa stări sufleteşti, a
interpreta, a comunica verbal şi nonverbal efecient, a coopera. Inteligenţa interpersonală este
folosită în activităţi ca: dezbatere, lucru în echipă, ascultare, consiliere.
Modul de învăţare intrapersonală implică următoarele capacităţi: concentrare mintală,
metacogniţie, conştientizare, raţionament, spirit de observaţie, reflecţie, analiză, interpretare,
comparaţie, autoevaluare. Inteligenţa intrapersonală este folosită în activităţi ca: autoevaluare,
reflecţie, cunoaşterea propriilor puteri şi slăbiciuni, descoperirea sinelui.
462
Modul de învăţare existenţialist implică următoarele capacităţi: analiză, interpretare,
conştientizare, reflecţie, spirit de observaţie, gândire sistemică. Inteligenţa existenţială este
folosită în activităţi ca: analiza unui text filosofic, analiza unor opinii, a unor teorii.
CONCLUZII:
Pe baza studiului bibliografiei şi a experimentelor didactice s-a ajuns la următoarele
concluzii:
 Profesorii conştientizează faptul că elevii au combinaţii diferite de inteligenţe şi pot ţine
cont în lecţii de aceste diferenţe dintre elevi.
 Profesorii pot influenţa modul de a învăţa al elevilor, îi pot implica pe elevi în situaţii
adecvate de învăţare, în care elevii pot obţine succes pentru că învaţă cu plăcere şi uşor.
 Profesorii îi pot ajuta pe elevi să-şi ajusteze învăţarea folosind punctele lor forte şi se
pot concentra asupra a ceea ce elevii fac bine şi nu pe ceea ce ei nu pot face.
 Pentru a proiecta activitatea din perspectiva inteligenţelor multiple, profesorii nu ar
trebui neapărat să cunoască inteligenţele pe care le are fiecare copil, ceea ce este dificil de aflat
şi, mai ales, de respectat în lecţie.
 Profesorul poate proiecta activitatea din perspectiva inteligenţelor multiple în diferite
moduri.
Orice persoană normală are inteligenţe multiple într-o anumită pondere, însă
modalităţile în care acestea variază sau se combină sunt diferite precum chipurile sau
personalităţile indivizilor!
BIBLIOGRAFIE
Bernat, Simona-Elena, 2005, Diversitatea în învăţare şi modalităţi de a răspunde acesteia
prin predare, Şcoala reflexivă, volumul 2, numărul 1 (4), Cluj-Napoca
Gardner, Howard, 1993, The Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences, Fontana
Press, An Inprint oh Harper Collins Publishers, Second Edition, New York
Pisoi, Simona, 2006, Inteligenţele multiple în reuşita procesului de predare-învăţare a
limbilor străine, în Didactica Pro, nr. 5-6, Chişinău
DULAMĂ, Maria Eliza, 2020, Studiul posibilităţilor de valorificare a inteligenţelor multiple
în lecţii
Dulamă Maria Eliza, Florin Bucilă, Oana Ramona Ilovan, 2020, Tendinte actuale în
predarea si invatarea geografiei. Contemporary trends in teaching and learning geography,
Editura Clusium
463
MENTORATUL DIDACTIC-UN DEMERS BENEFIC

ÎN CARIERA DIDACTICĂ
Prof. Giorgian MIHĂILĂ

Școala Gimnazială ,,Anastasie Panu”, Huși
Mentoratul didactic, și nu numai, presupune un proces prin care sunt transmise diferite
abilități și informații dobândite pe parcursul unei activități vaste, de la persoane cu experiență că-
tre debutanți. Acest proces este unul dinamic, deschis prin care o persoană este dispusă să în-vețe
și alta se oferă să o ghideze, de obicei față-în-față, și care se desfășoară pe operioadă mai lungă
de timp. Scopul colaborării este acela de a oferi sprijin pentru a se dezvolta și a dezvolta educația
în rândul elevilor. Copii au nevoie de astfel de modele, de profesori care să creadă în ei. Un prim
scop ar fi acela ca cei mai puțin experimentați să devin cât mai repede lideri în educație și să își
construiască o carieră de succes, care gândesc și acționează strategic și sunt capabili să genereze
schimbări sustenabile atât în clasă cât și în școală și în comunitate.
Pentru ca aceasta să se realizeze, e nevoie în primul rând de mentori eficienți, care să
știe să asculte, să facă observații și să fie capabili de rezolvare a problemelor. Mentoratul se
bazează pe emoția reciprocă dintre cele două părți, pe modul în care văd aceștia munca în echipă
și pe stilurile diverse de învățare pe care le abordează, urmărindu-se o creștere intelectuală și
creati-vă bazată pe idei comune care să sprijine acestă acțiune. Un aspect important în activitatea
de mentorat este orientarea, facilitarea, influențarea și sprijinirea celui mentorat. Mentorul trebu-
ie să arate, să demonstreze, să explice și să evidențieze debutantului ce trebuie să cunoască, să
exerseze, să observe pentru o integrare cât mai facilă în mediul profesional, pentru a excela într-
un timp cât mai scurt și pentru a deveni la rândul său mentor. Activitatea de mentorat tre-buie să
fie una organizată, cu o strategie bine pusă la punct, deși ea poate să fie și una ocazio-nală,
nonformală, atunci când de exemplu, într-un colectiv mai numeros de cadre didactice chiar la
aceeași disciplină, cu o vastă experiență în domeniu pot sprijini un debutant.
Un program formal de mentorat trebuie să urmărească diferite aspecte prin care:
a) să fie riguros, adică să permită dezvoltarea unui nivel înalt de înțelegere a mediului
educațional;
b) să fie recompensator, adică să provoace debutanțiilor motivația de a performa și nu doar
de a munci în cadrul acestui proces;
c) să stimuleze independența, adică să aibă capacitatea de a face propriile alegeri care să-i
conducă spre performanță profesională și de a se autoregla;
464
d) să fie realist, adică activitățile realizate să reflecte cât mai fidel modul în care lucrează
atât debutantul cât și mentorul;
e) să fie revelator, să pună într-o lumină corectă nivelul de înțelegere a problemelor cât și a
situațiilor ivite pe parcurs;
f) să fie reflexiv, adică să ofere debutanților posibilitatea de a se gândi asupra propriilor
experiențe, activități de învățare, să se stabilească conexiuni care să-i ajute să conști-
entizeze că învățarea reprezintă un proces continuu pe toată durata activității profesio-
nale având drept scop dezvoltarea permanentă a capabilităților și a capacităților perso-
nale de înțelegere.
Dacă în diferite state europene activitatea de mentorat este implementată de mai multă
vreme, în România încă se fac pași timizi de a se trece de la teorie la practică, cadrul legal
nefiind încă definitivat în întregime, deși legea educației din anul 2011 reglementează acest fapt.
Aceasta ar presupune ca mentorul să fie degrevat de o parte din orele din catedră iar de-butantul
să activeze o perioadă de timp pe lângă mentor. Astfel aceste ore față-în-față ar fi mai numeroase
și ar fi clar mai elocvente pentru bunul mers al acestei activități. Însă acum, la noi activitatea de
mentorat presupune, și acest fapt se desfășoară în cadrul unor cursuri având su-port european,
derularea unor activități timide pe parcursul a doar câtorva ore desfășurate de către debutant, pe
care le înregistrează, și pe care le analizează mentorul de la distanță. Buna intenție a celor două
părți este oarecum estompată nu numai de distanță, de timp cât și de ana-liza ”la cald” a
activității în sine. Mentoratul presupune în primul rând de a facilita prin inter-mediul
instrumentelor de reflectare, de analiză și de observare a activității având drept scop crearea de
spații pentru a sprijini creșterea gradului de satisfacție a debutantului. Atunci când se impune,
mentorul intervine cu rolul de a direcționa având ca scop remodelarea unor anumi-te tipare de
gândire și de acțiune ale debutantului care vin în conflict, în contradictoriu cu cele ale
mentorului. Deși pot apare și astfel de situații, pornind de la lacune tehnice și competențe
didactice netemeinice, prin întrebări edificatoare, mentorul poate să ajute ca profesorul debu-tant
să treacă peste astfel de situații-problemă.
Mentoratul are și o funcție catarctică, cu rol de eliberare a emoțiilor și de motivare în
crește-rea performanțelor profesionale. Unii profesori sunt timizi în a se manifesta deși au
potențial, iar mentorul are un rol de”părinte” care să-i sprijine în a depăși această stare în relația
clară de a colabora cu colectivul de elevi și de a-și susține activitatea didactică. Pentru că, uneori
firea timidă a profesorului sau un elev ”problemă” poate să reprezinte un impediment real.
Funcția catalizatoare a mentoratului se reflectă în capacitatea de a stimula schimbarea, de a duce
plus valoare benefică pe viitor în activitatea profesională. În același timp ea trebuie să aibă rol de
încurajare în a menține ridicată motivația și concentrarea de a face performanță ridicată.
465
Mentorul trebuie să aibă capacitatea de a facilita dar și de a identifica zonele sensibile,
pe care prin discuții deschise, prin întrebări care să-l determine pe debutant să se autocorecteze,
să reflecteze asupra activității, să aleagă între alternativele posibile pe care și le poate identi-fica
și le poate susține cu succes.
Mentoratul presupune o activitate compălexă, de durată, menită să îmbunătățească
activita-tea profesorului debutant pentru ca rolul său de educator și de creare de valori umane să
fie unul desăvârșit.
BIBLIOGRAFIE
Mentorat în educație-suport de curs, Asociația Didakticos Timișoara -2021
466
INOVAŢIE ŞI CREAŢIE IN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. Iuliana AGAVRILOAEI-PREDA

În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi

învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o
permanentă inovaţie şi creaţie în activitatea didactică.
competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de
a găsi strategii moderne folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ. Pentru
elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care
elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor
de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.
reprezintă o necesitate evidentă. Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ
facilitează realizarea scopurilor didactice şi idealurilor educaţionale. Calculatorul nu este utilizat
pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci pentru a veni tocmai în sprijinul
predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică fundamentală.
Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare eficientă. Formarea
capacităţii de a utiliza calculatorul, de a folosi internetul, este benefică elevilor atât în activitatea
şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic, prin relaţionarea cu lumea oferită
de aceste instrumente de lucru ale mileniului al III-lea.
Un obiectiv important ce ar trebui stabilit pentru anii următorii ani este de a dezvolta un
indicator internaţional al capacităţii de a învăţa, toate acţiunile bazându-se pe cercetarea
instruire, al unui an de studiu etc. Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în
triada predare-învăţare-evaluare.
Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor
abordărilor de până acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de
informaţii, până la cea de „manager al învăţării”. Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două
roluri, cel de manager şi cel de evaluator.
467
Procesul instructiv-educativ trebuie astfel conceput şi desfăşurat, încât să-i convingă pe
elevi să preţuiască propria moştenire naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei
naţiuni la civilizaţia modernă, pregătind atât elevii, cât şi dascălii să înţeleagă valoarea
diversităţii şi a independenţei de spirit. Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării
psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează şi organizează influenţele mediului, dezvoltă
personalitatea. Creativitatea, în termeni generali, este un proces mental care permite generarea de
idei şi concepte noi sau asocieri originale între concepte şi idei deja existente. Lumea modernă
pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este necesară extinderea
abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit oamenilor să se
schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de vedere cultural,
bazată pe cunoaştere. Comisia Europeana a sugerat evidenţierea rolului pe care creativitatea şi
inovaţia îl joacă în generarea prosperităţii. Obiectivul principal este promovarea unor abordări
inovative şi creative în diferite domenii de activitate. Educaţia şi formarea profesională sunt
factori decisivi pentru realizarea acestui lucru. Activităţile școlare ar trebui să se concentreze pe
crearea unui mediu favorabil pentru creativitate şi inovaţie şi să stimuleze o strategie pe termen
lung.
Noul mileniu aduce noi cerinţe educaţionale care impun noi metode, altele decât cele
folosite pânǎ acum. O importanţǎ majoră în pregǎtirea elevilor pentru noile cerinţe, o au cele trei
forme ale educaţiei şi anume:
 educaţia formală însemnând învăţare sistematică, structurată si gradată cronologic,
realizată in instituţii specializate de către un personal specializat;
 educaţia nonformală constând in activităţi educative desfăşurate in afara sistemului
formal de învăţământ de către diferite instituţii educative;
 educaţia informală care se referǎ la experienţe de învăţare spontană, cotidiană,
pentru a promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape din
cadrul învăţării continue. Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure
evidenţierea progresului înregistrat de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii
obiectivelor prevăzute în programă. Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de
informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales, ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau
ceea ce intuieşte. Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o
autoevaluare a procesului pe care profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în
parte. Astfel poate fi descris nivelul de formare a competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi
468
stabilite modalităţi prin care se pot regla, de la o etapă la alta, activităţi de învăţare-formare a
elevilor, în mod diferenţiat.
De o importanta deosebita este realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi
evaluarea orală; aceasta din urmă, deşi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea
tuturor elevilor şi blocaje datorate emoţiei sau timidităţii, prezintă avantaje deosebite, precum:
realizarea interacţiunii elev-profesor; demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin
intervenţia cu întrebări ajutătoare, demonstrarea comportamentului comunicativ şi de
interrelaţionare al elevului etc. De asemenea este necesară folosirea cu o mai mare frecvenţă a
metodelor de autoevaluare şi de evaluare prin consultare, în grupuri mici, vizând verificarea
modului în care elevii îşi exprimă liber opinii proprii sau acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi,
capacitatea de a-şi susţine şi motiva propunerile etc.
cu metode care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe încurajarea gândirii critice a elevului,
pe participarea activă a acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală.
În viziunea metodologiilor moderne, demersul didactic se centrează pe elev şi are în vedere
transformarea acestuia din “obiect” al procesului didactic în” subiect activ” al propriei deveniri.
Modelul de proiectare a activităţii didactice are în vedere trecerea de la centrarea pe
conţinut la centrarea pe activitatea elevului, care presupune deplasarea accentului în activitatea
didactică:
BIBLIOGRAFIE
469
DEMERSUL DIDACTIC ÎNTRE TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE
Prof. Laura-Monica SANDU

Societatea contemporană este definită de un proces de modernizare accentuat,

manifestat prin predilecția tendințelor de digitalizare și prin inovații tehnologice, astfel
impunându-se o restructurare a tuturor domeniilor de activitate. Una dintre componentele
esențiale ale societății este educația care pune accentul pe formarea și dezvoltarea intelectuală,
morală și fizică a individului printr-un set de metode și mijloace aplicate sistematic, într-un cadru
organizat. Eficiența demersului didactic constă în îmbinarea armonioasă a metodelor clasice cu
cele moderne, atent selectate de cadrul didactic în funcție de particularitățile clasei de elevi.
Școala românească este supusă unor provocări tot mai mari, precum cea generată de
contextul predării online, impunându-se o regândire rapidă a întregului proces didactic. Astfel,
metodele tradiționale de predare-evaluare au fost înlocuite tot mai mult cu cele moderne care au
facilitat accesul elevilor la informație. Pentru a-i pregăti pe elevi pentru provocările de zi cu zi,
se impune adaptarea la noile tehnologii prin dezvoltarea creativității, a spiritului inovator și
competițional.
Învățământul tradițional, fundamentat pe un model pasiv de predare, se sprijină pe
metode precum conversația, demonstrația, expunerea, explicația sau exercițiul în care accentul se
pune pe transmiterea și asimilarea cunoștințelor, pe activitatea individuală a elevilor.
Didactica modernă propune, însă, depășirea vechiului model prin dinamizarea clasei,
prin renunțarea profesorului la rolul de transmițător și asumarea celui de facilitator al procesului
de învățare, prin schimbarea percepției asupra relației profesor-elev. Dialogul trebuie să se
bazeze pe comunicare, pe schimburi de păreri, cu menirea de a antrena gândirea elevilor, iar nu
de a le testa capacitatea de memorare. Expunerile și explicațiile profesorului pot depăși cadrul
rigid al unor simple transmiteri de informații ce ar lărgi distanțarea de elevi prin crearea unor
conexiuni cu domenii ale științei și tehnologiei sau prin formularea unor întrebări
problematizante care să transforme monologul în dialog.
Profesorului îi revine rolul de a ghida elevul în descoperirea de noi adevăruri prin
antrenarea în discuții moderne, menite a încuraja exprimarea propriilor opinii.
Promovarea sănătății şi a stării de bine a elevului determină o dezvoltare optimă din
punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.
Este foarte important ca în formarea unui stil de viață sănătos pentru școlari să se pună
accent pe:
470
 autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;
 comunicare şi relaţionare interpersonală;
 controlul stresului;
 dezvoltarea carierei profesionale;
 prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;
 prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă.
În abordarea creativității în procesul educațional, elevul trebuie încurajat să gândească
independent, să îşi asume riscuri si responsabilităţi în demersul său spre formare intelectuală.
Evaluarea pentru asigurarea calităţii şi rezultatele obţinute trebuie să ne lărgească perspectiva
asupra situaţiei reale din şcoli, să identifice nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să
descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.
Procesul instructiv-educativ trebuie astfel conceput și desfășurat, încât să-i convingă pe
elevi să prețuiască propria moștenire națională, să primească contribuțiile originale ale oricărei
națiuni la civilizația modernă, pregătind atât elevii, cât și dascălii să înțeleagă valoarea
diversității și a independenței de spirit.
Pentru a satisface dezideratele societății moderne, învățământul trebuie să se adapteze și
să-și completeze instrumentele utilizate în procesul didactic cu mijloace moderne. De aceea, în
reforma învățământului se pot viza câteva direcții pe care să se înscrie modernizarea strategiilor
didactice: selectarea acestora în concordanță cu obiectivele propuse, transformarea elevului într-
un partener prin consultarea sa în alegerea unei metode și mai ales încurajarea interacțiunilor în
colectiv.
Înlocuirea activității individuale cu cea în grup sau în echipă este esențială pentru
interacțiunea elevilor, facilitând dezvoltarea cognitivă și socială a acestora, creativitatea,
imaginația, spiritul analitic și de cooperare, formându-i spre cunoaștere și descoperire. De pildă,
metoda bulgărelui de zăpadă permite atât activitatea individuală a elevilor care, într-un interval
scurt de timp, caută soluții posibile, cât și relaționarea cu ceilalți colegi pentru analizarea
soluțiilor găsite.
Brainstormingul este o metodă interactivă care antrenează întreaga clasă în emiterea a
cât mai multor idei noi pornind de la o întrebare deschisă, problematizantă.
Creativitatea individuală și de grup, spiritul de cooperare și cel competițional sunt
stimulate prin multe alte metode: Starburst (Explozia stelară), Problematizarea, Tehnica
acvariului (Fishbowl) sau Mozaicul.
Așadar, obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în
dezvoltarea competențelor personale, antreprenoriale și sociale prin învățarea pe tot parcursul
471
vieții, dar și de a găsi strategii moderne folosite pentru asigurarea unei educații de calitate în
învățământ.
Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată
pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii
fundamentale, din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.
informaţii, până la cea de „manager al învăţării”.
În profilul profesorului ideal trebuie să coexiste pregătirea de specialitate și cea
capacitatea de a selecta instrumentele adecvate contextului educațional, particularităților de
vârstă și de asimilare ale elevilor. Totodată, profesorul trebuie să fie într-un permanent contact
cu cerințele moderne prin participarea la conferințe, simpozioane, webinare sau cursuri de
perfecționare. În procesul de predare, de asimilare, de fixare și de evaluare a cunoștințelor, acesta
trebuie să uzeze de o paletă largă de metode și procedee, atât tradiționale, cât și moderne. Între
metodele tradiționale și cele moderne există o interdependență: cele dintâi facilitează
transmiterea unui bagaj de cunoștințe necesare formării abilităților individuale, celelalte îi oferă
elevului cadrul de afirmare necesar prin canalizarea energiilor acestuia în direcția sporirii
curiozității, atenției, creativității și documentării.
Nu se poate afirma faptul că doar folosirea anumitor metode considerate active asigură
succesul activității desfășurate. Chiar și metodele tradiționale pot deveni active prin tactul
pedagogic al profesorului care trebuie să fie permanent preocupat de lărgirea orizontului de
cunoaștere al elevului. De personalitatea profesorului depinde întregul proces de selectare și
aplicare a strategiilor didactice.
BIBLIOGRAFIE
Ionescu M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;
Cucoș Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice: curs elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță, Editura
Polirom, Iași, 2005;
Alois Gherguţ, Management general şi strategic în educaţie, Editura Polirom, Iaşi, 2007.
472
JOCUL ȘI ÎNVĂȚAREA EXPERIENȚIALĂ ÎN GRĂDINIȚĂ
Prof. Vasilica Iuliana BALAN

Prof. Simona VRABIE
Grădinița cu Program Prelungit Nr.3, Vaslui
Învățarea experiențială este învățarea care are loc în urma reflecției asupra a ceea ce se
face, ceea ce se află în contradicție cu învățatul "pe de rost" sau învățarea didactică. Învățarea
experiențială este înrudită cu educația experiențială, învățarea prin acțiune, prin aventură, prin
liberul arbitru, prin cooperare și prin serviciu în folosul comunității. Deși există conexiuni și
puncte comune între toate aceste teorii ale educației, acestea nu trebuie confundate având
înțelesuri diferite. Învățarea experiențială pune accentul pe procesul de învățare individual.
Adesea se folosește ca și sinonim pentru educația experiențială, totuți aceasta din urmă cuprinde
un spectru mai larg al educației. Astfel, sub incidența educației expperinețiale cad aspecte
precum relația dintre dascăl și elev, precum și subiecte mai cuprinzătoare cum ar fi structura și
obiectivele educației.
“A învăţa pe copil … nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria-i
gândire, aducând-o până la gândirea noastră, cu alte cuvinte, nu să-I impunem lumea noastră,
creată de gandirea noastră, ci să-l ajutăm să înţeleagă cu gândirea lui lumea sensibilă, nemijlocit
evidentă.” (G.N.Volkov)
Modernizarea învăţământului se înscrie într-un proces general de reînoire a întregului
process şcolar. Funcţia de a transmite autoritar cunoştinţele trebuie să facă loc unui învăţământ
care sugerează, propune, sfătuieşte, care încurajează elevul în căutare, care îl ajută să descopere,
îi dezvoltă creativitatea, un învăţământ ce ţine seama de interesele copilului şi de motivaţie şi-I
permite acestuia să-şi însuşească cunoştinţele şi printr -o construcţie personală. Una din metodele
moderne care asigură într-o măsură mult mai mare decât metodele tradiţionale, activitatea
independentă şi motivaţia corespunzătoare pentru însuşirea activă şi conştientă a cunoştinţelor
este metoda învăţării prin descoperire şi în cadrul ei problematizarea cu ajutorul căreia copiii
ajung la descoperirea unor adevăruri necunoscute lor, dar cunoscute în ştiintă şi de către
educatoare. Metoda descoperirii acţionează prin procedee ca: vezi, cercetează, înţelegi.
În grădiniţă sunt fundamentale trei tipuri de activităţi: jocul, explorarea şi experimentarea.
În funcţie de relaţia care se stabileşte intre achiziţiile anterioare şi cele la care se doreşte a ajunge
prin descoperire se pot distinge 3 forme:
1. Descoperirea inductivă –adică pe baza unor date şi cunoştinţe particulare se ajunge la anumite
cunoştinţe şi operaţii cu grad mai mare de generalitate. Metoda învăţării prin descoperire de tip
inductiv cuprinde – analiza, calsificarea, ierarhizarea unor date deja învăţate
şi trecerea la generalităţi în vederea formulării de ipoteze reguli, legi, teoreme.
2. Descoperirea deductivă–se realizează prin construirea de silogisme cu ocazia concretizării.
Învăţarea prin descoperire de tip deductiv, solicită plecarea de la general la particular şi
individual de la lege spre fenomen, de la cauză spre efect. Copilul trebuie să parcurgă drumul de
la concretul logic la concretul imediat si palpabil, sensibil, de la teorie la fapte.
3. Descoperirea transductivă după Jan Piagel, gândirea transductivă este acel tip de gândire care
473
implică stabilirea de relaţii nelogice între diverse serii de date, metoda impune o nouă viziune
asupra erorii, considerând-o ca mijloc al exersării intelectuale şi factor de stimulare.
Metoda formează copiilor deprinderea de a lucra singuri de a avea încredere in fortele
proprii, capacitatea de a se concentra asupra răspunsurilor ce li se cer. Învăţarea prin descoperire
pe cale inductivă presupune explorare şi experimentare şi se foloseşte atunci când copiii au
posibilitatea să observe diferite fenomene şi obiecte, pentru ca, pe baza informaţiilor culese să
ajungă la formularea unor generalizări. Rolul educatoarei este acela de a dirija procesul de
observare şi formularea concluziilor.
Copiii învaţă conştient experimentând activ. Ei învaţă mai mult şi mai bine prin intermediul
experimentării concrete, prin care ei pot pipăi, examina şi manipula obiecte reale. Copiii trebuie
să se mişte, trebuie activizaţi şi implicaţi; trebuie să le oferim oportunităţi pentru a-şi utiliza
imaginaţia, să le dăm prilejul de a fi originali. În lumea de mâine, care va fi a lor, se vor petrece
evenimente pentru care soluţiile tradiţionale nu vor mai fi eficiente. Un copil învaţă mult prin
intermediul situaţiilor de joc variate şi stimulatoare. Ce anume învaţă el? Să luăm un exemplu
simplu : atunci când copilul înalţă o construcţie din cuburi, taie ori lipeşte ceva, el învaţă, de fapt,
cum să-şi coordoneze ochiul cu mâna, cum să-şi exerseze mişcările fine ale mâinii. Aceste
deprinderi le va utiliza mult mai târziu, când se va pregăti pentru învăţarea citit-scrisului.
La fel, dacă un copil, împreună cu alţi parteneri de joacă, face o construcţie din cuburi,
învaţă să colaboreze cu ceilalţi, să exprime şi să accepte idei, să recreeze într-un fel mediul,
cunoscându-l astfel mai bine, se familiarizează cu formele geometrice, cu problemele de
echilibru ale construcţiei etc.
Jocul liber este o activitate plină de vioiciune, în care copiii au prilejul să exploreze medii
diferite şi să îndeplinească diferite sarcini fie individual, fie în grupuri mici. Fiecare copil are
dreptul să aleagă şi să participe la activităţile care îl interesează. Organizarea spaţiului
educaţional pe centre de interes oferă posibilităţi variate. Alegerile pot include Centrul.
Biblioteca, Centrul Joc de rol, Centrul Ştiinţe, Centrul Construcţii, Centrul Artă, Centrul Nisip
şi apă.. În spaţiul dedicat „Ştiinţei”vor fi efectuate diferite experimente. Lucrul cel mai important
este acela că fiecare copil este liber să aleagă dintre activităţile disponibile pe aceea pe care o
doreşte. El este liber, de asemenea, să schimbe o activitate cu alta, fără a cere permisiunea de
fiecare dată.
În momentul în care un copil termină activitatea, este responsabilitatea lui să cureţe sau să
reamenajeze locul în care a lucrat şi apoi este liber să-şi utilizeze timpul rămas lucrând la o altă
activitate. Uneori se vede câte un copil „hoinărind”. Poate are nevoie de o mână ajutor pentru a
se apuca de ceva. Unii copii tind să folosească în fiecare zi aceleaşi materiale. Aceştia trebuie
încurajaţi să încerce lucruri noi, să fie învăţaţi să facă unele lucruri: cum să folosească foarfeca,
cum să înşire etc.
Copiii mici sunt foarte ocupaţi să crească mari. Jocul de rol le oferă un prilej special de a
explora diferite roluri, adesea roluri de adulţi sau de oameni care sunt importanţi în viaţa lor.
Colţul căsuţei ne oferă prilejul de a fi foarte inventive: putem utiliza ceea ce avem la îndemână:
cutii de carton, putem confecţiona o fereastră dintr-o bucată de carton şi o perdeluţă, pietricele
rotunde pot fi ouă sau cartofi. Putem ruga părinţii să ne aducă hăinuţe de bebeluşi pentru păpuşi.
O oglindă plasată într-un colţ al clasei îi ajută pe copii să se privească des şi-şi formează o
imagine pozitivă despre ei înşişi.
La Centrul Construcţii, copiii învaţă de la cuburi. Află de la acestea proprietăţi precum felul
materialului, mărimea, greutatea, dimensiunile, grosimea, lungimea şi lăţimea. El poate compara
474
asemănările şi deosebirile, învăţând să clasifice şi să sorteze. În activitatea cu cuburi copilul
poate înţelege mai uşor conceptele de echilibru, spaţiu, suprafaţă, volum. El experimentează
secvenţele şi structurile, precum şi relaţiile parte – întreg. Studiază cuburile şi le măsoară ca să
vadă care este mai lung şi care este mai scurt şi care este egal cu altul. Copiii trebuie încurajaţi să
vorbească despre construcţiile lor pe măsură ce le ridică. Astfel, limbajul şi acţiunea fuzionează.
Vocabularul creşte şi se flexibilizează pe măsură ce copiii învaţă să folosească prepoziţii,
adverbe ( sus, jos, sub ,peste etc), adjective ( lung, scurt, mare, mic, gros, subţire etc) şi
substantive ( nume date construcţiilor, nume ale obiectelor utilizate în jocul cucuburi , nume ale
formelor geometrice). Adesea, copiii discută despre ceea ce fac în timpul activităţii
deconstrucţie. În acest tip de joc îşi face loc şi reflectarea mediului social, pe măsură ce copiii
recreează cu ajutorul cuburilor împrejurimile în care trăiesc.
Însuşirea conştientă a unor cunoştinţe corecte din punct de vedere ştiinţific se face, la vârsta
preşcolară, prin cunoaşterea directă a diferitelor fenomene ce se produc în natură. Pentru a
realiza acest lucru în grupă putem folosi diferite elemente din natură cu care să realizăm
experienţe relevante pentru copii. Copiii sunt curioşi prin firea lor. Ei vor să ştie tot felul de
lucruri. Ei ascultă, observă, pipăie şi miros. Îşi folosesc toate simţurile pentru a învăţa, dar
această experienţă este de neînlocuit. Felul în care copiii mici investighează este cu adevărat o
activitate ştiinţifică. Mare parte din activitatea ştiinţifică de la grădiniţă trebuie să se nască din
întrebările pe care le pun copiii.„De unde vine ploaia?”, „ De ce cad frunzele din copaci?”, „ Ce
se întâmplă cu omida?”. „Cum se face un curcubeu?” Nu întotdeauna ştim răspunsurile la toate
întrebările, dar este corect să spunem: „Nu ştiu, dar hai să aflăm!” Chiar dacă ştim răspunsul,
este bine să nu-l oferim prea repede, ci să lăsăm copiii să încerce să descopere singuri soluţia. Îi
putem ajuta pe copii să analizeze lucrurile şi găsească răspunsurile, ghidându-i prin întrebări de
tot felul: „Cum arată?”, „Cum se simte la pipăit?”, „Produce zgomot?”, „Cum miroase?” şi multe
altele. Mai putem să-i întrebăm astfel: „Aţi observat vreodată că…, „De ce credeţi că…?” sau
„Putem să aflăm….?” În timpul observării unui fenomen, copiii trebuie încurajaţi să vorbească
despre acesta şi să-l descrie în detaliu.
La centrul de interes „Ştiinţă” nu este nevoie să avem echipamente sofisticate, ci o serie de
lucruri de care copiii trebuie să se folosească atunci când experimentează, observă, află lucruri
noi. Acestea sunt: un cântar simplu, o lupă, ideal ar fi un acvariu, plante, pietre, magneţi, roţi,
eprubete , borcane, un ceas, cutii, tăvi de plastic, plante, seminţe, ghivece cu pământ, burete
umed şi ziare vechi, scoici, insectare, ierbare.Se poate „inventa” un termometru dintr-un fermoar
lipit pe un carton: când afară este cald, copiii deschid fermoarul,când este frig, îl închid.De-a
lungul fermoarului am scris gradaţii cu cifre corespondente. Este distractiv pentru copii să de
simtă ca nişte „experţi” „măsurând” temperatura sau prevăzând vremea uitându-se la cer: dacă pe
cer sunt nori întunecaţi – vine ploaia, dacă norii sunt albi şi pufoşi – vremea va fi bună.
BIBLIOGRAFIE:
Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, Bucureşti, 2019
Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3 – 6/7 ani, Bucureşti,
2008
Schulman Kolumbus, Elinor – Didactică preşcolară, Editura Val & Integral ,Bucureşti,
1998
Laborator metodic , Supliment metodic al revistei „Învăţământul primar” dedicat cadrelor
didactice din învăţământul preşcolar, nr. 1-2 , Editura Miniped Publishing House, 2006
475
Prof. Filoteia CHIRILĂ

Prof. Mihaela CIURESCU
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 2, Bârlad

reprezintă o necesitate evidentă . Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ
facilitează realizarea scopurilor didactice şi idealurilor educaţionale. Calculatorul nu este utilizat
pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci pentru a veni tocmai în sprijinul
predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică fundamentală.
Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare eficientă. Formarea
capacităţii de a utiliza calculatorul ,de a folosi internetul este benefică elevilor,atât în activitatea
şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic,prin relaţionarea cu lumea oferită
de aceste instrumente de lucru ale mileniului al III-lea. Un obiectiv important ce ar trebui stabilit
pentru anii următori este de a dezvolta un indicator internaţional al capacităţii de a învăţa, toate
acţiunile bazându-se pe cercetarea ştiinţifică. Învăţământul modern are ca sistem de referinţă
competenţele generale şi specifice pe care trebuie să le dobândească cel ce învaţă – elevul – pe
parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al unui an de studiu etc.
Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-
evaluare. Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor
informaţii, până la cea de „manager al învăţării”. Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două
roluri, cel de manager şi cel de evaluator. Procesul instructiv-educativ trebuie astfel conceput şi
desfăşurat, încât să-i convingă pe elevi să preţuiască propria moştenire naţională, să primească
contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la civilizaţia modernă, pregătind atât elevii, cât şi
dascălii să înţeleagă valoarea diversităţii şi a independenţei de spirit. Obiectivul general este
acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea competenţelor personale,
antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de a găsi strategii moderne
folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ.
pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii,
fundamentale din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determina de asemenea o dezvoltare optimă din
476
punct de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual. Este foarte important
ca in formarea unui stil de viaţă sănătos pentru şcolari să se pună accent pe :
-autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;
-comunicare şi relaţionare interpersonală;
-prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;
-prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă.
În abordarea creativitǎţii in procesul educaţional, elevul trebuie încurajat să gândească
independent, să îşi asume riscuri si responsabilităţi in demersul său spre formare intelectuală.
descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare. Educaţia este factorul hotărâtor
al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează şi organizează influenţele
mediului,dezvolta personalitatea. Creativitatea, in termeni generali, este un proces mental care
permite generarea de idei şi concepte noi sau asocieri originale intre concepte şi idei deja
existente. Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei.
Este necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le
permit oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din
punct de vedere cultural, bazată pe cunoaştere. Noul mileniu aduce noi cerinţe educaţionale care
impun noi metode, altele decât cele folosite pânǎ acum. O importanţǎ majoră în pregǎtirea
elevilor pentru noile cerinţe, o au cele trei forme ale educaţiei şi anume: educaţia formală
însemnând învăţare sistematică, structurată si gradată cronologic, realizată in instituţii
specializate de către un personal specializat; educaţia nonformală constând in activităţi educative
desfăşurate in afara sistemului formal de învăţământ de către diferite instituţii educative;
educaţia informală care se referǎ la experienţe de învăţare spontană, cotidiană, existenţială,
desfǎşurate în medii culturale care nu au educaţia ca scop principal. Criteriul de calitate aplicat
educaţiei are un rol foarte important deoarece măsurile propuse pentru a promova creativitatea şi
capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape din cadrul învăţării continue. 6
Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai
ales, ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte. Fiecare activitate de
evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o autoevaluare a procesului pe care profesorul l-a
desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în parte. Astfel poate fi descris nivelul de formare a
477
competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se pot regla, de la o etapă
la alta, activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat .O importanţă deosebită in
inovaţia şi creaţia în activitatea didactică o au rolurile manageriale ale cadrului didactic :de
planificare (planifică activităţile cu caracter instructiv - educativ) ;de organizare (organizează
activităţile clasei) ;de comunicare (comunică idei, cunoştinţe, ascultă efectiv, oferă feedback,
stabileşte canalele de comunicare); de conducere (conduce activităţile cu elevii , desfăşurate în
clasa şi în afara ei) ;de coordonare (sincronizează obiectivele individuale cu cele comune clasei,
contribuind la întărirea grupului şi formării echipelor de lucru); de îndrumare (prin intervenţii
punctuale adaptate unor situaţii specifice, recomandări) ;de motivare (prin întăriri pozitive, prin
utilizarea aprecierilor verbale şi nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive);
de consiliere (de orice tip, în probleme personale sau legate de şcoală); de control (în scopul
cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor şi nivelul de
performanţă); de evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele au fost atinse).
BIBLIOGRAFIE
478
VALOAREA FORMATIVĂ A SOFTURILOR EDUCAŢIONALE
Prof. Mihaela COMAN

Şcoala Gimnazială ,,Iorgu Radu”, Bârlad
Educaţia trebuie să pregătească individul pentru ritmul accelerat al schimbării în

societatea în care trăim, să-i creeze deprinderi şi abilităţi de adaptare şi, mai mult decât atât,
însăşi procesul de instruire trebuie să se adapteze noilor condiţii. Educaţia omului modern
trebuie să depăşească stadiul de educaţie orientată pe nivel şi să se orienteze către o educaţie
continuă, capabilă să-l pregătească pe individ oriunde s-ar afla şi nelimitat în timp.
Sarcina educaţiei şi a formării bazate pe noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării nu
este de a demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme
educaţionale, ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou spectru de performanţe, în
întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultură şi civilizaţie.
Cu certitudine, tehnologiile informaţiei şi comunicării vor deveni instrumente de utilitate
universală. De aceea, este necesar să se dezvolte în acest sens nou moduri de gândire şi
comportament care vor permite cadrelor didactice să facă faţă oricărei noi cerinţe. Fiecare cadru
didactic va trebui să capete o formaţie de bază în domeniul TIC.
Din păcate, în învăţământul preuniversitar, calculatoarele sunt folosite mai ales pentru
predarea şi învăţarea informaticii.Folosirea lor ca instrumente menite să uşureze învăţarea altor
materii este încă în stadiu incipient. Totuşi se constată o preocupare concretă pentru utilizarea
calculatorului în învăţare, în special în cadrul ariilor curriculare Matematică şi ştiinţe, Limbă şi
comunicare.
Acomodarea încă din şcoală cu noile tehnologii influenţează formarea intelectuală a
elevilor în următoarele direcţii:
a) Stimularea interesului faţă de nou. Atunci când se lucrează cu calculatorul, interesul şi
implicarea elevului este neîntreruptă.Deschiderea aproape completă pe care o oferă
tehnica de calcul elimină riscul ca activitatea să intre în rutină sau ca elevul să se
plictisească.
b) Stimularea imaginaţiei. De obicei, copiii iau contact cu lumea calculatoarelor prin
intermediul jocurilor.Varietatea subiectelor abordate de acestea stimulează imaginaţia celor care
le utilizează, cu atât mai mult cu cât aceste programe sunt special concepute să dezvolte fantezia,
reflexele, inventivitatea, rapiditatea luării deciziilor.
c) Dezvoltarea unei gândiri logice. Gândirea elevilor câştigă în profunzime şi rapiditate. A şti
ce să ceri sistemului de calcul impune o ordonare superioară a gândirii.
479
d) Pot fi simulate pe ecran fenomene şi procese în evoluţia lor, unele experienţe greu
accesibile laboratoarelor şcolare.
e) Se poate optimiza randamentul predării prin prezentarea cu ajutorul ecranului a unei
largi varietăţi de exemple sau modele asociate unei secvenţe de lecţie. Aceasta conduce la
stimularea inventivităţii, a spiritului participativ şi anticipativ al celui care învaţă.
f) Formarea intelectuală a tinerei generaţii se va face în spiritul autoeducaţiei.
g) Elevul învaţă în ritm propriu, fără emoţii şi perturbări ale comportamentului determinate
de factorii de mediu.
h) Rezultatele şi progresele obţinute beneficiază de o apreciere obiectivă.
Ca metodă, învăţarea asistată de calculator recurge la un ansamblu de mijloace care să-i
permită atingerea obiectivelor şi formarea competenţelor specifice. Mijloacele didactice
specifice metodei sunt programele de învăţare sau soft-urile didactice.
Prin soft educaţional se înţelege un program proiectat în raport cu o serie de coordonate
pedagogice (obiective comportamentale; conţinut ştiinţific specific; caracteristici ale grupului
ţintă) şi coordonate tehnice (asigurarea interacţiunii individualizate; asigurarea feed-back-ului
secvenţial; realizarea evaluării formative)
În sens larg, prin soft educaţional se înţelege orice program proiectat pentru a fi utilizat în
instruire.
După funcţia pedagogică pe care o pot îndeplini în cadrul procesului de instruire, soft-
urile educaţionale pot fi clasificate astfel:
- de exersare
- prezentare de noi cunoştinţe
- de simulare
- testare
- dezvoltare a unor capacităţi sau aptitudini
- jocuri educative
Una din caracteristicile de primă importanţă ale unui soft educaţional o reprezintă
calitatea interacţiunii cu elevul. De ea depinde măsura în care se produce învăţarea.
O altă caracteristică este flexibilitatea. Modalitatea în care este proiectat softul cu care
va interacţiona elevul, va evidenţia o individualizare a parcursului în raport cu reacţiile elevului,
cu posibilităţile de relevare a dificultăţilor în parcurgerea programului şi de reglare a instruirii.
Din acest punct de vedere, unele soft-uri sunt centrate pe elev, cuprinzănd şi sarcinile de
lucru care să asigure învăţarea, altele sunt centrate pe profesor, prezentȃnd conţinuturile, dar fără
a-şi propune şi exersarea.
480
Comparȃndu-o cu alte metode, învăţarea asistată de calculator prezintă o serie cunoscută
de avantaje, cele mai importante fiind sintetizate astfel:
- sprijină şi uşurează procesul de învăţare;
- încurajează construcţia activă a cunoştinţelor;
- asigură contexte semnificative pentru învăţare;
- stimulează creativitatea şi competitivitatea, dar şi lucrul în echipă;
- promovează reflecţia;
- stimulează activitatea intelectuală şi dezvoltarea de competenţe;
- informaţia este receptată şi asimilată mult mai eficient;
- procesul de învăţare devine dinamic, intuitiv şi participativ;
- creşte calitatea actului pedagogic;
- eliberează elevul de multe activităţi de rutină;
- reduce timpul de studiu;
- ȋnlocuieşte materiale şi instrumente didactice scumpe sau greu de procurat;
- modifică atitudinea faţă de calculator ca instrument de lucru.
În contextul unei societăţi aflate într-o continuă căutare a modelelor spirituale şi morale
şi în condiţiile în care individul are o determinare spaţio-temporală puternic influenţată de
factorul economic, izolarea socială a acestuia este o realitate evidentă. De aceea se impune
adoptarea unor strategii care să contracareze efectul izolării.
BIBLIOGRAFIE
Albu, G., În căutarea educaţiei autentice, Polirom, Iaşi, 2002
Adăscăliţei, A., Instruirea asistată de calculator – didactică informatică, Ed. Polirom,
Iaşi, 2007
481
PERFORMANŢĂ ŞCOLARĂ
PRIN UTILIZAREA SOFT-URILOR EDUCAŢIONALE
ÎN GRĂDINIŢĂ
Prof. Ana-Maria SCÎNTEIE

Prof. Georgiana Ștefania CHIRILĂ
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 3, Vaslui
Softul educaţional reprezintă o îmbinare a programării pedagogice şi a produsului

informatic. Concret, instruirea asistată de calculator reprezintă totalitatea modalităţilor de
folosire a calculatorului în procesul de învăţare. Specialiştii o definesc ceva mai complex, ca o
varietate de experienţe didactice care utilizează calculatorul (hardul) ca suport tehnic şi softul ca
suport informaţional.
Formarea competenţelor descrise în curriculum nu este posibilă doar prin utilizarea unor
strategii clasice de predare-învăţare-evaluare. Instruirea diferenţiată individuală, pe grupe de
nivel, cu ajutorul softului educaţional realizat de către educatoare, poate fi o alternativă de
succes.
Introducerea calculatorului în grădiniţă nu trebuie să constituie un scop în sine, ci o modalitate
de creştere a calităţii, a eficienţei învăţării şi predării. Folosirea calculatorului reprezintă o nouă
strategie de lucru a educatoarei şi a copiilor, un nou mod de concepere a instruirii şi învăţării,
care îmbogăţeşte sistemul activităţilor didactice pe care aceştia le desfăşoară şi prezintă
importante valenţe formative şi informative.
Calculatorul simulează procese şi fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic
nu le poate pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui, se oferă copiilor modelări,
justificări şi ilustrări ale proceselor şi conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi
fenomenelor neobservate sau greu observabile din diferite motive.
Problema utilizării soft-urilor educaţionale, a jocurilor pe calculator, aşa cum mai sunt greşit
numite, în procesul de educaţie al copilului este destul de controversată. Jocurile cu un real efect
educativ sunt foarte rare şi nici nu sunt foarte agreate. Cele mai multe jocuri pe calculator nu
sunt benefice deoarece au un înalt conţinut agresiv. Ele îndepărtează copilul de la valorile
profunde ale societăţii. Multe jocuri cultivă violenţa prin simularea unor războaie sau a unor
scene sângeroase.
De asemenea, petrecerea mai multor ore în faţa calculatorului poate fi deosebit de nocivă,
prin faptul că răpeşte din timpul de joacă al copilului petrecut în aer liber, dar şi prin efectul
nesănătos pe care îl au monitoarele asupra ochilor.
482
Deoarece jocurile pe calculator sunt deosebit de agreate, este indicată punerea la punct a
unora care să cultive aptitudini utile societăţii. Atrăgând copilul în jocuri non-violente, atractive,
care dezvoltă gândirea logica, spiritul de observaţie, personalitatea acestora va avea numai de
câştigat.
În urma activităţilor desfăşurate pe calculator se poate constata:
• utilizarea calculatorului la vârsta preşcolară este utilă şi posibilă;
• stimulează comunicarea cu condiţia să fie corect utilizat;
• permite sporirea competiţiei sociale şi cognitive:
• grăbeşte procesul de socializare a copiilor la nivelul vârstei preşcolare;
• jocurile pe calculator contribuie la dezvoltarea gândirii logice, a spiritului de observaţie, a
memoriei vizuale şi a atenţiei voluntare;
• folosirea programelor de scriere şi de desen oferă copiilor posibilitatea de a-şi formula
propriile probleme.
Întregul material intuitiv pe care îl formează imaginile reprezentând obiecte, fenomene,
fiinţe, acţiuni, devine o sursă de cunoştinţe noi, iar măsura în care copilul învaţă să le
înregistreze, să le descrie, să le interpreteze, acestea dezvoltă spiritul de observaţie, operaţiile de
analiză şi sinteză, de generalizare şi abstractizare.
Cu ajutorul programelor didactico-informatice, a softurilor educaţionale, se eficientizează
procesul de predare-învăţare-evaluare a cunoştinţelor. Utilizând softurile educaţionale în cadrul
activităţilor se vor dezvolta:
 gândirea logică,
 spiritul de observaţie,
 memoria vizuală ,
 atenţia voluntară,
 operaţiile intelectuale prematematice,
 deprinderile de lucru cu calculatorul,
 abilităţile de utilizare a informaţiilor primite prin intermediul softurilor educaţionale.
Astfel, softurile educaţionale prezintă o serie de avantaje incontestabile:
 furnizează un mare volum de date;
 asigură o instruire individualizată;
 favorizează parcurgerea unor secvenţe de instruire complexe prin paşi mici, adaptaţi
nevoilor individuale de progres în învăţare;
 facilitează realizarea unui feedback rapid şi eficient;
 oferă posibilitatea simulării unor procese greu sau imposibil de accesat în mod direct;
 stimulează implicarea activă a copilului în învăţare;
483
 oferă posibilităţi mari de prezentare sau de transmitere de noi conţinuturi;
 asigură o tratare interdisciplinară a informaţiilor furnizate;
 prezintă noile cunoştinţe într-o manieră interactive;
 preşcolarii pot fi antrenaţi în jocuri pedagogice care solicită perspicacitate, atenţie
distributivă, creativitate;
 susţin în mod evident efortul de învăţare într-un ritm propriu;
 favorizează administrarea unor forme noi de evaluare şi de urmărire a progreselor
înregistrate de preşcolari.
Utilizarea soft-urilor educaţionale în activităţile din grădiniţă, se dovedeşte a fi un
instrument de învăţare eficient, care determină apariţia unor modificări semnificative în achiziţia
cunoştinţelor şi în atitudinea faţă de învăţare a copiilor. Copiilor le place mai mult să înveţe prin
intermediul soft-urilor educaţionale, decât prin metode tradiţionale, acestea contribuind la
dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de învăţare şi la îmbunătăţirea rezultatelor obţinute.
Exerciţiile din softurile educaţionale sunt prezentate într-o formă atractivă copiilor pentru
a vizualiza în mod corespunzător conceptul însuşit. Imaginile permit restructurarea unei
probleme, aceasta fiind mai uşor procesată de sistemul vizual şi perceptiv al copiilor, sporind
abilitatea acestora de a înţelege fenomenele mai dificile. De asemenea, majoritatea exerciţiilor
încorporează segmente de naraţiuni care au permis copiilor să-şi însuşească strategii de lucru
adecvate.
Softurile educaţionale se pot folosi în cadrul tuturor tipurilor de activităţi. Unele softuri
educaţionale pot fi utilizate în cadrul mai multor discipline, deoarece sunt concepute
interdisciplinar. Pe piaţa actuală există deja o multitudine de softuri educaţionale, realizate de
departamente de cercetare din cadrul MEC, a unor facultăţi sau de unele firme.
Calitatea rezultatelor obţinute în învăţare depinde de calitatea implementării soft-urilor
educaţionale la nivel de grupă, impunându-se informarea cadrelor didactice în ceea ce priveşte
dezvoltarea tehnologiei şi integrarea acesteia în procesul de predare-învăţare.
BIBLIOGRAFIE
Allan P, Booth S, Crompton P, and Timms D, (1996), Integrating Learning with
Technology, University of Stirling, Stirling;
Miclea M, (2000), Psihologie cognitiva, Editura Gloria, Cluj- Napoca;
Hardley M, (1990), Accomplished Teachers- Integrating Computers into Classroom
Practice, Bank Street College of Education Center for Children and Technology, NY 10025
484
VALORIFICAREA PERSONAJELOR DIN LITERATURA PENTRU

COPII, PRIN JOC DIDACTIC, LA NIVEL PREȘCOLAR
Prof. Anca ALICIUC-HABA

Școala Gimnazială „Dimitrie Cantemir”, Vaslui
În grădiniță, și nu numai, este foarte des utilizat jocul didactic, acesta reprezentând o
metodă de predare-învățare-evaluare extrem de atractivă pentru copii. El îmbină cu succes
elementul instructiv-educativ cu cel distractiv.
Cea mai simplă cale de a utiliza jocul didactic în cadrul activităților din învățământul
preșcolar, în special la grupa mică, este acțiunea, explicarea și demonstrarea jocului având loc
prin desfășurarea efectivă a acestuia (calea inductivă). Pe calea deductivă pot fi ghidați
preșcolarii din grupele mari, acestora explicându-li-se jocul, sarcinile didactice, regulile,
acțiunile de joc. Demonstrația joacă un rol extrem de important împreună cu regulile, care
adeseori sunt deduse cu ajutorul copiilor. Jocurile didactice pot fi disciplinare, dar și
interdisciplinare, ele îmbinând sarcini didactice din mai multe domenii de cunoaștere, în acest fel
realizându-se o activitate de învățare fără ca cei mici să conștientizeze efortul intelectual depus .
Jocul are, pe lângă alte funcții, funcție formativă, ajutând astfel la dezvoltarea
personalității copiilor și stimulând diferite tipuri de gândire. El este principala formă de învățare
la vârsta preșcolarității mici, fiind „o activitate care însoțește permanent evoluția și facilitează
dezvoltarea ființei umane pe toate planurile – fizic, psihic și social”. Jocurile didactice ce au ca
obiectiv dezvoltarea competențelor de comunicare din cadrul domeniului experiențial Limbă și
Comunicare, sunt cele care sporesc apetitul copiilor pentru povești. Acestea pot avea ca sarcini:
identificarea personajelor din povești după imagini, replici audiate sau acțiuni; distingerea
faptelor reale de cele imaginare, a informațiilor corecte de cele incorecte; reproducerea din
memorie a unor replici a personajelor; recunoașterea titlulului după imagini sau după replicile
unor personaje; asocierea corectă a personajelor cu acțiunea din poveste .
Copilul este în elementul lui atunci când se joacă. De aceea, atunci când ne desfășurăm
activitatea la grupă, consider că este de preferat, de câte ori situația o permite, să folosim jocul
didactic ca mijloc de realizare al lecției. Pentru a da culoare jocului și pentru a dinamiza întreg
colectivul de preșcolari, putem insera în una dintre etapele jocului (de exemplu, în etapa
complicare jocului) și câteva metode moderne, motiv pentru care am ales ca în rândurile de mai
jos să detaliez câteva astfel de exemple, de jocuri didactice ce integrează metode activ-
participative.
485
Prin intermediul acestor tipuri de activități, copiii vor putea recunoaște anumite trăsături
fizice și morale, ale personajelor din operele studiate. În plus, vor putea să deosebească
personajele pozitive de cele negative, conștientizând astfel diferența dintre bine și rău și
realizând că fiecare faptă, bună sau rea, are anumite consecințe, ce îi pot afecta pe cei din jurul
lor.
Joc didactic: Floarea literelor
Scopul didactic: Valorificarea cunoștințelor și deprinderilor fonetico-lexicale în vederea
transmiterii unui mesaj sub formă simbolică sau scrisă.
Sarcina didactică: Să aleagă din coș doar imaginile care conțin personaje din povești a căror
nume încep cu litera primită. Să identifice din ce poveste face parte fiecare personaj găsit,
precizând care este povestea lor preferată.
Regulile jocului: Fiecare echipă va trebui să stabilească un lider. Liderul fiecărei echipe va
trebui să lipească pe petala echipei sale toate imaginile alese. Membrii fiecărei echipe trebuie să
recunoască povestea din care fac parte personajele alese. Fiecare membru al echipei trebuie să
spună care este povestea lor preferată, iar la sfârșit, fiecare copil trebuie să asocieze un emoticon
cu emoția simțită în cadrul activității. Prima echipă care reușește să selecteze toate imaginile,
conform indicațiilor primite, câștigă jocul.
Metoda interactivă valorificată: Metoda „Floare de lotus.”
Conţinutul jocului: Copiii sunt repartizaţi în echipe de câte opt copii. Fiecare echipă va
primi un coș în care sunt mai multe imagini cu personaje din povești. Sub coș, fiecare echipă are
câte o literă. Într-o primă etapă, copiii trebuie să recunoască litera și să selecteze doar imaginile
cu personajele a căror nume încep cu litera primită. În cea de-a doua parte a jocului, fiecare
membru al echipei trebuie să dea exemplu de un cuvânt care începe cu sunetul corespunzător
echipei sale. Liderul fiecărei echipe va trebui să lipească toate imaginile pe petala echipei sale.
După ce toți liderii au lipit imaginile pe floarea de lotus de pe panou, fiecare copil va lipi
deasupra florii emoticonul care sugerează cum s-au simțit la activitate, creând astfel un curcubeu
al emoțiilor.
Joc didactic: Florile cu povești
Scopul didactic: Valorificarea cunoştinţelor despre poveștile învățate şi a deprinderilor fonetico-
lexicale în vederea transmiterii unui mesaj oral sau sub formă simbolică/scrisă.
Sarcina didactică: Să despartă corect în silabe, cuvintele date, reprezentând grafic cuvântul
și silabele acestuia și să identifice sunetul inițial și final al acestora. Să identifice personajele din
povestea primită și să descrie câteva trăsături ale acestora.
Regulile jocului: Fiecare echipă trebuie să răspundă corect la o ghicitoare, după care să
despartă in silabe răspunsul corect. Pentru a putea lipi următorul element pe blazon, fiecare
486
echipă trebuie să despartă corect în silabe denumirea acestuia și să reprezinte grafic cuvântul. De
asemenea, copiii vor trebui să denumească sunetul inițial și final al cuvintelor date.
Metoda interactivă valorificată: Tehnica blazonului
Conţinutul jocului: Copiii sunt repartizaţi în echipe de câte cinci. Zâna Florilor a lăsat la masa
fiecărui grup conturul unei flori. În mijlocul fiecărei flori vor lipi răspunsul la ghicitoare
(imaginea unei povești studiate). Copiii vor primi mai multe jetoane care ilustrează întâmplări
sau elemente din povești. Ei vor trebui să selecteze doar imaginile reprezentative poveștii lor.
Pentru a putea lipi imaginile pe floare, copiii vor trebui să denumească ceea ce este arătat în
imagine, să despartă cuvântul în silabe, menționând sunetul inițial și final al acestuia, precum și
numărul silabelor. În timp toate echipele îşi vor completa cele cinci petale ale florii realizând
blazonul poveștii pe care o reprezintă. Va câștiga echipa care termină cel mai repede blazonul.
La final se vor aşeza la un loc toate florile, pentru a realiza un blazon comun numit Florile cu
povești.
Folosirea metodelor activ-participative în cadrul jocului didactic, după cum se poate
vedea și în activitățile descrise mai sus, îi activizează pe copii, le antrenează imaginația, dar în
același timp îi învață să coopereze, să rezolve sarcini împreună cu ceilați colegi, să empatizeze
cu colegii lor și să îi ajute pe aceștia. De asemenea, în acest fel, ajung să își accepte mai ușor
neajunsurile și faptul că pot avea de învățat de la ceilalți participanți la activitate.
BIBLIOGRAFIE
Mitu, F., Antonivici, Ș. (2005). Metodica activităților de educare a limbajului în
învățământul preșcolar. București: Editura Humanitas Educațional.
Butnaru, S. (2017). Psihopedagogia jocului, Manual pentru PIPP, ID. Iași: Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza”.
487
MUNCA ÎN ECHIPĂ- EDUCAȚIE PENTRU TOȚI
Prof. Mihaela-Clara CHIOREAN

Prof. Anca Cristina CREȚU
Școala Gimnazială ,,Principesa Elena Bibescu”, Bârlad
,,Munca în echipă este capacitatea de a munci împreună pentru a realiza o idee comúnă
.Capacitatea de a direcţiona realizările individuale spre obiectivele organizaţionale. Este sursa ce
le permite oamenilor obişnuiţi să atingă rezultate neobişnuite.” (Andrew Camegie). Științele
pedagogice definesc modelul calităților necesare cadrului didactic pentru proiectarea și realizarea
unor activități eficiente prin valorificarea capacităților sale de înnoire permanentă a acțiunilor
specifice angajate la nivelul sistemului și al procesului de învățămănt.Din perspectiva aderării
României la U.E., educaţia şi învăţământul se află în faţa unei mari provocări: creşterea
importanţei acordate disciplinelor ştiinţifice şi tehnice prin revizuiri generale ale conţinuturilor şi
stabilirea unor legături mai strânse cu viaţa, în vederea integrării într-un spaţiu al ştiinţei şi
cercetării europene.
Ideea "educaţiei pentru toţi" sau, mai bine spus, a educaţiei adaptate nevoilor fiecărui
elev - solicită profesorului capacitatea de adaptare la diversitatea elevilor, de sprijinire a
achiziţiilor acestuia, de motivare pentru obţinerea de performanţe superioare şi dezvoltarea de
capacităţi pentru educaţia permanentă.și prețuirii de sine,Munca pe echipe stă la baza activităților
didactice.Aceste activitțti urmaresc să dezvolte la copil un simț al identității și prețuirii de
sine,cooperarea,respectul si integrarea în comunitatea elevilor.Învatarea pe achipe are loc atunci
cand copiii lucreaza împreuna,pentru a rezolva una și aceeași problemă,pentru a explora o tema
nouă sau a crea idei noi,combinații noi,sau chiar inovații. Învățarea pe echipe se poate aplica cu
succes la temele de recapitulare,consolidare,sistematizare,pe parcursul unei ore întregi,ori
secvențial.
Multe ţări au introdus măsuri de reformă a sistemelor de educaţie, în conformitate cu
schimbările sociale, politice şi economice din ultima perioadă. Este important ca şi sistemul de
formare a profesorilor să răspundă evoluţiilor curriculum-ului, tehnologiei didactice
(metodologiei de predare-învăţare), mijloacelor didactice, materialelor educaţionale pe care
profesorii trebuie să fie pregătiţi să le folosească adecvat. Pentru ca aspectele anterioare să fie cu
succes implementate, este necesară dezvoltarea unor noi competenţe ale cadrelor didactice.
).Tendinţele majore ale reformelor curriculum-ului în plan european constau în: educaţia pentru
toţi, relevanţa curriculum-ului pentru individ şi pentru societate, dezvoltarea unor atitudini şi
488
valori dezirabile, dezvoltarea abilităţilor, a gândirii critice, preocuparea pentru adecvarea
instruirii la nevoile fiecărui individ, maximizarea potenţialului fiecărui copil, predarea şi
învăţarea centrate pe elev, evaluarea rezultatelor..
În contextul educaţiei pentru cetăţenie, relaţia cadru didactc - elev implică anumite
caracteristici care derivă din specificul acestui tip de educaţie şi din următoarele concepte-cheie:
responsabilizare, drepturile omului, democraţie participativă, împuternicire . Educaţia pentru
cetăţenie se înscrie în paradigma conform căreia rolul profesorului nu trebuie să se reducă la a
transmite cunoştinţe, iar cel al elevului al asculta şi a asimila informaţii. Cadrul didactic trebuie
să fie mai mult un organizator al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între elev şi
societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie. Implicarea elevilor în procesul de
decizie începe chiar în contextul procesului didactic, în toate aspectele sale: predare-învăţare-
evaluare. Modificarea rolului cadrului didactic se reflectă în: cunoştinţe interdisciplinare ,
cunoştinţe monodisciplinare, proces de predare-învăţare linear, static , proces de învăţământ
dinamic, interactiv (managementul clasei, metode de predare, învăţare prin cooperare, evaluare
etc). Astfel, elevii şi cadrele didactice sunt implicaţi în procesul de învăţământ şi sunt
responsabili pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele acestora.
Pentru dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile, cadrul didactic trebuie să creeze
situaţii de învăţare menite să dezvolte astfel de atitudini, să se descurce în situaţii conflictuale
date de opinii/atitudini diferite între indivizi sau între individ şi societate, să evalueze dezvoltarea
atitudinilor şi valorilor la elevi.Teoriile moderne consideră necesară înlocuirea modelului
cadrului didactic ca "specialist într-un domeniu, curând depăşit de evoluţiile ştiinţifice" cu cel al
cadrului didactic formator, capabil să se adapteze la nou, să se autoformeze permanent. Multe
ţări au revizuit sau sunt în curs de revizuire a curriculum-ului în conformitate cu schimbările
sociale, politice şi economice din ultima perioadă, însă este deosebit de important ca şi sistemul
de formare a cadrelor didactice să răspundă acestor noi dezvoltări ale curriculum-ului, ale
tehnologiei didactice (metodologii de predare-învăţare) şi materialelor educaţionale pe care
cadrele didactice trebuie să fie pregătiţi să le folosească adecvat.
Cadrele didactice sunt, poate, partenerii cei mai importanţi în procesul de modernizare a
sistemului de învăţământ. În acest context, în general, şi din perspectiva educaţiei pentru
cetăţenie, în special, înnoirea rolului cadrului didactic trebuie să aibă în vedere următoarele
aspecte:
• practicarea drepturilor omului în şcoală, dând prioritate unei pedagogii cooperative şi
instaurând un climat de încredere în clasă;
• considerarea contextului social şi global, favorizând abordările comune între cadre
didactice, pentru gestionarea problemelor;
489
• rolul de mediator între cursanţi şi mediul lor;
• modernizarea procesului de evaluare: evaluarea ca modalitate de progres, accentul pe
evaluarea formativă;
• modernizarea formării cadrului didactic, folosind noi abordări pedagogice şi noile
tehnologii informaţionale;
• responsabilitatea personala si de grup.
Relaţia cadru didactic-elev este una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc.
Elevul nu se simte "controlat", ci sprijinit. Cadrul didactic trebuie să fie mai mult un organizator
al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între elev şi societate, care mediază şi
facilitează accesul la informaţie.Implicarea în egală măsură a elevilor şi cadrelor didactice în
procesul didactic înseamnă responsabilităţi împărtăşite.Pentru elevi, școala viitorului trebuie să
promoveze o educație de calitate și să fie axată pe valori în care elevii să creadă , în care să se
regăsească ,îndeplinind două condiții ,esențiale: școala viitorului trebuie să le placă și să fie
eficientă.Încheiem prin a spune că "cele mai fascinante schimbări ale secolului XXI nu vor avea
loc datorită tehnologiei, ci datorită extinderii conceptului a ceea ce înseamnă să fii OM" (John
Naisbitt).
BIBLIOGRAFIE
Bîrzea, C., Educaţia pentru cetăţenie democratică. Perspectiva învăţării permanente
Consiliul Europei, 2000.
Siebert, H. – Pedagogie constructivistă. Bilanţ al dezbaterii constructiviste asupra
politicii evaluative, Institutul European, Iaşi, 2001.
Marcade, Michel – Viaţa împreună, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1999
490
REDEFINIREA CONCEPTULUI DE PROIECT

ÎN DIDACTICA MODERNĂ
Prof. înv. primar Mirela-Gianina HOLBAN

,,Lăsați copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice și să se înșele. Nu folosiți

cuvinte când acțiunea, faptul în sine sunt posibile.”
(PESTALOZZI)
Metoda proiectului a fost încă de la început fundamentală pe principiul învățării prin

acțiunea practică, cu finalitate reală ceea ce-i conferea și motivația necesară. Opusă instrucției
verbaliste și livrești, învățarea prin realizarea de proiecte urma să devină pivotul unui învățământ
ce exprima cerințele educației pragmatiste, care a apărat idealul omului practic, de acțiune și
independență în gândire. De fapt, metoda proiectelor, reprezenta propriu-zis, un mod mai
cuprinzător de organizare a procesului de învățământ, după care materia de studiu era împărțită
într-un ansamblu de proiecte, apropiate centrelor de interes (și nu de obiecte de studiu), pe care
elevii urmau să le realizeze efectiv, într-un termen determinant, ajungând astfel să rezolve
probleme autentice, din lumea reală, să dobândească cunoștințe și abilități practice utile.
ARGUMENT
 implică direct elevul în învățare, în dezvoltarea unor abilități;
 demersul are la bază ”o problemă”;
 este o posibilă formă de organizare a învățării, dar și evaluare;
 are un caracter inter și transdisciplinar;
 motivează elevul spre angajarea în propria formare;
 se parcurge un demers asemănător lumii reale (lucru în echipă, luarea unor
decizii, motivarea alegerilor, argumentarea opiniilor);
 impune deschidere spre surse diverse de informare;
 educatorul se poziționează ca mediator, facilitator, îndrumător.
CARACTERISTICI
AVANTAJE:
 elevul învață să-și planifice activitatea pe termen scurt, mediu, lung;
 sunt principalii factori de acțiune;
 învață să-și asume și să-și îndeplinească responsabilitățile, rolurile;
491
 se cultivă încrederea de sine prin libertatea deciziei;
 raportarea la realitate.
DEZAVANTAJE:
 se poate prelungi timpul de lucru accidental, dacă nu intervine educatorul;
 prejudiciază elevii cu ritm lent de învățare;
 unii elevi se pot pierde în lucuri neesențiale;
 nu se poate utiliza la orice disciplină de lucru sau clasă.
TIPURI DE PROIECTE
Specific sistemului de învățământ sunt trei tipuri de proiecte și anume:
-proiectul didactic prin care se proiectează demersul didactic specific unei ore de curs sau unui
sistem de lecții la o disciplină sau o clasă anume;
-proiectul educativ care structurează un ansamblu de activități extracurriculare etapizate într-o
anumită perioadă de timp, cu participarea unuia sau mai multor colective de elevi. Prin
activitățile propuse de echipa de proiect se are în vedere componenta educativă a activității
școlare, iar acestea se realizează și cu participarea unor colaboratori, persoane ce pot proveni din
domenii de activitate specifice tematicii abordate prin proiect;
-proiectul școlar se desfășoară la nivelul colectivului clasei de elevi/grupului de învățare și se
desfășoară în cadrul procesului de învățare.
Actualele orientări, izvorâte din necesitatea realizării unei îmbinări organice a instrucției cu
activitatea practică, productivă și cu cercetarea științifică dau un nou impuls promovării
proiectelor, însă le atribuie cu totul alte semnificații , alte conținuturi și un alt loc în sistemul
activității instructive.
În „pedagogia proiectivă” modernă, proiectul este înțeles ca o temă de cercetare
orientată spre atingerea unui scop bine precizat și care urmează să fie realizată, pe cât posibil,
prin îmbinarea cunoștințelor teoretice cu activitatea practică. În acest sens, elevii își aleg sau
primesc o temă de cercetare, pe care o realizează în variate forme de studiu, de investigație și de
activitate practică, fie individual, fie prin efort colectiv, în echipă. Spre deosebire de studiul de
caz, proiectul-temă de cercetare-devine astfel, concomitent, și acțiune de cercetare, și acțiune
practică, subordonată, îndeplinirii unor sarcini concrete de instrucție și educație. Elevul se
deprinde astfel să învețe și din cercetare și din activitatea practică, să-și însușească atât
procesualitatea științei, cât și conținutul acesteia, raportându-se direct la activitatea practică.
În funcție de natura concretă a activității, efortul se materializează de fiecare dată într-o
”lucrare științifică” prezentată la sfârșit de an școlar.
492
Metoda proiectelor se folosește în combinație cu alte metode; ea își pierde caracterul de
metodă predominantă cu pretenția de a acoperi toate sarcinile, chiar și acolo unde a deținut
monopolul cu decenii în urmă.
BIBLIOGRAFIE
Metode de învățământ, Ioan Cerghit, EDP-București;

Pedagogie și psihologie, Marin Stoica, Editura Gheorghe Alexandru, 2002;
Dascălul vasluian, Editura Media Sind, 2013
493
M-LEARNING, UN MOD INOVATOR DE ÎNVĂŢARE
Prof. Laura BUCUR

Şcoala Gimnazială „Ştefan cel Mare”, Vaslui
,,Dacă îmi spui o să uit, dacă îmi arăţi o să ţin minte, dar dacă mă implici o să înţeleg.”
Anonim
M-learning-ul este situaţia de învăţare în care sunt integrate instrumente de conexiune

mobile, care creează premisele unei arii de răspândire a mesajelor la scară planetară. Este o nouă
paradigmă, ce creează un nou mediu educaţional, prin care educaţii au acces la suporturi de curs,
instrucţiuni şi aplicaţii oricând, de oriunde cu condiţia ca locul să fie acoperit de unde herţiene.
M-learning-ul introduce tehnologii de tipul dispozitivelor mobile ca: notebook-uri,
smartphon-uri, tablete şi PDA-uri. Instruirea de tip m-learning este diferită de cea care se
desfăşoară în mod tradiţional. Dacă reprezentăm grafic instruirea de tip m-learning, comparativ
cu cea tradiţională, putem evidenţia faptul că toate componentele instruirii tradiţionale îşi
modifică înfăţişarea şi funcţionalitatea în situaţia „instruirii mobile.”
Şcoală
Conţinut
Interne adiţional şi
t resurse
curriculare
Mediul tradiţional de învăţare
494
şcoală
Clasă mobilă ca
curriculum loc al învăţării
Internet
Elev
profesor
Mediul M-learning de învăţare

Opiniile adunate de la cei care au folosit deja „mobile learning-ul”, evidenţiază
următoarele contribuţii pozitive:
 M-learning-ul mai accesibil decât învățarea tradițională;

 Poate fi utilizat pentru a diversifica tipurile de activități de învățare la care participă
elevii;
 Poate fi un instrument util pentru elevii cu nevoi speciale;
 Poate fi proiectat pentru a combina procesul de luare a deciziilor în scenarii complexe de
învățare cu evaluarea și evaluarea formativă.
 Încurajează atât munca independentă cât şi pe cea de colaborare;
 Ajută la combaterea rezistenţei manifestate în folosirea tehnologiei informaţiei şi
comunicării şi face legătura dintre folosirea acesteia şi telefonul mobil,
 Ajută elevii să se concentreze mai bine pentru perioade mai mari de timp;
 Contribuie la creşterea încrederii în sine;
 Oferă multă flexibilitate elevului, deoarece poate alege când şi unde să înveţe dar poate
să-şi personalizeze aparatul mobil în funcţie de necesităţi
M-learning este considerată provocarea tehnică, socială şi educaţională a secolului al
XXI-lea. Printre provocările tehnice amintim:
 Conectivitatea și durata de viață a bateriei, dimensiunea ecranului, memoria limitată;
 Redefinirea materialelor existente de e-learning pentru platformele mobile;
 Problema de securitate a conținutului sau de drepturi de autor din grupul de creație.
Unele provocări sociale şi educaţionale sunt:
 Accesibilitate și bariere în calea costurilor pentru utilizatorii finali: diviziunea digitală;
 Schimbări frecvente în modelele/tehnologiile/funcțiile dispozitivelor
 Dezvoltarea unei teorii adecvate a învățării pentru vârsta mobilă;
 Proiectarea tehnologiei pentru a susține o viață de învățare;
495
 Nici o restricție privind programul de învățare şi nici o limită demografică;
Pentru a ajunge la rezultate durabile orice inovaţie are nevoie de un mediu educaţional
favorabil. Sistemul de învăţământ românesc trebuie să se concentreze asupra dezvoltării unor
programe educaţionale specifice pentru diverse categorii ale populaţiei. Este nevoie să gândim
creativ pentru a ne adapta la ceva nou.
BIBLIOGRAFIE
Marinescu Mariana, 2007, „Tendinţe şi orientări în didactica modernă”, Bucureşti,

Editura Didactică şi Pedagogică;
Impactul programului de formare TIC în activitatea didactică, 2015, Ploieşti, Editura
Casa Corpului Didactic Prahova;
Ghid Metodologic de Implementare a TIC în Curriculumul Naţional;
Integrarea Tehnologiei Informaţiei şi a Comunicaţiilor în Curriculumul Naţional –
Discipline informatice;,
Articol: „Valoarea noilor tehnologii pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice”
Articol: „Impactul noilor tehnologii informaţionale asupra educaţiei”
https://ro.wikipedia.org
496
STIMULAREA CREATIVITĂȚII PRIN ARTE VIZUALE ȘI

ACTIVITĂȚI PRACTICE SAU ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE
Prof. Maricela-Paula TINICĂ

Școala Gimnazială ,,Ion Murgeanu”, Zorleni
,,Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când
ei vor fi mari. Și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se
adapteze.”
Maria
Montessori
Creativitatea este darul cel mai de preţ al omului, care i-a permis să făurească primele
unelte, să modifice mediul înconjurător, să stăpânească o parte din natură prin ştiinţă şi tehnică,
să pătrundă în spaţiul cosmic. Prin creativitate se înţelege capacitatea sau aptitudinea de a realiza
ceva original.
La vârsta şcolară mică, potenţialul creativ al copilului este în plină dezvoltare.
În legătură cu dezvoltarea creativităţii elevilor, profesorul trebuie să aibă în vedere
următoarele aspecte:
* elevii trebuie îndrumaţi să dobândească o gândire independentă, nedeterminată de grup,
capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a
critica constructiv, toleranţă faţă de ideile noi;
* să ofere câmp de manifestare spontaneităţii şi iniţiativei elevilor;
* gândirea creativă şi învăţarea din proprie iniţiativă trebuie încurajate prin laudă;
* promovarea modului variat de abordare a problemelor, de manipulare a obiectelor şi ideilor;
* stimularea atitudinii interogative a elevilor;
* folosirea unor metode şi procedee speciale pentru declanşarea şi stimularea diverşilor factori ai
potenţialului creator;
* preocuparea pentru prevenirea şi înlăturarea eventualelor blocaje ce ar putea interveni în
exprimarea creativităţii elevilor;
* încurajarea rezolvărilor euristice, pe bază de imaginaţie şi fantezie, fără a exclude însă
procedeele raţional-algoritmice;
* tehnologia didactică să se concentreze asupra procesului creativ şi nu a produsului său;
* relaţia profesor-elevi este cea care concentrează şi conferă valenţe educative sporite tehnologiei
didactice.
497
Activităţile trebuie orientate în următoarele direcţii:
a) stimularea gândirii productive;
b) libertatea de exprimare a cunoştinţelor, gândurilor, faptelor;
c) utilizarea talentelor şi a deprinderilor individuale;
d) generarea de noi semnificaţii din cele vechi;
e) năzuinţa spre necunoscut;
f) exersarea autocontrolului;
g) satisfacţia personală.
Climatul educaţional trebuie să fie favorabil creativităţii. Cadrul didactic poate contribui
la asigurarea unui climat care să favorizeze creativitatea prin selecţionarea materiei astfel încât să
cuprindă probleme care incită intelectul elevului la frământări, rezolvări, descoperiri, prin
utilizarea unor metode, mijloace şi forme stimulatoare, prin solicitări care să activeze mintea
elevilor, puterile lor creative.
Creativitatea nu se învaţă în lecţii speciale, ci prin întreaga activitate desfăşurată în
procesul învăţării. Dezvoltarea creativității copiilor trebuie să reprezinte o preocupare
permanentă a educatorilor. Astfel, copilul provocat să creeze va deveni omul capabil să găsească
soluții și să se adapteze într-o societate aflată în permanentă schimbare.
Copilul-artist închide oricând ochii și mângâie porumbeii în zbor. Copilul-artist închide

ochii și reface, cu imaginația și puritatea lui, lumea.
Arta dezvoltă imaginația și gândirea creatoare, le oferă elevilor oportunități de a cunoaște
lumea înconjurătoare și de a-și dezvolta simțul estetic.
Nu există copii care nu au talent pentru că desenul, pictura, abilitățile practice, recitarea
de poezii, interpretarea diferitelor roluri, interpretarea vocală și instrumentală se învață, așa cum
se învață cititul, scrisul și socotitul. Iar secretul succesului este să-i învățăm să fie curajoși și să-
și scoată la lumină ideile, idei despre lumea din afara și dinăuntrul lor.
Calitățile care stau la baza creativității, pe înțelesul copiilor:
* ÎNCREDERE: Abilitatea de a pune întrebări fără să te temi.
* SPIRIT DE OBSERVAȚIE: Abilitatea de a sesiza detalii.
* MODESTIE: Abilitatea de a recunoaște că nu știi chiar totul.
498
* ATENȚIE: Abilitatea de a urmări o sarcină.
* CURIOZITATE: Explorare și experimentare.
* INVENTIVITATE ÎN UTILIZAREA RESURSELOR: Când reușești să folosești ce ai la
îndemână.
* ENERGIE: Abilitatea de a duce totul la bun sfârșit, fără a te plictisi.
* ACȚIUNE: Nu doar gânduri și vorbe, ci fapte.
BIBLIOGRAFIE
Roco, M., 2001, Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, București;

Cucoș, C., 2006, Pedagogie, Editura Polirom, București;
Rizea, C., Stoicescu, D., Stoicescu, I., 2021, Arte vizuale și abilități practice – manual
pentru clasa a IV-a, Editura Litera, București.
499
RELAȚIA DINTRE PĂRINTE ȘI ȘCOALĂ LA CLASELE PRIMARE
Prof. Mihaela CUCOȘ

CJRAE Vaslui
Importanța pentru evoluția școlară a copiilor

În ceea ce privește relația școală-familie, se impun deschideri oferite părinților privind
aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru motive
pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
1. părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor;
2. învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a educației se
petrece în afara școlii;
3. cercetările pun în evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale
elevilor, în special asupra motivațiilor învățării, precum și faptul că unele comportamente ale
părinților pot fi favorizate datorită dialogului cu școala;
4. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au
dreptul să influențeze gestiunea școlară.
În clasele primare, discuțiile pe grupurile de WhatsApp din care fac parte părinții și
cadrele didactice scot la iveală diverse dileme și dificultăți uneori pedagogice, alteori
organizatorice.
Totuși, indiferent de diferențele de opinie care pot apărea uneori, colaborarea părinte-
cadru didactic este de o importanță majoră.
„Împreună alcătuiesc o echipă, ambele părți având același scop: performanțe școlare
optime pentru copil, dezvoltarea armonioasă a personalității acestuia, formarea unei conduite
morale, dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, toate acestea contribuind la integrarea cu
succes în societate.
De aceea, părinții ar trebui să treacă pe la școală și să se sfătuiască cu
profesorul/consilierul școlar ori de câte ori întâmpină dificultăți sau neajunsuri în relația cu
copilul, pentru a găsi răspunsuri prompte și profesioniste la problemele care îi frământă”.
Implicarea părinților în relația copilului cu școala
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activități ale
școlii cu aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări
școlare). Părinții trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat, care-i poate
ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afișeze. Așadar, e o sarcină a școlii să
500
identifice situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile
educative în favoarea elevului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie este
determinantă în educarea copiilor. Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru
viață, prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
Din păcate, în ritmul vieții de azi, unii dintre noi, părinții, petrecem foarte puțin timp cu
copiii noștri. Specialiștii în educație atrag însă atenția că interacțiunea cu noi este esențială
pentru copii, pentru dezvoltarea lor intelectuală, afectivă sau motivațională.
În egală măsură, este important să fim prieteni ai copiilor noștri, dar să reprezentăm
totodată și autoritatea din viața lor.
Deciziile din familie se iau împreună cu cei mici, în diferite contexte, inclusiv în ceea ce
privește activitatea școlară, însă noi suntem cei care avem ultimul cuvânt, deoarece avem o mai
mare capacitate de discernământ.
De o importanță majoră pentru rezultatele școlare ale copiilor este atitudinea noastră, a
părinților, în raport cu școala.
Este ideal ca zilnic să ne întrebăm copilul „Ce ai făcut azi la școală? ” și să nu ne
mulțumim cu răspunsuri de tipul: „Bine.”
În schimb, ar trebui să-l ajutăm să povestească ce a învățat nou, ce provocări a întâlnit, ce
i-a plăcut mai mult, cum a interacționat cu ceilalți copii, ce rezultate a obținut și ce poate să facă
pentru a îmbunătăți rezultatele obținute etc. „Interesul manifestat de părinte se va transmite și
copilului, oferindu-i o motivație în plus pentru activitățile desfășurate la școală.
Nu se recomandă ca părintele să facă lecțiile împreună cu copilul, decât în situații cu
totul speciale, însă zilnic, la finalizarea temelor, oferiți-i un feedback de 2-3 minute, apreciați-i
munca depusă, arătați-i mai întâi ce vă place, apoi ceea ce vă nemulțumește și ați dori să îndrepte
la temele viitoare”.
Părinți moderni, metode moderne
Se-ntâmplă uneori să ne simțim copleșiți de responsabilitățile profesionale și personale,
să ne frustreze lipsa timpului pentru noi înșine și ne doare că nu mai avem suficientă răbdare și
înțelegere pentru copiii noștri.
Devenim nervoși, iritați și temători că, în mijlocul acestei furtuni, cei mici ar putea ajunge
să neglijeze școala.
Din fericire, în ultima vreme copiii au descoperit un fel plăcut de a învăța datorită unor
metode alternative – manuale digitale, CD-urile educaționale sau produse online de învățare
(cum este ScoalaIntuitext.ro, de pildă) – create de specialiști în educație având în vedere
dorințele copiilor noștri, plăcerile lor sau acele mecanisme care le dezvoltă memoria, gândirea
ori atenția.
501
În plus, copiii care exersează deja materia cu ajutorul platformei educative
ScoalaIntuitext.ro, au observat că produsul…
• completează educația clasică – prin animații educative, jocuri de dezvoltare a logicii sau
exerciții de antrenare a Inteligenței Emoționale!
• conține lecţii virtuale și jocuri educaționale ce oferă copiilor o vedere realistă asupra materiei
repetate sau a activităților intreprinse. Noi, la Școala Intuitext, am realizat un mix ideal de
mijloace audio şi vizuale, animaţii cât şi simulări, dar şi conţinut de tip text pentru a face
învățarea cât mai plăcută celor mici.
• le oferă posibilitatea să se bucure de toate resursele disponibile la Școala Intuitext cu ajutorul
laptopului, tabletei sau chiar a telefonului mobil.
• se bazează pe folosirea sistemului de feedback imediat – în timp real copilul își poate da seama
ce greșește sau ce a realizat corect! Învățarea este realizată astfel într-un mod activ ce permite
verificarea cunoștințelor într-un mod pe înțelesul și placul lor.
BIBLIOGRAFIE
Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996
Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ
modern”, 2005
502
INOVAŢIA ÎN CONTEXTUL DIGITALIZĂRII
Prof. Roxana-Georgiana MIHĂILĂ

Prof. Gigela IBĂNESCU
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Băcani
Sistemul educaţional românesc se află într-un permanent proces de schimbare şi încercare

de aliniere la noile tendinţe europene dar în acelaşi timp abordările metodologice tradiţionale au
asigurat cotinuitate şi stabilitate. Educaţia în societatea contemporană trebuie completată,
adaptată, astfel încât să putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie în activitatea
didactică
În învăţământul de tip tradiţional se cultivă competiţia dintre elevi cu scopul ierarhizării
acestora şi activitatea individuală. Competiţia stimulează efortul şi productivitatea individului şi
pregăteşte elevii pentru viaţă, care este foarte competitivă, dar poate genera conflicte şi
dintre aceştia amplifică anxietatea şi teama de eşec, cultivă egoismul.
Modelul învăţământului modern, innovator, face apel la experienţa proprie a elevului,
promovează învăţătura prin colaborare, pune accentul pe dezvoltarea gândirii în confruntarea cu
alţii. Munca în grup stimulează interacţiunea dintre elevi, creşterea stimei de sine, încrederea în
forţele proprii, intensifică atitudinile pozitive faţă de cadrele didactice.
În contextual actual digitalizarea devine o condiție esențială, o inovaţie în domeniul
învăţământului realizată sub forma unor schimbări de concepţie privind sistemul de organizare,
programele, manualele şi metodele de învăţământ, schimbări referitoare la relaţiile
interpersonale, ca spre exemplu relaţia profesor-student, sau schimbări de natură materială, dacă
ne referim la mijloacele de învăţământ şi la laboratoarele de tehnologie didactică.
Conceptul de viață digitală face parte integrantă din lumea modernă, iar criza epidemiologică
actuală a urgentat conștientizarea acestei realități, cât și nevoia de expertiză, de pregătire tocmai
pentru a avea o societate relativ funcțională în momente dificile. De la argumente, explicații,
tatonări, pledoarii, digitalizarea devine componenta esențială a societății, a domeniilor de
activitate, a vieții noastre, deci, în mod logic, educația și școala trebuie să integreze conceptul cu
toate implicațiile și măsurile necesare
Integrarea abordărilor digitale în procesul educațional prespune la acest moment cel puțin
două aspecte. Trebuie să concepem un demers didactic în care aplicațiile, internetul,
calculatorul, filmul didactic, jocurile și exercițiile didactice interactive, simularea proceselor
științifice abstracte, modelarea unor fenomene complexe sunt forme de predare/învățare care
completează prezentarea teoretică, manualul, cărțile, culegerile, fișele de lucru, activitățile și
503
interacțiunile din sala de clasă. Astfel, informațiile sunt în format digital, un proces dificil,
asumat deseori cu multă rigoare de către profesori, de colectare, analiză și selecție, adaptare
metodică a tuturor datelor disponibile, utile educației și domeniului de studiu, pentru a deveni
accesibile într-un format digital. În al doilea rând se deschide necesitatea folosirii mijloacelor și a
oportunităților oferite de TIC și e-learning, prin studiul individual, aplicații practice, activitățile
de pregătire personală sau prin sesiuni de învățare la distanță. Izolarea și efectele pandemiei ne-
au arătat discrepanțele dintre diferite medii rezidențiale, experiențe diferite în domeniul digital
ale școlilor și profesorilor, posibilități economice inegale ale familiilor sau abilități individuale.
După cum învățarea la distanță, competențele digitale, studiul individual, proiectele și utilizarea
resurselor TIC trebuie să fie ținte și obișnuințe constante, complementare față de lecțiile și
cursurile din clasă, devenind adevărate abilități de viață.
Pentru a vorbi de digitalizare eficientă școala trebuie să dispună de dotarea necesară, de
profesori pregătiți și deschiși spre metode mai puțin convenționale, creativi, specialiști și
pedagogi, în aceeași măsură. De asemenea sistemul are nevoie de platforme naționale adecvate,
de accesul la biblioteci virtuale și resurse educaționale deschise, asigurând un traseu echitabil
pentru toți elevii și studenții, dincolo de posibilitățile individuale, de mediile rezidențiale, de
posibile inegalități de ordin economic. Acestea sunt principii europene esențiale, cât și condiții
ale unei societăți moderne, incluzive și democratice.
Educația modernă înseamnă cărți și calculatoare, biblioteci și softuri, prelegeri
academice, dialoguri, seminarii și webinarii, cursuri și lecții față în față, cursuri la distanță,
audiere și interacțiune, aplicații IT, modalități diverse de a valorifica resursele internetului,
informațiile unei lumi dinamice, fluide care așteaptă inteligența umană pentru dezvoltare și
reconfigurare creativă.
Digitalizarea, modalitățile de e-learning și dezvoltarea competențelor digitale devin
trasee educaționale obligatorii pe care trebuie să le asumăm ca politică educațională de urgență.
BIBLIOGRAFIE
Cazacu, Aculin, 1992, Sociologia educaţiei, Editura Hiperion XXI, Bucureşti,.
* Ionescu, Miron: Inovaţia în educaţie şi în învăţământ, în revista ,,Învăţământul primar”
nr.2-3/2003, Editura Miniped, Bucureşti.
Vlăsceanu, Lazăr, 1979, Decizie şi inovaţie în învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1979.
*www.ziaruldeiasi.ro/stiri/digitizare-si-digitalizare-in-invatamantul-romanesc
504
Evoluția procesului de comunicare în antrenamentul sportiv

al gimnastelor
Prof. Ana-Maria IORDACHE

Prof. Liviu IORDACHE
Clubul Sportiv Școlar, Bârlad
Se ştie că, indiferent de vârstă, oamenii nu pot trăi fără să comunice şi deşi „vorbesc
împreună se înţeleg separat” uneori, de aceea lucrarea de faţă îşi doreşte să surprindă câteva
metode şi mijloace de îmbunătăţire a comunicării şi relaţiilor interpersonale în antrenamentul
sportiv.
Progresul rapid şi evoluţia continuă a gimnastici la nivel mondial din toate punctele de
vedere (teoretic, tehnic, psihologic, metodic) determină specialiştii domeniului la efectuarea
multiplelor cercetări în scopul descoperirii sau inovării unor noi metode şi mijloace de pregătire a
sportivelor, în vederea creşterii randamentului şi eficienţei antrenamentelor.
Dacă în trecut comunicarea sportiv-antrenor era strict tehnică și autoritară pentru că
statutul de antrenor era suficient pentru a impune respec și încredere, astăzi lucrurile sunt mult
diferite, în sensul ca eficientizarea procesului de comunicare este esențial în construirea relațiilor
interpersonale de care depinde performanța sportivelor.
Mulți antrenori de gimnastică nu acordă suficientă importanţă comunicării cu sportivele,
acesta fiind unul dintre motivele pentru care procentul retragerilor precoce din gimnastica artistică
feminină este în continuă creştere. Relaţia şi comunicarea interpersonală dintre antrenori şi
gimnaste ar trebui să progreseze, să se îmbunătăţească odată cu trecerea timpului, însă nu
întotdeauna se întâmplă aşa. Severitatea şi duritatea antrenorilor, presiunea rezultatului inhibă
libera exprimare a sportivelor, iar pe măsură ce acestea cresc şi-şi dezvoltă personalitatea apar tot
mai mult bariere în cale comunicării.
Cariera sportivă în gimnastică începe la 4-5 ani, vârstă la care unii copii abia încep să
rostească corect cuvintele uzuale, de aici se naşte şi întrebarea: „Cum poţi transmite noţiuni şi
informaţii de specialitate (tehnice) copiilor de 4 ani, astlel încât să te faci înţeles?”. Ei bine acest
lucru este posibil, căci comunicarea nu înseamnă doar cuvinte, comunicarea este posibilă şi
dincolo de cuvinte, acesta fiind momentul în care antrenorii trebuie să construiasă o relaţie solidă
cu sportivele și părinţii acestora, să le câştige încrederea şi stima.
Urmărind activitatea unui antrenor de gimnastică se poate observa cu uşurinţă dorinţa de a
atinge perfecţiunea, căci fiecare exersare a sportivei este însoţită de corectări şi explicaţii asupra a
ceea ce trebuie și cum trebuie executat, repetând aceleaşi observaţii de zeci de ori pe oră. Drumul
spre victorie este lung şi plin de obstacole, atât pentru sportivi, cât şi pentru antrenori. Mulți
505
antrenorii au impresia că li se cuvine totul prin statutul pe care îl au şi prin munca depusă, însă eu
cred sincer că dragoste, încrederea şi respectul se câştică în timp, cu tact şi dăruire. Copii trebuie
să te simtă aproape de tine, să te iubească, să aibă încredere şi să te respecte, doar aşa se va putea
construi o relaţie trainică, fructuoasă şi solidă.
Optimizarea pregătirii sportivelor și atingerea performanţelor dorite presupune în prezent și
„antrenarea abilităţilor de comunicare” pe lângă antrenamentul sportiv tradițional, de accea
comunicarea trebuie văzută ca o metodă auxiliară de obţinere a performanţelor sportive.
O mare importanţă în reuşita unui antrenement o are intuirea stării sufleteşti a gimnastei. De
aceea înaintea antrenamentelor se recomandă să privim cu atenţie fizionomia şi postura sportivelor.
Antrenorul prin stilul şi modul de comunicare are capacitatea de a influenţa, într-o oareacare măsură,
starea energetică a sportivelor. El va şti când şi cum să o încurajeze, când şi cum să o tempereze.
Fiecare sportivă este o indivitualitate, de aceea ele trebuie tratate în mod diferit. Observând atent
comportamentul şi reacţiile lor la diferite mesaje, putem descoperi tipul temperamental, trăsăturile de
caracter, atitudinile şi afinităţile acesteia. Cunoscând toate aceste lucruri se poate acţiona pentru
inhibarea trăsăturilor negative şi pentru stimularea celor pozitive.
Antrenorul trebuie să ştie să-şi regleze comportamentul în funcţie de context şi situaţie, el
trebuie să fie un model de conduită pentru sportive, un sprijin moral şi fizic, un partere de jocă, să
includă reguli clare şi precise de conduită, dar să ofere în acelaşi timp libertate şi automonie. În acest
scop un instrument util îl reprezintă analiza tranzacţională, prin accea că în funcţie de necesitatea
monentului antrenorul va face apel la acea stare a Eului care consideră că va avea cea mai mare
influenţa asupra comportamentului sportivei. Spre exemplu atunci când sportiva se loveşte,
antrenorul va adopta starea de părinte, atunci când îi transmite informaţii privind conţinutul pregăririi
va adopta starea de adult, iar în momentele în care gimnastele sunt lăsate la joacă (după antrenamente
sau în cantonamente) el poate adopta starea de copil, alăturându-se lor. Sportivele atunci când se simt
înţelese şi ascultate îşi reglează mai rapid comportamentul în direcţia dorită de antrenor, trecând mai
uşor peste durere, teamă şi insuficienţele apărute în timpul pregătirii.
Trebuie să mai precizez că în activitatea antrenorului de gimnastică relaţia „de cuplu”
contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor procesului de pregătire. Cei doi antrenori trebuie să
ştie să coopereze pentru binele echipei, să se sfătuiască în procesul de planificare, să se completeze în
procesul de organizare, să-şi sincronizeze mişcările în procesul de coordonare, astfel ei sunt un
model de conduită al echipei. Între antrenori trebuie să existe o comunicare în cuvinte, dar şi dincolo
de acestea, așa se explică faptul că cele mai puternice cuplurile de antrenori sunt de multe ori soț și
soție.
Rolul comunicării în antrenamentul sportiv este extrem de important de aceea vă prezint
câteva sugestii pentru eficientizarea procesului de comunicare în actul educațional:
506
 Respectarea distanţei interpersonale și intuirea momentului potrivit pentru apropiere de
sportiv
 Stabilirea contactul vizual și controlul expresiei feței.
 Postura, plasamentul şi orientarea corpului față de sportiv.
 Provocarea gesturilor deschise și evitarea gesturilor închise.
 Evitarea lui NU, provocarea lui DA, folosirea formulărilor pozitive și a tăcerii.
 Susţinerea gestuală a discursului și folosirea puterii palmei în sens pozitiv.
 Temperarea emoţiei și controlul vocii.
 Folosirea surselor de putere: recompensa, constrângerea, legitimitatea, expertiza.
 Folosira ascultării active și a comunicării.
 Utilizarea glumelor și a tehnicii ”haz de necaz”.
 Studierea atentă a personalităţii sportivei.
 Adaptarea formelor de comunicare la personalitatea şi nevoile sportivei.
Aplicând aceste tehnici de eficientizare a comunicării veți reuși cu siguranță să sporiți
rezultate actului instructiv-educativ al ”învățăceilor” dumneavoastră.
BIBLIOGRAFIE
Epuran M, 1990, „Modelarea conduitei sportive", Ed. Sport-Turism, Bucureşti.

Epuran M, 1980, Compendiu de psihologie pentru antrenori, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
Moscovici S., 1998, „Psihologiasocială a relaţiilor cu celălalt". Ed. Polirom, Iaşi.
Prutianu Ş, 2005,”Antrenementul abilităţilor de conumicare-Limbaje ascunse, Ed. Polirom,
Iaşi.
Stroe M., 1997, „Empatie și personalitate", Ed. Atos, Bucureşti.
507
PREDAREA ÎN CONDIȚII SIMULTANE - O REALITATE

A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC
Prof. Marcela TUDOR

Școala Gimnazială nr. 1 Băcani
Unul dintre subiectele de actualitate pentru specialiștii în educație, pentru autoritățile

locale și centrale, dar și pentru cadrele didactice este învățământul simultan. Pentru țara noastră,
acesta reprezintă o alternativă, încercându-se asigurarea dreptului la o educație de calitate tuturor
elevilor care studiază în condiții simultane.
Educația în mediul rural în țara noastră pare a se realiza cu dificultăți din ce în ce mai
mari, decalajul față de mediul urban cronicizându-se și chiar adâncindu-se. Soluțiile propuse
pentru ameliorarea calității învățământului rural românesc au în vedere contextul general al
reformei în învățământ, avându-se în vedere atragerea cadrelor didactice valoroase, refacerea
bazei materiale și dotarea cu materiale didactice moderne, refacerea bazei materiale, rezolvarea
problemei cronicizate a subfinanțării, asigurarea unui management eficient, întărirea relației
școală-comunitate,etc.
Învățământul simultan este determinat de realitățile obiective privind așezarea
populației pe teritoriul țării. Oamenii țin la locurile natale și nu acceptă să le părăsească, chiar
dacă ele oferă condiții mai grele de viață. Iar dreptul oricărui cetățean la instruire și educație
obligă statul să deplaseze școala către copii, și nu copiii către școală, înființând astfel, câte o
școală mică în fiecare cătun.
Pentru toți cei implicați în actul educațional, învățământul simultan este o provocare,
deoarece presupune respectarea unor condiții precum: capacitatea cadrului didactic de a depune
efort prelungit, capacitatea de organizare și planificare, de inovare, de construire a unui mediu
caracterizat de colegialitate și respect reciproc, existența unor materiale didactice și a unor
programe adaptate. De asemenea, trebuie să existe și interesul autorităților locale de a susține
desfășurarea activității didactice prin investiții în infrastructură. O educație de calitate va avea
consecințe pozitive semnificative la nivel individual (asupra elevului), la nivel de grup (asupra
familiei și comunității din care acesta face parte) și la nivelul întregii societăți, asigurând
posibilitatea reală de integrare socio-profesională.
În ceea ce privește învățământul simultan, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
- elevii au vârste diferite, ceea ce presupune un nivel cognitiv diferit;
508
- de cele mai multe ori, aceste școli nu au o dotare materială adecvată, nebeneficiind de
o modernizare reală; totuși, sunt situații în care, care în urma implicării autorităților locale și a
depunerii unor proiecte pentru obținere de finanțare, au fost construite școli, dotate mobilier nou,
cu table inteligente, elevii au primit tablete, cadrele didactice laptopuri pentru activitatea la clasă;
- trebuie susținut elevul (de multe ori, provenit din medii caracterizate de sărăcie,
izolare, slab nivel de școlarizare și încadrare pe piața muncii) pentru a se integra în mediul
școlar, astfel încât, beneficiind de cunoștințele și abilitățile dobândite, să poată să se integreze în
viața socială și profesională.
Experiența a dovedit că învățătorul care lucrează simultan cu două sau mai multe clase
poate obține aceleași rezultate ca învățătorul care lucrează cu o singură clasă prin alternarea
activității directe efectuate la o clasă cu activitatea independentă a elevilor la cealaltă clasă/
celelalte clase. Cadrul didactic care lucrează simultan cu două sau mai multe clase trebuie să
parcurgă programa fiecărei clase. Aceasta face ca sarcinile instructiv-educative să fie dublate/
multiplicate, în sensul că trebuie să respecte planul de învățământ și programa școlară pentru
fiecare clasă, iar timpul acordat realizării sarcinilor stabilite este același.
Pentru elevii care învață în condiții simultane, au fost identificate și urmări pozitive
pentru dezvoltarea lor în ceea ce privește inițiativa, formarea priceperii de
a-și organiza tehnicile de muncă intelectuală, formarea deprinderilor privind activitatea de
învățare.
Principalul reper pe care se poate sprijini reconstruirea eficienței și a prestigiului
școlilor din mediul rural îl constituie factorul uman, exprimat în calitatea și competența cadrelor
didactice, potențialul copiilor ce reprezintă populația școlară, deschiderea spre colaborare
manifestată de membrii comunității locale. Folosind acest potențial uman al unității de
învățământ și al comunității, strategia de adaptare a curriculumului învățământului simultan la
contextul rural poate cuprinde modalități precum: personalizarea demersului didactic,
dezvoltarea comunitară prin cursuri opționale, învățarea prin servicii în folosul comunității,
precum și istoria orală ca metodă de cunoaștere a specificului comunității locale, desfășurarea de
activități în cadrul unor proiecte educaționale.
Pentru eficientizarea și optimizarea actului instructiv-educativ, personalizarea
demersului didactic prin respectarea stilului de învățare, a inteligențelor specifice și mediului în
care se desfășoară activitatea reprezintă o condiție esențială. Prin aplicarea și interpretarea
testelor pentru identificarea tipului de inteligență dominantă și al stilului de învățare specific
fiecărui elev, se poate realiza personalizarea demersului didactic și captarea interesului pentru
învățare. Astfel, elevii pot învăța eficient în moduri foarte diferite, beneficiile instruirii
diferențiate fiind numeroase: valorificarea și dezvoltarea diferențelor individuale, îmbunătățirea
509
clară a rezultatelor, a gândirii, a rezolvării de probleme, formarea competențelor, acces la
educație pentru toți elevii, dezvoltarea personală și socială ca parte a curriculumului.
Pentru adaptarea curriculumului învățământului simultan la contextul local, școala
trebuie să atragă în parteneriate persoane și instituții din comunitate, ce dețin competențe și
resurse necesare educației de calitate, iar pentru aceasta, învățarea prin servicii în folosul
comunității și dezvoltarea comunitară trebuie să fie nucleul curriculumului.
În acord cu exigențele unui învățământ de calitate, adaptarea curriculumului
învățământului simultan la specificul rural trebuie privită din perspectiva abordării holistice și a
curriculumului integrat, realizându-se prin activități legate de curriculumul nucleu, discipline
opționale, activități extracurriculare, fiind mai eficientă în cadrul unei școli dinamice, deschise la
schimbare, bazată pe inovație și creativitate.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit,I., ”Sisteme de instruire alternative și complementare”, Editura Aramis,
București, 2002
Crișan, A. și alții, ”Reformă la firul ierbii”, Centrul Educația 2000+, București,
Humanitas Educațional, 2003
Gârleanu-Costea, R., Gheorghe, Alexandru, ”Activitatea simultană la două sau mai multe
clase în ciclul primar”, Editura Gheorghe Cârțu Alexandru, Craiova, 1996
Vlăsceanu, L., ”Școala la răscruce: schimbare și continuitate în curriculumul obligatoriu -
studiu de impact”, vol.1, Ministerul Educației și Cercetării și Centrul Educația 2000+,
Editura Polirom
510
PĂSTRAREA SPECIFICULUI NAŢIONAL PRIN

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ
Prof. Andra-Cosmina MUNTEANU

Şcoala Gimnazială Nr.1, Văleni, Vaslui
Farmecul iernii se manifestă prin bucuria oferită de datinile şi obiceiurile legate de sărbătorirea
Naşterii Domnului.
Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru. Suntem
norocoşi prin faptul că încă se mai păstrează în unele zone ale ţării aceste datini care ne ajută să
înţelegem sărbătorile respective precum şi să ne bucurăm împreună de semnificaţia spirituală a venirii pe
lume a Măntuitorului. Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a
neamului din care facem parte.
Datinile sunt esenţe ale bogăţiei noastre spirituale şi ne individualizează în lume ca popor, în
primul rând pentru că exprimă înţelepciunea populară a neamului nostru. Cele mai cunoscute şi mai
maiestuase s-au dovedit a fi cele legate de Crăciun şi de sărbătorirea Anului Nou. Repertoriul tradiţional
al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea,
vifleemul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri
(căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri.
Prinderea Postului Crăciunului (15 noiembrie) presupune debutul sărbătorilor de iarnă care ţin
până la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în obiceiuri şi datini care diferă de la o regiune a
ţării la alta. Acestă diversitate a datinilor accentuează frumuseţea sărbătorilor de iarnă. Această perioadă
deosebită din tradiţia poporului român este deschisă şi închisă de sărbători prefaţate de ajunuri, atât
Crăciunul, cât şi Boboteaza, şi intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. Principalele sărbători ale
ciclului de iarnă - Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza - au funcţionat de-a lungul vremii ca momente
independente de înnoire a timpului şi de început de an.
Un obicei foarte cunoscut este „tăierea porcului”. În unele zone ale ţării, porcul se taie de Ignat,
adică pe 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, deoarece şi-a
văzut cuţitul. Sângele scurs din porc după ce a fost înjunghiat se pune la uscat, apoi se macină şi se afumă
cu el, peste an, copiii, ca să le treacă de guturai, de spaimă şi de alte boli.
Ignatul este divinitatea solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sf. Ignaţie Teofanul
(20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor. Animalul sacrificat în această zi este
substitut al zeului care moare şi renaşte, împreună cu timpul, la solstiţiul de iarnă. În antichitate, porcul a
fost simbol al vegetaţiei, primavara, apoi sacrificiul lui s-a transferat în iarnă.
În acea zi se pregătesc bucatele tradiţionale pentru Crăciun: cârnaţi, caltaboşi, jumări, sângerete,
slănină sau suncă, etc. Tot atunci se toacă şi carnea pentru sarmale, iar pulpele se tranşează pentru
friptură. Unele dintre preparate se pun la afumat (cârnaţii, slănina, pieptul ardelenesc, etc.). Imediat după
sacrificare, gospodarul face „pomana porcului”: oferă celor care l-au ajutat la tăiat (uneori şi vecinilor)
şorici, carne proaspăt prajită şi un pahar de vin (sau ţuică fiartă în anumite zone). În puţinele zile rămase
până la Crăciun, gospodinele fac piftie (răcitură), sarmale, cozonaci cu nucă, mac şi rahat (sau brânză şi
stafide), plăcintă şi prăjituri diverse.
Un alt moment cu totul şi cu totul special pentru această perioadă din an îl presupune
împodobirea pomului de Crăciun, a bradului. Bradul care este veşnic verde simbolizează viaţa, făcându-se
astfel analogie cu viaţa care intră în lume o dată cu Naşterea Fiului lui Dumnezeu. Datina împodobirii
bradului de Craciun pare a fi de obârşie germană.
Pomul de Crăciun este un brad împodobit, substitut al zeului adorat în ipostaza fitoformă, care
moare şi renaşte la sfârşit de an, în preajma solstiţiului de iarnă, sinonim cu Butucul de Crăciun.
511
Împodobirea bradului şi aşteptarea de către copii a „Moşului", numit, în sud-estul Europei, Crăciun, care
vine cu daruri multe, este un obicei occidental care a pătruns de la oraş la sat, începând din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. Pomul de Crăciun s-a suprapus peste un mai vechi obicei al incinerării
Butucului (zeul mort) în noaptea de Crăciun, simbolizând moartea şi renaşterea divinităţii şi a anului la
solstiţiul de iarnă. Obiceiul a fost atestat la români, aromâni, letoni şi sârbo-croaţi.
Spectaculosul acestor sărbători de iarnă transcede peste timp şi ne umple sufletul de bucurie.
Primele semne ale Sărbatorii Naşterii Domnului le dau grupurile de colindători, care pornesc din casă în
casă, cu o traistă încăpătoare pe umăr, pentru a le ura gazdelor fericire, sănătate şi prosperitate. Aceste
colinde sunt creaţii populare cu text şi melodie, care conţin mesaje speciale (religioase sau satirice la
adresa celor uraţi). Colindătorii vestesc naşterea Domnului, urează gazdelor sănătate şi bucurii, primind
pentru aceste urări cozonac, prăjiturele, covrigi, nuci, mere şi chiar colăcei - pe care gospodinele care
respectă tradiţia le-au pregătit cu mult timp înainte. Diferind doar destul de puţin, colindele religioase sunt
foarte asemănătoare în toate zonele ţării, cele mai cunoscute şi apreciate fiind: “O, ce veste minunată”,
“Steaua”, “Trei păstori”, “La Vifleim colo-n jos”, “Cântec de Crăciun”, “Aseară pe înserate”.
Începând cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor,
uliţele satelor răsunau de glasul micilor colindători. Începând cu Ignatul şi sfârşind cu zilele Crăciunului,
prin alte părţi începând cu zilele Crăciunului, iar prin altele obişnuindu-se numai în ziua de Sfântul
Vasile, există obiceiul ca flăcăii să umble cu ţurca, capra sau brezaia. Crăciunul mai este numit şi
sărbătoarea familiei; este o sărbătoare de suflet, care reuneşte întreaga familie - părinţi, copii, nepoţi. Este
momentul în care membrii familiei îşi arată dragostea reciprocă şi îşi fac daruri, se bucură de clipele
petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un
an mai bogat.
Ca şi la celelalte jocuri cu măşti practicate în timpul sărbătorilor de iarnă şi în jocul caprei şi-au
făcut loc, pe lângă măştile clasice (capra, ciobanul, ţiganul, butucarul), măştile de draci şi moşi care, prin
strigăte, chiote, mişcări caraghioase, măresc nota de umor şi veselie.
Jocul "caprei" (uciderea, bocirea, înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un
ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă
rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor - invocat şi evocat
de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul "caprei".
Capra joacă după fluier, iar la terminare, unul din flăcăi; apropiindu-se de masa unde sunt
membrii familiei, începe să vornicească. Flăcăii joacă pe stăpâna casei, pe fete şi chiar servitoare, dacă
sunt acasă, şi apoi mulţumind se îndepărtează. Cea mai amplă ceată o are "Capra" moldovenească care a
grupat în jurul nucleului principal de personaje, un număr impresionant de "mascaţi" (35-40 de
personaje).
Similar cu “Capra” este obiceiul de a umbla cu “Ursul”, această datină avându-şi de asemenea
originea într-un cult geto-dac, ce urmărea fertilizarea şi purificarea solului şi a gospodăriei. Ursul este
întruchipat de un flăcău care poartă pe cap, pe umeri şi pe spate blana unui astfel de animal, având în jurul
urechilor nişte ciucuri roşii. În timp ce ursul mormăie şi joacă în ritmul tobelor şi al fluierăturilor, ursarul
strigă: “Joaca bine, măi Martine, / Că-ţi dau pâine cu măsline”. “Ursul” este însoţit de un grup de
colindători mascaţi şi costumaţi, care reprezintă diverse animale sau personaje şi care îl aţâţă prin
strigături. La sfârşit, toţi le urează gazdelor multă sănătate, fericire, recolte bogate, mese îmbelşugate şi la
mulţi ani.
De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la
toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a
călăuzit pe cei trei magi. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină
ortodoxă, altele din literatura latină medievala a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină
şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale.
Micul cor al stelarilor, care intră în imobil în zilele Crăciunului, cântă versuri religiose despre
naşterea lui Isus: "Steaua sus răsare"; "În oraşul Vitleem"; "Trei crai de la est".
512
Obiceiul Pluguşorului este legat de speranţa fertilităţii, versurile sale prezentând practicile
agricole şi urări de holde bogate. În schimbul acestor urări, copiii primesc daruri simbolice, colaci, fructe
sau bani. Legat de jocul caprei, cel al ursului, căluţii şi jocul cerbului, aceste obiceiuri şi-au pierdut astăzi
din semnificaţiile iniţiale (capra - personificarea productivităţii/înmulţirii uşoare şi rapide în lumea
animală şi a fertilităţii pământului; ursul - animal sacru la geto-daci, căluţii/căiuţii - care simbolizează
protejarea gospodăriilor de spiritele rele; cerbul - simbolul soarelui, întruchiparea purităţii şi a dreptăţii) şi
sunt practicate mai mult în scop de diverstisment. Urarea de pluguşor este de fapt un adevărat poem care
deschide cu har, recurgând la elemente fabuloase, toate muncile agricole.
Pluguşorul copiilor este tot un obicei străvechi agrar. În ajunul Anului Nou, cetele de copii intră
din casă în casă să ureze, purtând bice (harapnice) din care pocnesc, buhaie (un instrument specific),
clopoţei, tălăngi.
Sorcova este obiceiul conform căruia în dimineata zilei de 1 ianuarie copiii, dar şi cei mari,
merg şi seamană, simbolic, cu boabe de grâu şi orez, pe care le aruncă în casă şi asupra celor din casă.
Versurile însoţite de urări specifice diferă de la o zonă la alta „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Ca
un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca săgeata/ Tare ca fierul, iute ca oţelul/ La
anul şi la mulţi ani” sau, o variantă mai scurtă „Sorcova vesela/ Să trăiţi să înfloriţi/ Ca merii, ca perii, în
mijlocul verii/ Ca toamna cea bogată de toate-mbelşugată/ La anul şi la mulţi ani”.
Prin urmare, sărbătorile de iarnă sunt un moment spectaculos care ne dau ocazia să ne întoarce
la obârşie, să analizăm profunzimea şi valoarea autentică a gândirii populare. Pe de altă partă, ne
determină să medităm la maniera în care generaţia tânără trebuie să fie educată în spiritul păstrării,
valorificării şi preţuirii acestui tezaur inestimabil care este glorificat în tradiţiile sărbătorilor de iarnă.
BIBLIOGRAFIE
Constantin Eretescu,“Folclorul literar al ronânilor”,editura Compania 2007, p. 67-70
Narcisa Alexandru Stiuca, “Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in cinstea iernii”,
Editura Cartea de buzunar, 2005, p. 85-88
M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281
4. T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti, 1977, p. 117
I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 64
513
ȘCOALA DE AZI, ÎNTRE TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE
Prof. Dan-Gabriel CIRITEL

Liceul cu Program Sportiv, Vaslui
Școala a fost întotdeauna un factor esențial în creșterea și continuitatea culturii unui

popor.
Ca parte indispensabilă a acestuia, ea a trebuit să se modeleze creând noi punți între
tânăra generație și dascăli. Copilul-elev, ca element ce va fi mereu în pas cu inovațiile vieții,
depășește capacitatea profesorului de a se adapta acestora, el reprezentând tradiția, în
majoritatea cazurilor. Profesorului ,în special celui mai înaintat în vârstă, îi este greu adesea să
combine tradiția și inovația la lecție, de aceea, fie alege să facă lecții tradiționale, fie se bazează
întru totul pe inovație tehnologică (sau de alt tip), dar puține sunt cazurile când le reușește pe
amândouă. Cum să fii inovativ cînd propria educație și cultură generală rămâne în urma
timpului ce favorizează tânăra generație? E greu, într-adevăr, dar cum altfel am mai putea motiva
elevii de azi, ce văd lumea doar prin prisma calculatorului și a gadgeturilor, să învețe? Fie te
schimbi și tu, devenind unul de-al lor, folosind și un limbaj corespunzător, fie riști să pierzi
pentru totdeauna interesul și dragostea copiilor față de școală. Da , azi școala trebuie să includă
inovația ca un component de bază și o și face, dar rolul tradiției nu e deloc de neglijat, ba chiar
se poate spune că unele tradiții frumoase nu fac decât să mărească farmecul unei lecții, deci și a
școlii. Ne referim aici, în primul rând , la tradiția de a citi o carte (un fragment) la lecție, de a o
discuta ținând această carte în mână, căci răsfoitul și mirosul unei cărți are un farmec aparte, pe
care nicio inovație tehnică nu o poate substitui.
O carte electronică e, parcă, lipsită de suflet, iar pentru copil sufletul unei cărți e cel
mai important lucru. Ca o frumoasă tradiție, este de prefer atsă le aducem copiilor la lecție cărți
de la bibliotecă pentru a le cunoaște tactil, nu doar vizual, să facem vizite la bibliotecă, pentru a
le cultiva tradiția savurării frumosului în contact direct copil-carte. Cred că este o tradiție
demnă de urmat, nu în detrimentul inovației tehnologice, ba dimpotrivă, ca o armonioasă
completare. O altă tradiție ar fi cea de a organiza activități extradidactice cu elevii, pentru a-i
cunoaște și în alte ipostaze. Copilul, dar și profesorul, se va simți altfel într-o ambianță
familiară. Ne referim aici la excursii, vizite la muzee, expoziții, distracții în aer liber, plimbări în
grup. Cunoști sufletul unui copil mai mult când îl vezi distrându-se și glumind, decât atunci când
răspunde pe de rost ceva la tablă. Va fi oare copilul motivat să comunice mai mult cu un profesor
care știe să se relaxeze frumos, râzând și manifestând interes față de muzica, dansurile, gândurile
514
copiilor sau cu un profesor ursuz, ce nu vede și nu aude decât propria disciplină didactică?
Activitățile extradidactice sunt o modalitate perfectă de a schimba atitudinea elevilor față de
școală, care în ultimul timp nu e una prea bună. Totuși, un profesor modern nu poate să rămână
prizonierul tradiției, de aceea e oportun să țină pasul cu inovațiile în educație. Ca să crești o
generație sănătoasă, trebuie să fii tu sănătos, adică să fii la curent cu tot ce este nou, interesant,
util creșterii ei, chiar cu riscul de fi supraobosit, de a nu înțelege o iotă în tehnică sau de a pierde
repede interesul față de de aceste schimbări atât de necesare pentru școala de azi.
Școala are șanse să placă copiilor doar îmbinând armonios tradiția cu inovația.
BIBLIOGRAFIE
Didactica Nova, Ioan Negreț, ed. Aramis, 2005;
Tratat de Pedagogie Școlara, Ioan Nicola, ed. Aramis, 2003;
Psihologie si pedagogie, Jean Piaget, Ed. Gallimard, 1988;
Pedagogie, Constantin Cucoș, Ed. Polirom, 2014.
515
METODE INOVATIVE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE

ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE
Prof. Mădălina OLTEANU

Grădinița cu Program Prelungit Nr.2, Bârlad
Pentru creșterea calității procesului instructiv-educativ din grădiniță, trebuie perfecționate

metodele tradiționale, dar și introducerea unor metode și procedee educative. Stilul didactic ce
trebuie adoptat este în funcție de personalitatea copiilor.
Proiectarea unui demers didactic, diferit de cel tradițional dă posibilitatea fiecărei
educatoare să-și valorifice propria experiență prin utilizarea unor metode moderne într-o
abordare interdisciplinară. Două dintre metodele experimentate de profesori sunt: metoda
covorului povestitor și metoda șorțului povestitor.
Utilizând metode inovative, educatoarele își propun o implicare activă și creativă a
copiilor pentru stimularea gândirii productive, a gândirii divergente și laterale, libertatea de
exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a faptelor.
Povestirea este o metodă de învățământ ce poate fi folosită cu foarte mare succes în
învățământul preșcolar, care constă în expunerea orală, vie, plastică, sub formă de narațiune sau
descriere prin intermediul căreia sunt înfățișate fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în
fenomene ale naturii, spațiu și timp, etc. pe care copiii nu le pot înțelege altfel. Activitatea de
povestire este una dintre activitățile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor, deoarece
satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate, stimulează imaginația și oferă cadrul adecvat de
exersare a capacității de comunicare.
Covorul povestitor, covorul cu povești, povestea din covor, sacul cu povești sau trăistuța
cu povești, cum mai denumim această manieră de a povesti, este un suport la carte ca și mini-
teatrul, păpușile de deget sau păpușile, care îi induce copilului plăcerea de a citi, conştientizându-
l că acea poveste pe care el o ascultă, se găseşte între coperţile acelei cărţi care se află alături de
covor. De obicei cartea, covorul şi personajele din poveste se găsesc într-un sac, care de această
dată este adus de doamna educatoare şi nu de Moş Craciun, şi este plin cu poveşti şi nu de
cadouri. Începutul tradiţional al poveştii cu "A fost odată ca niciodată ..." se transformă în "Şi
când covorul s-a desfăcut, / Povestea a şi început!" sau "Covorul se derulează / Şi povestea
demarează", iar finalul "Şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa" devine "Şi când
povestea s-a terminat, / Covorul l-am şi rulat".
516
specifice acțiunii din acea poveste; elementele fixe sunt cusute, iar personajele sunt marionete de
degete.
În societatea actuală, are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să
ţină pasul cu evoluţia societăţii şi implicit a educaţiei. Așadar și în învățământ au loc
transformări rapide. Educatoarea apelează la o serie întreagă de instrumente pentru a ușura și
accelera asimilarea și aplicabilitatea informațiilor.
BIBLIOGRAFIE
Crenguţa Oprea, 2007, Strategii didactice interactive, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti;
Breben S., Gognea E., 2007, Metode interactive de grup, Editura, Arves.
517
INOVAȚIE ȘI CREAȚIE ÎN PROCESUL

INSTRUCTIV-EDUCATIV
Prof. Adrian PROFIR

Școala Gimnazială ,,Episcop Iacov Antonovici”, Bârlad
Procesul de învățământ este un sistem complex, rezultat al interdependenței dintre

predare, învățare si evaluare, cu o finalitate bine conturată. Calea principală prin care se
realizează acest aspect este perfecționarea tehnologiei, respectiv a metodelor și mijloacelor
utilizate la clasă, în activitățiile cu copiii.
În ultimele decenii a crescut interesul pentru aşa-numitele metode moderne. Sunt
considerate moderne toate acele metode care sunt capabile să mobilizeze energiile elevului, să-i
concentreze atenţia, să-l facă să urmărească cu interes şi curiozitate lecţia, să-i câştige afecţiunea
faţă de cele nou învăţate, care-l îndeamnă să-şi pună în joc imaginaţia, înţelegerea, puterea de
anticipare, memoria . Aceste metode pun mai mult accentul pe cunoaşterea operaţională, pe
învăţarea prin acţiune, prin manipulare în plan manual şi mintal a obiectelor, acţiunilor.
Activitatea la clasă ne-a demonstrat de fiecare dată că formarea competenţelor se produce
efectiv prin valorificarea potenţialului intelectual propriu al elevilor în interacţiune cu situaţia de
învăţare.
Obiectivul principal este promovarea unor abordări inovative şi creative în diferite
domenii de activitate. Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei.
Ea sistematizează şi organizează influenţele mediului, dezvoltă personalitatea. Creativitatea, in
termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi concepte noi sau
asocieri originale între concepte şi idei deja existente.
Criteriul de calitate aplicat educaţiei are un rol foarte important deoarece măsurile
propuse pentru a promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape
din cadrul învăţării continue. Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure
evidenţierea progresului înregistrat de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii
obiectivelor prevăzute în programă. Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de
informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales, ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau
ceea ce intuieşte, cum reușește elevul să pună în practică cunoștințele însușite.
Metodele moderne de predare au la bază implicarea redusă a profesorului, având rol de
consiliere şi îndrumare, acestea contribuind la stimularea creativităţii şi modului independent de
gândire al elevului. Abordarea integrată a învăţării şi utilizarea metodelor alternative de evaluare
stimulează crearea unei relaţii de colaborare, de încredere şi respect reciproc între cadrul didactic
şi elevi şi între elevi. Elevul nu se simte "controlat", ci sprijinit.
518
Aceste metode inovative se numesc metodele interactive centrate pe elev. Interactivitatea
presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi
argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a
copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor
şi interacţiunea socială a membrilor unui grup. Implementarea acestor instrumente didactice
moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic:
receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire
reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în
concepţii. Uneori considerăm educaţia ca o activitate în care continuitatea e mai importantă decât
schimbarea.
Metodele moderne de predare, utilizate la clasă, au următoarele avantaje: învăţarea nu se
bazează numai pe conţinuturi, ci şi pe abilităţi, metodele interactive implică elevul, care devine
partener al cadrului didactic în actul de predare-învăţare , metodele interactive ajută la formarea
deprinderilor practice, abilităţilor de comunicare, cultivă independenţa elevilor, stimulează
conexiunile logice, Stimulează imaginaţia, stimulează interesul faţă de nou.
În spatele fiecărei metode de predare stă ascunsă o ipoteză asupra mecanismului de
învăţare a elevului. Dascălii trebuie să fie preocupaţi de găsirea unor metode şi procedee variate
adaptate diferitelor situaţii de instruire în care elevii vor fi puşi.
Orice proces de stimulare a gândirii trebuie să urmărească dezvoltarea flexibilităţii
gândirii şi învăţarea individului să gândească cu înţeles, adică învăţare euristică.Stimularea
creativităţii este un demers socio-educaţional complex ce cuprinde simultan fenomene de
antrenare, cultivare şi dezvoltare a potenţialului creator. Aspiraţia spre dezvoltarea spiritului
creativ a dus la conceperea unor concursuri cu suport creativ care, pe de o parte, să combată
blocajele, iar pe de alta să favorizeze asociaţia cât mai liberă a ideilor, utilizând astfel la
maximum resursele imaginației creatoare.
Dintre metodele activ-participative , care se utilizează cu succes în predarea-învățarea-
evaluarea creativă a noțiunilor școlare la diferite discipline, amintim:jocul didactic, metoda
mozaic, etc. Jocul didactic este o metodă creativă care constă în plasarea elevilor într-o activitate
ludică, cu caracter de instruire. Învățarea care implică jocul, devine plăcută și atrăgătoare,
realizându-se într-o atmosferă de bună dispoziție și destindere. Jocul didactic trebuie să
indeplinească anumite cerințe:
 Să aiba precizate obiectivele pedagogice.
 Să fie rațional integrat în sistemul muncii educative.
 Să dozeze gradul de dificultate implicat.
JOCUL MATEMATIC
519
Jocul matematic poate fi: sub formă de rebus, scara cunoaşterii , spirala cunoașterii ,
dezlegarea unor puzzle,etc.
SPIRALA CUNOAȘTERII- este o metodă modernă de predare care constă în aplicarea
noţiunilor învăţate în scopul fixării lor, care presupune parcurgerea unor etape, bine structurate,
indicate de jocul matematic prin desen specific, astfel încât parcurgând spirala, elevul va putea să
se autoevalueze. Astfel prin acest mod de învățare elevul realizează nivelul său de cunoaștere.
Autoevaluarea îi permite acestuia să devină din evaluat propriul lui evaluator.
Autoevaluarea este un demers care indeplineşte o funcţie de reglare/autoreglare a oricărui
sistem, iar experienţa ne demonstrează faptul că atunci când demersurile evaluatoare şi/sau
autoevaluatoare nu se produc, activitatea în cauză se dereglează până la starea în care ea
încetează de a mai fi utilă.
SCARA CUNOAŞTERII -este o metodă modernă de predare care constă în aplicarea
noţiunilor învăţate în scopul fixării lor, care presupune parcurgerea unor etape, bine structurate,
astfel încât urcând câte o treaptă a scării, elevul va putea, la finalul scării, să se poată autoevalua
ajungand la răspunsul corect indicat de finalul scării.
Utilizarea metodelor alternative de evaluare încurajează crearea unui alt tip de climat de
învăţare și anume unul plăcut și relaxat , elevii fiind evaluaţi în mediul obişnuit de învăţare, prin
sarcini diferite. Este important ca elevii să înţeleagă criteriile de evaluare, procesul evaluativ,
pentru a putea reflecta asupra performanţelor obţinute, a le explica şi a găsi modalităţi de
progres. Elevii nu trebuie evaluați unii în raport cu ceilalti, scopul fiind de a vedea evoluția,
progresul, achizițiile și nu de a stabili o ierarhie.
BIBLIOGRAFIE
“Metode şi tehnici de învăţare eficientă”- Ioan Neacşu, Editura Polirom, 2015
www.google.ro
520
STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE
Prof. Neculae BIGHIU

Liceul Tehnologic ,,Al. I. Cuza”, Bârlad
Strategia didactică reprezintă modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să
acceadă la cunoaştere şi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, priceperile, deprinderile,
aptitudinile, sentimentele şi emoţiile. Aceasta cuprinde un ansamblu complex şi circular de
metode, tehnici, mijloace de învăţământ şi forme de organizare a activităţii, complementare, pe
baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficientă a
învăţării;
Strategiile didactice interactive de grup/microgrup sunt:
-strategii ce presupun muncă în colaborare şi/sau competiţie constructivă a elevilor
organizaţi colectiv, pe microgrupuri sau în echipe de lucru în vederea atingerii unor obiective
preconizate (soluţii la o problema, crearea de alternative);
-se bazează pe sprijinul reciproc în căutare-cercetare şi învăţare;
-stimulează participările individuale, antrenând subiecţii cu toată personalitatea lor
(abilităţi cognitive, afective, volitive, sociale);
-solicită efort de adaptare la normele de grup, toleranţă faţă de opiniile, părerile colegilor,
dezvoltând capacităţile autoevaluative;
-sunt strategii de interacţiune activă între participanţii la activitate (elev-elev, elev-
profesor);
-presupun crearea unor programe care să corespundă nevoii de interrelaţionare şi de
răspuns diferenţiat la reacţiile elevilor/studenţilor;
Interactivitatea în clasa (face-to-face) se referă atât la promovarea relaţiilor inter şi
intragrupale cât şi între profesor şi elev. În cazul învăţământului la distanţă (Internet),
interactivitatea se constituie într-un soft care răspunde într-o manieră diferenţiată la reacţiile
celui care învaţă. Pentru crearea unui program interactiv, profesorul trebuie să cunoască şi să
organizeze bine materialul de studiu, să-şi imagineze soluţii diverse la reacţiile/răspunsurile
elevilor şi să conceapă trasee de învăţare diferenţiată, adaptate elevilor potenţiali.
Strategiile didactice interactive au în vedere provocarea şi susţinerea învăţării active în
cadrul căreia, cel ce învaţă acţionează asupra informaţiei pentru a o transforma într-una nouă,
personală, proprie.
În sens constructivist, folosind aceste strategii, profesorul îl determină pe elev să devină
răspunzător şi participant în procesul construirii sensurilor informaţionale, prin rezolvări de
probleme, prin explorări şi cercetări sau aplicând ceea ce a dobândit în contexte noi, diferite.
521
Importanţa strategiilor didactice interactive pentru procesul de învăţare este majoră
deoarece elevii învaţă nu doar prin ei înşişi ci mai ales de la ceilalţi.
Reflectând asupra procesului de învăţare în grup, ei îşi pot însuşi metode şi strategii de învăţare
unul de la altul.
Necesitatea diversificării strategiilor interactive în şcoala modernistă şi postmodernistă.
În domeniul instruirii, tendinţele postmoderniste afirmă necesitatea considerării
următoarelor aspecte:
 recunoaşterea căilor multiple şi alternative de predare-învăţare-evaluare;
 stimularea interactivităţii indivizilor în soluţionarea problemelor;
 educatorii sunt facilitatori şi mediatori şi participă alături de educaţi la construirea
cunoaşterii;
 lecţia este un proces dinamic care se pliază după specificul nevoilor, preferinţelor şi
rezistenţelor elevilor. Se încurajează participarea elevilor la construirea ei;
 se stimulează autoreflexivitatea - ceea ce presupune revizuirea continuă;
 accentul este pus pe educat, ca agent al construcţiei propriei învăţări, mai mult decât pe
cadrul didactic ca furnizor al cunoaşterii;
 în evaluare sunt favorizate procesele de negociere care implică conlucrarea decisională
dintre elevi/student şi profesorul evaluator. Se evaluează în comun munca realizată
împreună şi efectele reale ale formării. Sancţiunile vin din însăşi finalitatea şi calitatea
muncii.
Trăsăturile caracteristice ale pedagogiei postmoderniste şi-ar putea găsi concretizarea în
activitatea didactică prin:
 crearea de alternative metodologice;
 stimularea învăţării prin cooperare şi folosirea metodelor interactive de grup, insistând pe
construcţia progresivă a cunoştinţelor şi abilităţilor, nu doar prin intermediul activităţii
proprii, ci şi prin interacţiunile sociale atât dintre elevi, cât şi dintre elevi şi profesori,
elevi şi comunitate;
 accentul pus pe elev, ca agent al construcţiei propriei învăţări, mai mult decât pe cadrul
didactic că furnizor al cunoaşterii;
 dezvoltarea autonomiei educatului în învăţare, a auto-conducerii grupului-clasa;
 crearea şi susţinerea plăcerii de a învaţă, descoperind şi aplicând, prin antrenarea
motivaţiei intrinseci (evitarea "învăţării pentru notă");
 inovarea strategiilor evaluative şi promovarea evaluării dialogate;
 abordarea unui text, a unei probleme din perspective variate şi diferite;
522
 încurajarea viziunilor alternative şi a interpretărilor specifice culturii, concomitent cu
manifestarea respectului diversităţii personalităţilor şi culturilor;
 negocierea rolurilor şi a regulilor "jocului" didactic;
 accentul pe analiză şi ameliorare şi mai puţin pe sancţiune şi control, favorizând creşterea
responsabilităţii personale;
Folosind strategiile didactice interactive, Se reduce la minim fenomenul blocajului emoţional al
creativităţii. Munca în grup permite împărţirea sarcinilor şi responsabilităţilor în părţi mult mai
uşor de realizat. Timpul de soluţionare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt în
cazul lucrului în grup decât atunci când se încearcă găsirea rezolvărilor pe cont propriu.
Interrelatiile dintre membrii grupului, emulaţia, sporesc interesul pentru o temă sau o sarcină
dată, motivând subiecţii să se implice şi mai mult în învăţare. Lucrul în echipă oferă elevilor
posibilitatea de a-şi împărtăşi părerile, experienţa, ideile, strategiile personale de lucru,
informaţiile.
Grupul dă un sentiment de încredere, de siguranţă, antrenare reciprocă a membrilor ce
duce la dispariţia fricii de eşec, stimulând curajul de a-şi asuma riscuri.
BIBLIOGRAFIE
Oprea Crenguta Lacramioara, 2009, Strategii didactice interactive - repere teoretice și
practice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;
523
EDUCAȚIA ECOLOGICĂ - O MIȘCARE

PENTRU PROTEJAREA MEDIULUI
Prof. Iuliana TESLARIU

Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Vaslui
„Un nou mod de gândire e necesar dacă oamenii vor să supraviețuiască” Albert Einstein
În ultimele decenii au fost identificate probleme presante și de anvergură ce vizează pe
fiecare dintre locuitorii planetei, acestea definind un nou concept: problematica lumii
contemporane. „Problematica lumii contemporane, provocările acesteia şi consecinţele din
domeniul educaţiei au dus la impunerea şi operaţionalizarea în plan teoretic-explicativ, dar şi
practic-aplicativ, a unor sintagme cum ar fi: învăţare de-a lungul întregii vieţi (lifelong learning),
educaţie de-a lungul întregii vieţi (lifelong education), educaţie permanentă, educaţia adulţilor,
educaţia părinţilor, autoînvăţare (self learning), autoinstruire, autoeducaţie (self education),
autoinformare şi autoformare educativă, autonomie educativă, educaţie globală.”
Soluția în plan educațional pentru problemele contemporane a fost apariția ,,noilor
educații”, alte tipuri de conținuturi, ce vin să răspundă imperativelor generate în sfera politică,
culturală și educativă. Noile educații au apărut dintr-o necesitate și lista ar putea cuprinde
următoarele: educația pentru pace, educația ecologică, educația pentru participare și democrație,
educația demografică, educația pentru schimbare și dezvoltare, educația pentru comunicare și
pentru mass-media, educația nutrițională, educația economică și casnică modernă, educația
pentru timpul liber, educația sanitară modernă, educația sexuală etc.
Modalitățile de introducere a acestor noi conținuturi în curriculum-ul școlar pot fi
realizate în mod diferit: introducerea unor discipline noi axate pe un anumit tip de educație,
crearea unor module specifice în cadrul unor discipline tradiționale, cu caracter interdisciplinar,
metoda ,,approche infusionnelle”, care presupune introducerea unor informații ale noilor
conținuturi în disciplinele ,,clasice”(eventual la sfârșitul unui capitol).
Noile educații nu se preocupă de domenii ce vizează o singură disciplină de studiu,
„constituie realități complexe a căror clarificare necesită cooperarea unui întreg evantai de
dimensiuni și perspective ale cunoașterii.” Esențial în includerea acestor noi educații în sistemul
de învățământ sunt interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea .
Educația ecologică (EE) se bazează pe două concepte : mediul și degradarea mediului.
Educația ecologică nu reprezintă doar una din formele educației, este un instrument prin care se
pot soluționa probleme actuale de mediu. În acest tip de educație accentul cade pe analizarea
524
atitudinilor, educarea tinerelor generații în spiritul conștientizării că deciziile sunt ale noastre și
ne influențează comunitatea unde trăim.
Specificul educaţiei ecologice decurge din însăși definiţia conceptului: este o necesitate
ca tânărul să devină conștient asupra acțiunilor sale și să-și asume răspunderea în ceea ce
priveşte mediul în care trăieşte, să-și exprime idei personale și să ia poziție când este necesar,
trecând din faza de indiferență la o atitudine activă. Doar simpla cunoaștere a problemelor cu
care se confruntă mediul nu va rezolva situația actuală, ci contactul direct cu natura și
schimbarea stilului de viață prin educația în spiritul protejării mediului ar putea fi o soluție
pentru formarea unui stil de viață sănătos pentru natură și pentru om.
Educația ecologică devine eficientă prin îmbinarea celor trei dimensiuni ale educației,
educația formală (oficială), educația nonformală (extrașcolară) și educația informală (spontană),
fiecare având ceva specific de îndeplinit, rolul definitoriu fiind procesul de învățare adaptat
nivelului celui căruia ne adresăm prin programele de educație ecologică.
În procesul de instruire educația ecologică are aceeași accepție cu educația pentru protecția
mediului. Educația pentru protecția mediului cunoaşte trei abordări principale:
- Educația despre mediu - latura teoretică - Dezvoltă gândirea critică și abilitatea de a
investiga.
- Educația în mediu - latura aplicativă - Dezvoltă capacitățile de investigație, de culegere
a datelor;
Educația pentru mediu - Dezvoltă motivația și capacitatea de a adopta un stil echilibrat
de viață, compatibil cu utilizarea responsabilă a resurselor.
Dinamica socială impune ,,noi strategii de dimensionare şi de structurare ale
conţinuturilor. Eficienţa lor este dată nu numai de modalitatea de selecţie a informaţiilor, pentru
a li se asigura descongestionarea, ci şi de strategiile de ierarhizare şi organizare, de compunerea
şi articularea acestora în complexe cât mai apropiate de realitatea descrisă şi de obiectivele
educaţionale privind realizarea unei viziuni integrative, holistice la elevi.”
Organizarea interdisciplinară este privită sub aspectele realizării unor conținuturi și
desfășurării activității de instruire într-o formă interdisciplinară. Oricare aspect am avea în
vedere vorbim despre posibilitatea abordării unuia dintre cele patru niveluri:
Multidisciplinaritatea – ,,…juxtapunerea unor elemente ale diverselor discipline, pentru a
pune în lumină aspectele lor comune”
Pluridisciplinaritatea – o anumită temă, situație devine subiectul unei abordări din punctul de
vedere al mai multor discipline, având avantajul unei viziuni complexe asupra fenomenului;
525
Interdisciplinaritatea – „este o formă a cooperării între discipline diferite, cu privire la o
problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o
combinare prudentă a mai multor puncte de vedere”
Transdisciplinaritatea - presupune o întrepătrundere între discipline, ,,desemnează o nouă
abordare a învăţării şcolare, centrată nu pe materii, ci „dincolo” de acestea”
În învățământul preuniversitar interdisciplinaritatea, sub formele enunțate mai sus poate
interveni :
 prin cei care concep planurilor, programele școlare și manualele, testele;
 prin activitatea de instruire, evaluare, când programele rămân nemodificate;
 prin activitățile extrașcolare.
Interdisciplinaritatea sub aspectul modului elaborării activităților didactice, a programelor
curriculare elaborate în școală, a activităților extrașcolare, poate fi în cadrul școlii, la nivelul
grupului de învățători, rodul unei munci în echipă, apelându-se la bagajul informațional, cultural
al participanților.
Organizarea integrată a conținuturilor ,,presupune integrarea unor elemente de
conţinut particulare în noi structuri explicative(noi discipline) care realizează un salt
„metateoretic” sau „metavaloric”, preluând şi integrând conţinuturi esenţializate şi resemnificate
din perspectiva noii ,,umbrele” explicative mai cuprinzătoare (discipline precum: Ştiinţele
naturii, Trebuinţele omului, Jocurile sociale etc.).
“Cel mai puternic argument pentru integrarea curriculumului este chiar faptul că viaţa nu
este împărţită pe discipline” J. Moffett
Procesul educațional trebuie apropiat de nevoile elevilor, de comunitățile în care trăiesc.
O educație modernă se deplasează către conștientizare, cooperare, creativitate și gândire critică,
se adaptează lumii aflate mereu în mișcare.
Jaques Delors, în raportul pentru UNESCO realizat de Comisia Internațională asupra
Educației secolului XXI propune introducerea unui alt tip de educație clădit pe patru competențe
de bază, de tip transdisciplinar: ,,a învăța să cunoști, a învăța să faci, a învăța să trăiești cu
ceilalți, a învăța să fii”. Menținerea unei viziuni integratoare în activitatea de predare – evaluare
are rolul de stimulare a creativității elevilor și dezvoltă capacitatea acestora de a folosi
informațiile despre mediu pentru a se dezvolta personal, să atingă nivelul când își pot exprima
atitudinile față de societate. Aceasta presupune cunoașterea nivelului de dezvoltare personală a
elevului și adaptarea demersului didactic la nevoile învățăceilor. Un rol important îl au metodele
folosite pentru a permite valorificarea maximă a experiențelor lor.
526
BIBLIOGRAFIE
Antonesei, L., 2002, O introducere în pedagogie. Dimensiuni axiologice şi
transdisciplinare ale educaţiei, Editura Polirom, Iaşi
Manolescu, M., Bucur, C., ș.a., 2013, Organizarea interdisciplinară a ofertelor de
învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii mici – suport de curs,
Softwin SRL, București
Marinescu, M., 2010, Nevoia de educație permanentă (Educaţia omului de azi
pentru lumea de mâine – ed. a 7-a, rev.), Editura Universităţii din Oradea, Oradea
527
INSTRUMENTE DIGITALE ÎN EVALUARE: TESTELE

INTERACTIVE
Prof. Mihaela-Iuliana FOCȘA

Schimbările provocate la nivel mondial de pandemie ne-au determinat să abordăm

procesul didactic dintr-o altă perspectivă prin înlocuirea în totalitate a interacțiunilor face-to-
face cu elevii și colegii cu întâlnirile on-line, mijlocite de mijloacele moderne de comunicare și
de aplicațiile din mediul virtual.
Altfel spus, cadrele didactice au fost nevoite să folosească tehnologia pentru a susține
procesul instructiv-educativ, să restructureze și să adapteze conținuturile punându-se accent pe
cele cu adevărat importante, care susțin formarea competenţele necesare elevilor. O provocare
imensă a fost și adaptarea demersului metodic din punct de vedere cognitiv, motivational, astfel
încât partenerii educaționali să se transforme din simpli observatori, spectatori, în participanţi
activi, implicați, adevărați colaboratori la propriul proces de învăţare.
Cea mai mare provocare a școlii on-line a fost însă evaluarea procesului instructiv-
educativ, astfel încât rezultatele şi progresele obţinute de fiecare elev să beneficieze de o
apreciere obiectivă.
Un instrument de învățare ce poate fi folosit cu succes la majoritatea disciplinelor, în
orice moment al lecției: predare, fixare, evaluare (formativă sau sumativă) este aplicaţia
Liveworkssheets (https://www.liveworksheets.com), o aplicație care ne ajută în crearea de fișe,
teste interactive. Cu un cont gratuit, de profesor, fiecare cadru didactic își poate crea propiile
fișe, teste sau poate utiliza fișele/testele propuse și publicate de alte cadre didactice. Prin
transmiterea către elevi a link-ului, generat pentru fiecare material, aceștia pot intra în aplicație și
rezolva cerințele propuse. Platforma asigură facilitate distribuirii fișelor/testelor și pe platforma
Google Classroom.
La finalul testului elevii au două posibilități: prima este aceea de evaluare imediată, de
verificare automata a răspunsurilor – aici elevii au un feedback prompt, pot vedea eventualele
greșeli, dar și nota obținută, notă ce este generate automat de aplicație sau în varianta a doua, cea
de trimitere a testelor către adresa de mail a cadrului didactic, care ulterior va transmite elevilor
rezultatele; în această variantă cadrul didactic poate salva în portofoliul electronic evaluările
elevilor.
Aplicație este utilă, ușor de utilizat, tutorialul de prezentare și ghidare fiind clar și facil de
înțeles.
528
Aplicația oferă posibilitatea înregistrării elevilor, crearea de conturi, verificării temelor
în timp real. Fișele Liveworks vă permit să transformați foile de lucru tradiționale tipăribile (doc,
pdf, jpg ...) în exerciții interactive online cu autocorecție. Aceste fișe interactive profită din plin
de noile tehnologii aplicate educației, având ca plus posibilitatea includerii unor sunete,
videoclipuri, exerciții de drag and drop, unire cu săgeți, alegere multiplă, etc. și chiar exerciții de
vorbire, pe care elevii trebuie să le facă folosind microfonul.
Testele astfel create pot fi împărtășite cu restul cadrelor didactice, prin bifarea opțiunii
de publicare sau pot rămâne private.
Iată câțiva pași ce trebuie urmați în realizarea acestor resurse interactive:
1. Realizarea la calculator a unui test/a unei fișe. Aceasta va fi încărcată pe platformă în
format pdf. Urmând pașii: Make interactive worksheetsGet started
BrowseUpload
2. Se editează itemii
 Itemi cu alegere duală de tipul adevărat/ fals, adăugând formula choose:*Adevărat/Fals,
cu bifarea variantei corecte
 Itemi tip pereche, de realizare a corespondenței prin formula join:1 prin realizarea
corespondenței cu ajutorul săgeților
sau prin tragerea cuvintelor în spațiile goale pentru a complete propozițiile (drag:1drop:1)
529
 Itemi cu alegere multiplă, adaugând formula tick:yes/tick:no
 Itemi subiectivi, care permit editarea răspunsului
La finalizarea rezolvării elevii primesc nota, acordată automat de calculator.
În concluzie, putem efectua ore interesante și eficiente, centrate pe elev și pe nevoile de

învățare ale elevului, dacă suntem dispuși să combinăm metodele de învățare formale cu cele
specifice educației non-formale, astfel încât elevii să nu se plictisească, să fie motivați, stimulați
și să își poată folosi propriile device-uri pentru învățare atât în clasa, cât și acasă. Aceste aplicații
pot fi de un real folos și în clasă, evaluarea imediată, făcută de calculator ușurând munca
cadrului didactic, timpul fiind economisit și fructificat la maximum.
RESURSE/WEBOGRAFIE
https://www.youtube.com/watch?v=tJj2DjMoOek
https://www.youtube.com/watch?v=rqv0bFCXc‐o&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=yQYNnSvqM24
530
EDUCAȚIA MODERNĂ DE LA TRADIȚIE LA CULTURĂ
Prof. Carmen-Nica BIGHIU

Într-o perioadă a schimbărilor sarcina profesorului modern este una nu tocmai ușoară.
Tendințele educaționale actuale sunt orientate tot mai mult spre implicarea elevului în procesul
de învățare. Crearea şi menţinerea unui mediu de învăţare adecvat în care elevii să participe cu
entuziasm, în mod activ şi creativ la procesul instructiv-educativ a devenit o adevărată provocare
pentru fiecare cadru didactic în parte. Astfel, utilizarea unor metode moderne, interactive în
procesul de predare-învăţare, reprezintă o necesitate reală. Pentru a stimula învățarea și
dezvoltarea personală a elevilor profesorii folosesc tot mai des metode didactice interactive,
centrate pe elevi, care favorizează interschimbul de idei, de experienţe și de cunoştinţe.
Interactivitatea se referǎ la procesul de învǎţare activǎ. În loc să fie pasiv elevul îndeplinește
sarcini care-l ajută să înțeleagă. El acţioneazǎ asupra informaţiei pentru a o transforma într-una
nouǎ, personalǎ şi interiorizatǎ. În cadrul învǎţǎrii, copilul îşi asumǎ rolul de subiect, de agent al
propriei formǎri, iar cadrul didactic are rolul de a-l ghida în demersurile întreprinse. Învǎţarea
interactiv-creativǎ pune accentul pe învǎţarea prin cercetare-descoperire, pe învǎţarea prin efort
propriu, independent sau dirijat.
Una dintre cerinţele educaţiei moderne, conform lui Jean Piaget, este de a asigura o metodologie
diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu
activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă . Strategia didactică,
devine astfel, rodul unei munci colective desfăşurată de cadrul didactic împreună cu copiii,
aceştia completând planul de lucru cu propriile interese, dorinţe de cunoaştere şi de activitate
intelectuală. În aceste condiţii, copiii pot alege modul în care doresc să lucreze: în echipă,
colectiv sau individual, pot alege ce materiale didactice să utilizeze, pot opta pentru anumite
metode de lucru.
Metodele interactive de predare - învăţare contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului
instructiv - educativ, având un caracter activ - participativ şi valoare activ - formativă asupra
personalităţii elevului. Ele presupun o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produc o
confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi
dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din
interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup. Astfel, sub
531
supravegherea profesorului, elevii își asumă responsabilitatea propriei învățări dezvoltându-și
competențe metaconitive și autoevaluative.
Elementele componente ale unei strategii didactice interactive sunt:
- metodele, tehnicile şi procedeele;
- mijloacele de învăţământ;
- formele de organizare a elevilor;
- conţinuturile;
- timpul şcolar disponibil.
Există numeroase tipuri de strategii didactice interactive utilizate în procesul de învățământ ce
pot fi grupate in diferite categorii:
1.Metode și tehnici de predare-învățare interactivă în grup:
-metoda predării/învățării reciproce;
-metoda mozaicului (jigsaw);
-metoda piramidei.
2.Metode și tehnici de fixare și sistematizare a cunoștințelor,priceperilor și deprinderilor
-Diagrama cauzelor și a efectului
-tehnica Lotus (Floarea de nufăr).
3.Metode și tehnici de rezolvare de probleme prin stimularea creativității
-Brainstorming
-Explozia stelară (Starbursting)
-metoda Pălăriilor gânditoare (‖Thinking hats‖- Edward de Bono)
-Tehnica 6/3/5
-Philips 6/6
-Metoda Frisco
-Sinectica
-Studiul de caz.
Una dintre metodele interactive mai puțin folosite la noi este metoda acvariului. Numele
metodei provine de la modul de așezare al elevilor în spațiul destinat dezbaterii în două cercuri
concentrice, cel din interior fiind asemănat cu un acvariu. Particularitatea acestei metode constă
în faptul că elevii implicați în activitate sunt puși în două ipostaze - de participanți activi la
dezbatere și de observatori ai interacțiunilor care au loc. Folosirea acestei metode asigură un
mediu dinamic și permisiv de exprimare a unui spectru larg de idei, opinii, soluții, argumente și
contraargumente.
Folosirea metodelor interactive prezintă o serie de avantaje și de dificultați. Printre
avantajele folosirii metodelor interactive pot fi enumerate: comunicarea directă, feed-back-ul
532
imediat, interrelaţionarea, empatia, spiritul ludic, încurajarea colaborării, valorificarea
experienței anterioare și mai ales dinamismul.
Metodele interactive au și anumite limite impuse de timpul îndelungat de utilizare, de
neconcordanţa cu gradul de motivare al elevilor, de nestimularea tuturor participanţilor si de
transmiterea unor informaii limitate.
În vederea asigurării unui proces educativ adecvat, cadrul didactic trebuie să fie preocupat
de faptul cum va reuși să-i determine pe elevi să învețe, și mai puțin de ceea ce va preda elevilor.
Astfel, putem spune că strategiile didactice constituie cheia reușitei activității instructiv-
educative și elementul ei central.
Astăzi, mai mult ca oricând, avem posibilitatea să îndrumăm copiii să cunoască, să redea și
să respecte traditiile românilor. În acest mod vom putea crește și educa copiii în spiritul virtutilor
strămoșesti, pentru a deveni buni creștini și buni romăni.
Activitătile extracurriculare joacă la rândul lor un rol important în încercarea noastră de a le
cultiva copiilor sentimente pozitive față de bogățiile și frumusețile orașului în care se dezvoltă și
mai ales se formează ca individ, păstrător de tradiții și obiceiuri. Prin activitătile curriculare si
extracurriculare pe care le desfasuram ne asiguram ca mostenirea pe care o avem va fi dusă mai
departe de elevii pe care îi creștem si–i educăm. Este bine sa cunoastem și să transmitem copiilor
măcar un strop din ceea ce a creat omul cu iscusința mintii și cu căldura sufletului său, pentru a
sti copiii de mici cine sunt si de unde se trag.
BIBLIOGRAFIE
Oprea Crenguța-Lăcrămioara, 2006, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și
Pedagogică, București,;
Oprea Crenguța-Lăcrămioara, 2006, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și
Pedagogică, București,;
Cerghit, Ioan, 2002, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri
strategii, Editura Aramis, Bucuresti,
533
Prof. Gabriela Sorina ROSETI

Prof. Sorina ȘIȘCĂ
În societatea actuală, educaţia şi învăţământul necesită o noua abordare, o

reîmprospătare, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie in activitatea didactică.
Creativitatea trebuie să fie factorul cheie în dezvoltarea competenţelor personale și
sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieții , folosind strategii moderne pentru asigurarea unei
educaţii de calitate.
programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea
ce reprezintă o necesitate evidentă .
Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci
pentru a veni tocmai în sprijinul predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia
sa didactică fundamentală. Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o
predare eficientă.
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determină de asemenea o dezvoltare
optimă din punct de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.
Este foarte important ca în formarea unui stil de viaţă sănătos pentru şcolari să se pună accent pe:

independent, să îşi asume riscuri și responsabilităţi în demersul său spre formare intelectuală.
O importanţă deosebită în inovaţia şi creaţia în activitatea didactică o au rolurile
manageriale ale cadrului didactic: de planificare (planifică activităţile cu caracter instructiv -
educativ); de organizare (organizează activităţile clasei); de comunicare (comunică idei,
cunoştinţe, ascultă efectiv, oferă feedback, stabileşte canalele de comunicare); de conducere
(conduce activităţile cu elevii , desfăşurate în clasa şi în afara ei); de coordonare (sincronizează
obiectivele individuale cu cele comune clasei, contribuind la întărirea grupului şi formării
echipelor de lucru); de îndrumare (prin intervenţii punctuale adaptate unor situaţii specifice,
534
recomandări); de motivare (prin întăriri pozitive, prin utilizarea aprecierilor verbale şi non-
verbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive); de consiliere (de orice tip, în
probleme personale sau legate de şcoală); de control (în scopul cunoaşterii stadiului în care se
află activitatea de realizare a obiectivelor şi nivelul de performanţă); de evaluare (măsura în
care scopurile şi obiectivele au fost atinse).
Pentru a susţine creativitatea, predarea declarativă, de tip clasic trebuie depăşită şi
înlocuită cu metode care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe încurajarea gândirii critice
a elevului, pe participarea activă a acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală.
didactică.
diversităţii şi a independenţei de spirit.
Activităţile ar trebui să se concentreze pe crearea unui mediu favorabil pentru creativitate şi
inovaţie şi să stimuleze o strategie pe termen lung.
BIBLIOGRAFIE
Alois Gherguţ,- “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007
535
DEZVOLTAREA DRAGOSTEI PENTRU TRADIȚII POPULARE

LA PREȘCOLARI PRIN ȘEZĂTORI
Prof. Cătălina-Mihaela STOIAN

Grădinița cu Program Prelungit Nr.10, Huși
„Nu există artă mai frumoasă decât arta educației. Pictorul și sculptorul fac doar figuri
fără viață, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el se bucură, se bucură și
Dumnezeu. Și oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora cel puțin al său.”(Sf.Ioan Gură de Aur ).
”În lada de zestre a bunicii” preșcolarii găsesc comoara tradițiilor, a datinilor și a
obiceiurilor specifice satului. Datinile și obiceiurile populare ne reprezintă și constituie o
adevărată ”valută” a tării noastre, apreciată și recunoscută în întreaga lume, fapt ce determină
dorința de a cunoaște frumuseșea și naturalețea acestora, a folclorului authentic, a graiului și
portului popular.
Să-i învațăm pe copii să prețuiasca și să respecte obiceiurile și traditiile în care s-au
nascut, să-i învațăm să iubească meleagurile natale, portul românesc și pe români. Să le sădim în
suflet aceste elemente definitorii ale identității neamului românesc fără de care nu am mai putea
ști de unde venim și cine suntem de fapt noi românii pe acest pamânt. Să-i ajutăm pe copii să
înteleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară româneasca este o
minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumusetea României, istoria si
mai ales sufletul neamului.
În calitate de educatori suntem obligați să facem din creația noastră populară o carte de
vizită cu care să batem la porțile cunoaterii si cu care vom fi primiți și apreciați fără îndoială
oriunde în lume. În furtunile veacului obiceiurile și tradițiile strămoșești au rămas neclintite
pastrând valori autentice ale culturii populare tradiționale. Copiii se lasă îndrumați și pot fi
modelați în așa fel încât pe fondul lor afectiv să se așeze elementele cunoașterii artistice care vor
imprima gândirii lor anumite nuanțe, ce vor îmbogăți substanța viitoarei activități individuale și
sociale. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viața poporului,
continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări și terminând cu
cântecele, dansurile și strigaturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel
ce vrea să le cunoască și să le adune în manunchi pentru a le darui din nou.
Organizarea unor acțiuni collective cât mai antrenante, constituie un mijloc eficace
pentru inchegarea colectivului de copii. Astfel, participarea în comun la o șezătoare organizată
536
de grupa lor și o altă grupă din grădiniță, îi unește pe copii, iar sezătorile constituie serbări în
miniatură, organizate într-un cadru mai restrains, dar cu o eficiență educativă deosebit de mare.
Sezătorile, după cum le arată și denumirea în tradiția poporului nostru, sunt reuniuni cu
caracter cultural-educativ, la care copiii sunt antrenați și fiecare participant își aduce contribuția
cu ceea ce cunoaște mai bine – o poezie, un cântec, ghicitori, interpretarea unor dansuri,
dramatizarea unor povești. Șezătoarea este cu atât mai reușită cu cât fiecare copil contribuie
active la desfășurarea programului ei. Acestea se pot organiza cu ocazia unui eveniment din
viașa poporului, trezind în conștiința copiilor sentimente de dragoste de patrie, de popor.
Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbarilor cu
preșcolarii reusim să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoască tradițiile românesti și
rolul important pe care-l au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum
aceste tradiții au dăinuit peste timp. Prin conținutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înțeleagă
mesajul și conținutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularităților de vârsta și
aptitudinilor artistice individuale. Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a
cântecului, dansului, poeziei, poveștilor, glumelor, proverbelor, zicătorilor și strigăturilor, a unor
evenimente tradiționale – Crăciunul, Paștele, Moș Nicolae, etc – copiii având posibilitatea să
cunoască frumusețea și bogăția folclorului, diversitatea tradișiilor si obiceiurilor românesti,
armonia limbii române. Textele cântecelor și a poeziilor, a colindelor, plugușorului, sorcovii,
transmit urările de bine în legatură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul,
semănatul, pastoritul. Cu aceste ocazii copiii își îmbogățesc vocabularul cu expresii populare,
proverbe, zicători, strigături, patrund în tainele limbii materne și în comorile întelepciunii
populare.
BIBLIOGRAFIE
Cozma,T., O nouă provocative pentru educație-Interculturalitatea, Ed.Polirom, 2001;
Educația interculturală în contextual integrării în Uniunea Europeană, Ed. A.S.,
2006;
M.E.C.T., Programa activităților instructive-educative în grădinița de copii, 2008.
537
EDUCAȚIA, CREATIVITATEA ȘI INOVAȚIA
Prof. Alina Loredana PROFIR

Liceul Tehnologic „ Marcel Guguianu”, Zorleni
”Creativitatea înseamnă să gândești lucruri noi. Inovația înseamnă să le faci.”

Levit Theodor
competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de
a găsi strategii moderne folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ. Pentru
elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care
elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor
de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.
O condiție de bază a succesului școlar o reprezintă creativitatea aceasta fiind întâlnită atât
în activitățile de predare cât și în cele de evaluare. Nevoia de inovare este esențială pentru bunul
mers al școlii, al vietii, al vremurilor în care trăim. Calitatea educaţiei reprezintă baza devenirii
umane, într-o lume plină de respect faţă de valori , dar şi faţă de mediul in care trăim.
Fără creativitate nu există soluţii la probleme, nu există o viziune a viitorului, nu există
găsirea oportunităţilor şi fructificarea lor, nu există alternative, nu există exprimarea fiinţei
umane la întregul ei potenţial.” Pera Novacovici
,,Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune operatorie, deci pe
promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale
imaginaţiei şi creativităţii. <<Activ>> este elevul care depune efort de reflecţie personală,
interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire
a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe. <<Activismul exterior>> vine deci să servească
drept suport material <<activismului interior>>, psihic, mental, să devină un purtător al
acestuia.”(Ioan Cerghit)
Plecând de la faptul că “pe copil trebuie să-l luminezi şi nu să-l întuneci cu învăţătura
peste puterile lui, ”consider că este aproape o datorie morală ca profesorul să folosească acele
metode şi procedee didactice, care să contribuie la punerea în evidenţă la maximum a
capacităţilor personale a fiecărui elev.
Stimularea creativităţii tinerilor se poate realiza printr-o susţinută şi elevată pregătire
teoretică şi practică; dinamizarea iniţiativei şi muncii independente, a spiritului critic ştiinţific;
538
dinamizarea activităţii de documentare şi experimentare independentă; receptivitatea faţă de nou;
pasiune pentru ştiinţă în concordanţă cu aptitudinile fiecăruia. Deosebit de importantă este
atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii
Aceasta implică schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât şi ceea ce
priveşte metodele de educare şi instruire.
În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale şi emotive,
puternice în şcoala din trecut. Se cer relaţii distinse, democratice, între elevi şi profesori, ceea ce
nu înseamnă a coborâ statutul social a celor din urmă, apoi, modul de predare trebuie să solicite
participarea, iniţiativa elevilor – e vorba de acele metode active.
Învăţarea creativă este un proces evolutiv, bazat pe receptivitatea faţă de experienţele noi,
căutate şi rezolvate prin explorare, deducţie, analiză, sinteză, generalizare, abstractizare,
concretizare sau operaţionalizare, accentuându-se realizarea conexiunilor dintre sensuri şi
solicitându-se o profundă şi autentică implicare intelectuală, afectivă, psihomotorie şi voliţională.
Învăţând creativ, elevul descoperă, redefineşte sensurile, filtrându-le prin propria personalitate,
solicitând procesele psihice superioare de gândire şi creaţie. Elevii dobândesc capacitatea de a-şi
reorganiza şi restructura permanent propriile achiziţii, devenind capabili să elaboreze proiecte
personalizate de învăţare, să-şi asume responsabilitatea desfăşurării învăţării, conştientizând,
aplicând, evaluând, gestionând şi dobândind progresiv autonomie în formarea proprie.
Prin învăţarea creativă nu se urmăreşte neapărat a se face din fiecare copil un geniu, dar
putem şi trebuie să reuşim, ca dascăli, să facem din fiecare copil un participant activ –
independent sau în grup – la „redescoperirea” adevărurilor despre lucruri şi fenomene, atunci
când i se indică direcţiile de cercetare sau i se dau notele definitorii, să-şi pună întrebări
similaren cu cele pe care şi le pune cercetătorul ştiinţific cum ar fi: „cine”, „ce”, „unde”, „prin ce
mijloace”, „în ce scop”, „cum”, „când”, deoarece ele întreţin interesul pentru cunoaştere şi
corespund spiritului de curiozitate al copilului.
În concluzie, pentru educarea spiritului creativ în şcoală este necesară schimbarea
modului de gândire tradiţional, a stilului de lucru în clasă, a atitudinii faţă de elevi.
Profesorul este cel care trebuie să găsească cele mai eficiente modalităţi prin care să stimuleze
potenţialul creativ al fiecărui elev în parte. „Atunci când predarea se pliază pe nevoile elevilor,
atitudinea acestora se schimbă şi se obţin rezultate mai bune”.
Ţinând cont de aceste elemente, cadrul didactic va gândi şi construi demersul didactic într-o
formă creativă, întrucât atitudinea creatoare a acestuia se transmite implicit elevilor. Dacă
profesorul va aduce un element-surpriză, o noutate în fiecare zi, el va imprima, cu voia sau fără
voia sa, aceleaşi înclinaţii elevilor.
539
Dascălii trebuie să dea dovadă de profesionalism şi competenţă în munca ce o desfăşoară
cu acest dar frumos al omenirii – COPILUL în atingerea scopului, formarea omului societăţii de
mâine.
Copiii noştri înfloresc pe trunchiul viu al vieţii noastre. Ei nu sunt un buchet, ci o
minunată grădină de meri. Şi această grădină e a noastră.
Sf. Ioan Gură de Aur rostea: „Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi
sculptorul fac doar figuri, fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se
bucură şi oamenii şi Dumnezeu.”
Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu o
lumină proprie.” (Plutarhv)
BIBLIGRAFIE
Ana Avramescu, ”Creativitatea şi cultivarea ei în şcoală”
2.A. Cury, Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi, Ed. For You, Bucureşti, 2005;
3.M. Ionescu, Demersuri creative în predare şi învăţare, Ed. Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, 2000
540
IMPLICAREA PĂRINȚILOR - FACTOR IMPORTANT

ÎN ACTIVITĂȚILE ȘCOLARE
Prof. Petronela ȚIBULEAC

Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”, Vaslui
,,Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această ziuă nu va mai exista
când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor”(Maria Montessori)
Educația este un proces foarte lung care începe să fie învățat de către familie și apoi de
școala și este nevoie de ambele părți pentru a obține o dezvoltare completă educațională și
personală. Prin urmare, școala trebuie să accepte importanța participării și colaborării părinți în
educația copiilor și necesitatea unei relații cordiale între ele profesor și părinți, astfel încât
profesorii să își poată îndeplini funcția eficient și complet.
Școala și familia trebuie să împărtășească preocupările, să facă schimb de informații și să
gânduri despre educație, școală, copii și ajută la stabilirea unor legi și acorduri privind anumite
acțiuni față de copil. Familia trebuie să aplice acordurile luate și încercarea de a transfera
cunoștințele școlare în viața de zi cu zi și școala trebuie să realizeze la fiecare copil obiectivele
convenite sau propuse și să transfere și să aplice cunoștințe familiare și de zi cu zi pentru viața
școlară a modul în care se realizează această interrelație și uniune între educația formală și cea
non-formală.
Importanța unei relații bune între familie și școala, au un scop comun acela de dezvoltare
globală și armonică a copiilor și, prin urmare, trebuie să fie o sarcină comună; o modalitate de a
facilita realizarea acestui obiectiv principal. În zilele noastre școlile și părinții cer acest sprijin și
colaborare reciprocă, dar este dificil de făcut în practică, deoarece există programe contradictorii
dificil de a avea timp și, de asemenea, nu întotdeauna părinții sunt dispuși sau în caz contrar,
profesorii nu sunt întotdeauna deschiși la această colaborare.
Când vorbim despre participarea la școală nu se referă doar la ședințe ci și participarea la
activitățile propuse, și că există o relație de încredere și ajutor între părinți și profesori. Această
relație devine astăzi un pilon foarte puternic pentru eficacitatea și răspunsuri pozitive ale
dezvoltării educaționale și personale a elevilor care a demonstrat că, în absența acestei cooperări,
copilul va avea multe probleme în evoluția lui școlară și vor exista numeroase limitări. În caz
contrar, dacă se dă această cooperare adecvată, elevul va evolua în mod satisfăcător și există
multe avantaje de care se va bucura copilul.
Părinții au așteptări prea mult de la școală și nu iau nici o decizie pentru dezvoltarea unei
relații mai strânse cu proprii copii. Școala pentru ei este responsabilă de educația copiilor.
541
Profesorul este urmărește să știe cât mai multe despre situația pe care elevul o are acasă,
modul de viață și despre preocupările acestuia. Implicarea și ajutorul părinților la îmbunătățirea
actului educativ, performanța și modul de lucru.
O soluție de îmbunătățire pe care cadrele didactice o propun este organizarea de
activități de tot felul care favorizează abordarea și participarea familiilor în centre. ideile
activităților concrete care au contribuit sunt: în principal organizarea de activități activități
extracurriculare, întâlniri ale părinților cu tutori, ateliere de lucru, coexistență după școală,
activități școală, să transmită pliante și broșuri părinților, acțiuni de instruire, activități de joc,
întâlniri oficiale și participarea informală la întâlniri în clasă, discuții personale, grupuri de
discuții, reuniuni regulate, excursii, petreceri, povești, jocuri.
Părinţii au fost captați de şcoală prin forme variate de activităţi extraşcolare,
determinându-i să adere la ideea de colaborare activă, acceptând rolul de factor răspunzător în
devenirea propriului copil. Părinții care au participat la activitățile extrașcolare și-au exprimat
aprobarea și interesul față de educația dată de școală. Aceste activităţi extraşcolare au avut o
importanță neaşteptat de mare în rândul părinţilor care au încercat relaţii noi cu copiii lor, fapt ce
i-a determinat să-şi schimbe radical, în mod pozitiv, atitudinea faţă de şcoală. Activităţile
derulate, a îmbunătăţit considerabil legătura dintre şcoală cu familia , părinţii simţindu-se utili,
prezentând în acest fel un interes mai mare pentru şcoală. Activităţile extraşcolare, sunt atractive
la orice vârstă. Ele produc bucurie, stârnesc interes,facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar
dacă necesită un efort suplimentar.
Elevilor li se dezvoltă spiritul operational, practic, manualitatea, dând oportunitatea
fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Elevii se autodisciplinează, prin faptul că în
asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Profesorul are
posibilitatea, prin acest tip de activitate, să-şi cunoască elevii, să le influenţeze dezvoltarea, să-i
dirijeze să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal – pregătirea copilului pentru
viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de profesor, de talentul său, de
dragostea sa pentru elevi, de abordare a temelor, de modul creator, prin punerea în valoare a
posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
BIBLIOGRAFIE:
1. Cernea Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “Învăţământul primar“ Ed. Discipol, Bucureşti, 2000;
2. Crăciunescu Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ Ed. Discipol, Bucureşti, 2000.
542
METODE INTERACTIVE ÎN EXPLICAREA CONCEPTELOR

CHIMICE
Prof. Liza IOSIP

Școala Gimnazială Nr. 1, Ivești
Metoda modelării este cunoscută și utilizată de foarte multă vreme, constituind un mijloc de
studiu al realitații în diferite ramuri ale știintei. Astfel, cel mai vechi termen utilizat pentru noțiunea
de model este paradigma, care înseamnă model în limba greacă veche.
În accepțiunea curentă prin model se înțelege o copie, executată la scară, după un obiect real.
În chimie, noțiunii de model i se conferă un alt sens, fiindcă chimistul nu poate executa o copie a
edificiilor moleculare, întrucât acestea nu sunt accesibile observației directe. Modelarea are la baza
analogia dintre model și sistemul modelat. Prin caracteristicile lor atunci cand reproduc elemnetele
esențiale, modelele sunt apte să ofere informații valoroase, să ajute la cunoașterea unor fenomene și
la rezolvarea unor probleme teoretice și practice.
Modelele determină elevul să execute o formă de activitate practică, care se transformă într-o
nouă acțiune mintală de elaborare a unor noi cunoștințe specifice obiectului sau fenomenului studiat.
Dacă, de exemplu, în cuprinsul unui desen ilustrăm structura unor atomi, a unor molecule, a
unor rețele, ș.a.m,d înseamnă că materializăm relațiile si legăturile respective dintre atomi, iar
acțiunea cu elevii capătă o formă materializată. În acest fel, ceea ce nu este accesibil în formă
materială autentică devine accesibil cu ajutorul modelului. Acest procedeu devine valabil și pentru
cunoașterea acelor obiecte și fenomene pentru care nu dispunem de o bază perceptivă care se află
dincolo de limitele cunoașterii senzoriale care pot fi și ele reprezentate (de exemplu: structurile
moleculelor, mecanismele reacțiilor, procesele tehnologice, etc.). Modelul ne apare ca o materializare
a activității mintale sau a unor laturi ale acestuia sau invers, o idealizare a unei activități
materializate.
Studiul unor concepte sau a unor fenomene chimice se pot studia și cu ajutorul modelelor;
analiza și explicarea realității se face pe baza unor experimentări artificiale, pe anumite substituite ale
realului, adică prin intermediul unor modele izomorfe, convenționale, a căror construcție are ca scop
principal tocmai interpretarea fenomenului, cunoașterea lui în profunzime. Situația reală pe care o
desemnează este întodeauna mai complexă, în timp ce modelul este o simplificare, o aproximare a
realității.
Caracteristicile principale ale modelelor ca mijloc de cunoaștere a realității sunt:
1. Modelul este o simplificare a originalului;
2. Modelul este o reprezentare lărgită a originalului, în sensul că nu reprezintă numai o anologie a
proprietăților acestuia ci sugerează si proprietățile necunoscute ale originalului, modelarea fiind
astfel o formă a analizei obiectelor realității;
543
3. Modelul conține un element ipotetic având toate trăsăturile generate de ipoteza științifică. Odată
cu verificarea valabilității ipotezei făcute, caracterul ipotetic al modelului dispare;
4. Modelul conține un element de imaginație științifică fiind un produs al activității de sinteză,
modelarea căpătând un caracter conștient si intenționat.
Pentru a fi eficace un model trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
 să fie fidel;
 analogiile să fie funcționale;
 să fie simplu.
Tipuri de modele.
Tipurile de modele subscrise acestei metode au caracter activ-partipativ și fiecare dintre
acestea conduc la eficiențizarea însușirii unor concepte si explicarea unor fenomene chimice.
Cele mai uzuale modele folosite:
A. modele obiectuale (materiale sau fizice) se utilizează in învățarea unor noțiuni, concepte,
fenomene mai greu accesibile, făcându-se într-o primă etapă prezentarea modelului material care
facilitează apoi trecerea pe modelul ideal, dezvoltând astfel flexibilitatea gândirii elevilor.
Pentru modelarea structurii unor substanțe cu ajutorul modelelor materiale se consideră
atomii si ionii sfere cu diferite raze. Sferele sunt colorate diferit, respectându-se un cod al culorilor:
carbonul se modeleaza prin bile de culoare neagră, oxigenul -bile roșii; azotul -bile albastre;
hidrogenul -bile albe, sulful-bile galbene, halogenii -bile verzi si toate metalele prin bile argintii.
Structura substanțelor ionice se modelează cu ajutorul unor sfere (care reprezintă ionii de semn
contrar), aceste sfere sunt tangente în cazul unei rețele cristaline.
Structura moleculelor poate fi reprezentată cu ajutorul diferitelor tipuri de modele:
- modele de tip sfere-bețișoare (modele expandante);
- modele de schelet de tip Dreiding;
- modele tip calotă (tip Stuart) cu variantele: Fisher-Hirschfelder-Taylor (FHT); Leybold;
Courtauld; Codfrey; Comey-Pauling-Koltun (CPK).
Modelul material care se bazează pe bile și tije, poate avea drept scop verificarea unor
modele spațiale ale substanțelor deduse teoretic, în lecțiile de chimie fiind utilă utilizarea atât a
modelelor cu bile si tije cât și a celor cu calote, profesorul având rolul să îndrume elevii în trecerea
de pe un model pe altul indicând limitele fiecăruia.
Studiul unor procese industriale se pot realiza cu ajutorul unor modele iconice cum sunt: scheme,
schițe, fotografii sau pot fi solicitați elevii să construiască instalații cum ar fi de exemplu construirea
unei celule de electroiliză si să urmărească procesele care au loc la electrozi, celule construite fiind
modele materiale care permit observarea și explicarea obținerii unor anumiți compuși.
544
Prin antrenarea elevilor în conceperea și construcția de modele materiale, aceștia au prilejul
să valorifice nu numai cunoștințele de chimie ci și cele de geometrie, formându-și totodată deprinderi
practice utile privind prelucrarea diferitelor materiale (lemn, materiale plastice, etc.).
B. modelarea prin anologie se bazeaza pe o analogie dintre model și original. Se realizează prin
modele ideale sau teoretice caracterizate prin absența formei substanțiale (fizică).
Chimia folosește ca modele teoretice, ideale, modele simbolice: simboluri chimice ale
elementelor; liniuțele ce indică legăturile simple, duble, triple, punctele care desemnează electronii;
formulele moleculare și de structura; săgețile drepte, săgețile cu dublu sens, săgețile curbe.
În contextul metodologiilor didactice experimentale s-a folosit modelarea nu ca metodă de
sine stătătoare, nu ca metodă unică, ci integrată într-un sistem complex de procedee și metode. Locul
modelării în aceste metodologii didactice se explică prin valoarea modelului în învățarea activă, cu
participarea conștientă a elevului. Modelul acționează asupra dezvoltării, dinamizării inteligenței,
înțelegerii fenomenelor și a corelațiilor dintre acestea, asigurarea unor acumulări cantitative, a căror
temeinicie se realizează prin caracterul operant în plan calitativ, modelarea fiind una din metodele
agreabile și preferate de elevi. Modelarea își mai explică locul, printre metodele eficiente de învățare,
prin necesitatea unei variații de prezentare a diferitelor concepte și fenomene, precum și prin rolul
asociativ care se stabilește între aceste diferite modalități concrete în care se prezintă unul și același
fenomen.
Utilizarea modelelor în învățarea chimiei sporește apreciabil eficiența asimilarii și fixării
cunoștințelor.
Un alt mod de a optimiza lecția este jocul didactic, cu o mare priză și eficiență la elevi, prin
joc didactic, rebusuri, probleme cu aplicabilitate practică, exerciții și itemi diferiți.
Folosirea cu predilecție a metodologiior de antrenare a elevilor ( prin problematizare,dialog
școlar, redescoperire, modelare, activitate independentă, demonstrație prin experiment,rezolvări de
exerciții și probleme, etc.), realizarea unor lecții variate ca structură pentru a se adapta mai bine
conținutul și scopurile didactice propuse, reprezintă modalități destinate pentru a reduce monotonia
lecțiilor tipice, care deseori obosesc elevii.
BIBLIOGRAFIE:
Marieta Sava, “ Metodologii didactice moderne în învățarea chimiei”, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1998.
Valeriu Șunel, Elena Bicu, “ Metodica Predării Chimiei’’, Editura Marathon Iași, 2000
Tatiana Bălăşoiu, Doiniţa Bălăşoiu, Tehnici de creativitate, Curiculum la decizia şcolii,
Editura Economică, 2017
545
ȊNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN – O PROVOCARE

PENTRU CADRELE DIDACTICE
Prof. Ramona Mihaela BEJINARU

Şcoala Gimnazială Nr. 1, Sârbi, Gara Banca
Creşterea cererii de educaţie, fenomen specific epocii contemporane, şi afirmarea

dreptului la educaţie şi cultură al fiecărui individ au sporit preocupările pentru instruirea tuturor
cetăţenilor ţării.
Încă din secolul al XX- lea, secolul generalizării educaţiei învăţământului primar, a apărut
tendinţa ca şcoala să pătrundă în cele mai îndepărtate locuri unde există copii care trebuie
şcolarizaţi. Însă, datorită migrării forţei de muncă tinere către oraş şi, ca efect, depopularea
satelor sau împărţirea inegală a acesteia pe vârste, distanţele mari până în localităţile dezvoltate,
drumurilor deseori impracticabile, a apărut o problemă care a stat in permanenţă în atenţia
organelor de decizie: învăţământul simultan.
Deşi ocupă o mare pondere, circa 30% din şcoli, învăţământul cu predare simultană nu
este îndeajuns cercetat sub toate aspectele pe care le implică. Din discuţiile cu învăţătorii, care
lucrează in condiţii simultane, a rezultat că există anumite lacune în pregătirea învăţătorilor încă
din şcoala normală, atât sub aspect teoretic cât şi practic. Teoretic, deoarece programa de la
liceele pedagogice nu prevede teme legate de aspectele muncii la clasele simultane, iar practic,
datorită experienţei foarte sărace de predare, efectuată in condiţiile în care se desfăşoară in
mediul rural, lecţiile fiind desfăşurate cu clase simultane artificial create din clase obişnuite din
mediul urban.
Dat fiind faptul că şcolile cu predare simultană se află în localităţile mici, în care
predomină populaţia vârstnică, localităţi cu grad mare de dispersare sau in zone mai greu
accesibile, ele sunt marginalizate şi de şcolile de centru, care nu distribuie echitabil fondurile
necesare pentru materialele didactice şi pentru reparaţiile şcolilor.
Mediul în care îşi desfăşoară activitatea şcolile cu predare simultană influenţează
considerabil procesul instructiv-educativ prin calitatea materialului uman şi a altor factori de
natură locală. Populaţia din aceste aşezări prezintă anumite particularităţi psiho - sociale şi
culturale cum ar fi :
 Un nivel mai scăzut al pregătirii şcolare şi profesionale, datorat fie unor bariere
intelectuale, fie dezinteresului faţă de şcoală şi faţă de o anumită profesie;
 Izolarea culturală şi informaţională datorită distanţei, stării drumurilor şi lipsei
mijloacelor de comunicare;
546
 Lipsa preocupării părinţilor pentru activităţile şcolare, acaparaţi de activităţile
agricole şi zootehnice cea mai mare parte a zilei;
 Cooptarea copiilor în muncile gospodăreşti, cu mari valenţe educative pentru
muncă, afectând însă timpul dedicat studiului;
 Lipsa grădiniţelor în unele localităţi;
Absenţa preocupărilor de muncă intelectuală în cadrul familiilor se răsfrânge negativ
asupra copiilor;
Ca învăţător în învăţământul simultan m-am confruntat cu o serie din aceşti factori, a

căror influenţă se poate micşora doar prin eforturi susţinute putându-se obţine rezultate bune şi
elevi pregătiţi, chiar şi în aceste condiţii.
Datorită numărului mic de copii care s-au născut în ultimii ani învăţământul simultan se va
menţine pe o perioadă de cel puţin zece ani, ceea ce ridică problema îmbunătăţirii condiţiilor de
desfăşurare a procesului instructiv - educativ în mediul rural.
Este evident că pentru realizarea unei munci eficiente în condiţiile sistemului simultan de
predare sunt absolut necesare :
 Repartizarea claselor
 Întocmirea judicioasă a orarului zilnic în funcţie de specificul şcolii şi de condiţiile în
care funcţionează;
 Planificarea atentă a materiei pe anul şcolar şi pe semestre, dar mai cu seamă întocmirea
planificărilor săptămânale de activitate, care trebuie să fie elaborate în paralel pentru
clasele cu care se lucrează simultan, în vederea stabilirii corecte a sistemului de lecţii şi a
repartizării corecte a timpului între cele două forme de activitate : activitatea directă şi
activitatea independentă
 Stabilirea şi confecţionarea din timp a materialului didactic necesar;
 Pregătirea zilnică a cadrului didactic pentru lecţii, alegându-se teme cât mai variate
pentru activitatea independentă şi dozându-le în raport cu timpul afectat, pentru a menţine
permanent interesul elevilor prin stimularea continuă la efort;
547
BIBLIOGRAFIE
Barbu, Marian, 2003, „Metodica predării limbii şi literaturii române”;

Corodescu, GH., 2001, „Evaluarea eficienţei pedagogiei a învăţământului”, Editura
Sfera, Bârlad;
Cerghit, Ioan,1980, „Metode de învăţământ”, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti;
Meyer, Genevieve, 2000, „De ce şi cum evoluăm”, Editura Polirom, Iaşi;
Neacşu, Ioan, 990, „ Instruire şi învăţare”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;
Stoica, Marian, 2001, „Pedagogie şi psihologie”, Editura Gheorghe Cârţu Alexandru,
Craiova;
Thyne M. James, 1978, „Examinarea elevilor”,Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti.
548
LECTURA – ÎNTRE CĂUTARE ŞI VALOARE
Prof. Ruxandra Gina MAXIM

Școala Gimnazială ,,Vasile Pârvan”, Bârlad
„Ca și scrisul, cititul este un mod de a protesta împotriva insuficințelor vieții, un mod de a trăi
viețile multiple pe care am fi dorit să le avem, când de fapt nu dispunem decât și abia de una sigură.”
(Mario Vargas Llosa – Elogiul lecturii și ficțiunii – discursul de acceptare a premiului Nobel pentru
Literatură, 2010).
Într-o lume invadată de mijloace electronice, lectura unei cărţi reprezintă una din plăcerile vieţii
care ne permite să evadăm în orice colț al lumii.
Există studii care sugerează faptul că lectura poate improviza starea de bine şi poate contribui la
prelungirea vieţii. În cadrul acestora s-a demonstrat faptul că lectura reduce stresul prin distragerea de la
grijile zilnice.
Mai mult, cititul ajută la construirea unor rezerve cognitiv-procesuale ce pot compensa pierderile
celulare la nivelul creierului cauzate de înaintarea în vârstă şi de anumite boli asociate acesteia. În lumina
celor spuse, lectura trebuie privită nu numai ca o capacitate a oamenilor de a descifra şi folosi informaţiile
tipărite, ci şi ca o abilitate de viaţă, ca un comportament ce contribuie la menţinerea şi îmbunătăţirea stării
de sănătate şi ale echilibrului mental.
Din perspectiva învăţării, procesul fundamental al devenirii umane, cititul sau lectura contribuie
la dezvoltarea vocabularului, a concentrării şi a raţionamentului, la formarea unei atitudini empatice, dar
şi a percepţiei sociale, şi, nu în ultimul rând, la dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Pe scurt, lectura ajută
la dezvoltarea intelectuală, cognitivă, emoţională şi socială a unui om.
Până nu demult era încetăţenită ideea că lectura sau cititul debutează odată cu intrarea copilului în
şcoală. În ultima perioadă, este unanim acceptată părerea conform căreia cititul debutează înainte de
debutul şcolarităţii prin aşa-numită literaţie emergentă, ce reprezintă dezvoltarea timpurie, în cadrul
familiei, a unor abilităţi de citit-scris la copii. Mai corect ar fi să numim aceste abilităţi ca abilităţi de pre-
literaţie ce apar în paralel cu dezvoltarea limbajului, a vorbirii şi a auzului la copiii de vârstă mică.
Orice familie poate contribui la dezvoltarea interesului şi a apetenţei pentru lectură a copiilor de
orice vârstă prin câţiva paşi simpli, precum: lectura unor cărţi realizată de către părinţi, mai ales copiilor
de vârstă preşcolară; cititul în faţa copiilor ( copiii vor imita ceea ce vor vedea); stabilirea unui ţel în ce
priveşte numărul de cărţi pe care părinţii/copiii şi le propun să le citească într-un anumit interval de timp
(un an sau o jumătate de an sau chiar o lună); vizite la librării 16 sau biblioteci, părinţii împreună cu
copiii; participarea la evenimente de tip lansare de cărţi/târguri de cărţi; ,,cartea de pe noptieră”: păstrarea
unei cărţi pe noptieră, din care să se citească în fiecare seară; desfăşurarea unor activităţi comune
părinţi/copii sugerate de cărţile citite; completarea unui ,,Jurnal de lectură”.
Pentru a fi eficientă şi a-şi putea atinge scopul, lectura trebuie să fie percepută de copii ca o
activitate plăcută şi accesibilă. Orice copil se angajează cu plăcere într-o activitate care este pe măsura
puterilor lui, pentru care are dezvoltate abilităţile necesare. Nu este suficient să recunoşti literele, să le
asociezi cu sunetele corespunzătoare, să formezi din acestea silabele, cuvinte şi enunţuri pentru a citi.
Pentru un copil, toate aceste lucruri nu sunt simple. El trebuie să caute în text puncte de sprijin pe care să-
şi bazeze înţelegerea, să identifice acei indici ai textului care îl ajută să construiască sens, să găsească
acele elemente care explică textul şi-l face inteligibil. Astfel, cititul devine o căutare în care copilul îşi
angajează toate competenţele cognitive de care dispune, o căutare în care, uneori, are nevoie de ajutor.
Aici intervin dascălii, familia şi toţi ceilalţi subiecţi implicaţi în educaţia copilului pentru a transforma
această căutare într-un succes.
Odată asigurat acest aspect, cititul şi universul cărţilor reprezintă mediul ideal în care copilul face
cunoştinţă, pe lângă toată bogăţia de informaţii, emoţii, imagini, modele, şi cu valorile morale pe care
mediul social din care face parte le promovează.
Familia poate folosi cu uşurinţă contextele pe care lectura unor cărţi le permite pentru a dezvolta
judecăţile morale ale copiilor ca parte integrantă a fiinţei acestuia. ,,Copilul se hrăneşte din trăiri
frumoase” (Rabindranath Tagore), care îi oferă prilejul să cunoască viaţa altor semeni şi, implicit, lumea.
În cadrul familiei şi cu cartea alături, copilul învaţă respectul, sinceritatea, devotamentul, onoarea,
549
ordinea, grija, întrajutorarea etc. Caracterul unui personaj, relaţiile sociale pe care acesta le dezvoltă cu
celelalte personaje, comportamentele dezirabile şi prosociale pe care le manifestă, valorile morale în
numele cărora acţionează şi pe care le reprezintă sunt tot atâtea oportunităţi pe care familia le poate folosi
pentru a forma şi dezvolta copiilor un caracter moral frumos şi echilibrat.
Pentru a ilustra cele spuse, am luat în discuţie romanul Emil şi detectivii al autorului Erich
Kästner. Cartea reprezintă una dintre primele cărţi din categoria romanelor poliţiste dedicate copiilor.
Povestea lui Emil e una plină de candoare şi suspans, a cărei lectură va purta cititorii de la activităţile de
căutare a sensului şi înţelesurilor către cea de însuşire a unor valori morale, precum respect, cinste,
altruism şi onoare. Activităţi asociate lecturii pot fi desfăşurate cu succes de către orice familie ce doreşte
să se implice şi să susţină copilul pe îndelungatul drum al unui citit eficient. Ele sunt imaginate asemeni
unor jocuri prin care copilul, asemeni unui detectiv, încearcă să găsească indicii precum: cuvinte,
personaje, argumente, sfaturi, emoţii şi, bineînţeles, plăcere asociată lecturii. Titlul cărţii/ Autor: ,,Emil şi
detectivii” de Erich Kästner, Grup de vârstă: 8-10 ani.
O altă carte care realizează deschiderea drumului spre lectură este cartea ,,Aventurile căpitanului
Underpantsˮ unde cu ajutorul benzilor desenate autorul Dav Pilkey reușește să dea naștere unui supererou
din istoria școlii, Căpitanul Underpants. Superputerea sa nu este una obișnuită, el folosindu-se de Puterea
Elasticului perechilor de chiloți pe care îi are la îndemână.
Fiecare carte pare că închide in ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi mintea, sufletul ţi se
deschide ca un prieten bun.ˮ (Maxim Gorki)
Marea răspundere ce revine şcolii şi implicit bibliotecii şcolare în opera de formare a elevilor, cu
profilul spiritual adecvat, impune o ancorare din ce în ce mai deplină în realităţile vieţii, odată cu oferta
corespunzătore de răspunsuri la cerinţele acesteia.
Sarcina oricărei biblioteci este de a satisface nevoile de lectură şi de informaţie ale cititorilor săi.
Pentru a stabili o relaţie normală între nevoile de lectură, biblioteca va porni de la cunoaşterea cu
precizie a sarcinilor sale şi a categoriilor de cititori cărora li se adresează (în cazul de faţă elevilor de
liceu). Biblioteca şcolară va avea în vedere cerinţele programelor şcolare, nivelul de pregătire al elevilor
şi nu în ultimul rând, puterea lor de înţelegere. Întregul fond de carte va fi axat pe satisfacerea lecturilor
şcolare, dar şi pe stimularea interesului pentru lectura de plăcere.
Bibliotecarii şcolari sunt aceia care trebuie să înveţe elevul că lectura este o şcoală, dar nu o
şcoală cu catalog şi recreaţie mare, ci o şcoală în care nu se predă, însă se creează stări de spirit.
În studiul individual, elevii sunt îndrumaţi de către bibliotecar la: o lectură atentă; să nu citească
grăbit; să nu sară cuvinte sau rânduri; sensul cuvintelor (termenilor) necunoscute să- l căute în dicţionare;
să nu ocolească lectura prefeţelor şi (sau) a postfeţelor, care oferă întotdeauna valoroase informaţii despre
autor şi creaţia sa. Pentru ca deprinderea să devină o obişnuinţă, este necesară fundamentarea acţiunii
educative pe cunoaşterea trăsăturilor de personalitate a elevilor.
Consider că toţi elevii trebuie atraşi la lectură, motivându-i şi stimulându-le interesele latente.
Constatăm că unii elevi pot fi atraşi mai uşor la lectură, datorită predispoziţiei lor pentru cunoaştere, alţii
vor fi mai puţin receptivi, fapt ce va necesita găsirea unor metode ingenioase care să vizeze anumite
sensibilităţi şi înclinaţii întru nevoia de lectură. Importanţa lecturii în procesul de învăţământ constă în
aceea că ea oferă suportul activităţilor intelectuale şi în acelaşi timp, dezvoltă comportamentul necesar
orientării şcolare şi profesionale, urmată de integrarea în societate.
O adevărată bibliotecă nu se rezumă la organizarea şi vehicularea publicaţiilor şi colecţiilor de
documente, ci se va ocupa şi de modalităţile de folosire a acestora. Elevul va fi îndrumat cu competenţă
spre aplicarea tehnicilor de lectură, astfel încât să poată interpreta cu eficienţă sursele de informare şi
documentare. În ansamblul modalităţilor de popularizare, ˮpropaganda “ vizuală are o importanţă
deosebită. Indicatoarele, cum ar fi:anunţuri privind fondul de carte nou achiziţionată, proiectele viitoare
de completare a colecţiilor, serviciile pe care le poate realiza biblioteca în folosul cititorilor săi,
manifestările cultural – educative pe care şi le propune, afişarea listelor bibliografice obligatorii nu numai
pentru limba şi literatura română, ci şi pentru celelalte discipline (pentru clasele terminale cu precădere la
disciplinele la care vor susţine examenul de bacalaureat şi mai apoi de admitere în învăţământul superior),
au un impact important în stimularea interesului pentru lectură a elevilor de liceu.
Prospectarea programelor şcolare în vederea achiziţionării cărţilor adecvate studiului, activităţi
cu cartea de genul: expoziţii tematice; medalioane literare; diverse concursuri; implicarea în activităţile
specifice biblioteconomice; întâlniri cu personalităţi marcante ale vieţii culturale şi artistice; lansarea de
carte, sunt câteva din modalităţile de atragere şi îndrumare a elevilor spre lectură.
Nu întotdeauna elevul îşi poate desfăşura munca intelectuală acasă, din diverse motive, fapt ce-l
determină sa-şi stabilească locul de studiu în bibliotecă. Astfel sala de lectură îşi are rolul său primordial
550
în atragerea acestuia la lectură, la îndrumarea lecturii lui, aceasta devenind parte componentă a muncii lui
de informare şi studiu. Ea, biblioteca, va exercita o pluritate de funcţii: informativă, educativă, creativă şi
recreativă, integrându-se astfel scopului urmărit de întreg ansamblul de principii pedagogice din şcoală. În
acelaşi timp, această convieţuire civilizată pe care o oferă biblioteca şcolară exercită asupra elevului o
puternică influenţă formativă deoarece îl obişnuieşte să mănuiască cu grijă cărţile, să nu facă adnotări pe
ele şi să nu-şi deranjeze colegul, cunoscând că în acest loc se impune în mod firesc liniştea, că este locul
unde te aduni ca să te cufunzi în linişte şi să asculţi din paginile cărţilor destăinuirea atâtor generaţii.
Funcţia educativă, recreativ culturală a bibliotecii, îndrumarea şi dirijarea elevilor la lectură se
realizează în colaborare cu corpul profesoral, prin acţiuni organizate în strânsă legătură cu personalitatea
comportamentul elevilor în diferite ocazii, în virtutea respectului faţă de înaintaşi sau în legătură cu
apariţiile editoriale. Aceste acţiuni duc la educarea caracterului, a voinţei şi a sentimentelor care, la rândul
lor, măresc capacitatea de cunoştere, îi dau bază şi trăinicie, iar ceea ce face azi biblioteca şcolară se va
repercuta pozitiv în deprinderile cu care elevii vor frecventa în viitorul apropiat bibliotecile de
specialitate.
Prin intermediul bibliotecii, şcoala are menirea de a îndruma elevii spre o lectură eficientă şi
adecvată vârstei lor. Din multitudinea de motive şi justificări privind neaderenţa la lectură, unele au un
suport obiectiv datorat unor mecanisme sociale, iar altele un suport mai mult sau mai puţin obiectiv în
capul listei fiind diversitatea şi tentaţia canalelor TV, facilităţile oferite de calculator, care subjugă pe
elevii lipsiţi de capacitatea de a discerne “valorile de finalitate” de valorile efemere, actul lecturii
sistematice şi profunde este afectat sub imperiul audiovizualului.
Pentru combaterea acestor fenomene şi atragerea elevilor utilizatori faţă de bibliotecă, în speţă
faţă de lectură este imperios necesară respectarea anumitor aspecte privind dotarea bibliotecii şi a
facilităţilor oferite de acesta: primul aspect îl reprezintă dotarea bibliotecii şcolare cu un fond de carte just
raportat pe domenii şi bineînţeles ţinând cont de profilul unităţii şcolare. În acest sens, înzestrarea
bibliotecii şcolare cu publicaţiile necesare este un proces continuu dar azi posibilităţile de achiziţie sunt
reduse fapt ce duce la imposibilitatea onorării tuturor cererilor.
Pentru noi aceasta este o problemă serioasă, însă prin mijloacele biblioteconomice oferite de
legislaţia în vigoare şi anume schimbul interbibliotecar de publicaţii, atragerea de donaţii din partea celor
cu suflet faţă de actul de învăţământ, încercăm să suplinim toate neajunsurile şi astfel să netezim calea
elevilor spre lectură.
Al doilea aspect ar fi dotarea bibliotecii şcolare cu aparatură audio-video şi mijloace multimedia
care în mod normal va duce la fluidizarea procesului instructiv-educativ şi implicit, o nouă modalitate de
atragere a elevilor către bibliotecă şi lectură.
Trecând peste aceste impedimente, bibliotecarul şcolar obişnuit dintotdeauna cu greutăţile,
pasionat căutător de comori şi modelator de suflete, merge mai departe căutând noi căi de educaţie şi
instruire a tinerei generaţii, de atragere a acestora către carte şi studiu, către lectură. În condiţiile în care
activitatea umană devine bipolară în raport cu manifestările de cultura (ca necesitate şi inutilitate), e firesc
să ne punem întrebări spre care reforma îşi poate focaliza atenţia, privind şcoala din perspectiva existenţei
şi ca factor principal de cultură, civilizaţie şi educaţie, care să asigure 41 inserţia viitoare a educaţiei în
societate şi cum să răspundă la întrebări ca: „Spre ce tip de societate şi civilizaţie tindem ?”; „Care este
statutul lecturii în viaţa elevului ?”;etc. În absenţa culturii umaniste (cuprinse în paginile cărţilor) oare
omul nu riscă să iasă din regnul său şi să devină o curiozitate jalnică a naturii, iar dragostea, prietenia,
mila, iertarea, altruismul să-şi piardă dimensiunea şi profunzimea, binele, frumosul, adevărul, utilul să
devină noţiuni anacronice şi ridicole în mileniul al treilea, în care ar trebui să găsim mai multă speranţă şi
încredere în puterea omului de a fi el însuşi ?
În acest context ne reamintim cuvintele marelui scriitor rus Lev Nikolaevici Tolstoi care afirma:
„Cartea este o invenţie ca şi lingura. Până acum nu i s-a găsit înlocuitor”.
BIBLIOGRAFIE:
A. Chircev, R. Dăscălescu „Contribuţii la orientarea şcolară şi profesională”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1989
A.Cosmovici, M.Caluschi „Adolescentul şi timpul său liber”, Editura Junimea, Bucureşti, 1995
R. Escarpit „De la sociologia literaturii la teoria comunicării”, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1990
G. Munteanu, E. Bolog „Literatura pentru copii”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1992
551
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR- INOVAŢIE

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC
Prof. Luigi Lucian NECHITA

Şcoala Gimnazială Nr.1, Tomeşti, Pogana
Problematica lumii contemporane obligă sistemul de învăţământ să acorde o tot mai mare
importanţă „noilor educaţii”, una dintre acestea şi poate cea mai importantă fiind
educaţia ecologică.
Problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi şi
orice acţiune negativă a noastră, oricât de măruntă ar fi, poate să afecteze în mod distructiv
natura. Grija cea mai arzătoare a zilelor noastre este păstrarea valorilor naturii.
Educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu vizează dezvoltarea gradului de
conştiinţă şi simţul responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele sale. Studierea
acestei discipline urmăreşte în egală măsură asimilarea de cunoştinţe, formarea de atitudini şi
comportamente, clarificarea valorilor, precum şi un demers practic eficient.
Rolul educaţiei ecologice este acela de a modela comportamentul viitorului cetăţean
capabil de a-şi forma un punct de vedere obiectiv asupra realităţii înconjurătoare, de a-l incita
să se implice, devenind astfel conştient că viaţa generaţiilor următoare depinde de opţiunile sale.
Educaţia ecologică este o educaţie prin şi pentru valori, care poate dobândi forme
concrete de realizare la orice nivel de şcolaritate, furnizând conţinuturi informaţionale la
nivel transdisciplinar, în context formal sau nonformal.
Obiectul educaţiei ecologice îl reprezintă formarea comportamentului ecologic,
comportament care apare ca o concretizare a conştiinţei ecologice în fapte şi acţiuni.
Procesul de formare a conduitei şi conştiinţei umane începe de la cea mai fragedă vârstă,
adică de la grădiniţă şi şcoala primară. În clasele I-IV , copiii dobândesc valori şi sentimente de
grijă faţă de mediu, utilizează cunoştinţele şi abilităţile dobândite în acţiuni pozitive şi
bine gândite care pot conduce la rezolvarea unor probleme ale mediului înconjurător.
Prin antrenarea copilului în diferite acţiuni de educaţie ecologică, şcoala, alături de
familie, contribuie la formarea unui comportament şi a unei culturi ecologice atât de
necesare umanităţii, ca parte inseparabilă a mediului înconjurător.
Studierea ed. ecologice a apărut ca o necesitate determinate de provocările lumii
contemporane, cu pivire la degradarea gravă şi iremediabilă a mediului înconjurător, având
urmări grave asupra sănătăţii tuturor vieţuitoarelor pământului şi implicit, asupra omului.
552
Educaţia ecologică trebuie să înceapă din familie, trebuie continuată în şcoală şi apoi, aplicată şi
susţinută în societate.
Scopul educaţiei ecologice la vârsta şcolară este indeosebi acela de a forma la copii
bazele unei gândiri şi atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural curat, propice vieţii,
de a le dezvolta spiritual de responsabilitate faţă de ecosystem.
Ocrotirea naturii, păstrarea şi protejarea mediului în care trăim trebuie să fie o
preocupare majoră a tuturor.
BIBLIOGRAFIE
Dima, Silvia, „Cei şapte ani de - acasă", Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,
Bucureşti, 1999
Elliot, J. şi King, C., "Enciclopedia generală pentru copii", Editura Aquila '93, Bucureşti,
1999.
Gheorghiţă,C şi colaboratorii, "Lumea pe care ne-o dorim", Editura Spiru Haret, Iaşi,
2000.
Ghenciu, I.Vasile, "Culegere de scrisori metodice cu lecţii de ecologie", Societatea de
ştiinţe biologice, Filiala Neamţ 1975.
Mihailovici, R., Revista de pedagogie, nr.10, Bucureşti, 1971
Oprea, C.V. şi colaboratorii, "Echilibre şi dezechilibre în biosferă", Editura
Facla, Bucureşti, 1975.
0priş, Tudor, "Bios" (volumul II), Editura ALBATROS, Bucureşti, 1987.
Peneş, Marcela, Caiet de ştiinţe, Clasa a IlI-a, Editura Aramis, Bucureşti, 1996
Pârvu, Constantin, "Ecosistemele din România", Editura Ceres, Bucureşti, 1980.
Preda, Viorica şi colaboratorii, "Programa activităţilor instructiv -educative în grădiniţa
de copii", Editura INTEGRAL, Bucureşti, 2000.
Sassier, Martin şi Daniel, "Memo" - Enciclopedie" Editura Aquila 93, Bucureşti 1997.
Şova, Siminica, "Activităţi opţionale în grădiniţă", Editura As's, Iaşi, 2002.
Varzari, E. şi colaboratorii, "Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea vorbirii",
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.
Învăţarea activă, Ministrul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti, 2001
“Revista învăţământului preşcolar”, Nr. 3-4/2000, Bucuresti, 2000
553
ABORDAREA TRADIȚIILOR ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Prof. Alina Gabriela CALANCEA

Grădinița cu Program Prelungit Nr.10, Huși,
Vaslui
Sărbătorile de iarnă au constituit întotdeauna un prilej de bucurie atât pentru cei

mici, cât și pentru cei care au trecut de vârsta copilăriei. Căci această perioadă este cea
care ne aduce an de an în suflete bucuria pe care o trăiam atunci când eram copii și
mergeam la colindat, ori când cu mare încântare ne pregăteam să întâmpinăm sărbătoarea
Nașterii Domnului, respectând tradițiile și obiceiurile pe care părinții noștri ni le-au
transmis, ei înșiși preluându-le de la bunicii și moșii noștri.
Noi, ca și cadre didactice, avem datoria morală să-i învățăm pe copii să iubească
locurile natale, portul românesc și pe români, să prețuiască și să respecte obiceiurile si
tradițiile zonei în care s-au născut, practic să le sădim în suflet aceste elemente definitorii
ale identității neamului românesc, fără de care nu am mai putea ști cine suntem de fapt noi,
românii pe acest pamânt. Tradițiile și obiceiurile populare sunt elemente ce definesc un
popor, oferindu-i identitate, de aceea ele trebuiesc cunoscute, conservate și protejate.
Tradiția este de fapt, o legătură între trecut și prezent și exprimă moștenirea de
obiceiuri și norme de comportament, specifice unui popor, este cartea de vizită a unei nații,
conștiința de sine, memoria lui socială. Pentru copiii de grădiniță, sărbătorile de iarnă, în
special Crăciunul, sunt sărbătorile cele mai iubite.
Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine,
Crăciunul e aşteptat cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi
de religie. Sigur te gândeşti cu drag la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de
brad şi la vâscul din pragul uşii. Şi, cu siguranţă, experienţele personale au încărcat astfel
de clipe magice cu semnificaţii proprii. Dar mai mult decât atât, tradiţiile legate de Crăciun
aduc simboluri naturale vechi de sute de ani.
Amintirea copilăriei ne revine puternic în suflet și în minte: zăpezi bogate, oameni
de omăt, pârtii pentru săniuțe, colinde și clinchete de clopoței, miros proaspăt de brad și
de cozonaci, nerăbdarea așteptării darurilor.
Toate acestea creează în sânul unei familii o atmosferă de liniște, împlinire, iubire,
credință. La această vârstă tradițiile sunt greu de înțeles, de aceea, noi, educatoarele
încercăm să transmitem din generație în generație, portul, graiul, obiceiurile și datinile, așa
cum le-am moștenit de la străbuni folosind diferite ocazii: vizitarea unor muzee
etnografice, vizionarea unor spectacole de folclor, lecturarea unor opere din literatura
554
populară, prezentarea de obiecte de artă populară și nu în ultimul rând interpretarea unor
roluri.
O ocazie eficientă de valorificare a tradițiilor populare și a obiceiurilor românești o
constituie serbările. Ele sunt un izvor de bucurii și satisfacții ce creează copiilor o stare
de bună dispoziție, favorabilă atât dezvoltării psiho-fizice cât și estetice. Serbarea ”Bradului
de Crăciun” cuprinde întotdeauna colinde, scenete legate de nașterea lui Iisus, dansuri
populare dansul caprei sau al căluților, plugușorul sau sorcova.
Copiii interpretează diferite roluri: solist vocal, dansator, povestitor, creator de
obiecte artizanale, formându-și sau perfecționându-și o serie de abilități artistice.
Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu
preșcolarii reușim să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoască tradițiile românești
și rolul important pe care-l au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri sau modul în
care aceste tradiții au dăinuit peste timp.
Formele de prezentare a evenimentelor pot fi diverse: șezători în care copiii cunosc
îndeletnicirile bunicilor și în care sunt inserate zicători, strigături, doine sau dansuri
populare, obiceiuri populare, precum Drăgaica sau Paparuda, scenete cu teme religioase-
Nașterea, Învierea ș.a. La acestea, un rol important îl au chiar bunicii sau părinții care, pe
lângă aportul adus la amenajarea spațiului cu obiecte populare vechi, pot participa direct,
având propriul rol: interpret, instrumentist, olar, țesător.
De asemenea, atmosfera de sărbătoare din sala de festivități prin ornarea și
decorarea cu elemente specifice sărbătorii constituie un alt prilej de bucurie pentru copii, ei
descoperind tradițiile și obiceiurile practicate în timpuri străvechi, simt și prețuiesc
frumusețea acestora.
Dansurile populare sunt un mijloc puternic de a trezi în sufletul copiilor dragostea pentru
plaiul natal, îi familiarizează pe aceștia cu melodiile populare românești de joc specifice
zonei natale. Copiii îndrăgesc dansul popular pentru ritm, dar și pentru simțire și îl învață
cu plăcere,imitându-i pe cei mari.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă copiii învață colinde, adevărate comori de simțire,
de gingășie sufletească, și nu în ultimul rând, de frumusețe literară.
Moștenirea pe care am primit-o trebuie dusă mai departe de preșcolarii pe care- i
educăm pentru că un popor trăiește prin ceea ce lasă fiilor săi.
Este bine să cunoaștem și să transmitem copiilor măcar un strop din ceea ce a creat
omul simplu de la țară cu iscusința minții și cu căldura sufletului său.
Nu cu prea mult timp în urmă orice gospodărie ţărănească se făcea remarcată prin
obiecte tradiţionale autentice, cum ar fi: icoane pe sticlă sau lemn, obiecte utile împletite
555
din pănuşi, stuf ori nuiele, porţi din lemn încrustate, oale, farfurii, ulcioare din lut, ţesături
şi broderii e.t.c. Fala oricărui sătean erau straiele româneşti lucrate din materiale ţesute în
război şi împodobite, în general, manual cu motive specifice zonei. Meşteşugurile şi
tradiţiile erau păstrate cu sfinţenie şi transmise din generaţie în generaţie.
În secolul nostru am senzaţia că ne îndepărtăm de tradiţia noastră sau poate nu o
cunoaştem aşa cum ar trebui, ori nu ne srtăduim să înţelegem adevărata ei
valoare.Realitatea îmi relevă faptul că preferăm să cumpărăm totul de-a gata (e şi mai
comod) fără să mai creăm ceva cu mâna noastră; ne amăgim că un vas din plastic este mai
util sau mai frumos decât cel făcut de olar; chiar şi hainele pe care le purtăm, mâncarea cu
care ne îndestulăm masa devin tot mai străine de noi.
De aceea mă supun provocării de a redescoperi tradiţiile şi meşteşugurile populare
tradiționale. În această parte de ţară rar mai găseşti femei cu mâini pricepute, care răsucesc,
împletesc cu măiestrie aţa de bumbac, ori coase motive inspirate de viaţa omului de la sat;
obiectele finite, lucrate cu mâinile fiind obiecte decorative tradiţionale: ştergare, feţe de
masă, cearceafuri, draperii sau piese de port popular.
Acestea sunt minunate prilejuri ca, în activitatea extracurriculară, să-i facem pe copii
interesaţi să descopere şi să cunoască minunatele tradiţii şi obiceiuri ale românilor, cât şi
folclorul altor etnii, să-i educăm în spiritul toleranţei și a multiculturalităţii, în spirit
european.
BIBLIOGRAFIE
Mică enciclopedie de tradiţii româneşti, Ion Ghinoiu, Ed.Enciclopedică, 2001
Sărbători şi obiceiuri , C.Brăiloiu, Ed. Enciclopedică, 2002
Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun, M.Mitroi, Ed. Autorul, 2004
556
IMPORTANȚA FOLCLORULUI MUZICAL ROMÂNESC

ÎN PĂSTRAREA IDENTITĂȚII NAȚIONALE
Prof. Gina Viorica RADU

Liceul cu Program Sportiv, Vaslui
Folclorul nostru este definit de creațiile strămoșilor noștri, transmise din generație în
generație prin viu grai și îmbogățite pe parcursul secolelor. Muzica populară este una dintre
manifestările artistice prin care se reflectă spiritualitatea, gândirea și simțirea poporului nostru,
este parte a culturii spirituale a națiunii românești. În decursul istoriei, fiecare popor de pe glob
și-a creat o artă proprie care reprezintă maniera de simțire și gândire în imagini artistice (literare,
muzicale, dramatice, coregrafice) concepția estetică, atitudinea față de viață și societate. De o
inestimabilă valoare artistică, documentară și patriotică, folclorul este sursă constantă de
inspirație pentru creatorii individuali “izvor pururea reîntineritor” de idei și sentimente nobile și
generoase.
Persistența în timp și constatările treptate al folclorului muzical românesc confirmă
răspândirea, bogăția și varietatea acestuia. Introducerea cântecului popular în învățământ a fost
implementată de Isidor Vorobchievici, D.G. Kiriac, Timotei Popovici și desăvârșită de George
Breazul și alții, care au înțeles necesitatea educației muzicale prin elemente de limbaj autohton,
la o vârstă fragedă. Folclorul, prezentând diverse faze de evoluție a limbajului muzical, poate fi
utilizat din cea mai fragedă vârstă, începând cu ceea ce este mai accesibil – folclorul copiilor.
Noțiunea de folclor este variată și cuprinde întreaga viață a unui popor limitându-se la literatura
populară, credință, obiceiuri și superstiții ale poporului. Cu timpul, prin folclor s-a înțeles creația
spirituală transmisă pe cale orală ( literatură, dans și muzică). Interesul pentru cântecul popular
este cunoscut prin prolificul culegător și popularizator al creației populare în prima jumătate a
secolului al XIX-lea, Anton Pann care a fost primul folclorist atât literar cât și muzical.
Un alt remarcabil cunoscător al folclorului românesc este Constantin Brăiloiu ce
distinge în folclor două mari categorii: legate de prilej, de ocazii, ocazionale și cele nelegate,
neocazionale. În prima categorie intră genurile calendaristice din perioada de iarnă: colinde,
urări directe (Plug, Plugușor, Sorcova etc.), colinde cu măști (Capra, Turca sau Țurca, Cerbul și
cerbuțul, Ursul, Căiuții, Frumoșii etc.; teatrul profan, teatrul religios (Vertepul, Irozii etc.;
cântecul de stea) perioada de primăvară - vară și toamnă (Lazăr, Semănat, Salcia, Drăgaica,
scaloian, paparuda, cununa, plugarul etc.); ciclul familial (cântece, jocuri, dansuri, versuri legate
de nuntă, înmormântare, cumetrie), genuri legate de viața păstorească (genuri lirice, epice,
intrumentale: jocuri, doine).
557
Genurile calendaristice sunt însoțite, de obicei, de o anumită recuzită – costumație
specială, podoabe, arme, instrumente mute, arbori sau verdeață, lumânări, obiecte sunatoare, tobe
de diferite mărimi, clopoței sau clopote mari (,,tălăngi”) pinteni, pamblici etc.—se desfășoară pe
un perimetru larg (al satului sau mai multor sate); sunt executate în grup mixt sau numai de fete
și femei oarecum ,,specializate”,,numite’” sau de copii sau de tineri. Din categoria genurilor
neocazionale face parte: doina și cântecul propriu-zis, cântecul bătrânesc și balada, repertoriul
de dans, folclorul copiilor, piesele ,, de ascultat’’ (doine, cântece, jocuri, poeme muzicale etc.).
Trăsăturile comune ale manifestărilor folclorice din această categorie sunt: originea arhaică a
pieselor, peste care s-au suprapus, de-a lungul mileniilor, elemente mai noi, fără a le modifica
elementele esențiale, specifice de gen; tematică liteterară circumscrisă unei anumite sfere de idei
și sentimente, inspirată din viața de muncă , de familie și socială, în care, de obicei, se îmbină
realul cu irealul, adevarul cu fantasticul; nu lipsesc nici unele teme lengedare sau mitologice,
contaminate sau nu cu elemente realiste; utilizarea unor mijloace de expresie străvechi (sisteme
sonore, ritmice, structuri arhitectonice) îmbinate după legi comune în piese de o valoare artistică
înaltă;
Genurile neocazionale sunt mai diferențiate din punct de vedere tematic, structural și
stilistic. Doina, minunata doină, la al cărei murmur freamătă codrul și câmpiile, tresaltă inimile
românilor de pretutindeni și al cărei ecou nu s-a stins. Referindu-se la doină, reputatul folclorist
George Breazul spunea următoarele: “Cine zice muzică românească, zice doină, cine zice doină
să înțeleagă dor, mâhnire, tulburări adânci ori numai umbre de tristețe, apoi lină mângâiere,
tresăriri de bucurie, zâmbete-n lacrimi....doina este un cântec al fiecăruia, al omului singur,
pentru sine ca plânsul, doina își află ecou oriunde bate inimă românească.” Doina, unul dintre
genurile importante ale folclorului românesc, prezintă anumite caracteristici:- melodia este
elementul prioritar, textul fiind subordonat sau lipsind (doina intrumentală), ritmul este liber,
textul este foarte scurt și unele versuri se repetă, fragmentele cântate alternează cu recitativele,
melodia este bogat ornamentată, stofele muzicale sunt elastice, inegale ca dimensiune, frazele
muzicale respectă rareori o succesiune aformată inițial iar elementele de versificație au caracter
improvizatoric. Balada – gen preponderent epic, la care muzica participă în proporție destul de
mare. Tematica are legătură cu basmul și colinda, subiectul fiind fantastic. Ritmica baladelor este
parlando-rubato, utilizând valori de optime și pătrime, rareori divizate în melisme.
Evoluția folclorului muzical românesc pătrunde în universalitate prin nivelul la care s-a
ridicat datorită lui George Enescu în școala muzicală. Din anul 1899 Enescu intuia “posibilitatea
construirii unor moduri care să conțină inedite potențe expresive, plecând de la interpretarea
creatoare a unor intonații populare caracteristice”. Drumul creației lui Enescu, de la Rapsodii
558
până la Sonata a III-a pentru pian și vioară și Simfonia de cameră, precum și întraga evoluție a
interesului celor mai însemnați compozitori români pentru folclorul autohton, coincide cu
cristalizarea specificului școlii noastre componistice și pătrunderea valorilor ei în circulația
internațională. În genul creației corale, aportul lui Musicescu, Dima Kiriac, Vidu, Cucu,
muzicieni ce s-au distins prin apelarea la folclor, a făcut posibilă apariția Mioriței lui Paul
Constantinescu și a altor creații de valoare, aparținând lui Mihail Jora, Ioan Chirescu, Sabin
Dragoi, Marțian Negrea.
Volorificarea folclorului muzical în creația românească de către compozitorii ultimei
perioade, continuatorii ultimei perioade sunt continuatori ai unei tradiții culte care depășeste un
secol dar și al altor tradiții, cu mult mai vechi și valoroase. Folclorul muzical românesc a
culminat prin contribuțiile lui Constantin Brăiloiu și George Breazul, precum și a discipolilor lor,
autori ai unor importante studii de sinteză, privind limbajul muzical. Așa cum ne apare astăzi, în
perspectiva tuturor cercetărilor care s-au făcut, folclorul românesc reprezintă o dovadă
incontestabilă a vechimii poporului nostru în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.
Folclorul este un important instrument de realizare a unității culturale, deoarece
elimină particularitățile arhaismului local și cenzurează manifestările ce contravin
comportamentului „civilizat”. Folclorul capătă, astfel, un dublu rol: acela de a escamota ruptura
produsă de modernitate față de lumea arhaică (perpetuând vechile tradiții într-un context nou), pe
de o parte, și sub aparența unei perpetuări a tradiției, folclorul contribuie în cele din urmă, într-un
mod imperceptibil, la dispariția acesteia, prin faptul că spectacolul ritului își pierde vechea
semnificație și devine spectacol teatral sau marfă de consum, pe de altă parte. Folclorul
contribuie la instrumentalizarea tradiției în folosul ideologiei naționale.
Niciodată nu va fi posibilă ștergerea culturii naționale a artei, a tradițiilor folclorice și
muzicale deoarece lumea ar fi mai săracă fără diversitatea culturilor naționale.
BIBLIOGRAFIE:
Folclor muzical românesc – Gheorghe Oprea, Larisa Agapie

Studii de etnomuzicologie – Emilia Comișel
559
METODE MODERNE DE PREDARE
Prof. Bianca Teodora CHIRILĂ

Șșcoala Gimnazială ,,Constantin Parfene”, Vaslui
Într-o societate modernă, aflată în plină evoluție, caracterizată prin mobilitate

economică, politică și culturală, avem nevoie de o educație dinamică, formativă. În școala
moderna, procesul de invatamant se doreste a fi unul axat pe modelul interactiv, ce presupune
corelația și interacțiunea reciprocă predare-învățare-evaluare.1
Dac[ în școala tradițională, accentul cădea pe acțiunea de predare, rolul central
revenind profesorului, școala moderna plasează în centru elevul care își îmbogățește,
consolidează, corectează și transformă experința cognitivă, cu scopul perfecționării, profesorului
revenindu-i rolul de a-l activa cognitiv-afectiv-motivațional-atitudinal, astfel constituindu-se un
echilibru predare-învățare. Predarea și învățarea nu pot fi privite separat, ci ca un tot unitar la
care se adaugă evaluarea, cele trei acțiuni fiind complementare și surprinzând astfel întreaga
activitatea cognitivă și formativă.
Didactica modernă insistă asupra perfecționării relației predare-învățare-evaluare
deoarece numai în acest mod relația obiective-conținuturi-metodologie-rezultate-reglare devine
logică, unitară și perfectibilă.
Foarte importantă în procesul de invatamant este strategia de instruire deoarece ea
reprezinta modul în care profesorul reuseste sa aleaga cele mai potrivite metode, materiale și
mijloace, sa le combine și sa le organizeze intr-un ansamblu, în vederea atingerii obiectivelor
propuse.
Termenul de „metodă” provine din grecescul „methodos” și se traduce prin „cale care
duce spre” atingerea obiectivelor am putea continua noi, responsabilii cu elaborarea strategiei
educative. Din perspectiva profesorului, metoda se constituie într-un instrument didactic de
motivare și stimulare a elevilor de a asimila activ noi cunoștințe și forme comportamentale.2
Viziunea școlii moderne, adaugă noi accepțiuni termenului de metodă, astfel putând
insemna calea prin care profesorul își propune să-i determine pe elevii săi să descopere singuri
adevărurile, să găsească soluții la problemele cu care se confruntă în procesul instructiv-
educativ.
Metodele moderne de învățământ coexistă cu cele tradiționale și se străduiesc să ia locul
celor impuse de nevoile educaționale ale secolului trecut, în speranța că, în acest mod, educația
va reusi să răspundă cerințelor societății. Metodologia evoluează în timp, ca răspuns la dinamica
schimbărilor ce se desfăşoara în cadrul procesului instructiv-educativ. Calitatea unei tehnologii
560
se masoară în gradul de adaptare a acesteia la situaţiile şi exigenţele noi, complexe ale
învăţământului contemporan.
Calitatea metodologică este un aspect ce ţine de oportunitate, dozaj, combinatorică între
metode sau ipostaze ale metodelor. A spune că o metodă este mai bună ca alta, fără a ţine cont de
contextul în care metodă respectivă este eficientă, contituie o afirmaţie lipsită de sens.
Metodologia didactică formează un sistem coerent, realizat prin stratificarea şi corelarea mai
multor metode, atât pe axa evoluţiei istorice, cât şi pe plan sincronic, metode care se corelează,
se prelungesc unele în altele şi se completează reciproc.3
O observaţie bună ar fi cea că încadrarea unei metode într-o anumită clasă nu
estedefinitivă, ci relativă. O metodă se defineşte prin predominanţa unor caracteristici la un
moment dat, caracteristici ce se pot metamorfoza astfel încât metodă să fie satisfăcătoare într-o
clasă complementară sau chiar contrară. Astfel, o metodă tradiţională poate evolua spre
modernitate, în măsura în care secvenţele proceduale care le compun ingăduie restructurări
inedite4 sau când circumstanţele de aplicare a acelei metode sunt cu totul noi. În unele metode
moderne surprindem secvenţe destul de tradiţionale sau descoperim că variante ale acestei
metode erau de mult cunoscute şi aplicate.
Nu doar alegerea metodelor constituie un punct nodal al strategiei didactice, ci și
utilizarea lor în activitatea la clasă, deoarece metodele alese trebuie să unifice, să coreleze și să
regleze sarcinile corespunzatoare obiectivelor propuse, continuturile vehiculate, formele de
organizare, dar și resursele.
Intrucât curriculum actual are obiective ce se axeaza pe formarea și dezvoltarea elevilor,
este evident faptul că metodele predării, învățarii și evaluarii se vor centra pe prezentarea,
exersarea de experiente, situatii, actiuni corespunzatoare acestor obiective, în orice componentă
a educației.5
Datorită faptului că ne confruntăm cu o varietate de situații la clasă, acestea genereaza
la randul lor o mare diversitate de metode, profesorul având posibilitatea să-și manifeste
creativitatea în combinarea acestora, cu scopul atingerii reușitei în demersul instructiv-educativ
implicat.
Pedagogia moderna nu cauta să impuna nici un fel de retetar rigid, dimpotriva,
considera ca fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesiva, indiferenta etc.
aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a invatamantului pe noi trepte; ea nu se opune
în nici un fel initiativei și originalitatii individuale sau colective de regandire și reconsiderare în
spirit creator a oricaror aspecte care privesc perfectionarea și modernizarea metodologiei
invatamantului de toate gradele. în fond creatia, în materie de metodologie, inseamna o
necontenita cautare, reinnoire și imbunatatire a conditiilor de munca în institutiile școlare.6
561
Pentru a asigura dezvoltarea şi valorificarea resurselor lor cognitive, afective şi
acţionale, pentru a-i „instrumenta” în vederea adaptării şi inserţiei optime în mediul socio-
profesional, este esenţială construirea unor strategii didactice bazate pe acţiune, aplicare,
cercetare, experimentare. Astfel, li se va crea elevilor ocazia de a practica o învăţare de calitate,
de a realiza achiziţii durabile, susceptibile de a fi utilizate şi transferate în diverse contexte
instrucţionale şi nu numai. Beneficiind de o îndrumare competentă, având suportul unor
profesori care îi respectă şi sunt interesaţi continuu de ameliorarea nivelului lor de achiziţii şi
competenţe, elevii vor avea posibilitatea să realizeze obiectivele învăţării şi să finalizeze cu
succes această activitate.
În plus, şi şansele lor de reuşită socială vor spori considerabil. Strategiile didactice
interactive promovează o învăţare activă, implică o colaborare susţinută între elevi care,
organizaţi în microgrupuri, lucrează împreună pentru realizarea unor obiective prestabilite.
Cadrul didactic plasează accentul nu pe rolul de difuzor de mesaje informaţionale, ci pe rolurile
de organizator, facilitator şi mediator al activităţilor de învăţare.
Demersul didactic este conceput astfel încât nu îl mai are în centru pe profesor, ci pe
elev. Rolul profesorului rămâne unul capital, însă, renunţând la vechile practici educaţionale
rigide şi uniforme, el devine organizator al unui mediu de învăţare adaptat particularităţilor şi
nevoilor beneficiarilor, facilitând procesul învăţării şi dezvoltarea competenţelor. Proiectând şi
realizând activităţi de predareînvăţare-evaluare bazate pe strategii didactice.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, Sisteme de instruire alternative si complementare. Structuri, stiluri si strategii,
Editura Aramis, Bucuresti, 2002.1
Neacsu, Instruire si invatare, EDP, Bucuresti, 19992
J. Bruner, Pentru o teorie a instruirii, EDP, Bucuresti, 1970, p.893
D.P. Ausubel, F.S. Robinson, Învățarea în școală. O introducere în psihologia
pedagogică, EDP, Bucuresti, 19814
Cerghit, Metode de invatamant, editia a IV-a revizuita si adaugita, Ed. Polirom, Iasi,
20065
SNEE, Ghid de Evaluare Limba si Literatura Romana, Editura Aramis, Bucuresti, 20016.
562
CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE SITUAȚIILOR

FINANCIARE (INTELIGIBILITATEA, RELEVANȚA,
CREDTIBILITATEA, COMPARABILITATEA)
Ec. Claudius Iulian MIRCEA

Școala Gimnazială De Arte ,,N.N. Tonitza”, Bârlad
Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiei oferite de

situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt: inteligibilitatea, relevanţa,
credibilitatea și comparabilitatea.
Inteligibilitatea
O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este aceea că ele pot fi
ușor înţelese de utilizatori. În acest scop se presupune că utilizatorii dispun de cunostinţe
suficiente privind desfăsurarea afacerilor și a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate
și au dorinţa de a studia informaţiile prezentate cu diligenţele cuvenite.Totuși informaţiile asupra
unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situaţiile financiare datorită relevanţei lor în
luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de
înţeles pentru anumiţi utilizatori.
Relevanţa
Pentru a fi utile informaţiile trebuie să fie relevante faţă de necesităţile de luare a
deciziilor de către utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile
economice ale
utilizatorilor, ajutându-i pe acestia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare,
confirmând sau corectând evaluările lor anterioare.
Rolul de previziune și cel de confirmare ale informaţiilor sunt în strânsă legătură. De
exemplu, informaţiile despre nivelul actual și structura activelor au valoare pentru utilizatori
atunci când acestia încearcă să previzioneze capacitatea întreprinderii de a profita de oportunităţi
și de a reacţiona la situaţii nefavorabile. Aceleasi informaţii au rolul de a confirma previziunile
anterioare, de exemplu modul în care întreprinderea poate fi structurată sau rezultatul activităţilor
planificate.
Informaţiile despre poziţia financiară sau performanţele precedente sunt frecvent folosite ca bază
pentru previzionarea poziţiei si performanţei financiare viitoare si a altor probleme despre care
utilizatorii sunt direct interesaţi, cum ar fi: plata dividendelor și a salariilor, modificările preţului
garanţiilor, precum și capacitatea întreprinderii de a-si onora obligaţiile scadente. Pentru a avea
valoare previzională informaţiile nu trebuie să fie sub forma unei prognoze explicite. Capacitatea
563
de a previziona pe baza situaţiilor financiare este îmbunătăţită totusi prin maniera în care sunt
expuse
informaţiile asupra tranzacţiilor si evenimentelor trecute. De exemplu, valoarea previzionată a
contului de profit si pierdere este îmbunătăţită dacă informaţiile privind veniturile sau
cheltuielile neobisnuite, anormale și cu frecvenţă rară sunt evidenţiate separat.
Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa și de pragul de semnificaţie. În
anumite cazuri natura informaţiei este suficientă prin ea însăsi pentru a determina relevanţa sa.
Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea
influenţa
deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare.
Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii, judecată în
împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării gresite. Astfel pragul de semnificaţie oferă
mai degrabă o limită decât să reprezinte o caracteristică calitativă primară pe care informaţia
trebuie să o aibă pentru a fi utilă.
Credibilitatea
Pentru a fi utilă informaţia trebuie să fie credibilă. Informaţia are calitatea de a fi
credibilă
atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere
că
reprezintă corect ceea ce informaţia și-a propus să reprezinte sau ceea ce se asteaptă.
Comparabilitatea
Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei întreprinderi în timp
pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară și performanţele sale. Utilizatorii trebuie
totodată să poată compara situaţiile financiare ale diverselor întreprinderi, pentru a le evalua
poziţia financiară,
performanţele și modificările poziţiei financiare.
Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate si nu trebuie
lăsată să devină un impediment în introducerea de standarde de contabilitate îmbunătăţite.
Nu este indicat pentru o întreprindere să continue evidenţierea în contabilitate în aceeasi
manieră pentru o tranzacţie sau pentru un alt eveniment, dacă metoda adoptată nu menţine
caracteristicile calitative de relevanţă si credibilitate. Nu este indicat pentru o întreprindere nici
să îsi lase politicile contabile neschimbate atunci când există alternative mai relevante si
credibile.
Conceptul de performanţă
564
Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanţei sau ca bază de referinţă pentru
alţi
indicatori, cum ar fi rentabilitatea investiţiei sau rezultatul pe acţiune. Veniturile si cheltuielile
constituie elemente direct legate de măsurarea profitului.
Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei cheltuielilor și care pot
apărea sau nu pot apărea pe parcursul desfăsurării activităţilor curente ale întreprinderii.
Pierderile reprezintă diminuări
ale beneficiilor economice și din acest punct de vedere nu diferă ca natură de alte tipuri de
cheltuieli.
În procesul de evaluare a îndeplinirii sau neîndeplinirii criteriilor de recunoastere în
situaţiile
financiare trebuie acordată atenţie consideraţiilor legate de pragul de semnificaţie.
Interdependenţa între structuri există în cazul în care un element ce corespunde definiţiei
si
îndeplineste criteriile de recunoastere pentru o anumită structură, de exemplu un activ, impune
automat recunoasterea unei alte structuri, de exemplu un venit sau o datorie.
565
STIMULAREA DEZVOLTĂRII CREATIVITĂŢII

LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ
Prof. Diana SAVA

Problema educării spiritului creativ al copiilor capătă o valoare deosebită. Se distinge

necesitatea de a modifica stilul de gândire şi activitate didactică şi de a ne dezice de stilul
instruirii tradiţionale în favoarea dezvoltării personalităţii creative, deoarece acesta nu se poate
realiza dacă sistemul pedagogic dominant este unul care accentueaza conformismul şi
reproducerea servilă a informaţiilor transmise.
Profilul psihologic al vârstei preşcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru
cultivarea şi stimularea potenţialului creativ. Este necesar să avem însă în vedere întregul sistem
al condiţiilor sau factorilor favorizanţi afirmării şi dezvoltării creativităţii, cum ar fi :
 factori structurali, intriseci creativităţii;
 factori de climat general în dezvoltarea şi afirmarea personalităţii copiilor;
 factori de ambianţă psihosocială şi respectiv de climat psiho-educational stimulativ
pentru afirmarea şi evoluţia creatoare.
Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către
nou, pasiunea pentru fabulaţie, dorinţa lui de a realiza ceva constructiv, creativ pot fi împlinite
efectiv, pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări şi antrenamente corespunzătoare care astfel
pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea şi cultivarea potenţialului creativ propriu
vârstei preşcolare.
Jocul şi învăţarea ofera copilului nenumărate prilejuri de a combina şi recombina
reprezentările de care dispune, propriile sale imagini. Ca modalităţi/strategii utilizate în
activitatea cu preşcolarii, în scopul stimulării creativităţii acestora amintesc:
1. Utilizarea unor procedee de activizare a capacităţilor de creaţie în plan verbal-expresiv
cum ar fi: alcătuirea unor propoziţii pornind de la anumite cuvinte; continuarea propoziţiei cu
cuvântul potrivit; elaborarea unor povestiri libere sau cu început dat, după un şir de ilustraţii,
după o jucărie punând la dispoziţia copiilor planşe, machete, siluete, jucării;
2. Desfăşurarea diferitelor jocuri didactice care să antreneze gândirea creatoare;
3. Citirea/interpretarea independentă a unor imagini prin solicitarea de a le conferi cât mai
multe titluri posibile;
566
4. Realizarea unor lucrări plastice de desene libere din imaginaţie, picturi, modelaje
pornind de la o idee, temă dată de educatoare sau aleasă de ei;
5. Analiza şi interpretarea desenelor/luucrărilor realizate de copii astfel încât să se releve
posibilităţile multiple de utilizare a formelor şi culorilor;
6. Realizarea unor lucrări practice individuale şi colective utilizând materiale
diferite(hârtie, deşeuri textile, staniol etc)cu temă dată sau la alşegere;
7. Desfăşurarea diferelor jocuri de construcţie, jocuri de rol, jocuri simbolic prin
intermediul cărora este pusă în mişcare fantezia copilului care dă lucrurilor şi fiinţelor însuşiri
pe care nu le au în realitate;
8. Utilizarea metodelor moderne din categoria rezolvare de probleme care stimulează în
mod deosebit dezvoltarea creativităţii.
 Brainstormingul - ,,metoda asaltului de idei”; ,,furtună în creier”
Brainstormingul este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativităţii. Prin
întrebări de genul: „Ce s-ar întâmpla dacă nu ar ploua niciodată?”; „Cum putem să ajutăm iarna
păsările?”, adresate la diferite activităti, copiii învaţă să asculte, să emită păreri, să colaboreze,să
respecte ideile celorlalţi, să compare, să argumenteze şi să decidă.
 Explozia stelară - metodă nouă de dezvoltare a creativităţii, similară
brainstormingului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemeni
exploziei stelare, stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa cum brainstormingul dezvoltă
construcţia de idei pe idei.
 Metoda pălăriilor gânditoare. Este o tehnică interactivă, de stimulare a
creativităţii participanţilor, prin interpretarea rolului aferent pălăriei: albă, albastră, roșie, neagră,
verde, galbenă.
Nivelul de creativitate al unui copil nu este o constantă absolută, ci el poate creşte prin
stimulare adecvată sau poate scădea prin neîntrebuinţare şi necultivare. Ridicarea potentialului
creativ al copiilor începe de la munca creatoare a cadrului didactic și este necesară astfel,
utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a
creativităţii. Creativitatea poate şi trebuie să fie cultivată la preşcolari, atât în activităţile
curriculare cât şi în cele extracurriculare.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit Ioan, 2006, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi.
Caluschi Mariana, 2001, Grupul mic şi creativitatea, Editura Cantes, Iaşi.
567
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ LA GRĂDINIȚA
Prof. Geanina RADU

Incluziunea este un proces care poate creşte practic la nesfârşit nivelul învăţării şi al
participării pentru toţi elevii. De fapt incluziunea are loc concomitent cu creşterea gradului de
participare. O şcoală incluzivă este o şcoală în mişcare.Adesea, când explorăm universul fiinţei
umane, ne confruntăm cu o mare diversitate. Copiii care ne trec pragul grupelor ne pun în
situaţia de a căuta mereu noi soluţii la problemele ridicate. De cele mai multe ori găsim soluţiile
cele mai bune pentru copii. Însă, uneori suntem puşi în dificultate de complexitatea problemelor.
Una dintre aceste probleme o reprezintă copiii cu cerinţe educative speciale.
Aceşti copii nu sunt speciali în sine. Ei au nevoie doar de o abordare personalizată în ceea
ce priveşte demersurile pe care le întreprindem în educaţia lor. O caracteristica speciala a acestor
copii "în pericol de excludere" o constituie faptul că ei nu sunt în concordanţă cu nivelul obişnuit
al aşteptărilor faţă de copii, ei nu se adaptează cu uşurinţă.
Incluziunea şcolară se defineşte prin acceptarea de către instituţiile de învăţămầnt a
tuturor copiilor, indiferent de apartenenţa etnică sau socială, religie, naţionalitate sau infirmitate
şi este strâns legată de recunoaşterea şi acceptarea diversităţii – condiţie normală a convieţuirii
umane. Învăţământul incluziv presupune ca tinerii şi copiii cu dizabilităţi şi ceilalţi fără probleme
să înveţe împreună în instituţiile de învăţământ având sprijinul corespunzător. Un început
timpuriu în grupuri de joacă sau grădiniţe obişnuite este cea mai buă pregătire pentru o viaţă
integrată.
Fiecare copil este diferit şi special şi are propriile nevoi, fie că este sau nu un copil cu
disabilităţi. Toţi copiii au dreptul la educaţie în funcţie de nevoile lor. Beneficiile incluziunii sunt
reciproce, dar majoritatea dintre noi n-am simţit încă acest lucru. Separarea ne limitează
înţelegerea reciprocă. Familiaritatea şi toleranţa reduc frica şi respingerea favorizầnd relaţii de
comunicare şi colaborare în beneficiul tuturor.
Educaţia incluzivă vine să sprijine acest aspect deoarece ea se centrează mai ales pe
învăţarea strategiilor necesare rezolvării problemelor din viaţa cotidiană, într-o manieră
cooperantă şi solidară, unde procesul de învăţare este realizat în spiritul respectului şi acceptării
celor din jur. Prin strategii didactice bazate pe cooperare, educatoarea poate favoriza unele
procese de interacţiune socială, diferenţele dintre copii fiind percepute ca modalităţi de
îmbogăţire a practicii pedagogice iar strategiile învăţării ca modalităţi de abordare a diversităţii.
568
Fiecare copil trebuie înţeles ca un participant activ la învăţare pentru că fiecare aduce cu
sine, în procesul complex al învăţării şi dezvoltării, o experienţă, un stil de învăţare, un model
social, o interacţiune specifică, un ritm personal, un model de abordare, un context cultural
căruia îi aparţine, o valoare. În sprijinul educaţiei incluzive există o serie de priorităţi,
reglementate prin legi naţionale şi internaţionale, priorităţi exprimate în termeni de strategii şi
practică – Convenţia O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului, Declaraţia UNESCO de la
Salamanca – 1994, Regulile standard ale O.N.U. privind egalitatea de şanse a persoanelor cu
dizabilităţi – 1993, Legea 272 / 2004 privind drepturile şi protecţia copilului.
Încă de la cea mai fragedă vârstă copilul trebuie format şi dezvoltat că primirea copiilor
„diferiţi”alături de toţi ceilalţi trebuie făcută pentru dreptul fiecărui individ de-a participa la
acţiuni comune pentru dezvoltarea lui ulterioară, pentru a contribui şi el la dezvoltarea
comunităţii în care trăieşte. Grădiniţa are ca scop crearea unui program coerent şi coordonat de
incluziune a copiilor preşcolari cu diferite dizabilităţi, de alte etnii, provenienţă socială, etc. şi
pregătirea celorlalţi copii în vederea acceptării acestora alături de ei, fără diferenţe de
manifestare comportamentală sau verbală. De asemenea se impune şi implementarea unor
strategii coerente de dezvoltare a conştiinţei şi a comportamentelor copiilor în spiritul toleranţei
şi nediscriminării, a acceptării de şanse egale pentru toţi copiii.
O grădiniţă poate fi incluzivă şi poate dezvolta practici incluzive în abordarea copiilor,
dacă se doreşte cu adevărat acest lucru. În acest sens, munca cu copiii continuă până când nu se
vor mai face diferenţieri şi segregări în cadrul grupului, iar părinţii vor accepta toţi „colegii”
copilului lor.
Copiii care ne trec pragul grădiniţei ne pun în situaţia de a căuta mereu noi soluţii la
problemele ridicate. De cele mai multe ori găsim soluţiile cele mai bune pentru copii. Uneori
suntem puşi însă în dificultate de complexitatea problemelor: „Ce este mai bine pentru copilul în
cauză? Ce este bine pentru ceilalţi copii din grupă? Avem disponibilitate şi resurse suficiente
pentru a depăşi problemele apărute?”, acestea fiind unele întrebări pe care ar trebui să ni le
punem, noi cadrele didactice.
Conceptul de educaţie incluzivă se poate defini prin acceptarea de către instituţiile de
învăţământ a tuturor copiilor, indiferent de sex, apartenenţă etnică şi socială, religie,
naţionalitate, rasă, limbă, infirmitate, situaţia materială copilului, a părinţilor sau tutorilor săi.
Educaţia este strâns legată de recunoaşterea şi acceptarea diversităţii; caracteristicile individuale
diferă, dar aceasta este condiţia normală a convieţuirii umane. De aici se poate ajunge uşor la
întrebarea „Cum putem trăi diferiţi în acelaşi grup?”
Este nevoie de educaţie incluzivă deoarece copiii, indiferent de dizabilitatea sau
dificultatea de învăţare, au un rol de jucat în societate după terminarea şcolii. Educaţia este o
569
parte integrantă şi nu separată de restul vieţilor copiilor. Copiii cu dizabilităţi pot şi sunt educaţi
în şcoli obişnuite cu un sprijin adecvat. În condiţiile actuale se amplifică importanţa educaţiei
preşcolare, determinată pe de o parte de părinţii suprasolicitaţi profesional, o parte din ei plecaţi
peste hotare, sau situaţia celor din familii vulnerabile (alcoolici, familii cu mulţi copii), iar pe de
altă parte, cerinţele grădiniţei presupun deja anumite cunoştinţe şi abilităţi pe care copii trebuie
să le aibe.
BIBLIOGRAFIE:
Vrăşmaş,T., 2004, „Şcoala şi educaţia pentru toţi”, Ed. Miniped, Bucureşti.

Ghergut,A.,2001, „Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale – Strategii de
Educaţie integrată”, Ed. Polirom, Iaşi.
Fluieraş, Vasile, 2005, „Teoria şi practica învăţării prin cooperare”, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca
570
MISIUNEA ŞCOLII ROMÂNEŞTI

ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII
–TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE-
Prof. Cristina-Alina MARIN

Şcoala Gimnazială „Manolache Costache Epureanu”, Bârlad
Nu putem vorbi despre o naţiune fără a vorbi despre educaţie, despre şcoală. Şcoala este
instituţia care participă ȋn mod decisiv la educaţia generaţiei tinere, la transmiterea valorilor
culturale şi morale, la formarea completă a personalităţii.
„Şcoala, privită ca un spaţiu ofertant de oportunităţi educaţionale, contribuie generos la
implicarea educatorilor şi educaţilor într-un câmp esenţial de reguli, atitudini, exerciţii
pedagogice şi democratice, care potenţează activitatea educaţională şi inserţia social-culturală a
elevilor”.
Şcoala este locul unde se produce şi transmite cunoaşterea, este locul unde se formează
competenţele cognitive de înţelegere a sensului vieţii şi a lumii înconjurătoare, a raporturilor cu
noi înşine şi ceilalţi. Şcoala nu are doar misiunea de a pregăti forţa de muncă ci, trebuie să
profileze caractere, să-i insufle şi educe elevului plăcerea de a învăţa, dorinţa de a reuşi, de a
avea succese şi de a face faţă schimbărilor pe pe piaţa muncii. „Un învăţământ ce şi-a propus să
abandoneze caracterul reproductiv în favoarea orientării spre ceea ce se numeşte problem solving
are nevoie şi de existenţa unui mediu favorabil învăţării care să stimuleze producerea de
cunoştinţe şi de competenţe acţionale”.
Relaţiile sociale în cadrul şcolii se concretizează în interacţiunile existente între profesori şi
elevi. Aceste interacţiuni pot să genereze un climat educaţional pozitiv, care să încurajeze
învăţarea şi dezvoltarea elevilor.
Caracteristici ale unui mediu educaţional eficient sub raportul performanţei
- Accent pe activităţile academice. Elevii, cadrele didactice, personalul nedidactic,
membrii comunităţii sunt de acord că prioritatea principală este calitatea educaţiei.
- Implicare din partea profesorilor întărită de suportul oferit de administraţie care oferă
profesorilor libertatea de a-şi organiza orele şi de a-şi planifica lecţiile.
- Evaluare permanentă de către profesori, administraţie, elevi şi părinţi, văzută ca
oportunitate de îmbunătăţire a instruirii.
- Integrare în comunitate, ceea ce presupune implicarea părinţilor, legături cu
universităţile şi firmele locale.
571
Participarea activă a elevilor la procesul de învăţare, fiind răsplătite creativitatea şi
gândirea critică, nu memorarea mecanică.
În ceea ce priveşte îndeplinirea responsabilităţilor şcolare, mulţi elevi trec prin perioade
în care acest lucru li se pare dificil. Astfel de perioade pot fi trecerea de la ciclul primar la cel
gimnazial sau de la şcoala gimnazială la liceu, probleme sociale pe care le întâmpină, etc. Unii
elevi reuşesc să depăşească aceste perioade dificile cu asistenţă minimă din partea părinţilor,
profesorilor (aceştia trebuie doar să fie disponibili să-i asculte sau să le sugereze strategii pentru
a face faţă problemelor, să le furnizeze un mediu suportiv şi să încurajeze participarea acestora la
diferite activităţi şcolare) alţii însă au nevoie de intervenţie specială, din partea psihologului, a
consilierului şcolar.
Reacţia şcolii, ca instituţie de educaţie, formare şi orientare, la mobilitatea socială şi
economică trebuie să fie de adaptare rapidă a conţinutului, structurilor şi funcţiilor sale de creare
a premiselor favorabile pentru elevi care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea,
iniţiativa şi rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului sau a hazardului în alegerea
carierei.
Dacă pare exagerată, deocamdată, aprecierea că „orientarea şcolară şi integrarea socio-
profesională reprezintă scopul însuşi al învăţământului”, atunci cu siguranţă că este de datoria sa
asumarea de sarcini sociale externe, care să vizeze sprijinirea intrării în piaţa forţei de muncă a
„produselor” sale. Acest proces trebuie înţeles ca o evaluare şi validare a pregătirii iniţiale
furnizate de instituţiile educative.
Elevii, tinerii au dezavantajul lipsei experienţei, motiv pentru care au nevoie de modele
pe care să le urmeze. De mici, ȋnvăţăm „prin imitaţie” să vorbim, să ne comportăm, să trăim ca
oameni, pentru ca mai târziu, „școala trebuie să facă tot ceea ce îi stă în putinţă pentru
valorizarea maximă a fiecărui individ prin stimularea intelectuală a elevilor, aptitudinilor, a
atitudinilor şi trăsăturilor de personalitate.”
Procesul de educaţie şi formare profesională desfăşurat în şcoală constituie puntea
necesară trecerii spre lumea muncii şi a vieţii sociale adulte.În fiecare om distingem „fiinţa
individuală” iar scopul educaţiei este de a cizela „fiinţa socială” a omului. Şcoala pune copilul în
contact cu o societate determinată şi utilizează un ansamblu de practici educative în relaţie cu
cele ale familiei. Şcoala dezvoltă în copil anumite stări fizice, intelectuale şi morale pe care le
reclamă de la el societatea în ansamblul său şi, în particular, comunitatea în mijlocul căreia se
dezvoltă.
Accentul se pune pe şcoala care formează oameni capabili să coopereze, să facă cercetare
în
condiţiile afirmării parteneriatului şcolii cu comunităţile locale, şi în condiţiile cooperării
572
internaţionale. Problemele reale sunt cele legate de creşterea calităţii învăţământului, orientarea
şcolară şi profesională, care să ţină seama de aptitudinile şi motivaţiile elevilor, dar şi de
posibilităţile, nevoile, perspectivele dezvoltării unei ţări.
Şcoala conduce copilul spre viaţă, prin viaţă şi pentru viaţă. Chiar din şcoală trebuie să-l
facem pe copil să participe la ocupaţiile şi preocupările societăţii în care va trăi. Şcoala are
menirea de a realiza, atât prin ceea ce execută, cât şi prin calităţile şi capacităţile pe care le
dezvoltă, o iniţiere în viaţa reală. . Este deosebit de important ca , ȋn amplul proces de formare a
omului, viaţa din afara şcolii să continue să completeze, să consolideze şi să desăvârşească opera
educativă ȋntr-un adevărat comportament european. Se urmăreşte stimularea informării părinţilor
şi elevilor asupra profesiilor, asupra meseriilor şi asupra pieţei muncii.
O tendinţă remarcabilă în dezvoltarea actuală a sistemului de învăţământ din România o
reprezintă creşterea influenţei comunităţii locale asupra unităţii şcolare. Pregătirea copiilor, ca
viitori cetăţeni ai Uniunii Europene, a devenit o provocare şi o necesitate prefigurată de un viitor
previzibil, care ȋi va solicita să trăiască ȋntr-o permanentă stare de adaptare pentru a putea face
faţă schimbărilor insidioase sau brutale şi oportunităţilor potenţiale.
Raţiunea de a fi a culturii noastre este de a face parte, de a se integra în cultura europeană
căreia îi aparţine ca structură şi profil spiritual. Românii sunt un popor născut aici, ȋn Europa, nu-
şi pierd identitatea, dimpotrivă, şi-o consolidează, creând noi posibilităţi de adaptare.Istoria şi
cultura sunt certificatul de existenţă şi identitate al fiecărei naţiuni, partea sa de nemurire.
BIBLIOGRAFIE
Creţu, Carmen, 1997, Psihopedagogia succesului, Ed. Polirom
Creţu, Carmen, 1998, Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom
Cucoş, Constantin (coordonator), 1998, Psihopedagogia, Ed. Polirom, Iaşi
Ferréal, Gilles, Neculau, Adrian, 2003, Violenţa – aspecte psihosociale, Ed. Polirom
Jigău, Mihai (coordonator), 2001, Consiliere şi orientare, ghid metodologi, CNROP
România
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Proiectul pentru
învăţământul rural, 2006, Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a
parteneriatului cu familia, Ed. Coresi
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2005, Revista
învăţământului preşcolar, 3-4
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2006, Învăţământul primar, Ed. Miniped, 1-3
*** Dicţionar de pedagogie, 1979, E.D.P.
573
CONTABILITATEA SALARIILOR
Ec. Mihaela MIRCEA

Școala Gimnazială ,,George Tutoveanu”, Bârlad
Pentru o bună desfăşurare a activităţii economice, la nivel micro şi macroeconomic,

agentul economic este direct interesat de o gestiune precisă a efectivului de personal şi de
structura acestuia, de organizarea ssistemului de remuneraţie în corelaţie cu
resursele financiare disponibile, performanţele şi eficienţa în muncă. Astăzi, orice agent economic
este un important contribuabil în economia românească datorită tuturor obligaţiilor de plată la bugetul
de stat.
CAPITOLUL I: ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE
Determinarea veniturilor din salarii
Salariul apare nu pur şi simplu ca preţ al muncii, ci ca preţ al închirierii forţei de
muncă, a capacităţii de a munci,a unor oameni liberi juridic şi, desigur, ca preţ al serviciilor
aduse prin munca depusă decătre aceşti oameni.
Ca preţ plătit pentru serviciul adus de factorul muncă,salariul se stabileşte pe baza
mecanismului pieţei, el fiind însă definitivat şi plătit după depunerea muncii, în funcţie de
rezultatele ei..
Salariul nominal este suma de bani pe care salariatul o primeşte în
schimbul forţei sale de muncă, de la unitatea în care lucrează.
Salariul real este cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată, la unmoment
dat, cu salariul nominal.
Sistemul de salarizare stabilit prin contractul colectiv de muncă include:
- salariul tarifar
- sporuri
- premii
Salariul tarifar, ca element principal al sistemului de salarizare, se stabileşte
prin contractul individual de muncă sub forma salariului tarifar orar sau al unui
salariu lunar fix pentru un program de lucru de 160 ore.Salariul tarifar poate fi stabilit pe baza
uneia din următoarele forme de salarizare:
- acord direct
- acord progresiv
- acord indirect- salarizare pe bază de tarife sau cote procentuale
- forma salarizării în regie, respectiv după timp
574
În sistemul de salarizare, pe lângă salariul pentru timpul efectiv lucrat,
personalulangajat mai beneficiază şi de alte drepturi:
- indemnizaţii pentru concedii de odihnă
- concedii pentru evenimente familiale deosebite
- alte drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă
Statul de salarii cuprinde pe de-o parte salariul brut format din salariul de bază,sporuri,
adaosuri şi indemnizaţii, iar pe de altă parte reţinerile pentru contribuţia la asigurărilesociale –
CAS , contribuţia la asigurările sociale de sănătate – CASS , impozitul pe salarii, precum şi
reţinerile făcute din salariu pentru datorii ale salariatului
CAPITOLUL II: CONTABILIZAREA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL
Organizarea sistemului de documente şi a evidenţei operative
Documentele primare pot fi grupate în următoarele categorii:
a)documente de angajare prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile
persoanelor angajate şi ale angajatorului-contractul individual de muncă
b ) d o c u m e n t e p r i v i n d p r e z e n ţ a l a l u c r u :condica de prezenţă ,fişa de pontaj,
foaia colectivă de prezență, lista de avans chenzinal,statul de plată a salariilor,lista de
indemnizaţii pentru concediul de odihnă și centralizatorul statelor de plată a salariilor .
Organizarea contabilităţii analitice a salariilor şi a relaţiilor cu personalul
Statele de plată ale salariilor constituie baza organizării contabilităţii analitice pentru
toate conturile sintetice în care sunt înregistrate operaţiile privind salariile.Organizarea
contabilităţii analitice a salariilor se realizează şi prin folosirea fişei deevidenţă a salariaţilor
întocmită nominal pe fiecare salariat, în care se înscriu salariile brute şicele nete pe fiecare lună a
unui an calendarisic. Această evidenţă foloseşte în principal la calculul indemnizaţiilor pentru
concediul de odihnă, pentru concedii medicale şi alte drepturicare se stabilesc pe baza salariului
zilnic sau lunar.
Organizarea contabilităţii sintetice a decontărilor cu salariaţii şi colaboratorii
Colaboratori sunt cei care lucrează 3-4 ore/zi.Folosind registrele şi fişele contabile
corespunzătoare formei de contabilitate adoptată, contabilitatea sintetică se organizează cu
ajutorul următoarelor conturi:
Conturile din grupa 42 – „Personal şi conturi asimilate”:
421 – „Personal – salarii datorate”
423 – „Personal – ajutoare materiale datorate”
425 – „Avansuri acordate personalului”
426 – „Drepturi de personal neridicate”
427 – „Reţineri din salarii datorate terţilor”
575
428 – „Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul”
conturile din grupa 44:
444 – „Impozitul pe venituri de natura salariilor”
conturile din grupa 43:
431 – „Asigurări sociale”
437 – „Ajutor de şomaj”
438 – „Alte datorii şi creanţe sociale”
Contabilitatea remunerării personalului se realizează cu ajutorul conturilor:
421 – „Personal – salarii datorate”
425 – „Avansuri acordate personalului”
426 – „Drepturi de personal neridicate”
427 – „Reţineri din salarii datorate terţilor”
reţinute datorate terţilor.
PREZENTAREA DOCUMENTELOR SPECIFICE STATULUI DE SALARII
Unul dintre cele mai des folosite formulare financiar-contabile comune pe economie(pe
care trebuie să le utilizeze inclusiv contribuabilii care desfăşoara activitaăţi independente)este
Statul de salarii.
Principalele funcţii ale acestuia sunt:
- serveşte ca document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor, precum şi al
contribuţiei privind protecţia socială şi al altor datorii;
- reprezintă un document justificativ de înregistrare în evidenţa contabilă în partidă simplă.
576
METODE DE LUCRU
ÎN CAZUL ELEVILOR CU C.E.S.
Prof. Mihaela MIRCEA

Liceul Tehnologic ,,Marcel Guguianu”, Zorleni
Educația este un drept fundamental al fiecărui copil, iar de mai mulți ani se pune accent pe
egalitatea de șanse la nivel internațional, dar și național. Această egalitate în ceea ce privește
educația începe de la vârste mici, odată cu înscrierea copilului la grădiniță. Toți copiii, indiferent
de categoriile din care fac parte, au acest drept fundamental. Însă, din păcate, încă mai sunt
cazuri în care mulți copii, mai ales cei din medii defavorizate, nu beneficiază de acest drept.
În lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale, atât în școala de masă, cât și în școala
incluzivă este nevoie de muncă în echipă, deoarece pentru un singur cadru didactic munca ar fi
una foarte mare, cu un consum mare de energie, existând posibilitatea ca valorificarea abilităților
copilului să nu fie atinse la maximum, iar rezultatele s-ar putea să se lase așteptate, și la final
cadrul didactic să se simtă copleșit de situație.
Munca în echipă, mai ales în cazul în care la clasă există elevi cu cerințe educaționale
speciale, este esențială. Echipa ar trebui formată din: cadrul didactic de la clasă, cadrul didactic
de sprijin, psiholog, logoped și medic.
În cazuL în care cadrul didactic lucrează cu elevi cu C.E.S., este foarte important să
cunoască noțiuni de bază ale dizabilității cu care se confruntă elevii respectivi, pentru a lucra
într-un mod cât mai eficient cu ei și pentru a-și adapta metodele de lucru la nevoile și cerințele
acestora.
Voi prezenta câteva strategii pentru lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale, dar
sunt valabile și în lucrul cu ceilalți elevi.
1. Implicarea cadrului didactic – chiar dacă nu este o strategie de lucru, implicarea
dascălului este un aspect deosebit de important, care are un efect direct asupra procesului
instructiv-educativ. Cadrul didactic trebuie să fie empatic, pozitiv, cald, înțelegător, dar și tenace
și un bun organizator. Este foarte importantă formarea continuă a cadrului didactic și
implementarea de noi metode și practici în cadrul activității sale.
2. Implicarea familiei și menținerea legăturii cu aceasta – cu cât relația dintre profesor-
părinte este mai strânsă cu atât implicarea elevului și eficiența învățării cresc. În plus, prin
implicarea părintelui în viața școlară îl va ajuta pe acesta să știe cum să lucreze și la rândul lui cu
copilul acasă.
577
3. Cunoașterea elevului – cunoașterea copilului și a diagnosticului acestuia, este foarte
importantă, dar foarte importantă este și cunoașterea personalității elevului, a pasiunilor sale, a
aptitudinilor, sau chiar și a lucrurilor care nu îi fac plăcere copilului.
4. Cunoașterea grupului – cunoașterea modului cum se raportează colegii între ei, cum
este văzut copilul cu CES de către ceilalți colegi, dacă acesta este sau nu integrat în grup, etc.
5. Numărul de elevi de la clasă – Cu cât clasele sunt arhipline, cu atât calitatea actului
educațional scade, pentru că efectiv timpul nu este suficient pentru a putea oferi șansa elevilor de
a învață în propriul ritm, de a putea explica în mod individual fiecărui elev o tema pe care încă
nu a înțeles-o. În țări mai dezvoltate sunt angajați la clase asistenți ai cadrelor didactice.
6. Unirea a două clase – prin această metodă de lucru se poate lucra în același timp frontal
și individual. În timp ce unul din profesori prezintă informațiile într-un mod frontal, celălalt
cadru didactic ajută la consolidarea noțiunilor de către elevi într-un mod individual, sau în
grupuri mai mici, formate din elevi cu nevoi asemănătoare.
7. Învățarea elev-elev – are la bază învățarea între elevi, adică un copil care prezintă
abilități sociale bune poate ajuta un elev cu cerințe educaționale speciale. Acest lucru îl va ajuta
atât pe elevul care ajută, cât și pe discipolul său.
8. Activități de cooperare între elevi – realizarea de activități comune sau pe grupuri de
elevi, care să includă și elevii cu CES. Acest tip de activități oferă posibilitatea copiilor de a
colabora între ei, de a se descoperi și cunoaște.
9. Încurajarea elevilor – toți elevii trebuie încurajați să vorbească. De foarte multe ori se
întâmplă ca doar câțiva elevi să dețină monopolul orei și ceilalți să tacă, sau să vorbească doar
atunci când sunt întrebați în mod direct. Toți elevii să vorbească, în vederea depășirii rușinii de a
vorbi, fricii de ascultare, cu scopul dobândirii curajului de a-și exprima opiniile, încrederii în
sine, etc.
BIBLIOGRAFIE
Gherguţ, A. (2001). Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de
educaţie integrată,Polirom,Iaşi;
Vrânceanu, M., Pelivan, V. (2011). Incluziunea socio-educațională a copiilor cu
dizabilități în grădinița de copii, Asociaţia Obştească “Femeia şi Copilul – Protecţie şi Sprijin”,
Criuleni;
Eduform – Metode de lucru pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, articol
accesat la data de 15.03.2021 – https://www.eduform.snsh.ro/campanie-online/metode-de-lucru-
pentru-elevii-cu-cerinte-educationale-speciale;
5. Învățământul special, accesat la data de 03.04.2021 – https://www.edu.ro/invatamant-
special.
578
ÎNTOCMIREA BUGETULUI DE VENITURI ȘI CHELTUIELI
Ec. Elena Smărăndița IGNAT

CAP.1. CONCEPTUL DE BUGET ŞI ROLUL SĂU

Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, prin buget se înţelege un document
prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai
cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice .
1.1. Bugetul public – noţiune şi conţinut
Bugetul public este un instrument complex folosit de către stat prin care se proiectează şi
se desfăşoară activitatea privind finanţele publice.
Bugetul public este un act juridic prin care se prevăd şi se aprobă prin lege veniturile şi
cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor publice
La baza desfășurării încasărilor și plăților efectuate de către o instituție publică stă
bugetul de venituri și cheltuieli. Stabilirea veniturilor și cheltuielilor care se înscriu în buget se
face în funcție de gradul de subordonare a instituției respective, precum și de specificul acesteia.
Bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice sunt cuprinse în bugetul de stat sau în
bugetele locale.
1.2. Componentele bugetului public
Bugetul public este instrumentul de programare , de executare şi de control asupra
rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a
acestora prin cheltuieli publice .
În sens larg , bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul public , care
împreună formează sistemul de bugete . Acesta este un sistem unitar de bugete format din :
- bugetul de stat ;
- bugetul asigurărilor sociale de stat ;
- bugetele locale ;
- bugetele fondurilor speciale;
- bugetul trezoreriei statului;
- bugetul instituțiilor publice autonome;
- bugetul instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, după caz;
579
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
- bugetele fondurilor externe nerambursabile;
CAP.2. FINANŢAREA BUGETARĂ A INSTITUŢIILOR PUBLICE
Veniturile instituțiilor publice sunt asigurate:
a) integral de la bugetul de stat sau de la bugetul local, în functie de subordonare;
b) din venituri extrabugetare și din subvenții acordate de bugetul de stat sau bugetul local, în
funcție de subordonare;
c) integral din venituri extrabugetare;
d) alte categorii de venituri;
2.1. Finanţarea de bază
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățămant la
nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe
valoarea adaugata și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru urmatoarele
categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite
prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
d) cheltuielile materiale și pentru servicii;
e) cheltuielile cu întreținerea curentă.
Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard per
elev/preșcolar cu coeficienți specifici unități școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual
prin hotararea Guvernului.
Costul standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de învațământ,
filiera, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de
catre Consiliul Național pentru Finanțarea învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei
legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației Naționale și
aprobat prin hotărâre a Guvernului. Consiliul pentru Finanțarea învățămantului Preuniversitar
cuprinde reprezentanții Ministerului Educației Naționale, ai partenerilor sociali și ai structurilor
asociative ale autoritătilor administrației publice locale.
Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se face pe baza
unei formule de finanțare aprobate prin ordin al ministrului educației, care ia în considerare
costul standard per elev/preșcolar, de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și
580
factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zona, severitatea dezavantajelor, de limba
de predare și alți factori.
2.2. Finanţarea complementară
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli
asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat.
Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale
de care aparțin unitătile de învățământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea
adaugată, pentru urmatoarele categorii de cheltuieli:
a) investiții, reparații capitale, consolidări;
b) subvenții pentru internate și cantine;
c) cheltuieli pentru evaluarea periodică natională a elevilor;
d) cheltuieli cu bursele elevilor;
e) cheltuieli pentru transportul elevilor ;
f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaților din învățământul
preuniversitar, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
h) cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative extrașcolare organizate în cadrul
sistemului de învățământ;
i) cheltuieli pentru asigurarea securității și sănătații în muncă, pentru personalul angajat,
preșcolari și elevi;
k) cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educației și
formării profesionale.
581
ABORDAREA METODELOR INTERACTIVE LA ORELE

DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Prof. Carmen-Mihaela MIHU

Prof. Nicoleta CHIRILĂ
,,Capul unui om talentat este ca o sală iluminată cu pereţi şi oglinzi. Din afară vin ideile
într-adevăr reci şi indiferente, dar ce societate, dar ce petrecere găsesc!” Mihai Eminescu
Pentru noi, românii, studierea şi aprofundarea limbii române, limba pe care o vorbim în
fiecare zi şi ne ajută să creăm punţi de comunicare cu semenii noştri, ar trebui să fie o obligaţie,
o obligaţie plăcută, o dorinţă de exprimare cât mai corectă mai ales a noastră, a adulţilor, de la
care generaţia tânără ar trebui să înveţe, prin orice forme de învăţare.
Iată de ce nu trebuie tratată cu uşurinţă problema găsirii metodelor cele mai potrivite
pentru a-i face pe elevi să-şi însuşească într-un mod consecvent, dar şi atractiv totodată,
cunoștințele, aducând elevul în centrul acţunii educative, făcându-l să gândescă critic, creativ,
constructiv, eficient. Acesta are posibilitatea de a-şi exprima punctele de vedere proprii
referitoare la o problemă, de a argumenta, de a pune întrebări cu scopul de a înţelege noţiunile
predate, de a deveni mai încrezător in forţele proprii.
Dezvoltarea gândirii critice promovează învăţarea prin cooperare şi colaborare. Învăţând
să colaboreze cu alţii în rezolvarea problemelor, elevii constată că scopurile personale ale
fiecăruia pot fi realizate într-o muncă în echipă, că succesul grupului depinde de contribuţia
fiecărui membru al său. Astfel, elevii, din ,,singuratici care învaţă”, pot deveni ,,colegi care
învaţă împreună”, care ating niveluri ale competenţei academice în cadrul grupului şi ca membrii
ai echipelor.
Metoda brainstorming-ului
Numită şi metoda asaltului de idei, este aplicabilă elevilor claselor a III-a şi a IV-a. Prin
ea se stimulează divergenţa gândirii în sensul propunerii unor soluţii, emiterii unor idei, în
legătură cu problema lansată, orice formă critică sau de discuţie fiind exclusă. Prin folosirea
acestei metode se provoacă participarea activă a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a trăi
anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii in ceea ce priveşte alegerea soluţiilor optime şi
se exersează ,,atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii” (Dumitru, 2000: 56).
De asemenea, utilizarea brainstorming-ului optimizează dezvoltarea relaţiilor
interpersonale: constatăm că persoanele din jur pot fi bune, valoroase, importante.
Etapele metodei:
582
1. Se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru;
2. Se solicită exprimarea intr-un mod cat mai rapid, in enunţuri scurte şi concrete, fără
cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele in
minte legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. Se pot face asociaţii in legătură cu
afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, fără referiri critice.
În acest caz funcţionează principiul „cantitatea generează calitatea”.
3. Totul se inregistrează in scris, pe tablă, flipchart, video, reportofon etc.
4. Se lasă o pauză de câteva minute pentru „aşezarea ideilor emise şi recepţionate”.
5. Se reiau pe rând ideile emise, iar grupul găseşte criterii de grupare a lor pe categorii –
simboluri, cuvinte cheie, imagini care reprezintă posibile criterii.
6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcţie de ideile listate, pentru dezbatere. În
această etapă are loc analiza critică, evaluarea, argumentarea şi contraargumentarea ideilor emise
anterior. Se selectează ideile originale şi cele mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema
pusă in discuţie. Se discută liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar.
7. Se afişează ideile rezultate de la fiecare subgrup, în forme cât mai variate şi originale:
cuvinte, propoziţii, imagini, desene, cântece, colaje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi.
În experimentarea acestei metode la clasă am incercat să încurajez exprimarea ideilor, să
nu permit intervenţii inhibante şi să stimulez explozia de idei.
Instruirea programată
În ultimii ani, a devenit evident că tindem spre o instrucţie asistată de mijloace tehnice
şi, în special, de calculatorul electronic.
Instruirea asistată de calculator (I.A.C.) este o modalitate de lucru integrată organic în
sistemul de predare-învăţare obişnuit, specificul acesteia constând în faptul că oferă inserţii de
secvenţe, lectii/cursuri, fragmente demonstrative prin calculator, concepute în stiluri de
prezentare variate, de la materiale tip text de lecturat, până la materiale de simulare şi
vizualizare.
,,I.A.C. deţine un potenţial semnificativ pentru instruire. Resursele ei constau în
diversitatea rolurilor şi funcţiilor pe care şi le oferă, dar şi în procedurile didactice pe care se
bazează” (Ionescu 1986: 35). Prin toate acestea, ea contribuie în mod apreciabil la reînnoirea
modurilor de predare/învăţare, la îmbunătăţirea calitativă a activităţilor şcolare:
 beneficiază de mari posibilităţi de transmitere sau prezentare a conţinutului, într-o formă
interactivă şi, totodata atractivă, în condiţii de dirijare riguroasă, pas cu pas, prin tehnici
specifice de programare;
 asigură o tratare interdisciplinară a conţinuturilor date, prin accentuarea relaţiilor dintre
diferitele domenii de cunoaştere, prin asociere şi deschidere la noi domenii;
583
 crează un model conversativ de lucru, reuşind să întreţină un dialog intens calculator-
elev, elev-calculator, încât achiziţia unor noţiuni noi să apară ca un produs interactiv bine
închegat;
 înlesneşte înţelegerea conceptelor abstracte;
 antrenează elevii în jocuri pedagogice care solicită inteligenţă, perspicacitate, şi
creativitate din partea acestora;
 îi ajută pe elevi să înveţe cum să înveţe, să conştientizeze efectele propriilor eforturi,
capacitatea de autocontrol şi autoevaluare.
 favorizează administrarea unei noi forme de evaluare şi de urmărire a progreselor
înregistrate de elevi, cu accent pe aplicaţii tip-problemă şi teste de progres, oferind posibilităţi de
control personal al rezultatelor;
 poate aduce o contribuţie notabilă la pregătirea individului pentru învăţare continuă.
Limite şi critici
 nu poate fi folosită în toate şcolile din ţară, datorita costurilor suplimentare de
implementare a programelor folosite;
 ,,există riscul de a se pierde obişnuinţa discuţiilor, a argumentării şi contraargumentării,
de a se reduce capacitatea de exprimare verbală a elevilor” (Cerghit, 2006: 35).
 dacă instruirea programată instituie noi relaţii, legând elevul de tastatură şi monitorul
calculatorului, nu este mai puţin adevărat că în acelaşi timp contribuie la izolarea acestuia
de colegii lui şi de profesorii săi;
 aceasta metodă de lucru nu se potriveşte tuturor tipurilor de elevi, tuturor stilurilor
cognitive; de asemenea, se pare că elevi de vârste diferite profită în mod diferit de
avantajele oferite de calculator.
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o
reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
BIBLIOGRAFIE
Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Metode interactive de grup, Editura
Arves, 2007;
Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, ediţia a IV-a,
revăzută şi adăugită, 2006;
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996;
Pintilie, Mariana, Metode moderne de învăţare – evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-
Napoca, 2002.
584
585
EDUCAȚIA, ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN
Prof. Elena-Lăcrămioara BĂLAN

Școala Gimnazială Măgura, Mihăești, Vâlcea
Marii pedagogi au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe

esenţiale în pregătirea elevilor, că însuşirea unor noi cunoştinţe sau comportamente se poate
realiza mai uşor sau mai greu, în funcţie de metodele utilizate.
Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele
utilizate.
Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de a căror
cunoştinţe şi utilizare depinde eficienţa muncii educative. Profesorul, cunoscând varietatea
metodelor, particularităţile elevilor cu care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă,
trebuie să acţioneze pentru a-şi valorifica pe deplin personalitatea, devenind el însuşi un creator
în materie de articulare a strategiilor, metodelor şi procedeelor didactice.
Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susţinut şi dezvoltarea unor
capacităţi necesare unei activităţi de învăţare productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă
de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conştiente şi active.
Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o
metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de munca independentă,
cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de munca interdependentă.
În ultima vreme, în şcoala românească s-a pornit o ”cruciadă” împotriva aşa-numitelor
metode tradiţionale, considerate ”vinovate” de toate dificultăţile prin care trec procesul de
învăţământ şi actanţii educaţiei, fie ei profesori sau elevi. Trimis în boxa acuzării, învăţământul
românesc tradiţional este învinuit de următoarele fapte:
 Profesorii ţin prelegeri şi impun puncte de vedere;
 Învăţarea are loc predominant prin memorare şi reproducere de cunoştinţe;
 Se urmăreşte ierarhizarea elevilor;
 Evaluarea vizează măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul);
 Elevii lucrează izolat şi acceptă pasiv ideile transmise.
La polul opus, didactica modernă pare a fi găsit cheia rezolvării tuturor acestor probleme.
Termeni precum „activizare”, „centrare pe elev”, „cooperare” par a fi dotaţi cu puteri magice,
capabile să insufle plictisitoarelor şi vetustelor lecţii tradiţionale o înfăţişare cu totul
extraordinară:
 Profesorul devine partener în învăţare;
586
 Învăţarea se realizează prin cooperare;
 Evaluarea pune accent pe elemente de ordin calitativ (valori, atitudini);
 Elevii colaborează unii cu alţii.
Adevărul este că, din fericire, în practica şcolară, nici una dintre aceste situaţii, exagerate de
altfel, nu este întâlnită. Cadrele didactice au realizat că, astăzi, dacă doreşti cu adevărat să
desfăşori un proces instructiv-educativ modern, trebuie să răspunzi provocării de a spori
potenţialul formativ al metodelor clasice prin accentuarea potenţialului lor euristic şi activ-
participativ.
Un adevărat profesionist în predare (indiferent de disciplină) va trebui să ştie să adapteze
demersul didactic. Sunt lecţii care în mod cert produc performanţe şcolare superioare numai cu
ajutorul metodelor moderne, dar sunt şi lecţii în care prezenţa acestora nu este obligatorie.
Sunt considerate active acele metode care nu încorsetează elevul într-o reţea de expresii fixe sau
de reguli rigide, ci care rezervă o pondere crescândă elevului înî nteracţiunea lui cu obiectele
învaţării, care determină un maximum de activism al structurilor operaţional-mintale în raport cu
sarcinile de învăţare în care este angajat acesta.
,,Activ” este elevul care gândeşte, care depune un efort de reflecţie personală, interioară si
abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a
adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe şi nu cel care se menţine la nivelul acţiunii concret-
senzoriale, intuitiviste, și nici cel care face apel la facultatea de receptare şi de reproducere apoi a
cunoştinţelor.
Având în vedere că nici metodele clasice nu sunt lipsite de virtuţi, pentru activizarea elevilor pot
fi îmbinate în mod armonios metodele clasice cu cele moderne. Metodele de învăţământ sunt
căile folosite de elevi şi profesori cu scopul ca elevii să se formeze, atât prin activitatea
îndrumată de profesori, cât şi prin cea organizată independent şi diferenţiat.
Diferenţele sunt semnificative, nu de puţine ori, modelul tradiţional de predare fiind
identificat ca fiind unul informativ, pe cȃnd cel modern este definit ca un proces activ.
În didactică sunt încercări de a prezenta raportul între procesul de învăţare activ şi
procesul de învăţare pasiv ca reflex al raportului teoretic – practic, informal – formativ. În
lumina celor afirmate putem spune că activ – pasiv în procesul de învăţare nu se identifică cu
teoretic – practic şi nici cu informal – formativ, ci aceste atribute ale profesorului se
completează, se influenţează, se suprapun în combinaţii metodice mai mult sau mai puţin reuşite.
În învăţământul de tip tradiţional se cultivă competiţia între elevi cu scopul ierarhizării
acestora şi activitatea individuală. Competiţia stimulează efortul şi productivitatea individului şi
587
pregăteşte elevii pentru viaţă, care este foarte competitivă, dar poate genera conflicte şi
dintre aceştia, amplifică anxietatea şi teama de eşec, cultivă egoismul.
Modelul învăţământului modern face apel la experienţa proprie a elevului, promovează
învăţarea prin colaborare, pune accentul pe dezvoltarea gândirii în confruntarea cu alţii. Munca
în grup stimulează interacţiunea dintre elevi, creşterea stimei de sine, încrederea în forţele
proprii, diminuează anxietatea faţă de şcoală şi intensifică atitudinile pozitive faţă de cadrele
didactice. În acelaşi timp, munca în grup, prin colaborare, nu pregăteşte elevii pentru viaţa care
este foarte competitivă, metodele activ – participative aplicate în activitatea pe grupe sunt mari
consumatoare de timp şi necesită experienţă din partea cadrului didactic, iar elevilor le trebuie
timp ca să se familiarizeze cu acest nou tip de învăţare.
Metodele de învăţământ bine alese şi aplicate duc la realizarea obiectivelor
informaţionale şi formative ale lecţiei şi ale activităţilor extraşcolare. Nicolae Iorga aprecia că
„metoda cea mai bună are valoarea pe care i-o dă omul care o întrebuinţează. Ea nu are valoare
generală democratică, prin care orice minte omenească ajunge a nimeri pe acelaşi la aceeaşi
siguranţă în ţintă. Iar valoarea omului care întrebuinţează metoda atârnă, desigur şi de o anume
inteligenţă, care nu e apanajul oricui, dar atârnă şi de mijloacele pe care i le pune la îndemână
numai cultură generală, multilaterală, dând trei virtuţi fără care nici ştiinţa în cel mai înalt sens al
cuvântului nu se poate. Aceste trei virtuţi sunt: orizont, disciplină şi omenie”. În şcolile din
România se practică în proporţie mai mare modelul tradiţional faţă de cel modern, ţinându-se
spre implementarea celui din urmă, dar fără anularea primului, ci realizarea unei simbioze
structurale între cele două. Modelul modern nu va putea supravieţui fără fundamentul celui
tradiţional.
Profesorul trebuie să deprindă măiestria de a le combina şi a le demonstra eficienţa şi
aplicabilitatea În diverse experienţe de învăţare, înclinând balanţa în favoare celui modern, mult
mai uşor acceptat de elevi.
BIBLIOGRAFIE:
Beşliu, Daniela; Dvorski, Monica; Manea, Mihai – 2006, Istorie. Sugestii didactice
pentru clasa a IV-a, Centrul Educaţia 2000+ București
Căpiţă, Laura; Căpiţă, Carol – 2005, Tendinţe în didactica istoriei, Editura Paralela 45;
Dulamă, Maria Eliza – 2000, Strategii didactice, Ed. Clusium
Păcurari, Otilia; Târcă, Anca; Sarivan, Ligia -2003, Strategii didactice inovative, suport
de curs, Centrul Educaţia 2000+, Bucureşti;
https://www.didactic.ro/materiale-didactice/
588
SERBAREA ȘCOLARĂ - MODALITATE DE EXPRIMARE

A APTITUDINILOR ARTISTICE
Prof. înv. primar Elena Teodora PROROC

Deși ideea serbărilor școlare pare mai mult un atribut al vechiului regim, nu trebuie
ignorată importanța lor în descoperirea și cultivarea talentelor artistice ale elevilor, în
orientarea lor spre partea frumoasa a vieții. Din practica pedagogică știm că aceștia se
manifestă mult mai liber și mai sincer în afara activităților școlare obligatorii, arată un interes
sporit față de spectacol și scenă.
Există mai multe modalități prin care putem valorifica aptitudinile creative ale
elevilor și în același timp de a ne exprima noi ca dascăli. Trebuie să renunțăm la tiparul clasic
al serbărilor formate din cor și recitări de poezii, deoarece elevii pot și știu să facă mult mai
mult decât a interpreta niște cântece și a spune câteva versuri. Putem pregăti spectacole cu
dansuri, de la cele pe muzică populară până la dansuri moderne sau aparținând altor popoare,
cu o coregrafie adecvată vârstei, importantă fiind sincronizarea mişcărilor. Aceste spectacole
permit contactul elevilor cu folclorul românesc, cu muzica latino, țigănească etc. , cu
costumele populare și specificul național. Este indicat ca elevii să fie atrași de acest gen de
serbare și prin confecționarea costumelor si a accesoriilor în cadrul orelor de abilități practice.
În astfel de serbări elevii își dovedesc capacitatea de a simți muzica, de a-și sincroniza
mișcările și a le executa cu eleganță, de a se integra și exersa în echipă.
Un alt tip de spectacol ar fi carnavalul, în care elevii sunt costumați în diferite
personaje din literatură, discută între ei, se comportă ca cei pe care-i interpretează, se
adresează publicului. Este interesantă o întâlnire între Scufița Roșie și Goe, între Cenuşăreasa
și Lizuca etc., un dialog între aceștia, care sunt atât de diferiți și aparțin fiecare altor lumi.
Această formă de organizare a serbării obligă elevul la o cunoaştere mai bună a personajului, a
epocii din care face parte și-i scoate in evidenţă capacitatea de a intra în pielea altuia, de a
interpreta un rol.
Brigăzile artistice permit ca ideea de cor şi poezii" să fie prezentate intr-un mod
agreabil, comic şi interesant. Aici pot fi folosite melodii moderne, care plac copiilor, pe care ei
le ascultă în timpul liber. Versurile sunt hazlii, scot în evidență greşelile şi le ridiculizează,
sunt uşor de ținut minte și oferă elevilor exemple de bine şi rău"...frumos şi urat". „corect şi
greșit".
589
Printr-o brigadă artistică bine scrisă, organizată şi interpretată, putem obţine mai
multe rezultate in plan educațional decât toate orele petrecute la catedră în încercarea de a le
arăta elevilor ce e bine şi ce e rău. Mulți se recunosc in personajele creionate artistic şi
încearcă sentimente de mândrie sau ruşine când le văd pe scenă. Acest tip de serbare nu este
numai un spectacol, ci şi o lecție pentru leneşi, mincinoși și obraznici.
În cazul in care timpul nu ne permite sau imaginația nu ne ajută, putem prezenta și
clasicul grup vocal, dar îmbunătățit cu mişcări scenice, costumație adecvată şi acompaniament
(instrumental, prin bătaie din palme sau pocnind din degete). Elevii cărora aptitudinile
muzicale nu le permit participarea la grupul vocal pot fi folosiți să acompanieze prin murmur,
cu ajutorul unor sunete sau silabe (la, la, la...", a, a, a..."). Valoarea artistică a grupului vocal
creşte, dacă se adoptă această manieră de prezentare. In alegerea melodiilor trebuie să ținem
cont de faptul că avem de-a face cu o activitate recreativă şi să ne orientăm spre cele din
topuri, dinamice, care să nu plictisească, ci să atragă publicul şi elevii.
O categorie aparte o constituie serbarea tip „prezentare de moda" cu ocazia căreia
elevii pot confecționa, la orele de abilități practice sau in timpul liber, costume care să le pună
în valoare imaginația și îndemânarea. Ei pot fi micii designeri, dar şi micile modele. Nu
trebuie să fie chiar o prezentare de haine, ci de costume de bal mascat. Pe podium pot defila
animăluțe, gaze, personaje de poveste, personaje din viața socială. Spectacolul poate fi însoțit
de un fond muzical adecvat, jocuri de lumini, artificii, segmente de dans, care vor face ca totul
să fie dinamic şi atractiv. Sunt elevi care au capacitatea de a imita personaje din viața politică,
muzicală, cinematografică. Pentru ei putem organiza serbarea-concurs recunoaşte personajul",
în care vor apărea costumați și mascați, vor vorbi, vor cânta, vor spune glume, iar publicul va
avea sarcina de a ghici despre cine e vorba. Spectacolul poate fi amuzant și oferă elevilor
posibilitatea de a fi spontani, de a dialoga cu publicul, de a cânta şi dansa liber, fără a se limita
la scenarii stricte.
Ceva mai dificile sunt serbările organizate cu ocazia unor evenimente: zile de
naştere ale scriitorilor, sărbătoriri istorice, care limitează posibilitățile de exprimare şi nu se
adresează neapărat publicului larg, dar pot trezi interesul pentru conținut, prin prezentarea
unor date inedite, necunoscute de cei mai mulți. Pot fi organizate expuneri de genul ..ştiati
că...", concursuri tematice cu premii, şezători literare.
Un lucru este cert: serbările au rolul lor în dezvoltarea libertății de exprimare, de
creație, în stimularea imaginației. Ca dascăli, avem datoria să descoperim la elevi micile
talente, să le cultivăm şi să le încurajăm, iar acest mod de exprimare artistică ne permite să o
facem.
590
ARTA DE A FI EDUCATOR
Prof. Anamaria IONESCU

Abilitățile profesorului modern, sau mai pe larg spus, ale educatorului de orice nivel, sunt
o largă arie de discuție. Articolul de față este un ajutor pe această „masă de discuție” deja
încărcată.
Știm despre abilitățile pe care trebuie să le aibă orice elev și de ce. Dar ce putem spune
despre profesori ? Nu am putea ajunge nicăieri fără ei și fără expertiza lor.
Profesorii au o mulțime de lucruri de făcut într-o zi. Sunt organizări și planificări de
făcut. Planuri de lecție, întâlniri cu părinții și elevii, dezvoltare profesională și multe altele ocupă
timpul unui profesor. Un milion de lucruri cu care trebuie să jongleze în fiecare zi. La toate
acestea adăugăm povara unei lumi aflate într-o schimbare exponențială.
Tehnologia pătrunde singură în viețile elevilor noștri. Următorul lucru pe care îl observi
și știi este că ea le reconfigurează mințile. Ca rezultat, elevii vin la clasă cu așteptări diferite
pentru învățare.
Toți profesorii știu că acesta este punctul în care cumva, pe o anume cale, ei trebuie să se
adapteze. Și nu este nici o hartă sau ghid pentru acest proces. Nimeni nu a creat o cale sigură,
fără eșecuri, pentru a face asta să se întâmple. Adevărul este că noi cu toții trebuie să ne dăm
seama cum să o facem mai bine trecând pur și simplu prin acest proces. Dar nu este nici o
surpriză, profesorii sunt niște oameni uimitori. S-a tot spus în jur și s-a dezbătut mult despre
abilitățile Secolului 21, abilitățile de predare digitale, noile abilități și multe alte nume au fost
folosite. Discuțiile încă continuă în jurul a ce/ care sunt aceste abilități. Noi vrem să le numim
abilități moderne, pentru educatorii moderni. Care sunt abilitățile Profesorului modern?
E ușor să ajungi supraîncărcat de sugestii. Inevitabil în aceste cazuri, toată lumea va avea
câte o opinie. Din fericire, printre aceste teme sunt unele cu care toată lumea poate fi de acord.
Acestea sunt acele abilități pe care educatorii din ziua de azi ar trebui să le aibă și să le mențină.
Acestea le asigură susținerea și succesul în era digitală a învățării. Un cadru didactic modern
trebuie să fie curajos, să învețe el însuși pe măsură ce avansează, să se adapteze la o lume nouă.
Un profesor modern trebuie să fie flexibil și adaptabil în era digitală modernă. Profesorii
moderni măreți știu cum să înfrunte forțele potrivnice și să facă față provocărilor fără frică. Era
digitală se rezumă prin cuvântul “schimbare”. Noi tehnologii educaționale ne sunt prezentate în
591
fiecare minut. Fiecare elev învață într-un mod diferit și cu un ritm diferit. Sunt schimbate și
revizuite permanent regulile și așteptările. Vor fi întotdeauna probleme și provocări de înfruntat.
Această abilitate are nevoie de timp ca să se dezvolte, așa că fii răbdător cu tine. Nu poți să le
faci pe toate într-o singură zi.
Un cadru didactic modern are o dorință continuă de a învăța. Aceasta merge mână în
mână cu a fi adaptabil. Învățarea este întotdeauna un proces pentru toată viața. Abilitățile
profesorului modern înseamnă ca profesorul să fie și elev în aceeași măsură în care înseamnă ca
profesorul să fie un ghid. Pe măsură ce peisajul lumii se schimbă, tot așa se schimbă peisajul
predării și al învățării. Succesul pe o piață a muncii globală depinde de abilitatea fiecăruia de a fi
învățăcel la timpul potrivit. Tehnologia de asemenea ne furnizează căi largi pentru dezvoltarea
personală și relaționare în rețea, care nu pot fi ignorate. Un profesor care este întotdeauna dornic
să învețe nu se va opri din creștere și din reușită. Fiecare profesor trebuie să aibă încredere.
Aceasta se aplică atât pentru sine cât și pentru alții. Beneficiul de a avea această abilitate este
incomensurabil.
Sir Edmund Hillary (cel care a cucerit primul Muntele Everest) ne-a spus că “noi nu
cucerim muntele, ci pe noi înșine.” Înfruntându-ne vulnerabilitatea, devenim mai puternici.
Realizând ce nu știm, învățăm. Înțelegând cine suntem, vedem ce putem deveni. Și totul se
întâmplă când avem încredere.
Un profesor trebuie să aibă încredere să predea, de la bun început, așa că nu este o
sforțare. Totuși este mai mult decât despre a preda în clasă. Ceea ce contează este ca fiecare
cadru didactic să rămână încrezător. Să facă fiecare tot ce poate mai bine.
O deprindere esențială a profesorului modern este de a lucra în echipă. Fiecare educator
modern are nevoie să fie capabil să lucreze în grupuri sau echipe. Lucrul în rețea și rezolvarea de
probleme împreună înseamnă succes pentru toată lumea. Colaborarea cu elevii, colegii și
directorii este o normă pentru profesori. Aceste situații de colaborare se prezintă în fiecare zi. Nu
contează dacă sunt în mediul real sau virtual, profesorii întotdeauna lucrează cu ceilalți. Făcând
bine aceasta întărește susținerea și comunitatea în orice școală sau clasă. De asemenea, ajută la
crearea unui exemplu pentru grupurile de lucru ale elevilor din propria ta clasă. Practicarea
acestei abilități de învățare este, fără dubiu, crucială.
Nu mai puțin important este o mentalitate global. Tehnologia a sfărâmat multe bariere.
Este un adevăr valabil în școli și peste tot în altă parte. Clasa de școală și piața de muncă sunt
acum globale. Asta înseamnă noi moduri de a examina lumea și cum învățăm despre ea.
Profesorii trebuie să fie capabili să arate elevilor atât cum să se conecteze cât și să se protejeze în
era digitală. Proiectele vor cere colaborarea atât cu parteneri reali cât și digitali. Este mai ușor ca
oricând să te conectezi cu culturile și credințele lumii. Educatorii moderni știu de asemenea cum
592
să utilizeze tehnologia într-un mod sigur. Ei sunt conștienți de pericolele existente în lumea
online și îi ajută pe elevi să le înțeleagă și să le facă față.
BIBLIOGRAFIE:
Nicola, Ioan, ,,Tratat de pedagogie’’, EDP, Bucureşti, 2003
Păcurari, Otilia, Târcă, Anca, Sarivan, Ligia, ,, Strategii didactice inovative, Centrul
Educaţia 2000, Bucureşti, 2003
593
TRADIȚIONAL ȘI MODERN ÎN APLICAREA

METODELOR DE LUCRU CU COPIII
Prof. Maria Sorina TUȚU

Realizând o analiză succintă a metodelor utilizate în formele tradiţionale şi cele moderne

de învăţare se constată diferenţe remarcabile în ceea ce priveşte esenţa utilizării acestora,
activitatea copiilor şi activitatea cadrului didactic. Astfel în formele tradiţionale, activitatea este
centrată pe profesor (cadru didactic), el constituind sursa unică de informaţii, comunicarea este
unidirecţională şi se realizează prin transmitere de cunoştinţe, evaluarea constă dintr-o simplă
reproducere, activitatea se bazează pe impunerea autorităţii cadrului didactic şi se constată un
grad crescut de pasivitate al elevilor.
În comparaţie cu metodele tradiţionale, cele interactive sunt centrate pe elev şi pe
activitate, au la bază comunicarea multidirecţională, pun accent pe dezvoltarea gândirii, pe
formare de aptitudini, deprinderi. Evaluarea, spre deosebire de metodele tradiţionale, este una
formativă şi încurajează participarea copiilor, iniţiativa şi pune accent pe creativitate.
Copiii, la activităţile organizate prin metode interactive, se ajută unii pe alţii să înveţe,
împărtăşindu-şi ideile, învaţă cum să înveţe, se exprimă liber, experimentează. În cazul utilizării
metodelor interactive, copiii trebuie să asigure conducerea grupului, să coordoneze comunicarea,
să stabilească un climat de încredere, să ia decizii, să medieze conflicte, să fie motivaţi să
acţioneze conform cerinţelor educatoarei.
Educatoarea aranjează mobilierul din grupă în mod corespunzător, grupează copiii în
număr adecvat metodei utilizând o modalitate cât mai ingenioasă de grupare (sexul, prieteniile,
diferite jocuri, nivelul abilităţilor într-un anumit domeniu etc.) şi stabileşte dimensiunea grupului
(de la 2 la 6 copii).
Un pas important în desfăşurarea în condiţii cât mai bune a activităţii, o constituie
stabilirea regulilor de lucru (se vorbeşte pe rând, nu se atacă persoana ci, eventual, opinia sa, se
lucrează în echipă, nu se monopolizează discuţia, nu rezolvă unul singur sarcina de lucru), a
obiectivelor activităţii şi a timpului avut la dispoziţie. O sarcină foarte importantă ce revine
cadrului didactic este aceea de a găsi calea de constituire a grupului de lucru. Modalităţile sunt
foarte variate şi indicat este ca educatoarea să aleagă calea care va duce la formarea unor grupuri
omogene în care să se poată obţine cele mai bune rezultate.
594
Grupul de lucru = un număr de persoane care comunică între ele, destul de des, într-o
perioadă de timp. Numărul membrilor grupului este indicat să fie mic astfel încât fiecare membru
să poată comunica cu toţi ceilalţi direct, nu prin intermediul altora. Grupul se bazează pe
interrelaţia dinamică a cinci elemente: activităţi, sentimente, norme de conduită, interacţiune şi
comunicare.
Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liniile de forţă pe care un observator
atent le poate surprinde se pot caracteriza în două tendinţe:
- centrarea pe ,,copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi , în acelaşi timp,
partenerul nostru în propria formare;
- folosirea unor metode şi stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de
interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse pentru
anii viitori.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, Ioan, Neacşu Ion, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi, 2001
Cucoş, Constantin,Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2002
Sălăvăstru, Dorina, Didactica psihologiei, Polirom, Iaşi 2002
Tomşa, Gheorghe, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, M.E.C, Bucureşti, 2005
595
TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE
ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. Aurora ILIESCU

Liceul ,,Preda Buzescu”, Berbești
Odată cu evoluția societății, educația și -a multiplicat necontenit formele de

organizare. Factorilor educativi tradiționali li s -au adăugat alții precum biserica,
instituțiile de cultură, mass -media, diferite centre de agrement, adică toți aceia care
asigură educația non-formală. În eforturile de modernizare a învățământului
românesc în grădiniță și școli se promovează strategii noi în acord cu tendințele
actuale europene care să schimbe mentalitatea privind concepția copilului ca
membru al Comunității Europene.
Pregătirea specialiștilor- cadre didactice, părinți în contextul standardelor internaționale,
respectând în același timp și standardele tradiționale, aplicarea unor strategii curriculare
specifice, programe și proiecte noi puse în prim plan prin respectarea drepturilor copilului, va
duce la realizarea activităților educative la standarde actuale.
Pedagogia modernă, ca și cea tradițională, este călăuzită de multe principii pedagogice
fără a căror aplicare în actul instituțional ar face din acesta unul anost, fără finalități.
Pentru copii, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determina de asemenea o dezvoltare
optimă din punct de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.
Este foarte important ca in formarea unui stil de viaţă sănătos pentru copii să se pună
accent pe :
- autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;
- prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;
596
independent, să îşi asume riscuri și responsabilităţi în demersul său spre formare intelectuală.
descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.
Un obiectiv important ce ar trebui stabilit pentru anii următori este de a dezvolta un
indicator internaţional al capacităţii de a învăţa, toate acţiunile bazându-se pe cercetarea
instruire, al unui an de studiu etc. Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în
triada predare-învăţare-evaluare.
informaţii, până la cea de „manager al învăţării”.
diversităţii şi a independenţei de spirit.
Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea
sistematizează şi organizează influenţele mediului,dezvoltă personalitatea.
Creativitatea, în termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi
concepte noi sau asocieri originale între concepte şi idei deja existente.
Noul mileniu aduce noi cerinţe educaţionale care impun noi metode, altele decât cele
folosite pânǎ acum. O importanţǎ majoră în pregǎtirea elevilor pentru noile cerinţe, o au cele trei
forme ale educaţiei şi anume:
- educaţia formală însemnând învăţare sistematică, structurată și gradată cronologic,
realizată în instituţii specializate de către un personal specializat;
- educaţia nonformală constând în activităţi educative desfăşurate în afara sistemului
formal de învăţământ de către diferite instituţii educative;
597
- educaţia informală care se referǎ la experienţe de învăţare spontană, cotidiană,
pentru a promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape din
cadrul învăţării continue.
Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai
ales, ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.
O importanţă deosebită în inovaţia şi creaţia în activitatea didactică o au rolurile
manageriale ale cadrului didactic :de planificare (planifică activităţile cu caracter instructiv -
educativ) ;de organizare (organizează activităţile clasei) ;de comunicare (comunică idei,
cunoştinţe, ascultă efectiv, oferă feedback, stabileşte canalele de comunicare); de conducere
(conduce activităţile cu elevii , desfăşurate în clasa şi în afara ei) ;de coordonare (sincronizează
obiectivele individuale cu cele comune clasei, contribuind la întărirea grupului şi formării
echipelor de lucru); de îndrumare (prin intervenţii punctuale adaptate unor situaţii specifice,
recomandări) ;de motivare (prin întăriri pozitive, prin utilizarea aprecierilor verbale şi non-
verbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive); de consiliere (de orice tip, în
probleme personale sau legate de grădiniță); de control (în scopul cunoaşterii stadiului în care se
află activitatea de realizare a obiectivelor şi nivelul de performanţă); de evaluare (măsura în care
scopurile şi obiectivele au fost atinse).
cu metode care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe încurajarea gândirii critice a elevului,
pe participarea activă a acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală.
În viziunea metodologilor moderne, demersul didactic se centrează pe elev şi are în vedere
transformarea acestuia din “obiect” al procesului didactic în ”subiect activ” al propriei deveniri.
didactică:
Ar trebui să se ţină cont de toate formele de inovaţie socială şi antreprenorială. De
asemenea, ar trebui să se acorde atenţie creaţiei artistice şi noilor abordări în domeniul culturii.
BIBLIOGRAFIE
I..Cerghit – “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, Bucuresti, 2002
598
METODE INOVATIVE FOLOSITE ÎN ÎNVĂȚAREA

DIN GRĂDINIȚĂ
Prof. Elena Aurora POPA

Grădinița Mihăești, Vâlcea
Motto: „O educație bună este izvorul întregului bine în lume.” ( Immanuel Kant )
Să exploatezi creativitatea la maximum este unul dintre obiectivele fundamentale în

dezvoltarea competentelor personale și sociale și se întâmplă atunci când sunt folosite strategii
moderne, adaptate la ceea ce trăim. Schimbările din societate implică schimbări permanente și în
învățământul preșcolar, educația trebuind să se plieze pe aspirațiile și cerințele sociale și se
realizează în mod conștient și decisiv într-un proces permanent pentru realizarea scopurilor
didactice și a idealurilor educaționale.
Abilitatea cadrului didactic, poate face ca orice metodă folosită să stârnească interesul
copilului preşcolar şi să-l determine să înveţe în modul cel mai plăcut: prin joc. Cele mai utilizate
metode interactive sunt cele care canalizează energiile creatoare ale preşcolarilor în direcţia
propusă, le captează atenţia, stimulează mecanismele gândirii, ale inteligenţei, voinţei, motivaţiei
şi imaginaţiei şi îi implică afectiv în ceea ce fac.
Schimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe se realizează cu ajutorul metodelor
moderne pentru stimularea învățării și dezvoltării personale încă de la vârste timpurii.
Educatoarea trebuie să creeze cadrul propice și o face ținând cont de competenţele ce
urmează a fi dezvoltate la copii, de resursele materiale avute la dispoziție şi de gradul de
complexitate al conţinutului. Astfel, metodele inovative trebuie adaptate acestor criterii, pentru
ca procesul instructiv-educativ să se desfăşoare într-un cadru activ-participativ, de stimulare a
învăţării. Metodele inovative presupun o învăţare prin comunicare, prin colaborare, care produce
o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea
şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din
interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.
Felul în care educatoarea solicită întrebări, felul în care organizează activitatea de
formare şi informare a copilului, prin accentul pe care-l pune pe dezvoltarea proceselor
cognitive-aplicative, influenţează comportamentul activ şi creativ al copilului. Jocul de rol,
experimentul, observaţia, jocul interactiv, lotus,portofoliul, metoda proiectului, mozaic,
ciorchinele, metoda pălăriilor gânditoare, știu/vreau să știu/am învățat, cubul, brainstorming,
metoda bulgărelui de zăpadă, metoda R.A.I., Răspunde-aruncă-interoghează sunt câteva din
metodele interactive ce se pot utiliza cu succes în grădiniţă în cadrul proiectului tematic
“Toamna”.
599
Calea de învăţare pe care o parcurg copiii este determinată de metoda folosită. Această
“cale” devine cel mai spectaculos exerciţiu de interactiune dintre minţile lor, care ne bucura cand
observăm progrese de la o perioadă la alta.
Metodele activ-participative solicită efortul personal de gândire, imaginaţie, memorie şi
voinţă, dar şi valorifică maximal potenţialul de cunoaştere, acţiune şi trăire al copilului.
Nu doar în proiectul tematic Toamna ci în toate celelalte proiecte sunt experimentate de
educatoare la momentul actual metoda covorului povestitor și metoda șorțului povestitor.
Utilizând metode inovative, educatoarele își propun o implicare activă şi creativă a copiilor
pentru stimularea gândirii productive, a gândirii divergente şi laterale, libertatea de exprimare a
cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor. Povestirea este o metodă de învăţământ ce poate fi folosită
cu foarte mare succes în învăţământul preșcolar, care constă în expunerea orală, vie, plastică, sub
formă de naraţiune sau descriere prin intermediul căreia sunt înfăţişate fapte, evenimente,
întâmplări îndepărtate în fenomene ale naturii, spaţiu şi timp, etc. pe care copiii nu le pot înţelege
altfel. Activitatea de povestire este una dintre activitățile de educare a limbajului cele mai plăcute
copiilor, deoarece satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate, stimulează imaginația și oferă
cadrul adecvat de exersare a capacității de comunicare. Covorul povestitor, covorul cu poveşti,
povestea din covor, sacul cu poveşti sau trăistuţa cu poveşti, cum mai denumim această manieră
de a povesti, este un suport la carte ca şi mini-teatrul, păpuşile de deget sau păpuşile, care îi
induce copilului plăcerea de a citi, conştientizându-l că acea poveste pe care el o ascultă, se
găseşte între coperţile acelei cărţi care se află alături de covor. De obicei cartea, covorul şi
personajele din poveste se găsesc într-un sac, care de această dată este adus de doamna
educatoare şi nu de Moş Craciun, şi este plin cu poveşti şi nu de cadouri. Începutul tradiţional al
poveştii cu "A fost odată ca niciodată ..." se transformă în "Şi când covorul s-a desfăcut, /
Povestea a şi început!" sau "Covorul se derulează / Şi povestea demarează", iar finalul "Şi am
încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa" devine "Şi când povestea s-a terminat, / Covorul l-
am şi rulat".
specifice acțiunii din acea poveste; elementele fixe sunt cusute, iar personajele sunt marionete de
degete. Metoda ”Şorţul povestitor” este o medodă încitantă, care solicită intelectual copiii, îi
stimulează şi motivează în a fi atenţi, îi provoacă la o comunicare orală de calitate, la expunerea
evenimentelor unei poveşti, cu mai mare siguranţă şi încredere.
600
Metodele inovative prezintă atractivitate pentru copii, oferă posibilitatea de a participa
activ la activitatea de povestire, repovestire, formează comportamente de comunicare activă,
expresivcaă, de interacţiune, şi cooperare între copii şi educatoare.
Copiii sunt foarte încântaţi de metoda ”şorţul povestitor” ,se simt valorizaţi şi solicitaţi,
nu este doar o simplă poveste, statică, plictisitoare, fără sens.
Nevoile şi cerinţele copiilor „actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o schimbare
radicală a modului de abordare a activităţii didactice.
Având ca punct principal educaţia şi cultura, pot fi promovate abordări inovative și
creative în toate domeniile, la toate nivelurile.
BIBLIOGRAFIE:
Crenguţa Oprea, Strategii didactice interactive, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 2007.
Breben S., Gognea E., Metode interactive de grup, Editura, Arves, 2007.
Miron Ionescu, Educaţia şi dinamica ei, Editura, Tribuna învăţământului, Bucureşti,
1998.
Ion Frăţilă, Tendinţe în evoluţia procesului de învăţământ, Revista, Învăţământul
preşcolar, nr.2-3 1991.
601
EVALUAREA COPIILOR CU TULBURĂRI DIN

SPECTRUL AUTISMULUI (T.S.A.)
Prof. Cornelia Mocanu

Liceul ,,Preda Buzescu”, CJRAE Vâlcea
Doctorandă
Universitatea Pedagogică de Stat ,, Ion Creangă”, Chișinău
„Informaţia psihologică a profanului îi serveşte în primul rând lui; informaţia psihologului are
o finalitate socială și instituţională.” Vasile Pavelcu, 1982
Evaluarea proces continuu şi complex Evaluarea persoanelor cu cerinţe educative speciale
(Gherguț A.,2007, p. 86-89) este fundamentată pe cunoaşterea complexă în plan medical, psihologic,
educaţional și social, cuprinzând întreaga problematică întâmpinată de către acestea în mediul obişnuit de
viaţă. Trebuie subliniat faptul că, în imensa majoritate a cazurilor, evaluarea este un proces continuu, şi
nu o radiografiere instantanee a stării subiectului, fiind necesară o colaborare prelungită, diferenţiată între
membrii echipei de evaluatori şi persoana cu cerinţe educative speciale. Evaluarea complexă a copiilor
cu cerinţe educative speciale corelează o serie de date obţinute prin anamneză, diagnostic medical (clinic
și paraclinic) şi diagnostic psihopedagogic (folosind metode ca observaţia, convorbirea, chestionarul,
ancheta, aplicarea de teste sau probe experimentale, etc.) în urma acestei evaluări se stabileşte un
diagnostic formativ (care include și un diagnostic diferenţial ) şi se întocmesc documentele de orientare
şcolară. Astfel, pe baza teoriilor psihologice operaţionale elaborate de J. Piaget şi L.S.Vîgotski (zona
proximei dezvoltări), activitatea de evaluare şi diagnoză se transformă dintr-o activitate constatativă într-o
activitate investigativ- ameliorativă de tip cercetare – acţiune. În acest mod, evaluarea și diagnoza copiilor
cu cerinţe educative speciale devin un proces complex, unitar, dinamic şi de durată, care are drept
finalitate facilitarea elaborării şi aplicării demersului terapeutic compensator şi recuperator, orientarea
şcolară a copilului în condiţii optime, favorizarea integrării şcolare şi sociale și normalizarea vieţii
copilului.
În momentul în care un specialist se află în situaţia de a evalua un copil cu (posibile)
dizabilităţi, acesta trebuie să ştie de la început că demersul său nu poate fi unic, ci complementar cu al
altor specialişti şi corelat cu acţiuni care aparţin altor niveluri de evaluare. Evaluarea persoanei cu
dizabilităţi trebuie să răspundă la următoarele întrebări: Ce evaluăm? (domeniile evaluării): a) evaluarea
medicală – presupune examinarea clinică şi efectuarea unor investigaţii de laborator şi paraclinice, în
vederea stabilirii unui diagnostic complet care va conduce, alături de rezultatele celorlalte tipuri de
evaluare, la determinarea tipului de deficienţă; b) evaluarea psihologică – care se realizează prin raportare
la standardele existente, prin teste și instrumente specifice care vizează anumite procese psihice,
inteligenţa, aptitudinile, personalitatea în ansamblul ei; c) evaluarea educaţională – se referă la stabilirea
nivelului de cunoştinţe, gradul de asimilare şi corelarea acestora cu potenţialul aptitudinal și nivelul
intelectual al copilului, precum și identificarea cerinţelor educative speciale; d) evaluarea socială –
presupune analiza, cu precădere, a calităţii mediului de dezvoltare a copilului, a factorilor de mediu şi
factorilor personali. Pentru ce evaluăm? (scopul evaluării) stabilirea calităţii şi nivelului funcţionării
structurilor anatomice, funcţiilor organice, activităţilor şi participării copilului cu dizabilităţi la viaţa
socială, ţinând cont de mediul în care trăieşte şi dacă beneficiază sau nu de servicii de intervenţie
adecvate (protezare, mijloace tehnice, etc.). evaluarea are multiple şi diverse obiective cu scopul final al
includerii sociale a copilului cu dizabilităţi:
Semne precoce ale autismului 0 - 24 luni (global) 0 – 6 luni Indiferenţă faţă de lumea sonoră
Anomalii de privire, strabism Anomalii de comportament (copil prea calm sau prea agitat) Tulburări de
somn şi de alimentaţie (forme atipice și / sau severe) Hipoactivitate, ţinută corporală neobişnuită 6 – 12
luni Atitudini bizare şi activităţi solitare – fluturarea degetelor şi a mâinilor în faţa ochilor, balans,
602
utilizarea neobişnuită a obiectelor (râcâire, frecare) Absenţa interesului faţă de persoane (lipsă de contact,
anomalii de comunicare prin mimică, gesturi) Emisii vocale puţine / absente Confirmarea
particularităţilor motrice: hipo / hipertonie, hipo / hiperactivitate Nu gângureşte, nu arată cu mâna, nu face
vreun gest cu sens la vârsta de un an 1 – 2 ani Nedezvoltarea limbajului (nu spune nici un cuvânt la 16
luni; nu combină 2 cuvinte la 2 ani; nu răspunde când e strigat pe nume; pierde limbajul sau abilităţile
sociale) Pare să nu ştie cum să se joace cu jucăriile (sărăcia și stereotipia jocului) Anomalii de comunicare
non – verbală (nu zâmbeşte; uneori parcă ar fi surd) Apatia și indiferenţa obişnuite contrastează cu
fascinaţia pentru lumini, muzică Dacă a existat o perioadă de cel puţin doi ani în care dezvoltarea a fost
normală, trebuie luate în calcul mutismul electiv, tulburarea dezintegrativă a copilăriei și schizofrenia cu
debut foarte precoce. Diagnosticul autismului la preşcolari impune atenţie sporită (mai ales la retard
mintal sever) – când nivelul de dezvoltare este foarte redus, stabilirea gradului de devianţă a relaţionării
sociale, a comunicării şi comportamentului este dificilă.
Testele şi observaţia directă sunt considerate abordări ale evaluării directe, deoarece oferă
informaţii despre comportamentul persoanei, atunci când acesta apare. Interviurile evaluării pot fi
realizate cu persoana ţintă și / sau cu persoanele care sunt zilnic sau constant în contact cu persoana
(profesori, asistenţi). În afară de solicitarea de ajutor din partea persoanelor apropiate, cu scopul de a
identifica comportamentele ţintă și posibilele variabile de control care pot ajuta la elaborarea unui plan de
intervenţie, analistul comportamental poate utiliza interviul, uneori, pentru a stabili limitele în care
persoanele apropiate doresc şi au capacitatea de a implementa o intervenţie pentru modificarea
comportamentului. Fără susţinerea părinţilor, fraţilor, profesorilor şi personalului, multe programe de
modificare a comportamentului pot eşua. Checklist-urile comportamentale și scalele de evaluare pot fi
utilizate individual sau în combinaţie cu interviurile pentru identificarea posibilelor comportamente ţintă.
Checklist-ul comportamental asigură descrierea comportamentelor specifice și condițiile în care apare
fiecare comportament. Checklist-urile de situaţie sau specifice programului pot fi elaborate pentru
evaluarea unui anumit comportament (exemplu spălatul dinţilor) sau o anumită serie de abilităţi (exemplu
abilităţile sociale), dar cei mai mulţi practicieni utilizează checklist-urile publicate pentru a evalua mai
multe arii de dezvoltare.
Informaţiile obţinute din checklist-urile comportamentale bune (adică cele cu puncte declarate
obiectiv ca fiind importante pentru viaţa clientului) pot ajuta la identificarea comportamentelor care
merită o evaluare directă şi intensivă. Au fost elaborate efectiv câteva mii de teste standardizate şi forme
de evaluare a comportamentului. De fiecare dată când este utilizat un test standardizat, aceleaşi întrebări
şi sarcini sunt prezentate într-un anumit fel și sunt utilizate aceleaşi criterii şi proceduri de punctaj. Unele
teste standardizate oferă rezultate pe baza standardelor de referinţă. Când este elaborat un test pe baza
standardelor de referinţă, este administrat pe un eşantion mai mare de oameni, selectaţi aleatoriu dintre cei
pentru care testul a fost creat. Rezultatele testului, obţinute de oamenii din eşantionul de referinţă, sunt
apoi utilizate pentru a reprezenta modul în care rezultatele testului sunt în general distribuite pentru
populaţie. Testele sunt mult mai utile ca instrumente de evaluare comportamentală, atunci când
asigură o măsură directă a performanţelor în ceea ce priveşte comportamentul de interes al unei persoane.
Observaţiile directe și repetate ale comportamentului clientului, în mediul său natural, reprezintă metoda
preferată de stabilire a comportamentului care trebuie modificat. O formă elementară a observaţiei
continue şi directe, descrisă prima dată de Bijou, Peterson şi Ault (1968, p. 175-191)se numeşte observare
anecdotică sau înregistrare ABC. Prin observaţia anecdotică, observatorul înregistrează forme descriptive,
secvenţializate temporar, ale tuturor comportamentelor de interes şi condiţiile antecedent şi consecinţele
acelor comportamente, în timp ce evenimentele au loc în mediul natural al clientului (Columbus, O.H.,
Charles, E. Merrill, Cooper, J.O., 1981)). Această tehnică generează date de evaluare comportamentală
care pot fi utilizate pentru identificarea comportamentelor ţintă posibile. În loc să genereze date privind
frecvenţa unui anumit comportament, observaţia anecdotica oferă o descriere generală a modelelor
comportamentale ale clientului. Deşi se pot observa creşteri ale funcţiei cognitive (dovedite prin
rezultatele la testele de inteligenţă), acest lucru nu înseamnă că elevul se va integra cu succes printre
603
ceilalţi copii tipici, ci că elevul poate regresa dacă tratamentul este întrerupt. Majoritatea celor 40 de ore,
cel puţin în primele 6-12 luni de intervenţie, ar trebui să se concentreze în primul rând pe remedierea
deficienţelor de limbaj (Lovaas,1977) Programele concepute pentru a facilita comunicarea persoanelor
care învaţă preponderent vizual par promiţătoare, dar necesită cercetări mai ample, precum și date despre
rezultatele obţinute. Tratamentul trebuie să se desfăşoare pe tot parcursul vieţii unei persoane autiste,
deoarece încetarea lui poate duce la pierderea progreselor făcute (Lovaas et al., 1973, p. 131- 165). Aşa
cum am menţionat şi mai devreme, singurele excepţii confirmate de datele existente le constituie copii
mici, care ajung până la vârsta de 7 ani la o funcţionare normală în urma intervenţiei comportamentale
intense şi timpurii. Controlul calităţii.
Având în vedere vizibilitatea datelor obţinute de UCLA, este important să fie specificate cât mai
multe dimensiuni ale tratamentului, astfel încât și alţii să îl poată reproduce. Acest lucru este deosebit de
important, astfel încât oricine poate susţine în mod fals că este calificat să ofere tratament după terminarea
unui curs de o zi sau de o săptămână sau după citirea cărţii The MeBook (Lovaas, 1981).
BIBLIOGRAFIE
Bartak, L. (1978). Educational approches. În M. Rutter & E. Shopler (eds.), Autism: A
reappraisal of concepts and treatment. New York Plenum Press.
Bijou, S. W., Peterson, R.F. & Adult, M.H. (1968). A method to integrate descriptive and
experimental field studies at the level of data and ampirical concepts. Journal of Applied
Behavior Analysis.
Bourret, J. Volmer, T.R. & Rapp, J.T. (2004). Evaluation of a vocal mand procedures, Journal of
Applied Behavior Analysis, .
Columbus, O.H., Charles, E. Merrill, Cooper, J.O. (1981). Measuring behavior (2 nd. ed.).
Columbus, O.H.: Charles E. Merrill.
Cooper, O.J., Heron, T.E., Heward, W.L., (2016). Analiza aplicata a comportamentului, a doua
editie, tiparit la Alpha MDN.
Ghergut A., (2007). Sinteze de psihopedagogie specială, Bucureşti, Editura Polirom.
Gillberg, C., Coleman, M., (2003). The Biology of Autistic Sindrome, Mac Keith Press 2003
Hawkins, R.P. (1979). The functions of assesment. Journal of Applied Behavior Analysis, 12.
Koegel, R.L. & Koegel, L.K. (1988). Generalized responsivity and pivotal behaviors. În R.H.
Horner, G. dunlap & R.L. Koegel (ed.), Generalization and maintenance: Life-style changes in
applied settings. Baltimore: Brookes.
Lovaas, O.I. (1977). The autistic child: Language development through behavior modification.
New York: Irvington.
Lovaas, O.I. (2012). Educarea persoanelor cu intarzieri de dezvoltare, tehnici de baza ale
interventiei comportamentale, Editura Frontiera, Bucuresti.
Lovaas, O.I., Koegel R.L., Simmons, J.Q. & Long, J.S. (1973). Some generalization and follow-
up measures on autistic children in behavior therapy. Journal of Applied Behavior Analysis.
McEarchin, J.J., Smith, T. & Lovaas, O.I. (1993). Long term out come for children with autism
who received early intensive behavioral treatment. American Journal of Mental Retardation, 97.
Secară O. (2007), Creierul social: autism, neuroştiinţe, terapie, Timişoara, ArtPres
Simeonson, R.J., Olly, J.G. & Rosenthal, S.L. (1987). Early intervention for children with autism.
În M.J. Guralnick & F.C. Bennett (ed.), The effectiveness of early interventions for at-risk and
handicapped children. Orlando, F.L. Academic Press.
604
INOVAȚIE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
Prof. Ionela Petrina RADA

Școala Gimnazială ,,Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea
Inovaţia reprezintă un proces de învăţare, de achiziţionare de noi cunoştinţe, de noi moduri de a

lucra, fapt pe care personalul didactic, elevii şi părinţii acestora, alte autorităţi îl experimentează, datorită
şcolii implementată în acest an şcolar 2019-2020.
Tehnologia nu poate înlocui un profesor, dar tehnologia în mâna unui bun profesor poate produce
o mare transformare. Utilizarea tehnologiilor digitale nu ar trebui să devină un scop în sine, mai degrabă,
tehnologia ar trebui să fie întotdeauna văzută ca un instrument care facilitează învăţarea în clasele
noastre. Este important pentru noi să utilizăm tehnologia în sala de clasă în acest fel, după cum tehnologia
poate deveni rapid o distragere a atenţiei pentru noi şi elevi. Cu toate acestea, atunci când sunt utilizate în
mod corespunzător, tehnologiile digitale poate fi extrem de puternice în facilitarea învăţării prin
angajament, diferenţiere, colaborare şi aplicare. Astăzi suntem într-o eră digitală şi este important să ne
adaptăm la ea.
Dezvoltarea de noi tehnologii necesită o trecere de la învățarea tradițională a învățătorului
orientată spre profesori la învățarea mai angajată și colaborativă. Aceste tehnologii pot oferi instrumentele
care ne ajută să facem față provocării.
Există o schimbare radicală spre consolidarea pedagogiei prin tehnologia informației (TIC). Dezvoltarea
competenței tehnologice este esențială pentru crearea unui program de pregătire a cursanților, a
cetățenilor și a forței de muncă pentru cerințele viitorului și pentru susținerea dezvoltării sociale și
îmbunătățirea productivității economice. Noua economie bazată pe cunoaștere necesită noi competențe.
Educatorii discută continuu cum să răspundă nevoilor elevului din secolul XXI, dar copiii din școlile
noastre nu au cunoscut niciodată un secol diferit. Nu ne pregătim pentru viitor, pregătim pentru acum.
Potrivit lui M. Fullan, „trebuie să investim în practici noi care integrează pedagogia și tehnologia,
pedagogia fiind forța motrice”. Creând un mediu de învățare în care elevii dezvoltă abilități care să le
îmbunătățească performanța de astăzi, aceștia vor contribui la societatea în care vor locui mâine.
Integrarea pedagogică a tehnologiei este o modalitate privilegiată de a crea un astfel de mediu de învățare,
necesar situaşiei actuale în care ne aflăm.
Noile medii de învăţare electronică convertesc modelul structural al interacţiunii educator-
educat într-un model triunghiular educator –computer –educat.
Analizând modelul triunghiular de interacţiune mediată, educator-computer – educat se pot
face următoarele observaţii: interacţiunea dintre profesor şi elev/student se realizează prin intermediul
calculatorului. Acest fapt presupune ca fiecare utilizator (atât elevul/studentul cât şi profesorul) să deţină
anumite competenţe de operare cu calculatorul şi minime cunoştinţe despre felul cum poate fi acesta
605
folosit. În acest sens, se vorbeşte tot mai mult în ultimii ani despre necesitatea alfabetizării tehnologico
informaţionale. Repertoriul comun presupune, pe lângă elementele de accesibilitate şi coduri comune, şi
compatibilităţi între calculatoare. Mesaje educaţionale sunt transmise indirect între cei doi agenţi, spre
deosebire de situaţiile predării-învăţării tradiţionale (face – to face). Perturbaţiile mesajelor care apar în
situaţiile de învăţare din clasa obişnuită, sunt reduse la minimum în mediul virtual. Pot apărea însă
distorsiuni de alt tip, cum ar fi cele legate de buna funcţionare a calculatorului, de transmisia
informaţiilor, de penele de curent, de performanţele de viteză şi de stocare ale computerului etc.
Tot cu ajutorul calculatorului se realizează şi evaluarea. Feed-back-ul este rapid şi eficient. Există
o conexiune inversă externă (C.i.e.), între elev/student şi profesor mediată electronic, una între
utilizatorul-educat şi calculator (prin probele de evaluare pe care le rezolvă electronic şi care sunt
corectate de către computer) – C.i.e.e., precum şi o conexiune inversă internă (C.i.i.) la nivelul
individului. Conexiunea inversă externă electronică, prin rapiditatea cu care se realizează şi prin faptul că
este produsul unei evaluări scutite de stres, are profunde implicaţii motivaţionale şi dezvoltă capacităţile
de autoevaluare ale utilizatorului. În sistemul e-learning, educatul dispune de mai multă autonomie,
putând să lucreze în ritm propriu, alegându-şi centrele de interes, dispunând de o motivaţie intrinsecă,
distribuindu-şi singur priorităţile şi sarcinile, învăţând să-şi organizeze eficient timpul. El devine
responsabil de propria evaluare, implicându-se activ în acest proces, elementele de negociere, de
consiliere şi consens între educator şi educat căpătând importanţă maximă.
Evaluarea în sistemul e-learning este mai puţin stresantă, deoarece ea capătă valenţe formatoare,
iar momentul în care se realizează este decis prin consens. Faptul că iniţiativa de evaluare vine din partea
educatului, sporeşte gradul de implicare şi de conştientizare a efortului depus. Interactivitatea este
asigurată de sarcinile date, de trimiterile prezente în curs, precum şi de suporturile multimedia (text,
sunet, imagini statice, animaţii, clipuri video).
Profesioniştii în domeniul calculatoarelor, au încercat să reducă din neajunsurile învăţării într-un mediu
virtual legate de lipsa contactului interpersonal direct, prin crearea unei interfeţe prietenoase şi prin
stimularea interactivităţii.
Calculatorul poate, în egală măsură, să instruiască, să ajute în rezolvarea unor sarcini şi să
distreze. Ambianţa educaţională specifică situaţiilor de învăţare face-to-face este înlocuită cu mediul
virtual de învăţare. Educatul beneficiază de cursurile profesorului în mediul propriu (de acasă), pe care şi-
l organizează după bunul plac.
Trăim într-o societate aflată în continuă schimbare, în care tehnologia digitală transformă
fiecare aspect al vieţii umane, în vreme ce biotehnologia poate schimba însăşi viaţa într-o singură zi.
Viaţa modernă oferă şanse şi opţiuni mai mari, dar şi riscuri şi incertitudini sporite. Spaţiul contemporan,
definit ca o societate a comunicării generalizate, este marcat de intensificarea continuă a schimbului de
informaţii. Dilatarea pieţii informaţionale este posibilă datorită avântului noilor tehnologii informatice şi
comunicaţionale ce marchează sfârşitul modernităţii şi începutul epocii postmoderniste.
Instrumente multimedia care pot fi cu uşurinţă integrate în cadrul unei lecţii online, in cadrul
procesului de predare-învăţare-evaluare:
606
 video: youtube, vimeo, myvideo.ro– pune la dispoziţie dinamică vizuală, atrage atenţia, amplifică
imaginaţia elevilor.
 audio: trilulilu, deezer, blip.fm, fişier mp3 – înregistrările audio oferă o notă de realism
exerciţiilor practice, suplinesc (sau completează) absenţa explicaţiilor verbale, reprezintă şi un
canal de comunicare între elevi, accesibil şi uşor de folosit.
 imagini: flickr, tinypic, picasa – pot ilustra un concept, stare, eveniment; pot fi diagrame, grafice,
poze proprii
 prezentări: slideshare, voicethread, photopeach, notaland, screencastle, screenjelly, screenr –
utile în digital storytelling, cu grad mare de libertate în exersarea creativităţii şi imaginaţiei.
 fişiere: pdf, doc, xls, ppt, txt, rtf, odf – spre exemplu resursele de învătare pot fi disponibile (prin
descărcare) elevilor şi în formatul clasic; astfel elevii pot pregăti referate în aceste formate.
 sondaje şi întrebări grilă micropoll, proprofs, learning apps, kahoot, – au o utilitatea multiplă:
pot avea un caracter personal sau să vizeze aspecte sociale, culturale, economice, educaţionale,
politice etc; cu ajutorul lor se poate afla modul de gândire al elevilor, pot oferi feedback.
Utilitatea acestor instrumente constă în faptul că utilizatorii (cazul nostru – elevii) participă
activ la procesul de învăţare prin obţinerea informaţiilor într-un mod cât mai variat lucru care duce la
îmbunătăţirea competenţelor digitale.
Astfel , elevii au folosit aceste instrumente în cadrul şcolii online, la disciplina religie ortodoxă,
după cum urmează:
 Transcrierea unor texte/ ghicitori despre sfinţi, sărbători creştine, într-un document word sau on-
line pe https://docs.google.com;
 Întocmirea unei rubrici „Să aflăm mai mult…” despre viaţa unor sfinţi, importanţa unei sărbători
creştine, datini, obiceiuri şi tradiţii religiose, etc;(colectarea informaţiilor de pe internet)
 Realizarea unei expoziţii virtuale cu lucrările realizate pe tema Învierea Domnului, Ajutorul
oferit semenilor, Colindatul, etc. în aplicaţia www.prezi.com;
 Fixarea cunoştinţelor prin Google forms, Kahoot, Learningapps, Worwall, etc
Profesorul care are la dispoziţie o platforma de învăţare îşi alege momente de lecţie pe teme din
programă, dar poate, la rândul lui, să îşi creeze fragmente în funcţie de feedbackul primit de la un anume
grup de elevi sau în funcţie de strategia pe care şi-o propune. Marele avantaj este posibilitatea de a primi
feedback de la toţi elevii clasei, care pot lucra independent, pe nivele de pregătire sau pe clase de abilităţi,
actul educaţional poate fi modelat direct pe grupul cu care se lucrează, flexibilitatea şi adaptabilitatea
conţinuturilor educaţionale fiind condiţii ale îmbunătăţirii rezultatelor învăţării.
BIBLIOGRAFIE
Hassenforder J. Inovaţia în învăţământ. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1976.
Miclea M., Vlăsceanu L, Potolea D., Petrescu P. (coord.) Nevoi şi priorităţi de schimbare
educaţională în România – fundament al dezvoltării şi modernizării învăţământului
preuniversitar, 2006.
607
608
DATINI ŞI OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ ÎN VINTILEASCA,

VRANCEA
Prof. Onuţa NIŢĂ

Școala ,,Regina Maria”, Vintileasca, Vrancea
,,Abatem la stânga şi urcãm pe podişuri verzi, încarcate de soare. Cãsuţe albe,rari,încep

sã se iveascã pe trâmba de fâneaţã uşor înclinata pe spatele rotund al muntelui.De sus,bisericuţa
de lemn priveşte în vale peste micile gospidarii împrãştiate pe-ntinsul tãpşan.E satul
Neculele,aşternut în luminã, în zarişte largã şi-n miros de flori.” A.Vlahuţã, ,,România
pitoreascã”
Aşa povestşte autorul despre comuna ,denumitã acum, Vintileasca.Rãsfoind filele istoriei
aflãm cã denumirea localitãţii Vintileasca provine din vechime,când pe acest platou au avut loc
lupte între hoardele tãtarilor si bãştinaşii acestor locuri, conduşi de Voievodul Vintilã Vodã.
Vintileasca este vatrã strãveche a etnografiei si folclorului românesc şi a unor valori culturale
româneşti.
Tradiţiile pãstrate în Vintileasca sunt legate de evenimentele cele mai importante din
viaţa omului, precum nunta,botezul, cãsãtoria,moartea, dar şi sãrbãtorile de peste an.
În ţara noastra practica vopsirii şi încondeierii ouãlor de Paşti este cunoscutã din timpuri foarte
vechi,tradiţia fiind o mãrturie a continuitãţii datinilor si credinţelor legate de Paşti, dar şiun
element cultural.Artus Gorovei , în lucratea sa “Ouãle de Paşti”,spune: “Nu s-ar putea spune de
când noi, românii, am luat obiceiul de a înroşi ouã de Paşti, nici un document scris nu ne indica
data aceasta.Desigur însã cã obiceiul acestal-au practicat şi strãmoşii noştri, care au locuit pe
tãrâmurile acestea, din timpurile cele mai vechi, şi a fost continuat şi de cei vechi ai noştri, care
s-au creştinizat, şi de la care avem moştenire şi noi, aceştia de azi”.
În judeţul Vrancea de laturã a sãrbãtorilor Pascale s-a preocupat Simion Hârnea, care în “
Comoara Vrancei” aduce obiceiuri, credinţe, legende legate de vopsire ouãlor de Paşti.
Încondeierea ouãlor de Paşti şi-a pãstrat în continuare tot ritualul de altãdatã. De sfânta
sãrbãtoare, orice gospodar din Vintileasca te va întâmpina cu ouã încondeiate sau ,,cãznite “ care
îţi încântã ochiul şi sufletul prin diversitatea modelelor şi culorilor.
Tradiţia spune cã ouãle care vor fi vopsite şi încondeiate se aleg în “Miezul
Paserii”(miercurea din a patra sãptãmânã de post).Gospodinele aleg numai ouã de gãinã, mari şi
cât mai proaspete, cu coaja netedã şi curatã,pe care ghiarele pãsãrilor sã nu fi lãsat urme pentru
cã, altfel, vopseaua si desenul sã prindã mai bine.Vopseaua se face începând cu joi din
sãptãmâna mare, dar se continuã, dacã e nevoie si vineri sau sambãtã.Ca tehnicã tradiţionalã este
609
folositã ceara curatã de albine si “condei” construit dintr-un beţişor drept la capãtul cãtuia se
fixeazã un tub subţire din tablã ,prin care se trec unul sau trei fire de porc. Aceastã unealtã
rudimentarã este folositã de gospodinele noastre, numit “condei” sau “chişiţã”.
Ouãle de Paşti sunt clasificate astfel:a)monocrome-vopsite peste tot în roşu şi mai nou
galben,verde b)monocrome ornamentate-“chicate”,încondeiate, “scrise”, “muncite”;
c)policrome-în mai multe culori şi cu ornamente; d)ouã cu ornamente în relief-cearã în
relief.Varietatea desenului, modul de impãrţire a oului(jumãtate, sfert), diferã de la un model la
altul.
Ceara se încãlzeste într-un vas,ouãle sunt acoperite cu ceara , apoi sunt scufundate in
vopsea şi lãsate pânã se prinde vopseaua. Sunt apoi scoase din vopsea ,sterse cu o cârpã de lânã
(cioareci), apoi date cu ulei pentru luciu. Ouãle muncite presupune aplicãri succesive de vopsea
şi ceara.
Pentru colorare gospodinele vintilene preparã vopseaua din plante. Astfel, pentru
culoarea roşie se folosesc plante de alior,sovârv, frunze de mãr pãdureţ, foi de ceapã roşie,
combinate pânã la obţinerea nuanţei dorite.
Motivele realizate pe ouã sunt diverse, vegetale( floarea Paştelui, micşunica, frunza
stejarului), animale (zoomorfe), (ungia caprei, creasta cocoşului, oripa curcanului, racul şchiop,
rãdaşca, colţul porcului, urechea iepurelui), motive din gospodãrie (fierul plugului, cârligul
ciobanului, dulapul, plosca), religioase (luceafãrul mic şi mare, cer cu stele, crucea, soarele,
brâul Maicii Domnului, calea rãtãcitã). Aceste modele au si semnificatii, cum ar fi: fierul
plugului-începutul muncilor de primãvarã, cârligul ciobanului-sacrificare mielului,dulapul
(scrânciobul)- roata vieţii, luceafãrul- creştinãtatea poporului român s.a.
Ouãle roşii sunt luate de femei în buzunar când merg la bisericã în noaptea de Înviere
pentru a fi ciocnite dimineaţa, dupã încheierea slujbei ca semn al recunoştinţei miracolului
Învierii. Semnificaţia oului roşu este legatã atât de învierea lui Iisus cat şi de regenerarea şi
renaşterea naturii. Oul este un simbol primordial , un simbol al vitalitãţii.
610
BIBLIOGRAFIE:
Gorovei Artur, ,,Ouãle de Paşti”, Editura Paideia, 2001
INTERACTIVITATEA MANAGEMENTULUI EDUCAȚIONAL

CU FAMILIA
Prof. Mioara NĂSTASĂ

Școala Gimnazială „Anghel Saligny”, Focșani
Managementul educațional cuprinde un ansamblu de principii și funcții și metode de

conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ. În prezent, s-a trecut de la
conceptul clasic de „conducere” la cel de „management educațional” și „management
pedagogic”.
În centrul relației familie – școală stă, desigur, copilul – elev, ca beneficiar al actului
educațional. Pentru dezvoltarea armonioasă a personalității acestuia, școala și familia trebuie să
realizeze un parteneriat educațional deschis, care constă în a da elevului o cultură activă, a
exercita la maximum capacitățile, a-l ajuta să se maturizeze, să se integreze în societate, să-și
asigure autonomia și o comportare proprie.
Valoarea educației în familie depinde de pregătirea părinților și de înțelegerea corectă a
misiunii lor alături de școală. Aceasta din urmă are un rol însemnat în realizarea coeziunii cu
familia apelând la diverse mijloace și procedee: cursuri, consultații cu părinții, dialoguri
pedagogice, vizite la domiciliul elevilor, cursuri de informare pedagogică pentru tineri și adulți,
„școli pentru părinți”, reviste de specialitate care tratează problemele de educație în familie și
rolul lor asupra formării și dezvoltării armonioase a „adultului” de mâine.
La începutul mileniului al III-lea, schimbările societății la nivel socio-economic
determină și schimbarea relației școală – familie, trecând de la parteneriatul dezvoltat unilateral
al „responsabilității școlii” la împlicarea directă a părinților în activitățile educative inițiate de
școală.
La nivelul învățământului gimnazial, conceptul de „partener de educație” se referă la
raporturile dirigintelui cu alți factori educativi, în special cu părinții. Schimbarea mentalității
adulților aflați în preajma elevului – părinți, bunici, frați, alte rude, învățător, diriginte, profesori,
consilier școlar, director, etc. – este absolut necesară.
Un raport asupra relaţiilor dintre şcoală şi familie, bazat pe ancheta de opinie cu
chestionare, prezintă trei motive pentru care şcoala şi familia se străduiesc să stabilească legături
între ele:
● părinţii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor;
611
● învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului, o bună parte a educaţiei
petrecându-se în afara şcolii. Concluziile pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra
rezultatelor şcolare ale elevilor, în special asupra motivaţiilor învăţării, precum şi faptul că unele
comportamente ale părinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala;
● grupurile sociale implicate în instituţia şcolară (în special părinţii şi cadrele didactice)
au dreptul să influenţeze managementul educațional.
Obstacolele relaţiei şcoală-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite, atât între
părinţi, cât şi la cadrele didactice) sau de ordin material (relaţia şcoală-familie cere un surplus de
efort material şi de timp).
Dr. Gheorghe Bunescu în articolul intitulat „Democratizarea educaţiei şi educaţia
părinţilor” consideră, că problema este de atitudine; „este dificil de pretins, atât la părinţi, cât şi
la cadre didactice, ca relaţia de colaborare şcoală-familie să nu fie doar un drept de opţiune".
Date fiind toate aceste probleme şi revenind la necesitatea educaţiei părinţilor în ideea
alinierii la cerinţele şcolii şi cele impuse de idealul socio-educaţional, trebuie remarcate cele trei
direcţii de acţiune:
a. sprijinul emoţional (a se da părinţilor ocazia de exprimare a emoţiilor fără critică sau
condamnare);
b. sprijinul informaţional ( a li se da părinţilor ocazia de a înţelege propria situaţie şi cea
a educaţiei copilului lor)
c. sprijinul instrumental (ajutor în rezolvarea problemelor care ţin de educaţia copilului).
Îmbunătăţirea relaţiei şcoală – familie implică informarea şi formarea părinţilor în ceea
ce priveşte şcolaritatea copilului şi presupune, cel puţin, ca fiecare părinte să cunoască:
● obligaţiile legale privind educaţia copilului;
● drepturile de care dispune pentru educaţia copilului;
● importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului;
● metodele de colaborare cu şcoala. Instrumentele clasice de colaborare a şcolii cu
familia – şi ne referim aici la şedinţele şi lectoratele cu părinţii, la vizitele la domiciliul elevilor
sau la obligativitatea semnării carnetelor de note de către ambii parteneri în educaţie – sunt
departe de a fi suficiente. De aceea am căutat identificarea unor metode alternative, menite să le
completeze pe cele vechi.
Pentru creşterea gradului de încredere şi colaborare a părinţilor cu şcoala pe tot parcursul
anului şcolar, am iniţiat o serie de dialoguri pedagogice.
În continuare, vom prezenta un model de desfăşurare a dialogului pedagogic realizat cu
părinţii clasei a IV-a. Am constatat că părinţii aşteaptă mult acest dialog deoarece vor să
înţeleagă „noua şcoală”, viaţa clasei de elevi, drumul pe care porneşte copilul lor. Dacă părinţii
612
bine informaţi colaborează în munca de educare, ceilalţi, care sunt mai puţin informaţi, se plâng.
Reuşita acestei acţiuni constă în: eliminarea stresului şi constrângerilor; formularea unei invitaţii
scrise ; prezentarea unor sugestii concrete a unor piste de colaborare cu aceştia; găsirea unor
soluţii de colaborare cu părinţii care nu pot fi prezenţi la reuniune; posibilitatea de evaluare a
serviciilor pe care şcoala le oferă părinţilor şi elevilor, de cel puţin de două ori pe an.
Colaborarea părinţilor alături de profesorul diriginte în procesul formării copilului în
toate planurile personalităţii, presupune cunoaşterea reciprocă şi punerea de acord în orice
demers pedagogic.
BIBLIOGRAFIE
Frunză, Virgil, Factori favorizanţi şi perturbatori ai activităţii didactice, Ovidius
University Press, Constanţa, 2003
Frunză, Virgil, Teoria comunicării didactice, Ovidius University Press, Constanţa, 2003
Giblin, Les, Arta dezvoltării relaţiilor interumane, Editura Curtea Veche, Publishing,
Bucureşti, 2000
Petrescu, Paloma, Şirian, Lucreţia, Management educaţional, Editura Dacia, Cluj Napoca,
2002
Stama, Ioana, Construieşte imaginea ta de la catedră, Editura Ars Docendi, Bucureşti,
2001
613
EDUCAȚIA DE CALITATE
Prof. Elena Adina CÎRLAN

Școala Gimnazială „Oana-Diana Renea”, Focșani
“Calitatea educaţiei reprezintă ansamblul caracteristicilor unui furnizor şi ale

programului acestuia prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor şi standardele de
calitate”.
Calitatea educaţiei aratã nivelul de dezvoltare a unei comunităţi, a unei naţiuni, ceea ce
înseamnă că are la bază cultura, tradiţiile şi valorile unei naţiuni, pe care urmăreşte sǎ le
promoveze prin politicile şi strategiile dezvoltǎrii sociale şi economice durabile.
Educaţia este importantǎ atât pentru elevi (beneficiarii direcţi), cât şi pentru comunitate,
societate etc.; elevilor trebuie sǎ li se asigure o educaţie de calitate, într-un învăţământ cu
instituţii performante, dotate corespunzător cu bază materială modernă, adaptată noilor tendinţe
şi cerinţe ale societăţii, cu cadre didactice bine pregătite etc. pentru că elevii de azi vor deveni
adulţii responsabili de mâine care vor dezvolta şi perpetua cultura şi valorile societăţii lor.
Pentru a obţine o educaţie de calitate, toţi factorii principali implicaţi (ministerul
educaţiei,
managerii instituţiilor de învăţământ, cadrele didactice, elevii, pãrinţii) trebuie să fie permanent
activi, să colaboreze, să se susţină reciproc. Astfel, ministerul educaţiei trebuie să asigure o
reformă de calitate care să răspundă exigenţelor societăţii din toate punctele de vedere:
-managerii instituţiilor de învăţământ trebuie sã asigure resursele, baza logistică, condiţiile
pentru o educaţie de calitate, să realizeze comunicarea internă şi externă la nivelul şcolii etc.;
-cadrele didactice să asigure o activitate didacticǎ centratǎ pe elev şi adecvată noilor cerinţe ale
societăţii, să se perfecţioneze continuu;
-elevii să se pregǎteascã continuu, să se implice activ şi responsabil în propria educaţie, să
participe la viaţa şcolii;
- pǎrinţii care trebuie sã comunice permanent cu copilul şi cu cadrele didactice, să se implice în
viaţa şcolii.
În această lucrare mă voi opri doar asupra unui factor esenţial al educaţiei şi anume,
cadrul
didactic/dascălul/educatorul şi cum acesta poate realiza educaţie de calitate.
“Complexitatea atribuţiilor pe care le îndeplineşte şi rolul de conducere pe care îl exercită
în desfăşurarea activităţilor didactice atribuie profesorului însuşirea de principală resursă umană
a activităţii de instrucţie şi educaţie”(Potolea D., 2008, p. 429).
614
Cadrul didactic are în primul rând rolul de a organiza şi conduce activitatea didactică.
Acesta asigurã activitatea centratã pe elev prin documente, prin metode şi mijloace didactice
modern (brainstormingul, problematizarea, jocul didactic, lucrul pe grupe etc. utilizarea
laptopului, internetului,prezentãri powerpoint, prezi etc), prin lecţii interdisciplinare,
transcurriculare care sã îi atragã pe elevi, să le stârneascã curiozitatea pentru a descoperi singuri,
pentru a le dezvolta creativitatea etc. Elevii fiind atraşi de materia respectivã, vor deveni
pasionaţi, vor dori sã cunoascã mai mult, o parte din ei vor participa la concursuri, unde vor
obţine performanţe.
Pentru a fi în temă cu toate noutăţile şi cerinţele societăţii, cadrele didactice trebuie să se
perfecţioneze continuu prin obţinerea gradelor didactice, prin participarea la diverse cursuri, prin
realizarea de parteneriate, proiecte, activitãţi extraşcolare etc. Obţinerea gradelor didactice
presupune experienţã în predare, cercetare, pregãtire ştiinţificã şi pedagogicã de calitate,
continuã cu cele mai recente informaţii, metode, mijloace etc. Aceasta în general este continuatã
cu perfecţionarea realizatã prin cursuri. Mai jos câteva exemple de cursuri absolvite, realizate
prin diverse instituţii educaţionale (CCD, Fundaţii, programe Phare, Posdru etc.) şi cum pot
influenţa activitatea didacticã:
- pentru elevii cu cerinţe educative speciale sau din medii dezavantajate recomand cursurile
“Curriculum adaptat şi CES”, ”Tratarea diferenţiatã a elevilor în contextul actual”, „Acces la
educaţie pentru grupuri dezavantajate” etc., cursuri care facilitează activitatea cu aceşti elevi,
prin înţelegerea dizabilităţilor lor, prin cunoaşterea metodelor de abordare, de lucru
individualizate, conform cu particularităţilor elevilor etc.;
- pentru activitatea de consiliere şi orientare - cursurile: „Consiliere și orientare”, „Implicare,
responsabilitate, parteneriat-sedinţa cu părinţii”, „Educaţie mental-emoţională în grupul şcolar”
care înlesnesc gestionarea situaţiilor conflictuale, a clasei la care cadrul didactic este diriginte, a
întâlnirilor cu părinţii etc.;
-pentru o promovare cât mai eficientă a şcolii la nivel local, judeţean, naţional şi chiar
internaţional prin parteneriate/proiecte - cursurile: „Cooperare europeană prin parteneriate şi
proiecte”, „Promovarea imaginii unităţi şcolare în comunitate” (printre altele şi pentru realizarea
de reviste, pagina web a şcolii, popularizarea rezultatelor), „eTwinning - colaborare
internaţională”etc.
De asemenea, un învăţământ de calitate presupune ca dascălul să realizeze şi încheierea unor
parteneriate/proiecte cu diverse instituţii care să înlesneascã procesul educativ, fãcându-l mult
mai
atractiv prin schimbul de experienţã cu alte şcoli, alte instituţii, prin activitãţile diverse,
deosebite, noi, creative.
615
Exemple de activităţi extraşcolare foarte apreciate, foarte atractive pentru elevi realizate
de
cadrele didactice sunt: taberele, excursiile, vizitarea muzeelor, vizionarea pieselor de teatru,
spectacol, balet, film (mai nou 4DX), partiparea la sesiuni de comunicări etc., activitãţi care îi
ajută să dobândească o privire de ansamblu asupra societăţii, să relaţioneze, să aplice
cunoştinţele în practică, să vorbească în public, să înveţe să-şi gestioneze emoţiile etc.
În concluzie, un cadru didactic pentru a asigura o educaţie de calitate trebuie să aibă
calităţi
pedagogice desăvârşite, o bună pregătire de specialitate, pentru a-i poate conduce prin diverse
metode, mijloace, parteneriate, proiecte, activităţi etc., pe elevi pas cu pas, treptat, spre a-i
pregăti pentru sarcinile prezente şi de viitor ale societăţii, fiind astfel mesagerul unor valori
sociale, al unui ideal de viaţă.
BIBLIOGRAFIE:
Dogaru, Mariana, Dumitru, Adriana “Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea profesională

a cadrelor didactice din mediul urban”. Modulul 6 “Calitate în educaţie”, Bucuresti, 2011
Potolea, Dan, “Pregătirea psihopedagogică”, Ed. Polirom, Bucureşti, 2008
616
SECȚIUNEA a II-a
MODELE DE BUNE PRACTICI
ÎN PROCESUL FORMATIV – EDUCATIV
Proiecte didactice, proiecte de parteneriat educațional

(locale, județene, interjudețene, regionale, naționale)
Auxiliare didactice, reviste, broșuri, softuri educaționale
617
REPUBLICA MOLDOVA
618
DEZVOLTAREA MEMORIEI
LA ELEVII DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ
SVETLANA SÎRBU
Învățător grad didactic Superior, doctor în pedagogie
IPLT „Gheorghe Asachi”, Mun. Chișinău, Republica Moldova
Învățarea, ca activitate de bază în școală necesită participarea diverselor procese psihice,

însă valoare majoră o are memoria. Este esențială pentru dezvoltarea omului și depinde de
procesul de învătare. Ea asigură păstrarea cunoștințelor acumulate în procesul instruirii. Memoria
depinde de învățarea conștientă, dar există și în absența acesteia. În același timp învățarea
depinde de memorie și de capacitatea excepțională a creierului de a face conexiuni între
experiențele trăite si cele învațate.
Productivă este memoria dacă se sprijină pe structurile inteligenţei şi le utilizează. În
procesul memorării omul efectuează o serie de acţiuni mnezice şi cognitive: citeşte, scrie, spune,
exersează, fapt ce va influenţa în mod diferit capacitatea sa de memorare. Memorizează mult
copiii din ceea ce spune învățătorul sau părintele și rețin totul din ce văd că spun şi realizează în
acelaşi timp.
Funcţionează mai bine memoria dacă învăţarea se sprijină pe anumite motive cognitive cum
ar fi: interes cognitiv, curiozitate, atracţie spre mister, dorinţa de a continua învăţarea. Un rol
important în eficienţa memoriei au procesele afective pozitive: emoţiile şi sentimentele
intelectuale - bucuria explorării, plăcerea descoperirii noutăţilor și pofta de a învăţa. Se observă
că pe măsură ce acţiunile cognitive sunt mai complexe, creşte şi productivitatea memoriei.
Memoria se dezvoltă datorită unei creșteri semnificative a cerințelor și atunci când se
realizează exerciții noi. Copilul trebuie să memoreze materialul la propriu, să poată reda aproape
de text sau cu cuvinte proprii și să-și amintească ce a învățat anterior. Incapacitatea elevului de a
memora îi afectează performanța și îi schimbă atitudinea față de procesul de învățare și școală.
Memoria trebuie întreținută cu exersare sistematică.
Vârsta școlară mică este cea mai „sensibilă” pentru formarea unor forme superioare de
memorare arbitrară. Munca cu dezvoltare intenționată este cea mai eficientă în această perioadă.
Pentru ca cunoștințele să rămână în memorie pentru o perioadă lungă de timp, este necesar să ne
asigurăm că sunt respectați principalii factori care stau la baza memorării eficiente:
Factorul dorinței - copilul trebuie să-și stabilească conștient sarcina de a învăța materialul.
Factorul de motivare - elevul să înțeleagă de ce are nevoie de aceste informații, unde, cum
și când le poate aplica.
619
Factorul de emoții și impresii vii - e necesar ca materialul studiat să aibă o colorare
emoțională.
Factorul atenției susținute - elevul să se concentreze în procesului de prelucrare a
informațiilor.
Școlarii au memoria vizual-figurativă mai dezvoltată decât memoria verbal-logică. Își
amintesc mai bine, mai repede și rețin mai ferm în memorie informații specifice, evenimente,
persoane, obiecte, fapte decât definiții, descrieri și explicații. Îmbunătățirea memoriei la vârsta
școlii primare se datorează utilizării diferitor strategii de memorare.
Memoria logică involuntară se dezvoltă cu succes ca urmare a îndeplinirii sistematice de
elevi a sarcinilor educaționale și cognitive. Îmbunătățirea este legată de dezvoltarea gândirii
școlarilor, cu formarea analizei, sintezei, abstracției, generalizării, comparației și clasificării
acestora. Dezvoltarea gândirii este o condiție directă pentru dezvoltarea memoriei involuntare,
servește în același timp și o condiție prealabilă necesară dezvoltării memoriei arbitrare. Baza
memoriei logice este utilizarea proceselor de gândire ca suport, mijloc de memorare. O astfel de
memorie se bazează pe înțelegere.
Creșterea memoriei trebuie să fie asociată cu creșterea tuturor aspectelor personalității
școlarilor, cu creșterea motivelor de învățare, a simțului datoriei și responsabilității. Câteva
îndrumări pe care le putem folosi pentru îmbunătățirea memoriei:
● Rezolvă puzzle-uri cu desene și puzzle-uri cu cuvinte încrucișate;
● Învață poezii, găsește cuvinte rimă, pronunță frământări de limbă;
● Crează lanțuri logice de cuvinte;
● Desenează diverse utilizănd culori calde și reci.
● Continuă ritmul auzit cu bătăi din palme.
● Copiază mai des diverse modele geometrice și imagini din cărți.
Memoria semantică se bazează pe înțelegere, pe gândire și este asociat cu dezvoltarea
limbajului. Eficiente sunt suporturile mnemonice. Ele reflectă gândurile principale. Pentru copiii
cu o memorie mai puțin dezvoltată, principalele modalități de compensare a acesteia se află în
dezvoltarea memoriei semantice: capacitatea de a generaliza materialul și de a evidenția
gândurile principale.
Jocurile didactice îmbunătățesc memoria. Datorită măiestriei învățătorului, la școala
primară poate fi antrenată memoria sistematic. Elevul astfel învață conștient și se evită uitarea
cunoștințelor acumulate. Câteva exemple de jocuri pentru dezvoltarea memoriei:
Jocul ,,Valiza’’ - Copiii stau în cerc. Primul participant spune: „Merg în călătorie în jurul
lumii. Voi pune în valiză o busolă”. Al doilea copil repetă și completează cu un cuvânt: „Merg în
călătorie în jurul lumii. Voi pune în valiză o busolă și ... un ceas!” Următorul repetă și tot
620
completează cu un cuvânt „Merg în călătorie în jurul lumii. Voi pune în valiză o busolă, un ceas
și o agendă!”. Toți copiii trebuie să repete toate cuvintele spuse de ceilalți copii și să completeze
cu un cuvânt.
Jocul ,,Perechi de cuvinte’’ - Pregătim 10 perechi de cuvinte legate după sens. Exemplu:
„ziua - soarele”, „carte - literă”, etc. Citim elevului câte o pereche de cuvinte pentru ca acesta să-
si aducă aminte. Numim primul cuvânt din fiecare pereche, dar elevul îl numește pe al doilea.
Jocul ,,Rând de culoare’’- Punem pe masă 7 cuburi colorate. Acoperim cuburile. Copilului
i se cere să-și amintească culorile și succesiunea lor. Cerem elevului să repete combinația de
culori cu alte cuburi similare sau să deseneze pe o foaie de hârtie folosind creioane colorate. Se
poate realiza analog și cu cuvinte ce denumesc acțiuni, ființe sau lucruri.
Jocul ,,1-3-5-7-9’’ - Se arată copiilor numărul și exercițiul fizic. Învățătorul spune numărul
și copiii realizează mișcarea. La numărul 1 copiii ridică brațele sus, la numărul 3 duc brațele
înainte, la numărul 5 dau brațele jos, la numărul 7 pun brațele încrucișate, la numărul 9 aranjează
brațele la spate. Copiilor li se spune numărul și ei execută după memorie.
Jocul ,,Cuvintele pierdute’’ - Se citește copiilor de două ori un șir de 7-8 cuvinte. Se cere
să le spună din memorie sau să le scie. Se poate crește complexitatea jocului prin adăugarea
cuvintelor.
Jocul ,,Cuvintele înlănțuite’’- Elevii formează grupuri a câte 5 copii. Primul participant
spune un cuvânt, de exemplu cuvântul ,,carte”. Următorul participant continuă cu un alt cuvânt
care începe cu ultima silabă a cuvântului anterior. Jocul continua până când nu mai găsesc în
memorie cuvinte potrivite. Poate fi realizată o concurență între două grupe.
Aplicarea mnemotehnicilor favorizează dezvoltarea psihică a elevului. Activitățile cu cea
mai bună rată de memorare sunt cele care: cer elevului să-și formeze construcții mentale, implică
sarcini de lucru de ordin înalt, solicită elevul să proceseze informația cu mai multe părți ale
creierului și să se folosească de mai multe simțuri și stiluri de învățare.
Memoria copilului trebuie antrenată sistematic prin diverse activități ludice. În timpul
procesului instructiv-educativ, învățătorul formează elevilor priceperi și deprinderi de muncă
intelectuală. Metodele și tehnicile de memorare asigură succesul școlar și dezvoltarea
armonioasă a personalității.
Referințe bibliografice:
1. Croisile, B., Memoria noastră, Editura RAO, București, 2006.
2. Drapeau, C., Învață cum să înveți repede, Editura Teora, București, 2004.
3. Lair, S., Cum să memorăm, Editura Polirom, Iași, 2003.
4. Mitrofan, I., Orientarea experiențială în psihoterapie, Editura SPER, București, 2000.
5. Mureșan, P., Învățarea eficientă și rapidă, București, Editura Ceres, 1990.
621
Municipiul BUCUREȘTI
622
PROIECT INTERȘCOLAR - „ZÂMBETUL COPILĂRIEI!”
prof. BUHUȘ ALINA-EMILIA

ARGUMENT:
Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecăruia, reprezentând vârsta
inocenţei şi a candorii,
Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că nu mai
suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin ... Copilăria este o lume
fermecată, duioasă, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla … absolut orice!
În organizarea acestui eveniment am pornit de la premisa că progresul omenirii nu este
posibil fără activitatea creatoare, practică a fiecăruia dintre noi.
Am considerat că este necesar să dezvoltăm şi să valorizăm potenţialul creator al
elevilor, să le stimulăm aptitudinile, nu numai prin activităţile de la clasă, ci şi prin participarea
lor la un concurs de creaţie care să le solicite rezolvarea unor sarcini de lucru incitante,
neconvenţionale, care să facă apel la imaginaţie, să le stimuleze curiozitatea, spiritul critic şi de
observaţie.
Proiectul de faţă oferă copiilor posibilitatea de a afla mai multe informaţii despre
drepturile şi îndatoririle ce le revin, despre cultura, tradiţiile, jocurile copiilor din alte ţări, de alte
naţionalităţi, despre viaţa copiilor defavorizaţi, îi antrenează în activităţi interesante.
Ziua Internaţională a Copiilor, 1 Iunie oferă an de an un prilej de mare bucurie, o
„întâlnire” fericită a celor mari cu cei mici, nu doar prin intermediul unor atenţii şi cadouri, ci şi
prin participarea împreună la acţiuni şi evenimente inedite, atractive pentru copii şi aducătoare
de amintiri şi nostalgii pentru cei mari, care mai păstrează însă un crâmpei din sufletul lor de
copil.
Ziua copilului este un prilej de a sărbători copilăria, de a oferi sprijin copiilor, de a
inspira comunitatea şi familia noastră, de a aprecia şi iubi. Prin propunerile noastre copiii ne vor
fi ghizi printr-o lume a jucăriilor realizate de ei pentru ei, ne vor fi gazde într-o lume de poveşti,
costumaţi în personaje pline de farmec şi ne vor îmbogăţi sufleteşte prin melodii şi ritmuri
vesele, pline de dragoste, declaraţia lor de Iubire!
Luând parte împreună la această ZI, va deveni o clipă de neuitat, iar zâmbetul şi bucuria
va face acest loc mai fericit.
SCOPUL PROIECTULUI:
 Constituirea unui grup partenerial care să promoveze valorile comune la nivelul
partenerilor implicați;
 Promovarea dialogului și a comunicării între elevii celor patru clase implicate în acest
proiect;
 Programul va reuși înlăturarea barierelor de comunicare, de distanță între elevii celor
patru clase;
 Dezvoltarea cooperării și colaborării între cadrele didactice din unități de învățământ
diferite;
623
 Atragerea copiilor în organizarea unor activități cu caracter extracurricular, diversificarea
acestor activități.
OBIECTIVE:
 Să stimuleze interrelaționarea între copii de vârste diferite, din școli diferite;
 Să existe comunicare, colaborare între elevii celor patru clase;
 Să se desfășoare diferite activități artistice, literare alături de colegi/ alți elevi;
 Să stabilească relaţii de prietenie cu alţi copii prin derularea în comun a unor
activități;
 Să existe un comportament atent, tolerant și civilizat între elevi.
RESURSE UMANE: 140 de elevi, 5 cadre didactice
RESURSE MATERIALE:
 Internet, computer, aplicații Google Meet, poezii cu tema “1 Iunie”, fotografii şi imagini,
coli albe şi colorate, creioane colorate /carioca, acuarele/ tempera/ carton alb şi colorat,
foarfece, cretă colorată, materiale textile, dulciuri, sucuri, jucării, baloane, diplome
RESURSE FINANCIARE:
 Resurse financiare proprii
SPATII UTILIZABILE: curtea fiecărei școli, sălile de clasă
RISCURI:
 Neparticiparea tuturor copiilor implicaţi; implicarea insuficientă a partenerilor de proiect;
POSIBILITATI DE PROMOVARE:
 Pliante, scrisoarea de intenţie
ACTIVITATI DESFASURATE:
 Întâlniri ale organizatorilor şi partenerilor, dezbateri, desene pe asfalt, expoziţie de
lucrări, album foto, jocuri/ ştafete, portofolii, karaoke
METODE DE EVALUARE
 expoziţii, portofolii, afişe, fotografii, diplome.
 realizarea produsului finit al proiectului: album în format electronic cu activităţile
desfăşurate
CRITERII DE EVALUARE
 originalitate, creativitate, raport titlu – lucrare, culoare, dinamism, acurateţe
REZULTATE ASTEPTATE
 Fiecare elev să se simtă valorizat, important, atunci când își prezintă activitățile. Să
observe diversitatea momentelor care îi face fericiți pe fiecare dintre ei și să se accepte
reciproc.
624
MODELE DE BUNE PRACTICI

EDUCAȚIA NONFORMALĂ - LECȚIA ÎN MUZEU
prof. STAN ARGENTINA-FLORENTINA

Clasa : a II –a
GALERIA DE ARTA EUROPEANĂ
Timp alocat : 50 minute
Tema : ANOTIMPURILE
Discipline : COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ, MATEMATICĂ ȘI EXPLOAREA
MEDIULUI, ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI PRACTICE
Tablourile propuse pentru realizarea acestei lecții în cadrul Galeriei de Artă Europeană
sunt: „Primăvara”, „Vara”, „Toamna”, „Iarna”, toate aparținând pictorului Pieter Brueghel cel
Tânăr.
OBIECTIVE LECȚIEI:
 să recunoască cele patru anotimpuri, succesiunea lor;
 să recunoască unele caracteristici specifice fiecărui anotimp (fenomene ale naturii,
modificări din lumea vie, activități ale oamenilor specifice fiecărui anotimp);
 să recunoască culorile folosite în picturi (primare/secundare, calde/ reci);
 să își dezvolte capacitatea de exprimare orală și scrisă.
METODE: observarea (liberă și dirijată), conversația, instructajul, jocul didactic, explicația,
povestirea, comparația
DESFĂȘURAREA LECȚIEI:
DISCUȚII INTRODUCTIVE:
Li se comunică elevilor că ora de cunoașterea mediului va avea loc la Muzeul Național de
Artă. Muzeul se află într-un palat regal și are mai multe galerii: Galeria de Artă Veche
Românească, Galeria de Artă Modernă Românească și Galeria de Artă Europeană.
Se dicută despre ce este un muzeu, ce muzee cunosc ei . Sunt întrebați ce cred că vor găsi
ei în acest Se discuta despre: Ce este arta? Ce este o operă de artă? Elevii vor primi câteva
informații legate de arta europeană, de ce poartă acest nume.
Înainte de a intra în muzeu vor fi enumerate și explicate regulile de comportament într-un
muzeu.
Joc: Un șervețel trece din mână în mână, pe la fiecare copil, ajungând din nou la învățător
și întreabă ce s-a întâmplat cu el (s-a mototolit), același lucru se poate întampla si cu operele de
artă, se pot deteriora.
La intrarea în muzeu elevii vor primi pernuțe , explicându-se necesitatea lor.
DISCUȚII APLICATE PE OPERELE DE ARTĂ:

Urcăm la etajul al doilea, la sala 7, unde pe peretele din dreapta se află patru picturi
reprezentând cele patru anotimpuri realizate de Pieter Brueghel cel Tânăr - fiul cel mare al lui
Pieter Brueghel cel Bătrân .
Elevii se așează pe pernuțe. Li se spune ca tablourile au fost realizate de către pictorul
Pieter Brueghel cel Tânăr (fiul cel mare al pictorului Pieter Brueghel cel Bătrân) care s-a născut
în Bruxelles în anul 1564 și s-a stins din viață în anul 1638 la Antwerpen.Vechile ateliere de
pictură, se constituiau în bresle de familie. Este și cazul artiștilor flamanzi din dinastia Brueghel.
Fiul a continuat tradiția tatălui, a pictat numeroase lucrări cu subiecte: religioase, din viața de la
țară sau scene fantastice, a realizat și replici după tablourile tatălui său. Și-a făcut ucenicia la
625
Antwerpen. Contopirea peisajului cu scena de gen, caracteristică a spațiului flamand, exprimarea
sentimentului naturii, narativismul sunt redate în cele 4 anotimpuri pictate de Pieter Brueghel cel
Tânăr. Pe lângă cele patru anotimpuri, în funcție de comenzile primite, el a pictat și variante
singulare dedicate câte unui singur anotimp, “ Primăvara” fiind cea mai solicitată (se cunosc 10
exemplare ).
Analizarea tablourilor în ordinea în care sunt expuse:
1. 2.
3. 3.
1.Copiii sunt lăsați să observe tabloul, după care, cu ajutorul întrebărilor, vor identifica
elementele din cadrul compoziției. Identificarea locului unde se desfășoară scena .
- Ce observăm în imagine? Ce fac oamenii? Ce instrumente de lucru cunoașteti ? / Cărui
anotimp îi corespund aceste activități? /Ce alte activități mai desfașoară oamenii? /Care sunt
lunile de primăvară? Ce schimbări se mai petrec în natură? /Ce flori observăm în ronduri?/ Ce
culori au? Elevii sunt solicitați să dea și alte exemple de flori de primăvară , spunând și culoarea
fiecăreia./Ce culori au fost folosite în realizarea picturii? /Cum sunt personajele care sapă față de
celelalte ?
Se vorbește despre prim-plan și plan îndepărtat. Se analizează elementele din prim-plan:
Unde sunt personajele?/Ce este o grădină?/ Unde mai pot fi cultivate plantele? Se vorbește
despre fiecare în parte. Se dau exemple de astfel de plante
Folosind o planșă cu un pom fructifer, elevii vor descoperi care sunt părțile componente
ale plantei și rolul fiecărei părți. Recunoașterea anumitor părți componente ale plantelor și în
tablou .
Elevii sunt îndrumați să descopere formele straturilor de flori, să precizeze dacă sunt mulți
lucrători, cum sunt îmbrăcați aceștia. Li se spune că în Evul Mediu doar nobilii aveau grădini
amenajate și probabil acea grădină aparține unei familii de aristocrați , pe care țăranii o munceau.
Joc: Floarea de lotus. Elevii vor pimi o fișă unde trebuie să completeze caracteristici ale
anotimpului primăvara.
2. Elevii sunt îndrumați să priveasca cel de-al doilea tablou și să identifice elementele din
cadrul compoziției .
- Ce observați în acest tablou?Unde sunt personajele ?/Ce fac ?/ /Din ce categorie face
parte grâul? Ce alte cereale mai cunoașteți? /Pentru ce sunt cultivate acestea ? /Ce se obține din
grâu?/Ce sunt acești oameni /Cărui anotimp îi corespunde această activitate , de secerat ?/Care
sunt lunile de vară?/Ce alte activități mai desfășoară oamenii în acest anotimp?/ Cum sunt cele
două personaje : cel care bea apă și cel care cosește lângă el, față de celelalte personaje?. Li se
amintesc noțiunile de prim-plan și plan îndepărtat. Se vorbește despe perspectiva acestui tablou./
626
Ce culoare are lanul de grâu?/Ce se observă în lanul de grâu?/ Ce alte flori specifice acestui
anotimp cunoașteți? Ce fel de culori sunt roșu, galben și albastru ?/Ce reprezintă fiecare?/ Care
sunt culorile care predomină? Ce senzație îți dau aceste culori?/Cum este vremea în acest
anotimp ?
Joc: Săculețul fermecat. În săculeț se află ghicitori despre plante, obiecte întâlnite în
imagine. Elevii trebuie să ghicească despre ce este vorba și să dea cât mai multe detalii despre
acel lucru.
3. Elevii idenifica locul unde se desfăşoară scena. Se vorbeşte despre ceea ce se vede în
planul apropiat, respectiv cel îndepărtat.
Observând natura elevii stabilesc anotimpul redat. De unde v-aţi dat seama?/ Care sunt
lunile de toamnă? Ce fac personajele din prim-plan?. Se stabileşte în ce anotimp are loc la noi
tăierea porcului şi ce produse se obţin de la el Li se spune elevilor că acest tabou este pictat , în
regiunea Flandrei , tăiarea porcului reprezintă o tradiţie specifică anotimpului toamna în acea
zonă. Se vorbeşte despre fântâna care se află în prim-plan , ce rol are folosirea apei în gospodărie
Ce fac oamenii din plan îndepărtat ? /Ce alte activităţi mai desfăşoară oamenii în acest anotimp?
Se dau exemple de recolte. În acest anotimp oamenii ară pământul , apoi seamănă grâul . Elevii
vor motiva de ce toamna este cel mai bogat anotimp./Ce culori au fost folosite?/ Cum este cerul?
/Sunt folosite tonurile pentru redarea acestuia. De ce are această culoare cerul?/ Cum este vremea
toamna?/ Ce se întâmplă cu păsările călătoare?/ Ce fac celelalte animale în acest anotimp?
Elevii sunt întrebaţi de ce copacii sunt desfrunziţi. Li se explică elevilor noţiunea de
„foioase” .Vor da şi ei exemple de copaci din această categorie.
Joc: Ce poate fi ...? (albastru, roşu ,verde). În răspunsurile elevilor se vor regăsi
exemple din pictură .
Elevii vor interpreta cântecul “Toamna“ (în care sunt amintite aspecte din viaţa
plantelor, animalelor în acest anotimp) .
4. Se vor identifica, împreună cu elevii, elementele din cadrul compoziţiei.
Observând natura, elevii vor stabili că este vorba despre anotimul iarna. Vor fi solicitaţi să
enumere lunile de iarnă. Sunt solicitaţi să vorbească despre fenomenele naturii specifice acestui
anotimp. Ce se întâmplă cu plantele şi cu animalele în acest anotimp?/Cu ce se îndeletnicesc
oamenii iarna ? Ce datini şi obiceiuri legate de acest anotimp cunoaşteti?
Ce culoare predomina în acest anotimp. Ce puteţi spune despre alb. Ce se poate obţine
din amestecul unei culori cu alb sau negru?
Se discută despre prim-plan și despre planul îndepărtat./ Ce fac majoritatea personajelor?
Ce alte jocuri de iarnă cunoaşteti?
Pe baza tabloului elevii sunt solicitaţi să formuleze oral un scurt text .
Feed-back-ul se realizează prin câteva întrebări referitoare la cele patru anotimpuri,
studiate pe operele de artă .
Evaluarea finală a lecţiei va avea loc la şcoală. Aceasta constă în completarea unei fişe
care să conţină întrebări referitoare la lecţia desfăşurată la muzeu.
Bibliografie :
- coordonator Mircea Popescu, Dicţionar de Artă, vol. I şi II, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1998;
- Maeştrii Picturii Europene. Secolele XV-XVIII. – publicată de Muzeul Naţional de Artă
al României
627
MODELE DE BUNE PRACTICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
prof. înv.primar VASILICĂ CLAUDIA

Școala Gimnazială „George Bacovia”, București
Învățătoare fiind, am căutat ca pe parcursul anilor să-mi perfecționez activitatea

desfășurată la clasă cu metode noi și utile în demersul pedagogic. Astfel, dorința mea de
perfecționare fiind pe primul plan, mi-am dorit să particip la diferite cursuri, seminarii, dar am și
implementat proiecte europene, pe care le-am și câștigat. Unul dintre proiectele europene pe care
l-am instrumentat și la care am participat a fost „Spice Up Your Teaching Methodology in
Practice Today” – Malta, în perioada 6-10 iulie 2015. Participarea și activitățile de la acest curs
au fost o încântare pentru mine dat fiind faptul că am putut interacționa cu alte cadre didactice
din țări diferite: Italia, Spania, Germania, Bulgaria, Ungaria și, binențeles, din România, unde am
avut schimburi de experiențe. Aduc în atenție acest curs deoarece, la acea dată, în cadrul acelui
proiect, trainerul a avut planificată pentru lucru metoda ce implică acele ”Cuisenaire Rods”,
inventate de Caleb Gattegno. Sincer vorbind, până atunci, nu fusesem curioasă să studiez mai
profund acest subiect, deși auzisem de aceste tije. Îmi amintesc că, deși eram împărțiți pe grupe,
în momentul când am primit trusa cu tije nu prea știam ce să facem cu ea, iar sarcina pe care o
aveam de rezolvat suna în felul următor: „Alegeți două povești și, cu ajutorul tijelor, expuneți
planul epic!”. După câteva clipe de gândire, am fost cea care a ales 2 dintre cele mai cunoscute
povești ale copilăriei și anume: „Alba ca zăpada și cei șapte pitici” și „Cenușăreasa”. Și, încetul
cu încetul, ideile au curs și cu ajutorul tijelor am expus cele două povești din punct de vedere al
dramelor suferite de cele două personaje principale, am evidențiat trăsăturile lor fizice și morale,
personajele pozitive și negative, asemănări și deosebiri, finalul fericit al poveștilor. Ce vă pot
spune este că, la final, când am prezentat modul nostru de expunere prin această metodă
audiența a fost încântată, cei prezenți aplaudându-ne. Tot atunci, în anul 2015, urma să preiau
din toamnă următoarea serie de elevi de la clasa pregătitoare, așa că pe parcursul anilor am
aplicat cu succes la clasă această metodă. Ceea ce dezvoltă în primul rând această metodă este
spiritul de echipă, dar și pe cel de competiție. În plus, fiind pus în fața unui lucru inedit, tot
grupul începe să vină cu idei (să născocească) și să acționeze în consecință. Aceste tije s-au
dovedit tot timpul de ajutor pentru că, după cum știți, în special la clasa pregătitoare, predarea
trebuie să se facă mai mult prin joc. Astfel, piesele fiind colorate, ușor de mânuit și de îmbinat,
ele devin instrumente deosebit de utile în jocurile didatice. Apoi, lucrând cu ele, mi-au venit fel
și fel de idei cum ar fi: să se alcătuiască cu ajutorul literelor studiate simple cuvinte folosind
tijele; să se alcătuiască propoziții și să se observe din câte cuvinte este alcătuită propoziția; să se
expună planul de acțiune al unei povești; să se facă calcule matematice (adunări și scăderi în
628
concentrul 0-10 și mai mult); să se delimiteze nr. de alineate sau de fragmente de unde să se
deducă ideea principală. Poate vă întrebați dacă folosirea lor dă roade. Da, pentru că multe
lucruri le vin în minte elevilor prin deducție, în timpul lucrului când folosesc aceste tije. De fapt,
acesta este secretul folosirii lor, anume faptul că multe idei se propagă în timpul activităților și,
prin interacțiunea membrilor echipei, ei rezolvă sarcinile date. Un alt factor important este acela
că și noi cadrele suntem implicați în acest joc, astfel ne putem da seama prin ce trece elevul, ce
provocări are, cum gândește și unde este cazul ca noi să intervenim și să le putem da un sfat.
Lucrând cu ele, am dedus în primul rând că îți trebuie răbdare, dar și timp, diferă mult de
metodele de predare tradiționale, dar și de cele alternative. Ideile se pot schimba radical de la un
exemplu la altul sau de la un coechipier la altul, nu mai spun de la o echipă la alta. Iată cum
realizăm a astfel de activitate la o oră de comunicare: se împarte clasa pe echipe (îi lăsam pe ei la
libera alegere, asigurându-ne că acele grupe sunt omogene din punctul de vedere al nivelului
copiilor); se pregătesc bucățele de hărtii pe care se scriu literele studiate;se atribuie fiecărei litere
câte o tijă de o anumită culoare, apoi se alcătuiesc cât mai multe cuvinte posibile; se face
despărțirea cuvintelor în silabe, de data această fiecare silabă având câte o culoare, de aici elevii
învață numărul de silabe dintr-un cuvânt; se alcătuiesc propoziții simple, apoi dezvoltate, fiecărui
cuvânt atribuindu-se câte o culoare, așa elevul observă și din câte cuvinte este alcătuită
propoziția. Precizez că, la clasa mea, la începutul fiecărui an școlar, când aplic chestionarul
pentru determinarea stilurilor de învățare, constant că, la mai bine de 90% din elevii clasei,
predomină stilul vizual și 50% practic. Noi, cei care lucrăm zilnic cu copiii, știm că ei învăță cel
mai mult vizualizând, apoi construind, punând mâna pe ceva palpabil și făcând. De cele mai
multe ori, am rămas mirată de ce le trece prin cap, de gândirea logică și legăturile pe care le
găsesc singuri în timpul activității. La venirea de la acea formare, mi-am propus ca în cadrul
proiectării lecţiilor să introduc tehnicile şi metodele noi de învăţare, exemple de bune practici de
la nivel european. Mi-am propus să le ofer o perspectivă elevilor spre noi orizonturi şi căi de
acces pentru cultură şi cunoştinţe de nivel european, dar să-i și ajut să-și dezvolte libera
exprimare, să aibă curaj în inițiative, dorința de a veni în completare cu o idee proprie. Cred că
noi, promotorii educației, ar trebui să le oferim elevilor în procesul instructiv-educativ mai multă
motivație, stimulare și încurajare în vederea comunicării. Putem astfel organiza activitățile de
predare-învățare ținând cont de stilurile elevilor de învățare și de inteligențele multiple ce îi
caracterizează. Avantajele tijelor pe care le-am dedus sunt următoarele:
* se folosesc ca un joc, dezvoltă inteligenţa, participă toţi elevii, dezvoltă creativitatea;
Introducerea tijelor în actul didactic trebuie privită, în primul rând, ca un joc, un joc la
care și tu ca învățător iei parte, iar ele oferă provocări potrivite pentru nivelul actual al
cunoștințelor elevilor, îi țin pe copii mereu în priză, fiind tot timpul implicați.
629
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL

„PAȘTELE LA ROMÂNI”
Prof. ENE CARMEN-MONICA

GRĂDINIŢA NR. 35, BUCUREŞTI
Titlul proiectului: "Sărbătorile la români – voie bună, fantezie și culoare”

Activitatea principală din cadrul proiectului – expoziție- concurs
Domeniul în care se încadrează proiectul: Domeniul cultural-artistic, arte vizuale
Ediția nr.: V
Locul și perioada de desfășurare a activității principale: Grădinița Nr.35, București, sector 5,
04.04.2023
Număr participanți la proiect: 390 ( 130 cadre didactice, 260 preșcolari)
Participare directă : 57 / Participare indirectă : 333 / Participare Online : 333
Proiectul este cu participare: directă, indirectă, online.
PREZENTAREA PROIECTULUI
Argument justificare, context
Datorită faptului că pe teritoriul țării noaste întâlnim o multitudine de tradiții și obiceiuri
destinate diferitelor sărbători, ce produc bucurie și emoții plăcute atât pentru copii cât și pentru
adulți, ne propunem familiarizarea preșcolarilor cu acestea în vederea transmiterii lor din
generaţie în generaţie. Pentru cea de-a cincea ediţie a proiectului nostru ne dorim să aducem în
prim-plan Sărbătoarea Paștelui .
Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare în calendarul creştin, fiind însoţită,
în România, de numeroase tradiţii şi obiceiuri, unele moştenite din generaţie în generaţie. Prin şi
pentru aceste tradiţii, unele dintre cele mai frumoase din lume, sărbătoarea Învierii este prilej de
reunire a familiei în jurul mesei cu preparate tradiţionale, este motiv de bucurie şi de optimism.
Păstrând la loc de cinste aceste datini, tradiţii şi credinţe, practicându-le alături de copiii
noştri, vom păstra vie spiritulitatea românească, ca pe un izvor de bună creştere. Sărbătorile sunt
un prilej de bucurie, de împăcare sufletească, lumina sfântă din noaptea Învierii Mântuitorului
călăuzindu-ne spre o viață mai bună, lipsită de griji. Punctul de pornire în desfășurarea
proiectului l-a constituit curiozitatea copiilor de a afla cât mai multe despre obiceiurile și
tradiţiile românești Copiii iubesc sărbătorile românești nu pentru latura lor religioasă, ci pentru
latura laică – de exemplu Paștele pentru venirea iepuraşului cu cadouri și de aceea voi încerca să
sădim în sufletele lor iubire pentru Dumnezeu și semeni.
630
În creațiile artistico-plastice și practice ale celor mici vom regăsi toate emoţiile,
sentimentele și trăirile lor legate această sărbătoare atât de iubită și emoționantă.
Atragerea copiilor preșcolari și a părinților acestora în organizarea de activități
extracurriculare de consolidare a comportamentelor prosociale și de oferire a unor modele
pozitive pentru comunitate prin păstrarea și continuarea tradiţiilor și obiceiurilor poporului
român.
Scopul proiectului;
Cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor creştineşti de Paşti, dezvoltarea simţului estetic,
stimularea creativităţii, cultivarea sensibilităţii copiilor prin redarea plastică sau pracică a
elementelor religioase specifice sărbătorilor Pascale.
Obiectivele specifice ale proiectului;
OS1 - Dezvoltarea interesului a 260 de preşcolari şi 130 de cadre didactice pentru
cunoaşterea şi păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor poporului român într-o perioadă de 8 luni;
OS2 - Valorificarea activităţii desfăşurate de copii, în urma jurizării, prin oferirea de
premii şi diplome de participare;
OS3 -Realizarea a 260 de creaţii realizate prin tehnici specifice de educaţie plastică şi
abilităţilor practice în funcție de nivelul de vârstă al copiilor;
OS4 - Monitorizarea și evaluarea activităților pe parcursul derulării întregului proiect;
OS5 - Diseminarea rezultatelor în cadrul unităților participante într-un interval de 2 luni.
Descrierea activităților
a. Titlul activității:
-„Paștele la români”-
b. Data/perioada de desfășurare:
- 04 aprilie 2023
REZUMATUL PROIECTULUI
a.Număr de elevi și număr de cadre didactice implicate:
- Număr de preșcolari implicați – 260
- Număr cadre didactice – 130
b.Beneficiarii direcți și indirecți:
- Beneficiari direcți : 260 preșcolari, 130 cadre didactice
- Beneficiari indirecți : părinți ai copiilor implicați în proiect, partenerii implicați,
comunitatea locală, unităţi școlare în care s-a diseminat proiectul, mass-media
c.Activități propuse, în ordinea în care se vor desfășura:
Secțiunea I – dedicată preșcolarilor: preșcolarii sub îndrumarea cadrelor didactice vor
realiza produse practice și plastice folosind diverse tehnici și materiale. După efectuarea fazei
631
locale unde pot participa toți copiii, cadrele didactice vor selecta maxim 2 lucrări pe care le vor
trimite spre evaluare la sediul grădiniței organizatoare. Preșcolarii din municipiul București vor
participa direct la faza regională.
Secțiunea II – dedicată cadrelor didactice: fiecare cadru didactic poate trimite o lucrare
practică sau plastică originală și/sau un material cu exemple de bune practici (referate, proiecte
tematice, proiecte de activitate) în format Word, format A4, titlul scris cu Times New Roman 12
bold, aliniat center, la un rând sub titlu se va specifica autorul, unitatea de învățământ, localitatea
cu aceleași caractere și italic, la un rând sub autor, lucrarea scrisă cu Times New Roman 12,
aliniat justify, tehnoredactare la un rând, obligatoriu cu diacritice. Nu se acceptă materiale
plagiate sau fără a respecta condițiile de redactare. Organizatorii își asumă responsabilitatea de a
refuza aceste materiale.
d.Descrierea activității principale:
- Activitate pentru beneficiarii direcți :
Expoziția - concursul se va desfăşura în data de 04 aprilie 2023 și presupune realizarea unei
expoziții cu lucrări realizate prin intermediul unor tehnici diverse de educaţie plastică și abilităţi
practice care să redea „mesaje” referitoare la sărbătoarea Paștelui.
e.Impactul educativ estimat asupra grupului țintă.
Dezvoltarea unor sentimente pozitive și sensibilizarea copiilor preșcolari față de tradiţiile
şi obiceiurile poporului român. Motivarea pentru lucru în echipă. Sensibilizarea și implicarea
părinților în actul educațional și activitățile extracurriculare. Diseminarea activității la nivelul
unităţii noastre şi a unităţilor partenere să conducă la implicarea tuturor cadrelor didactice în
activitățile viitoare, având ca imbold exemplul pozitiv. Implicarea în proiect a unor persoane și
Durata proiectului : - 8 luni
Se va realiza o expoziție cu toate produsele primite și va fi supusă jurizării și evaluării de
către cadrele didactice evaluatoare.
Se vor acorda premiile I, II, III și mențiune și diplome de participare, atât copiilor
participanți cât și cadrelor didactice. De asemenea, se vor acorda diplome de organizare și
adeverințe de evaluator cadrelor didactice implicate în aceste activități.
632
MODELE DE BUNE PRACTICI ÎN PROCESUL FORMATIV-EDUCATIV
EDUCAȚIE NONFORMALĂ -„LECȚIA ÎN MUZEU”
Prof. înv. primar PREDA DANIELA MONICA

Şcoala Gimnazială „Regina Maria”, București
GALERIA DE ARTĂ EUROPEANĂ

Disciplina: Educaţie civică, clasa a III-a ; Unitatea de învăţare: PERSOANA
Tema: Trăsături morale ale persoanei – Bunătate vs. Răutate
Opere de artă :
 Întoarcerea fiului risipitor – Bernardino Licinio
 Agar şi Ismael în deşert – Pier Francesco Mola
Galeria de Artă Europeană se află în aripa Kretzulescu a muzeului. Tablourile se găsesc la
primul etaj în sălile 2, 3.
OBIECTIVELE LECŢIEI
1. să descrie înţelesul unor termeni specifici limbajului civic;
2. să identifice în tablourile prezentate situaţii ce concretizează cele două trăsături morale;
3. să rezolve sarcinile primite în cadrul unor jocuri;
4. să aplice cunoştinţele dobândite în imaginarea unei scurte poveşti.
Resurse:
Mijloace de învățământ: tablouri, fise de lucru, Povestea fiului risipitor, Povestea sclavei
Agar
Forme de organizare: frontal, individual, în pereche
Metode
Conversaţia euristică, Observaţia (liberă, dirijată), Explicaţia, Instructajul, Jocul de rol,
Comparaţia, Povestirea.
Desfăşurarea lecţiei
Captarea atenției:
Copiii sunt pregătiţi pentru a începe activitatea. Fiecare are în spate o pernuţă pe care va sta
în timpul activităţii. Se repetă regulile de comportare. De ce nu trebuie să atingem operele de artă
? (sunt valoroase şi se deteriorează) – se exemplifică prin joculeţ : un şerveţel se trece din mână
în mână pe la fiecare copil. La sfârşit şerveţelul ajunge la învăţător; acesta îl desface şi îl
compară cu unul scos din pacheţel. Ce s-a întâmplat cu el? (s-a mototolit) Acelaşi lucru se
întâmplă şi cu operele de artă – se deteriorează.
Ajungem în sala 2 şi ne aşezăm în faţa tabloului.
Bernardino Licinio este un pictor italian,

reprezentant important al Renaşterii, care a trăit la Veneţia între 1490 şi 1549. În secolul 16,
reprezentarea scenelor biblice într-un decor renascentist, cu personaje costumate după moda
acelor vremuri, constituie o caracteristică a picturii din Italia, care se regăseşte şi în acest tablou.
633
Renaşterea este o mişcare social-politică şi culturală, care s-a desfăşurat în Europa
occidentală, din secolul 14 până în secolul 16, caracterizată prin mari invenţii şi descoperiri
geografice, prin înflorirea ştiinţelor şi artelor, prin interesul pentru cultura Antichităţii. Artiştii
renascentişti se raportează prin operele lor la idealurile umanismului, fiind preocupaţi de redarea
spaţiului, a volumelor, şi echilibrul formelor.
Astăzi vom învăţa despre “Bunătate şi răutate”.
Ce înţelegeţi prin bunătate? Ce înţelegeţi prin răutate?Să privim pictura! Ce puteţi spune despre
pictură? Cum se numeşte pictura cu un singur personaj? (portret) Mai multe personaje – scenetă,
acţiune. Priviţi ţinuta personajelor şi a noastră. Ce s-a întâmplat? (moda a evoluat – au trecut 4
secole).
Tabloul se numeşte “Întoarcerea fiului risipitor”. Vă spune ceva? Poate să povestească cineva
pilda fiului risipitor? (cineva citeşte pilda – povestea) *. Care a fost atitudinea tatălui? (bunătate)
Voi cum credeţi că aţi fi reacţionat în locul lui? Să ne întoarcem la tablou! Ce moment a surprins
pictorul? Ce personaje recunoaşteţi? Identificaţi personajele principale! (fiul risipitor şi tatăl).
Ce deosebiri observaţi între cele două personaje principale? Ce sentimente ‘trăieşte’ fiecare personaj?
(tatăl – bun , fiul – smerit) Cine sunt celelalte personaje? Care credeţi că este celălalt
fiu? (cel de pe cal) Care este atitudinea lui? (mânie)
Urmează un joc de rol: grupe de câte 3 interpretează rolul tatălui şi ale celor doi fii.
Cum sunt oamenii buni? (prietenoşi, inţelegători, atenţi, grijulii, veseli, iertători,plini de dragoste
Ce sunt aceste cuvinte pe care tocmai le-aţi enumerat? (adjective)
Fiecare elev va primi o fişă de lucru.
Floarea binelui Floarea răului
Cerinţă
Pe fiecare petală a ‘florii binelui’ completaţi cu calităţile omului bun , iar pe fiecare spin al
‘florii răului’ cu însuşiri ale omului rău.
Comparaţi rezultatele.
Următorul tablou pe care îl vom studia se află în sala numărul 4. Să ne îndreptăm spre sală -
“Flori într-o grotă” – Abraham Mignon
634
Flori într-o grotă - Şcoala germană şi austriacă – ulei pe pânză 100x78 - Provenienţă: Colecţia
Regelui Carol I - Autor: Abraham Mignon
Pictor de origine flamandă născut într-o familie de negustori protestanţi emigranţi din
Flandra. Creaţia sa a fost puternic marcată de decoretivismul lui Heem, pictura sa reprezentând
în principal flori remarcându-se prin virtuozitate, eleganţă, coloritul puternic şi lirismul
atmosferei.
Picturile lui nu sunt simple vase cu flori, ci compoziţii de o mare bogăţie de sensuri şi
reprezentări florale şi animaliere foarte diverse.
Natura statică florală pictată de Mignon este definită de fineţea şi grija pentru finisajul
fiecărui detaliu, de virtuozitatea uluitoare a excecuţiei şi o relaţie subtilă a elementelor
componente. În acest tablou pictorul amplasează un buchet luminos de flori pe trunchiul lipsit de
viaţă al unui copac profilat pe fundalul întunecat al unei grote unde lumina abia pătrunde.
Copiii se aşează şi li se cere să observe acest tablou.
Ce observaţi? Cum vi se pare în comparaţie cu primul tablou - “Întoarcerea fiului risipitor” ?
Din punct de vedere al compoziţiei ce puteţi spune? (nu sunt personaje).
Acest tip de tablou se numeşte natură moartă.
Să ne întoarcem puţin la florile din fişe. Cum sunt ele? (opuse) În tablou observaţi elemente
opuse? Care?
Abraham Mignon a construit acest tablou pe contraste. Ce este acela un contrast? (opus)
(exemplu: mare ǂ mic). Dar contrast al culorilor? (calde – reci, închise – deschise).
Haideţi să ne întoarcem la tablou. Ce contraste observaţi? (luminat – intunecat, culori
strălucitoare – culori închise, plante vii – plante moarte). Lumina la ce ne duce cu gândul? (om
luminat, Isus, bunătate). Dar întunericul? (lipsă de cunoaştere, mister, iad, răutate). Care parte a
tabloului exprimă bunătate, căldură, viaţă, veselie? (partea dreaptă). Partea stângă ce transmite?
(răceală, teamă, răutate, pericol). Ce vieţuitoare vedeţi în acest tablou? (pasari, fluturi, şobolan,
şarpe, broască). Care dintre ele simbolizează bunătatea? Dar răutatea? (şobolanul , şarpele). De
ce consideraţi că şarpele este un simbol al răutăţii?
Exerciţiu de imaginaţie
Imaginaţi-vă că buchetul de flori este un copil, iar ruinele şi întunericul sunt familia lui.
Scrieţi o scurtă poveste despre aceasta.
Bibliografie:
- Maeştrii Picturii Europene. Secolele XV – XVIII – publicată de Muzeul Naţional de Artă a
României
- http://www2.tvr.ro/ovedetauntablou/index.php
635
MÂNUȚELE SPECIALE
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL ȘI INCLUZIUNE SOCIALĂ
Prof. STOICAN PARASCHIVA PAULA

Prof. CRANTA ALEXANDRA
Argument
Acest proiect educațional a luat naștere din nevoia practică de identificare a unor
activități cu caracter practic aplicativ care să susțină integrarea socio-profesională viitoare a
elevilor cu deficiențe înscriși în sistemul de învățământ special și special integrat. Un colectiv
mic, dar unit de profesori inimoși și-a propus să valorifice potențialul de lucru al elevilor și să
promoveze cât mai mult atât rezultatele obținute, cât și proprii elevi dornici să se facă remarcați
în societate.
Scopul: Colaborarea dintre cadrele didactice și elevii Școlii Gimnaziale Speciale Nr. 10 cu
diferite instituții partenere în vederea creșterii gradului de integrare socială și viitor profesională
pentru elevii cu deficiențe ai școlii.
Obiective generale:
 Obținerea unor soluții pentru îmbunătățirea comportamentului elevilor atât la școală, cât și
în societate prin expunerea la diferite situații sociale.
 Îmbunătățirea abilităților sociale generale ale elevilor cu deficiențe (respectarea unor reguli
și norme de comportare în public);
 Valorificarea deprinderilor obținute în cadrul cursului de ”Comunicare în spațiul public”
prin aplicarea/exersarea lor în situații concrete.
 Oferirea unor exemple de bune practica în vederea susținerii incluziunii sociale și
sensibilizare a publicului- societății față de această categorie vulnerabilă.
 Consilierea părinților pe anumite tematici pentru optimizarea relației cu copiii și
încurajarea în susținerea și continuitatea acestor activități dincolo de școală.
 Valorificarea produselor realizate de copii prin organizarea unor expoziții cu vânzare și a
unor pliante de promovare.
 Organizarea unor excursii tematice cu autofinanțare din fondurile obținute în cadrul
târgurilor cu vânzare.
 Realizarea unui portofoliu cu produse ale activităților.
 Promovarea reciclării prin realizarea de produse decorative folosind material reciclate și
tehnici specifice
Perioada de derulare: 1 septembrie 2020 - 5 iunie 2021.
Grupul ținta:
636
1. Elevii cu diferite tipuri de deficiențe ai Școlii Gimnaziale Speciale nr. 10.
2. Părinți ai unor copii cu diferite tipuri de deficiențe ce nu cunosc specificul activității școlilor
speciale;
3. Comunitatea locală din care facem parte.
Echipa de proiect:
Director: prof. Stoican Paraschiva Paula
Coordonator: Cranta Alexandra
Membrii: un număr de 8 profesori ai Școlii Gimnaziale Speciale Nr. 10
Elevi implicați: Elevii ciclului gimnazial al Școlii Gimnaziale Speciale Nr. 10
Modalități de implementare:
a. Întrevederea membrilor proiectului în vederea conceperii planului de acțiune comun.
b. Întâlnire cu posibili parteneri în vederea prezentării planului de acțiune
c. Prezentarea planului de acțiune al proiectului în detaliu la avizierul școlii.
d. Desfășurarea activităților propuse în proiect conform planului de lucru .
e. Monitorizarea și evaluarea procesului/ rezultatelor proiectului.
f. Diseminarea activităților din proiect și a rezultatelor acestui proiect.
Popularizare – Modalități de diseminare
1. Acord de parteneriat între Școala Gimnazială Specială nr 10 și insituții partenere
2. Fotografii și secvențe filmate din cadrul atelierelor de lucru, a expozițiilor și târgurilor
organizate;
3. Produse ale activității (lumânări, tablouri, felicitări, produse decorative folosind materiale
reciclate);
4. Prezentări powerpoint, afișe, anunțuri la avizier.
Modalități de monitorizare și evaluare
- Fișe de observații;
- Urmărirea reacțiilor/comentariilor obținute pe paginile de promovare în social-media;
- Analiza produselor activității;
- Demararea unui caiet de impresii din partea vizitatorilor de la târgurile cu vânzare la care
participăm.
Rezultate ale proiectului:
5. Workshop-uri demonstrative de promovare a unor tehnici de lucru specifice;
6. Expoziții ale produselor activității,
7. Târguri cu vânzare de produse;
8. Obținerea unor fonduri pentru procurarea de noi materiale și organizarea unei excursii
tematice.
637
Ateliere de lucru:
1) Atelier de lumânări decorative;
2) Atelier de felicitări obținute prin diverse tehnici: quilling;
3) Tablouri cu elemente tradiționale – prelucrarea și împletirea sforii;
4) Semne de carte cu folosirea unor materiale naturale
5) Broșe cusute
6) Împâslit
7) Decorațiuni tematice din materiale naturale.
Rezultate estimate - Impactul
 Formarea unei atitudini deschise și cooperante vis-a vis de școală și activitatea educativă
a parinților.
 Îmbunătățirea relației profesorilor cu părinții cu care interacționează.
 Modelarea unor atitudini constructive a părinților prin care să își ajute copiii aflați în
dificultate.
 Formarea autonomiei personale a elevilor din ciclul primar
 Dezvoltarea capacității de exprimare și comunicare social afectivă
 Dezvoltarea capacității educative a părinților
 Crearea unei solidarități între părinți, copii și cadrele didactice
Etapele desfășurării proiectului:
 Septembrie – decembrie 2020 – organizarea atelierelor de terapie ocupațională în cadrul
cărora se confecționează obiecte specifice sărbătorilor de iarnă: lumânări, tablouri de
iarnă, decorațiuni pentru brad etc;
 Decembrie 2020 – participare la Târgul de Sfântul Nicolae de la Muzeul Țăranului
Român
 Decembrie 2020 – organizarea unei expoziții cu produsele realizate în cadrul atelierelor
de terapie ocupațională în cadrul școlii;
 Ianuarie – martie 2021 – organizarea atelierelor de terapie ocupațională în cadrul cărora
se confecționează obiecte specifice mărțișorului: mărțișoare, brose, felicitări etc.
 Martie 2021 – participare la Târgul de Mărțișor de la Muzeul Țăranului Român;
 Martie 2021 – vizită la Salina Slănic Prahova, achitată din fondurile obținute în urma
participării la târguri;
 Martie - aprilie 2021 - organizarea atelierelor de terapie ocupațională în cadrul cărora se
confecționează obiecte specifice sărbătorilor pascale: lumânări, ouă realizate prin tehnica
quilling, felicitări etc.
 Aprilie 2021 – participare la Târgul de Florii de la Muzeul Țăranului Român;
 Iunie 2021 - vizită la Grădina Rustică, achitată din fondurile obținute în urma participării
la târguri.
638
Județul ALBA
639
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL - ÎMPĂRĂȚIA CĂRȚILOR
Prof. înv. primar ALECUȘAN ELENA GABRIELA

Școala Gimnazială „Toma Cocișiu”, Blaj, Jud. Alba
Argument
În ciuda progresului rapid al ştiinţei, cartea rămâne nemuritoare în educarea şi formarea

personalităţii fiecărui om.
Aflat în această lume, copilul se regăseşte în lumea jucăriilor (cartea) în care componentele
ei sunt conţinuturile viu colorate şi atractive, ori în lumea poveştilor, unde oricine este desprins
de firul realităţii şi atras involuntar de peripeţiile distractive ale personajelor acestora.
Coordonat pe acest drum, micul şcolar, se obişnuieşte cu gândul că, oriunde, oricând şi
oricum, cartea rămâne cel mai bun profesor al omului.
Scopul proiectului de faţă este de a oficializa şi motiva intrarea bobocilor în lumea cărţilor
şi de a întării parteneriatul dintre ei şi bibliotecă.
La rândul ei, biblioteca va trezi în sufletele prichindeilor curiozitatea şi plăcerea de a
parcurge paginile cărţilor, multiple, variate şi pline de învăţături.
Copiii vor deveni mai responsabili, mai atenţi, mai pregătiţi pentru viitor. Vor descoperi
multe din micile (dar esenţiale) secrete ale vieţii.
Sunt convins că relaţia acestui parteneriat se va transforma într-o prietenie durabilă şi
elegantă, destul de necesară.
Grup ţintă: Beneficiari direcţi
- elevii clasei pregătitoare de la Scoala Gimnazială Toma Cocișiu Blaj;
- reprezentanţii bibliotecii;
Beneficiari indirecţi
- invitaţi, părinţi;
- cadrele didactice ale şcolii;
Obiective generale:
 stabilirea unei bune relaţii între bibliotecă şi şcoală;
 implicarea bibliotecarilor în formarea şi dezvoltarea elevilor;
Obiective specifice:
 dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajelor tetelor literare;
 realizarea unor desene în vederea exprimării trăirilor afective şi apoi exprimarea scrisă a
acestora;
640
 crearea unui mediu propice lecturii (din partea cadrelor didactice şi a reprezentanţilor
bibliotecii);
DURATA PROIECTULUI: an şcolar 2022-2023;
REZULTATE AŞTEPTATE:
Conştientizarea părinţilor şi a reprezentanţilor biblioteci privind rolul pe care-l au în
formarea şi dezvoltarea elevilor.
PRODUSE DE ETAPĂ ŞI FINALE:
 expoziţii de carte;
 portofoliul;
 albumul foto;
DISEMINAREA PROIECTULUI:
- pliante, afişe;
- panori cu produsele activităţii elevilor.
ACORD DE PARTENERIAT
Încheiat între:
Biblioteca Municipală„Şcoala Ardeleană”Blaj,reprezentată prin: director, Borcea Diana
Şcoala Gimnazială Toma Cocișiu Blaj,reprezentată prin director: prof. Ionescu Nicolae Mihai
în vederea colaborării proiectului: Împărăția Cărților
Şcoala Gimnazială Toma Cocișiu Blaj se obligă:
 Să trimită documentaţia completă partenerului;
 Să realizeze portofoliul cu materialele de la activităţile cuprinse în proiect;
Biblioteca Municipală „Şcoala Ardeleană”Blaj
reprezentată prin: director, Borcea Diana se obligă:
 Să respecte calendarul activităţilor;
 Să asigure condiţii pentru prezentarea scenetei pregătită de elevi.
Director, Director, Coordonator de proiect,

Prof. Ionescu Nicolae Mihai Borcea Diana Prof. înv. primar Alecuşan
Gabriela
Bibliografie:
Cucoş, C. (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice,
Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom, 2009.
641
IARNA - AUXILIAR DIDACTIC – SECȚIUNE CLASA a IV-a
prof. înv. primar PETRU VIORICA MIHAIELA

Școala Gimnazială „Toma Cocișiu”, Blaj, Jud. Alba
1. JOC-Recunoaşteţi anotimpul!
Aţi primit patru cartonaşe :alb pentru anotimpul iarna, verde pentru primăvară, galben pentru
vară şi maro pentru toamnă.
Ascultaţi enunţurile şi ridicaţi cartonaşul potrivit pentru fiecare anotimp.
Anotimpul cel mai darnic este…
Natura se trezeşte la viaţă…
Neaua se aşterne peste tot…
Păsările călătoare pleacă în ţările calde…
Martie, aprilie şi mai sunt lunile de…
Anotimpul în care răsar ghioceii este…
Luna septembrie este prima lună de…
Ianuarie este o lună de…
Anotimpul cel mai călduros este…
2. Citiţi ghicitorile şi uniţi fiecare ghicitoare cu anotimpul potrivit:
Pe cer stol de rândunele, Soarele nu încălzeşte,

În grădină viorele, Frunzişul se veştejeşte,
Pădurea a înverzit, Strângem roade pe ogoare,
Cine oare a venit? Când se-ntâmplă asta oare?
Care anotimp, ştii care Fără niciun fir de aţă,

Are ziua cea mai mare, A ţesut ţurţuri de gheaţă,
Are fructe, are soare, Cine-i meşter iscusit?
Şi căldură arzătoare. Spune dacă ai ghicit.
3. Scrieţi câte două propoziţii despre fiecare din cele patru anotimpuri . În fiecare propoziţie
folosiţi câte o însuşire a unui lucru,a unei fiinţe,a unui fenomen al naturii.
Ex. Ghiocelul plăpând a ieşit de sub zăpadă.
Soarele arzător străluceşte cu putere.
Merele aurii sunt delicioase.
Sania uşoară alunecă pe zăpadă.
4. „Când spunem iarnă ne gândim la……….. pentru că………..”

Ex: „Când spunem iarnă ne gândim la globuri pentru că iarna împodobim bradul”
642
globuri
5. Ascultaţi cântecul „Iarna a sosit în zori” şi încercuiţi răspunsurile potrivite.

Atenţie! Pot exista mai multe variante corecte. (ANEXA 1)
A sosit anotimpul: a) vara
b) iarna
c) toamna
d) primăvara
Iarna a sosit: a) cu ger

b) cu căldură
c) cu clopoţei
d) cu polei
Copiii se joacă cu: a) zăpadă

b) mingea
c) bulgări
d) maşinuţe
6. Încercuiţi activităţile desfăşurate iarna şi discutaţi cu colegul de bancă despre ele: De ce
putem desfăşura aceste activităţi ? În ce condiţii ? De ce nu putem desfăşura celelalte activităţi ?
7. Scrieţi denumirile potrivite numai sub obiectele pe care le îmbrăcăm şi le încălţăm în

anotimpul iarna şi spuneţi de ce trebuie să le folosim:
------------------------------ ----------------------- ------------------------

643
------------------------------ ------------------------- ------------------------
8. Alegeţi obiectele potrivite pentru practicarea sporturilor de iarnă şi denumiţi aceste sporturi:
9.Citiţi textul:
Soarele se vede rar pe cerul înnorat. Copacii nu mai au frunze. Câteva păsări mici tremură de
frig.
Ploaia măruntă şi rece se opreşte. Nori cenuşii întunecă cerul. Deodată, din văzduh, cad fulgi
argintii. Plutesc în aer ca fluturii albi.
Ninsoarea deasă acoperă pământul cu o plapumă de nea. Casele albe sunt ca nişte castele
fermecate din poveşti.
Copiii veseli sar şi bat din palme.
-Ninge! Ninge! spun ei în cor.
-Mâine ne vom bate cu bulgări ! strigă Mircea.
-Eu voi face un om de zăpadă! se bucură Gigel.
-Ce concurs de săniuţe va fi pe deal ! rosteşte o fată fericită.
10. Uniţi cuvintele cu înţeles opus şi alcătuiţi oral enunţuri cu cele din prima coloană:
rar trişti
înnorat cald
frig luminată
întunecată tace
veseli şopteşte
strigă senin
rosteşte des
644
PROIECT EDUCAȚIONAL - SUFLETUL CĂRȚILOR
prof. înv. primar PASTUȘEC MARIA ALINA
Şcoala Gimnazială „Simion Bărnuțiu”, Blaj-Tiur, Jud. Alba
ARGUMENT
„Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Și, cum o atingi cu ochii și cu mintea, sufletul ți
se deschide ca un prieten bun”. Maxim Gorki
Manevrearea cărţilor, folosirea corectă a acestora, îngrijirea lor, este semnificativă în

procesul învătării. De aici porneşte de fapt contactul cu cartea, cu lectura în general. Cu cât
cartea este mai bine păstrată, cu atât interesul copiilor pentru ea, creşte!
Contactul cu biblioteca de la vărsta şcolară este esenţială.. Copiii iau contact cu cărţile
care li se adresează în mod direct, învaţă să se poarte într-un spaţiu destinat culturii, învaţă să
împrumute o carte şi nu în ultimul rând învaţă sa fie responsabil pentru lucrurile împrumutate.
Cultivarea limbii reprezintă obiectivul esenţial în formarea copiilor cu o cultură
comunicaţională şi literară de bază, capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme,
să se cunoască pe sine, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi
sentimentele într-un limbaj, bogat, nuanţat şi corect din punct de vedere gramatical.
Lectura face parte integrantă din copilăria celor mai mulţi copii. Ea are funcţie ludică şi
formativă, personajele constituind fie modele de urmat în viaţă, fie modele de evitat pentru copii.
De asemenea sunt necesare cărţi pentru dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului copiilor şi nu în
ultimul rand pentru ocuparea timpului liber al copiilor.
Colaborarea Școală– Bibliotecă reprezintă un obiectiv important deoarece prin acest
parteneriat se propune familiarizarea copiilor cu lumea fascinantă a cărților pentru copii.
Grup ţintă:
Beneficiari direcţi
- elevii şcolii „Simion Bărnuțiu” Blaj-Tiur
- reprezentanţii bibliotecii;
Beneficiari indirecţi
- invitaţi, părinţi;
- cadrele didactice ale şcolii;
Obiective generale:
645
 stabilirea unei bune relaţii între bibliotecă şi şcoală;
 implicarea bibliotecarilor în formarea şi dezvoltarea elevilor;
 dirijarea şi controlul lecturii atât de către cadre didactice cât şi de părinţi;
 formarea unei citiri conştiente, curente şi expresive din partea elevilor;
 dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajelor tetelor literare;
 realizarea unor desene în vederea exprimării trăirilor afective şi apoi exprimarea scrisă a
acestora;
 stimularea şi dezvoltarea aptitudinilor de creaţie ale elevilor;
 exprimarea unor opinii personale în legătură cu creaţiile colegilor;
 crearea unui mediu propice lecturii (din partea cadrelor didactice şi a reprezentanţilor
bibliotecii);
Nr.crt Denumirea activității Modalități de Termen Responsabili

desfățurare
1. În lumea cărților Prezentarea bibliotecii: octombrie Prof.înv primar
importanța, organizarea bibliotecar
cărților, modalitatea de
împrumutare a cărților,
sala de lectură
2. Povești românești Dramatizare „Fata babei noiembrie Prof.înv primar

şi fata moşneagului” bibliotecar
3. „Ziua Cărţii” Confecţionarea unor cărţi decembrie Prof.înv primar

personalizate şi expoziţii bibliotecar
cu acestea;
4. Eminescu, poetul -Concurs de recitare din ianuarie Prof.înv primar

nepereche al român opera poetului; bibliotecar
6. „Flori pentru mama” Program artistic cu martie Prof.înv primar

ocazia zilei de 8 martie, bibliotecar
in prezenţa mamelor si a
cititoarelor fidele ale
bibliotecii
8. Întocmirea unui dosar mai

tematic al proiectului
Locul de desfăşurare:
- Şcoala Gimnazială Simion Bărnuțiu, Blaj-Tiur
- Biblioteca Municipală „Şcoala Ardeleană” Blaj;
646
Resurse umane (echipa de proiect):

- elevi;
- cadre didactice;
- bibliotecar
Resurse materiale:
- cărţi, carnete, hârtie, stilouri, mape, dosare, foarfece, lipici, plicuri;
- imagini şi ilustraţii;
- texte literare;
- fotografii, un aparat foto;
- calculator, imprimantă, xerox, proiector, CD, dischete.
Resurse financiare:
- în funcţie de activităţile desfăşurate, se va apela la sprijinul Comitetului de părinţi pe
şcoală;
Loc de desfăşurare:
-Şcoala Gimnazială Simion Bărnuțiu, Blaj-Tiur
-Biblioteca Municipală „Şcoala Ardeleană” Blaj
Durata proiectului:
- an şcolar 2022-2023;
Rezultate aşteptate:
-memorizarea unor poezii şi cântece dedicate unor anumite evenimente;
-identificarea unor autori de literatură pentru copii pe baza unor date despre viaţa şi opera lor;
-realizarea unor desene în care să fie redată lumea minunată a copilăriei;
-dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de carte şi cultură;
-îmbunătăţirea aspectelor de comunicare, relaţionare şi comportament general.
Modalităţi de monitorizare şi evaluare:

Portofoliul proiectului, pliante, expoziţie cu lucrările copiilor, materiale informative despre
proiect şi activităţile sale.
Produse de etapă şi finale:

- panori cu produsele activităţii elevilor.
***
647
Județul ARGEȘ
648
PROIECT EDUCAȚIONAL INTERȘCOLAR JUDEȚEAN
Prof. BUCURESCU IULIANA

Liceul Tehnologic „Dimitrie Dima” Pitești
PROIECT EDUCAȚIONAL INTERȘCOLAR JUDEȚEAN

Progres în învățare a copiilor aflați în situație de abandon
I. Analiza generală a fenomenului

Absenteismul este identificat drept unul dintre semnalele timpurii de avertizare pentru
elevii care mai târziu vor înregistra eşec educaţional ca urmare a exmatriculărilor, eliminării,
abandonului şcolar, ori chiar a implicării în activităţi de natură infracţională.
În acelaşi timp, implicarea şcolii în combaterea absenteismului nu este suficientă, aceasta
trebuind să fie sprijinită în demersul de combatere a absenteismului şi de alţi parteneri din
interiorul şi din afara şcolii (psihologul şcolar, serviciile de asistenţă socială, poliţia de
proximitate) în strânsă cooperare cu părinţii, ori tutorii legali ai copiilor respectivi. Acest suport
este cu atât mai necesar cu cât numeroase studii au demonstrate că absenteismul (chiulul) este
unul dintre factorii de risc în apariţia şi manifestarea celor cinci comportamente problemă: (1)
consumul de alcool şi/sau droguri; (2) delincvenţă; (3) violenţă; (4) sarcină în adolescenţă; şi (5)
abandon şcolar.
Combaterea absenteismului este mult mai dificilă deoarece profesorii se confruntă cu
diverse motive care duc la absenţele motivate/nemotivate, uneori chiar absenţe care sunt cu
acordul părinţilor (de la plecarea în vacanţă cu o săptămână-două înainte de încheierea anului
şcolar, la absenţele pentru că părinţii doresc ajutorul copiilor în casă (fraţi mai mici, curăţenie,
ori chiar muncă la ţară), ori fără ştiinţa părinţilor dar care, atunci când află de ele, încearcă să le
acopere şi să le scuze (sub o formă sau alta). De aceea, în privinţa acestui subiect, şcoala trebuie
să dispună de strategii, planuri de acţiune şi tactici prin care: (a) să se asigure de cooperarea
părinţilor; (b) să se acopere de cooperarea partenerilor interni şi externi (profesori voluntari care
să se ocupe de elevii care au o tendinţă vizibilă de a absenta (”chiulul tradiţional”), psihologul
şcolar, asistenţa socială, chiar de cooperarea organizaţiilor patronale şi sindicale, a societăţilor
publice şi private care, în mesajele transmise către angajaţi ar putea include un mesaj în care să-I
îndemne să-şi trimită copilul la şcoală şi să fie atent la prezenţa acestuia la şcoală etc.)
II. Analiza fenomenului de părăsire a şcolii (abandon)
649
Conceptele de abandon și cel de părăsire timpurie a școlii au la origine un fenomen comun
(absenteismul școlar, nefrecventarea cursurilor școlare) însă au primit definiții și înțelegeri
diferite. Părăsirea timpurie a școlii este o sintagmă clar definită de EUROSTAT și se referă la
persoanele de vârstă 18-24 ani care nu au absolvit învățământul obligatoriu (10 clase) și care nu
mai urmează nici o formă de educație sau ”training”. Dacă părăsirea timpurie a școlii vizează
situația educațională a adulților, abandonul școlar are în vedere situația de nefrecventare a școlii
inclusiv la vârste mai mici, înainte de majorat.
Cauzele abandonului școlar se găsesc într-un mix de condiții precum:
A. Condițiile economice precare ale familiei din care provine elevul, care:
a)presează către angajarea de timpuriu a elevului în activități retribuite, fapt care favorizează
absenteismul școlar,
b)creează disconfort elevului la școală în raport cu colegii săi (datorită hainelor, hranei la
dispoziție, etc), acesta devenind un mediu neprietenos care predispune la abandon,
c) cresc șansele de îmbolnăvire frecventă sau tratament inadecvat în caz de boală cu efect direct
asupra absenteismului școlar,
d) nu asigură condițiile minimale necesare studiului acasă – curent electric, căldura, masa de
studiu individuală, liniște, etc.
B. Structura familiei în sensul în care:
a) elevii care provin din familii cu mai mulți frați sunt predispuși la situația de sărăcie (și de aici
riscurile descrise anterior),
b) frații mai mari sunt nevoiți să ia în grijă frații mai mici, părinții nu își pot asuma îngrijirea
fiind nevoiți să muncească și de aici riscul de absenteism școlar.
C. Capitalul cultural al familiei înțeles prin:
a) nivel de educație scăzut al părinților, asociata uneori cu norme culturale specifice, slaba
valorizare a utilității școlii și lipsa de capacitate în a ghida copilul in puzzle-ul școlar, așadar un
mecanism de perpetuare intergenerațională a lipsei de interes pentru școala care predispune la
abandon,
b) influența modelului educațional al fraților, celorlalți membri ai familiei care descurajează
participarea școlară a elevului,
c) măritișul timpuriu, un element cultural care caracterizează unele comunități de romi,
d) cutuma de părăsire a școlii la finalul clasei a VIII-a – în mediul rural.
D. Influența comunității – abandonul prevalent în comunitatea de apartenență,
insecuritatea la școală și in drumul spre școală, distanța mare de la locuință la școală sunt de
asemenea cauze favorizante ale abandonului școlar.
E. Mediul școlar neprietenos, neincluziv.
650
III. Obiective/rezultate aşteptate:

Obiectivul este o rată cât mai redusă a absenteismului la nivelul şcolii, precum şi pentru
fiecare clasă în parte. Încurajarea atitudinii active, consistente de prezenţă şi ataşament faţă de
valorile şcolii ale elevilor încă din prima zi de şcoală. Sprijinirea elevilor în dobândirea unor
comportamente adecvate reprezintă suportul pentru dezvoltarea umană potrivit valorilor sociale
şi morale considerate adecvate în societate (de exemplu, prezenţa activă la şcoală, implicarea în
viaţa şi activităţile curente, iniţiativă în promovarea valorilor sociale şi morale adecvate vârstei şi
mediului educaţional în care se află, atitudine activă faţă de învăţare şi auto-educare, promovarea
exemplului propriu asupra colegilor, atitudine constructivă faţă de viaţa activă şi muncă).
Consolidarea prezenţei active la ore şi la activităţile extracurriculare a elevilor împreună cu
părinţii, dar şi a altor reprezentanţi din partea sistemelor-suport aflate la dispoziţia şcolii şi
atragerea susţinerii societăţii civile, în general.
V. Acțiuni specifice
- continuarea programului „A doua Şansă” prin educaţie pentru a permite ocuparea unui loc
de muncă, în scopul reducerii marginalizării celor cu vârsta peste 14 ani care au abandonat
școala;
- promovarea de politici și programe social-educaționale adecvate grupurilor vulnerabile;
- fuzionarea, în cadrul unor protocoale cu comunitatea locală, cu bibliotecile şcolare;
- analiza permanentă a nevoilor educaţionale ale elevilor şi a intereselor părinţilor acestora;
- evaluarea continuă privind cererea de pregătire profesională în raport cu dezvoltarea
pieţei muncii şi cu tendinţele de dezvoltare economică şi socială, la nivel local;
- conlucrarea între cadrele didactice pentru asigurarea unui bun parteneriat în vederea
intervenţiei in echipă, în cadrul sprijinului acordat copiilor cu CES integraţi in invăţămantul de
masă;
- imbunătăţirea relației de colaborare dintre părinți și școală;
- colaborarea strânsă cu cabinetul de consiliere psihologică a școlii;
-monitorizarea absențelor elevilor cu risc de abandon școlar; orice scădere a numărului de
absențe constituie un succes al acestui proiect și o șansă în plus pentru elevi;
-derularea de activități recreative, extracurriculare (culturale, sportive, excursii,etc.)
-pregătire suplimentară cu elevii aflați în situații de corijență sau în imposibilitatea
încheierii situației școlare.
- prezentarea ofertei educaționale.
651
VI. Grupul ţintă:

Elevi români și de alte etnii, elevi aparținând unor familii dezorganizate sau
monoparentale, elevi aflați în plasament sau instituționalizați, elevi cu CES, familiile acestora,
societatea civilă în ansamblul ei.
VII. Tipul de activitate:

Acest tip de activitate reclamă o implicare susţinută şi constantă din partea profesorilor
şcolii, care trebuie să se informeze şi să cunoască pe cât posibil mai bine principalele cauze de
natură obiectivă şi subiectivă ce pot duce la absenteism, dar şi să manifeste o cât mai mare
deschidere faţă de elevi şi părinţii acestora şi spirit de iniţiativă în atragerea sprijinului din partea
serviciilor de asistenţă socială, a ONG, a societăţii civile, pe scurt, a tuturor celor care pot
contribui la construirea unei atitudini pozitive de participare şi implicare în viaţa şcolii, dar şi la
succesul în scăderea ratei absenteismului. Activitatea se desfăşoară pe următoarele coordonate
principale: convenţii/acorduri (încheiate cu părinţii, sistemele-suport, actori interesaţi atraşi din
societatea civilă) comunicare (cu elevii, părinţii, alţi actori interesaţi atraşi, chiar media);
cooperare (cu elevii, părinţii, alţi parteneri etc.); tactici de creştere a interesului şi participării la
activităţile curriculare şi extracurriculare ale şcolii pentru elevi şi, ori de câte ori este posibil, a
părinţilor acestora); sisteme de recompensare/sancţiune pentru elevi.
VIII. Resurse umane:

Conducerea unității școlare, diriginții claselor, cadre didactice, asistenţi sociali, cadre
medicale, psihologi şcolari, serviciile suport destinate şcolii, tutori, poliţişti de proximitate,
reprezentanţi ai societăţilor civile, organizaţiilor patronale/sindicale/ONG-uri, media (invitaţi
dacă şi ori de câte ori este necesar) etc.
IX. Durata programului:

Pe parcursul anilor școlari 2022-2023 și 2023-2024.
X. Suportul material necesar:

Ghiduri pentru părinţi, ghiduri şcolare, materiale audio şi video cu
prezentări/situaţii/exemple despre ”cum să”, eventual pagina de web – forum al părinţilor din
respectiva şcoală etc. ghiduri în privinţa cauzelor, surselor şi efectelor în timp ale
absenteismului, forum web pentru părinţi, elevi, profesori şi reprezentanţii comunităţii.
652
METODA MOZAICULUI ÎN PREDAREA CHIMIEI
Prof. CÎRSTEA GABRIELA GRAȚIELA

Liceul Tehnologic ,,Dimitrie Dima” Pitești, Argeș
Metoda „mozaicului” (metoda grupurilor interdependente) este o metodă prin care se

promovează învăţarea prin colaborare şi cooperare între elevi (team-learning). Ea presupune ca
elevii să se ajute unii pe alţii să înveţe și poate fi utilizată atunci când elevii citesc un text, ascultă o
prezentare sau realizează un studiu de grup, în orice domeniu din curriculum şi cu orice grupă de
vârstă. Ca şi alte activităţi de învăţare prin cooperare, metoda Mozaic foloseşte grupuri casă (iniţiale)
şi grupuri de experţi.
Metoda Mozaic îi ajută pe toţi elevii să studieze şi să înveţe întregul material. Ei devin
„experţi” pe măsură ce „predau” unul altuia părţi din materialul care trebuie învăţat. În acest mod,
fiecare elev are un rol activ în procesul de predare şi învăţare şi experimentează înţelegerea şi gândirea
la nivel înalt. Este bine ca aceste grupuri să fie formate din 4-5 elevi, cât mai diferiţi ca nivel de
pregătire sau temperament, pentru că este necesar să îi învăţăm pe elevi să lucreze eficient în grupuri
(echipe), în special în grupul „casă”.
Metoda Mozaic poate fi utilizată pe parcursul unei singure lecţii, de cincizeci de minute, sau pe
parcursul mai multor lecţii. Pentru a câştiga timp, elevii pot citi materialul acasă sau asculta lecţia sau
efectua experienţele la şcoală în altă zi, pentru a avea mai mult timp pentru activităţile de tip mozaic. Ar
fi bine să fie pregătite din timp întrebările care să conducă discuţiile în grupurile de experţi. Aceste
întrebări pot fi scrise pe tablă sau tipărite şi împărţite grupurilor. Elevilor li se poate da un material de
citit, dar de asemenea li se poate prezenta un subiect, sau pot fi antrenaţi în alte tipuri de activităţi
stimulative.
Există două variante ale acestei metode: mozaic I şi mozaic II.
MOZAIC I
Această tehnică de predare-învăţare presupune parcurgerea următorilor paşi:
a) Pregătirea materialului de studiu
Profesorul stabileşte tema de studiu şi o împarte în 4 sau 5 subteme, atâtea câte grupuri de
lucru s-au constituit iniţial. Se discută pe scurt titlul textului şi subiectul pe care îl va trata.
Elevilor li se explică că sarcina lor este să înţeleagă textul. La sfârşitul orei, fiecare persoană
trebuie să fi înţeles textul.
b) Constituirea grupurilor de lucru iniţiale, grupuri „casă”
653
Clasa de elevi se împarte în grupuri de câte 4-5 elevi. Se utilizează diverse criterii de
grupare a elevilor. Unul dintre acestea poate fi următorul: elevii numără de la 1 la 4/5 astfel
încât fiecare elev să aibă un număr cuprins între 1 şi 4/5.
c) Constituirea grupurilor de ,,experţi” şi rezolvarea sarcinii de lucru
Elevii cu numărul 1 vor forma un grup, cei cu numărul 2 al doilea grup, ş.a.m.d. Dacă clasa
este foarte numeroasă, s-ar putea să fie nevoie ca profesorul să facă două grupuri de numărul
1. Elevilor li se explică ca grupurile formate din cei cu numărul 1, 2, 3, 4, 5 se vor numi de
acum ,,grupuri de experţi”. Fiecare grup de experţi are sarcina de a studia o anumită parte
de text, repartizată de profesor. Elevii din fiecare grupă trebuie să discute conţinutul de idei
al părţii din text care le revine, s-o înţeleagă cât mai bine şi să hotărască modul în care o pot
preda cât mai adecvat, pentru că urmează să se întoarcă la grupul lor originar pentru a preda
această parte celorlalţi. Este important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă
că el este responsabil de predarea acelei porţiuni a textului celorlalţi membri ai grupului
iniţial. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la latitudinea grupului de experţi.
Exemplu de grupare a elevilor pentru metoda „Mozaic”:

Gr Expert. 1 Gr Expert. 2 Gr Expert. 3 Gr Expert. 4 Gr Expert. 5
Gr. casă A Elev 1A Elev 2A Elev 3A Elev 4A Elev 5A
Gr. casă B Elev 1B Elev 2B Elev 3B Elev 4B Elev 5B
Gr. casă C Elev 1C Elev 2C Elev 3C Elev 4C Elev 5C
Gr. casă D Elev 1D Elev 2D Elev 3D Elev 4D Elev 5D
d) Revenirea elevilor experţi în grupurile iniţiale şi predarea conţinutului pregătit
celorlalţi colegi.
După ce grupurile de experţi şi-au încheiat lucrul, fiecare individ se întoarce la grupul său
iniţial şi predă celorlalţi conţinutul pregătit. Experţii transmit cunoştinţele asimilate,
reţinând la rândul lor cunoştinţele pe care le transmit colegii lor, experţi in alte subteme.
Modalitatea de transmitere trebuie să fie scurtă, concisă, atractivă, putând fi însoţită de
diverse materiale şi suporturi audio-vizuale, computerul etc. Prin predarea reciprocă se
realizează cea mai bună învăţare a unui conţinut informaţional. La sfârşitul lecţiei fiecare
elev trebuie să stăpânească conţinutul întregului text şi nu doar a părţii la învăţarea căreia a
participat ca expert.
Când se realizează predarea reciprocă, elevii pot cere expertului clarificări suplimentare în
legătură cu fragmentul pus în discuţie. Dacă mai există nelămuriri şi neclarităţi, cei în cauză
pot adresa întrebări şi altor experţi din acel grup. Dacă persistă anumite dubii referitoare la
o problemă, acestea ar trebui cercetate până la clarificarea lor adecvată.
654
Profesorul monitorizează predarea asigurându-se că informaţia şi cunoştinţele se transmit şi
se asimilează corect. Dacă grupurile de experţi se împotmolesc, profesorul poate să le ajute
să depăşească situaţia.
e) Răspunderea individuală şi de grup

Grupurile sunt responsabile de însuşirea întregului material de către toţi membrii.
f) Evaluarea
Elevilor li se poate cere să demonstreze ce au învăţat în mai multe feluri: printr-o prezentare
a materialului predat de colegi în faţa clasei, printr-un test, prin răspunsuri orale la întrebări,
fiecărui elev i se adresează o întrebare la care trebuie să răspundă fără ajutorul echipei etc.
AVANTAJELE METODEI
Strategia mozaicului este focalizată pe dezvoltarea capacităţilor de ascultare,
vorbire,comunicare, cooperare, reflectare, gândire creativă şi rezolvare de probleme. Astfel,
elevii trebuie să asculte activ comunicările colegilor, să fie capabili să expună ceea ce au învăţat,
să coopereze în realizarea sarcinilor, să găsească cea mai potrivită cale pentru a-i învăţa şi pe
colegii lor ceea ce au studiat. Printre avantajele metodei enumerăm:
- transformă elevul din obiect în subiect al învăţării
- este coparticipant la propria formare și optimizează învățarea prin predarea achizițiilor altcuiva
- dezvoltă răspunderea individuală și de grup
- asigură elevului condiţii optime de a se afirma individual şi îi dezvoltă abilitățile de comunicare
argumentativă și de relaționare în cadrul echipelor
- dezvoltă gândirea critică, logica și independența
- dezvoltă motivaţia pentru învăţare
- permite evaluarea propriei activităţi.
- angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere, vizând dezvoltarea inteligenţei emoţionale,
a abilităţilor sociale, stimulează încrederea în sine a elevilor
DEZAVANTAJELE METODEI
- necesită timp pentru culegerea și prezentarea informațiilor; este ineficientă dacă echipele nu
sunt aproximativ egale valoric și numeric sau conținuturile de învățare nu sunt accesibile vârstei
655
Județul BACĂU
și
Județul BISTRIȚA-NĂSĂUD
656
PROIECT EDUCAŢIONAL - TRĂIM ȘI SIMȚIM ROMÂNEȘTE
prof. înv. preșcolar SANDU SIMONA

Școala Gimnazială „Alexandru Cel Bun”, Bacău
B. INFORMAŢII DESPRE PROIECT

B.1. Titlul proiectului: ,,Trăim și simțim românește”
B.2. Precizați tipul activității principale din cadrul proiectului: Activitate cultural-artistică
B. 3. Domeniul în care se încadrează proiectul: cultural artistic – folclor, tradiţii, obiceiuri
B.4. Număr participanţi la proiect: 16 cadre didactice, 200 preşcolari
B.5. Proiectul este cu participare: directă
A. REZUMATUL PROIECTULUI
Copiii și cadrele didactice înscrise în proiect vor desfășura activități artistice în cinstea
zilei de 1 decembrie, se vor manifesta prin lucrări practice şi plastice realizate cu interes, dăruire,
păstrându-şi identitatea, valorizând istoria, credinţa şi obiceiurile locurilor din care provin.
a. Număr de elevi şi număr de cadre didactice implicate: 16 cadre didactice; 200 preşcolari
b. Beneficiarii direcţi şi indirecţi: preşcolari; cadre didactice; părinţi;
c. Activităţi propuse, în ordinea în care se vor desfăşura:
,,La mulţi ani de ziua României” – activitate cultural artistică;
,,Tradiții și obiceiuri de iarnă” Cea mai frumos decorată sală de grupă
,,Emoții colorate” – expoziție (mărțișoare, felicitări)
,,Paştele la români” – concurs de creaţii artistice;
d. Descrierea activităţii principale: ,,La mulți ani de ziua României” – activitatea cultural
artistică vizează preșcolarii și cadrele didactice din învățământul preșcolar. Prin intermediul
acestei activități urmărim valorificarea interesului copiilor, pentru folclor, tradiţii, obiceiuri.
Pregătindu-se pentru spectacol copilul are ocazia să afle o mulţime de lucruri noi, să îmbrace
costumul tradițional românesc, să intoneze cântece și să danseze pe ritmuri populare.
e. Impactul educativ estimat asupra grupului țintă.
Activitățile, cultural aristice, concursul de creație plastică, expoziția cu lucrări, propuse în
cadrul acestui proiect vor stimula imaginaţia, vor oferi motivaţia atât de necesară în procesul de
învăţare, dorinţa de cunoaștere a tradițiilor și obiceiurilor românești, cunoașterea unor elemente
de istorie care definesc porteretul spiritual al poporului român.
657
D. PREZENTAREA PROIECTULUI
D. 1. Argument justificare, context (analiză de nevoi)
Dragostea pentru ţară, pentru meleagurile natale, păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor
culturale şi religioase, dragostea pentru părinţi şi armonia în familie sunt valori pe care cadrele
didactice le sădesc în sufletele copiilor mici cu talent, perseverenţă şi pasiune. Activităţile din
grădiniţă, prin conţinutul şi finalitatea lor, concură unitar la cultivarea dragostei şi
devotamentului faţă de patrie.
Prin intermediul acestui poiect ne propunem să-i învăţăm pe copii să preţuiască şi să
respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubeasca meleagurile natale,
portul românesc şi pe români. Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identităţii
neamului românesc fără de care nu am mai putea şti de unde venim şi cine suntem de fapt noi
românii pe acest pamânt. Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric
în care arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare
intensitate frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului.
D.2. Scopuri şi obiective
 Cunoaşterea de către copii a unor elemente de istorie şi cultură care definesc portretul
moral şi spiritual al poporului român.
 Formarea unor reprezentări şi noţiuni despre patrie, educarea sentimentului de dragoste
faţă de casa/oraşul/ţara natală.
 Formarea atitudinii şi conduitei civice prin iniţierea unui comportament conştient de
apartenenţă locală, regională, naţională, un comportament responsabil, capabil de
înţelegere, toleranţă şi respect.
D.3. Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul:
Proiectul se adresează, preșcolarilor de grupă mică, mijlocie și mare, cât și părinților
acestora și cadrelor didactice din învățământul preșcolar
D.4. Beneficiarii direcți și indirecți:
Beneficiarii direcți: preșcolarii, cadrele didactice
Beneficiarii indirecți: părinții, societatea.
D.5. Durata proiectului
Octombrie 2022- Iunie 2023
D.6. Descrierea activităţilor
Activitatea nr. 1. ,,La mulţi ani de ziua României” activitate cultural artistică
În întâmpinarea zilei de 1 Decembrie, preșcolarii îndrumați de cadrele didactice vor
confecţiona stegulețe și picturi dedicate acestui eveniment, multe dintre acestea pe farfurii, pe
căni și alte obiecte, lucrările lor fiind materializate într-o expoziție aflată la parterul grădiniței.
658
Activitatea principală dedicată Zilei Naţionale cuprinde un spectacol artistic în care copiii vor
cânta şi recita poezii despre ţară şi despre români, vor dansa româneşte.
Activitatea nr. 2. ,,Tradiții și obiceiuri de iarnă” - Cea mai frumos decorată sală de grupă
Sărbătorile de iarnă reprezintă atât pentru cei mici cât și pentru cei mari cea mai
frumoasă perioadă a anului. În perioada sărbătorilor ascultăm colinde, pregătim bucate
tradiționale, suntem foarte cuminți pentru a primi cadouri mult dorite, ne gătim casele dar și
sălile de grupă în spiritul Crăciunului. În acest sens această activitate își propune să provoace
preșcolarii grădiniței, cadrele didactice și părinții să lucreze împreună pentru decorarea sălilor de
grupă în vederea câștigării titlului ,,Cea mai frumoasă grupă”. La finalul jurizării fiecare grupă
va primi diploma ,,Cea mai frumoasă grupă”, va fi vizitată de Moș Crăciun și va desfășura o
activitate artistică.
Activitatea nr. 3. ,,Emoții colorate” expoziție (mărțișoare, felicitări)
Scopul expoziției constă în aducerea în atenția vizitatorilor a importanței păstrării
tradiției, oferirea mărțișorului ca simbol al renașterii, evidențiind totodată modul în care pot
copiii să-și exprime propriile sentimente prin culori și forme.
Activitatea nr. 4. ,,Paştele la români” – concurs de creaţii artistice
Dezvoltarea la preşcolari a potenţialului artistico-creativ şi a capacităţii de a comunica
prin intermediul artelor; realizarea unor decoraţiuni și ornamente specifice sărbătorilor pascale,
cultivarea interesului, respectului, şi dragostei faţă de obiceiurile şi tradiţiile sărbătorilor de
Paște. Emoţia prilejuită de această sărbătoare poate fi ilustrată prin culoare, diferite creaţii ale
copiilor, antrenând un număr cât mai mare de preşcolari cu înclinaţii artistice, creative,
imaginaţie, talent, sensibilitate. Implicarea copiilor în derularea acestui proiect va conduce la
conştientizarea faptului cǎ tradiţiile trebuie pǎstrate şi transmise mai departe.
D.7. Rezultate calitative și cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului
Dezvoltarea la preşcolari a potenţialului artistico-creativ şi a capacităţii de a comunica prin
intermediul artelor; cultivarea interesului, respectului, şi dragostei faţă de obiceiurile şi tradiţiile
strămoşeşti. În urma participării la activitățile propuse în proiect preşcolarii implicaţi şi cadrele
didactice vor primi diplome; la concursul de creaţii artistice, copiii participanţi şi cadrele
didactice îndrumătoare vor primi diplome cu premii.
Bibliografie:
 Preda, Viorica, 2002, Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura Miniped;
 Ciolan, Lucian, 2008, Învăţarea integrată, fundamente pentru un curriculum
transdisciplinar, Editura Polirom.
659
PARTENERIAT ÎN EDUCAȚIE - AZI PREȘCOLARI, MÂINE ȘCOLARI
prof. înv. preșcolar BACALU NICOLETA

prof. înv. preșcolar BOTEZATU ELENA GABRIELA
Școala Gimnazială ,,Emil Racoviță ”, Grădinița cu P.P. „Magnolia”, Onești – Bacău
Argument
Copilul este un mic univers, iar creșterea și devenirea lui ca adult reprezintă un drum
lung și sinuos, plin de urcușuri și coborâșuri, al cărui aspect central îl reprezintă personalitatea,
în toate aspectele ei.
Pasul către școlaritate reprezintă un prag ce implică o serie de aspecte psihologice

specifice adaptării școlare, iar acest lucru imprimă o direcție generală a întregii perioade pe care
copilul o va petrece în școală.
Frecventarea grădiniței de către copil alături de crearea unei imagini pozitive a școlii în
ochii micului om, au un rol important în adaptarea cu succes a copilului în școală.
Copilul trebuie învățat că școala nu este o modalitate de constrângere, de încetare a jocului, de

îngrădire a activităților libere din cadrul grădiniței, ci reprezintă o continuare absolut normală a
activității copilului, care este în continuă evoluție, fiind capabil să realizeze jocuri mult mai
complexe decât cele din grădiniță.
Pentru a înlesni cu mai multă ușurință adaptarea optimă a copilului în școală , se dorește
să se mențină o strânsă legătură între școală și grădiniță, doua instituții asemănătoare și
deosebite, în același timp, scop operaționalizat prin efectuarea de vizite, de colaborări, de
schimburi de experiență, ce pun preșcolarii în legătură directă, atât cu școlarii, cât mai ales cu
învățătorul.
Scopul proiectului:
Familiarizarea copiilor cu specificul activităților în cadrul clasei de elevi , în vederea unei

adaptări optime la regimul școlar.
Obiectivele proiectului:
- Antrenarea școlarilor și preșcolarilor în desfășurarea unor activități comune;

- Asimilarea de către preșcolari a unor reguli de conduită individuală și colectivă;
- Stimularea creativității și inițiativei copiilor prin jocurile didactice propuse;
- Consolidarea deprinderilor de comportare civilizată;
- Conștientizarea rolului adult – învățătorul;
- Dezvoltarea unor emoții și sentimente pozitive ce pot favoriza activitățile de învățare
viitoare;
- Dezvoltarea unor abilități dec a lucra în echipă.
660
Grup țintă:
- Beneficiari direcți: - preșcolarii de la grupa mare;

- școlarii clasei a-IV-a A;
- Beneficiari indirecți: părinții copiilor.
Rezultate așteptate:
- Responsabilizarea părinților preșcolarilor în vederea integrării cu succes în mediul

preșcolar și școlar;
- Stimularea motivației copiilor și participarea lor activă și responsabilă la activitățile
comune desfășurate;
- Cunoașterea de către copii mai mici a școlarilor , a învățătoarei , precum și a școlii în
care vor învăța în viitor;
- Formarea unor abilități de lucru în echipă;
- Îmbogățirea cunoștințelor copiilor prin implicarea lor în diversele activități comune.
Resurse umane:
- Inițiatori proiect: învățătoare , educatoare;

- Elevii clasei a-IV-a A;
- Preșcolarii grupei mari;
- Părinții preșcolarilor;
- Părinții școlarilor.
Resurse materiale și financiare:
- Reviste;
- Aparat foto;
- Autofinanțare;
- Contribuții ale părinților.
Resurse temporale:
- Anul școlar: 2022 – 2023.
Resurse spațiale:
- Sala de clasă de la școală și de la grădiniță;

- Curtea școlii.
Resurse informaționale:
- Reviste;
- Cd-uri , Dvd-uri cu diverse filmulețe.
661
Resurse materiale:
- Planșe didactice; - Creioane colorate;

- Fișe de lucru - Acuarele;
- Hârtie creponată; - Imagini din povești;
- Hârtie colorată; - Calculator;
- Carton; - Cărși cu povești;
- Puzzle; - Măști și accesorii;
- CD-uri cu povești.
Acțiuni propuse - activități comune ale preșcolarilor și școlarilor:
- Familiarizarea preșcolarilor cu activitățile școlare;

- Colorarea unor stegulețe (tricolorul);
- Încondeierea ouălor de Paști;
- Confecționarea unor felicitări pentru Ziua mamei;
- Desen, pictură, lucrări practice;
- Prezentarea unor programe de cântece și poezii;
- Expoziție cu lucrările preșcolarilor , în holul grădiniței și al școlii;
- Expoziție cu lucrări ale elevilor clasei a- IV-a , în holul grădiniței și al școlii;
- Program artistic.
Promovarea proiectului:
- Prezentarea programului proiectului în cadrul comisiilor metodice și al consiliului

profesoral;
- Prezentarea portofoliilor.
Evaluarea proiectului:
- Observarea sistematică a copiilor;

- Expoziții cu desenele și materialele realizate de către copii;
- Album cu fotografiile realizate pe parcursul desfășurării activităților;
- Discuții cu partenerii de proiect care au contribuit la activitățile desfășurate.
Activități de promovare
- Expoziții cu materiale rezultate în urma desfățurării activităților în proiect;

- Prezentarea proiectului în cadrul Comisiilor metodice ale învățătorilor și
educatoarelor.
Bibliografie:
,,Psihologia copilului ”, ed. Teora, 2006 , dr. Pauline Morand de Joufftrey;
,,Ghidul metodologic și aplicativ al educatoarei ”, ed. Team, Brașov 2004, Inspectori școlari
Necula Gabriela, Iordache Dana.
662
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL - MICUL ROMÂNAȘ
prof. înv. preşcolar ŢÂŢARU CRISTINA-ELENA

Şcoala Gimnazială ,,Alexandru cel Bun”, Bacău
Argument:
Dragostea pentru ţară, pentru meleagurile natale, păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor
culturale şi religioase, dragostea pentru părinţi şi armonia în familie sunt valori pe care cadrele
didactice le sădesc în sufletele copiilor mici cu talent, perseverenţă şi pasiune. Activităţile din
grădiniţă, prin conţinutul şi finalitatea lor, concură unitar la cultivarea dragostei şi
devotamentului faţă de patrie.
Scopuri şi obiective:
 Cunoaşterea de către copii a unor elemente de istorie şi cultură care definesc portretul moral
şi spiritual al poporului român.
 Formarea unor reprezentări şi noţiuni despre patrie, educarea sentimentului de dragoste faţă
de casa/oraşul/ţara natală.
 Formarea atitudinii şi conduitei civice prin iniţierea unui comportament conştient de
apartenenţă locală, regională, naţională, un comportament responsabil, capabil de înţelegere,
toleranţă şi respect.
Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul:
Proiectul se adresează, preșcolarilor de grupă mică, mijlocie și mare, cât și părinților acestora și
cadrelor didactice din Grădiniță
Beneficiarii direcți și indirecți:
Beneficiarii direcți: preșcolarii, cadrele didactice
Beneficiarii indirecți: părinții, societatea.
Parteneri: Școala Gimnazială ,,Alecu Russo” Bacău
Durata proiectului
Octombrie 2022- Iunie 2023
Activităţile proiectului - Proiectul de parteneriat presupune acțiunile următoare:
 ,,La mulţi ani de ziua României”
 ,,Ne mândrim că suntem romîni -24 ianuarie"
 ,,Europa, România- casa mea- 9 mai"
Descrierea activităţilor:
,,La mulţi ani de ziua României” - în întâmpinarea acestei sărbatori, cei mici vor
confecţiona stegulete si picturi dedicate acestui eveniment, multe dintre acestea pe farfurii, pe
căni şi alte obiecte, lucrările lor fiind materializate într-o expoziţie aflată la parterul gradinitei.
663
Activitatea principală dedicată Zilei Naţionale cuprinde un spectacol în care copiii vor cânta şi
recita poezii despre ţară şi despre români, vor dansa româneşte împreună cu cadrele didactice. La
serbare va participa şi un personaj îndrăgit de copii, Zâna Iarnă. După spectacol, cei mici vor
primi o surpriza dulce, cozonac si mere.
,,Ne mândrim că suntem romîni -24 ianuarie" - cu ocazia marcării acestui eveniment din
viaţa românilor, se vor desfăşura activități artistico-plastice și practice: ”Stegulețul tricolor”,
”Hora Unirii”, ”Harta României”; lectura educatoarei ”Moș Ion Roată și Vodă Cuza”; prezentare
P.P.T. – ”Ziua micii Uniri”; vizionare film didactic ”Moș Ion Roată și Unirea”; ”Învățăm să
dansăm Hora Unirii!”
,,Europa, România- casa mea”- cu ocazia Zilei Europei copiii de la grupele mari de la
cele două instituții partenere se vor întâlni și vor confecţiona steguleţe, vor pleca într-o călătorie
imaginară prin Europa, vor intona cântecele.
Rezultatele aşteptate ca urmare a implementării proiectului, precum şi metodele de
evaluare a acestor rezultate: prin intermediul acestui proiect educaţional copiii vor fi familiarizaţi
cu originea poporului nostru, cu tradiţiile şi obiceiurile româneşti, îşi vor dezvolta sentimentul
apartenentei nationale. Chiar dacă la grădiniţă, copiii, fiind prea mici, nu prea inteleg importanta
acestui eveniment, noi ne-am gândit că este important să cunoască de mici faptul ca noi suntem
români.
Modalitatea de evaluare şi indicatorii de evaluare ai proiectului:
I. Evaluare internă a proiectului (coerenţă scop – obiective - activităţi – metode –
evaluare - indicatori): Desene; Portofolii; Acordarea unor diplome; Expoziţie cu lucrări
II. Evaluare externă a proiectului :
Evaluarea proiectului - Realizarea portofoliului proiectului;
Beneficiarii direcţi: preşcolarii, familia și cadrele didactice;
Beneficiarii indirecţi ai proiectului: comunitatea locală
Continuitatea /sustenabilitatea proiectului:
După încheierea proiectului vom dezvolta parteneriate în vederea derulării unor
activităţi în cadrul unor proiecte asemănătoare.
Promovare/mediatizare şi de diseminare pe care intenţionaţi să le realizaţi în timpul
implementării proiectului şi după încheierea acestuia: Comisii metodice și cercuri pedagogice,
mese rotunde, seminarii, simpozioane; Articole în presa locala; Albume foto cu imagini din
cadrul acțiunilor desfășurate.
Bibliografie:
1. XXX, (2009), Curriculum pentru invatamantul prescolar. Prezentare si explicitari, Editura
Didactica Publishing House, Bucuresti
2. TOMSA, GH., (2005), Psihopedagogie preșcolara și școlară, E.D.P., București;
664
PROIECT EDUCAȚIONAL DE EDUCAȚIE RUTIERĂ - ORA DE CIRCULAȚIE!
BEATRICE-IONELA ENACHE, profesor drd.

Școala Gimnazială „Al. Piru”, Mărgineni, Bacău
DANA POP, prof. înv. primar drd.
Școala Gimnazială Ilva Mare, Bistrița-Năsăud
Argument. În cadrul instituționalizat al școlii, copilul câștigă îndemânări,

abilități, capacități, învață să înțeleagă, să aprecieze și să imite conduita și comportamentul celor
din jurul său, începe să cunoască valoarea socială a acțiunilor sale, pentru ca, mai târziu să
înceapă a se conduce după anumite norme morale, prin raportarea faptelor proprii la faptele
celorlalți semeni. În acest context, educația rutieră trebuie implementată începând chiar de la
vârste fragede în scopul dezvoltării capacităților de înțelegere, de formare a unor deprinderi
practice și a unor abilități specifice percepției traficului rutier, a simțurilor orientării și
concentrării, a capacității de a lua decizii corecte. În ceea ce privește învățarea normelor de
circulație, este cunoscut faptul că numai prin educație și exercițiu pot fi asimilate cunoștințe
largi, complexe și precise, iar copilul își poate dezvolta deprinderea de a gândi și de a acționa
corespunzător într-o situație rutieră neprevăzută sau periculoasă.
Durata: anul școlar 20_ _ -2019_ _
Grupul țintă: elevii claselor CP-VIII
Scopul activității. Proiectul pornește de la premisa că, la vârsta școlară
mică și mijlocie, capacitatea copilului de a lua decizii este afectată de multiple procese, cum
sunt:
- estimarea eronată a distanței, vitezei și timpului;
- anticiparea greșită a posibilelor decizii rutiere;
- ignorarea implicațiilor periculoase în traficul rutier;
- impulsivitatea, specifică copiilor, generată de conduita lor neastâmpărată;
- ritmul propriu în procesul asimilării informației.
Modalități de realizare a activităților: conținuturile posibile pentru
lărgirea sferei de reprezentări despre elementele educației rutiere au fost eșalonate în activități de
tipul: lecturi după imagini, observări sistematice, povestiri, convorbiri, activități artistico-
plastice, activități practice, jocuri interdisciplinare, jocuri și activități liber- creative.
Obiective cadru:
1. Însușirea unor cunoștințe de educație rutieră, a unor reguli și norme
corecte de deplasare pe drumurile publice.
665
2. Educarea capacității de a manifesta un comportament disciplinat și
preventiv pe drumurile publice prin respectarea și aplicarea în situații diverse a unor cunoștințe
privind normele de educație rutieră cunoscute.
3. Formarea unor deprinderi de educație rutieră și moral-civică, necesare
protejării vieții, pe baza unor reguli cunoscute și unanim acceptate.
4. Cultivarea interesului și curiozității pentru cunoașterea și respectarea în
practica zilnică a unor indicatoare, semne, reguli și norme de circulație potrivit vârstei.
Resurse * umane: elevii CP- VIII, cadre didactice implicate în proiect,
părinții copiilor, Poliția Locală, Poliția Comunală, voluntari;
* materiale: materiale informative, aparat de fotografiat, rechizite
școlare, articole de papetărie, retroproiector, laptop;
* financiare: susținere financiară proprie.
CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR LUNARE
1. Data: septembrie- octombrie 20_ _

Activitate: organizarea proiectului, alcătuirea echipei de proiect, informarea
elevilor și părinților, informarea comunității, încheierea protocolului de colaborare cu instituțiile
colaboratoare, semnarea proiectului de către conducerea unității de învățământ.
2. Data: noiembrie 20_ _
Activitate: „Și noi suntem pietoni!”
Obiectiv: Să-și însușească și să respecte regulile de circulație a pietonilor pe
drumurile publice
Coordonatori activitate: ...
3. Data: decembrie 20_ _
Activitatea: „Traversarea nu-i șotron, pe marcaj la semafor!”
Obiectiv: Să posede deprinderi de traversare prin locuri marcate
4. Data: ianuarie 20_ _
Activitatea: „De e iarnă, fii prudent, ferește-te de accident!”
Obiectiv: Să învețe ce înseamnă circulația pe timp de iarnă, unde se pot juca în
condiții meteorologice deosebite.
5. Data: februarie 20_ _
Activitatea: Întâlnire cu un agent de circulație
Obiectiv: Să cunoască rolul agentului de circulație pe stradă
666
6. Data: martie 20_ _
Activitate: „Cu bicicleta de pornești... de mașini să te ferești!”
Obiectiv: Să cunoască regulile de circulație pentru bicicliști
7. Data: aprilie 20_ _
Activitate: „Siguranța pe stradă”
Obiectiv: Rezolvarea unei fișe cu tematică rutieră
8. Data: mai 20_ _
Activitatea: „Manierele și mijloacele de transport în comun”
Obiectiv: Să-și însușească bunele maniere în mijloacele de transport în comun
9. Data: iunie 20_ _
Activitate: Jocuri de circulație rutieră în aer liber
Coordonatori activitate: întreaga echipă de proiect
- conştientizarea respectului pentru viaţa personală şi viața celor din jur;
- formarea de comportamente și atitudini pozitive față de disciplina ce se
impune pe stradă;
- îmbogățirea vocabularului cu expresii și cuvinte specifice;
- promovarea imaginii unității de învățământ.
Evaluarea rezultatelor: concursuri tematice, miniexpoziții cu lucrările copiilor, scurte
programe artistice, postere, colaje, desene, jocuri de creație și de rol, diplome și adeverințe
pentru elevi/ cadre didactice implicați în activitățile proiectului.
667
PROIECT DE PARTENERIAT CU LUMIPOM - LIVADĂ DE MERE
„FRUMOASĂ ȘI BOGATĂ TOAMNĂ”
Prof. înv. preșcolar AFLOROAIE IOANA ELENA

TITLUL PROIECTULUI: „Frumoasă și bogată toamnă”
ARGUMENT
Când natura ajunge în amurgul pârguit al anului, când in faţa ochilor ni se

desfăşoară un tablou mirific, in care culorile se luptă pentru supremaţie, nu poţi să
nu aduci un omagiu toamnei.
Frumuseţile şi bogăţiile pe care ni le oferă natura, în acest superb anotimp,
trezesc in noi impulsul creativ. De ce să nu ne bucurăm de ceea ce ne oferă
toamna, şi să punem în valoare, parfumul şi culoarea ei, prin realizarea unor
lucrări originale, prin care să valorificăm potenţialul creativ al copiilor preşcolari şi
şcolari mici, prin vizitarea unei livezi și culegerea de roade sub îndrumarea harului
cadrelor didactice.
Prin aceste demersuri creative ne înfrumuseţăm viaţa, educând totodată
tinerele vlăstare spre a-şi dezvolta gustul pentru frumos, a aprecia şi
realiza creaţii artistice.
SCOPUL:
Valorificarea potenţialului creativ prin realizarea unor lucrări artistice,
folosind materiale diverse şi tehnici adecvate.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
1. Să-şi îmbogăţească cunoştinţele despre materiale şi caracteristicile lor,
precum şi despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în vederea
realizării
unor lucrări practice finite.
1. Să redea prin tehnici adecvate diferite compoziţii.
2. Să realizeze sarcina dupa indicațiile date.
3. Să respecte normele caracteristice deplasării folosind mijloace de transport
în comun.
4. Să manifeste respect pentru natură.
GRUP ŢINTĂ: Grupa Mare B
668
PERIOADA: septembrie 2022-noiembrie 2022
LOCUL DE DESFĂȘURARE: Livada Lumipom Berști=Bistrița
RESURSE: - umane: cadre didactice, prescolari, angajați ai livadei
- materiale: cartoane, coli colorate, frunze, fructe, legume,
recolte de toamnă, costume.
VALORIFICARE:
 diseminarea informaţiilor în rândul cadrelor didactice, părinţilor,
oficialităţilor locale;
 crearea unei baze de informare pentru cadrele didactice;
 promovarea activităţilor instructiv-educative din grădiniţe în comunitate;
 Prezentarea proiectului în cadrul Comisiei metodice a educatoarelor;
 Realizarea panoului tematic al proiectului;
 Realizarea unui film/ colaj foto şi promovarea activităţii pe site-ul şcolii.
STRATEGIA DE REALIZARE: observaţia, analiza, lucru individual, pe
grupe şi în perechi, vizită în livadă
EVALUARE
- modalităţi de evaluare:
 Povesti cu inceput dat, eseuri, poezii, desene;
 portofoliul, proiectul;
 acordarea unor diplome pentru lucrările, desenele, portofoliile ce se remarcă
prin originalitate;
 analiza activităţilor independente la cules de fructe;
 valorificarea potenţialului creativ al copiilor şi al cadrelor didactice;
 concurs de lucrari artistico- plastice;
 Carnaval.
- rezultate aşteptate:
 implicarea a cât mai multor prescolari în activitate;
 cunoaşterea valorilor personale şi toleranţa copiilor faţă de valori diferite de
propriile valori;
 respectarea regulilor de comportare în afara gradiniței.
669
ÎMPREUNĂ PENTRU COPIII NOȘTRI - PARTENERIAT

GRĂDINIȚĂ - FAMILIE
Prof. Ursache Mihaela

Prof. Petrea Cristina
ARGUMENT:
Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape ale vieţii revine în primul rând
familiei sale. O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, iar apoi ea se continuă în
grădiniţă şi şcoală. În primul rând, ea se realizează prin puterea exemplului şi abia apoi prin cea a
cuvântului. Chiar şi atunci când instituţia şcolară oferă programe foarte bune, ea nu poate
contracara experienţele negative acumulate de copil în familia sa. Pe de altă parte, ceea ce învaţă
copilul în instituţia şcolară pierde din importanţă şi eficienţă, rezultatele fiind considerabil
scăzute dacă părinţii nu întăresc şi nu valorifică programul educativ desfăşurat în grădiniţă.
„ÎMPREUNĂ PENTRU COPIII NOȘTRI” este un proiect de parteneriat educaţional
iniţiat de educatoarele grupei mari C din dorinţa de a colabora, coopera cu familiile preşcolarilor
în scopul dezvoltării relaţiei dintre grădiniță şi familie. Parteneriatul are la bază interesul, atât al
grădiniței cât și al familiei de a colabora pentru dezvoltarea fizică, cognitivă și socio-emoțională
a preșcolarului, dar și stimularea interesului familiei de a se implica în activitățile grădiniței.
Această colaborare presupune desfăşurarea de activităţi comune părinte-copil dar şi activităţi
extracurriculare - programe artistice şi vizite.
ECHIPA PROIECTULUI
- Prof. Înv. Preșcolar Petrea Cristina
- Prof. Înv. Preşcolar Ursache Mihaela
- Părinții preșcolarilor grupei mari C
SCOP:
Dezvoltarea unei colaborări între grădiniță şi familie, prin:
 Implicarea părinților în planificarea și organizarea activităților extrașcolare cu
preșcolarii;
 Dobândirea de către părinți a unor informaţii corecte despre activitățile desfășurate în
grădiniță;
 O mai bună cunoaștere de către părinți a copiilor prin participarea la activități comune;
670
 Implicarea părinților în activități concrete cu preșcolarii, cu caracter curricular și
extracurricular;
OBIECTIVE:
- Organizarea de activități cu participarea părinților și a copiilor;
- Promovarea cooperării în domeniul educaţional;
- Stimularea interesului părinţilor de a participa la activităţile desfăşurate de grădiniţă:
- Desfășurarea de activități în cadrul programului Școala Altfel;
- Îmbunătățirea comunicării grădiniță – familie;
- Stabilirea unor principii de bază ce trebuie respectate în formarea personalității
copiilor, precum și procedee de corectare a unor devieri comportamentale
- Facilitarea înțelegerii de către părinți a activităților desfășurate în grădiniță, a
specificului acestora.
GRUP ŢINTĂ: preşcolarii grupei, părinții acestora, personalul didactic al grădiniței;
BENEFICIARI: direcți - preșcolarii grupei, părinții acestora; indirecți: personalul grădiniței,

comunitatea locală
LOC DE DESFĂŞURARE: Grădiniţa “Bambi” –Colegiul „N.V.KARPEN”, alte locații

identificate împreună cu părinții preșcolarilor.
DURATA: anul şcolar 2022-2023
INDICATORI:
CANTITATIVI:
- numărul de părinți participanţi la fiecare activitate;
- numărul total de părinți participanți la activități
- numărul de activităţi realizate;
CALITATIVI:
- calitatea lucrărilor realizate în cadrul proiectului
- gradul de apreciere al activităţilor de catre parinti
- chestionar de satisfactie
671
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:
Data ACTIVITATEA Locul desfășurării Resurse Responsabil

- tema, mijloc de
realizare, -
- Sesiuni de lucru în
septembrie cadrul echipei
2022 proiectului pentru - sala de grupă - Educatoare
stabilirea programului
activităţilor, stabilirea
responsabilităților
Carnavalul Toamnei Dovleci, flori
Noiembrie Activitate practică cu - sala de grupă de toamnă, saci de Educatoare
2022 materiale din natură gunoi, carioci, Părinţii
acuarele. preşcolarilor
Decembrie ”Uite, vine Moş

2022 Crăciun!” Sala Happy Chef Costume pentru copii, Educatoare
Program literar artistic animatori, cadouri
prezentat de copii
Martie ”Confecționăm
2023 mărțișoare pentru cei Lipici, carton,
dragi” Sala de grupă materiale din natură
Activitate practică –
confecționare de Educatoare
mărțișoare Părinţii
preşcolarilor
Aprilie “Să fim mai buni!” - alimente, jucarii, - educatoare

2022 Activitate caritabilă hainute - părinţii
preşcolarilor
Mai 2023 ”Joc şi joacă” - educatoare
Plimbare în aer liber, Excursie in natura - mijloc de - părinţii
Jocuri desfășurate în transport preşcolarilor
aer liber
Iunie 2023 ”Vacanță mare, bine - costume, -Educatoare
ai venit!” Program Sala Happy Chef baloane, -Părinţii
literar -artistic animatori Preşcolarilor
672
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL
„ÎMPREUNĂ PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ, LIPSITĂ DE PRIMEJDII”
Prof. CERNAT IOANA SORINA

Prof. CIUHAT ANCA
Colegiul „N. V. Karpen”, Bacău
Grădinița Cu P.P. „Bambi”, Bacău
ARGUMENT:
Într-o Românie actuală, caracterizată prin tensiuni sociale şi prin recrudescenţa
fenomenului infracţional inerent unei perioade a instabilităţii economice, termenul de
siguranţă publică revine în centrul preocupărilor tuturor instituţiilor statului cu atribuţii
în domeniu, astfel încât conjugarea eforturilor acestora să se realizeze pentru prevenirea
şi combaterea acţiunilor de destabilizare a ordinii publice. În acest context naţional în
care cetăţenii cinstiţi reclamă prin intermediul mass-mediei o stare de siguranţă precară
în mediul stradal, Jandarmeria Română, prin imparţialitate, onestitate şi profesionalism
a reuşit să sporească încrederea cetăţenilor în instituţiile statului.
Instituţiile implicate în această colaborare dispun de resurse materiale şi umane
ce se pot adapta la cerinţele societăţii româneşti actuale, în contextul unei societăţi care
se schimbă, operând modificări de formă şi de fond la nivelul tuturor subsistemelor sale.
Astfel, parteneriatul educaţional devine o prioritate a strategiilor orientate către
educarea
copiilor pentru cunoaşterea şi si respectarea legislaţiei şi dezvoltarea sănătoasă a
societăţii româneşti.
SCOPUL PROIECTULUI:
Educarea copiilor în spiritul dreptăţii, egalităţii, bunătăţii între semeni
constituind un grup partenerial care să promoveze valori comune ale ordinii si sigurantei
copiilor atât pe timpul cursurilor cât şi în afara acestora la nivelul partenerilor implicaţi:
cadre didactice, preșcolari, familiile preșcolarilor şi cadrele Inspectoratului de Jandarmi
Judeţean Bacău;
OBIECTIVE:
♦ dobândirea de către copii a unor notiuni referitoare la faptele care constituie
contraventii si infractiuni conform legislatiei in vigoare;
673
♦ întelegerea rolului Jandarmeriei Romane ca structură apartinînd M.A.I.;
♦ implicarea cadrelor didactice şi parinţilor in activităţi specifice Inspectoratului
de
Jandarmi Judeţean Bacău pe linia misiunilor specifice;
♦ participarea unor cadre ale Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău la
activități
desfăşurate cu preșcolarii pe linia prevenirii şi combaterii infracţionalităţii juvenile;
♦ împărtăşirea experienţei cadrelor didactice în lucrul cu copiii şi cu părinții
acestora pentru prevenirea şi combaterea infractionalităţii juvenile;
♦ dezvoltarea unor comportamente şi atitudini favorabile faţă de sine şi faţă de
partenerii de joacă, din familie şi comunitate;
♦ informarea copiilor în sensul cunoaşterii legislatiei – la nivelul lor de inţelegere
- si a riscurilor de incalcare a acesteia si cu privire asupra modului de actiune corect in
eventualitatea confruntarii cu astfel de situatii;
♦ promovarea dialogului şi a comunicării între copii / părinţi şi cadrele
Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău prin dezvoltarea cooperării şi a colaborării
între cadre didactice şi cadrele Inspectoratului de Jandarmi Judeţean;
♦ Atragerea efectivă a copiilor, părinţilor şi a cadrelor didactice în organizarea
unor activităţi cu caracter extracurricular, conducând la imbunătăţirea imaginii
Jandarmeriei Române si in special a Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău, precum
și a imaginii grădiniței in viziunea comunității.
GRUPURILE ŢINTĂ:
- preşcolarii grădiniței Bambi;
- cadrele operative şi cele cu atribuţii pe linia pregătirii personalului din Inspectoratul de
Jandarmi Judeţean Bacău.
BENEFICIARI DIRECŢI ŞI INDIRECŢI:

preşcolari, educatoare, jandarmi, părinţi, comunitate.
Durata: 1 an şcolar
Locul desfăşurării:
Grădiniţa Bambi Bacău și Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bacău.
674
Activităţi propuse:
Perioada Obiective operaţionale Denumirea Resurse

activităţii umane materiale
Noiembrie - să afle semnificaţia Preșcolari - planşe, imagini ale

cuvântului jandarm; CINE SUNT Cadre jandarmilor;
- să cunoască care sunt EI...? didactice - filme cu activităţi ale
activităţile desfăşurate de jandarmeriei
jandarmi.
Februarie - să cunoască personal un SĂ NE Preșcolari - uniformă jandarm;

CUNOASTEM
jandarm, ţinuta şi activităţile Cadre
MAI BINE!
pe care le desfăşoară; didactice
Jandarm
Mai - să manifeste interes pentru ZIUA Preșcolari - vizită la Jandarmerie
JANDARMERIEI!
cunoaşterea unor tehnici şi Cadre
echipamente de lucru didactice
specifice. Părinți
Jandarmi
Iunie - să desfășoare jocuri pe echipe VIOLENTA Preșcolari - mingii,
în curtea grădiniței IN SPORT. Cadre - jaloane,
SPIRITUL didactice - cercuri plastic.
DE “FAIR Părinți
PLAY”
675
PROIECT DE VOLUNTARIAT „SĂ DECORĂM CU AC ȘI AȚĂ!”
prof. înv. primar ALMĂȘAN VIOLETA – MONICA

Școala Gimnazială „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” Onești, jud. Bacău
Educația nonformală, cea mai nouă abordare a învățării prin activități plăcute și
motivante, prezintă avantaje multiple prin cumularea deprinderilor specifice sistemului
tradițional de învățământ și a unei multitudini de abilități câstigate în condițiile unei libertăți de
exprimare maxime.
Educația nonformală reprezintă o acțiune organizată în afara sistemului școlar, cu
ajutorul căreia se formează o punte între cunoștintele predate de profesori și punerea lor în
practică. Acest tip modern de instruire elimină stresul calificativelor din catalog, al disciplinei
impuse și al temelor obligatorii, ceea ce reprezintă un avantaj în educația elevului.
Proiectul de de voluntariat „Să decorăm cu ac și ață!”, organizat în cadrul Centrului de
cultură, artă și spiritualitate „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” Onești și coordonat în cadrul
Școlii Gimnaziale „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” Onești de către prof. pt. înv. primar
Almășan Violeta – Monica și prof. pt. înv. primar Ciurea Cosmina - Măriuca, s-a desfășurat în
parteneriat cu Așezământul Social-Filantropic „Sf. Voievod Ștefan Cel Mare” Hârja și a avut ca
ca beneficiari elevii, profesorii, părinții și comunitatea locală. Cercul a urmărit introducerea
elevilor de vârstă școlară mică în universul artei populare românești, prin domeniul deosebit de
atrăgător al cusăturilor cu motive naționale.
În ultimii ani, lumea modernă a manifestat un interes deosebit faţă de arta populară și
faţă de potenţialul ei decorativ, ceea ce a constituit o oportunitate în a face cunoscută în cercuri
largi creaţia artizanală din România .
Bazate pe o veche moştenire de la înaintaşii noştri, cusăturile decorative , caracterizate
printr-un remarcabil caracter de originalitate , prin discreţia şi rafinamentul motivelor şi
culorilor, se regăsesc pe obiecte vestimentare sau ca decoraţiuni în interioarele moderne și
satisfac astfel dorinţa de frumos.
Obiectele vestimentare din zilele noastre au împrumutat din portul popular atât croiala
(iile), cât şi motivele florale sau geometrice ornamentale. Arta manuală artizanală ne poate ajuta
să aranjăm un cămin original, cald , atrăgător, frumos şi primitor, motivele ornamentale cusute
676
putându-se regăsi pe obiecte de interior precum perdele, perne ornamentale, feţe de masă,
şerveţele.
Cercul „Să decorăm cu ac şi aţă” a pregătit elevii să valorifice aceste posibilităţi, să
combine motivele decorative ale artei populare româneşti cu imaginaţia, fantezia creatoare şi
meşteşugul creatorilor populari, dar , cel mai important, a dezvoltat îndemânarea şi fantezia
copiilor şi a ajutat la formarea capacităţii de concentrare prin produse diverse, realizate din
cusături pe carton și etamină, lucrate de mâna şi inspirate din motivele tradiţionale româneşti şi
mai ales din lada de zestre a bunicii, astfel păstrându-se vii tradiţiile şi obiceiurile româneşti.
Prin observarea independentă a unor produse de artă populară ornamentate cu cusături
decorative (costume populare, ștergare, fețe de masă, mileuri, șervetele și goblenuri) și prin
exerciții de analiză și comparare a unor obiecte de artă populară obținute artizanal (tehnică de
lucru, cromatică, gama elementelor decorative), elevii au identificat principalele motive din
ornamentația populară românească, descoperind astfel domenii de ornamentare a unor produse
de îmbrăcăminte sau de uz casnic și reusind astfel să identifice principalele motive decorative
din arta populară romanească.
Participanții la cercul „Să decorăm cu ac și ață!” au reusit nu numai să identifice
materialele și ustensilele folosite la realizarea cusăturilor artizanale, ci și să-și însușească, măcar
parțial, tehnica executării punctelor folosite în aceste cusături decorative . Prin toate activitățile
practice de executare a principalelor puncte de cusături manuale, purtând permanent discutii
dirijate asupra normelor de protectie a muncii, s-a lucrat individual , dar și în grup , pe ateliere
de lucru, pentru a se realiza anumite produse în echipă.
Rezultatele nu s-au lasat așteptate, ci au dus la concretizarea unei bune colaborări între
cadre didactice – părinţi - comunitatea locală, la formarea și cultivarea interesului pentru arta
populară românească și la creşterea motivaţiei copiilor de a practica cusăturile decorative.
Proiectul de voluntariat „Să decorăm cu ac și ață!”s-a dovedit ca fiind sustenabil,
oferind posibilitatea continuării și în anii școlari viitori , prin implicarea unui numar mai mare de
cadre didactice și elevi.
Bibliografie:
Cucoş, Constantin, 2014, „Psihopedagogie”, Editura Polirom, Iaşi;
Doagă, Aurelia, 1978, „Cusături românești”, Editura „Ion Creangă”, București.
677
Și continuăm cu „Covorașul”...
Însă unii dintre noi sunt mai rapizi și cos deja Doamna ne dă o mână de ajutor. Uneori mai
tabloul... vine câte o mămică...
Fiecare și-a ales tabloul pe care dorește să îl Azi încercăm „să decorăm cu ac și ață” felicitări...
coasă...
678
Județul BIHOR
679
PROIECT EDUCATIV
„SIGURANŢA COPILULUI - PRIORITATE A ŞCOLII, FAMILIEI, POLIŢIEI”
Prof. ȚIȚ FLORINA-LAVINIA
Liceul Tehnologic Nr.1 Dobrești, Jud. Bihor
Tipul de proiect: local
APLICANTUL:
Coordonate de contact:
Responsabil: Director prof.
Responsabil comisie proiecte educaționale:
Coordonator: Prof.
Echipa de proiect: Director prof. , Prof., Agent șef poliție:, Comisar:

CONTEXT
Drumul foarte lung şi complex pe care îl parcurge elevul de la existenţa sa biologică la cea
socială este, în esenţă, drumul umanizării şi socializării acestuia. Acest fenomen de adâncă
transformare a elevului se realizează treptat, prin extinderea şi perfectarea continuă a relaţiilor cu
mediul, cu cei din jur. Ca urmare, diversele manifestări exprimate în conduita acestuia trebuie să
fie compatibile cu normele morale ale comunităţii în care trăieşte. De aceea, el trebuie să ştie ce
e bine şi ce e rău, ce poate face şi ce nu este permis, cum trebuie să se comporte acasă, la școală,
pe stradă, în relaţiile cu cei din jur, să conştientizeze că are nu numai drepturi, ci şi
responsabilităţi
DESCRIEREA PROIECTULUI
Proiectul se desfăşoară pe parcursul unui an școlar, cu posibilitate de prelungire, perioadă
în care elevii vor învăța să aibă un comportament stradal civilizat, un comportament familial
adecvat; vor acorda o mare atenție relațiilor ocazionale sau de anturaj; vor fi sfătuiți să nu
copieze manifestări negative de comportament cât și alte acțiuni, care îi conduce spre un drum
greșit în viață.
Activităţile propuse spre realizare pot fi modificate pe parcursul proiectului, cu acordul
ambelor părţi, în beneficiul elevilor.
Scop: Reducerea riscului producerii unor incidente de natură să afecteze securitatea personală a
copiilor din unitățile de învățământ.
680
Obiective: să respecte reguli elementare de educație rutieră pe drumuri publice; să evite situațiile
cu grad ridicat de risc în producerea accidentelor; să nu agreseze verbal sau gestual; să nu intre în
discuții cu persoane necunoscute; să respecte persoanele din preajmă
Grup ţintă: -direct: preșcolarii Școlii Gimn. „Iosif Vulcan” Holod agent șef de poliție, cadre
didactice
-indirect:părinți
Durata: decembrie 2021-mai 2022
Nr. Activitatea Grup ţintă Termen Responsabil Rezultate

crt
1. Așa DA, așa NU! Preșcolari decembrie Echipa de Stabilirea și

proiect comunicarea
activităților propuse
2. Întâlnire cu agentul Preșcolari ianuarie Echipa de Cunoașterea

de circulație: proiect regulilor de
circulație și
„Cum circulăm?” necesitatea
respectării acestora.
3. Cine respectă Preșcolari februarie Echipa de Sistematizarea

regulile de proiect cunăștințelor privind
circulație își apară educația rutieră
viața
4. Vizită la sediul Preșcolari martie Echipa de Dialogarea cu

Poliției locale, de proiect agentul de poliție
ZIUA POLIȚIEI
5. Avem copii Preșcolari aprilie Echipa de Depistarea și

problemă care ne proiect soluționarea
fac probleme? situațiilor problem
6. Școala și familia- Preșcolari mai Echipa de Prezentarea unor

educația în familie proiect materiale, lectorate,
filmulețe
681
EVALUARE:
 Fișe de evaluare;
 Realizarea de fotografii din activităţile realizate prin colaborarea părților implicate;
 Realizarea unui portofoliu cu momentele din timpul activitatilor desfășurate;
MONITORIZAREA PROIECTULUI:
 Prezentarea acțiunilor comune în mass-media locală;
 Realizarea de fotografii;
REZULTATE:
- calitative - dezvoltarea relațiilor de colaborare și împărtășirea experienței pozitive;
implicarea activă a tuturor participanților în cadrul proiectului; conștientizarea elevilor cu privire
la consecințele ce decurg din nerespectarea regulilor
- cantitative - antrenarea unui număr cât mai mare de participanți
Activitatile cu impact pozitiv vor fi popularizate în cadrul ședintelor cu părinții si vor
reprezenta exemple mobilizatoare pentru organizarea și antrenarea in actiunilor ulterioare.
IMPACTUL PROIECTULUI: Implementarea proiectului educativ va avea un impact

deosebit asupra grupului țintă, deoarece Poliția ca partener are un rol important în educarea
elevilor, alături de școală fiind o instituție de referință pentu comunitate; astfel că ea poate să
prevină, dar și să intervină ori de câte ori situația o cere.
SUSTENABILITATEA PROIECTULUI: Posibilitatea continuării proiectului și în anul

următor.
BUGETUL PROIECTULUI: Surse de finanţare: fonduri proprii
ANEXE: Acord parteneriat
682
PROIECT EDUCATIV - PRIETENUL MEU, POLIȚISTUL
Prof. înv. preșcolar BUNA LIVIA- ELEONORA

Școala Gimnazială „Iosif Vulcan” Holod, Județul Bihor
Titlul: Prietenul meu, polițistul

Domeniul şi tipul de educaţie în care se încadrează: civic
Tipul de proiect: local
APLICANTUL:
Coordonate de contact:
 Școala Gimnazială
 Postul de poliție
 Postul de poliție
Responsabil: Director prof.
Responsabil comisie proiecte educaționale:
Coordonator:
Echipa de proiect: Director prof.

Prof.
Agent șef poliție
Comisar:
CONTEXT
Drumul foarte lung şi complex pe care îl parcurge elevul de la existenţa sa biologică la cea
socială este, în esenţă, drumul umanizării şi socializării acestuia. Acest fenomen de adâncă
transformare a elevului se realizează treptat, prin extinderea şi perfectarea continuă a relaţiilor cu
mediul, cu cei din jur. Ca urmare, diversele manifestări exprimate în conduita acestuia trebuie să
fie compatibile cu normele morale ale comunităţii în care trăieşte. De aceea, el trebuie să ştie ce
e bine şi ce e rău, ce poate face şi ce nu este permis, cum trebuie să se comporte acasă, la școală,
pe stradă, în relaţiile cu cei din jur, să conştientizeze că are nu numai drepturi, ci şi
responsabilităţi.
Proiectul se desfăşoară pe parcursul unui an școlar, cu posibilitate de prelungire, perioadă
în care elevii vor învăța să aibă un comportament stradal civilizat, un comportament familial
adecvat; vor acorda o mare atenție relațiilor ocazionale sau de anturaj; vor fi sfătuiți să nu
copieze manifestări negative de comportament cât și alte acțiuni, care îi conduce spre un drum
greșit în viață.
Activităţile propuse spre realizare pot fi modificate pe parcursul proiectului, cu acordul
ambelor părţi, în beneficiul elevilor.
Scop: Reducerea riscului producerii unor incidente de natură să afecteze securitatea personală a
elevilor din unitățile de învățământ.
683
Obiective:
 să respecte reguli elementare de educație rutieră pe drumuri publice
 să evite situațiile cu grad ridicat de risc în producerea accidentelor
 să nu agreseze verbal sau gestual
 să nu intre în discuții cu persoane necunoscute
 să respecte persoanele din preajmă
Grup ţintă: -direct: preșcolarii ,agent șef de poliție, cadre didactice
-indirect:părinți
Durata:
EVALUARE:
 Fișe de evaluare;
 Realizarea de fotografii din activităţile realizate prin colaborarea părților implicate;
 Realizarea unui portofoliu cu momentele din timpul activitatilor desfășurate;
MONITORIZAREA PROIECTULUI:
 Prezentarea acțiunilor comune în mass-media locală;
 Realizarea de fotografii;
REZULTATE:
- calitative -dezvoltarea relațiilor de colaborare și împărtășirea experienței pozitive
-implicarea activă a tuturor participanților în cadrul proiectului
-conștientizarea elevilor cu privire la consecințele ce decurg din nerespectarea regulilor
- cantitative -antrenarea unui număr cât mai mare de participanți
Activitatile cu impact pozitiv vor fi popularizate în cadrul ședintelor cu părinții
si vor reprezenta exemple mobilizatoare pentru organizarea și antrenarea in
actiunilor ulterioare.
IMPACTUL PROIECTULUI:
Implementarea proiectului educativ va avea un impact deosebit asupra grupului țintă,
deoarece Poliția ca partener are un rol important în educarea elevilor, alături de școală fiind o
instituție de referință pentu comunitate; astfel că ea poate să prevină, dar și să intervină ori de
câte ori situația o cere.
SUSTENABILITATEA PROIECTULUI:
Posibilitatea continuării proiectului și în anul următor.
BUGETUL PROIECTULUI:
Surse de finanţare: fonduri proprii
ANEXE: Acord parteneriat
684
Județul BRĂILA
685
ÎN LUMEA POVEŞTILOR
prof. înv. primar BUNEA VIORICA

Școala Gimnazială „Nedelcu Chercea”, Brăila
ARGUMENT
„În lumea poveştilor” este un proiect care îşi propune să-i îndrume pe toţi cei implicaţi în
desfăşurarea activităţilor să-şi dezvolte gustul pentru citit, să – şi formeze deprinderea de a-şi
exprima ideile, impresiile, gândurile, dorinţele într-o formă nouă, inteligentă, cursivă, creatoare
dar să şi contribuie într-o măsură însemnată la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor, la formarea
unui vocabular activ şi bogat, la educarea sentimentelor morale şi estetice.
De câte ori nu ni s-a întâmplat să întâlnim la clasă, copii cărora să le placă să asculte o
poveste citită, dar să refuze să citească ei înşişi, preferând să se joace , să hoinărească sau să-şi
piardă vremea în modul cel mai neaşteptat. Dacă această perioadă nu este fructificată, pierderile
ce se produc vor fi mari, iar recuperările ulterioare vor fi parţiale şi adesea minime.
Dar pentru a crea în mod conştient copilul trebuie să aibă exemple, să trăiască printre
poveşti şi povestiri. Literatura pentru copii este foarte bogată şi oferă posibilităţi nemăsurate de
receptare, de înţelegere şi interpretare, de influenţare pozitivă.
Acest proiect vine astfel în completarea activităţilor zilnice, prin acţiuni în care elevul să
înţeleagă ceea ce i se povesteşte sau ceea ce citeşte, să fie în măsură să analizeze, să deosebească
ceea ce este bun, util, instructiv şi educativ de ceea ce este rău, inutil, dăunătorca în final să îşi
poată formula clar o opinie despre povestea citită şi de ce nu, un comportament de excepţie.
SCOPUL PROIECTULUI
Stimularea potenţialului creativ al elevilor – descoperirea, încurajarea şi educarea
setimentelor morale şi estetice şi a imaginaţiei creatoare.
Dezvoltarea capacităţii de receptare şi exprimare a ideilor şi a trăirilor.
Trezirea conştiinţei şi a valorii de sine.
OBIECTIVE SPECIFICE
 să culeagă informaţii din diferite surse despre temele propuse;

 să audieze texte literare cu valoare certă;
 să cunoască date esenţiale din biografiile autorilor propuşi;
686
 să înţeleagă conţinutul şi mesajul operei literare;
 să redea cât mai fidel dialoguri imaginare între personajele textelor propuse;
 să povestească o întâmplare trăită sau imaginată, folosind mimica şi gestica sugerate
de text;
 să participe cu plăcere la dramatizări, interpretând rolurile pe care şi le doresc;
 să exteriorizeze trăirile interioare prin mimică, gesturi, timbrul vocii, volum, mişcare
scenică;
 să aprecieze frumuseţea limbii literare, muzicalitatea şi expresivitatea vorbirii;
 să creeze povestiri, poveşti, scurte scenete folosind un limbaj adecvat vârstei;
 să viziteze instituţii care le pot furniza informaţiile necesare.
GRUPUL ŢINTĂ:
 direct – elevii claselor implicate în derularea proiectului din toate şcolile partenere
 indirect – părinţii elevilor, alte cadre didactice.
DURATA: anul şcolar 2022 -2023
RESURSE UMANE:
 Cadre didactice; Elevi din ciclul primar; Părinţii elevilor.
RESURSE MATERIALE:
o Planşe didactice cu imagini din diferite poveşti; Fişe de lucru; Puzzel; Măşti şi
accesorii;CD cu prezentări power point; Cărţi cu poveşti; Benzi desenate; Panou-
expoziţie cu lucrările elevilor; Portofolii cu lucrările elevilor; Album foto cu activităţile
desfăşurate;
EVALUARE:
 Fişe de activitate individuală; Jocuri-concurs; Scenete; Realizarea unui album cu
imagini ale activităţilor desfăşurate; Diplome de participare.
TIPUL PROIECTULUI: NATIONAL
PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR
PREGĂTIRE/DOCUMENTARE
 Lansarea oficială a proiectului; (septembrie)
 Încheierea de parteneriate cu persoanele implicate în proiect;
IMPLEMENTAREA/PARTEA APLICATIVĂ
 CE ŞTIU DESPRE LUMEA POVEŞTILOR(octombrie)

-discuţii libere pe baza poveştilor cunoscute;
687
- alegerea imaginilor cu scene din poveştile cunoscute;
 POVESTEA PREFERATĂ (noiembrie)

-joc de rol „De-a povestitorul”
-redarea prin desen a unei scene/secvenţă din povestea preferată;
 DATINI ŞI OBICEIURI (decembrie)

-povestea lui Moş Crăciun;
-program artistic - „Iată vine Moş Crăciun!”
 IARNA – ANOTIMPUL DE POVESTE(ianuarie)

-crearea unor portofolii cu poveşti despre iarnă;
-audiţii muzicale;
 MICII POVESTITORI(februarie)
-să audieze poveşti;
-să creeze poveşti scurte după teme date: „Continuă povestea”,”Ce s-ar întâmpla
dacă”, „Poveşti pe dos”, „Ascultă povestea mea”.
 POVESTILE LUI CREANGĂ(martie)

-prezentare power point cu imagini din poveştile lui Creangă;
-concurs de creaţii literare, plastice, confecţionări de măşti, mărţişoare;
 POVESTI DE PAŞTE(aprilie)
-să audieze poveşti religioase;
-colaje;
 POVESTILE FLORILOR(mai)
-creaţii literare;
-creaţii plastice;
-colaje;
 CARNAVALUL PERSONAJELOR DIN POVESTE (iunie)

-scenete din „Lumea poveştilor”;
-prezentarea-expunerea portofoliilor
-desemnarea celor mai reuşite creaţii ale elevilor;
MONITORIZARE:
 Completarea ghidului de monitorizare, elaborat de echipa de coordonare a
programului;
 Raport iniţial privind debutarea proiectului – noiembrie 2022;
 Raport intermediar privind stadiul derulării proiectului şi activităţile desfăşurate –
mai 2023
 Raport final şi participarea la festivitatea de încheiere a proiectului.
688
Județul BUZĂU
689
MULTICULTURALITATE ȘI INCLUZIUNE SOCIALĂ ÎN PROIECTUL

ERASMUS+ „MIGRANT’S UR HOPE”
prof. POPESCU MARIA GRAȚIELA

prof. MATEI ROXANA CARMEN
prof. LAZĂR IULIA
Școala Gimnazială Nr. 7 Buzău
Țara noastră a cunoscut în ultimele decenii o creștere a migrației, lucru care s-a văzut și
în școala noastră prin numărul mare de părinți plecați la muncă în străinătate dintre care unii au
revenit mai ales după pandemie.
Proiectul ”Migrant’s UR Hope”, parteneriat strategic între OGEC Stella Maris Sainte
Anne din Anglet, Franta, Colegiul Immaculée Damville, din Damville, Franta, Școala
Gimnaziala Nr. 7, Buzau, România si Hadji Mina Pashov din Sliven, Bulgaria s-a derulat între
2020-2022 și a avut ca obiective generale: promovarea incluziunii sociale, îmbogățirea
cunoștințelor despre efectele migrațiilor în istorie, promovarea multiculturalismului și a
diversității culturale, importanta cunoașterii limbilor străine si dezvoltarea competențelor de
comunicare.
Din cauza pandemiei, întâlnirile dintre echipele ERASMUS s-au realizat mai mult în
mediul virtual dar echipele au reușit realizarea activitățile propuse.
Începutul verii ne-a adus libertatea de a călătorii și de a realiza mobilitatea din Franța. În
perioada 28 mai - 4 iunie 2022 s-a desfășurat reuniunea de proiect din țara coordonatoare, Franța,
regiunea Anglet, la Școala Stella Maris. Au participat 18 elevi de la Școala Gimnazială Nr. 7,
Buzău, însoțiți de 5 cadre didactice.
Stella Maris este un complex școlar catolic ce cuprinde nivel de studiu de la grădiniță și
până la colegiu și liceu și a fost înființat de părintele Louis Edward Cestac, acum 180 de ani, care
a pus aici bazele unui proiect educațional bazat pe dragostea Fecioarei Maria, credință, libertate
și muncă. Încă din prima zi, în care am făcut turul școlii ne-am dat seama de întinderea acestui
complex, ne-a uimit încadrarea într-un peisaj natural deosebit, o pădure de pini marini, grădini și
parcuri de relaxare, lacuri. Aici, istoria locului, se împletește frumos cu modernismul care nu a
deranjat profilul local. Ansamblul școlar avea internat cu obloane și multa verdeață, săli de clasă
cu uși ce dădeau spre o curte interioara generoasă unde elevii stăteau după ore si citeau sau își
făceau temele, cu terenuri de sport, pereți de escaladă si pentru la Pelote. Într-o altă aripă a școlii
690
erau sere pentru cultivarea legumelor, parcuri pentru animale domestice, capela și cimitirul vechi
al acestui campus.
Zilele petrecute alături de partenerii din proiect au fost pline de activități interactive, am
lucrat în echipe mixte, realizând postere cu mesaje care reflectă ideea de incluziune, toleranță și
de acceptare a fenomenului migrației în societate și în viața de familie. S-au discutat efectele
migrației în Europa, s-au purtat discuții cu privire la elementele care ne apropie sau ne
diferențiază. Produsele proiectului surprind frumusețea și unitatea în diversitate, bogăția
culturală pe care o aduce migrația și care s-au reflectat în expoziția inițiată în școala din Anglet.
Interculturalitatea și incluziunea socială au fost prezentate prin arta dansului și a muzicii, la
coregrafia de final elevii români au purtat fie ie românească si tricolorul dar si tricouri cu
inscripția proiectului, au învățat dansuri tradiționale din zona bascilor, a Normandiei si din zona
balcanica alături de colegii parteneri din proiect. Elevii au interacționat și pe terenul de sport
integrându-se in jocuri sportive, au învățat sa joace La pelote, un joc specific zonei.
Mesele, prânzul și cina, le-am servit împreună cu elevii din Franța și Bulgaria, la cantina
școlii, cu preparate franțuzești și rețete realizate după principii nutriționiste sănătoase. Elevii au
apreciat diversitatea felurilor de mâncare, fructele și legumele care erau din serele complexului
școlar și au înțeles importanța selectării corecte a resturilor alimentare. Elevii noștri s-au bucurat
de pauze mai lungi ce se desfășurau întotdeauna prin activități outdoor cu beneficii directe,
încurajând socializarea, educarea pentru o viață sănătoasă, experiențele și jocurile în natura.
Copiii s-au împrietenit ușor, au schimbat impresii despre sistemul lor de învățământ, despre
hobby-urile personale, dar si despre atracțiile din țările lor, despre modul de viață al tinerilor.
O activitate foarte așteptată a fost seara culturală, la care elevii au propus cântece și
dansuri din zonele pe care le reprezentau și au apreciat multiculturalitatea fiecăruia.
Zilele au fost însorite și pline de amintiri frumoase în vizita de documentare locală
(istorie, geografie, specific local, tradiții) atunci când am vizitat orașul Biarritz, o apreciată
stațiune franceză de la Oceanul Atlantic. Am admirat catedrala orașului, arhitectura clădirilor,
plajele din Golful Biscaya. Pentru unii dintre elevi a fost chiar prima data când au văzut și au
intrat într-un ocean.
Impactul acestui proiect:
Pentru elevi: motivație crescută pentru școală și învățare; abilități de lucru în echipă; stimularea
gândirii critice a elevilor; competențe de bază și competențe cheie îmbunătățite; comunicarea în
limba engleză, franceză; dezvoltarea competențelor digitale; sensibilizarea și expresia culturală;
competențe sociale și civice; dezvoltarea creativității si a autonomiei în activitățile didactice;
creșterea interesului pentru descoperirea unor tradiții din alte țări și realizarea unor produse
specifice; respectarea unor reguli şi norme de comportament; interes turistic crescut; aprecierea
691
propriului patrimoniu cultural şi pe cel al țărilor partenere; respectarea diversității culturale
existente în Europa.
Pentru cadre didactice: competenţe didactice şi metodice îmbunătățite; interes crescut pentru
parteneriate europene; competenţe îmbunătăţite de comunicare în limba engleză şi de lucru în
grup multicultural.
Pentru Școală: recunoaşterea şcolii la nivel judeţean; creșterea dimensiunii europene a școlii;
crearea unei atmosfere pozitive care ajută la învățarea activă a elevilor.
Proiectul Migrant’s UR Hope, Nr. 2020-1-FR01-KA229-080488_3 (2020-2022),
proiect cu finanțare europeană, ne-a purtat în istoria migrațiilor, dar ne-a atras atenția și asupra
actualității temei datorită contextului istoric și geografic în care ne situăm.
692
PARTENERIAT ȘCOALĂ – BISERICĂ: „CRED ÎNTR-UNUL DUMNEZEU”
Prof. înv. primar PETRE VALENTINA
Școala Gimnazială Glodeanu Sărat, Județul Buzău
Valoarea parteneriatului dintre școală și biserică în devenirea morală și spirituală a

elevilor, reprezintă un studiu care tratează printr-o nouă abordare problemele educației morale și
spirituale a elevilor.
Educaţia în societatea postmodernă bazată pe cunoaștere este axată pe dimensiunea

ştiinţifică care conduce, în mod inevitabil, spre o formare unidimensională a personalităţii
umane. Pentru a depăşi acest caracter al procesului instructiv-educativ centrat pe dimensiunea
cognitiv-rațională din societatea informațională, este necesar de a recurge la alte mijloace
eficiente de educaţie - morală, religie, tradiţii și obiceiuri.
În acest context, am proiectat și derulat un proiect educațional în parteneriat cu biserica

din localitatea îmi desfășor activitatea, pe care l-am numit „Cred într-unul Dumnezeu!”.
Informații despre proiect:
- Tipul activității principale din cadrul proiectului: educație moral-religioasă

- Domeniul în care se încadrează proiectul: Domeniul cultural
- Locul și perioada de desfășurare a activității principale: Școala Gimnazială Glodeanu
Sărat, 2 anii școlari, în perioada 2021 - 2023, activități desfășurate atât frontal, cât și
online.
- Număr participanți la proiect: 25 de elevi ai claselor a IV-a, 1 cadru didactic, 1 preot
- Bugetul proiectului: 50 lei (contribuție proprie – folosiți pentru achiziționarea unor
articole de papetărie)
- Proiectul este cu participare: directă, indirectă, online.
Prezentarea proiectului
Argument
Într-o societate profund marcată de relativism moral, de o inabilitate acută de a deosebi
binele de rău și de a rezista răului mascat în bine, copiii au nevoie de un cadru moral solid care
să îi ajute nu numai să înțeleagă dar și să simtă valoarea binelui în fața răului.
693
Cea mai superficială formă de claritate morală este ce a simțului comun. În baza acestuia,
practic, binele este stabilit prin consens social, din date care ne vin din toate direcțiile, de la
televizor, de pe internet, din rețelele de socializare. Acest simț moral este de departe cel mai ușor
de manipulat și cel mai schimbător. O judecată etică sănătoasă are nevoie de un cadru moral
solid fundamentat în realitate, în toată realitatea.
Scopul proiectului:
Creșterea duhovnicească a copiilor în iubirea față de Dumnezeu și de semeni, în special
prin implicarea lor atât în viața liturgică a Bisericii, cât și în activitățile culturale și social-
filantropice ale comunității parohiale.
Obiectivele specifice ale proiectului:

- Cunoașterea învățăturilor Sfintei Scripturi, a tradițiilor religioase și a istoriei Bisericii
de către un număr de 25 de elevi de clasa a IV-a, fapte demonstrate prin folosirea
adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase;
- Stimularea la un număr de 25 de elevi din clasa a IV-a a preocupării în sensul
formării virtuților creștine, precum și consolidarea deprinderilor de comportament
moral-religios;
- Implicarea membrilor familiilor a 25 de elevi din clasa a IV-a ca parteneri ai
practicilor religioase;
- Promovarea rezultatelor valoroase a 25 de elevi din clasa a IV-a, atât la avizierul
clasei, cât și pe platforma Google Classroom.
Descrierea activităților orientative:
Activitatea nr. 1
- Titlul activități: Soborul Sf. Arh. Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri
(participarea la slujbă)
- Data/perioada de desfășurare: 8 noiembrie 2022
- Descrierea pe scurt a activității: Activitatea constă în deplasarea elevilor la Biserica
„Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Glodeanu Sărat în scopul participării la
slujba organizată cu prilejul Sf. Arh. Mihail și Gavriil, ocazie cu care vor demonstra
normele moral-creștine specifice contextului în care se află.
Activitatea nr. 2
- Titlul activității: Sărbătorile de iarnă, prilej de bucurie (dezbatere)

- Data/perioada de desfășurare: decembrie-ianuarie 2022-2023
694
- Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va debuta cu prezentarea unor materiale
multimedia despre sărbătorile de iarnă, va continua cu purtarea unor discuții despre
importanța păstrării tradițiilor și obiceiurilor religioase, precum și realizarea unor
jocuri prin intermediul unor aplicații online, iar în finalul activității, elevii vor realiza
o expoziție cu felicitări și ornamente de iarnă, precum și un scurt moment artistic
închinat sărbătorii Crăciunului.
Activitatea nr. 3
- Titlul activității: Cărticica faptelor bune (workshop)

- Data/perioada de desfășurare: martie-aprilie 2023
- Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va debuta cu vizionarea unor materiale
multimedia despre faptele bune, apoi va continua cu realizarea unei cărți în care să
ilustreze faptele bune săvârșite într-o lună, iar în finalul activității, elevii vor realiza
jocuri prin intermediul unor aplicații online.
Activitatea nr. 4
- Titlul activității: Înălțarea Domnului. Ziua Eroilor (participare la slujbă)

- Data/perioada de desfășurare: 25 mai 2023
- Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va consta în participarea la slujbă, în
curtea Bisericii, precedată de depunerea unor coronițe de flori la Monumentul Eroilor,
amplasat în curtea Primăriei comunei Glodeanu Sărat.
Activitatea nr. 5
- Titlul activității: Evaluarea proiectului „Cred într-unul Dumnezeu!” (webinar)

- Data/perioada de desfășurare: iunie 2023
- Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va consta într-un tur al galeriei în mediul
on line, pe Google Meet și încărcarea pe platforma Classroom a unui material
multimedia cu informații, fotografii din timpul derulării proiectului și lucrări ale
elevilor.
BIBLIOGRAFIE:
Luis Serdeşniuc Valeriu Capcelea, Elena Zolotariov, 2018, Valoarea parteneriatului dintre
şcoală şi biserică în devenirea morală şi spirituală a elevilor, Bălți: Tipogr. „Indigou Color”.
695
PROIECT EDUCAȚIONAL - EDUCAȚIA ȚINE DE MINE ȘI DE TINE!
Prof. ANTON ANCUȚA LILIANA

Școala Gimnazială Glodeanu Sărat, Județul Buzău
Argument
Educaţia face parte din viaţa de zi cu zi a fiecărui om, de aceea ca şi cadre didactice trebuie
să insuflăm celor mici dragostea pentru cunoaştere, educaţie, autoeducaţie, cultivarea respectului
pentru cei care oferă educaţia, adică dascălii, fie ei educatori, învăţători sau profesori.
În acest spirit am inițiat in cadrul Școlii Gimnaziale Glodeanu Sărat proiectul „Educația
ține de mine și de tine!”, proiect ce urmează a se derula în data de 5 octombrie 2022.
Scopul proiectului: Sensibilizarea elevilor cu privire la rolului dascălului în dezvoltarea
noilor generații și recunoașterea meritelor acestora în formarea culturii și a valorilor unei
societății.
- Implicarea unui număr de 25 de elevi din clasa a II-a în activități de conştientizare a
importanţei educaţiei în evoluția societății;
- Dezvoltarea respectului față de dascăli a unui număr de 25 de elevi din clasa a II-a prin
realizarea unor jocuri de rol;
- Promovarea rezultatelor valoroase elevilor din clasa a II-a, atât la avizierul clasei, cât și
pe platforma Google Classroom.
Descrierea grupului țintă căruia i se adresează proiectul:
Elevii din clasa a II-a care frecventează cursurile Școlii Gimnaziale Glodeanu Sărat au constituit
grupul țintă căruia i se adresează proiectul de parteneriat școală-familie-comunitate, intitulat
„Educația ține de mine și de tine!” și aparțin, în principiu unor medii relativ bune din punct de
vedere socio-economic, dar și psihopedagogic.
Beneficiarii direcți și indirecți:
Beneficiari direcți: 25 de elevi din clasa a II-a
Beneficiari indirecți: 1 cadru didactic, familiile elevilor, membri ai comunității
Durata proiectului: o zi, 5 octombrie 2022
Descrierea activităților orientative:
696
Activitatea nr. 1
a. Titlul activității: Rolul educației în dezvoltarea societății (dezbatere)
b. Data/perioada de desfășurare: 5 octombrie 2022
c. Locul desfășurării: Școala Gimnazială Glodeanu Sărat
d. Participanți: 25 elevi, 1 cadru didactic
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va debuta cu prezentarea unor videoclipuri cu
impact emoțional, despre cum poate evolua/involua o societate, în funcție de cât de educați sunt
oamenii. Activitatea va continua cu realizarea unui brainstorming online despre educație, prin
intermediul aplicației WordArt.
Activitatea nr. 2
a. Titlul activității: Este ușor să fii profesor? (joc de rol)
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va consta în realizarea unor jocuri de rol, în care
elevii, pe rând vor putea fi profesori pentru câteva minute, timp în care au posibilitatea de a
consolida sau evalua cunoștințele celorlalți la o anumită disciplină, sau chiar de a preda noi
cunoștințe, sub îndrumarea învățătoarei. La final, se vor purta discuții despre modul în care s-au
descurcat, dacă le-a făcut plăcere să fie profesori, dacă au fost ascultați de ceilalți și vor găsi
răspuns la întrebarea „Este ușor să fii profesor?”
Activitatea nr. 3
a. Titlul activității: Ateliere de creație (workshop)
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va consta în realizarea unor creații artistice și
literare despre educație, iar în finalul activității, elevii vor realiza jocuri distractive prin
intermediul unor aplicații online.
Rezultate calitative și cantitative așteptate ca urmare a implementării proiectului
Proiectul va presupune derularea a 3 activități organizate conform caracteristicilor elevilor
implicați: vizionare materiale multimedia, dezbateri, jocuri de rol, jocuri distractive, ateliere de
creație.
Modalități de monitorizare și de evaluare ale proiectului

Prin procesul de monitorizare vom poate vedea care metode de lucru și modalități de realizare a
697
activităților funcționează, sau care dau rezultatele scontate și putem decide ce anume trebuie
schimbat pentru derularea proiectului în următorii ani școlari, astfel încât intervenția să ducă la
rezultatele dorite.
Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului
Datele obținute prin intermediul instrumentelor de monitorizare a elevilor în situație de risc și de
urmărire a fluxurilor de elevi din școală ne ajută să avem o imagine de ansamblu și de detaliu
asupra promovării unei educații de calitate.
Activități de promovare/mediatizare și de diseminare pe care intenționați să le
realizați în timpul implementării proiectului
Prin intermediul acestor instrumente/resurse, școala va putea proiecta activități specifice legate
de educație, aceste activități putând fi mediatizate pe site-ul școlii, precum și pe site-urile de
socializare.
Parteneri implicați în proiect (descrierea parteneriatului)
În derularea acestui proiect, nu am considerat necesară implementarea unui acord de parteneriat
cu o instituție din comunitatea locală.
698
TU ȘI EU EDUCĂM ÎMPREUNĂ
prof. TOMA LILIANA

Școala Gimnazială Pitulicea, Jud. Buzău
D1: Argument justificare, context (analiză de nevoi)
Atât părinţii, cât şi noi, învăţătorii, avem de învăţat unii de la ceilalţi. Sunt şi cazuri în
care nu ne implicăm suficient, împiedicându-ne în propriile noastre prejudecăţi. Sunt familii care
trec prin situaţii dramatice. Sunt copii care trăiesc adevarate drame.
Să îi descoperim și să îi ajutăm. Să apelăm mai des la instituţiile statului abilitate în acest sens.
Să nu uităm că ignoranţa noastră şi a părinţilor pot distruge destine. Sigur, nu este uşor. Uneori
familia îşi face în jurul ei un zid care nu este uşor de trecut. Alteori lipsa de educaţie a părinţilor
este atât de profundă, încât ai impresia că nu mai poţi face nimic. Familia actuala nu mai este cea
de acum 20 de ani, nici măcar cea de acum 10 ani.
Să ţinem seama de acest fapt și mai ales, să încercăm să ţinem pasul, să nu ne lăsăm păcăliţi sau
intimidaţi, pentru că noi suntem cei care putem aduce speranţa şi cei care vom forma caracterele,
personalităţile şi valorile viitoare
 D2: Scopul proiectului:

 Usurarea adaptarii copiilor la cerintele scolii;
Dobandirea de catre parinti a unor abilitati de relationare cu copiii.
D3: Obiectivele specifice ale proiectului:

- realizarea unei comunicări optime între părinţi şi învăţători;
- înlăturarea factorilor perturbatori in cadrul comunicării şcoală-familie;
- creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare;
- schimbarea mentalităţii neadecvate a unor părinţi faţă de şcoală;
- cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor;
- învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi comune
elevi – părinţi – învăţători.
D7: Descrierea activităților orientative:
Activitatea nr. 1
a. Titlul activității: Lansarea proiectului ” Tu și eu educăm împreună” (masă rotundă)
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va debuta cu o prezentare multimedia despre
proiectul ce se va derula în următoarea perioadă, precum și despre obiectivele urmărite.
Activitatea va continua cu realizare unui brainstorming, prin intermediul unei aplicații online,
pentru a se descoperi punctul de plecare în proiectarea activităților următoare.
699
Activitatea nr. 2
a. Titlul activități: Relația părinte-copil, problemă rezolvată? (dezbatere)
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea constă în discuții privind rezolvarea conflictelor
din relația părinte-copil și aplicarea de chestionare elevilor și părinților.
Activitatea nr. 3
a. Titlul activității: Să ne bucurăm împreună(workshop)
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va debuta cu realizarea unui program artistic de
Crăciun, la care vor contribui și părinții iar, la final, se vor distribui daruri tuturor copiilor.
Activitatea nr. 4
a. Titlul activității: Cum, cât și când îmi ajut copilul? (dezbatere);
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va debuta cu prezentarea unor materiale
multimedia despre comportamentul copilului în diverse situații, cât și atitudinea adulților legat
de aceste comportamente, va continua cu aplicarea unor chestionare părinților pe această temă
și realizarea unor jocuri prin intermediul unor aplicații online.
Activitatea nr. 5
a. Titlul activității: Vara se numără bobocii – analiza rezultatelor (dezbatere)
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va consta în prezentarea impactului pe care l-a
avut desfășurarea proiectului asupra părinților și elevilor. În final se va realiza un panou cu
imagini din timpul tuturor activităților derulate în cadrul proiectului, de-a lungul anului școlar.
700
PROIECT EDUCAȚIONAL
,,1 DECEMBRIE – ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI”
Prof. înv. primar DRUGĂU MARIA DIANA
Școala Gimnazială Glodeanu Sărat, jud. Buzău
INFORMAȚII DESPRE PROIECT:
 Titlul proiectului: 1 Decembrie – Ziua Națională a României

 Precizați tipul activității principale din cadrul proiectului: activități interculturale
 Domeniul în care se încadrează proiectul: Domeniul cultural-artistic
 Ediția nr. 1
 Locul și perioada de desfășurare a activității principale: Activitate derulată la Școala
Gimnazială Glodeanu Sărat, 29 noiembrie 2022
 Număr participanți la proiect: 20 de elevi ai clasei I , 1 cadru didactic
 Bugetul proiectului: -
 Proiectul este cu participare: directă
SCOPUL PROIECTULUI: Creșterea motivației elevilor pentru participarea la activitățile
extracurriculare.
OBIECTIVELE SPECIFICE ALE PROIECTULUI:
- Stimularea dorinţei de cunoaştere a realizărilor strămoşilor noştri şi mândria faţă de trecutul
istoric al acestor meleaguri şi oameni ;
- Creșterea interesului față de școală a unui număr de 20 de elevi, prin implicarea lor în activități
extracurriculare și extrașcolare.
DESCRIEREA GRUPULUI ȚINTĂ: Elevii clasei I au constituit grupul țintă căruia i se

adresează proiectul privind promovarea rolului si imaginii pozitive a cadrelor didactice și a
școlii, intitulat „1 Decembrie – Ziua Națională a României!” și aparțin, în principiu unor medii
bune din punct de vedere socio-economic, dar și psihopedagogic.
DURATA PROIECTULUI: o zi, 29 noiembrie 2022
DESCRIEREA ACTIVITĂȚILOR ORIENTATIVE:

Activitatea nr. 1
a. Titlul activității: La mulți ani, România!
b. Data/perioada de desfășurare: 29 noiembrie 2022
701
c. Locul desfășurării: sala de clasă
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va debuta prin prezentarea unui material ppt,
unde elevii vor afla informații despre simbolurile țării, vor învăța imnul României și vor audia
cântece populare românești.
Activitatea nr. 2
a. Titlul activității: Atelier de creație
b. Data/perioada de desfășurare: 29 noiembrie 2022
c. Locul desfășurării: sala de clasă
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea va consta în realizarea unor stegulețe și
decorarea costumului popular românesc.
Rezultate calitative și cantitative așteptate ca urmare a implementării proiectului:
Proiectul va presupune derularea a 2 activități organizate conform caracteristicilor elevilor
implicați: vizionare materiale multimedia, ateliere de creație.
Modalități de monitorizare și de evaluare ale proiectului:
Prin procesul de monitorizare vom poate vedea care metode de lucru și modalități de realizare a
activităților funcționează, sau care dau rezultatele scontate și putem decide ce anume trebuie
schimbat pentru derularea proiectului în următorii ani școlari, astfel încât intervenția să ducă la
rezultatele dorite.
Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului:
Datele obținute prin intermediul instrumentelor de monitorizare a elevilor în situație de risc și de
urmărire a fluxurilor de elevi din școală ne ajută să avem o imagine de ansamblu și de detaliu
asupra promovării unei educații de calitate.
Activități de promovare/mediatizare și de diseminare pe care intenționați să le realizați în
timpul implementării proiectului:
Prin intermediul acestor instrumente/resurse, școala va putea proiecta activități specifice legate
de educație, aceste activități putând fi mediatizate pe site-ul școlii, precum și pe site-urile de
socializare.
Parteneri implicați în proiect (descrierea parteneriatului):
În derularea acestui proiect, nu am considerat necesară implementarea unui acord de parteneriat
cu o instituție din comunitatea locală.
702
Județul CĂLĂRAȘI
703
DEZVOLTARE PERSONALᾸ PRIN TEATRU PENTRU ELEVII CU CES
Profesor psihopedagog, ANTON ELENA

Profesor educaṭie specialǎ, SANDU MARCELA
Ṣcoala Gimnazialǎ Specialǎ nr.1 Cǎlǎraṣi
Artterapia este considerată o activitate care utilizează metode non-verbale, având valențe
psihoterapeutice, evidențiate prin obiectivarea activității imaginative într-un produs de nuanță
artistică, sau prin receptarea și trăirea semnificațiilor unor asemenea produse (V. Preda, 2006).
Artterapia foloseṣte tehnici creative precum desenul, pictura, modelajul, teatrul, dansul,
muzica sau marionetele, pentru a ajuta fiecare persoană să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de
anxietătṭile acumulate, de tensiuni și să faciliteze comunicarea şi relaţionarea. Procesul creativ
ajută oamenii în dezvoltarea abilităţilor personale ṣi interpersonale (comunicare, relaţionare,
inteligenţa emoţională), în creṣterea stimei de sine și a autoconştientizării, în gestionarea
comportamentului și reducerea stresului, în dezvoltarea capacităţilor cognitive prin stimularea
atenţiei, imaginaţiei și a gândirii.
Artterapia – îl ajută pe copil:
 să se înţeleagă pe sine,
 să se elibereze de anxietăţile şi tensiunile acumulate,
 să dezvolte abilităţi de comunicare
 să exerseze şi optimizeze propriile capacităţi de relaţionare cu ceilalţi copii şi cu adulţii.
Beneficiile sunt:
 dezvoltarea inteligenţei emoţionale;

 dezvoltarea abilităţilor de exprimare, comunicare şi relaţionare;
 creşterea adaptării în societate;
 o dezvoltare armonioasă, echilibrată;
 responsabilizare;
 dezvoltarea iniţiativei;
 dezvoltarea imaginaţiei şi a spiritului creative;
 reducerea tensiunilor şi a anxietăţii;
 dezvoltarea unor instrumente sănătoase de rezolvare a conflictelor şi dezvoltarea stimei
de sine.
704
Pentru elevul cu CES poziţionarea în diferite contexte îi ofera acestuia oportunitatea de a
se exprima liber, de a se vedea pe sine într-o nouă postură. Utilizându-şi resursele creative, elevii
işi dezvoltă spontaneitatea şi işi pot pune in valoare personalitatea. Pentru ca acest lucru să fie
posibil este nevoie de un cadru favorabil, care să asigure confortul psihic şi să stimuleze
formarea de abilităţi.
Obiectivele dezvoltării personale prin teatru, pe care noi le-am propus au fost:
 stimularea gândirii critice;
 dezvoltarea empatiei;
 stimularea optimismului;
 dezvoltarea sentimentului de apartenenṭǎ la grup prin schimbul de idei;
 stimularea iniṭiativei;
 comunicarea sentimentelor şi transmiterea emoţiilor.
Sceneta „Naṣterea Domnului” – Povestire cu sunete ṣi semne a avut în vedere
compensarea ṣi recuperarea copiilor deficienṭi (în cazul nostru, sunt elevi cu dizabilitǎṭi
intelectuale moderate ṣi uṣoare, cu vȃrsta între 14 ṣi 16 ani), astfel încȃt ei sǎ-ṣi formeze
abilitǎṭi de comunicare ṣi relaṭionare, printr-un contact verbal ṣi non verbal adecvat cu
ceilalṭi, sǎ-ṣi exprime sentimentele ṣi emoṭiile, dorinṭele ṣi nevoile, sǎ se descopere in faṭa
celorlalṭi atunci cȃnd fiecare este pregǎti,t sǎ-si dezvolte capacitǎṭ cognitive precum atentia,
limbajul, gȃndirea, memoria, creativitatea sǎ îṣi reducǎ ṣi sǎ îṣi elimine anxietǎṭile, frustrǎrile,
inhibiṭiile prin descǎrcarea creativǎ a tensiunilor acumulate, sǎ-ṣi dezvolte toleranṭa la
frustrǎri prin dezvoltarea autocontrolului, sǎ-ṣi formeze abilitǎṭi de relaṭionare ṣi cooperare
adaptate nevoilor ṣi cerinṭelor grupului.
Bibliografie:
1. Preda, V. (2003). Terapii prin mediere artistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
2. Suport de curs: Terapie ocupaţională şi reabilitare psihosocială OO Somato – organizație
activă în domeniul Sănătății Mintale.
3. www.kidzromania.com
705
PROIECTUL DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL
„CLASA PRIETENĂ”
Prof. GAVRILĂ DANIELA

Şcoala Gimnazială ,,C-tin Teodorescu”, Şoldanu, Judeţul Călăraşi
Parteneriatul educaţional urmăreşte transformarea reală a elevilor în actori principali ai

demersului educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală,
socio-comportamentală. Activităţile realizate prin proiecte dau posibilitatea elevilor să participe
activ, să se manifeste, să se bucure, să acumuleze cunoştinţe, să fie creativi, să-şi pună în valoare
talentul şi să-l facă cunoscut celor din jur.
Proiectul ,,CLASA PRIETENĂ” se derulează de zece ani, începând din 2012, fiind
continuat şi în prezent. Este un parteneriat între Școala Gimnazială Nr.1 Curcani-prof.coord.
Mocanu Andreea și Școala Gimnazială ,,C-tin Teodorescu”-Șoldanu-prof.coord. Gavrilă
Daniela.
Derularea proiectului ,,CLASA PRIETENĂ” are drept motivaţie entuziasmul şi
deschiderea cu care reacţionează copiii, la aceasta vârstă, la stabilirea de relaţii noi de prietenie.
Proiectul are drept scop desfăşurarea unor activităţi comune între clase, în vederea
formării şi dezvoltării unei conduite de deschidere şi apreciere a oricărei fiinţe umane. Am
obţinut un răspuns evident din partea elevilor concretizat, în special, prin plăcerea de a participa
la activităţile comune şi prin dezvoltarea unor atitudini de altruism şi cooperare. Am lăsat loc în
primul rând spontaneităţii, originalităţii şi creativităţii elevilor noştri, rolul nostru fiind acela de
a crea cadrul optim de desfăşurare şi de a îndruma fiecare activitate.
Dintre activităţile desfăşurate amintesc:

-,,CINE SUNT EU? CINE EŞTI TU?”-cunoaştere indirectă a elevilor celor două clase:
realizarea unui poster “FLOAREA PRIETENIEI”, însoţită de o fotografie a colectivului de elevi
şi scurte caracterizări ale fiecărui elev. Clasele au făcut schimb de postere.
-,,SĂ NE CUNOAŞTEM!” – cunoaşterea directă: vizite reciproce în şcoli; activităţi comune de

prezentare a elevilor, realizarea posterului” COPACUL PRIETENIEI”- amprentarea palmelor
cu acuarele, lipirea pozelor şi plantarea unui pom în curtea fiecărei școli;
706
-,,GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN ŞCOLAR” - urări, gânduri scrise de elevi şi învăţătoare

adresate clasei partenere. Clasele au făcut schimb de postere;
-,,PRIETENI LA DISTANŢĂ” – revistă realizată de ambele clase şi distribuită colegilor din cele
două şcoli (nov., ian., martie, mai);
-„ANIVERSĂM ÎMPREUNĂ”- petrecere organizată cu ocazia aniversării zilelor de naştere a
elevilor din ambele clase.(decembrie şi aprilie)- Şcoala Curcani (sem.I) ,Şcoala Şoldanu(sem. II);
-,,CRĂCIUN FERICIT!”,,,ŢI-AM TRIMIS ÎN DAR UN MĂRŢIŞOR”, “ PRIMĂVARA S-A

MUTAT LA NOI ÎN CLASĂ”– realizarea unor felicitări şi decoraţiuni. Lucrările au fost dăruite
clasei partenere.
-,, ÎMPREUNĂ LA TEATRU ”- vizionarea unui spectacol de teatru pentru copii;
-,,SĂ ŞTIM MAI MULTE, SĂ FIM MAI BUNI! ”- activităţi comune -desen, pictură, colaj,
întreceri sportive, dansuri, glume-desfăşurate pe parcursul unei zile( 4 ore);
707
-„ÎMPREUNĂ ÎN EXCURSIE” – excursii la munte (Sinaia) şi la Bucureşti. Elevii au vizitat

Castelul Peleş, Parlamentul României, au participat la o lecţie demonstrativă organizată la
Camera deputaţilor şi au vizitat fabrica de biscuiţi Ulker.
-,,AM DEVENIT ŞI VOM RĂMÂNE PRIETENI ”- realizarea unui poster ,,MESAJ DE

PRIETENIE”- impresii şi satisfacţii trăite de elevi şi învăţătoare;
După derularea activităţilor din acest proiect, elevii noştri au căpătat cunoştinţe şi
experienţe noi, dar au legat şi prietenii, eliminând prejudecăţile şi convingerile discriminatorii tot
mai prezente în conştiinţa publică şi preluate, din nefericire, şi de către copii.
Chiar dacă nu intervine descoperirea unei prietenii pe viaţă, rămân beneficii pe termen
lung: sensibilizarea, stimularea creativităţii, dezvoltarea abilităţilor manuale şi de comunicare ale
copiilor, a abilităţilor de viaţă.
„UN PRIETEN ADEVĂRAT TE PRINDE DE MÂNĂ ŞI ÎŢI ATINGE INIMA”
Gabriel Jose Garcia Marquez
708
PROIECT DE PARTENERIAT CU PĂRINȚII
,,PENTRU UN COPIL FERICIT”
prof. psihopedagogie specială MĂNESCU CARMEN

ELVIRA
Școala Gimnazială Specială Nr.1 Călărași
ARGUMENT
Familia şi şcoala au un interes comun: educaţia copilului şi pregatirea lui pentru

integrarea cu succes în viaţa socială. Rolul familiei nu se mai poate limita doar la asigurarea
condiţiilor de viaţă pentru copil, la supravegherea lui, ci trebuie văzut ca factor principal în
educaţia şi socializarea copilului precum şi ca un continuator al cerinţelor impuse de practica
educaţională.
Pentru reuşita actului educaţional, munca depusă la școală trebuie continuată, susţinută şi
întărită de familie.Profesorul trebuie să asigure o permanentă colaborare între şcoală şi familie.
Cunoscând faptul că fiecare persoană este unică in felul ei, că fiecare părinte are stilul
propriu de educaţie, convingerile şi valorile personale, prin acest parteneriat încearcăm să
stabilim punţi specifice pentru o mai bună comunicare între părinţi si copii, între părinţi şi şcoală
pentru a educa cât mai bine împreuna.Şcoala este terenul unor relaţii educative și recuperative
din care fiecare beneficiar- copii, părinte şi profesor- are de învăţat şi trebuie să se simtă
valorizat şi important.
Prin proiectul de parteneriat; ,,Pentru un copil fericit” , părinţii vor fi implicaţi în
programul educativ încă de la început, permanent şi nu doar când se ivesc probleme. Astfel îşi
vor forma deprinderea de a se interesa şi a sprijini activitatea pe care copilul o desfăşoară la
şcoală.
OBIECTIV GENERAL: Eficientizarea relaţiei familie –şcoală, părinţi-copii.
MOTIVATIE
 Necesitatea realizării unei legături strânse între părinţi şi copii, între şcoală şi familie ca
parteneri egali în educaţia copilului.
SCOPUL:
 Dezvoltarea parteneriatului cu părinţii.
 Implicarea şi participarea reală a părinţilor în preocupările copiilor, în activităţile de la clasă
şi cele extracurriculare.
OBIECTIVE:
1. Formarea părinţilor în spiritul ideii de parteneri egali în educaţia copiilor;
2. Convingerea părinţilor pentru a investi în dezvoltarea personală a copilului;
3. Creearea unui mediu educaţional pozitiv, favorabil, adecvat pentru o stimulare continuă a
învăţării spontane a copilului;
4. Achiziţionarea de către părinţi a unor informaţii şi cunoştinţe pe care să le folosească în
educaţia propriilor copii;
5. Impărtăşirea unor amintiri despre copilul de ieri;
6. Exprimarea opiniei participanţilor cu privire la acţiunile intreprinse în cadrul acestui proiect.
GRUP TINTĂ
Părinţii elevilor clasei pregătitoare , profesor ,învățător.
RESURSE UMANE
709
 Părinţi
 Bunici
 Cadre didactice
 Elevi
RESURSE MATERIALE
 Materiale informative in domeniul educaţiei
 Reviste de specialitate
 Psihologia copilului
 Pedagogie şcolară
 Diferite obiecte necesare activităţilor planificate
MONITORIZARE:
Aplicarea proiectului va fi urmărită în fiecare etapă, punându-se accent pe implicarea părinţilor
în activităţile propuse spre a fi desfăşurate împreună .
EVALUARE:
Fotografii, diplome, chestionare
PROIECT DE PARTENERIAT CU PĂRINŢII

,, Pentru un copil fericit ”
CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR
CLASA PREGĂTITOARE
Nr.
crt.
Activitati propuse Obiective Perioada
1. -Prima ședință
“La început de drum “ -discuţie despre implicarea Sept.2018

părinţilor la fiecare activitate.
Masă rotundă
Scrisoare catre părinți la început de
drum.
- Schimb de informatii privind

comportamentul copiilor in familie
şi la şcoală;
2. “Să ne cunoastem mai bine
copiii !” -Programul zilnic al elevului la
școală și acasă – oct. 2018
3. “Amintiri..amintiri…din -Prezentarea de fotografi ale

copilăria mea” părinților din timpul lor școlar
Nov.
,,Copilul de ieri... adultul de Panoul elevilor realizat de către
azi” părinți cu poze din timpul 2018
activităților copiilor.
710
Sedință administrativă
- Implicarea părinţilor în acţiunile

necesare pregătirii Serbării de
4. “Sărbătorim împreună” Crăciun Dec.
Ne pregătim de serbare ( Impodobirea Bradului, realizarea 2018

de obiecte decorative pentru clasă,
etc.)
,,Jocurile copilariei mele” Prezentarea unor jocuri din

copilărie şi folosirea obiectelor
5. specifice. Feb. 2019
- Referat “Climatul educativ și

influența lui asupra formării
personalității copilului.”
Sedință administrativă
-Exprimarea dragostei faţă de copil

în diferite moduri.
6. “Ești important pentru mine!” Martie
-Trăirea unor momente de emoţie şi
bucurie . 2018
- Realizarea unor obiecte

împreună cu părinţii pentru
“Lucrăm împreună!” paște; Aprilie 2019
-Realizarea unei expoziţii cu
7. obiectele realizate.
-lecturarea unei povesti preferate;

-joc de rol: Personajul preferat
7. “La bibliotecă” Sedință administrativă Mai 2019
8. ,,Copii fericiți... părinți -Implicarea părinţilor în 1 iunie

fericiți” sărbatorirea Zilei Copilului.
- Participarea, alături de copii, la 2019
activităţile desfăşurate cu aceasta
ocazie.
9. Evaluare Proiect -Analiza activităţilor desfăşurate şi
gradul de implicare a părinţilor în
activităţile propuse.
- Completarea unor chestionare Iunie

despre educaţia copiilor. 2018
711
Județul CLUJ
712
SAVOIR, SAVOIR-FAIRE, SAVOIR-ÊTRE, SAVOIR-DEVENIR

ELOGIUL CĂRŢII: DE LA ŞTIINŢĂ LA FIINŢARE
Prof. MĂRGINEAN DANA IOANA

Liceul Tehnologic Special Dej, Structura Gherla, Județul Cluj
Cât de tulburătoare este pentru un iubitor de carte senzaţia pe care o produce
mângâierea sau deschiderea unor coperţi. Fie că este vorba de o carte nouă ce degajă miros
proaspăt de hârtie şi tuş, fie că este vorba de una care te izbeşte cu un aer greu cu iz de vechi.
Adeseori, când răsfoim câte o carte admirăm mai întâi coperţile ei, care ne ademenesc cu titluri
cât mai sugestive, cu ilustraţii şi reprezentări care sugerează conţinutul ei, apreciem legătura,
caracterele, formatul, dimensiunile, vedem cine este autorul şi ce editură o scoate şi abia apoi
căutăm pagina care ne informează despre conţinutul ei. Aşadar, dincolo de grafica şi conţinutul
informaţional, mai întâi de toate o mângâiem cu degetele, o învăluim cu privirea şi o gustăm cu
sufletul.
„La ce sunt bune cărţile ? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine
fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e
totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre
cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie
să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca şi
aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută”. Cu toate acestea, ştiinţa din
cărţi este inutilă şi insuficientă dacă nu se regăseşte ca ax director în înţelepciunea pe care şcoala
vieţii o oferă la sfârşit de drum iniţiaţilor. Un astfel de text este Basmul feciorului de împărat, cel
cu noroc la vânat, un text despre formele ştiutului, despre limitele lui şi despre uitare, în care
împărăteasa îşi dă mai întâi copilul la carte şi, după aceea, îl trimite în lume: „De micuţ îl dase
Doamna la carte, şi, când abia începuse tuleiele bărbei să-i umbrească pieliţa copilărească, el
vorbea pe-de-rost toate limbile de pe lume, ba încă înţelegea graiurile tăinuite ale paserilor şi ale
fiarelor.
Atunci Doamna, cu inima îngânată între dor şi bucurie, îi vorbi aşa: «Fătul meu, cartea,
câtă a fost, ai învăţat-o toată, din scoarţă în scoarţă; acum, ca să te faci om deplin şi voinic cu
temei, precum se cade unui bărbat şi mai ales unui fecior de împărat, toţi de toate părţile îmi
spun că trebuie să te duci lumea să o colinzi, ca să încerci şi să ispiteşti viaţa prin tine însuţi, şi să
afli multe şi mărunte ale lumei, care se vede că în carte nu se pot scrie»”. Cuvintele Doamnei
transcriu viziunea tradiţională despre educaţie: o viziune ce desparte şcoala dascălilor de şcoala
713
lumii, învăţarea din cărţi, de învăţarea prin experienţă; o viziune în care a-şti-să-fii şi a-şti-să-
devii presupun parcurgerea ambelor trepte.
Dacă Ludwing Feuerbach spunea „suntem ceea ce mâncăm”, am putea nuanţa, în
conformitate cu registrul confesiv manolescian, că în cele din urmă „suntem ceea ce citim”, ceea
ce ascultăm şi valorificăm în manieră proprie; „suntem ceea ce trăim”. Din această perspectivă
nu e deloc întâmplătoare configurarea metaforei cărţii-hrană, a cărţii care depăşind nivelul
informativ îşi lărgeşte sfera de influenţă până la a vertebra destine şi a modela mentalităţi.
„Schimbă-te în cuvânt ca să nu te roadă viermii” îndemna imperativ Nichita Stănescu, altfel
spus: metamorfozează-te în materia nematerială a universului pentru a deveni un eu investit cu
potenţe demiurgice. Contactul cu cartea deschide porţile labirinticelor cuvinte, din a căror
străvezire emană Cuvântul prin excelenţă, Cuvântul prim, întemeietor şi dătător de viaţă.
Dublul efect al cuvântului este în funcţie de modul cum e scris sau rostit „Omiterea sau
adăugarea unei singure litere înseamnă distrugerea întregii lumi” (Talmud ). Într-o altă formă,
ideea se află şi în pilda moralizatoare administrată de Esop filosofului Xantos: limba (gătită)
poate fi cea mai dulce, dar şi cea mai amară dintre mâncărur. Odată rostite, cuvintele tind să-şi
urmeze singure destinul. Dar în această mişcare de desprindere se exprimă în egală măsură o
victorie şi o înfrângere: victorie a eului ce impune lumii propria ordine, dar şi înfrângere în
măsura în care noua realitate instituită prin forţa logosului scapă de sub controlul său.
Imaginea ingurgitării cărţii a lăsat urme şi în limbajul metaforic vorbindu-se, de
asemenea, despre „foamea de cărţi” şi despre faptul că lectorul citeşte o carte „cu poftă” sau „cu
lăcomie” sau chiar că „o devorează”. După o anumită perioadă în care cartea „se digeră”,
conţinutul ei e asimilat şi servit într-o formă nouă auditoriului. Nu orice carte urmează această
evoluţie, de aceea, Sir Francisc Bacon scria la sfârşitul sec. al XVI-lea „unele cărţi trebuie să fie
gustate, altele să fie înghiţite pe nemestecate şi doar câteva să fie mestecate şi digerate; cu alte
cuvinte, unele cărţi pot fi citite fragmentar, altele trebuie să fie citite , dar fără curiozitate, şi doar
câteva trebuie să fie citite în întregime şi cu deosebită atenţie”.
Din punct de vedere al motivaţiei, ingurgitarea cărţii, mâncarea ei comportă două
obiective majore. În primul rând este vorba de o posesie totală datorată unui egoism acut:
hrănindu-te ce cartea, devii singurul ei posesor şi beneficiar, nimeni nu va putea să o mai
folosească vreodată, reversul acestui egoism traducându-se prin ceea ce Nichita Stănescu
numeşte greaţa de cuvinte: „Acum la urmă, terfeliţi, vărsăm / copacii mistuiţi cu greu în
substantive. / Burţi de cuvinte se târăsc / pe limbile umflate, maladive. / Vomită prin vocale
sensul strict, / mâncat la nimereală şi de foame, / de trupele abstracte năvălind / ale vocalelor
romane (…)”
714
În al doilea rând este vorba de un tip de iniţiere totală: conţinutul cărţii este devorat,
digerat şi fără pierderi absorbit în sânge, după care ajunge în inimă, în creier, în tot corpul. Căci,
foamea de cuvinte este identificata în mod firesc cu foamea de absolut: „până la urmă în lucruri
nu este în miezul miezului decât un cuvânt…”(Foamea de cuvinte, în vol. Oul şi sfera). De
aceea, „…limbajul e, pentru om, o realitate de acelaşi rang cu hrana şi aerul: e nutritiv şi, ca
atare, vital”.
Cititul şi scrisul sunt pentru om precum respiraţia (în cele două etape ale sale: inspiraţie
şi expiraţie). Nu ne dăm seama de importanţa procesului în sine decât atunci când devine un act
conştientizat. Suntem obisnuiţi ca viaţa să-şi parcurgă etapele într-o anumită ordine şi
coerenţă logică, adică să avem o copilărie cel puţin la fel de veselă ca şi cea a lui Creangă, să
parcurgem anii şcolii măcar precum Ionel Teodoreanu, să absolvim şcoala vieţii în stil
eminescian. Viaţa, însă, e plină de surprize (elevii mei o ştiu cel mai bine). Şcoala vieţii nu ne
desăvârşeşte, ci doar ne ofera un ghid de practică a vieţii. Pentru a deveni oameni deplini e
necesară dobândirea unui mod de a discerne izvorât din învăţătura pe care cărţile o oferă.
În ce priveşte nivelul de cunoştinţe, elevii sunt eterogeni, ceea ce face ca procesul
instructiv-educativ să accentueze cu precădere latura formativă, informaţia oferită având rolul de
a dubla educabilitatea. În definitiv, limbajul este cel care trădează modul de organizare a propriei
gândiri încadrând vorbitorul pe anumite paliere ale societăţii.
Efortul depus într-un asemenea context de şcolarizare stă sub semnul mitului lui Sisif.
Performanţa constă în paşii extrem de mărunţi pe care unii reuşesc să-i parcurgă, rolul
dascălului, cred eu, fiind acela de a face ca timpul ce nu mai are răbdare să-şi reintre în matca
unui discurs civilizator, formator al unor conştiinţe moral-civice.
BIBLIOGRAFIE CONSULTATA:
1. Rubem A. Alves, Carte cuvintelor bune de mâncat sau bucătăria ca parabolă

teologică, Ed. Deisis, Sibiu, 1998
2. Francisc Bacon, Eseuri sau sfaturi politice şi morale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969
3. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, vol. I, Ed. Artemis,
Bucureşti, 1996
4. Nicolae Manolescu, Cititul şi scrisul, Ed. Polirom, 2002
5. Al. Odobescu, Pseudo-cynegeticos, Epistolă scrisă cu gând să fie precuvântare la
cartea „Manualul Vânătorului”, Bucureşti, Ed. Minerva, 1971
6. Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise,
Ed. Paralela 45, 2003
7. Andrei Pleşu, Limba păsărilor, Ed. Humanitas, 1994
715
Județul DÂMBOVIȚA
716
PARTENERIAT EDUCAŢIONAL GRĂDINIŢĂ – FAMILIE

“PĂRINTELE ȘI EDUCATOAREA ÎMPREUNĂ PENTRU BINELE COPILULUI”
prof. ȘTEFAN MIHAELA ALINA

prof. DAN FLORENTINA
Grădinița Cu P.P. Nr.14, Târgoviște, Județul Dâmbovița
ARGUMENT:
Reuşita privind devenirea umană a copilului depinde de o colaborare prodigioasă dintre

doi factori educaţionali de bază: grădiniţa şi familia. De aceea, în cadrul acestui parteneriat
dorim să descoperim cheia unităţii de acţiune.
Într-o societate care evoluează sub imperiul schimbărilor permanente în toate domeniile,
care solicită individulului abilităţi de adaptare rapidă la situaţii noi, educaţia trebuie să răspundă
în primul rând nevoilor individuale, asigurând în acelaşi timp şansele de integrare şi dezvoltare
socială personală. Una din pârghiile de intervenţie care acţionează la nivelul educaţiei preşcolare
şi care pot susţine acest deziderat este dezvoltarea unei relaţii parteneriale grădiniţă-familie,
definită printr-o comunicare reală, constructivă, în interesul copilului.
Practica participării părinţilor la educaţia copilului preşcolar în mediul familial şi unitatea de
învăţământ, se dovedeşte a fi focalizată preponderent pe elemente de asigurare a securităţii
personale, a stării de sănătate, pe satisfacerea trebuinţelor primare, fiind mai putin orientate spre
implicarea în socializarea şi educarea copilului preşcolar.
Daca nu se intervine printr-un program de consiliere a părinţilor, de informare privind
modalităţile concrete prin care pot participa la educaţia copilului preşcolar, sarcina formării şi
educării acestuia, căzând numai în responsabilitatea grădinitei, aceasta nu îşi va putea atinge
scopurile educaţinale, la standardele propuse, indiferent de calitatea serviciilor oferite.
SCOPUL PROIECTULUI :
 Sprijinirea părintilor pentru conştientizarea şi asumarea rolului educaţional şi implicarea

lor în formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului pentru integrarea lui în viaţa socială;
 Cunoaşterea şi educarea copiilor preşcolari prin influenţa pozitivă atât a grădiniţei, cât şi
a familiei;
 Stabilirea unor principii de bază ce trebuie respectate în formarea personalităţii copiilor,
precum şi a unor procedee de corectare a unor devieri comportamentale;
 Eficientizarea relaţiei familie – grădiniţă.
OBIECTIVE :
717
 Cunoaşterea individuală a copiilor, urmărind manifestarea lor în familie şi grădiniţă;
 Folosirea unor metode eficiente pentru dezvoltarea psiho-afective;
 Iniţierea unor acţiuni comune prin contactul direct al grupului de părinţi cu persoane
abilitate să desfăşoare un proces educaţional;
 Găsirea unor soluţii comune în educaţie;
 Studierea unor cărţi, documentare, reviste de specialitate în vederea realizării unor
dezbateri pe teme date;
GRUP ȚINTĂ :
Părinţi; Educatoare;
Bunici; Preşcolari;
OBLIGAŢIILE GRUPULUI ȚINTĂ :
Educatoarele:
- au obligaţia de a participa la fiecare întâlnire pentru a direcţiona dezbaterile şi a stimula
prezenţa părinţilor;
- au obligaţia de a consilia problemele care se ivesc în educarea copiilor, studiind cărţi şi articole
de psihologie.
Părinţii:
- aceştia participă benevol, dar au obligaţia de a contribui la asigurarea bunului mers al
parteneriatului şi al materialului utilizat;
- părinţii sunt invitaţi să împrumute sau să cumpere cărţi de specialitate;
OBLIGATII COMUNE
- pregătirea şi asigurarea materialului de lucru (fişe, chestionare, cărţi, jocuri interactive, etc.) ;
- implicarea directă în cadrul activităţilor desfăşurate şi găsirea unor soluţii în scopul rezolvării
situaţiilor de natură educaţională ;
LOCUL DE DESFASURARE
- Grădiniţa cu P.P nr. 14 din Târgovişte, Platforma ClassDojo, Aplicația Zoom.
RESURSE
 UMANE:
 coordonatori:
- Profesor Învăţământ Primar şi Preşcolar – Alina Mihaela Ştefan
- Profesor Învăţământ Primar şi Preşcolar – Florentina Dan
- Director: Profesor Învăţământ Primar şi Preşcolar - Ana Maria Stan ;
- Membri: Părinţii copiilor grupei mari Step by Step „Ursuleţii”.
718
 MATERIALE: laptop, telefon, cărţi, reviste, pliante, CD-uri, cameră video, ecusoane,
aparat foto;
 FINANCIARE: bugetul minim alocat derulării parteneriatului, care provine din
sponsorizările realizate de părinţii copiilor.
IMPLEMENTAREA PROIECTULUI :
Cu ocazia desfăşurării şedinţei cu părinţii, desfășurată față în față, am pregătit un material
vizând câteva particularităţi de vârstă ale copilului de 5 ani. Părinţii au ascultat cu interes
expunerile şi şi-au exprimat dorinţa de a organiza întâlniri pe teme similare. Am realizat o
planificare orientativă a temelor desfăşurate pe parcursul parteneriatului, mizând pe cunoaşterea
şi educarea copiilor prin ifluenţa pozitivă a celor doi factori educaţionali: grădiniţa şi familia.
MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI :
Întâlnirile se vor desfăşura lunar, cu o durată de aproximativ o oră, față în față, timp în
care se vor transmite informaţii şi se vor impărtăşi experienţe proprii. La finele unei întâlniri se
va prezenta tematica viitoare pentru a oferi părinţilor posibilitatea de a medita şi de a aduna
informaţii din sfera cotidiană, din experienţele personale.
Se va pune accent pe o activitate interactivă; se vor oferi chestionare, fişe de evaluare
pentru copii şi de autoevaluare pentru părinţi; se vor pune la dispoziţie publicaţii de specialitate
etc. Totodată se vor realiza evaluări pe parcursul intâlnirilor şi la finele acestora.
FINALIZAREA PARTENERIATULUI:
Părţile implicate în parteneriat vor concluziona întreaga activitate desfăşurată pe
parcursul anului şcolar 2022 - 2023 şi se vor face cunoscute aspectele pozitive evidenţiate în
cadrul întâlnirilor.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ecaterina Adina Vrăşmaş, 2002,Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura Aramis;

2. Ecaterina Adina Vrăşmaş, 1999, Educaţia copilului preşcolar, Bucureşti, Editura Pro
Humanitate;
3. Gheorghe Bunescu, Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.1educat.ro.
719
Oameni mici, fapte mari
Domeniul- Educație ecologică
prof. înv. primar BREZEANU GABRIELA

Școala Gimnazială ,,Matei Basarab”, Târgoviște
Scopul proiectului: Formarea unei atitudini responsabile și active pentru gestionarea și ocrotirea
mediului înconjurător, în vederea menținerii echilibrului ecologic.
Durata proiectului: 6 luni
Grupul țintă: 46 de elevi de clasa I și cadre didactice din școală
Obiective:
-Realizarea unei legături strânse și eficiente între cadrele didactice, familiile copiilor și
comunitatea locală, în vederea realizării unei educații ecologice corespunzătoare;
-Valorificarea diverselor obiecte găsite în natură în creații artistice proprii;
-Informarea corectă și completă a copiilor și părinților despre importanța colectării și selectării
deșeurilor din mediul înconjurător;
-Crearea de condiții de mediu necesare vieții plantelor și conștientizarea importanței acestora
pentru natură;
-Prelucrarea unor materiale reciclabile pentru realizarea unor produse ce vor fi valorificate la
licitație;
-Conștientizarea faptului că natura are nevoie de prieteni care să o cunoască , să o apere și să o
respecte.
Activități importante:
-,,ÎMPREUNĂ PENRU VIITOR”- Lansarea oficială a proiectului și încheierea de parteneriate
cu persoanele implicate în proiect;
-„NATURA ȘI ARTA”- Se va organiza o activitate artistică în cadrul căreia elevii vor reda un
tablou de iarnă, folosindu-se de diverse obiecte din natură (conuri, crenguțe de brad, frunze);
-„COPIII, PRIETENII NATURII”- În cadrul acestei activităti elevii vor selecta diverse deșeuri,
sub îndrumarea cadrului didactic și le vor așeza în pubelele, confecționate din cutii de carton,
respectând culorile corespunzătoare fiecăreia;
-„O FLOARE- UN COPIL”- Copiii vor realiza o activitate practică de plantare de panseluțe,
fiecare având floarea sa, pe care o sădește în pământ,o udă și o arată părintelui la plecarea din
școală;
720
-„DIN INIMĂ, PENTRU INIMI”- Școlarii împreună cu părinții lor vor confecționa diverse
obiecte din deșeuri reciclabile, cu care vor participa la o licitație. Toți banii strânși vor fi donați
unor copii nevoiași, la îndrumarea unui reprezentant de la Crucea Rosie, prezent la licitație .
-,,NE PREZENTĂM: SUNTEM PRIETENII NATURII”- Copiii vor participa la o paradă a
costumelor, confecționate din materiale refolosibile.
1.Sprijinirea copiilor pentru:
-Cultivarea spiritului de colaborare, întrajutorare și întrecere;
-Desfăşurarea unor activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ care să contribuie la
îmbogățirea sferei cognitive, socio-afective și comportamentale a elevilor;
-Schimbarea atitudinii școlarilor asupra mediului natural și o implicare activă a acestora în
protejarea sa;
-Stimularea imaginaţiei și creativităţii.
2. Privind cadrele didactice:
-Familiarizarea cadrelor didactice cu metode noi de stimulare a copilului pentru desfăşurarea
unor activităţi cu caracter sanitar în vederea însuşirii unor cunoştinţe din domeniul respectiv;
-Abilitarea cadrelor didactice cu capacitatea de a construi un mediu educaţional care să motiveze
copilul în procesul de învățare.
Monitorizarea si evaluarea
-întâlniri, discuții în grup, observări directe, rapoarte intermediare și finale, liste de prezență,
procese verbale.
Diseminarea
-Workshop de diseminare, revista școlii
Impactul
-Asupra grupului țintă - elevii vor fi antrenați în lecții/ activități atractive;
-Cadrele didactice vor folosi competențe digitale în cadrul lecțiilor;
-Asupra beneficiarilor indirecți.
Bibliografie:
Preda, V.,2002, ,,Metoda proiectelor la vârste timpurii”, Miniped, Bucureşti
Teodorescu, I., 1999, „Ecologie”, Editura Constelaţii, Bucureşti
721
CĂLĂTORIE ÎN LUMEA CĂRŢILOR
prof. CÎRSTEA ANA MARIA MĂDĂLINA
Grădiniţa cu P.P. Nr.1 Târgovişte, Județul Dâmbovița
MOTTO: ”Carte frumoasă, cinste cui te-a scris/ Încet gândită, gingaş cumpănită;/ Eşti ca o
floare, anume-nflorită/ În mâinile mele, care te-au deschis” (Tudor Arghezi)
ARGUMENT:
“Copilul, scria George Călinescu, se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în

ea. Literatura care îi satisface această pornire îl încântă.”
De aceea este nevoie de cărţi diferite care să se adreseze nivelului de înţelegere al
copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi preferinţele individuale.
Un copil care creşte în lumea cărţilor este asemeni unei flori care creşte în grădina
feerică a Naturii Mamă. În ciuda progresului rapid al ştiinţei, cartea rămâne nemuritoare în
educarea şi formarea personalităţii fiecărui om. Aflat în această lume, copilul se regăseşte în
lumea jucăriilor (cartea) în care componentele ei sunt conţinuturile viu colorate şi atractive, ori în
lumea poveştilor, unde oricine este desprins de firul realităţii şi atras involuntar de peripeţiile
distractive ale personajelor acestora. Coordonat pe acest drum, micul preşcolar se obişnuieşte cu
gândul că, oriunde, oricând şi oricum, cartea rămâne cel mai bun profesor al omului. La rândul
ei, biblioteca va trezi în sufletele prichindeilor curiozitatea şi plăcerea de a parcurge paginile
cărţilor, multiple, variate şi pline de învăţături. Copii vor deveni mai responsabili, mai atenţi, mai
pregătiţi pentru viitor. Vor descoperi multe din micile secrete ale vieţii. Lumea cărţilor este
însăşi lumea copiilor care, cândva vor deveni adulţi, asemeni nouă.
Proiectul educaţional pe care îl propunem reprezintă încercarea de a reda cărţii locul

cuvenit, de a educa preşcolarii în spiritul preţuirii acesteia. Cartea oferă satisfacţii nebănuite şi
contribuie la formarea personalităţii şi comportamentului celui care o citeşte. Principalele texte
care formează gustul pentru citit aparţin literaturii pentru copii, texte ce formează dragostea
pentru limba maternă, gustul pentru frumos, sensibilitatea şi discernământul în selecţia valorilor,
imaginaţia creatoare. Cu cât preşcolarul se apropie mai devreme de carte, cu atât mai durabile
sunt efectele ei în ceea ce priveşte comunicarea cu biblioteca şi cu şcoala. Cartea va deveni una
722
din preferinţele copiilor numai dacă vom redescoperi valenţele acestui minunat instrument de
lucru şi-l vom pune la îndemâna lor.
SCOP
 Cunoaşterea bibliotecii şi importanţa acesteia în procesul educaţional;
 Cultivarea gustului pentru lectură, pentru frumos, exersarea limbajului şi posibilităţilor de

comunicare, prin diferite activităţi;
 Stimularea interesului pentru lectură în perioada preşcolarităţii;
 Educarea preşcolarilor în sensul receptării valorilor culturale, formarea competenţelor de

lectură în vederea asigurării succesului şcolar.
OBIECTIVELE PARTENERIATULUI
Pentru preşcolari:
 Cunoaşterea instituţiilor care se ocupă de apariţia, distribuirea şi păstrarea cărţilor;
 Formarea unei atitudini de grijă şi respect faţă de carte;
 Formarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură;
 Învăţarea prin lectură şi povestire;
 Satisfacerea curiozităţii preşcolarului pentru „cartea frumos ilustrată”
 Acordarea şanselor copilului de a se implica în proiect, de a-şi îmbogăţi
cunoştinţele şi înclinaţiile pentru literatură, pentru a deveni cel mai bun povestitor
sau recitator;
 Implicarea copiilor în situaţii practice de a deveni „actori” în diverse basme,
demonstrând capacitatea de a prelucra informaţia;
 Lărgirea ariei de informaţie a preşcolarilor;
 Dezvoltarea gustului estetic, cultivarea faptelor estetice;
 Îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare;
 Dezvoltarea capacităţii de a gândi şi de a se exprima în conexiuni
interdisciplinare;
 Lărgirea orizontului imaginativ, al capacităţii de imaginare a unor universuri
posibile, ca o anticipare a lumii viitorului;
 Împărtăşirea experienţelor personale.
Pentru părinţi:
723
 Conştientizarea rolului pe care îl au în dezvoltarea şi educarea propriilor copii;
 Implicarea părinţilor în formarea şi dezvoltarea interesului pentru literatură.
Pentru cadre didactice:

Familiarizarea cadrelor didactice, educatoarelor, cu metode noi de stimulare a interesului
pentru lectură la vârste mici;
 Realizarea unui mediu educaţional care să motiveze copilul în procesul de apropiere faţă
de carte şi de cuvântul scris.
MODALITĂŢI DE REALIZARE:
 vizite la bibliotecă;
 dezbateri;
 scenete;
 jocuri de rol;
 lecturi, povestiri ale educatoarei;
 activități artistico-plastice;
 dramatizări;
 expoziție de carte;
 programe artistice.
METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU: povestirea, conversaţia, explicaţia, demonstraţia,
exerciţiul, brainstormingul.
BENEFICIARII PROIECTULUI:
DIRECȚI: Preşcolarii din Grădinţa cu program prelungit Nr.1 Târgovişte
INDIRECȚI: părinţi, bunici, profesori, educatori.
PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR PERIODICE DIN CADRUL PROIECTULUI
 ,,Conceperea şi lansarea proiectului"

 ,,Daruri de la moș crăciun pentru cei nevoiași” - desene
 ,,Doi prieteni adevăraţi – eminescu şi creangă!” – recitare de poezii, audierea unor
poveşti
 ,,Poveştile copilăriei ’’ -vizionare DVD-uri; fragmente
 ,,Un copil, un personaj”- prezentarea unui personaj din povestea îndrăgită
 Familizarizarea preşcolarilor cu modul de comportament într-un alt cadru educaţional
instituţionalizat - vizita Biblioteca Judeţeană
 ,,La mulţi ani copilărie!” - sărbătorim Ziua Copiilor din lumea întreagă , desene pe asfalt
724
PROIECTUL UNITĂȚII DE ÎNVĂŢARE

PERIOADA INTERBELICĂ: O LUME ÎN SCHIMBARE
prof. GRIGORE GEORGETA

Școala Gimnazială „Radu cel Mare”, Târgoviște, Județul Dâmbovița
Disciplina: ISTORIE
Clasa: a VII-a
Unitatea de învăţare: Perioada interbelică: o lume în schimbare
Timp alocat: 7 (5+2)
Nr.
crt.
Conținuturi Competențe Activități de învățare Resurse Evalu-
specifice are
1. Viaţa cotidiană: - folosirea motoarelor de căutare Manuale Fişa de
organizarea oraşelor, 3.2 pentru a realiza un portofoliu de Activitati autoeval
lumea rurală, 4.1 imagini, filme, fotografii individua uare
invenţiile şi viaţa referitoare la teme specifice le individua
casnică, istoriei recente lă
divertismentul, -Completare Fişa de (1 oră)
sănătatea oamenilor, autoevaluare individuală
cultura - realizarea unor investigaţii din
care să rezulte aspecte de viaţă
cotidiană
2. Studii de caz: - realizarea de Dictionar Evaluare

Femeia în viaţa prezentări/proiecte care să e orală
publică. promoveze anumite valori în Manuale Fişa de
Cinematograful – funcţie de realităţile locale Activitat autoeval
artă şi industrie. - realizarea unor dezbateri e de grup uare
Crize economice pornind de la vizionarea unor (1 oră) individua
filme relevante pentru o tematică lă
abordată
-Completare Fişa de
autoevaluare individuală
3. Cetăţean şi stat în -Utilizarea unor izvoare istorice Dictionar Fişa de
democraţie şi în pentru analiza unui fapt sau e autoeval
totalitarism proces istoric; Manuale uare
-Compararea informaţiilor Activitat individua
provenite din surse istorice e de grup lă
diferite, în vederea stabilirii unor (1 oră)
asemănări şi a unor deosebiri;
-Realizarea unei hărți
conceptuale cu termeni
definitorii pentru domeniu
formularea unor opinii în
legătură cu un anumit eveniment
istoric;
725
-Participarea la dramatizări ale
unor practici și procese
democratice/activități ale unor
autorități/instituții (de exemplu,
procesul de constituire al unui
partid politic).
4. Studii de caz: Un - realizarea unor studii de caz Dictionar Evaluare

model democratic – plecând de la informaţiile oferite e orala
SUA. Comunismul. de multimedia Manuale Fişa de
Nazismul -Realizarea Activitat autoeval
textelor/imaginilor/formelor e de grup uare
grafice (2 ore) individua
care descriu/prezintă elementele lă
din formatul
asumat pentru poster
Activitate individuală în fiecare
echipă
Completare Fişa de autoevaluare
individuală
5. Recapitulare/evaluare 3.2; 4.1
Evaluare individuală Se evalueaza prin
proiect. (2 ore)
Fişele de autoevaluare ale elevului:

- Am învăţat ...
- Am fost surprins de faptul că ...
- Am folosit comparaţia dintre .... şi .... pentru că ....
- Am întâmpinat următoarele dificultăţi ...
- În echipa de proiect m-am simţit... pentru că...
- În echipa de proiect sarcinile mele au fost...
- Colaborarea cu colegii mei din echipă a fost...
- Consider că activitatea mea în perioada .... a fost ....
- Îmi propun să .....
Competenţe specifice:
3.2. Prezentarea unor elemente de continuitate şi schimbare în evoluţia sistemului de valori;
4.1. Realizarea unor proiecte individuale sau de grup prin utilizarea resurselor multimedia .
726
GHIDUL PĂRINŢILOR
profesor înv. preșcolar IORDACHE MIHAELA

Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” Vișina-Grădinița Izvoru, Județul
Dâmbovița
Titlul proiectului: Împreună pentru copii!!

Scopul:- Informarea corectă a părinților cu privire la copiii cu nevoi speciale și înțelegerea reală
a ceea ce este incluziunea
Care sunt paşii de urmat atunci când observi că ceva nu e în regulă cu copilul tău?Ai un
copil de 1, 2 sau 3 ani şi observi că ceva nu e bine în evoluţia şi dezvoltarea lui:
COMPORTAMENT
 nu te priveşte când vorbești cu el,nu se întoarce când îl strigi
 este deranjat de sunete, zgomote puternice
 apar mișcări stereotipe: flutură mâinile, merge pe vârfuri, se învârte în jurul propriei axe
 se joacă singur,(nu manifestă interes față de alți copii)
nu stă locului o clipă, are o energie nepotolită
 se angajează în acțiuni riscante (nu percepe pericolul)
 este certăreţ, gălăgios, solicitant, este agresiv (loveşte adultul,alţi copii etc.)
 are dificultăţi în a-şi aştepta rândul (de exemplu, la joacă)
 adoarme foarte greu, are preferinţe alimentare
 plânge foarte uşor şi se linişteşte foarte greu; pot să apară crize de tantrum.
COGNITIV
 paletă restrânsă de jocuri și activități
 are dificultăţi în menţinerea atenţiei, este uşor distras de stimuli externi
 folosește adultul pentru a-și satisface anumite trebuinţe(te ia de mână şi te duce în acel loc, fără a
indica ceea ce-și dorește)
 nu imită anumite gesturi motorii simple,nu urmează instrucțiunile, nu respectă regulile
 se plictiseşte repede de o jucărie.
LIMBAJ
 nu vorbește, vorbirea este greu inteligibilă
 nu emite vocalele sau onomatopee specifice(cum fac animalele, sunete din natură etc.)
 vorbește despre el la persoana a III-a singular („el joacă mașina”)
 repetă imediat sau mai târziu cuvântul sau întrebarea adresată
 nu execută, pare că nu înţelege comenzi, expresii simple ( „adu mingea”, „dă-mi maşina”,”pune
păpuşa în căsuţă” etc)
 nu inițiază și nu susține un dialog;pronunția este deficitară, apar substituiri, omisiuni,
distorsionări de sunete.
Primul pas este să te adresezi medicului de familie cu încredere, povestindu-i ceea ce ai
observat.
Medicul de familie poate să formuleze un bilet de trimitere spre un medic specialist,
fie psihiatrie pediatrică, fie neurologie pediatrică şi să vă indice unitatea medicală (clinică,
policlinică) unde să vă adresaţi, ca să faceţi o programare.
727
Medicul specialist va examina copilul, vă va pune întrebări despre evoluţia sarcinii, naşterea
copilului, primul an de viaţă şi poate formula un diagnostic medical şi recomandări
privind: tratament specific, forma de şcolarizare, pedagogie diferenţiată, încadrare în
colectivitate redusă de copii, unde să vă adresaţi pentru anumite terapii specifice pe care să le
urmeze copilul (logopedie, stimulare cognitivă, terapie comportamentală, kinetoterapie,
stimulare multisenzorială etc.)
NU VĂ SPERIAŢI, NU VĂ DESCURAJAŢI, NU DAŢI VINA PE NIMENI!!
Încercaţi să gândiţi constructiv, toţi membrii familiei!!
Cu cât depistarea problemelor copilului se face mai repede, cu atât şansele de reabilitare
şi recuperare sunt mai mari!
ÎMPREUNĂ PENTRU COPII !

Program de intervenţie
Domeniul/obiectiv:
1. Cognitiv:Stimularea şi dezvoltarea capacităţilor psiho-individuale în vederea formării unor
comportamente independente:
Obiective:Stimularea dezvoltării intelectuale prin exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice.
Exemple de activităţi de învăţare:Exerciţii de stimulare a gândirii, memoriei, imaginaţiei,
atenţiei, limbajului, voinţei
Criterii minimale de apreciere a progreselor: Să alcătuiască obiecte din corpuri mai mici
(lego); Să formeze grupuri de obiecte pe planşă magnetică; Să reproducă desene, elemente
grafice, geometrice;Să mimeze acţiuni, comportamente
Metode şi instrumente de evaluare: Aprecieri stimulative, Observaţia,Materiale manipulative.
2. Social-afectiv :Formarea şi dezvoltarea unor comportamente adaptative în relaţia cu mediul
înconjurător(natural şi social). Exersarea conduitei independente pentru integrarea socială.
Obiective: Formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare verbală şi nonverbală şi a unei
atitudini civilizate în relaţiile cu ceilalţi.
Exemple de activităţi de învăţare: Exerciţii practice de comunicare nonverbală (gesturi cu
semnificaţie socială) şi verbală în vederea relaţionării pozitive; Jocuri de rol cu aplicarea
regulilor însuşite.
Criterii minimale de apreciere a progreselor: Să recunoască gesturi şi mimică facială.
Metode şi instrumente de evaluare: Jocuri de rol, Activitate practică , Aprecieri stimultive.

3.Psiho-motor: Formarea şi dezvoltarea componentelor psihomotricităţii (schema corporală,
lateralitatea) şi a formelor de prehensiune în vederea construirii comportamentelor
adaptative.Dezvoltarea motricităţii generale în context social-integrator.
Obiective:Organizarea schemei corporale şi formarea imaginii de sine;Stimularea motricităţii
copilului pentru dezvoltarea capacităţilor motrice deficitare;Educarea/ reeducarea prehensiunii în
vederea construirii comportamentelor adaptative.
Exemple de activităţi de învăţare:Exerciţii de numire şi indicare a părţilor corpului său şi ale
unui partener; Exerciţii de cunoaştere a schemei corporale proprii /a partenerului;Exerciţii-joc
de recunoaştere a schemei corporale proprii şi a partenerului: în oglindă / pe un coleg; Exerciţii
ludice de introducere a cuburilor cu orificiu pe un ac/ a mărgelelor pe sfoară/ a pieselor de şah
pe tabla specială etc. ; Exerciţii de prindere a obiectelor de dimensiuni diferite, cu folosirea
728
tuturor tipurilor de prehensiune (terminală, subterminală, subtermino-laterală, palmară, prin
opoziţie digito-palmară, latero-laterală).
Criterii minimale de apreciere a progreselor:Să indice părţile corpului său şi a unui
partener;Să manipuleze obiecte de dimensiuni diferite
Metode şi instrumente de evaluare: Activitate practică,Aprecieri stimultive,Materiale
manipulative, Observaţia
4. Autonomie personală:Formarea şi educarea unor abilităţi de întreţinere şi igienă
personală şi a spaţiului de locuit. Formarea şi exersarea conduitei independente pentru
integrarea în plan social.
Obiective: Formarea şi dezvoltarea unor deprinderi de igienă alimentară, sanitară şi
vestimentară;Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de orientare, deplasare şi relaţionare în
mediul social.
Exemple de activităţi de învăţare: Exerciţii practice de învăţare a poziţiei corecte la masă, de
folosire corectă a veselei şi tacâmurilor din bucătărie;Exerciţii practice de întreţinere a igienei
personale (faţă, dinţi, păr, mâini, corp);Exerciţii practice de utilizare corectă a vestimentaţiei şi a
încălţămintei;Exerciţii practice de recunoaştere a strazii şi a zonelor învecinate şcolii şi casei.
Criterii minimale de apreciere a progreselor: Să aibă o postură corectă în timpul servirii
mesei;Să identifice şi să utilizeze corect vesela şi tacâmurile din bucătărie;Să recunoască
zonele de interes din vecinătatea casei şi şcolii.
Metode şi instrumente de evaluare: Activitate practică, Aprecieri stimultive, Observaţia.
5. Comunicare şi limbaj:Exersarea abilităţii de receptare a mesajului verbal şi nonverbal.
Formarea abilităţilor în plan lexico-grafic.
Obiective: Receptarea semnalelor/stimulilor din mediul apropiat, cu acordarea de
semnificaţii corespunzătoare;Dezvoltarea abilităţii de imitare a unor activităţi/ modele
acţionale oferite de terapeut (alternarea rolului şi imitare).
Exemple de activităţi de învăţare: Exerciţii de ascultare şi identificare a unor semnale sonor
(zgomote, sunete, onomatopee);Exerciţii de imitare a unor sunete, gesturi, expresii
mimicofaciale, acţiuni, cuvinte din repertoriul terapeutului.
Criterii minimale de apreciere a progreselor: Să localizeze şi să denumească zgomotele
specifice mediului ambiant sau provocate;Să identifice şi să reproducă sunetelor emise de
animale (onomatopee);Să recunoască vociile persoanelor familiare; Să imite sunete, gesturi,
expresii mimicofaciale, acţiuni ale terapeutului.
Metode şi instrumente de evaluare: Activitate practică,Aprecieri stimultive,Observaţia,
Materiale manipulative.
729
PRACTICI STEREOTIPE ȘI CLIȘEE DIDACTICE ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
prof. înv. primar POROJAN MARTA RALUCA

Școala Gimnazială „Matei Basarab”, Târgoviște, Județul Dâmbovița
Rezumat
Din perspectiva cauză-efect, clișeul generează rutină, lipsa de interes, plictiseală.Daca ar

fi să folosesc o sintagmă modernă, „clișeul dăunează grav învățării”.Este de fapt tendința de a
generaliza, de a reduce totul la șabloane predefinite, aspect care poate apărea fără a-l
conștientiza.
Din păcate, clișee și practici stereotipe există la tot pasul și cu siguranță la toți dintre
noi.Am enumerat câteva din aceste aspecte pe care eu le-am sesizat:
- utilizarea aceluiași exemplu în situații diferite;
- lipsa de flexibilitate și de toleranță față de răspunsurile personale ale elevilor, într-o altă formă
decât cea predată;
- tratarea uniformă, neparticularizată a tuturor elevilor;
- folosirea unor expresii și cuvinte devenite aproape ticuri verbale;
- dorința de a avea în clasă liniște perfectă;
- instaurarea în clasă a unei atmosfere tensionate, stresante, mai ales când se realizează
reactualizarea sau evaluarea cunoștințelor;
- formulele de adresare mereu aceleași, uneori sarcastice;
- limitarea în spațiul clasei (orice oră poate fi realizată afară, la muzeu, la teatru, în parc, la zoo);
- îngrădirea creativității prin prezenarea unui model, lucrări standard;
- memorarea mecanică, negarea caracterului practic al fiecarei discipline de studiu;
- predarea pur teoretică, fără experimente, demonstrații, exemple concrete;
- utilizarea unor prelegeri lungi, în care se folosesc termeni inaccesibili;
Inamicul plafonării este creativitatea:
„Fără creativitate nu există soluții la probleme, nu există o viziune a viitorului, nu există
găsirea oportunitaților și fructificarea lor, nu există alternative, nu există exprimarea ființei
umane la întregul ei potențial”. (Pera Novacovici)
730
PARTENERIAT EDUCAȚIONAL ȘCOALĂ - BISERICĂ „MICUL CREȘTIN”
prof. ION SIMINA

Școala Gimnazială „Prof. Paul Bănică”, Târgoviște, Jud. Dâmbovița
 PARTENERI:
 ŞCOALA „PROF. PAUL BĂNICĂ” TÂRGOVIŞTE
 ŞCOALA GIMNAZIALĂ „MATEI BASARAB” TÂRGOVIŞTE
 BISERICA „LEMNUL” TÂRGOVIŞTE
 DURATA PROIECTULUI:
 ○ OCTOMBRIE 2021- MARTIE 2022
 COORDONATORI PROIECT:
 Prof. de sprijin Gugu Ileana
 Prof. de sprijin Ion Simina
 Grigore Manuela
 COLABORATORI PROIECT:
 ○ Preot paroh Gugu Oprea
 ○ Părinţii copiilor
 RESPONSABILITĂŢILE PĂRŢILOR:
 ○ Organizarea unor vizite la Biserica „Lemnul”
 ○ Participarea la slujbele religioase organizate în cadrul bisericii;
 ○ Realizarea unor montaje cu caracter religios mai ales în perioada
 sărbătorilor de iarnă sau cu prilejul sărbătorii Paştelui;
 ○ Organizarea unor prelegeri cu tema „ Religia în viaţa elevilor”;
ARGUMENTAREA PROIECTULUI
Aşa cum Mântuitorul a fost Modelul desăvârşit de înţelepciune, bunătate, frumos, şi

iubire, noi, oamenii creştini trebuie să urmăm acest Model atât cât ne este cu putinţă fiecăruia
dintre noi. Cu cât aceasta este începută la o vârstă mai fragedă, cu atât valoarea sa va fi mai
mare. Pentru a-l face pe copil să ajungă la aceste valori esenţiale ale umanităţii este necesară
educaţia religioasă .
Copilul, încă de mic, vine în contact cu realităţi, simboluri şi manifestări religioase ale
căror semnificaţii, în înţelesul lor cel mai simplu, este bine să le cunoască. Mai întâi în familie,
731
copii, învaţă să-şi manifeste într-un anumit fel sentimentele, îşi formează deprinderi de conduită
cu ajutorul cărora să devină persoane deschise comunicării cu Dumnezeu şi cu semenii.
Educaţia religioasă îl ajută pe copil să cunoască îndatoririle pe care le are faţă de el
însuşi, faţă de ceilalţi şi faţă de tot ce-l înconjoară, pentru a devenii un bun creştin.
În Vechiul Testament se spune că : “Omul se cunoaşte după copiii pe care
i-a lăsat în urmă”. Aşadar să ne străduim să lăsam în urma noastră copii înţelepţi, copii cu frica
lui Dumnezeu.
Educaţia religioasă a copiilor trebuie şi poate fi continuată în cadrul orelor de religie, dar
şi în cadrul activităţilor extracurriculare. Acesta este şi scopul iniţierii acestui parteneriat.
Una dintre sarcinile educaţiei religioase rezidă în formarea bunului creştin capabil de a
cunoaşte şi a venera valorile sacre.
SCOPUL PROIECTULUI:
Acest parteneriat educațional se dorește a fi o ,,punte de legătură” între mediul instructiv-
educativ promovat de către învățământul românesc și valorile autentic creștine propovăduite de
către Biserica strămoșească Creștin-Ortodoxă. Se dorește ca elevii să-L descopere, cunoască şi
iubească pe Dumnezeu, ca fundament al mântuirii şi desăvârşirii omului.
Prin curentul parteneriat, părțile implicate vor încerca să facă cunoscute elevilor
învăţăturile Sfintei Scripturi, tradiţiile religioase şi istoria Bisericii. De asemenea, toate aceste
informații nu trebuie să rămână într-un stadiu latent, ci principalul obiectiv al parteneriatului este
acela ca toţi copiii să-și formeze virtuţi creştine şi să-şi consolideze deprinderi de comportament
moral-religios.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
 ○ Cunoaşterea unor sărbători creştine (Crăciun, Bobotează, Florii, Paşte, Ziua eroilor
neamului);
 ○ Cunoaşterea şi respectarea tradiţiilor şi obiceiurilor specifice sărbătorilor religioase;
 ○ Educarea unor virtuţi creştine şi cultivarea comportamentului moral-religios (să-ţi
iubeşti aproapele, să faci fapte bune, să fii cinstit, modest, generos, să nu urăşti, să-i ajuţi
pe sărmani, să-L iubeşti pe Dumnezeu);
 GRUPUL ŢINTĂ:
 ○ Elevii cu CES, clasele I – VIII, ai Şcolii „Prof. Paul Bănică” , Târgovişte
 ○ Elevii clasei a VIII – a A ai ,,Şcolii Gimnaziale Matei Basarab’’ Târgovişte
732
RESURSE UMANE:
 Preotul paroh Gugu Oprea
 Prof. de sprijin Gugu Ileana, Ion Simina, Grigore Manuela
 Elevii cu CES (clasele I – VIII) din Şc. „Prof. Paul Bănică”
 Elevii clasei a VIII – a A din ,,Şcoala Gimnazială Matei Basarab’’ Tgv.
 Comunitatea locală
 Părinţii/bunicii copiilor
MODALITĂŢI DE EVALUARE:
 -analiza activităţilor desfăşurate
 -expoziţii de fotografii
 -recitări, scenete, învăţături.
PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR
DENUMIREA LOCUL
DATA PARTICIPANŢI
ACTIVITĂŢII DESFĂŞURĂRII
Octombrie Şcoala „Prof. Paul Preot, cadre

2021 Elaborarea proiectului Bănică” didactice
1.„Naşterea Domnului” Şcoala Gimnazială

Decembrie Scenetă ,,Matei Cadre didactice,
2021 2. Concert de colinde Basarab,,Targoviste elevi, părinţi
Să cunoaştem casa lui

Martie Dumnezeu – Biserica – Preot, cadre
2022 vizită Biserica „Lemnul” didactice,elevi
„Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ: Dumnezeu e în inima noastră. Am înţeles că un

om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.”
(Mihai Eminescu)
733

”ÎN LUMEA MINUNATĂ A CĂRȚILOR”
prof. itinerant GUGU ILEANA

Școala Gimnazială Specială Târgoviște/
Școala Gimnazială „Prof. Paul Bănică”, Jud. Dâmbovița
ARGUMENT:
Copiii s-au îndepărtat de lumea cărţilor, iar televizorul și internetul au devenit pentru ei
cele mai importante surse de informaţie, făcând tot mai rar sau deloc „gestul” de a citi o carte, de
a intra într-o bibliotecă, într-o librărie, de a-şi construi o bibliotecă proprie.
Dacă elevul începe a citi din curiozitate şi insistă motivat fiind şi de aprecierile primite la
clasă, el va realiza mari progrese prin: informaţie, deprinderea cititului coerent, conştient,
implicare afectivă, însuşirea unui vocabular expresiv și îmbogăţirea acestuia
De aceea este nevoie de cărţi diferite care să se adreseze nivelului de înţelegere al
copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi preferinţele individuale.
Un copil care creşte în lumea cărţilor este asemeni unei flori care creşte în grădina
feerică a Naturii Mamă. Coordonat pe acest drum, micul şcolar, se obişnuieşte cu gândul că,
oriunde, oricând şi oricum, cartea rămâne cel mai bun profesor al omului.
Scopul proiectului de faţă este de a oficializa şi motiva intrarea copiilor cu CES în
lumea cărţilor şi de a întări parteneriatul dintre ei şi bibliotecă.
DESCRIEREA PROIECTULUI:
Proiectul educațional pe care îl propunem promovează conduita pozitivă a copilului spre
literatură și reprezintă încercarea de a reda cărții locul cuvenit, de a educa școlarii în spiritul
prețuirii acesteia. Cartea oferă satisfacţii nebănuite şi contribuie la formarea personalităţii şi
comportamentului celui care o citeşte.
Cu cât școlarul se apropie mai devreme de carte, cu atât mai durabile sunt efectele ei în
ceea ce priveşte comunicarea comportamentului şi socializarea lui.
SCOPUL PARTENERIATULUI:
Educarea elevilor cu CES în sensul receptării valorilor culturale, stimularea interesului
pentru lectură, formarea competentelor de lectura in vederea asigurării succesului școlar.
GRUP ŢINTĂ: elevii cu CES din școală
RESURSE: Umane: BIBLIOTECAR – asigură necesarul de carte şi amenajează spaţiul
bibliotecii corespunzător desfăşurării diverselor activităţi.
734
CADRELE DIDACTICE DE SPRIJIN – organizează şi desfăşoară activităţi diverse;
ELEVII CU CES – optează pentru anumite activităţi şi participă activ la acestea, dar şi
la altele prevăzute în program;
Materiale: baza materială existentă (minibibliotecile amenajate în clase, biblioteca
scolii, biblioteca județeană) şi baza materială necesară.
OBIECTIVE SPECIFICE:
Formarea unei atitudini de grijă şi respect faţă de carte;
Formarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură;
Lărgirea ariei de informaţie a elevilor;
Cunoaşterea şi înţelegerea valorilor etice;
Definirea şi aprecierea valorilor morale;
Îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare;
Consolidarea deprinderilor de citire corectă, fluentă, conştientă şi expresivă;
Stimularea capacităţii creatoare;
Dezvoltarea capacităţii de a gândi şi de a se exprima în conexiuni interdisciplinare;
Lărgirea orizontului imaginativ, al capacităţii de imaginare a unor universuri posibile, ca o
anticipare a lumii viitorului;
Familiarizarea elevilor cu diferite tipuri de scriere;
Împărtăşirea experienţelor personale;
PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR PERIODICE DIN CADRUL BIBLIOTECII:
Nr. DENUMIREA MODALITĂȚI DE TERMEN RESPONSA-

crt ACTIVITĂȚII DESFĂSURARE BILI
1. ÎN LUMEA CĂRȚILOR Prezentarea bibliotecii: CDS: Gugu
importanța, organizarea Ileana
cărților, modalitatea de FEBRUARIE Bibliotecar:
împrumutare a Săvulescu
cărtilor, sala de lectură Cătălina
2 1 ȘI 8 MARTIE Să aflăm din cărți: CDS: Gugu
,,Legenda mărțișorului,, -semnificatia Ileana
,,Mamei, primăvara-n dar!,, mărțișorului MARTIE Bibliotecar:
-semnificația zilei de 8 Săvulescu
martie Cătălina
735
3 DOI PRIETENI – Medalion literar – CDS: Gugu
EMINESCU ȘI CREANGĂ activitate la biblioteca Ileana
”Lumea copiilor, lume MAI Bibliotecar:
de poveste” Săvulescu
Prezentarea unor Cătălina
personaje din poveşti
4 CĂSUȚA POVEȘTILOR Dialog CDS: Gugu
Expoziție de carte Ileana
pentru copii IUNIE Bibliotecar:
Workshop Săvulescu
Cătălina
EVALUARE:
observarea sistematică a comportamentului elevilor cu ajutorul fişelor, listelor de
control/verificare, scărilor de evaluare,
proiectul, portofoliul, analiza produselor activităţii, chestionarul, interviul, concursul.
METODE DE EVALUARE: observarea sistematică, interviul, chestionarul.
REZULTATE AȘTEPTATE:
îmbogăţirea experienţelor de învăţare
dezvoltarea sentimentelor de respect pentru carte
dezvoltarea deprinderilor de citire, recitare şi analiză a unor teste literare;
dezvoltarea deprinderilor de a lucra în echipă.
MEDIATIZARE:
Prezentarea proiectului în comisiile metodice ale învăţătorilor si educatoarelor din
cadrul şcolii. Mediatizarea pe site-ul școlii.
736
PARTENERIATUL EDUCAȚIONAL - O COLABORARE SPRE SUCCES
Prof. înv.primar BUSUIOC IONELA-CRISTINA
Școala Gimnazială „Vasile Cîrlova”, Târgoviște, Jud. dâmbovița
Un parteneriat de suflet și care a avut un impact deosevit asupra elevilor coordonați de

mine a fost parteneriatul cu Liceul Teoretic P.P. „Pan Halippa” Edineț din Republica Moldova,
parteneriat derulat în cadrul Proiectului Educațional Transnațional ,,Ursuleții călători”-RO-MD,
în anul școlar anterior.
Parteneri: Școala Gimnazială ,,Vasile Cîrlova” Târgoviște, România, reprezentată de
prof.înv.primar Busuioc Ionela-Cristina și Liceul Teoretic P.P.,, Pan Halippa” Edineț, Republica
Moldova, reprezentat de prof.înv.primar Strelețchi Liliana.
Grupul țintă: elevii clasei I de la Școala Gimnazială ,, Vasile Cîrlova” Târgoviște și
elevii clasei a II-a de la Liceul Teoretic P.P.,, Pan Halippa” Edineț.
Scopul proiectului: Schimb de experiență între două instituții de învățământ;
Obiectivele proiectului de parteneriat:
 Implicarea active a beneficiarilor în activitățile commune, derulate online;
 Stimularea și cultivarea gustului pentru lectură;
 Dezvoltarea empatiei și a atașamentului față de cei apropiați colegi, cadre didactice/
parteneri;
 Stimularea și promovarea capacităților creatoare ale elevilor prin expoziții care cuprind
creații literare și lucrări plastice;
Proiectul a cuprins mai multe etape de lucru, după cum urmează:
 Etapa de pregătire
 Salutul virtual al ursuleților
 Etapa călătoriei peste Prut
 Etapa vizitei școlare peste Prut
 Etapa revenirii acasă
 Raportarea proiectului
Etapa de pregătire a vizat o serie de activități: descoperirea unui ursuleț reprezentativ
pentru clasa I B, alegerea unui nume (elevii au propus mai multe nume, iar în final s-a votat
numele favorit, ,, Star”), popularizarea proiectului și menționarea etapelor în rândul părinților si
elevilor, iar la finalul acestei etape am realizat mici daruri pentru partenerii noștri din Republica
Moldova.
737
Salutul virtual al ursuleților a implicat o activitate online, prin
intermediul aplicației ZOOM. Cu prilejul acestei acțiuni elevii au
avut prilejul să se cunoască, să își prezinte primele impresii
referitoare la proiect și la activitățile acestuia, să se prezinte (clasa,
orașul și școala) și să prezinte ursulețul care îi va reprezenta în marea
călătorie peste Prut.
Etapa călătoriei peste Prut a reprezentat un moment important pentru ursuleții noștri
călători. Cu pachetele pline de daruri ursuleții au plecat într-o călătorie fabuloasă spre
descoperirea de noi prieteni și spre acumulare de noi cunoștințe. Odată cu plecarea coletului a
început o nouă etapă de explorare pentru ursuleții parteneri.
Etapa vizitei școlare peste Prut este o etapă încărcată de activități și emoție. Elevii au
participat, împreună cu ursuleții călători, la o serie de acțiuni școlare și
extrașcolare, desfășurate atât sincron, cât și asincron. Activitățile au vizat
obiectivele urmărite la începutul proiectului: dezvoltarea empatiei,
colaborării, a spiritului empatic și a capacității de receptare a mesajelor
literare și stimularea interesului pentru lectură. S-au derulat două
activități sincron, pe Zoom:
 Activitate dedicată marelui poet Mihai Eminescu;
 Activitate dedicată mărțișorului literaturii române – Ion Creangă;
Etapa revenirii acasă- Marea revedere a fost emoționantă și încărcată de amintiri…Cu
bagajele pline de informații și de clipe minunate ursuleții au revenit acasă. Elevii au urmărit toată
aventura acestora prin intermediul unei agende pline de fotografii și de însemnări ale copiilor
parteneri. Mărturiile fabuloase ale ursulețului îi va însoți pe elevi în viitor coroborată cu uniunea
miraculoasă dintre cele două colective de elevi.
Raportarea proiectului a implicat realizarea unei prezentări cu toate etapele și activitățile
realizate pe parcursul proiectului. Raportarea s-a realizat prin intermediul unei aplicații digitale și
a fost rodul muncii noastre pe parcursul unui an școlar. La sfârțitul proiectului elevii au rămas cu
prietenia dintre clase, cu activități deosebite și cu multe informații prețioase despre partenerii
noștri și școala unde aceștia activează.
Elevii mei s-au implicat activ în derularea activităților din cadrul proiectului. A fost o
experiență extraordinară atât pentru elevi cât și pentru cadrele didactice implicate în proiect.
Micii parteneri au venit cu sugestii de activități, confecținând cu drag cadourile pentru partenerii
din Republica Moldova și comunicând eficient în cadrul activităților online. Acest proiect a fost
un prilej de bucurie și satisfacție pentru beneficiarii direcți și indirecți educaționali.
738
VREAU SĂ CRESC SĂNĂTOS
prof. înv. primar TUDOR LUMINIȚA CRISTINA

Școala Gimnazială „Matei Basarab”, Târgoviște, Județul Dâmbovița
Sănătatea este extrem de importanta pentru fiecare dintre noi și urările de sănătate sunt
cel mai des formulate de către oameni.
De multe ori întelegem cât de mult valorează sănătatea numai atunci când o pierdem
pentru o perioadă de timp (mai lungă sau mai scurtă).
Educația pentru igienă și sănătate, reprezintă una din principalele căi de cunoaștere a unor
aspecte ale sănătății fizice și psihice și de formare a atitudinilor și deprinderilor indispensabile
unui comportament responsabil și sănătos.
Materialul propus vine ca suport de sprijin în descoperirea corpului uman, bolile și

prevenirea lor, regulile de igienă personală și de protejare a mediului înconjurător pe care trebuie
să le respecte. Elevii învață cum să-și păstreze sănătatea fizică și psihică, află lucruri noi despre
sănătatea mediului, despre familie și despre substanțele toxice. În cadrul acestor ore, se va urmări
stimularea limbajului și relațiile interpersonale. Îmbunătățesc relațiile părinte copil, elev - elev,
elev- profesor, parinte- profesor, și permit o mai bună cunoaștere a copiilor și a problemelor
care îi frământă.
Educația pentru igienă și sănătate înseamnă mai multă responsabilitate față de

comunitatea în care trăim. Civilizația presupune și o stare bună, sănătate fizică și psihică. Starea
de sănătate și lupta cu bolile, prevenirea lor și protejarea mediului înconjurator trebuie să fie o
preocupare permanentă a fiecărui cetațean, iar noi, profesorii, avem menirea de a forma viitorii
cetățeni conștienți de importanța sănătății.
739
Competente specifice (CS) Activitati de invatare
(exemple )
Dezbateri pe teme date;
1. Să identifice factorii interni si externi Formulări de concluzii simple;

care determină starea de boală și pe cea de
Discuții de grup asupra conceptelor
sănătate
sănătate-boală;
Comentare de imagini
2. Sa identifice aspectele fizice si Exerciții de luare a deciziilor

comportamentale ale omului sănătos
3. Să aplice conștient reguli pentru Analiza unor situații de abuz

menținerea sănătății acasă, la școală, în
Comentarea unor cazuri din media
comunitate
4. Să recunoască situații de abuz ale Discuții despre substanțele cu potențial

adulților asupra copiilor și formele vătămator
violenței intragrupale
Întocmire de portofolii
5. Să analizeze efectele pe termen scurt și Exerciții de rezolvare a unor situații

lung ale substanțelor nocive asupra problemă
organismului
Studiul unor statistici medicale
Discuții de grup
6. Să găsească soluții proprii pentru Mini proiecte

rezolvarea problemelor de sănătate
Activități practice în școală / comunitate
specifice vârstei
740
Județul GALAȚI
741
ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE - UN PLUS ÎN VIAŢA ŞCOLARULUI
Prof. CIUBOTARU ADRIANA
Şcoala Gimnazială „Miron Costin”, Galaţi
Egdar Faure “Educaţia înseamnă a învăţa să înveţi, a învăţa să trăieşti, a învăţa să gândeşti liber şi critic,
a învăţa să iubeşti lumea şi s-o faci mai umană,a învăţa să te desăvârşeşti în şi prin munca creatoare”
Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice
diversificate, dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea,
activitățile extrașcolare acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult
mai ridicat. Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar,
în afara instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai
multor instituții de învățământ.
Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor
clasice de predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii,
drumeții, vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de
spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități
sportive, legate de protecția mediului etc. Iată câteva caracteristici de bază ale activităților
extrașcolare:
- înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte
instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de
artă/ muzică pentru copii, etc.);
- au rol complementar celui al școlii;
- dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
- oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al
copiilor.
Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.
Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni
noi volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de
formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le
acțiunile și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc
de formare a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice
manifestării spiritului de independență și inițiativei.
O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie
legătura acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare
are valoarea unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor
activități este faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de
desfășurare a acestora.
742
În acest scop,am realizat un grafic de desfăşurare a unor activităţi extraşcolare,în directă legătură
cu disciplina pe care o predau,pe care ulterior l-am trasformat într-un proiect la nivelul şcolii,cu
desfăşurare lunară.De asemenea,desfăşurarea proiectului am gândit-o pe doi ani,pentru ca elevii
să se familiarizeze cu poeţi şi prozatori români.În cadrul unei ore speciale,în afara orelor de
curs,sub forma unei şezători literare,elevii pasionaţi de literatură,şi nu doar ei,se întâlnesc şi
descoperă universul vast al literaturii române.
LUNA SCRIITORUL CREAŢII-titluri ACTIVITĂŢI
cunoscute
Septembrie George Bacovia( Ion Poezii/povestirri A,b,c,d,e
Agarbiceanu)
Octombrie St.O.Iosif( Mihail Sebastian) Poezii/piese de teatru A,b,c,d,e
Noiembrie Mihail Drumeş( L.Rebreanu) povestiri A,b,c,d,e
Decembrie N.Labiş( Cezar Petrescu) Poezii/povestiri A,b,c,d,e
Ianuarie Ionel Teodoreanu( E.Gîrleanu) povestiri A,b,c,d,e
Februarie Gr.Alexandrescu(Otilia Poezii/fabule A,b,c,d,e
Cazimir)
Martie G.Topîrceanu( Radu Tudoran) Poezii/povestiri A,b,c,d,e
Aprilie Fănuş povestiri A,b,c,d,e
Neagu(B.St.Delavrancea)
Mai T.Arghezi (Lucian Blaga) poezii A,b,c,d,e
Iunie Mircea Cărtărescu Poezii/povestiri A,b,c,d,e
(G.Călinescu)
Iulie V.Alecsandri Poezii/pasteluri A,b,c,d,e
August Panait Istrati (M.Preda) povestiri A,b,c,d,e
Dintre activităţile care se pot desfăşura:
A.Etapa de prezentare a literaturii române
a) verificarea cunoştinţelor anterioare
 fişe de lectură=exerciţii de lectură
 grile=recunoaşterea de texte şi autori
b) evidenţierea importanţei parcurgerii unor opere literare
 eseuri lecturate de elevii unor clase mai mari(clasele a VI-a,a VII-a si a VIII-a);
 fragmente de opere/citate şi recitări realizate de elevi mai mari;
c) prezentarea unor autori şi titluri atractive, a unor mici scenete jucate de elevii claselor mai
mari.
B. Etapa de tatonare
 periplu geografic-fixarea unor puncte de reper pentru scriitorii cunoscuţi pe o hartă
subiectivă a lecturii,urmând ca până la sfârşitul anului şcolar harta să fie îmbogăţită şi cu
alţi scriitori;
Finalitate-întocmirea de scurte fişe biografice şi de citat pentru fiecare autor.

C.Personajele-imagini din realitate
 reactualizarea lecturilor-recitirea şi evidenţierea trăsăturilor unor personaje,din opere
literare cunoscute şi parcurse în clasele mai mici, dar şi citite suplimentar;
743
 micul detectiv-găsirea operelor literare şi a autorilor în care apar câteva personaje;
-povestirea secvenţelor reprezentative în care apar unele personaje
*elevii primesc numele personajelor şi vor trebui să caute operele

literare,autorii şi să citească;
 portrete îndrăgite-găsirea operelor literare în care apar anumite imagini(cu personaje

sau secvenţe întregi desenate), ei neprimind decât imaginea,urmând să desfăşoare o
activitate de căutare şi lectură.
-întocmirea de portrete de personaje în urma lecturilor parcurse-desene
D.Verificarea şi evaluarea lecturilor

a) fişe de evaluare a lecturii-realizarea de rezumate; -formularea ideii centrale;
-extragerea ideilor principale; -prezentări orale ale cărţilor;
-recomandarea unor cărţi colegilor,prin prezentarea orala;
b) fişa de verificare a lecturii-grile,prin care se evalueaza atenţia la lectură şi modul în care s-a
făcut aceasta(întrebări cu variante de răspuns,din trei-patru opere,dar nu mai mult pentru a nu
crea confuzii în mintea elevilor);
c) întocmirea dosarului de lectură
-fiecare elev are un dosar în care sunt adunate materiale variate pe tot parcursul anului
şcolar.Pentru o întocmire corectă se oferă la începutul anului şcolar un model de la o clasă mai
mare-dacă e posibil de la clasa a VIII-a care conţine materiale din cei patru ani de
gimnaziu.Astfel dosarul conţine printre altele:desene;citate semnificative;idei principale;
rezumate;fişe biografice;imagini ale autorilor şi ale personajelor;copii ale unor coperţi de
cărţi;etc.
E.Modalităţi de valorificare a lecturilor

a) corespondenţe literare
 identificarea de similarităţi cu alte opere şi alte personaje,din literatura română şi cea
universală,prin prezentarea în paralel a unor stiluri literare similare.
b) dialoguri memorabile
 redactarea de compuneri-tip dialog cu personaje îndrăgite, verificându-se dacă mesajele
operelor literare au fost înţelese şi dacă aventurile personajelor au fost plăcute de elevi.
c) limbajul artistic literar-menţinerea în actualitate-pentru poeţi
Bibliografie:
- Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca, 2007

- Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământ şi integrare a acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
- Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogiaactivităţilorextracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.
744
ATELIER DE LECTURĂ. IPOSTAZA CITITORULUI MODEL
prof. MIHAELA MELINTE

Liceul de Transporturi Auto „Traian Vuia”, Galați
MOMENTUL I
În cadrul Atelierului de lectură s-a încercat mai întâi o trecere în revistă a tipurilor de
cititori şi a identificării elevilor cu aceştia, copiii mărturisind faptul unii cititori citesc cu
nerăbdare, alţii mai lent, alţii sunt plictisiţi de ceea ce lecturează, alţii citesc în diagonală căutând
pasaje mai atractive, sărind mereu peste descrierile interminabile, iar fetele se visează mereu în
locul protagonistelor. Am completat cele enumerate de către elevi cu mai multe informaţii despre
ipostazele lectorilor, din studiul The Experience of Fiction from Childhood to Adulthood, în care
Appleyard defineşte cinci roluri tipice ale cititorului, în funcţie de vârstă: cititorul ca jucător
corespunzând vârstei preşcolare, când experienţele de a asculta poveşti citite de alţii, de a fantaza
şi de a participa în diferite jocuri în care pretrinzi că eşti altcineva sunt continue şi se susţin
reciproc; cititorul ca erou sau eroină, corespunzând vârstei de 7-11 ani, când copilul citeşte de
bunăvoie mai ales cărţi de aventuri şi tinde să se identifice cu eroii ficţionali; cititorul ca gânditor
corespunzând vârstei adolescenţei, când lectorul tânăr începe să reflecteze asupra caracterelor
ficţionale, motivaţiilor şi sentimentelor ce diferă de ale sale (cititorii din acest grup de vârstă vor
căuta – proporţional cu inteligenţa şi cu spiritul lor de iniţiativă să pună mâna tocmai pe cărţile
pe care nu sunt încurajaţi să le citească la anii lor, de exemplu lectura „de duzină ”care se
receptează cu febrilitate); cititorul ca intrepret, corespunzând anilor de facultate şi de după
facultate, când cititorul educat, având conştiinţa interpretabilităţii textului literar se sileşte să-l
înţeleagă şi să articuleze o interpretare valabilă; cititorul adult „pragmatic”adică persoana care
ajunsă la maturitate deplină este capabilă să deosebească finalităţile multiple ale lecturii.
Au fost stabilite apoi calităţile unui cititor model şi ne-am dorit pentru câteva clipe să
intrăm în pielea acestui lector, atent întotdeauna la detalii, şi de aceea am propus câteva
fragmente din povestirea parabolă Pescăruşul Jonathan Livingston de Richard Bach, pe care le-
am citit şi interpretat împreună, ca nişte lectori interesaţi ce ne credeam.
A fost oferit un ghid de lectură pentru a eficientiza demersul (au fost puse întrebări ce au
vizat crearea de conexiuni cu alte opere literare, cu personaje, cu viaţa reală, am explicat
caracterul alegoric al textului ce vorbeşte despre aspiraţia omului spre autodepăşire, de a trece
745
dincolo de limitele unanim acceptate etc.). Simţindu-ne deja ca nişte cititori implicaţi a trebuit să
marcăm acest moment şi astfel ne-am fotografiat, împrumutând imaginea cititorului model,
confecţionat de noi, iar toţi cei prezenţi şi-au dorit să împrumute chipul acestuia pentru o clipă.
MOMENTUL II a presupus Prezentarea ultimelor cărţi citite de către elevi, după

binecunoscutele etape:
Intrarea în text şi abordarea problematicii (Cartea pe care doresc să v-o prezint
este.../ Cartea lui...,intitulată... prezintă înfăţişează...);
Provocarea auditoriului pe parcursul expunerii (Am citit puţine cărţi atât de
interesante/documentate despre... Nu am mai citit ceva atât de interesant/frumos exprimat
despre...);
Ieşirea din text (Cartea merită citită pentru că... /Vă invit să citiţi cartea pentru...).
MOMENTUL III întitulat Ce mai citim, ca să povestim?

Fiecare participant a primit, prin extragere, câte un recipient în formă de ou de plastic, în
care se afla titlul cărţii pe care ar trebui să o citească cât mai curând, cu precizarea că acea carte
sigur îl defineşte. Surprinzător a fost faptul că titlurile extrase chiar îi caracterizau pe unii dintre
ei şi de aceea s-au arătat încântaţi şi curioşi. Se pare că uneori cartea te alege pe tine şi nu invers.
746
PROIECT SOCIO-EDUCATIV „UNIŢI ÎN BUCURIE”
asistent social GABRIEL PARVANA

Liceul Tehnologic „Simion Mehedinţi”, Galaţi
ARGUMENT
Dacă vom avea grijă de bătrâni, care sunt ai noştri ai tuturor, atunci copiii noştri vor fi
buni, sensibili, umanişi vor aprecia în ţelepciunea poporului român; copiii noştri vor zburda prin
iarba fragedă, păsările se vor înălţa spre cerul senin, peştii vor mai înota în apele limpezi şi ……
va FI IUBIRE!
Prin acest proiect ne-am propus să lărgim sfera de cunoaştere umană, elevii să trăiască în
relaţie de armonie cu cei din jur, să-şi dezvolte stări afective pozitive, să cunoască aspecte ale
vieţii unor persoane singure, bolnave sau abandonate, stabilirea unei punţi de legătură între cele
două medii diferite şi adaptarea comportamentului la cerinţele grupului cu care vin în contact.
Ajutorarea şi protejarea bătrânilor este o problemă care trebuie să intereseze pe toată lumea:
adulţi şi copii. Vremsăaducem un zâmbetpefeţeleacestor «trecători prin viaţă», săfimnepoţiipe
care şi i-ar fi dorit, să le deschidemuşa de Crăciun, de Paşte, să le aducem un strop de bucurie
prin activităţile noastre.
 SCOPUL PROIECTULUI
Realizarea în comun a unor programe, acţiuni, activităţişi proiecte cu caracter
informaţional, asistenţialşi aplicativ care conduc la dezvoltarea sentimentelor de dragoste,
preţuire şi respect pentru persoanele în vârstă.
 OBIECTIVE SPECIFICE
Educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter, a unei atitudini pozitive faţă de sine şi
faţă de ceilalţi;
Formarea deprinderii elevilor de a cunoaşte şi a respecta norme de comportare în
societate;
Educarea abilităţii de a intra în relaţie cu cei din jur;
Formarea unui comportament civic, onest faţă de oameni;
Antrenareaînactivităţiartisticeşi practice pentrubeneficiilecelordinjur ;
Stabilirea unor strategii şi metodologii comune în ceea ce priveşte derularea activităţilor;
Promovarea reciprocă, în cadrul activităţilor comune;
Respectarea confidenţialităţii datelor furnizate de părţi;
747
Comunicarea parteneriată în ceea ce priveşte monitorizarea şi evaluarea activităţilor
derulate.
BENEFICIARI DIRECTI:
 Elevii Liceului Tehnologic ”S. Mehedinţi”, Galaţi
 Beneficiarii serviciilor sociale din cadrul „Centrului de zi pentru Persoane Vârstnice”,
Galaţi
BENEFICIARIINDIRECTI:familiile elevilor, comunitatea locală
RESURSE UMANE: elevi, cadre didactice; personalul „Centrului de zi pentru Persoane
Vârstnice”, Galaţi
BUGETUL PROIECTULUI Surse de finanţare:
 proprii, în cea mai mare parte;
 veniturile obţinute din donaţii de la elevi, cadre didactice şi părinţi;
 posibile sponsorizări de la persoane juridice.
MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI
 realizarea unui CD ce va cuprinde aspecte din timpul desfăşurării activităţilor propuse în
proiect (foto şi video);
 articol în revista şcolii;
 expoziţie cu lucrările obţinute în cadrul activităţilor proiectului;
 portofoliul cu activităţile realizate în proiect.
MODALITĂȚI DE ASIGURARE A CONTINUITĂȚII/ SUSTENABILITĂȚII
PROIECTULUI
 privind elevii: formarea şidezvoltareasentimentelor de dragoste, preţuireşi respect
pentrupersoaneleînvârstă.
 privind cadrele didactice: familiarizarea cadrelor didactice cu metode noi de stimulare
a interesului elevilor pentru implicare în activităţi de voluntariat;interesulcadrelor didactice de a
construi un ambient educaţional care să motiveze copilul în cadrul procesului instructiv –
educativ;
 privind părinţii şi alţi factori educaţionali din comunitate: creşterea implicării
părinţilor şi a comunităţii locale în activităţile instituţiilor de învăţământ.
 privind produsul finit al proiectului: afişul proiectului, editarea unui DVD, care va
include imagini din timpul activităţilor.
REZULTATE CALITATIVE:
- Dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi împărtăşirea experienţei positive între cadre didactice şi
între colectivele de elevipe care îi îndrumă;
748
- Implicarea activă a cadrelor didactice şi a elevilor în activităţile desfăşurate în cadrul
proiectului;
- Cultivarea disponibilităţilor practice ale elevilor prin activităţi extracurriculare;
- Stimularea potenţialului civic şi de voluntariat al elevilor.
REZULTATE CANTITATIVE:
- Realizarea unor expoziţii cu lucrările realizate; Elaborarea unor pliante, postere etc.
DURATA PROIECTULUI: Anul şcolar 2019-2020
PROGRAM DE ACTIVITĂŢI
«UNIŢI ÎN BUCURIE »
Nr. Denumirea Locul de

Perioada Continutul activitatii
crt activitatii desfasurare
’’Vestitorii „Centrul de zi pentru
1. Martie primăverii’’ Dăruim mărţişoare şi felicitări Persoane Vârstnice”,
Galaţi
Activitate practică pentru confecţionarea unor „Centrul de zi pentru

„Iată ce pot face
ornamente de Paşte, în colaborare cu beneficiarii Persoane Vârstnice”,
2. Aprilie două mâini
„Centrului de zi pentru Persoane Vârstnice”, Galaţi
dibace...”
Galaţi
„Centrul de zi pentru
Activităţi ludice: bingo, jocuri de cărţi, şah,
3. Mai „Joc si relaxare” Persoane Vârstnice”,
ţintar, table, remi etc.;
Galaţi
„Amintiri din Dezbateri şi prelegeri despre copilul de ieri şi de
4. Iunie Persoane Vârstnice”,
copilarie” astazi
Galaţi
„Atelierul de Activităţi meşteşugăreşti: goblen, cusut manual
5. Septembrie Persoane Vârstnice”,
croitorie” şi la maşina de cusut, brodat, împletituri artistice
Galaţi
„Festivalul Vizită la Complexul Muzeal de Ştiinţe ale
6. Octombrie Persoane Vârstnice”,
Crizantemei” Naturii „R. Angheluţă” Galaţi
Galaţi
Activităţi de confecţionare a unor daruri şi „Centrul de zi pentru
„Făurătorii de podoabe pentru bradul de Crăciun împreună cu Persoane Vârstnice”,
7. Noiembrie
bucurii” beneficiarii „Centrului de zi pentru Persoane Galaţi
Vârstnice”, Galaţi
’’Primiţi cu Audiţii şi interpretări de colinde şi tradiţii
8. Decembrie Persoane Vârstnice”,
colindul?’’ populare româneşti (plugul, capra, sorcova)
Galaţi
749
PROIECTUL EDUCATIV
„ARTA DE A TRĂI SĂNĂTOS”
Prof. înv. primar PARVANA SILVIA

Şcoala Gimnazială „Dan Barbilian”, Galaţi
1. Argument justificare, context (analiză de nevoi)

Sănătatea este cel mai de preţ bun pe care îl poate avea un om. Sănătatea adevărată
înseamnă acţiune educativă atât asupra corpului, cât şi a psihicului.
Sănătatea permite omului să-şi îndeplinească cu randament maxim şi eficient rolul în
societate. Sănătatea unui adult depinde în mare măsură de evoluţia lui din perioada copilăriei şi
a adolescenţei, când activitatea individului se desfășoară, mai ales în cadrul colectivitaţii. De
dobândirea unui stil de viaţă sănătos şi de starea de sănătate depind dezvoltarea organismului
copilului și activitatea şcolară.
Până acum câteva decenii, medicina se ocupa numai de vindecarea bolnavilor. În zilele
noastre, rolul principal al medicinei este cel preventiv, adică de prevenire a apariţiei unei boli,
prin luarea de măsuri corespunzătoare.
Alături de cadrele medicale, mass-media etc., şcoala este un mediu propice în care elevii
îşi pot însuşi norme igienico-sanitare de prevenire a unor boli, pot cunoaşte un regim nutriţional
adecvat, îşi pot forma comportamente igienico-individuale şi de grup, dar și un comportament
sănătos privind mişcarea fizică, pot învăţa să se cunoască mai bine şi să-şi apere organismul de
diverşi factori nocivi.
Cum sănătatea înseamnă acţiune educativă, în contextul reformei învăţământului
românesc, proiectul educativ ARTA DE A TRĂI SĂNĂTOS urmăreşte cu precădere înţelegerea
respectării unui comportament nutriţional corect, a atitudinii pozitive faţă de sport, respectarea
normelor igienice adecvate condiţiilor de muncă si viaţă, realizarea funcţionării relatiilor
interumane în mod armonios.
Proiectul educativ vizează nu numai transmiterea unui bagaj informativ corect din punct
de vedere ştiinţific către copii, cât mai ales crearea unor comportamente individuale sănătoase, a
unor atitudini ce corespund idealului educaţional.
Transpunerea în practică a proiectul educativ „ARTA DE A TRĂI SĂNĂTOS” este
necesar şi porneşte de la premiza că numai din partea unor copii sănătoşi se poate aştepta un
randament şcolar optim, iar mai târziu o bună inserţie profesională şi socială.
750
2. Rezultatul derulării proiectului

Proiectul educativ „Arta de a trăi sănătos” ediţia a III-a s-a desfăsurat în anul şcolar
2018-2019 la Şcoala Gimnazială Nr. 7, Galaţi şi în instituţiile colaboratoare în cadrul proiectului.
Pe parcursul anului şcolar am desfăsurat activităţile propuse, fiecare instituție
demonstrând participarea directă prin postarea imaginilor din timpul activităţii pe grupul de
facebook ARTA DE A TRAI SANATOS - SC 7 GALATI. Activitatea finală s-a desfăşurat
pe 29 mai 2019 la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Răsvan Angheluţă" Galaţi, cu o
foarte mare audienţă în rândul elevilor, cadrelor didactice, părinţilor şi invitaţilor la activitate.
Partenerii din cadrul proiectului sunt: Palatul Copiilor Galaţi, Complexul Muzeal de
Ştiinţele Naturii "Răsvan Angheluţă" Galaţi, Asociaţia de părinţi „Constantin Brâncoveanu”
Galaţi, Asociaţia non-profit „Emoţii” Galaţi, C.J.R.A.E. Galaţi, Clubul Sportiv
„UNITED” Galaţi. Şcolile implicate în echipa de proiect: Șc Gimn ”Sfântul Nicolae”
Vînători, Şc Gimn Moron Costin, Şc Gimn Nr. 10, Şc Gimn Nr 18, Sc Gimn „Dan
Barbilian”, Şc Gimn Nr. 1 Bucesti structura a Şc Gimn „Negoiță Danailă ” Buceşti , Lic T
"Mircea Eliade", Lic T ”Emil Racoviță”, Lic Tehn "Simion Mehedinți", Județul Galați.
Activităţile desfăşurate în cadrul proiectului au fost:

1. Mediatizarea concursului (noiembrie 2018 - ianuarie 2019)
2. Fructe şi legume izvor de sănătate şi vitalitate (noiembrie 2018)
3. Învăţ să te ajut (ianuarie 2019)
4. Sănătatea planetei, sănătatea noastră (februarie 2019)
5. Dans, energie şi voie bună (martie 2019)
6. Work-shop : Sănătate, vigoare, învăţare (22 mai 2019)
7. Arta de a trăi sănătos – concurs şi simpozion (29 mai 2019)
8. Diseminarea activităţii mai – septembrie 2019
3. Număr de participanți,
La sfârşitul perioadei de înscriere la concurs s-au înregistrat 221 cadre didactice din 29
judeţe şi mun Bucureşti, 28 şcoli şi grădiniţe din jud. Galaţi, 1529 de elevi înscrişi în concurs.
4. Bugetul (surse de proveniență a fondurilor și modul în care au fost cheltuite);

Autofinanţarea proiectului s-a obţinut prin intermediul parteneriatului cu Asociaţia „Emoţii”
Galaţi.
751
5. Premii
În perioada 2-12 iunie 2019 a avut loc etapa de jurizare, comisia fiind alcătuită din
profesori de specialitate ce au stabilit criterii clare de evaluare a lucrărilor. Conform
regulamentului concursului au fost acordate premii I, II, III, în total 53 premii şi 200 menţiuni
acordate, reprezentând 25% din numărul concurenţilor.
6. Rezultate – produse, impact

Proiectul educativ „Arta de a trăi sănătos” a avut un impact deosebit prin numărul mare
de participanţi din întreaga ţară, dar şi prin activităţile derulate în cadrul proiectului care i-au
impulsionat pe copii să adopte un stil de viaţă sănătos.
Activitatea de voluntariat s-a realizat cu ajutorul Asociaţiei de părinţi „Constantin
Brâncoveanu” Galaţi – reprezentant preşedinte Costea Laura şi a Asocaţiei nonprofit
„Emoţii” Galaţi - reprezentant preşedinte Nistor Zinica, constând în donarea de fructe şi legume
centrelor de plasament.
Echipa de proiect a realizat revista simpozionului „Arta de a trăi sănătos” (ISSN 2601
– 8187) la care au participat cu lucrări de specialitate 149 cadre didactice din întreaga ţară.
7. Promovare și diseminare
 Diseminarea activităţii s-a realizat prin prezentarea proiectului în reviste de
specialitate, simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifice, revista simpozionului Arta de a trăi
sănătos (ISSN 2601 – 8187), internet, realizarea albumului activităţilor din proiect, mass-media
locală (Viaţa Liberă, Etv Galaţi, Şcoala Gălăţeană). Pe grupul de facebook (peste 1120 membri)
proiectul a avut o mare audienţă.
Am primit un feedback favorabil al activităţii proiectului prin numeroasele mesaje de la
colegii din jud. Galaţi şi din întreaga ţară care au apreciat tenacitatea şi efortul de care am dat
dovadă exprimându-şi dorinţa de a continua colaborarea în cadrul proiectului şi în viitorii ani
şcolari.
752
PROIECTUL „PĂDUREA MINUNATĂ, PARFUMATĂ ȘI CU FLORI”
prof. înv. primar EPURE FLORENTINA CRISTINA

Școala Gimnazială „Dan Barbilian”, Galați
Proiect desfășurat în cadrul Programului Internaţional „Să învăţăm despre pădure”

(LeAF – Learning About Forests)
Scopul programului este informarea și dezvoltarea cunoștințelor, deprinderilor și

atitudinilor privind rolul pe care îl joacă pădurile pe planeta noastră, un aspect devenit critic în
criza de mediu pe care o trăim. Programul oferă posibilitatea de a derula activitățile în mod
transdiciplinar și în medii de educație out-door, în pădure, în grădină, parc, dar și prin implicarea
familiilor în plantări și amenajări în grădină, în fața blocului ori pe balcon.
Obiectivele proiectului sunt:
1 – însușirea cunoștințelor despre copaci, plante, pădure, într-un mod facil, participând activ la
lecții;
2 – exersarea deprinderii de a învăța prin descoperire;
3 – dezvoltarea abilităților de comnicare și cooperare în vederea rezolvării unor probleme de
mediu;
4 – desfășurarea de activități de învățare în mediul natural.
Grup țintă: 24 de elevi ai clasei pregătitoare A
Desfășurarea proiectului
Etapa de lucru în clasă:
 Din comitetul de mediu au făcut parte elevii clasei, participanţi la proiect.
 Activitățile s-au desfășurat în parcul/ grădina școlii și în parcul din apropierea școlii.
 Elevii au propus și au ales titlul proiectului.
Etapa de lucru în natură, parcul școlii:
 Am desfășurat activități în parcul școlii, cu tematică diversă, în
perioada desfășurării cursurilor cu prezență fizică. În timpul
orelor online, am prezentat elevilor fotografii cu elemente din
natură, specifice anotimpului, astfel: 1. Am discutat despre
fenomenele naturii iarna, prezentându-le imagini cu brazi ninși.
2. Am fotografiat și discutat despre semnele primăverii și florile
din pădure, din acest anotimp. Elevii s-au familiarizat cu florile de primăvară cu ajutorul
753
prezentării PowerPoint, prin colorare, decupare și realizare de
expoziție cu brândușe, prin completarea unui joc piramidă a
primăverii, cu imagini reprezentative (plante, insecte, păsări).
 Realizarea activităţilor în natură, în parcul școlii Lecţiile au
fost proiectate integrat și pe teme interdisciplinare:
 Elemente esențiale pentru viața plantelor – Apa: Elevii au
plantat flori în grădina școlii, urmărind îndeplinirea condițiilor
necesare creșterii plantelor, pașii de urmat în această acțiune și amenajarea estetică a unui
colț de natură.
 Investigatori în natură: învățare prin descoperire, identificarea elementelor naturale, cu
viață și fără viață, din natură; importanța reciclării. Elevii
au adunat semințe de salcâm, pietricele, păpădii, melci
etc., au clasificat materialele găsite după formă, culoare,
dimensiune, criteriul vieții.
 Natura, prietena copiilor – activități de desfășurare a
lecțiilor, temelor, jocurilor în natură.
Etapa de evaluare:
 Realizarea de colaje cu imagini din activitățile realizate și
a unui album.
 Diseminarea activităților pe grupul părinților.
 Expunerea desenelor realizate de elevi, având ca temă pădurea sau elemente din natură.
 Elevii au primit diploma clasei pentru participare la proiect.
754
INOVAȚIE ȘI CREATIVITATE DIDACTICĂ

PRIN INTERMEDIUL PROIECTELOR ETWINNING
prof. înv. primar MONICA CECILIA PĂDURARU

Școala Gimnazială nr.7 Galați
Cea mai mare rețea a profesorilor din Europa, eTwinning, oferă profesorilor un mediu
ideal pentru a colabora cu colegii și a descoperi modalități noi de utilizarea a TIC în
predare. Studiul eTwinning (2015) a arătat că 29% dintre profesori consideră că eTwinning a
avut un impact important asupra abilității lor de a folosi tehnologiile în predare, iar 37% au
declarat că impactul a fost cel puțin mediu. eTwinner-ii au semnalat și o creștere a gradului de
utilizare a practicilor de predare-învățare digitale: participare la cursuri online (78%), crearea de
materiale în colaborare cu elevii (77%) sau utilizarea rețelelor sociale alături de elevi (76%).
În acest sens vreau să vă supun atenției două proiecte eTwinning la care am participat
împreună cu elevii mei de clasa pregătitoare în anul școlar 2021-2022: „ON MOUNTAIN
ROADS” și „SMART CLUBS”. În cadrul primului proiect, elevii clasei pregătitoare au aflat
lucruri interesante prin intermediul acestui proiect despre zone montane deosebite atât din țara
noastră cât și din alte țări partenere. Au făcut cunoștință cu primele aplicații digitale în realizarea
diverselor activități din cadrul proiectului (au adorat Chaterpix). Au aflat despre ce înseamnă
siguranța pe internet jucând diverse jocuri online legate de acest subiect. Au intrat în întâlniri
online cu membrii din proiect. Au desfășurat activități practice plantarea copacilor, reciclare,
reutilizare a materialelor, au mers în excursie la munte și au cercetat această zonă minunată a
țării noastre. Proiectul a fost un succes al micuților mei fluturași!
Obiectivele urmărite au fost:
- îmbunătățirea competențelor lingvistice;
- dezvoltarea abilităților IT;
- îmbogățirea cunoștințele despre zonele montane spectaculoase ale fiecărei țări;
- comunicarea cu partenerii din proiect prin inermediul webinariilor
Fiind copii de clasă pregătitoare au fost dificile împărțirea sarcinilor de lucru în echipe restrânse
am încercat să rotesc toți copiii pe la fiecare activitate. Am avut sprijinul părinților mai ales în
cadrul întâlnirilor online dar și în realizarea unor activități practice precum plantarea copăceilor,
realizarea unor obiecte cu materiale reciclabile. Ca și metode de antrenare am folosit diverse
755
joculețe de atenție pe kahoot și exerciții de atragere în echipă, stimularea cu diferite recompense
(emojiuri, steluțe de șerif, fluturași poznași).
Am urmărit o abordare multidisciplinară, proiectele de acest tip sunt foarte ofertante din
acest punct de vedere. Multe noțiuni le-am descoperit și discutat la matematică și explorarea
mediului. Am îmbinat aceste cunoștințe cu aplicații practice la ora de dezvoltare personală, arte
vizuale și abilități practice. Am comunicat atât în limba română cât și noțiuni elementare în
limba engleză. Elevii au dobândit competențe de alfabetizare, competențe multilingvistice,
competențe în domeniul științei și tehnologiei, competențe digitale, competența de a învăța să
înveți și de ce nu, chiar minime competențe antreprenoriale.
Cel de-al doilea proiect „Smart Clubs” este un proiect ofertant pentru copiii de clasa
pregătitoare pentru că oferă posibilitatea abordării trans și interdisciplinare. Pe parcursul
desfășurării proiectului ne-am propus mai multe activități conform calendarului următor:
Noiembrie: -informații despre școală, prezentări ale profesorilor și elevilor, sondaje inițiale,
webinar de deschidere, selecții de logo-uri și postere, întocmirea documentelor privind acordul
părinților;
Decembrie:
- Club de gătit: copiii au bucătărit împreună cu părinții felul de mâncare preferat, (filme
maker, canva, colaj video...);
- realizarea unor decoratiuni de Crăciun expunerea acestora în școală (photo maker,
canva, photo collage...);
Ianuarie: - am desfășurat un club de fotografie ;
Februarie: - Clubul de muzică: elevii au cântat și am folosit Autorap, instrumentul web 2. (Este
un produs comun al Proiectului);
Martie și aprilie am organizat un atelier de plantare de pomi în curtea școlii și activități outdoor
și expoziția finală.
Proiectul a fost desfășurat la nivelul mai multor discipline și în cadrul activităților
extrascolare având o abordare multidisciplinară. Am urmărit formarea competențelor la nivelul
comunicării în limba maternă dar și în limba engleză prin activitățile de comunicare și
interrelaționare cu toți membrii din cadrul proiectului mai ales în cadrul webinariilor unde s-a
lucrat chiar o machetă a unui oraș tridimensional iar elevii au învățat câteva cuvinte de bază în
limba engleză. La nivelul competențelor de științe am observat creșterea unei plante și am
realizat concret plantarea unor copăcei. La nivelul competențelor digitale copiii s-au familiarizat
cu instrumentele web2 și am discutat despre siguranța pe internet. Am insistat pe formarea și
exprimarea lor culturală, estetică în cadrul diferitelor activități în mediul formal, informal și
756
nonformal. Foarte important este faptul că au conștientizat că există și alți copii de alte
naționalități la fel ca și ei, doritori de colaborare și afirmare prin lucrările realizate motivându-i și
încurajându-i să-și prezinte propriile creații și apreciind creațiile celorlalți parteneri.
Prin toate activitățile realizate am contribuit la acest proiect și chiar am demonstrat că
vârsta fragedă nu este un impediment în realizarea activităților. Am colaborat cel mai mult la
povestea Smart twinners at the zoo
http://www.storyjumper.com/book/read/130284722/624c76a74301e
https://twinspace.etwinning.net/203409/pages/page/2252102 responsabilitatea mea se poate
verifica aici https://twinspace.etwinning.net/203409/pages/page/1840080.
Bibliografie/webografie:
1. CRISTEA, S. Dicționar enciclopedic de pedagogie. Volumul I. București: Didactica
Publishing House, 2015. 832 p. ISBN 978-606-683-295-3
2. Recomandarea Consiliului Uniunii Europene din 22 mai 2017 privind Cadrul european al
calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și de abrogare a Recomandării Parlamentului
European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al
calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (2017/C 189/03). In: Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, C 189. 14 p. [online]. [citat 09.03.2019]. Disponibil:
https://ec.europa.eu/ploteus/sites/eac-eqf/files/ro.pdf
3.https://twinspace.etwinning.net/203409/pages/page/1875282
4.https://www.blogger.com/u/4/blog/posts/5429747363764916663
5.https://twinspace.etwinning.net/203409/pages/page/1875283
6.https://www.facebook.com/groups/430600031843487/?ref=share
757
PARTENERIAT EDUCAȚIONAL ȘCOALĂ – GRĂDINIȚĂ

„JOC, MIȘCARE ȘI IUBIRE”
Prof. PÎRLOG NICOLETA

Școala Gimanzială „Sfântul Nicolae”, Vânători, Jud. Galați
"Fiecare copil este un tip diferit de floare. Și toți la un loc fac din această lume o grădină
frumoasă." – Anonim
ARGUMENT
După I. CERGHIT în ”Metode de învățământ”, București, E.D.P. 1976, pag. 11,165,

autorul spune că ”jocul este o activitate fizică și mentală spontană și urmărită prin ea însăși, fără
utilitate imediată, generatoare de distracție, de plăcere și de reconfortare. După cum se știe, jocul
este o activitate puternic ancorată în viața copilului. Specifică jocului este activitatea în colectiv,
cu toate avantajele care decurg din valorificarea ei în cadrul procesului instructiv-educativ. Jocul
presupune cooperare, colaborare cu partenerii de joc, armonizarea intereselor, motivelor,
acțiunilor și eforturilor personale, cu cele ale colectivului, presupune încadrarea în colectiv,
acceptarea și recunoașterea liderului, asumarea unor responsabilități, conlucrare și întrajutorare,
atitudine critică și autocritică.
Noi, cadrele didactice, este momentul să acţionăm în vederea formării unor atitudini şi
aptitudini încă de la grădiniță necesare înţelegerii relaţiilor care există între oameni, să îi educăm
în vederea înţelegerii, apărării, îmbunătăţirii relaţiilor cu cei din jur, creând astfel condiţii mai
bune de viaţă într-un mediu propice.
Acest parteneriat îşi propune să antreneze elevii si prescolarii în diverse activități
sportive și de dezvoltare a spritului civic. De asemenea, se urmăreşte educarea relaţiilor umane
din cadrul comunităţii în care trăiesc şi din afara ei, formarea şi dezvoltarea atitudinii faţă de
voluntariat. Acest proiect de parteneriat a luat naştere din dorinţa de a stabili o relaţie mai strânsă
între şcoală şi grădiniţă.
758
SCOPUL PARTENERIATULUI
Obiectul prezentului protocol de colaborare îl reprezintă derularea de activităţi sportive
şi de voluntariat între elevii din ciclul gimnazial și preșcolari, conform programului stabilit, în
vederea dezvoltării multilaterale a copilului.
OBIECTIVE:
Participarea la jocurile de mișcare, organizate sau spontane, în funcție de
capacitatea psiho-motrică și a intereselor individuale.
Însuşirea de noi deprinderi prin activităţi comune preşcolari – şcolari.
Manifestarea unor comportamente sociale adecvate în activitățile ludice
Formarea unor atitudini moral-civice pozitive față de cei mici.
REZULTATE AŞTEPTATE:
Schimb de experienţă eficient în ceea ce priveşte specificul muncii din şcoală şi
grădiniţă.
Stabilirea unor relaţii de prietenie între preşcolari şi şcolari.
Formarea de abilităţi de comunicare.
Promovarea, în comunitate, a unei imagini pozitive a celor două instituţii
implicate. Expoziţie cu materialele realizate pe platforma Padlet.
Postarea pe site-ul şcolii.
Produse ale activităţilor comune ale preşcolarilor şi şcolarilor.
ROLUL PĂRŢILOR
A. Instituţia iniţiatoare
Desfăşurarea, pe parcursul parteneriatului, a activităţilor propuse.
B. Instituţia parteneră va proceda la:
Colaborare interinstituţională în vederea redactării Parteneriatului Educațional.
Asigurarea spaţiului adecvat şi a materialelor educaţionale necesare pentru
desfăşurarea activităţilor propuse.
Organizarea unor activităţi în parteneriat, prin schimb de experiență.
METODE/ TEHNICI DE LUCRU: jocuri de mișcare în perechi și pe grupe, activități online.
EVALUARE
activități sportive – concurs;
realizarea de cărți digitale, felicitări virtuale, etc.
759
RESURSE FINANCIARE
Sponsorizări din partea părinţilor în vederea:
asigurării materialelor sportive pentru desfășurarea jocurilor și ștafetelor;
acordarea de diplome
înregistrări video, realizare de fotografii.
GRAFICUL ACTIVITĂȚILOR
An școlar 2021-2022
Nr. ACŢIUNEA FORMA DE LOC DE

PROPUSĂ DESFĂŞURARE PERIOADA
crt. REALIZARE
1. „Drumul lui Moș ACTIVITATE SALA DE GRUPĂ DECEMBRIE
Nicolae, de la PRACTICĂ ȘI DE – ÎNTÂLNIRE 2021
Școală spre VOLUNTARIAT ONLINE
Grădiniță”
2. „Jocurile CONCURS TERENUL DE IUNIE

copilăriei de SPORT A ȘCOLII
astăzi” GIMNAZIALE 2022
”SFÂNTUL
NICOLAE”,
VÎNĂTORI
Bibliografie:
1. https://www.ilive.ro/220-citate-despre-copii-motto-uri-scurte-si-frumoase/
2. Cerghit Ioan, 1976, ”Metode de învățământ”, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
760
PROIECTELE EDUCAȚIONALE, CALEA SPRE REUȘITĂ ȘCOLARĂ!
prof. înv. primar FRUNZĂ NICUȚA

Școala Gimnazială nr.7 Galați
Locul fundamental în cercetarea pedagogică şi în politica educațională a oricărui sistem de

învățământ din lumea întreagă îl ocupă educația curriculară, formală. Faptul este firesc, ținând
seama de rolul hotărâtor pe care-l joacă şcoala în formarea personalității copiilor. Sistemul
educației curriculare este fundamental pentru realizarea ulterioară a educației, pe parcursul
întregii vieți, fiindcă în şcoală se dobândesc achizițiile de bază, fie ele de natură cognitivă,
operațională sau atitudinală, capacitatea de a învăța şi plăcerea de a învăța. Raportul Comisiei
UNESCO este categoric în această privință: „Nimic nu poate înlocui sistemul formal de educație,
în care fiecare se inițiază în disciplinele cunoaşterii, sub multiplele ei forme. Nimic nu se poate
substitui relației de autoritate, dar, de asemenea, de dialog dintre profesor şi elev” (Delors, 1996,
p. 17).
Dezvoltarea organizației şcolare, în contextul managementului schimbării curriculare şi al
mediului curricular, este facilitată de existența unui cadru metodologic, a unor repere
operaționale în domeniul managementului prin proiecte şi programe educaționale. În cele din
urmă, competențele şi experiența metodologică ale managerilor şcolari şi cadrelor didactice în
acest domeniu vor avea implicații asupra optimizării procesului curricular (prin transpoziția
elementelor metodologice la nivelul managementului curriculumului) şi a procesului de învățare.
La cel din urmă nivel, competențele de self-managementul învățării sunt susținute de activități de
implicare şi responsabilizare a elevilor în organizarea, monitorizarea şi evaluarea programelor
curriculare.
În acest sens am aplicat la nivelul instituției un Proiect educational extracurricular
„Toamna, simfonia culorilor și aromelor”
ARGUMENTUL PROICTULUI:
Copiilor le place să descopere, să investigheze, să se joace în aer liber, în parcuri, în grădini
cu flori sau legume, în grădina bunicii, sub copacii din curtea școlii și nu numai.
În preajma plantelor, a florilor, copiii dobândesc pentru lumea lor interioară gingășia,
admirația, sentimentul de ocrotire, armonia formelor și culorilor, grija față de frumos și
fragilitate, stilul de viață sănătos și bucuria lucrului făcut în echipă.
761
Acest proiect încearcă să formeze și să dezvolte unele inteligențe naturiste la copii, care
duc la dobandirea unor cunoștințe reale despre lumea plantelor, la formarea deprinderilor de
observare a unor fenomene specifice anotimpului de toamnă și nu în cele din urmă, spre
educarea unor comportamente și conduite civilizate față de mediul înconjurător.
SCOPUL PROIECTULUI:
Formarea unor atitudini de investigare, cercetare, explorare a mediului viu și implicarea
directă, activă și responsabilă a elevilor în acțiuni care să vizeze comunicarea și relaționarea în
cadrul grupului privind rezolvarea unor situații problemă-cotidiene, protejarea plantelor și a
mediului înconjurător, observarea unor fenomene specifice anotimpului de primăvară.
OBIECTIVE:
 Optimizarea capacității de comunicare și dezvoltare a limbajului prin implicarea în
crearea/citirea de povești și poezii despre toamna a unui număr de 50 de elevi din clasa I
A si B de la Școala Gimnazială Nr.7, Galați, în perioada 24.09-29.11. 2022;
 Creșterea nivelului de observarea a unor fenomene specifice anotimpului de toamna prin
participarea la activitățile în aer liber desfășurate cu cei 50 de elevi ai claselor I A si B, de
la Școala Gimnazială Nr.7, Galați, în perioada 24.09-29.11. 2022;
 Optimizarea capacității de relaționare și comunicare în cadrul grupului prin participarea
la toate activitățile propuse în cadrul proiectului a celor 50 de elevi din clasele I A si B,
de la Școala Gimnazială Nr.7 Galați, în perioada 24.09-29.11. 2022;
GRUPUL ȚINTĂ: 50 elevi ai claselor I A si I B
PARTENERI: părinții clasei I A și I B
EUROFRUCT VIILE GALAȚI
BIBLIOTECA V.A.URECHIA, Filiala Nr.1 ”COSTACHE NEGRI” Galați
PERIOADA DESFĂȘURĂRII PROIECTULUI: 24.09-29.11. 2022
RESURSE SPAŢIALE:
Şcoala Gimnazială Nr.7 Galați, orizontul local apropiat, Grădina Botanică, Biblioteca
Municipală pentru Copii, Filiala Nr.1 ”C. Negri” Galați
RESURSE FINANCIARE: autofinanţare
METODE ŞI PRECEDEE:
- demonstraţia, modelarea, lucrul în echipă, observaţia, descoperirea, problematizarea,
chestionarul, excursia tematică, dezbaterea, brainstorming-ul, povestirea
MIJLOACE DIDACTICE
- afişe, videopreoiector, fotografii, internetul, aparat foto, laptopul
ACTIVITĂŢI:
762
1. Toamna aromată – Vizită la Livada Soarelui, Societatea EUROFRUCT VIILE,
JUD.GALAȚI, observarea fructelor din livadă și a viței-de-vie.
2. Culorile toamnei - realizarea unei machete a toamnei care va include un ghiveci cu floarea
soarelui realizat cât elevul de înalt, activitatea va fi realizată în perechi.
3. Flori de toamnă – pictură flori de toamnă, vizitarea unor expoziții de toamnă virtuale la
biblioteca școlii, expoziție la școală.
4. Toamna în natură – excursie tematică la Grădina Botanică pentru oservarea în timp real a
plantelor și insectelor care apar, completarea unui jurnal de observații.
5. Carnavalul toamnei– elevii o vor sărbători pe minunata toamnă cu cântece și dansuri dar și
jocuri creative, activitatea se va desfășura la Biblioteca V.A URECHIA Filiala nr.1 ”C.Negri
Galați”.
EVALUAREA PROIECTULUI:
- observarea sistematică a comportamentului elevilor în situaţii concrete;
- expoziţii cu lucrările elevilor atât în mod fizic cât și expoziție virtuală pe platforma wakelet;
- acordare de diplome pentru contribuţii deosebite şi originalitate;
- mediatizarea mesajului proiectului prin postere relizate de elevi;
- realizarea unei pagini virtuale a proiectului chiar o cărticică virtuală ”Ghiocelul, vestitorul
primăverii” cu ajutorul instrumentului StoryJumper;
- prezentarea proiectului pe site-ul www.didactic.ro
Bibliografie:
1.Delors, J. (1996). Learning: the Treasure Within. Report to UNESCO of the International
Comission on Education for the Twenty-First Centur. UNESCO
2. Maciuc, I. (2007). Management educațional. Formarea competenței manageriale a

profesorului. Craiova: Editura Sitech
763
PROIECT EDUCAȚIONAL „POVEȘTI DULCI CU BRIOȘE”
Prof. înv. primar ALEXANDRU STELUȚA
Școala Gimnazială Nr 7, Galați
MOTTO: „O dietă echilibrată înseamnă câte o prăjitură în fiecare mână”
Barbara Johnson
ARGUMENT
Alimentaţia reprezintă domeniul în care se fac cele mai grave erori.
Omul modern se hrăneşte într-un mod nesănătos, mănâncă prost şi mult. Aşa se face că o
persoană din două suferă de exces de greutate (depăşirea cu peste 10% a greutăţii normale).
Aceasta are efect nefast asupra sistemului osos, a scheletului şi asupra aparatului motor, în
special asupra părţii inferioare a corpului. Cu cât excesul în greutate este mai mare cu atât creşte
şi procentajul persoanelor care suferă de maladii coronariene (angină pectorală, infarct
miocardic, ateroscleroză), sau cu afecţiuni cancerigene, cum ar fi cancerul intestinelor.
Ar trebui respectate câteva reguli privind modul în care ne alimentăm sănătos:

- se mănâncă încet, având timp suficient pentru consumarea mâncărurilor, fără stres, fără
întreruperi (ridicare de la masă pentru rezolvarea unor probleme), într-o atmosferă de calm şi
linişte;
- cu 15-20 de minute înainte de masa principală se poate consuma o salată sau un mic aperitiv,
pentru a se micşora senzaţia de foame, mărind saţietatea;
- nu se "sare" peste mese şi nici nu se înlocuieşte masa cu o felie de pâine cu unt;
- se mestecă mult şi bine, hrana trebuind fărâmiţată înainte de a se înghiţi, pentru a uşura munca
stomacului;
- nu se beau lichide în timpul meselor, deoarece digestia este mai dificilă, producându-se mai
mult acid în stomac;
- după ora 17 nu se consumă mese îmbelşugate, bogate în proteine, greu de digerat, iar cu 2 ore
înainte de culcare nu se mănâncă nimic;
764
Scopul proiectului:
Proiectul a fost conceput cu scopul de a informa şi de a forma la elevi

o mare adaptabilitate la autoinformare, pentru o dezvoltare sănătoasă fizică şi psihică
armonioasă, pentru o dezvoltare care să le faciliteze reuşita în viaţă.
- Educarea abilităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi de a comunica şi coopera;
- Formarea unor deprinderi practic-gospodărești specifice nivelului de dezvoltare motrică
- Dezvoltarea unor sentimente și atitudini pozitive față de ceilalți (spiritde echipă, de voluntariat,
de într -ajutorare, de respect, empatie și de toleranță);
Obiective generale:
- informarea elevilor privind drepturile consumatorilor;
- informarea elevilor cu privire la existenţa piramidei alimentare, a unor principii care stau la
baza alimentaţiei copilului şcolar;
- dobândirea unui comportament responsabil faţă de propria sănătate, dar şi a celor din jur;
- realizarea în mod indirect a educaţiei adulţilor și cultivarea relaţiilor interpersonale.
Grupul ţintă - elevii din clasele P-IV și din claseleV-VIII
Perioada de desfăşurare: 18 octombrie 2022 – 21 octombrie 2022
Echipa de proiect: director și prof.înv primar
RESURSE
a) Materiale: echipamente: computer, aparat foto, xerox ;imprimantă; consumabile :

hârtie A4, A3, A1, scotch, markere, tuş, carioca, acuarele, baloane, banci; materiale: briose
b) Informaţionale: Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice, nr. 156 din 12 septembrie 2008, cărţi
de specialitate (chimie, biologie, enciclopedii), internet, Codul consumului;
c) Strategice: activitatea în grup, conversaţia, referatul, portofoliul, jocul de rol,

lectura selectivă, activităţi practice,redactarea unui text publicitar, redactarea computerizată,
expozitie de lucrari ;
d) Spaţiale: şcoală - laboratorul de Chimie, bucatarie personala;
765
e) De timp : 1 oră/pe zi
f) Financiare : sponsorizări ale părinţilor elevilor/profesorilor cu produse finite;
g) Susţinere din partea conducerii şcolii.
Rezultate aşteptate: responsabilizarea elevilor faţă de problemele de sănătate; abilitatea muncii

în echipă, între elevii clasei; portofoliul proiectului, un CD cu imagini din activităţile de
implimentare a proiectului; sensibilizarea OJPC privind implicarea în educarea elevilor în
calitate de consumatori; elevii devin mesagerii informaţiilor acumulate în propriile lor familii;
Modalităţi de evaluare: chestionare, sondaje de opinii (înainte şi după proiect sau în timpul
derulării preoiectului); analiza produselor de grup: poster, referat , colaj, desene, portofoliul
proiectului; concurs; diploma.
ACTIVITĂȚI ÎN DERULARE
Activitatea 1: „Ce mâncăm? Cât mâncăm?” „Răspunsuri la întrebările pe care le punem in

fiecare zi” „Ce înseamnă o alimentaţie sănătoasă?”„Ce reprezintă piramida alimentaţiei
sănătoase?”„Ce alimente sunt destinate copiilor şi şcolarilor ?”
Activitatea 2: „Compoziţia chimică a alimentelor„“Ce substanţe se găsesc în briosele pe care le

consumăm?”Noi am identificat câteva: glucide, lipide, proteine, apă.
Activitatea nr. 3: „Efectele E-urilor”, „Vom afla totul despre aditivii alimentari?”
Activitatea nr. 4: “Ce vom mânca azi?”“Oare ce conţine portocala? Şi ce pH are?

Dar kiwi? Dar cartofii?” Micii cercetători!-lucrari experimentale
Activitatea nr. 5:" Stil de viaţă-Tu alegi!” “Glucide multe de mănânci”; Obez rişti ca să
ajungi!”
766
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCATIONAL

REGULAMENT CONCURS
„ENGLISH SPEAKING COUNTRIES LANDSCAPES”
COMPETITION
prof. RUSU MARIANA

Școala Gimnazială Nr.7, Galați
SCOPUL ŞI DURATA CONCURSULUI

„ENGLISH SPEAKING COUNTRIES LANDSCAPES”
COMPETITION
Este un concurs de creaţie în limba engleză organizat la nivelul judetului, care îşi
propune drept obiective: promovarea creativităţii ca parte a procesului de life-long learning,
promovarea gândirii creative şi a sensibilităţii emoţionale şi lărgirea accesului elevilor la
exprimare creativă.
ARGUMENT
Secolul XXI nu mai ca a marcat numeroase si importante prefaceri tehnologice si
stiintifice, ci a adus in prim plan si o nevoie acuta a omenirii de a comunica, a socializa si, mai
ales, de a se informa. Ca atare, studiul unei limbi straine a capatat un rol central in realizarea
acestui deziderat, iar limba engleza, fiind vorbita in prezent, de o treime din populatia mondiala,
este principala limba straina dorita in echiparea fiecarui cetatean pentru a face fata cu succes
provocarilor unei societati bazate pe cunoastere.
Studiul limbii engleze contribuie intr-o maniera specifica la formarea generala a fiecarei
persoane, in special prin dezvoltarea competentei de comunicare intr-o limba straina, dar si prin
dezvoltarea abilitatilor cognitive in general, sensibilizarea cu privire la aspecte interculturale,
largirea orizontului de cunoastere, cresterea stimei de sine, sporirea motivatiei. Limbile straine
reprezinta pasaportul tau catre ceilalti oameni. Ele te ajuta sa comunici eficient cu strainii cu
care vii in contact fie ca esti la munca ori in vacanta. Limbile straine sunt folosite in toate
domeniile, ele aduc oamenii aproape si leaga continente, leaga tari, leaga culturi si civilizatii.
Forma actualĂ a programei scolare pentru disciplina limba engleza reprezinta o etapa
tranzitorie catre un demers viitor de proiectare unitara si coerenta pe parcursul intregului
invatamant preuniversitar, care va avea la baza definirea profilului de formare al absolventului
si elaborarea unui nou cadru de referinta unitar al curriculum-ului scolar romanesc.
Scopul studierii limbii engleze in scoala este insusirea limbii engleze ca intrument de
comunicare, accentul fiind pus pe punerea in practica, a normelor exprimarii orale si scrise. De
aceea, profesorul de limba engleza are un rol important, si anume, acela de a-i stimula pe copii,
de a gasi in permanenta activitati care sa ii faca pe elevi sa contientizeze importanta studierii
limbii engleze. Cunoasterea si utilizaera corecta a limbii engleze le asigura copiilor o dezvoltare
plenara, le deschide acestora perspectiva unei vieti spirituale bogate.
Rolul decisiv in cultivarea limbii engleze revine scolii. Acesta este motivul care ne-a
indemnat sa realizam acest concurs. In realizarea subiectelor se va tine seama de cunostintele pe
767
care le detin elevii din clasele anterioare, precum si de cele studiate in anul scolar in curs, de
posibilitatile de intelegere corespunzatoare varstei, dar s-a avut in vedere si faptul ca materialul
auxiliar rezultat trebuie sa reprezinte un instrument de lucru util pentru profesorul preocupat
permanent de cultivarea limbii engleze.
REGULAMENT DE PARTICIPARE
Prezentul regulament defineste cadrul specific de organizare a „ENGLISH SPEAKING

COUNTRIES LANDSCAPES” COMPETITION
Pot fi inscrisi la concurs elevi din invatamantul liceal, gimnazial din judetul Galati dar si
din tara.
Pregatirea elevilor pentru concurs vizeaza competentele generale/specifice si
continuturile asociate acestora din programele scolare din anii anteriori anului de studiu in case
se afla, precum si continuturile pentru anul scolar in curs invatate pana la data desfasuratii
fiecarei faze a concursului, aprofundate si extinse in limitele particularitatiilor de varsta ale
elevilor.
Concursul se va desfasura pe nivelurile de varsta si de pregatire didactica, in intervalul
claselor V- VIII si IX-XII.
ACTIVITATEA 1
ETAPA I:
 Fiecare elev participant va trebui sa aleaga o fotografie reprezentativa dintr-o tara
vorbitoare de limba engleza (Regatul Unit al Marii Britanii, Statele Unite ale Americii,
Australia, Canada, Irlanda, Malta) si sa compuna un eseu pe baza imaginii in care poate
sa descrie exact ce se poate vedea in imagine si/sau ce trairii sau sentimente ii trezesc
acele imagini. Atat imaginea cat si eseul vor putea fi trimise pe adresa profesorului
coordonator: marianarusumariana@gmail.com
 Lucrarile vor fi jurizate si notate.
ACIVITATEA 2
ETAPA II:
 Dupa ce toate lucrarile au fost primite si evaluate, fiecare concurent/scoala va primi din
partea organizatorilor o noua fotografie (acceasi pentru fiecare participant) intr-un
interval de timp dat, conform calendarului. Pe baza noii fotografii concurentii vor trebui
descrie exact ce se poate vedea in imagine si/sau ce trairii sau sentimente ii trezesc acea
imagine. Noile eseuri vor putea fi trimise pe adresa profesorului coordonator:
marianarusumariana@gmail.com
 Noile eseuri vor fi evaluate si notate.
 Pe baza mediei dintre cele 2 probe elevii vor fi recompensati.
 Profesorii care doresc sa se inscrie in concurs trebuie sa trimita o
fisa de inscriere(Anexa 1) pe adresa coordonatorului proiectului,pana la data de
01.04.2021.
 Responsabilitatea organizarii si desfasurarii primei faze revine fiecarei unitati de
invatamant inscrise in concurs
 Profesorii care au indrumat elevii vor primi adeverinte.
 Concursul se va organiza la Scoala Gimnaziala nr.7, Galati, jud Galati
 Nu se vor acorda premii in obiecte sau bani. Nu se admit contestatii.
768
 Lucrarile vor fi tehnoredactate in Times New Roman 12, la 1 1/2 randuri.
 Sub titlul textului se precizeaza clasa. In coltul din dreapta
ACTIVITATEA 3
 Realizarea de filmulețe documentare/ curiozități despre o țară vorbitoare de limba
engleză.
ACTIVITATEA 4:
 Realizarea de momente artistice (Piese de teatru, cântece, filmulețe) din spațiul
anglo-saxon.
ACTIVITATEA 5
ETAPA III: (etapa directă):
Etapa directă a concursului se va desfăşura la sediul şcolii coordonatoare. Fiecare elev
participant va primi acelaşi set de 20 de întrebări cu 4 variante de răspuns din care pot fi corecte
4, 3, 2, 1 variante. Fiecare variantă corectă va primi 1 punct, aşadar maximul de puncte posibile
este 20. Cele 20 de întrebări pot face referire la:
1. Obiective turistice din ţările vorbitoare de limbă engleză.
2. Elemente generale din geografia acestora.
3. Sărbatorile specifice în aceste ţări.
4. Diferenţe de vocabular între ţările vorbitoare de limba enlgleză.
Pentru concurentii din alte judete, responsabilitatea organizarii desfasurarii concursului
revine unitatii de invatamant paticipante. Profesorul coordonator, impreuna cu ceilalti membri ai
proiectului, vor transmite on-line, in dimineata concursului, subiectele si baremele pentru fiecare
nivel de studiu, pe adresa scolilor care au elevi calificati la aceasta etapa. Profesorii din scolile
paticipante au datoria sa multiplice subiectele, sa le distribuie participantilor si sa asigure
suprevegherea si evaluarea lucrarilor. Procesul verbal cu punctajele obtinute, din fiecare unitate
participanta, este transmisa coordonatorului proiectului (marianarusumariana@gmail.com), in
maxim 24 de ore de la finalizarea concursului.
De precizat, este faptul că, în cazul în care situația pandemică nu
ne va permite să susținem proiectul așa cum ne-am
propus, această etapă se poate desfășura online cu ajutorul aplicațiilor Google (Google
Classroom, Formulare Google, Google Meeting).
Ne propunem, deasemenea, ca pe parcursul proiectului să desfășurăm activități cu ajutorul
noilor tehnologii pentru a face activitățile mai atractive și interactive ( Kahoot, Wordart, Vimeo
Chatterpix, Jigsawplanet, Padlet, Facebook, etc).
Impactul estimat al implementării concursului asupra grupului ţintă, asupra şcolii şi
asupra partenerilor: elevii îşi vor forma şi valorifica competenţe în planul creativităţii.
769
PROIECT EDUCAŢIONAL „PE URMELE TRECUTULUI”
prof. ȋnv. Primar ENACHE DOINA

Şcoala Gimnazială Nr.17 Galați
ARGUMENT
Proiectul de faţă îşi propune să joace un rol important în cadrul relaţiei educaţionale
muzeu – unităţi şcolare, oferind o alternativă la petrecerea timpului liber în perioada vacanţei
şcolare într-o manieră interactivă, inedită, prin care să se îmbine componenta educaţională a
activităţilor cu cea ludică, de divertisment.
OBIECTIV GENERAL
Prin acest proiect se urmăreşte atragerea interesului elevilor de diferite vârste faţă de
informaţia istorică, în general, şi faţă de particularităţile activităţii muzeale, în special. Termenii
cheie ai acestui proiect sunt: interdisciplinaritate, încurajarea studiului individual şi divertisment.
OBIECTIVE SPECIFICE
 Stimularea interesului elevilor participanţi la proiect pentru cunoaşterea şi înţelegerea
trecutului poporului român;
 Însuşirea unor cunoştinţe de bază cu privire la istoria orașului Galați;
 Promovarea istoriei sociale şi culturale a oraşului Focşani, ca element vital al relaţiilor
interumane;
 Dezvoltarea sentimentelor de respect şi preţuire faţă de marile personalităţi ale istoriei
naţionale şi locale;
 Comemorarea în spaţiul muzeal a unor evenimente şi personalităţi marcante din viaţa
comunităţii vrâncene
 Stimularea creativităţii elevilor
DURATA PROIECTULUI
Iulie-August
LOCAŢII
 Secţiile Muzeului Satului Galați: Secția din Pădurea Gârboavelor, Secţia de la Ştiinţe ale
Naturii, Secţia de Etnografie, Muzeul de Istorie
BENEFICIARI
 Beneficiari direcţi: elevi, voluntarii
 Beneficiari indirecţi: comunitatea locală, mass-media.
TEMATICA PROIECTULUI
Proiectul educaţional „Pe urmele trecutului” vine să popularizeze oferta culturală a
Muzeului Satului din Gârboavele/Galați la nivelul comunităţii locale. Se urmăreşte ca muzeul să
devină astfel un factor activ şi permanent în procesul educaţional şi o alternativă de petrecere a
timpului liber, pentru persoane de toate vârstele.
770
Proiectul presupune realizarea unei serii de activităţi, menite să concretizezeobiectivele
specifice anterior precizate.
Prima etapă presupune prezentarea proiectului către factorii de decizie din cadrul
Muzeului şi din şcolile gălățene.
Etapa a doua constă în demersurile efectuate de iniţiatorii proiectului, în vederea
atragerii elevilor la derularea acţiunilor propuse.
În cadrul celei de-a treia etape se vor desfăşura activităţile care fac obiectul prezentului
proiect.
A patra şi ultima etapă presupune organizarea unei mese rotunde pentru evaluarea
proiectului, la care sunt invitate toate părţile implicate.
ACTIVITĂŢI
Fiecare activitate se va finaliza prin prezentarea unor impresii ale zilei, urmate de
eventuale sugestii pentru activităţile următoare. De asemenea, toate acţiunile vor fi fotografiate,
respectiv filmate.
RESURSE UTILIZATE
Resurse umane:
 Muzeografii Muzeului Satului Galați
 Elevi
 Alţi participanţi
Resurse materiale:
 Coli xerox, aparat foto, cameră video
 Calculator, imprimantă, videoproiector
REZULTATE AŞTEPTATE
⮚ Asigurarea, în continuare, a unei foarte bune imagini instituţionale a Muzeului
⮚ Creşterea numărului de vizitatori
⮚ Implicarea permanentă a Muzeului în procesul educaţional
⮚ Mărirea coeziunii personalului muzeal implicat în proiect
⮚ Atragerea de sponsori
⮚ Publicarea de articole în presa locală
PROMOVAREA PROIECTULUI
⮚ Promovarea proiectului în mass-media locală;
⮚ Postarea proiectului, pe pagina de facebook a Muzeului Satului
DURABILITATEA ÎN TIMP A PROIECTULUI

Proiectul educaţional de vacanţă „Pe urmele trecutului”, prin oferta sa generoasă de
activităţi interactive, comportă o probabilitate ridicată de a avea un impact puternic nu numai
asupra elevilor participanţi, ci şi asupra altor categorii de persoane. De aceea, pe viitor, ne
propunem să venim în întâmpinarea comunităţii locale, prin derularea unor proiecte de acelaşi tip,
care să conţină activităţi la fel de variate, atractive şi cu un bogat conţinut informaţional.
BIBLIOGRAFIE
http://www.skytrip.ro/muzeul-satului-din-padurea-garboavele-din-judetul-galati-ob-2254.html
771
DE LA TADIȚIE LA MODERN
prof. ȋnv. primar MARIN CĂTĂLINA ALINA

ŞcoalaGimnazială Nr.17 Galați
„Viziune fără acţiune – nu se realizează nimic

Acţiune fărăv iziune – pierdere de timp
Viziune însoţită de acţiune – poate schimba lumea”
Nelson Mandela
Sunteţi gata să schimbaţi lumea?
Trecerea de la lecțiile predate înșcoli la cele bazate exclusiv pe videoconferințe a adus cu
sine multe provocări atât pentru profesori, deoarece aceștia au trebuit să facă un efort și mai mare
pentru a capta atenția elevilor, cât și pentru elevi deoarece atenția lor a fost mult mai mică fiind
acasă. Un lucru e cert: ne-am schimbat și pentru ca educația din zilele noastre să funcționeze și
să fie eficientă e nevoie de noi metode.
Deoarece timpul este crucial, în predare este nevoie ca lecțiile să fie bine
structurate,într-un modcâtmaiatractiv, săputemcaptașimenținecuriozitateaelevului ideal
petoatăperioadaorei.
Comunicarea poate fi eficientă atât față în față, cât și online dacă îndeplinim câteva
reguli de bază, cum ar fi:
 Realizarea unor prezentări PowerPoint pentru a prezenta informațiile importante legate
de lecția predată.
 slide-urile trebuie să conțină doar informațiile importante pe care le vei dezvolta mai apoi
în cadrul lecției.
 Alegerea unei teme de culori pentru fiecare prezentare și nu folosirea prea multor culori
deoarece acestea obosesc ochiul (alege culori care se pot citi – culori deschise pentru
background închis și invers).
 adaugarea de imagini în prezentări și videoclipuri scurte. Deoarece e ușor ca atenția unui
elev să se piardă destul de repede, ar trebui să împarți materialele video pe care le prezinți
pe secțiuni mai scurte. Videoclipurile lungi cu foarte multe informații nu stârnesc
curiozitatea unui elev, acesta devenind plictisit destul de repede. Un studiu realizat de cei
de la MIT afirmă faptul că videoclipurile care nu sunt mai lungi de 6 minute au cel mai
mare succes atunci când sunt prezentate cuiva.
772
Câteva instrumente ușor de folosit pentru a realiza prezentări pe care elevii le vor aprecia:
Flipsnack este un program online cu ajutorul căruia poți crea cataloage interactive cu
efecte realiste de răsfoire a paginilor. Acestea pot fi create prin încărcarea de fișiere PDF
sau pot fi realizate integral în Flipsnack.Teach Em te ajută să faci ca videoclipurile de pe
YouTube să se transforme în niște lecții interactive și interesante prin intermediul
chestionarelor și a notițelor care se pot adăuga fiecărui videoclip.
Canva este o platformă de design grafic care îți permite să creezi prezentări unice,
documente și alt conținut vizual de excepție.
Edupuzzle – această platformă îți permite să afli dacă elevii vizionează videoclipurile
pe care le-ai trimis, de câte ori urmăresc fiecare secțiune ale acestora și, de asemenea, poți
înțelege dacă elevii tăi au înțeles conținutul prezentat în videoclip.
Pe lângă a prezenta elevilor lecțiile pline de informații, trebuie să îi ajuți și să asimileze
informațiile prezentate. Una dintre metodele pe care poți să le folosești pentru a face acest lucru
este realizarea de chestionare scurte. Poți să faci acest lucru cât de des dorești, dar fără a oferi o
notă pentru răspunsurile elevilor. Deoarece elevii știu că nu vor primi o notă pe aceste
chestionare, aceștia nu vor fi intimidați și vor putea să le perceapă ca pe un instrument
educațional. S-a dovedit faptul că acestea crescperformanța și pe lângă acest lucru au și alte
beneficii cum ar fi:
 reține informațiile mai ușor;
 identifică golurile de cunoștințe;
 ȋncurajează învățarea;
 permite elevilor să aibă o verificare imediată a răspunsurilor corecte sau greșite.
Mai multe studii afirmă faptul că elevii care răspund în mod frecvent la chestionare rețin
mai ușor informațiile prezentate și au un grad de satisfacere mai ridicat legat de curs.
Pentru a realiza chestionare și jocuri interactive se pot folosi căteva instrumente cum ar
fi:
LIVRESQ este o platformă de creare de lecții interactive. Înlecții se pot introduce
chestionare complexe, asistenți educaționali, jocuri interactive, resurse externe. Lecțiile
dezvoltate se pot folosiși offline. Există o comunitate mare de profesorice o folosesc în România,
aproximativ 12.000. Pentru cadrele didactice, accesul este complet gratuit. Au și o biblioteca
publică, cu peste 2400 de lecții.
SOCRATIVE este o platformă pe care profesorii o pot folosi pentru a-și testa elevii
prin mini-chestionare. Întrebările pot avearăspunsuri multiple, pot fi cu variante de
răspunsadevărat/falssaudeschise.
773
QUIZLET este o platformăpe care o pot folosi atât profesorii, cât și studenții pentru a
crea și a distribui materialele pe care le folosesc pentru a învăța. Quizlet Live este produs de
către Quizlet cu scopul de a aduce la viață materialele distribuite. Pentru a face acest lucru acesta
creează jocuri interactive prin care elevii pot asimila mai bine informațiile prezentate în
materialele predate.
KAHOOT– Jocurile interactice îi pot motiva pe elevi să învețe, îi ajută să rămână
motivați și focusați. Prin Kahoot profesorii pot alege din jocurile preexistente sau pot crea unul
complet nou cu chestionare pentru elevi pe diferite subiecte.
SEESAW este o aplicație ușor de folosit care le permite elevilor să se documenteze
despre ceea ce au învățat la cursuri. Acest lucru poate fi realizat și de către părinți.
Concluzii: Predarea lecțiilor interactive necesită mai mult timp de organizare, creare și
realizare și nu în ultimul timp multă răbdare. Schimbarea poate avea loc atâta timp cât există
voință. Răspunsul corect poate să apară de unde te aștepți mai puțin, însă are un înțeles diferit
pentru fiecare dintre noi!
BIBLIOGRAFIE:
Oprea, Crenguţa - Lăcrămioara – „Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP,
Bucureşti, 2008
https://www.danailies.ro/activitate-pentru-acasa-construieste-o-poveste-amuzanta
https://pentruprieteni.com/util/cele-mai-bune-motoare-de-cautare-educationale-studii-carti-si-
resurse-decalitate-pentru-profesori-elevi-si-studenti
https://stiri.md/article/social/s-au-inchis-scolile-nu-si-cartile-modalitati-de-invatare-la-distanta
https://www.science-sparks.com/10-science-experiments-every-child-should-do-at-least-once/
https://www.ssww.com/blog/coronavirus-activity-guide-45-boredom-buster-ideas-for-kids/
https://growingbookbybook.com/online-literacy-resources
https://www.need.org/about-need/our-curriculum
774
Județul GORJ
775
ȘCOALA DE ASTĂZI, SOCIETATEA DE MÂINE
prof. înv. primar TOARNĂ REGHINA

Şcoala Primară Galbenu, Jud. Gorj
„Viitorul unei națiuni este hotărât de modul în care aceasta își pregătește tineretul“,
afirma, încă din secolul al XVII-lea, marele umanist olandez Erasmus. Este o bine-cunoscută
zicere din înțelepciunea colectivă și nimeni nu poate să o conteste. Elevii de azi sunt cetățenii de
mâine, cu educația, calificarea, comportamentul, cultura, scara de valori, atitudinea socială pe
care le capătă în școală și în familie. Educația este unul dintre fenomenele care au apărut o dată
cu societatea umană, suferind pe parcursul evoluției sale, modificări esențiale. „Omul nu poate
deveni om decât prin educație”, spune Kant, la modul imperativ. Tot ce ține de umanitate:
limbaj, rațiune, sentimente, arta, morala se realizează numai prin educație. Din cele mai vechi
timpuri, oamenii au fost însoțiți de educație, importanța acesteia sporind cu fiecare generație.
Educația reprezintă fundamentul vieții oricărui om cu ajutorul căreia s-au putut dezvolta
percepția despre lume, gândirea, stilul de viață, conservarea valorilor sociale, dar și spirituale.
Unul dintre rolurile cele mai importante ale educației este acela de a influența, transforma și
dezvolta personalitatea indivizilor. Procesul aceste este influențat atât de factorii genetici, cât și
de mediile educogene în care individul se află la un moment dat. Provocările perioadei în care
trăim, dezinteresul pentru școală al elevilor și permanenta transformare a lumii din jurul nostru
ne cer să ne reorientam mereu și să ne restructurăm modul de abordare, în primul rând
readaptându-ne noi înșine. Educația este foarte importantă și nu este legată strict de orele din
programul zilnic de la școală. Un copil învață și din activitățile extrașcolare, și din participarea la
proiecte, și din timpul petrecut alături de părinții săi. Ne dorim să-i pregătim pentru viață, să-i
lăsăm să aleagă ce-i interesează, să trieze informațiile care îi bombardează, să facă ceea ce noi
vrem de la ei. Și uităm că sunt totuși copii! E adevărat că învață repede, sunt de mici obișnuiți cu
tehnologia, dar nu au răbdare, nu-și ordonează dorințele, sunt mereu nemulțumiți, nu au timp să
se joace. Temele au devenit interzise sau opționale, învățăm din clasa întâi să adunăm trecând
peste ordin, din clasa a doua citim texte de două pagini, dăm teste de evaluare națională,
participăm la concursuri județene sau naționale, dar copiii noștri nu știu să se joace, nu știu să
șoptească, nu au răbdare să asculte o poveste, nu cântă și nu se joacă afară. Cărțile nu le mai sunt
prieteni, li se pare că școala e un alt tărâm de joacă. Creștem copii independenți, care știu să
spună ”Nu vreau!” și care nu știu ce este mila, generozitatea, ajutorul sau prietenia. Educație se
face și prin activitățile extrașcolare. Acțiunile de acest fel scot la iveală sufletul copilului, inițiază
prietenii, descoperă pasiuni, îndrumă interese. Învățătorul este cel care alege felul activității,
776
locul de desfășurare, formează echipe și sugerează teme de cercetare. Prin astfel de activități
elevii vor învăța să aprecieze frumosul, să iubească și să protejeze natura. Vor participa la
concursuri județene sau naționale, vor scrie poezie sau proză, vor recita, își vor dori să fie actori,
să cânte și să danseze. Orice copil este special dacă i se creează condiții să arate de ce este
special. În activitățile extrașcolare își urmează dorințele și aspirațiile personale datorită încrederii
inspirate și curajului insuflat de învățător. Orice activitate coborâtă din minte în sufletul copilului
are o frumusețe aparte. Îl învață să fie curios, să descopere, să aprecieze, să aleagă, să fie creativ,
să pună în valoare ceea ce are. Valențele informaționale și corelative ale activităților extrașcolare
sunt multiple. Ele devin eficiente dacă au constanță și atractivitate. Definitorie este dorința
cadrului didactic de a pune în valoare calitățile elevilor săi în orice moment, în orice loc, cu orice
ocazie. Scopul educației creștine este de a forma creștini. Nimic din ceea ce nu este creștinesc nu
va putea vreodată să fie introdus cu succes în educația unui creștin, la fel cum nimic din ceea ce
nu este creștinesc nu poate fi cu succes introdus în oricare altă fază a vieții creștinului. Prima
școală românească, după cum bine știm, a fost în biserică. Acum, din motive mai puțin cunoscute
sau înțelese de mulți dintre noi, școala scoate învățăturile bisericii din ea. Fiecare om poartă în
sufletul său o credință, care îl modelează pe parcursul vieții. Cu cât credința este mai mare, mai
puternică și mai sinceră, cu atât omul este definit mai frumos. Cu toții suntem creați după chipul
și asemănarea lui Dumnezeu, toți suntem minuni ale divinității, nașterea fiecăruia este rodul
Tatălui. Pe lângă familie, copilul mai are ca sprijin cadrele didactice, care au rolul de a-l învăța și
de a-i oferi un sens, un drum în viață. Educația creștină în școală, sau ora de religie, este menită
să educe elevul într-un sens responsabil și să mențină relația acestuia cu Dumnezeu. Rațiunea și
sentimentele sunt desăvârșite prin credință. Valul schimbărilor și al noutăților care asaltează
viața umanității și a fiecărei colectivități umane a dus la extinderea actului educativ de-a lungul
întregii vieți. Prezentul nu este un succes și nici un mod de existență morală, în care să
descoperim creștinismul autentic. Tinerii nu sunt direcționați către un sens etic. Aceștia caută
modalități diferite de viață, unele numite într-un mod fals progres și modernitate, care nu le aduc
certitudinea că se află pe o cale dreaptă, mai degrabă le este ruinată stabilitatea spirituală.
Așadar, „Viitorul unei națiuni este hotărât de modul în care aceasta își pregătește tineretul“,
afirma, încă din secolul al XVII-lea, marele umanist olandez Erasmus, deoarece prin calitatea
educațională, Școala și Biserica reprezintă locurile de păstrare și transmitere a valorilor
identitare. În procesul instructiv-educativ, rolul cadrului didactic este esențial, el reprezentând
„magicianul” de care 70 Școala de astăzi, societatea de mâine depinde, în cea mai mare măsură,
informarea și formarea viitorilor profesioniști care pot contribui, în mod hotărâtor, la progresul
societății în care trăim. În educație nu există rețete, există experiență acumulată, idei, teorii
bazate pe cercetări noi, practice confirmate care și-au demonstrat în timp eficiența, valori,
777
principii, reguli. Succesul educației se bazează pe adaptarea demersului educațional la nevoile
individuale ale fiecărui copil. Astăzi, educația propune patru tipuri fundamentale de învățare
devenite pe parcursul vieții „piloni ai cunoașterii“: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să
conviețuiești împreună cu ceilalți și a învăța să fii. În raport cu cerința educației de a-i învăța pe
elevi cum să învețe, școala trebuie să-i învețe în primul rând căile și mijloacele de supraviețuire,
și de aici de a face față și de a găsi totuși posibilitatea și capacitatea de a-și împlini și realiza
viața la potențialul pe care împrejurările istorice, nivelul social general, contextul îl permit.
Trebuie să fim preocupați să-i învățăm nu doar să învețe, ci și cum să-și consolideze anumite
însușiri specific umane, cum ar fi prietenia, omenia, solidaritatea, dragostea, ospitalitatea,
compasiunea față de ceilalți etc. Sintagma „tinerii de azi...” este cât se poate de reală în ceea ce
privește învățarea. Există o doză de precocitate dată tocmai de accesul la informație încă de la
vârste foarte mici. A trata elevii ca pe ființe prea naive devine o naivitate a educatorului. Tocmai
de aceea, ei trebuie făcuți să înțeleagă corect lumea în care trăiesc, să li se inoculeze principiul
unei concurențe loiale. Scopul final este de a învăța elevul cum să învețe, a învăța elevul să
gândească singur și să i se ofere o motivație foarte clară a necesității învățării. Din păcate, în
prezent asistăm la o răsturnare a scării valorilor, care demotivează parțial elevii. Sărăcia
determină o obsesie a câștigării banului pe căi facile, care valorizează șmecheria. “A fi
descurcăreț” nu va rămâne o calitate întrun învățământ modern. Statisticile arată chiar și în
România că șansele de reușită profesională cresc odată cu creșterea nivelului de instrucție.
Tendința care se înregistrează este – din păcate – a scăderii numărului de elevi. Efectul va fi o
concurență acerbă între școli pentru atragerea elevilor. Dotarea materială, ambianța clasei,
nivelul de pregătire a cadrelor didactice, șansa finală evaluată prin promovarea în forme
superioare de învățământ sau în specializări de succes sunt (deja) atuuri pentru atragerea elevilor
și a resurselor comunității. Inițiativa și creativitatea profesională a noastră, a cadrelor didactice,
trebuie să ne conducă spre a trece treptat de la calitatea lui „ ceea ce trebuie să faci pentru că ți se
spune” la calitatea lui „ ceea ce ar trebui să faci” într-un spațiu educativ concret, la calitatea lui
„ceea ce poți face” pentru a obține maximum de performanță. În realitate, educația are un
caracter pluridimensional și o definiție adecvată trebuie să ia în considerare în egală măsură
ambele dimensiuni, astfel încât să poată orienta acțiunea educativă pentru a răspunde atât
nevoilor individului, cât și celor ale societății pentru care îl formăm.
Bibliografie:
- C. Cucos, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002
- E. Planchard, Pedagogia școlară contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureṣti,
1992
- S. Cristea, Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998
*** Clasicii pedagogiei universale și gândirea pedagogică românească, București, 1996
778
Județul HUNEDOARA
779
METODE DE PREDARE - ÎNVĂŢARE ACTIV – PARTICIPATIVE SPECIFICE

ORELOR DE LIMBA ROMÂNĂ
Prof. înv. primar BOLOGH FLOAREA SILVIA

Școala Gimnazială Certeju de Sus, Județul Hunedoara
Metodele de predare – învăţare specifice limbii şi literaturii române sunt multiple.

Pentru a putea dezbate importanţa unor metode în asimilarea unor deprinderi şi abilităţi, trebuie
să cunoaştem semnificaţia conceptului: ,,Privită sub raport funcţional şi structural, metoda poate
fi considerată drept un model sau un ansamblu organizat al procedeelor sau modurilor de
realizare practica a operaţiilor care stau la baza acţiunilor parcurse în comun de profesori şi elevi
şi care conduc în mod planificat şi eficace la realizarea scopurilor propuse.” (I. Cerghit)
Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la
dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii, implică activ elevii în învăţare, punându-i
în situaţia de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de aproduce idei şi opinii proprii
argumentate, de a le comunica şi celorlalţi, de a sintetiza/ esenţializa informaţiile, se bazează pe
învăţarea independentă şi prin cooperare, elevii învaţă să respecte părerile colegilor.
Metodele folosite împreună cu elevii mei şi care au devenit eficiente instrumente de
lucru pentru aceştia în cadrul atelierelor de limba şi literatura română. Metoda cadranelor,
metodă a gândirii critice, presupune trasarea pe mijlocul foii a două drepte perpendiculare, astfel
încât să se formeze cele patru ,,cadrane” şi în care elevii vor nota informaţiile solicitate. Se poate
lucra individual sau cu clasa împărţită pe grupe şi atunci fiecare grupa va primi câte o fişă. Se pot
propune diferite cerinţe în cadrul metodei cadranelor pentru a realiza obiectivele propuse în
lecţia respectivă. Cubul- Metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe
perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.
Sunt recomandate următoarele etape:
a. Realizaree unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,
analizează, asociază, aplică, argumentează.
b. Anunţarea temei, a subiectului pus în discuţie.
c. Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva
cerinţei de pe una din feţele cubului.
d. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.
e. Afişarea formei finale pe tablă - turul galeriei.
Are avantajul că se poate desfăşura individual, în perechi sau în grup. Metodele şi
tehnicile active şi interactive au avantaje şi dezavantaje.
Bibliografie:
 Ioan Jinga, Elena Istrate, 2001, ,,Manual de pedagogie”, Ed. All, Bucureşti
 Constantin Cucoş, 1996, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi
780
Județul IALOMIȚA
781
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC – DE LA TRADIȚIE ȘI CULTURĂ LA

INOVAȚIE – EDUCAȚIA DIGITALĂ
prof. VANCEA ALINA

Liceul Teoretic „Carol I”, Fetești, Jud. Ialomița
Educația este un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare, o

categorie fundamentală a pedagogiei.
Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.”. Aristotel, în lucrarea sa,
„Politica”, considera că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu
particulare”.
Johann Amos Comenius, în lucrarea sa, „Didactica magna”, considera că, la naștere,
natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, ele devin
un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că, în concepția sa, educația este o activitate
de stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ,,nu
poate deveni om decât dacă este educat”.
În contextul pandemiei COVID-19, în care învățarea, on-line, a dobândit o nouă
dimensiune și a căpătat statut prioritar față de învățământul clasic, cadrele didactice au nevoie de
informații, tehnici și strategii specifice. Tehnologia schimbă școala, iar educația on-line provoacă
atât elevii, cât și profesorii să se adapteze, cu rapiditate, la nou. De aceea, cursul de față propune
cadrelor didactice resurse, materiale, idei, astfel încât să își adapteze demersul educațional noilor
cerințe, care privesc digitalizarea educației.
Paradigma modernă a educaţiei poziţionează problema interacţiunii pedagogului cu
elevul drept una fundamentală, dar, în acelaşi timp, dinamică, având condiţii iniţiale în continuă
schimbare. Dinamica problemei este generată de revoluţia tehnologiilor digitale şi penetrarea de
către acestea a tuturor domeniilor activităţii umane. În acest context, apare evidentă necesitatea
dezvoltării sistemului educaţional, centrat pe elev, adaptat flexibil la nivelul de dezvoltare a
potenţialului acestuia, aplicând tehnologii adecvate. Imperativul calităţii în educaţie obligă la o
reconsiderare a demersului educaţional al profesorului, astfel încât strategiile didactice elaborate
să fie centrate pe învăţare şi, respectiv, pe cel care învaţă, acesta fiind un nativ digital, produs al
societăţii informaţionale.
782
Ultimele două decenii sunt marcate de transformări esenţiale în modelul de comunicare
interuman, prin apariţia şi dezvoltarea rapidă a unui nou actor - Tehnologiile Informaţionale şi de
comunicaţie (TIC), care nu doar facilitează diverse forme de comunicare interpersonală, dar, prin
capacitatea de a acumula şi transmite diverse forme de informaţii, au devenit o entitate
funcţională a acestui model. Procesul de informatizare a societăţii contemporane avansează
vertiginos, iar familia, grădiniţa şi şcoala, ca factori decisivi în educaţia membrilor societăţii,
sunt nevoite să se adapteze la secolul tehnologiilor. A trăi, în era digitală, înseamnă a avea noi
competenţe, ceea ce implică necesitatea ca profesorii și elevii să valorifice potenţialul TIC-ului
pentru a creşte şi a face faţă provocărilor vieţii moderne. În acest context, apare necesitatea
formării şi dezvoltării competenţelor digitale.
Competenţele digitale se referă la formarea abilităţilor de căutare, procesare, analiză şi
selectare, formarea gândirii logice şi critice, abilităţi dezvoltate de comunicare. Tehnologiile
informaţionale oferă un şir de oportunităţi de realizare a diferitor tipuri de învăţare: prin
intermediul achiziţiei, discuţiei, investigaţiei, practicii, colaborării şi producerii, care, fiind
combinate, duc la cel mai bun mediu de învăţare. Profesorului îi revine un alt rol, cel de
coordonator al fluxului de informaţie. Prin urmare, el trebuie să cunoască şi să utilizeze
metodologia contemporană şi noile tehnologii informaţionale, pentru a comunica, în aceeaşi
limbă, cu copilul, să-l coordoneze, dirijeze şi să-l ajute corect în ceea ce priveşte orientarea în
mediul informaţional.
 Oportunități și provocări
Desigur, oferta on-line de învățare, atât pentru cadrele didactice, cât și pentru elevi, este
obligată să se extindă permanent. Digitalizarea este sinonimă cu flexibilitatea, ușurința în
accesare, fluxul potențial de resurse multimedia și noi modalități de motivare a adulților,
respectiv copiilor, pentru a se angaja în învățare. Cu toate acestea, introducerea acestor
tehnologii este lentă și eficiența acestora este relativ limitată. În schimb, faptele evidențiază
dificultățile legate de formarea personalului, costurile suportate (nu numai pentru instrumentele
și infrastructura necesară pentru a le conduce, ci și pentru formarea profesioniștilor) și, în funcție
de localizarea geografică, lipsa conectivității.
Ni se spune, adesea, că tehnologia are potențialul de a perturba accesul la învățare, de a

depăși barierele geografice, fizice și financiare și de a oferi conținut diferit, accesibil oriunde,
permanent, în timp ce se bazează pe o multitudine de metode. Ar putea face, dar va fi așa? Și,
783
dacă da, vor fi aceste schimbări atât de importante? Sau va fi pur și simplu o schimbare în
mecanismele de livrare, fără un impact real asupra învățării?
 Instrumentele digitale nu sunt un scop, ci un mijloc
Se impune să facem o distincție între învățarea de a folosi instrumentele digitale și

învățarea prin utilizarea instrumentelor digitale. Primul a fost un factor major de creștere a
participării adulților la educație și formare în ultimul deceniu. Cu toate acestea, în multe
societăți, omniprezența instrumentelor digitale a făcut ca utilizarea lor (competența numerică) să
fie mai puțin presantă în multe domenii. Deși unele grupuri au fost excluse din revoluția digitală
din cauza lipsei de competențe TIC (și, poate, a lipsei de acces la aceste instrumente și la
conexiunile de mare viteză care le fac să funcționeze), aceste tehnologii digitale fac parte, acum,
din viața de zi cu zi, pentru o parte din ce în ce mai mare a populației. Scopul educatorilor pentru
adulți ar trebui, prin urmare, să fie nu numai încurajarea învățării digitale, ci și să se asigure că
utilizarea acestor instrumente îmbunătățește învățarea, îi ajută să facă diferența, mai degrabă
decât doar transferul documentelor tipărite într-un PowerPoint sau un alt tip de fișier.
Bibliografie
 Nicola, Ioan, Pedagogie, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1992;
 Stanciu, Ion, Gh., O istorie a pedagogiei universale și românești până la 1900, București,
Editura Didactică și Pedagogică, 1977;
 Văideanu, George, Educația la frontiera dintre milenii, București, Editura Politică, 1988.
784
Județul IAȘI
785
DEZVOLTAREA CONTINUĂ A EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI
prof. CIOFU ANIȘOARA

Școala Gimnazială Scobinți, județul Iași
În acest articol voi aborda succint, una din cele opt competențe cheie, și anume,
,,Sensibilizare şi exprimare culturală” a Curriculumul disciplinei Educaţiei fizice și sportului
care face parte din structura Curriculumului Naţional.
,,Competenţa de sensibilizare și exprimare culturală – Implică înțelegerea și respectul față

de modalitățile în care ideile și semnificațiile sunt exprimate și comunicate creativ în culturi
diferite”.
,,Dezvoltarea simțului estetic prin realizarea de lucrări creative, inclusiv prin valorificarea
relației dintre expresia artistică individuală şi cea de grup precum și prin respectarea diversității
exprimării culturale - Promovarea, păstrarea şi conservarea unor bunuri culturale şi de
patrimoniu - Promovarea unor inițiative şi proiecte culturale la nivelul şcolii şi comunității, prin
valorificarea propriilor abilități creative.”
Această competență o regăsim în demersul didactic, în structura lecției de educație fizică,

mai exact în veriga a II-a ,,Pregătirea organismului pentru efort”, unde putem forma elevilor
educarea ritmului, prin exerciții ritmice care constau prin pași specifici din atletism, în variante
forme de deplasare cu accentuarea pașilor, cu bătăi din palme sau combinate, prin pași de dans
popular, pași de polcă, pași de galop etc. La începutul exersării, pașii vor fi efectuați fără muzică,
eșalonați progresiv, de la exerciții simple, la exerciții complexe, dar accesibile elevilor din școala
gimnazială. Pașii vor fi executați la comandă verbală, de exemplu: ,,…stâng-drept, poc-poc sau
numărătoare”, care nu pun probleme deosebite de coordonare.
În procesul educației, dansul poate juca un rol important în educația estetico-artistică a

elevului, fiind o artă complexă care înmănunchează în mod armonios, mișcarea, muzica, artele
plastice, teatrul cu educația fizică. Dansul contribuie la formarea ținutei corecte a corpului.
Practicarea dansului aduce un aport important la dezvoltarea armonioasă a corpului și a
786
calităților psihologice, la punerea în valoare a forței și supleței musculare, la formarea unor
gesturi armonioase și expresive, executate cu siguranță și dezinvoltură.
Un colaj de dansuri populare, practicate integral, cu un tempou crescut, pe o durată de

câteva minute contribuie la dezvoltarea rezistenței. Mișcările de picioare, brațe și chiar trunchi,
executate simultan și în sensuri diferite constituie exerciții cu caracter de coordonare și
îndemânare. Dansul folcloric practicat în mod regulat conduce la dezvoltarea unor calități
motrice menționate mai sus.
Calitățile enumerate la care s-ar mai putea adăuga și altele, recomandă jocul popular ca
un exercițiu fizic complex îmbogățit, prin prezența elementului emoțional cu influiențe de ordin
fizic, fiziologic și psihic deosebite asupra elevilor.
Experiențele și emoțile trăite, printr-un registru de mijloace care includ muzica, mișcarea
și artele spectacolului, pot fi instrumente culturale pentru învățarea pe parcursul întregii vieți.
Profesorul de educație fizică poate fi persoana potrivită care să genereze noi dansuri
populare în școală, în funcție de creativitatea fiecărui, astfel încât să pună în practică diferite
coregrafii, având la bază tehnica pașilor din atletism și valorile autentice ale tezaurului nostru
folcloric. Abordarea creativă și interactivă a activităților de învățare derulate în cadrul orelor de
educație fizică pot forma competențe de sensibilizare și exprimare culturală.
Punerea în aplicare a ideilor proprii au fost pe deplin înțelese de elevii școlii noastre,
formând astfel la nivelul școlii un ansamblu folcloric ce poartă numele ,,Floare de bujor”,
participând cu elevii la diferite proiecte educaționale. De asemenea, am inițiat în anul 2018 (anul
de implementare), PROIECTUL EDUCAŢIONAL JUDEȚEAN ,,Copil frumos și bun, azi e
ziua ta!”, ediția I, 29-30 mai, cu scopul de a le forma elevilor ,,gustul pentru frumos”. Originea
acestei abordări se află în modelul antic atenian, care a consacrat idealul de armonie și
perfecțiune a ființei umane, prin cunoscutul dicton „Kalos kai agatos” (om frumos și bun), de
unde derivă și numele acestui proiect ,, Copil frumos și bun, azi e ziua ta!”. Pornind de la acest
dicton, mi-am propus să susțin idealul armonic prin valorificarea talentului artistic, creativității
și aptitudinilor speciale ale fiecărui elev pentru a se putea exprima la secțiunea – dansuri
folclorice, propuse în concurs.
Așadar, muzica și jocul popular sunt comori cultivate din generație în generație pe care
avem datoria să le păstrăm și să le transmitem ca moștenire copiilor noștri, drept mărturie a
identității noastre naționale.
787
În concluzie, consider că acest proiect prin practicarea exercițiilor fizice într-un mod
atractiv, formează tinerei generații abilități în vederea unui stil de viață sănătos, modelându-și
astfel corpul și mintea, fapt ce este clar evidențiat și în principiul curriculumului, astfel:
,,Principul centrării pe elev - Curriculumul național facilitează adecvarea educației la
nevoile de învățare și dezvoltare ale copilului și la dezvoltarea holistică a triunghiului minte –
corp – suflet.”
,,Dezvoltarea de competențe este un proces complex și de durată care se desfășoară în

contexte formale (pe parcursul diferitelor etape ale sistemului educațional), dar și în contexte
non-formale și informale. Curriculumul centrat pe competențe facilitează formarea pentru viață a
celui care învață. Transferul competențelor din sala de clasă în viața ”reală” este facilitat de
abilități precum rezolvarea de probleme, gândirea critică, creativitatea, lucrul în echipă,
planificarea vieții personale.”
Bibliografie:
 https://www.edu.ro/sites/default/files/DPC_31.10.19_consultare.pdf
 (Repere pentru proiectarea, actualizarea și evaluarea curriculumului național);
 Studiul de caz.
788
„UN MEDIU PRIETENOS, O ȘANSĂ ÎN PLUS ÎN DEZVOLTARE”

PROIECT EDUCAȚIE ECOLOGICĂ ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
prof. PENIȘOARĂ IULIA

prof. HUȚANU ANDREEA
Școala Gimnazială „Ionel Teodoreanu”, Iași
Argumentarea alegerii temei:
”Dacă dorim să continuăm a trăi pe această planetă, este nevoie de o schimbare de
atitudine” (Albert Einstein).
Ideea acestui proiect a pornit de la nevoia de a crea un mediu prietenos pentru elevi.
Prin intermediul acestui proiect, elevii vor învăţa ce înseamnă să gândeşti ecologic, să te implici
în acţiuni de curăţenie a mediului, să plantezi pomi şi flori pentru a realiza un spaţiu verde, dar
vor învăța și să fie empatici și deschiși.
Elevii vor fi antrenaţi în acţiuni comunitare, crearea şi menţinerea unui climat sănătos,
curat şi plăcut în şcoală, colectarea deşeurilor electrice acumulate în şcoală şi în familiile elevilor
şi valorificarea acestora prin programele puse la dispoziția noastră de Decathlon. Prin plantarea
arbuștilor în curtea școlii se urmărește crearea unui perete verde care să izoleze zgomotul
traficului urban, elevii reușind astfel să participle la activitățile educative fără a fi distrași de
zgomote sau elemente din exteriorul școlii.
Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când elevii – cetăţenii de
mâine vor fi convinşi de necesitatea dezvoltării competențelor ecologice și necesitatea existenței
unui mediu prietenos obținut prin ocrotirea naturii şi transformarea elevilor în factori activi în
acţiunea de conciliere a omului cu natura.
Conştientizând nevoia de socializare și frumuseţea mediului local, promovând pitorescul
zonei în care locuiesc, elevii vor înţelege utilitatea acţiunilor ecologice și de protective a
mediului. Proiectul oferă posibilitatea de a desfăşura activităţi de educaţie ecologică prin care să
cultivăm empatia, interesul şi dragostea elevilor pentru lumea înconjurătoare, pentru protejarea
mediului. Totodată urmăreşte responsabilizarea elevilor faţă de acțiunile lor, conturarea
deprinderilor şi a atitudinilor de a preţui şi respecta mediul prin comportamente civilizate, dar şi
sensibilizarea cetăţenilor privind importanţa mediului înconjurător. Intrarea în acest proiect oferă
şcolii şi elevilor ei avantaje şi beneficii de ordin intelectual, educativ, moral, afectiv şi practic,
beneficii care se vor reflecta ulterior asupra atitudinii comunităţii locale. Implicarea elevilor în
viaţa comunităţii prin activităţile ecologice ce se vor derula urmăreşte formarea unui
789
comportament ecoprotectiv, care cu siguraanţă va folosi în definitivarea personalităţii şi
conştiinţei viitorilor cetăţeni.
Scopul proiectului
Conştientizarea importanţei educației ecologice de către copii prin implicare activă în
acțiuni de colectare selectivă și înfrumusețare, menţinere a unui climat înconjurător, sănătos,
curat şi plăcut
Obiective:
O1- promovarea educației ecologice în școala și dezvoltarea spiritului ecologic al elevilor
O2-implicarea activă a elevilor și comunității prin curățarea și îmfrumusețarea mediului în
care își desfășoară activitatea;
O3- cresterea nivelului de informare și constientizare cu privire la problematica colectării
selective și reciclării deșeurilor în rândul elevilor și responsabilizarea acestora prin
implicarea activă într-o competiție pozitivă
O4- stimularea colectării selective a deșeurilor formate din baterii și acumulatori
Grupului ţintă căruia i se adresează proiectul
Grupul țintă este format din elevi, părinți, profesori, comunitatea locală.
Durata activităţii: 1.10.2022-30.05.2023
Activitatea 1: „Comoara verde de lângă noi”
Perioada de desfășurare 1.10.2022 – 31.11.2022 și 1.03.2022-30.04.2022
Locul desfășurării - grădina școlii
Participanți - elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității locale
Descrierea activităţii:
Amenajarea grădinii astfel încât să obținem un mediu prietenos, liniștit prin plantarea de
arbuști și flori. Creându-se un perete verde care să izoleze zgomotul traficului urban, elevii vor
putea să participle la activitățile educative fără a fi distrași de zgomote sau elemente din
exteriorul școlii.
Resurse utilizate: ustensilele și materialele necesare ( hârleț, arbuști, bulbi de flori)
Activitatea 2: „Colectare selectivă”
Perioada de desfășurare - 1.10.2022-30.05.2023
Participanți - elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității locale
Descrierea activităţii:
Această activitate va fi desfășurată pe tot parcursul anului scolar, participarea la campania
de colectare a bateriilor si acumulatorilor. La finalul anului școlar, primele 3 clase care vor
strânge numărul cel mai mare de baterii și acumulatori vor fi premiate.
Resurse: ustensilele și materialele necesare colectarii selective( cutii, baterii uzate, cântar).
790
Activitatea 3
„Să fim gospodari”
Perioada de desfășurare - 1.03.2023 – 30.05.2023
Locul desfășurării: Curtea și împrejurimile școlii
Participanți: elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității locale
Descrierea activității:
Se vor împărți zonele de ecologizat astfel încât fiecare clasă/grup de participanți să aibă
un loc de igienizat și înfrumusețat.
Resurse: mănuși de unică folosință, saci menajeri, greble, var, bidinele.
Diagrama Gantt
Nr. Lunile Oct. Noi. Dec. Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Responsabil
Ctr Activitatea
1. Comoara verde Cadre
de lângă noi didactice
îndrumătoare
/ părinți
2. Colectarea Cadre
selectivă didactice
îndrumătoare
3. Să fim Cadre
gospodari didactice
îndrumătoare
Rezultate aşteptate ca urmare a implementării proiectului:
 Educarea elevilor în spiritul respectării mediului natural şi a echilibrului natural prin
activităţile practice de colectare a deşeurilor
 Formarea deprinderilor de ordine, curăţenie în locurile unde îşi desfăşoară activitatea,
dovadă de respect pentru generaţiile viitoare care vor beneficia la rândul lor de un mediu
natural curat
 Conştientizarea efectelor negative ale acumulării deşeurilor asupra calităţii mediului cu
consecinţe asupra calităţii vieţii
 Implicarea părinţilor, comunei şi altor organisme locale în procesul educativ prin
participarea la desfăşurare sau susţinerea unor activităţi în program.
 Schimbarea aspectului şcolii şi zonelor din vecinătate de care vor beneficia elevii şi
populaţia din zonă.
791
DE LA JOC...LA EDUCAŢIE FINANCIARĂ
prof. MISĂRCIU LIDIA

prof. TOMA IOANA
Grădinița cu P.P. Nr. 25, Iași
Programa școlară pentru disciplina De la joc..la educație financiară reprezintă oferta

curriculară centrată pe disciplina opţională pentru învăţământul preșcolar.
Prin elaborarea acestei programe se urmăreşte formarea în rândul preșcolarilor a unor
competenţe cu privire la gestionarea banilor şi de pregătire în vederea adoptării unor decizii cu
consecinţe financiare, precum şi conturarea unei imagini a modului în care banii sunt percepuţi,
cheltuiţi, economisiţi în societatea de azi.
Programa şcolară a fost elaborată ţinând cont de Recomandarea Parlamentului
European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării
pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC), contribuind la dezvoltarea celor opt competenţe cheie:
-comunicare în limba maternă; comunicare în limbi străine; competenţe matematice şi
competenţe de bază în ştiiinţe şi tehnologii; competenţă digitală; a învăţa să înveţi; competenţe
sociale şi civice; spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; sensibilizare şi exprimare culturală.
Prin studiul disciplinei opţionale De la joc la educaţie financiară, se au în vedere
următoarele finalităţi:
Familiarizarea copiilor cu privire la problematica banilor şi băncilor;
Formarea unor deprinderi şi abilităţi de utilizare a unor mijloace şi tehnici bancare;
Identificarea intereselor proprii şi a unor mijloace de economisire şi gestionare a
banilor;
Promovarea conceptului de educație financiară pentru copii, cu activități în triada
părinți-copii-educatori
Încurajarea utilizării învățării bazate pe TIC.
Argument:
Centrată pe copil, noua abordare a educației propune teme din realitatea de zi cu zi, teme
pragmatice și în concordanță cu interesele și necesitățile preșcolarilor. Astfel prin abordarea
acestui opțional de educație financiară ne propunem să abordăm teme atractive, pragmatice și de
mare interes, printr-o manieră de joc ...prin joc copilul învață dezvoltându-se ca viitor adult.
Împreună cu personajele din desenele și poveștile preferate, copiii vor parcurge un itinerar
tematic învățând termeni esențiali ai educației financiare.Itinerarul tematic pornește de la
realitățile cotidiene mai familiare copilului cum ar fi ”pușculița” explorând apoi locuri mai
îndepărtate și anume ”sediul unei bănci”;”magazinul alimentar”, unde se familiarizează cu
noțiuni și situații noi, înțelegând cu ușurință ce sunt banii, de unde avem bani, cum și pentru ce
îi economisim , cheltuim sau donăm, transformand învățarea într-un joc interactiv .
Considerăm că acest opțional îi invață pe cei mici să își însușească deprinderi, abilități și
cunostințe adaptate nivelului lor de vârstă, care să-i pregătească pentru un start financiar în viață,
atât de necesar pentru a-și asigura o independență financiară. Copilul va învăța ce înseamnă să fii
792
generos, iar bogăția nu se va raporta numai la cei care au resurse financiare nelimitate, ci și la cei
care sunt privați de minimul necesar.
Activitatea opțională de educație financiară a fost gândită în așa fel încât să aducă un
plus de entuziasm, curiozitate, seriozitate ....fiind mai bine zis un arhitect al vieții, așa cum o casă
are nevoie de o fundație solidă, de pereți trainici pe care să se poată pune un acoperiș rezistent,
așa și educația financiară este necesară încă din grădiniță deoarece acum la această vârstă
fragedă punem bazele unei educații solide, construim fundația individului, peste care școala va
ridica pereți trainici cu un acoperiș rezistent.
Scopul opționalului: Dezvoltarea unor aptitudi și
abilități în ceea ce privește gestionarea banilor noștri, utilizând diverse forme și activități
de învățare. Opționalul va consta în desfășurarea unor activități de formare și informare a
copiilor, a cadrelor didactice și a părinților, cu privire la noțiuni elementare de educație
financiară, în vederea sprijinirii dezvoltării personale și, implicit, a dezvoltării comunitare.
Competenţe generale
 Dezvoltarea capacității de a utiliza un limbaj adecvat domeniului financiar- bancar;
 Formarea și consolidarea deprinderilor de a utiliza mijloace şi tehnici financiar-bancare;
 Manifestarea interesului pentru obținerea, economisirea şi gestionarea banilor.
Competenţe specifice:
 Să identifice termeni specifici domeniului financiar-bancar în contexte practice accesibile
preșcolarilor; ex. cu cardul la bancomat ; Banii din alte țări ( euro, dolari) îi schimbăm în
lei la bancă;
 Să identifice / să sorteze monede și bancnote naționale și din alte țări;
 Să cunoască situațiile în care se pot obține bani;
 Să identifice modalitați de gestionare a banilor;
 Să exemplifice situații și locuri în care se fac plăți;
 Să identifice rolul deținut într-o operațiune comercială: vânzător-cumpărător;
 Să folosească specimene de bancnote în jocurile de rol;
 Să discute despre operațiunile bancare;
 Să înțeleagă circuitul banilor în economie;
 Să utilizeze unele cunoștințe asimilate la activitățile matematice ( numărat) , compuneri
descompuneri, rezolvare de probleme cu 1-2 unități)
 Să utilizeze cunoștințele asimilate la activitățile de educarea limbajului (alcătuire de
propoziții, repovestiri, memorizări și recitări de expresii ritmate, pe teme specifice
 Să utilizeze cunoștințe asimilate la activitățile de educație plastică și practică (desen ,
pictură , modelaj, lipire, tăiere, asamblare) pentru a realiza lucrări originale cu temă
financiară ex: bancnote colorate- desen/pictură/aplicație/etc; băncile din orașul meu-
machetă/aplicație/desen, etc)
Exemple de comportament:
 identifică elemente componente ale domeniului financiar-bancar;
 cunoaște tipuri de acțiuni financiar-bancare (confecționare, roluri, păstrarea și utilizarea
monedelor, economisire, donare);
 recunoaște /denumește monedele, bancnotele și valoarea lor;
 răspunde și formulează întrebări referitoare la acțiunile personale și ale familiei; (“Cum
se obțin banii?”, “La ce ne folosesc banii?” etc.) ;
793
 propune acțiuni specifice anteprenoriatului ;
 verbalizează acțiuni caritabile întreprinse, folosind un limbaj specific;
 denumește mijloacele de economisire a banilor;
 cunoaște existența unor comportamente excesive, care pot afecta echilibrul financiar
(risipirea, cheltuirea, cumpărarea în exces) ;
 apreciază valoarea banilor devenind mai chivernisit;
Tematică orientativă:
Domeniul Om și societate:
Banca din orașul meu – machetă ; Bancnote și monede – confecție/ aplicație; Cum ne comportăm
în magazin/ bancă?- convorbire; De-a banca/ De-a vânzătorii/ cumpărătorii – joc de rol; Târgul
de jucării- activitate de anteprenoriat
Domeniul Limbă și comunicare:
Povestea monedei – poveste cu început dat
Ce este și la ce ne folosesc...banii, banca?- joc didactic
Banul muncit – lectură după imagini
Pinocchio- lectura educatoarei
Ciuboțelele ogarului de Călin Gruia – povestirea educatoarei
Domeniul estetic creativ:
Băncile din orașul meu- desen/ colaj/ machetă
Monedele vesele- modelaj
Bancnote și monede- aplicațe
Pușculița – confecție
Domeniul Știință:
Te rog să-mi dai o bancnotă / o menedă.....?- joc didactic
Banii românești (moneda națională) – observare
Monede și bancnote – ex. cu material individual (formare de grupe după criterii date: mărime,
formă, culoare); La ce ne folosesc banii- lectură după imagini
Bibliografie:
Ligia Georgescu-Goloşoiu – De la joc la educație financiară, auxiliare curriculare vol.1 și 2,
Editura EXPLORATOR; Ploiești, 2015
Ligia Georgescu-Goloşoiu- Educaţie financiară prin joc (manual)-auxiliar curricular pentru
clasele P/ I/ a II-a, Editura EXPLORATOR; Ploiești, 2015
Noul curriculum pentru preșcolari
Marin Manolescu- Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar, Editura Credis,
Bucureşti, 2006;
794
ŞCOLA DE VARĂ „ARTĂ ŞI ÎNDEMÂNARE”
Prof. înv. primar BORDEA FELICIA

Școala Gimnazială ,,Vasile Alecsandri”, Mircești, Jud. Iași
Titlul activității: ,,Artă și îndemânare”

Coordonatorii activității: prof. înv. primar Bordea Felicia
Data și locul desfășurării: 21 iunie-2 iulie 2010, Școala Gimnazială ,,V. Alecsandri” Mircești;
Grup țintă: elevii claselor a III-a și a IV-a;
Parteneri implicați: părinții;
Scopul:
Dezvoltarea personalităţii copilului prin valorificarea potenţialului creativ, prin
stimularea interesului pentru artă şi cunoaştere, prin realizarea unor lucrări originale pe teme
prestabilite;
Promovarea tehnicilor de lucru specifice orelor de abilităţi practice;
 valorificarea talentului şi a aptitudinilor artistice ale copiilor;
 dezvoltarea simţului artistic şi a capacităţii de a comunica prin intermediul artei;
 stimularea elevilor în utilizarea tehnicilor moderne de lucru în creaţiile artistice;
 antrenarea elevilor în activităţi directe şi variate ce duc la formarea şi afirmarea
personalităţii creatoare;
 dezvoltarea personalităţii prin lucrări originale pe teme prestabilite.
Resurse:
Umane: 24 elevi, 4 profesori, 5 părinți
Materiale: chestionare, foi și cartoane albe și colorate, materiale din natură, materiale reciclabile,
postere, afișe, videoproiector, laptop, etc.;
Descrierea activității:
Vacanțele sunt așteptate cu nerăbdare de copii, mai ales cea de vară, când ei au mai mult
timp și mai multă căldură.
Au timp să desfășoare multe activități altfel, decât cele în cadrul școlar.
Școala de vară ,,Artă și îndemânare”, cu activitățile desfășurate, i-au pus pe copii să
investigheze, să descopere, să creeze, dar mai ales să se distreze, lucrând împreună.
795
Acest mod de a petrece o parte din vacanța de vară, oferă copiilor o altfel de trăire a
socialului, iar prin muncă concentrată, prin joacă și odihnă, copiii alături de adulți, descoperă
lucruri inedite, plăcute și atractive.
Program de activităţi ,,Şcoala de vară” 2010:
Nr. TEMA ACTIVITĂŢI MOD DE DATA
crt. REALIZARE
1. Să ne cunoaştem -drumeţie în lunca -Colecţionăm plante şi Luni, 21
împrejurimile ,,Pe Siretului alte obiecte utile iunie, 2010
urmele lui Alecsandri” activităţilor ce vor
urma să se desfăşoare;
2. ,,Pietricele adunate şi -folosirea -Elevii vor crea Marţi, 22
apoi de mâini dibace pietricelelor culese diverse obiecte, în iunie, 2010
transformate” în drumeţie, pentru funcţie de materialele
obţinerea unor pe care le au;
produse
3. ,,Lunca Siretului”- -machetă -se vor realize Miercuri, 23
mediul de viaţă al componentele iunie 2010
plantelor şi animalelor principale ale machete
pe grupe, apoi se va
asambla macheta
4. ,,Tabloul anotimpului” -colaj realizat din -elevii vor lucra pe Joi, 24 iunie,
diverse material grupe tabloul unui 2010
(hârtie, furnir, anotimp: de vară, de
scoici) iarnă, de toamnă, de
primăvară.
5. ,,Măiestrie şi -lucrări realizate -organizarea unei Vineri, 25
îndemânare” din diverse expoziţii cu lucrările iunie 2010
materiale realizate de copii
6. ,,Flori si animalute” -lucrări din hârtie -executarea florilor şi Luni, 28
animalelor prin iunie 2010
diferite tehnici de
lucru
7. ,,Hârtia fermecată” Felicitări, realizate Power Point cu lucrări Marţi, 29
prin tehnica iunie 2010
796
Quilling
8. „Totul despre -Lucrări din -folosind material Miercuri, 23
ecologie” materiale recicla- reciclabile au creat noi iunie, 2010
bile obiecte
9. ,,Păpuşi din deşeuri „ Lucrări din -folosind deşeuri au Joi, 24 iunie
material reciclabile creat păpuşi 2010
10. ,,Din munca noastră -vizită la căminul -oferim cu drag din Vineri, 2
cu drag oferim” de bătrâni din munca noastră iulie 2010
Mirceşti
Activităţile defăşurate în cadrul proiectului Şcoala de vară – Artă şi îndemânarea au condus la:
 Stimularea potenţialului creativ şi a posibilităţilor de exprimare originală a copiilor;
 Faptul că au fost puşi în situaţii concrete de a căuta materiale, pe care apoi să le folosească,
îmbinându-le armonios, a ajutat la dezvoltarea spiritului de observaţie, a imaginaţiei, la formarea
reprezentărilor despre mediul natural şi social;
 Utilizarea materialelor (natură, comerţ) în mod creativ, în diverse activităţi a dus la dezvoltarea
unor trăiri afective, morale şi estetice;
 Copiii au fost implicaţi în situaţii de învăţare în care au avut posibilitatea de a realiza produse
noi, să îşi dezvolta abilităţile practice şi capacităţile specifice creativităţii (a observa, a analiza, a
reprezenta, a compara, a deduce);
 Chiar dacă unii au manifestat un grad mai mare de rigiditate în elaborarea produselor, important
a fost faptul că toţi au participat cu plăcere şi interes, iar munca în echipă i-a făcut să scape de
inhibiţii, realizând lucruri frumoase în alt context, decât cel obişnuit al şcolii.
Materiale realizate de copii:
Bibliografia:
1. Cucoș, C., 2002, Pedagogie, Editura Polirom, Iași.
2. Diaconu, M., 2000, Îndrumător pentru lecțiile de abilități practice, Editura Petrion,
București.
3. Ionescu, M., 2000, Demersuri creative în predare și învățare, Editura științifică,
București.
797
Județul MARAMUREȘ
798
EXPERIENȚA UNUI CURS ERASMUS+
prof. BALAN LUMINIȚA MIHAELA
Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Baia Mare, Jud. Maramureș
În perioada 11-15 noiembrie 2019 am participat la cursul Erasmus+ Classroom

Management Solutions for Teachers, furnizat de Euro Pass Teacher Academy. Cursul a fost
structurat pe 2 mari direcții, Managementul clasei și Revoluția digitală. Chiar dacă acest curs s-a
desfășurat înainte de pandemie, faptul că învățământul nu mai poate să nu folosească realitatea
digitală cu care elevii nostri sunt atât de obișnuiți a devenit foarte clar. Apoi, la câteva luni
distanță, am folosit din plin aplicațiile cu care am făcut cunoștință la acest curs. În cele ce
urmează voi exemplifica pe scurt cunoștințele despre care am împărtășit impresii și experiențe:
A. Managementul clasei
 Definiția noastră: crearea unui mediu sigur, organizat pentru învățare si dezvoltare, un loc
unde elevii să fie ei înșiși.
 Centrarea pe student presupune: interacțiune, negociere, muncă în echipă,
responsabilitate, încurajare, apreciere, alegeri, auto-evaluare, monitorizare, feed-back etc.
 Cadrul didactic privit ca cercetător care observă cum lucrează elevii, notează și
împărtășește cu alți colegi, pentru o permanentă reglare.
Abordari centrate pe elev
Learning by doing
 Task-based learning- învățare bazată pe îndeplinirea unei sarcini
 Project-based –pe realizarea unui proiect
 Problem-based- pe găsirea de soluții la o problemă – variante pentru ceea ce se numește

project-based learning în general.
 Ex.- Abordarea Reggio Emilia “Children have 100 languages- The child first” este un
place-based approach, cu o curriculă emergentă, construită zi de zi, cu folosirea mediului
înconjurător și implicarea părinților ca resurse (lucrează alături de copii).
Service learning projects
799
 Acestea sunt proiecte ce promovează învățarea autentică; se ia curricula și se găsesc
aplicații în viața de zi cu zi – oferă expunere fiecărui copil.
 Conceptul cheie –responsabilizarea
 Beneficii: intensifică motivația elevului, crește reziliența în fața provocărilor, ajută la

controlarea stresului, stârnește creativitatea și gândirea inovativă, crește conștiința de sine
și acționează ca reglator al emoțiilor.
 H. Gardener: “It is not about how smart you are, it’s about HOW you are smart”.
Rețeta unei astfel de lecții:
 Profesorul prezintă informațiile importante

 10 minute pauză
 Elevii repetă informațiile primite anterior
 10 minute pauză
 Elevii repeat și aplică informațiile primate
Pauzele de cel puțin 10 minute trebuie dedicate unor activități care nu au niciun fel de
legătură cu lecția propriu-zisă. Pot fi jocuri – cele mai indicate- sau se poate asculta muzică si
desena, se pot purta discuții pe teme interesante pentru copii, etc.
Flipped classroom sau învățarea inversată
 Flexible environment – crearea unui spațiu amenajat în mod flexibil, permisiv si

prietenos;
 Learning culture – o învățare centrată pe elev și care încurajează învațarea în profunzime:

elevii sunt implicați în mod activ în construirea cunoașterii, în timp ce participă și
evaluează propria învățare într-un mod care are sens pentru ei;
 Intentional content – crearea de către profesor de materiale relevante, care prioritizează și

diferențiază concepte, pentru a face conținuturile accesibile și relevante pentru elevi;
 Professional educator –disponibil pentru toți elevii, care observă și notează, apoi
colaborează cu ceilalți colegi în vederea îmbunănătățirii procesului educativ.
B. Revoluția digitală
Activitatea didactică trebuie să fie hibridă: online și offline.
Aplicații/instrumente digitale pe care le putem utiliza:
800
 ed.puzzle.com: special concepută pentru profesori sau studenți, este un program prin
care putem tăia un film (crop), putem insera sunete, comentarii sau întrebări deschise,
quizuri.
 Coggle.it – cu ajutorul lui putem realiza diverse scheme sau diagrame (bringmaps);
 Canva –cu ajutorul acestuia putem realiza semne de carte, afișe, reviste, cărți etc.
 animoto.com- putem realiza filmulețe din fotografii, adăugând și melodii;
 speechnotes.co – tu dictezi, programul scrie;
 http://www.fromtexttospeech.com/ - transformă textul scris de tine într-un discurs;
 360 educational video pe youtube sau panorama 360 app
 Putem folosi muzica gratuită de pe https://www.bensound.com/
 https://podbean.com program de realizat podcast-uri (realizare de fișiere în

format multimedia, prin intermediul tehnologiei Web-Feed).
 https://wordart.com/
 Symbaloo.com – un panou în care putem insera diferite elemente și link-uri;
 Studystack. Com – programul realizează 14 jocuri
 Kahoot – este un instrument util pentru:
- instruire, e-learning, prezentări interactive și multe altele
- implicarea învățământului de grup și la distanță pentru profesori și elevi.
 Google Classroom – este o aplicație pentru educație construită de Google, care

îmbunătățește predarea, învățarea și colaborarea profesor – elev, atât în timpul orelor cât
și în afara acestora.
 Plickers – un instrument interactiv și totodată, o modalitate versatilă de a crea teste de tip

grilă și adevărat/ fals pentru elevii din ciclul primar și gimnazial.
Experiența unui curs Erasmus+ este minunată. Încurajez pe toată lumea care are
posibiltatea de a participa la un astfel de curs să o facă, cu siguranță își va deschide
orizonturile și se va îmbogăți professional și personal.
801
Județul MEHEDINȚI
802
CURRICULUM OPȚIONAL: LITERATURA. TEATRU. FILM

„VIZITĂ” DE I. L. CARAGIALE
Prof. IONEL GABRIEL-ADRIAN
Școala Gimnazială „Alice Voinescu”, Drobeta Turnu-Severin, jud. Mehedinți
1. Titlul modelului de bună practică:

CDŞ - Curriculum opțional: Literatura. Teatru. Film, clasele V-VIII, 1 oră/săptămână
Voi prezenta în cele ce urmează modelul de bune practici aplicat în proză: Copilărie. Am
ales ca suport de plecare în studiul acestei teme schița ,,Vizită” – de Ion Luca Caragiale. Am
dat o abordare nouă a textului folosind metodele activ – participative - BRAINSTORMING,
FRISCO, JOCUL DE ROL și DIAGRAMA VENN.
2. Prezentarea succintă a modelului de bună practică.
Am ales ca text schița ,,Vizită” de Ion Luca Caragiale pentru că eu consider că
abordarea pe care eu le-am propus-o elevilor se încadrează într-un model de bună practică.
Am urmărit receptarea mesajului scris din textul literar, extragerea lui, identificarea
informațiilor esențiale din jocul de rol, depistarea diferențelor dintre opera literară și
dramatizarea ei, manifestarea curiozității pentru lectură, identificarea în viața reală a
cazurilor asemănătoare, găsirea unor soluții pentru a îndrepta comportamentul inadecvat al
personajului.
3. Situația/contextul care a condus la apariția modelului de bună practică.
Am observat că elevii sunt mult mai receptivi atunci când ,,amestec” metodele clasice
cu cele moderne în receptarea unui text literar. Din receptori pasivi ai mesajului gata
,,preparat” de dascăl, ei se transformă în colaboratori, reușind să se implice activ în derularea
actului didactic, trecând astfel la o învățare activ-participativă.
Schița ,,Vizită” are reale valențe educative, elevii având nevoie să învețe din greșelile
personajului principal, personajele din societatea pe care o prezenta Caragiale putând fi
identificate cu ușurință și în viața noastră de zi cu zi. Am încercat să-i conduc pe elevi prin
lumea lui Caragiale, să-i fac să urmărească secvențe din dramatizarea schiței, să identifice
informațiile esențiale dintr-un mesaj audio-vizual, să-i determin să înțeleagă semnificația
globală a mesajului audio-vizual.
803
Elevii au fost uimiți de diferențele dintre opera literară propriu-zisă și dramatizarea ei,
cu atât mai mult cu cât ,,actorii” au fost colegi din anii mai mari de studiu, elevi pe care i-au
cunoscut destul de bine, elevi cu care au legat strânse prietenii.
4. Sarcini/probleme/aspecte specifice rezolvate prin aplicarea modelului de
bunăpractică.
Aplicând metodele moderne în fixarea și consolidarea unui text literar am observat că
elevii se implică mai ușor în activități, sunt mai atenți, mai flexibili în exprimare, chiar și cei
timizi pot fi valorizați. Sarcinile pe care le-au primit au fost diferențiate ca nivel de
dificultate, astfel că elevii foarte buni nu s-au plictisit iar cei mai slăbuți au prins curaj
rezolvând cerințelecu nivel scăzut de dificultate.
5. Acțiuni întreprinse;
Elevii au citit cursiv și expresiv textul ,,Vizită”.
După citirea textului, elevii au trecut apoi la înțelegerea lui. Pentru aceasta am aplicat
mai multe metode interactive:
a) JOCUL DE ROL: am adus în fața elevilor filmarea unei dramatizări a schiței
,,Vizită” dramatizare la care au lucrat elevi din clasele mai mari.
b) Metoda ŞTIU/VREAU SĂ ŞTIU/AM ÎNVĂŢAT. Am împărțit tabla în trei părți: pe prima

coloană am trecut toate informațiile pe care le cunosc elevii din text, pe a doua am trecut ce
doresc să știe elevii cu privire la copilul Ionel sau la copii și copilărie, în general.
c) Metoda FRISCO am propus elevilor să joace diverse atitudini față de problema

comportamentală a personajului principal.
I-am împărțit pe elevi în 5 grupe. Plecând de la textul suport, i-am rugat să iaatitudine față
de comportamentul neadecvat al lui Ionel. Rolurile au fost:
OPTIMISTUL – situația se poate rezolva;

REALISTUL – caută argumente pro și contra, oferă soluții; EXUBERANTUL – este foarte
încântat de situație; PESIMISTUL – pentru el, problema nu are nicio rezolvare;SCEPTICUL – se
îndoiește că situația se poate rezolva.
Elevii au realizat o expoziție cu desenele realizate, în final desemnându-se cel mai expresiv.
d) Cu ajutorul BRAINSTORMINGULUI am ajuns la concluzia că există multe personaje în
literatura română care se pot încadra în tiparul ,,copilului năzdrăvan”, unul dintre ele fiind
chiar Nică. Orice copil se regăsește puțin în Ionel.
e) Am trecut la realizarea DIAGRAMEI VENN. Fiecare grupă a lucrat separat încercând să
evidențieze trăsăturile comune ale lui Ionel și ale copilului universal, precum şi cele care îi
804
individualizează.
6. Rezultate obținute.
 Creativitate în exprimare, interes crescut pentru lectură.
 Folosirea eficientă a timpului: multe sarcini de lucru rezolvate în
timp scurt.
 Învingerea timidității și valorizarea tuturor elevilor.
 Implicare în realizarea mai multor scenete
 Interesul crescut al elevilor pentru lectură, teatru, film.
7. Reflecții (aspecte pozitive, dificultăți întâmpinate);

ASPECTE POZITIVE DIFICULTĂŢI ÎNTÂMPINATE
Implicarea activă a elevilor. Valorificarea Elevii au fost subiectivi în aprecierea
creativității fiecărui elev. Munca în echipă. colegilor.
Scoaterea copiilor din tiparele La început erau reticenți să-și exprime
activităților clasice. direct și liber propriile idei și
Elevii s-au putut exprima liber şi deschis,fără sentimente de teama de a nu greși, dar
teama că greșesc. pe urmă nu se puteau împărți pe
Elevii au putut să îmbrace pe rând haina altor sarcini, roluri, dorind cu toții să fie
personaje, să trăiască în alte lumi, să se bucure parte din proiect.
şi să sufere alături de personajul interpretat.
8. Resurse (materiale, umane) necesare pentru realizarea modelului de
bune practici
Mobilier ușor de manevrat. Accesul la cărți din domeniul beletristicii, criticii literare (menționez
că școala noastră estedotată cu un CDI foarte bine pus la punct). Existența unui miniatelier în
care elevii să poată realiza costumele și decorul pentru pieselepuse în scenă.
9. Recomandări pentru implementare;
Disponibilitate spre nou. Încurajarea elevilor în exprimarea liberă şi deschisă a propriilor
gânduri, idei și sentimente.Corectarea eventualelor greșeli prin recomandare argumentată a
ideilor: cred că, ar fi mai bine să, ideal ar fi. Răbdare și consecvență din partea cadrului
didactic, care trebuie să valorifice potențialulfiecărui elev, să-l apropie de lectură și nu să-l
îndepărteze.
10. Bibliografie.
a. Suportul de curs: ,,Educatori pentru societatea cunoașterii”-modulele: Metode
interactive de predare-învățare și Proiectarea curriculum-ului bazat pe competențe
b. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, editura Polirom, București, 2006
805
Județul MUREȘ
806
PROIECT DE PARTENERIAT
GRĂDINIȚĂ—FAMILIE
„ÎMPREUNĂ PENTRU COPIII NOȘTRI”
prof. înv. preşcolar NICOARĂ-DAN CLAUDIA

Grădiniţa cu P. N. Cheţani, Jud. Mureş
ARGUMENT
După cum bine se ştie familia este factorul primordial în educarea unui copil şi educaţia
începe în familie de aceea legătura dintre gradiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă, iar educatorul să cunoască foarte bine mediul de viaţă al copilului ,pentru a putea
colabora.
Parteneriatul dintre gradiniţă şi familie ,organizat corect,duce la o educaţie solidă ,fără
pericolul de eşec şcolar mai tarziu. Preşcolaritatea reprezintă piatra de temelie a personalităţii în
formare a copilului ,iar prezenţa familiei în cadrul gradinitei va fi liantul dintre copil şi mediul
necunoscut iniţial.
Parteneriatul gradiniţă – familie ,acţiunile pe care aceştia le desfăşoară , continuarea de
către familie a activitatilor desfăşurate în gradiniţă ,nu fac decât să ducă la o mai bună formare a
celui ce urmează a se forma pentru viaţa de adult ce o va avea, preşcolarul.
SCOPUL PROIECTULUI
 Eficientizarea relaţiei grădiniţă - familie , printr-o colaborare coresponsabilă între aceste

două părţi, în vederea implicării, cât mai active, a familiei în procesul de formare a personalităţii
preşcolarului.
OBIECTIVE GENERALE
 Cunoaşterea individuală a copiilor, urmărind manifestarea lor în familie şi grădiniţă;
 Folosirea unor metode eficiente pentru dezvoltarea psiho-afectivă;
 Iniţierea unor acţiuni comune, prin contactul direct al grupului de părinţi cu persoane
abilitate să desfăşoare un proces educaţional;
 Găsirea unor soluţii comune în educaţie;
 Studierea unor cărţi, documente, reviste de specialitate în vederea realizării unor
dezbateri
807
pe teme date;
PARTENERI IMPLICATI
-părinţi, bunici, copii, educatoare, consilier educaţional, anturajul social al copilului.
ÎNDATORIRILE PĂRŢILOR
 Educatoare :
- să participe la fiecare întâlnire pentru a direcţiona dezbaterile şi a stimula prezenţa părinţilor;
- să consilieze problemele care se ivesc în educarea copiilor, studiind cărţi şi alte materiale de
specialitate de ultimă oră;
- să îndemne la lectură/studiu, familiile copiilor, recomandându-le cele mai accesibile materiale
de specialitate.
 Familia
- participă benevol, dar are obligaţia de a contribui la asigurarea bunului mers al parteneriatului
şi al materialului utilizat;
- părinţii sunt invitaţi să împrumute sau să cumpere cărţi de specialitate;
ÎNDATORIRI COMUNE
- pregătirea şi asigurarea materialului de lucru (fişe, chestionare, cărţi etc.);
- implicarea directă în cadrul activităţilor desfăşurate şi găsirea unor soluţii în scopul rezolvării
situaţiilor de natură educaţională.
DURATA: 3 ani şcolari
GRUP ŢINTĂ: familiile copiilor
LOCUL DE DESFĂŞURARE: Grădiniţa cu P.N Cheţani
RESURSE
 UMANE:
- coordonator: prof. Nicoară-Dan Claudia;
- familia copiilor.
 MATERIALE: cărţi, reviste, pliante, calculator, CD-uri, cameră video, ecusoane, aparat
foto
 FINANCIARE: bugetul minim alocat derulării parteneriatului, care provine din
sponsorizările realizate de părinţii copiilor
MODALITĂŢI DE REALIZARE
 Şedinte cu părinţii;
 Lectorate pe diverse teme;
 Activităţi, la grupă, desfăşurate împreună cu părinţii;
 Vernisaje cu lucrări ale copiilor;
808
 Expoziţii cu vânzare, având drept exponate lucrări realizate de către copii, împreună cu
părinţii lor, în cadrul unor activităţi organizate la grădiniţă;
 Sărbătorirea zilei de naştere a copiilor/onomasticii acestora;
 Vizite, excursii, drumeţii;
 Serbări tematice
 MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI
Întâlnirile cu părinţii se desfăşoară lunar, cu o durată de aproximativ două ore, timp în

care se transmit informaţii cu specific educaţional, se dau exemple de bune practici, se
împărtăşesc experienţe proprii. La finele fiecărei întâlniri prezint tema viitoare pentru a oferi
părinţilor posibilitatea de a medita şi de a aduna informaţii din sfera cotidiană , din experienţele
personale, de a-şi aşterne pe hârtie nelămuririle şi „de ce-urile” şi a încerca să facem lumină,
împreună, în această zonă atât de neclară pentru unele familii.
DISEMINAREA REZULTATELOR
Pentru a imortaliza întâlnirile, am realizat înregistrări video şi foto. De asemenea, avem,
în derulare, realizarea unui album. Beneficiarii proiectului au propus iniţierea unui ,,Jurnal al
părinţilor” în care, cine doreşte, să consemneze unele dintre problemele lor, modalităţi prin care
au reuşit să depăşească anumite situaţii dificile pe care le-au întâmpinat în educaţia copiilor
lor, lucrurile care i-au impresionat, în mod deosebit, în cadrul proiectului, anumite amintiri legate
de activitatea desfăşurată împreună cu proprii lor copii, precum şi cu ceilalţi copii şi familiile
acestora.
FINALIZAREA PARTENERIATULUI
De fiecare dată, la sfârşitul unui an şcolar, părţile implicate în parteneriatul cu familiile
copiilor se întâlnesc pentru a evalua activitatea derulată de-a lungul întregii perioade, reliefându-
se aspectele pozitive, realizările de care s-au bucurat beneficiarii proiectului – părinţii/copiii - şi,
nu în ultimul rând, concluziile şi propunerile pe care le fac părinţii copiilor pentru perfectarea
acestei forme de activitate: parteneriatul coresponsabil cu partenerul educaţional care se numeşte
familia.
Convingerea mea este că, împreună cu familia copilului, urmărind scopuri/obiective
comune, grădiniţa reuşeşte să contureze personalitatea omului în devenire, în cele mai optimiste
culori.
809
„CU PAŞI MICI DE LA GRĂDINIŢĂ LA ŞCOALĂ”
prof. înv. primar SUCIU CLAUDIA ADELA

Şcoala Gimnazială „Avram Iancu”,Târnăveni, Jud. Mureș
ARGUMENT
În ultimii ani, în cadrul acţiunilor de reaşezarea a învăţământului pe baze moderne, s-a
subliniat tot mai mult ideea parteneriatelor educaţionale, care crează oportunităţi de cooperare,
consultare, comunicare, conlucrare în vederea atingerii unui scop comun.
Integrarea copilului în şcoală presupune mai întâi formarea unor reprezentări corecte
care să le permită preşcolarilor o adaptare afectiv- motivaţională la mediul şcolar. În calitatea
noastră de părinti, educatori sau învăţători ne-am întrebat de multe ori: “De ce se manifestă
adesea unele forme de inadaptare a copiilor chiar din primele zile de şcoală?”, „De ce unii elevi
din clasa pregătitoare nu fac faţă cerinţelor şcolare?”.
Răspunsurile la aceste întrebări nu trebuie căutate doar în cunoaşterea particularităţilor
de vârstă şi individuale a copiilor sau în stilul de activitate al învăţătorului, ci se impune o
cunoaştere şi o analiză atentă a activităţii din grădiniţă şi familie, medii care asigură pregătirea
copilului pentru şcoală.
În acest sens, organizarea unor activităţi comune, şcoală-grădiniţă, ce vizează
familiarizarea copiilor cu munca şcolarilor, cu relaţiile ce se stabilesc între învăţător şi elevi,
elevi-elevi, ar face ca reprezentările copiilor despre şcoală să fie mai clare, coerente şi mai
apropiate de realitate, acest lucru conducând la un debut şcolar optim.
Din acest motiv am considerat că un parteneriat şcoală-grădiniţă, prin intermediul căruia
să surprindem toate aceste aspecte, să le inţelegem şi apoi să le sintetizăm într-o strategie, ar
permite egalizarea şanselor şcolarilor şi integrarea optimă a copiilor în clasa pregătitoare.
SCOPUL
- găsirea unor modalităţi viabile de colaborare între educatoare şi învăţătoare pentru
integrarea şcolară a copiilor şi pregătirea părinţilor pentru integrarea copiilor în activitatea
şcolară.
810
OBIECTIVEVELE PROIECTULUI
- structurarea unor modalităţi de cooperare între grădiniţă şi şcoală;
- asigurarea continuităţii de cerinţe între grădiniţă şi şcoală;
- formarea unei atitudini corecte a preşcolarilor faţă de şcoală;
- implicarea familiei şi familiarizarea acesteia cu diverse aspecte ale şcolarităţii mici;
- schimb de metode concrete de lucru;
- cunoaşterea specificului activităţilor din grădiniţă de către învăţătoare;
- eficientizarea şi perfecţionarea modalităţilor de integrare a copiilor preşcolari în
activitatea şcolară;
-cunoaşterea de către copii a sarcinilor şi a conduitei şcolare.
GRUP ŢINTĂ
- preşcolari, elevi
- învăţătoare, educatoare
- părinţii copiilor
DURATA
Anul şcolar 2022- 2023 (perioada decembrie 2022 – iunie 2023)
IMAPACTUL PROIECTULUI ASUPRA RESURSELOR UMANE
Educatoarea şi învăţătoarea vor avea posibilitatea să-şi valorifice experienţa acumulată la
clasă, să-şi lărgească sfera preocupărilor în ceea ce priveşte reuşita succesului şcolar al copiilor.
Copiii se vor familiarizează cu acitvitatea şcolară.
Părinţii vor fi informaţi în ceea ce priveşte activitatea şcolară.
RESURSELE PROIECTULUI
Resurse umane: preşcolari, şcolari, învăţătoare, educatoare, părinţi
Resurse materiale: dotările din sălile de grupă şi din clase, materiale didactice,
videoproiector, laptop, aparat foto.
FINALITĂŢI
- album cu fotografii de la activităţile desfăşutate
- realizarea de expoziţii cu creaţii ale copiilor
- diplome pentru copiii care s-au implicat în activităţile desfăşurate
- analiza desfăşurării parteneriatului
EVALUAREA PROIECTULUI
- Observarea sistematică a copiilor;
- Expoziţii cu desenele şi materialele realizate de către copii;
- Album cu fotografiile realizate pe parcursul desfăşurării activităţilor;
- Discuţii cu partenerii de proiect care au contribuit la activităţile desfăşurate
811
PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR
Nr. DENUMIREA LOCUL DE PERSOANE
crt. ACTIVITĂŢII DESFĂŞURARE PERIOADA IMPLICATE
„Cu paşi mici de la grădiniţă directorii unităţilor de
Școala Gimnazială Decembrie
1. spre şcoală” învățământ, învăţătoare,
”Avram Iancu” 2022
-lansarea proiectului educatoare;
,, De Nașterea Domnului să ne
Grădinița cu p.p. şcolari, preşcolari,
bucurăm!” Decembrie
2. Școala Gimnazială învăţătoare,
-expoziție ornamente Crăciun 2022
”Avram Iancu” educatoare;
-Povestea Nașterii Domnului
„Sărbătorim Mica Unire” şcolari, preşcolari,
Grădinița cu p.p.
3. Ianuarie învăţătoare,
-expoziție dedicată Unirii 2023 educatoare;
“Ziua porţilor deschise!” Februarie şcolari, preşcolari,

Școala Gimnazială
4. - vizitarea şcolii de către 2023 învăţătoare,
”Avram Iancu”
preşcolari (sau tur virtual) educatoare;
“Primăvara, anotimpul
şcolari, preşcolari,
bucuriei!” Școala Gimnazială Aprilie
5. învăţătoare,
- expoziție dedicată sărbătorilor ”Avram Iancu” 2023
educatoare;
Pascale și sosirii primăverii
“La mulți ani, copile drag!”
Grădinița cu p.p. şcolari, preşcolari,
-desene pe asfalt
6. Școala Gimnazială Mai 2023 învăţătoare,
- expoziţie cu desene realizate
”Avram Iancu” educatoare;
de copii
ACTIVITĂŢI DE PROMOVARE:
Expoziţii cu materialele rezultate în urma desfăşurării activităţilor prevăzute în proiect;

Prezentarea proiectului în cadrul Comisiilor metodice ale învăţătorilor şi educatoarelor.
812
Județul NEAMȚ
813

„PRIETENI LA DISTANȚĂ”
prof. înv.preșcolar FRĂSÎNEL IOANA

Grădinița Școlii Gimnaziale „Daniela Cuciuc”, Piatra Neamț. Jud. Neamț
Argument
Desfăşurarea acestui program în parteneriat vine ca răspuns la nevoia educatoarelor

din cele două unităţi de a se confrunta cu noi provocări în plan profesoional, de a-şi moderniza
stilul de muncă, de a elimina rutina din activitatea zilnică, de a contribui sistematic, la formarea
şi perfecţionarea lor profesională .
În aceeaşi măsură, contribuie la satisfacerea setei de cunoaştere a copiilor şi la
îmbogăţirea experienţei lor de viaţă.
Acest parteneriat se constituie într-un schimb de experienţă, în care educatoarea şi
copiii au prilejul să cunoască medii de viaţă şi muncă, relativ noi pentru ei, să schimbe idei, să
găsească soluţii viabile la problemele cu care se confruntă.
Preşcolarul este implicat în viaţa socială prin apartenenţa sa la familie, la grupurile de
joc şi de învăţare , dar şi prin relaţiile specifice pe care le poate stabili şi cu diverse instituţii şi
organizaţii din comunitatea în care trăieşte. De aceea procesul de socializare poate şi trebuie să
înceapă de timpuriu.
Proiectul răspunde nevoii preşcolarului , de a-şi asuma roluri şi responsabilităţi, de a-şi
dezvolta personalitatea şi urmăreşte iniţierea lui, a viitorului cetăţean, într-un comportament
activ, conştient responsabil, capabil de înţelegere şi respect.
Grup ţintă:
●
Copiii preşcolari de la unităţile implicate în proiect;
●
Educatoarele;
●
Familiile copiilor;
Perioada de derulare: anul şcolar 2022-2023.
Beneficiari direcţi: copiii preşcolari de la unităţile implicate în proiect.
Beneficiari indirecţi: cadrele didactice implicate în parteneriat, familiile copiilor
participanţi, comunitatea.
Parteneri:
● Grădiniţa „Daniela Cuciuc” ,Piatra Neamt
● Grădiniţa cu P.N.Cercu,Iasi
Echipa de implementare:
Inițiatori și coordonatori proiect:cadre didactice de la Grădiniţa cu Program Prelungit
„Daniela Cuciuc”
Colaboratori proiect:cadre didactice de la Grădiniţa cu Program Normal Cercu,Iasi
Scopul proiectului :
● dezvoltarea capacităţii de utilizare corectă şi eficientă a limbajului în situaţii
specifice, concrete;
814
● cunoaşterea de către copii a unor obiceiuri şi tradiţii specifice altor zone ale
ţării;
● experimentarea de către educatoare şi preşcolari a unor situaţii noi, stimulative
pentru procesul cognitiv şi adaptarea comportamentului la situaţii inedite;
● educarea sentimentelor de prietenie, toleranţă, armonie şi bună dispoziţie în
relaţiile cu copiii preşcolari din unitatea parteneră ;
● antrenarea copiilor în activităţi motrice specifice vârstei, în vederea dezvoltării
armonioase;
● crearea unui climat constructiv de emulaţie între educatoarele celor două
unitӑţi.
Obiective:
● colaborarea cadrelor didactice implicate în vederea realizării schimburilor de
idei şi materiale;
● cunoaşterea de către copii a unor obiceiuri şi tradiţii specifice altor zone ale
ţării;
● amenajarea unui spaţiu în grădiniţă în vederea popularizării acţiunilor
desfăşurate în cadrul parteneriatului;
● să iniţieze activităţi care presupun dezvoltarea climatului afectiv – pozitiv în
grup;
● să-şi formeze reprezentări corecte asupra sinelui şi a celorlalţi;
● să justifice diferite acte de comportament;
● să descrie într-o manieră clară, precisă relaţiile stabilite între grupuri;
● să descrie şi să compare tipuri de relaţii şi atitudini sociale (colaborare,
solidaritate, toleranţă);
● să stabilească relaţii de prietenie şi în afara activităţilor acestui proiect;
● să manifeste dorinţa de participare la activitatea acestor grupuri.
Analiza proiectului:
● dorinţa educatoarelor de perfecţionare şi afirmare profesională;
● deschiderea faţă de acest program;
● oportunitate pentru afirmarea competenţelor profesionale;
● eficacitatea în organizarea proiectului parteneriat, cu obiectiv final în creşterea
actului educaţional;
● baza materială optimă;
Metode şi tehnici de lucru:
● schimb de experienţă între educatoarele celor două grădiniţe;
● activităţi comune între grupele de la cele două grădiniţe;
● vizitarea grădiniţelor în vederea cunoaşterii reciproce între copii şi pentru
stabilirea relaţiilor de prietenie;
Viziunea proiectului:
● diversificarea mijloacelor de formare continuă;
● popularizarea experienţei pozitive;
● implicarea tuturor furnizorilor de educaţie în promovarea intereselor copiilor;
● utilizarea resurselor materiale şi umane ale fiecărei unităţi.
Misiunea proiectului:
● se creează oportunităţi pentru educatoare în a-şi demonstra potenţialul şi
aptitudinile profesionale;
● se oferă educatoarelor schimbul deschis de opinii;
● oferirea posibilităţii desfăşurării unor activităţi comune atractive în beneficiul
atât al preşcolarilor cât şi al educatoarelor;
815
Resurse:
● umane – preşcolari , educatoare , persoane publice;
● materiale – casete , dischete , C.D. –uri, planşe, cărţi, fişe ilustrative, spaţiile de
învăţământ ale celor două instituţii;
● financiare – proprii, sponsorizări, donaţii.
Strategii de dezvoltare :
● investiţia în resurse umane competente, dornice de autodepăşire;
● dezvoltarea profesională a educatoarelor ;
● dezvoltarea unui învăţământ modern, deschis, flexibil;
● iniţierea colaborării şi prieteniei între copii şi educatoare din climate sociale
diferite;
● evaluarea comportamentelor copiilor pe parcursul activităţilor ;
● evaluarea atitudinii educatoarelor faţă de realizarea acestui demers partenerial;
● abordarea unui management axat pe îmbunătăţirea continuă a conţinuturilor
educative şi a strategiilor de realizare a proiectului.
Prognoza activităţilor în parteneriat:
Proiectare:
● întocmirea proiectului de parteneriat;
● întocmirea calendarului derulării acţiunilor;
● popularizarea proiectului de parteneriat;
● întocmirea proiectelor pentru activităţi şi pregătirea activităţilor demonstrative.
Formare, dezvoltare profesională şi personală:
Educatoarele vor contribui cu toate resursele lor profesionale la reuşita şi eficientizarea
proiectului de parteneriat prin studiu individual, pavoazarea grupelor, informarea părinţilor
despre acţiunile proiectului, pregătirea produselor pentru informare, desfăşurarea de activităţi
demonstrative, întâlniri informative şi consultative.
Evaluarea
● rapoarte ale celordouăechipereferitoare la impactulpe care l-a avutparteneriatul;
● analiza fişelor de impact şi centralizarea datelor obţinute;
● aprecieri finale.
Procese de comunicare: prin e-mail, facebook, telefon, poştă, vizite reciproce
între cele două unităţi.
Surse de informare:
● Programa activităţilor instructiv-educative din grădiniţă, MEC, 2005.
● Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între
naştere şi 6/7 ani , MECT, 2008.
● OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatieicu modificarile si
completarile, aprobate prin Legea nr.87/2006 si prin OUG nr. 75/2011.
● Literatura de specialitate.
● Internet
816
„VINO CU MINE, ȘCOALA E ȘI PENTRU TINE!”
prof. COZMA MONA ELENA

Colegiul Tehnologic „Spiru Haret”, Piatra-Neamț, Jud. Neamț
Argument, justificare, context:

Școlile implicate în această colaborare dispun de resurse materiale și umane ce se pot
adapta la cerințele societății actuale. În contextul unei societăți care se schimbă, operând
modificări de formă și de fond la nivelul tuturor subsistemelor sale, învățământul trebuie să își
asume o nouă perspectivă asupra funcționării și evoluției sale. În cadrul acestei perspective
inedite parteneriatul educațional devine o prioritate a strategiilor orientate către dezvoltarea
educației.
Acest proiect oferă prilejul transferului de metode de învățare, schimbului de experiență,
inclusiv pentru pregătirea tranziției copiilor de la un ciclu de învățământ la altul și integrarea
socială a copiilor cu CES.
Scopul proiectului
Proiectul are drept scop schimbul de experiență între școlile partenere, în vederea
facilitării accesului la educație a copiilor cu CES, creșterea nivelului de participare a tuturor
elevilor la procesul educațional și prevenirea/reducerea abandonului școlar.
Obiectivele specifice ale proiectului;
- creșterea nivelului de participare a elevilor din învățământul preșcolar, primar,
gimnazial și liceal la procesul educațional prin organizarea activităților din cadrul proiectului;
- dezvoltarea unor atitudini pozitive față de problemele educative ale preșcolarilor/
școlarilor cu CES și eliminarea discriminării de orice natură;
- stabilirea relaţiilor de colaborare cu cadrele didactice și elevii din instituțiile partenere și
cu reprezentanţii comunității locale;
- promovarea unei imagini pozitive a organizației școlare în comunitatea locală;
- diseminarea rezultatelor în toate instituțiile partenere prin activități în cadrul cercurilor
pedagogice, comisiilor metodice, centrelor metodice.
Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul;
Proiectul se adresează elevilor din învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal și
cadrelor didactice din școlile participante la proiect.
Beneficiarii direcți și indirecți;
Beneficiari direcţi: elevii şi cadrele didactice participante la proiect.
817
Beneficiari indirecţi: cadre didactice, comunitatea locală, parteneri educaţionali.
Descrierea activităţilor
Activitatea nr.1
a. Titlul activităţii- Stabilirea relațiilor de colaborare online/ direct cu unităţile şcolare partenere.
b. Descrieţi pe scurt activitatea:
Se vor stabili modalităţile de comunicare pentru asigurarea circulaţiei informaţiei şi se
vor distribui sarcini pentru fiecare partener implicat în proiect. De asemenea, se vor stabili
modalitățile de promovare ale proiectului.
Activitatea nr 2
a. Titlul activităţii- „Suflet în culori”
La data de 2 aprilie este marcată Ziua Mondială a Conștientizării Autismului pentru a
evidenția nevoia de a contribui la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu autism, astfel încât
să poată duce o viață plină și semnificativă ca parte integrantă a societății. În acest context, elevii
claselor primare, îndrumati de cadrele didactice, vor desfășura o serie de activități tematice.
Copiii, îmbrăcați în albastru, vor transmite mesaje de încurajare, acceptare, iubire, apreciere,
prietenie prin intermediul baloanelor, desenelor, inimioarelor, vor colora becuri în albastru, vor
realiza desene tematice, etc.
Activitatea nr 3
a. Titlul activităţii- „Călător prin Europa”
Elevii vor viziona câteva filmulețe cu tema ,,Natura și Europa”, respectiv ,,Călător prin
Europa”. Prin prezentarea acestor materiale se va urmări educația pentru cetățenie europeană,
promovând spiritul de toleranță, solidaritate, egalitate, protecția mediului, respectiv a
patrimoniului național în context european. Elevii își vor însuși cât mai multe cunoștințe despre
sistemul unitar de valori europene, dar și despre dezvoltarea competențelor de comunicare și
TIC.
Activitatea nr 4
a. Titlul activităţii- „Școala mea poate fi și scoala ta!”
Se va realiza un material audio-video, în care se va prezenta oferta educațională a
colegiului, într-un mod atractiv și original, astfel încât elevii claselor a VIII-a să fie informați cu
privire la specificul specializărilor, proiectelor, oportunităților unității de învățământ, să-și
formeze o părere și să ia o decizie în ceea ce privește viitorul lor.
De asemenea, în vederea sprijinirii tranziției copiilor de la un ciclu de învățământ la
818
altul se vor organiza activități comune grădiniță (grupa mare)- școală (clasa a IV-a), școală-
școală, respectiv clasa a IV-a- clasa a V-a.
Activitatea nr 5
a. Titlul activităţii- „Natură, drumeție, prietenie”
Copiii însoțiți de cadrele didactice și părinți vor organiza drumeții în împrejurimile
localităților Piatra-Neamț și Bozieni. Cu această ocazie ei vor observa formele de relief,
vegetația și fauna, condițiile meteo, schimbările petrecute în natură. De asemenea, se vor purta
discuții despre modul de protejare a naturii, despre poluarea mai scăzută a aerului şi solului în
afara oraşului, şi se va aplica comportamentul ecologic ( se vor găsi soluţii privind resturile de la
servirea mesei, atitudinea faţă de plante și animale). La final copiii, organizați pe grupe, vor
realiza portofolii ce vor cuprinde fotografii din drumeții, impresii, creații artistice.
Activitatea nr. 6
a. Titlul activităţii- Diseminarea rezultatelor proiectului
b. Descrieţi pe scurt activitatea
Pe parcursul activităților, rezultatele vor fi mediatizate pe rețelele social-media, în cadrul
comisiilor metodice, cercurilor pedagogice, centrelor metodice din școlile și instituțiile partenere.
Rezultate calitative și cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului
- evidenţierea imaginii pozitive a unităților școlare
- dezvoltarea unei culturi pro-active, nediscriminatorii, ecologice în rândul participanților, prin
instrumentele folosite, workshop-urile și activitățile organizate;
- activitățile organizate vor avea impact direct asupra facilitării accesului la educație a tuturor
copiilor și prevenirii/ reducerii părăsirii timpurii a școlii;
- realizarea unui schimb de experiență și bune practici eficient în vederea dezvoltării unor
mecanisme de susținere a procesului educațional;
- dezvoltarea parteneriatului școală- familie-comunitate;
Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului
- alcătuirea unui portofoliu al proiectului „Vino cu mine, școala e și pentru tine!”;
- diseminarea informaţiei prin popularizarea experienţelor didactice;
Activităţi de mediatizare şi de diseminare din timpul implementării proiectului
- mediatizare pe rețelele social-media și/sau site-ul școlilor participante;
- prezentări succinte în cadrul comisiilor metodice, cercurilor pedagogice și în cadrul lectoratelor
cu părinții;
819
Județul PRAHOVA
820
ANOTIMPUL LUMINII PRIN OCHI DE COPIL
Prof. înv. primar CĂPĂȚÎNĂ VASILICA
Școala Gimnazială „Matei Basarab”, Comuna Brebu, Județul Prahova
Proiectul educațional „Anotimpul luminii prin ochi de copil” a fost implementat în

perioada 2010 – 2020. Dintre activităţile desfășurate, amintesc următoarele: „Pornim la drum!”,
„Creăm felicitări!”, „Vine Paştele!”, „Încondeiem ouă!” – concurs și „Ce-am învăţat împreună?”.
Primăvara, anotimpul renaşterii, al înnoirii şi al schimbării, aduce an de an în viaţa
noastră, verdele dătător de viaţă şi de speranţă, parfum de floare, zumzet de albine, cânt de
păsărele, culoare, zâmbet, dar, mai cu seamă, lumina sfântă a Învierii Domnului, sărbătoare
aşteptată cu sfinţenie de creştini şi, în mod special, de copii. În consecință, activitatea principală
a proiectului a fost reprezentată de Concursul „Încondeiem ouă!”, organizată întotdeauna în ziua
Floriilor, la Muzeul „Casa Domnească”, Brebu. Elevii participanți au încondeiat ouă pe care le-
au aşezat pe o masă festivă de Paşte expusă la muzeu, de unde, uneori, au putut fi cumpărate.
Materialele necesare pentru această activitate au fost diverse: ouă din plastic sau polistiren,
acuarele, set pentru quilling, hârtie creponată, mărgele și coșuri. Produsele realizate au fost
jurizate de către cadre didactice din școală.
Prin activitățile propuse s-a materializat un demers didactic proiectat în vederea
promovării valorilor profund umane, a stimulării comunicării şi a interrelaţionării, precum şi a
cultivării spiritului de iniţiativă al copiilor. Aceștia, de fiecare dată, au fost puşi în situaţii
practice în care au fost determinaţi intrinsec să experimenteze deprinderi şi capacităţi noi şi să le
consolideze pe cele deja dobândite. Ei și-au îmbogăţit limbajul prin lecturarea unor creaţii
literare în care sunt descrise primăvara, sărbătorile pascale etc., și-au dezvoltat creativitatea prin
intermediul desenelor, afişelor, colajelor şi cântecelor, și-au cultivat expresivitatea și și-au
îmbunătățit capacitatea de comunicare.
Argument
Fiecare primăvară reprezintă un nou început, moment în care este timpul să ne propunem
să fim mai buni, mai încrezători, mai amabili, mai aproape de cei care au nevoie de ajutorul
nostru. Primăvara ne aduce, de asemenea, sărbători şi evenimente minunate: 1 Martie, 8 Martie,
Floriile sau Învierea Mântuitorului. În această perioadă este de dorit să le transmitem celor mici
cele mai înălţătoare valori morale de care ei au atâta nevoie într-o societate în care sunt prezente
viteza şi hazardul.
Cum putem face acest lucru? Prin antrenarea elevilor în activităţi care să le stimuleze
interesul pentru lectură, activităţi care să-i determine să îşi exprime sentimentele, gândurile prin
821
intermediul creaţiilor literare şi plastice, prin muzică.
Cum putem multiplica rezultatele proiectului? Prin întâlniri cu părinţii, prin organizarea
unei expoziţii cu lucrări ale elevilor în incinta școlii noastre și a Muzeului „Casa Domnească”
din Brebu şi prin prezentarea rezultatelor în Comisia metodică a învăţătorilor.
Scopul proiectului a fost stimularea creativităţii şi a expresivităţii prin intermediul
desenelor, afişelor, colajelor şi cântecelor, precum și cultivarea tradiţiei şi a valorilor specific
româneşti.
Să cunoască semnificaţia evenimentelor şi sărbătorilor de primăvară;
Să creeze felicitări din diferite materiale;
Să realizeze compoziţii plastice care să oglindească în mod inedit anotimpul luminii;
Să încondeieze ouă folosind diverse materiale;
Să comunice eficient, expresiv sentimente trăite prin participarea la activităţi legate de
sărbătorile anotimpului primăvara.
Realizarea proiectului educațional a fost o oportunitate pentru doamnele învăţătoare
implicate, dar şi pentru elevi, deoarece a facilitat noi moduri de înțelegere și învățare specifice
disciplinei A.V.A.P. și nu numai. Cadrele didactice au aflat lucruri noi despre colectivele
claselor, iar elevii au descoperit informații utile despre sărbătorile primăverii învățând cum se
realizează colaje și felicitări cu diverse materiale, folosind chiar și obiecte pe care ei le aruncau
sau nu le dădeau prea multă importanţă. Cu toții au înțeles că proiectul educațional este
indispensabil domeniului tehnologic și literar, aceasta fiind o constatare prin proprie experiență.
Astfel, numărul de elevi participanți la activitățile propuse a crescut în permanență.
Proiectul a fost monitorizat și evaluat prin următoarele modalități:
Valorificarea potențialului creativ al copiilor şi al cadrelor didactice
Realizarea unei expoziţii la nivelul şcolii
Facilitarea schimbului de experienţă între cadrele didactice din judeţ și din țară, prin
participarea la concursuri şcolare cu lucrări ale elevilor
Realizarea de fotografii şi CD-uri cu imagini din derularea proiectului
Realizarea unui portofoliu intitulat „Anotimpul luminii prin ochi de copii” care să conţină
fotografii, compuneri, colaje, desene.
Pentru asigurarea continuităţii, a sustenabilităţii proiectului s-au adus noi sponsorizări, s-
au selecționat noi participanţi și s-au atras noi şcoli în proiect. De asemenea, proiectul a fost
promovat atât prin postări pe pagini media de specialitate sau pe site-ul școlii, cât și prin
organizarea unor expoziţii de pictură, de felicitări sau de ouă încondeiate în incinta Muzeului
„Casa Domnească”, Brebu, care, de fiecare dată, ne-a fost alături.
822
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL GRĂDINIȚĂ-ȘCOALĂ
DEBUTANŢI ÎN VIAŢA DE PREŞCOLAR/LICEAN
prof. PURICE FLORENTINA ALINA

prof. DIMA PAULA
G.P.P./P.N. „Crai Nou”, Ploiești, Jud. Prahova
Motto:
„Începutul şcolii e poarta spre alte universuri.”
David Boia
ARGUMENT
Astăzi, a merge la şcoală este dreptul tuturor, deşi nu a fost întotdeauna aşa. Statul român
garantează accesul obligatoriu şi gratuit la educaţie, pentru toţi copiii, fără discriminare. În aceste
condiţii, fiecărui copil şi tânăr i se oferă posibilitatea de a studia, de a dobândi cunoştinţe, de a
lua legătura cu ceilalţi şi de a-şi deschide mintea la cele mai variate probleme.
Deşi educaţia este o valoare despre care se vorbeşte mult şi un comportament care ar
trebui să însoţească copiii şi adolescenţii în mod natural în viaţa de zi cu zi, mulţi susţin că în
trecut, educaţia era o calitate mult mai des întâlnită, în timp ce tinerii de azi tind să fie mai
indiferenţi şi obraznici.
SCOPUL PROIECTULUI
Proiectul de faţă îşi propune să asigure integrarea mai facilă a copiilor atât în viaţa de
preşcolar cât şi în cea de licean, prin desfăşurarea unor activităţi comune care să crească gradul
de interacţiune între copiii de diferite vârste. De asemenea, proiectul îşi propune sensibilizarea şi
implicarea adolescenţilor în sprijinirea dezvoltării viitoare a copiilor mici prin exemple de bună
practică.
OBIECTIVELE PROIECTULUI
- Informarea preşcolarilor/liceenilor cu privire la importanţa şi necesitatea educaţiei;
- Implicarea activă a copiilor în viaţa şcolii/grădiniţei dar şi în viaţa comunităţii;
- Aplicarea cunoştinţelor teoretice în viaţa de zi cu zi prin participarea
preşcolarilor/liceenilor la activităţi ce vizează educaţia pentru sănătate/mediu, plantarea
de copaci şi flori, dezvoltarea unor abilităţi şi comportamente, etc.;
- Dezvoltarea spiritului de responsabilitate socială;
823
A. PARTENERII PROIECTULUI: GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT ȘI
PROGRAM NORMAL ,,CRAI NOU’’, PLOIEŞTI
B. LICEUL TEHNOLOGIC ADMINISTRATIV ŞI DE SERVICII “VICTOR
SLĂVESCU”, PLOIEŞTI;
BENEFICIARII PROIECTULUI
Preşcolarii grupei mici “Floricele” din cadrul Grădiniţei cu Program Prelungit și Program
Normal ,,Crai Nou” , Ploieşti;
PERIOADA DE DESFĂŞURARE A PROIECTULUI
octombrie 2022 - iunie 2023
ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI
ACTIVITATEA 1
Titlul: ZIUA EDUCAŢIEI
Tema: Învăţăm să ne jucăm împreună, mici şi mari
Data: 3 octombrie 2022
Loc de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit și Program Normal,,Crai Nou”, din
Ploieşti;
Descrierea activităţii
- Prezentarea principalelor tipuri de jocuri/jucării ce pot fi utilizate în cadrul colectivităţii
de preşcolari;
- Realizarea unei mini-expoziţii cu jocuri şi jucării educative utilizate de elevii de liceu în
timpul copilăriei;
- Precizarea unor reguli care trebuie respectate în timpul jocurilor colective;
- Construirea unor mici machete în care se regăsesc jucăriile copiilor preşcolari;
- Confecţionarea unor tablouri/obiecte decorative din materiale moi, ce se pot asambla uşor;
- Popularizarea proiectului “Debutanţi în viaţa de preşcolar/licean” prin distribuirea de
pliante informative, părinţilor (pliantele conţin informaţii cu privire la activităţile ce se
vor derula în cadrul proiectului);
ACTIVITATEA 2
Titlul: SĂRBĂTORILE DE IARNĂ
Tema: E timpul să împodobim bradul!
Data: 5 decembrie 2022
Loc de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit și Program Normal ,,Crai Nou”, din
Ploieşti;
824
- Prezentarea sărbătorilor de iarnă şi a tradiţiilor corespunzătoare fiecăreiea dintre acestea;
- Confecţionarea de mici decoraţiuni pentru brad, folosind elemente din natură;
- Împodobirea bradului cu decoraţiunile realizate de preşcolari şi elevii de liceu;
- Audiţie de colinde româneşti;
ACTIVITATEA 3
Titlul: ZIUA PĂSĂRILOR
Tema: Flamingo – minunata pasăre roz
Data: 3 aprilie 2023
Loc de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit și Program Normal ,,Crai Nou”, din
Ploieşti;
- Prezentarea mediului de viaţă, alcătuirii corpului, a modului de viaţă şi a unor curiozităţi
despre pasărea Flamingo;
- Realizarea afişului “Colonia de flamingo“ ;
ACTIVITATEA 4
Titlul: ZIUA MEDIULUI
Tema: Iubesc natura!
Data: 5 iunie 2023
Loc de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit și Program Normal ,,Crai Nou, din Ploieşti;
- Realizarea unor machete din materiale reciclabile;
- Derularea unui concurs pe teme de protecţia mediului;
- Desfăşurarea unui mini-program artistic cu cântecele, poezii, desene cu tematică;
INIŢIATORII PROIECTULUI
 Prof. învăţământ preşcolar Purice Florentina Alina
COLABORATORII PROIECTULUI
● prof. biologie - Dima Paula – Liceul Tehnologic Administrativ şi de Servicii “Victor
Slăvescu” Ploieşti;
● elevii claselor a IX-a din cadrul Liceului Tehnologic Administrativ şi de Servicii “Victor
Slăvescu” Ploieşti
825
Județul SĂLAJ
PROIECT JUDEȚEAN
826
„OBICEIURI ȘI TRADIȚII ROMÂNEȘTI”
prof. PETRIȘ FLAVIA

Grădinița cu P.P. „Prichindel”, Jibou, Jud. Sălaj
I. Argument
Motto: “Poţi să cutreieri lumea toată şi să te minunezi de rezultatele civilizaţiei, dar
nimic nu-i mai fermecător decât colţul de pământ pe care te-ai născut. “ ( Vasile Alecsandri )
Folclorul reprezintă pentru poporul român depozitarul a tot ceea ce înseamnă tradiţie,
obicei şi artă izvorâte din rădăcinile istoriei. Folclorul românesc are o tradiţie milenară, iar forţa
creatoare a poporului român este viguroasă. Tezaurul tradiţional a exprimat expresia idealurilor
lui.
Timpul şi evenimentele lumii moderne nu trebuie să determine uitarea tradiţiilor
româneşti, care constituie valori inegalabile şi incontestabile ale poporului nostru. Folclorul
trebuie cultivat în minţile şi inimile copiilor încă de la cea mai fragedă vârstă. Cunoaşterea
obiceiurilor, a tradiţiilor populare şi etnografice locale are o importanţă deosebită în cadrul
procesului complex şi îndelungat de formare a personalităţii copilului. Cunoaşterea de către copii
a frumuseţii portului popular, a obiceiurilor are ca finalitate sădirea în sufletele lor a mândriei că
sunt români.
Obiceiurile, datinile şi tradiţiile populare au venit din veac, cele mai multe transmise prin
viu grai, din generaţie în generaţie. De aceea, frumuseţea lor trebuie cunoscută, simţită, preţuită
şi de generațiile noastre de elevi, iar această sarcină revine într-o mare măsură, şcolii şi
dascălilor. Sufletul copilului aşteaptă să fie modelat, iar cei implicaţi în educaţie au obligaţia de a
transmite moştenirea pe care ne-au lăsat-o înaintaşii.
Sălajul, fiind un județ cu o deosebită încărcătură folclorică, în care interferează mai multe
zone folclorice (zona de Someș, zona de Codru, zona de Barcău, zona de Agrij, zona de Almaș )
și în care se păstrează autenticitatea și valorile folclorului românesc, ne-am propus acest proiect
care să conducă la cunoașterea și valorificarea unor obiceiuri și tradiții și pe care să le cultivăm
în inimile preșcolarilor și elevilor noștri.
Prin aceste activități cuprinse în proiect, copiii vor cunoaște mai bine neamul românesc,
calitățile poporului român, tradițiile și obiceiurile și vor înțelege cu ușurință semnificația
sărbătorilor românești și a unor evenimente specifice temei proiectului.
II. Scopul proiectului:
Cunoaşterea şi valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti în creațiile proprii ale
preșcolarilor și elevilor, prin respectarea, practicarea şi transmiterea lor generaţiilor actuale şi
viitoare.
827
III. Obiectivele proiectului:
- Să dobândeasca cunoștințe referitoare la valorile, tradițiile si obiceiurile populare românești;
- Să cunoască și să descrie tradiții și obiceiuri creștine;
- Să desfășoare activități școlare și extrașcolare de conservare şi transmitere a obiceiurilor și
tradițiilor locale și naționale;
- Să redea prin activități artistico-plastice și practice specificul tradiţiilor şi obiceiurilor pentru
sărbătorile tradiționale românești;
- Să manifeste interes pentru datinile şi obiceiurile tradiționale românești;
IV. Resursele proiectului
1. Umane: Preșcolari, elevi, familiile acestora, educatoare, profesori, directori, reprezentanți ai
Instituțiilor culturale;
2. Materiale: materiale didactice din dotarea scolii/grădiniței sau procurate de profesori:
costume populare autentice şi imagini cu costume populare locale şi din alte zone ale ţării,
diverse obiecte create de meşterii populari: vase, prosoape, alte obiecte ţărăneşti; Obiectele
existente la muzeul Casei Orașenești de Cultura Jibou.
V. Grup țintă: Elevii și preșcolarii înscriși în proiect.
VI. Beneficiari:
Direcți: Elevii și preșcolarii;
Indirecți: Familiile, Comunitatea, Cadrele didactice, Reprezentanții culturali.
VII. Buget: autofinanțare, sponsorizări;
VIII. Rezultate așteptate:
În urma derulării proiectului dorim să constatăm următoarele:
 dezvoltarea sentimentelor de respect şi apreciere a valorilor tradiţionale;
 creşterea interesului copiilor pentru tradiţii, pentru evenimentele culturale şi religioase
specifice zonei;
 formarea unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter la copii;
 implicarea unităţii şcolare, a familiilor copiilor, a comunităţii şi a altor factori în vederea
susţinerii proiectului.
IX. Modalități de monitorizare și evaluare:
- Expoziții cu lucrari si produse realizate de copii/elevi, fotografii;
- Mese rotunde (On-line),Analiza activităților / Rapoarte de activitate;
- Discuții cu părinții privind impactul proiectului, chestionare aplicate părinților;
- Realizarea unui album cu fotografii care surprind aspecte din activitățile demarate în
cadrul proiectului;
X. Impactul proiectului:
828
-La finalul acestui proiect, participanții vor promova tradițiile și obiceiurile românești prin
respectarea, participarea și transmiterea acestora;
- Dezvoltarea unor abilități practice, lucrul în echipă.
-Respectarea valorilor culturale si tradiționale românești.
- Îmbunătățirea relației grădiniță/școala- familie- cultură.
XI. Modalități de realizare și produse ale proiectului:
- Întâlniri , vizite ( la muzeu), dezbateri, expuneri, expoziții, vizionare DVD, albume,
spectacole (fizic daca este posibil sau online) etc.
- Albume cu fotografii, lucrări ale copiilor, pliante, portofolii, alte materiale educative
sugestive temei proiectului.
XII. Calendarul activităților:
Nr. Denumirea Perioada Elevi Responsabili Locul
Crt. activității participanţi desfӑşurӑrii
1. „De la lume adunate 20 Cadrele Sala de clasă/

și-napoi la lume Decembrie didactice Casa Orășenească
date”- 2021 Preșcolari Reprezentanți de Cultură/Online
,,Tradiții și obiceiuri /Elevi culturali.
de iarnă”
2. „Hai să dăm mână cu 24 Ianuarie Preșcolari Educatoare/ Sala de clasă/
mână”- Hora Unirii 2022 /Elevi din Profesori Casa Orășenească
orașul Jibou Reprezentanți de Cultură
„Parada costumelor culturali.
populare”
3. „De Dragobete” 24 Preșcolarii Educatoarecelor Casa Orășenească

„Lada de zestre”- Februarie Grupelor 2 grupe de Cultură
vizita la muzeul Casei 2022 Mjlocii Reprezentanți
de Cultură culturali.
4. „Mărțișoare populare” 1 Martie Preșcolari Educatoare/ Sala de
2022 /Elevi Profesori clasă/online
5. "Hristos a înviat!" - 14 Aprilie Preșcolari Educatoare/ Sala de
obiceiuri şi tradiţii de 2022 /Elevi Profesori clasă/online
Paşti Reprezentanți
culturali.
BIBLIOGRAFIE:
1. “Folclorul literar românesc”MihaiPop,Pavel Ruxandoiu

2. Sărbătorile la români, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 1997; ***- Obiceiuri de Crăciun şi Anul
Nou, Ed. Porţile Orientului, Iaşi, 1998, Petrescu, Paul;
3. Dicţionar de artă, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1985; ***- Sfintele Pasti in datini si
obiceiuri, Ed. Portile Orientului, Iasi, 1994.
829
TOȚI COPIII SUNT SPECIALI
PROIECT DE PARTENERIAT LOCAL
prof. MAGHIU PAULA LUCIA

Grădinița cu P.P. „Căsuța cu Povești”, Zalău, Jud. Sălaj
Denumirea proiectului – titlu: „Toți copiii sunt speciali”

Tipul de proiect: parteneriat local
Parteneri implicaţi: Grădinița cu P.P. Căsuța cu Povești Zalău și Centrul NoRo Zalău (Centrul
Pilot de Referință pentru Boli Rare)
Durata proiectului: 8 luni (noiembrie 2022 – iunie 2023)
Argument : Fiecare viaţă umană este sacră şi are o valoare egală şi necondiţionată. Integrarea
socială cu succes a unei persoane cu (diz)abilităţi înseamnă un efort consolidat de respectare a
drepturilor acesteia şi de mobilizare a resurselor atât ale persoanei cu dizabilităţi, cât şi ale
comunităţii din care face parte. Pornind de la premiza că „dincolo de fiecare chip există o
inimă”, dorim ca prin intermediul proiectului educațional „Toți copiii sunt speciali” să stimulăm
în rândul preșcolarilor, a părinților acestora și a persoanlului grădiniței cunoașterea diversității
umane și promovarea respectului față de semeni, indiferent de aspect și (diz)abilități. Credem cu
tărie că fiecare dintre noi poate să aducă schimbări pozitive în comunitatea în care trăim și
considerăm că este necesar să oferim copiilor șansa să devină o prezență activă în comunitate,
dând dovadă de empatie și solidaritate față de semenii lor în general și specific față de persoanele
cu nevoi speciale. Acesta este mesajul pe care dorim să-l împărtășim copiilor preșcolari,
părinților și personalului din grădinița noastră și nu numai!
Scop: Proiectul are ca scop dezvoltarea și promovarea educației incluzive în rândul preșcolarilor,
părinților și a cadrelor didactice, cu accent pe cooperare, educație socială și valorizarea relațiilor
interumane
Obiective:
 Dezvoltarea abilităților specifice ale cadrelor didactice pentru implementarea unei abordări
incluzive în organizarea mediului educaţional al grupei și al grădiniţei și în practicile
educaţionale adoptate atât în relaţia cu copilul, cât și cu familia acestuia;
 Cultivarea unui comportament model în rândul copiilor, un comportament pozitiv de
relaționare interpersonală prin respectarea diferențelor fizice și de sănătate;
 Stimularea interacțiunii prin activități ludice-practice.
 Implicarea părinților în activități de informare, de promovare a diversităţii, de eliminare a
discriminării bazate pe sănătate și/sau handicap;
830
Grup țintă:
 preşcolarii , părinții și cadrele didactice din cadrul Grădiniţei cu Program Prelungit
„Căsuța cu Povești” Zalău
Resursele proiectului:
 umane: preșcolarii, cadre didactice, părinți, specialiști de la Centrul NoRo, reprezentanți ai
comunității locale sau alți parteneri care pot sprijini derularea proiectului;
 materiale: laptop, retroproiector, materiale utile desfășurării activităților practice și artistico-
plastice (acuarele, creioane colorate, carioca, plastelină, foi, lipici, foarfeci etc.), consumabile
papetărie și birotică, materiale video, prezentări power point, etc
 activități diferite ca mijloc de realizare, desfășurate în vederea formării unor atitudini
pozitive față de cei din jur;
 preșcolari sensibilizați cu privire la problematica bolilor rare;
 seminarii de informare a părinților
 workshop-uri cu cadrele didactice și specialiștii de la Centrul NoRo
Modalități de monitorizare și evaluare :
Coordonatorii proiectului au responsabilitatea de a monitoriza implementarea activităților și
de a oferi sprijin membrilor echipei de implementare a proiectului. Evaluarea se va realiza la
finalul fiecărei activități prin intermediul produselor activităților și imagini din timpul
proiectului.
Impactul:
 formarea de abilităţi de acceptare şi respectare a diversităţii și toleranței;
 schimbarea de mentalități și comportamente în relație cu copiii/persoanele cu dizabilități,
CES, boli rare, etc;
 realizarea unor activități comune și atractive;
Locul de desfăşurare:
 Grădinița cu P.P. Căsuța cu Povești Zalău și Centrul NoRo Zalău ( Centrul Pilot de
Referință pentru Boli Rare )
Calendarul activităţilor:
Nr. Activitatea Perioada Responsabili Locul
crt. desfășurării
1. Managementul proiectului - La începutul și pe Coordonatorii Cabinetul
elaborarea, diseminarea, durata implementării proiectului metodic
monitorizarea proiectului proiectului.
2. ”Dezvoltarea practicilor incluzive la Noiembrie 2022 Coordonatorii Centrul
nivelul grădiniței” - workshop proiectului NoRo
831
”Educația incluzivă: primii pași Ianuarie Coordonatorii Sala de grupă
spre egalitatea de șanse”- workshop 2023 proiectului
cu participarea părinților
3. „Împărtășește-ți povestea! Februarie 2023 Cadre Sălile de
Împărtășește-ți culorile!” - didactice grupă
sensibilizarea preșcolarilor privind Specialiști
bolile rare și realizarea unui poster, NoRo
pentru a surprinde motto-ul Zilei
Bolilor Rare 2022.
3. „Primăvara-n suflet” - Realizarea Martie Cadre Sălile de
unui tablou de primăvară ca simbol 2023 didactice grupă
al primăverii și dăruirea acestuia Specialiști
copiilor de la Centrul NoRo. NoRo
4. „Eșarfele solidarității” - Aprilie Cadre Sălile de
personalizarea unor eșarfe albastre 2023 didactice grupă
prin amprentare cu zâmbete, inimio- Specialiști Curtea
are și dăruirea acestora beneficiarilor NoRo grădiniței
parteneri. Marșul solidarității.
5. ”Copil ca tine sunt și eu” - Iunie Cadre Sălile de
realizarea unei brățări ca semn al 2023 didactice grupă
prieteniei legate între cele două Specialiști
unități partenere NoRo
*Pe parcursul colaborării există posibilitatea de a propune şi de a discuta eventualele

modificări sau completări.
Bibliografie:
 MEN, (2019), Curriculum pentru educație timpurie 2019;
 Gherguț, A. (2016), Educația incluzivă și pedagogia diversității, Editura Polirom, Iaşi;
 Roco, M., (2004), Creativitate şi inteligenţă emoţională, Colecţia COLLEGIUM
Pshihologie, Editura Polirom, Iași;
 Stan, L. (2016), Educația timpurie. Probleme și soluții., Iași, Editura Polirom;
 Vrășmaș E.,(2004), Introducere în educația cerințelor speciale, Ed. CREDIS;Universitatea
din București.
832
Județul SUCEAVA
833
PROIECTUL EDUCAȚIONAL INTERNAȚIONAL
„SĂ REDESCOPERIM VALORI BUCOVINENE”
ȘIPOTELE SUCEVEI, UCRAINA
„STUPCA ȘI ȘIPOTELE SUCEVEI, O VIOARĂ VIE A UNEI
BUCOVINI UITATE”
Preot prof. CODINĂ BOGDAN IULIAN

Școala Gimnazială „Academician Haralambie Mihăescu”, Localitatea Udești,
Județul Suceava, Structura Poieni
Prof. dr. ing. VOVCIUC IONEL
Școala Gimanzială „Miron Costin” Municipiul Suceava, Județul Suceava
 Activitățile proiectului educațional internațional “Să

redescoperim valori bucovinene” au fost organizate atât în țară
cât și în Ucraina la Șipotele Sucevei în perioada 21-24 mai 2021
sub îndrumarea profesorilor de la Liceul Tehnologic “Vasile
Gherasim” – Marginea, Județul Suceava și a profesorilor de la
Шепітська загальноосвітня школа, comuna Шепіт, raoinul
Чернівецького. Cele două personalităţi, Vasile Gherasim şi
Ciprian Porumbescu care dau numele celor două unităţi şcolare
au reuşit să lase pentru noi comori alese în vremuri când mulţi oameni încă nu ştiau să scrie,
când telefonul abia era cunoscut, când puţini oameni visau sau
nu la televiziune şi Internet. Cu surprindere, astăzi elevii şi-au
pierdut interesul pentru studiu cu toate că au suficiente resurse
pentru documentare, comunicare şi dezvoltare personală. Dacă
în trecut uliţele satului erau colindate de copii, iar jocurile şi
strigătele lor se stingeau târziu după lăsarea serii, în prezent satul
pare pustiu. Mulţi copii împărtaşesc experienţe pe mess sau alte
site-uri de socializare între 2 şi 10 ore pe zi (după un sondaj
efectuat la 3 clase). Ceea ce ne propunem noi e doar un început în

demersul de a-i călăuzi în alegerea unor subiecte ce fac trimitere la
personalităţile satului şi opera lor. Demersul nostru e o încercare prin
care să-i atragem pe elevi spre o mică cercetare locală formându-le
deprinderi minime de utilizare a resurselor de date, elaborarea de noi
documente, studiul documentelor din biblioteci, interviuri cu părinţii şi
membrii comunităţii, schimburi culturale cu
alte comunităţi din judeţ, încurajarea învăţării
unei limbi străine etc. Aducând mulțumiri
calde Шепітська загальноосвітня школа,
comuna Шепіт, raoinul
Чернівецького reprezentată prin
directorul unității prof. Карапко
Галина Михайлівна coordonator în
proiectul nostru.
 La aceste activități sub egida
„Stupca și Șipotele Sucevei, O vioară
834
vie a unei bucovini uitate” au participat circa 50 de elevi, părinți, cadre didactice, autorități
publice ucrainene sau române. Elevi de diferite vârste, părinţi şi cadre didactice de la Liceul
Tehnologic “Vasile Gherasim”, comuna Marginea, judeţul Suceava sau elevi de la Шепітська
загальноосвітня школа, comuna Шепіт, raoinul Чернівецького
 Scopul proiectului a fost valorificarea potenţialului creativ al elevilor prin stimularea
cunoaşterii activităţii personalităţilor din domeniul artei şi culturii din cele două localităţi,
Marginea şi Шепіт.
 Obiectivele generale au fost: cultivarea interesului pentru
cunoasterea de către elevii celor două şcoli a activităţii
personalităţilor din comunitatea locală; promovarea imaginii
localităţii în rândul populaţiei şcolare; dezvoltarea abilităţilor
de documentare - comunicare în limba ucraineană; dezvoltarea
gândirii creative.
 Obiectivele specifice proiectului au fost atragerea efectivă
a elevilor în organizarea unor activităţi cu caracter
extracurricular, conducând la creşterea numerică şi calitativă a acestor activităţi; cunoaşterea
celor două personalităţi, Vasile Gherasim, respectiv Ciprian Porumbescu; realizarea unui
portofoliu în care să se regăsească informaţii biografice şi bibliografice despre cei doi artişti;
realizarea unei baze de date cu o bibliografie de pagini web ce conţin informaţii în limba română
şi ucraineană despre cele două personalităţi (de ex:
http://en.wikipedia.org/wiki /Ciprian_Porumbescu;
http://www.crispedia.ro/Vasile_Gherasim;
http://miscarea.net/geek/ article.php?story=20110722164357808
etc); stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale elevilor
prin organizarea de expoziţii şi concursuri; realizarea de activităţi
comune într-un climat psihoafectiv motivat, pentru dezvoltarea
personalităţii elevilor; realizarea schimbului de experienţă
didactică între elevii şi cadrele didactice din şcolile implicate în
parteneriat (parteneriat româno-ucrainean).
 Printre resurse materiale utilizate amintesc aici: Reţeaua de calculatoare din unitate, cărţi,
pliante, reviste, documente. Iar desfășurarea activităților a avut loc în diverse locații. Unele în
Liceul Tehnologic “Vasile Gherasim”, comuna Marginea, altele la Casa memorială Ciprian
Porumbescu, comuna Ciprian Porumbescu, iar cele pline de emoții și lacrimi au fost la
Шепітська загальноосвітня школа, comuna Шепіт, raoinul Чернівецького.
 Echipele din proiect şi-au desfăşurat activitatea
independent, materialele fiind depuse pe Spaţiul virtual pus la
dispoziţie pentru proiect sau pe messenger. S-au realizat
expoziţii de mărţişoare, felicitări, fotografii, prezentări PPT,
videoclipuri, întâlniri virtuale între elevi şi cadre didactice,
pentru a comenta materialele expuse, modul cum au fost
realizate. În lunile aprilie şi mai au avut loc întâlniri la Marginea,
Șipotele Sucevei, respectiv
Ciprian Porumbescu, între
elevii şi cadrele didactice implicate în proiect şi chiar între
parteneri.
 Am avut rezultate mulțumitoare prin realizarea de:
expoziţii de fotografii, mărţişoare, desene, obiecte realizate
în cadrul proiectului; portofolii personale realizate despre
cele două personalităţi artistice din localităţile partenere;
835
bibliografii conţinând pagini web în limba română şi ucraineană despre cele două personalităţi;
albume cu fotografii şi documente despre familia elevilor participanţi la proiect, arborele
genealogic al familiei; realizarea unui CD cu activităţile din proiect.
 Activitățile au fost diverse de la discutarea proiectului în cele trei unităţi partenere. La
identificarea grupului ţintă (elevi, profesori, învăţători). De la Ciprian Porumbescu- viața și opera
(PPT, audiții) la prezentarea localităţii din care provine fiecare şcoală (prezentări PowerPoint) şi
a personalităţii (Vasile Gherasim-Marginea şi Шепітська загальноосвітня школа, comuna
Шепіт, raionul Чернівецького). De la patriotism (suită de cântece şi poezie populară din opera
celor două personalităţi) la străbunii noştri (întocmirea arborelui genealogic a celor două
personalităţi dar şi a fiecărui elev). Colecţie de documente: copii după certificatele de naştere,
fotografii, vizionări materiale în limba română şi ucraineană). De la mărţişoare populare (motive
naţionale cusute pe pânză, şnur împletit etc.) la vizită de lucru în comuna Șipotele Sucevei,
raionul Cernăuți, Ucraina.
 Activitățile din proiect au fost posibile cu sprijinul Uniunii Ucrainenilor din România,
colaborator de proiect fiind președintele Filialei din Suceava, domnul Ilie Sauciuc. Un alt
partener esențial al proiectului a fost Consulatul General al Ucrainei în România prin Biroul
Regional pentru Cooperare Transfrontalier din Suceava, mulțumind domnului Director executiv
Cezar Grozavu, dar și doamnei Ingrid Bucșă, șefa Departamentului Programe Operaționale
Comune. La acest capitol aduc mulțumiri doamnei director ai școlii gimnaziale din Șipotele
Sucevei, Karapko Galina Mihailivna și preotului prof. Bogdan Codină pentru susținerea
financiară a unor activități din proiect. Părțile semnatare ale proiectului “Să redescoperim
valori bucovinene” și-au păstrat sprijinul, obligându-se ca în timpul acţiunilor comune, să
asigure: o bună colaborare între personalul celor două instituţii; suportul material necesar
desfăşurării acţiunilor instructiv–educative; supravegherea copiilor în timpul desfăşurării
activităţilor; supervizarea interacţiunilor între elevi în plan socio-educaţional şi afectiv.
 Contractele de parteneriat au fost încheiate pe perioada anului şcolar 2020-2021. Fiecare
dintre părţi, având dreptul de reziliere, în condiţiile producerii unor modificări ce ar putea
provoca dezacord în idei şi acţiuni comune. Preavizul, în cazul revocării contractului, fiind de 15
zile.
836
Міжнародний освітній проект

“Відкриймо заново цінності Буковини” Шипотеле Суцевей,
Україна
“Ступца і Шипотеле Суцевей, жива скрипка забутої Буковини”
Священик Проф. Кодіна Богда Юліан Вища школа “Академік Хараламбє Міхеску”,
селище Удешті, повіт Сучава, структура Поєні
Професор, д-р інж. Вовчук Іонел “Мирон Костін”, гімназія Сучава, Сучавський повіт
 Заходи міжнародного освітнього проекту

“Відкриймо заново цінності Буковини” були організовані як
в країні, так і в Україні в Шипаотеле Сучава під час 21 по 24
травня 2021 року на Шипотеле Сучава під керівництвом
викладачів Технологічної Вищої Школи “Василе Герасім” –
Маргіня, Сучава організовано заходи міжнародного
освітнього проекту “Відкриймо заново буковинські цінності”
як в країні, так і в Україні. Повіт та вчителі Шепітської
основноосвітньої школи, гміна Шепіт, Чернівецький
район. Дві особистості, Василе Герасім і Чіпріан
Порумбеску, які дають назви двом шкільним
підрозділам, зуміли залишити для нас скарби, вибрані в
часи, коли багато людей ще не вміли писати, коли
телефон був майже невідомий, коли мало людей мріяв
про телебачення та інтернет. Дивно, але сьогодні
студенти втратили інтерес до навчання, хоча у них
достатньо ресурсів для документації, спілкування та
розвитку особистості. Якщо колись на вулицях села колядували
діти, а їхні ігри та крики затихали пізно з настанням сутінків, то
нині село здається безлюдним. Багато дітей діляться досвідом у
бардаках чи інших соціальних мережах від 2 до 10 годин на день
(згідно з опитуванням, проведеним у 3 класах). Те, що ми
пропонуємо, є лише початком спроби спрямувати їх у виборі тем,
які стосуються особистостей села та їхньої праці. Наш підхід
полягає в спробі залучити студентів до невеликих місцевих
досліджень шляхом навчання їх
мінімальним навичкам використання
ресурсів даних, розробки нових документів,
вивчення документів з бібліотек, інтерв’ю з
батьками та членами громади, культурного обміну з іншими
громадами в окрузі, заохочення вивчення іноземної мови тощо.
Сердечно дякую Шепітській основноосвітній школі, гміна
Шепіт Чернівецького району в особі директора підрозділу проф.
Карапко Галини Михайлівни, координатора нашого проекту.
 Близько 50 учнів, батьків, викладачів, українських та
румунських державних органів взяли участь у цих заходах під
егідою “Ступца та Шіпотеле Суцевей, жива скрипка забутої
837
Буковини”. Учні різного віку, батьки та педагогічний колектив Технологічної середньої
школи “Васил Герасим” гміни Маргіня повіту Сучава або учні Шепітської
основноосвітньої школи гміни Шепіт Чернівецького району.
 Мета проекту полягала в тому, щоб використати творчий потенціал студентів
шляхом стимулювання знань про діяльність діячів у сфері мистецтва та культури з двох
місцевостей, Маргінея та Шепіт.
 Загальними завданнями були: виховання інтересу
учнів двох шкіл до ознайомлення з діяльністю місцевих
діячів; популяризація іміджу свого населеного пункту
серед шкільного населення; розвиток навичок
документування – спілкування українською мовою;
розвиток творчого мислення
 Конкретними завданнями проекту було ефективне
залучення студентів до організації позакласної роботи, що
призвело до чисельного та якісного збільшення цієї
діяльності; знання двох особистостей, Василя Герасіма
та Чіпріана Порумбеску відповідно; створення
портфоліо, в якому можна знайти біографічні та
бібліографічні відомості про двох митців; створення
бази даних із бібліографією веб-сторінок, що містять
інформацію румунською та українською мовами про
двох особистостей (наприклад:
http://en.wikipedia.org/wiki/Ciprian_Porumbescu;
http://www.crispedia.ro /Vasile_Gherasim; http ://miscarea.net/geek/
article.php?story=20110722164357808 тощо); стимулювання та розвиток творчих
здібностей учнів шляхом організації виставок та
конкурсів; проведення спільної діяльності в
мотивованому психоафективному кліматі, для розвитку
особистості учнів; здійснення обміну педагогічним
досвідом між учнями та вчителями шкіл, залучених до
партнерства (румунсько-українське партнерство).
 Серед
використаних
матеріальних
ресурсів я тут
називаю: Комп’ютерну мережу частини, книги,
листівки, журнали, документи. І заходи проходили в
різних локаціях. Одні в Технологічній школі “Василе
Герасім”, гміна Маргіня, інші в Меморіальному домі
Чіпріана Порумбеску, гміна Чіпріана Порумбеску, а
сповнені емоцій і сліз були в Шепітській базовоосвітній школі, гміна Шепіт,
Чернівецького району.
 Команди проекту виконували роботу самостійно, матеріали надсилалися у
доступний для проекту віртуальний простір або в месенджер. Були організовані виставки
піснеспівів, вітальних листівок, фотографій, PPT-презентацій, відеоматеріалів, віртуальні
зустрічі учнів та педагогічного колективу, для коментування виставлених матеріалів,
способів їх виготовлення. У квітні та травні відбулися зустрічі в Маргінеа, Шипотеле
Сучевей, відповідно Чипріан Порумбеску, між студентами та викладачами, залученими до
проекту, і навіть між партнерами.
838
 Ми отримали задовільні результати, створивши:
виставки фотографій, плакатів, малюнків, об’єктів,
створених у рамках проекту; персональні портфоліо
двох мистецьких діячів з партнерських міст;
бібліографії, що містять веб-сторінки румунською та
українською мовами про двох особистостей; альбоми з
фотографіями та документами про родину учнів-
учасників проекту, генеалогічне дерево; виготовлення
компакт-диска з діяльністю проекту.
 Діяльність відрізнялася від обговорення проекту в трьох партнерських підрозділах.
При визначенні цільової групи (учні, вчителі, вчителі). Від Чіпріана Порумбеску – життя
та творчість (PPT, прослуховування) до представлення місцевості, з якої походить кожна
школа (презентації PowerPoint) та особистості (Василь Герасім-Маргіня та Шепітська
основноосвітня школа, комуна Шепіт). Від патріотизму (сюїта популярних пісень та
віршів із творчості двох особистостей) до наших предків (підготовка генеалогічного
дерева двох особистостей та кожного учня). Колекція
документів: копії свідоцтв про народження, фотографії,
матеріали для перегляду румунською та українською
мовами). Від популярних martişoare (національних мотивів,
нашитих на полотно, плетений шнур тощо) до робочого
візиту в гміну Шипотеле Сучевей Чернівецької області,
Україна.
 Діяльність проекту стала можливою за підтримки
Союзу українців у Румунії, співавтором проекту є
президент Сучавського осередку п. Іліє Саучук. Іншим
важливим партнером
проекту було Генеральне
консульство України в
Румунії через
Регіональний офіс транскордонного співробітництва в
Сучаві, завдяки пану виконавчому директору Цезару
Грозаву, а також пані Інгрід Буке, керівнику відділу
спільних операційних програм.
 У цьому розділі я хотів би подякувати директору
середньої школи в Шипотеле Суцевей Карапко Галині
Михайлівні та священику професору Богдану Кодіне за
фінансову підтримку деяких заходів у проекті.
Підписанти проекту “Відкриймо цінності Буковини”
зберегли свою підтримку, зобов’язавшись забезпечити:
хорошу співпрацю між працівниками двох закладів під час спільних дій; матеріальне
забезпечення, необхідне для проведення навчально-виховних заходів; нагляд за дітьми під
час занять; спостереження за взаємодією між студентами в соціально-педагогічному та
емоційному плані.
 Партнерські договори укладено протягом 2020-2021 навчального року. Кожна із
сторін, що має право розірвання, в умовах виробництва змін, які можуть викликати
розбіжності в спільних ідеях і діях. Повідомлення, у разі розірвання договору, становить
15 днів.
839
NOAPTEA CERCETĂTORILOR EUROPENI
- PROVOCARE, ENTUZIASM ȘI CUNOAȘTERE PENTRU ELEVII DE LA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „MIRON COSTIN” SUCEAVA
Preot prof. CODINĂ BOGDA IULIAN

Școala Gimnazială „Acadademician Haralambie Mihăescu”, Localitatea Udești,
Județul Suceava, Structura Poieni
Prof. dr. ing. VOVCIUC IONEL
Școala Gimanzială „Miron Costin” Municipiul Suceava, Județul Suceava
Evenimentul Noaptea Cercetătorilor Europeni a fost organizat

la Suceava în data de 30 septembrie 2022 sub egida
Uniunii Europene de către echipa la nivel național
Researchers4Humanity – Asociația Invenio, Target
Activ Trening și organizatorii locali Universitatea
„Ștefan cel Mare” Suceava și Societatea Științifică
Cygnus în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Suceava,
Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava și MILSET România.
La acest important eveniment cultural – științific au participat
cu entuziasm 25 de elevi din clasa a VII-a D a Școlii Gimnaziale „Miron Costin” Suceava,
atât în calitate de voluntari, cât și de participanți la diverse ateliere, unde au obținut premii
importante. Elevii au fost coordonați de profesorul Vovciuc Ionel, cel care i-a îndrumat cu
atenție și răbdare, implementând la nivelul școlii acest proiect intracurricular.
Elevii au fost provocați în cercetarea

științifică la Facultatea de Istorie și Geografie
pentru activitatea Itinerare turistice montane
(Locul al II - lea, eleva: Caliniuc Maria), dar și
activitatea Arheologie aplicată sau Astronomie şi
astrofizică – Observații astronomice (Locul al
III-lea pentru elevele: Serediuc Larisa,
Furtună Andreia, Berariu Andreea, Axinte
Andrada Maria, Gherasim Ioana Maria, Crețu Marta Anastasia – activitate care s-a lucrat
în grup). Ulterior au cercetat și vizitat Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor
pentru a participa la activități ca: Mașina electrică, bicicleta electrică; Sisteme electrice
840
automatizate; Tehnica tensiunilor înalte – Bobina Tesla. Facultatea de Inginerie Mecanică,
Autovehicule și Robotică. La activități precum: Mecatronică și robotică aplicată - provocări și
perspective; Laboratorul de Mașini Inteligente și Vizualizarea Informației, unde elevii au obținut
următoarele premii: Locul I pentru elevii Vătavu Marius Constantin și Cniș Ștefan, cei mai
buni șoferi pe simulatoarele auto 2D și 3D. Tot FIMAR i-a provocat la experimente distractive;
Robotică industrială; Dezbateri și provocări; Filme ştiinţifice 3D & 2D în arta autovihiculelor
rutiere.
După aceste activități au vizitat alte facultăți pentru a respecta orarul și obiectivele
proiectului S-a vizitat standul Facultății de Inginerie Alimentară unde s-au prezentat experimente
ca: Aspecte aplicative privind măsurarea unor proprietăți fizico-chimice ale apelor, dar și
Depistarea produselor alimentare false. Facultatea de Silvicultură le-a prezentat Atelierul de
fitoterapie – în care au aflat aspecte despre puterea plantelor și despre reciclarea creativă.
O altă provocare în cercetarea științifică a fost dată prin experimente distractive de către
Facultatea de Medicină și Științe Biologice prin activități ca Evaluarea psihologică dar și
monitorizarea timpurie a conservării biodiversității; Prezentarea biologiei moleculare, geneticii,
microbiologiei, ecologiei și fiziologiei vegetale, umane și animală.
Pe final, au fost invitați de Fundația Cygnus, colegiile naționale,

licee din județ și unități școlare pentru activități ca Radioastronomie
(Universul invizibil) – Radioamatori; Monitorizarea poluării fonice
urbane, Itinerare turistice montane (pe baza unei expoziții fotografice);
841
Scanarea 3D a clădirilor de patrimoniu-exemple, tururi virtuale; Învățăm fizica prin experiment;
Experimente distractive; Spectacole de planetariu; InfoPoint: Concurs InfoEuropa și Tombola
“Noaptea cercetătorilor europeni”; și, de asemenea, la jocuri de Șah și Scrabble uriaș.
În concluzie, participarea la acest eveniment a fost de mare impact în dezvoltarea

cunoașterii elevilor care au aflat cum să utilizeze cunoștințe personale în contexte noi și să
identifice oportunități de petrecere a timpului în laboratoare tehnice universitare ce implică
dezvoltarea profesională și personală. Contactul cu mediul academic a determinat creșterea
interesului elevilor pentru activități de meditație individuală sau de promovare în școală a unei
atitudini sănătoase prin a mulțumi celor care îi formează profesional să ajungă oameni de folos
comunității, dar și îmbogățirea vocabularului cu termeni tehnici de specialitate.
Reușita evenimentului s-a datorat sprijinului conducerii școlii, director, prof. Moraru
Dumitru și director adjunct, Gulei Ancuța Nadia care au facilitat și încurajat deplasarea elevilor
la activitățile menționate, dar și a celorlalte cadre didactice care au susținut această inițiativă.
Mulțumim pentru sprijinul financiar preotului prof. Codină Bogdan Iulian de la Școala
Gimnazială “Acad. Haralambie Mihăescu” Udești, Jud. Suceava, Structura Poieni.
842
Județul TIMIȘ
843
PROIECT TEMATIC
„ÎN BANAT LA MINE-ACASĂ...”
prof. SOPORAN CAMELIA

Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, Timișoara, Județul Timiș
Motto: « Iorgovan, frumoasă floare,

Banatule, colţ de soare,
Eu cu cin ‘mă făloşesc
Aici viaţa mi-o trăiesc,
Banatule, colţ de rai!”
(«Iorgovan, frumoasă floare»-cântec popular)
ARGUMENT
Într-o zi frumoasă de început de primăvară,am mers împreună cu copiii clasei
pregătitoare B să vizităm Muzeul Satului Bănăţean din oraş.
Ajunşi acolo, ne-a aşteptat muzeograful care ne-a îndrumat în incinta muzeului. Am
văzut case vechi, restaurate, specifice zonei Banatului şi am aflat multe lucruri interesante despre
viaţa oamenilor din trecut, despre obiceiurile şi datinile lor, despre portul popular bănăţean.
Copiii ne-au adresat multe întrebări legate de ceea ce au văzut şi aşa am hotărât
împreună să desfăşurăm proiectul tematic cu tema: „În Banat la mine-acasă”.
Grupul ţintă: :clasa pregătitoare B de la Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil’’ din Timişoara.
Resurse umane:copii, învăţătoare, părinţii copiilor, profesor de istorie, muzeograf,
profesorul de religie.
Resurse materiale:harta României, a judeţului Timiş, harta proiectului tematic, costume
naţionale din Banat şi din alte zone ale ţării, prosoape şi şerveţele cu motive populare, farfurii
și căni de artizanat, furcă cu caier, fusul, linguri de lemn, covoare, icoane pictate pe
lemn, război de ţesut, vârtelniţă, suveici, coceni de porumb, prosoape artizanale,
albume, fotografii şi cărţi cu imagini din sat, jetoane,decupaje,cărţi şi atlase legate
de tema studiată, planşe și vederi, acuarele, creioane colorate, cariocă, plastilină,
planşete, autocolant, hârtie creponată şi colorată, pânză pentru cusut(etamină),
ace,gheme din lână, aparat foto, cd-uri, diverse cărti şi reviste, culegeri de folclor.
Resurse de timp: o săptămână.
844
Metode: brainstorming-ul, observaţia spontană şi dirijată, explicaţia, demonstraţia,
exerciţiul, jocul, povestirea, învăţarea prin descoperire, problematizarea.
Obiectivul general: Cunoaşterea unor elemente de istorie, geografie, religie, care definesc
portretul spiritual al poporului român.
Obiective operaţionale :
 să recunoască şi să aprecieze arta populară, meşteşugurile,locuinţele
tradiţionale,
obiceiurile şi tradiţiile specifice zonei Banatului;
 să-și îmbogăţească vocabularul cu noi cuvinte şi expresii specifice graiului
bănăţean:”vârtelniţă”, “arnici”, “laibăr”,”poale”, “opreg”,”feşcilă”, etc;
 să asculte proverbe, zicători și ghicitori şi să deducă înţelesul acestora;
 să audieze și să interpreteze,cu plăcere, cântece populare bănăţene;
 să reproducă strigături specifice zonei Banatului;
 să reţină şi să redea caracteristicile costumului naţional tradiţional;
 să-şi aducă contribuţia la amenajarea în clasă a unui sector cu obiecte de artă populară;
 să dezvolte unele deprinderi artistico-plastice prin colorarea sau pictarea unor
contururi reprezentând costume naţionale sau obiecte de artizanat;
 să-şi consolideze cunoştinţele referitoare la datinile şi obiceiurile din Banat
prin prezentarea unei şezători şi a unor dansuri populare;
 să execute paşii de horă şi ardeleană, dovedind coordonare, ritm, respectând
poziţia corectă a corpului şi o bună orientare spaţială.

LISTA DE PROBLEME:
Ce ştiu copiii?
 Oraşul în care locuiesc face parte din Regiunea Banatului;
 Principalele activităţi ale ţăranilor erau : agricultura, creşterea animalelor, meşteşugurile.
 Cum arată un costum popular;
 Cum să danseze pe melodii populare;
 Să interpreteze cântece populare.
Ce urmează să afle copiii?
 Banatul se împarte în: Banatul de pustă, de deal şi de munte;
 Prin ce se deosebeşte satul de oraş;
 Felul în care fiecare zonă a Banatului şi-a pus amprenta diferit pe modul de viaţă al
bănăţenilor;
845
 Arta populară, meşteşugurile, locuinţele tradiţionale, obiceiurile şi tradiţiile specifice
zonei Banatului;
 Zicători, proverbe, strigături în grai bănăţean;
 Cântece şi dansuri populare specifice Banatului;
 Să folosească vârtelniţa, războiul de ţesut, furca, fusul şi suveica;
 Cum se numesc piesele costumului popular bănăţean.
ELABORAREA HĂRŢII PROIECTULUI

-se realizează împreună cu copiii la începutul derulării proiectului (vezi Anexa1)
CREAREA CENTRULUI TEMATIC

În urma înmânării scrisorilor de intenţie, centrul tematic s-a îmbogăţit cu următoarele materiale:
Materiale puse la dispoziţie de învățătoare: materiale didactice necesare fiecărei activităţi.
Materiale aduse de părinţi:costume populare pentru fată şi băiat, prosoape artizanale, covoare
ţesute,ulcioare, farfurii din ceramică, războaie de ţesut, vârtelniţă, râşchitori, furcă, fus, etc.
Materiale aduse de copii: imagini cu costume populare, cu obiecte de artizanat, etc.
Evaluarea parţială:
- în momentul când s-a realizat o subtemă sau un punct de pe hartă se realizează prin fişe şi
lucrări ale copiilor (desen, pictură, modelaj, cântece, dansuri, proverbe, zicători, ghicitori,
strigături, etc.).
Evaluarea finală:
-se realizează printr-o expoziţie cu lucrările copiilor şi cu fotografii realizate în cadrul
activităţilor şi vizitelor;
-prezentarea şezătorii ”Banatule, colţ de rai”, părinţilor, bunicilor şi partenerilor educaţionali.
BIBLIOGRAFIE:
1.MEN, Programele şcolare aflate în vigoare, pentru clasa pregătitoare, aprobate prin
ordin al ministrului Nr.3418/19.03.2013;
2.Curs formare: "Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea
competenţelor cheie la şcolarii din clasele I-IV - program de formare continuă de tip “blended
learning” pentru cadrele didactice din învăţământul primar" (POSDRU/87/1.3/S/63113)
3.Metoda proiectelor la varstele timpurii-MEC, Bucuresti2002, Editura Miniped.
4. www.didactic.ro
846
PROIECT EDUCAȚIONAL JUDEȚEAN
„OBICEIURI ȘI TRADIȚII ROMÂNEȘTI”
prof. BLEOANCĂ IOANA

Grădinița cu P.P. Nr.25, Timișoara, Jud. Timiș
Iniţiator proiect
GRĂDINIŢA cu PROGRAM PRELUNGIT NR. 25
INFORMAŢII DESPRE PROIECT:
1. Titlul proiectului: ”OBICEIURI SI TRADIȚII ROMÂNEȘTI”
2. Tipul de educație în care se încadrează proiectul: Cultural- artistic
3. Tipul de proiect: Proiect educațional județean
Echipa de implementare:
Prof. Ioana Bleoancă - Grădinița P. P. Nr. 25
Grup ţintă
Direct: preșcolarii, educatoarele
Indirect: părinții, bunicii copiilor participanți în proiect, partenerii implicati in proiect
Durata proiectului: 1 an şcolar
ARGUMENT
Suntem români iar o vorba din bătrani zice: ”Poarta-te cum ți-e portul și vorbește cum ți-e
vorba”. Motivul de bază care a determinat realizarea proiectului se refera la faptul că tinerii încep
să fie mai indiferenți la datinile, obiceiurile si tradițiile nationale, „importând” tot mai multe
sărbatori din cultura altor popoare, de tipul ”Sfântul Valentin”, caracteristică modelului cultural
american, model foarte diferit de cel romanesc ”Ziua Dragobetelui”. La fel se întâmplă și cu
obiceiurile de iarnă, foarte frumoase si extrem de variate.
Proiectul presupune implicarea copiilor în acţiuni care să le trezească şi să accentueze
sentimentul patriotic, să descopere frumusețile tării noastre. Se regăsesc elemente care aparţin
domeniului estetic și creativ, dar şi domeniului limbă și comunicare – precum şi atitudini
specifice domeniului om și societate. A determina copiii să vadă frumuseţile României şi să le
reprezinte este o cale cu şanse mari de succes în ceea ce priveşte sensibilizarea acestora şi
aprecierea locurilor în care trăiesc.
SCOPUL PROIECTULUI
Dezvoltarea sentimentului patriotic şi crearea unei atitudini pozitive faţă de valorile
româneşti.
DIMENSIUNI ALE DEZVOLTĂRII:
847
 Comportamente prosociale, de acceptare și de respectare a diversității;
 Autocontrol și expresivitate emoțională;
 Activare și manifestare a potențialului creativ;
 Caracteristici structurale și funcționale ale lumii înconjurătoare.
COMPORTAMENTE:
 Exprimă recunoașterea și respectarea asemănărilor şi a deosebirilor dintre oameni;
 Recunoaște și exprimă emoții de bază, produse de piese muzicale, texte literare, obiecte
de artă etc;
 Manifestă creativitate în activități diverse;
 Demonstrează creativitate prin activități artistico-plastice, muzicale și practice, în
conversații și povestiri creative;
 Demonstrează cunoașterea poziției omului în univers, ca parte a lumii vii şi ca fiinţă
socială.
OBIECTIVE:
- Să preţuiască frumuseţea şi armonia limbii române;
- Să facă turul virtual al muzeului de istorie și etnografie;
- Să facă un tur virtual cu ghidul turistic al Comunei Ribița;
- Să descrie costumul popular, evenimentele la care este purtat;
- Să confecționeze felicitări cu tematică populară;
- Să descopere tradițiile și obiceiurile românești ale Sărbătorilor pascale.
ANALIZA DE DIAGNOZĂ ȘI PROGNOZĂ
Puncte tari:
 Proiectul se va desfășura la nivelul județului Timiș și al județului Hunedoara, având ca
beneficiari direcți preşcolarii grădiniţei.
 Impactul proiectului va fi unul pozitiv unanim apreciat de participanți.
Puncte slabe:
 Nerespectarea integrală a termenelor de înscriere și colectare de documente incluse în
calendarul parteneratului.
 Relativa mediatizare a activităților de către partenerii media.
Oportunități:
 Cooptarea de voluntari și sponsori în susținerea tehnică și financiară a activităților
parteneriatului.
 Încheierea de protocoale cu parteneri media interesați să promoveze
evenimentele importante din cadrul proiectului.
848
 Îmbunătățirea strategiei de promovare a proiectului.
Pericole:
 Dezinteres al unor potențiali sponsori pentru susținerea financiară a unor activități din
cadrul proiectului.
 Conservatorism.
MONITORIZAREA PROIECTULUI
 Desfășurarea activităților conform termenelor
 Comunicarea între participanții la proiect
 Probleme care apar în implementarea proiectului
 Modul în care sunt îndeplinite responsabilitățile
Se realizează de participanții la proiect prin discuții legate de modul desfășurării
activităților, prezentare powerpoint cu imagini de la activităţile desfăşurate.
MEDIATIZAREA ȘI DISEMINAREA
MEDIATIZAREA
 site
DISEMINAREA
 Prezentări Power -Point ale activităților în cadrul Comisiei pentru Curriculum
 Comunicări între instituțiile școlare implicate în proiect
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR
- Stabilirea echipei de lucru și lansarea proiectului - februarie 2023
- Tur virtual al Muzeului de istorie locală și etnografie din Brad, jud. Hunedoara - ,, Să ne
cunoaștem strămoșii,, - martie 2023
- Activitate practic gospodărească - ,,Pregătiri tradiționale de Paște,, - aprilie 2023
- Tur virtual alături de ghidul local al comunei Ribița
- ,,La plimbare prin împrejurimile comunei Ribița,, - mai 2023
- Evaluarea proiectului: mediatizarea pe retelele de socializare, apariții în presa locală. - iunie

2023
849
Județul TULCEA
850
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL

„ÎMPREUNĂ!”
Prof. RADION NARCISA-IOANA

Liceul Teoretic „Ion Creangă”, Tulcea
Derularea proiectului „IMPREUNĂ!”, între Liceul Teoretic ”Ion Creangă” și Școala

Specială nr. 14 Tulcea, are drept motivaţie entuziasmul şi deschiderea cu care reacţionează copiii
la stabilirea de relaţii noi de prietenie, dar şi efectul benefic pentru conturarea dimensiunii
acestui sentiment nobil, care nu trebuie să aibă bariere discriminatorii şi nici măcar eliminatorii.
În acest sens proiectul de faţă este o provocare şi pentru coordonatorii lui, având în vedere
diferenţele dintre clasele-ţintă: de vârstă, stare socială si deficiență.
Capacitatea de a lega prietenii bazate pe sinceritate, încredere reciprocă, altruism,
pasiuni şi interese comune nu este doar ilustrarea frumuseţii caracterului uman, ea va fi calea de
a contracara efectul urgenţei vieţii în viitor, mai exact evitarea pericolului ca omul să se
transforme dintr-o fiinţă socială într-una robotizată şi însingurată.
Prin urmare, prietenia este astăzi pentru oameni ceea ce este ecologia pentru natură, şi,
ca şi în cazul degradării mediului natural, degradarea relaţiilor interumane nu este conştientizată
încă pe deplin.
Parteneriatele sunt o forma de învăţare activă şi atrăgătoare pentru copii, mai ales prin
elementul de noutate pe care îl aduc în orice tip de activitate de acest fel, însă cel mai puternic
impact îl au asupra formării capacităţii de relaţionare între elevii implicaţi, care dobândesc astfel
o bogată experienţă de colaborare şi comunicare interumană.
Proiectul - parteneriat încheiat de prezentul protocol are drept scop desfăşurarea unor
activităţi comune, în vederea formării şi dezvoltării autonomiei personale, a unei conduite de
deschidere şi apreciere a oricărei fiinţe umane.
OBIECTIVE SPECIFICE :
* Însuşirea noţiunii de relaţie interumană şi înţelegerea importanţei acesteia pentru întreaga
societate umană, în general, şi pentru fiecare individ - adult sau copil, în special.
* Înţelegerea dimensiunii sentimentului de prietenie adevărată şi a criteriilor de apreciere a ceea
ce presupune relaţia de prietenie.
* Dezvoltarea unui comportament de deschidere nediscriminatorie faţă de ceilalţi copii,
indiferent de mediu, grad de handicap, stare materială sau etnie.
851
* Dezvoltarea capacităţii de cooperare în desfăşurarea unor activităţi comune, cu diferite teme,
prin împărtăşirea experienţei personale, susţinerea reciprocă a ideilor, completarea şi
argumentarea lor.
* Formarea unei conduite civilizate, atât în cadrul grupului, cât şi în orice relaţie cu persoanele
cu care intră în contact, bazată pe respect reciproc, înţelegere şi corectitudine.
GRUPURI ŢINTĂ:
- elevii și profesorii Școlii Gimnaziale Speciale Nr.14 Tulcea;
- elevii voluntari și profesorii voluntari ai Liceului Teoretic ”Ion Creangă” Tulcea ;
- membrii comunității locale.
RESURSE PROIECT:
a. Resurse umane:
* elevii, dirigintii, părinţii sensibili la idee, doritori de a susţine aplicarea proiectului.
b. Resurse temporale:
* durata proiectului: Anul școlar în curs.
c. Resurse financiare:
* contribuţii părinteşti, autofinanţare, sponsorizări, donaţii.
d. Resurse spaţiale:
* sălile de clasă; Parcul Monumentului Tulcea; alte locatii.
e.Resurse materiale:
* informaţionale: cărţi, reviste, albume, colecţii etc.
* auxiliare: instrumente de lucru, hârtie glace, carton, coli polistiren, acuarele, carioca, aracet,
cretă colorată , sfoară, gherghefe etc.
REZULTATELE AŞTEPTATE :
Prin fiecare activitate pe care o vom desfăşura aşteptăm un răspuns evident din partea
elevilor în special, concretizat prin plăcerea de a participa la activităţi comune şi prin dezvoltarea
unor atitudini de altruism şi cooperare.
Astfel, prin activităţi care vizează comportamente morale, dar cu aplicaţii, care plac, atrag şi
încântă copiii, ne aşteptăm să formăm o dimensiune clară şi accesibilă a sentimentului de
prietenie, prelungit înspre solidaritate şi, încercăm, chiar înspre umanism.
Ca imperativ major al acestui proiect, am hotărât să lăsăm loc în primul rând spontaneităţii
actului liber, originalităţii şi creativităţii elevilor noştri, rolul nostru fiind cel de a crea cadrul
optim de desfăşurare şi de a îndruma fiecare activitate.
De asemenea vom valorifica fiecare moment al activităţilor noastre, punctând mereu
faptul că deviza proiectului este ,,să acceptăm să învăţăm de la alţii pentru că învăţăm mai bine
852
învăţându-i pe alţii’’ şi că schimbul de idei şi sentimente între oameni a fost totdeauna calea spre
succesul personal şi cheia unei vieţi frumoase si împlinite.
Sperăm astfel că, după derularea acestui proiect, elevii noştri vor rămâne cu imaginea
clară a dimensiunii frumuseţii relaţiilor de prietenie, a capacitatii de socializare și integrare,
eliminând prejudecăţile și convingerile discriminatorii tot mai prezente în conştiinţa publică şi
preluate, din nefericire, şi de către copii.
EVALUAREA PROIECTULUI :
- Realizarea de portofolii cu lucrările efectuate de elevi; Întocmirea de albume cu fotografii
însoţite de impresii ale copiilor şi ale cadrelor didactice;
Octombrie-Noiembrie : Saptamana legumelor si a fructelor donate – consolidarea
abilitatilor copiilor de a trăi împreună cu ceilalti într-o societate unită și solidară în care contează
valențele umanitare, implicarea, angajamentul, responsabilitatea.
Decembrie: „Vin sărbătorile de iarnă”- realizarea de colaje folosind tehnica decupării,
lipirii hârtiei penru felicitări și podoabe de Crăciun, învătarea de colinde și poezii tematice,
realizarea „Pomului de Crăciun”.
Aprilie: ,,Credinţă şi tradiţie de Sfintele Paşti”- realizarea unor lucrări plastice pe tema
Sfintelor Paşti cu materiale pregătite ca surpriză de către elevii Liceului Teoretic Ion Creangă.
Iunie: ,,Ziua Copilului e azi şi Ziua Prieteniei ”- concurs de desene pe asfalt cu tema
,,Copiii şi copilăria”-desfăşurat pe grupe mixte, cu acordare de diplome de participare tuturor
copiilor;
„Am devenit şi vom rămâne prieteni” - evaluarea proiectului: realizări şi scopuri
îndeplinite, impresii adunate în timpul activităţilor, planuri de continuare în viitor a relaţiilor de
prietenie stabilite între cele două grupuri de elevi.
853
Județul VASLUI
854
ŞCOALA – FAMILIA MEA
Prof. PĂUN LUCIA

Proiect judeţean
Proiectul a urmărit atragerea elevilor în planificarea, organizarea şi desfăşurarea de

activităţi recreative, utile, diferite de cele desfăşurate în cadrul orelor pregătind astfel suportul
integrării elevilor în colectivele din care fac parte, crearea unui mediu afectiv bun şi sigur pentru
învăţare El s-a dorit a fi un suport şi un punct de plecare în abordarea şi confruntarea cu o
problemă atât de serioasă şi delicată cum este migraţia forţei de muncă în străinătatea şi
consecinţa lor directă – copiii ce rămân acasă. Este foarte important ca toţi factorii responsabili
de creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor să conştientizeze consecinţele ce pot să apară în urma
acestei separări/despărţiri, atât din punct de vedere fizic, cât mai ales psihic şi emoţional.
Copiii acestor persoane, care au plecat la muncă în altă ţară, reprezintă o categorie socială cu
grad de vulnerabilitate crescut, necesitând suport specializat din punct de vedere educaţional.
Obiectivele propuse au vizat: conştientizarea factorilor educaţionali principali - familia şi

şcoala, responsabili de buna creştere şi dezvoltare a copiilor, de importanţa colaborării şi
implicării constructive în viaţa acestora, implicarea elevilor ai căror părinţi sunt plecaţi în
străinătate într-un program de consiliere şi de socializare în vederea ameliorării problemelor de
dezvoltare cu care se confruntă, precum şi a intergrării lor şcolare şi sociale optime, poate
conduce la acceptarea mai uşoară de către aceştia a faptului că părinţii lor sunt plecaţi,
prevenindu-se astfel situaţiile de eşec şcolar, abandon şcolar, refugiul în băuturi
alcoolice,droguri, instalarea şi dezvoltarea unor potenţiale tulburări psihice. ; organizarea la
nivelul unităţii de învăţământ a unor activităţi cu caracter cultural-educativ, care să promoveze şi
să întreţină spiritul de echipă, colaborarea şi susţinerea;îmbunătăţirea randamentului şcolar şi a
performanţelor şcolare ale elevilor din grupul ţintă.
Grupul ţintă format din elevi, părinţi, profesori au participat la următoarele activităţi:
855
1. Lansarea proiectului
2. Activităţi de consiliere (individuală şi de grup pentru copii, părinţi, cadre didactice)
3.,, Poliţia atenţionează,,(discutii despre fumat, alcool, droguri)
4. „Şcoala – o a doua casă“; Monitorizare, evaluare, diseminare
Partenerii proiectului educaţional ,, Şcoala – familia mea” au fost:
 Şcoala Gimnazială ,, M.C.Epureanu” Bârlad

 Şcoala Gimnazială Nr. 1 Pogana
 Şcoala Gimnazială Nr.1 Iana
 Şcoala Gimnazială Nr.1 Băcani
 Şcoala Gimnazială Nr.1 Ciocani
 Poli’ia Municipiului Bârlad
Beneficiarii au fost toţi elevii şcolilor implicate în proiect, cadrele didactice, părinţii elevilor,
Comunitatea locală.
Proiectul a urmărit stimularea interesului elevilor de a participa la activităţi extraşcolare

diferite de cele realizate în cadrul orelor şi integrarea lor în societate, oferindu-le posibilitatea de
a se afirma; de aş mări interesul pentru creaţiile literare şi plastice, pentru simţul estetic şi al
creativităţii.
În urma desfăşurării activităţilor cuprinse în cadrul proiectului educaţional, au fost consiliaţi

copiii cu părinţii plecaţi în străinătate pentru a avea o viaţă mai bună, pentru a preveni unele
probleme legate de şcoală şi nu numai, pentru a deveni cetăţeni activi în societate.
856
PROIECT E-TWINNING „CHILDRENʼS HEALTH”
prof. NACU ROXANA

Este important de punctat faptul că eTwinning este o largă comunitate a şcolilor din
Europa, care oferă personalului didactic (profesori, directori, bibliotecari etc.) ce activează în
şcolile din ţările europene participante o platformă de comunicare, colaborare, demarare proiecte
şi schimb de informaţii, pe scurt, un spaţiu în care să simtă că fac parte din cea mai palpitantă
comunitate educaţională din Europa. eTwinning a devenit parte integrantă a Erasmus+,
Programul UE pentru Educație, Formare, Tineret și Sport.
Activez în cadrul acestei comunități educaționale din anul 2015. În perioada 2015-2022
am participat la 28 proiecte educaționale și 72 evenimente educaționale eTwinning. În cadrul
acestei comunități europene am cunoscut profesori din diferite țări, având șansa de a participa la
proiecte și evenimente educaționale în cadrul cărora am făcut schimb de experiență în domeniul
educației școlare. Sunt un eTwinner premiat, deoarece am obținut certificate de calitate din
partea Biroului Național de Asistență din România, pentru felul în care am desfășurat activitățile
proiectelor derulate. Doresc să menționez faptul că certificatele de calitate se obțin pe baza unei
evaluări riguroase. Și elevii implicați în proiectele eTwinning primesc certificate de calitate
pentru contribuția lor la desfășurarea activităților inițiate de profesori.
Unul dintre aceste proiecte a fost inițiat de mine în toamna anului 2020. Este vorba
despre proiectul eTwinning „CHILDRENʼS HEALTH”. Pentru a coordona proiectul mi-am ales
un partener din Turcia cu care am stabilit elemente comune, care ne caracterizează parcursul
educațional. Ca membri în proiectul nostru s-au alăturat foarte multe cadre didactice: 20 din
România și 8 din Turcia.
PREZENTAREA PROIECTULUI
Membri fondatori:
 Școala Gimnazială „Episcop Iacov Antonovici”, Bârlad, ROMÂNIA
Coordonator, prof. Nacu Roxana
 MAURİCE ALİBERTİ ESİN ÖZGENER İLKOKULU, Menderes, TURCIA
Coordonator, prof.Özge Tarcan
Atașez fotografii pentru:
- Formularul de înregistrare a proiectului (aprobat)
- Certificatul de calitate obținut la finalul derulării proiectului
857
1. Despre proiect:
„Sănătatea este o comoară, pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu
ea”spunea Hipocrate. Când ești sănătos, poți muta munții din loc. Calitatea vieții copiilor este
dată de stilul lor de viață, de importanța pe care o acordă menținerii sănătății. Adulții din jurul
copiilor au un rol foarte important în ghidarea copiilor. Sănătatea fizică, emoțională și echilibrul
nutrițional sunt secretele dezvoltării armonioase a copiilor.
Prin acest proiect urmărim realizarea unei conexiuni virtuale între profesori, pentru a face
schimb de idei și a împărtăși din propriile experiențe școlare, pentru a ne îmbunătăți activitatea
educațională. Provocarea anului 2020 este predarea online. Cum putem face activitățile sportive
cât mai distractive afară, dar și online? Cum putem realiza activități despre sănătatea emoțională
la școală, dar și online? Ce idei au copiii când doresc să transmită mesaje despre menținerea
sănătății prin intermediul afișelor?
Proiectul este dedicat și activităților de voluntariat sau acțiunilor caritabile pentru copiii
bolnavi, aflați în suferință. Să le aducem o rază de soare în viață, fiind buni și darnici!
Bunele practici folosite de fiecare dintre noi pot inspira alți profesori, iar cei care au de
câștigat sunt în primul rând copiii.
3. Obiective:
 realizarea unor activități sportive cu copiii în natură/afară și online;
 pregătirea unei gustări împreună cu copiii (cu alimente sănătoase);
 sănătatea emoțională la școală și online;
858
 acțiuni caritabile pentru copiii bolnavi;
 confecționarea unor afișe cu mesaje educative despre menținerea sănătății.
4. Procedură de lucru:
Partenerii implicați în acest proiect au încărcat în Twinspace activitățile și produsele
realizate (fotografii, video, documente ș.a.). Activitățile postate au vizat:
 activități sportive desfășurate cu elevii (în aer liber și online);
 sănătatea emoțională a copiilor;
 echilibrul nutrițional al copiilor;
 acțiuni de caritate pentru copiii bolnavi sau copiii care provin din medii
dezavantajate.
5. Rezultate preconizate:
 exemple de bune practici educaționale, furnizate de toți partenerii în acest proiect;
 realizarea unui album online cu fotografiile și filmulețe postate de participanți.
Activitățile desfășurate în cadrul proiectului nostru au reprezentat un real schimb de

experiență între diferite instituții școlare europene, între cadre didactice, partenerii implicați
având culturi diferite dar obiective comune: să optimizăm activitatea didactică, să facem schimb
de experiență pentru a găsi noi modalități de a menține starea de sănătate a copiilor, de a
îmbunătăți calitatea vieții printr-un stil de viață sănătos.
Trebuie să menționez faptul că Proiectul Educațional eTwinning „CHILDRENʼS
HEALTH” reprezintă unul dintre rezultatele/produsele finale ale Proiectului de Mobilități
Erasmus+/ KA1 cu titlul „Împreună pentru o viață sănătoasă”. Acest proiect a fost implementat
de Școala Gimnazială „Episcop Iacov Antonovici” din Bârlad și face parte din Programul
Erasmus+ 2014-2020, Acțiunea Cheie 1 – proiecte de mobilități în domeniul educației școlare,
cu finanţare din partea Comisiei Europene prin Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare
în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale.
Bibliografie:
- https://www.etwinning.net/en/pub/index.htm
- https://twinspace.etwinning.net/130568/materials/images
859
BIBLIOTECA PUBLICĂ- SPAȚIU AL CUNOAȘTERII
prof. FILIP ALINA-FLORENTINA

Liceul cu Program Sportiv Vaslui, Județul Vaslui
Argument
În ziua de azi, elevii sunt tot mai tentați de tehnologie, fapt pentru care un asemenea
proiect își găsește utilitatea. Mai mult, de multe ori titlurile aflate în bibliotecă sunt în mare parte
depășite, iar prețul cărților este destul de ridicat, în raport cu posibilitățile materiale ale
majorității.
Prin delurarea unui astfel de proiect, noi partenerii implicați, încercăm să contribuim la
sensibilizarea elevilor, cultivând, astfel, o atitudine pozitivă față de actul lecturii și față de
bibliotecă, un spațiu al cunoașterii. De asemenea, se încearcă încurajarea și stimularea interesului
elevilor pentru lumea cărților, oferindu-le șansa de a avea ei înșiși o carte în bibliotecă,
responsabilizarea acestora în relație cu acest spațiu al cunoașterii.
Activitatea din bibliotecă este parte integrantă a procesului de instruire, formare și educare
în cadrul învățământului preuniversitar .
Scopul
Stimularea interesului elevilor pentru lectură, dar și îmbogățirea fondului de carte în
biblioteca școlară
I. Parteneri:
Liceul cu Program Sportiv Vaslui – reprezentat prin director, profesor, Ramona Pavel şi
Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui – reprezentată prin director,
profesor, Voicu Gelu Bichineţ
II. Coordonatori:
- Cadre didactice ale Liceului cu Program Sportiv Vaslui: profesor, Alina Florentina Filip,
profesor Gina Viorica Radu, profesor Ramona Popa, profesor Irina Ureche, bibliotecar Drobot
Jenița.
- Bibliotecarii Sălii Adulți, Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui,
Lăcrămioara-Gina Păun, Florentina Ghețu și Cătălin Bortă.
III. Obiectivul proiectului educațional
Stabilirea rolului şi responsabilităţilor partenerilor în cadrul proiectului
„Biblioteca publică – spațiu al cunoașterii”.
IV. Activităţi propuse în cadrul proiectului:
860
1. Provocare la cunoașterea locală
2. Personalități vasluiene
3. Lectura - un dar al gândurilor scrise
4. Poezia pteferată a adolescenților
5. Voluntariatul ne face mai buni.
Pe parcursul celor cinci activități, elevii, profesorii și bibliotecarii vor cerceta, vor
concura, vor lectura, vor emoționa și vor fi emoționați, vor dona și se vor bucura de imlicarea
într-un astfel de proiect.
De asemenea, proiectul va sprijini elevii în formarea abilităţilor necesare accesării
eficiente a tuturor resurselor bibliotecii şi pentru a se iniţia în căutarea de informaţii şi folosirea
calculatorului, iar la finalul perioadei de desfășurare a proiectului jumătate dintre elevii implicați
să dețină permis de bibliotecă și cunoștințe, abilități de identificare a documentelor bibliotecii în
catalogul on line.
Continuitatea proiectului ar putea fi asigurată prin semnarea unui nou parteneriat cu
Biblioteca Județeană, dar și cu alte instituții în anii școlari următori, sau promovarea proiectului
către un nivel superior, cel național.
V. Rolul şi responsabilităţile părţilor:
a)Rolul şi responsabilităţile Bibliotecii Judeţene “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui:
- coordonează desfăşurarea activităţilor proiectului;
-organizează și asigură suportul logistic pentru buna desfăşurare a activităţilor;
- promovează proiectul şi activităţile;
- sprijină elevii în formarea abilităţilor necesare accesării eficiente a tuturor resurselor bibliotecii
şi pentru a se iniţia în căutarea de informaţii şi folosirea calculatorului.
- monitorizează, evaluează şi diseminează rezultatele proiectului.
b)Rolul şi responsabilităţile Liceul cu Program Sportiv Vaslui:
- colaborează cu biblioteca şi organizează activităţile prevăzute;
- sprijină participarea cadrelor didactice şi a elevilor la activităţile bibliotecii
- promovează proiectul şi activităţile;
- susţine elevii în descoperirea propriului potenţial.
VI. Beneficiari
-Beneficiari direcţi: elevi ai Liceului cu Program Sportiv Vaslui
-Beneficiari indirecţi: comunitatea vasluiană
VII. Durata parteneriatului
Prezentul Proiect educațional se încheie în 4 (patru) exemplare, câte unul pentru fiecare parte
şi intră în vigoare de la data semnării, fiind valabil în perioada octombrie 2022 – iunie 2023.
861
PROIECT EDUCAȚIONAL LOCAL ,,CUFĂRUL CU TRADIȚII”
prof. înv. preșcolar BABA ANDREEA TEOFANA

Grădinița cu P.P. Nr.12, Huși, Jud.Vaslui
MOTTO:
„Când tradiția vorbeşte,vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.” (W.
Shakespeare)
Proiectul „CUFĂRUL CU TRADIȚII” își propune să aducă în atenție tradiții și

obiceiuri, care fac parte din patrimoniul cultural al poporului român. Aşa cum orice prunc, prin
fenomenul naşterii, capătă o identitate şi dobândeşte o informație genetică de care nu se poate
detaşa niciodată, nici această cultură tradițională nu-şi poate pierde identitatea şi nici valoarea de
document al informațiilor transmise de la o generație la alta.
Prin acest proiect intenţionăm să valorizăm tradiţiile poporului nostru în contextul actual
socio-cultural. Tradiţiile noastre, moştenite din moşi-strămoşi, dorim să fie preluate şi transmise
următoarelor generaţii, pentru a sădi în inimile copiilor dragostea pentru frumos şi autentic,
armonie, graţie, ritm. Sărbătorile naționale și religioase sunt un prilej de bucurie și de împăcare
sufletească în rândul românilor. Românii au fost din totdeauna păstrători de tradiții și obiceiuri
strămoșești.
Punctul de pornire în desfășurarea proiectului l-a constituit curiozitatea copiilor de a afla
cât mai multe despre sărbătorile naționale-istorice ale țării noastre și despre obiceiurile și
tradițiile de Crăciun, Anul Nou și Paști.
Copiii, iubesc sărbătorile creștinești nu pentru latura lor religioasă, ci mai mult pentru
latura laică – venirea lui Moș Nicolae, Moș Crăciun și iepurașul cu cadouri și de aceea cu
ajutorul părinților vom încerca să sădim în sufletele lor iubire pentru Dumnezeu și semeni.
Dorim, de asemenea, să învăţăm copiii să aprecieze frumuseţea portului popular, a
dansului şi a cântecului românesc, a meşteşugurilor tradiţionale atât de mult apreciate în ţară cât
şi în afara ei. De aceea am considerat oportun acest proiect educaţional în vederea evidenţierii
valorilor şi tradiţiilor româneşti, prin care cultivăm de la cea mai fragedă vârstă sentimentul de
apartenenţă, de iubire şi dragoste pentru rădăcinile şi valorile poporului român.
Prin activitățile propuse în cadrul proiectului se urmăreşte cunoașterea și valorificarea
obiceiurilor şi tradiţiilor populare în creații proprii ale copiilor, stimularea creativităţii, cultivarea
şi dezvoltarea spiritului de competiţie, diversificarea activităţilor de timp liber ale copiilor,
oferindu-le posibilitatea de a încerca sentimentul de admiraţie şi de respect faţă de valorile
estetice din creaţia populară şi tradiţională românească.
862
Rolul cadrelor didactice, indiferent de nivelul de învăţământ la care predă, este de a-i face
pe copii să înveţe, să preţuiască şi să respecte tradiţiile poporului în care s-au născut, să iubească
meleagurile natale, portul românesc, dar şi sărbătorile care ne aduc în suflete atâta bucurie.
Implicarea copiilor în derularea acestui proiect va conduce la conștientizarea faptului că
sărbătorile și tradițiile trebuie păstrate și transmise mai departe.
În sprijinul desfășurării proiectului, atât preocuparea cadrelor didactice pentru conservarea
și valorificarea patrimoniului tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, cât și realizarea unui schimb de
experiență între cadre didactice și elevi sau cadre didactice din diferite unităţi şcolare reprezintă
căi de succes în promovarea și realizarea prezentei activități.
Proiectul educational „CUFĂRUL CU TRADIȚII” se adresează în primul rând
preșcolarilor și școlarilor mici dar și celorlate categorii ale comunității locale.
În cadrul acestui proiect ne propunem să antrenăm un număr cât mai mare de preşcolari şi
şcolari, să descoperim talente, să le promovăm, să le trezim interesul pentru obiceiurile şi
tradiţiile româneşti, interesul pentru lectură, pentru exprimarea imaginaţiei prin desene, dar și cu
ajutorul pensulei, a materialelor ce pot fi refolosite în scopul dezvoltării imaginaţiei, a spiritului
competitiv şi al cooperării în cadrul unei echipe.
Urmărim în cadrul acestui proiect atât stimularea creativităţii copiilor cunoscută sub
diverse forme de manifestare, cât şi implicarea elevilor şi a cadrelor didactice în exprimarea
valorilor morale şi cunoşterea tradiţiilor transmise de sărbătorile creştine.
Ne aplecăm mai mult asupra preșcolarilor și a școlarilor mici deoarece ei sunt viitorul-
„adulții de mâine”, cei pe care îi putem influența/modela cel mai mult prin activitățile cuprinse în
cadrul acestui proiect. La activități vor participa preșcolari, elevi, cadre didactice, părinti și
colaboratori ai proiectului.
Activitățile din cadrul proiectului:
1. „Cufărul cu tradiții!”
2. „Obiceiuri și tradiții de iarnă”
3. „Învățăm împreună să dansăm-despre păstrarea portului și a dansului popular din
această zonă folclorică”
4. „Obiceiuri și tradiții de primăvară: *,,Mărțișorul la români” - 1 martie
*,,Ziua mamei” – 8 martie
5. „Hristos a Înviat!”
6. ,,Întâlnirea partenerilor de proiect!”
Promovarea proiectului și diseminarea experienței dobândite și a exemplului de bună
practică se va face permanent, prin acţiuni specifice în grădiniţă și școală, în comunitatea
educativă lărgită-alte grădiniţe, școli şi instituţii de educaţie din oraş şi în comunitatea locală.
863
„COPILĂRIE, ZÂMBET ŞI CULOARE”

PROIECT EDUCAŢIONAL LOCAL
prof. înv. primar GÎLCĂ ELA ELENA

Acest parteneriat educaţional urmăreşte atingerea unor obiective de natură formală,

informală, socio-comportamentală.
Şcoala începe să capete tradiţie şi experienţă în lucrul cu copiii cu CES. S-a impus astfel
dezvoltarea unor competenţe de lucru diferenţiate şi personalizate la cadrele didactice,
ajungându-se ca după o minimă documentare să se confirme de cele mai multe ori necesitatea
stabilirii clare a unor condiţii de lucru şi a unei evaluări de obiective a acestor copii.
Din perspectiva acceptării diferenţei şi a promovării drepturilor egale, integrarea copiilor cu

CES în învăţământul de masă a devenit o politică educaţională explicită, solicitată şi justificată
de diferite „grupuri de interese” din care amintim decidenţii politici, societatea în sine, părinţii şi
şcoala, care consideră această integrare necesară ca mod de promovare a abordării globale a
dezvoltării personalităţii copilului, un drept egal pentru o educaţie de calitate, ca deschidere
către comunitate şi ca dezvoltare a respectului pentru diversitate. Chiar dacă au fost şi păreri
contra, majoritatea a decis că integrarea copiilor cu CES este imperativ necesară pentru
integrarea acestora în societate şi pentru „şansa de a fi egali cu ceilalţi”.
Activităţile propuse au fost:
1. ”Împreună pentru o cauză bună!” - lansarea proiectului
2. ”Toamnă aurie” (concurs de desene)
3. „O poveste de Crăciun” (moment artistic)
4. „Copilărie, zâmbet şi culoare”- monitorizare, evaluare, diseminare
Partenerii proiectului educaţional,, Copilărie,zâmbet şi culoare” au fost:
 Asociatia de părinţi „Pentru noi”

 Şcoala Gimnazială „Episcop Iacob Antonovici”
 Şcoala Gimnazială „ Manolache Costache Epureanu”
 Şcoala Gimnazială „Principesa Elena Bibescu”
864
Obiectivele propuse au vizat:
Dezvoltarea personală- îmbunătăţirea relaţiilor copiilor cu părinţii, dezvoltarea

abilităţilor de comunicare şi de rezolvare a problemelor în rândul copiilor.
Asistenţa copiilor cu dizabilităţi – sprijinire copiilor cu deficienţe mintale, tulburări de
vorbire sau deficiente de auz, să-şi dezvolte capacităţile de comunicare.
Beneficiarii proiectului au fost:
- copiii cu dizabilităţi din cadrul Asociaţiei „ PENTRU NOI”, părinţii acestora;

- elevii de la şcolile: Şcoala Gimnazială „Episcop Iacov Antonovici ”, Şcoala Gimnazială
„Manolache Costache Epureanu”, Şcoala Gimnazială „Principesa Elena Bibescu”.
865
TRĂISTUȚA CU LECTURI
prof. înv. primar HRENIUC DANIELA

Școala Gimnazială „Manolache Costache Epureanu” Bârlad, Județul Vaslui
Trăistuța cu lecturi este un auxiliar didactic adresat elevilor clasei pregătitoare.

Această carte le oferă celor mai mici dintre şcolari o selecție de texte amuzante şi
distractive, semnate de autori cunoscuți din literatura română și universală, dându-le posibilitatea
să înveţe să citească mai bine, să le deschidă noi orizonturi ale imaginației și să-i pregătească
pentru următoarele etape școlare.
Lecturile au fost special gândite pentru elevul care tocmai a terminat clasa pregătitoare şi
sunt potrivite nivelului său de înţelegere. De asemenea, fiecare text conține imagini sugestive şi
vesele, care au scopul de a face lectura mai plăcută și mai atractivă, micii școlari descoperind
plini de uimire universul fragil, plin de culoare și amuzant al micilor viețuitoare devenite
personaje atât de îndrăgite de ei. Textele propuse sunt însoţite de exerciţii simple, diverse,
abordate integrat, care contribuie la înţelegerea şi aprofundarea mesajului transmis.
Este bine cunoscut faptul că fiecare copil citeşte în ritmul său, iar această carte îşi
propune să ofere fiecăruia posibilitatea de a descoperi cu uşurinţă tainele cititului și să le cultive
gustul pentru lectură, în așa fel încât să-și creeze propriul univers imaginar în care să evadeze ori
de câte ori dorește, devenind, în timp, un adevărat pasionat de lectură.
866
CELE 8 COMPETENŢE - CHEIE,
CERINŢE ALE UNUI ÎNVĂŢĂMÂNT DE CALITATE
prof. FRUMUZ OANA

Progresul economic şi tehnologic din societate solicită o organizare superioară a practicii

educaţionale şi transmiterea unui volum sporit de cunoştinţe şi abilităţi unui număr din ce în ce
mai mare de persoane. În contextul în care globalizarea ridică noi probleme Uniunii
Europene, fiecare cetăţean trebuie să aibă un set de competenţe cheie care să-l ajute să se
adapteze la o lume care evoluează rapid, caracterizată printr-un nivel ridicat de interconexiune.
Educaţia, ca funcţie deopotrivă socială şi economică, are un rol fundamental în
dobândirea de către cetăţenii europeni a competenţelor cheie necesare pentru adaptarea la aceste
schimbări.
Învăţarea pe tot parcursul vieţii reprezintă un continuu care începe din primele zile de
viaţă şi durează până la sfârşitul acesteia. Educaţia de bază urmată de educaţia şi formarea
profesională iniţială ar trebui să înzestreze toţi tinerii cu noile competenţe de bază cerute de o
economie fondată pe cunoaştere. De asemenea, o atitudine pozitivă faţă de învăţare şi motivaţia
individuală pentru acest proces precum şi varietatea posibilităţilor de a învăţa sunt factori care
influenţează în mod pozitiv învăţarea pe tot parcursul vieţii. Sistemele de educaţie şi formare
trebuie astfel să se adapteze la nevoile şi cererile individului şi nu invers.
Competenţele – cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii reprezintă o combinaţie a
cunoştinţelor, a abilităţilor şi a atitudinilor adecvate fiecărui context. Acestea sunt necesare în
special pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru incluziunea socială, cetăţenia activă şi
ocuparea forţei de muncă. Nu putem înţelege importanţa curriculumului centrat pe competenţe,
dacă
nu înţelegem termenul de competenţă.
Conceptul de competenţă a fost definit în diverse moduri. Într-o accepţiune largă,
conceptul de competenţă poate fi definit ca fiind capacitatea unei persoane de a mobiliza un
ansamblu integrat de resurse cognitive, afective, gestuale etc. pentru a realiza o serie de sarcini
sau de situaţii problemă. În termeni pedagogici, competenţa este capacitatea elevului de a
mobiliza un ansamblu integrat de cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi valori pentru a realiza familii
de sarcini de învăţare. Competenţa este un potenţial care trebuie probat/demonstrat de elev în
situaţii concrete. Desprindem concluzia că o competenţă este un potenţial; se poate afirma că un
elev deţine o competenţă anume numai dacă acel potenţial este probat/demonstrat/verificat în
867
situaţii concrete ce aparţin unei familii de situaţii; pentru a proba o competenţă, un elev trebuie
să mobilizeze resursele necesare. „A mobiliza” resursele înseamnă a le identifica, a le combina şi
a le activa în situaţii concrete. Resursele necesare unei competenţe se compun din: cunoştinţe (a
şti), deprinderi (a face), atitudini, valori (a deveni).
Competenţele-cheie sunt esenţiale într-o societate bazată pe cunoaştere şi garantează mai
multă flexibilitate în ceea ce priveşte forţa de muncă, permiţându-i acesteia să se adapteze mai
rapid la modificările constante care apar într-o lume din ce în ce mai interconectată. Aceste
competenţe reprezintă, de asemenea, un factor major în inovaţie, productivitate şi competitivitate
şi contribuie la motivaţia şi satisfacţia angajaţilor, precum şi la calitatea muncii. Competenţele-
cheie ar trebui dobândite de către:
- tinerii aflaţi la sfârşitul perioadei obligatorii de învăţământ şi formare; competenţele-cheie i-ar
pregăti pe aceştia pentru viaţa adultă, în special pentru câmpul muncii, constituind totodată o
bază pentru continuarea învăţării;
- adulţi pe tot parcursul vieţii, printr-un proces de dezvoltare şi actualizare a abilităţilor.
Dobândirea competenţelor-cheie se încadrează în principiile de egalitate şi acces pentru
toţi. Acest cadru de referinţă vizează, de asemenea, mai ales grupurile dezavantajate al căror
potenţial educaţional necesită sprijin. Exemplele de astfel de grupuri includ persoanele cu
abilităţi de bază reduse, cele care părăsesc şcoala de timpuriu, şomerii pe termen lung,
persoanele cu dizabilităţi, migranţii etc.
Termenul de competenţe se referă la o combinaţie de deprinderi, cunoştinţe, aptitudini şi
atitudini şi includ disponibilitatea de a învăţa în completarea la „a şti cum”.Astfel competenţele
cheie cuprind trei aspecte ale vieţii:
- împlinirea personală şi dezvoltarea de-a lungul vieţii (capital cultural): competenţele cheie
trebuie sa dea posibilitatea oamenilor să-si urmeze obiectivele individuale in viaţă, conduşi de
interesele personale, aspiraţii si dorinţa de a continua învăţarea pe tot parcursul vieţii;
- cetăţenia activă şi incluziunea (capital social): competenţele cheie trebuie sa le permită
indivizilor sa participe in societate in calitate de cetăţeni activi;
- angajarea intr-un loc de munca (capital uman): capacitatea fiecărei persoane de a obţine o
slujba decenta pe piaţa forţei de muncă.
Competenţele cheie reprezintă un pachet multifuncţional, transferabil de cunoştinţe,
abilitaţi şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală,
incluziunea socială şi găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie sa se fi dezvoltat la sfârşitul
educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca fundament pentru învăţare ca parte a educaţiei pe
tot parcursul vieţii. Cele opt domenii ale Competenţelor cheie sunt:
 Comunicarea în limba maternă
868
 Comunicare în limbi străine
 Competenţe în matematică şi competenţe elementare în ştiinţe şi tehnologie
 Competenţe în utilizare a noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie
 Competenţe pentru a învăţa să înveţi
 Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice
 Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
 Sensibilizare culturală şi exprimare artistică
Competenţele – cheie au o prezenţă explicită şi implicită bine precizate în Legea
Educaţiei Naţionale, ceea ce arată că includerea acestora reprezintă referenţialul maxim al
procesului educaţional.
Toate aceste competenţe-cheie sunt interdependente, iar accentul se pune, în fiecare caz,
pe gândirea critică, creativitate, iniţiativă, rezolvarea problemelor, evaluarea riscurilor, luarea
deciziilor şi gestionarea constructivă a sentimentelor.
Politicile educaţionale stabilite la nivel european au descris încă din 2000 evoluţia
dezirabilă a sistemelor de educaţie şi formare profesională din Europa către o societate şi
economie a cunoaşterii în termenii competenţelor cheie sau a competenţelor pentru învăţare
permanentă: competenţe de comunicare în limba maternă; competenţe de comunicare în limbi
străine; competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie; competenţe digitale de utilizare
a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere; competenţe sociale şi civice;
competenţe antreprenoriale; competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală şi competenţa de
a învăţa să înveţi. Din perspectiva implicaţiilor curriculare, oricărei competenţe-cheie îi este
asociat implicit caracterul transdisciplinar, fapt pentru care competenţele specifice doar unei
discipline de studiu nu sunt menţionate atunci când se discută despre competenţe cheie. Fiind o
competenţă de tip transversal, a învăţa să înveţi nu poate fi ataşată strict doar unei anumite
discipline de studiu din curriculumul pentru învăţământul preuniversitar.
Aceasta este o finalitate şi, totodată, un instrument, cu care se poate opera în cadrul
fiecărei discipline de studiu, formarea sau dezvoltarea competenţei a învăţa să înveţi fiind
realizabilă simultan şi în interacţiune cu celelalte competenţe cheie. Dezvoltată fie printr-o
abordare de sine stătătoare, bazată pe învăţarea tehnicilor, metodelor şi a strategiilor de studiu,
independentă în raport cu disciplinele tradiţionale, fie prin infuzarea în abordări disciplinare sau
interdisciplinare, competenţa a învăţa să înveţi este un punct de plecare pentru dezvoltarea
celorlalte competenţe-cheie şi, totodată, un rezultat al acestora.
BIBLIOGRAFIE:
BÎRZEA, Cezar, Definirea şi clasificarea competenţelor, în Revista de Pedagogie, nr. 58,
2010, Bucureşti;
CRIŞAN, A., Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de referinţă
Corint, 1998, Bucureşti; *** Metode si instrumente de evaluare.
869
COMUNICAREA ÎN MANAGEMENTUL EDUCAȚIONAL,
PREZENT ȘI VIITOR
prof. FRUMUZ VALERIU

Școala Gimnazială „Stroe S. Belloescu”, Bârlad, Județul Vaslui
„Nu tot ce intenționăm reușim să spunem, nu tot ce spunem se aude, nu tot ce se aude se și
înțelege, se înțelege și ce nu spunem. Iar ceea ce se înțelege, nu depinde de noi ce devine.” (L.
Șoitu)
Mai ales că: „Uneori, cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire .” (Rudyard
Kipling )
Arta comunicării nu este un proces natural sau o abilitate cu care ne naștem. Învățam să
comunicăm. Cum orice comunicare implică creație și schimb de înțelesuri, important este să le
decodificăm. Se pare că oamenii au o adevărată nevoie să descifreze înțelesul acțiunilor umane.
Înțelegerea și observarea acestui proces ne face să fim mai conștienți referitor la ce se întâmplă
când comunicăm.
Comunicarea organizațională
Orice grup, dar și organizația (inclusiv cea școlară) trebuie văzută și analizată ca sistem.
Din această perspectivă, în procesul comunicării putem evidenția patru părți esențiale : intrările,
ieșirile, transformările și mecanismele de feedback. Se poate evidenția și un alt aspect al
sistemului, chiar dacă nu constituie o componentă a acestuia și anume limitele (granițele) - care
îl separă de mediul în care funcționează.
Principalele trăsături organizaționale sunt stabilitatea și interdependența (atât în
interiorul organizației, între diferitele ei subsisteme, cât și între diferite organizații).
Comunicarea este cea mai importantă funcție managerială, premisă nu numai a stabilității,
dar și a dezvoltării organizaționale. Pentru a reduce nivelul de incertitudine și pentru a lua decizii
corecte, organizațiile trebuie să-și îmbunătățească permanent capacitatea de a colecta și procesa
informații din mediu. Pe de altă parte, însă, societatea tinde să devină una „informațională”, a
cunoașterii, iar limitele organizațiilor de a face față „avalanșei” informaționale, devin tot mai
evidente. Sunt cunoscute trei strategii menite să regleze aceste situații:
Controlul mediului - organizațiile își controlează mediul în care funcționează, care fac
viitorul previzibil. Acest lucru se poate realiza prin adoptarea atitudinilor pro-active față de
cerințele mediului. În sistemul educațional, această strategie înseamnă:
 crearea unor structuri de cercetare a limitelor organizației (boundary spanning), acestea
depășind stadiul de colectare a informațiilor, pentru a influența comportamentul altor
sisteme.
870
De aici, importanța acordată la timp pentru activitățile de marketing, relații publice, cercetare
- dezvoltare, inclusiv crearea unor structuri specifice puternice.
Nu întâmplător, proiectarea activităților pe termen mediu are o importanță esențială în viața
unei organizații. Proiectul de dezvoltare instituțională pe termen mediu al școlii în care activez,
urmărește printre altele, promovarea imaginii școlii și a rezultatelor obținute de elevi și
profesori, prin relaționarea cu mass-media, dezvoltarea parteneriatelor cu instituții ale
comunității locale, naționale și internaționale.
- Controlul propriu-zis al mediului - nu este suficient doar răspunsul la nevoile de educație
exprimate de societate și la schimbările sociale, ci crearea de nevoi și provocarea de nevoi,
dirijarea schimbărilor sociale;
- Reducerea nevoilor de procesare de informație- crearea unor structuri care diminuează
nevoia de distribuire a informației;
- Îmbunătățirea capacității comunicaționale și informaționale - mai ales în utilizarea
tehnologiilor informaționale și comunicaționale, prin dezvoltarea competențelor de comunicare
ale personalului (trecerea de la structuri „de proiect” la structuri ,,task- forces” și informare)
Comunicarea în organizația educațională trebuie să îndeplinească următoarele funcții:
- Funcția formativă - pornind de la imperativele educației permanente și de la cerințele artei
didactice ;
- Funcția instrumentală - realizarea noii educații ce își propune ameliorarea, dezvoltarea
performantă și confirmarea competenței comunicative la nivelul educatorilor și educabililor;
- Funcția cognitivă - vizează acumularea unei baze de date din domeniul comunicării;
- Funcția normativă - înțeleasă creativ, nu în sensul respectării unui model standard.
Rolul relațiilor interpersonale și al cominicării în creșterea eficienței echipelor
manageriale
Numeroasele probleme ale conducerii, mai ales deciziile strategice, sunt rezolvate prin
antrenarea unor grupuri specifice, unele cu un caracter final, altele constituite după necesități
(consiliul de administrație, consiliile consultative). Ele fac parte din structura organizatorică a
unității, funcția lor principală fiind participarea, în modalitate specifică la conducere.
Pentru a fi ,,echipă “, grupul informațional trebuie să aibă trăsături esențiale specifice:
1.Caracterul activității depinde de particularitățile componenților, de interesele lor, de relațiile
interpersonale;
2. Membrii sunt conștienți de independența lor și înțeleg că scopurile sunt mai bine îndeplinite
prin sprijin reciproc;
3. Realizarea în comun a scopurilor implică devotament, unire;
4. Climatul de muncă e dat de încrederea reciprocă, de exprimarea deschisă a opiniilor,
ipotezelor, de respectul pentru fiecare;
5. Stimularea participării dezvoltă creativitatea de grup, rezolvarea constructivă a conflictelor de
idei, responsabilitatea în luarea deciziilor majore ale unității.
871
6. Un director, ca lider formal poate contura echipele în majoritatea problemelor implicate în
procesul și funcțiile manageriale prin delegare, prin consultare, prin dezbatere, etc.
7. Echipa și ,,spiritul de echipă” se construiește în timp, ele depinzând de individualitățile
antrenate, de claritatea scopurilor, de relațiile reciproce, de personalitatea și atitudinea conștientă
a directorului față de rolul echipei.
8. Fiecare echipă își construiește un stil de lucru propriu, dat de modul specific de
autoorganizare a muncii, de natura relațiilor, de comportamentul practic, de ecoul rezultatelor
anterioare.
Condiții pentru o echipă eficientă
Putem identifica unele reguli și principii care determină transformarea echipei într-un
factor eficient în conducerea unității:
-remiterea în jurul obiectivului clar, conștientizat, de esență;
-posibilitatea compensării competențelor pentru teme;
-particularizarea rolurilor individuale, urmată de asigurarea comunicării;
-comunicarea continuă, deschisă;
-relații interpersonale bazate pe încredere, sprijin
- comunicarea organizată variat, oferind posibilitatea cunoașterii de către membrii echipei a
aspectelor pozitive si negative. Descoperirea cauzelor, evaluarea reciprocă, întărirea
comportamentelor pozitive și a climatului de muncă, prevenirea conflictelor.
Este important să cunoaștem regulile comunicării eficiente, pentru a înțelege și depăși
barierele comunicării. Aceste reguli sunt:
 Ascultarea - cine nu ascultă, nici nu știe ce spune și despre ce se vorbește;
 Schimbul - comunicarea trebuie să aducă beneficii tuturor părților implicate, atât
intelectual cât și afectiv;
 Anticiparea - orice comunicare trebuie să aibă un scop, a cărui atingere să fie
rezultatul interacțiunii;
 Voința de comunicare - prin acceptarea criticii și a dezacordului;
 Credibilitatea - a fi autentic, este mai important decat a avea dreptate ( M. Fabre )
 Multilateralitatea – multiplicarea canalelor, tipurilor, direcțiilor, sensurilor și
formelor de comunicare;
 Respectul identității fiecărui partener de comunicare
Chiar la vârste mici, omul are nevoie de un climat deschis pentru a coopera și mai mult, a-și
dezvolta încrederea în sine și în partenerii de grup.
BIBLIOGRAFIE
 Aubrey, Daniels, ” Managementul performanţei, strategii de obţinere a rezultatelor
maxime de la angajaţi”, Polirom, Bucureşti, 2007.
 Chisu, Viorica Ana, coordonator, ”Manualul specialistului în resurse umane”, Casa de
editură IRECSON, Bucureşti, 2002.
 Cuilenburg, Scholten, Noomen, ”Ştiinţa comunicării”, Editura Humanitas, Bucureştii,
1998.
872
VECHI ȘI NOU ÎN MATEMATICĂ-PROBLEMELE DE LOGICĂ
Prof. TAMAȘ CARMEN DANIELA
1. Ștergeți trei puncte
Aveți relația falsă 6171=101 scrisă din puncte. Eliminați(ștergeți) trei puncte pentru a obține
o relație adevărată.
Din cei doi de unu din stânga egalului și din ultimul unu din dreapta egalului se șterge al doilea
punct de jos în sus și relația devine 6!7!=10!
Pentru a dovedi că relația este adevărată împărțim în ambii membri prin 7! și obținem
6!=8x9x10, calculând ambii membri sunt egali cu 720 deci relația este adevărată.
2. Aflați numărul din cerculețul gol și explicați regula
99 45 39 36 28 21
72 27 18 21 13 7
Regula
9+9+7+2=27
4+5+2+7=18
3+9+1+8=21
3+6+2+1=12
2+8+1+2=13
2+1+1+3=7
Deci în cerculețul gol este numărul 12.
873
3. Un lacăt are un cod format din trei cifre, Aflați codul din următoarele date:
I.
6 8 2
Un număr corect și în poziție corectă
II. 6 4 5 Un număr corect în poziție incorectă
III. 2 0 6 Două numere corecte în poziții incorecte
IV. 7 3 8 Nimic nu este corect
V. Un număr corect în poziție incorectă

7 1 0
Din IV. Rezultă că numerele 7,3,8 nu sunt corecte
Din IV și I, cum 8 nu este corect, rezultă sau că 6 este corect și în poziție corectă sau
că 2 este corect și în poziție corectă.
Dacă 6 este corect și în poziție corectă, atunci se contrazice II, care ar trebui să
includă un număr corect în poziție corectă, respectiv 6 pe prima poziție. Deci 6 nu
este corect, iar 2 este corect și în poziție corectă, adică pe ultima poziție.
Din III și știind că 6 nu este corect, iar 2 este corect dar poziția lui este ultima
poziție, rezultă că 2 este corect pe poziție incorectă, adică pe prima poziție și atunci
celălalt număr corect dar pe poziție incorectă este 0 pe poziția din mijloc. Am aflat
că 0 nu poate fi în mijloc, dar nu poate fi nici pe poziția a treia, pentru că acolo este
2. Prin urmare 0 este corect și pe prima poziție, în timp ce 2 este corect și pe ultima
poziție. Din V, știm că numărul corect în poziție incorectă este 0 pe ultima poziție.
Deci 7 și 1 sunt numere incorecte. Revin la II, cum 6 este incorect, numerele corecte
pot fi 4 sau 5 și singura poziție liberă este cea din mijloc. Prin urmare 4 nu poate fi,
tocmai pentru că este pe poziția din mijloc și se spune un număr corect în poziție
incorectă. Deci numărul corect este 5 pe poziție dn mijloc. Deci codul este
0 5 2
4. Aflați toate greșelile din următorul enunț
There are are five things wrong with this paradox; only geniuses will be able to to
spot all of the mitstakes.
1. Are apare de 2 ori
2. To apare de 2 ori
3. E scris mitstakes în loc de mistakes
4. Nu există punct la sfârșitul enunțului
874
Aceasta fiind o propoziție poate fi sau adevărată sau falsă. Dacă propoziția este falsă,
înseamnă că nu sunt 5 greșeli ci doar cele 4 enumerate. Dar atunci devine greșit five, ar
fi trebuit să fie four. Dar dacă admitem că a cincea greșeală este five, atunci propoziția
devine adevărată. Cum nu poate fi și adevărată și falsă în același timp, înseamnă că de
fapt nu este o propoziție, ci un paradox.
A cincea greșeală este folosirea termenului sentence în loc de paradox.
5. Doi gemeni, frate și soră au aceeași viteză de alergare și aceeași viteză de mers. Într-o zi
au pornit de la casa lor la casa bunicilor în același timp și pe același traseu. Fratele a mers
o jumătate din distanță și a alergat cealaltă jumătate. Sora a mers jumătate din timp și a
alergat cealaltă jumătate. Cine a ajuns primul la casa bunicilor?
Fratele a alergat jumătate din distanță, deci a alergat mai puțin de jumătate din timp, pentru
că mersul pe distanță egală cu alergarea ia mai mult timp. Cum fratele a alergat mai puțin
de jumătate din timp, iar sora a alergat jumătate din timp, înseamnă că sora este mai rapidă,
deci sora a ajuns prima la casa bunicilor.
6. În stația de autobuz aud o conversație între două persoane.
- Mă gândesc la două cifre diferite. Poți afla suma lor?
- Nu. Mai dă-mi un indiciu.
- Ultima cifră a produsului celor două cifre este egală cu ultima cifră a casei tale.
- Acum știu suma.
Pe baza acestor date, aflați suma elor două cifre diferite.
Pentru ca a doua persoană să poate afla suma cifrelor, trebuie ca ultima cifră a
produsului celor două cifre să fie unică/singulară.
0 nu este singulară, poate proveni din produsul numerelor 2 și 5, sau 4 și 5.
În schimb 1 este singulară, poate proveni doar din produsul numerelor 3 și 7.
La fel și 9 este singulară, poate proveni doar din produsul numerelor 1 și 9.
Deci ultima cifră a casei uneia dintre persoane este 1 sau 9. Suma numerelor este în
schimb aceeași în ambele cazuri 3+7=1+9=10. Deci suma cifrelor este 10.
Bibliografie:
Presh Talwalker, Mind your decisions
875
AUXILIAR DE EXPERIMENTE CHIMICE PENTRU GIMNAZIU
„DESCOPERĂ LUMEA MAGICĂ A CHIMIEI!”
Prof. MUNTEANU OANA ROXANA

Școala Gimnazială „George Tutoveanu”, Bârlad, Județul Vaslui
În ultima vreme, copii au devenit din ce în ce mai interesați de experimente stiintiifice.

Lumea fascinantă a naturii va fi descoperită de elev numai dacă acestuia i se vor pregăti scenarii
de învăţare prin descoperire şi experimentare. De aceea, demersul didactic trebuie deplasat de la
„ce se învaţă” la „de ce se învaţă”. Procesul de predare a disciplinelor fizică, chimie, biologie are
la bază experimentul, atât ca metodă de investigaţie ştiinţifică, cât şi ca metodă de învăţare. Am
realizat acest auxiliar cu activităti practice pentru a veni în sprijinul elevilor din învățământul
gimnazial, din dorința de a înțelege fenomenele fizice și chimice studiate la școală.
Experimentele pot fi realizate acasă sau la școală cu substanțe din gospodarie sau care pot fi cu
ușurință procurate din farmacie, market etc. Auxiliarul contine 49 de experimente, fiecare
experiment având urmatoarea structură:
Denumirea experimentului/Materiale și substanțe necesare/Etape/Explicaţie/ Concluzie.
Dintre experimentele îndrăgite de copii voi menționa câteva:
Experimentul 1- Cum umfli un balon fără a sufla?
Materiale și substanțe necesare:
sticlă de plastic de 0,5 l, bicarbonat de sodiu, oțet, spatulă din plastic, balon
Etape:
1. Umpleţi jumătate din sticlă cu oţet.
2. Cu spatula din plastic, adăugaţi 4 linguri de bicarbonat de sodiu înăuntrul balonului.
3. Aşezaţi balonul pe gâtul sticlei. Aşezaţi-l cu grijă, pentru ca bicarbonatul de sodiu să nu cadă
în interiorul sticlei.
4. Ridicaţi balonul în aşa fel încât bicarbonatul de sodiu să alunece în sticlă. Încercaţi să
menţineţi balonul în poziţie verticală şi observaţi ce se întâmplă.
Explicaţie:
Oţetul reacţionează cu bicarbonatul de sodiu şi formează un gaz, dioxidul de carbon. Pe măsură
ce gazul se formează, presiunea creşte, iar balonul se umflă.
ŞTIAŢI CĂ...
Bicarbonatul de sodiu poate fi utilizat pentru igiena personală, curăţare, gătit şi medicamente
preparate acasă? În gătit, este foarte utilizat la aluatul pentru pâine şi prăjituri!
H+(aq) + HCO3-(aq) → CO2 (g) + H2O (l)
876
Experimentul 2-Realizarea unui indicator natural de pH
Materiale și ustensile necesare:
Varză roşie, cuţit, recipient mare şi lat, lingură de lemn, apă caldă, recipient cu capac
Etape:
Atenţie: solicitați ajutorul unui adult.
1. Turnaţi apă caldă în recipientul mare şi lat.
2. Rugați un adult să taie cu ajutorul cuţitului varza roşie în bucăţi mici şi să le introducă în apa
caldă.
3. Amestecaţi cu lingura de lemn timp de câteva minute, până când apa devine purpurie.
4. Scoateţi bucăţile mici de varză roşie şi păstraţi acest indicator într-un recipient cu capac,
pentru a-l putea utiliza în experimente.
Observaţi scara de pH pentru indicatorul natural din varză roşie!
Explicaţie:
Varza roşie reprezintă un indicator natural. Pigmentul său denumit antocianină este solubil în
apă. Când introduceţi varza roşie în apă caldă, separăm antocianina de varza roşie o dizolvăm în
apă. Moleculele de antocianină îşi schimbă culoarea în funcţie de pH-ul mediului în care se află.
Acest pigment poate fi regăsit de-asemenea în coaja de măr, struguri, fulgi de porumb, prune,
etc.
Indicatori naturali se pot obține și din alte plante precum violetă purpurie, petale de trandafir etc.
Atenţie: Păstraţi ingredientul pentru următoarele experimente.
Experimentul 3- Acțiunea unui acid asupra indicatorului natural
Materiale necesare:
Indicator natural de pH (Exp3), eprubetă, suport eprubete, pahar (25 ml), oţet, pipete
Etape:
1. Introduceţi 2-3 picături de indicator natural de pH într-o eprubetă, cu ajutorul pipetei .
2. Aşezaţi eprubeta în suportul de eprubete.
3. Turnaţi o cantitate mică de oţet în paharul mic de măsurare. Cu ajutorul pipetei adăugaţi
câteva picături de oţet în eprubetă. Ce observaţi? Ce culoare se obţine?
Explicaţie:
Componenta principală a oţetului este acidul acetic. Soluţiile cu un pH mai
mic de 7 sunt denumite acide. Acidul acetic reprezintă un acid, astfel va modifica culoarea
indicatorului natural într-o culoare între roz şi roşu.
Experimentul 4-Actiunea unei substanțe alcaline (caracter bazic) asupra indicatorului
natural
Indicator natural (Exp 3), eprubetă, suport eprubete, spatulă din plastic, carbonat de sodiu, pipete
877
Etape:
1.Introduceți câteva picături de indicator într-o eprubetă, cu ajutorul unei pipete.
2. Aşezaţi eprubeta în suportul de eprubete.
3. Cu ajutorul spatulei din lemn, adăugaţi o cantitate mică de carbonat de sodiu în eprubetă.
Ce observaţi? Ce culoare capătă indicatorul natural din varză roşie?
Explicaţie:
Soluţiile cu un pH mai mare de 7 sunt denumite alcaline sau bazice. Carbonatul de sodiu are
caracter alcalin şi astfel, va schimba culoarea indicatorului natural de pH într-o culoare între
albastru şi verde, conform imaginii alaturate.
Experimentul 5- Cum dispar culorile
Apă, verde de metil, apă oxigenată, soluție pentru desfundat țevi, pahar din plastic, spatulă din
plastic (linguriță din plastic)
Etape:
1. Umpleți cu apă un pahar din plastic
2. Adăugați câteva picături de verde de metil și amestecați cu ajutorul unei spatule (linguriță)
din plastic până se obține o soluție de culoare albastră.
3. Adăugați câteva picături de apă oxigenată
4. Puneți o cantitate mica de soluție de desfundat țevi
Ce ați observat?
Explicație: la adăugarea soluției de desfundat țevi soluția din pahar se decolorează (se
transformă din albastru intens în incolor). Mai concret, colorantul verde de metil s-a decolorat
deoarece în compoziția chimică acest pigment se află o substanță care în reacție cu oxigenul din
apa oxigenată se dizolvă și iși pierde culoarea. Prin această metodă puteți scoate petele de verde
de metil de pe țesături adăugând apă oxigenată.
Atenție! Nu încercați să beți această soluție , nu este pentru consum alimentar, este toxică!!!
Bibliografie
1. Fătu, Sanda, 2007, „Didactica chimiei”, Editura Corint,
2. Klaus Sommer; Karl-Heinz Wunsch; Manfred Zettler, 2000, „Compendiu de chimie”, Ed. All,
3. Matei, Cristian; Berger, Daniela; Ruse, Elena, 2012, „Suport de curs pentru programele
Privim spre viitor-e-Chimie, vol.1 – Chimie anorganică, Chimie analitică”, Editura Politehnica
Press,
4. https://www.youtube.com/watch?v=gFWzuJL6svo&t=1s
5. https://www.storyboardthat.com/ro/lesson-plans/acizi-%C8%99i-baze/neutralizare
878
„CARAVANA MEDIULUI – UN PROIECT AL VIITORULUI”
Prof. înv. preșcolar SPERILĂ CARMEN -LAURA

Grădinița cu P.P. nr.11 Bârlad, Județul Vaslui
Educaţia ecologică la preşcolari este la fel de importantă ca şi educaţia intelectuală,

morală, estetică deoarece le transmite copiilor cunostinţe despre mediul înconjurător, le formează
deprinderi de a ocroti şi proteja natura, atitudini şi comportamente corecte faţă de mediul
înconjurător. Considerăm că cel mai bine ar justifica proiectul, următorul motto: „Dacă dorim să
continuăm a trăi pe această planetă, este nevoie de o schimbare de atitudine” (Albert Einstein).
Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când copiii – cetăţenii de
mâine vor fi convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi vor deveni factori activi în acţiunea de
conciliere a omului cu natura.
Proiectul a oferit posibilitatea de a desfăşura activităţi de educaţie ecologică prin care să
cultivăm interesul şi dragostea copiilor pentru lumea înconjurătoare, pentru protejarea mediului.
Totodată a urmarit responsabilizarea copiilor faţă de importanţa protejării mediului înconjurător,
conturarea deprinderilor şi a atitudinilor de a preţui şi respecta mediul prin comportamente
civilizate, dar şi sensibilizarea cetăţenilor privind importanţa mediului înconjurător.
Obiectivul general al proiectului a fost formarea conştiinţei şi a conduitei ecologice de
ocrotire a mediul înconjurător la vârsta preşcolară.
Grupul tinta caruia s-a adresat proiectul a fost format din prescolarii Gradinitei cu P.P.
NR.11 Barlad.
Activitatile proiectului educational local „Caravana mediului” au fost urmatoarele:
1. Formarea echipei de proiect /Lansarea proiectului
2. „Pentru o grădiniță verde!” – seminar informativ
3. „Lumea animalelor într-un spaţiu verde” - vizită la Muzeul “Vasile Pârvan”
4. „Grădiniță Eco” – monitorizare şi evaluare
5. „Ziua Pământului!” – concurs de lucrări plastice și de banere ecologice
6. „Gândesc verde!” – monitorizare şi evaluare
879
7. „Grădiniță verde!”- plantare de arbuşti ornamentali cu ocazia zilei mondiale a arborilor și
pasărilor
8. „Caravana mediului” –colectare de deşeuri şi paradă de costume eco - Ziua Mediului
9. „Gândesc verde – un viitor verde” – evaluare finală
Partenerii proiectului educational „Caravana mediului” au fost:

- Școala Gimnazială „George Tutoveanu” Bârlad;
- Muzeul „Vasile Pârvan”;
- Ocolul Silvic Bârlad;
- S.C. CUP S.A. Barlad.
Sustenabilitatea proiectului a fost asigurată prin:
- menţinerea şi dezvoltarea parteneriatelor încheiate în cadrul proiectului;
- noi proiecte pe teme ecologice, ce vor fi elaborate după finalizarea proiectului;
- activităţi de ecologizare ce vor deveni tradiţie în grădiniţă;
- continuarea activităţii grupului de iniţiativă constituit în cadrul proiectului;
- un punct de documentare în grădiniţă (pentru educaţia ecologică);
- expoziţii cu lucrări ale copiilor pe teme ecologice;
- materiale informative despre proiect şi activităţile sale – publicarea revistei „Caravana
mediului la Gradinita 11”.
Intrarea în acest proiect a oferit gradinitei şi prescolarilor ei avantaje şi beneficii de ordin
intelectual, educativ, moral, afectiv şi practic, beneficii care se vor reflecta ulterior asupra
atitudinii comunităţii locale. Preşcolarii dar şi părinţii acestora, privesc cu mai multă încredere
activitatea desfăsurată în grădiniţa de copii. Cadrele didactice implicate au schimbat opinii
privind metodele ,mijloacele şi strategiile aplicate în atingerea unor scopuri educaţionale.
Consider că gradiniţa are la îndemână multiple posibilităţi de realizare a unei bune

pregătiri ecologice a copiilor care să se materializeze apoi în formarea unui comportament şi a
unei culturi ecologice.
In urma finalizării acestui proiect, dacă voi reuşi să sensibilizez un copil la atingerea
unor flori, dacă voi putea să strecor puţină dragoste în inima lui pentru orice vietate, dacă voi
vedea că ridică o hârtie şi o pune în coşul de gunoi, atunci voi putea spune că sunt pe drumul cel
bun, că am o contribuţie asupra atitudinii ecologice şi evoluţiei ulterioare a acestuia.
880
881
„POVEȘTILE COPILĂRIEI NE-NVAȚĂ LUCRURI BUNE”

prof. POPA CRISTINA

Grădinița cu P.P. Nr. 11, Bârlad, Județul Vaslui
Motto:
„Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești….cu povești ne
leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele!”
Mihai Eminescu
Cartea, este o comoară fără de preț, este ceea ce face un copil să se bucure, să râdă sau să
plângă, este baza puternică și de durată a culturii unui copil. Necesitatea desfăşurării unor
activităţi în care copiii să fie transpuşi în lumea minunată a poveștilor, vine din faptul că, aceştia
sunt caracterizaţi la vârstele mici de o puternică fascinaţie şi interes pentru universul populat de
zâne, prinți, prințese şi personaje hazlii.
Tocmai de aceea, activităţile prezentului proiect educațional „Poveștile copilăriei ne-
nvață lucruri bune” au avut menirea de a satisface nevoia de cunoaştere a copiilor, de a- i ajuta
să înveţe cât mai multe poveşti şi de a le dezvolta capacităţile de relaţionare şi de exprimare
liberă a ideilor. Prin intermediul acestora, copiii și- au însușit cuvinte și expresii noi și au înțeles
că o carte de lectură este „o căsuță cu povești”, identificându- o cu un tărâm cu mistere de care ei
se simt atrași și doresc să le descopere.
De asemenea, copiii au fost motivaţi să se implice în lucrul în echipă fiind ajutaţi să
dezvolte comportamente morale pozitive. Astfel, au căpătat încredere în sine, și- au pus în
valoare stima de sine, mimica şi plăcerea de a recita în faţa publicului.
Proiectul educațional „Poveștile copilăriei ne- nvață lucruri bune” a avut următorii
parteneneri: Grădinița cu P.P. nr. 11, Bârlad, Biblioteca Națională „Stroe S. Belloescu”, Bârlad și
Grădinița cu P.N. Nr. 12, Bârlad, în cadrul acestor instituții participând 65 de preșcolari, 6 cadre
didactice și 3 biliotecare.
În cadrul proiectului au fost desfășurate umrătoarele activități:
1.„FORMAREA ECHIPEI DE PROIECT: MASĂ ROTUNDĂ: în cadrul activității s-a
subliniat rolul pregnant al copiilor preșcolari de a- și cunoaște principalele instituții cultural-
educative ale orașului nostru, dar și rolul important al cărții în educația copiilor. A fost prezentat
titlul proiectului, obiectivul general și cele specifice, activitățile ce urmează a fi desfășurate și
rezultatele așteptate.
882
2.„LANSAREA PROIECTULUI”- INFORMARE: - în cadrul activității au fost
înmânate
pliante cu informații despre proiect pentru a face cunoscut proiectul în rândul părinților. S- au
prezentat partenerii, sponsorii, activitățile incluse și rezultatele așteptate.
3.„SĂ NE-MPRIETENIM CU CARTEA”- OBSERVARE: activitatea a constat în
pătrunderea în minunata lume a cărților, observarea alcătuirii acestora (copertă, foi, pagini, etc.)
copiii înțelegând că unele cărți au doar scris, iar altele au și imagini. De asemenea s- a subliniat
rolul important al cărților și modul în care acestea vor contribui la dezvoltarea intelectuală a
copiilor în viitor și faptul că fiecare poveste are o morală, este un suport din care cu toții avem de
învățat. Preșcolarii au învățat să nu rupă cărțile și să le prețuiască.
4.„MOMENTE DE „POVESTE””-VIZITA BIBLIOTECII: în cadrul activității
doamna
bibliotecară le- a citit copiilor o poveste și le- a arătat diverse cărți. De asemenea, a purtat
discuții cu copiii pe baza poveștii prezentate, punând accent pe mesajul acesteia, copiii
înțelegând cât de importante sunt cărțile și cum trebuie să aibă grijă de ele.
5.„POVEȘTI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN”- DISCUȚII: activitatea a constat în
prezentarea
unor informații cu privire la însemnătatea acestei mari sărbători creștine pentru poporul nostru.
Preșcolarii au vizionat filmulețe și au discutat pe baza unor imagini despre tradițiile și obiceiurile
de Crăciun, ascultând povești specifice.
6.„POVEȘTILE COPILĂRIEI NE- NVAȚĂ LUCRURI BUNE”-
MONITORIZARE ȘI
EVALUARE: în cadrul activității au fost prezentate aspectele importante în derularea
proiectului, ce s-a realizat până în acest punct și nivelul de atingere al obiectivelor, stabilindu- se
dacă rezultatele obținute în momentul evaluării sunt în concordanță cu obiectivele propuse.
7.„POVEȘTILE COPILĂRIEI NE-NVAȚĂ LUCRURI BUNE!”-DISEMINARE: în
cadrul întâlnirii cu părinții a fost prezentat progresul realizat în urma desfășurării proiectului,
modul în care s- au desfășurat și impactul asupra copiilor.
8.„PERSONAJE PREFERATE DIN POVEȘTI”- EXPOZIȚIE: în cadrul activității
preșcolarii au redat imaginea personajelor din poveștile îndrăgite de ei sau scene din poveștile
învățate.
9.„LUMEA CĂRȚILOR”- VIZITĂ LA BIBLIOTECĂ: în cadrul activității doamnele
bibliotecare au prezentat copiilor o multitudine de cărți, îndemnându- i pe aceștia să devină
cititori ai bibliotecii. Copiii au vizitat pavilioanele bibliotecii, înțelegând ce înseamnă o
bibliotecă și cât de importante sunt cărțile.
883
10.„POVEȘTILE COPILĂRIEI NE-NVAȚĂ LUCRURI BUNE!”-DISEMINARE:
pentru realizarea activității, cadrele didactice din proiect au prezentat în cadrul întâlnirilor cu
părinții progresul realizat în urma desfășurării activităților și impactul asupra copiilor.
11.„POVEȘTILE COPILĂRIEI NE-NVAȚĂ LUCRURI BUNE!”-
MONITORIZARE
ȘI EVALUARE: în cadrul activității a fost prezentat raportul de evaluare și monitorizare a
echipei de proiect, s- au tras concluziile finale cu privire la activitățile proiectului și la modul în
care acesta și- a atins obiectivele propuse.
În cadrul proiectului s- au obținut rezultate cantitative :1 grup de preşcolari cu o educaţie
adecvată vârstei lor privind importanţa cărţilor pentru intelectul lor; 20 de pliante cu materiale
informative despre proiect şi activităţile sale; 1 punct de informare în grădiniţă; 1 expoziţie cu
lucrări ale copiilor; dar și rezultate calitative: promovarea în rândul preşcolarilor a valorilor
cărţilor, a bibliotecilor; creșterea gradului de angajare al părinţilor în activităţile proiectului
alături de preşcolari; timpul alocat pentru educaţia copiilor privind alocarea de activităţi în care
copiii să-şi formeze o atitudine corespunzătoare faţă de bibliotecă şi faţă de carte, însemnătatea
acestora pentru intelectul oamenilor; emoţii şi sentimente - stările emoţionale raportate la nevoile
copiilor.
Având în vedere că realizarea colaborării cu instituțiile partenere a fost un succes și că
activitățile proiectului au îmbogățit experiența cadrelor didactice și și- au atins obiectivele în
ceea ce privește formarea dragostei pentru carte și bibliotecă la copii, considerăm oportună
continuarea pe viitor a unor parteneriate care să abordeze teme legate de lumea poveștilor și a
cărților.
884
PROIECT ETWINNING „TOGETHER THROUGH SPORT”
prof. BIGHIU CARMEN-NICA

Proiectul ”Together through sport” a fost înscris pe 20.08.2020 și a fost conceput ca o

modalitate de cooperare în vederea realizării unor activități extracuriculare comune țărilor
participante.
Am avut parteneri din șapte țări:
BULGARIA (1), FRANŢA (3), GERMANIA (2), ITALIA (3), POLONIA (1), SPANIA (3),
UCRAINA (1), ROMÂNIA (12)
Obiectivele proiectului au fost:
 Stimularea umor abilități și cultivarea gustului estetic la elevi;

 Adoptarea unui comportament sănătos prin mișcarea zilnică susținută;
 Dezvoltarea abilităților de comunicare și colaborare eficientă între elevi și profesori din
toate țările participante;
 Dezvoltarea abilităților lingvistice și digitale;
Școala Gimnazială” Episcop Iacov Antonovici” a participat cu 12 profesori și elevi de la
diferite clase. Elevii au comunicat cu vecinii lor europeni în limba engleză și au făcut schimb de
informații despre sportul și sportivii preferați , despre activitățile lor școlare și extrașcolare .
În spațiul twinspace au fost încărcate fișiere cu imagini despre jocurile practicate (handbal,
baschet, dans, parcursuri aplicative, șah, jocuri dinamice, tenis de masă), s-au realizat prezentări
în limba engleză despre sportivii de performanță dar și videoclipuri despre jocurile preferate,
prezentând sportul din diferite unghiuri.
885
Scopul proiectului a fost unirea și reunirea elevilor din diferite țări în jurul acestei teme și a
acestor valori. Astfel elevii își vor cunoaște mai
bine tinerii vecini europeni prin sport.
Iată câteva imagini care au fost încărcate de la
activitățile sportive realizate de elevi, demonstrând
că sportul se leagă de noțiunile:
întrecere,victorie, bucurie, fair-play.
Linkurile în care au fost încărcate toate aceste materiale au fost:
https://twinspace.etwinning.net/81023/home
https://twinspace.etwinning.net/81023/materials/images
https://twinspace.etwinning.net/81023/materials/videos
886
Ideea de a prezenta și altor copii din alte țări despre spotivii de performanță a țării și despre
sporturile preferate practicate, a fost primită cu multă bucurie de elevii mei, demonstrând încă o
dată că proiectele unde sunt implicate mai multe școli partenere este un avantaj ce dezvoltă
cultivarea trăsăturilor de voinţă şi caracter (curajul, spiritul de colaborare, puterea de a învinge
orice obstacol, încrederea în forţele proprii etc.)
Cea mai mare parte a muncii efectuate de elevi, a avut loc în timpul orelor de şcoală, dar au
fost și activități unde elevii s-au grupat și au realizat proiecte în timpul liber.
Proiectul demonstrează eforturi strategice clare pentru a dezvolta competenţe ale elevilor în
funcţie de necesităţi, pentru diferite obiecte de studiu (competențele lingvistice și cele digitale).
Activităţile din cadrul acestui proiect întregesc activitatea educativă a şcolii, aducând un
surplus informaţional elevilor, completând condiţiile concrete ale educaţiei acestora.
După finalizare, proiectul a obținut pe 24 septembrie, 2021, Certificatul Național de Calitate.
Acest document se eliberează în urma unei verificări minuțioase de către Biroul Național de
Asistență din România, președinte doamna Simona Velea dar și de către Biroul Central de
Asistență eTwinning condus de domnul Mark Durando.
887
ACTIVITĂȚI CREATIVE PENTRU COPII
PRIN INTERMEDIUL AFTER SCHOOL
prof. înv. primar GĂLĂȚANU LOREDANA
Școala Gimnazială „Manolache Costache Epureanu”, Bârlad, Județul

Vaslui
Școala reprezintă o bază excelentă pentru copii, însă părinții nu trebuie să neglijeze
activitățile opționale. Creativitatea, inteligența emoțională și curiozitatea au stat întotdeauna la
baza unei personalități complexe.
Dezvoltarea personală poate începe cu orice fel de activitate, iar pentru ca cel mic să o
găsească pe aceea care îi este pe plac, trebuie să încerce cât mai multe lucruri interesante. Prin
înțelegerea lumii din jur, copilul începe să se autocunoască, să capete abilități de comunicare cât
mai bune, să deosebească binele de rău, să ia decizii bazate pe o gândire critică și multe alte
lucruri ce îl vor ajuta să devină cea mai bună variantă a sa.
Este indicat ca aceste activități să fie făcute atât împreună cu părintele, cât și în cadrul
unor ateliere profesionale, pentru ca cel mic să își dea voie să se comporte și să acționeze așa
cum este el. De asemenea, intrarea într-un colectiv îl va ajuta să înțeleagă că lucrul în echipă este
întotdeauna binevenit, iar atitudinea de lider pe care mulți copii o au, va fi cizelată și
îmbunătățită încă de pe acum.
Toate aceste activități pe care le poate face copilul în afara școlii au un rol benefic și în
viața de zi cu zi a familiei. Cel mic învață să devină mai independent, să aibă grijă de el și de cei
din jur, să-și îndeplinească sarcinile de casă, să își facă temele la timp și multe altele. Prin
programul after school copilul poate să-și dezvolte creativitatea. Aici cadrele didactice
desfășoară activităti diverse care contribuie la stimularea imaginației copilului și îl implică direct
în așa fel încât copilul să găsească soluții inedite . În acest fel, elevul observă că poate găsi
soluții, are mai multă încredere în propriile puteri, este apreciat și astfel dezvoltarea lui
personală continuă. Personalul didactic organizează activități practice menite să vină în
completarea activităților de la clasă. De exemplu : activități de măsurare a acapacității vaselor,
activităti de cântărire a diverse obiecte, activități de vânzare-cumpărare, de schimb monetar, de
dramatizare a unei povești, de compunere sau de continuare a unei poezii sau a unei povești, de
ilustrare a unei probleme, să creeze propriile jocuri alături de colegii săi sau alții de la alte clase.
Un alt avantaj al programului after school este faptul că elevii pot interacționa cu elevii
mai mari de la alte clase sau cu alte cadre didactice din școală. Luând masa cu alți copii, ei
învață cum să se comporte în astfel de situații, învață să împartă cu cel de alături. Școala noastră
888
oferă un centru de educație și activități recreative de tip after school care pune copiii și pasiunile
lor pe primul loc, oferind un mediu sigur în care cei mici se dezvoltă armonios, mănâncă sănătos
și gustos și, mai ales, învață cu plăcere. Credem cu tărie că atunci când copiii cresc explorând o
cât mai largă paletă educațională, își vor putea descoperi și dezvolta talentele și abilitățile. Acest
fapt poate avea ca efect identificarea domeniului de activitate în care se vor simți valorizați și în
care s-ar putea dezvolta cu succes și mai târziu ca adulți.
Construirea unei structuri psiho-emoționale puternice bazată pe încrederea în

propriile forțe dar și gândirea pozitiv creatoare, sunt prioritare și tocmai de aceea propunem
module de lucru pentru dezvoltarea personală și emoțională pentru a fi integrate în activitatea
copiilor . În fuga nostră disperată după soluții pentru a fi cât mai bine poziționați în viață , în
societate, alergăm de atâtea ori să le oferim copiilor totul cât mai ușor . Vrem să le găsim cel
mai bun profesor, cea mai bună școală, căutăm justificări și poate și vinovați.
Uităm să le dăruim spațiul atât de necesar pentru a-și asuma anumite demersuri,
pentru a-și cultiva curiozitatea și nu în ultimul rând pentru a depune efort personal și a deveni
motivați. Copiii noștri au nevoie de o varietate mare de experiențe, pentru a-și întări mecanismul
motivațional și pentru a înțelege că a reuși nu este întotdeauna egal cu a căștiga. Însuccesul nu
este o pierdere ci o experiență . Astfel vor prețui cu adevărat lucrul obținut prin efort propriu și
în acest mod vor reuși să-și creeze repere valorice oneste, dar mai important își vor construe
rezerve rezonabile de așteptare și realizare.
889
ATLETISMUL ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ
AUXILIAR DIDACTIC
prof. FLORESCU MARIANA

Şcoala Gimnazială „Episcop Iacov Antonovici”, Bârlad, Județul
Vaslui
„Procesul de învățământ începe când tu, profesor, înveți de la elev, când tu, situându-te în locul
lui, întelegi ce a înțeles el în felul în care a înțeles”(G. Leroy)
Așa cum spune Vasile Marcu „Profesia de dascăl este una din cele mai nobile, mai frumoase
şi mai umane profesii”, iar cu răbdare, inteligență și multă dăruire, un dascăl bun va modela
mintea şi trupul copilului. Pregătirea de specialitate reprezintă fundamentul autorității și
prestigiului său în fața elevilor.
Competenţele generale şi competenţele specifice conţin mai multe cuvinte/sintagme-cheie
care trebuie să se regăsească în gândirea/proiectarea oricărui demers pedagogic la disciplina
Educaţie fizică: optimizarea stării de sănătate, spaţiu-timp, dezvoltare fizică armonioasă şi a
capacităţii motrice, limbaj de specialitate, gândire critică şi reflexivă, demonstrarea unui
comportament adecvat regulilor specifice practicării ramurilor sportive, comportament civic
raportat la valori general acceptate social, autonomie, responsabilitate, instrumente intelectuale şi
practice necesare dezvoltării şi educaţiei permanente.
În funcţie de aceste repere esenţiale pot fi selectate strategiile didactice adecvate nivelului de
evoluţie şi dezvoltare al copiilor (vârstă, context social-cultural, particularităţi ale grupului de
elevi etc.) şi se utilizează conţinuturile considerate relevante.
Auxiliarul didactic intitulat Atletismul în lecţia de educaţie fizică îşi propune să ofere, ca
model, câteva activităţi didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare, pentru
învătământul gimnazial, clasa aVa.
Lucrarea este structurată pe 6 capitole, încercând

să ofer cunoştinţele teoretice de bază din atletism, într-un mod cât mai clar, concis şi atractiv.
890
Capitolul 1”Despre corpul uman şi exerciţiul fizic” tratează aspecte cu privire la indicii somatici
şi funcţionali, segmente corporale, mişcări, poziţii, corpul în relaţie cu diferite obiecte şi alte
persoane. Capitolul 2 „Instruirea sportivă în atletism”oferă informaţii privind: importanţa
atletismului ca disciplină sportivă, competiţiile la care pot participa copiii cu vârste cuprise între
9 ani şi mai mici până la 12-13 ani, ce înseamnă fairplay-ul, cooperarea în lecţie şi concurs
Capitolul 3 „Deprinderi şi calităţi motrice” prezintă formele de manifestare ale vitezei, forţei,
rezistenţei, capacităţile coordinative, deprinderile motrice de bază şi aplicative. Capitolele 4, 5 şi
6 tratează aspecte privind mecanismul de bază al probelor de alergări, sărituri şi aruncări, sunt
analizate elementele din şcoala alergării, alergarea de viteză, alergarea de rezistenţă, elementele
din şcoala săriturii, săritura în lungime cu 1½ paşi în zbor, elementele din şcoala aruncării şi
aruncarea mingii de oină de pe loc la distanţă. Fiecare capitol are poze care ne ajută la o mai
bună înţelegere a noţiunilor teoretice şi a execuţiei mecanismului de bază al probelor de alergări,
sărituri şi aruncări.
La rubrica Reţine! elevii primesc câteva informaţii esenţiale, apoi la rubrica Observă!
aceştia sunt provocaţi să efectueze o activitate practică unde trebuie să aplice cunoştinţele de la
rubrica anterioară(Reţine!). Rubrica Exersăm! cuprinde exerciţii fizice şi jocuri de mişcare atent
selectate pentru îndeplinirea obiectivelor propuse în lecţii. Prin joc, activitatea didactică are un
891
caracter atrăgător şi dinamic, induce destinderea şi bucuria. Este ocupaţia perfectă şi cea mai
captivantă pentru copii prin care se consolidează deprinderile motrice de bază(mers, alergarea,
aruncarea, prinderea, săritura, căţărarea, echilibrul), se dezvoltă calităţile motrice(viteză,
îndemânare, rezistenţă, forţă) şi stări emoţionale pozitive.
Atletismul este o disciplină sportivă complexă care reunește deprinderi motrice naturale
(alergare, săritură, aruncare), regăsite sub forma probelor atletice, cu efecte favorabile în planul
motricității umane; se poate practica atât în aer liber, cât și în spații închise. Putem spune că este
cea mai simplă şi, în acelaşi timp, cea mai complexă disciplină sportivă.
De ce este cel mai simplu sport?
Pentru că atletismul se bazează pe un sistem de exerciții realizat sub forma alergărilor, săriturilor
și aruncărilor, cu scopul de a realiza performanțe din ce în ce mai bune! Din cele mai vechi
timpuri, omul a alergat, a sărit și a aruncat pentru a se hrăni, a se apăra... și pentru a supraviețui!
De ce este cel mai complex sport?
Pentru că la vârsta elevilor de clasa a V-a (aproximativ 11 ani) putem alege să ne întrecem pentru
a deveni campioni naționali la aproximativ 20 de probe (alergări de viteză, de semifond, fond,
garduri, ștafete, marș, cros, sărituri, aruncări, probe combinate). La nivelul seniorilor, la Jocurile
Olimpice sunt 24 de probe pentru bărbați și tot atâtea pentru femei.
Pentru că exercițiile folosite ne îmbunătățesc calitățile motrice – viteza, capacități coordinative,
forța, rezistența, mobilitatea articulară și elasticitatea musculară.
Atletismul este considerat sportul sporturilor sau regele sporturilor! De ce? Foarte simplu.
Toate sporturile, în proporții diferite, se bazează pe alergare, săritură și aruncare, sau urmăresc
îmbunătățirea calităților motrice, ceea ce pregătește atletismul!
Bibliografie:
Kiriţescu, C., Palestrica. Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1977.
Nicu, A. şi colab. Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România, vol. IV, Editura
Aramis, Bucureşti, 2002.
Nicu, A., Istoria exerciţiilor fizice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.
Petrescu, T., Gheorghe, D., Sabău, E., Atletism. Curs de bază, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2007.
Regulamentul concursurilor de atletism, FRA, Bucureşti, 2002.
Raţă, G. Atletism Tehnică, Metodică, Regulament, Editura Alma Mater, Bacău, 2002.
Sabău, E., Monea, G. Atletism. Tehnica şi metodica probelor, Editura BREN, Bucureşti, 2007.
892
PROIECTE ETWINNING
PARTENERIAT ȘCOLAR, MIJLOC EFICIENT PENTRU STIMULAREA
CREATIVITĂȚII, ASIGURAREA PROGRESULUI ȘCOLAR
prof. înv. primar MUNTEANU IONELA

Școala Gimnazială „George Tutoveanu”, Bârlad, Județul Vaslui
1.Proiect interșcolar :The joy of children on holiday

Perioadă de desfăşurare:14.08.2017-24.08.2018 derulat în anul școlar 2017-2018.
Fondator :- MONICA FRIGERIO -ICS Como Rebbio, Como (Co) ITALIA

-IONELA MUNTEANU -SCOALA GIMNAZIALA NR.1,ZORLENI, ROMÂNIA
Proiectele eTwinning și-au demonstrat, în timp, valoarea pedagogică, concretizată în

special prin inovarea practicilor didactice, încurajarea lucrului în grup/ parte-neriat și a învățării
între egali, utilizarea noilor tehnologii ale informației și comunicării (TIC) pentru susținerea pro-
cesului didactic, stimularea participării elevilor la activitățile de predare-învățare-evaluare,
diversificarea activităților de învățare prin valorificarea proiectelor în curriculumul formal.
Pentru a reuşi să suscite interesul şi să atragă elevul spre studiu este necesară stimularea
creativităţii şi inovării. eTwinning oferă un potenţial ridicat pentru cooperarea profesorilor, în
egală măsură între şcoli din diferite ţări, dar şi între profesori din aceeaşi şcoală.
Profesorii de diferite discipline trebuie să îi antreneze pe elevi în diverse situaţii educative,
să stimuleze imaginaţia elevilor, gândirea divergentă, creativitatea. Prin abordarea proiectelor
eTwinning în echipe de profesori de multiple specialităţi, elevii îşi vor sistematiza cunoştinţele şi
vor dobândi o privire de ansamblu, unitară, cu consecinţe în plan uman, dar şi social.
Revista clasei noastre, „Primii pași spre carte”, a devenit revistă online, de schimb
cultural internațional, atrăgând prin temele propuse în cele două numere, peste 50 de școli din
893
diverse țări europene: Franța, Belgia, Italia, Grecia, Polonia, Republica Moldova, Ucraina,
Lituania, Armenia, Georgia și Bulgaria, numeroase cadre didactice și elevi redactând în
permanentă colaborare cu noi, în paginile revistei „Primii pași spre carte”, articole scrise în
limbile: română, engleză, franceză, greacă și rusă).
Şcoala a obţinut Certificatul de Școală eTwinning pentru rezultatele

deosebite obţinute, calitatea activităților desfășurate fiind astfel, recunoscute la cel mai înalt
nivel european pentru perioada 2019-2020.
Iată câteva imagini ale acestui proiect:

KINDERGARDEN NO.206 IN THE LODZ
COMO REBBIO PRIMARY SCHOOL-TEACHER:MONICA FRIGERIO
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”GEORGE TUTOVEANU”, BÂRLAD-PROFESOR ÎNV. PRIMAR, STRATULAT ADINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”ION MURGEANU”, ZORLENI, PROF.ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR, MUNTEANU IONELA
894
„GOOD FOOD FOR A GOOD MOOD”
„MÂNCARE BUNĂ PENTRU O DISPOZIȚIE BUNĂ”
Prof. ȘELARU MARIA CRISTINA

În anul școlar 2021-2022, Școala Gimnazială „Dimitrie Cantemir” Vaslui a fost

partener în cadrul unui proiect internațional, intitulat, „GOOD FOOD FOR A GOOD MOOD”.
Acesta a fost inițiat de către Școala Primară Bilingvă
Butterfly, din Toruń, Polonia, care școlarizează elevi de la 6 la 15 ani și are o experiență bogată
în derularea proiectelor europene. Astfel, în perioada 24 - 28 ianuarie 2022, unitatea noastră
școlară a găzduit un numar de 12 elevi și 3 profesori din școala parteneră.
Scopul proiectului a fost acela de a îmbogăți cunoștințele, de a crește nivelul de
conștientizare și competențele elevilor cu privire la mâncarea sănătoasă, obiceiurile sănătoase de
mâncare și impactul unei diete de calitate asupra longevității și a confortului vieții. Proiectul a
pornit de la ideea că, copiii care dețin informații și competențe legate de un stil de viață sănătos
și o nutriție adecvată își vor îmbunătăți calitatea vieții și vor ști cum să se îngrijească în mod
corect de sănătatea lor, transferând în același timp cunoștințele acumulate, familiilor lor și celor
din comunitatea locală. S-a urmărit ca, prin implicarea unui număr cât mai mare de elevi, să se
observe un efect măsurabil, în forma unei schimbări permanente, atât în viața lor de zi cu zi, cât
și în viitor.
Elevii implicați în activitățile proiectului au învățat ce le amenință organismul, în ce
mod, care sunt consecințele și ce trebuie să facă pentru a preveni riscurile și a-și proteja
sănătatea. De asemenea, copiii au dezvoltat obiceiuri care promovează sănătatea, obiceiuri cu
impact pozitiv asupra lor, a familiilor, prietenilor și asupra mediului.
În cadrul activităților proiectului, pentru atingerea acestor obiective, elevii polonezi au
colaborat cu semenii lor din România. Și-au îmbunătățit nivelul de competență și comunicare în
limba engleză, au lucrat folosind internetul și diverse instrumente social media (Facebook,
Instagram), precum și diferite programe pe calculator.
Elevii și profesorii implicați în proiect au participat la ore și la activități extra-curriculare,
care le-au permis să învețe și să observe diferite metode și tehnici de lucru, să discute similarități
și diferențe între stilurile de predare-învățare din școlile noastre.
Forma de lucru au fost atelierele de învățare, modalitate care a permis fiecărui
participant să fie activ și coparticipativ la propria formare.
895
Rezultatele proiectului au vizat: o bază de date cu materiale despre principalul subiect al
proiectului, prezentări, reclame, pliante, postere, broșuri și o listă electronică de meniuri pe
Instagram și Facebook, care să promoveze un stil de viață sănătos și obiceiuri sănătoase de
alimentare.
Sustenabilitatea proiectului a constat în împărtășirea rezultatelor muncii lor, nu doar
colegilor, ci și întregii comunități școlare, tuturor profesorilor, părinților și comunității locale.
Acest aspect i-a determinat să realizeze că munca și acțiunile lor pot avea un impact, nu doar
asupra propriei persoane, ci și asupra oamenilor și a mediului înconjurător. Acest aspect îi va
inspira pe viitor să ia decizii asumate.
896
ACORD DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL

ȘCOALĂ - BIBLIOTECA
„BIBLIOTECA, PRIETENA COPIILOR”
prof. POPOVICI HORIA

Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu”, Vaslui
prof. POPOVICI SPERANȚA
An școlar 2022/2023
„Un copil care citeşte va fi un adult care gândeşte”.
– Sasha Salmina
Acordurile de parteneriat educațional „Biblioteca, prietena copiilor” ne oferă ocazia de
a ne dezvolta, transfera sau pune în aplicare rezultate inovatoare, de a participa la activități –
proiecte intensive de diseminarea a rezultatelor acumulate pe parcursul activării, promovarea
istoriilor de succes, la fel la exploatare serviciilor prestate de bibliotecă existente și a celor noi
sau a ideilor inovatoare în diferite domenii legate de cultură,
recreere, de sport, de voluntariat, cluburi pe interese, instruiri
pentru comunitate și bibliotecari. Acestea implică diferite
organizații și actori din domeniul ONG, în special autorități
publice de nivel local, regional, național și european,
organizații din domeniul educaționale.
Mai exact, acordurile de parteneriat educațional sunt
proiecte inovatoare care au ca scop:
- încurajarea participării la activitățile bibliotecii sau a comunității;
- promovarea serviciilor prestate de bibliotecă;
- promovarea voluntariatului;
- promovarea activismului la tineri;
- depistarea liderilor comunitari;
- amenajarea spațiului;
- asigurarea durabilității a serviciilor de bibliotecă alt…
Acordurile de parteneriat educațional „Biblioteca, prietena copiilor” este o cale
favorabilă dezvoltării bibliotecii ce permite multiplicarea resurselor, identificarea celor mai
potrivite soluții pentru problemele existente, formarea sentimentului de sprijin și încredere,
crearea spațiului de comunicare. Biblioteca trebuie să promoveze insistent ideea parteneriatului
897
ce constituie succesul instituţiei. Prin cooperare şi coordonare are loc schimbul de experienţe,
idei, informaţii. Cărțile sunt o comoară la care avem cu toții acces, ne deschid orizonturile, ne
fac să visăm, ne ajută să ne pregătim pentru viață atunci când suntem copii. Pentru că sunt atât de
importante și, în același timp, pentru că ne oferă ore și ore de distracție și plăcere nemăsurată, v-
am pregătit o colecție de citate despre carti care să vă inspire. Și cu care să îi inspirați pe copiii
voștri să citească și să prindă drag de cărți și de lectură.
ARGUMENT
Cărțile sunt un izvor de înțelepciune și frumusețe, dar și de haz și entertainment. Pentru
mulți dintre marii scriitori și marile personalități ale lumii noastre, lectura a fost și este una dintre
cele mai plăcute și instructive modalități de a-și petrece timpul. De aceea au și fost inspirați în a
ne lăsa câteva citate superbe despre cărți și importanța lecturii în viața lor și, în general, în viața
oricărui cititor. Cărțile, asimilate cu lectura, au un rol important in formarea și educarea tinerilor
deoarece lărgesc orizontul de cunoaștere ,ajutand la dezvoltarea acestora din diferite puncte de
vedere. Lectura are rolul de a forma gustul adolescentilor pentru literatură și pentru estetic. Este
dovedit că, in urma lecturii unei cărți, cititorul iși formează o părere ,aflând dacă acel gen de
carte li s-a potrivit , dacă ar mai citi o astfel de carte sau dacă dorește să citească ceva diferit.
Astfel , se formează gustul pentru literatura, care se dezvoltă odată cu lecturarea regulată.
Lectura ajută la lărgirea orizontului de cunoaștere , in toate domeniile posibile. Prin
lectură cărților, tinerii află lucruri noi, iși dezvoltă exprimarea, insușindu-și cuvinte noi,
descoperă locuri, evenimente, povești care ii ajută in dezvoltarea psihică și intelectuală ,dar și
afectivă. In concluzie, lectura ajută la educarea tinerilor , ea fiind un punct esențial care trebuie
atent urmărit atât de către profesori, dar și de către părinți, aceștia indrumându-i pe elevi să
citească. Colaborarea școală - bibliotecă reprezintă un obiectiv important al învăţământului
românesc, deoarece prin acest acord de parteneriat anul acesta şi anii ce vor urma, se propune
familiarizarea elevilor cu universul cărţii pentru copii: „Date despre autori”, „Descoperirea unor
noi domenii ale cărţii pentru copii”, „Cum ne comportăm cu cărţile”, „Cartea- prieten drag”.
Acordul de parteneriat îşi propune să apropie copiii de bibliotecă, de lumea cărţilor, de
locul în care ei pot veni în contact cu aceasta.
TITLUL PROTOCOLULUI- „Biblioteca, prietena copiilor”
CUVINTE CHEIE: basm, lectură, cunoaştere
DURATA - octombrie2022-iunie 2023
SCOPUL - Dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor legate de receptarea şi înţelegerea utilităţii
cărţilor
898
LOCUL DESFĂŞURĂRII- Biblioteca Școlii Gimnaziale “Dimitrie Cantemir” Vaslui și
Biblioteca Școlii “Mihail Sadoveanu”Vaslui
OBIECTIVE: Popularizarea şi valorificarea unor strategii inovatoare pentru îndrumarea şi
optimizarea literaturii pentru copii în rândul preşcolarilor .Stimularea interesului pentru lectură.
Vizionarea de filmulețe și realizarea de activități în limba engleză. Promovarea şi stimularea
preşcolarilor cu aptitudini literare şi plastice.
REZULTATE PE TERMEN SCURT - Interacţiunea cu spaţiul organizat al bibliotecii, audiere
de basme.
REZULTATE PE TERMEN LUNG - apropierea copiilor de bibliotecă, de lumea cărţilor, de
locul în care ei pot veni în contact cu cartea;
PARTICIPANŢI- elevi, invățători, profesori, bibliotecar,parinti.
COORDONATOR- prof. Popovici Horia și prof. inv. primar Popovici Speranța
GRUP ŢINTĂ- elevi din clasa a II-a A și elevi din clasele V-VIII
RESURSELE - Acordului de parteneriat „Biblioteca, prietena copiilor”. Resurse umane- elevi,
invățători, profesori, părinţi, bibliotecari. Resurse materiale- cărţi, calculator
Resurse procedurale-întâlniri, dialog. Expoziţii.
MODALITĂŢI DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE
Portofoliul proiectului ACTIVITĂŢI DE MEDIATIZARE/PROMOVARE
Album cu fotografii Prezentarea proiectului în şedinţele cu părinţii
Expoziţie cu lucrări Afişarea anunţului derulării activităţii la afişierul școlii
Inregistrare video, CD
Materiale informative din cadrul activităților
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR
Biblioteca Școlii
„Să descoperim biblioteca”
Gimnaziale „Dimitrie
- observarea spaţiului, a organizării Octombrie
1 Cantemir” Vaslui
acestuia; 2022
Biblioteca Școlii Gimnaziale
- utilizarea formulelor de adresare.
„Mihail Sadoveanu ” Vaslui
„Eminescu – poetul nepereche”
„Dimitrie Cantemir” Vaslui ianuarie
2. -vizită
Biblioteca Școlii Gimnaziale 2023
-recital de poezii din opera poetului
„Ziua Internaţională a cărţii pentru
„Dimitrie Cantemir” Vaslui
copii şi tineret”. Aprilie
3 Biblioteca Școlii Gimnaziale
-vizită ; 2023
-prezentare carte.
„Cel mai frumos dar pentru copilul
1 Iunie
4. meu” - Târg de carte Parcul Copou Parcul Copou Vaslui
2023
Vaslui
899
PREVENIREA ȘI COMBATEREA INSUCCESULUI ȘCOLAR PRIN EXERCIȚII

DE AUTOCUNOAȘTERE, INTERCUNOAȘTERE, COMUNICARE,
IDENTIFICAREA ȘI GESTIONAREA EMOȚIILOR, MOTIVAREA ELEVILOR
prof. înv.primar BEJAN ALEXANDRA-IONELA

Școala Gimnazială „V. Pârvan”, Bârlad, Județul Vaslui
1. ,,Eu pot’’
Învățătorul are o mingiuță specială pe care scrie EU POT. La începutul jocului fiecare copil
își exprimă singur o aptitudine, o abilitate sau o deprindere pe care o cunoaște. Coordonatorul îl
laudă și îl întreabă ce i-ar plăcea să facă în plus pentru a descoperi la ce anume întâmpină
dificultăți, încurajându-l să încerce să le depașească.
2. ,,Te cunosc...mă cunoști’’
Învățătorul va cere copiilor, în funcție de vârstă acestora, să deseneze pe o coală de hârtie un
obiect preferat, un logo, o culoare, o floare, un instrument preferat. Respectând regula catenei
fiecare copil va începe prezentarea sa astfel:
,,Te cunosc pe tine Andrei și știu că îți place........, iar eu îți pot spune despre mine că îmi
place....."
3. ,,Bomboana buclucașă’’
Învățătorul are un coș plin cu bomboane. Fiecare participant este rugat să ia din coș atâtea
bomboane câte dorește. După ce fiecare participant a luat bomboanele este rugat să spună despre
sine atâtea lucruri frumoase câte bomboane a luat din coș.
4. ,,Ghemul magic’’
Învățătorul are în mână un ghem de ață colorată. El va oferi ghemul unui participant
spunându-i de ce l-a ales: ,, te-am ales pentru că ești un prieten bun, mă ajuți...sau...team ales
pentru că tu știi jocuri frumoase etc". Cel ales prinde ața și oferă ghemul altui coleg spunându-i
ce calități a remarcat la el, de ce îl apreciază. Fiecare participant va alege cel puțin un coleg, până
ce ața va forma o rețea asemănătoare unei pânze de păianjen.
La sfârșit inițiatorul adresează întrebările:
Cum v-ați simțit în timpul jocului? Ce ați aflat nou?
Concluzia aparține tot inițiatorului care va remarca faptul că într-un colectiv/ grup/clasă toți
colegii sunt conectați ca într-o rețea și că este esențial ca relațiile lor să fie bune.
5. ,,Portretul colegului meu.... ’’
900
Un elev caută informații despre un anumit coleg, află cât mai multe lucruri despre colegul
său întrebând-o atât pe învățătoare, cât și pe alți colegi. La sfârșitul cercetării, merge chiar la
colegul său și cere informațiile necesare. Realizează un desen înfățițându-l pe colegul său.
Găsește asemănări între felul în care arată, preocupările și preferințele lui și ale colegului.
Prezintă portretul colegului în fața clasei.
6. ,,Jocul numelui’’
Este nevoie de o minge pe care fiecare participant o prinde și o trimite mai departe, altui
coleg pronunțându-i numele. Jocul poate fi transformat în funcție de vârsta copiilor. Pentru copii
de clasele 3-4, de exemplu, facilitatorul poate solicita ca într-o etapă anterioară copiii să se
prezinte astfel ,,Sunt Ionuț cel isteț" , adăugând numelui o calitate a cărei denumire să înceapă cu
inițiala. Apoi, copiii își transmit mingea după modelul: ,, prinde mingea Ionuț cel isteț".
7. ,,Jocul sunetelor’’
Copiii sunt împărțiți în echipe de maxim 5 membri. Se alege o melodie simplă, cântată de
facilitator sau la un instrument muzical. Fiecare echipă cooperează la alegerea unui animal, a
unui sunet specific și a unui cor de sunete care vor reproduce melodia inițială.
Ex: Echipa rățuștelor cântă în cor cântecelul ,,Melc, melc". Echipa pisicilor (miau, miau) cântă în
cor cântecelul ,,Melc, melc".
8. ,,Copăcelul aptitudinilor’’
Pentru îndeplinirea acestui exercițiu, copiii vor primi o fișă în care este desenat un copac. În
loc de frunze, acesta are spații libere unde sunt scrise câteva întrebări la care copiii trebuie să
răspundă. Cu ajutorul copăcelului, elevii vor descoperi mai multe despre ei înșiși. Iată câteva
exemple de întrebări:
 Ce îmi place să fac și știu să fac?

 Ce nu îmi place să fac, dar știu să fac?
 Ce nu știu să fac, dar mi se cere? etc.
9. ,,Harta inimii’’
Se desenează o inimă pe o foaie de hârtie și apoi se împarte în patru părți. În fiecare dintre
acestea, elevii trebuie să noteze următoarele:
 3 calități ale persoanelor pe care le admiri;
 3 lucruri din viața ta pe care ți-ar plăcea să le schimbi;
 3 lucruri pe care le faci bine;
 3 cuvinte care ți-ar plăcea să fie spuse despre tine.
901
După încheierea exercițiilor, copiii vor fi împărțiți în grupe de câte 5 persoane și vor motiva
alegerile făcute pentru inima lor.
10. ,,Ghici cine e?’’

Cineva e ales să stea în fațî legat la ochi sau cu spatele la ceilalți. Apoi este indicată o persoană
care o strigă pe nume. Daca ghicește cine e, persoana care a strigat trece în locul celei care e
stigată. Daca nu ghicește, mai stă o tură.
11. ,,Copacul prieteniei’’(amprente jucăușe)
Descriere: pregătiți un desen reprezentând un copac neînfrunzit.
Folosiți un carton duplex, suficient de mare cât să se poată realiza lucrarea de grup.
Spuneți copiilor o scurtă poveste despre copaci și trecerea anotimpurilor. Apoi, fiecare copil va
folosi o culoare pentru amprenta sa pe crenguțele copacului.
Expuneți lucrarea și conduceți secvența de feedback prin întrebări. Exemplu: cum v-ați simțit în
timpul activității?
12. ,,Cum mă simt azi?’’
Este un joc de identificare și numire a emoțiilor proprii și ale celorlalți. Se pregătesc ca suport
pentru discuție niște imagini reprezentative a unor oameni care sunt: fericiți, plâng, sunt nervoși,
sunt bolnavi, le este somn, sunt gânditori, surprinși, sau sunt caraghioși.
Învârtiți cercul și descoperiți-i pe toți!
13. ,,Jocul rotativ de gestiune a emotiilor’’
Îi ajută pe copii să recunoască 8 emoții de bază, dar și să găsească în mod independent soluții
potrivite pentru fiecare dintre acestea. Emoțiile ilustrate: anxietate, mânie, oboseală, frică,
agitație, descurajare, nerăbdare, tristețe. Soluțiile sugerate: respiră adânc, pune-ți căști, retrage-te
într-un spațiu calm, ascultă muzică, ține în brațe un obiect liniștitor, odihnește-te, discută cu
cineva, oferă o îmbrățișare. Ca în cazul oricărui joc nou, după ce li se explică toți termenii,
recomandăm ca o perioadă să fie implicați și părinții în utilizarea Roții Emoțiilor, pentru ghidaj
și observare, însă fără a desconsidera soluțiile deosebite pe care le pot găsi copiii, chiar daca nu
corespund așteptărilor noastre.
Bibliografie:
1. Popovici, C., Chitic, O., Gheba, L., Popovici, E., (1971), Culegere de jocuri didactice
pentru clasele I-IV, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
2. Branga, D., (1970), Jocuri şi probleme distractive pentru pionieri, EDP, Bucureşti.
3. Branga, D., (1968), Jocuri de mişcare pentru pionieri, Ed. Tineretului, Bucureşti.
4. Iacovlev, V., (1981), Jocuri pentru copii, EDP, Bucureşti.
902
AUXILIAR CURRICULAR – CIRCUITE ELECTRONICE
prof. BEJINARIU ELENA SIMONA
Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad, Județul Vaslui
Auxiliarul didactic are drept scop orientarea activităţii şi stimularea creativităţii.
Prin conţinutul auxiliarului se doreşte sporirea interesului elevului pentru formarea

abilităţilor din domeniul tehnic, prin implicarea lui interactivă în propria formare.
Prezentul material se adresează pregătirii elevilor, pentru calificări de la profilul TEHNIC,

specializarea Tehnician operator tehnică de calcul și Electronist aparate și echipamente, de nivel 4
și 3.
Modulul pentru care a fost elaborat acest material auxiliar de învăţare este CIRCUITE
ELECTRONICE ANALOGICE ȘI DIGITALE, pentru clasa a XI-a liceu, respectiv clasa a XI-a
învățămân profesional.
Activităţile propuse urmăresc atingerea majorităţii criteriilor de performanţă respectând

condiţiile de aplicabilitate cuprinse în Standardele de Pregătire Profesională. Ele conţin sarcini
de lucru care constau în:
Utilizarea instrumentelor de lucru utile în desfăşurarea activităţilor practice;
Căutarea de informaţii utilizând diferite surse (manuale, documente, standarde, pagini Web);
Întocmirea unui portofoliu conţinând toate exerciţiile rezolvate şi activităţile desfăşurate.

Portofoliul trebuie să fie cât mai complet pentru ca evaluarea competenţelor profesionale să fie
cât mai adecvată.
Rezultatele activităţilor desfăşurate şi ale evaluărilor, colectate atât de profesor cât şi de

elev, trebuie strânse şi organizate astfel încât informaţiile să poată fi regăsite cu uşurinţă:
- elevilor le pot fi necesare pentru actualizarea, pentru reluarea unor secvenţe la care nu au
obţinut feed-back pozitiv;
- profesorilor le pot fi necesare ca dovezi ale progresului înregistrat de elev şi ca dovezi de

evaluare.
903
Prezentul Auxiliar didactic nu acoperă toate cerinţele cuprinse în Standardele de Pregătire
Profesională pentru care a fost realizat. Prin urmare, el poate fi folosit în procesul instructiv şi
pentru evaluarea continuă a elevilor. Însă, pentru obţinerea Certificatului de calificare, este
necesară validarea integrală a competenţelor din S.P.P., prin probe de evaluare conforme celor
prevăzute în standardele respective.
Lucrarea se adresează elevilor și profesorilor din învățământul liceal, profesional, filiera

tehnologică cu specializări în domeniile electronică, electrotehnică. Conținutul lucrării respectă
programele de electronică conform cărora sunt orientate activitățile de laborator și instruire
practică. Auxiliarul are rol de îndrumător metodic de lucrări practice și conține 16 lucrări La
fiecare lucrare sunt precizate standardele de pregătire profesională - cunoștințe, abilități, atitudini
specifice lucrării respective, sarcinile de lucru, materialele necesare realizării circuitului, modul
de realizare al lucrării și rezultatele obținute. Profesorul poate decide în funcție de nivelul de
pregătire al elevilor comasarea sau divizarea unor lucrări. După efectuarea lucrării elevii vor
dobândi un ansamblu structurat de competențe specifice.
Lucrarea este prezentată analitic și schematic/grafic. O astfel de abordare fundamentează

formarea unei viziuni cerute de electronica actuală, viziune ce poate genera competențe specifice
domeniului. După parcurgerea lucrării, elevii vor fi inițiați în practica dispozitivelor și circuitelor
electronice și își vor însuși deprinderile practice necesare realizării schemelor electronice de bază
și măsurării unor parametrii caracteristici. La acestea se adaugă abilitățile teoretice dobândite:
recunoașterea simbolurilor folosite în schemele electronice, citirea și înțelegerea unor scheme
electronice simple, precum și abilități ce vizează: folosirea multimetrului și osciposcopului
pentru măsurarea semnalelor, utilizarea foii de catalog pentru cunoașterea și alegerea corectă a
componentelor electronice, realizarea , pe placa test, a circuitului proiectat, testarea și depanarea
circuitului construit.
Link-ul necesar vizualizării auxiliarului:
https://www.canva.com/design/DAEsx10WJNE/rrChaCswEdNeRB8vlOvJ7A/view?utm
_content=DAEsx10WJNE&utm_campaign=designshare&utm_medium=link&utm_source=hom
epage_design_menu
904
AUXILIAR CURRICULAR
„PROCES DE PRODUCŢIE ÎN CONFECŢII”
prof. NEGRU CRISTINA-MIHAELA
Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad, Județul Vaslui
Acest auxiliar curricular este un material de lucru destinat profesorilor, dar și elevilor,
urmărind formararea profesională la nivel European. Elevilor trebuie să li se ofere posibilitatea
de a dobȃndi acele calificări profesionale care sunt importante pe piaţa muncii, împreună cu,
cunoștinţele, abilităţile și deprinderile specifice domeniului textil.
Curriculum-ul pentru Modulul IV “PROCES DE PRODUCŢIE ÎN CONFECŢII” se
adresează elevilor din clasa a XII-a învățământ liceal - seral, domeniul “Industrie textilă și
pielărie”, calificarea “Tehnician ȋn industria textilă”, având alocate un număr de 64 de ore de
teorie /an.
El a fost elaborat pe baza unităţilor de competenţă și a conţinuturilor învăţării prevăzute în
S.P.P-uri., iar profesorul le poate adapta și dezvolta, în funcţie de resursele de care dispune și de
cerinţele agentul economic, partener.
Prezentul ghid sprijină procesul de învăţare continuă prin înglobarea unităţilor de
competenţă, iar autorul și-a exprimat disponibilitatea de a colabora în elaborarea conţinuturilor
cu toţi partenerii sociali interesaţi: agenţi economici, angajatori, elevi, părinţi, autorităţi locale
etc.
Ghidul conţine:
-materiale de referintă
-fișă de lucru -(activitate)
-teste de evaluare
- activităţi practice pentru elevi
- îndrumări privind modalităţile de evaluare
905
Toate aceste materiale au fost elaborate astfel încȃt să fie mai accesibile elevilor pentru
însușirea de cunoștinţe, abilităţi și deprinderi specifice domeniului textil, de care tinerii au nevoie
pentru a ocupa un loc de muncă.
Obiectivele urmărite sunt:

 Dobȃndirea de către elevi a rezultatelor învăţării necesare pentru adaptarea în prezent, dar
mai ales în viitor la cerinţele unei pieti a muncii afalte într-o continuă și rapidă mișcare, dar mai
ales dobȃndirea rezultatelor învăţării transferabile ( domenii de competenţă cheie) necesare
pentru integrarea socială, cȃt și pentru integrarea rapidă și cu succes pe piaţa muncii.
 Adâncirea competențelor cheie vizate de calificarea descrisă prin standardul de pregătire
profesională, alături de competențele personale și cele sociale: comunicarea, lucrul în echipă,
gândirea critică, asumarea responsabilităților, creativitatea și spiritul antreprenorial.
 Programa a fost concepută astfel încât să dezvolte o arie extinsă de abilități
transferabile, de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea
rolului în societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieții.
După parcurgerea acestui modul elevii vor fi capabili:
să își însușească drepturile și responsabilitățile de la locul de muncă în funcție de
normele prevazute în instructajele de protecție a muncii;
să verifice existența și integritatea mijloacelor de protecție la locul de muncă;
să raporteze situațiile care pun în pericol securitatea individuală și colectivă;
să identifice si raporteze prezența factorilor de risc;
să facă echipă cu ceilalți colegi în rezolvarea sarcinilor;
să utilizeze corect vocabularul comun și cel de specialitate
să evalueze si autoevalueze lucrările realizate;
să participe la rezolvarea situațiilor apărute la locul de muncă;
Curriculum respectiv este unul care vizează suplimentarea unor rezultate ale învățării
existente în S.P.P.-uri, altele solicitate de agentul economic partener în formarea elevilor.
Propunerea a pornit de la constatarea că, dobândirea unor abilităţi necesită un număr mai
mare de ore şi că acest modul poate constitui o modalitate eficientă de corelare a conţinuturilor
modulelor din cultura de specialitate, dar și o modalitate de a introduce în învățare noi
cunoștințe, abilități, atitudini cerute de angajatorii din domeniu.
Acest modul completează curriculumul de bază și iniţiază elevii în formarea atitudinilor de
adaptare la locul de muncă, de răspundere la cerinţelor agentului economic, dar și a personalităţii
906
lor psiho-sociale și profesionale în concordanţă cu principiile extinderii economice
internaţionale, de integrarea economiei romȃnești în structurile U.E.
Acest tip de CDL răspunde nevoii de acordare a unei mai mari flexibilităţi a unităţilor de
învăţămȃnt cu privire la planificarea si proiectarea ofertei de pregătire profesională a elevilor în
parteneriat cu operatorii economici și totodată asigură condiţii pentru implicarea operatorilor
economici în procesul de identificare a competentelor specifice pietei forţei de muncă locale /
regionale pentru a le transpune în rezultate ale învăţării și a situaţiilor de învăţare oferite elevilor.
Bibliografie:
 Ciontea Gheorghe, „ Utilajul şi tehnologia meseriei „ , vol I, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1992.
 Potoran I, Predoiu C., „ Procese şi maşini în confecţii ”, Editura tehnică, 1985.
 Curelaru, M., Brătoi, E., „ Dicţionar de termeni de specialitate din industria textilă-pielărie
“, 1985.
 Neagu, G., “ Utilaje şi tehnologii de profil “ , Bucureşti, Editura Preuniversitaria, 2000.
 Ţiglea Lupaşcu, R., “ Pregătire de bază în industria uşoară - instruire teoretică “ , Bucureşti,
Editura Oscar Print, 2000
 Standarde de Pregătire Profesională, domeniul Textile - pielărie, calificarea „ Confecţioner
produse textile ”, 2018
 „ Sănătatea și securitatea muncii ” Romiţa Ţiglea Lupaşcu, Iuliana Marinescu, Carmen
Magda Bunaciu, Valeria Jidiuc, Simona Moisiu, Florentina Costache, Editura Mistral, 2011.
 Lege nr. 319 din 14/07/2006 - a securităţii şi sănătăţii în muncă Publicat in Monitorul
Oficial, Partea I nr. 646 din 26/07/2006
 Curriculum clasa a XI-a, calificarea „ Confecţioner produse textile ”, 2018
907
„O PLANETĂ CURATĂ, UN COPIL SĂNĂTOS!”
educatoare NĂSTASĂ PAULA-ANCA
Grădiniţa cu Program Normal, Dodești, Județul Vaslui
Pregătirea copilului este considerată tot mai mult “funcţia majoră”, obiectivul formativ
final al activităţilor instructiv-educative din grădiniţă.
Educaţia pentru mediu ne priveşte în egală măsură pe toţi, adulţi sau copii, iar problema,
deşi nu e nouă, se pune tot mai acut, devenind obiect de studiu încă de la cea mai fragedă vârstă.
Începută de timpuriu, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici vor descoperi că pe
Terra există interdependenţă între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante şi animale,
între societate şi ciclurile biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin activităţile de
cunoaşterea mediului, educarea limbajului, educaţie plastică, activităţi practice, dar şi prin
activităţile de extindere, opţionale sau extracurriculare. De asemenea trebuie să-i facem să
înţeleagă necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care nu trebuie să devină duşmani ai naturii, ci
în concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei; exploatarea judicioasă a pădurilor, a
bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale ale munţilor, curăţenia
apelor, a aerului, atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit omului.
Copiii rămân cu convingeri clare cu privire la necesitatea protejării mediului, se implică
activ, li se dezvoltă spiritul de iniţiativă, simţul răspunderii.
De asemenea, vor înţelege că în Europa există forme de relief ca şi în ţara noastră, animale,
păsări, bogăţii; că europenii luptă pentru combaterea sacrificării animalelor pentru blană, a tăierii
masive de lemne, a exploatării iraţionale a bogăţiilor, împotriva poluării naturii. În ceea ce
priveste invatarea normelor de protectie a mediului,este cunoscut faptul ca numai prin educatie si
in timp pot fi acumulate cunostinte suficiente,complexe si precise.
La varstele mici, capacitatea copilului de a lua decizii este afectata de mai multi
factori,precum:
 Capacitatea scazuta de discernamant;
 Impulsivitatea specifica copiilor mici;
 Ritmul inegal in procesul asimilarii informatiilor;
 Perceperea inadecvata a cauzalitatii(schimbarilor de mediu,ceea ce provaca la copii o
acceptare, intrucat ei ignora implicatiile periculoase ale poluarii).
908
Actiunea de invatare a protejarii mediului cu toate componentele sale se modeleaza prin

intermediul particularitatilor de varsta si a celor individuale,copilului dezvoltandus-i-se nu numai
interese cognitive, ci si capacitati, atitudini,abilitati,deprinderi.
Interesul nostru este ca oricarui copil sa i se ofere premizele de a deveni un factor social
pozitiv, iar daca invatarea specifica se realizeaza sistematic, le putem stimula interesul pentru
cunoastere.
Materialul ilustrativ si cel manipulativ, fisele folosite in desfasurarea activitatilor
completeaza cunostintele copiilor, asigura un caracter intrdisciplinar in cunoastere, contibuie cu
mijloace eficiente de analiza si sinteza la sistematizarea si evaluarea cunostintelor lor specifice,
solicitand si antrenand,pe de alta parte, implicarea celorlalti membri ai familiilor
Proiectul ”O PLANETĂ CURATĂ, UN COPIL SĂNĂTOS!” ne va deschide atat nouă,
cadrelor didactice , cat și prescolarilor ferestre către noi orizonturi ale cunoașterii, ale schimbului
de valori morale și spirituale.
Colectivele de cadre didactice si prescolarii implicate in acest proiect doresc sa ridice nivelul
calitativ al activitatilor desfasurate,dar si de colaborare si cooperare intre institutii de invatamant
.Ne propunem ca prin acest parteneriat pe care l-am incheiat sa atingem obiectivele ce vizeaza
copiii, parintii acestora si cadrele didactice, obiective care, la nivel general să promoveze
valorizarea diversitatii culturale romanesti,dar totodata sa fie un schimb simultan de informatii si
realizari tematice. In acelasi timp, dar intr-un alt plan, parteneriatul nostru vizeaza realizarea
unui pretios schimb de experienta didactica, o ridicare si o imbogatire a activitatii instructiv –
educatine in cadrul invatamantului românesc .
Dorim, prin derularea acestui proiect, să formăm și să dezvoltăm în conștiința copiilor
dragostea pentru natura, simtul raspunderii pentru pastrarea si ocrotirea spatiilor verzi, spatii
datatoare de sanatate, dezvoltarea gustului estetic.
Puncte tari:
 parintii si comunitatea descopera interesele particulare ale copiilor prescolari in privinta
unor aspecte ale mediului;
 copiii afla cum sa pastreze mediul sanatos pentru ei insisi in prezent si in viitor;
 se valorifica potentialul creativ al prescolarilor;
 se raspunde dorintei copiilor de implicare in competitie;
 se formeaza atitudinile corecte,pozitive, dezirabile in copetitia constructiv;
Puncte slabe:
909
 posibil ca nu toti copiii(prescolari si scolari)sa trateze cu interes acest proiect si sa nu se
implice;
 anumita rezistenta a cadrelor didactice la schimbari;
 lipsa cunoasterii si a comunicarii cu alte unitati scolare;
 resurse financiare limitate.
Ținta strategică:
Formarea sensibilitatii estetice , a gustului pentru frumosul din natura , a simtului estetic si a
cultului valorii in randul prescolarilor , scolarilor si adultilor , dezvoltarea responsabilitatii pentru
mediul inconjurator , pastrarea si ingrijirea naturii.
Obiectivul general:
Cunoasterea si intelegerea unor componente si procese ale lumii vii;stimularea motivatiei
pentru protectia naturii si formarea comportamentului ecologic adecvat si derularea de actiuni
concrete de protectie a mediului inconjurator.
 Dezvoltarea interesului şi curiozităţii pentru cunoştinţe din domeniul ecologiei;
 Cunoaşterea şi aplicarea normelor de comportare specifice asigurării echilibrului naturii
şi adoptarea unei atitudini de prietenie şi respect faţă de aceasta şi formarea unei atitudini
dezaprobatoare faţă de cei care încalcă aceste norme;
 Antrenarea copiilor în îngrijirea plantelor şi animalelor;
 Stimularea copiilor în desfăşurarea unor activităţi cu caracter experimental şi
demonstrativ, prin care să contribuie la păstrarea sănătăţii lor şi a unui mediu natural
curat;
 Dezvoltarea învăţării prin cooperare, respectarea unor sarcini specifice pentru realizarea
unui proiect comun;
 Acordarea şansei şcolarilor şi preşcolarilor de-a fi parteneri în luarea unor decizii;
 Sesizarea importanţei mediului natural în viaţa omului înţelegând necesitatea protejării
lui;
 Identificarea acţiunilor negative ale omului asupra naturii (pericolul poluării şi efectele
ei);
 Cunoaşterea regulilor de minimă protecţie a naturii;
 Stimularea imaginaţiei şi a creativităţii, încurajarea copiilor pentru a exprima independent
opinii şi stări sufleteşti proprii şi pentru motivarea acestora;
910
STOP- FIECARE CONTEAZĂ
prof. SĂVESCU CARMEN-ANGHELINA

Colegiul Economic „Anghel Rugină”, Vaslui
STOP- fiecare contează este un proiect educațional care se adresează elevilor din
învățământul preuniversitar având ca scop formarea unui cadru adecvat de manifestare a elevilor
şi alături de celelalte activităţi de acest gen la formarea de convingeri de viaţă sănătoasă în
rândul populaţiei tinere fără tutun, alcool, droguri, precum și la prevenirea și combaterea
violenței atât în mediul școlar cât și familial.
ARGUMENT
Problemele actuale ale societăţii româneşti și a lumii contemporane o constituie creşterea
cererii de droguri în rândul populaţiei generale, îndeosebi în rândul elevilor, a consumului de
alcool, a fumatului și nu în ultimul rând a violenței.
Așa cum presa, scrisă sau audiovizuală, informează în permanență diverse manifestări ale
acestor fenomene, cu predilecție a violenței. Din nefericire, apariția diferitelor forme ale
violenței în mediul școlar au devenit un lucru obișnuit. Această problema a violenței în școală
poate și trebuie să devină o temă de reflecție pentru noi, toți cei implicați în actul educațional.
Deasemeni răspândirea consumului abuziv de droguri în rândul populaţiei tinere a dus la apariţia
de reţele de trafic ample pe teritoriul ţării noastre şi este necesar o intensificare a acţiunilor de
prevenire a acestui flagel, prin antrenarea populaţiei şcolare în activităţi prin care aceasta să-şi
exprime prin diverse forme opiniile şi atitudinile faţă de consumul de alcool, tutun şi droguri,
conştientizând în acest fel şi consecinţele negative.
OBIECTIVUL GENERAL
Conştientizarea şi implicarea întregii populaţii, în special a copiilor şi tinerilor, în programe de
prevenire a violenţei în sport, a consumului de droguri, universale, selective şi indicate, în scopul
întăririi influenţei factorilor de protecţie şi al reducerii factorilor de risc.
OBIECTIVELE SPECIFICE:
 Dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul întregii populaţii aflată într-o
formă de învăţământ, prin intermediul programelor şcolare şi de petrecere a
timpului liber, în scopul adoptării unui stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool şi
droguri;
911
 Creşterea influenţei factorilor de protecţie la vârste mici pentru evitarea sau cel
puţin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun şi droguri;
 Sensibilizarea şi educarea populaţiei şcolare în scopul evitării consumului
experimental/recreaţional de droguri şi trecerii de la acesta la cel regulat cât şi a
violenţei în sport.
REZULTATE AȘTEPTATE
În urma implementarii proiectului așteptăm:
- o bună promovarea a ofertei educaționale și a imaginii Colegiului Economic “Anghel Rugină”
Vaslui;
- reducerea cazurilor de noi consumatori în rândul populației din învățământul preuniversitar;
- evitarea situațiilor de violență în școli și sport;
- stabilirea relațiilor de prietenie și colaborare între elevii școlii;
- dezvoltarea unei relații amicale cu toți membrii clasei;
- îmbunătățirea relației dintre elevi, cadre didactice și comunitate;
- formarea unui comportament bazat pe respect și comunicare;
- implicare a unui număr cât mai mare de elevi în viaţa şcolii şi de a a participa la diverse
activităţi extraşcolare care oferă alternative atractive pentru petrecerea timpului liber şi
oportunităţi de a-şi promova abilităţile şi calităţile;
- implicarea elevilor în activități școlare, extrașcolare, de cooperare și dezvoltarea de parteneriate
cu școli din judetul Vaslui.
- dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă;
- schimbul de experinţă al elevilor în afara şcolii;
- valorificarea experienței pozitive;
MONITORIZARE
- monitorizarea activităților incluse în proiect se va face pe baza tabelelor nominale de participare, pe
baza fiselor inscriere la concurs, raportări în cadrul comisiilor metodice, consiliului de administrație,
consiliului profesoral;
- evaluarea progresului se va face prin elaborarea clasamentelor în urma concursului;
- rezultate asteptate: imbunătățirea frecvenței școlare a participanților, conform estimărilor (datorită
faptului că frecvența bună la școala este o condiție pentru a putea participa la concurs);conștientizarea
unui număr cât mai mare de elevi al pericolului din jur.
- indicatori de evaluare:
a. cantitativ: 100 % procent de participare la activitățile proiectului din numărul de școli invitate; 100
% probele desfasurate din numărul programat; 1 CD si 1 portofoliu cu imagini și alte materiale
aferente activităților derulate; b. calitativ: activități desfășurate fără incidente.
912
BENEFICIARI
Beneficiarii direcți ai proiectului vor fi aproximativ 100 de elevi ai claselor V- XII din județul Vaslui.
- Indirect, beneficiarii proiectului vor fi părinții, comunitatea educativă largită, comunitatea locală.
IMPACTUL PROIECTULUI
Implementarea proiectului va determina:
- promovarea ofertei educaționale și a imaginii școlii în judetul Vaslui;
- creșterea influenței factorilor de protecție la vârste mici;
- evitarea sau cel puțin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun și droguri;
- creșterea interesului pentru cunoaștere, sensibilizarea și educarea populației școlare în evitarea
consumului acestora cât și a violenței în sport;
- creșterea nivelului de conștientizare asupra factorilor de risc, reprezentați de consumul de alcool,
tutun, droguri, care influențează negativ starea de sănătate fizică și psihică;
- prevenirea manifestărilor violente și bullying în mediul școlar si extrașcolar.
SUSTENABILITATEA PROIECTULUI
Sustenabilitatea proiectului va fi asigurată de elevi la formarea de convingeri de viață sănătoasă în
rândul populației tinere.
Prin identificarea și atragerea unor noi parteneri participanți la activitățile incluse în proiect și
parteneri.
ACTIVITĂȚILE DE DISEMINARE
Diseminarea informațiilor pe parcursul implementării proiectului și după încheierea acestuia se va
face prin: consiliul elevilor, comitetul de părinți, consiliul profesoral, cercuri pedagogice, CD- uri,
portofoliul activităților, articole în presa scrisă, afișe, pliante, ecusoane, corespondență: poșta
electronica, platforma virtuala e-teach etc.
ELEMENTELE DE NOUTATE ALE PROIECTULUI
- promovarea ofertei educaționale și a imaginii școlii prin activități la nivelul județului Vaslui;
- exemplu de bună practică a organizării timpului liber al copiilor și tinerilor, în scopul adoptării
unui stil de viață sănătos, fără tutun, alcool și droguri;
- o influență pozitivă asupra progresului învățării, performanței și frecvenței școlare a
participanților.
913
PROGRAMA – CERCUL DE TEATRU
Prof. BUGULEȚ ANETA GIANINA

Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare”, Vaslui
CLASA: a III-a D
DURATA: UN AN ŞCOLAR
1 ACTIVITATE / SĂPTĂMÂNĂ/ 34 ore / AN
ARGUMENT
Am ales să realizez acest cerc de teatru din dorinţa de a sensibiliza elevii faţă de artă, de
a le oferi cadrul în care să-şi descopere aptitudinile actoriceşti.
Consider că această activitate îmi va facilita efortul de a-i învăţa pe elevi să recite corect
o poezie, să interpreteze un rol, să „trăiască” un text, să-i surprindă mesajul, dincolo de cuvinte.
Am avut în vedere şi rolul pe care-l are arta, în general, de a contribui la educarea gândirii
reproductive dar şi creative, inteligenţei, imaginaţiei, inventivităţii şi spontaneităţii.
Am mizat şi pe faptul că lumea fantastică a poveştilor încă-i mai fascinează pe copii, pe
lângă „luminile rampei”, costumele strălucitoare, decorurile scenei, ceea ce va duce la
participarea din plăcere a acestora la activităţile propuse, având astfel garantat interesul pentru
activităţi şi deci, atingerea obiectivelor propuse.
Nu în ultimul rând, consider că, prin activităţile desfăşurate, acest cerc de teatru va
contribui la realizarea unor obiective majore ale sistemului de învăţământ, urmărite, de altfel, şi
prin disciplinele din planul-cadru: comunicare eficientă, flexibilitate şi capacitate de adaptare în
medii diverse, interrelaţionare, structurarea capacităţilor şi motivaţiilor proprii învăţării
permanente. Voi încerca, ca, prin joc, să transmit întregul bagaj de cunoştinţe impus de regulile
comunicării umane.
Datorită faptului că în școală nu există un spațiu adecvat desfășurării acestui cerc am
folosit sala de clasă după orele de curs înainte de a începe programul ciclul gimnazial. La început
am plecat la drum cu toți elevii din clasa mea dar pe parcurs am selectat doar acei copii care au
înclinații actoricești și cu care puteam participa și reprezenta școala la diferite concursuri de
teatru. Printre acești copii s-au numărat și copiii cu probleme de sănătate dar și cei cu Sindrom
Asperger aducându-mi mulțumire și făcându-mă să înțeleg că un cerc de teatru la clasă poate
duce la o evoluție remarcabilă a acestor copii pe treapta educației.
Teatrul este poarta spre visare, creație și educație!
OBIECTIVE:
1. Introducere în lumea teatrului pentru copii
2. Stimularea pozitivă a creativității
3. Încurajarea elevilor de a se exprima. Familiarizarea cu personajele din literatura română și
universală
4. Dezvoltarea și îndrumarea creativității cu ajutorul jocurilor de rol
5. Interpretarea unui personaj
6. Perfecționarea limbajului, a pronunției și a intonației
CONŢINUTURI ABORDATE
I. Respiraţia şi vorbirea
- Exerciţii de respiraţie
- Exerciţii de dicţie, de interpretare muzicală;
914
II. Termeni specifici teatrului
- scenă, decor, cortină, culise, program, invitaţie;
- actor, regizor, sufleor, spectator;
III. Elemente de cultură teatrală
- poezii, povestiri , poveşti ;
- piese de teatru;
- audiţii;
- jocuri de rol, mimă, pantomimă;
- serbări tematice;
- vizionări de spectacole;
- povestiri create de elevi;
- creaţii versificate;
ACTIVITĂȚI PROPUSE
Activitatea 1- octombrie: Respirație și vorbire
 Familiarizarea copiilor cu spațiul de lucru
 Exerciții de relaxare și respirație
- Exerciții de încălzire fizică (cap, gât, umeri, brațe, trunchi, picioare);
Joc ,,Traseul orbilor”
- Exerciții de încălzire a vocii: bra bre bri bro bru bră brî (încet /repede)
- Exerciții de vocalize: Joc –,, Emoții pe cuvinte”
- Exerciții de respirație normală și pe secunde
- Exerciții de dicție:
,, Cosașul Sașa când cosește, cât șase sași sașul cosește. Și-n sus și-n jos de casa sa,
cosește sașul și-n șosea. Și șase case Sașa-și știe.
- Ce șansă!...Sașa-și spuse sieși!”(Exercițiile pot varia în funcție de tema lunii).
 Jocuri de cunoaștere și autocunoaștere
,,Oglinda!”, ,,Ține minte!”
 Discuții despre povești și personaje
,,Capra cu trei iezi”, ,,Cenușăreasa”, ,,Scufița Roșie”, etc. (Poveștile studiate în clasa I)
 Desene : ,,Capra cu trei iezi”, etc.
Activitatea 2 – noiembrie: Vreau să fiu actor
 Termeni specifici teatrului (scenă, decor, costume, actori, regizor, etc.)
 Jocuri de mimă, interpretare, mișcare scenică
- ,, Ce aud și ce nu văd!”, ,,Ce spun fără să spun!”, Ce aflăm când privim!”.
 Audiție și vizionare de piese la videoproiector
 Jocuri de rol: ,,De-a actorii” , De-a Nică și pupăza” , ,,La iarmaroc” ;
 ,,Pupăza din tei” de Ion Creangă- dramatizare
Activitatea 3 – decembrie: ,,Uite, vine Moș Crăciun!”
 Exerciții de mimică și gestică
- ,,Ce aflăm când privim!”
 Poezii de iarnă – memorizări
,,Iarna” de Vasile Alecsandri
 Dramatizare – piesă de teatru pe tema sărbătorilor de iarnă: ,,Uite, vine Moș Crăciun!”-
,,Moș Crăciun, Stop!”
915
Activitatea 4 – ianuarie: ,,Atelierul Creatorilor!”
 Reactualizarea cunoștințelor studiate: ,, Ce am învățat!”/ „Ce am aflat nou despre...”
 Poveste cu final improvizat - ,,Cuvintele – creează un moment artistic!”
Activitatea 5 – februarie: ,, Ne jucăm, învățăm!”
 Exerciții de imaginație - ,,Cuvântul interzis!”, ,,De ce? Pentru că...!”, ,,Prietenul
Imaginar!” etc.
Activitatea 6 – martie: ,, Primăvară, bine ai venit!”
 Exerciții de mișcare pe muzică: ,, Traseul orbilor” , ,,Biluța invizibilă”;
 Memorare și recitare de poezii cu transmiterea mesajului cu ajutorul vocii, mimică și
gestică
 Creații în versuri pe teme - ,,Florile” , ,,Păsările” , ,,Zâna Primăvară” ;
 Realizarea unui afiș pentru spectacolul primăverii: ,,8 Martie – Ziua Mamei!”
 Scenetă - ,,Șase pui și-o biată mamă”
Activitatea 7 – aprilie: ,,Călătorie în lumea teatrului”
 Vizionarea unui spectacol:
 Discuții de grup : analiza obiectivă a interpretării unor roluri de către actori: mișcare
scenică, gestică, mimică, volumul, modulațiile vocii, etc.
 Repovestirea unor fragmente din spectacolul vizionat
 Concurs: ,,Recunoaște personajul!”
Activitatea 8 – mai: ,,Festivalul Primăverii”
 Crearea de elemente specifice carnavalului: măști, costume, păpuși ;
 Expoziție cu vânzare
 Concurs - ,,Recunoaște personajul!”
 Dramatizare ,,Vizită” de I. L. Caragiale – teatru de păpuși
Activitatea 9 – iunie: ,,Momentul bilanțului – Arta de a fi actor!”
 Serbare de final de clasa a II –a – Poftiți pe scenă!
Modalități de evaluare:
1. Observarea sistematică;
2. Serbări școlare, participări la diferite spectacole
3. Probe orale
4. Lecții deschise
Materiale didactice:
1. Vizionări de filmulețe
2. Cărți de lectură, discuții pe marginea lecturii
3. Cărți de poezii și ghicitori
4. Recompense
5. CD, Videoproiector
BIBLIOGRAFIE
Apetroaiei, M.; Dornescu, M.(2006). Măştile copilăriei. Iași: Editura Optima.
*Curriculum Naţional (2000) – Programe şcolare pentru învăţământul primar. Iaşi: Editura
AS’S.
Dornescu, M. (2005). Vreau să joc pe scenă. Iași: Editura Optima.
Georgeta, G.; Vasile, G.(1996). Serbări şcolare. Constanţa
916
ACTIVITATEA ȘCOLII GIMNAZIALE „MIHAIL SADOVEANU” HUȘI

ÎN CADRUL PROGRAMULUI MONDIAL „ECO ȘCOALA”
prof. CIUPILAN ELENACRISTINA

Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu”, Huși, Județul Vaslui
Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Huși s-a înscris în Programul Mondial

„Eco Școală” în luna noiembrie 2014, coordonatori fiind d-na prof. Ciupilan Elena-Cristina și
d-na prof. Ionel Crina Mariana. În prezent avem 8 ani de activitate încheiați, timp în care ne-am
dorit prin acțiunile derulate să demonstrăm că ne pasă cu adevărat de păstrarea și conservarea
naturii pentru noi, dar mai ales pentru generațiile viitoare.
În anul 2017 CCDG ( Centrul Carpato-Danubian de Geoecologie) ne-a acordat „Steagul
verde” și ne mândrim că suntem singura Eco-școală gimnazială din municipiul Huși.
Beneficiile aduse școlii în cadrul Programului Mondial „Eco Școală” sunt:
 integrarea școlii într-un program desfășurat la nivel internațional;
 promovarea educației ecologice;
 îmbunătățirea mediului școlar cu ajutorul elevilor;
 dobândirea unui comportament ecologic și creșterea responsabilităților față de mediul
înconjurător și a tuturor formelor de viață;
 îmbinarea noțiunilor teoretice dobândite cu cele practice;
 devoltarea spiritului civic;
 promovarea valorilor școlii;
 completarea educației elevilor prin activitățile extrașcolare desfășurate.
Beneficiile în rândul elevilor în cadrul Programului Mondial „Eco Școală” sunt:
- elevii învaţă să cunoască problemele mediului în care trăiesc;
- devin conştienţi de necesitatea împlicării în problemele mediului;
- devin mai atenţi şi mai preocupaţi de probleme mediului înconjurător;
- îmbină noțiunile teroretice învățate cu cele practice;
- realizează numeroase activități extrașcolare, dobândind astfel noi cunoștințe;
- dezvoltă spiritului de echipă;
- îmbunătățesc relația profesor-elev;
- dezvoltă spiritului civic, competitiv, ecologic.
În toți anii de activitate, Școala Gimnazială„Mihail Sadoveanu” Huși a implementat mai
multe teme dintre cele propuse de coordonarea internaţională (FEE=Fundaţia de Educaţie pentru
915
Mediul Înconjurător), iar activitățile lunare propuse și realizate în Planul de acțiune al programului
„Eco Școală” s-au raportat la acestea.
Temele cele mai des abordate au fost: „Natura şi Biodiversitatea”, „Viaţă sănătoasă”,
„Deșeuri / Curtea școlii”.
În fiecare an am desfășurat activități precum: stabilirea de parteneriate, ecologizare în curtea
şcolii, „Ziua Internaţională a Biodiversităţii” – scurt metraj/ panou informativ, colectare deşeuri
reciclabile: hârtie, pet-uri, doze, sticlă, confecţionarea unor obiecte decorative din materiale
reciclabile, cu care au fost realizate expoziții sau s-a participat la concursuri, realizarea de panouri
tematice cu temele: poluarea și importanţa apei pentru Terra, „Luna Pădurii” în care s-au realizat
acţiuni de ecologizare, plantare de puieţi, panouri informative în scoală, „Ziua Păsărilor” marcată
prin panouri informative, amplasare de căsuţe în arbori și hrănitoare pentru păsări, prezentarea unor
informaţii cu privire la menţinerea stării de sănătate cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii, activități
de încurajare a abordării unui stil de viață sănătos, acțiuni de voluntariat, „Ziua Mondială a
Pământului/Mediului” - desene, ecologizare.
916
Monitorizarea și evaluarea rezultatelor s-a realizat periodic prin completarea portofoliul

Eco, a panoului Eco şi prin acordarea de diplome la concursurile desfășurate. Toate activitățile au
fost însoțite de procese verbale și fotografii.
Informarea tuturor persoanelor implicate activ în proiect s-a realizat prin panoul Eco,
panoul elevilor, în cadrul consiliilor profesorale, în cadrul orelor de consiliere şi orientare, prin
revista şcolii ”Flori la ferestrele şcolii”, articole în ziarele locale, postarea de fotografii şi clipuri
video postate pe site-ul www.ccdg.ro cu activităţile ecologice desfășurate, pe rețelele de
socializare.
CONCLUZII: acţiunile propuse şi realizate de şcoala noastră în cadrul Programului Eco
Şcoala demonstrează că suntem interesaţi de ocrotirea naturii din care, de altfel, facem parte. În
cadrul Programului Eco-Şcoala, cei mai câştigaţi sunt elevii deoarece îşi dezvoltă aptitudini
pozitive faţă de mediul înconjurător, învaţă să cunoască şi să înţeleagă problemele mediului, să
fie toleranţi şi să conserve resursele Terrei.
Așa cum spune codul-eco al Școlii Gimnaziale „Mihail Sadoveanu” Huși, suntem
ÎMPREUNĂ PENTRU NATURĂ pentru că ŞI NOUĂ NE PASĂ de „sănătatea” planetei!
917
Județul VÂLCEA
918

„LIZUCA MERGE LA MUZEU”
prof. înv. preșcolar RĂDUȚĂ ALINA IONELA

Seminarul Teologic „Sf. Nicolae”/Grădinița P.N. „Lizuca”, Râmnicu Vâlcea
 TITLUL PROIECTULUI: „Lizuca merge la muzeu”

 TIPUL DE PROIECT: PROIECT LOCAL
 DOMENIUL ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ: CULTURAL-ARTISTIC
ARGUMENT
Sunt nume, oameni, construcţii, obiecte, chipuri care au avut viaţă cândva şi care ne sunt
rădăcini.
Din discuţiile purtate cu preşcolarii ne-am dat seama că aceştia pot face diferenţa dintre ceea
ce este modern, de actualitate şi ceea ce a apaţinut cândva acestor locuri.
Avem datoria sacră de a încerca să le trezim copiilor interesul, dragostea şi respectul pentru
aceste valori moştenite şi, totodată, datoria de a conserva aceste amintiri care n-au dispărut şi încă le
descoperim în jurul nostru.
În acest sens ne-am hotărât să punem bazele unei colaborări cu Muzeul Judeţean „Aurel
Sacerdoţeanu” Vâlcea, şi să desfăşurăm activităţi educative care să ofere copiilor de vârstă
preşcolară un alt orizont al cunoaşterii, permiţând contactul direct, palpabil cu istoria. Pe parcursul
proiectului ne propunem familiarizarea copiilor cu muzeul ca instituţie, cunoaşterea specificului, a
rolului acestuia, prin joc, comunicare şi activităţi practice.
Proiectul de faţă îşi propune crearea unui mediu educaţional favorabil procesului de
autocunoaştere, motivându-i totodată să contribuie, prin propriile creaţii, la îmbogăţirea tezaurului
naţional, devenind astfel ei însuşi nişte creatori.
Sperăm ca această primă întâlnire cu istoria să fie o deplină reuşită şi să se transforme într-o
prietenie durabilă şi de neuitat.
SCOP
a) Aspectul educativ:
Cunoaşterea de către copii a originii strămoşeşti, a modului de utilizare a unor obiecte
semnificative pentru cultura şi tradiţia zonei, a materialelor din care sunt confecţionate, a
persoanelor care le-au folosit, a vechimii lor, în vederea trezirii interesului şi respectului
pentru tot ceea ce este autentic.
b) Aspectul lucrativ:
Organizarea şi desfăşurarea unor activităţi cu conţinut folcloric: înfiinţarea unui grup de folclori
sau grupe pe nivele, învăţarea unor cântece şi dansuri populare specifice zonei, întâlniri cu
rapsozi populari, demonstraţii ale unor meşteri – prelucrarea lânei, a lemnului, confecţionarea
de costume, încondeierea ouălor, audiţii muzicale, şezători, concurs de proverbe şi zicători,
dramatizări după poveşti cu conţinut folcloric etc.
c) Aspectul expoziţional:
Valorificarea frumuseţii şi simplităţii obiectelor, expunerea lor artistică, recrearea armoniei
dintre mediul natural şi creaţia umană în vederea dezvoltării sensibilităţii, a dorinţei de
cunoaştere şi respectului pentru frumos.
OBIECTIVE
919
 Îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre istoria oamenilor din judeţ, despre cultura şi
tradiţiile zonei;
 Cunoaşterea materialelor, ustensilelor de lucru din anumite domenii de activitate, materii
prime folosite în vechime şi utilizarea lor în crearea de noi obiecte;
 Formarea de priceperi şi deprinderi de lucru cu mâna (cusături, alesături, tors, sculptură,
pictură, împletituri cu nuiele, pănuţi etc);
 Dezvoltarea gustului de lectură şi audiţie muzicală din diferite zone ale ţării;
 Îndrumarea copiilor de a colecţiona obiecte vechi, cu valoare tradiţională;
 Organizarea la nivelul unităţii a unei tombole cu materiale create de copii în atelier după
modelul celor colecţionate;
 Organizarea unor serbări şcolare cu ocazia diferitelor evenimente sociale, religioase sau
din viaţa grădiniţei
 Îmbogăţirea cunoştinţelor despre frumosul popular prin prezenţa unor invitaţi de la
instituţiile partenere.
METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU

-vizita, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, demonstraţia, jocul de rol, activităţi practice şi
aplicative etc.
PRINCIPII DE LUCRU
- Stabilirea unor obiective de interes comun;
- Angajarea efectivă a tuturor participanţilor în derularea optimă a proiectului;
- Colaborarea între specialişti, educatoare, părinţi, preşcolari şi alţi factori de decizie;
- Evitarea disensiunilor sau, eventual, rezolvarea lor pe cale amiabilă.
RESURSE
1. UMANE
- personal de specialitate din cele două instituţii
- părinţi
- preşcolari
- instructor dansuri populare
- preot
2. MATERIALE
- materiale demonstrative şi informative specifice
- costume
- obiecte decorative, obiecte vechi şi de artizanat
- fotografii, imagini vechi
- materiale pentru organizarea concursului de fotografie regional “Sunt mândru că sunt
roman, în costumul meu străbun”
DISEMINARE, MONITORIZARE, EVALUARE
- afişarea programelor în locuri accesibile preşcolarilor şi celorlalţi factori de educaţie;

- viţite la muzeu
- realizarea unor expoziţii cu lucrările copiilor
- realizarea unui mic muzeu în grădiniţă dedicate obiectelor populare
- realizarea unui album cu fotografii cu activităţile desfăşurate
- înmânarea de diploma şi premii preşcolarilor şi celor participanţi la acţiunile desfăşurate
- organizarea unui concurs regional de fotografie
920
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR ŞI ACŢIUNILOR PLANIFICATE PENTRU ANUL ŞCOLAR

2022-2023 ÎN CADRUL PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL
Nr. Descrierea activităţilor Locul de Responsabili Perioada Resurse

crt. desfăşurare de
desfăşura-
re
1. Lansare proiect educaţional Grădiniţa -echipa de proiect Umane
“Lizuca merge la muzeu” P.N. “Lizuca” coordonează şi -grupele mijlocii și
-dansuri populare participă efectiv Noiembri mari de la grădiniţă
-cântece din folclor e 2022
2. “Tradiţii, respectăm, Grădiniţa P.N. -educatoare de la Umane
dansăm şi cântăm “Lizuca” grupele implicate -grupele implicate în
-serbări dedicate în proiect Decembri proiect
Sărbătoririi Craciunului şi e 2022 -costume
Anului NOU” -mass-media
3. “Şi noi vrem să mergem la Muzeul -echipa de proiect Umane
muzeu” Judeţean “Aurel coordonează şi -grupele implicate în
-un tur al muzeului, primul Sacerdoţeanu” participă efectiv Ianua proiect
contact cu istoria Vâlcea -educatoare de la rie 2023
-observarea obiectelor, grupele implicate
identificarea lor, a în proiect
materialelor din care sunt
confecţionate
4. “Micul nostrum muzeu” Grădiniţa P.N. -echipa de proiect Umane
-amenajarea spaţiului “Lizuca” coordonează şi -părinţi
destinat organizării participă efectiv Februarie -educatoare
muzeului; expunerea de -educatoare de la 2023
obiecte adunate cu ajutorul grupele implicate
părinţilor, etichetarea în proiect
acestora
5. “Sunt mândru că sunt Grădiniţa P.N. -echipa de proiect Martie Umane
roman, în costumul meu “Lizuca” coordonează şi 2023 -grupele implicate în
străbun” Muzeul participă efectiv proiect
-organizare de proiecte Judeţean “Aurel -educatoare de la -grădiniţe din judeţ şi
tematice pe tema dată Sacerdoţeanu” grupele implicate din alte judeţe
-organizarea unui concurs Vâlcea în proiect -mass-media
regional de fotografie reprezentanţi ai
muzeului
6. “În aşteptarea Învierii” Grădiniţa P.N. -echipa de proiect Umane
-desfăşurare de proiecte “Lizuca” coordonează şi -părinţi
tematice pe tema dată participă efectiv Aprilie -educatoare
-expoziţie în holul -educatoare de la 2023 -grupele implicate în
grădiniţei pe tema dată grupele implicate proiect
-“Învierea pe înţelesul în proiect -preot
copiilor”- întâlnire cu un
preot
7. “Vizită la muzeu” Muzeul -echipa de proiect Mai 2023 Umane
-vizitarea muzeului de Judeţean “Aurel coordonează şi -grupele implicate în
istorie pe grupe de copii Sacerdoţeanu” participă efectiv proiect
- dezbateri asupra celor Vâlcea -educatoare de la -educatoare
văzute grupele implicate -părinţi
în proiect
8. “Ştiu să desenez ce am Grădiniţa P.N. -echipa de proiect Iunie Umane
văzut la muzeu” “Lizuca” coordonează şi 2023 -grupele implicate în
-concurs de desene pe participă efectiv proiect
hârtie şi pe asfalt -educatoare de la -educatoare
-expoziţie de desene grupele implicate reprezentanţi ai
în proiect muzeului
-mass-media locală
921
Județul VRANCEA
922
MODELE DE BUNE PRACTICI ÎN PROCESUL FORMATIV EDUCATIV
prof. BÎȘCEANU ALINA GABRIELA
Școala Gimnazială Domnești, comuna Pufești, Județul Vrancea
Platon spunea că ,,Educația este arta de a forma bune deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile
native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.“
Pornind de la această premisă, pe parcursul anului școlar 2021-2022, am realizat un proiect

de parteneriat cu Salonul literar,,ARTĂ PRIN EDUCAȚIE“ din cadrul Asociației,,CENTRUL DE
ÎNVĂȚĂMÂNT, ARTA DE A FĂURI OMUL“, Ploiești, reprezentată prin președinte Machidon
Gabriela.
Prin intermediul acestei activități s-a urmărit dezvoltarea creativității elevilor și a cadrelor
didactice în modelarea caracterelor și aptitudinilor privind dezvoltarea personalității elevilor,
crearea unor contexte propice realizării unui schimb de experiență între elevi din diferite zone
geografice, dezvoltarea relației dintre școală, părinți și comunitate, precum și promovarea
multiculturalismului între România și Basarabia. În mod concret, activitatea s-a desfășurat în mediul
online, prin transimterea tematicii care a cuprins numele unor scriitori ai literaturii române, atât
nume sonore, de pildă, Mihai Eminescu, cât și nume mai puțin cunoscute elevilor, precum Radu
Gyr. După primirea fiecărei teme, elevii puteau alege să prezinte într-un mod creativ creația
literară a scriitorului respectiv. De exemplu, unii elevi au ales să realizeze un portret al autorului
lunii, în timp ce alții au creat poezii ce ilustrau teme specifice personalității în cauză. Au existat și
situații în care elevii au recitat poezii sau prin documentare, au realizat un portret literar.
După cum se poate observa, această activitate a înglobat toate tipurile de educație:
informală, formală și nonformală, esteică, morală și artistică.
Toate materialele realizate de elevi, fie în format video fie prin intermediul fotografiilor, au
fost transmise de către profesorul îndrumător pe adresa salonului și au fost prezentate în cadrul
activității acestuia.
Materialele create de către elevi au fost promovate atât în cadrul sesiunilor salonului cât și în
mediul online, prin crearea pentru fiecare participant, a unui filmuleț pe platforma Youtube, unde
elevii puteau fi votați și promovați.
923
Cele mai bune creații au fost premiate, astfel că elevul Tîrziman George Laurențiu de la
clasa a V-a, a obținut premiul I la secțiunea creație literară cu o poezie dedicată luceafărului
literaturii noastre, în timp ce elevele Ursu Alexia de la clasa a VI-a și Bejenaru Lavinia de la clasa a
VIII-a au obținut premiul I la secțiunea creație plastică prin realizarea unor desene ce ilustrau
tematica eminesciană.
Toate lucrările ce au fost premiate la secțiunea creație literară și creație plastică au fost
reunite într-o culegere ce a ieșit de sub tipar la editura Amurg Sentimental, fapt ce i-a motivat pe
elevi să-și dorească să se implice și în activitățile din acest an școlar.
Prin apariția acestei lucrări elevii și-au putut conștientiza potențialul creativ și a determinat
o creștere a stimei personale fapt ce a dus la stimularea acestora în procesul de dezvoltare al
abilităților literare și artistice.
Deși suntem o unitate de învățământ micuță din mediul rural, arondată Școlii Gimnaziale
Pufești, consider că putem fi un model de bună practică în ceea ce privește colaborarea
interjudețeană, care prin dezvoltarea de astfel de activități s-a transformat din proiect național în
proiect de parteneriat internațional prin participarea unor școli din Republica Moldova.
Așadar, implicarea în cadrul acestui parteneriat constituie pentru elevii școlii noastre o
oportunitate în promovarea potențialului creativ al fiecăruia și creșterea prestigiului instituției pe
care o reprezintă.
924

PUBLICATIE SIMPOZION 2022 Sc.8 Barlad

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PUBLICATIE SIMPOZION 2022 Sc.8 Barlad

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCRĂRILE

ISSN 2559 – 5709

Prof. Roxana NACU

Prof. Georgel BRADU

Prof. Roxana NACU

Prof. Carmen-Mihaela MIHU

COPERTĂ: Prof. Georgel BRADU

CUPRINS: Prof. Lucian STOICA

N.R. Responsabilitatea pentru conținutul materialelor publicate aparține în

Fotografiile din cuprinsul articolelor aparțin autorilor. Celelalte fotografii din

ISSN 2559 - 5709

2. COORDONATORII SIMPOZIONULUI LA NIVELUL INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN VASLUI:

3. COORDONATORII SIMPOZIONULUI LA NIVELUL ȘCOLII:

 prof. Agavriloaei-Preda Iulia,  prof. Mihu Carmen Mihaela

7. PARTENERI NAȚIONALI și INTERNAȚIONALI:

1. ECHILIBRU ÎNTRE TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE.......................................................................................................8

45. JUDEȚUL DÂMBOVIȚA.........................................................................................................................................716

ECHILIBRU ÎNTRE TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE

Ne aflăm la a III-a ediție a Simpozionului Internațional Învăţământul românesc – de

DESPRE TRADIȚIE, CULTURĂ, INOVAȚIE

Lucrări ştiinţifice (eseuri, referate)

ORIENTĂRI VALORICE: CERCETARE ȘI TRANSFER INOVAȚIONAL

Dr. hab., conf. univ. Diana ANTOCI,

În ultimii decenii au fost desfășurate multiplele cercetări cu referire la conceptul de orientări

REFLECȚII PRIVIND CONCEPTUL DE INOVAȚIE PEDAGOGICĂ

Termenul inovație/inovare (cu determinări educaționale) desemnează înnoire, schimbare

Perspectiva reformei învăţământului impune realizarea unor inovații pedagogice deosebite

de luptat cu fenomene de inerție (vechile obișnuințe) şi chiar cu opoziția acerbă a factorilor

CRISTEA, S. (2000). Dicționar de pedagogie. Chișinău-București: Litera Internațional.

ȘCOALA MODERNĂ DE LA TRADIȚIE LA ÎNOVAȚIE

Prof. Alina Gabriela ENACHE

prin introducerea diferitelor schimbări la nivel structural şi funcţional în scopul perfecţionării

 presupune schimbări de fond privind strategiile educaţionale, modificări de atitudini şi

În vederea producerii, acceptării, introducerii şi generalizării inovaţiilor educaţionale, se

Prof. Marilena BĂLAN

Prof. Viorela Ramona OPLEAN

Activitatea instructiv-educativă se desfăşoară în baza unor finalităţi, este pusă în practică

Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest,

EDUCAȚIA ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN

Prof. Constanța COMAN

În procesul de predare, de asimilare, de fixare și de evaluare a cunoștințelor, profesorul

STRATEGII TERAPEUTICE DE MODELARE A COMUNICĂRII LA

Prof. Florentina Liliana NICHITA

Comunicarea semnifică încercarea de a pune în comun informaţii, idei, atitudini, de a le

Pentru a asigura progresul în însuşirea lexicului elevilor, sunt necesare programe

Strategia este definită ca un mod specific de utilizare a simbolurilor, dispozitivelor şi

IMPORTANŢA DOMENIULUI PSIHOMOTRIC ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof. Elena Cristina DONCU

Activităţile domeniului psihomotric au un statut aparte în cadrul sistemului de învăţământ,

INTEGRAREA COPIILOR CU CES IN CICLUL PRIMAR

Prof. Daniela Carmen DAMIAN

Ce putem face în ambele situații ?

Pregătim materiale adecvate, colaboram cu familia, însoțitorul, pentru a ne organiza

INOVAŢIE ŞI CREAŢIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. Raluca-Georgiana-Oana OPLEAN

În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul

Învăţământul modern are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe care

TRADIȚIA ȘI OBICEIURILE SATULUI MEU- NANOV

Prof . Lavinia GROSU

Obiceiurile înrădăcinate în viaţa oamenilor, comunică o poezie netăgăduit de frumoasă.

ASPECTE ALE COLABORĂRII ȘCOALĂ-FAMILIE, ÎN CONTEXTUL

Prof. Felicia Nicoleta SAFTA

CUATERNAR - RELIEFUL GLACIAR DE CALOTĂ DIN EUROPA