Wa0021.

Machine Translated by Google
Dragostea ta este drogul meu, motivația și vocația mea.
Fara tine nu am nimic.
Tot ce fac este pentru tine.

Recunoștință
Calitatea de a fi recunoscător; gata de a arăta
apreciere și întoarcere bunătate .
Aș dori să dedic această carte alfabetului.
Pentru că acele douăzeci și șase de scrisori mi-au schimbat viața.
În acele douăzeci și șase de scrisori,
m-am regăsit
și trăiește-mi visul
Data viitoare când spui alfabetul
amintiți-vă puterea sa.
fac în fiecare zi.

domnule Garcia
Disclaimer
Sebastian Garcia nu este „tipul de tip dulce”.
Dacă nu-ți plac bărbații cu voință puternică, vei ajunge până la sfârșitul acestei cărți.
Bucurați-vă!
xo
aprilie
Traficul trece cu viteză asurzitoare.
Oamenii, ca furnicile, se instalează în timp ce aleargă pe trotuarul aglomerat.
Ora de vârf a dimineții în Londra este întotdeauna agitată. O mecca în ritm rapid, plină de cei mai
aglomerați dintre oameni și nu sunt diferit, mă grăbesc să ajung la slujba mea la o cafenea.
Am întârziat, ca de obicei, după ce am studiat până la primele ore ale dimineții.
Chiar trebuie să obțin o distincție mare la examenul meu în această după-amiază. ia unul
bursa completă pentru diploma mea în drept a fost uimitoare, dar să trăiesc la jumătatea lumii
de familia și prietenii mei acum nu este.
Dacă primesc suficient HD, sper să mă transfer înapoi în SUA și să studiez acolo. Cel puțin
atunci voi avea familia mea și să fiu un student fără probleme nu va fi atât de singur.
Mă apropii de o intersecție aglomerată cu patru sensuri. Este plin și mulți așteaptă schimbarea
semaforului pentru a traversa strada. Stau lângă șirul de magazine, așteptând, doar ca să ridic
privirea și să văd un bărbat în genunchi, răvășit și desculț. El stă în genunchi ținând o cană,
implorându-i pe cei din jur pentru schimb. Îmi scot geanta, la naiba, nu am bani.
Inima mi se contractă când toată lumea se preface că nu o vede, de parcă nu ar

exista sau n-ar conta, o pată pentru societate.
Cum am devenit atât de insensibili la cei fără adăpost și la săraci? El ar trebui să fie un
dependent. Acesta este modul în care acești oameni justifică ignorarea. Ei cred că, dacă
reac฀ ionează, î฀ i vor hrăni dependen฀ a. Ei cred că trebuie să fii crud pentru a fi amabil.
Nu înțeleg; Eu chiar nu.
Expir la gândul la realitatea noastră sumbră. Unul plin de branduri și rețele sociale. Tot
ce nu este acest biet om.
Cu coada ochiului, văd un bărbat oprindu-se în fața lui.
Este înalt, poartă un costum scump. Pare cult și bogat, cu părul negru și o față atrăgătoare.
Se ridică și se uită la bărbat.
Oh, nu, ce ai de gând să faci? Ai de gând să-l dai de pe stradă pentru cerșit?
Ai de gând să suni la poliție? Sau mai rau…
Îngenunchează în fața vagabondului și inima mea se contractă.
Luminile se schimbă, dar sunt prea îngrijorat să traversez strada. Trebuie să văd ce va face tipul
ăsta. Mai bine nu-l trag în picioare, altfel îmi pierd rahatul.
Este inofensiv. Lasa-l in pace.
Am o viziune în care îl dau cu piciorul pe bărbatul frumos în mingi în apărarea cerșetorului.
idiot prost bogat.
Bărbatul în costum spune ceva și vagabondul dă din cap. Îl privesc cum băgă mâna în buzunarul
interior al jachetei sale pentru a-și recupera portofelul, scoate o bancnotă de cincizeci de lire și i-o
întinde.
Ce?
Îi pune o întrebare vagabondului, iar cerșetorul îi zâmbește de parcă Dumnezeu însuși

Tocmai îi făcusem un dar sacru. Vagabondul întinde mâna pentru a strânge mâna bărbatului frumos,
iar acesta i-o dă fără ezitare.
Cu o încuviințare politicoasă din cap, bogatul se ridică, complet nevăzut de cei din jur, și își ia
rămas bun înainte de a se întoarce și a traversa strada.
Îl privesc plecând și zâmbind în sinea mea, credința mea în rasa umană restabilită.
Wow, asta a fost neașteptat. Îmi continui drumul cu un salt în pas. În cele din urmă, traversez
strada și cobor două străzi înainte de a merge două străzi și îl văd din nou pe bărbatul în costum.
Îmi întind gâtul să privesc înainte și să-l văd dezinfectându-și mâinile cu o sticlă mică de dezinfectant
pentru mâini pe care a scos-o din buzunar.
Inima mi se umfla. A așteptat până când a dispărut de vagabond să se spele pe mâini.

Chibzuit de asemenea.
Mă opresc și mă uit la el, e chipeș și, probabil, are vreo treizeci de ani.
Mă întreb cine este soția lui, cățea norocoasă. Pun pariu că și copiii tăi sunt
drăguț.
El dispare după colț, iar eu mă întorc și intru în cafenea, auzind soneria sună.
Monica ridică privirea de la locul ei de la registru. — Auzi.
"Buna ziua." Zâmbesc și trec pe lângă ea, ies în spate pentru a-mi pune geanta într-un
dulap.
Cafeneaua este plină cu toate locurile ocupate. La naiba, speram la o dimineață

Liniște. Trebuie să economisesc energie pentru examenul din această după-amiază.
„Hei, fată,” spune Lance în timp ce duce o ladă de căni pe ușa din spate.
„Credeam că lucrezi în seara asta”, mă încrunc.
„M-au sunat”. Oftă. " Așa că nu am chef de prostia asta astăzi.”
"Înscrie-te în Club." Îmi pun șorțul alb-negru și îl leg în spate înainte de a merge la casa
mea de la registru. "Voi lua".
Am lovit-o pe Monica cu șoldul și ea se împiedică în lateral.
— Ei bine, murmură el, mor de Bourbon-itis.
„Bourbonul este rău. Rahatul ăla te va ucide, șoptesc eu.
Următoarea persoană din rând face un pas înainte.
"Bună. Pot să te ajut cu ceva?"
— Ai lapte de capră? întreabă femeia cu aspect modern.
— Hmm. Mă uit în spatele meu să o întreb pe Monica, dar ea a dispărut. Nu auzisem

niciodată de lapte de capră.
„Vreau un latte cu turmeric și lapte de capră, mulțumesc”, spune clientul.

— Lasă-mă să verific. Ies repede în spate să găsesc pe cineva pe care să-l întreb. Lance taie
cutii. „Servim cafea cu lapte de capră cu turmeric?”
Lance î฀ i încre฀ e฀ te fa฀ a. — Cine naiba ar vrea să bea rahatul acela?
— Tipul ăsta nebun de acolo.
— La naiba, mormăie el sec. „Oamenii încearcă prea mult să fie la modă. Turmeric din
lapte de capră. Acum am auzit totul.”
— Deci ăsta e un nu?
"Nu e complicat". Rupe o cutie. „Aceasta este o zonă de muls fără capre”.
Râd. Monica trece pe lângă noi, iese pe ușa din spate și intră în aliat. "Merg la baie. Mi
se face rău."
"Esti bine?" Sun, uitându-mă cum fuge spre u฀ ă.
— Ce-i cu ea? întreabă Lance.
"Mahmureală. Bourbon."
Lance face o față. "Neplăcut."
— Acoperă-mi aparatul de cafea, vrei? spune Monica în timp ce ușa se închide trântind în urma
ei.
Mă întorc în fața magazinului să văd că acum am o coadă uriașă în așteptare.

Grozav. „Ne pare rău, nu avem turmeric din lapte de capră”.
"De ce nu?" întreabă clientul.
„Pentru că nu o păstrăm. Îmi pare rău." Fac un zâmbet. "Aceasta este o cafenea fără lapte de
capră."
"Asta nu este suficient de bun. Vreau să-l văd pe manager."
La naiba, cățea. Nu am chef de tine azi. Nu există nici măcar un manager de serviciu.
"Acum!" cere ea.
Prefac un alt zâmbet. — Mă duc să-l găsesc. Mă plimb pe spate spre Lance. — Vrea să-l vadă pe
manager.
"Ce faci?"
„Puiul de capră”.
"Ce se întâmplă?"
"Nu știu. La naiba de capre! Ieși acolo." Mă întorc la registru. „Nu va dura un
moment." Zâmbesc. "Poți să te dai deoparte ca să pot servi următoarea persoană?"
Se uită la mine și își încrucișează brațele, apoi se dă la o parte și așteaptă.
"Pot sa ajut?" îl întreb pe următorul bărbat.
"Buna ziua." El zambeste. Oh Doamne…. nu tu — Eu sunt Michael.
"Da." mă înfior. "Îmi amintesc. Bună Michael. Ce pot să-ți aduc?"
— Voi lua cele obi฀ nuite. El face cu ochiul.
Îi iau ordinul și sună soneria de deasupra ușii pentru a-mi spune că a intrat altcineva. — Vor
fi patru lire nouăzeci și cinci, spun eu rece.
Iau cardul lui Michael și îl trec prin aparatul de carduri. Nu pot avea o conversație obișnuită cu
Michael pentru că este prea cochet.
„Vreau lapte de capră”, o aud pe femeie cerând.
„Ei bine, nu avem niciunul”, răspunde Lance. Îmi dau seama, după tonul vocii lui, că nici azi nu
are chef de asta.
— Vreau să-l pui imediat în meniu.
Mă uit la Lance. Fața lui este ucigașă și îmi mușc buzele pentru a-mi ascunde zâmbetul.
„Uite, doamnă, dacă vrei lapte de capră, va trebui să mergi în altă parte. Nu ne place să mulgem
capre”.
— Ai prefera să mulgi o vacă?
— Sau dă-i afară din cantina mea, mormăie Lance sec. "Unul sau."
Doamne ... Îmi atârn capul ca să-mi ascund zâmbetul.
— Tocmai mi-ai spus vaca? femeia gâfâie.
Rahat, bâzâit, cățea. Ajunge cu drama. Doar du-te acum.

"Pot sa ajut?" Îl întreb pe următorul client și mă uit la coadă.
Ochi mari căprui se uită înapoi la mine și mă dau înapoi surprins.
Este el.
Băiatul străzii.
"Buna ziua." Zâmbesc timid și îmi bag o șuviță de păr după ureche.
Poartă un costum bleumarin închis perfect în formă și o cămașă albă. Se pare că ar putea
fi european sau așa ceva.
"Buna ziua." Vocea lui este profundă și răgușită.
Îmi simt obrajii înroșiți și zâmbesc nervos. "Buna ziua."
Ne-am uitat unul la altul. dă-mă dracului Acest băiat este complet frumos.
O urmă de zâmbet îi traversează chipul de parcă mi-ar fi citit gândurile.
Îi zâmbesc prostesc și mi-am coborât umerii.
Ridica-ti sprancenele. — Vrei să afli cererea mea?
"Oh." fac o pauză. "Te asteptam." Am mintit. La naiba, mă port ca o vedetă adolescentă. Ia-o,
prostule . "Ce ai dori?"
— O să iau un dublu macchiato, te rog.
Îmi mișc buzele pentru a-mi ascunde zâmbetul. Chiar și cafeaua ta este fierbinte.
"Vrei altceva?" Întreb.
Ridică o sprânceană. "Ce?"
Deschid gura să spun ceva, dar nu ies cuvinte.
Zâmbește, dându-și seama că mă frământă complet.
Oh, la naiba, poarta-te al naibii de tare, vrei?
— O cupcake? Raspund. „Sunt delicioase”.
"E in regula." Ochii lui îi țin pe ai mei. — De ce nu mă surprinzi, April?
Mă uit la el în timp ce creierul meu cedează. "De unde imi stii numele?"
— E pe șorțul tău.
Închid ochii strâns. "Corect." Te rog, Mamă Pământ, înghite-mă întreg. mod de a-l păcăli. „O, scuză-
mă. Nu sunt cu ea azi,” bâlbesc.
„Îmi arăți complet așa.” Îmi oferă primul zâmbet autentic și îl simt
până la degetele de la picioare.
Este oficial: acest om este delicios.
"Si numele tau?" întreb eu, ținându-mi pixul de cana lui.
Sebastian.
— Domnule Sebastian?
„Domnule Garcia”.
Sebastian Garcia. Până și numele lui este fierbinte. — Mai vrei o cafea pentru soția ta?
— Nu există soție.
"Iubita?"
— Fără iubită. Un zâmbet îi străbate din nou chipul. Știi că caut informații.
Ochii ni se închide și aerul trosnește între noi.
Bărbatul din spatele lui la coadă oftă din greu. — Mă grăbesc, știi?
Oh, pierde-te Încerc să flirtez aici.
Nesim฀ it.
Domnul Garcia se dă deoparte și îmi atrag atenția asupra bărbatului din spatele lui. "Pot sa
ajut?"
„Vreau un sandviș cu șuncă prăjită și brânză și ai face bine să-l faci repede”, latră el.
— Desigur, domnule. La naiba, de ce fiecare nemernic din Londra este astăzi în cafeneaua
mea?
"Scuzați-mă." ascult din lateral.
Omul și cu mine ridicăm privirea pentru a vedea că domnul Garcia a făcut un pas înainte.
ne.
"Ce?" nemernic se rupe.

"Ce-ai zis?" Domnul Garcia ridică o sprânceană, vădit enervat.
Bărbatul se înfioră, nedumerit. "Ma grabesc."
„Nu este nevoie să fii nepoliticos”. Ochii domnului Garcia îi țin pe ai ei. "Scuza."
Bărbatul își dă ochii peste cap.
"Acum."
„Îmi pare rău”, îmi murmură bărbatul.
Îmi strâng buzele pentru a-mi ascunde zâmbetul.
Domnul Garcia se întoarce la locul lui lângă zid.
Îmi simt obrajii înroșiți de emoție.
Saw-oon.
„Nu va dura nici un minut”, spun eu, iar bărbatul dă din cap, fără să scoată niciun cuvânt.
Mă uit în jur, întrebându-mă cine face cafeaua.
La naiba, ar trebui să fiu.
Stai, cum faci din nou un macchiato dublu?
Nu am mai făcut asta până acum. Deși i-am văzut pe alții făcând-o de un milion de ori. Mă concentrez
și fac ceea ce cred că fac. Mă întorc către clienți.
„Domnule Garcia”, îl strig și el face un pas înainte. „Uite-o”.
Ochii lui îi țin pe ai mei în timp ce el ia de pe mine. "Mulțumesc." El dă din cap, apoi se întoarce și
îl văd mergând spre u฀ ă. La naiba... asta e?
Întoarce-te și roagă-mă să ies, la naiba.
Se oprește pe loc și îmi țin respirația, se întoarce. — Aprilie, ne vedem mâine.
Zambesc. "A฀ a sper."
Își pleacă capul și, cu încă un zâmbet care îi taie respirația, se întoarce și iese în stradă. Ca
un copil mic, iau o cârpă și practic fug în fața cafenelei ca să văd în ce direcție merge.
Mă prefac că curăț o masă lângă fereastră ca să pot arunca o privire.

Sebastian trece pe lângă niște magazine și îl văd luând o înghițitură de cafea și apoi face o mutră. Strica fata
si, cu o scuturare din cap, o arunca la gunoi.
Ce? După toate acestea, nici nu l-a băut!
Îmi rămâne gura deschisă.
— O să fiu servit aici sau ce? strigă bărbatul nepoliticos de la tejghea.
— Da, desigur, domnule. Fac un alt zâmbet și mă întorc la aparatul de cafea.
O să iei cea mai proastă cafea pe care am făcut-o vreodată în viața mea, idiotule.
Și judecând după reacția domnului Garcia, asta e destul de rău.
Merg pe coridorul Holmes Court, reședința mea studențească de la universitate.
Cred că am picat examenul, la naiba.
Sunetul de râs răsună prin sală, iar în depărtare se aude un ritm slab techno. Să te întorci acasă în acest loc
este un iad.
Nu am urât niciodată să trăiesc într-un loc atât de mult pe cât îl urăsc aici. Adică, toată lumea este destul
de drăguță, dar mă simt ca bunica ei. La vârsta de douăzeci și cinci de ani, sunt considerat un student matur,
totuși, dintr-un motiv necunoscut, bursa mea mă plasează la boboci, toți au optsprezece și în prima lor
concediu de acasă.
Toată lumea este beată orb sau face sex și nu prea îmi pasă ce fac, dar trebuie să facă atât de mult zgomot
când o fac?
Acest loc este ca un club de noapte douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Ei petrec toată
noaptea și dorm toată ziua.
Nu înțeleg cum trec de fapt vreuna din materiile lor.
Expiră greu în timp ce urc scările. Muzica devine mai tare acum. Desigur ca este.
Penelope Wittcom: vecina și dușmanul meu. Împărtășim un zid comun și din partea mea încerc să studiez,
să dorm și să fiu un student respectabil. La rândul ei, este petrecerea și orgia centrală. Căminul său este
cunoscut în tot campusul ca „Peștera Rave”.
Deschis toată noaptea.
Are chiar și o minge disco acolo.

Oamenii vin și pleacă la orice oră, trântesc ușile, petrec și urlă. Sincer să fiu, cred că
poate face trafic cu droguri. Ea trebuie să fie. Nimeni nu poate fi atât de popular și să
aibă atât de mulți vizitatori. Este enervant că este atât de inteligentă și că va deveni
informatician.
Și asta nu este cel mai rău, de departe.
Nu am auzit niciodată atâtea țipete în timpul sexului în viața mea!
Am pierdut socoteala câți bărbați este străpuns. Adică, bine pentru ea, măcar unul dintre
noi îl primește, dar trebuie să urle de fiecare dată când vine?
Am depus plângeri. Am aplicat pentru mutarea clădirilor. Am făcut tot posibilul. Dar este
destul de greu să fii auzit când Penelope se culcă cu managerul de etaj.
Și în plus, sunt bursă. Nu plătesc să locuiesc aici, așa că trebuie să suport.
Trebuie doar să trec prin restul acestui an și să sper că notele mele sunt suficient
de bune pentru a obține o bursă pentru a mă întoarce în State.
Când mi-am părăsit fostul soț idiot, Roy, am plecat fără nimic. Fiecare bănuț pe care l-
am câștigat se află în casa în care încă locuiește și până când va fi de acord să-l vândă,
va trebui să trăiesc cu consecințele.
Sunt în anul doi la facultatea de drept, de care sunt foarte mândru, dar trebuie și să trăiesc
cât timp studiez. Am aplicat pentru fiecare job sub soare, dar orele mele de curs sunt
intense și nimic nu pare să se încadreze în programul meu. Sunt recunoscător pentru
slujba mea la cafenea, dar cu doar trei schimburi pe săptămână, nu mă plătește suficient
să am un apartament al meu. Deci, deocamdată, aceasta este viața mea.
Muzica este foarte tare când trec pe lângă camera Penelopei. Ușa ta este deschisă.
Patru sau cinci tipi stau pe podea și mirosul distinctiv al fumului de țigară umple holul.
Trec pe lângă ei fără să zâmbesc și închid ușa în urma mea. Muzica tare se înmoaie
puțin, așa că îmi pun căștile. Cine știa că vei avea nevoie de căști cu anulare a zgomotului
doar pentru a trece peste zi?
Pornesc televizorul, care este conectat prin Bluetooth la căștile mele. Iau apă minerală
din frigider, mă las pe canapea și încep să răsfoiesc telefonul. Deschid un email.
Subiect: Aplicație.
De la: Club Exotic.
Către: April Bennet.
Felicitări Aprilie.
A reușit să obțină un interviu cu Club Exotic.
Vă așteptăm cu nerăbdare să vă vedem la 290 High Street, East London, la ora 11:00 pe 22 a lunii
viitoare.
Plătim peste salariul minim național, avem un plan excelent de dezvoltare a carierei și recrutăm
zece membri ai echipei pentru a se alătura echipei noastre iubite.
Vă rugăm să răspundeți în termen de șapte zile de la primirea invitației.
club exotic.
Ma alatur instantaneu.
Am aplicat pentru acest job acum luni . O fată care obișnuia să lucreze la cafenea lucra la Club
Exotic o noapte pe săptămână la bar, iar asta îi acoperea întreaga chirie.
Sar de pe canapea cu entuziasm.
Adică, știu că nu este ideal. Este un club de domni, dar e doar în spatele barului.
Cât de dificil poate fi să servești băuturi?
În plus, a trebuit să o ascult pe Penelope făcând sex în fiecare seară gratuit, oricum. Sunt destul
de sigur că ochii și urechile mele pure pot face față cu orice în zilele noastre.
Dacă nu găsesc ceva în prealabil, s-ar putea să funcționeze bine. Am citit rapid din nou e-mailul.
Doamne, chiar dacă mai sunt cinci săptămâni distanță.
La naiba, cinci săptămâni sunt mult timp.
Telefonul meu începe să vibreze.

"Buna ziua."
"Bun venit aprilie?"
"Da." Nu recunosc vocea.
„Ea este Anika de la Club Exotic.”
„Oh”, mă încruntă. — De fapt, tocmai am deschis un e-mail de la tine.
„Da, de aceea te sun. Tocmai am avut pe cineva să plece fără preaviz și tu ai fost prima persoană de
pe lista noastră de interviuri care a răspuns.”
"Bine…"
„Vrei să vii mâine la un interviu? Știu că este ultimul moment, dar altfel interviul tău nu este până
luna viitoare.”
Îmi parcurg repede programul de mâine. Cred că pot sări peste prelegerea mea. "Da, sigur.
Ar fi grozav. La ce oră?"
— Po฀ i fi aici la unsprezece?
Nu termin tura la cafenea până la 10:30. Deși mă puteam pregăti înainte

randul meu. — Bine, sună grozav, mulțumesc. Zâmbesc entuziasmată. "Ne vedem mai târziu."
"Va pot ajuta domnule?"
— O să am o brânză prăjită pe secară și un alb plat, te rog.
"Sigur." Zâmbesc când introduc comanda ei în computer. Mai e o zi la cafenea, încă un kilogram. — Va fi
nouă lire nouăzeci și cinci, mulțumesc.
Își predă banii și aud soneria îndepărtată peste ușă când cineva nou intră în clădire.
Acesta este cel mai lung schimb pe care l-am făcut vreodată la cafenea. Sunt nervos în legătură cu
interviul de azi dimineață. După ce m-am gândit toată noaptea la asta, am decis că îmi doresc cu
adevărat acel job.
Dacă aș putea lucra în două schimburi pe săptămână, m-aș putea muta din dormitor și m-aș putea muta în propriul
meu studio.
Imaginează-ți asta!
Nu te entuziasma. Nu l-ai primit încă , amintesc

"Pot sa ajut?" întreb în timp ce ridic privirea și mă uit direct în ochii domnului Garcia.
Întoarcere.
„Bună”, spune el cu vocea lui profundă.
Aerul dintre noi făcând asta din nou... electricitatea și fluturii s-au rostogolit într-unul singur.
— Te-ai întors pentru mai mult din cafeaua mea grozavă? Zambesc.
Îmi oferă un zâmbet lent și sexy. "A.m."

Două
Aprilie
„Ei bine...” îmi las umerii în jos și mă ridic, în timp ce încerc să mă comport calm. "Cu ce vă pot ajuta?"
Amuzamentul îi trece pe față. — O să iau un dublu macchiato, te rog.
"Desigur." O introduc pe computer și apoi mă uit la el. — Asta ar fi tot?
Ochii lui îi țin pe ai mei. "Pentru acum."
Îmi strâng buzele în timp ce încerc să-mi ascund zâmbetul. De ce sună sexy tot ce iese din gura lui?
Deocamdată, teoretic nu este o frază fierbinte.
Lance se uită peste umărul meu pentru a vedea ecranul. „Bine, Lance, pentru dl.
Lui Garcia îi place când îi pregătesc cafeaua”, spun în timp ce încerc să păstrez o față sinceră.
Fruntea lui Sebastian se încruntă și știu că se micșorează înăuntru. Ha ha, asta e clasic. Oh bine. Asta
te va învăța că mi-ai vărsat cafeaua ieri.
„Bine, bine”, spune Lance, completând pentru mine la registru.
Mă întorc la aparatul de cafea și chiar vreau să râd. Sunt atât de rău cu asta, nu e amuzant. Dreapta.
Ce sa fac din nou? Acest aparat de cafea este atât de confuz.
Mă uit peste umăr și-l văd pe domnul Garcia așteptând răbdător în timp ce mă privește. Mâinile îi
sunt în buzunarele pantalonilor costumului său gri. Astăzi poartă o cămașă crem și îi scoate în
evidență părul negru.
El îmi oferă un zâmbet blând iar eu îi zâmbesc înapoi.
El este cu adevărat un visător.
Îi fac cafeaua și mă întorc spre el. "Ai aici."
"Mulțumesc." Îl ia și își pleacă capul. "O zi plăcută."
O voi face, acum că te-am văzut.
— Și tu, zâmbesc.
Se întoarce și iese din magazin. Iau o cârpă de curățat și practic fug în fața cafenelei să-l privesc pe
fereastră. Iese afară și traversează strada. Mă uit cum ia o înghițitură, face o mutră și își încrețește fața.
O urăște.
Râd.
Mai ia o înghițitură și apoi, clătinând din cap, îl aruncă la gunoi.
Am râs și m-am întors la casa de casă.
"Ce e așa de amuzant?" întreabă Lance.
"Acel tip."
— Cine, italianul?
„Da, cea frumoasă. Totuși, nu cred că este italian.”
E puțin bătrân pentru tine, nu-i așa? Ce spui despre el?"
„Nu e prea bătrân pentru mine și îmi urăște cafeaua”.
"Y?"
„Îmi urăște cafeaua și totuși s-a întors”.
Lance se încruntă. "Nu înțeleg".
Deschid ochii, Lance nu poate fi atât de necunoscut. — Ei bine, dacă nu-i place cafeaua mea și s-a
întors, înseamnă că vine să mă vadă, nu?
„Poate că doar lucrează în apropiere, iar acest loc este convenabil”.
"Poate." Zâmbesc în timp ce curăț blatul. — Vedem mâine, nu? Zâmbesc în timp ce rearanjez meniurile.
„Dacă se întoarce mâine, aceasta este confirmarea sigură că vine să mă vadă”.
„Voi femeile și mintea voastră dracu’. Lance își dă ochii peste cap. „Dacă îți place de el, de ce nu-l chemi
afară? Nu trebuie să-l faci pe bietul ticălos să-ți bea cafeaua cu benzină”.
Râd când îmi aduc aminte de dezgustul de pe chipul lui.
Chiar sunt o cățea amuzantă.
Expiră puternic și mă uit la semnul de deasupra ușii.

CLUB
EXOTIC
Nu pot să cred că fac asta. Nu mai fusese niciodată într-un club de domni, darămite să se
gândească să lucreze într-unul.
E in regula. E al naibii de bine.
Nu este, departe de asta, dar nu mai pot trăi acolo unde sunt pentru mult timp.
Penelope și peștera ei Rave mă înnebunesc. Strâng clanța mare de alamă de pe ușa grea și neagră
și intru.
Instantaneu, simțurile mele sunt supraîncărcate de lux, pereți de cărbune întunecat, candelabre
uriașe și oglinzi aurite incredibile care atârnă ca niște opere de artă.
„Bună”, spune zâmbind o fată blondă drăguță. — Eu sunt Anne-Marie.
"Buna ziua." Îmi strâng folderul cu CV-ul cu o forță albă.
Alerga. Pleacă naibii de aici, chiar acum.
La naiba, ce caut aici? Cred că o să vomit.
Îmi înghit nodul din gât pentru a încerca să împing un fel de propoziție pe lângă buze. „H-bună
ziua. Sunt aprilie. Sunt aici pentru un interviu.”
Anne-Marie se uită la clipboard-ul ei și verifică numele meu. — Minunat. Pe aici, te rog, April.
Se întoarce și traversează clubul. O urmăresc, privind-o în sus și în jos.
Este superbă și arată atât de plină de farmec în rochia ei neagră, tricotată, cu gât înalt și mulat.
Ca o femeie de afaceri inteligentă și sexy sau așa ceva. Cum mergi cu pantofi atât de înalți?
Deschide o ușă către o sală de așteptare. Este o fată care stă singură într-un colț și se uită la noi
cu un zâmbet timid.
„Doar luați loc aici. Porsha va fi cu tine în scurt timp”, zâmbește Anne-Marie.
"Mulțumesc."
Mă așez pe cel mai apropiat scaun și Anne-Marie dispare, ușa clacându-se în urma ei. Camera tace si
imi trag ochii spre cealalta fata care asteapta. Ea îmi oferă un zâmbet strâmb.
— Bună, spun eu încet.
"Buna ziua."
Tăcem din nou, iar în cele din urmă ea șoptește: „Ce dracu’ caut aici?”
"Stiu si eu."
Se mișcă să stea lângă mine ca să nu ne audă nimeni. „Trebuie să-mi spui să plec. Rahatul ăsta este
o nebunie.”
— Dacă îmi spui mai întâi, îi șoptesc. — Ești aici să lucrezi la bar?
"Da."
"Și eu. Sunt frâu."
— La fel. Învăț. Apropo, sunt Kayla.
"La fel." Zambesc. — Sunt aprilie.
"Ce studiezi?"
"Lege." Mă uit nervos în jur. „Este acest loc chiar legal?”
"Cine ฀ tie?" Kayla ridică din umeri. „Eu studiez medicina. În al treilea an.”
Zâmbesc, simțindu-mă puțin în largul meu. Kayla este atrăgătoare și

evident inteligentă. — Se pare că ei plătesc ฀ aptezeci de lire pe oră, iar tu lucrezi în ture
de zece ore. ฀ opte฀ te ea.
„La naiba, serios? Doamne, aș putea folosi asta.”
"Și eu. Trăiesc în cea mai mare groapă de gunoi de pe Pământ."
„Ei bine, sunt în campus și este literalmente un iad”.
„Am făcut asta în primul meu an. Niciodată mai mult. Sperăm că amândoi obținem slujba, așa că
măcar să întâlnim o persoană.”
Ușa se deschide și apare o femeie frumoasă cu o lacăt de negru. "Buna ziua." Ea zâmbește și se uită
între noi. Este superbă, machiată până în anii nouă, cu o față plină de machiaj și ruj roșu. „Numele
meu este Porsha. Eu sunt managerul aici.”
"Buna ziua." Zâmbim amândoi.

Porsha se uită la noi cu ochi calculatori. Această femeie nu este o pradă ușoară. acum pot
spune-o
— Cine a fost primul aici? ea intreaba.
— Eu, spune Kayla nervoasă, ridicându-se în picioare. — Eu sunt Kayla.
Bună Kayla. Porsche zâmbește. "În acest fel." Se întoarce și intră în birou, iar Kayla îmi dă o clătinare
nervoasă din cap.
„Mult noroc”, spun eu.
„Mulțumesc”, răspunde ea înainte de a dispărea în birou și de a închide ușa în urma ei.
Îmi arunc capul pe spate și mă uit la tavan. Are picturi de modă veche, de parcă ar fi fost Capela
Sixtină.
Wow... ciudat.
Locul ăsta chiar este ceva. Mă întreb ce a fost în clădirea asta.
Aștept cincisprezece minute și apoi ușa se deschide. Mă uit cum Kayla strânge mâna lui Porsha.
„Mulțumesc pentru oportunitate, sunt foarte încântată”, spune ea.
Oh, trebuie să fi primit slujba.
Ia loc, Kayla. Voi fi cu tine după ce voi da un interviu cu aprilie.”
"Bine mul฀ umesc." Kayla își cocoșează umerii și se ridică. „Mult noroc”, îmi spune el cu gura.
„Bună April, mă bucur să te cunosc”, îmi zâmbește Porsha și își întinde mâna spre a mea.
Apoi îmi deschide ușa. — Vă rog să luați loc.
După ce i-am strâns mâna, mă așez la biroul uriaș negru.
Porsha stă vizavi de mine și mă urmărește cu atenție. "Bine ati venit."
"Mulțumesc."
Are un aer puternic și încrezător. Așteaptă să vorbesc, ca și cum aș evalua tot ce fac și spun.
"Deci spune-mi... de ce ești aici?"
"Eu..." fac o pauză. „Clic pentru postul de barou”.
— Și ce știi despre Club Exotic?

„Nu mult, mă tem. Sper că puteți arunca puțină lumină asupra poziției.”
Ea stă cu un zâmbet înțelegător și își încrucișează picioarele. "Spune-mi despre tine."
dau din umeri. "Ce vrei sa stii?"
Ea ridică o sprânceană. "Totul."
„Am douăzeci și cinci de ani. American."
— Pot să aud asta.
„Eu studiez dreptul aici, la Londra, cu o bursă”.
"Lucra฀ i?"
— Da, într-o cafenea din Kensington.
— Și nu ești fericit acolo?
„Sunt, dar nu plătește suficient și trebuie să-mi găsesc un apartament nou”.
„Bine”, răspunde ea. — Povestește-mi despre situația ta financiară.
La naiba, asta e puțin personal.
„Aprile, nu-mi pierde timpul. De ce ai nevoie de treaba asta, dragă?
Ceva din mine se sparge. „Pentru că toți banii mei sunt legați în casa mea din America și fostul
meu soț nenorocit nu va ieși de acolo ca să-i pot vinde”.
Ea zâmbește de parcă ar fi fericită cu răspunsul meu. — Deci, iei de la capăt?
Dau din cap, puțin stânjenită. Pun pariu că fostul tău soț nu va scăpa. "Da, sunt."
"Poti sa te ridici pentru mine?" Mă încruntă în timp ce ea se ridică și merge spre partea mea de
birou. "Stop."
Hei?
Oricum fac ce îmi cere ea și mă înconjoară, privindu-mă în sus și în jos. Îmi ridică părul și îmi
studiază fața. Își trece mâna peste șoldul meu și apoi își înclină capul.
"Ce faci?" Întreb.

— Cred că am un alt rol pentru tine.
Îmi încreț fruntea.
— Vă rog să luați loc. Se așează din nou și își leagă degetele în fața ei. — Lasă-mă să-ți spun
despre Club Exotic.
Îmi strâng CV-ul în poală. Vrea măcar să-l vadă? Am lucrat la asta ore întregi aseară.
„Suntem cel mai exclusivist club de domni din Londra”, continuă el. „Și avem francize în
toată lumea”.
Exclusiv? Te rog, dă-mi o pauză.
Ea și-a prefăcut un zâmbet și s-a comportat interesată.
„Membrii noștri plătesc o taxă de membru premium pentru a asigura confidențialitatea.”
„Cât este prima?”
„Asta depinde de ce nivel de membru au. Un membru de bronz, de exemplu, costă cincizeci
de mii de lire sterline”.
— Un an? icnesc.
Porsche zâmbește. „Da, un an. Un membru de argint este șaptezeci și cinci de mii, iar un
membru de aur este în jur de o sută zece.”
ce naiba
„Care este diferența dintre abonamente?” Întreb.
„Bronze are acces la facilități, bar deschis, restaurant premiat, sală de sport…”
Îmi încreț fruntea. O sală de sport? Stai, sunt confuz.
— Aprilie, face o pauză de parcă ar încerca să articuleze corect. „Membrii noștri vin aici
pentru a se putea amesteca cu prietenii lor în confortul intimității. Calibul bărbaților de aici
este excepțional de mare, inclusiv celebrități, politicieni, sportivi profesioniști, tipii aceia. Ei nu
doresc sau nu au nevoie de fotografii care să apară pe rețelele sociale despre viața lor privată,
așa că le facem posibil să scape de statutul lor public.”
Încerc să nu-mi dau ochii peste cap. Este un bordel. Spuneți așa cum este, doamnă.
"Înțeleg." Ochii mei îi țin pe ai lui. „Și ce primesc celelalte membri?”
„Au acces la toate facilitățile, dar primesc și dansuri nelimitate pe tur, precum și câteva
vouchere pe an”.
"Bine?"
— Vom ajunge la asta mai târziu.
"Ce primesc membrii de aur?"
„Toate beneficiile de mai sus, precum și timpul în Escape Lounge”.
— Escape Lounge?
„Ai idee cum ar fi să fii un bărbat înalt și să ai femeile să se năpustească

despre tine când mergi la un bar public?"
Mă uit la ea. Nu, și nu-mi pasă.
— Și știi câte femei încearcă să profite de bărbați puternici șantajându-i cu imagini?
dau din umeri. — Chiar nu m-am gândit la asta înainte.
„Celebritățile trebuie să se relaxeze fără teama de a fi fotografiate. Membrii noștri nu vin aici
pentru femei. Ei plătesc mulți bani pentru a-și proteja reputația și vin aici pentru a fi anonimi”.
Dau din cap. "Bine."
„Bineînțeles, poți avea un dans în poală, dacă vrei, sau poți sta la Escape Lounge, dar fetele
noastre sunt mai precaute decât membrii noștri. Documentele legale ale NDA sunt semnate
privind angajarea și calitatea de membru.”
"Ce inseamna asta?"
„Protejăm reputația femeilor noastre la fel de mult ca și a clienților noștri. Avem doar femei
de mare calibru care lucrează aici. Femei inteligente și frumoase care se pregătesc pentru facultate
sau se străduiesc să le ofere copiilor o viață mai bună. Nouăzeci și nouă la sută dintre candidații
noștri nu vor reuși să obțină un post.”
La naiba, nu o să reușesc, și acesta este modul lui de a mă dezamăgi politicos.

Se așează pe spate în scaun și își ridică bărbia. — Înțeleg că fostul tău soț a făcut un număr
cu tine?
Îmi prind strâns CV-ul. "El a facut."
— Și ce ai de gând să faci în privința asta?
„Ia-ți o diplomă în drept”, ridic din umeri.
„Cred că este timpul să începi să iei decizii care te vor pregăti pentru viață, nu-i așa?” Mă încruntă,
dar ea continuă. "Cred că ești mai presus de munca la bar."
"Ce inseamna asta?"
„În fiecare seară, la Escape Lounge, organizăm o prezentare de modă cu douăzeci și patru dintre
cele mai frumoase femei pe care le avem”.
Hei? Prezentare de modă.
„În fiecare noapte, douăzeci și patru de bărbați rezervă o ieșire, iar la sfârșitul prezentării de
modă, avem un cocktail privat”.
Ascult cu atenție în timp ce îmi imaginez scenariul pe care ea îl stabilește.
„În timpul cocktail-ului, Escape Girls își vor alege partenerul pentru noapte.”
— Îmi pare rău, m-am pierdut.
„A fi o Escape Girl nu înseamnă că te culci cu cineva, April. Ceea ce înseamnă este că vei petrece
noaptea cu bărbatul ales de tine.”
"Petrece noaptea?"
Ce naiba?
„Avem un hotel de cinci stele deasupra noastră și deținem un etaj de apartament.”
„Bărbații te aleg și apoi trebuie să te culci cu ei?” Mă încruntă îngrozită.
„Nu, nimic de genul ăsta”, răspunde el calm și mă întreb de câte ori a făcut acest joc. „Femeia
alege bărbatul și ea decide dacă să-l sărute sau să-l lase să o atingă”. Ea face o pauză.
"
Sau dacă alege să se culce cu el.”
„Deci…” ridic din sprâncene. — Acesta este un bordel de înaltă clasă?
Porsche râde. — Deloc, dragă. Ave฀ i încredere în mine. Bărbații pe care îi avem aici nu trebuie să
plătească pentru sex”.
"De ce imi spui asta?"
„Ești ceva special”. Ochii lui îi țin pe ai mei. — Ai acel factor X, April.
"Sens?"
„Vreau să fii o Escape Girl”.
stau pe scaunul meu. „Oh, îmi pare rău dacă ți-am dat impresia că sunt...”
— Cinci mii de lire pe noapte.
eu inghet. "Ce?"
„Plaia pentru a fi Escape Girl este de cinci mii de lire pe noapte. Adică aproape șapte mii
de dolari în moneda SUA. Nu trebuie să te culci cu nimeni. Nici măcar nu trebuie să le
atingi. Trebuie să petreci noaptea într-o suită cu ei, dar în apartamente sunt două
dormitoare dacă te hotărăști să nu mergi acolo. Avem securitate nonstop, iar siguranța
și identitatea dumneavoastră sunt întotdeauna protejate.”
„Eu... nu... vreau să spun... ce? Mă simt nervos. — Cinci mii de lire pe noapte?
Porsha zâmbește, știind că mi-a stârnit interesul. — Așa este, April. Ai putea câștiga
douăzeci de mii de lire pe lună doar lucrând un schimb pe săptămână.”
Aș putea plăti chiria unui an întreg în doar o lună.
ce naiba
"Gandeste-te la asta."
eu tac.
— Kayla tocmai s-a înregistrat.
— Kayla din sala de așteptare?
„Da, acum așteaptă cu nerăbdare turneul în culise”.
"Oh." Nu am cuvinte.
Ea se oprește. Vino și privește în jurul tău. Te poți gândi la asta.” Se ridică și deschide
ușa, în timp ce eu stau nemișcată, șocată... ce naiba?
Kayla. Porsche zâmbește. — Ești gata de turneu?
„Sigur că da”, răspunde Kayla. Ea pare la fel de încrezătoare ca ziua în privința asta. Știați pentru
ce post aplicați?
Porsha își îndreaptă atenția spre mine. — April, vii?
mă ridic în picioare. „Nu cred…” Vocea mea se stinge.
Cinci mii de lire pe noapte.
"Sa mergem." Kayla face ochii mari. „O privire în jur nu va strica”.
Mă uit între ei, simțindu-mă ca cea mai mare bucurie a uciderii. „Hm, bine. Cred."
Urmăresc pe Porsha și Kayla afară din birou și cobor scările. Clubul arată ca un teatru vechi pe
o scenă. Are o scădere treptată până la scenă din față, iar deasupra sunt mici secțiuni, clar
înainte de niște niște. Porsha ia un card, trece un scaner și se deschide o ușă mare de securitate
neagră. Mergem prin ceea ce pare a fi spatele unui Victoria's Secret . Mici vanități aliniază spațiul,
pline de machiaj, peruci și tot felul de lucruri pline de farmec.
Intrăm într-o altă cameră și văd un suport uriaș căptușit cu rochii de designer, toate cu paiete,
dantelă și pene.
Dumnezeu.
„Toate tratamentele ei de înfrumusețare și laser sunt în casă în timp ce ea lucrează aici”, spune
Porsha în timp ce ni se alătură. „Și există o limită în rândurile lui. Escape Girls poate lucra doar de
patru ori pe lună.”
Kayla se face pe loc, ca și cum acesta este cel mai interesant lucru care i s-a întâmplat
vreodată. — Îți vine să crezi asta? ฀ opte฀ te ea.
"Esti nebun?" eu gura.
„Shh”. Își leagă brațul cu al meu. — Uită-te doar în jur.
O urmăm pe Porsha prin club. Ne face cunoștință cu echipa de securitate și apoi ne conduce la lift.
„Într-o tură normală, veneai să-ți faci coafura și machiajul profesional, apoi îți alegi rochia.”
Stomacul îmi flutură de nervi când urcăm cu liftul. Îmi imaginez scenariul pe care îl stabiliți.
„V-ar fi prezentat membrilor Escape în timpul prezentării de modă și apoi după cocktail-ul”. Ușile
liftului se deschid și o urmăm pe holul elegant. „Ți-ai alege partenerul și ai urca cu ei în
apartamentul tău”. Își folosește cardul de securitate și deschide ușa și apoi o ține pentru ca noi să
trecem.
Intrăm înăuntru și, în timp ce privesc prin apartamentul luxos, stomacul începe să-mi fluture și
mai mulți nervi.
Telefonul Porșei sună, se uită la el în mână. „Trebuie să iau asta; scuză-mă pentru o clipă Uitați-vă
în jur, fetelor." Ea iese pe hol și Kayla începe să sară de entuziasm. "O, Doamne." Îmi ia mâinile în
ale ei. "Îți vine să crezi asta?"
„Nu pot să-mi trag un tip bogat pentru bani”, șoptesc eu.
— Sigur că po฀ i. Am mai făcut rahat gratis înainte.
Râd. Asta este adevărat.
— Cinci mii de lire, April, și nici nu trebuie să te culci cu ea.
"Nu pot sa o fac. Morala mea nu mă lasă”.
„Am nevoie de un apartament nou și de o lună în Spania mai mult decât am nevoie de moral.
Unde te duce a fi o fată bună?
dau din umeri.
„Trăind într-o groapă. Acolo.”
— Kayla, șoptesc eu. "Acesta este plin ."
"Hai. Ne putem ajuta unul pe altul prin asta. Când avem șansa să facem din nou astfel de
bani?" Ea zâmbește, cu fața plină de speranță. — Și în plus, dacă e nasol, plecăm.
„Este prostituție”, șoptesc eu.
„Este doar o ofertă, asta-i tot. Nu trebuie să ne culcăm cu ei. Porsha a spus-o ea însăși.”
— Dar știi că probabil o vom face.

„Ma pot gândi la lucruri mai rele decât să mă culc cu un sportiv profesionist”.
Râd.
Și în plus, nimeni nu va ști vreodată. Este treaba perfectă, April.”
„Doamne”, șoptesc eu. Nu pot să cred că mă gândesc la asta.
Porsha se întoarce în apartament. "Apoi?" Ea zâmbește în timp ce se uită între

noi. „Ce părere aveți fetelor?”
"Sunt în!" anunță Kayla.
Porsche zâmbește. "Grozav." Ea își îndreaptă atenția spre mine. — Și tu, April?
„Oh”, fac o pauză. Chiar vreau banii, dar... Doamne. "Nu cred că..."
— De ce nu încerci o noapte? mă întrerupe ea.
Mă uit la ea, mintea mea fiind un pachet de confuzie.
„Cinci mii de lire sterline pentru o noapte. Merită încercat.” Ea zâmbește.
Ochii îmi pâlpâie între ei doi, iar Kayla dă din cap cu entuziasm.
Cinci mii m-ar scoate din cămin, chiar dacă doar pentru câteva luni.
Oh, la naiba.
„Bine, într-o noapte”, sunt de acord.
Zâmbetul Porșei se lărgește. „Fantastic. Am început antrenamentul tău
dimineața”.
Imi inchid ochii.
Ce dracu am acceptat?
Sebastian
Intru in restaurant exact la 7:00 dimineata. Spencer și Masters sunt deja așezați la masa noastră
obișnuită din spate. Aceste întâlniri de la micul dejun sunt tot ce putem părea să stoarcem în
aceste zile.
Timpul cu cei mai buni prieteni ai mei este prețios.
Julian Masters și Spencer Jones.
Suntem aproape încă din copilărie. Sunt frații pe care nu i-am avut niciodată.
Julian are copii și acum o soție, așa că îi este ocupat tot timpul liber, iar Spencer este proaspăt
căsătorit cu soția sa Charlotte, care este însărcinată. Are nevoie de aceste mic dejun cu noi pentru
a supraviețui. Ea îi sparge mingile și este foarte amuzant.
— Auzi. Zâmbesc când cad pe scaunul meu.
„Hmm,” mârâie Julian în timp ce citește ziarul.
— Poți să nu mai fii atât de morocănos? întreabă Spencer în timp ce își unge pâinea prăjită. „M-
am săturat de oameni morocănos. Mă enervează.”
— Ce-i morocănos în asta? întreabă Julian. "Am spus bună."
"Oh, la naiba. Poți măcar să te asculți? Este tonul tău,” Spencer își dă ochii peste cap.
Julian falsifică un zâmbet. — Te simți puțin prețios în dimineața asta, nu-i așa, Spence?
„Sunt, de fapt. Buna dimineata Seb. Ce mai faci prietenul meu drag?" întreabă el dulce.
Râd când îmi arunc șervețelul în poală. "Buna dimineata baieti".
Apare chelnerița. "Pot lua comanda dumneavoastră?"
„Voi lua tortilla și un suc proaspăt”, spun.
"La fel."
„Faceți trei”, spune Julian.

Ea zâmbește și dispare.
"Ce mai e nou?" întreabă Spence, luând o înghițitură din cafea.
"Orice." Căsc și mă întind. "Sunt obosit."
— Nu dormi bine? întreabă Spencer.
— Nu, sunt al naibii de bine să plec.
— Da, bine, bucură-te de liniște. Spencer suflă cafeaua. „Nu mă îndoiesc că Charlotte încearcă să mă tragă
până la moarte. Până se va naște acest copil, nu-mi va mai rămâne nici un pula. În familia noastră vor fi
două mame”.
Julian zâmbește în timp ce își citește ziarul. „Ah, sex gravidă. Este ceva mai bun?"
„Dormiți, Maeștri. Aș vrea să dorm puțin din când în când,” oftă Spencer. — Mă golesc al naibii
de aici.
„Ce dificultate. O soție fierbinte și excitată.” Îmi dau ochii peste cap. „Dă-mi o pauză, vrei?”
"Mai multa cafea?" întreabă chelnerița ridicând oala.
"Vă rog."
"Mulțumesc."
Chelnerița ne servește cafeaua și ne lasă în pace.
"Oh." Zambesc. — Buddy are o iubită.
— Da? Spencer se așează. — Acesta este primul, nu?
„M-a sunat aseară, este atât de entuziasmat”. Buddy este fiul surorii mele. Tatăl lui a plecat când avea doi
ani, iar eu am fost poziția lui cu tata de atunci. Ne prindem din urmă de câteva ori pe săptămână. Nu l-aș
putea iubi mai mult pe băiatul ăla dacă aș încerca.
„O să-l aducă în weekend”, îi spun.
„Ce spun părinții când îl întâlnesc pe primul partener al copilului lor?” Spencer se încruntă.
„La naiba,” spune Masters categoric, fără să-și ia ochii de la hârtie. "Pur si simplu. Du-te în iad și du-te în
iad”.
Noi radem.
Julian nu a fost ușor. Fiica lui Willow îl pune la încercare cu deciziile proaste ale partenerului ei.
„Ei bine, sunt încântat pentru el”, zâmbesc cu tristețe. „Se pare că este cel mai bun lucru de la
feliile de pâine.”
— Nu sunt toate când ai vârsta aceea? întreabă Masters.
"Ce face฀ i azi?" întreabă Spencer.
— Același rahat, o zi diferită. Julian ridică din umeri.
— Ei bine, mă opresc și îmi rearanjez șervețelul din poală. „După ce voi pleca de aici, voi merge
cu mașina prin oraș, prin trafic la orele de vârf, să merg la o cafenea și să fiu servită de cea mai sexy
femeie pe care am văzut-o de mult timp. Cine, adaug eu, face cea mai proasta cafea pe care am
gustat-o vreodată? "
Amândoi râd de mine.
— Conduci prin tot orașul în căutarea unei cafele proaste? Julian se încruntă.
„Nici nu ai putea numi asta cafea. Aș putea să mor din cauza asta, este atât de rău.”
Spencer arcuiește o sprânceană. „Isuse, trebuie să fie fierbinte”.
"Ea este. Cu toate acestea, este prea tânără și sănătoasă pentru mine."
"De ce? Câți ani are?"
"Nu știu." Îmi mișc buzele în timp ce îmi trec mâna prin barbă. — Cred că aveam peste douăzeci
de ani.
„Nu e prea tânăr”, răspunde Spencer.
"Este." Îmi încreț fruntea. „Am treizeci de ani. Dacă o cer să iasă, probabil că va crede că sunt un
ticălos”.
„Asta pentru că ești atât de înfiorător”, mormăi sec Masters.
— Exact ideea mea. Îmi țin ceașca de cafea lângă el. — Oricum, am un plan.
"Ce?"
„Voi continua să merg acolo până mă va cere să ies .”
— Atta băiat. Spencer mă bate pe spate. „Persistența plătește”.
„Asta dacă trăiești din cafea”, spune Masters în timp ce răsfoiește pagina ziarului său.
Terminăm micul dejun și, în scurt timp, mă trec cu mașina la Kensington pentru cafenea.
Nu sunt foarte sigură ce este despre această fată, doar că m-am gândit constant la ea, ceea ce este
ciudat în sine. Nu mă gândesc la femei... niciodată.
Parcă mașina și deschid ușa grea a cafenelei, fără să ratez felul în care sună soneria din tavan.
April ridică privirea, privirile ni se întâlnesc și ea zâmbește blând, o simt în intestine.
Tipul cu care lucrează și schimbul lui de priviri și clătină subtil din cap.
Ce inseamna asta? A spus ceva despre mine?
Mă duc la tejghea.
„Bună ziua, domnule Garcia”, zâmbește el sexy.
Îmi mișc buzele pentru a-mi ascunde bucuria că își amintește numele meu. "Bun venit
aprilie."
— Macchiato dublu, domnule?
Moarte într-o ceașcă.
Ridic o sprânceană. De fapt, acesta este ultimul lucru pe care mi-l doresc. "Da, te rog."
„O voi face”, îi spune el tipului cu care lucrează. Cu un semn din cap, el dispare pe spate. Se
întoarce spre aparatul de cafea și ochii mei călătoresc pe corpul lui.
și se opresc pe fundul lui. Poartă blugi skinny care o îmbrățișează peste tot
corect.
Serios... fierbinte ca dracu' .
Este înaltă, cu un corp atletic. Părul ei este tuns într-un bob scurt blond. Este gros și are un pic de
bucle. Ochii ei sunt mari și căprui, iar pielea are un ton frumos de miere.
Doar privirea la ea mă face greu.

"Ce face฀ i azi?" întreabă peste umăr.
Îmi smucesc pula la gândul la tine. — Doar lucrez.
— Oh. Ce faci pentru a trăi?
Ce vrei sa fac? "Sunt arhitect."
Ea se întoarce și zâmbește. — Uau, e impresionant.
Ochii ni se blochează și am o imagine a ei în genunchi în fața mea, sugându-mi penisul. Îmi mușc
buzele pentru a încerca să-mi ascund reacția față de ea. A trecut mult timp de când o femeie m-a
afectat în acest fel.
Ea zâmbește, de parcă mi-ar fi citit gândurile, și ne uităm unul la altul în timp ce aerul trosnește între ele
ne.
Intreab-o.
— Iată cafeaua ta. Ea mi-l transmite.
Intreab-o.
"Mulțumesc."
Intreab-o.
„O zi bună Sebastian.” Îmi oferă un zâmbet jucăuș.
Penisul meu se strânge la sunetul ei care îmi spune numele. "฀ i tu."
Mă întorc fără tragere de inimă spre u฀ ă.

La dracu.
Expiră frustrat și deschid ușile. La naiba.
Iau o înghițitură de cafea și fac o față.
Hristoase Atotputernic, asta e cafeaua. O arunc imediat la gunoi.
Se pare că mă voi întoarce mâine.

Aprilie
„Uau”. Porsha mă privește în sus și în jos. "Arati grozav."
Mi-am pus mâna pe burtă. "Aceasta este o nebunie."
„Foarte bine”, zâmbește Porsha.
Vorbăria fetelor din jurul nostru umple camera. Toți par atât de încântați să fie aici. În
ultimele trei ore, am fost proxenetizată, înfrumusețată și am avut fiecare tratament de
frumusețe cunoscut de om. Mi-au terminat părul și machiajul și port cea mai frumoasă rochie
din paiete pe care am văzut-o vreodată.
Este primul meu schimb la Escape Club și sunt pe cale să intru pe catwalk. Kayla nu este aici. Se
pare că două fete noi nu pot începe în aceeași noapte din cauza a ceva legat de o reclamă.
Cred că o să vomit. Nu fusesem niciodată atât de nervos.
La ce mă gândeam?
"Sunte฀ i gata?" întreabă Porsche.
„N-nu”, bâlbesc eu.
"Vei fi bine." Ea îmi ține umerii în mâini. „Urmează-mi exemplul și fă ceea ce te învățăm la
antrenament”.
Dau din cap. "Bine."
Pot auzi muzica care se aude. Una câte una, fetele ies și își fac treaba. Aud și vorbăria
bărbaților din cocktail bar în timp ce urmăresc prezentarea de modă.
Iau un cocktail de la o masă și îl pun într-una.
Doamne ajuta-ma.
Deci, am auzit anunțul. „Și în seara asta, vă prezentăm o nouă Escape Girl. Acesta este primul tău
schimb, așa că te rog bine-ai venit frumosului Cartier.”
Ies pe scena si ma uit la barbatii adunati in jurul podiumului.

Imediat, ochii mei întâlnesc un bărbat care stă la capăt
urmări.
Fața îi cade când mă vede.
Oh nu…
Este el.
Domnul Garcia este aici.

aprilie îngheț pe loc și ne uităm unul la altul.
Ce naiba?
La naiba, nu. Nu vreau să mă vadă aici.
Aștepta฀ i un minut ...ce naiba caută aici?
Glumești cu mine?
Doamne, și mi s-a părut frumos. ce gluma
Tipic. Un alt bărbat din visele mele care se dovedește a fi o bancă de spermă.
naiba.
Sunt atât de săturat de bărbați.
El își îngustează ochii la mine, iar eu îi îngust pe ai mei.
Nu te uita așa la mine, idiotule. Te văd așa cum ești acum.
Sleazebag.
„Pot să vă prezint tuturor noii noastre Escape Girl”, spune Porsha în microfon.
„Acesta este primul tău schimb. Ea este complet intactă.”
Șoapta tăcută de mirare cade peste cameră și simt căldura ochilor tuturor asupra mea.
„Cartier este la fel de inteligentă, pe atât de frumoasă, sunt sigur că sunteți cu toții de
acord, domnilor”.
Mă uit în jurul meu la toți bărbații care stau, încântați, în jurul podiumului. Mirosul de
bani atârnă în aer. Atâtea costume scumpe pentru bărbați chipeși, bine îngrijiți. Fiecare
la treizeci sau patruzeci de ani.
Mă întreb dacă vreunul dintre ei este căsătorit.
Iad.
Ce naiba fac aici?
La naiba Kayla și excitarea ei contagioasă. Unde este ea acum, nu?
Acesta este un coșmar viu.
Doar du-te într-o cameră și du-te la culcare. Nu trebuie să fac nimic cu nimeni, îmi amintesc.
— Domnilor, cine va fi? întreabă Porsha în cameră.
Toți bărbații zâmbesc sumbru, bând din mine.
Aproape că îi simt foamea.
Mi se blochează respirația de la admisie, umerii mi se prăbușesc și forțesc un zâmbet.
Dacă mă duc în iad, o pot face și cu forță.
„Domnilor”, spune Porsha, de parcă ar fi fost un fel de spectacol de scenă. Ei bine, cred că este,
într-adevăr. „Scrieți-vă intențiile. Cine vrea să fie primul bărbat cu care își petrece noaptea
Cartier?
Toți bărbații încep să se miște și vin și stau în fața mea, așa cum a spus Porsha.
Mă uit la singurul om care nu: domnul Garcia.
„Bună, sunt Jonathan”, spune un bărbat blond în timp ce mă ia de mână și o sărută pe dos.
Ochii lui îi țin pe ai mei și îmi sărută din nou mâna. "Încântat de cunoștință."
"Buna ziua." Stomacul îmi flutură de nervi și forțesc un zâmbet. "La fel de."
Bennet. Un bărbat cu părul negru zâmbește. "Este o plăcere."
Îi strâng mâna și zâmbesc. "Încântat de cuno฀ tin฀ ă."
Rând pe rând, bărbații se prezintă, iar Porsha are dreptate: majoritatea sunt superbe. Și chiar dacă
nu au fost binecuvântați genetic, toți au „Factorul It”.
Mă uit la Sebastian, care stă singur și sorbi din whisky. Ochii lui privesc drept înainte, de parcă ar
fi îngrijorat.
De ce nu faci coadă să mă primești? Știu că mă placi. Cel puțin așa credeam. Mă uit la
rândul de fete frumoase de lângă mine și bănuțul scade.
El este aici pentru altcineva. Unul din ei.
La dracu.
"O sa incep sa licita!" sună un bărbat din spate. — Treizeci de mii de lire sterline.
Unii dintre bărbați râd. "Cincizeci de mii."
Hei? Ce se întâmplă?
— Șaptezeci și cinci de mii de bacșiș pentru a petrece noaptea cu mine! strigă un bărbat cu o voce
fermă.
Mă uit în jur. Se pare că are loc un fel de licitație.
La dracu, mi-au spus despre asta, primesc 25% din prețul licitației peste salariu dacă iau
unul dintre ei.
"Optzeci și cinci."
"O sută!" sună un alt bărbat.
Din viziunea mea periferică, îl văd pe Sebastian așezându-și whisky-ul pe masă și întorcându-
se spre ușa de ieșire.
Ce... pleacă?
Mă uit nervos în jur. Pleacă?
"The!" Îl sun.
Sebastian continuă să meargă și eu arăt spre el. Omul acela de acolo. Cel care merge la u฀ ă”.
— Domnule fierar! Sună Porsche.
Sebastian se oprește la fața locului, încă cu fața la ieșire.
„Cartier te-a ales”, strigă el.
Sebastian se întoarce și îi țin ochii pe cei ai Porșei înainte de a spune: „Ea nu are ceea ce
îmi doresc”. Vocea lui plată și lipsită de viață.
M-am uitat la el. Idiot.

„Nu așa funcționează și dumneavoastră știți, domnule Smith”, spune Porsha. „Fetele noastre
iau deciziile. Dacă Cartier te vrea, Cartier te primește.”
Ochii lui Sebastian îi întâlnesc pe ai mei și apoi își ridică bărbia sfidător. "Nu sunt interesat."
Îmi simt fața înroșită de jenă. Acesta este, probabil, cel mai degradant lucru care mi s-a întâmplat
vreodată. La naiba.
— Domnule Smith, urmați regulile sau renunțați la calitatea de membru. Porsche bate joc.
Își linge dinții, evident furios, și se apropie de mine. "O suta treizeci!" strigă un alt bărbat din
spate.
Sebastian stă în fața mea, la câțiva centimetri de fața mea, și ne uităm unul la altul.
Mânia săltă printre noi. Exact de ce suntem supărați, nu știu. De fapt, asta este o minciună. Știu.
Este faptul că se dă jos pe aici, adică. Și aici mă gândeam că sunt cineva special. Nu știu dacă am
fost vreodată atât de supărată pe cineva pe care nici măcar nu-l cunosc.
Ridic o sprânceană.
Se uită la mine și apoi, fără un cuvânt, mă ia de mână.
— Pe aici, mormăie el pe sub răsuflare.
Porsche îi zâmbește. "Asa mai merge."
Îi simt pe ceilalți bărbați din cameră privindu-ne în timp ce mergem spre
usa si apoi am intrat in lift. De îndată ce ușile se închid, Sebastian îmi scăpa mâna ca un
cartof fierbinte. Privim înainte în tăcere totală în timp ce călătorim în sus.
Ea nu are ce vreau eu.
Ca naiba, eu nu. Te-aș putea face să te rogi pentru mine dacă aș vrea, nenorocitule de sine.
Ușa liftului se deschide și ea merge pe hol cu cheia apartamentului în mână. Îl urmăresc. Nici nu-l
vreau acum, dar la naiba dacă îl las să mă facă de rușine așa sau să aduc una dintre celelalte fete
în fața mea. Cine naiba se crede idiotul ăsta?
Ea nu are ce vreau eu.
Sângele meu începe să fiarbă când deschide ușa apartamentului și intră. Ușa aproape că mi s-a
trântit în față. Bunele maniere, idiotule.
Intru in spatele lui.
Merge direct la bar și își toarnă un whisky, ridică sticla cu pricina.
„Nu, mulțumesc”, spun eu tăios.
Îmi las geanta pe masă și văd o găleată de argint plină cu gheață și o sticlă de șampanie. Asa
mai merge.
Sebastian urmărește linia mea de vedere.
— Vrei una dintre acestea? el intreaba.
"Vă rog."
Deschide sticla, îmi turnă un pahar de șampanie și, în cele din urmă, mi-l dă.
Ne uităm unul la altul în timp ce luăm o înghițitură din băuturi,

animozitatea săltă între noi.
— Credeam că treaba ta este să faci cafea de rahat? Bea-ți whisky-ul.
Un zâmbet sarcastic îmi trece pe față. „Sună rapid să judeci un bărbat care plătește pentru sex”.
Face un zâmbet de parcă ar fi prost. „Prefer să plătesc decât să vând”.
— Același rahat. Iau o înghițitură de șampanie și apoi zâmbesc dulce. „Dar acum am fost plătit.
Așa că fugi... domnule Garcia, spun eu.
Disprețul se scurge din toți porii ei în timp ce ochii ei îi țin pe ai mei. — La ce naiba te joci?
฀ opte฀ te el.
Eu fac un pas înainte, așa că sunt la doar câțiva centimetri de fața lui. „Speram să obțin niște
satisfacții sexuale”, spun eu încet. — Dar tu nu ai ce vreau eu.
Maxilarul i se strânge în timp ce se uită la mine și își scoate încet jacheta de costum. — Am
mai mult decât vrei tu.
"Mă îndoiesc-"
Mă întrerupe apucându-mă de mână și punându-o pe picioarele lui. Penisul lui este tare sub
materialul pantalonilor de costum.
Sângele meu începe să se încălzească și neputincios mâna mea se închide în jurul formei penisului
lui tare.
"Fă-ți treaba!" bate în joc și este evident că este furios că sunt aici.
"Ai vrea tu."
Ochii lui sunt ațintiți asupra ai mei. „Pune-te în genunchi și suge-mi pula, curvă murdară.”
Emoția îmi țipă prin corp. Asta e dracului... dar naiba, e cald.
„Nu ți-aș suge pula dacă ar fi ultima pula de pe Pământ”, șoptesc eu. „Sunt rupt, nu
disperat”.
O urmă de zâmbet îi străbate chipul, îi place și acest joc.
El face un pas înainte și îmi prinde fața cu o mână, strânsoarea lui aproape dureroasă în timp ce
îmi linge partea laterală a feței și își lasă gura la urechea mea. — Vrei să fii curvă, Cartier?
Inima mea începe să-mi bată în piept la dominația lui.
— Vrei să fii folosit? El mârâie lângă urechea mea, strângându-mă mai tare pe față. —
Vrei să-mi suflu sarcina în față? Îmi apucă o mână de păr și îmi trage capul pe spate, astfel încât
fața mea să fie spre a lui. "Pentru că am un penis foarte plin care caută să fie golit."
Hristoase Atotputernic, e al naibii de murdar.
Mi s-a răspândit pielea de găină. Strânsoarea lui aproape dureroasă.
Îmi trage din nou capul pe spate și mă mușcă cu putere de gât. Corpul meu mă trădează și
pompează de emoție.
Da.
Îmi linge buzele întredeschise și o simt pe sexul meu. Îmi ia buza de jos între dinți și o întinde.
Făcând peste tot și scâncind.
Îmi linge din nou fața și mă imobilizează în strânsoarea mâinii lui. Tot ce pot face este să închid
ochii.
Răspunde la întrebare, Cartier. Vrei pula mea sau mă duc să găsesc pe altcineva care o vrea?
șoptește el întunecat. „Orice păsărică udă va fi potrivită”.
Strânsoarea lui pe fața mea este dureroasă în timp ce îmi linge fața încă o dată, apoi îmi mușcă
lobul urechii.
Sfântă mamă de rahat.
Nu așa vorbesc sau se comportă bărbații respectabili.
Un fel de bandă de cauciuc morală se rup și dintr-o dată vreau să fiu cine crede el că sunt.
a.m.
Vreau să fiu curvă lui.
„N-ai supraviețui păsăricii mele”, îi șoptesc. — Te voi ruina pe viață, micuțule.
Gura i se sparge într-un zâmbet lent și sexy și se întoarce de la mine în timp ce își smulge cu putere
cravata, desfăcând-o. "Ai vrea tu."
Îmi iau șampania și iau o înghițitură.
Ochii noștri sunt încuiați și, buton cu nasture, își descheie încet cămașa. Pieptul lui este lat și măsliniu,
cu o împrăștiere de păr întunecat și mă aruncă în aer, dacă nu chiar cel mai perfect exemplar
masculin pe care l-am văzut vreodată.
Tot om.
Sexul meu începe să bată. Doamne, nu mă lăsa să mă transform într-o curvă, într-o curvă murdară
care o vrea rău.
Își deschide complet cămașa și o scoate de pe pantaloni.
Ochii mei cad pe corpul lui și îmi înghit nodul din gât. Nu știu dacă am făcut-o vreodată
fost atât de pornit.
Acest lucru este greșit, este o mizerie și este foarte primitiv.
Isi desface nasturele de la pantaloni si se rearanjeaza in pantaloni. Vârful penisului lui dur se sprijină
pe talia ei, iar ochii mei zăbovesc pe capul gros mov.
E atârnat.
Bine, această mică fantezie continuă să ofere.
Loviți, loviți, loviți- mi pulsul se accelerează .

Se apropie și îmi ia paharul de șampanie ca să-mi ia o înghițitură din băutură. Apoi, cu ochii pe ai mei,
înclină încet paharul și lasă șampania să-mi curgă pe decolteu. E frig și sfarcurile mele sunt dure.
Mă sărută pe gât și mușcă și suge până ajunge la șampanie. Acolo, îl linge cu lovituri puternice ale
limbii sale groase.
Îmi tremură interiorul.
La naiba!
Cine distruge pe cine aici?
„Scoate-ți rochia aia, mârâie el.
Râd în hohote pentru că asta e o nebunie și cine naiba sunt eu?
„Dacă vrei, scoate-l”, îi spun. „Nu mă dezbrac pentru nimeni, mai ales pentru
proștii de titlu.”
Mă împinge înainte. — Vei face mai mult decât să mă dezbraci pentru mine.
Mă întoarce și îmi descheie rochia cu o smucitură. Alunecă peste umerii mei și se bazează pe podea în
jurul picioarelor mele.
Mă mângâie pe fund. „În genunchi”, mârâie el.
Mă întorc și stau nemișcat, față în față cu el acum.
„Am spus, pune-te în genunchi”, spune el.
Este prea fierbinte pentru a fi manevrat.
Neputând să nu mă supun, mă las la pământ și îl privesc cum își trage pantalonii jos până când penisul
său gros se eliberează.
Asta nu făcea parte din plan, April.
Penisul lui este umflat cu vene groase pe lungime. Mi-o sări de pe obraz, privindu-mă. "Limba afară."
Scot limba și mă uit la el uimită.
În sfârșit, un bărbat care știe ce vrea.
— Mai departe, mârâie el.

Fac ceea ce îmi spune și el face un pas în lateral, alunecându-și partea de jos a penisului deasupra limbii mele.
"
Da , șuieră el, doar. Ca. Ce." El repetă mișcarea și pre-ejaculează mărgele pe ale lui
extrem.
Gândul că el se desface din cauza mea îmi prăjește creierul și mă strâng din greu pentru a-mi opri orgasmul.
El mă are și mă are bine. Acesta este următorul nivel al naibii de fierbinte.
Vreau să încerc. Îl vreau în gură.
Îmi întorc capul spre el. Îmi prinde o mână de păr și îmi trage fața spre a lui, cu ochii lui întunecați ținându-i
pe ai mei.
"Având." Se aplecă și îmi linge încet buzele. — Îți spun când să sugi. Mă linge din nou, dar de data aceasta
se transformă într-un sărut, limba lui dansând seducător pe a mea. Mi se închid ochii.
Oh Doamne.
Cu mâinile lui încă în părul meu, limba lui trece peste vârful meu, înainte și înapoi, înainte și înapoi.
Totul în această configurație este greșit, fierbinte și al naibii de oase. Ca ... ma simt rau pana cand
o vedetă porno sau așa ceva. Acesta este un teritoriu neexplorat pentru mine. Viața mea sexuală a fost
întotdeauna normală, în cel mai bun caz.
Ea îl apucă de baza penisului și se ridică, rupând sărutul. El își freacă vârful penisului peste buzele mele
întredeschise și ochii lui se întunecă de încântare. Un zâmbet întunecat și periculos îi străbate chipul. „Îmi place
acest aspect la tine.”
Zâmbesc în jurul ei. — Taci sau îl mușc.
El râde înainte de a-și aluneca penisul în gâtul meu și mă simt greață.
"Ia-l." Mâinile lui se strâng în părul meu. — La naiba, ia totul.
Dumnezeule, e un om grozav.
Închid ochii și încerc să-i fac față dimensiunii. Gustul pre-spermei sale îmi încălzește papilele gustative.
Ochii ni se blochează și apoi, de parcă n-ar mai suporta, mă ajută să mă ridic și îmi alunecă
chiloții pe picioare. Își alunecă degetele pe buzele mele care picură și i se închid ochii în timp ce
scoate un șuierat ascuțit.
Se întoarce repede și își bagă mâna în buzunarul jachetei. Înainte să-mi dau seama, își pune
prezervativul și mă târăște pe canapea, unde se așează într-o poziție așezată. Mă împinge pe el și
apoi își ridică baza penisului, cu ochii ațintiți asupra ai mei. "Hai să o facem."
Râd în timp ce îmi pierd orice control și mă încarc pe el.
Degetele lui găsesc acel loc între picioarele mele și el alunecă încet două degete adânc
înăuntru.
„Strâns și ud”, spune el. „Așa cum îmi place”.
Degetele lui se mișcă în mine, aproape violent în timp ce îngenunch peste el, apucându-i umerii
largi pentru echilibru. Sunetul excitării mele răsună prin cameră și tremur.
— Nici să nu te gândești să vii. Îmi mușcă sfarcul prin sutien. Capul meu se înclină pe spate și
plâng zgomotos.
Sfinte rahat. Ce naiba se întâmplă aici?
El este un zeu.
Și nu ar trebui să fac asta.
Mă apucă de obrazul fundului și, cu o mână ținându-mă și cu cealaltă trăgându-mă spre el,
alunecă adânc. Simt înțepătura ascuțită a posesiunii lui deschizându-mi larg corpul.
Oh... la naiba.
Ne uităm unul la altul și simțim că ceva se schimbă între noi.
„La naiba…” scâncesc înainte să mă aplec să-l sărut. "Atat de bun."
Zâmbește pe buzele mele și mă apucă de oasele șoldului, zdrobindu-mă de el, învârtindu-se

adânc în mine.
Un geamăt profund, gutural îmi scapă și încep să văd stele.
El nu stă în picioare!
El repetă încă o dată mișcarea delicioasă și aproape că îmi pierd controlul.
„Mă duc să esperma”, gemu. „Nu pot să țin”. Nimeni nu putea fi înșurubat așa și să nu vină.
— Bine. Se uită la mine și îmi dă părul de pe frunte. „Vii greu pentru mine, iubito. mulge-mi pula."
Mă lovește puternic când îmi ia buzele cu ale lui, iar eu plâng în gura lui, corpul meu convulsiv.
Atunci se întâmplă cel mai ciudat lucru. Strângerea lui pe fața mea se înmoaie, iar sărutul nostru
devine tandru. Ne oprim din mișcare și ne sărutăm ca și cum am avea tot timpul din lume, ca și cum
ar fi singurul lucru care contează. Este dulce și minunat și uit unde sunt.
Îmi zâmbește buzele și apoi mă ridică să mă întind pe spate pe canapea, unde îmi desfășoară
picioarele.
Ochii lui rămân ațintiți asupra sexului meu, în timp ce îmi desparte încet buzele de ale lui
degete.
Îmi țin respirația.
Ce faci?
Se oprește?
Nu vrei să vii?
Îmi întinde coapsele și se lasă în genunchi lângă canapea, lingându-mă. — Trebuie să te gust.
Limba lui groasă alunecă peste carnea mea și ochii lui se închid de plăcere. „Atât de bine”, geme
el împotriva sexului meu.
Pielea de găină mi se întinde pe coloana vertebrală în timp ce privesc cea mai sexuală creatură pe care am
întâlnit-o vreodată cum mă lingă.
Mă aplec și îmi trec degetele prin părul lui negru. El ridică privirea și ochii ni se blochează.
Iad sfânt.
Apoi e all-in, mișcându-se aproape violent împotriva mea; buzele, mustățile și fața lui strălucind de
dovada orgasmului meu.
Închideți ochii într-o stare de fericire absolută. Limba lui groasă pâlpâie și, o, Doamne, spatele
meu se arcuiește de pe canapea.
"Oh!" Plâng.
Mă învârte și mă târăște până la capătul canapelei, aducându-mă în genunchi înainte de a mă

trânti puternic din spate.
Aerul este forțat să iasă din plămâni și îmi împing fața înapoi pe perne.
O naiba!
Mă dă dracu, și sunt lovituri puternice, profunde și puternice. Penisul lui gros se mișcă într-o
bătaie de piston și, undeva, în năucirea mea, îmi dau seama că nu am mai făcut niciodată
Fusesem dracu așa.
Atat de adanc.
Atat de complet.
Începe să geme și eu zâmbesc lângă perne. Ce sunet al naibii de fierbinte. Se lovește de mine și apoi
rămâne adânc. Simt smucitura revelatoare a penisului lui în timp ce ejamă. El scoate un geamăt
gutural, și continuă să alunece încet înăuntru și afară, eliberând corpul ei de ultimul orgasm.
Îmi găfesc respirația; corpul meu este ud de sudoare. Mă uit peste umăr să văd zâmbetul
mulțumit al lui Sebastian.
Gâfâi și îmi las capul în jos, corpul meu încă tremurând de valuri de plăcere adânc în interior.
chiar acum
Se trage înapoi, răsuflând în timp ce își aruncă capul pe spate pentru a se uita în tavan. Mâinile
ei se sprijină pe șolduri.
— La naiba, gâfâie el.
Nu am cuvinte. Nu există niciun gând coerent în capul meu gol.
A fost menit să fie dulce și ușor, nu fierbinte și viclean.
A fost atât de întâmplător.
„Fă duș”, spune el și mă apucă de mână ca să mă tragă în sus. Mă conduce pe hol până la
baie. După ce a pornit apa fierbinte la duș, scoate prezervativul și îl aruncă la gunoi.
Fără un alt cuvânt, mă trage departe de el și îmi desfășoară sutienul.

Mă uit la reflectarea noastră în oglindă. Părul meu este peste tot și el este complet
gol.
Cred că suntem în apartament de cincisprezece minute. Prea mult ca să nu mă culc cu nimeni.

Cred că sunt într-adevăr o Escape Girl.
Geanta de catea extraordinara.
Sebastian îmi lasă sutienul pe podea, apoi îmi mișcă părul pe o parte a gâtului și mă sărută cu
tandrețe pe pielea sensibilă de acolo.
„Ai fost uimitor”, îmi șoptește el la ureche.
Mâna mea se ridică instinctiv la fața lui și stăm o clipă obraz la obraz. Ochii noștri se fixează pe
oglindă și fruntea ei se încrețește. Mă întorc spre el să-i cuprind fața cu ambele mâini și să-l
sărut ușor. Nu mai vreau nimic greu.
Vreau ceva dulce. vreau blând. vreau tandrețe.
Ne sărutăm câteva clipe, iar brațele lui mari și puternice se încrucișează în jurul meu. Mă
îmbrățișează strâns și oh... omul acesta.
Sărutul nostru devine disperat și mă prinde de perete, lăsându-ne limba să se exploreze

reciproc. Luându-ne timpul. Erecția lui dură este împotriva stomacului meu. Deschid ochii să văd
că ai lui sunt bine închise. El este aici cu mine.
Mă ridică și îmi înfășoară picioarele în jurul taliei lui. Fără să piardă timpul, alunecă adânc, chiar
acolo unde ar trebui să fie. Se simte atât de natural între noi încât nu pot să nu zâmbesc pe buzele
lui.
Ne mișcăm în sincronizare.
„La naiba”, șoptește el înainte de a se repezi și de a mă așeza.
"Ce se întâmplă?"
Își trage mâna pe față. "Trebuie să…"
"Ce?" Privește în jur ca un animal speriat. — Sebastian?
El smulge un prosop de pe cuier și îl înfășoară în jurul taliei ei. „Prezervativ”, spune el înainte
de a ieși din cameră.
Hei? Opresc dușul și îmi fac ochii mari. La dracu, am uitat un prezervativ.
Oh... cumpără un prezervativ, pornesc din nou dușul și merg sub apă
fierbinte, a฀ teptând să se întoarcă. Mi-am pus capul sub apă și zâmbesc în tavan în timp ce
apa opărțitoare îmi curge pe față. Nu pot să cred în seara asta.
Sebastian se întoarce la baie, acum complet îmbrăcat.
„Trebuie să plec”, spune el.
"Ce?"
Ochii lui îi țin pe ai mei, dar nu spune nimic.
"Ce faci?" Îmi încreț fruntea. — Avem toată noaptea împreună.
Deschide gura să spună ceva și apoi se oprește. "Ne vedem mai tarziu." Fără un alt cuvânt, fuge
din cameră.
Opresc dușul și alerg după el, luând un prosop de pe suport.
"Asta pentru că?" ฀ ipăt.
"Trebuie sa plec." Se grăbește spre ușa din față.
"Unde?"
„Casa”.
Fața mea cade când conectez punctele. "Glumești cu mine?" Clic.
El se oprește.
— Ești al naibii de căsătorit?
Se oprește și se întoarce spre mine. "Ce?"
"Sunteți căsătorit!" Plâng. „Ai o soție și o familie, nu-i așa? De aceea vii aici. De aceea trebuie să
pleci?
Își încrețește fața, vădit dezgustat. "Ce?"
Am o viziune a unei soții acasă care îl așteaptă și trei copii mici ghemuiți în paturile lor așteaptă pe
tata.
Mi se face un nod în gât pentru că, naiba, mă simt ca o curvă acum. Cea mai joasă formă de bas.
"Sunteți căsătorit?" ฀ optesc eu.

"Nu."
— Te așteaptă cineva acasă?
— Asta nu e în interesul tău.
Ochii mei plini de lacrimi.
Își trece mâna prin păr. „Sunt singur”, spune el în cele din urmă. — Nu că ar conta.
Se întoarce și, fără un alt cuvânt, pleacă.
Regretul îmi înoată în stomac.
Mă îndrept spre u฀ ă ฀ i îmi sprijin fruntea pe spate.
Ce naiba sa întâmplat?
aprilie
Mă întorc și privesc în jur apartamentul acum tăcut, luând în toată splendoarea lui luxoasă. Privirea
mea se îndreaptă spre cele două pahare pe jumătate goale de alcool de pe blat.
„La naiba”, șoptesc eu. "Ce naiba a fost aia?"
Îmi trag mâna peste față și mă întorc pe hol. Mă uit spre ușa din față.
Poate se va întoarce?
Mi-am pus ochiul alb.
Da, sigur că va fi.
Mă întorc la duș și îmi bag capul sub apa fierbinte.
Corpul meu încă bate cu putere. Simt pulsul în sexul meu. Mă spăl și mă doare întinderea de a-l avea
în mine. Corpul lui a funcționat bine cu al meu, prea bine.
Cum a mers totul atât de rău?
Ajung la duș și mă usuc. Îmi îmbrac halatul de catifea neagră care atârnă în spatele ușii de la
dressing și ies în sufragerie. Un sentiment de regret se instalează în pieptul meu.
La naiba... Sunt supărat pe mine.
De ce m-aș culca cu el când mi-am promis că nu o voi face? Nu asta sunt eu.
Rețineți că a fost ultima persoană de pe Pământ despre care credeam că va ajunge într-un loc ca acesta.
Îmi mai torn un pahar de șampanie și mă uit în frigider pentru a găsi o porție mare de căpșuni
acoperite cu ciocolată pe o tavă de argint. Le scot și intru în sufragerie, așezându-le pe măsuța
de cafea din fața mea. Iau telecomanda și pornesc televizorul.
Mă las jos și îmi încrucișez picioarele sub mine.
Sorbindu-mi șampania, mă uit în spațiu, cuvintele ei revenind la mine.
Sunt singură, nu că ar conta.
Mănânc o căpșună și aroma minunată îmi izbucnește prin gură.
Răspunde la întrebare, Cartier. Vrei pula mea... sau mă duc să găsesc pe altcineva care o vrea? Orice
păsărică udă va face bine.
Dumnezeu.
Am crezut că jucăm un rol... dar nu-i așa?
Închid ochii și îmi scurg paharul, doar ca să-l umplu imediat. Vreau să uit că în seara asta s-a
întâmplat vreodată.
Cinci mii de lire sterline nu s-au simțit niciodată atât de ieftine.
„Nu fi leneș. Detaliile eseului tău sunt pe foaia de temă care ți-a fost trimisă prin e-mail săptămâna
trecută”, spune lectorul de la locul său pe scenă. „Ține minte: aceasta este treizeci la sută din nota
ta totală. Porniți-l, oameni buni.”
Clasa scoate un geamăt audibil.
Clopoțelul sună prin difuzor, anunțându-ne de sfârșitul orei și începem să ne pregătim

birourile.
„Dacă ai probleme”, spune lectorul, „voi avea un grup de studiu după curs joia viitoare în bibliotecă
pentru a te ajuta să te pregătești”.
Mi-am pus laptopul în geantă. Chiar ar trebui să merg la asta. Nu am idee cum să navighez
în acest eseu. M-am uitat pe scurt săptămâna trecută și am fost foarte confuz.
Deși joi. De ce simt că am ceva joi?
Îmi pun rucsacul în spate și ies din sala.
La naiba... Lucrez la Escape Club joia viitoare. Este al doilea meu schimb.
Ugh, m-am simțit ca un rahat toată ziua azi.
A dormi singur în camera aceea de evadare aseară a fost cu siguranță un punct de jos din viața
mea. În timp ce plecam azi dimineață, am văzut câteva dintre celelalte fete părăsind
apartamentele lor cu întâlnirile de aseară. Mi-a frecat niște sare pe rănile mele.
Au rămas cu întâlnirea lor.
Mă plimb cu greu acum pe coridorul aglomerat, îndreptându-mă spre ultima mea prelegere a zilei.
De ce naiba m-a deranjat asta? Nu e ca și cum aș fi fost acolo în căutarea dragostei. Am fost
acolo cu o agendă. Banii. Cinci mii de lire sterline și asta am primit.
Mi-am făcut un plan și l-am urmat.
încetează să te pedepsești pentru asta , amintesc
Au mai rămas doar trei viraje. Într-o lună voi avea douăsprezece luni de chirie și îmi pot da
demisia. Aceasta nu este problema mea, dar mă țin de planul meu de joc. Am nevoie de douăzeci
de mii de lire sterline și la naiba, le voi primi.
"Aprilie!" Aud pe cineva strigând în spatele meu.
Mă întorc să-l văd pe Brandon alergând să mă ajungă din urmă.
— Auzi. Zâmbește în timp ce merge lângă mine.
"Buna ziua." Zambesc. "Ce mai faci?"
Brandon este unul dintre prietenii mei din campus. Studiază inginerie și face parte din echipa
mea de fotbal. Este boboc și are o prietenă acasă.
— Bine. Hei, Harvey m-a întrebat dacă mâine seară mergi la petrecerea aia din campus.
„O, Doamne,” mă încruntă. Spune-i lui Harvey, pentru a cincisprezecea oară, că, chiar dacă merg, nu-
mi place. E prea tânăr pentru mine.”
Brandon râde. — Îi tot spun asta. Mă lovește cu umărul. „Așteaptă să te răzgândești. Vrea să fie
jucăria pentru băiatul tău.”
Râd în hohote. — Da, ei bine, asta nu se întâmplă.
„Ce vei face pentru cina diseară? Vrei să iei ceva cu mine și Lara? Lara este cealaltă
prietenă a noastră. Este și ea drăguță.
Mă simt ca un rahat pentru că abia am dormit noaptea trecută în acel apartament de pe

Escape. „Nu, am o sarcină de făcut, dar mulțumesc oricum. A se distra ".
— Vrei să-ți aducem ceva?
— Poate, mă încruntă. — Trimite-mi mesaje de oriunde te duci.
— Bine. Oh, și se spune pe stradă că mâine seară este o petrecere de după în camera lui
Penelope.
expir puternic. "Grozav." eu oft.
— Vrei să dormi din nou pe jos în camera Larei sau a mea?
— Nu, e în regulă. S-ar putea să fiu plecat în weekend.
"Serios? Unde?"
„Un prieten de-al meu este aici. Mă gândesc să ajung din urmă cu ea." Este o minciună
îngrozitoare, dar mă gândesc să iau o mică pauză din Londra pentru weekend. Acum am o mică
injecție de bani în plus și poate voi găsi. un loc cu adevărat ieftin. Orice este mai bine decât să
dormi lângă Rave Cave când este în plină desfășurare.
„Bine, îți voi trimite mesaje în seara asta cu meniul pentru oriunde vom ajunge să mâncăm”,
spune Brandon înainte de a trece la următorul său tutorial.
Un weekend distanta. De fapt, nu este o idee rea. Da, aș putea merge singur.
Zâmbesc în timp ce merg pe hol, hmm... Unde, mai exact, ar putea merge?
Sebastian
Aduc bastonul înapoi și lovesc mingea puternic. Fluiera prin aer.
„Frumoasă lovitură”, găsește Spencer.
„Jocul tău este bun astăzi, Garcia”, spune Julian în timp ce își scoate crosa de golf din geantă.
Privesc mingea care sare și apoi aterizez pe green. „El este întotdeauna la punct. Despre ce
vorbesti Masters?
Spencer râde în timp ce îi aduce mingea la pământ cu spatele bastonului. Golful de duminică
este una dintre distracțiile mele preferate.
Îl vedem pe Spencer lovind mingea puternic, care prinde de capăt și sare peste fileu, spre drum.
— La naiba! strigă. „De ce naiba mă joc atât de prost?” Se preface că-și rupe bâta pe genunchi. „Știu.
Sunt prea încurcat și prost plătit pentru asta”.
Noi radem.
Spencer să fie futut excesiv este ceva ce nu credeam că vom auzi. E un deviant de multă
vreme.
Ne punem crose în spatele căruciorului de golf și urcăm înăuntru. Mă urc la volan și ies pe drumul
cu pietriș pentru a ne duce la următoarea gaură.
„Hei, am primit o ofertă de muncă foarte grozavă în această dimineață”, le spun. "
"Ce?" întreabă Julian.
Știți cum am ajutat la planificarea autostrăzilor din nodul de est pentru guvern? "
„Da”, spun amândoi.
„Mi s-a oferit un post în cabinet”.
— Tu. Un politician? Spencer gâfâie. „Urăști politicienii”.
"EL." Intru în următoarea gaură și parchez căruciorul. — Nu o voi accepta, desigur.
— Care este pozi฀ ia? întreabă Masters.
„Ministrul Planificării și Dezvoltării”.
Masters se încruntă. „Nu ar fi un concert rău. Care este moneda?
„Decent, deși acum câștig mai mult”. Scot clubul din geantă și îmi aliniez lovitura.
— Ai putea să le faci pe amândouă? el intreaba.
"Nu știu." Am tăiat mingea și zboară. — La naiba... devin bun la acest joc.
„Te rog”, batjocorește Spencer. — Pot să te lovesc cu mâinile legate la spate.
„Bine, să vedem”, răspunde Masters categoric. — Ești un nenorocit de vorbăreț,

Spence.
Râd în timp ce Masters își aliniază lovitura.
„Aș căuta să iau ambele locuri de muncă. Ar putea fi grozav pentru CV. Urbanist și toate
astea”, spune Masters în timp ce trage. Sară jos, lovește un copac și zboară spre
ne.
„Ești complet un rahat”, zâmbesc.
„La naiba,” se repezi el în timp ce își pune bâta înapoi în geantă. — Ghinionist.
„Sebastián García, politicianul”, glumește Spencer chiar când lovește mingea.
„Are un inel”, zâmbește Masters.
Mi-am pus ochiul alb. „Nu voi accepta”.

Ne întoarcem la căruciorul de golf. "Hei, mai bei cafea proastă de la fata aia fierbinte de peste
oraș?" întreabă Spencer.
strâng strâns volanul. "Nu."
Ochii lui Spencer zboară spre mine. "De ce nu?"
dau din umeri. — Pierderea interesului.
Ultimul lucru de care am nevoie este o conferință de la acești doi. De când mi-am găsit soția în pat
cu grădinarul nostru, au devenit puțin supraprotectivi și nu am chef să vorbesc despre rahatul pe
care l-am avut de o săptămână.
Și mai puțin ea.
Trag căruciorul la următoarea gaură.
„Bree vrea să te aranjeze cu prietena ei”, spune Masters când iese. „Se pare că e foarte fierbinte”.
— Nu merg la o întâlnire nenorocită, Masters.
"De ce nu?"
„Pentru că nu vreau și nu am nevoie de o femeie. Am fost acolo, am făcut asta. La naiba, să nu o mai
faci.” Cobor din cărucior.
— Mai ești fierbinte sau ce?
„Problema a fost eradicată”, spun eu, aliniindu-mi mingea.
— Spune-mi că ai fost la Escape Club? Spencer oftă visător.
Masters și cu mine am râs. Spencer trăiește indirect prin mine acum că s-a stabilit.
"La naiba. Îmi place locul ăsta," se repetă el.
"Poate avea." Am lovit mingea tare și ea taie prin aer.
„Acesta este singurul lucru care îmi lipsește când sunt singură, știi? Fiorul acelui Escape
Club. Licit pe fete, sperând că mă vor alege." Își miji ochii în timp ce privește în depărtare.
"Este ca cea mai bună experiență de joc și cumpărături. Vremuri bune, omule."
Masters râde. „Și apoi te-ai îndrăgostit și ai stricat totul”.

„Adică, nu l-aș schimba. Charlotte este pentru mine, dar, știi... Își aliniază lovitura. „Femei fierbinți
și frumoase așteaptă să te mulțumească. Fără obligații, fără cerințe. Este fantezia supremă.”
Masters zâmbește. — Trebuie să fiu de acord.
Îmi strâng maxilarul când am o viziune a lui April... Cartier... oricare ar fi numele ei.
Felul în care s-a uitat la mine când a venit. Îmi simt cocoșul tremurând de recunoștință.
La dracu.
Îmi arunc cu forță bâta în geanta de golf. Nu vreau să mă gândesc la ea. Nu mă voi gândi la
ea.
Mă enervează.
Aprilie
Curăță masa de lângă fereastră și mă uit în stradă.
De ce nu s-a întors?
Mă uit la ceas. Este ora 8:45 și, în mod normal, Sebastian și-ar fi băut cafeaua până acum. Nu a venit
vineri. Nici luni sau marți nu a venit. Acum, iată-ne miercuri și încă nu a apărut.
Nu vine.
La naiba, noaptea noastră împreună a fost atât de groaznică încât acum nici măcar nu vrea cafeaua mea?
Am analizat noaptea noastră împreună și am supraanalizat-o până în punctul în care am înnebunit.
Totul a fost bine. Adică nu foarte bine, dar se întorcea mereu să mă vadă, deși i se servise cea mai
proastă cafea de pe Pământ. Și era dulce, fermecător, chipeș și am cochetat unul cu celălalt.
Mi se umflă inima când mă gândesc la el așa.
Și apoi m-a văzut la club și s-a supărat că sunt acolo.
L-am ales și pe el, deși nu m-a iubit. Dar asta e treaba: știu că m-a iubit înainte de asta.
Curățez masa și îmi las mintea să treacă prin lanțul de evenimente.
Ne-am întors în camera de evadare și am intrat într-un fel de joc de rol nenorocit.
Așa că am făcut cel mai bun sex din viața mea.
Și a fost acolo cu mine. Și-a pierdut și mințile. Nu a fost unilateral; Știu că nu a fost.
Mă duc la masa alăturată și o curăț, pierdută în amintiri.
Apoi am avut ceva la duș în timp ce ne sărutam. Eram atât de pierduți în acel moment încât am
uitat un prezervativ. Mă scarpin în cap în timp ce mă gândesc. Acesta a fost cu siguranță punctul
de cotitură. Lucrurile au mers la vale de acolo.
Sunt singură, nu că ar conta.
Curăț toate mesele și mă uit pe fereastră.
Urăsc că este primul tip de care sunt interesat de la divorțul meu. Urăsc că ne-am întâlnit la
club. Urăsc că am făcut cel mai bun sex și că s-a dovedit a fi un ticălos. Urăsc că a încetat să vină
din cauza cafelei mele proaste.
„Scuzați-mă, domnișoară”, spune cineva din spatele meu.
"Da?"
— Ai baie?
— E chiar afară și la stânga. arăt spre u฀ ă. — Îți voi arăta unde este.
"Mulțumesc."
Ies pe ușa din față a cafenelei și îi spun persoanei unde să meargă. Apoi, mă uit la mulțimea
zbuciumată care trece.
Aș fi vrut să-i fi spus că lucrez doar în patru schimburi pentru a plăti chiria. Aș fi vrut să
fi explicat. Ar fi trebuit să spun mai multe ...
Oft adânc și mă întorc la cafea.
Oh bine. El a plecat.
Este ceea ce este.

Mă așez pe pat și parcurg locurile de închiriat, făcându-mi lista de proprietăți de văzut în acest
weekend. E grozav să ai opțiuni. Pentru prima dată după mult timp, am bani în bancă și am uitat
cât de bine se simte.
Câștigurile mele Escape Club mi-au ajuns astăzi în cont, ceea ce înseamnă că acum am cinci mii de
lire sterline în numele meu. După tura mea de joi seară, voi avea zece mii și pot începe să-mi caut un
apartament. Voi avea suficient pentru depozitul de garanție plus șase săptămâni de chirie și pot
începe să merg mai departe cu asta.
Dar nu mă culc cu nimic altceva.
În niciun caz nu mă voi forța să am din nou o săptămână de rahat ca asta.
Mă uit la computer și apoi îmi permit să fac ceva ce nu ar trebui.
Scriu pe Google: Sebastián García. Arhitect, Londra.
Rezultatele apar.
Sebastian Garcia. Starul rock al arhitecturii londoneze
Ce naiba? Am citit rapid informatia.
Varsta: 37.
Valoarea estimată: 15 milioane.
Starea civilă: divorțat.
Mă încruntă în timp ce citesc, este divorțat?
Dau clic pe Wikipedia.
Sebastián García este un arhitect, cel mai bine cunoscut pentru proiectele sale de
ultimă oră și clienții de profil. El este rareori văzut fără o femeie frumoasă pe braț de la
divorțul său în urmă cu doi ani.
Dau clic pe imagini și îmi fac ochii mari.
La dracu.
Există imagine după imagine cu el într-un smoking negru cu o femeie frumoasă pe braț. Există și
unii dintre el care joacă golf. Sună ca o chestie de golf de caritate.
Trec în revistă mai multe imagini cu el noaptea, râzând, fumând o țigară. Sunt doi bărbați frumoși alături
de el în multe dintre imagini. Cine sunt ei?
Expirez puternic, în timp ce realitatea se afundă. Deci el este un jucător.
Îmi închid computerul dezgustat.
După ce m-am spălat pe mâini în lighean și mă uit la reflexia mea în oglindă, îmi îndrept părul și
îmi netezesc șorțul. Gândul la schimbarea mea la club în seara asta mă îngrijorează. Am doar azi dimineață
să termin cafeaua, apoi am două prelegeri și apoi...
Deci, sunt la jumătatea obiectivului meu financiar.
Concentrează-te, îmi spun în oglindă. — Zece mii de lire sterline.
Îmi fac părul pentru ultima dată și mă îndrept pe alee spre cafeaua mea. Cotesc colțul și mă uit în
sus și în jos pe strada aglomerată. Este foarte ocupat, ca în fiecare zi.
Și văd.
Sebastian traversează strada, uitându-se la cafenea.
Inima îmi sare.
Îl privesc cum își bagă mâinile în buzunare și se oprește pentru o clipă. Ce faci?
Apoi se întoarce și începe să plece.
Îl privesc plecând pe stradă și mă uit în jur în panică. Ce, tocmai a plecat?
Alerg peste strada. — Sebastian! Îl sun. Nu mă ascultă și continuă să meargă. Sebastian ! "
Se întoarce și îi cade fața când mă vede.
"Ce faci?" Îmi arunc mâinile în aer. — Pleci fără să vii să mă vezi?
Își strânge buzele împreună, cu ochii pătrunși în ai mei. Părul lui este întunecat, pielea bronzată pe cămașa
albă.
La naiba, nu am văzut niciodată un bărbat purtând un costum bleumarin atât de bine.

Din anumite motive, simt că trebuie să mă apăr. Nu suport gândul că el crede că sunt o curvă
murdară... chiar dacă el este una.
Nici nu înțeleg ce simt sau de ce.
„Acolo fac doar patru schimburi”, ridic din umeri. „În club, vreau
spune".
Maxilarul i se strânge.
„Am nevoie de bani ca să mă pot muta din căminul meu de facultate. Sunt aici cu o bursă și nu mai
pot locui acolo. Sunt petreceri în fiecare seară și înnebunesc. Nu știi cât de rău este, spun eu în
grabă.
Ne-am uitat unul la altul. Sunt deschis și vulnerabil aici, iar el încă are mâinile în buzunare, stând
acolo complet rece și protejat.
— Lucrez în următoarele trei nopți de joi și apoi renunț.
După un timp, el răspunde: „De ce mi-ar păsa?”
„Pentru că eu...” Mă opresc pentru că, la naiba, ce dracu’ fac acum? „Nu vreau să fac o tură acolo
fără tine. Nu suport gândul.”
Fruntea i se încrețește.
— Nu sunt cine crezi tu că sunt, Sebastian.
Buzele i se răsucesc de parcă și-ar fi mușcat limba.
„Dacă nu ai fi fost tu, nu aș fi făcut sex în noaptea aceea. A fost doar pentru că mi-ai plăcut înainte
să lucrez acolo.”
El sta liniștit.
Îmi ridic mâinile dezgustat. "Așa este? Asta e tot ce ai de spus? Mă implor să te văd și nu poți
spune un singur cuvânt?"
Ochii lui îi țin pe ai mei.
"Știați?" Eu dau din cap. "Uită ce am spus. Mă rog pentru nimeni. Nu te obosi să vii."
Mai multă liniște.
„Nu ești singurul care este dezamăgit”, strig eu la el.

Se încruntă. "Sens?"
— Nici tu nu ești cine credeam că ești.
— Cine credeai că sunt?
Mă uit la oamenii din jurul nostru, atât de pierduți în rutinele lor încât nici nu ne observă. Mă
întorc către el și ridic din umeri. — Cineva care a meritat. Zâmbesc trist. „Presupun că nu”.
În timp ce mă întorc și mă întorc pe stradă uluit, o mașină claxonează la mine când aproape că
merg în fața ei.
Mă întorc la cafenea.
Asta e. Este gata.
Mă uit la reflexia fetei din oglindă cu fața plină de machiaj și rochia ei fără bretele din dantelă
neagră.
Zumzetul din aer este electric. Escape Girls sunt entuziasmate pentru seara asta. E timpul
spectacolului.
Gândul de a distra un bărbat în seara asta îmi întoarce stomacul.
Nu mă voi culca cu nimeni. Nici nu vreau să vorbesc cu un bărbat, cu atât mai puțin
face sex
Domnul Garcia a îmblânzit cu adevărat tigrul care era libidoul meu. După ce i-am văzut
dimensiunea, am avut dureri zile întregi. Dar ego-ul meu a fost cel mai mare lovit. Încă îmi lins
rănile și pentru a înrăutăți lucrurile, m-am implorat azi dimineață când l-am văzut.
Jalnic.
Aud țipăitul emoționat al uneia dintre fete. Ea se uită în jurul perdelei
care ascunde o fereastră cu sens unic care arată zona catwalkului. Fata are părul lung și negru și
este incredibil de frumoasă.
"Este aici. N-a mai fost aici de luni de zile." Ea dansează înapoi la scaunul ei de machiaj.
„Sunt atât de entuziasmat că aș putea muri”.
"Cine e aici?" întreabă altcineva.
— Domnule fierar.
— Garcia? întreabă altcineva.
„Nu ar trebui să-i știi numele adevărat”, spune o altă fată.
El este aici.
Toate fetele încep să vorbească încântate, iar inima îmi bate o bătaie.
La naiba... are un club de fani.
aprilie Machiajul îmi aplică fardul de obraz și îmi simt fața înroșită de frustrare. Sau este
acea emoție, sau pur și simplu teroare? Nici nu mai pot spune.
— Timpul cortinei, fetelor! Sună Porsche. — Aliniază-te în ordinea ta. Ochii lui se uită
la mine. — Cartier, dragă, o vei alege pe a treia în seara asta.
Dau din cap.
„Veți lucra cu numărul de comandă pe care îl alegeți înapoi până la numărul zece, iar
apoi în următoarele două săptămâni îl veți alege pe ultimul. Așa o menținem corectă”.
"Foarte sigur." Mimez un zâmbet. Oricum, nu voi fi aici.
„Pot să aleg primul?” întreabă fata cu părul lung și negru. „Știu că nu este al meu
întoarce, dar chiar iubesc o anumită persoană. Am așteptat luni de zile să se întoarcă”.
Sebastian.
Mă uit la ea în sus și în jos, e frumoasă, cu părul lung și gros și închis și o siluetă

tonifiată. Are cea mai atrăgătoare față pe care am văzut-o vreodată. Purtați a
rochie scurtă roșie care îi scoate în evidență toate curbele. Sânii ei mari ies cu ochiul din vârf și
picioarele ei se întind pe kilometri întregi.
Sebastian s-a culcat cu ea înainte; Știu. Am o viziune cu ea cu el și stomacul meu se răsucește de

dezgust.
"Nu." Porsha își verifică programul tipărit. "Tu esti…"
Îmi țin respirația, așteptând ca Porsha să termine. Nu stiu daca vreau sa aleg inainte sau dupa fata.
Dacă îl aleg pe el și el o vrea cu adevărat?
La naiba, acum regret că i-am cerut să vină.
„Ești a doua în seara asta, Luna”, termină Porsha.
„Da”, Luna zâmbește și lovește în aer.
La dracu ... Ea este înaintea mea.
îmi las capul în jos. Vreau doar să plec de aici.
— Aliniați-vă, fetelor. Porsche zâmbește. „Meciul se confruntă. Domnii noștri plătesc mulți bani pentru
compania dumneavoastră.”
Fetele râd și vorbesc în timp ce se aliniază, în timp ce eu închid ochii și încerc să mă pregătesc să
fiu curajoasă.
Prima fată iese pe podium. Mergeți în sus și înapoi, apoi întoarceți-vă și întoarceți-vă la capăt. Ea
efectuează o învârtire sexy la sunetele excitării tăcute ale bărbaților, înainte de a sta pe marginea
podiumului și de a-și pune mâna pe șold.
Luna este următoarea și mă uit cum face la fel. Inima mea este literalmente în gât.
La naiba cu asta, nu mă voi mai întoarce niciodată aici. Acest lucru este dincolo de stresant.
Cântecul se schimbă în Sexual Healing de Marvin Gaye, iar eu expir profund. Această muzică este
mai lentă, mai sexy... chiar tantrică. Și acum e rândul meu.
Ies în ritm seducător. Când ajung la capătul pistei, mă uit la bărbații frumoși din fața mea.
Dar nu cea pe care o caut.

Mă întorc în spate, mă întorc și apoi mă întorc în față, punându-mi mâna pe șold exact la timp
pentru a-l întâlni pe dl.
Garcia.
El stă la o masă din spate, cu un pahar cu lichid chihlimbar într-o mână și un trabuc în cealaltă.
Picioarele ei sunt desfăcute larg, privirea ei dominatoare.
Ochii ni se blochează, iar el duce încet țigara la buze și suge cu putere. Inspiră și un flux subțire
de fum îi dispare în gură.
La naiba, bărbatul ăsta face sex cu picioarele.
Interiorul meu încep să-mi bată când mi-l imaginez gol și deasupra mea.
Îmi amintesc cum m-a prins de față ultima dată când am fost împreună. Felul în care mi-a lins
buzele. Felul în care m-a mu฀ cat de gât. Felul în care s-a lovit de mine la jumătatea sexului și a
lins mizeria pe care o făcusem.
Sfarcurile mi se întăresc la amintire. Nu e de mirare că are un nenorocit de fan club.
Eu sunt dracului de președinte.
Pot să pretind tot ce vreau că există ceva între noi, dar când îl văd aici, așa, realitatea ajunge
acasă. Vreau să fiu dominat de el. Vreau să mă folosească și la naiba, vreau să mă tragă.
Are ochi negri și aproape uit ce ar trebui să fac.
Mă întorc încet și îmi iau locul pe marginea scenei.
Mă uit la restul paradei, concentrându-mă să nu ridic privirea, dar îi simt căldura privirii.
Este întotdeauna atât de sexual? Sau acest club scoate ceva din asta?
Parada se încheie și Porsha iese cu microfonul în mână.
Domnilor, aceasta este Eleonore.
Bărbații tac.
„Exprimă-ți intențiile!” Sună Porsche.
Bărbații se aliniază în fața Eleonorei și, rând pe rând, se prezintă. — Pe cine vei alege,
Eleonore?
— Domnule Parker. Ea zambeste.
Un bărbat frumos întinde mâna și o ia de mână. O însoțește de pe scenă. Arată ca un atlet sau așa ceva.
Tânăr și viril.
Buna alegere.
„Domnilor, aceasta este Luna”, spune Porsha, ridicând mâna lui Luna. „Exprimă-ți intențiile”.
Bărbații se aliniază din nou. Toti in afara de unul.
Domnul Garcia rămâne așezat în timp ce își bea whisky-ul. În orice moment, arată ca orgasmul de
mers puternic care este.
— Pe cine o vei alege pe Luna? întreabă Porsche.
Luna zâmbește și arată spre Garcia. — Domnule fierar.
La dracu.
Își trece limba peste dinți și își înclină maxilarul spre tavan.
— Domnule fierar. Porsche zâmbește. — Ești un om norocos în seara asta.
Sebastian se ridică încet și apoi se întinde și o ia de mână pe Luna. O trage din scenă și eu îmi aplec
capul consternată. Ce?
La naiba, la naiba, la naiba.
— Pot să-l prezint pe Cartier? Sună Porsche. „Acesta este doar al doilea său schimb. Cine va fi a doua ta
întâlnire? "
Bărbații se mișcă și se aliniază în fața mea.
"Cincizeci de mii!" sună un bărbat.
"Saizeci si cinci!" sună un alt bărbat.
Mă uit spre u฀ ă să-l văd pe Sebastian plecând cu Luna. El o ține de mână. El îi spune ceva și ea râde ca
răspuns, în timp ce ei continuă să iasă.
Nici măcar nu s-a lăsat să vadă pe cine a ales, gust din bilă în stomac în timp ce se învârte.
Doamne, am citit totul greșit.
Nu-l deranjează că lucrez aici. Doar că nu-i pasă.

Trec prin prezentările cu bărbații unul câte unul și toți par drăguți.
Dar nici cea pe care o vreau.
„Cine va fi, Cartier? Cu cine va fi întâlnirea ta în seara asta?
Mă uit între ei. Vreau să merg după cel mai amabil bărbat, cel despre care știu că se va descurca cu
respingerea mea sexuală.
— Domnule Stevenson, spun eu încet.
Este blond și cu aspect dulce. Se apropie și mă ia de mână ca să-i sărut spatele. Bună Cartier.
"Buna ziua." Forțez un zâmbet.
Mă conduce pe pasarela și mergem spre ieșire.
Sebastian o sărută chiar acum? Te apucă de față și linge?
Doamne, un lucru este să nu experimentezi niciodată un om ca domnul Garcia, dar să știi cum este
și să nu-l poți avea... să știi pe altcineva înseamnă să-l ai în locul tău... ăsta e un alt nivel de tortură.
Domnul Stevenson și cu mine ajungem la lift și mă uit în spatele ușilor.
Ia-mă de mână și sărută spatele.
— Abia aștept să te am singur, Cartier. Ți-am făcut și o ofertă săptămâna trecută.”
Forțez un zâmbet și, neputând să mă gândesc la un răspuns, rămân tăcut.
Ușile liftului se deschid și coborâm în camera unde el deschide ușa și mă lasă să intru.
Ar trebui să merg? La naiba, acesta este un dezastru.
"Șampanie?" el intreaba.
"Vă rog." Îmi încrucișez brațele și mă duc la fereastră să privesc orașul Londra. Semaforul
intens luminează străzile.
Așa este ceea ce se simte să te urăști pe tine însuți.
Niciun bani nu merită asta.

Pentru.
Câteva clipe mai târziu, domnul Stevenson îmi dă un pahar de șampanie.
"Mulțumesc." Trag o înghițitură provizorie în timp ce ochii lui îi țin pe ai mei. "Vii aici adesea?"
„Când am nevoie”.
Inima îmi bate în piept. "Vrei să spui ... cand ai nevoie de sex?
"Printre alte lucruri."
Dumnezeu.
Ei bat la u฀ ă. — Aștepți pe cineva? Întreb.
"Nu." Se încruntă, merge spre u฀ ă ฀ i o deschide.
Domnul Garcia stă în hol.
— Pot să intru? el intreaba.
"Ce vrei?" răspunde domnul Stevenson.
Sebastian trece pe lângă el și intră în apartament. Închide ușa în urma lui, iar ochii lui îi întâlnesc
pe ai mei dincolo de cameră înainte de a-și întoarce atenția către dl.
Stevenson.
„Facem schimb de parteneri”, anunță Garcia.
"Peste cadavrul meu."
„Nu mă pune la Test”.
"Am spus nu ." Domnul Stevenson îl împinge pe Sebastian, iar apoi Sebastian îl împinge înapoi.
"Licență. Noua ta cameră este 121. Luna te așteaptă. Am făcut-o să merite și ea este încântată de
schimb", îi spune Sebastian.
„Nu ea m-a ales prima, idiotule. Îl vreau pe Cartier. Ea îl împinge înapoi.
„Nu o poți avea”, mârâie Sebastian.
"Pentru!" Clic. „Nu sunt un obiect pe care îl poți avea! Niciunul dintre ei nu mă poate avea. Mă
duc la ușă și o deschid în grabă. "Ieșiți afară. Amândoi. Nu fac sex cu niciunul dintre voi, idioți, așa
că plecați."
Sebastian își înclină bărbia, clar mulțumit de izbucnirea mea.

"Ceas?" Face un gest cu mâna. „Nu face sex cu nimeni. De asemenea, poți accepta oferta lui Luna.
Amândoi știm că ea este un lucru sigur.”
Mă uit la Sebastian pentru o clipă în timp ce procesez cuvintele lui și o ceață furioasă începe să-mi
întunece vederea. De câte naibii de ori a fost Sebastian cu Luna?
"Știi ce? Doar ieși afară." O să fiu concediat pentru asta, dar nu-mi pasă. Sunt prea
supărat ca să-mi mai pese.
— Eu? Sebastian batjocorește.
„Da tu! Ce te face să crezi că vreau secundele nepăsătoare ale Lunei?

secunde nepăsătoare ale oricui, de fapt. Locul ăsta, la fel ca tine, îmi insultă inteligența.” Îl împing
pe ușă, apoi mă întorc către domnul Stevenson. „Aceasta este ultima ta șansă: Luna sau camera
liberă?”
Ochii lui îi țin pe ai mei. — Chiar vorbești serios?
„Da, vorbesc serios.” Merg pe hol spre dormitor. „Să fac sex cu tine este ultimul lucru pe care vreau
să-l fac, așa că știu ce ofertă aș accepta dacă aș fi în locul tău.” Sun în timp ce închid ușa dormitorului
în spatele meu.
Inima îmi bate cu putere în piept și respir adânc pentru a încerca să mă calmez.
La naiba, o să mă concedieze .
Cu toate acestea, zece mii de lire este mai bine decât nimic. Este un început.
Dar mă vor plăti pentru seara asta?
Aveam nevoie de douăzeci de mii, dar nu-mi mai pasă. Nu merită să treci la acest nivel pentru
orice sumă de bani.
Intru in baie si ma uit in oglinda. Toți îmbrăcați fără unde să meargă. ce gluma
Aud ușa trântindu-se, îmi pun urechea în spatele ușii și ascult cu atenție.
Cred că domnul Stevenson a plecat.
Mergând înapoi pe hol, zărind cheia apartamentului pe blatul din bucătărie, expir ușurat.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru Luna. Mă întreb dacă acum este cu amândoi. Este chiar un lucru?
Pentru Dumnezeu ... doar suge.
Nu pot să cred că mă forțează măcar să mă gândesc la asta.
Șampanie. Am nevoie de toată șampania.
Iau sticla și îmi umplu flautul până la refuz. iau o înghițitură. Este crocantă, răcoritoare și are un
gust delicios.
— Ai de gând să-mi oferi un pahar? întreabă o voce adâncă în spatele meu.
Mă întorc să-l văd pe Sebastian stând cu brațele întinse pe spătarul canapelei, cu piciorul încrucișat
la gleznă.
Nu l-am văzut când am intrat, a fost acolo tot timpul?
„Ți-am spus să pleci”, îi spun.
„Și ți-am spus că vreau să petrec noaptea cu tine”, răspunde el calm.
„Ei bine, nu poți”, răsturn eu, scurgându-mi paharul și umplându-l din nou.
— Ce e cu tine în seara asta?
Am ochii mari. "Trebuie să întrebi? Nu poți fi atât de prost."
Îmi aruncă un zâmbet lent și sexy. "Gustă-mă."
Mi-am pus ochiul alb. Pleacă, Sebastian. Nu sunt interesat."
"De ce nu?"
„Pentru că mă tragi cu capul!” Clic. — Și nici măcar nu te cunosc.
Se ridică și vine spre mine într-o singură mișcare. Se servește un pahar de șampanie
și apoi își lovește paharul cu al meu. — Cred că o ai pe spate... Cartier. Ia o înghițitură încet.
— Mă numesc April.
— Este? Pentru că am fost prezentat ca Cartier.
"Ceas?" latra. „O faci din nou. La naiba cu capul meu."
Râde și ia o înghițitură de șampanie.

El crede că este distractiv.
"Te rog pleaca." Îi întorc spatele. „Voiam să vorbesc cu tine azi dimineață și nu ai vrut nimic din toate
astea, așa că nu veni aici acum cerând sex”.
— Am pomenit de sex?
Mă întorc către el. „Cred că cuvintele tale au fost : orice păsărică udă va fi potrivită ”.
Amuzamentul îi trece pe față. „Poate că a fost un pic ̶”, face o pauză ca și cum ar fi căutat cuvântul
potrivit. „M-am agravat ultima dată când te-am văzut. Scuzele mele dacă ți-am ciufulit penele.”
— Ai fost un idiot.
— Nu mă așteptam să te văd aici.
— Dar ai fost aici.
Își bea șampania în timp ce ochii îi țin pe ai mei. „Ca mijloc pentru un scop”.
„Oh, vrei să spui ... mijloacele mele în scopul tău”.
"Nu fi nepoliticos".
Mă aplec mai aproape. — Voi fi ceea ce vrei, domnule Garcia, îi șoptesc.
Ne uităm unul la celălalt în timp ce aerul trosnește între noi și, la naiba, e din nou... tentația de a face sex
furios cu acest bărbat.
O al naibii de plăcere, fierbinte și incitantă. Tipul la care doar visezi.
— De ce ai plecat în grabă aseară? Întreb.
El sta liniștit.
Eu dau din cap. Du-te acasă, Sebastian. eu oft. „Nu-ți joc jocurile minții. Am douăzeci și cinci de ani, nu
doisprezece."
— Indiferent de vârsta ta, ești prea tânăr pentru mine. Își ridică paharul și văd că iese limba și alunecă
peste buza de jos.
Simt o pulsație între picioare.
"Știu că."
El ridică o sprânceană de parcă ar fi fost surprins de răspunsul meu.

„Poate că sunt prea tânăr pentru tine ... ceea ce este păcat”, a adăugat el.
"De ce?"
— Pentru că ai fost primul bărbat cu care m-am culcat.
O încruntare confuză îi încrețește fruntea.
„M-am culcat cu băieți înainte, dar niciodată cu un bărbat, și a fost destul de perfect... până când ai
dat-o în bară”.
Maxilarul i se strânge, ochii noștri sunt închiși și la naiba dacă nu este cel mai sexy bărbat pe care l-
am văzut vreodată. Înalt, întunecat și periculos, genul din romanele de dragoste.
Face un pas spre mine și îmi prinde fața. — Ai crezut că e perfect. Își pune degetul mare pe buza
mea de jos și ochii lui îi cercetează pe ai mei.
"Știi ce a fost..."
Mă întrerupe cu un sărut. Buzele lui le iau pe ale mele și limba lui dansează seducător în gura mea.
Degetele de la picioare mi se ondula. La naiba, felul în care sărută. Este atat de. . .
— Nu suntem buni unul pentru celălalt, Sebastian, murmur eu pe buzele lui.
Ia-mi fața cu ambele mâini. „Știu. Deci, să fim rău unii cu alții.
Ceva se sparge în mine.
Îmi duc mâinile la ceafă și îl sărut înapoi cu tot ce am. Sărutul nostru devine disperat. Ne pierdem
controlul și devenim animale. Nu am simțit niciodată o atracție sexuală ca asta pentru nimeni. Este
incontrolabil. Sărut acest om este ultimul lucru pe care ar trebui să-l fac, dar la naiba, nu mă pot
opri.
— Gol, mârâie el. — Am nevoie de tine al naibii de gol.
Îi smulg jacheta de pe umeri și o arunc deoparte. Mă apuc de lucru la

nasturi la cămașă. Am nevoie de el gol.
Buzele lui îmi găsesc gâtul și își trece dinții peste el. Simt că sunt în flăcări și sunt plin de urgență
în timp ce mă lupt cu pantalonii lui. Butonul se slăbește în cele din urmă și își dă pantalonii jos cu o
smucitură.
Penisul lui tare se eliberează. Preejaculatul curge deja pe fundul lui, și al meu
măruntaiele devin gelatinoase. Mă aruncă peste umăr și merge pe hol, camera trecând pe lângă
mine pe spate.
Când ajungem în dormitor, mă alunecă încet pe corp până când stau în fața lui.
Ochii lui se închid și buzele lui se apasă pe ale mele. — Știi cât de frumoasă ești? ฀ opte฀ te el.
Luându-i fața în mâinile mele, îl sărut, limbile noastre dansând împreună mult timp.
Întinde mâna și îmi desface fermoarul rochiei înainte de a o scoate. Stau în fața lui în lenjerie de
dantelă roz pal. Ochii i se întunecă în timp ce mă bea.
Îmi linge umărul cu limba lui groasă. Îmi face pielea de găină și mă tremur la vederea ei.
„Spune-mi ce vrei”, murmură el în gura mea.
„Tu”, respir. Îmi ridică fundul, trăgându-mă mai aproape de erecția lui. „Voi toți”, răsuflesc,
încurcându-mi piciorul în jurul șoldului lui.
Se oprește și se îndepărtează de mine. Pe măsură ce pieptul lui se ridică și coboară și se străduiește

să respire, îmi scoate sutienul, apoi îmi ia mamelonul erect în gură. El o mușcă și eu țip. Există doar
cantitatea potrivită de durere amestecată cu plăcere. Mâinile lui alunecă pe chiloții mei și îmi ridică
unul dintre picioarele pe pat. Degetele lui explorează sexul meu în timp ce el continuă să-mi sugă
sfarcul. El alunecă trei degete mari adânc în sexul meu și capul meu se înclină pe spate.
Dumnezeu își cunoaște drumul în jurul corpului unei femei.
Se trage înapoi să mă privească și, cu ochii lui întunecați ațintiți ferm asupra ai mei, mă
lucrează. Sunetul cărnii umede plutește prin aer, iar mușchii umerilor lui se flexează în timp ce mă
mângâie cu degetele.
Sebastian Garcia poate greși pentru mine din toate punctele de vedere, dar cum a putut să-mi
refuze această plăcere?
Buzele lui se curbe și inspiră brusc. — Habar n-ai cât de mult te vreau.
Mă mușcă tare de parcă și-ar fi pierdut controlul și eu țip în timp ce capul meu se dă înapoi. "Oh."
Mă aruncă pe spate pe pat și smulge un prezervativ cu dinții. Scuipă ambalajul, strecoară prezervativul și
se târăște spre mine.
„Deschide”, spune el cu gura.
Fac ce îmi cere, îmi ridică picioarele și le pune pe umeri.
„Atenție”, șoptesc eu.
Fața i se înmoaie. "Bebelus." Mă sărută cu tandrețe. — Nu te voi răni.
Inima mea se contractă. Aproape că se simte mai în siguranță când este rău. Cel puțin atunci am o
oarecare rezistență.
Se lasă înapoi în genunchi și își trece vârful penisului înainte și înapoi peste sexul meu umflat și umed. Mă
tremur când mă freacă pe clitoris. Sunt atât de aproape de ejamare, încât nici măcar nu e amuzant. Oh,
Doamne. . .
Ține-l.
Împingeți puțin vârful și întâlniți rezistența. Maxilarul îi atârnă slăbit în timp ce urmărește unde se
întâlnesc corpurile noastre.
— Lasă-mă să intru. Dă-mi niște smântână și lasă-mă să intru. El mai împinge puțin și corpul meu îl suge
pe al lui. Vrei asta.
La naiba... toți facem.
Împinge încet și îmi cade capul pe spate.
Îmi ține picioarele în aer în timp ce își împinge încet toată lungimea spre interior. Își pune mâna pe
fundul stomacului meu și ne ține trupurile strânse unul de celălalt pentru a încerca să îmi permită să mă
adaptez la dimensiunea lui. Îmi tremură interiorul.
Acesta este prea bun. E prea bun și are inima frântă așteaptă să se întâmple.
Sebastian. ajung la el.
Pleoapele îi sunt pe jumătate închise în timp ce mă privește, pierdut în propria lui lume a mulțumirii,
incapabil să-mi răspundă chemării.
Mă ridic să-i prind corpul și să-l trag peste mine. Am nevoie de ea mai aproape.
Îmi ridică picioarele și se rotește adânc în mine. Am gemut amândoi de plăcere.
„La naiba da ... aprilie”, îmi șoptește el la ureche. „Poți simți cât de adânc sunt în tine? Știi de câte ori
m-ai făcut să vin săptămâna asta gândindu-mă la această păsărică cremoasă a ta frumoasă? Mă
mușcă tare urechea și pielea de găină mi se întinde pe coloana vertebrală. „Vreau să suf în tine atât
de tare odată.” ... iar si iar si iar
Oh Doamne.
Mă uit la oglinda de pe perete să ne văd împreună așa. Cvadricepsul său gros este larg deschis
și pielea întunecată este plină de mușchi. Vizualul este supraîncărcare senzorială, iar eu țip în
timp ce un tren de marfă al orgasmului mă sfâșie. Zâmbește întunecat în timp ce mă împinge
prin el, apoi își reajustează poziția pentru a-mi ține gleznele și a-mi desfășura picioarele.
„Strânge-mă”, gâfâi el, pompându-mă puternic. Patul începe să se lovească de perete. "Suge-mi
pula pentru mine, iubito."
Avem ochii închiși și mă strâng în jurul ei.
Buzele lui se curbe în semn de mulțumire. "Mai dificil."
Strâng mai tare și capul ei se înclină pe spate. Mâinile mele sunt pe coapsele ei și puterea din
spatele lor face lucruri celulelor creierului meu, prăjindu-le pe toate.
Mâinile îi cad pe saltea și se sprijină cu brațele întinse, în timp ce chiar mă lasă să-l iau. Sunetul pielii
noastre care se lovește unul de celălalt răsună în toată încăperea, iar apoi el începe să geme. Sunetul
este profund și gutural, aproape animal. Își strânge fața și mă lovește puternic. Îi simt penisul
smucindu-se în timp ce ejaază tare în mine.
Ne mișcăm împreună încet pentru a-i șterge orgasmul, buzele noastre întâlnindu-ne încă o dată.
Sărutul nostru este tandru și o intimitate neașteptată curge între noi.
Și apoi se face liniște. Ochii lui angoase se ridică să-i întâlnească pe ai mei.
Din anumite motive, simt nevoia să-l consolez.

„E în regulă, iubito”, îi șoptesc în timp ce îi îndepărtez părul de pe față. "Sunt aici."
Ea își sprijină capul pe pieptul meu și se ghemuiește între sânii mei. Inimile noastre încă mai
năpădesc în timp ce el se lipește de mine pentru o viață dragă.
Îl îmbrățișez strâns și îi sărut vârful capului, o senzație neliniștită mă cuprinde.
Ceva este greșit. Se agață mai tare de mine și îl rețin imediat.
Ceva îmi spune că dl Garcia este bunuri deteriorate.
Este complet întuneric când visez la o scenă cerească.
Excitația îmi înoată prin corp și mă aplec pe spate pentru a mă bucura de ea.
Se simte bine.
Îmi place acest vis. Imi place mult.
Picioarele mi se despart mai mult si zambesc in sinea mea.
Simt un sărut pe interiorul coapsei și ochii adormiți se fac mari. Mâna mea coboară spre pături și
simt o mișcare sub ele.
Sper ca?
O limbă groasă alunecă peste sexul meu și un fior mă străbate.
Acest lucru este adevărat.
Sunt încă în camera de evadare cu Sebastian.
Acest om este nesătuos. Am făcut sex de trei ori aseară înainte de a adormi, iar acum mă
trezesc cu asta.
Trag capacele înapoi și, în strălucirea luminii lunii care curge prin fereastră, îl văd pe Sebastian
lingându-mă de parcă viața lui depinde de asta.
Zâmbesc cu o inspirație ascuțită și îi cuprind fața în mână.
Ochii lui îi țin pe ai mei și îmi sărută sexul cu gura deschisă.
„Șaptă de noapte”, șoptește el.
Mi-am desfășurat picioarele mai mult. — Te rog... fii oaspetele meu.
Mă linge din ce în ce mai adânc și cu fiecare lovitură, excitația mea crește.

Spatele meu începe să se arcuiască de pe pat, urmărind o conexiune mai profundă.
— Ridică-te aici, Garcia.
Râde în timp ce se târăște peste corpul meu, cu excitarea mea strălucind pe pielea lui.
Când mă sărută, mă încerc pe el.
„Ești destul de o pisică”, șoptesc eu.
Îmi zâmbește buzele în timp ce își pune prezervativul. „Ispita cu tine este prea mare”. Îmi
înfășoară picioarele în jurul taliei lui și el alunecă adânc.
Corpul meu se ondulează în jurul ei.
"Ești perfectă", șoptesc eu cu uimire. El
zâmbește blând. — Și ești înșelat.
Zâmbesc în timp ce el mă sărută mai adânc. nici măcar nu glumesc; Sebastian Garcia
este perfecțiunea masculină.
Nu vreau ca noaptea asta să se termine vreodată.
— Trebuie să plec, iubito.
Mă întorc și îmi mijesc ochii împotriva luminii, încercând să-mi recapăt atenția.
Sebastian este îmbrăcat în costumul lui și își fixează cravata.
Mă așez pe coate. "Unde te duci?"
"Am o întâlnire." Se aplecă și mă sărută ușor, îndepărtându-mi părul de pe frunte. — Am

întârziat deja.
„Ei bine...” mă opresc și mă las înapoi pe pernă. "Cand o sa te vad?"
Se apropie de oglindă și își rearanjează cravata. "Nu sunt sigur."
Mă uit la spatele lui. El îmi întâlnește ochii în oglindă și apoi își îndepărtează privirea.
— Vii la cafenea să mă vezi? Întreb.
Știu că sună plângător, dar noaptea trecută a fost specială și știu că și el a simțit asta.
"Nu." Își ajustează butonii fără a face contact vizual.

"Nu?" Îmi încreț fruntea. — Nu așa?
Nu te voi vedea plecând de aici până când. . . „Vocea i se stinge.
"Pana cand?"
— Până când renunți.
Îi zâmbesc, ei bine, cred că e mai bine decât oricând. — Mai sunt două ture.
El ridică o sprânceană când intră în baie. — Vom vedea. Îl aud mormăind pe sub răsuflarea lui. Îl
aud spălându-se pe dinți și apoi reapare. Se deplasează la picioarele patului și trage cuverturile
înapoi pentru a mă apuca de picior. Mă trage până la capătul patului și râd în hohote. Se aplecă și
îmi sărută sexul.
„Aseară a fost uimitor”, șoptește el înainte de a-mi săruta interiorul coapsei.
Inima mi se umflă când mă uit la el: „A fost, nu-i așa?” Zambesc.
Sărută din nou sexul meu. "Trebuie să plec. Nu-mi mai distragi atenția."
Râd și stau. "Nu spun nimic."
Se întoarce și își arcuiește sprâncenele.
Îmi îndoiesc degetul. "Vino aici."
Se aruncă spre mine pe pat, ținându-mi mâinile în spatele capului, în timp ce îmi întinde picioarele
cu genunchiul.
„Până data viitoare”, șoptește el în timp ce mă privește, cu fața la milimetri de a mea.
Stomacul îmi flutură. "Pana data viitoare."
Mă sărută încet și apoi se ridică și merge hotărât pe hol. Aud clacul ușii din
față închizându-se și chicotesc în tavan și îmi închid ochii de emoție.
Pana data viitoare.
Îmi privesc paharul cu apă sărind pe birou în ritmul muzicii puternice de alături.
Asta e un rahat.
Închid ochii și ridic volumul căștilor.

E in regula. Este absolut bine.
Aud ceva ce se lovește de peretele nostru comun și îmi smulg căștile.
Ce a fost asta?
Aud țipete și râsete. Trebuie să ai cel puțin treizeci de oameni în camera ta mică. Am
sunat deja la securitate de trei ori în seara asta și niciunul nu a venit pentru că Penelope îi dă
dracului pe toți.
Telefonul meu emite un bip cu un mesaj de la Brandon.
Pot auzi petrecerea lui Penny de aici.
Vrei să dormi pe podeaua mea?
Expiră greu, nu, nu vreau să dorm pe o saltea pe podeaua cuiva.
„Bea, bea, bea, bea”, cântă corul de bețivi de cealaltă parte a zidului.
Trimit mesaj înapoi.
Mulțumiri.
Voi fi acolo în curând xo
Douăzeci de minute mai târziu, bat la ușa lui Brandon. El răspunde în pijamaua de flanel.
"Buna ziua." Se dă deoparte pentru a mă lăsa să trec pe lângă el.
Zâmbesc la ridicarea ei drăguță. Este atât de tânăr la doar optsprezece ani, dar mi-a făcut deja
un pat pe jos.
— Vrei să dormi în patul meu? el intreaba. „Este mult mai confortabil”.
"Nu." Mi-am pus geanta pe dulap. „Apartamentul este grozav, mulțumesc.”
— Vrei să vezi un film?
"Da bine." Zâmbesc, pentru că știu deja că nu voi vedea filmul. Voi sta întins pe podea,
visând cu ochii deschiși la domnul meu Garcia.
Mi-aș dori ca seara asta să fie următoarea.
Stau într-o cafenea și zâmbesc în timp ce citesc ziarul de sâmbătă dimineață.

Azi este ziua.
După micul meu dormit pe podea aseară, sunt hotărât să-mi găsesc un apartament nou. Nu-mi
pasă unde sau ce este, atâta timp cât este pe jumătate decent, o voi lua.
Încerc pe altul să mă uit.
"Ai aici." Chelnerița sosește cu clătitele mele.
"Mulțumesc." Îmi împătur hârtia în jumătate și o pun pe banca de lângă mine. Iau o înghițitură de
cafea și încep să mănânc clătitele cu afine. Hmm, astea sunt bune. Iau o mușcătură mare și apoi mă
uit la ziarul împăturit.
Mă încruntă când îl văd pe Sebastian.
Deschid rapid ziarul și citesc titlul de pe spate. Este pagina de socializare.
Highflyers pentru caritate
Există o fotografie cu el și doi bărbați, iar fiecare are o femeie frumoasă pe braț.
Am citit nota de lângă imagine: Julian și Brielle Masters, Spencer și Charlotte Jones și Sebastian
Garcia împreună cu partenera lui Gabriella Beckman au participat la Balul de caritate al
guvernatorului din Londra.
Am citit rapid articolul. Dansul a avut loc aseară, ceea ce înseamnă că a petrecut noaptea de
joi cu mine, m-a luat de un milion de ori și apoi a petrecut vineri seara cu ea.
L-a avut și el de un milion de ori?
Inima mea se contractă de dezamăgire.
Idiot.
Aprilie
Mă las pe spate în scaun, wow .
Un zâmbet îmi străbate chipul și aici mă gândeam că am fost rănit într-un fel.
cale.
Sebastian nu este deteriorat. Se simțea doar vinovat. Scutur subtil din cap, nu știu de ce sunt
surprins.
De fapt, cu cine glumesc? Nu sunt surprins. Sper că bărbații sunt o dezamăgire. Întotdeauna
sunt.
Credeam că avem o legătură, îmi șoptește o voce mică din adâncul inimii mele.
Îndoi hârtia în jumătate și o las jos cu o expirație ascuțită.
Gândurile mele se îndreaptă spre dimineața când ne-am trezit și cum era el cu mine. La acea
vreme, simțeam că nu era din caracter să fie atât de dulce, dar îmi plăcea de el, așa că nu mi-am lăsat
mintea să exploreze de ce. Încă îi aud vocea profundă și sexy în timp ce mi-a spus că pleacă și m-a
întrebat dacă sunt bine. Când mi-a spus că a avut o noapte extraordinară.
Mi-am pus ochiul alb. Nu e de mirare că era minunat și iubitor, numindu-mă prost și rahat. Te-ai simțit
vinovat atunci pentru că mergeai acasă cu?
ea? De aceea era drăguț? Sau era atât de drăguț pentru că știa că sunt un nenorocit de idiot pentru el?
Dumnezeu.
Nu sunt copilul tău.
Dă-i dracu’-i și dă-i dracu’ cu toți.
Cu o mână tremurândă, îmi beau cafeaua. Habar n-am de ce am crezut că el este diferit.
Pentru că este, argumentează acea cățea patetică care trăiește în inima mea.
Trec peste faptele reci, dure, pe care nu le pot nega.
L-am cunoscut într-un bordel și în adâncul sufletului deja știam cine este.
— Pot să-ți aduc ceva? întreabă chelnerul, întrerupându-mi gândurile.
— Nu, sunt bine. Grozav, de fapt. îi zâmbesc.
„Anunță-mă dacă mai vrei o cafea”, zâmbește el.
"Lucru sigur."
Îl privesc plecând și aduc băutura la buze cu un zâmbet trist.
Știi că ești nenorocit când ești ușurat în secret când un bărbat își arată adevăratele culori. Spune-i cum
vrei: un sonerie de alarmă, un al șaselea simț sau universul care mă veghează, dar știu că este doar o mică
reamintire a cum te simți când fii rănit de cineva pe care-l iubești.
Și un avertisment să nu te mai întorci acolo niciodată.
— Hmm, o să am și asta. Zâmbesc în timp ce îmi întind meniul.
— Deci oricum, continuă Lara. „Acum o să iau o notă proastă, totul pentru că această
vrăjitoare proastă nu a putut fi deranjată să facă jumătate din teme”.
„Asta nasol”, oftă Brandon. „Urăsc sarcinile de grup”.
„Nu este niciodată corect”, adaug eu. „O singură persoană ajunge întotdeauna să facă toată munca.”
„Trebuie să spui cuiva”, spune Brandon.
— Chiar o faci. Îmi beau vinul.
Este sâmbătă seara și, ca de obicei, ies la cină cu Lara și Brandon.
Telefonul meu vibrează pe masă și îl răsturn pentru a vedea numele Porsha luminând
ecranul.
La naiba, a aflat de comerțul lui Sebastian săptămâna trecută.
O să mă concedieze. Oh bine ... Oricum nu aș vrea să mă întorc.
„Trebuie să accept asta”, spun eu în timp ce mă ridic. — Mă întorc într-un minut.

Fug la ușa din față și răspund la telefon. "Buna ziua."
Bună Cartier.
Bună Porsha.
„Dragul meu, a existat o schimbare de planuri pe lista de săptămâna aceasta”.
„Bine...” mă încruntă.
— Domnul Smith a cerut o noapte privată cu dumneavoastră, așa că va lucra mâine seară în
loc de joi.
"Nu stiu la ce te referi."
„Avem un serviciu de platină aici, iar domnul Smith a decis să opteze pentru asta. Vino la club
și te vom stila, desigur, dar nu vei lua parte la licitație ca de obicei.”
— E un lucru?
— Este foarte rar, trebuie să recunosc.

„Dar asta nu face parte din fișa postului meu”.
"Bun-"
— Nu, mul฀ umesc, am întrerupt-o. „Nu mă interesează să fac nopți private cu niciunul dintre
clienți. Și cu atât mai puțin pe el.”
— Credeam că îți place domnul Smith.
Mi se fac ochii mari în timp ce încerc să mă gândesc la un răspuns profesional. "Îmi

pare rău. Pur și simplu nu sunt interesat."
— Ei bine, ce să-i spun?
"Orice vrei; chiar nu-mi pasă. Spune-i că mă spăl pe păr. De ce nu aranjezi ca Luna să-mi ia locul?"
Porsche râde. "Ești sigur? Ai făcut o ofertă foarte mare."
Mi-am pus ochiul alb. "Foarte încrezător. Mulțumesc totuși pentru oportunitate."
Porsche expiră. — Nu va fi fericit.
"Nu e problema mea. Ne vedem joi seara."
"Da bine. O noapte bună."
Zâmbesc, simțind că mi-a revenit puțin mai multă putere. "Pa." Închid și mă întorc la
restaurant.
"Cine a fost acela?" întreabă Brandon.
— Cafeaua, mint eu, luându-mă din nou pe loc. „Am o tură suplimentară”.
Soarele dimineții intră pe fereastra cafenelei.
"Pot sa ajut?" Întreb.
„Voi lua un ceai de mic dejun englezesc cu lapte, te rog”, spune clientul.
O scriu pe calculator. — Și ați dori un scone astăzi, doamnă Henderson?
"Da." Ea zambeste. — Ai o memorie bună.
"Cum aș putea să te uit? Luați loc și îl voi aduce."
Mă întorc și pun comanda în linia aparatului de cafea pentru Lance, apoi mă duc să-i fac
chiflele.
Mă duc la computer și merg la următorul client. "Pot sa ajut?"
„Double macchiato”, spune o voce profundă.
Ridic privirea și îl văd pe Sebastian. Poartă un costum bleumarin și o cămașă albă fără pată.
Părul ei întunecat atârnă peste fața ei frumoasă, iar buzele ei sunt nuanța perfectă a vino dracu-
mă. Un fior stupid mă străbate înainte să mă opresc.
Mă uit din nou la ecran. — Asta e tot, domnule?
El tăce, forțându-mă să ridic privirea.
El ridică o sprânceană iar eu o ridic pe a mea pe spate.
"Este. Ce. Totul. Domnule?" Repet.
Strânge-ți maxilarul. — Un cuvânt? Din?
"Îmi pare rău. Sunt foarte ocupat. Vrei ceva cu macchiato-ul tău sau nu?"
afară acum , Sau te trag afară Alegerea este a ta.”
Mimez un zâmbet. — Nu mă interesează ce ai de spus, domnule Garcia.
— Aprilie... Se uită la mine. "Ai trei secunde să-ți scoți fundul acolo înainte să te trag acolo."
„Du-te naibii”, spun eu, ne uităm unul la altul și mânia asta nebună sare între noi.
— Care este problema ta? șuierat.
Îi împing ordinul în computer, devenind puțin nervos. — Lasă-mă în pace, Sebastian.
Lance se întoarce spre noi.
— O să-i fur doar April de la el pentru o clipă. Sebastian își preface un zâmbet lui Lance. „Este o
chestiune de urgență. Ea nu va mai fi un minut"
Lance se uită între noi. "Bine."
Pentru Dumnezeu.
Ies în stradă cu Sebastian fierbinte pe călcâie. Mă trage după colț în alee.
— Care este problema ta? snap.

Îmi încrucișez brațele și îmi dau ochii peste cap. „Nu am nicio problemă”.
— ฀ tiam că ai naibii de a continua.
"Da฀ i-i drumul?" șoptesc supărată. „Nu sunt eu cel încă aici, Sebastian. Părăsi."
„A fost o întâlnire oarbă care a fost stabilită cu săptămâni în urmă”.
"La naiba. S-a spus clar că ea a fost partenerul tău."
— Și tu crezi totul în tabloide?
— Oricum, nu-mi pasă.
— Nu suntem împreună, April.
— Exact ideea mea. Mă mișc să trec pe lângă el, iar el mă apucă de braț și mă trage înapoi. „Destul”,
șoptesc eu. Oricum ești prea bătrân pentru mine.
„Evident, pentru că mi se pare că acum am de-a face cu un adolescent rătăcitor”.
Obrajii îmi ard de rușine. El are dreptate; Mă comport ca un copil, dar la naiba, sunt supărat. Îmi
încrucișez brațele supărat.
„Nu am atins-o”, spune el calm.
„A fost o întâlnire oarbă pe care nu am organizat-o. În plus, de ce aș vrea să mă întâlnesc cu o

altă femeie când tot ce mă pot gândi ești la tine? Ochii mei îi întâlnesc pe ai lui și o urmă de
zâmbet îi străbate chipul. "Acum, ai terminat cu furie?"
Îmi mișc buzele în timp ce încerc să-mi rețin limba sarcastică. — M-ai făcut să mă simt ca un
rahat.
Se oprește o clipă. "Îmi pare rău."
Încearcă să-și pună mâna pe brațul meu, dar eu îl alung.
— Nu ești bun pentru mine, Sebastian.
Zâmbește primul tău zâmbet autentic. — Nu te dracu pe aici.
Îmi bag părul după ureche. — Nici măcar nu-mi pasă ce faci.
"Esti sigur de asta?" El face un pas înainte, așa că se află la doar câțiva centimetri de
fața mea.
Îmi las privirea pe podea, iar el își pune degetul sub bărbia mea și îmi ridică fața spre a lui. — Nu am de
gând să văd pe nimeni.
— Nu e treaba mea pe cine vezi.
„Te înșeli”, zâmbește el. — E treaba ta.
Buzele lui le iau pe ale mele și mă sărută cu cantitatea potrivită de aspirație, suficientă pentru a-mi ondula
degetele de la picioare. „Vino și stai cu mine în seara asta”.
Sprâncenele mele se încruntă. La naiba, asta nu era în planul meu de joc.
„Configurați asta pentru a nu fi nevoit să mergeți la licitație joi seara. Băile mele sunt în curs de renovare
și voi sta câteva nopți la hotel. Și Porsha îmi datorează o favoare.”
"Ce inseamna asta?"
„Am întocmit planurile pentru renovarea lui. Îmi datorează unul.”
Ridic sprânceana. " Sunt eu favoarea?
Zâmbește în timp ce îmi fixează șorțul.
— Ai de gând să stai în fruntea clubului toată săptămâna? Îmi încreț fruntea. — Ai de gând să intri?
Râde, îmi apucă reverele cămășii și mă trage spre el. „Îmi place chestia asta cu gelozia”. Buzele lui le
pudrează pe ale mele.
"Nu sunt gelos. Doar că nu mă interesează secundele neglijente."
Zâmbește în timp ce ochii îi țin pe ai mei.
„Dacă vrei să intri în club, e în regulă, dar...” Mă uit pe alee în timp ce încerc să fac asta să sune mai
puțin un învins.
"Dar?" Mă sărută pe gât.
Cum ar trebui să mă gândesc când el este peste mine așa? Nu joacă corect.
„Nu-mi place de tine”, îi spun.
El zâmbește lângă gâtul meu. — Dar o face.
— Îl vei opri? Mă îndepărtez de el să scap puțin. „Eu doar...” Doamne, mă simt nevoită și teritorială. La
naiba cu acest om.
Pur și simplu ne tragem , încerc să-mi amintesc.
„Nu-mi place să mergi acolo”, îi spun.
„Nu-mi place să meargă acolo ”.
— Mai am două schimburi rămase.
— Unul după seara asta.
Privirea mea cade spre drumul de sub noi.
Mă ia în brațe. „Vino și stai cu mine în club”. sărută-mi tâmpla — Voi merge acolo doar pentru tine.
Își apăsă buzele pe urechea mea. — Nu mă face să cerșesc.
Îi arunc un zâmbet sugrumat, accesul meu de furie la ieșire. "Mă voi gândi la asta."
„Pot comanda, putem lua cocktailuri”, se oferă el să încerce să îndulcească afacerea.
Ochii mei îi țin pe ai lui. — Ce îți place la mine, Sebastian?
El ezită de parcă ar căuta răspunsul corect și în cele din urmă răspunde. — Mă faci să uit cine
sunt.
Ce inseamna asta? — Dar cine ești?
"Toate."
Inima mea se contractă. „Păi, în afară de faptul că iei alte femei la dans și mă înnebunești
de gelozie și de faptul că ești un nenorocit,” ridic din umeri, „cred că ești minunat”.
Îmi aruncă un zâmbet lent și sexy și își strecoară mâinile în buzunarele pantalonilor. — Atunci ne
vedem diseară?
Dau din cap cu un zâmbet, apoi mă întorc pe alee la cafeaua mea.
"Aprilie?" strigă el în spatele meu.
Mă întorc către el.
— Unde e sărutul meu de rămas bun?
Inima mi se umfla. Mă întorc și el mă ia în brațe. Apoi îl sărut ușor. Buzele ei mari stau pe
ale mele și pe sonerii de alarmă
sună în jurul meu.
Nu am nicio rezistență când vine vorba de acest om. Nici unul. Mă are complet acolo unde
vrea el și nici nu mă pot preface că vreau să mă lupt.
„O să număr orele până când te văd”, șoptește el.
Dau din cap, știind deja că acest tren se duce direct în iad.
Dar ca nebunul care sunt, nu pot să ies.
Artistul de machiaj îmi aplică ultimele tușuri pe față și mă uit la reflexia mea în oglinda luminată.
"Ce zici de asta?" ea intreaba.
„Genial”, zâmbesc, fericită de rezultat. "Mulțumesc."
În seara asta am cerut un aspect natural. Părul meu blond este drept în bob conic. I-au pus un toner,
care acum este mai degrabă o culoare de șampanie. Pentru prima dată de când sunt la Escape Club,
port un costum pantalon. El este negru, cu o bluză aurie, mătase, cu nasturi și o jachetă de costum
neagră.
Mă simt mai sexy decât înainte aici. Am vrut să fiu mai mult eu.
Acesta este ceva ce aș purta în lumea exterioară. Rochiile fără bretele din dantelă, deși frumoase, nu
sunt ceva ce ai purta la o ieșire de noapte.
Mă ridic și mă întorc să mă uit la fund. Pantalonii sunt strâmți și îmi desfac cei doi nasturi de sus ai
cămășii, dezvăluind o privire a sutienului crem din dantelă de dedesubt.
Mă umple emoție știind că îl voi vedea în curând.
Am avut o epifanie la duș mai devreme. Este în regulă să te bucuri de un bărbat și să știi că nu
există viitor pentru el. Îmi dau permisiunea de a mă răsfăț în poftă pentru că, să recunoaștem,
asta este: atracție sexuală intensă din afara acestei lumi. O simte si el. A spus foarte clar.
Corpurile noastre lucrează bine împreună. El este mare, puternic, dominant și, ei bine, se întâmplă
să îmi placă să fiu dominat.
Cine ฀ tie?
Eu iau acest lucru mic dintre noi ca pe o pauză de realitate. Cât durează, prevăd că nu va mai dura
mult, mă voi bucura de plimbare pentru că bărbații care arată și dracu ca Sebastian Garcia sunt o
raritate.
Este un diamant brut brut. Punctul culminant al experiențelor sexuale ale unei femei.
Am douăzeci și cinci de ani și sunt în floare. Nu am angajamente și îmi place să-i dau puterea
mea. Știi exact ce să faci cu el. Niciun bărbat nu m-a mulțumit ca el. Sexul pe care îl avem este în
afara lumii.
Atât de fierbinte.
Andrew trece pe lângă cască. „Cartier, cheia ta este la recepție. Ești de cealaltă parte a hotelului în
seara asta.”
Îmi încreț fruntea. — Partea civilă?
Hotelul are două turnuri. Unul pentru Escape Club, celălalt pentru vizitatorii obișnuiți ai hotelului.
— Da, așa este. Penthouse-ul, Turnul Unu.
Fata care stă lângă mine șuieră: „Cățea norocoasă”.
Zâmbesc și, cu o ultimă privire către mine, mă îndrept spre recepție să iau cheia și să mă îndrept
spre penthouse-ul Tower One.
Stând în prag, am răsuflat adânc, tremurând, pentru a mă întări. Sunt nervos în

seara asta. Din multe motive, cred. Principalul este aproape de el.
Îmi glisez cardul pentru a deschide ușa și simțurile îmi trec instantaneu la suprafață.
Vindecarea sexuală a lui Marvin Gaye este difuzată prin difuzoare. Este melodia la care am mers pe
pista în a doua noapte.
Traversez holul luxos și îl văd stând lângă fereastră într-un smoking negru. Are spatele la mine în
timp ce privește orașul cu un pahar de lichid chihlimbar în mână.
Mă uit la el neîntrerupt pentru o clipă. Înalt, întunecat și frumos, dar persoana lui mă
cheamă. Există o sexualitate pentru el care este adânc înrădăcinată în psihicul său. La naiba, sunt
dependent.
"Buna ziua."
Se întoarce și ochii lui călătoresc pe corpul meu și înapoi la fața mea. "Buna ziua." Își duce paharul la
buze. „Arăți frumos”, spune el după ce a luat un pahar.
Zâmbesc timid în timp ce merg spre el. "฀ i tu."
Își lasă băutura jos și mă întâlnește la jumătatea drumului. Imediat ce ne conectăm, ne

sărutăm. Ochii ni se închid și el îmi ține fața ca întotdeauna. Sărutul este profund și pasional, de
parcă nu ne-am fi văzut într-o veșnicie.
Cuvintele nu sunt necesare atunci când suntem împreună, parcă am vorbi o altă limbă, sau poate că
trupurile noastre sunt cele care vorbesc complet. „Bună”, murmură el în gura mea.
Zâmbesc cu el. — De ce mă faci un maniac sexual, domnule Garcia? Râde și mă conduce
la bar. — Mi-e teamă că o ai pe spate.
Umple două pahare de șampanie și îmi dă unul. Își lovește vârful paharului de al meu.
— Cred că ne-am spus douăzeci de cuvinte unul altuia de când ne-am cunoscut.
Zâmbesc în jurul paharului meu, știind că are perfectă dreptate.
Ochii lui flămânzi se îndreaptă pe corpul meu și, de parcă nu s-ar putea abține, își trece mâna pe
pieptul meu și îmi cupă pieptul prin cămașă. — Îmi place că te îmbraci așa.
„Prefer să fii goală”, îi răspund.
El ridică o sprânceană. „Mi-am promis că măcar vom avea o conversație”. Ochii lui se
sprijină pe buzele mele, distrași.
„Vorbitul este supraevaluat. Prefer să-mi folosesc limba la lucruri mai bune”, îi spun.
Inspirați brusc. „Te rog, nu mă lăsa să-ți stau în cale. Ce stiu eu?
Mă apropii de el și-i prind picioarele prin pantaloni. — Ave฀ i ceva ce vreau, domnule Garcia.
Ia o înghițitură de șampanie.
Îmi duc gura la urechea lui. — Vreau să te lins și să te beau.
Ia-mi o mână de păr. Apoi pune-te în genunchi.

Gemu, strânsoarea lui pe părul meu dureroasă în timp ce mă împinge la pământ.
El are rapid musca desfăcută și penisul tare în fundul gâtului meu. mă înec.
E prea mare.
Zâmbește întunecat și se relaxează puțin. Apoi își pune mâinile pe ceafa mea și îmi pompează în gât,
împingându-se adânc.
Gem și el își aruncă capul pe spate în extaz.
Ochii i se întunecă în timp ce mă privește și am senzația că o să-mi îngreuneze într-un minut.

Foarte greu.
„ La naiba... mă ,” icnește el.
Îl împing și zâmbesc: „Acum nu este mai bine decât o conversație fără rost?” Îmi trec mâinile
peste quadurile lui groase.
„Ar trebui să fiu de acord”, râde el.
Ne-am întins goi, unul față în față. E prea tarziu.
Lumina lunii se filtrează prin cameră, aruncând o vrajă magică.
Nu știu de câte ori am făcut sex acum, dar cu fiecare orgasm devastator, mă îndrăgostesc puțin
mai mult de domnul Garcia.
Întinde mâna pentru a-și pune degetul mare peste buza de jos. „Cum ai devenit atât de frumoasă?”
— E tot ce am băut.
Râde în hohote și e un sunet minunat.
— Deci băile voastre sunt renovate? Întreb.
"Sunt." Se aplecă și mă sărută, evident plictisit de subiect.
— Câte nopți ești aici la hotel?
"Șapte." Ochii lui îi țin pe ai mei, ca și cum ar fi adânc în gânduri, apoi mă sărută din nou. "A sta."
"Ce?
— Rămâi cu mine în timpul săptămânii.

"De ce?"
— Pentru că vreau să faci.
Zâmbesc încet în timp ce speranța îmi înflorește în piept, știu că este o idee proastă.
Ar trebui să fug, dar nu mă pot duce.
Îi iau fața în mână, iar buzele mele le iau pe ale ei. "Bine."
aprilie mă trezesc cu bâzâitul unei alarme.
Mă uit la telefonul lui Sebastian de pe masă. Se încruntă și o stinge înainte de a ajunge la mine,
trăgându-mă aproape și sărutându-mă pe umăr.
"Diminea฀ ă." Zâmbesc, cu obrazul lângă al lui.
"Buna dimineata." Vocea lui este profundă și răgușită, ochii îi rămân

închiși. — Să stăm azi în pat.
— Îmi doresc. Am o conferin฀ ă.
uită-te la mine "Ce studiezi?"

"Lege."
El ridică o sprânceană, parcă surprins.
"Ce?" zambesc
— Nu te-am identificat niciodată ca avocat. Se aseaza pe pat. Păturile se adună în jurul taliei lui
și ochii mei cad pe pieptul lui lat și întunecat. "Ce an?"
— Sfâr฀ itul secundului meu.
„Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei este un avocat. Acum el este judecătorul Curții Supreme”.
"De fapt?" Zambesc. Acestea sunt informații noi pe care trebuie să le stocați.
Se sprijină pe spate de tăblia patului și își pune mâinile în spatele capului, împreunându-le
degetele. Simt că ai ceva în minte.
"Ce?" Întreb.
"De ce nu ai un prieten?"
dau din umeri. — Nimeni nu mă interesează.
"De fapt?"
Râd. "De ce este atât de șocant pentru tine?"
Se rostogolește peste mine și îmi pune mâinile pe cap. — Vrei să spui că nu sunt interesant?
mu฀ că-mi sfârcul
"Bine ... Nu ești tocmai material de prieten.” Râd. „Tu ești?” Mă străduiesc să scap de
strânsoarea lui.
Mă mușcă din nou și starea de spirit se schimbă. „Deși...” zâmbesc.
— Deși asta? Mă mușcă din nou.
„Rezistența ta sexuală este cu siguranță demnă de reluare.”
Zâmbește în timp ce îmi întinde picioarele cu genunchiul.
"Pentru." Râd în timp ce încerc să-l alung. „Fără sex în dimineața asta”.
"De ce nu?"
— Pentru că ești un animal care încearcă să mă tragă până la moarte și mă doare.
Își lasă bărbia să se sprijine pe pieptul meu. Îi peri părul de pe frunte.

— Pentru că ești atât de sănătos și pur, nu? îmi zâmbește
am pufnit. „Sunt sănătos și pur, mulțumesc foarte mult. Ești o influență proastă asupra mea.”
— Domnișoară, lasă-mă să beau. Se dă înapoi și se ridică din pat.
Ochii mei cad pe penisul lui semidur care atârnă între picioarele lui. — La ce te aștepți cu chestia
aia se întâmplă?
Întinde-ți mâinile în lateral. "Ultima sansa."
— Este o trecere. Ridic ambele sprâncene, exprimându-mi punctul de vedere.
"Ești pierdut." Ridică din umeri lejer și se plimbă sub duș, lăsându-mă întins pe pat.
Îmi place această dispoziție în care este.
Aud cum se deschide dușul și îmi pun halatul și intru în baie să-l găsesc sub apă spălându-se cu
săpun.
Mă așez pe scaunul din colț. "Cum de nu ai iubita?"
Apa îi curge peste cap. „Ei pun prea multe întrebări personale”.
Zâmbesc, deștept. „Deci poți să-mi pui întrebări personale, dar eu nu îți pot pune niciuna?”
Își toarnă șampon în mână și începe să-și spele părul. "Asa este."
— Ar trebui să ieșim la cină în seara asta, spun eu.
Se încruntă. — Hmm.
"Ce?" Îmi încreț fruntea.
— Nu ar trebui să ies cu tine.
"De ce nu?"
„Pentru că lucrezi la club. Este în regulile de membru.”
"O, Doamne ferește să-ți riști calitatea de membru."
„Poți oricând să pleci”, face el cu ochiul.

Mă ridic și îmi pun mâinile pe șolduri în timp ce mă comport revoltat. "Sebastian Garcia, încerci
să mă mituiești să renunț la slujbă cu o întâlnire proastă la cină?"
Șamponul este spălat. "Poate." Zâmbește cu ochii închiși. — Poate că încerc să te mituiesc să ieși
cu mine.
Îmi mișc buzele pentru a-mi ascunde bucuria. "Mă voi gândi la asta." De parcă nu mi-ar păsa în
niciun fel.
„Ei bine, aveți zece minute să vă decideți. Sunt la întâlniri toată ziua astăzi și dacă vrei să
rezerv un restaurant pentru seara asta, trebuie să știu chiar acum." Iese din duș și îmi smulge
halatul ca să mă bage sub apă. pot face ceva pentru a-ți schimba decizia??” Buzele lui merg la gâtul
meu cu o mușcătură tare și râd în hohote.
„Nu, maniac sexual. Ai făcut destule.”
O jumătate de oră mai târziu, Sebastian este îmbrăcat în costumul lui și mă pregătesc de facultate.
"Ai nevoie de o plimbare?" el intreaba.
— Nu, am mașina aici.
Are un zâmbet răutăcios pe față.
Îi zâmbesc în timp ce îi îndrept cravata și scot praful de pe revere.
„Probabil am nevoie de numărul tău”, spune el.
— Probabil, ridic din umeri. — Văzând cum ai petrecut jumătate din noapte în corpul meu.
Râde și mă prinde într-o îmbrățișare de urs. — Și ce corp frumos este acesta.
În timp ce se îndepărtează, își scoate telefonul din buzunar și scrie ceva pe el.
"Ce scrii?"
"Numele dumneavoastră." Își înclină telefonul ca să nu-l poată citi.
— Cum m-ai salvat?
"Nu vă faceți griji. Dă-mi numărul.”

Mă aplec peste umărul ei și citesc numele: Iubitoare
Dar nu mă suna. Sunt foarte ocupat și important, spun eu degajat.
Ia-mă de fund. — O să te sun oricând vreau.
Râd și îmi scot telefonul. Îi scriu un nume: April's Fool
Mi-o citește peste umăr. — Ai înțeles al naibii de bine.
Își citește numărul și îl salvez repede.
— Deci, cina diseară? el intreaba.
"Uh-huh." Mă ridic să-l sărut și el își pune brațele în jurul meu. "Îmi placi." îi zâmbesc.
Ochii lui strălucesc cu ceva ce nu am văzut până acum. "Îmi placi." Mâinile îi cad pe fundul meu
și îl strânge cu putere. — Îmi place mai ales să te trag.
"Am realizat." Îi dau un sărut. „O zi bună dragă”.
"Cum aș putea să nu când a început așa?"
Stomacul îmi flutură. Nici măcar nu am făcut sex în dimineața asta.
Asta ar putea fi cu adevărat ceva.
— Oricum, încetează să-mi distragi atenția, mormăie el sec. Recăpătându-și calmul, se

îndepărtează de mine, ceea ce mă face să zâmbesc. „Nu am timp să dau
ture cu tine toată dimineața.
Îmi încrucișez brațele în timp ce mă uit la el.
„Am un milion de întâlniri de făcut”, spune el.
E ca și cum ai flutura un steag roșu la un taur. Mișcare stupidă.
joc în.
Îmi scot halatul, îl arunc pe blatul din bucătărie și îmi pun mâinile pe șolduri. "Este păcat.
Deodată sunt furnicături, ud și... am chef ."
Închide ochii. "Nici măcar."
„Bănuiesc că pot mereu…” Îmi bag degetul în gură și sug seducător, „repară-mă”.
Limba lui trece peste buza ei de jos.
„De fapt, cred că vibratorul meu este în geanta mea de călătorie”. Îmi frec mâinile peste sâni și
îmi trag de sfarcurile până se întăresc. „Poate că voi intra în asta. Vrei să-ți trimit un videoclip? "
Ochii i se întunecă când își descheie pantalonii și cade înapoi pe canapea. — Singurul lucru
pe care ai voie să mergi este pula mea. Mă trage deasupra lui și îmi desfășoară picioarele. — La
naiba.
Râd în hohote. Dar trebuie să pleci. Aveți un milion de întâlniri, domnule Garcia. Nu te-am putut
ține în brațe.”
Mă trage în țeapă cu o mișcare bruscă și sunt instantaneu redus la tăcere.
— Aprilie e proastă, spun eu.
Mă apucă de păr și îmi trage fața spre a lui. — Taci din gură sau o să mă trag cu gura aia de curvă.
Îi lins buzele întredeschise și strângerea lui pe părul meu se strânge. „Umple-mă, băiete mare”, îi
șoptesc pe buzele lui. — Arată-mi ce ai.
Sebastian mă ia de mână când coborâm din taxi. Abia îmi pot șterge zâmbetul imens de pe
față.
Sunt la o întâlnire. Un citat autentic din viața reală.
Cu un zeu.
Nu m-a întrebat dacă am demisionat din club, dar o voi face. Fără îndoială, o voi face.
Am intrat în restaurant.
„Bună ziua, rezervă sub numele de Garcia”, spune ea, mă ridic și o iau de mână ca grupa
ca eu sunt.
Mă uit în jur, sperând că toți cei din jurul nostru se uită la el... și la mine pentru că sunt cu el.
Uite ce frumos este, oameni buni.
Sunt cu adevărat îndrăgostit. Mi-am petrecut toată ziua chicotind și privind în spațiu.
Chelnerul ne conduce prin restaurant la o masă pentru doi în spate.

Este luminat de lumânări, totul capricios și romantic. Luăm loc și chelnerul ne servește
fiecare câte o apă.
— Pot să-ți aduc ceva de băut?
Deschid meniul. "Ce este bun?"
„Cocktailurile sunt uimitoare.”
"Bine." Îmi închid meniul. — Voi lua o margarita.
Sebastian ridică privirea zâmbind și își închide meniul. — Să fie doi.
Chelnerul ne lasa singuri sa ne privim.
"Garcia..." mă încruntă. — Asta e italiană? Are pielea mai închisă la culoare, așa că știu că originea
lui este de undeva în Europa.
"Spaniolă."
"Ești spaniol?"
El râde. — Părinții mei sunt, da.
"Care parte?"
„Valencia”.
Zambesc. "Vorbesti spaniola?"
Îmi ia mâna pe masă și îmi sărută degetele.
— Da, iar tu ești cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată.
"Ce-ai zis?"
— Da, și că ești cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată în viața mea.
Inima mi se umflă și îmi rearanjez șervețelul în poală. — Tocmai când cred că nu te poți încinge.
Râde, cu mâna sprijinită pe tâmplă. — Ce te-a adus la Londra din America?
dau din umeri. Nu vreau să vorbesc despre divorțul meu. Este o pată pe care nu vreau să o
împărtășesc. Destrămarea căsniciei mele mă face să mă simt ca un eșec.
„Am avut o despărțire proastă și am vrut să o iau de la capăt”.

„Cine în mintea lor sănătoasă te-ar lăsa să pleci?”
Nu m-a părăsit, doar s-a culcat cu toți ceilalți până când nu am avut de ales decât să plec.
.
Ridic din umeri: „Unele lucruri pur și simplu nu sunt menite să fie”.
Din mica mea căutare pe Google, știu că și Sebastian a fost căsătorit cândva, dar nu vreau să-l
întreb despre asta până nu-mi oferă informațiile.
„Eu studiam Dreptul Internațional și mi-au oferit această bursă. A fost o ocazie prea
bună pentru a rata”.
— Poftim, două margarite. Chelnerul ne pune băuturile jos.
"Mulțumesc." Îl iau instantaneu pe al meu și iau o înghițitură. „Oh, mmm. Buna alegere."
Sebastian ia o înghițitură din băutură și dă din cap aprobator. — Și de asta ești în cămine?
Dau din cap. „Uh-huh, și este atât de rău. Elevii petrec în fiecare zi și noapte. Există droguri și orgii.
Mă simt în vârstă de cel puțin o sută de ani.” El râde. „Trebuie să recunosc că zilele mele de
facultate au fost destul de sălbatice.”
„Și chiria este foarte scumpă în Londra. De aceea am acceptat postul la club”.
Se așează și îmi dau seama că nici nu-i place să vorbească despre asta.
„Făceam doar patru schimburi”, a adăugat el. „Am calculat o chirie pe un an și Porsha mi-a
promis că nu trebuie să fac sex cu nimeni”.
Ochii lui îi țin pe ai mei. — Dar ai făcut-o.
— Ai fost diferit.
"Cum?"
„Te-am urmărit de departe. Înainte să ne întâlnim, te-am văzut dând bani unui bărbat care cerșea
pe stradă și știam că ești amabil”.
Se încruntă.
„Și le-am spus fetelor de la serviciu despre acest bărbat frumos pe care l-am văzut pe stradă. Și
apoi universul te-a adus la ușa mea.” Îi duc mâna peste masă și o sărut degetele. „Unele lucruri
sunt menite să fie.”
Își retrage mâna din strânsoarea mea, rupând momentul. — Deci ceea ce spui este că ești un urmăritor?
Zambesc. "Poate."
— Și ai încercat să mă omori cu cafea otrăvitoare.
Râd. "Categoric."
— Și apoi mi-ai dat mintea la club.
Râd în hohote. — Da, și asta.
Și acum m-ai făcut prost de aprilie.
Îmi apropii băutura de a ei. „Trifecta de aur”.
— Au fost patru lucruri. Râde și ia o înghițitură din băutură în timp ce ochii îi țin pe ai mei, tăce și după
un minut spune: „Nu te vei mai întoarce niciodată în acel club”.
"Nu aș. Vreau să văd unde se duce asta.”
Ochii lui stau ațintiți pe fața mea și o încruntare îi încruntă fruntea. Știu că m-am îngreunat puțin și
trebuie să schimb subiectul.
„Deci, ești arhitect”, îi spun.
— Îmi place ce ai făcut acolo.
— Ca schimbarea aia întâmplătoare de subiect, nu?
"Foarte bine facut." El dă din cap. Da, sunt arhitect.
"Ce proiectezi?"
"Zgârie-nori".
"Zgârie-nori? La dracu, asta e uimitor. Trebuie să fii super inteligent.”
— Asta e discutabil.
„Dar nu sunt mulți zgârie-nori în Londra”.
„Piața mea este în principal în SUA și Dubai”.
— Ah, deci călătorești mult.
— De obicei, timp de patru sau cinci luni pe an.

Îmi imaginez că împărtășesc viața unui jet-setter cu el... împărtășind orice cu el.
Pentru.
Mă devansez aici. Trebuie să merg mai încet.
Stăteam în întuneric, Sebastian mă mângâie puternic din spate, corpul lui încă adânc în interiorul
meu. Și noi am adormit așa aseară.
Am petrecut trei nopți minunate în brațele lui Sebastián García.
Încă suntem la hotel și nu vreau să se termine. Totul este perfect așa cum este.
Buzele lui mari îmi sărută fața, fluidele noastre corporale împărtășite sunt mânjite
printre noi.
Este tot ce nu am știut niciodată că am nevoie.
Cad.
Greu.
„Seb”, șoptesc eu.
"Da, iubito." Mă îmbrățișează strâns și buzele lui cad pe umărul meu în timp ce mă acoperă
cu săruturi tandre.
"Ce se petrece aici?"
"Nu știu." Îi simt buzele curbe într-un zâmbet în timp ce mă sărută încă o dată. — Dar îmi
place mult.
"Și eu." Zâmbesc când se apropie de mine. "Și eu."
Sebastian
"Sebastian, Buddy este aici."
— Mulțumesc, Carly, trimite-l, spun eu prin interfon.
Mă ridic și câteva clipe mai târziu, ușa mea se deschide pentru a dezvălui persoana mea preferată.
"Salut tată."
"Bună dragă." Zambesc. — Unde vrei să mergi la prânz?
Buddy este fiul surorii mele. Tatăl lui s-a încheiat când el avea doi ani, iar de atunci am intervenit
pentru a fi figura lui tată.
A început să-mi spună tată la vârsta de cinci ani, când a început școala, și nu a vrut ca ceilalți
copii să creadă că este diferit.
„De ce insisti să mă spui dragă? Niciun alt tată nu își numește copiii dragoste. E atât de fetiță.”
Zâmbesc în timp ce îl strâng de umăr. „Asta pentru că niciun alt părinte nu are un copil cu o inimă
atât de dulce ca a ta. Și permiteți-mi să vă asigur că a avea o inimă dulce nu este fetiță.”
Îmi aruncă un zâmbet strâmb. Buddy este singura persoană care poate să-mi vadă emoțiile
neglijate. Le păstrez pe toate pentru el. El este cea mai importantă persoană din viața mea.
„Putem lua McDonald’s la prânz?”
mă înfior. — Sunt prea bătrân pentru rahatul ăsta. Îmi iau jacheta de pe spătarul scaunului.
— O să luăm prânzul la cârciumă.
Oftă. "Da bine."
Cincisprezece minute mai târziu, stăm în cârciumă cu băuturile noastre răcoritoare, așteptând să
sosească prânzul. Căsc pentru că sunt al naibii de obosit. April mă epuizează.
„Nu uita că avem ultimul meci de fotbal al lui Willow sâmbătă dimineață și apoi după-amiaza, vreau
să mă uit la niște mașini pentru tine”, îi spun.
„Ce e în neregulă cu mașina mea?”
„Este o grămadă de gunoi. Îmi fac în mod constant griji dacă airbagurile lui funcționează.”
— Uf. Își dă ochii peste cap. „Nu vreau să petrec sâmbăta uitându-mă la fotbal
Salcie".
Rahat greu. descurcă-te. Este o săptămână”.
Se uită la mine cu ochii mari.
Îmi beau băutura. — Oricum, ce se întâmplă cu fata aia?

El are un zâmbet mare prost pe buze. — O, tată. Clătină din cap, de parcă ar rămâne fără cuvinte.
— Atât de bine, nu? Zambesc.
"E perfectă. Sunt atât de îndrăgostită."
„Ușor, tip mare. Dragostea este un cuvânt foarte puternic.”
„Ei bine... fac dragoste cu ea. Ea este cea pentru mine; Știu."
"Sunt fericit pentru tine. Ar fi bine să fie suficient de bună. Când o pot întâlni?"
Chelnerița ne pune prânzurile în fața noastră. "Mulțumesc."
— Nu sunt suficient de bun pentru ea. El ridică din umeri. Îl aduc vineri seara.
"Bine."
— Nu fi ciudat.
Îmi țin sare în aer. „Definește ciudat”.
„Știi... nu purta un costum înfundat. Pune ceva misto.”
— Dar costumele mele?
— Ară฀ i bătrân.
Eu dau din cap. — Costumul ăsta plătește pentru tot rahatul tău, știi.
"Nu mă plâng. Spun doar că prima impresie este totul."
Oh, să fii tânăr și fără topor. "Bine."
— Vin mâine să aleg ceva pe care să-l porți.
„Sunt destul de capabil să-mi aleg propriile haine”.
„Vreau doar ca totul să fie perfect. Ea este foarte importantă.”
Mi-am pus ochiul alb. "Înțeleg."
— Oh, și poți să intri în camera mea și să-mi scoți afișele?
Îmi încreț fruntea. "De ce?"

— Pentru că nu vreau să creadă că sunt un băie฀ el.
— Ce ai de gând să faci în camera ta cu ea, mai exact?
— Nu știu, e destul de fierbinte.
Am ochii mari. „Te rog spune-mi că folosești al naibii de prezervative...”
„Și să nu îndrăznești să-mi spui dragă în fața ei”, spune el, ignorând întrebarea mea.
Zambesc.
"Sunt serios."
Ridic mâinile în semn de capitulare. „Ok, am înțeles. Haine proaspete, cu inima tare și fără semne.
Cu o cutie foarte mare de prezervative. Ridic o sprânceană. „Nu o să faci sex în camera ta cu mine
jos, ascultând. A devenit clar?"
"Ce." Ia o mușcătură din burgerul tău. „Viața este grozavă acum, știi?”
Zâmbesc în timp ce ochii îmi stau pe fața lui, îmi place să-l văd așa.
„Ar trebui să încerci”, spune el printr-o gură de mâncare. — Iubire, vreau să spun.
Îmi iau burgerul și am o viziune despre aprilie și despre săptămâna pe care am avut-o
împreună.
Poate e timpul .
April este goală în bucătărie, cu brațele în jurul meu, cu buzele pe ale mele.
„O zi bună să ai”, respiră el.
îi zâmbesc ispititoarei. Ea este uimitoare. Îi strâng fundul.
"Intentionez sa."
„Mi-aș dori să nu mărșăluiești astăzi”, spune ea. „Am avut cea mai bună săptămână în această
cameră de hotel.” Mă sărută din nou.
"Și eu." Buzele noastre se întâlnesc din nou. Nu ne putem opri să ne sărutăm când suntem
împreună. "Ce faci in acest sfarsit de saptamana?"
"Nu mult. Caut un apartament toată ziua mâine. Vrei să vii cu mine?"
„Nu pot mâine. Mă uit la fiica unui prieten jucând fotbal.”

"Astă seară?" ea intreaba.
Inspir, știind că e prea devreme să-l prezint pe Buddy. — Am ceva familiar.
Fața lui cade.
„Vrei să vii mâine seară? O să gătesc — ofer.
"De fapt?"
— E timpul să te întorci pentru cafeaua aceea. Îl lovesc cu pumnul în coaste.
Ea râde. "Bine." El mă îmbrățișează și ne îmbrățișăm o vreme. Nu-mi place că nu o voi vedea în

seara asta.
— Îți va fi dor de mine în seara asta? ea intreaba.
„Nu”, zâmbesc.
„Bine, pentru că nici mie nu o să-mi fie dor de tine. Mă bucur că am scăpat de tine, de fapt
".
Cu un ultim sărut lung, mă îndrept spre u฀ ă. Mă uit înapoi și o văd pe April făcând un mic dans
nud.
„Până data viitoare”, zâmbesc.
Îmi aruncă un sărut exagerat. "Pana data viitoare."
April
"Deci la ce ne uitam?" îl întreb pe Brandon în timp ce conducem.
„M-am gândit că vom vedea acea nouă ficțiune științifico-fantastică. Cel cu Matt Damon.”
"Bine." M-am uitat la el. — De ce nu a putut veni Lara?
— A avut ceva.
„Cred că se întâlnește în secret cu tipul ăla din blocul doi. Se pare că se întâmplă multe în ultima
vreme”.
Ochii lui aterizează pe ai mei. "Crezi?"
„I-am văzut vorbind în sală aseară și mi s-au părut foarte familiari”.
El zambeste. "Bun pentru ea."

Mă încruntă în timp ce el iese de pe drum spre cinematograf. "Unde mergem?"
„Trebuie să iau ceva. Avem destul timp."
"Bine." Defilez fără țintă prin telefonul meu.
— Știi că te plac, nu? spune Brandon.
"Da." Defilez prin Instagram. A fost un pic lipicios în ultima vreme. Sper ca? "Ce vrei sa spui cu
asta?"
— Doar atât. ฀ tii că te plac.
mă încruntă la el. Întotdeauna am avut o bănuială că Brandon s-a îndrăgostit în secret de mine,
dar cu siguranță nu. Sunt prea bătrân pentru el.
Trebuie să fi înțeles greșit ce ai spus. Nu prea ascultam prima jumătate a conversației.
Trageți mașina în aleea unui conac cu grădini frumos îngrijite. Clădirea are trei etaje.
"Unde suntem?"
— Trebuie doar să iau biletele.
"Oh."
"Înainte."
Nu vreau să fiu nepoliticos. "Bine." Cobor din mașină și îl urmăresc până

la ușa din față. „Uau, casa asta este uimitoare”, spun eu în timp ce mă uit în jur.
Ajungem la treptele din față și Brandon mă apucă de mână.
Mă încruntă și mă duc să-mi smulg mâna din strânsoarea lui, dar el mă ține strâns.
"Ce faci?" Il intreb.
— Îmi place de tine, April.
"Pardon?"
„Cred că este momentul”.
"Astfel încât?" Îmi încreț fruntea. Hei, ce naiba se întâmplă aici?
— Să oficializăm.
Brandon, despre ce vorbești? Sunt complet pierdut”.
"Te iubesc."
Am ochii mari. "Ce?"
Se aplecă și mă sărută, iar ușa din față se deschide în spatele nostru. M-am aplecat pe
spate, șocat de ceea ce tocmai s-a întâmplat. Ce naiba face?
Ochii mei se îndreaptă spre persoana care tocmai a deschis ușa.
Ochii lui Sebastian îi țin pe ai mei.
Am ochii mari, ce dracu?
— Tată, anunță Brandon. „Aceasta este aprilie, iubirea vieții mele”.
Aprilie
Sebastian se uită la mine o clipă, apoi, fără un cuvânt, se întoarce și intră în casă.
Am ochii mari, Sebastian este tatăl lui Brandon?
ce naiba Are un fiu?
— Brandon! Bâlbâiesc în timp ce intru în spatele lui Sebastian. „Suntem doar prieteni”.
„Aprilie, știi că e mai mult decât atât”, argumentează el, urmărindu-ne.

Sebastian se întoarce și mă privește cu un dispreț pe care nu l-am mai văzut până acum.
— Îți jur, Seb, suntem doar prieteni. Eu dau din cap în panică. " Nu se întâmplă nimic ."
Brandon se uită la noi confuz. "Cum po฀ i să spui asta? Stai tot timpul în camera mea."
"Pe podea!" icnesc.
Ochii lui Sebastian îi țin pe ai mei. Poziția lui este rece și îndepărtată.
„Te iubesc, April”, spune Brandon.
Iisus Hristos. Ce naiba? Alege acum să facă asta?
Cum naiba este fiul lui Sebastian? Ele nu ar putea fi mai opuse.
„Brandon... destul! Ascult indignat, cu ochii lipiți de Sebastian. „Nu suntem un singur lucru. Ia-l în
cap! "
Ochii lui Sebastian sclipesc roșii. — Nu vorbi așa cu fiul meu blestemat.
"Dar ... gresesti".
„Am văzut-o cu ochii mei dracului”. Sebastian face un pas spre mine și mă dau înapoi cu ochii
... în timp ce te joci
închiși. — Crezi că te poți juca cu el cu mine? șoptește el întunecat.
Eu dau din cap. „Nu, Sebastian. Îți jur că îți spun adevărul.”
Brandon se uită între noi. "Stai ce? Vă cunoașteți?
Tac, mi-e frică să vorbesc. Pieptul lui Sebastian se ridică și coboară în timp ce el se
străduiește să se stăpânească.
— Îl cuno฀ ti pe tatăl meu? cere Brandon.
Ochii lui Sebastian sunt fixați pe ai mei.
eu tac.
— Răspunde-i! țipă Sebastian.
Ochii mi se umplu de lacrimi și dau din cap.
Ochii lui Brandon se mișcă între noi. "Cum?"

Inima mea începe să bată. Sebastian mă sperie. Nu l-am văzut niciodată
Asa de. E rău când este supărat.
„Seb”, șoptesc eu. „Brandon și cu mine suntem doar prieteni. Jur."
Stai în camera mea. Ne sărutam în urmă cu două minute, o întrerupe Brandon. „Știi că suntem
mai mult decât prieteni. Toata lumea stie ".
Maxilarul lui Sebastian ticăie de furie.
— De unde îl cunoști pe tatăl meu, oricum? cere Brandon din nou.
Oh, pentru numele lui Dumnezeu, doar taci naibii, băiete. Îmi distrugi viața aici!
Mă uit între ei.
„Răspunde-i la întrebare”, șoptește Sebastian întunecat.
Sebastian. Eu dau din cap. "Jur…"
"Tata?" întreabă Brandon. "Ce se întâmplă?"
Ochii lui Sebastian se îndreaptă spre Brandon. — Nu e fata pentru tine.
Brandon se încruntă.
Da, spune-i că sunt fata ta.
— Spune-i ce faci pentru bani, April.
Îmi cade fața.
Sebastian, oprește-te. Clic. Dacă spui asta cu voce tare, nu o poți lua înapoi. Nu ne putem întoarce. —
Vorbesc serios. Nu merge acolo.
Bărbia lui Sebastian se înclină în sus, de parcă cuvintele mele nu fac decât să adauge combustibil la
flacără. — Cartier lucrează într-un club de striptease.
Fața lui Brandon se prăbușește. — Cine este Cartier?
— Acesta este numele de scenă prin care trece April.
„Oprește-te”, strig.
Ne uităm unul la altul în timp ce firele de păr de pe ceafă îmi atrag atenția.
Nu o spune. Te rog nu o spune.

„April este o prostituată care acuză bărbații să facă sex cu ea”.
Fața lui Brandon se prăbușește. "De unde stii ca?"
Nu.
Ochii lui Sebastian nu-i părăsesc pe ai mei. — Pentru că l-am plătit să facă sex cu mine.
Mi se umplu ochii de lacrimi.
— Ai făcut sex cu April? Brandon se încruntă.
"Da."
Am scos un gâfâit audibil de groază.
„Ea se juca cu noi doi”, șoptește Sebastian.
Îmi stric fața în lacrimi. — Nu, nu am fost.
Trădarea îmi inundă sufletul.
Ochii reci ai lui Sebastian îi țin pe ai mei. — Pleacă din casa mea, târfă mincinoasă. Fă un pas
înainte. Întoarce-te la fiul meu și vezi ce se întâmplă cu tine.
ce naiba
Rușinea îmi umple fiecare celulă și plâng cu voce tare la cuvintele lui dureroase.
"Iesi din casa mea!" țipă din răsputeri, în timp ce își pierde controlul.
Mă întorc și mă împiedic. Dacă m-ar fi lovit cu o lovitură fizică, ar fi fost mai puțin dureros.
Trebuie să scap de el.
Abia văd lacrimile care îmi curg pe față. Mă împiedic pe ușa din față și mă uit în jur. Este întuneric
și începe să plouă. Habar n-am unde să merg.
Mă strec pe o parte a casei și stau lângă perete, ascunzându-mă. Nu vreau să văd... niciunul
dintre ei.
— Pleacă din casa mea, târfă mincinoasă.
Îmi pun mâna la gură ca să-mi potolesc suspinele.

"Aprilie." Brandon iese în fugă din casă și mă lipesc mai mult de perete. "Aprilie!"
suna in ploaie "Unde ești?"
Sebastian îl urmărește pe peluza din față.
— Ce naiba ai făcut? Brandon se întoarce și plânge.
— Ne-a mințit pe amândoi.
— Nu știi ce spui.
"Da."
— Nu pot să cred că te-ai culcat cu ea! Brandon plânge.
Tăcere.
Durerea îmi trece prin piept.
„Intră”, spune Sebastian.
„O iubesc”, strigă Brandon.
"EL."
— Ai stricat totul!
„Ea nu este fata pentru tine. Îmi pare rău, dar nu te-aș putea minți niciodată și nu aș putea
păstra un astfel de secret față de tine. Te iubesc atat de mult."
Capul meu se sprijină de cărămizi. Ploaia începe să cadă mai tare acum și simt pe buze gustul
lacrimilor fierbinți și sărate.
Și cu mine cum rămâne?
Aceasta este pentru noi. . . nu există întoarcere de la asta.
I-a spus fiului său că sunt o prostituată.
Mi se strânge pieptul. ฀ tiam eu. Știam că e prea frumos pentru a fi adevărat.
"Te urasc!" Brandon plânge.
„Intră și urăște-mă”.
Tăcere.
— Prietene, haide. În interior.”

Sunt copleșit de rușine. Nu m-am simțit niciodată atât de abandonat în viața mea.
"Unde a fost el?" întreabă Brandon. "Aprilie!" strigă.
Ușa de la intrare se închide trântind și îmi pun capul în mâini, plângând în tăcere.
Sebastian iese pe stradă și privește într-o parte, apoi în alta. Își lasă capul în jos și își bagă mâinile
în buzunarele pantalonilor. El stă în ploaie mult timp și, în cele din urmă, își întoarce încet înăuntru.
Ușa se închide trântind și eu plâng, umerii îmi sărind în timp ce lacrimile cad.
— Pleacă din casa mea, târfă mincinoasă. Rusinea.
Asta doare.
Așa mă vezi? Tot timpul, în timp ce cădeam, nu arătam decât o curvă?
„Este o prostituată care acuză bărbații să facă sex cu ea”.
Respirația mi se blochează când încerc să-mi țin suspinele.
Îmi scot telefonul și comand un Uber. Trebuie să mă șterg în continuare la ochi ca să văd ecranul.
— Pentru că l-am plătit să facă sex cu mine.
Sunt jenat, jenat si foarte confuz.
Sunt al naibii de rănit.
Și cel mai rău lucru este că are dreptate. Tot ce a spus el este adevărat. De ce naiba am lucrat acolo?
Întoarce-te la fiul meu și vezi ce se întâmplă cu tine.
Cu o mână tremurândă, îmi pun telefonul în geantă și alunec pe perete.

a sta pe podea.
Și în ploaie și întuneric, plâng... singur.
Televizorul rulează pe fundalul camerei de hotel. Am fost aici de trei zile. Nu puteam suporta gândul
să mă întorc la cămin vineri seara, după ce am plecat. Inca nu suport astazi.
Nu pot risca să dau peste Brandon... sau Lara. Cineva. Ce le-ai spune?
Și nu știu ce să fac.
Nu am fost niciodată atât de deprimat.
Și nu din cauza a ceea ce s-a întâmplat vineri seara, ci din cauza a ceea ce s-a întâmplat în ultimele două
săptămâni.
Am lăsat sărăcia să-mi ia moravurile, ceva ce nu ar fi trebuit să fie niciodată de vânzare.
si l-am cunoscut ...
Nodul permanent din gat e mare si ma doare, nici nu ma pot gandi

timpul petrecut împreună fără să plângem.
Am crezut că este special.
Numai că nu a fost. Ea delira să vadă ceva la un bărbat care nici măcar nu era acolo.
Nu este cine credeam că este.
Asta e partea cea mai proastă: să știi că am fost dezamăgit. Am fost atât de orbit de lumina ei.
Vederea mi se încețoșează pe măsură ce lacrimile curg din nou.
Sunt în prăpastia vieții mele. Punct de inflexiune. Dar nu știu pe ce drum să merg.
Vreau sa merg acasa. Vreau să-mi fac bagajele și să mă întorc în Statele Unite să fiu cu familia mea.
Dar atunci acesta va fi doar un alt eșec de adăugat la viața mea.
Mintea mea se întoarce la cea mai proastă zi a mea. În ziua în care am venit acasă bolnavă de la
serviciu și l-am găsit pe soțul meu iubitor făcând sex în patul nostru cu o fată cu care lucra.
felul în care mă priveai ... în timp ce el era încă înăuntrul ei.
Stomacul mi se răstoarnă. Încă o văd atât de clar, încă pot simți durerea inimii care mi se frânge. Încă îl
văd ieșind din cameră cu o bătaie de cap... pentru ea.
Închid ochii și înghit în jurul nodul din gât, e mare și mă doare până la capăt.
Cel puțin atunci aveam demnitatea mea.
Inspir adânc, tremurând, „Veți fi bine”, îmi spun. — E în regulă. O să fii bine. Îmi șterg o singură
lacrimă de pe față.
Dar nu știu dacă voi fi bine.
Această tăietură este adâncă.
Ușa se deschide.
"Aprilie." Femeia zâmbește.
Îmi iau geanta și mă ridic. "Buna ziua."
— Intră, dragă. Mă duce la biroul ei. — Vă rog să luați loc.
"Mulțumesc." Stau în timp ce ea se duce în spatele biroului ei.
— Înțeleg că vrei să-ți transferi bursa la Universitatea din Manchester?
"Da." Forțez un zâmbet. "Asa este."
După o săptămână petrecută într-un hotel, făcând niște cercetări serioase, am decis că nu
voi lăsa alt bărbat să-mi ia nimic. Acesta este visul meu și la naiba, îl voi ține în viață.
Femeia se uită la mine o clipă. „Știi că Manchester nu are credibilitatea pe care o avem aici,
la Londra”.
"EL."
"Nu văd de ce..."
— Trebuie să plec din Londra, am întrerupt-o.
Ochii lui îi țin pe ai mei. "Esti bine?"
„Trebuie să ies din campus. Nu mai pot fi aici.”
Se uită la mine. — Ai fost agresat?
Eu dau din cap, încercând să rămân calm. „Vă rugăm să aranjați transferul”.
„Este implicată poliția? Pot cere un consilier să petreacă ceva timp cu tine? "
"Sunt bine. Tocmai am avut o despărțire foarte proastă și trebuie să merg mai departe."
Se aseaza pe spate in scaun si expira puternic. "Bine." Scrie ceva pe computer.

— Când ai vrea să începi?
"Luna viitoare." dau din umeri. — Îmi va lua câteva săptămâni să mă mut și să mă pregătesc.
— Bine. O să văd ce pot face.
— Crezi că va fi bine? Întreb. — Adică, crezi că o să intru?
„Nu sunt la maximum și bursa lor este transferabilă”.
— Nici eu nu voi avea nevoie de cazare în cămin.
"Unde vei trai?" Ea se încruntă.
„Mă duc să-mi iau un apartament. Chiria este mult mai ieftină acolo.”
"Cand pleci?"
— În seara asta. De îndată ce îmi împachetez camera.
„S-a întâmplat ceva, April? Te pot ajuta in vreun fel? "
Ochii mei plini de lacrimi. Te rog, nu fi drăguț cu mine... Îmi voi pierde rahatul. — Sunt
bine, dar trebuie să plec acum. Mă ridic pentru a încheia conversația.
— Ei bine, nu semnați un contract de închiriere până nu îl aprobați, bine?
"Mulțumesc." Îi aduc un zâmbet slab.
Travers campusul până în camera mea. Cursurile încep la această oră, așa că sălile sunt relativ
liniștite. Vreau să-mi fac bagajele și să plec de aici la ora trei înainte să ajungă toată lumea acasă.
Am pus cheia în ușă, iar ușa Penelopei se deschide, dezvăluind-o.
Bună, spune ea.
"Buna ziua." Mă lupt cu cheia, în cele din urmă împing ușa pentru a intra înăuntru.
Ea stă la ușa mea, ținând ușa deschisă. "Unde ai fost?"
„Am rămas cu un prieten”, mint.
„Se spune că faci trucuri”.
Îmi înghit nodul din gât. "Care ți-a spus că?"
„Se pare că Brandon are inima frântă. Avea încredere în Lara.”

Dau din cap când îmi fac o poză a evenimentelor. — Și Lara le-a spus tuturor.
Își încrucișează brațele. — Da... destul.
Ochii mi se umplu de lacrimi de rușine.
"Esti bine?"
Îmi strâng buzele și scutur din cap. "Părăsi."
"Acum?"
Dau din cap.
Ea intră în camera mea. — Te ajut să faci bagajele.
Începe să-mi plieze așternutul și să-mi scoată lucrurile din dulap și să le pună pe pat.
Mă uit la ea pentru o clipă.
"Deci ce faci?" ea intreaba. „Nu vrei să pleci de aici înainte ca coloanele de bârfe să se prăbușească?
Știi cum sunt ticăloșii ăștia”.
Îi aduc un zâmbet strâmb și îmi scot valiza din dulap.
Rareori oamenii mă surprind.
"Mulțumesc."
ȘASE ANI MAI TARZIU. . .
aprilie
Telefonul meu vibrează pe masă când sosește un mesaj.
Esti treaz?
Zâmbesc și îmi întorc telefonul ca să nu poată vedea ecranul.

Penelope își ține paharul de vin la jumătatea drumului la gură. "Omoară-mă acum. Ăsta e Duke?"
Îmi beau Margarita. "Uh-huh."
— Ești nebun al naibii? se repezi Anna.
Penelope și Anna schimbă o privire indiferentă.
„Dacă voi doi vă place atât de mult de ea, puteți fi apelul ei de pradă”. Zâmbesc pe marginea
paharului meu.
"Hm bine." Ochii lui Penelope se fac mari când se preface că îmi ia telefonul și îmi răspunde.
„Mi-aș dori ca un fotbalist nenorocit să vrea să fie tatăl meu.” Penny își ridică mâna în aer ca și
cum ar fi în clasă, așteptând să fie ridicată. "La naiba da, sunt total de acord cu asta."
Zâmbesc și văd telefonul meu vibrând, încă o dată. Îl ignor a doua oară și îl opresc în liniște.
— Ce dracu e în neregulă cu tine? Penelope pufnește dezgustată.
— Îi spun tot timpul să meargă să găsească pe altcineva.
„Chiar îi spui asta? Du-te să găsești pe altcineva.”
"Uh-huh."
„Și totuși te cheamă în fiecare seară pentru un apel de pradă, în care tu

accepti convenabil.”
dau din umeri. „Este atât de frumos, iar noi suntem prieteni”.
Fetele râd.
„Nu vreau o relație”. Îmi beau băutura. — Dar nu sunt complet prost.
Telefonul meu începe să sune și știu că trebuie să răspund. Nu se va opri să sune până nu o fac eu.
„Am să iau asta. Înapoi peste un minut, le spun fetelor. „Bună”, răspund eu în timp ce mă îndrept
spre ușa din față a barului.
"Ignorați mesajele mele text?"
— Desigur, eu sunt. Deschid ușa grea din față și ies în

cale. — La naiba, e atât de frig aici. Îmi închid geaca.
"Unde ești?" el intreaba.
— Ți-am spus, diseară ies cu fetele. Mă uit la ceas. „De ce ești încă treaz? Este 2:00
"
dimineața
"Pentru că sunt al naibii de excitat și am nevoie ca fata mea să vină să mă aranjeze."
"Duce." Zambesc. „Sunt atât de multe lucruri în neregulă cu acea propoziție, încât nici nu știu de
unde să încep”.
— Doar vino aici, femeie.
Hmm...tentant.
Duke Montana este un fotbalist profesionist magnific, cu mai mulți fani decât bun simț.
Mă are la apelare rapidă.
El este cu doi ani mai tânăr decât mine, 6 picioare patru și are un trup pentru care să moară. Este
băiatul de aur al sportului său cu un fizic înalt, musculos. Are părul blond nisipos, cu ochi mari
căprui și ca să nu mai vorbim de un talent incredibil. Atat in interior cat si in afara dormitorului.
Ne-am cunoscut acum trei ani la Manchester, când eram la universitate, iar el juca pentru United.
Eram amândoi noi în oraș și într-o săptămână deosebit de ploioasă ne-am întâlnit la o spălătorie,
din toate locurile. Am stat de vorbă în timp ce așteptam ca hainele să se usuce. Am fost la cină, s-
a întors la mine acasă și am ajuns să facem sex tot weekendul. Era exact ceea ce aveam nevoie la
acea vreme și cred că eram la fel pentru el.
Suntem prieteni apropiați, dintre cei care au beneficii și cred că ne cunoaștem mai bine decât
oricine. Dar în ultima vreme lucrurile s-au schimbat.
Devine lipicios.
Acum joacă la Arsenal. S-a mutat recent la Londra și încurcă totul. Mi-a dat un ultimatum de
mai multe ori: fie să-i fie iubita cu normă întreagă, fie nu.
o sa ma vezi mai mult.
Mi-aș dori să pot sta pe loc și să vreau ceea ce își dorește, pentru că el este cu adevărat un tip
special... dar, nu știu. Nici măcar nu pot identifica problema. Cere răspunsuri, ne certam, dar mă
sună mereu a doua zi și ajungem mereu să dormim împreună și apoi să nu vorbim despre ceva prea
adânc.
Până peste două săptămâni, când se întâmplă din nou.
Acum două săptămâni, când a avut ultima criză, am decis că o să-l iau de lângă mine.
Îmi pasă foarte mult la el și planul meu este să mă distanțez suficient încât să fie nevoit să se
întâlnească cu altcineva. Cineva care îl poate iubi așa cum merită să fie iubit. Eu nu sunt ea. As fi dorit
să fie.
Cine știe ce ne rezervă viitorul?
„Serios aprilie. Doar vino aici ",
Privirea mea coboară în pământ, sub mine, în timp ce îmi trec degetul de la picior printr-o articulație
beton.
"Duce." Zâmbesc trist. — Amintiți-vă, am vorbit despre asta.
— Știu, dar am nevoie de tine.
"Dulceata." Oftez, simțindu-mă vinovată.
Doamne, trebuie să rup totul împreună. Acest lucru nu este corect pentru el. Dar îi este foarte
dificil când este atât de bun în pat.
— Nu-mi pasă, doar vino aici.
„Nu am terminat cu fetele. Voi mai fi ceva timp.”
— Bine.
Îmi arăt degetul de la picior și trag o linie pe beton. „De ce nu suni una dintre grupele tale? Sunt
un milion de fete care sunt total îndrăgostite de tine.” Acesta este lucrul ciudat. Nu am nicio
problemă cu cine se culcă în afară de mine și așa știu că este greșit.
"Nu vreau o groupie, te vreau pe tine."
Acest lucru se va termina prost și chiar nu vreau să-și pierd prietenia. "Voi vedea".
— Nu voi dormi decât dacă știu că vii.

„Taxa de penalizare”. Deschid ochii exasperat.
„Bine”, spune el încet și îmi dau seama că zâmbește.
"Duce…"
"Da."
„Asta trebuie să se termine”.
El sta liniștit.
"Bine?"
— Avem chestia cu muzeul sâmbătă seara, îți amintești? imi aminteste.
"Într-adevăr?"
— Mi-ai promis că vei veni.
Oricum vei semna autografe toată noaptea. Nu ai nevoie de mine acolo.”
— Aprilie, ai promis.
Mi-am pus ochiul alb. — Bine, dar atunci vreau să iau cina cu Chadwick.
"Afacere."
Chadwick's este restaurantul meu preferat. Îl pun mereu să mă ducă acolo când mă face să merg la
fotbal. Sincer să fiu, eu sunt anti-groupie. Chiar nu văd nicio atracție în fotbalul lui. Adică nu este ca
grătarul tău sau altceva. Este o chestie culturală, cred. Îmi cere mereu să merg la jocurile lui și eu
refuz mereu. Nu este fotbal adevărat pentru mine. Dar sunt american și gusturile mele sportive nu
se vor schimba niciodată.
„Ne vedem într-o oră”, îi spun.
"Bine." Atârnă pe linie.
Cunosc acea pauză. "Ce?"
„Mă uit la porno de aproximativ patru ore. Sunt gata sa plec ".
Zambesc. — Fă-o jumătate de oră.
„M-am masturbat deja de două ori”.
Simt un pumn în jos. Ne vedem peste cincisprezece.

Stau întins în întuneric și mă uit la un model în spirală de pe tapet. Lumina lunii se uită prin crăpătura
perdelelor. Nu știu cât timp am stat treaz, dar trebuie să treacă ore întregi.
Duke este înfășurat în jurul meu ca o pătură, strâns aproape și ținându-mă strâns din spate. Mi-a spus că
în seara asta mă iubește.
Și mă simt ca un rahat.
Pentru că îl iubesc, dar...
Stomacul mi se răsucește de tristețe.
Ce este în neregulă cu mine?
Nu mă simt gelos. Nu mă simt atașat. Nu simt acel val de apropiere. Nu simt furie. Nu simt nimic decât
eliberarea fizică a unui orgasm.
Și nu este doar Duke. Așa a fost și cu alții. Până acum, am crezut mereu că sunt ei, nu eu. De data asta e
diferit.
În adâncul sufletului, știu.
O singură lacrimă îmi curge pe față și cade pe pernă. Sunt plin de o tristețe pe care nu o pot înțelege. Ma
simt singur... dar nu.
Sunt cu cineva, dar sunt singur.
E ca și cum bărbații pe care i-am iubit m-au sfâșiat.
Știu că și ei au fost niște idioți și știu că merit mai bine, dar parcă inima mea nu mai crede că sunt iubită,
așa că îi blochez pe toți înainte să aibă șansa să mă rănească.
Duke glumește mereu și îmi spune Regina Gheații. Este adevarat?
Mi-aș fi dorit să-l fi cunoscut mai devreme. Mi-aș fi dorit să-l fi cunoscut când l-aș fi putut iubi.
i-aș fi dat totul.
Se mișcă și mă sărută pe umăr. "Ce este in neregula iubitule?" ฀ opte฀ te el.
Mă întorc și o sărut pe obraz. „Nimic, dragă, du-te înapoi la culcare. Vis urât."
Mă aduce mai aproape. "Bine. Sunt aici. Ești în siguranță cu mine."

Lacrimi bine în ochi. Aș vrea să fii în siguranță cu mine.
Duke merită mai bine.
„Nu uita, personalul se întâlnește la zece”, spune Lewis, bătând capul în u฀ ă.
La naiba, sunt prea ocupat ca să ridic moralul în dimineața asta.
Falsez un zâmbet oricum. "Lucru sigur."
Îmi trimit e-mailurile și îmi printez lista de lucruri de făcut pentru ziua respectivă. Sunt cel mai nou
avocat de la Sterling Law și îmi place să rămân la curent cu volumul meu de muncă. A fost o mare
victorie să obțin acest loc de muncă. Am aplicat crezând că nu am nicio șansă să-l primesc și am
primit surpriza vieții mele când am primit apelul.
Sunt zece luni aici și m-am acomodat foarte bine.
M-am mutat din Manchester pentru acest post. Am un apartament frumos și o mașină nouă
pentru noua mea slujbă. Mă simt mai în vârstă și iubesc viața.
E amuzant cum decurg lucrurile. Aveam toată intenția să mă întorc în Statele Unite după
terminarea licenței. Făcuse măsuri pentru a face asta. Dar când m-am întors în Statele Unite
pentru o vizită și am început să caut unde aveam de gând să mă reinstalez, nimic nu mi-a atras
atenția. Era mai confuz ca niciodată în legătură cu ceea ce își dorea.
Am decis că voi rămâne aici până când răspunsul la locul unde ar trebui să fiu.
Între timp sunt fericit și nu m-am gândit niciodată că voi spune asta, dar Anglia începe să se
simtă ca acasă. Adică, sunt aici de șapte ani, așa că cred că are sens.
Mă îndrept spre sala de conferințe și mă așez în spate, privind cum camera mare începe să se
umple. Sterling Law este cea mai mare firmă de avocatură din Marea Britanie. Avem treizeci și
patru de avocați, fiecare cu asistenții și secretarele lor personali. Nu am încă un PA, dar când o voi
avea, voi ști că am reușit.
Camera este complet plină când Philip Rogers, proprietarul, iese la vedere. Nu l-am văzut în
ultima vreme. Cred că a muncit din greu de la noi
un alt birou în oraș. Philip are cincizeci de ani, un bărbat cu aspect distins, cu păr argintiu.
Accentul lui sună înfundat ca al reginei sau așa ceva.
Merge în fața sălii și se adresează mulțimii. „Bună”, spune el cu un zâmbet larg pe buze. „În
primul rând, aș dori să vă mulțumesc pentru toată munca depusă.
a lucrat. Eforturile voastre nu au trecut neobservate și vă mulțumesc foarte mult.”
Toată lumea zâmbește mândru. Chiar este bine să fii recunoscut.
„Bănuiesc că vă întrebați cu toții de ce am convocat această întâlnire în această dimineață. Ei

bine…” Se așează pe colțul biroului din partea din față a camerei. „După cum unii dintre voi
știți, soția mea nu se simte bine. Ea... El face o pauză, de parcă următoarea propoziție ar fi
dificilă. "Ea stie
mă voi recupera complet, dar sunt întinsă. Din această cauză, m-am hotărât să fac ceva care mi-
a rămas în mintea mea de multă vreme. O să angajez un partener.”
Camera tace mort.
Se ridică, își bagă mâinile în buzunarele costumului și începe să se plimbe înainte și înapoi.
„Atunci următoarea întrebare este... cine? Cine va fi potrivit pentru compania noastră? Cine va
conduce compania noastră în secolul 20 cu aceeași pasiune cu care suntem obișnuiți? Caut de
multă vreme persoana potrivită.”
Este un om atât de bun. De fiecare dată când îl aud vorbind, plec motivat.
„Bart McIntyre”.
Camera scoate un gâfâit colectiv.
ce naiba
Philip își ridică mâinile într-un gest reconfortant și zâmbetul i se lărgește. „Acum, știu că reputația
lui Bart îl precede și știu că nu reprezintă genul de clienți cu care suntem obișnuiți”.
„La naiba”, mormăie cineva.
Bart McIntyre este un star rock legal. El reprezintă clienți de ultimă generație, modele,
vedete, genul ăsta de oameni. A câștigat toate cazurile pe care le-a avut vreodată și este
legendar.
„Desigur, volumul nostru normal de muncă va continua. Cu toate acestea, acum vom
avea o componentă a organizației noastre care se va ocupa de clienții de vârf ai lui Bart.”
Sfinte rahat.
Emoția mă străbate. Acest lucru va fi uimitor.
Philip ne întinde mâinile într-un gest de bun venit. „Așadar, iată-l și nu pierdem timpul. Bart
începe aici, în acest birou, luni.
Camera erupe în vorbărie entuziasmată.
„Va fi o notă pentru după-amiază cu toate detaliile, dar…” Zâmbește în timp ce privește prin cameră.
„Aceasta este o veste grozavă pentru afacerea noastră”. Dă o palmă. „Poți să conduci lumea din nou
acum”.
Toți vorbesc în timp ce se ridică și se întorc la birourile lor.
"Aprilie!" sună Philip. — Pot să te văd o clipă, te rog?
La naiba, am probleme? "Sigur."
„În biroul meu”. Fă un gest pe hol și eu îl urmăresc. „Te rog stai jos”, spune el odată ce intrăm în
camera lui.
Stau și îmi iau nervos clipboard-ul, oh, nu, despre ce este vorba?
Philip se așează și se lasă pe spate în scaun. — Am vrut să-ți ofer o nouă poziție. Ochii lui îi țin pe
ai mei. „Cum ți-ar plăcea să fii cel mai tânăr al lui Bart?”
Îmi încreț fruntea. "Ce?"
„Vrea un ofsaid. Cineva pe care îl pot antrena.”
"Dar ...ce...adică...ce..." Ochii mi se fac mari. "Eu?"
El râde. „Vrea pe cineva relativ verde, astfel încât să-l poată modela așa cum îi place să lucreze. Mi-a
cerut să desemnez pe cineva dornic și inteligent.”
Îmi mușc buza de jos pentru a-mi ascunde zâmbetul prost... El crede că sunt deștept.
— Bine, îi spun eu, încercând să mă comport calm.
„Va lucra cu Bart la câteva lucruri, apoi în alte zile se va întoarce la propriile cazuri”.
Zambesc. „Cel mai bun din ambele lumi”.
"Da." El zambeste. "Cum ți se pare?"
"Incredibil."
— Grozav. Îl voi anun฀ a pe Bart.
Mă ridic și îi strâng mâna. "Mulțumesc foarte mult pentru oportunitate. Sunt foarte încântat."
— Ai câștigat asta, April. Etica ta în muncă nu a trecut neobservată.”
Zâmbesc mândru: „Mulțumesc”.
Porniți computerul. „Ieși și sărbătorește în seara asta. Acesta este un început uimitor al carierei tale.”
"Intentionez sa." Ridic din umeri și îmi vine să sar în aer. "Ne vedem mai tarziu."
"Bine."
Îi închid ușa în urma mea și practic dansez înapoi la biroul meu.
Sfânt. La naiba. La dracu.
Duke plătește taxiul în timp ce eu ies de pe bancheta din spate.
Este sâmbătă seara și suntem la Muzeul de Arte din Londra. Există o licitație de suveniruri
sportive în sprijinul Secției de Oncologie a Spitalului de Copii. Duke și alte câteva vedete ale
sportului semnează autografe, dar apoi sunt aici pentru cina cu recompensă. Chadwick's: cel mai
paradisiac restaurant din toate timpurile.
Mergem prin hol și mă văd în oglindă.
Îmi place această rochie maro cu bretele spaghetti. Se potrivește peste tot
corect.
Intrăm în lift, mână în mână, și ne întoarcem spre uși.
"Ce vei manca?" Întreb în timp ce ușa se închide și începem să mergem spre nivelul patru, unde
are loc licitația.
Duke ridică o sprânceană. "Tu."
— În afară de vaginul meu. Zambesc.

— Fundul tău.
Râd, iar el își pune brațul în jurul meu și îmi blochează capul într-o cheie jucăușă.
Ușile se deschid la nivelul unu. Un bărbat așteaptă, vorbește la telefon. Se uită la noi în timp ce
intră și se oprește la jumătatea pasului.
Ochii mei îl întâlnesc pe Sebastián García.
Se încruntă și rămâne nemișcat.
Ne uităm unul la altul și mi se face un nod în gât la vederea lui.
Nu m-am gândit atât de mult timp la el și totuși, văzându-l aici și acum, readuce ustura trădării lui, ca și
cum s-ar fi întâmplat cu doar o oră în urmă.
Îmi aud inima bătând în urechi în timp ce îmi bate puternic în piept.
Nu s-a schimbat.
Sebastian nu se mișcă în timp ce se uită la mine, cu telefonul încă la ureche și ușile liftului se închid.
El nu a intrat.
Îmi las capul în timp ce un val de emoții m-a lovit puternic.
„MP pare că a văzut o fantomă”, spune Duke.
„Deputatul, ministrul parlamentului”.
— OMS? Despre ce vorbesti?
„Tipul ăla la telefon la acea vreme. O recunoști, nu-i așa? În ultima vreme este peste tot
Știri ".
Mă uit la Duke, știam că Sebastian a intrat în politică, i-am auzit numele în trecere de-a lungul anilor,
dar nu țin pasul cu tot în Marea Britanie, mă uit în continuare la știrile americane... la naiba.
— Aprilie, acesta a fost Sebastian Garcia.
Știu cine a fost.
Inima îmi bate în piept.

„Tocmai a fost numit viceprim-ministru”.
"Când?" Mă încrunți, cum să nu știu?
— Ca acum trei zile sau ceva.
Mă uit la Duke cu ochii mari.
Nu poate fi?
10
aprilie "El este ce?" icnesc.
„Da, a trecut peste tot în știri în ultima vreme. Cum de nu l-ai văzut?
Sângele meu începe să fiarbă. — Doar noroc, cred.
Duke se încruntă. "Il cunosti?"
Ridic sprâncenele, dându-mi seama cum trebuie să sunet. „Obișnuiam să intru într-o
cafenea la care lucram cu ani în urmă”. Nările îmi fulgeră în timp ce încerc să-mi stăpânesc
valul neașteptat de furie. „Era un adevărat ticălos”.
Duke râde. — Probabil că așa a ajuns în funcție.
Mimez un zâmbet.
Obrajii încep să se încălzească pe măsură ce îmi crește temperamentul. Cum îndrăznești să fii
aici? Cum îndrăznești să respiri același aer ca mine?
Am o viziune a feței lui în timp ce ținea telefonul la ureche și strâng din dinți. Ar fi trebuit să-l lovesc
direct în falca aceea pătrată stupidă. Ușile liftului se deschid, iar Duke mă ia de mână și mă conduce
în seră mare.
Încerc să mă calmez, știind că furia mea nu ar trebui să fie aici.
Ce s-a întâmplat între noi a fost cu ani în urmă.
Nu-mi pasă ce faci. nu-mi pasă deloc.
Mă uit în jur la toate suvenirele sportive și la oamenii adunați la mesele lor.
„Vrei să te plimbi și să vezi ce se scoate la licitație înainte să bei un pahar la bar?” întreabă
Duke.
Mimez un zâmbet. "Sigur."
Începem să mergem să privim lucrurile, dar mintea mea este oriunde, decât aici.
Ar fi trebuit să spun ceva.
Ar fi trebuit să-l certam. de ce nu am facut-o?
În mintea mea, am repetat și peste ce i-aș spune dacă drumurile ni s-ar încrucișa din nou. Urăsc că,
cu toți acești ani în urmă, am alergat ca un laș și nu am apucat să-mi spun partea mea. Multă
vreme după aceea, aș avea certuri imaginare cu el în timp ce
conducând sau sub duș, trecând peste toate lucrurile pe care ar fi trebuit să-i spun.
Lucruri dureroase, precum lucrurile pe care mi le-a spus.
Stomacul mi se răsucește când sunt dus înapoi în acea noapte fatidică.
Urăsc că încă mă afectează.
Expiră greu și îmi scutur umerii, încercând să uit că tocmai l-am văzut.
Lasă-o, aprilie. A-l distruge nu înseamnă a realiza nimic.

E in regula. Al naibii de bine. Ce-mi pasă oricum? Nu e nimic pentru mine.
Mă uit spre ușă și îl văd pe Sebastian ieșind din lift și văd din nou roșu.
Bastard.
Stau la bar și beau vinul meu oribil. Dacă ai putea să-i spui vin? Cine alege selecția pentru aceste
funcții? Evident, cineva care nu are gusturi.
Licitația a început. Duke a plătit 10.000 de lire sterline pentru o placă de surf semnată de Kelly
Slater. Ce naiba are de gând să facă cu el? Ei bine, cred că e pentru bine
cauză.
Am băut câteva pahare și am discutat cu câțiva oameni, iar acum Duke semnează autografe la o
masă cu alți șase sportivi.
Este programat pentru o oră și apoi putem merge.
Sebastian este peste seră cu alți doi bărbați, unul blond și chipeș, celălalt întunecat și chinuitor.
Arată cam de vârsta lui Sebastian și sunt incontestabil frumoși.
Îmi este greu să nu mă uit la el și mă bat pentru că nu spun ceva. Deși, ce ar fi spus? Nu am nici o
idee.
Pentru!
Îmi scot telefonul și îi scriu lui Penelope.
Cine ar fi crezut că inamicul meu de la Rave Cave va fi acum unul dintre cei mai apropiați
prieteni ai mei?
Nu o sa crezi cine este aici...
Întoarceți un răspuns.
OMS?
Mă uit la Duke în timp ce scriu.
Sebastian Garcia.
Ne întâlnim în lift.
Se pare că acum este viceprim-ministru.

Răspunsul vine repede.
La naiba, așa e, am văzut-o.
A fost ales săptămâna aceasta,
Tot uit să-l menționez.
Sper că scuipi în fața lui moale.
Râd.
Dorință.
"Acest scaun este luat?" întreabă un bărbat,
— Nu, ia-o. Zambesc.
"Mulțumesc." El trage scaunul la masa lui și un răspuns sare în Penelope.
La naiba. E doar un idiot.
Fii recunoscător că nu trebuie să-l mai vezi niciodată.
îmi scriu răspunsul.
Asta este adevărat. Vorbește Tomoz.
imbratisari si sarutari
Îmi pun telefonul în geantă și mă uit prin cameră și îl văd pe Sebastian privindu-mă de peste cameră.
Fața lui este lipsită de emoție, iar apoi, cu încetinitorul, își ridică paharul de vin în aer, parcă ar fi
prăjit pentru ocazie.
Ni se blochează ochii.
Simt un val de adrenalină prin sistemul meu. Glumești?
Ai curaj să mă adresezi?
Prietenul lui blond se uită la el și apoi îi spune ceva, iar Sebastian râde în paharul lui de vin.
Ce e așa de amuzant, idiotule?
Inima îmi bate cu putere pe măsură ce durerea și rușinea pe care le-a provocat revin.
Celălalt prieten al lui îi spune ceva, apoi toți trei bărbați hohotesc de râs.
Îmi beau băutura. Parcă cerul a devenit roșu.
Nu-l voi mai vedea niciodată. Nu voi avea niciodată ocazia să-i spun ce cred despre el.
Îmi golesc paharul pe măsură ce misiunea mea devine limpede, și îl lovesc de

masa.
Înainte să-mi dau seama, mă îndrept spre masa lor. Îl prind pe Sebastian cu garda jos, iar el mă
vede doar când stau lângă el.
„Un cuvânt”, spun eu.
El ridică sarcastic din sprâncene. "Prefer să nu."
M-am uitat la el. „Dacă nu vrei să aduci băutura ta, pleacă afară. Acum.” mârâi el, pierzând orice
control.
— Hm... wow. Prietenul lui blond ridică și el din sprâncene. — Te cunoaștem?
Îmi îndrept atenția către el și el se ofilește sub privirea mea.
Prietenul întunecat zâmbește și își întinde mâna ca să o strângă pe a mea. „Julian Masters”.
— Nu-mi pasă, latră.
Prietena blondă râde. „La naiba, cine este acesta?”
"In afara!" țip înainte să mărșăluiesc în sală.
Trec în picioare prin sera ca și cum aș fi Hulk. Nu-mi amintesc să fi fost vreodată atât de furios. Îl
pot gusta în gură ca și cum ar fi otravă.
Am ajuns în hol și m-am întors să-l văd pe Sebastian mergând în spatele meu. Pare și el supărat.
Își bagă mâinile în buzunarele pantalonilor. "Ce vrei?" plescă el.
Văd un dulap. "Aici." Mă apropii de ea și deschid ușa și o găsesc goală. "In privat."
„Nu am ce să-ți spun”.
— Ei bine, am multe să vă spun. șoptesc supărată.
Trece pe lângă mine în vestiar. Îl urmăresc și trântesc ușa.
„Nu am timp de rahatul tău”, latră el.

„O să faci timp, ai dreptul la un nenorocit de idiot”. ฀ ipăt. — Cum îndrăzne฀ ti?
Ochii i se fac mari și arată spre propriul piept ca fiind indignat. "Cum
îndrăznesc ? "
"Asta am spus."
Deschideți gura să vă certați.
"Taci si asculta." Îl împing cu putere în piept.
Își îngustează ochii și își înclină bărbia spre tavan, sfidând. — Atinge-mă din nou și vezi ce se
întâmplă cu tine. El mârâie.
„Voi face ce vreau, iar tu vei asculta fiecare cuvânt pe care îl spun. În primul rând, spun eu.
— Nu m-am atins niciodată de fiul tău. Nici o dată. Plâng. „Dacă era îndrăgostit de mine, era
complet unilateral. Habar n-am avut de asta până când am fost pe verandă."
Deschideți gura să vă certați.
— Taci, Sebastian, sau ajută-mă Doamne! Pieptul meu se ridică și coboară în timp ce lupt
pentru control. "În al doilea rând... m-ai numit o curvă mincinoasă."
Ochii lui îi țin pe ai mei. "Asa este."
Îl plesnesc puternic peste față, sunetul răsunând în spațiul mic. Ochii lui fulgeră cu
furie și mă împinge de perete ca să mă îndepărtez de el.
„Nu sunt curvă a nimănui, mai puțin a ta”, șoptesc eu.
Mă îmbrățișează strâns, cu fața lui atât de aproape de a mea. "Esti sigur de asta?"
Îl împing departe de mine și se împiedică înapoi.

"
Plătești pentru sex, rahat patetic și ai îndrăzneala să mă judeci?"
"Du-te dracu." Strângeți pumnii în lateral.
"Nu voi face asta". Zâmbesc sarcastic. Vedeți, domnule Garcia, am conștiința curată.
Sunt o persoană bună, cu o inimă bună și nu am standarde duble. Și tu.” șoptesc. „Ești doar
un alt ... intitulat ... politician” .
Nările i se fulgeră și știu că am lovit un nerv.

"Stai departe de mine." Îmi bat joc, cu o ultimă privire, ies în hol și mă îndrept direct spre camera
doamnelor. Odată ajuns în cabină, închid ușa în timp ce
ochii mi se umplu de lacrimi.
Îmi simt bătăile inimii bătând peste tot. Îmi las capul în mâini, copleșit de furie.
Îl urăsc pe Sebastián García din toată ființa mea. Nu-mi place. Urăsc că încă mă afectează.
Urăsc că încă îmi pasă.
Sebastian
Îmi trec mâinile prin păr în timp ce încerc să mă calmez. La naiba!
Ce caută ea aici?
Credeam că s-a întors în America. Îmi strâng podul nasului și stau în vestiar o clipă singur. Cuvintele
lui revin la mine.
Tu……. Sunt doar un alt slăbănog... intitulat... politician.
Că฀ ea.
Asta e. Eu am plecat de aici. Deschid ușa și ies cu hotărâre.
Apare aici, îmi spune că îmi va da de băut dacă nu vorbesc cu el, mă plesnește, apoi îmi spune că
am dreptul.
ce naiba
Sebastian. Aud vocea unei femei în spatele meu.
Mă întorc să o văd pe Gisselle, o veche prietenă cu care am reluat legătura recent.

Discutam online și la telefon de câteva
săptămâni.
La naiba... cel mai rău moment din viața mea.
Mimez un zâmbet. — Gisselle, salut. O sărut pe obraz. Mă uit la ea și, deși sunt prea supărată
ca să văd măcar cum arată, îi fac un compliment. "Arăta฀ i frumos."
"Mulțumesc." Ea zâmbește și îmi amintesc de ce am început să-i trimit mesaje. Ea este minunată.
„Nu știam că vei fi aici. Ai o noapte bună?
"A.m." fac o pauză. „Din păcate, însă, mă întâlnesc. Am un alt angajament de muncă la care trebuie
să particip.”
Fața lui cade.
"Te sun mâine. Poate am putea bea o cafea sau ceva? Ofer."
Ea zambeste. "Mi-ar place asta."
"Bine." Mă aplec și o sărut pe obraz înainte de a trece pe lângă ea.
Intru în seră, direct spre Spence.
Eu plec, le spun
Spencer se încruntă. "De ce?"
„Pentru că nu am chef de prostiile astea, de aceea. Vii sau nu?"
"Studii de masterat!" Spence îl sună pe Julian, care vorbește cu cineva. "Noi

mergem. Vii?"
Julian se încruntă, încă concentrat asupra bărbatului cu care vorbește. Își ridică
degetul pentru a-i spune lui Spence să aștepte un minut. Câteva clipe mai târziu, se întoarce
spre noi. "Ce?"
— Plecăm, spun eu, în timp ce mă îndrept spre u฀ ă.
"De ce?"
„Te rog spune-mi ce legătură are cu cățeaua blondă fierbinte”, spune Spencer, urmându-
mă.
„Târfa este cuvântul cheie. Care naiba era problema lui? întreabă Masters sec.
„Știi, cred că e cald când femeile sunt târfe”, spune Spencer în timp ce mergem pe hol. „Este
cu adevărat incitant, știi. Nu-mi place de tine, dar dă-mi dracu’ tare oricum.”
— Vrei să taci? Mi-am pus ochiul alb. — Rahatul care iese din gură uneori, Spencer. Sincer."
„Este o linie fină ca nivelul de cățea să merite”, intervine Masters. "Totuși era al naibii de cald."
— Am spus, voi doi să taci naibii? Urcăm în spatele mașinii mele în așteptare.
Șoferul se întoarce spre noi după ce urcăm înăuntru. "Unde?"
Cei doi băieți se uită la mine.
"Vrei sa mananci ceva?" Întreb.
"Cred." Amândoi ridică din umeri.
Hugo este în Kensington, te rog.
Mașina bâzâie pe străzile Londrei și băieții vorbesc între ei, lăsându-mă să mă uit pe fereastră la
traficul care trece, pierdut în propriile mele gânduri.
Ești doar un alt... intitulat... politician.
— Cine era fata aceea? întreabă Masters.
"Nici unul."
„La naiba, sigur arăta ca cineva. Te-a târât în hol și apoi te-ai întors arătând de parcă ai fi văzut o
fantomă.”
"Încuiat. Sus," șuier.
— De unde o cunoști?
Vor continua să vorbească despre asta, așa că trebuie să le dau ceva.
„Ne-am întâlnit acum câțiva ani. A mers prost.” Eu clătin subtil din cap. „A fost prima dată când am
văzut-o de atunci și...”
„Și acum vrea să-ți taie pula”, termină Spencer pentru mine.
"Pe scurt." Mă uit pe fereastră.
„Ei bine, vezi dacă o poate face cu dinții”, spune Masters.
Spencer râde. "Dreapta?"
Telefonul lui Masters emite un bip, el citește un mesaj text și își dă ochii peste cap. — La naiba,
mormăie el pe sub răsuflare.
"Ce?" întreabă Spencer.
„Bree îmi sparge mingile din cauza acestei reînnoiri Willow.”

Am o viziune a lui Bree care i-a dat-o prietenului meu morocănos și zâmbesc.
"De ce?"
Își ridică telefonul și se uită la noi în gol. Există două imagini cu diferite tipuri de covor. — Cine se
gândește la covor într-o nenorocită de sâmbătă seara? Ridica-ti sprancenele. "Este grav."
Spencer și cu mine râdem și simt că mi se risipe puțin din mânie.
Mă uit înapoi pe fereastră în timp ce normalitatea revine în atenție și simt că echilibrul îmi revine.
Am cei mai buni prieteni din lume și asta e tot ce contează.
Aprilie
"Buna mama." Imi raspund la telefon.
"Imi pare rau ca te sun la serviciu draga, stiu ca esti ocupata, dar abia asteptam pana in seara asta, ai
auzit inca de noua ta pozitie?"
Zâmbesc, mama mea este atât de încântată de noul meu job, poate chiar mai mult decât mine. —
Nu încă, cred că ar trebui să aflu ceva săptămâna asta.
„Oh, e atât de interesant, primești o mărire mare de salariu? Ce zici de o mașină de companie?
Râd: „Nu știu, probabil că nu”.
„Eliza crede că vei face”, răspunde el.
"Hei fato". O aud pe Eliza strigând în fundal.
Zâmbesc: „Spune-i lui Lize că o sun în seara asta”. Adică Eliza, sora mea, e cea mai bună prietenă a mea,
vorbesc cu ea în fiecare zi, uneori de două ori.
— Ea a spus că te sună în seara asta. îi spune mama.
„Aprilie, următoarea ta întâlnire este aici. Helena Matheson.” Se aude prin interfon.
„Mulțumesc Melissa. Voi ieși afară.”
„Trebuie să plec, mamă”. Eu spun: „Te sun mai târziu”.
— La revedere, dragă, te iubesc.
"Te iubesc ฀ i eu."

Ies din dosarul la care lucrez și ies în sala de așteptare din hol.
— Helena? Întreb când văd o femeie frumoasă cu părul lung și negru.
Ea se ridică, cu zâmbetul ei cald, iar noi dăm mâna. "Bună da."
— Sunt aprilie. Zambesc. — Aici te rog. O duc în biroul meu și fac semn către scaunul de la birou. "Ia
un loc."
Este uimitor de frumoasă și îmbrăcată în haine de designer din cap până în picioare. Arunc o
privire rapidă la geanta ei Prada. La naiba, îmi place geanta aia. Pun pariu că a costat zece
mii de lire sterline, sau ceva la fel de ridicol ca asta.
"Cum te pot ajuta azi?" Întreb.
„Aș dori să trec peste termenii divorțului meu”.
"Bine." Încerc să o înțeleg mai bine. „Deci, cauți pe cineva care să te reprezinte în divorțul
tău?”
— Nu, am divorțat de șapte ani.
Îmi încreț fruntea. — Ai trecut încă prin înțelegere?
"Da." Își apucă geanta în poală. „Dar simt că am fost denaturat”.
"Înțeleg." Scot hârtie și un pix pentru a lua notițe. „Spune-mi puțin despre ce ai vrea să obții.”
Îndreptați-vă spatele ca și cum ar fi înțepenit. „Vreau câinele”.
Ochii mei îi țin pe ai lui pentru că am un sentiment rău. "Bine..." spun obosit, scriind primul meu
bilet. — Sunt copii implicați?
"Nu."
„Și ai întrebat despre câinele din prima așezare? Cum se numeste cainele?
„Nu am făcut-o în acel moment, deși am menționat asta de-a lungul anilor. Al lor
numele este Bentley."
— Și ce fel de câine este?
Ridică din umeri de parcă nu ar fi interesată. "Un fermier".
— Și câți ani are Bentley?
— Habar n-am, dar naibii de bătrân.

Chiar încerc să înțeleg cu ce am de-a face aici. — Și care au fost termenii acordului inițial?
„Ei bine, fostul meu soț m-a înșelat complet. A plătit pentru cei mai buni bani pe care i-
ar putea cumpăra un avocat, așa că nu am avut nicio șansă. Are bani.” Ea scoate praful
ceva invizibil de pe cămașă.
"Tu ai?"
— Am casa.
iau mai multe note. — Și cât a valorat asta?
„Șase milioane la acea vreme. Am primit două dintre mașini, inclusiv un Porsche și un
Maserati”.
Încerc să păstrez o față sinceră în timp ce iau notițe.
„Am primit și casa de vacanță în Italia”, spune el.
Mai scriu ceva. Tipul ăsta trebuie să fie încărcat.
— Ce ai cerut în acord? Întreb.
"Cainele."
Ochii mei se ridică pentru a-i întâlni pe ai ei. — Bentley, am corectat-o.
"Da." Încrucișează-ți picioarele cu atitudine. — A devenit urât.
— Câ฀ i al฀ ii...? Fac o pauză, încercând să-mi corectez formularea. — Adică,
ce altceva mai avea la acea vreme?
"Orice."
— Ai totul?
— Da, dar a devenit urât.
"Ce zici de asta?"
— Am avut o aventură.
Ochii mei se ridică pentru a-i întâlni pe ai ei. Urăsc cățeaua asta. — Și a fost un lucru de o singură
dată?
„Nu, a durat câteva luni. A fost cu grădinarul nostru și oricum a fost vina fostului meu soț.
El a lucrat mereu și am avut nevoi.”
Stomacul mi se răsucește când propria mea poveste își ridică capul urât.
îmi scriu gândurile. Și ai spus că a devenit urât. Poți să-mi spui cum este?
„Pentru a obține orice bun, mi-a cerut să-mi schimb numele de familie”.
Îmi încreț fruntea. Este o cerere ciudată.
„Nu aveam voie legal să am numele lui de familie. Gen, cine naiba se crede? "
Îmi mușc buza pentru a-mi ascunde zâmbetul. "Înțeleg. Așa că singurele lui cereri au fost să-i fie
eliminat numele de familie și custodia lui Bentley."
"Da."
Ochii mei se ridică pentru a-i întâlni pe ai ei. Ce s-a schimbat, Helen? De ce vrei să repeți asta
când clar te-ai descurcat atât de bine de la prima așezare?
"
„Te descurci foarte bine în acest moment și simt că...” – ea își cocoșează umerii – „merit mai
mult.”
Vrei câinele?
„Doamne, nu, nu vreau câinele prost. Câinele este singurul meu instrument de negociere.”
cățea plină de răutate
"Înțeleg." Vreau să-i spun să iasă din biroul meu. — Fostul tău soț s-a recăsătorit?
„Trebuie să glumești”. Ea pufnește. „Este patetic”.
Îmi trec limba peste buza de jos în timp ce mă uit la ea. Chiar nu-mi place această femeie.
„Nici măcar nu se întâlnește. Oh…” Ea râde de parcă și-ar fi amintit ceva. „A fost o singură dată, la
aproximativ un an după ce ne-am despărțit, în care s-a îndrăgostit de o prostituată... dar ea se
culca și cu fiul său”.
Încep să aud zgomot alb zgomot în urechi.
Nu, nu poate fi
„Ce fel de idiot s-ar îndrăgosti de o prostituată?” Ea zambeste.
"Care ți-a spus că?"

"Mi-ai spus asta?"
— Că s-a îndrăgostit de prostituată?
„Sora ei și sora mea sunt încă prieteni. A fost o mare despărțire de familie. Se
pare că fiul și fostul meu soț erau îndrăgostiți de ea în același timp.” Ea își aruncă părul. „Fiul nu
a vorbit cu ea luni de zile când a aflat. Ce glumă. Cel puțin eu doar dormeam. cu alt barbat..
Mă uit la ea. "Care e numele ei?'
— Cine, fiul?
Fostul tău soț. Cum te numea?"
Sebastian Garcia.
unsprezece
Aprilie
Mă uit la ea. — Îmi pare rău? Adică am auzit... dar sigur că nu. "Numele lui este
Sebastian Garcia?
— Da. Îl cuno฀ ti?
— Nu, spun eu prea repede.
"Desigur că face. Politicianul. Este noul vicepremier. Toată lumea îl cunoa฀ te."
Ușurare mă umple când îmi dau seama cum arată asta, ar trebui să știu. „Oh, da, înțeleg. Știam că
numele mi-a sunat familiar.”
Gândurile mele se întorc la lupta noastră în camera cu haine noaptea trecută și trebuie să-mi scot
asta din minte.
"Deci ce crezi?" întreabă Helen.

"Despre?"
„Câinele”, se răstește ea, exasperată.
Îmi pare rău și urăsc să recunosc, dar chiar nu-mi place această femeie. — Helena... lasă-mă să te
întreb ceva: de ce vrei Bentley?
„Am dreptul la o parte mai mare din averea lui”.
— Dar ai deja totul.
„Acum are mult mai multe”.
— Dar acum nu e฀ ti căsătorit cu el.
— Ai de gând să mă ajuți sau nu?
Încep să-mi pierd răbdarea cu ea. „Helena, nu există niciun judecător pe Pământ care să-ți
acorde mai multe proprietăți decât ai decis deja.”
— Da, ei bine, vom vedea despre asta, nu? Ea devine furioasă și își aruncă geanta pe umăr. La
revedere, domnișoară Bennet. Mi-aș dori să-ți pot spune că mi-ai fost de ajutor." Ea se îndreaptă
spre u฀ ă. "Dar asta ar fi o minciună completă, nu-i așa? Nu apreciez că îmi pierzi timpul."
Ea dispare pe ușă, lovindu-se puternic în timp ce își dă drumul.
Dumnezeu.
Ce curvă dracului.
Caut înregistrările pe care le-ați trimis când v-ați programat. Nu pot să cred că s-a căsătorit cu o
vrăjitoare ca ea. La ce naiba se gândea Sebastian?
Serios, cine sunt eu să vorbesc?
M-am căsătorit și cu un idiot.
Trec prin note și caut data ultimei decontare.
Februarie. Cu șapte ani în urmă.
Eu calculez datele, asta a fost cu puțin mai mult de douăsprezece luni înainte ca
el să mă cunoască. Scanez fișierul până când obțin detaliile căsătoriei și despărțirii lor. Au
fost căsătoriți cinci ani până când el a aflat că ea este
având o aventură cu grădinarul. Expirez puternic, știind foarte bine cum se simte.
Mă întreb dacă i-a văzut făcând fapta ca mine.
bietul ticălos. Ar fi fost foarte ars și apoi s-a gândit că eu...
Pentru! Nu îndrăzni să-i dai scuze pentru acel bărbat.
Soția lui este o cățea, dar asta nu-i scuză comportamentul. Este un idiot și, să fie sincer, probabil
că se merită unul pe celălalt. Cine știe câte aventuri a avut cu ea cu vizitele lui în cluburi de sex,
pentru numele lui Dumnezeu?
Ugg, de ce mă gândesc la versiunea ta a evenimentelor? Cui îi pasă oricum?
Am citit notele și am revizuit povestea Helenei. Ea nu lucreaza. Bineînțeles că nu o face. E prea

ocupată să trăiască din fostul ei soț.
Cu o expirație ascuțită, arunc dosarul în dulap. Știu că va merge la alt avocat. De asemenea,
știu că un alt avocat nu o va putea atinge, dar nimic nu mă surprinde zilele astea. Atâta timp cât
nu e avocatul, nu-mi pasă.
Copacul aruncă o umbră pe perete. E ora 1:00, dar nu am dormit.
nu pot.
Continui să trec peste cearta pe care am avut-o cu Sebastian și felul în care l-am lovit. Încă mai aud
trosnetul când mâna mea se conectează cu fața lui.
De ce l - am plesnit ?
Nu sunt cine sunt, nici măcar aproape. Nu sunt violent și nu am lovit niciodată un bărbat până
acum.
Imaginează-ți dacă m-ar plesni și cât de revoltat aș fi.
Doamne, este doar un alt punct scăzut care mi-aș dori să nu se întâmple niciodată. Sebastian Garcia
pare să-i învingă... punctele mici, adică.
Mă uit încă în întuneric în timp ce mintea mea rătăcește. Prim-viceministru.
Cum dracu a obținut slujba aia? A fost politician când l-am întâlnit înainte? Mă gândesc la vreun
semn pe care l-am omis, dar nu mă pot gândi la nimic. Nu a fost
semne, dar atunci nu știam prea multe despre el. Eram prea ocupați să dracăm ca iepurii.
Am crezut că este doar un arhitect.
Poate că toate acestea au fost o prostie. Arhitecții nu devin viceprim-miniștri. Ies în sufragerie,
aprind lumina și îmi deschid laptopul. Vreau răspunsuri. Vreau să știu când și cum.
Îi scriu numele pe Google și merg la Wikipedia.
Sebastian Garcia.
Numit politician al orașului, Sebastián García este un arhitect englez în vârstă de 42 de ani.
Garcia și-a început cariera politică ca consultant al (pe atunci) urbanist Thomas Harvey. Întrucât
a fost activ în acest post de câțiva ani, după pensionarea lui Thomas, Garcia a fost ales ministru al
urbanismului. Cu o reputație de nemilos și o viziune clară de a proteja oamenii obișnuiți, Sebastián
García nu se sfiește să fie controversat.
Și-a făcut prima impresie politică când l-a chemat public pe prim-ministru într-un comunicat de
presă în legătură cu o promisiune încălcată privind dezvoltarea autostrăzii M4. Garcia i-a cerut
primului ministru să-și țină promisiunea și să redirecționeze autostrada într-o poziție mai sigură
pentru suburbiile din jur care urmau să fie demolate.
Cu abordarea sa fără bifuriuri, fără bifuriuri, el și-a câștigat pe merit respectul în rândul
colegilor săi și, în următorii trei ani, a fost votat în rânduri.
În cel mai prost păstrat secret al parlamentului, a fost dezvăluit că Garcia ia majoritatea deciziilor
de planificare și buget. Prim-ministrul Theodore Holsworthy și Garcia se bat adesea capul, după ce
au avut multe schimburi publice.
Circulă speculații cu privire la cât timp poate Holsworthy să țină voturile partidului său cu Sebastian
Garcia ca următor prim-ministru al Marii Britanii.
Mă las pe spate în scaun surprinsă. Wow.
bine ... felicitări pentru el, cred.

Mă ridic, umplu ceainic și aprind televizorul. Răsfoiesc canalele știind că va fi o altă noapte lungă. Nu
dorm bine. Nu am mai fost de când l-am văzut pe Sebastian săptămâna trecută. Continui să repet tot ce
ne-am spus unul altuia... inclusiv felul în care arăta. Sentimentele.
Atâtea sentimente neterminate.
Mai presus de toate, mă gândesc la furia pe care mi-a provocat-o.
Dar indiferent de oricare dintre aceste lucruri, nu ar fi trebuit să-l plesnesc niciodată.
A nasol, vinovăția nu se simte prea bine.
Se bate la ușă și ridic privirea de pe computer.
"Înainte."
"Bun venit aprilie?" Un bărbat cu aspect distins pășește în față cu un larg

zâmbetul pe buze. — Sunt Bart McIntyre.
Oh dracu . Mă ridic și îi strâng mâna. Bună, Bart. Plăcerea este de partea mea
ne întâlnim.” Zâmbesc.
Este înalt și blond, cu un șoc de păr gri. Cred că trebuie să fie aproape de patruzeci de ani.
Destul de frumos. Poartă un costum scump și arată ca avocatul celebrității care este.
— Ai două minute pentru o conversație rapidă? el intreaba.
"Da, sigur. Vă rog să luați loc." Fac un semn către scaunul meu.
"Mulțumesc. Încă îmi găsesc drumul prin birouri. Am vrut să te cunosc mai întâi, pentru că vom lucra
atât de strâns împreună."
— Nu vă pot mulțumi suficient pentru oportunitate, domnule McIntyre.
„Am examinat dosarul tău. Aveți un CV foarte impresionant, domnișoară Bennet.
"Mulțumesc. Îmi poți spune puțin despre poziție?" Întreb. „Ce ai vrea să fac și care sunt
așteptările tale?”
Bart se lasă pe spate în scaun. „Ei bine, pentru început, mă vei însoți la toate întâlnirile mele. Majoritatea
clienților mei sunt în afara site-ului. Nu le place să fie văzuți intrând în biroul unui avocat, așa că îi vizitez.
Vom începe cu acele citate în continuare
Luni. Sunt la birou săptămâna asta. Am multe de reparat și de obișnuit. Dar am vrut doar să
intru și să te cunosc.”
"Multumesc. Abia astept sa incep."
Îmi oferă un zâmbet cald. „Vă rog să-mi spuneți dacă există probleme sau probleme în timp ce
lucrăm împreună. Îmi place să fiu profesionist și îmi place ca colegii mei să fie fericiți.”
"Sună bine." Emoția mă umple.
Se îndreaptă spre u฀ ă înainte de a se întoarce spre mine. — A, și aprilie, începând de săptămâna viitoare,
vom merge trei zile pe săptămână pentru luna următoare.
"Bine." Îmi încreț fruntea. — Unde am merge, domnule McIntyre?
„Numai pe câmp, nu departe de aici. Este întotdeauna pe o rază de două ore de Londra. Clientul meu
trebuie să călătorească și noi trebuie să-l însoțim”.
"Sună bine."
„Voi pune recepția să lucreze la pachetele noastre de călătorie. Veți avea nevoie de niște echipamente
suplimentare de purtat în mașină în timpul vizitelor noastre.”
"Perfect."
Mă întâmpină cu un semn prietenos din cap înainte să plece, iar eu zâmbesc în sinea mea. Wow, să
plec câteva nopți în fiecare săptămână, timp de o lună, va fi uimitor, îmi pot spune deja.
Sebastian
Umplu ceștile de cafea cu apă clocotită, adaug laptele.
— Marina vrea să-ți fac o întâlnire cu ea.
Mă uit la sora mea. „Trebuie să-mi faci glume, nu mă interesează deloc Marina.”
„Sebastian”, expiră Violet. — Nu mai ai interes de nimeni.
"Daca atunci? Îmi place așa.” Îi dau ceașca de cafea.
"Mulțumesc." Ea mă privește cu atenție.
Mi-am pus ochiul alb. "Ce?"

„Când îți vei permite să fii fericit?” Ea intreaba.
"Sunt fericit. Despre ce vorbesti?"
„Vreau să spun cu adevărat fericit, știi ... o familie a lor, soție și copii.
„Asta nu este în viitorul meu”.
"De ce nu?"
„Am fost acolo și am făcut toată problema căsătoriei. Nu este un loc în care vreau să mă
întorc”.
— Seb, oftă el. „Helena a fost doar un ou rău. N-ar fi contat cu cine s-a căsătorit, le-ar fi
"
făcut la fel. Și cealaltă femeie... ...
— Aprilie, am întrerupt-o înainte să spună.
Ochii lui îi țin pe ai mei pentru o clipă. „Spun doar... nu-ți poți petrece restul vieții trăind în
trecut”.
"Nu sunt. Pur și simplu nu mai am aceleași așteptări pe care le aveam înainte."
— Chiar ai de gând să locuiești singur în această casă imensă?
„Sunt perfect fericit așa cum sunt”. Mă uit la Golden Retriever care zăce în fața focului. „Și nu
locuiesc singur. Locuiesc cu un Bentley.” Zâmbesc în ceașca mea de cafea.
„De ce nu te întâlnești?” întreb eu, deturnând.
— Am o întâlnire sâmbătă seara, de fapt.
"Tu faci?"
"Uh-huh." Ea zambeste.
"Cu cine?"
— Nu-l cuno฀ ti. Răspunsul tău vine prea repede.
Mă uit la ea pentru o clipă. — Știi, Vi, am ajuns să înțeleg tiparele când cineva mă minte.
Ea își dă ochii peste cap.
"Ma minti?"
Ea zambeste.
— Deci... îl cunosc.
— Doar că nu vreau să-l blestem. Ea zambeste.
Îmi încreț fruntea. "Imi place?"
— Ți-a plăcut vreodată un iubit de-al meu?
Zâmbesc, știind că mă are. "Nu."
— Deci pot să te rezolv cu Marina?
"Cu siguranta nu."
Am tăcut o vreme. Îmi iubesc sora. E singură ca mine și pentru că Brandon locuiește în toată țara
cu noua lui soție, ea se simte singură uneori. Luăm cina împreună câteva seri în timpul săptămânii.
Ea a devenit stânca mea.
„Am văzut-o”, mă trezesc recunoscând.
"CARE?"
"Aprilie."
Se încruntă în timp ce ascultă. "Unde?"
„Săptămâna trecută, Muzeul de Artă la o licitație de caritate.”
— Ai vorbit cu ea?
— Ai putea spune asta. îmi beau cafeaua. „Ne-am luptat într-un vestiar”.
"Desigur ca da." Ea zambeste. "Ce mai face?"
„Încă superb.”
Violet pufăie din cafea. Și total rău pentru tine, Sebastian. Scoate-ți asta din cap chiar acum.”
— Oricum, nu contează. Ridic din umeri lejer. „Ea era cu altcineva. Poate un iubit. Cu toate
acestea, nu purta verigheta”.
— Te-ai uitat la mâna lui? spune ea sec.
Îmi mișc buzele, nevrând să recunosc din nou cu voce tare, dar urănd că am făcut-o.
— A fost acolo cu ea? ea intreaba. — Iubitul ei sau altceva?

„Da, este fotbalist. Destul de bine, din câte am auzit. Este un jucător de la Man United.” Mă gândesc
pentru o clipă: „Poate Arsenal, nu știu ce club”.
— Bine. Sper să se căsătorească mâine cu el și să stea departe de tine.
Îi zâmbesc surorii mele supraprotectoare și mă las să mă afund în gânduri, lucru pe care l-am făcut
mult în ultima vreme.
Furia reflecției. Mă întorc cu toți acești ani în urmă și cum am simțit să fiu în brațele lui.
Pentru o vreme, a fost perfect.
Stomacul mi se răsucește când îmi amintesc cât de rău s-a terminat.
Am multe regrete în viața mea. Săptămâna aceea, noaptea aceea și lunile care au urmat.
Toți sunt la etaj cu cel mai mare.
Aprilie
Urcăm la ultimul etaj cu liftul cu nervii în punctul cel mai înalt. Mă uit la reflexia mea în ușile cu
oglindă. Port tocuri negre, o fustă creion neagră și un sacou asortat cu o bluză de mătase crem
și colanți negri puri. Pe mine
bob blond atârnă în bucle largi, iar machiajul meu este minim.
Este prima mea zi în turneu cu Bart McIntyre și trebuie să recunosc că rahatul asta este
înfricoșător. Îl avem cu noi pe Jeremy, asistentul personal al domnului McIntyre care călătorește
peste tot cu el.
Mă uit la Jeremy stând lângă u฀ ă. Ar trebui să fie la începutul lui treizeci de ani. Este un bărbat
foarte frumos într-un costum care i se potrivește perfect. Are părul castaniu-ciocolat și ochi mari
verzi. Se pare că a fost asistentul personal al lui Bart de șase ani. De asemenea, este foarte prietenos.
Inca nu am rezolvat dinamica dintre cei doi. Cred că s-ar putea să fie împreună, deoarece par foarte
familiari. Dar poate că asta obții pentru a lucra împreună atât de mult timp, iar mintea mea este pur
și simplu depravată. Vreau să spun, doar pentru că ea este asistenta lui personală, asta nu înseamnă
că se trag.
Sau poate că instinctul meu este corect și înseamnă că sunt în totalitate, cred că timpul va
spune dacă am dreptate sau greșit.
Sunt atât de multe de învățat, un mic fior mă străbate la perspectiva tuturor lucrurilor noi și
interesante.
Ușile se deschid și Jeremy iese și se îndreaptă spre birou. Își scoate imediat laptopul din geantă.
Există un scanner metalic la intrarea care duce la birouri, precum și doi agenți de pază.
Hei? Este un detector de metale?
Mă uit la Bart în discuție, întrebându-mă la cine, mai exact, ne uităm.
„Va trebui să-ți scoți laptopul și să treci prin securitate”, îmi spune Bart în timp ce începe să-
și descarce geanta pentru laptop. Își scoate telefonul și cheile din buzunar și le așează pe o tavă.
„Scoate-ți pantofii”, ordonă agentul de securitate în timp ce îmi trece un detector de metale
peste corpul meu.
Îmi scot pantofii și îi pun pe tavă. Bart trebuia să ne trimită prin e-mail programul săptămâna
trecută. Nu a venit niciodată și nu am vrut să par insistent când am cerut-o. Odată ce am trecut,
îmi pun pantofii și îmi adun lucrurile. În cele din urmă, trecem prin uși și într-o altă zonă mare de
recepție. Este pardoseală din marmură neagră și pe cât de sofisticată este.
— Bună dimineața, Bart. Recepționera zâmbește. — Bună dimineața, Jeremy. Mă întreabă

ochii lui.
„Rebecca, asta e aprilie”, introduce Bart. „Ea este noul meu asociat și va călători cu mine de acum
înainte”.
"Buna ziua." Rebecca zâmbește și mă privește în sus și în jos. Aproape că îi aud judecata.
"Buna ziua." Zâmbesc în schimb.
De ce sunt femeile atât de curățate cu alte femei? Probabil e nebună după Bart sau așa ceva... sau
Jeremy. Ea are vârsta ta.
— Doar du-te în biroul lui. Te așteaptă”.
"Mulțumesc." Bart îmi face semne. "În acest fel." Îl urmăresc pe un hol lung.
Jeremy se oprește și intră într-un birou din stânga. „Ne vedem în curând”, spune el în timp ce se
așează la un birou.
Bart și cu mine ne apropiem de două uși mari duble negre și Bart bate o dată.
"Înainte!" sună o voce.
Bart deschide ușa. "Salut amice." El intră.
Mă uit la persoana care stă în spatele biroului mare de mahon și inima mi se oprește.
Este Sebastian Garcia.
Oh, la naiba.
Mă vede și își pune buzele albe. „Bart”, spune el sec, cu ochii ținându-i pe ai mei.
Sebastian. Bart zâmbește în timp ce îmi face semne. „Fă cunoștință cu April Bennet, noul meu
asociat. Ea va lucra îndeaproape cu mine de aici încolo. Aprilie, acesta este Sebastián García: omul
care ne ajută în prezent să ne conducă țara.”
Ochii lui Sebastian rămân ațintiți asupra ai mei, iar el se întinde să-mi strângă mâna. "Bună April.
Mă bucur să te cunosc." Vocea lui nu are nicio emoție.
La naiba, la naiba, la dracu dublu
Acest lucru nu se întâmplă.
"Buna ziua." fac o față.
— Vă rog să luați loc. Arătă spre scaunele de la biroul lui.
Oh la naiba…. asta e rău. Foarte rău.
Mă așez ca să nu cad. Nu aș putea inventa rahatul asta chiar dacă aș încerca. Pe mine
inima bate repede. Îmi șterg fruntea, simțindu-mă slăbită.
Sebastian se așează pe spate pe scaun, cu ochii încă ațintiți asupra ai mei. Bărbia sus sfidător.
Poartă un costum bleumarin perfect îmbrăcat. Părul lui întunecat are un val, iar pielea lui
măsliniu adâncă contrastează puternic cu cămașa lui albă strălucitoare.
Aroganța personificată.
— Deci, am cercetat opțiunile noastre. Bart trece direct în modul business.
Ochii lui Sebastian se ridică spre el pentru prima dată de când am intrat.
Dar privirea mea rămâne fixată pe chipul lui Sebastian.
E mai în vârstă decât când ne-am cunoscut, puțin uzat, dar încă atât de frumos.
Sebastián García este încă cel mai frumos bărbat cu care am avut vreodată nenorocirea
stiu.
Îmi simt inima contractată în piept în timp ce îi ascult vocea profundă în timp ce îi vorbește
lui Bart.
Am o viziune cu el privind în jos la mine cu capul între picioarele mele, buzele lui strălucind de
excitarea mea și îmi mușc buza de jos pentru a scăpa de amintire.
Pentru! El este un idiot complet.
Nenorocitul tuturor nemernicilor.
Îmi amintesc felul în care obișnuia să mă sărute, felul în care îmi lua fața în mâini și ochii lui se
închideau, făcându-mă să mă simt până la degete.
picioarele.
La naiba, lasă.
Urăsc că încă mă afectează.
Bart și Sebastian încă vorbesc despre afaceri, despre un pasaj superior autostrăzii și despre
legislație despre altceva, dar nu mă pot concentra pe un cuvânt pe care îl spun ei, de care chiar am
nevoie pentru că este al naibii de important.
Timp de o jumătate de oră, stau, înghețat pe loc. Sebastian nu s-a uitat la mine o dată.
timp.
Bart băgă mâna în buzunar și scoate telefonul care sună. „Îmi pare rău, trebuie să iau asta. Mă
întorc într-o clipă. Voi doi vă cunoașteți. Se ridică și iese în fugă
din cameră, închizând ușa în urma lui.
Suntem singuri.
Ochii lui Sebastian îi întâlnesc pe ai mei și ne uităm unul la altul, nu există cuvinte de spus acestui
om.
El sta liniștit.
Trebuie s-o spun. Trebuie să-l scot de pe piept. Îmi scot telefonul și îmi parcurg numerele. Când
ajung la numele tău, sper că acesta este în continuare numărul tău. Eu scriu.
Această cameră este supravegheată?
Un semnal sonor al telefonului vine din interiorul sertarului de sus al biroului său. Îl deschide,
citește mesajul și ridică telefonul. "Acesta esti tu?" el intreaba.
Dau din cap.
Se așează pe scaun și își încrucișează piciorul la gleznă. „Nu, camera nu este monitorizată”.
Îmi răsucesc degetele în poală în timp ce mă pregătesc. Sebastian, îmi pare rău... că te-am pălmuit
noaptea trecută în vestiar. Nu știu ce sa întâmplat cu mine. Nu sunt cine sunt, mi-a părut rău în
clipa în care am făcut-o.” Se uită la mine și animozitatea înoată între noi.
Doamne, acesta este un coșmar.
„Putem să păstrăm acest profesionist între noi?” Întreb.
Îmi aruncă un zâmbet sarcastic. "Ce mai faci?"
„Dacă trebuie să lucrăm împreună, putem măcar să fim civili?” șoptesc furioasă când încep să-mi
pierd cumpătul.
Se aplecă înainte și își așează palmele pe birou. Permiteți-mi să

să-ți spun ceva, April Bennet. Ești în biroul meu și vei respecta regulile mele de aici încolo. Dacă
îndrăznești să mă lovești din nou, așteaptă-te la întoarcere.”
Îmi închid ochii în timp ce îmi imaginez că îl doboare pe nenorocit. "Domnule Garcia, nu te voi
mai lovi. La naiba, nici nu vreau să mă uit la tine."
Ridică o sprânceană. — Ești sigur de asta, April? Pentru că nu ți-ai luat ochii de la mine de când
ai intrat.”
Nenorocitule.
Îi aduc un zâmbet dulce. „Asta mă întrebam ce am văzut la tine și pentru viața mea, pur și
simplu nu pot să-mi dau seama.”
Maxilarul îi ticăie și știu că l-a durut. Ei bine, foarte rău.
Ochii noștri sunt încuiați când ușa se deschide în spatele meu.

„Îmi pare rău”, spune Bart în timp ce ne întrerupe confruntarea. "Unde rămăsesem?"
Sebastian se ridică în grabă. „Trebuie să lăsăm aici pentru azi, Bart. Am fost chemat la o ședință
urgentă de cabinet”.
„Oh, bine”, răspunde Bart. — Voi lucra la asta și voi reveni la tine.
"Mulțumesc." El dă din cap către Bart, apoi către mine. — Mă bucur să te cunosc, April.
Zâmbesc dulce. — Plăcerea a fost toată a mea, domnule Garcia.
Pare ucigaș, de parcă ar fi pe cale să explodeze.
Ia-o, idiotule. nu ma sperii
Serios, nimeni nu mă enervează mai mult decât acest om.
"Pa." Sebastian fuge din cameră.
Bart se încruntă în timp ce îl privește plecând. — Hmm, mă întreb ce se va întâmpla cu el astăzi.
"Nici o idee." Ne împachetez lucrurile de la birou.
Nu o să-ți mai iau prostiile.
S-au terminat acele zile.
Stau întins în pat și mă uit la The Late Show la 11:00 p.m.
Pe cale să intru într-o comă de carbohidrați, am mâncat un bloc întreg de ciocolată în seara asta.
Încă trec peste întâlnirea mea de azi cu Sebastian. Ce situație de coșmar.
O să-mi pierd slujba din cauza asta, o simt.
Telefonul îmi sună pe noptieră. Cine m-ar suna atât de târziu?
Îl iau și văd că numele luminează ecranul:
Sebastian
12
Aprilie
Mă ridic, surprins.
La dracu.
Oh, la naiba…. Expiră și răspund în grabă. "Buna ziua."
— Aprilie, toarnă vocea lui adâncă în rând.
„Așteptam acest apel. Voi vorbi cu Bart și îl voi anunța.”
— Să știe ce?
— Că nu vrei să lucrez în biroul tău. Înțeleg." Închid ochii de frustrare. Am

încredere în el că va face acest lucru personal. "Mulțumesc că mi-ai spus."
El face o pauză. „Nu de asta am sunat. Nu am nicio problemă să lucrez cu tine.”
Hei?
— De ce mai ai numărul meu? el intreaba.
"Ce vrei să spui?"
"De ce nu mi-ai șters numărul?"
— Cum te-ai descurcat cu al meu, vrei să spui?
"Da."
— Pentru că nu trebuie să șterg numerele pentru a evita să sun pe oameni, Sebastian. Am un

puțin mai mult autocontrol decât atât.”
El tăce, procesând cuvintele mele. După un timp, el răspunde: „Văd”.
Amândoi stăm tăcuți la telefon, de parcă așteptăm ca celălalt să spună ceva.
Am atât de multe încât vreau să-i spun și atât de multă furie în mine, dar dacă trebuie să lucrez cu el,
trebuie să-mi iau asta de pe piept.
Sebastian. Fac o pauză în timp ce încerc să scriu corect. „Știu că nu contează acum și știu că nu are
nicio relevanță pentru locul în care ne aflăm... și nici măcar nu știu
darde
îmicepare
simtrău
că că...”
trebuie să spun asta,
— Ce aprilie?
— Că ai crezut că sunt cu fiul tău.
El sta liniștit.
Brandon și cu mine nu am fost niciodată împreună, Sebastian. Habar n-aveam că era îndrăgostit
de mine până când nu m-a sărutat în pragul ușii tale. Eram atât de îngrozită
"
ca si tine ...
„Tu și cu mine nu am fost împreună”, mă întrerupe el.
„În ochii mei, am fost”. Mă simt entuziasmat. Ce este cu acest nenorocit de om care mă face un idiot?
„Nu aș fi putut să fiu cu nimeni altcineva pentru că eram prea învăluit în tine”.
Tăcere din nou.
Dau din cap, enervat că am spus asta cu voce tare.
Oricum, orice. Nu-mi mai pasă. M-am mutat cu ani în urmă, dar am vrut doar să știi.”
„Nu sunt mândru de felul în care am condus în acea noapte, April”, șoptește el.
Închid ochii, doar ascultându-i vocea profundă. Aduce atât de multe amintiri.
„Mi-am pierdut cumpătul”, spune el încet. — Pur și simplu... nu m-am putut descurca și aveam
nevoie să pleci.
— Asta-i scuzele tale?
El sta liniștit.
— Pentru că a numi pe cineva curvă mincinoasă merită scuze, spun eu. Și nu te-am mințit
niciodată, nici măcar o dată, și amândoi știm că nu sunt o curvă.
— Atunci de ce ai lucrat acolo?
Îmi simt furia crescând. — Pentru că l-am găsit pe soțul meu făcând sex cu o altă femeie,
Sebastian! latra. — Și l-am lăsat cu nimic altceva decât hainele pe spate. Lacrimi de furie îmi
curg în ochi. „Și habar n-ai cum te simți să fii atât de stricat încât nu poți plăti mâncare și chirie. Așa
că nu îndrăzni să mă judeci, idiotule . De ce nu te întrebi de ce este în regulă să plătești pentru sex?
De ce crezi că fetele lucrează în acele locuri, Sebastian? Crezi că sunt acolo doar pentru pula ta
magică?
"Ia-o usor."
— Nu mă voi liniști! Plâng. — Nenorociții bogați ca tine le fac pe fete ca mine să se simtă ieftine.
Eu dau din cap. „Îți bagă scuzele patetice în fund”.
"Aprilie."
Am apăsat butonul de închidere și am sărit din pat cu intenție, mergând înainte și înapoi. Sunt prea
supărat să stau pe loc.
La naiba pe el și cu judecata lui. Poți să mergi în iad.
Sebastián García este încă un nemernic.

Sebastian
„Avem o problemă”, spune Max în timp ce fuge în biroul meu.
Ridic privirea de pe computer. "Acum ce?"
„Theodore este o mizerie”.
Îmi dau ochii peste cap de dezgust. Știu deja ce va spune înainte să deschidă gura. Premierul este
un idiot. "De ce?"
„E încă în stare de mare de aseară. Tocmai și-a vărsat cafeaua peste cămașă și crede că este amuzant.”
— Ce naiba? Mă uit la ceas. — Ar trebui să țină o conferință de presă într-o jumătate de oră.
"Știu. Presa se instalează în afara numărului 10 în timp ce vorbim."
— La naiba, ฀ uier eu. „M-am săturat de prostiile tale. Când naiba o să treacă peste criza de mijloc
și să obțină o slujbă? "
Max își freca mâna pe față. „Problema lui cu cocaina este serios scăpată de sub control”. El
ridică din umeri. — Cât de mult îl mai putem acoperi?
Mă scarpin în cap de frustrare. "Nu știu." Am amestecat niște hârtii. — A raportat despre
restricțiile la frontieră, nu? Întreb.
„Da, ai scris discursul pentru el săptămâna trecută. Se pare că va trebui să i-o predai și
lui.”
„Nu vreau să am de-a face cu mass-media. Nu este ceea ce am desemnat să fac.” Deschid
raportul pe computer.
„Nimeni altcineva nu poate preda presei fără să pară suspect”.
— E al naibii de suspect. mă ridic în picioare. "Hai. Unde este?"
"În bibliotecă. Marcela are grijă de el în ceainărie."
Merg pe hol și intru în lift. Iau liftul până la bibliotecă și merg spre ceainăria să-l găsesc pe
Theodore zvârcolindu-se pe scaun. Râde ca un copil, evident cât un zmeu.
„Theo”, îi spun.
— Auzi! El râde. Garcia. Ia un scaun. Învârte-te cu mine.”
— Unde e Leona?
"CARE?"
Eu și Max facem schimb de priviri. Acesta nu este un lucru bun. Leoaică. Sotia lui."
— Cui dracu îi pasă? El batjocorește. „În Italia, sper să-mi cheltuiesc banii”.
„De ce nu te duci să te alături ei? Ai nevoie de concediu.”
— Plec în vacan฀ ă fără so฀ ia mea. Înclină scaunul și cade spectaculos la pământ.
Max și cu mine ne străduim să-l punem în picioare. — O să o sun pe Leona, îi spun.
Praful este îndepărtat. "Ea m-a părăsit." Se clătinește înapoi și face câțiva pași
laterali. — A spus că nu mă mai iubește.
Expiră puternic și îmi plantez mâinile pe șolduri. La naiba asta explică multe.
chestie.
Îl ajut să se așeze înapoi și încearcă să-l răstoarne din nou. O opresc cu mâna. "Având."
"Sa mergem." Bate din palme și încearcă să se ridice din nou. "Hai. E marți și avem o conferință
de presă."
Îl împing pe scaunul lui. — Nu pleci nicăieri. Mă ghemuiesc ca să fim la nivelul ochilor. „Theo,
ascultă-mă. Vă înscriu într-o unitate privată. Trebuie să mergi la dezintoxicare.”
"Ce?" exploda. „Nu trebuie să merg la nenorocit de dezintoxicare, Garcia. Despre ce naiba
vorbiți?"
„Dacă presa va pune mâna pe acest lucru, cariera lui se va încheia brusc”.
„Nu merg nicăieri”. El mârâie. — Nu controlezi totul aici.
— Încerc să te protejez.
„Cum naiba mai faci. Vrei slujba mea.” Își smulge brațul din strânsoarea mea. „Nu am nevoie de
ajutorul tău.” Se aplecă și răsturnează scaunul, încă o dată, și cade pe podea.
Iisus. Îmi scot telefonul și îl sun pe Warren de la securitate.
— Pot să aduc patru paznici la ceainăria bibliotecii, te rog?

"Lucru sigur."
„Pentru ce ai nevoie de securitate?” Theo mârâie.
Expirez puternic, la naiba cu asta, nu am nevoie de rahatul asta. — Nu ai de ce să-ți faci griji, Theo.
Două minute mai târziu, intră securiștii. "Da domnule?"
Îi fac semn lui Theodore. Ține-l aici până își revine. Nu-l lăsa să coboare scările sub nicio formă. Ai
nevoie de somn ".
Ochii lui se îndreaptă spre Theo, care râde în hohote. „Nu mă duc să mă culc. Mă duc la petrecere”.
Mă uit la Theodore. E nebun. „O să primesc o intervenție. Aceasta va fi ok. Mă voi întoarce după
comunicatul de presă.”
"Da domnule."
Ies din ceainărie și mă întorc la lift.
„Va trebui să-l duc la dezintoxicare înainte ca presa să afle despre asta. Cum vom face
campanie cu un prim-ministru înșelat? "
„Este o epavă de tren care așteaptă să se întâmple”, mormăie Max pe sub răsuflarea lui.
Îmi ciupesc puntea nasului. "Nu stiu?"
Mă întorc la birou, îmi iau discursul și apoi mă îndrept către comunicatul de presă. Îmi
iau locul pe podium în fața reporterilor.
„Bună”, spun eu în timp ce îmi parcurg hârtiile.
— Unde este prim-ministrul Holsworthy? întreabă cineva
„Nu poți face asta astăzi. Are un angajament prealabil.”
„Era programat să iau această întâlnire”, răspunde vocea masculină.
Mă uit la cine a pus întrebarea. La naiba, Gerhard. Câinii sniffer ai tuturor câinilor sniffer. Reporter al
naibii de an sau ceva rahat. Dacă există o poveste, garantat, o vei descoperi.
„Theodore își trimite scuzele. Am primit un telefon important de la un coleg străin la care a trebuit
să mă ocup, „Mint.
Ochii lui Gerhard îi țin pe ai mei și știu că nu-mi cumpără povestea o clipă.
Oricum, intru în rolul meu și mă adresez presei. „Mulțumesc că ai venit. Suntem aici pentru a vorbi
despre modificările propuse la controlul la frontieră”. Întorc pagina dosarului meu. — Ca de obicei,
păstrează toate întrebările până la sfârșit.
Îmi sună interfonul. — Sebastian?
„Da, Rebecca”, răspund, tastând pe computer.
Bart este aici.
Apas pe enter. Asta înseamnă că ea este aici.
"Trimite-le." Îmi îndrept cravata și îmi trec degetele prin păr. Ei bat la u฀ ă. "Înainte."
Ușa se deschide și Bart apare la vedere, zâmbind larg. "Bună Sebastian".
"Buna ziua." Mă ridic și ochii mei trec pe lângă el până în aprilie. Poartă o rochie strânsă bleumarin.
Părul ei blond este slăbit în bucle moi, ascuns după o ureche.
Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei și îmi oferă un zâmbet blând.
Stomacul mi se răsucește.
"Buna ziua." Ea zâmbește stânjenită.
"Buna ziua." Îmi bag mâinile în buzunare și încerc să-mi ascund privirea de stea de pe față.
față.
Dragă Dumnezeule, e frumoasă.
Fac un semn nervos către scaune. „Vă rog să luați loc”, le spun.
Amândoi se așează și April își încrucișează picioarele. Mă uit în jos și văd mușchiul de pe coapsele
lui. Îmi ridic ochii la fața lui.
Pentru.
Mă răsfoiesc prin hârtiile de pe birou pentru a-mi distra atenția. Această femeie blestemata mă
transformă într-o adolescentă excitată.
"Care este problema?" întreabă Bart în timp ce își despachetează laptopul.
M-am uitat la el.

Tu esti problema mea. Ieși să-l pot dracu pe April la biroul meu.
Am o viziune a ei întinsă goală pe biroul meu, cu picioarele desfăcute. E toată roz și

umedă și...
Penisul îmi palpită și ezit, încercând să-mi amintesc despre ce ar trebui să vorbesc.
Concentrează-te, prostule.
„Theodore are unele probleme și trebuie să-l duc într-o clădire privată”, spun în cele din
urmă.
"Ce fel de probleme?"
"Abuz de substante."
Bart își ciupește podul nasului. "Glumești cu mine?"
"As fi dorit să fie. El se apucă de treabă”.
Bart închide ochii. "Pentru cât timp?"
"Câteva săptămâni. Este în creștere și nu știu cât o să mai pot acoperi. Personalul
începe să prindă."
„Pentru numele lui Dumnezeu”, spune Bart. „De ce nu mi-au spus asta înainte? Nu este slujba
mea aici pentru managementul crizelor? "
„Nu este o criză”. Mă uit la el, omul ăsta pune presiune pe mine uneori. — Nu am nevoie să-mi
spui unde ești, Bart. Vă spun acum.”
"Doar spune-"
— Nu, latră eu, întrerupându-l.
Ochii mei se îndreaptă spre April, care mă privește de peste birou.
Nu pot nega că există un curent electric între noi.
Se mișcă spre stânga și un mic indiciu al sutienului din dantelă iese cu ochiul prin materialul
rochiei. Îmi strâng maxilarul pentru a nu privi în jos.
Cum naiba ar putea un om să nu vrea să privească în jos?
— Cât de rău este? întreabă Bart.

„Rău”, răspund eu. "Nu știu ce o să fac cu el. Peste opt săptămâni mergem la alegeri, iar
campania începe luni și am un premier cu o mare problemă cu drogurile".
— La naiba.
April își ia pixul și își pune capătul la gură în timp ce ascultă. Ochii mei aterizează pe buzele lui. Simt
pulsația lungă și adâncă în interiorul pantalonilor mei în timp ce mă imaginez în gura lui, privindu-
mă.
La naiba cu asta. Femeia îmi distrage atenția. Cum naiba ar trebui să fac vreo treabă pe aici?
O urăști, îți amintești?
Mă întorc la ceea ce ar trebui să fac: muncă.
„Nu sunt sigur ce vom face sau cum vom aborda absența lui, dar am nevoie să-i găsești o
unitate și să-l verifici pentru ajutor. Sper că, într-o săptămână sau două, va fii înapoi la ce e mai bun
și putem continua." înainte ". Răsfoiesc hârtiile de pe biroul meu. Nu vreau ca April să-mi distragă
atenția încă o secundă.
La naiba, femeia asta mă înnebunește. Trebuie să mă trezesc înainte să încep să mă uit la ea.
"Asta va fi tot pentru moment. Mai am o întâlnire la care trebuie să particip. Îmi pare rău." Mă ridic
și merg spre ușa mea, deschizând-o în grabă. April se încruntă la mine, iar eu mă uit la ea.
Așa e, ieși din biroul meu, ispită. Știu ce faci și nu va funcționa.
Am dormit două ore noaptea trecută. Imaginile acelui fruct interzis al naibii, April Bennett, îmi
treceau goale prin minte.
— Ce e cu tine azi? întreabă Spencer
"Orice."
„De ce pare că cineva ți-a băgat ceva în fund?”
— Dă-te jos de cazul meu.

„Ascultă, ticălosule,” spune Spencer. "Am destule femei hormonale care îmi sparg mingile acasă. Nu
trebuie să suport un nenorocit ca tine la micul dejun."
— Voi doi puteți să taci? Julian oftă în timp ce își citește ziarul.
Îmi dau ochii peste cap spre Spencer. "Oh, ai atât de greu. O femeie frumoasă pe care o iubești și
care este însărcinată cu al patrulea copil", mormăi sec înainte de a-mi lua o înghițitură de cafea.
— De fapt, da, spune Spencer. — Charlotte încearcă să mă tragă până la moarte sau este atât de
hormonală încât vrea să mă omoare. În orice caz, sunt un om mort care îl plimbă pe Sebastian.
Zâmbesc pentru că dramaturgia lui Spencer mă ridică mereu.
„Nu e nimic în neregulă cu mine, așa că lasă-mă în pace”, îi spun.
Masters se uită la ziarul lui. „Când este întâlnirea ta oarbă cu acea prietenă a surorii tale?”
— Nici măcar să nu pomenești. Nu merg.
„Nu asta am auzit”, spune Spencer. „Am văzut-o pe Marina săptămâna asta și mi-a spus că sora
ta l-a instalat deja”.
— O, pentru numele lui Dumnezeu. expir puternic. "Nu am chef de întâlniri la oarbă. Nu am timp
pentru rahatul asta când totul merge prost."
"Precum ce?"
"Sunt pe cale să iau foc. Temperatura în biroul meu crește și femeia aceea mă înnebunește", spun.
Spencer se încruntă. — Ce femeie?
Mă uit la ele o clipă, știind că le pot completa și acum.
expir puternic. — Uite fata asta.
Masters râde. "Știam asta. Nu este o femeie implicată aici. Nu este niciodată într-o dispoziție proastă."
— Doar taci naibii, Masters, am răsturnat eu. "Este o poveste lungă."
"Avem timp".
— Îți amintești de femeia aceea rea de la cafeneaua pe care am întâlnit-o la Escape Club, care se
vedea cu Buddy în același timp cu mine?
"Da."
„Femeia cu care m-am certat la licitație noaptea trecută este ea”.
Ei fac schimb de priviri. — Blonda fierbinte?
— Da, și ghici cine a apărut la biroul meu săptămâna aceasta ca membru al noii mele echipe de
avocați?
Ochii i se fac mari.
Îmi arunc mâinile în aer cu dezgust. „Așa că acum am o femeie care lucrează în biroul meu, care a
fost cel mai bun sex din viața mea și nu pot acționa în consecință.
În plus, ea îmi urăște curajul și iată că mă plimb cu un nenorocit de semi în general. ora."
Amândoi s-au uitat la mine o clipă înainte de a izbucni în râs.
„Nu. E amuzant”, am mârâit eu.
— Cu alte cuvinte, e฀ ti înnebunit. Masters râde.
"Complet."
"Ceea ce ai de gând să faci?" întreabă Spencer.
Nimic. — Am pus șervețelul înapoi în poală. O voi ignora pe April Bennett și o să mă prefac că
nu există.”
Aprilie
Barul e plin de lume și mai iau o înghițitură din Margarita mea.
— Cum arată, oricum? întreabă Penelope
— Bine, oft. Nu mă pot gândi la un bărbat mai frumos decât Sebastian Garcia.
Urăsc că este.
— Păcat că e un idiot. Penelope ridică din umeri.

„Nu știu? Știi, parcă mă pun în judecată. M-au pus într-o slujbă în care habar n-am ce fac și e cu cel
mai mare ticălos de pe planetă care este un absolut. Dumnezeu în pat”. Îmi beau băutura. „Și
partea cea mai proastă este că știu că încă mă iubește.”
"Cum?"
Felul în care mă privește. Cum ochii lui îmi lasă buzele când vorbesc. Mă uit în spațiu,
amintindu-mi căldura privirii lui. „Totul despre el țipă Faceți sex cu mine, April Bennet !
Doamne, vreau să o fac.”
Telefonul meu emite un bip cu un mesaj de la Duke.
Pălărie de dormit?
Opresc telefonul și îl întorc ca să nu pot vedea ecranul. — Va trebui să mă descurc cu asta.
"Ce dracu e în neregulă cu tine? Duke este cel mai tare tip pe care l-am văzut vreodată în viața mea!"
Penelope plânge. "Esti nebun?"
„Știu că este frumos. Știu că ar trebui să fie tot ce îmi doresc, dar este doar...” Mă opresc în timp
ce încerc să-mi articulez gândurile. Nu pot pentru că pur și simplu nu au sens; Nici macar eu.
"Știu că-l iubesc ca pe un prieten, dar asta e. Duke merită mai bine."
Penelope mă privește o clipă cu ochi apreciatori. „Știu ce se întâmplă cu Duke”, spune el.
"Ce-i asta?" Îmi beau băutura.
— Nu este Sebastian Garcia.
„Asta nu are nicio legătură”.
„Tot ce spun este dacă Garcia încă îți plutește barca după ce a fost cel mai mare idiot de pe
Pământ și te mai gândești la el șase ani mai târziu…” își bate joc de el. „Și, aș putea adăuga, ai un
bărbat frumos în fața ta chiar acum”, arată el spre telefonul meu, „căreia nici măcar nu vrei să-i
trimiți mesaj, așa că cred că avem o problemă”.
Îmi arunc capul pe spate și îmi scurg paharul.

Avem o problemă, bine.
Mergem pe hol către biroul lui Sebastian și îmi trec mâinile peste șolduri. Arăt bine?
Ce naiba e in neregula cu mine? Ceva ridicol se întâmplă în creierul meu.
Chiar și azi am purtat lenjerie nouă, de parcă ar fi de gând să o vadă.
Vezi singur, April. Îl urăști pe tipul ăsta. Pune-l prin capul tău gros.
Ce parte din „Sebastián García nu este bună pentru tine” nu înțelegi?
Mergem spre u฀ ă. "Înainte!" sună Sebastian.
Stomacul îmi flutură la sunetul vocii lui.
La naiba, ce se întâmplă cu hormonii mei... comportă-te.
Sebastian este în spatele biroului lui. Ochii lui aterizează pe picioarele mele și se ridică
înainte de a-mi arunca un zâmbet lent și sexy, de parcă uitând că Bart este în cameră cu mine.
ne.
"Buna ziua."
„Bună,” răspund lejer de parcă nu mi-ar păsa.
Telefonul lui Bart sună. "Buna ziua." Se încruntă în timp ce ascultă. "Esti bine?
La naiba. Bine, sunt pe drum." Închide și se întoarce către Sebastian. "Soția mea tocmai a
avut un accident de mașină după colț."
„Oh, nu”, spun eu.
"Nu este nimic grav, deși o să mă strec și să văd dacă e bine. Mă întorc în zece minute. Îmi
pare rău." Bart își îndreaptă atenția spre mine. — April poate începe să se uite la progresele pe care
le-am făcut la centrul Theodore.
„Este în regulă, sper că totul este în regulă?”
— M-a asigurat că e bine. April se va ocupa de asta.
„Sunt sigur că o va face”, spune Sebastian, cu o urmă de amuzament pe chip.

față. Pare fericit că este lăsat singur.
Grozav.
Bart decolează în grabă și mă simt nervos. Sebastian se lasă pe scaun și se lasă pe spate.
Îmi răsfoiesc hârtiile și îmi scot computerul. "Ce ai vrea sa stii?" intreb eu, prefacand
incredere.
"Chiar vrei să știi?"
"Da."
Ochii lui Sebastian îi țin pe ai mei. — A฀ vrea să ฀ tiu dacă te-ai gândit la mine.
"Ce?"
— Te-ai gândit la mine, April?
— Nu cred că este o întrebare potrivită, domnule Garcia.
— Spune-mi Sebastian.
Nu știu ce se întâmplă aici, dar știu că asta se va termina prost dacă sunt singur cu el.
Când spun rău, vreau să spun cu mine sub biroul lui, sugându-i pula, pentru că asta pare să fie
tot ce mă pot gândi în ultima vreme.
Ma grabesc. "Cred că ar trebui să ies și să aștept ca Bart să se întoarcă. Ne vedem când se

întoarce." Mă întorc și mă îndrept spre ușă.
O mână aterizează pe umărul meu și împiedică deschiderea ușii. Simt respirația lui Sebastian
pe ceafa mea. Mi-a întins pielea de găină în sus.
— Întoarce-te, April.
Oh, dracu... închid ochii. Acest lucru nu este bun.
„Întoarce-te”, ordonă el.
M-am întors spre el și a făcut un pas înainte, forțându-mă cu spatele la u฀ ă. Al lor

fața este la doar câțiva milimetri de a mea. „Mă gândesc la tine toată ziua”, șoptește el. —
Toată noaptea te-am visat.
Ochii noștri sunt închiși, aerul dintre noi este electric.
— Ce vrei Sebastian? ฀ optesc eu.
"Vreau să mă săruți."
13
Aprilie
" "
Ce?
Sebastian îmi oferă un zâmbet lent și sexy și se apropie puțin. — Vreau să mă

săruți, April.
Mă uit la el, fără cuvinte. Nu poți să fii serios.
Ochii lui coboară pe buzele mele și simt că sunt atrasă de el. Cumva, îmi
recapăt calmul.
„Ei bine”, șoptesc eu. — Cățea asta mincinoasă are un gust mai bun.
— Taci. Buzele lui coboară la gâtul meu și mă sărută ușor acolo. Ochii mei se închid în timp ce simt
fluturarea excitării mă cuprinde.
Oh, ce frumos.
Pentru.
„Sebastian”. Mă dau înapoi de el, creând o distanță atât de necesară. „Penisul tău nu este atât de
bun”. Ridic sprâncenele. „Acum, dacă nu te superi...” îi fac semn spre u฀ ă. — Ieși din calea mea
ca să pot pleca.
Sebastian își bagă mâinile în buzunare și își înclină maxilarul, clar zdruncinat.
Deschid ușa trântind, trec pe lângă el și merg pe hol.
De ce mai există acel sentiment între noi când au trecut anii?
Terminat.
Terminat.
Intru în baie, trântesc ușa în urma mea și apoi mă uit la reflectarea mea în oglindă. Inima
îmi bate repede și fața mea este îmbujorată.
La naiba!
Trebuie să controlez acești hormoni. Nu ar trebui să-mi doresc. Eu nu-l vreau.
Mă uit la fața mea mincinoasă, urăsc să o fac.
Mă întind în pat și mă prefac că mă uit la o reluare a unui show de detectivi de rahat.
M-am culcat devreme pentru a încerca să ating somnul, și totuși iată-mă, încă conectat la televizor.
Mintea mea este la toate lucrurile pe Sebastián García.
Știu că greșesc, nu sunt dezamăgită, dar am sentimentul ridicol că, sub toate prostiile, e un om
bun. Dar de unde știu că nu este adevărat, cum ar putea fi adevărat când m-a tratat atât de
îngrozitor?
Mintea mea continuă să treacă peste întâlnirea mea cu Helena, fosta lui soție, și mă întreb ce a
văzut la ea. Pur și simplu nu pare a fi genul de femeie pe care și l-ar dori deloc. Nu mi-l pot imagina
pe el și pe ea împreună. e doar ... Nu stiu.
Asta e treaba: nu mai știu nimic. Bănuiesc că, odată ca niciodată, nici nu mă puteam imagina fără
fostul meu soț. Totuși iată-mă.
Telefonul meu emite un bip cu un mesaj text. E de la Sebastian.
Mă gândesc la tine.
La dracu.
Inima mi-a sărit o bătaie. De ce se gândește la mine?
Mai rău încă, de ce mă gândesc la el?
Omul acesta este un idiot. M-a tratat atât de rău. Ma dezgusta. Îmi închid telefonul și îl arunc pe
noptieră.
El nu mă iubește. Vrei ultimul cuvânt, asta-i tot.
Mă simt anxioasă și, mai rău decât atât, simt un atașament față de bărbat pe care nu ar
trebui să-l am. Îmi tot apăr în mintea mea și știu că nu ar trebui să fie.
Ieși din capul meu, domnule Garcia.
Mă așez pe bancheta din spate a mașinii în timp ce șoferul ne conduce spre
oraș. Am fost în vizită la clienți toată ziua și sunt epuizat.
Telefonul lui Bart sună. — Bună Sebastian.
Ochii mei se îndreaptă spre el.
„Da, sigur”, răspunde el degajat. „Vom fi chiar acolo. Ne putem balansa acum”.
Agă฀ at. „Sună Downing Street, te rog”, îi spune el șoferului.
Șoferul face stânga. "Sigur".
"Vom fi acolo doar cincisprezece minute. Trebuie să alegem niște programe pe care trebuie să le
rulăm prin setările de securitate. Vreau să lucrez la ele în weekend." Bart se uită la mine. „Le putem
returna luni. Nu
uită, Aprilie, că am ieșit luni după-amiaza pentru trei nopți.”
"De abia aștept." Zambesc. — Unde ai spus că mergem din nou?
„Să mergem la campania electorală”.
"Clopotul?" Îmi încreț fruntea.
„Da, știi, ca o echipă interimară de gestionare a crizelor”.

Mă uit la el, fără expresie. — Mergem cu Sebastian Garcia?
„Așa este. Vom fi în total vreo douăzeci și cinci de ani. Sebastian are comunicate de presă pe care
trebuie să le verificăm. Mai ales acum cu problema lui Theodore. Vom călători cu ei în următoarele
"
șase săptămâni, până la alegeri.
Mimez un zâmbet.
Grozav. Perfect.
Acesta este un coșmar care așteaptă să se întâmple.
Pe măsură ce mașina intră în parcare, simt că îmi scade puțin mai mult încrederea. Sebastián
García scoate la iveală slăbiciunea din mine.
Urăsc asta la el.
Douăzeci de minute mai târziu, mergem pe hol și ajungem la apartamentul lui Sebastian.
Nu vreau să-l văd astăzi; Doar că nu.
„Am câteva e-mailuri pe care trebuie să le accesez”, spun. „Aș putea să nu particip la vizita de
astăzi, dacă e în regulă?”
"Desigur." Bart intră în birou. "Nu voi intarzia."
Mă așez la un birou într-una din sălile de așteptare. Îmi deschid computerul și mă apuc de e-mailuri.
Nu mai târziu de cinci minute, observ pe cineva care stă la u฀ ă. Ridic privirea să-l văd pe Sebastian.
"Ce faci?" întreabă el cu vocea lui profundă și sexy.
"Lucrez." Mă uit înapoi la computerul meu.
— De ce nu vii la întâlnirea noastră?
„Am alte lucruri, mai importante, la care să ajung astăzi”.
"Precum ce?"
Încerc să mă gândesc la ceva fără să par patetic.
"Am probleme cu software-ul meu. Nu funcționează pentru mine." Asta nu este o

minciună totală. Am probleme cu unele lucruri.
Își bagă mâinile în buzunarele jachetei de costum și intră în birou.

Îmi oferă un zâmbet lent și sexy. „Mi-e greu de crezut”, spune el.
Privesc în sus și mă încruntă. "Ce vrei să spui?"
„Se întâmplă să știu că software-ul tău este cel mai bun.
Ochii ni se blochează și ne uităm unul la altul. Dublul sens al sentinței sale nu se pierde.
Prin software, el înseamnă vaginul meu.
Amintiri vii despre noi, rostogolindu-ne în cearșafuri, îmi umplu mintea. Lucruri periculoase care nu
ar trebui să fie în capul meu.
— Ei bine, timpul dumneavoastră cu software-ul meu sa încheiat, domnule Garcia. Îmi îndrept
coloana vertebrală pentru a încerca să par în control.
Îmi dă un zâmbet. — Vom vedea. Se întoarce spre u฀ ă ฀ i apoi se întoarce. — A, și aprilie?
"Da."
"De ce nu mi-ai răspuns la mesajul meu aseară când ți-am spus că mă gândesc la tine?"
„A fost ocupat”.
"Facand ce?"
— Te ignor, Sebastian. Întoarce-te la muncă. Ești enervant.
„Această conversație nu sa încheiat”. Cu o ultimă privire sexy, el dispare pe hol.
Dintr-un motiv stupid, îmi mușc buzele ca să nu zâmbesc.
E un nenorocit, o să-i dau asta.
Știu că software-ul tău este cel mai bun de acolo
Imbecil.
— Numai așa, te rog. Chelnerul ne conduce prin restaurant, la un mezanin din spate. Chelnerul îmi
trage scaunul și mă așez.
Sunt aici în seara asta să-i spun lui Duke că nu ne mai putem vedea.
Acest restaurant are securitate ridicată și este unul dintre puținele locuri din oraș unde Duke nu
este fotografiat.
Oricât de distractiv a fost și pe cât de minunat a fost în viața mea, în ultima vreme nu
vreau să mă uit deloc la ea, ceea ce este ciudat pentru că tot ce pare să vrea să facă este să se
întindă și să se gândească la nenorocitul ăla. Garcia.
Oricum, este nedrept pentru Duke și vreau să fie fericit. Îmi doresc să găsească femeia visurilor lui,
să se căsătorească, să aibă copii și să fie fericit.
În seara asta este primul pas pentru el să facă asta. O să termin asta odată pentru totdeauna și nu
voi lăsa să mă descurajeze. Suntem prieteni buni și el este o persoană care a fost o constantă în
viața mea de câțiva ani, dar nu ne mai dorim aceleași lucruri. Nu știu dacă am făcut-o vreodată.
Când petrecea totul era grozav, dar acum vrea să se stabilească și eu nu sunt cu el. Pentru viața
mea, nu înțeleg de ce.
Dar este ceea ce este și cred că dacă trebuie să încerc să analizez asta este atât de greu de înțeles.
Ceva este greșit.
— Pot să-ți aduc ceva de băut? întreabă chelnerița.
— O să iau o margarita, te rog. Zâmbesc în timp ce returnez meniul de băuturi.
„Și vom lua cu toții un whisky sour”, spune Duke zâmbind.
"Bine, avem niște oferte speciale pe lista de cocktailuri în seara asta la bar. Pot să-ți iau primul, dar
va trebui să mergi la bar să cumperi ce vrei."
după aceea”.
— Bine, fantastic.
Ea dispare în mulțime și atenția mea se întoarce la Duke.
„Deci”, spune el. — Nu te-am văzut prea mult.
Îi aduc un zâmbet trist. „Am avut atât de multă muncă în ultima vreme”, fac o pauză în timp ce
încerc să-mi exprim sentimentele. Să terminăm cina înainte de a pune totul pe masă. "Ce se
intampla cu tine?" subiectul.
„Vom merge la un cantonament săptămâna viitoare”.

— E aici sau pleci?
„Franța timp de trei săptămâni”.
„Amuzant”, zâmbesc.
Chelnerița sosește cu băuturile noastre. Zâmbim și îi mulțumim când ni le pune în fața.
iau o înghițitură. "Oh, asta e bine." Zâmbesc și, în momentul în care mă uit și văd trei paznici care
intră în restaurant, în spatele lor îl văd pe Sebastian mergând în timp ce îl urmărește pe chelner. Are
o femeie cu el. părul închis la culoare și poartă o rochie roșie.
Cine dracu este ea?
Îi văd stând la masă. Sebastian spune ceva și doamna în roșu râde ca răspuns. El îi oferă acel
zâmbet sexy pe care l-am văzut de atâtea ori.
Mă gândesc la tine toată ziua și te visez toată noaptea.
Ce naiba.
Mă uit înapoi la Duke când sângele meu începe să fiarbă.
— Nu ai spus că vei ieși săptămâna viitoare? întreabă Duke.
— Hmm. Îmi sorbesc băutura, complet distrasă de smucitura de cealaltă parte a restaurantului. —
Da, cu muncă de câteva zile.
"Unde te duci?"
"Kent".
Ochii mei se întorc la Sebastian. Poartă blugi, o jachetă de costum crem de in și o cămașă albă. Își
evidențiază perfect părul întunecat și pielea măslinie. Îmi feresc privirea furios. La naiba.
Atât pentru că mă iubești. Altă minciună.
De ce am crezut că orice iese din gura acelui om este credibil?
Idiot.
— Ce e în Kent? Duke cere ca ochii mei să se întoarcă spre Sebastian dincolo de cameră.
Femeia în roșu spune ceva și el râde înainte de a răspunde.

"Aprilie?" spune Duke, întrerupându-mi gândurile.
Mă uit înapoi la Duke. „Îmi pare rău” sunt total distras. — Da, voi fi cu Bart.
Duke se încruntă. "Esti bine?"
"um." Mă încruntă și îmi bag părul după ureche. Doamne, April, oprește-te.
Cui îi pasă de Sebastian?
Duke îmi ia mâna peste masă. „Mi-a fost dor de tine în ultimele săptămâni.”
El spune.
Am vrut să aștept până după cină, dar trebuie să-ți spun acum.
Îi aduc un zâmbet trist. „Duke”, șoptesc eu. — Cred că amândoi știm unde se duce asta.
Ridic privirea să văd că Sebastian m-a văzut acum, se uită încoace.
Duke mă ține de mână.
o, la naiba ...
În seara asta nu putea fi mai rău.
„Nu, trebuie să îmbunătățim asta”, insistă Duke. "Cum ne putem vedea mai mult? Știu că ești atât de
ocupat cu munca."
„Iubito”, șoptesc eu. — Îți amintești cum am vorbit despre dorința de lucruri diferite?
Ochii lui Duke îi țin pe ai mei și îi strâng mâna cu blândețe. "Te iubesc April."
Zâmbesc trist. — Nu vreau căsătorie și copii, Duke, și știu că vrei. Nu te mai rețin.
"Pentru."
"Nu pot spune mai mult decât am spus deja. Este ceea ce este. Trebuie să mă crezi de data asta."
Nu putem continua să avem această conversație. Nu este corect pentru niciunul dintre noi.”
"Gata sa comand?" întreabă chelnerița întrerupându-ne.
"Oh." Duke își deschide meniul când telefonul meu emite un bip cu un mesaj text. Am pus telefonul
în poală ca să-l pot citi discret. Este Sebastian.
Du-te la bar acum!

Mi se ridică ochii să-l văd privindu-mă la mine de peste restaurant. Trebuie să glumești.
Du-te dracu!
Un răspuns se ridică.
Pai bine.
Mă duc la masa ta să te văd.
La naiba!
Omul acesta este enervant. Nu vreau să creadă bietul Duke că Sebastian este motivul pentru
care nu vreau să-l mai văd. Îl văd pe Sebastian îndreptându-se spre bar. Ia un meniu, iar apoi
ochii lui furioși îi întâlnesc din nou pe ai mei.
Hristos într-o prăjitură.
"Ce va fi?" Chelnerița zâmbește.
Fac un zâmbet și deschid meniul. Nu mi-ar putea păsa mai puțin de această masă blestemată.
Primul pe listă, aleg. — Risotto, te rog. Închid meniul cu o bubuitură. "Mulțumesc." Ea ia ordinul lui
Duke și își mâzgălește notele, apoi pleacă.
Vreau doar să termin această seară și să plec dracului de aici.
Uf, bărbați... cine se întâlnește cu ticăloșii ăștia pentru distracție?
Telefonul îmi vibrează în poală și îl privesc pe Sebastian scriind.
Doamne, nu poți vorbi serios?
Telefonul meu continuă să vibreze în poală.
La dracu.
— Am să mă uit la tabla specială pentru cocktailuri. Fac un zâmbet și mă ridic.
"Deja?" Duke se încruntă.
"Da, ce vrei?"
"Surprinde-ma."
Am mers lejer spre bar. Ochii lui Sebastian se îndreaptă spre degetele de la picioare și înapoi spre
fața mea, iar el își ridică bărbia.
Ei bine, dă-o, idiotule. Sunt mai supărat decât tine.
Stau lângă ea la bar și iau un meniu să mă prefac că citesc.
"Ce?" ฀ optesc eu.
Ochii lui Sebastian rămân ațintiți pe meniul din fața lui. — Ai o întâlnire dracului?
Ochii mei se îndreaptă spre el. "Vorbesti serios?"
„Moarte”, spune el printre dinții strânși.
Ochii mei revin la meniul meu. „Ascultă, nenorocitule”, zâmbesc dulce. „Nu știu ce crack pufni, sau
cine naiba crezi că ești...”
"Ce va fi?" întreabă barmanul.
"um." Sebastian și cu mine ne uităm rapid la opțiunile speciale. — Doi martini murdari, te rog.
Zambesc.
— Fă-i patru. Sebastian face o mutră.
Chelnerul ne întoarce spatele și se apucă de treabă.
„Mă bucur că te gândești la mine toată ziua și mă visezi toată noaptea”, șoptesc. — Deci, în visele
tale, o să facem un grup în trei cu blestemata ta întâlnire?
„Ești cineva cu care să vorbești”, spune el furios. — Chiar te întâlnești cu el?
— Asta nu e în interesul tău.
„Toată treaba mea este naibii”.
Simt adrenalina cum imi trece prin corp. Nimeni nu mă enervează mai mult decât Sebastian
Garcia.
Îmi răsfrâng părul peste umăr. — Întoarce-te la întâlnirea ta, Sebastian.
„Sunt aici pentru că sora mea m-a făcut să vin”.
"Ha! Nu-mi insulta inteligența. Ești aici pentru că e frumoasă și vei face sex cu ea în seara asta."
"Eu nu sunt."
— O, da, ești.
„A fost o întâlnire la orb”.
— Bineîn฀ eles că a fost. Strâng strâns marginea barei.
— Deci, este iubitul tău? Ochii lui îi țin pe ai mei.
Mă uit să-l văd pe Duke derulând nevinovat prin telefon. La naiba. De ce nu mă poate face Duke
să mă simt viu așa cum face acest idiot?
"De fapt, sunt aici să-ți spun că nu te mai văd. Așa că mulțumesc că m-ai stresat înainte de a avea
ocazia."
— De ce nu-l poți vedea mai mult?
Privesc înainte, fără să vreau să răspund.
"E vina mea?"
"Ce?" Îmi stric fața. — E฀ ti delirant.
"De ce atunci?"
„Sebastian”. Strâng din dinți ca să nu fac o furie. "Nu mă interesează să vorbesc cu un bărbat în timp
ce el are o întâlnire cu o altă femeie. Întoarce-te la ea."
Uită-te în jurul restaurantului. "Sa mergem."
"Ce?"
"La naiba cu asta. Hai să mergem. Niciunul dintre noi nu vrea să fie aici cu ei. Avem lucruri pe care
trebuie să le discutăm."
Îmi trag mâna peste față. — Chiar i-ai face asta?
— Aș lua-o mai întâi acasă, desigur. Hai să o facem. Uită-te la ceasul lui. — Ne putem întâlni,
să zicem, la unsprezece?
"Ce?"
„Am siguranța cu mine”.
Mă prefac că mă uit la meniu.
— Aproape de u฀ ă.
Mă uit peste și văd doi bărbați în costum stând lângă intrare. — I-am mai văzut.
„Odată ce sunt acasă noaptea, mă lasă în pace”, spune el. — Ai putea să vii la mine acasă dacă
vrei.
Mă uit la el, fără expresie.
Omul ăsta e un nenorocit de idiot. „Nu am nimic să-ți spun în afară de faptul că ești un idiot și îmi
pare rău pentru întâlnirea ta”.
Zâmbește încet în timp ce ochii îi țin pe ai mei. "Ma bucur sa te vad."
Inima îmi se răsturnează în piept.
Nu te uita așa la mine.
— Nu o face, Seb, îi șoptesc.
„April, avem lucruri despre care să vorbim. Știi că avem nevoie. Avem nevoie de o carte curată înainte
de a pleca săptămâna viitoare.”
„O să strici totul. Această slujbă este foarte importantă pentru mine și nu vreau să o dau
peste cap. Dacă Bart află ceva din toate astea...”
"Nu va."
„Te rog, Sebastian, oprește asta. Avem un trecut. Asta e.”
Se uită la mine.
"Doar lasă trecutul acolo unde îi este locul, acolo în spate. Nu vreau să am nimic de-a face cu tine
acum. Nu sunt aceeași fată pe care ai cunoscut-o atunci."
Maxilarul i se strânge în timp ce ochii îi țin pe ai mei.
"Ai aici." Barmanul pune toate cele patru băuturi pe tejghea.
„Mulțumesc”, spune Sebastian. — Pune-le pe nota mea. El le ia băuturile și, cu o ultimă privire
lungă, spune: „La revedere, Bennet”. Se întoarce și se întoarce la masa lui, iar inima mea se
scufundă.
Asta e tot? Doar renunta? Desigur ca este.
Adică, nu vreau, dar ar fi fost frumos dacă aș fi mai luptat puțin.
Poate îți place întâlnirea ta?
Ce naiba e in neregula cu mine? Mă face să mă comport și să mă simt ca un adolescent rătăcitor,

indecis.
Cu o expirație ascuțită, mă întorc la masă. "Ce este asta?" întreabă Duke în timp ce pun cele două cocktail-
uri jos.
„Martini murdar”. Zambesc.
Duke ia o înghițitură și îl privesc pentru o clipă în timp ce vinovăția se învârte în jurul inimii mele. — Ești
un tip grozav, Duke.
El zâmbește trist. "Dar…"
„Dar amândoi știm că aceasta este ultima noastră întâlnire”.
Privirea îi cade spre paharul lui. "Dacă este ultima noastră întâlnire, putem măcar să merite?"
Ochii mei îi țin pe ai lui. "Niciun bebe." Îi iau mâna pe masă. "Nu mai faceți dragoste. Nu mai sunt întâlniri.
Nu mai sunt apeluri de pradă. Doar amintiri bune de aici încolo."
"Îmi va fi dor de tine."
"Si mie imi va fi dor de tine." Îi strâng mâna în a mea. — Hei, dar a fost distractiv, nu?
Zâmbește trist și dă din cap. „Nu știu ce cauți miere, dar sper că o vei găsi”.
Mi se umplu ochii de lacrimi si este neasteptat.
Nici eu nu știu ce caut, dar nu cred că o să-l găsesc vreodată.
Pentru că nu există nimeni care să mă facă să mă simt din nou întreagă.
Duke începe să vorbească și să vorbească despre ziua lui, dar mintea mea este departe.
Cum am ajuns așa? Atât de rece și de îndepărtat.
Fostul meu soț are multe de răspuns.
Nu e ca și cum s-ar fi culcat cu altcineva. Nu e vorba de infidelitate.
departe de acolo
Ceva în ADN-ul meu s-a schimbat în acea zi, a schimbat cine eram ca persoană.
Și mi-e dor de ea.

Mă simt foarte emoționat și cu ochii înlăcrimați. Trebuie să mă recompun. Trebuie doar să

termin cina și apoi mă pot destrama când ajung acasă.
— Doar mă duc la baie.
Merg pe hol de lângă restaurant și intru în baie. Este o singură cabină cu propria chiuvetă și oglindă.
Mă spăl pe mâini și mă uit la reflexia mea în oglindă. Mă simt fragil.
Ochii mei plini de lacrimi. Doamne, April, linisteste-te.
Ce este în neregulă cu mine? Nu sunt niciodată în lacrimi.
Mânerul ușii se întoarce, spunându-mi că altcineva așteaptă să intre în baie. "Doar un minut!"
Îl sun.
Îmi șterg machiajul de sub ochi, îmi ciupesc obrajii și îmi dau mâinile înainte de a expira adânc și de
a deschide ușa.
Ochii mari căprui ai lui Sebastian îi întâlnesc pe ai mei.
Intră în baie, mă forțează înapoi și închide ușa în urma lui.
Fără un cuvânt, îmi ia fața în mâini și mă sărută. Buzele lui sunt moi, intenția lui este puternică
și îmi strâng fața în a lui.
Limba lui dansează împotriva mea.
„Nu puteam să merg acasă fără să te sărut”, îmi șoptește el pe buzele mele.
Și o simt pentru prima dată în eternitate.
O simt până în picioare.
Te rog, Doamne , nu lăsa să fie el.

14
Aprilie
Mă sărută mai adânc de data aceasta și mă topesc în el în timp ce limba lui dansează seducător pe
a mea. Pierdem controlul și mă lovește de perete. Mâinile mele merg la părul lui, în timp ce mâinile
lui merg la fundul meu și el mă macină pe penisul lui greu de așteptat.
Asta e rău.
Într-adevăr rău.
Sunt aici cu un alt bărbat.
Fac un pas înapoi și îi dau drumul „Stop”, icnesc.
"Ma iubesti."
„N-nu așa”, bâlbesc eu.

Mă prinde din nou și mă sărută puternic. Sexul meu se strânge în semn de recunoștință. La naiba,
îmi place domeniul tău. Nimeni nu preia controlul asupra corpului meu ca Sebastián García.
Uitasem cum era el.
„Sebastian”, scâncesc în gura lui când o durere de supunere începe să-mi palpească între
picioare.
„Locul meu”, gâfâie el și știu că și el îl pierde. Mă lovește mai tare de perete, ridicându-mi
piciorul în jurul șoldului lui. — Am dracului nevoie de tine. Buzele lui merg la gâtul meu și mă
mușcă cu putere. — Tu ești tot ce mă pot gândi.
Capul meu se înclină pe spate când pielea de găină mi se întinde pe coloana vertebrală.
Mă fac cu cineva în baie în timp ce sunt la o întâlnire cu altcineva. Sunt o curvă

murdară.
Dar mai rău decât atât, sunt o curvă murdară pentru un nenorocit.
— Destul, șoptesc eu furioasă.
Mă întorc și deschid ușa repede.
Mă apucă de braț și mă trage spre el. — Trebuie să te văd. În seara asta. Mă sărută din nou.
— Nu mă lăsa în starea asta.
„Sebastian”. Mă eliberez din strânsoarea lui încă o dată. — Treci din nou prin cap ... Nu mă duc
cu tine.
Doamne... vreau.
Într-o mișcare rapidă, se întinde și își trece mâna pe rochia mea și pe partea laterală a chiloților mei.
Glisează-ți vârfurile degetelor peste sexul meu.
Zâmbește sumbru când găsește dovezile pe care le căuta. — Picură, fată.
Își freacă degetul mare înainte și înapoi peste clitorisul meu, iar eu tremur.
Mă apucă de față și își duce gura la urechea mea. — Nu-mi spune că nu mă iubești. El alunecă trei
degete groase adânc în sexul meu, iar eu gemu, strânsoarea lui pe fața mea aproape dureroasă.
— Hai să ne dracului din nou, April. Linge-mi o parte a feței. "Ia aminte." Degetele lui mă
pompează puternic. „O să fii goală, udă și plină de esperma mea dracului.”
Îmi mușcă buza de jos și apoi mă împinge departe. Deschide ușa și iese în grabă.
M-am lăsat să cad de perete și mă uit în sus la tavan.
Iad.
Inima îmi bate cu putere, găfesc după aer.
Și oh, băiete, trebuie să fiu dracu.
Închid ochii, simțindu-mi pulsul pe tot corpul. La dracu, la dracu, la dracu, la dracu.
Mă spăl pe mâini și încerc să mă calmez.
Acum trebuie să mă întorc la Duke.
Sunt ca un nemernic.
Mă grăbesc înapoi la masă și mă așez. „Nu mă simt atât de bine”.
Fața lui Duke cade. "Esti bine?"
"Nu chiar." Am nevoie doar să se termine în seara asta. "Îmi pare atât de rău. Te superi dacă mergem
acasă? Simt că aș putea vomita," mint.
— Sigur, spune Duke. — Hai, o să fii bine. Își pune brațul în jurul meu și mă conduce pe hol, spre
ieșire. Ne-am întors la restaurant și ne-am îndreptat către casierie.
În timp ce Duke plătește nota, mă uit și văd ochii furioși ai lui Sebastian ținându-i pe ai mei.
La dracu.
Inca bat de emotie. Totul în mine strigă după trupul lui. Duke se întoarce spre mine. "Sunte฀ i gata?"
"Da, îmi pare rău." Îi aduc un zâmbet trist.
Îmi pare rău pentru tot.
Scoate-mă de aici.
Sebastian
April și întâlnirea ei ies pe hol și se îndreaptă spre recepție.
Plătești factura? Probabil ca nu.

Mă uit la masa lor să văd că cocktailurile lor sunt încă pline, așteptându-le
Întoarcere. Mă uit cum își scoate portofelul și plătește casierul.
Ea pleacă... cu el.
Îmi strâng maxilarul în timp ce îmi simt cum se ridică temperamentul.
"Tu mergi la sala?" întreabă Marine.
Dar sunt prea concentrat pe April, ai cărei ochi se întâlnesc să-i întâlnească pe ai mei înainte să-i
smulg repede.
Ea se duce acasă cu el, ca să stingă focul pe care l-am aprins.
Nu.
Nici o cale!
Inspir profund pentru a încerca să mă controlez. Îmi simt pulsul năvălindu-mi în timp ce
adrenalina mă învârte.
Opreste-o.
Îmi strâng mâinile în pumni pe picioare. Am o viziune a mea și a lui April în baie. Nu acum
opt minute... și acum pleacă cu el.
— Sebastian? mă întreabă Marina.
Ochii mei se uită la ea. "Îmi pare rău." Îmi încreț fruntea. la naiba . "Scuzele mele. Eu... nu te-am
auzit."
„Am întrebat dacă ai fost la sală”.
"Da." Iau o înghițitură din băutură în timp ce ochii îmi trec înapoi în aprilie. Ea așteaptă ca el să
plătească factura. Vorbește și este prietenos cu casierul. "Tu mergi la sala?" întreb, concentrându-
mă din nou asupra ei.
Pe cine pacalesc? Sunt orice altceva decât politicos aici. Această sărmană femeie este ultimul lucru
în minte.
De ce naiba am fost de acord cu această dată?
„Da, sunt un adevărat fanatic al fitnessului”. Ea zambeste. „Îmi place și să alerg în maratoane”.
Privirea mea se îndreaptă spre aprilie prin restaurant din nou. Întâlnirea ei o pune cu brațul în
jurul ei și o sărută pe tâmpă înainte ca ei să iasă împreună din restaurant, braț la braț. Stomacul
mi se răsucește în timp ce mă lupt cu orice dorință de a alerga după ea.
La dracu.
Îmi imaginez pe cei doi făcând sex și capul meu simte că e pe cale să explodeze.
Ieși și târă-o afară din mașină. Fa-o acum! Ce dracu mai aștepți? Nu o lăsa să plece cu el.
Stop stop Stop.!
Cinci minute de nebunie în seara asta vor fi titlurile de mâine.
Vicepremierul înnebunește și își scoate avocatul dintr-o mașină.
Îmi golesc paharul și apoi îmi trag mâna pe față. Sunt fierbinte și umed și în pragul controlului.
"Esti bine?" ea intreaba.
Ochii mei se întorc la ea. La dracu.
Forțez un zâmbet. "Îmi pare rău. Tocmai am primit vești despre muncă și sunt teribil de
distrasă. Te rog să mă ierți."
"Totul este în regulă?"
Dau din cap, abia reușind să forțez cuvintele pe lângă buzele mele. „Doar…” mă opresc
în timp ce încerc să mă gândesc la o minciună potrivită. "Am o întâlnire urgentă care
tocmai a fost programată pentru mâine și trebuie să mă pregătesc. O trec doar în minte."
"Oh." Fața lui cade. "Ce inseamna asta?"
"Orice." Zambesc. — S-ar putea să fiu nevoit să mă retrag devreme în seara asta după cină. Nu
trebuie să-mi fac griji.
"Bine."
Asta nu este o minciună completă. Am ceva urgent pe agenda mea de mâine.
Trebuie s-o scot pe April din minte pe Bennet.

Acest lucru trebuie să se termine... acum.
2 a.m.
Degetul meu trece peste numele lui April de pe telefon.
Sunt gol, în pat, cu picioarele desfăcute.
Singur in intuneric.
Mă duc să-i formez numărul, dar apoi îmi amintesc că e cu el.
Îmi arunc telefonul pe podea cu dezgust.
Mâna mea alunecă prin ulei peste capătul penisului meu tare. M-am masturbat de mai
multe ori în seara asta și niciunul dintre ei nu a îmblânzit tigrul. Nimic pe pământ nu ar putea face
asta.
Am nevoie de ea.
Am nevoie de un singur lucru și de un singur lucru.
April dracului cu Bennet.
Mă țin tare și încep să lovesc puternic. Picioarele mele se deschid mai larg. Sunetul uleiului
alunecos din jurul degetelor mele răsună în toată camera și îmi înclin capul spre tavan.
Sunt udat de sudoare. Prinderea mea este dureroasă.
Dacă o doare, va elimina nevoia.
Trebuie sa. Nu pot continua așa.
Ridic înclinația benzii de alergare și alerg mai repede. M-am antrenat din greu azi dimineață.
Adrenalina mi-a furat somnul și sunt într-o lume a regretului.
Ar fi trebuit s-o opresc. Ar fi trebuit să o scot din mașina ei.
Ar fi trebuit să o aduc aici și să-i dau ceea ce era al ei.
Dar nu am făcut-o și s-a făcut.

Și mă mișc al naibii.
Dă-i dracu’ cu ea și fundul ei tentant.
Îmi aud ușa de la intrare deschizându-se și câteva clipe mai târziu, Spencer apare la vedere. Are
două cești de cafea în mâini și două hârtii suflecate sub braț.
„Hei”, mă privește în sus și în jos în timp ce fug. "Este duminica dimineata. Ce naiba faci?"
— Antrenament, răsuflesc.
Își strânge fața de dezgust și se întoarce în bucătărie.
Apăs pe pauză și trec prin răcire până când în sfârșit ies să-l găsesc stând la masă, absorbit
de ziarul lui.
Cafeaua de duminică dimineață pe care o bem este un ritual. Charlotte, soția lui, merge la biserică
cu tatăl ei și Spencer mă vizitează.
Trag tricoul ud peste cap și mi-l pun pe haine.
"Cum a fost întâlnirea ta?" întreabă Spencer fără să ridice privirea.
— La naiba. Mă duc la frigider și îmi torn un pahar cu apă. — Totul este un mare rahat.
Râde în timp ce întoarce pagina. — Atât de bine, nu?
Îmi iau telefonul de la tejghea și îl verific. Fără apeluri pierdute. — De necrezut, murmur eu pe sub
răsuflarea mea.
"Ce este?" întreabă Spencer, uitându-se în continuare la ziarul.
„M-am gândit că ai măcar îndrăzneala să mă suni”, îmi beau apa. — Adică a fugit cu altcineva.
În sfârșit, uită-te în sus. "Cine a făcut-o? Marina?"
— Nu, nu ea. Aprilie.
Se încruntă. "CARE?"
— Mă auzi?
Se încruntă. "M-am pierdut."
"Fata dracului. Avocatul din biroul meu. April Bennet."

Ochii i se fac mari. — O, fata evadată.
Iau o înghițitură de cafea și scutur din cap.
Spencer își duce mâinile la tâmple. „Stai, așa că ai fost la o întâlnire cu

Marina, dar ai văzut-o pe April?
"Da, și am urmat-o în baie și ne-am descurcat. Era al naibii de udă și fierbinte pentru mine, apoi
m-a dat afară și a plecat acasă cu întâlnirea ei."
Ochii lui îi țin pe ai mei. „Te-ai descurcat într-o baie cu angajatul tău care era acolo cu
un alt bărbat, tot în timp ce erai cu o altă femeie?”
"Da! Nu vezi problema mea?
"Oh, înțeleg, idiotule naibii." el tuts. "Esti prost?"
stau langa el. "Și sunt obsedat de această femeie. Trebuie să tai rahatul asta pentru
că nu mai am nicio piele de rahat pe pula mea. Nu este posibil să trag mai mult decât
am deja."
Râde și-și ciupește puntea nasului. „Hristos atotputernic”.

Mi-am pus capul în mâini îngrozit.
"Cine este ea?"

M-am uitat la el. — Ai cunoscut-o deja.
"Când?"
— La licitația de caritate, îți amintești? Ea te-a concediat pe tine și pe Masters.
Spencer face ochii mari. „Blonda incredibil de fierbinte”.
„Aceasta este ea, iar partea cea mai proastă este că simt că o cunosc deja”.
"Ce vrei să spui?"
dau din umeri. "Nu pot să explic. Există această familiaritate între noi. Este atât de
ciudat pentru că nu am mai avut-o niciodată cu altcineva până acum. Adică, parcă o
cunosc, dar știu că nu o cunosc." Ridic mâinile. „Nu pot să explic”.
"A฀ tepta." Se încruntă. — Deci s-a culcat cu Brandon atunci?
"Poate nu." dau din umeri. — Sunt sigur în propor฀ ie de nouăzeci la sută că nu a
făcut-o.
— Dar ฀ i-a plăcut de ea?
— Am crezut că era îndrăgostit de ea, de fapt.
Spencer face o față. „Rahatul ăsta e prea dezordonat, chiar și pentru mine.”
Mi-am apăsat degetele pe ochi. "Vreau această femeie, dar nu o pot avea. Nu am cum să o pot
invita oficial să iasă la o întâlnire sau altceva."
"De ce nu?"
"Sa mergem." Mi-am pus ochiul alb. "Îți închipui nenorocitul de scandal dacă ar afla presa? Ea
lucrează pentru mine, are un iubit celebru."
"Iisus." Spencer oftă.
îmi beau cafeaua.
— Deci era o prostituată? el intreaba.
„A spus că sunt primul și singurul lui client”.
— Nu-l crezi?
— Habar n-am ce să mai cred.
Ochii lui îi țin pe ai mei. — Chiar ți-a plăcut?
dau din umeri.
„Ei bine, aș afla ce s-a întâmplat cu Brandon dacă aș fi în locul tău”, spune Spence. — Numai pentru
binele intereselor.
expir puternic. "Totuși, asta nu schimbă nimic. O să o scot din cap o dată pentru totdeauna. Nu poate
ieși nimic bun din asta."
Spence ia o înghițitură de cafea și se întoarce la ziarul lui. „Ce ai de gând să faci cu penisul tău?”
— Tăiați fiul de cățea.
— Bine, fă-o azi. Își întoarce cu nonșalanță pagina ziarului.
Telefonul sună și aștept ca Brandon să-l ridice. Spencer avea dreptate. Trebuie să știu ce s-a
întâmplat atunci, chiar dacă doar pentru interes.
„Hei, tată”, răspunde el entuziasmat.

— Bună fiule. Inima mi se topește la sunetul vocii lui. Iubesc acest copil.
Nu mai este un copil. Un adult acum. „Cum merg lucrurile?”
"Bine. Ocupată. Emma nu doarme."
Râd. „Bucuriile unui nou-născut”.
— Doamne, e greu.
"Ce mai face Mila?" Întreb.
„Obosit, plâns”.
Mă încruntă, asta nu sună bine. "Ea este bine?" El expiră.
„Un nou copil este epuizant”.
— Da, fii cu ochii pe ea, totuși. Ajuți, nu?
— Cât de mult pot cu slujba.
— Ai nevoie să plec?
"Tata." Oftă. "Nu poți. Ești destul de ocupat cu propriile tale rahate."
"Ești mai important. Spune cuvântul și voi fi acolo."
"Mulțumesc." Îmi dau seama că zâmbește. — Ce mai face Bentley?
Zâmbesc la pomenirea câinelui meu iubit. — Bătrân și morocănos.
El râde. "Ca si tine."
"Da Da." Zambesc. — Hei, ghici cu cine m-am lovit?
"CARE?"
tresar când mă pregătesc să o spun. — Îți amintești de April Bennet?
El sta liniștit.
Imi inchid ochii.
La dracu.
"Acum este avocat. De fapt, lucrează cu unul dintre avocații mei", îi spun.
"Este căsătorit?"
"Nu sunt sigur." Îmi mușc buza. Brandon și cu mine nu am vorbit niciodată despre aprilie.
din ziua în care a cumpărat-o de la mine acasă. A fost atât de supărat pe mine luni de zile după
aceea. Ea era ultimul lucru pe care dorea să-l menționeze în conversație odată ce lucrurile au
revenit la normal.
Modul în care am gestionat această situație este unul dintre cele mai mari regrete ale mele.
— Ai mai vorbit cu April de atunci? Întreb.
"Nici macar o data."
"Am crezut…"
Expirați puternic. "A fost unilateral, tată. Acum îl văd. La vremea aceea, nu îl vedeam."
Închid ochii în timp ce ușurarea mă cuprinde. „Deci voi doi niciodată…?”
— Nu. Prima dată când ne-am sărutat a fost în pragul ușii tale.
Tac, neștiind ce să spun în continuare.
„Să salută pentru mine”, spune el.
"Intentionez sa." Încerc să schimb subiectul. — Hei, încearcă să o convingi pe mama ta să vină,
vrei?
"Da." El râde. „Cât timp trebuie să-ți folosești biletul de avion?”
"Ei bine, i-am cumpărat-o când s-a întors de când s-a născut Emma. Cred că e bine pentru
douăsprezece luni, deci încă nouă luni și ceva."
— Bine, voi lucra la asta.
Aud copilul plângând în fundal. — Deci plămânii Emmei funcționează?
"Ha, da. Ar fi bine să plec. Mulțumesc că m-ai sunat. Te iubesc."
"Te iubesc ฀ i eu." Închid și îmi torn un pahar de vin.
Mă așez pe blatul din bucătărie în timp ce mintea îmi rătăcește.
Ea spunea adevărul.
Hmm...interesant.
Aprilie
Stau în spatele Audi negru cu Jeremy. Geamurile sunt colorate, la fel ca la toate mașinile
guvernamentale. Conduceți un agent de securitate.
Aceasta este o lume cu totul nouă pentru mine.
Este luni dimineață și este o cavalcadă de mașini parcate. Cu toții așteptăm să ni se alăture
Sebastián García. Acum se află în mijlocul unei conferințe de presă și, odată ce se va termina,
anturajul său se va îndrepta spre Țara Galilor.
Există nouă mașini în total, inclusiv consilierii dvs., echipa dvs. de gestionare a crizelor: Bart,
Jeremy și securitatea dvs. În această după-amiază, el deschide un spital, trebuie să vorbească la
prânz și să viziteze o școală. Mâine va merge la o ceremonie de absolvire la o universitate și
apoi va avea o serie de angajamente în următoarele zile.
A fost un weekend lung după ce l-am văzut sâmbătă seara. De atunci nu ma mai contactat.
Nu că aș fi vrut, desigur. Dar mă întreb dacă a ajuns să se culce cu întâlnirea lui și de aceea
nu a sunat.
Am vorbit cu Eliza o oră aseară la telefon și ea crede că nu am nicio legătură între noi doi și
asta e problema și poate are dreptate. Se pare că am multe cuvinte nerostite pe care vreau să
i le spun.
Poate ar trebui să le las pe toate și să termin.
Bart este în mașină în fața noastră, așa că suntem doar eu și Jeremy pentru cele trei ore de condus.
Chiar vreau să-l cunosc puțin mai bine. Se teme foarte mult de Bart, dar poate că este doar
profesionist.
E o rafală de oameni pe treptele din față și știu că Sebastian este în apropiere. Oamenii par să fugă
când el este prin preajmă. Personalitatea lui o domină pe cea a semenilor săi
a muncii.
Va fi foarte interesant de văzut când se întoarce prim-ministrul. Momentan, el pare să conducă

totul pe aici.
Sebastian iese din ochi. Poartă un costum gri închis perfect îmbrăcat cu o cămașă albă și
cravată bleumarin. Părul ei negru are un mic val, iar pielea ei măsliniu închis scoate în evidență
întregul aspect seducător.
Nu se poate nega, Sebastian Garcia este un bărbat frumos.
De origine spaniolă, dacă îmi amintesc bine.
Îmi răsucesc degetele în poală în timp ce îl privesc vorbind cu femeia de lângă el în timp ce
coboară treptele. Sunt adânci în conversație și el nu ridică privirea.
Femeia este Kellan Chesterfield, cel mai apropiat consilier al ei, este foarte respectată
și inteligentă. Are un master în economie și politică.
Este frumoasă cu părul ei negru și buzele mari și pline. Adaugă la asta, o siluetă pentru care să
mor și nu sunt deloc geloasă pe ea.
„Nu-i place de ea”, spune Jeremy degajat.
Mă încruntă în timp ce mă întorc să mă uit la el. "Pardon?"
— Doar în caz că vrei să știi. Jeremy ridică din umeri.
„De ce aș vrea să știu asta?” La naiba... sunt atât de evident?
Jeremy sorbiește cafeaua la pachet în timp ce îi vedem pe Sebastian și Kellan urcând în aceeași
mașină.
Ea poate conduce cu el.
— Ei bine, este evident, nu-i așa? întreabă Jeremy.
"Ce este evident?"
— Spun doar că atunci când ești în cameră, Sebastian Garcia nu vede pe nimeni altcineva.
"Ce?"
Mașina se oprește în rândul vehiculelor guvernamentale negre. „Oh, hai în aprilie.

Trebuie să-l vezi”.
"Uite?" Mă comport nevinovat pentru că vreau ca Jeremy să detalieze pentru a-mi putea hrăni
dependența mea bolnavă de acest om.
Garcia este interesat de tine.
"De ce ai spune asta?"
— Felul în care te privește.
— Cum se uită la mine? Simt că o emoție se agita adânc în stomacul meu.

Pentru.
— De parcă ai fi cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată.
Îmi mușc interiorul obrazului. "Eu nu cred acest lucru."
"Știu." Jeremy își sprijină capul de tetieră și se uită pe fereastră.
Îmi răsucesc degetele în poală în timp ce îmi planific cu atenție următoarea

întrebare. Jeremy este singura persoană care știe multe despre Sebastian.
— Oricum cred că are o iubită.
"Nu." El zambeste. „Sunt singur de ani de zile. Totuși, am avut o soție odată.
Târfa totală.”
Nu stiu?
"De fapt?" Mă comport surprins.
— Da, și o vrea înapoi.
"Care ți-a spus că?"
— Nu este un secret.
Mă încrunt în timp ce încerc să mă gândesc la picioarele mele. — Cu toate acestea, mi s-a

părut că am citit undeva că a avut o aventură?
"Cred că a fost plecat tot timpul, lucrând. Habar n-am ce sa întâmplat cu adevărat." El
ridică din umeri. „Ar trebui să fiu un idiot ca să-l păcălesc.
Este cu totul frumos.”
Zâmbesc, știind că suspiciunile mele erau corecte. Jeremy este gay. „Este”, sunt de acord.
„Totuși nu e genul meu”.
"Oh te rog." El pufnește. "Garcia este tipul tuturor. Pun pariu că ar fi dominant și în pat."
Nu ai nici o idee.
„Poate într-o zi vei afla”, glumesc.
El râde. "Dorință." Capul lui se întoarce din nou pe tetieră. — Dar sunt luat.
— De Bart? Nu ești singurul care observă lucruri pe aici. Zambesc.

„Relaxează-te”, oft în timp ce îmi pun capul înapoi pe tetieră. „Am nevoie de un al naibii de aliat pe
aici. Secretele tale sunt în siguranță cu mine. Am destule din rahatul meu ca să-mi fac griji pentru
tine și Bart.”
Zâmbește, parcă u฀ urat.
eu oft. "Ce se întâmplă oricum în aceste călătorii? Spune-mi totul."
E ora 18:00 și sunt epuizată.
Cum naiba face Sebastian asta? El a fost în mod constant și când spun mai departe, vreau să
spun în lumina reflectoarelor, fiind intervievat încă de la 8:00 dimineața. A făcut conferința de presă
de azi dimineață, apoi am condus cele trei ore până în Țara Galilor. A deschis spitalul, a vorbit la un
prânz, a mai făcut o conferință de presă, apoi a vizitat o școală.
Nu s-a uitat la mine o dată.
Nici macar o data.
Și știu pentru că l-am urmărit toată ziua.
Știu și eu cum o să meargă asta. O să tânjesc după el acum, fiind tot patetic și amintindu-mi cum s-a
simțit corpul lui în interiorul meu. De fapt, mă bucur că nu se uită la mine; Chiar sunt.
Dar serios... nici măcar o privire? Adică, dă-mi naiba.
Mi-am imaginat pe deplin sâmbătă seara?
Tocmai am ajuns la hotelul nostru acum. Taylah, asistentul personal al lui Sebastian, predă
cheile. A sosit devreme și a organizat o înregistrare de grup pentru toată lumea.
Holul este mare și grandios. Este ca un vechi castel care a fost transformat într-un hotel de lux. Barul
este în stânga holului și are un șemineu mare și mobilier cald, cu covor roșu intens. E frumos, ca ceva
într-o revistă.
Rând pe rând, toți își iau cheile și se îndreaptă spre bar. Ajung la Taylah, iar ea își caută pachetul de
chei și citește dosarul ei.
"Bun venit aprilie." Ea îmi întinde cheia. „Etajul șase, camera 212. Bagajele dumneavoastră vor
fi ridicate de către concierge”.
"Mulțumesc." O iau de la ea.

"Cina este aici la restaurant, aproape imediat. Anunță-mă dacă ai nevoie de ceva."
„Bine, excelent”.
Trebuie să merg la baie și să mă împrospătesc. Sunt obosit ca naiba. Mă voi strecura în

camera mea și voi face mai întâi un duș rapid și o ceașcă de ceai.
La naiba, room service-ul sună bine, de fapt. Rahatul ăsta politic este epuizant.
Urc liftul până la nivelul șase și merg pe holul mare. Artă exotică și antică atârnă pe pereți și îmi
zâmbesc în sinea mea.
— Uau, șoptesc eu.
Deschid ușa și găsesc în mijlocul camerei un pat cu baldachin supradimensionat din lemn de
culoare închisă. — Frumos. Intru, las geanta jos și mă uit în jur.
Există o baie imensă din marmură crem. Trag draperiile și mă uit în jos la strada de dedesubt.
Sunt felinare mici care luminează strada și parcă ar fi dintr-o carte de basme sau ceva de genul.
"Uau. Îmi place locul ăsta."
Pornesc fierbătorul și mă dezbrac pentru un duș fierbinte. Mă întorc jos în scurt timp, chiar dacă
doar pentru prânz.
Ieșit din duș, mă înfășoară în halatul meu alb de hotel și îmi fac o ceașcă de ceai. Să petreci trei
nopți în acest loc va fi un vis. Pornesc televizorul și răsfoiesc canalele când aud o bubuitură undeva.
Mă apropii și îmi pun urechea în partea de jos a ușii.
Aud din nou o bătaie, dar nu vine de aici. Trebuie să fie cineva care bate la ușa altcuiva din
hol.
Hmm, mă întorc și stau singur să aud din nou bubuitul.
Stai, vine de la ușa de legătură din camera mea pe care nu am observat-o înainte.
Mă apropii de el și se aude din nou o bătaie.
"Buna ziua?" Sun prin el.
"Buna ziua." Aud o voce adâncă. "Deschide usa,"

Hei?
Întorc încuietoarea și deschid ușa și îl văd pe Sebastian stând acolo.
Îmi încreț fruntea. "Ce faci?"
"Îți bat la ușă. Cum arată? Da, știu," murmură el sec în timp ce trece pe lângă mine și intră în camera
mea. — Camere comunicante. Ce coincidență.
Poartă un smoking negru, gata să iasă noaptea. Tocmai a făcut duș, Doamne, miroase bine.
Am ochii mari. — Ai organizat camere comunicante? șoptesc, uitându-mă în jurul meu.
"Nu trebuie să șopti; nimeni nu ne poate auzi. Suntem singurii din grupul nostru de pe acest etaj."
— Doamne, Sebastian.
— Cum altfel voi putea să vorbesc cu tine?
Mă uit la el, fără cuvinte. "Într-adevăr?" șoptesc din nou.
— Nu mai șoptește.
Mi-am acoperit fața cu mâinile. — Asta arată atât de rău.
„Nimănui nu îi pasă”. Se așează pe patul meu. "A฀ eza฀ i-vă." Face un gest spre scaunul meu.
"Ce?"
— Stai jos. Trebuie să ies afară și vreau să vorbesc cu tine cinci minute înainte să plec.
„Sebastian”.
— Stai jos și ascultă-mă, April. Nu plec până nu o faci tu.
Mă uit la el în timp ce mă las pe scaun.
Se așează pe marginea patului meu, se aplecă și își lasă coatele până la genunchi.
— Vreau să-ți spun despre noaptea în care ai venit la mine acasă cu Brandon.
Îmi strâng maxilarul în timp ce furia mă cuprinde. Simpla mențiune despre acea noapte mă
înnebunește.
Ochii lui mari căprui îi țin pe ai mei și expiră. „Trebuie să înțelegi că un tată ar trebui să-și pună
fiul înaintea lui. Brandon...” Fă o pauză, cu privirea căzând pe covor. „Vorbesc despre fata asta de
care am fost îndrăgostită de săptămâni. Când a apărut și am văzut că ești tu…” Ochii lui se ridică
pentru a-i întâlni pe ai mei și înghite în sec. "M-a derutat, April. Era atât de supărat pe tine că l-ai
trădat... cu mine . "
Am dat peste cap.”
Deschid gura să spun ceva, dar el ridică mâna ca să mă oprească. — Lasă-mă să termin, te rog.
eu tac.
"Am spus lucruri oribile ca să te fac să pleci. Singura mea intenție în acel moment era să-l
protejez de tine. Știam că nu pot avea de-a face cu tine și cu el sau cu posibilitatea ca voi doi
să fi fost împreună."
Inima mea se contractă.
„Nu ar fi trebuit să-i spun niciodată unde ne-am întâlnit...”
— Nu ne întâlnim acolo, îl întrerup.
Mișcă-ți buzele. — Am vrut ca el să înceteze să te iubească imediat. Ochii lui îi țin pe ai mei.
„Și undeva în mintea mea tulburată, știam că dacă i-aș spune că dormim împreună, aș omorî
două păsări dintr-o singură piatră. Te-aș face să pleci. Te-aș face să nu…” Vocea i s-a stins.
se stinge.
"Nu ce?"
Își atârnă capul de parcă ar fi stânjenit. — S-ar termina ceea ce ai avut cu el.
Ce?
Ridică-ți bărbia. „Îmi cer scuze pentru noaptea aceea. Nu am vrut să-ți dezvălui secretele în cel
mai dureros mod. A fost egoist.
Tac, neștiind ce să spun.
„Nu puteam suporta gândul că te culci cu el”, șoptește el în timp ce ochii îi țin pe ai mei.
"Eu nu am făcut-o."
„Știu acum, dar pe atunci…” își trece o mână prin păr. „Ar fi un singur lucru mai rău decât să nu te
am și acela ar fi să te văd cu fiul meu”.
Ne uităm unul la altul în timp ce un râu de regret curge între noi.
Îmi trag ochii departe. Acest lucru este prea intens.
"Cine este mama ta?" Întreb.
"Sora mea."
Mă încruntă confuz.
„Brandon este nepotul meu. Tatăl lui a plecat când avea optsprezece luni, iar eu am intervenit. Avea
probleme cu atașamentul, iar eu...” Se încruntă, ca și cum ar fi suferit. "Este atât de moale încât nu
ar putea suporta dacă l-ai rănit. Am crezut că ești prima lui dragoste și că mă tragi la spate."
„Așadar, mi-ai frânt inima... ca să o salvez pe a ei”, șoptesc eu.
— Mi-am făcut treaba. Fața lui cade. „Mi-am protejat fiul”, șoptește el. — Și inima ta nu a fost singura
pe care am rupt-o în ziua aceea.
Se ridică și merge spre u฀ ă.
„B-Brandon nu m-a iubit niciodată”, bâlbesc eu. „Inima lui nu a fost frântă”.
Se întoarce spre mine. — Nu vorbeam despre Brandon. Se întoarce și trece prin ușa de legătură.
Se închide cu un clic ascuțit.
Mă las să mă așez pe pat, șocată până la capăt. Ce inseamna asta?
La dracu.
Bang dă clic pe ușă când se închide.
Sebastian e acasă. Îmi iau în grabă telefonul să verific ora.
1:00 am
Mintea mea este un pachet de confuzie. Am supraanalizat totul toată noaptea.

Felul în care Sebastian a vorbit mai devreme părea că și atunci avea sentimente pentru mine.
Poate am inteles gresit.
Poate că a vrut să spună că Brandon era tot ce-i păsa.
Oricum, cred că nu contează acum, dar recunoașterea că am făcut ceva greșit înseamnă foarte
mult pentru mine.
Aud cum se deschide apa alături și știu că face un duș.
Mă suni?
Mă întind în întuneric, în alertă maximă, și aștept.
Lucrul despre a crede că știi ce se va întâmpla este că nu știi.
Sebastian nu mi-a bătut la ușă aseară.
Nici azi nu s-a uitat la mine o dată.
Între toate angajamentele ei, s-a certat profund cu Kellan toată ziua și urăsc să recunosc, dar mă
enervează.
Nu ar trebui, dar o face.
Am mai avut o zi plină și acum ne-am întors la hotel. Am luat cina și acum suntem la bar să bem
câteva pahare. Sebastian stă cu trei bărbați și Kellan, în timp ce eu sunt la bar cu Jeremy.
E ca și cum Sebastian nu mă cunoaște când suntem în public, dar cred că chiar nu mă cunoaște.
Deci, el nu acționează, de fapt spune doar adevărul.
Totul este doar o mizerie mare și complicată și trebuie să mă culc înainte să beau prea mult.
„Mă duc în camera mea”, îi spun lui Jeremy.
"Bine." El zambeste.
"Ne vedem mâine."
Ies din bar înainte de a privi prin cameră. Nu vreau să știe că plec. Nu că și-ar fi dat seama,
oricum.
iau liftul. Fac un duș fierbinte și mă culc.
Sunt obosit.
Mă trezesc cu tresărire. Camera este întunecată, dar ceva nu este în regulă.
Încerc să-mi concentrez privirea, dar știu că Sebastian este aici.
Îl simt... și apoi îl văd.
Stă pe scaunul din colț în întuneric. El ține un pahar plin cu un lichid chihlimbar, încă poartă
costumul lui bleumarin.
„Sebastian”, șoptesc eu. "Ce faci?"
Tăcere.
— Sebastian? Il intreb.
„Te inspiră”, toarnă vocea lui profundă.
Își duce paharul la buze și ia o înghițitură lungă și lentă în timp ce se uită la mine.
Inima îmi bate în piept. Este atât de intens. Foarte serios.
Atât de fierbinte.
„Nu este nimic mai îmbătător decât parfumul femeii pe care o dorești”, șoptește el
întunecat.
Limba lui iese afară și alunecă peste buza de jos, în timp ce ochii îi țin pe ai mei.
Clopotele de avertizare încep în jurul meu. Știu că totul este greșit, dar la naiba
...
"Ma iubesti?" Întreb.
"Mai mult decât orice." murmură el.
Avem ochii închiși și la naiba, de ce trebuie să fie așa de idiot?
De ce nu poate fi doar un tip cu care s-ar putea culca fără nicio bătaie de cap?
De ce mă sperie al naibii totul despre el?
Știu deja răspunsul.
Sunt prea angajat.

Își pune băutura pe masă și se apropie de mine în timp ce eu stau întins pe pat.
Ce faci?
Respirația îmi tremură când inspir. La dracu.
Se așează la picioarele mele și trage păturile de pe mine. Ochii i se întunecă când vede cămașa mea
de noapte albă din bumbac. Își alunecă mâna pe piciorul meu și se sprijină pe spatele genunchiului
meu.
Deschide-mi picioarele când se îndoaie.
Ne uităm unul la altul și știu că ar trebui să-i spun să se oprească și să se întoarcă la ea

cameră, dar nu pot.
Își lasă capul în jos și îmi sărută interiorul coapsei. Ochii lui negri se uită la mine, ca și cum ar
aștepta aprobarea.
Poate dacă nu mă uit, mă pot preface că nu știu ce bug este acesta.
Limba lui trece pe pielea mea, spre sexul meu.
La dracu.
Respirația îmi strânge.
Îmi trage chiloții în lateral și, cu ochii lui întunecați pe ai mei, limba lui groasă și puternică alunecă
peste sexul meu.
Oh Doamne. Spatele meu se arcuiește din pat.
Mă linge din nou. „Ai două secunde să-mi spui să mă opresc, Bennet”, murmură el împotriva
sexului meu înainte de a mă săruta deschis acolo cu un scop.
Spatele meu se arcuiește de pe pat și îmi trec mâinile în părul ei, apucând o mână
între degetele mele — Fă-mă să ajung.
cincisprezece
Aprilie
"Vrei sa vii?" Își trece limba peste clitorisul meu înainte de a-mi scoate chiloții.
Spatele meu se arcuiește de pe pat în timp ce încerc să am o conexiune mai profundă.
Sebastian se sprijină pe cot lângă mine și alunecă trei degete adânc în sexul meu. Maxilarul lui se strânge și
picioarele mele se desprind suficient de larg pentru ca genunchii să atingă salteaua.
— Vrei să vii, Cartier? șoptește el întunecat.

Îmi prinde respirația la utilizarea numelui meu Escape Club. A trecut mult timp de când am
auzit-o. Nu pot să cred că mi-am amintit.
Mă masează adânc în interior, găsind acel loc perfect. Corpul meu începe să tremure. Sunt ca
o marionetă în mâinile lui pentru a găsi punctul G, ascultând fiecare comandă.
Mă trage puternic cu palma. "Raspunde-mi." El mârâie.
„Da,” scâncesc în timp ce sunetul excitării mele umede începe să răsune în jurul meu.
La naiba, mă udă atât de mult.
Se aplecă și îmi sărută sexul. Dinții lui mă zgâlțâie clitorisul în timp ce degetele lui își fac magia,
iar eu încep să tremur.
Se oprește și ochii îi țin pe ai mei. — Spune-mi că a plecat.
Excitația mea se estompează și îmi ridic capul să mă uit la el. "Ce?"
Își alunecă degetele adânc – patru de data aceasta – și îi simt întinderea posesiunii.
Capul meu cade pe spate și picioarele mele se ridică de pe saltea, atârnând deschise în aer.
Ah, asa e...
"Spune-mi!" latră el.
"C-cine?"
Se ridică brusc și mă răstoarnă pe burtă. El stă întins deasupra mea, toată greutatea lui mă
fixează, gura lui pe urechea mea. Îi simt erecția prin costumul lui înfipându-mi în fund.
„Nu o împărtășesc,” șuieră el la urechea mea. Pielea de găină mi se întinde pe piele.
Și apoi totul se întoarce la mine.
Memorie. Imi aduc aminte totul.
Marginea fricii pe care Sebastián García o aduce în dormitor.
Nu știi niciodată foarte bine ce se va întâmpla, dacă este supărat sau dacă o să-l placă.
Vei trece prin cealaltă parte?
Singurul lucru sigur este că e pe cale să-ți explodeze capul.
Prinzându-mă de șolduri, mă trage în genunchi și pășește în spatele meu.
Îmi întinde picioarele și își freacă dosul degetelor peste sexul meu. Sunt umflat și îmbibat. Cum
ar putea să nu fie? Îmi împing corpul înapoi pentru a încerca să obțin frecarea de care am atât de
mare nevoie. Îmi apucă o mână de păr și îmi trage capul pe spate. Apoi mă plesnește puternic pe
fund și eu strig: „Ahh!”
Sunetul este puternic. Înțepătura ascuțită.
„Nu te mișca”, mârâie el.
Închid ochii, corpul îmi palpită de emoție, adrenalină, o experiență completă în afara corpului.
Îi aud descheiarea pantalonilor. Ruperea ambalajului prezervativelor.
Oh da.
Își pune mâna pe ceafa mea și îmi împinge fața cu putere de saltea. Zâmbesc și apoi îi simt limba
pe intrarea mea din spate. Geme încet în mine, de parcă și-ar fi pierdut controlul. Îmi întinde obrajii
și chiar începe să mă mănânce. Mototolesc cearșafurile în pumni când încep să-mi pierd controlul.
La naiba da. Îi era dor să-l dracu pe bărbatul ăsta.
Isi freaca varful penisului peste buzele sexului meu, apoi ma plesneste din nou tare. — Răspunde
la blestemata întrebare.
mă înfior. „Mă duc”, șoptesc eu.
Mă apucă de păr și îmi trage capul pe spate, ducându-și gura la urechea mea. „Vino să vezi ce se
întâmplă cu tine”.
Întorc capul să-l sărut și ochii ni se blochează. Întunericul înoată între noi. O emoție, o
emoție, ceva mai mare decât suntem.
Nu am experimentat-o niciodată cu altcineva, dar știu sigur că este ceva ce niciunul dintre noi nu îl
poate controla.
„Sărută-mă”, scâncesc eu. "Vă rog."

Se aplecă și îmi linge buzele întredeschise. "Spune-mi." Îmi răsucește sfarcul tare.
Tres și el mă mușcă de gât până când țip. ooh…
„Ea a plecat”, respir. — A plecat. Ești doar tu.
Îl simt zâmbind pe obrazul meu, apoi îmi mută fața spre a lui și îmi dă un sărut. Limba lui
dansează împotriva mea. Ochii lui se închid și știu că este aici cu mine.
Apoi, de parcă și-ar fi recăpătat controlul, mâna lui alunecă între omoplații mei și mă împinge
cu putere pe saltea. Cu mâna plină de părul meu în strânsoarea lui, se lovește de mine, tare și
adânc.
฀ ipăt. El e mare. Gros și tare. Posesia lui este necruțătoare.
Arsura este reală.
Nu sunt o femeie fără experiență, dar la naiba, Sebastian Garcia mă face să simt
o fecioară nevinovată
Atingerea lui este atât de diferită de ceilalți. Proprietatea ta este reală.
Mă apucă de șolduri cu mâinile și începe să mă pompeze puternic. Tot corpul îmi tremură când mă
lovește.
Patul se lovește de perete, iar eu ridic privirea și văd reflectarea noastră în oglindă.
Este încă îmbrăcat complet în costumul lui. Cămașa mea de noapte albă nevinovată este
înfășurată în jurul sânilor mei. Sebastian își înclină capul înapoi în extaz, iar când lumina slabă se
reflectă în oglindă, văd strălucirea transpirației pe frunte.
„Vino în mine”, icnesc. "Vreau să simt asta. Vreau să o simt adânc. Dă-mi totul."
Își aruncă fața în sus, de parcă și-ar fi pierdut controlul.
Vreau ca el să vină primul. Vreau să-i explod creierul, așa cum o face el pe al meu. Așadar, îmi
amintesc cât de mult îi place să vorbească murdar. Îi împing penisul înapoi și îmi încercuiesc șoldurile
în semn de invitație.
„Umple-mă”, șoptesc.
Strânge din dinți și îl lovește mai tare. „Vino”, ordonă el, știind că este pe cale să-și piardă controlul.
"Nu." Zambesc. Îmi place acest joc, să-l privesc pe domnul Garcia cum se desface poate fi noua
mea distracție preferată.
„La naiba, vino”, țipă el.
Îmi mut din nou fundul la al lui. — Fă-mă.
Îmi scuipă saliva pe fund și apoi își alunecă degetul mare adânc în fundul meu.
stau pe loc.
Oh, e un om rău.
Văd stele și aerul îmi părăsește plămânii.
Mă pompează o dată, de două ori, de trei ori, iar eu țip când vin.
”
„ O dracu! în Gemetul lui este gutural ca și cum ar fi suferit de durere. Ține adânc
interiorul meu și simt smucitura revelatoare a penisului lui. El continuă să se lovească de mine în
timp ce se golește complet în mine.
Mă afund pe saltea și el cade lângă mine. Amândoi tânjim după aer.
Zâmbesc și îmi trec mâna prin mustățile întunecate în timp ce ne uităm unul la altul. — Ai venit în
costumul tău, răsuflesc.
Se aplecă să mă sărute. „A meritat din plin.”
Închiderea ușii mă trezește din somn și mă încruntă în întuneric.
Cât este ceasul? Privind în jur dezorientat, știu că trebuie să fie devreme.
Brațul meu se întinde peste pat. E gol și mă uit la cearșafurile șifonate.
Mă ridic pe coate și mă uit în jurul camerei mele. Ușa de conectare este închisă. Mă ridic și întorc
mânerul, doar pentru a constata că este blocat pe partea lui.
Ce?
El doarme sau a fost cel care tocmai a plecat?
Îmi iau telefonul de pe masă și îl pornesc. Este ora 6:40 a.m.
Mâna îmi trece pe față. Ia micul dejun în douăzeci de minute, așa că Sebastian a plecat.
Îmi las umerii în jos dezamăgit. Am vrut să te văd azi dimineață.
E ocupat, cred. Muncește din greu. Fiecare zi este așa pentru el?
Programul lui este unul la spate, dar cred că asta se datorează faptului că Theodore nu este prin
preajmă și acum Sebastian face două locuri de muncă în loc de una.
Deschid draperiile ca să las lumina să pătrundă și mă uit la strada de dedesubt. Soarele răsare dar
pare rece. Văd un bărbat care își plimbă câinele și o femeie pe o bicicletă galbenă. Are un gris într-un
coș în fața bicicletei.
Mă zvârcolesc, încă tandru de unde a fost Sebastian.
Un zâmbet îmi străbate fața, amintindu-mi noaptea înainte și cât de minunat a fost, cât de minunat
a fost.
Nu m-am culcat niciodată cu un bărbat ca Sebastián García.
Perfecțiune puternică, dominantă și sută la sută masculină.
Îmi amintesc felul în care îmi ținea picioarele în maniera lui de a nu lua prizonieri, așa cum le-am
avut eu. Felul în care se uita la mine în timp ce se arunca spre mine. Felul în care mi-a șoptit la ureche
când a spus-o cu voce tare.
Am impresia că încep să palpite jos.
Wow.
Rămân în spatele mulțimii în timp ce se îndeplinesc formalitățile.
Presa este aici și toată lumea face fotografii cu camerele lor.
După ce am vizitat trei școli în această dimineață, acum suntem la o universitate.
Sebastian deschide noua aripă medicală. Discursurile sunt în plină desfășurare și îmi suf aer pe obraji
în timp ce o sută de oameni se adună în jur.
Sebastian este la coadă, ascultând cu atenție. Pe ușile din față este o panglică roșie mare, care așteaptă
să fie tăiată.
Sebastian zâmbește în timp ce ascultă vorbitorul vorbind despre noua unitate. Acest
fascinat de ceea ce spun ei și mă întreb cum își menține concentrarea atât de mult timp.
Cine știa că campania politică este atât de plictisitoare? Întrebare după întrebare despre politici și
bugete, venituri și drumuri proiectate, cheltuieli și bla, bla, bla al naibii.
Sebastian nu s-a uitat la mine toată ziua. Chiar dacă știu, în mod realist, că nu poate, m-am gândit că
se poate uita la mine măcar o dată.
Într-o noapte și mă simt așa. Uf, uită-te la mine că am nevoie.
Am stat în spatele mulțimii, privindu-l toată ziua în timp ce îi șoptește consilierului său, Kellan. Ea stă
lângă el și nu știu despre ce vorbesc, dar mi se pare mult.
Nu sunt o femeie nesigură; Doar că nu sunt. Mă susțin și simt că aș putea înfrunta pe oricine. Dar
Kellan este frumoasă și captivantă la următorul nivel. Partea cea mai proastă este că e deșteaptă
și chiar și eu mă trezesc înțelegând orice are de spus.
Nu fi o cățea jalnică și nesigură, îmi amintesc. Nu asta ești.
Lucrul amuzant este, totuși, că domnul Garcia mă face să mă simt mai mult ca o femeie decât m-am
simțit vreodată și poate că nu este un lucru atât de bun când există o altă femeie frumoasă în
amestec.
Ochii mei se îndreaptă spre rochia ei neagră strâmtă, care îi arată silueta frumoasă, tocuri
înalte și ciorapi ei puri. Părul ei negru este prins într-o coadă de cal. De asemenea, este la fel de
interesată de discursuri ca și Sebastian.
Mă interesează doar prietenia lor, asta-i tot. Nimic ciudat aici. Eu doar îmi fac treaba. Management
de criza.
Sper că nu va fi nenorocita mea criza pe care trebuie să o fac, dar vom trece peste acel pod când
ajungem la ea.
Nu te mai gândi la viitor. Poate noaptea trecută a fost ceva unic. S-ar putea să nu se mai
întâmple niciodată. Dar în adâncul sufletului știu că va fi. Era prea bun să nu facă. Nu că mă plâng
sau altceva. Sexul devastator merită riscul.
Las capul în jos și zâmbesc. O voce mică supărată îmi șoptește ceva adânc în psihicul meu: E mult
mai mult decât sex.
Mă ridic și îmi îndrept umerii. Ceea ce este doar sex, April. Nici măcar să nu te duci acolo.
Bart își scoate telefonul din buzunar și apoi pleacă să răspundă.
Sosește momentul, iar Sebastian face un pas înainte cu camerele de filmat. El taie panglica roșie,
aplaudăm cu toții și își începe discursul.
"Buna ziua." Zâmbește cu grație în timp ce privește peste mulțime. "Mulțumesc pentru invitația
bună. Este o onoare să fiu aici."
Inima mi se umfla. Vorbește foarte bine în public. Nu se clătește niciodată și nu iese niciodată
din scenariu. Vocea lui profundă captivează pe toți cei din public, iar acum îmi dau seama... văd ce
Ce vezi.
Sebastián García este un lider înnăscut. Condus și concentrat. L-am ascultat ținând cel puțin
cincisprezece discursuri în ultimele două zile și de fiecare dată am fost fascinat. Este puternic și fără
scuze, dar mesajul lui este bun, întotdeauna bun.
Înțeleg de ce îl numesc politicianul orașului. El pune cu adevărat oamenii și nevoile lor pe primul
loc.
Bart se întoarce și stă lângă mine. Se aplecă și șoptește: „Avem o problemă”.
"Ce-i asta?" Îmi țin ochii pe Sebastian.
— Gerhard este pe următorul loc.
"Ce vrei să spui?"
„Se televizează”.
Mă încruntă, încă confuză.
„Este în comunicate de presă doar când vrea să stârnească necazuri”.
— Crezi că e aici pentru Theodore?
"De ce altfel ar conduce trei ore și ar fi doar să participe la premiera televizată? O să arunce
povestea din apă. Suntem înnebuniți."
Mă aplec și șoptesc: „Nu ai spus că trebuie să mergem în intrarea din spate, la locul următor,
pentru a evita protestatarii care sunt acolo din cauza lucrărilor rutiere?
propuneri?"
"Da."
„Așa că lăsați protestatarii să intervină în comunicatul de presă”.
Se încruntă.
„Dacă îi televizează pe protestatari, nu va mai rămâne timp de antenă pentru speculații, nu?”
Ridică o sprânceană. — Să plantezi o distragere a atenției?

„Atacul este cea mai bună formă de apărare, Bart”, șoptesc eu în timp ce privesc drept înainte.
„Și publicul știe deja despre lucrările rutiere. Cu protestatarii făcând ravagii, va fi închis. Nu
există timp pentru întrebări”.
O urmă de zâmbet îi străbate chipul. — Îmi place felul în care gândești, Bennet.
„Dacă Gerhard vrea să joace, îi vom juca mai greu”.
Bart își scoate telefonul și pleacă să dea un telefon privat.
Mă întorc către Sebastian și îl văd vorbind cu atâta convingere și onoare. Zâmbesc în sinea mea.
Poate la urma urmei îmi place meseria asta.
Nu azi, Gerhard.
Nu azi.
Stăm la bar și ne uităm la rezumatul televizat al conferinței de presă din această după-amiază.
Protestatarii urcă pe marginile străzilor, strigând insulte în timp ce țin semne. Privim cum Sebastian
este scos și încărcat într-un Audi negru care așteaptă.
L-am aruncat pe Sebastian la lei în după-amiaza asta. Comunicatul de presă a durat opt
minute și planul meu a funcționat perfect.
În timp ce Sebastian este condus, grupul nostru zâmbește, discută și își ridică băuturile pe ecranul
televizorului, încântați să spunem povestea. Cel puțin pentru azi.
Ne întoarcem mâine la Londra, ne întoarcem la realitate. Cine știe ce se va întâmpla atunci?
Sebastian stă lângă foc cu trei bărbați. E îngândurat în după-amiaza asta și știu că protestatarii i-
au ciufulit penele. Dar el a făcut ceea ce trebuia să facem noi. Nu s-a uitat încă o dată la mine și,
oricât de mult urăsc să recunosc asta, încep să mă simt respinsă. „Mă duc în camera mea”, spun.
— Bună treabă astăzi, aprilie. Bart zâmbește. — Ai făcut-o bine.
"Mulțumesc." Mă uit în jur la oamenii cu care stau. "Noapte bună."

Iau liftul înapoi în camera mea, unde îmi torn un pahar de vin și fac o baie fierbinte.
Aud o bătaie în ușa de legătură și zâmbesc când o deschid. Ochii mari căprui îi întâlnesc pe ai mei, iar
Sebastian face un pas înainte să mă ia în brațe.
"In cele din urma." Mă sărută. E tandru și iubitor, cu cantitatea potrivită de aspirație.
Bună, zâmbesc.
„Bună”, îmi șoptește el pe buzele mele. Mâna lui se strecoară sub halatul meu și mă ia
spate.
Seara asta e diferit.
Saturat.
A fost aici aseară pentru că trebuia să fie. În seara asta, el este aici pentru că vrea să fie.
„Am nevoie de un duș”, șoptește el.
"Bine." Încerc să fac un pas înapoi, dar el mă trage aproape și mă sărută din nou. — Lasă-mă să o spun
altfel. Avem nevoie de un duș.
Mă întind în întuneric și ascult respirația reglată a lui Sebastian. Doarme adânc și, ca vița de vie, stau
întins pe o parte, uitându-mă la el. Părul și pielea lui închisă contrastează cu lenjeria albă. Buzele ei
mari și roșii sunt ușor întredeschise. Genele sale negre groase i se întinde pe față.
inspiră-l.
Avea dreptate: nimic nu este mai îmbătător decât mirosul persoanei pe care o iubești.
La fel ca aseară, ne-am hrănit ore întregi până când corpurile noastre nu au mai suportat nimic.
De fiecare dată când i se întâmplă el se îmbunătățește. De fiecare dată, găsesc ceva nou. O conexiune
mai profundă.
Mă sperie.
Pentru că, în acest moment, sunt adus înapoi la tânărul de douăzeci și cinci de ani care era
îndrăgostit de bărbatul cu care stă la hotel. omul căruia
cu greu stie.
Bărbatul pe care are toate motivele să-l disprețuiască.
Nu sunt sigur dacă acesta este un lucru bun, dar ceea ce știu este că nu l-aș putea opri chiar
dacă aș încerca.
„Voi lua un latte dublu și un cappuccino, te rog”, îi spun chelnerului din spatele casei. — Și două
sandvișuri cu curcan prăjit, brânză elvețiană și sos de afine, vă rog.
"Lucru sigur." Ea zâmbește și îmi pune comanda pe computer.
Este ora 15:00 într-o vineri după-amiază. Eu și Bart nu am luat încă prânzul. Suntem în partea
cealaltă a orașului. Ai de-a face cu un client care plânge în apartamentul lui. Soțul ei, care se află în
prezent în turneu ca baterist într-o trupă rock emblematică, tocmai a fost arestat în Danemarca sub
acuzații de pornografie. Bart încearcă să vină cu un plan de acțiune și să posteze cauțiune.
Deocamdată, nu este clar cât de grave sunt acuzațiile.
E o mizerie. Cine ar fi crezut că vedetele sunt astfel de coșmaruri.
Acest job este epuizant. Am fost plecat toată săptămâna, iar acum asta. A trebuit să mă
întind și să ne aduc ceva de mâncare înainte de a leșina amândoi.
Îmi plătesc factura și iau loc în timp ce aștept comanda.
Nu sunt sigur ce se întâmplă în acest weekend sau ce se întâmplă cu Sebastian.
După ce mi-a sărutat la revedere ieri dimineață, nu l-am văzut și nici nu am auzit de el. Și nu-l
întreb și nu-l sun. Mingea este acum în terenul tău. Dacă vrei asta, trebuie să-l urmărești.
Am spus foarte clar unde mă aflu. Poate prea bine.
La fragedă vârstă de treizeci și unu de ani, am terminat cu jocurile.
Sebastian Garcia mă luminează mai mult decât orice alt bărbat vreodată... chiar și fostul meu
soț, și asta înseamnă ceva pentru că la acea vreme, credeam că era genunchii lui.
albina. Am analizat scuza lui Sebastian cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu toți acești ani în urmă și,
privind-o din partea lui, am înțeles.
A trebuit să-l susțin pe Brandon. A făcut ceea ce trebuia. Chiar dacă am fost călcat în picioare
în acest proces, ce fel de tată aș fi fost dacă ar fi pus o femeie înaintea fiului său? Pe cineva pe
care îl cunoștea de două săptămâni.
Faptul că și-a pus fiul — nici măcar pe fiul său, ci pe fiul altui bărbat pe care l-a preluat — înaintea
lui spune multe despre caracterul său. Sunt multe care îmi plac la Sebastián García.
Etica sa în muncă, poziția sa față de politică, inteligența sa.
Corpul ei.
Cuvintele lui revin la mine:
Nu există nimic mai îmbătător decât parfumul femeii pe care o dorești.
Femeia pe care o vrea. Nu ar fi ceva? Zâmbesc în sinea mea, simțindu-mă stânjenită de

cât de intense a fost dragostea noastră. A spune că a fost uimitor ar fi o subestimare.
„Comanda ta s-a terminat”, mă sună chelnerița.
"Mulțumesc." Mă opresc și mă uit peste restaurant, oprindu-mă în loc.
Mă așez imediat ca să nu mă vadă.
Helena stă la o masă din spatele restaurantului cu Gerhard.
Două dintre cele mai mari amenințări ale lui Sebastian... împreună.
La dracu.
Ce fac ei?
Iau telefonul și mă prefac că îmi fac un selfie. În schimb, le fac o poză celor doi împreună.
Găsesc numele lui Sebastian și Bart pe telefonul meu și le trimit fotografia, cu legenda:
Avem o problema.
16
Aprilie
Telefonul meu sună imediat și numele lui Sebastian se aprinde pe ecran.
"Bună", răspund eu.
"Unde ești?"
Într-o cafenea din Brixton.
— De unde știi cine este ea?

— A venit o dată în biroul meu. bâlbâind.
— De ce nu mi-ai spus?
„Din cauza confidențialității clienților, nu am putut, dar acum că lucrez pentru tine...”
— Ce naiba face cu el?
Ochii mei se îndreaptă spre ei doi care vorbesc. — Asta a฀ vrea să ฀ tiu.
"Priveste-i."
— Nu pot. îmi las capul în jos. — Nu mă pot vedea.
— Ești în cafenea acum?
"Da."
„Ieșiți și uitați-vă peste stradă sau așa ceva. Vezi dacă merg împreună”.
"Bine."
Închide și eu ridic din sprâncene. La revedere Sebastian, îmi spun.
Este evident distras, cred că aș fi și eu dacă aș avea o fostă soție rea ca ea.
Îmi iau comanda, ies și traversez strada. La naiba, vreau doar să mănânc sandvișul meu prăjit cât e
cald. Pun pungile de hârtie maro în geantă și port cele două cafele cu mâna. Intru într-un magazin
de îmbrăcăminte de peste drum. Are ferestre uriașe, astfel încât să poți privi prin ele.
Sfinte naibii, mi-au fost dor de ei?
Cât timp pot pretinde că caut în aceste magazine? Sunt doar patru în fața cafenelei și am fost la
toate, în timp ce priveam pe ferestre.
A trecut aproape o oră. Au plecat deja? M-am uitat ca un șoim și nu am văzut nimic. Dacă ar fi o
altă cale de ieșire?
La dracu.
Nu pot să mă întorc acolo în caz că ei sunt încă acolo și mă vor vedea. Nici eu nu pot merge în caz că
îmi lipsesc.
La naiba, ce să fac?
Îmi scot telefonul și îmi parcurg numerele. Chiar nu vreau să-l sun pe Sebastian, așa că îl sun pe
Bart.
"Salut, ce faci?"
— Nu au ieșit. Ridic privirea exact la timp s-o văd pe Helena în cutie. — Nu contează, îi văd. Închid și
stau în spatele hainelor.
Helena plătește factura. Ei ies afară și vorbesc o clipă, apoi își strâng mâna și merg pe drumuri separate. Îmi
îngust ochii cu dispreț. cățea aia
Este o tranzacție comercială.
E sâmbătă dimineață, ies din sală cu un arc în pas. Tocmai am făcut un curs de box și am depus mult
efort. Acum, sunt pe cale să trec pe la magazin și să iau niște provizii pentru săptămâna viitoare.
Plecăm din nou luni și sincer, abia aștept.
Mă simt bine. Am acest bâzâit de entuziasm în stomac și știu că are foarte mult de-a face cu un anumit
bărbat.
Nu am auzit de el aseară și e bine. Ar fi fost stresat de Helena. Bart te-a sunat ieri cu constatările mele
și avem o întâlnire despre asta săptămâna viitoare. Fără nimic altceva de făcut, nu putem face nimic
altceva. Dar este interesant de știut că Gerhard adulmecă fosta soție a lui Sebastian.
De ce, habar n-avem. Dar un lucru este sigur: vom afla.
Scot telefonul care sună din geantă și văd numele Duke luminând ecranul. Inima mi-a sărit o bătaie. M-a
sunat și aseară.
Nu pot raspunde. Nu pot fi mai sincer cu el decât am fost deja.
Nici acum nu putem fi prieteni pentru că el va dori mereu mai mult, iar istoria îmi spune că nu o voi
face. Mi-aș dori doar să găsească pe cineva. Adică, Doamne, are grupe și femei frumoase care ies din
urechi. Pentru ce naiba mă vrei?
Cred că asta e jumătate din atracția pe care o simte pentru mine pe care mi- ... faptul că nu o faci
o doresc.
Cumva am devenit o provocare și nu vreau să fiu, pentru că nu încerc să joc greu pentru asta.
Sunt serios.
Am apăsat pe Refuzare și am pus telefonul înapoi în geantă. Trebuie să fiu crudă ca să fiu amabil.
Regretul îmi înoată în stomac. Îmi pare rău, dragă.
Este ora 18:00 într-o sâmbătă seara. Trec pe lângă bar să mă întâlnesc cu Anna și Penelope. Le fac cu
mâna când îi văd stând la o masă din spate și, în cele din urmă, mă las pe un scaun lângă ei.
— Auzi. Zambesc.
Anna îmi umple paharul de vin. — Tocmai la timp pentru un toast. Ea zâmbește mândră.
Râd și îmi apropii paharul de al lor.
„Pentru site-uri de întâlniri neplăcute pentru căsătoriți”, spune el.
Toți râdem. "Aici aici!" Îl sun. "Felicitări."
Suntem aici pentru a sărbători noul loc de muncă al Annei. Tocmai a primit slujba de recepționer la
Ashley Madison. Da, ai auzit bine. Ashley Madison este un site de întâlniri pentru persoane căsătorite.
"Deci...spune-ne totul."
"Ei bine, încep luni pe săptămână. Voi fi în front office, front office pentru o vreme. Dacă mă descurc
bine, pot trece în spatele casei."
Îmi place să o văd atât de entuziasmată.
— Ce se întâmplă în spatele casei, crezi? întreabă Penelope.
„Orgii”, ofer eu.
"Nu." Ana deschide ochii. „Suntem o unitate de clasă.”
„Asta e pentru oamenii căsătoriți”, glumește Penelope.
„Nu este ceea ce sună”, spune Anna. „Odată ce mi s-a explicat, am înțeles”.
Ridic o sprânceană.
„Ashley Madison este pentru oamenii care sunt profund îndrăgostiți de soția lor.”
„Oh, te rog”, îmi bat joc.

"Este complet adevărat. Nu au nicio dorință să-și părăsească casa conjugală și sunt fericiți în
toate privințele cu partenerul lor. Doar că soția sau soțul lor nu au aceleași niveluri de libido."
— Uf. Îmi dau ochii peste cap și iau o înghițitură de vin. "Mai scutește-mă."
"Știați?" spune Penelope. „Am înțeles. Imaginează-ți dacă ai fi căsătorit cu cel mai minunat
bărbat, cu un tată minunat și cu un partener grozav. Dar apoi, din cauza sănătății precare sau a
unei alte probleme, își pierde capacitatea de a face sex.
Ce ai face?” Ea se uită între ei doi.
Anna ridică din umeri.
— L-ai lăsa pentru un ratat care îți poate oferi sex?
„Nu răspund.
„Deci, ai trăi restul vieții fără sex?”
Îmi mișc buzele. — Hmm.
„Acest lucru garantează demnitatea partenerului tău”, spune Penelope. „Pot avea o relație, în mod
discret și privat. Nimeni nu va afla, iar persoana cu care se culcă este, de asemenea, fericit
îndrăgostită de partenerul lor. Se ajută unul pe celălalt, pur fizic. Este o situație win-win ."
"
„Înșelarea înseamnă înșelăciune”. am pufnit. "N-am putut niciodată să trec de ea. Am fost de cealaltă
parte."
"Asta e diferit. Nemernicului tău soț nu i-a păsat de tine sau nu ar fi avut cu vreo fată întâmplătoare."
"In patul meu." imi bat joc. „Nenorocitule naibii”.
„Cap de coc”, intervine Anna.
"Dreapta?"
„Tot ce spun este,” continuă Penelope, „libidoul în căsniciile perfect fericite poate fi, de
asemenea, foarte diferit. Uneori sunt necesare lucruri ca acestea. Dacă un bărbat se plimbă în
fiecare zi și în fiecare noapte, excitat ca naiba, și soția lui a câștigat. Nu stinge, ce ar trebui să facă?"
„Paie”, murmur eu în paharul meu de vin.

Anne râde.
„Și până acum poți să-ți tragi doar vibratorul”. Penelope ridică din umeri. „Nu există
nimic ca atingerea unui bărbat dur sau sentimentul de dorință.”
"Nu stiu?" Anna oftă.
"Oricum." Penelope ridică din umeri. "Am înțeles. Am femei care merg acolo. Am și bărbați care
merg acolo."
„Aș fi fericit doar să fiu fugit de altcineva decât mine”. Anna expiră adânc.
Doamne, vreau să-ți spun despre sexul uimitor pe care l-am avut săptămâna asta, dar bineînțeles
că nu pot. Am decis că trebuie să-l țin pe Sebastian pentru mine. Nimeni nu poate ști despre noi.
După această ultima săptămână petrecută cu el și văzând cât de bun este la slujba lui, știu că nu voi
petrece timpul cu oricine.
Mă culc cu viceprim-ministrul țării și el merită discreția mea.
Mai este și faptul că voi fi concediat de la locul meu de muncă dacă află cineva.
"Oh!" Penelope gâfâie. — Ce s-a întâmplat cu Garcia?
„Shh”. Mă uit în jurul meu. "Orice."
"Orice?" Anna se încruntă. „Am crezut că există toată această tensiune sexuală”.
„Nu, are o chestie cu una dintre secretarele lui, am auzit despre asta”, mint. — Se întâlnesc, se
pare.
"Dumnezeu." Penelope stă dezgustată. "Ce dezamăgire. Așteptam acea informație fierbinte,
ratat."
Râd în paharul meu de vin.
„Nu-ți face griji”, spune Anna. — Probabil că va apărea în curând la Ashley Madison.
Îmi ridic paharul în aer. — Nu mă îndoiesc.
Două ore mai târziu, stăm la bar. Am luat masa, am băut câteva băuturi, iar acum ni s-au alăturat
doi bărbați. Penelope și Anna par să se distreze pe placul vieții lor, discutând și râzând între ele,
dar nu îmi place. Mă gândesc să o închid în curând și să merg acasă.
Aș putea suna un Uber. Scot telefonul din geantă și văd un apel pierdut.
Sebastian
Mă umplu de emoție și apăs pe apel, punându-mi mâna peste ureche pentru a bloca zgomotul.
"Bună răspuns.
Îmi mușc buzele pentru a-mi ascunde reacția la sunetul vocii lui. "Buna ziua."
"Unde ești? Sună puternic."
— Într-un bar. Tăcere. "Ce faci?"
— Te sunam să văd ce faci, dar nu contează. Ești plecat.
— Sunt pe cale să plec, de fapt. Stomacul îmi flutură de emoție, mă ridic și

Mă îndrept spre ușa barului și ies pe trotuar. "De ce nu vii?"
El inspiră. "Nu pot... nu putem..."
„Lasă-i să ne vadă împreună”, l-am întrerupt, dezamăgirea mă umplu.
— De ce nu vii aici, la mine acasă? el intreaba. Va trebui să-ți trimit mașina mea.
"Nu este riscant? Dacă șoferul tău știe..."
"Kevin este cu mine de ani de zile. Ești în siguranță cu el. Va trebui să stai în mașină până când ajungi
în garaj și ușile sunt închise."
"Bine." Zâmbesc încet, încântat de perspectiva.
Pot să-l văd.
"Unde ești?" el intreaba.
— Owen este în Kensington.
— Bine, îți voi trimite mesaj când ies afară.
"Bine."
Îmi trec degetul de la picior de-a lungul unei articulații din ciment în timp ce un zâmbet prost îmi trece
față.
"Ne vedem în curând." Agă฀ at.
Pot să-l văd.

Mă întorc la bar și mă așez lângă fete. — Acela a fost Duke? întreabă Anna.
„Hm...” La naiba, e alibiul perfect totuși. — Da, a฀ putea ajunge la el.
Anna pune mâna pe a mea. -Bună idee. La naiba cu idiotul ăla Garcia. Oricum ești prea bun pentru
el.
Îmi fac un zâmbet în timp ce mă întind după băutura pentru a ia o înghițitură. Vina ma
umple. Acum îi mint pe prietenii mei.
Toată situația asta e o mare rahat.
O jumătate de oră mai târziu, telefonul meu emite un bip cu un mesaj text,
Este in fata. Audi negru.
Numele tău este Tara.
Acum am un pseudonim. ce gangster
„Mă duc”, le anunț pe fete, terminându-mi băutura.
Ei și noii lor prieteni sunt adânci în conversație.
"Te văd!" sună toată lumea, distrasă. Mi-au făcut semn cu mâna înainte de a vorbi din nou.
Ies pe strada aglomerată și văd Audi negru parcat vizavi. Ferestrele sunt întunecate. Așteptând ca
traficul să se elibereze înainte de a traversa strada, deschid ușa din spate și mă aplec.
"Bună Kevin?"
"Tară?"
"Da."
"Urca". El dă din cap și se uită din nou înainte.
Oh, un pic nepoliticos. Parcă nu vrea să se uite la mine.
Intrăm în trafic și mintea mea începe să rătăcească. De câte ori ia Kevin femei pentru domnul Garcia?
Acesta este procesul obișnuit? Îți spun să nu te uiți la ei?
Pentru.
Douăzeci de minute mai târziu, intrăm în eleganta Calle de Sebastian. Îmi amintesc bine.
Am mers singur și am plâns acum șase ani. Stomacul mi se răsucește la amintire.
Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai fi regina dramei, April.
Kevin apasă butonul de pe telecomandă și ușa garajului se ridică încet. Într-unul dintre
spații este parcat o mașină sport neagră.
Kevin intră și apăsă din nou pe telecomandă. Ușa garajului se închide în urma noastră.
Iese afară și deschide ușa mașinii mele, oferindu-mi un semn politicos din cap.
"Mulțumesc." Zâmbesc stânjenit. Nu pot să nu mă întreb ce a văzut în trecut.
Se apropie și deschide ușa din față a casei, dând din nou din cap.
Există un burghiu și îl știi bine.
Merg în timp ce nervii încep să-mi bată puternic. Kevin închide ușa în urmă
din a mea.
„Bună”, îi aud vocea profundă spunând.
Mă întorc să-l văd pe Sebastian mergând pe hol spre mine. Părul ei are mai multe bucle fără a fi
pieptănat. Poartă un tricou negru și pantaloni de trening gri. Nu-l mai văzusem niciodată în haine
casual.
Pare comestibil și miroase al naibii de delicios.
Bună, zâmbesc.
Mă sărută, „Hei”, mă ia de mână și o întinde pentru a mă privi în sus și în jos.
Port blugi subțiri albastru deschis și o jachetă bleumarin subțire, cu un tricou alb dedesubt.
„Arăți frumos”, spune el.
Zâmbesc, știind că nici nu m-a văzut niciodată în haine casual. "Mulțumesc."
Aud că ușa garajului începe să se deschidă din nou și mașina lui Kevin începe să dea înapoi.
Sau este mașina lui Sebastian? La naiba, nici nu știu. Parcă aș fi într-un film de spionaj sau ceva
de genul ăsta pe aici”.
— Ți-am deranjat noaptea? Sebastian mă întoarce spre el.

Mi-am pus brațele în jurul gâtului lui. — Nu, așteptam apelul tău.
Își lasă mâinile pe fundul meu. — Oh, ai fost, nu?
"Da."
Buzele noastre se întâlnesc din nou. Mă ia de mână și mă conduce pe hol până ajungem în
sufragerie.
Inima îmi sare o bătaie.
La naiba, casa asta. Este plin de lux.
Este vechi dar perfect restaurat. Mă gândesc la când ar fi fost un conac măreț. Pe cine
pacalesc? Astăzi este un conac imens. Nu-mi amintesc nimic de prima dată când am fost aici, doar
strada de afară. Deși am intrat doar pe ușa din față și am rămas în hol.
Tavanele sunt înălțate cu draperii groase frumoase care acoperă ferestrele. Pereții sunt de
culoare crem caldă, iar mobilierul arată ca antichități. Există un covor imens roșu închis sub o
canapea din piele închisă la culoare.
Ochii mei rătăcesc prin spațiu. Cred că nu am fost niciodată într-o casă atât de frumoasă.
"Sebastian. Casa ta este..."
Își bagă mâinile în buzunarele pantalonilor de trening și se uită în jur de parcă ar încerca să-l
vadă prin ochii mei pentru prima dată. "Imi place."
Zâmbesc și îmi trec degetul peste frumosul dulap de mahon. Chiar ar trebui să încerc să mă
comport puțin cool aici, dar nici măcar nu mă pot preface că nu sunt uimit.
"Vrei o bautura?" el intreaba.
Dau din cap. "Da, te rog."
Se întoarce și merge pe un hol. Îl urmăresc cu tentativă, iar când ieșim în aer liber, sunt uluit de
ceea ce văd.
Partea din spate a casei se deschide spre o bucătărie imensă și un living cu seră. E modern aici.
Pereții sunt albi, ușori și aeriși. Mobilierul este și el mai ușor, iar canapelele sunt crem. Există un
șemineu mare din gresie, cu un coș de fum care ajunge până în tavan.
Îmi rămâne gura deschisă. "Ce naiba?" Ochii mei zboară spre ai lui.
O urmă de zâmbet îi străbate chipul și îmi dau seama că este mulțumită de

reacția mea. „Am adăugat această parte a casei”.
Zâmbesc când îl subliniez. — Pentru că ești arhitect.
Râde și își înclină capul. "Ce vrei să bei?" Intrați în bucătărie, care este albă, cu blaturi de marmură.
"Ce ai?" Întreb.
Deschide frigiderul și se uită cu o privire încruntă, apoi îl închide din nou. — Aș putea bea un
pahar de roșu.
Mă uit la canapeaua albă, știind că acesta este un dezastru care așteaptă să se întâmple.
Sunt un ticălos neîndemânatic.
"Bine." Scot un taburet și mă așez pe blat. Suntem atât de așezați aici.
Sebastian îmi întoarce spatele pentru a deschide sticla de pe chiuvetă. Ochii mei cad pe fizicul lui
musculos. Antebrațele lui măsline au vene groase care curg în jos. Îi văd ondulațiile de pe umerii ei
sub tricoul ei, iar fundul ei este strâns și plin de viață. Hristos într-o prăjitură, acest om este delicios.
— Câți ani ai ? Întreb.
Îmi umple paharul. "Prea batran pentru tine."
— Câți ani este prea bătrân?
— Am patruzeci ฀ i trei de ani.
Îmi încreț fruntea. E mai mare decât credeam. — Și tu locuiești aici singur?
"Da." Îmi întinde paharul cu vin și eu iau o înghițitură. "Este bun."
Zâmbește și își bate paharul cu al meu. „Viața este prea scurtă pentru vinul rău”.
Îmi mușc buza de jos ca să nu-i zâmbesc ca un fan, tot ce iese din gura lui sună al naibii de fantastic.
"Este."
Bea-ți vinul. "Cati ani ai?"
"Treizeci și unu."
El dă din cap. — Nu mi-ai spus niciodată că ești căsătorit.

Am senzația că sunt aici pentru un anumit interviu. — Am fost înainte să ne întâlnim prima dată.
"Y?"
„A fost cea mai mare dezamăgire din viața mea”.
Ochii lui îi țin pe ai mei. "De ce?"
dau din umeri. „Să mergi pe iubirea vieții tale, făcând sex cu o altă femeie, nu este tocmai mișto.”
Fruntea i se încrețește. — Ce fel de idiot te-ar înșela?
Zâmbesc, recunoscător pentru cuvintele lui amabile. — Tipul nemernic, aparent.
Își bea vinul și începe să se gândească.
Există o zgârietură pe ușa din spate și se ridică să o deschidă. Un câine maro bătrân intră. Are
blana cret si este putin supraponderal. Zâmbesc și sar de pe scaun.
"OMS?" Mă las în genunchi și îmi întind mâna pentru ca el să simtă mirosul.
Bentley.
Câinele vine la mine și îi frec fața mare și bătrână. E frumos. — Bună Bentley. Râd. „Ești un băiat
mare”, îi spun cu vocea mea de bebeluș că economisesc doar pentru
câini. Mă așez pe podea în timp ce îi frec după urechi. „Mi-e dor de câinele meu”.
— Ai un câine?
„Nu, câinele familiei mele. Numele lui era Digger. A murit când avea treisprezece ani. Cel mai
bun câine din lume. Te distrezi, Bentley? Iubito, vorbesc din nou.
"Oh Doamne." Sebastian își dă ochii peste cap. — Urăsc vocea aia.
— Oh, îți place, nu-i așa, băiete? bolborosesc în timp ce îi frec după urechi.
— Nu-l înnebuni. O să alerge prin casă toată noaptea.
— Unde e mingea ta? Vorbesc cu gura ca să-mi bat joc de Sebastian.
— Isuse, murmură sec Sebastian, luând o înghițitură din băutură. Ridic privirea să văd că
încearcă să-și ascundă zâmbetul. — Îi este foame. Îi voi hrăni. Se ridică și merge pe hol. —
Benny, haide.
Bătrânul câine merge pe hol să-l urmeze. ascult în timp ce se hrănește și

se stinge.
Sebastian se întoarce în bucătărie.
"Ce ai mâncat la cină?" Il intreb.
El ridică din umeri. "Nu am reusit inca. Trebuia sa merg cu prietenii mei, dar..."
— Ai vrut să mă vezi în schimb?
Ochii lui îi țin pe ai mei. "Ceva de genul asta. Voi primi ceva mai târziu."
— Prin ceva, vrei să spui vaginul meu? intreb eu nevinovat.
Îmi dă un zâmbet. "Exact."
Ma ridic si ma duc la frigider. — O să fac ceva pentru noi.
— Nu este necesar.
"Iubesc gatitul." Deschid frigiderul și mă uit înăuntru. — Este singurul lucru la care mă pricep.
— Mai este un lucru la care ești foarte bun.
Ochii mei se îndreaptă spre el și el îmi face cu ochiul sexy.
Zâmbesc în sinea mea, simțindu-mă mândru de mine. "Ce avem noi aici?" Văd că frigiderul tău este
complet aprovizionat. "Tu gatesti?"
— Am un bucătar.
"Bun." Scot niște pui și îl pun pe blat. — Acum ai două.
Ochii lui îi țin pe ai mei în timp ce aerul trosnește între noi.
Scot niște usturoi proaspăt, smântână și slănină. Deschid cămara și găsesc niște fettuccini.
— Îți place Carbonara? Întreb.
"Nu toată lumea?"
"Poate nu." Încep să mă spăl pe mâini, „Pune niște muzică, vrei?”
— Ce vrei să ascul฀ i?
Strâng ochii în timp ce scot o placă de tăiat și un cuțit.
„Îți voi cânta imnul”, spune el.

"Ce ar trebui sa insemne asta?" Încep să toc ceapa.
„Acesta a fost melodia la care ai umblat pe pista de la Escape Lounge”.
Cântecul lui Marvin Gaye, Sexual Healing , este redat prin sistemul de difuzoare.
Mă opresc din ceea ce fac și mă uit în sus. — Asta a fost?
"Uh-huh."
— Cum îți amintești asta?
"Îmi amintesc totul despre tine. Nu ești ușor de uitat."
Zâmbesc în timp ce tăiam din nou. „Știi că o să-ți jefuiesc casa cât timp ești tu
inconștient, nu?
Râde și merge în spatele meu pentru a-mi umple paharul. Apoi îmi trage părul în lateral și începe să
mă sărute pe gât.
Zâmbesc în timp ce pielea de găină mi se întinde pe spate.
„Fă asta și te voi lega la subsol câțiva ani și te voi folosi ca sclavul meu sexual”, murmură el pe
pielea mea.
Dinții lui mă zgâriesc de gât. "Sunt total de acord cu asta." Zâmbesc: „Nu-mi mai distragi atenția
sau nu vei mânca”.
„Să sărim peste felul principal și să începem cu desertul”.
„Sebastian”. Întorc capul și îi sărut buzele mari și pline. "Trebuie să-ți sporești energia. Sper că
desertul este un eveniment maraton."
Râde, mă mușcă cu putere și mă plesnește pe fund înainte de a se întoarce la scaunul lui și de

a se așeza.
Aprind aragazul si incep sa prajesc ceapa si usturoiul. Pun pastele în apa clocotită și stăm de vorbă
și râdem în timp ce gătesc.
Nu este incomod și nici neplăcut. Se simte ca și cum ar trebui să fiu aici, făcând asta cu el...
orice ar fi.
Vindecarea sexuală a lui Marvin Gaye se aude în toată casa.
Dacă acest cântec este imnul meu, o fac târfa mea.
Am băut două sticle de vin în timpul cinei.

După ce m-am spălat, îl am pe Sebastian pe canapea din dormitorul lui. Camera este iluminată
doar de lampa de noptieră. Dormitorul lui este mare și luxos, ca și el.
Nu ar conta unde ne aflăm. Acum suntem doar el și eu, și această dorință între
ne.
Sebastian și cu mine avem o mulțime de lucruri bune despre noi, dar sexualitatea, foamea
crudă pentru corpul celuilalt este nivelul următor. Mă face să vreau o conexiune mai profundă, un
alt fel de măiestrie. Unul de care nu am avut niciodată nevoie înaintea lui. Dar acum că l-am avut,
nu mă pot sătura de el.
Ochii mei îi țin pe ai lui în timp ce mă dezbrac încet la ritm.
Stă pe spate, cu picioarele desfăcute, foamea lui adevărată. Îmi alunec blugii în jos
picioare și aruncați-le deoparte. Îmi ridic cămașa peste cap și stau în fața lui într-un sutien alb și
cu tanga. Îmi desprind sutienul și îl arunc deoparte, apoi mă las în genunchi între picioarele ei.
฀ uieră în timp ce stă, a฀ teptându-mi gura.
Îi împing picioarele agresiv și apoi îi alunec pantalonii în jos, urmat de boxeri. Penisul lui tare se
eliberează. Stomacul mi se învârte la vederea lui, umflat. Capul său este de un roșu intens, cu vene
groase pe toată lungimea.
O iau în mână și sărut vârful. — Hmm. Îl mângâi și un val de cremă îmi binecuvântează
corpul cu lubrifiant.
Te iubesc. Vreau fiecare picătură.
Să-ți slăbești corpul este un vis devenit realitate. Îmi ridic mâna să-i trag cămașa peste cap și o
arunc deoparte. Vreau o vedere completă a acestei perfecțiuni.
Ea stă pe scaun, cu pielea aurie la vedere. Pieptul său lat are o împrăștiere de întuneric deasupra.
Stomacul îi este ondulat și o dâră de păr negru trece de la buric până la părul pubian scurt și bine
îngrijit.
Quadretele lui separati sunt mari și puternici, iar eu îmi trec mâna pe interiorul coapsei
lui, bând în frumusețea ei.
Ochii lui îi țin pe ai mei și îmi prinde fața, degetul mare trecând încet peste buza mea de jos.
„Suge-mă”, spune el.
Zâmbesc în timp ce îi ling lungimea. Îi pun mingile, iar al naibii de om sunt făcute ... Acesta este un
visele.
O iau adânc în gură. Ochii i se întunecă și îmi dă părul departe de mine.

fruntea in timp ce ma priveste.
intru in ritm. Mâna îmi urmează gura. Gemetele lui sunt adânci, quad-urile se flexează și îi văd
mușchii stomacului contractându-se la mișcarea în sus.
La naiba da .
Să-l văd cum se dezvăluie așa este noul meu lucru preferat.
Respirația îi devine greoaie și începe să tremure în timp ce își aruncă capul pe spate. — Da, gâfâie
el. — Da. La naiba da.
Convulsează puternic, mă apucă de față și începe să-mi tragă gura tare.
La naiba, îmi place asta. Zâmbesc în jurul ei și îmi arăt dinții. Are convulsii când devine greu.
Euforia mă umple și, cu ochii închiși, o beau.
Pieptul lui se ridică și coboară în timp ce icnește după aer. Îl tot aspir încet până se golește.
„Cartier”, șoptește el uimit.
— Aprilie, îl corectez, dar el mă întrerupe cu un sărut și geme din nou în timp ce se testează.
El mă apucă de ceafă și mă îmbrățișează în timp ce sărutul nostru devine disperat. — Vino

aici și dă-mi dracu’.
Sebastian
Mă ridic pe coate și mă uit în jurul camerei mele să văd că e goală. Lumina soarelui este
ușoară când se uită prin perdele.
"Aprilie?"
Fără răspuns.
Unde este ea?

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc aseară a fost înfășurat în jurul ei ca pe o pătură.
Ma ridic si ma duc la baie. Când mă duc să-mi pun halatul, nu este atârnat pe spatele ușii de la
baie. Unde am pus asta?
Îmi pun o pereche de boxeri și cobor. Mă opresc la jumătatea scărilor și ascult.
Aud o voce americană. Simt și miros de clătite.
Până în bucătărie.
„Ow”, spune April în timp ce trece peste Bentley. — Îmi ești în cale, bătrâne.
În halatul meu bleumarin, se oprește din ceea ce face și ține cratița în aer în timp ce se uită la ceva
la televizor din sufragerie. Mă uit să văd la ce se uită. Este CNN, știrile americane.
Zâmbesc și mă sprijin de tocul ușii. Tot uit că nu este din Anglia.
Întoarceți tigaia pe farfurie și continuați să gătiți. Din când în când, ridică privirea și se oprește din
ceea ce face pentru a se uita la televizor.
Se duce la frigider și scoate niște fructe înainte de a începe să le taie. Privind la ea, un sentiment
ciudat ma cuprinse.
Acest lucru se simte normal. Ciudat de normal.
Nu am mai făcut normal de mult.
Timp de zece minute, o privesc. Vorbește cu câinele și urmărește știrile în timp ce el gătește și se
plânge. Nu cred că am văzut vreodată ceva atât de frumos și încântător.
Are un aer despre asta. E în siguranță, dar nevinovată și totuși știu că este departe de a fi nevinovată.
De fapt, chiar invers.
Femeia este o deviantă. Îmi prăjește creierul de fiecare dată când facem sex.
Niciodată, niciodată nu am devenit atât de dur ca cu ea. De fiecare dată este mai bun decât
precedentul, și nu știu cum se poate, pentru că întotdeauna, vă jur că este culmea.
Ea ridică privirea și mă vede. "Hei, tu." Ea zâmbește, se apropie și își înfășoară brațele în jurul gâtului
meu pentru a mă săruta ușor.
Inima mea se răsturnează la atingerea lui tandră. „Acolo este halatul meu”, zâmbesc.
Ea râde. "Chestia asta veche? Am crezut că aparține bunicului tău."
Râd în timp ce-mi alunec mâinile pe fundul lui și stăm unul în brațele celuilalt pentru o vreme. Buzele
lui stau pe ale mele înainte de a-mi mai săruta.
— Ți-am făcut clătite.
"Ai vazut?"
„Da”, mă ia de mână și mă conduce la scaunul de tejghea. „Stai pe spate și admiră-mi fundul în

timp ce le termin”.
— Asta, pot să fac.
"Cum bei cafeaua?"
„Alb și unul”. O văd făcând asta. — Nu trebuie să gătești cât ești aici, știi?
"Imi place sa gatesc." Fața lui cade în timp ce îmi dă cafeaua. — De ce te deranjează?
"Nu vreau să spun ... Nu vreau să crezi că trebuie”.
Ea zâmbește și servește clătitele.
"Ce?"
„Este atât de drăguț încât crezi că aș face ceva ce nu am vrut să fac”.
Zâmbesc, știind că este adevărat.
April fixează căpșunile și bananele pe clătitele mele.
"Sirop din esență de arțar?" ea intreaba.
"Vă rog."
Ea o toarnă și i-o dă, apoi se așează lângă mine cu farfuria ei.
— Fără sirop de arțar pentru tine? Îmi încreț fruntea.
"Nu." Mușcă mâncarea de pe furculiță. — Sunt destul de dulce.
— Nu acesta este adevărul?
Ea își pune mâna pe coapsa mea și se aplecă să mă sărute. Deși are dreptate. Ea este dulce
și blândă. Tot ce nu sunt.
Inima mea se contractă când mă uit la ea.

Ea îmi prinde fața. — Aseară a fost minunat, Seb.
"A fost."
Ne uităm unii la alții pentru o clipă și trece un curent subteran de afecțiune

printre noi.
Nu dracu asta.
mananc din nou. — Deci aici îmi dau seama că mi-ai jefuit casa? Mușc mâncarea de pe
furculiță.
"AHA." Ea râde. "Am curățat rostul aseară. Omule, ai o grămadă de rahat. Mă doare spatele că le-
am dus pe toate la mașina ta snooty."
Zambesc.
"Ce vom face astăzi?" ea intreaba.
Privirea mea se ridică spre a ei. Există o azi?
— Hmm. Fac o pauză pentru că chiar nu știu cum să răspund. "Ce vre฀ i să face฀ i?"
„Ei bine, din moment ce nu putem ieși din casă din cauza faptului că suntem sub acoperire într-un
film secret de spionaj precum Mission: Impossible ”.
Zâmbesc la analogia ta. "Asta este adevărat."
— M-am gândit că ai putea să-mi faci un masaj la picioare.
— Cred că mă descurc cu asta.
Se aplecă și mă sărută din nou. Apoi își apasă obrazul de al meu și e chiar acolo.
nou.
Tandrețea asta.
E atât de ciudat pentru mine, dar atât de reconfortant și drăguț.
Mă întorc de la ea și mă întorc să mănânc. „Ce primesc după ce îți masez picioarele?”
„Îmi poți tăia unghiile de la picioare”.
Am râs de răspunsul lui neașteptat. — Este un fel de îndoială pervertită?
Ea râde. — Desigur, domnule Garcia. Vă a฀ teaptă un cadou.

„Poți suna mașina pentru mine? Trebuie să ajung acasă și să-mi organizez lucrurile pentru
săptămână”, spune April.
După ce am văzut împreună un film pe canapea, am adormit.
Simt. "Desigur." Ieșim și îi scriu lui Kevin, cerându-i să o ia pe „Tara” acasă. Răspunsul lui vine repede.
Cum ea vrea să plece, îmi amintesc cum e când nu este aici. Un sentiment de pierdere îmi trece
prin stomac.
„Dacă aș putea să te conduc eu acasă, aș face”, îi spun.
Îmi zâmbește din locul ei pe canapea. „Știu iubito”. Ea ridică brațele spre mine. „Vino și
îmbrățișează-mă înainte să plec”.
Mă întind lângă ea și ea mă îmbrățișează strâns. Mi-am sprijinit capul de umărul lui.
Nu vreau să plece.
Ea îmi sărută tâmpla.
— Ce ai de gând să iei la cină? ea intreaba.
— De ce nu stai și tu în seara asta?
Se lasă pe spate să mă privească. — Poți să-ți gătești singur cina, Sebastian.
"Nu am vrut să spun asta. Am vrut să spun..." Mă opresc.
"Ce?" Ea îmi dă părul de pe frunte.
„Am putea lua mâncare la pachet, ca să nu fii nevoit să gătești”. Îmi înghit nodul din gât.
Ochii lui caută pe ai mei. — Nu mi-au spălat hainele la serviciu.
— Îți voi cumpăra altele noi.
Ea zâmbește și mă sărută. Știu că crezi că glumesc, vorbesc serios.
Îmi înconjoară brațele în jurul ei și o îmbrățișez strâns. Atât de strâns încât pot simți că mă strâng
prea tare.
— Stai. Am nevoie să rămâi, Cartier.
Ea se eliberează din strânsoarea mea și se ridică. — Nu-mi spune așa. Ți-am spus aseară. Nu-mi place.
— Este doar o poreclă.
„Una care aduce în minte amintiri groaznice”.
Mă ridic, enervat că s-a îndepărtat de mine. "Ce ridicol. De ce aș face?"
Ea se uită la mine. — Nu-i aduce înapoi amintiri proaste?
"Nu." Ies in bucatarie. Îmi plac acele amintiri ... mult mai mult decât acestea”.
Ea mă urmează. "Ce vrei sa spui cu asta?"
— Nimic, lasă.
Își pune mâinile pe șolduri. "Ce naiba? Îți plac amintirile alea mai mult decât acum? Ce naiba
înseamnă asta?"
Mi-am pus ochiul alb. — Încetează cu drama. Știi ce vreau să spun.
— Nu, nu ฀ tiu. Explică-mi-o. Ochii lui îi țin pe ai mei. — De ce îmi spui Cartier, Sebastian?
"Știi ce? Doar du-te acasă, April. Nu am chef de rahatul asta."
Se uită la mine și îi văd creierul lucrând la un milion de mile pe minut. — Ți-a plăcut când lucram la
Escape Room, nu-i așa?
— Taci. Du-te acasă.
"De ce m-ai dori mai mult atunci...?" Vocea i se stinge și fața îi cade. — Mă compartimentezi?
— Acum ești un nenorocit de psihiatru. Du-te la nenorocita de casă. Urc scarile.
Ea aleargă după mine. — Ești, nu-i așa? Ea urcă scările câte două. — Felul în care te comporți acum
îmi spune că am dreptate.
"Doar pleaca!" Nu o vreau aici și nu vreau să vorbesc despre asta.
— Sebastian! se repezi ea. "Răspunde la întrebare".
— Ce naiba știi despre compartimentare?
"Toate." Ea ridică mâinile. — Am scris blestemata de carte despre asta.
„Oh, deci acum toată lumea s-a încurcat ca tine, nu?”

— Nu sunt înnebunit. Își arată pieptul. „Și mi-a luat vreo zece mii de dolari în programări la
psihiatrie ca să pot recunoaște asta”.
Intru in baie si inchid usa in urma mea.
Ea o deschide. — Nu-mi închide blestemata u฀ a.
— Atunci încetează să mă urmărești! țip când încep să-mi pierd răbdarea.
— Asta faci?
eu tac.
— Sebastian? întreabă ea încet. — Încă te gândești la mine ca la fata ta evadată.
Încep să-mi aud bătăile inimii bătându-mi în urechi când mă uit la ea.
Face un pas înapoi, de parcă lipsa mea de cuvinte o rănește fizic.
"Deci... sunt doar o fată cu care plătești să faci sex?" Ochii ei sunt plini de lacrimi.
Îmi strâng maxilarul. „Nu îndrăzni să folosești lacrimile ca armă”, îmi bat joc. — Nu e al naibii de
corect.
Fața lui cade. — Ce a fost aseară?
Mă uit la ea.
Își pune mâna peste inimă. „În timp ce sunt aici și mă îndrăgostesc de tine, te gândești la mine ca
la o curvă”.
Îmi las privirea în pământ. Nu pot să o privesc în ochi.
— Sebastian?
Mă tot uit în jos.

"
Uită-te la mine! strigă el. „Este al naibii de adevărat?”
Ochii mei se ridică pentru a-i întâlni pe ai ei. „Doar du-te”, șoptesc eu.
Ochii lui caută pe ai mei. "Raspunde-mi."
„Dacă ai scris cartea despre compartimentare, ar trebui să știi deja răspunsul”.

Fruntea i se încrețește. "O fac tuturor în viața mea. Urăsc că o fac. Caut tratament de ani de zile.
Și apoi te-am cunoscut pe tine, singura persoană pe care nu am putut-o bloca." Umerii îi scad de
tristețe. — Și du-te și fă-mi-o.
Ne-am uitat unul la altul. "Aprilie…"
— Ce Sebastian?
„Îmi pare rău”, șoptesc.
Lacrimile îi umplu din nou ochii și își lasă capul în jos. "Și eu."
Ea se întoarce și iese.
O aud coborând scările și apoi aud ușa garajului deschizându-se.
Câteva clipe mai târziu, aud mașina depărtându-mă și închid ochii cu tristețe.
La dracu.
Aprilie
Dacă există ceva mai rău decât să te îndrăgostești de tipul nepotrivit, atunci trebuie să lucreze pentru
el odată ce se destramă.
Suntem la Bristol săptămâna aceasta. Este marți seara și Sebastian nu mi-a spus niciun cuvânt de când
am plecat duminică din casa lui.
Sunt supărat pe mine însumi.
Cum dracu m-am lăsat să mă îndrăgostesc de el când am știut că este periculos?
Cel mai rău e că știu că nici el nu este fericit. A fost un urs nervos și tuturor le este frică să vorbească
cu el.
Suntem în camere comunicante, dar nu știu sigur de ce. Nu mi-a bătut la ușă aseară. Poate că era prea
târziu pentru a schimba rezervarea.
Nu am ieșit la cină cu toți ceilalți. În schimb am ales doar room service. Nu prea am chef de
socializare. I-am auzit ușa deschizându-se și închizându-se acum o oră, așa că știu că și el este singur în
camera lui.
Și e nasol.
Aud o bătaie ușoară în ușă și îmi țin respirația.

Este el?
Lacătul este pe partea lui, așa că stau nemișcat în întuneric. Întind mâna și aprind lampa de
noptieră, cu spatele la ușa ei, când o aud deschizându-se încet.
Imi inchid ochii.
Patul se lasă în timp ce se întinde în spatele meu și mă trage în brațele lui.
sărută-mi tâmpla "Îmi pare rău."
Inca stau cu spatele la el, fara sa stiu ce sa spun.
„Demonii mei sunt întunecați”, șoptește el.
Mă încrunți și mă rostogolesc cu fața spre el. — Atunci lasă-mă să-i alung.
— Sunt prea mari pentru noi.
Mă uit la el pentru o clipă. "Ce sunt ei?"
Își înghite nodul din gât, dar rămâne tăcut.
Îi pun obrazul în mână, orice are de-a face îl deranjează. "Iubito, vorbește-mi."
Ochii lui caută pe ai mei.
„Sebastian”.
„Sunt înnebunit”, șoptește el.
Mă aplec și îi sărut buzele. "Spune-mi."
Fruntea i se încrețește. — Nu pot. El face o pauză și eu aștept. „Nu pot acționa decât dacă
fii cu o prostituată”.
Mă încruntă, confuz.
„Dacă nu știu sigur că nu există viitor cu o femeie, nici nu-l pot ridica”.
Clipesc, surprins.
La dracu.
17
Aprilie
Mă uit la el, în felul în care umbra aruncă lampa, îi văd doar parțial fața. Îmi trec degetele
prin barba lui în timp ce încerc să mă gândesc la ceea ce trebuie spus.
Ce zici de asta?
"Pentru cât timp?" ฀ optesc eu.
"O perioadă lungă de timp."
— De când te-ai căsătorit?
— Pe atunci.
Îmi amintesc de Helena acea zi în biroul meu și disprețul îmi umple fiecare por.
Ce naiba i-a făcut?
Fața lui rămâne solemnă și neștiind ce să facă, îi aduc un zâmbet strâmb.
— Ai căutat vreun tratament? Întreb.
— Ca un șarlatan?
— Un psiholog.
— Nu mă pot ajuta.
— Cu cine ai vorbit despre asta?
"Nici unul."
— Nici măcar prietenii tăi? Îmi încreț fruntea.
"Nu."
O urmă de zâmbet îmi străbate chipul.
"De ce zambesti?"
— Pentru că mi-ai spus. Asta trebuie să însemne ceva, nu?
Se încruntă, de parcă ar contempla întrebarea mea.

Trasez un cerc cu vârful degetului pe foaia de sub mine, așa cum cred. „Deci ceea
ce spui este că nu toate femeile sunt atrase fizic de tine să o facă pentru tine?”
„Nu”, răspunde el fără ezitare.
Un milion de lucruri îmi trec prin minte, niciunul nu are sens. — Și Cartier o face?
Maxilarul îi ticăie. "Da."
Dau din cap.
— Dar nu-l vreau pe Cartier.
"Pe cine vrei?"
"Tu."
Mă aplec și îl sărut ușor. Asta e nenorocit, așa că Dumnezeu știe de ce sunt u฀ urat.
Ne uităm unii la alții o vreme, apoi întreb: „Dacă aș vrea să faci dragoste cu mine?”
Clipește și fața lui se încruntă.
Îi las un moment să răspundă, iar când nu, răspund pentru el. — Corpul tău nu ar coopera?
"Nu corpul meu este problema. Atractia pentru mine este pierduta."
Dau din cap când încep să înțeleg.
Chipul lui este solemn. Arată atât de jos. Mă aplec și îl sărut. "Mulțumesc că mi-ai
spus." Îl îmbrățișez și aproape îi pot simți durerea prin îmbrățișarea noastră. "Nu e chiar atât de
rău. E în regulă. Putem lucra la asta, Seb", îi șoptesc.
"Cum?"
"Bun?" Îmi trec degetul pe nasul lui. — O luăm doar zi de zi.
„Și când ai nevoie de April să-ți fie prietena și să te sărute, să te îmbrățișeze și să iasă cu
tine, ea este aici.”
Trasez un cerc cu vârful degetului pe foaia de sub mine, așa cum cred. „Deci ceea
ce spui este că nu toate femeile sunt atrase fizic de tine să o facă pentru tine?”
„Nu”, răspunde el fără ezitare.
Un milion de lucruri îmi trec prin minte, niciunul nu are sens. — Și Cartier o face?
Maxilarul îi ticăie. "Da."
Dau din cap.
— Dar nu-l vreau pe Cartier.
"Pe cine vrei?"
"Tu."
Mă aplec și îl sărut ușor. Asta e nenorocit, așa că Dumnezeu știe de ce sunt u฀ urat.
Ne uităm unii la alții o vreme, apoi întreb: „Dacă aș vrea să faci dragoste cu mine?”
Clipește și fața lui se încruntă.
Îi las un moment să răspundă, iar când nu, răspund pentru el. — Corpul tău nu ar coopera?
"Nu corpul meu este problema. Atractia pentru mine este pierduta."
Dau din cap când încep să înțeleg.
Chipul lui este solemn. Arată atât de jos. Mă aplec și îl sărut. "Mulțumesc că mi-ai
spus." Îl îmbrățișez și aproape îi pot simți durerea prin îmbrățișarea noastră. "Nu e chiar atât de
rău. E în regulă. Putem lucra la asta, Seb", îi șoptesc.
"Cum?"
"Bun?" Îmi trec degetul pe nasul lui. — O luăm doar zi de zi.
„Și când ai nevoie de April să-ți fie prietena și să te sărute, să te îmbrățișeze și să iasă cu
tine, ea este aici.”
— Și când am nevoie de Cartier?
— E ฀ i ea aici.
Ochii lui caută pe ai mei. "De ce ai face asta?"
Mă răsturn pe spate. "Pentru că am înțeles. Nu pot judeca. Am proprii mei demoni."
Se sprijină pe cot. "Precum ce?"
Ridic privirea spre tavan. "Cat timp ai?"
Zâmbește, încurajându-mă să continui.
„Ei bine, nu mă pot apropia de nimeni, timp de șapte ani. Împărțim sexul. Nu pot să merg acasă să
locuiesc în America pentru că îmi amintește de el și de cât de tare m-a rupt, deși toată familia mea
și prieteni sunt acolo.Am un bărbat minunat cu care m-am culcat de patru ani care mă iubește și își
dorește căsătorie și copii, dar nu mă pot gândi la nimic mai rău.M-am despărțit de el fără un singur
regret sau după gânduri. Cât de rece poate fi ea? o persoană? Și acum, pentru a culmea, cred că m-
am îndrăgostit de cineva care esteniciodată
în ochii publicului
în public...șișilucrez pentru
cred el este lael,felașa
decă nu putem
nenorocit caieși
mine.”
El zâmbește și își ciupește puntea nasului. A auzi situația noastră cu voce tare este cu
adevărat comic.
„Deci da, mă pot descurca cu demonii tăi”. Zambesc. — Nu sunt sigur că te descurci pe al
meu.
"Nici eu nu." El zambeste. — Pari destul de nenorocit.
Râd în hohote și e cathartic. Râde și el.
După un timp, am devenit serioși.
— Seb.
"Da."
— Promite-mi ceva.
"Ce?"
— Mă poți ține la curent?

Se încruntă.
— Mă pot descurca cu orice îmi arunci. Poate că este prea greu de spus acum, dar trebuie să-l
verbalizez. „Dar dacă vrei o altă fată, sau dacă ai nevoie de altă femeie, prostituată... oricum vrei să-i
spui, ai nevoie de altcineva. Înțeleg
respect.perfect.
Dacă oDar,
să fac asta, ...
trebuie e insă
merit
să-mi regula.
spui
știu Vă spun
înainte
unde ca
este că
măepot
întău
săcapul regulă
duce dacăcă
și promit
singur.
nu va exista nicio judecată sau dureri.
Înțeleg asta uneori.” Mă opresc în timp ce încerc să articulez ceea ce vreau să spun. „Uneori demonii
sunt atât de răi încât ai nevoie de o nouă armă.”
Fața lui scade și știu că înțelege ce spun. Am fost acolo. am sarit

printre bărbați, căutând acea pastilă magică evazivă care va opri durerea.
Mă aplec și îl sărut ușor. „Aceasta este singura condiție pe care o am pentru ca relația noastră să
continue”.
"Bine." El șoptește și după o clipă adaugă. "Ai cuvantul meu."
„Seb”, mă încruntă.
"Ce?"
— Cum de mi-ai spus?
"Ce vrei să spui?"
"Bine ... Nu trebuia să-mi spui asta. Ai fi putut să joci și eu nu am făcut-o niciodată
Știam.”
„Am crezut...” Vocea lui se stinge.
— Ce te-ai gândit?
„Credeam că îți datorez adevărul și...” Ochii mei îi țin pe ai lui. „Mă faci să vreau să fiu mai
bun, April”, șoptește el. "A îmbunătăți."
Zâmbesc încet în timp ce buzele noastre se întâlnesc și inima mea se contractă.
Acest bărbat frumos.
Îi peri părul de pe frunte în timp ce ne uităm unul la altul. — Știi, Sebastian, îmi place de tine așa
cum ești.
Mă sărută blând. — Asta doar pentru că ești înnebunit.

Râd. "Poate."
Mă ia în brațe și mă îmbrățișează strâns. Mă sărută pe frunte înainte de a se îndepărta de el și de a mă

înghiți din spate. Pentru prima dată de când ne-am cunoscut, nu există nicio tensiune sexuală între noi.
Suntem doar doi oameni întinși în pat împreună, gata să mergem la culcare.
Nu mă pot abține să nu simt că poate tocmai am intrat în zona prietenilor și că nu va mai fi nicio întoarcere
de aici. Tristețea începe să-mi cufunde adânc în oase și chiar nu știu ce se va întâmpla între noi în viitor.
Mă simt atât de aproape de el, dar la kilometri depărtare.
Este ca și cum admiterea lui l-a pus într-o cutie de sticlă prețioasă și nu sunt sigur de puterea ei, de ce
o va face să se spargă. Nu sunt sigur ce să spun ca să fie mai bine. Nu sunt sigur că vreau să știu ce
tocmai mi-a spus.
Și ce înseamnă asta pentru inima mea? Pentru că este primul bărbat de la soțul meu pentru care am și eu
sentimente profunde. Ah, ironia.
Viața este o curvă.
Amândoi zacem în tăcere, pierduți în propriile noastre gânduri de regret.
Mintea mea redă durerea pe care trebuie să o fi suferit pentru a fi fost afectată atât de profund.
Mă gândesc la el trecând singur prin asta atâția ani și mi se rupe inima.
contracte.
La naiba, o urăsc.
Ca o forță de sus, îmi simt instinctele protectoare infiltrăndu-mă.

Corp.
Sebastian îmi sărută tâmpla și mă topesc în brațele lui.
Îl ador pe acest om.
Te-am luat cu spatele, dragă. Te poți sprijini pe mine.
Îl aud deschizând ușa care duce în camera lui și închizând-o în urma lui.
A te trezi astfel este singur.
Nu există un sărut de bună dimineața. Fără îmbrățișări dulci.

După ce nopțile sunt pline de atâta emoție, diminețile se simt excepțional de reci.
Poate credea că dormeam și încerca să nu mă deranjeze.
Mă ridic, îmi îmbrac halatul și merg la baie, iar odată ce s-a terminat, dau drumul la ceainic.
După tot ce a ieșit la iveală aseară, mă întreb ce se va întâmpla mai departe.
Îl împing sau îl las în pace?
Mă uit la ușa dintre camerele noastre în timp ce încerc să iau o decizie.
La naiba, de ce nu pot fi un tip normal pentru o dată? Un băiat normal și plictisitor, care este
cu adevărat normal și foarte plictisitor.
Ar fi prea ușor, nu-i așa? Trebuia să fie un politician de mare putere care are un bagaj emoțional al
naibii.
Ugg, acesta este norocul meu.
Revizuesc cuvintele tale de aseară. Mă faci să vreau să fiu mai bun. A îmbunătăți.
Mi-a spus cu un motiv. Vrea să-l încerc.
Îmi las umerii în jos în timp ce mă înțepenesc. Bine, hai să facem asta.
Fac două cești de cafea înainte de a deschide ușa și intru în camera ei cu ele în mână.
mână.
El ridică privirea. Este proaspăt duș, în pantalonii lui bleumarin și cămașa albastru pal, care este încă
deschisă în timp ce se nasturi. Văd ondulațiile de pe trunchiul lui bronzat.
Mi se strâng interiorul, este un exemplar uimitor „Bună dimineața”. Zambesc.
"Buna ziua." El ridică scurt privirea în timp ce își îndreaptă cămașa. Ochii lui se întorc la sarcina lui.
— Ți-am făcut cafea.
— Mul฀ umesc. Pune-l pe tejghea. Merge la garderoba lui, își scoate cravata și începe să o lege.
Mă las să mă așez pe patul lui, neștiind ce să spun. "Zi ocupată?" Întreb.

"Da." Își aruncă cravata peste umăr și se repezi în baie.
Îmi răsucesc degetele în poală. Îl aud spălându-se pe dinți.
Ok, deci nu este ideal.
Mă uit în jurul camerei ei, întrebându-mă ce să fac.
Se întoarce afară și începe să-și bage computerul înapoi în geanta de laptop. Pare supărat.
„Despre noaptea trecută”, spun eu. — Putem vorbi despre asta?
— Nimic de discutat. Ridicați hârtiile de la birou. „Uită ce am spus aseară.

A băut”.
Îmi încreț fruntea. Nu, nu a făcut-o. "Ce?"
— Aruncă-l, April.
Mă uit la el și știu că este supărat că mi-a spus, pentru că i-a dezvăluit slăbiciunea.
„Nu trebuie să fii idiot”, îi spun.
„Și nu trebuie să fii dramatic și plângător la ora 7:00. Acum, dacă nu te superi, mă pregătesc de
muncă”.
mă trezesc în grabă. "Nu fi idiot."
— Pot să am puțină pace aici?
Îi ridic ceașca de cafea. "Îmi voi da cafeaua înapoi. Nu o meriți."
"Nu am cerut-o în primul rând. Sunt bine conștient că abilitățile tale de a face cafeaua sunt
mai puțin decât mediocre."
Am o viziune despre mine, turnându-l pe capul lui.
— La revedere Sebastian. Mă întorc în camera mea. "O zi bună dragă." Zâmbesc dulce.
— Nu-mi da tonul ăsta al naibii de condescendent, April. El mârâie. — Nu am chef de rahatul tău
azi.
Mă întorc și mă uit la el la ușă, încercând să înțeleg ce se întâmplă în asta

moment.
El vrea o luptă. Mă provoacă. Vrea să - l alung.

Acesta este el fugit.
Iad.
Ignora-l, ignora-l, ignora-l.
Fără să spun un cuvânt, las ușa de legătură să se închidă în urma mea și intru în baie pentru a
deschide dușul. Câteva clipe mai târziu, îi aud ușa trântindu-se. El a plecat.
Intru sub apa fierbinte in timp ce adrenalina imi curge prin corp. Poate vreau și eu să lupt.
Idiot.
— Nu-mi pasă ce este nevoie. Găsește o cale. Sebastian mârâie înainte de a pleca.
"Isuse. Ce naiba se întâmplă cu el astăzi?" Bart oftă.
Îmi fac ochii mari în timp ce mă uit la ecranul computerului din fața mea.
Daca ai sti.
Tocmai am terminat prânzul la hotel și suntem pe cale să pornim din nou la drum.
După informarea din această dimineață la conferința sa de presă, Sebastian vrea ca Gerhard
să fie exclus din toate reportajele politice. Chestia este că nu putem controla pe cine alege mass-
media pentru poveștile lor și nici el nu poate. Sebastián știe și el, dar astăzi a decis că poate. Și
cine suntem noi simpli avocați ca să știm ceva despre lege?
Sebastian a fost într-o stare proastă toată ziua, țipând și mârâind la oricine îndrăznește
să-și conteste părerea, care a fost o mulțime de oameni. Ultima conferință de presă l-a
împins peste margine, iar acum este în plină furie.
„Kellan”, îl auzim țipând în timp ce merge spre lift. „Nu am toată ziua”.
— Vin, murmură ea, alergând după el ca să ajungă la lift.
Îmi mușc buza pentru a-mi ascunde zâmbetul.
Urăsc să recunosc, dar îmi place că și el este un ticălos cu ea.

Intră în lift și se întoarce spre uși. Ochii lui ii intalnesc pe ai mei si ramane lipsit de emotii in timp ce
ne privim unul la celalalt.
Ușile se închid.
— Ce naiba sa întâmplat cu el azi? spune Evan în spatele nostru.
Zâmbesc în timp ce mă întorc la munca mea. Ăsta aș fi eu.
E târziu, pe la zece noaptea. Nu ne-am întors la hotel decât acum două ore, apoi am luat cina la
restaurant. Toată lumea bea acum băuturi la bar și încearcă să se relaxeze înainte de a se retrage
la culcare pentru o altă zi întreagă mâine.
Sebastian stă pe scaunul de lângă foc cu un whisky și un trabuc. Picioarele lui sunt late, iar
comportamentul lui este masculin. Din locul meu, la bar, îl privesc ridicând trabucul la buze,
inspirând, apoi eliminând un flux subțire de fum. Este adânc în conversație cu patru bărbați și, în
ultimul act de nebunie, îl vreau.
El, furios astăzi, țipând și mârâind la tot ce mișca, mi-a trezit libidoul, aducându-l la un nivel de
febră.
Vreau ca el să elibereze toată acea furie din corpul meu.
Vreau să mă pedepsească pentru că l-am deranjat.
Îmi scot telefonul și îi trimit un mesaj text.
Veți plăti cash sau card în seara asta, domnule?
Îl văd scot telefonul din buzunar și citește textul. Sprânceana îi ridică și își bea încet
whisky-ul.
Bani lichizi.
Raspund.
Întâlnirea ta te va aștepta în suită în treizeci de minute.
Limba lui iese afară și, cu mișcare lentă, alunecă peste buza ei inferioară. Ochii lui se ridică pentru
a-i întâlni pe ai mei și îmi aruncă cea mai bună privire pe care am văzut-o vreodată.
E întuneric, periculos și fierbinte ca naiba.

O să-l iau.
Nervii îmi dansează în stomac.Un alt mesaj vine de la Sebastian.
Voi avea un serviciu complet. Și fă asta zece minute.
Îmi golesc paharul și, fără să ridic privirea, mă ridic și plec. Am nevoie de un duș de două
minute, șase minute ca să mă pregătesc și apoi încă două minute pentru a mă speria. Chiar ar
trebui să fii mai conștient de discuțiile cu prostituate înainte de a face o rezervare.
Serviciu plin. Ce naiba înseamnă asta?
Stau la picioarele patului, proaspat dus, in halatul alb supradimensionat al hotelului.
Îmi trag mâna peste față, întrebându-mă ce dracu’ fac.
Fiecare fibră din interiorul meu țipă că este greșit și totuși, ca un miel de jertfă, stau aici și
aștept să vină să mă plătească pentru sex.
Sebastián García este foarte nenorocit. Nu vrea sex decât dacă este cu o prostituată.
Și ce spune despre mine că îți iau banii.
I-aș lua ultimul bănuț dacă ar însemna să-l pot ține noaptea.
Nu fusesem niciodată atât de dezgustat de mine în viața mea. De ce trebuie să fie el?
De ce nu pot simți așa despre Duke?
Îmi las capul în mâini, anticipând regretul.
Știu cum se termină această poveste și nu e bună. Aceasta nu va fi una dintre acele povești de
dragoste fericite în care totul este legat cu o fundiță roșie la sfârșit.
Îmi imaginez că plâng pe podea, rupt.
Din nou.
Mintea mea se întoarce la ultima dată când am fost împreună și la cât de tare și repede
am căzut. Ce rău s-a terminat.
Ar trebui să știu mai bine. Mă fac să cunosc mai bine.
Aud ușa lui Sebastian închizându-se și închid ochii.

El este acasa.
Inima începe să-mi bată mai repede. Doar știind că este aproape îmi trimite adrenalina în exces.
Acesta este un dezastru.
Sunt la fel de rău ca el.
Poate mai rău.
Mă ridic și îmi pun urechea la ușa alăturată. Aud dușul venind în baia ei. Face un duș.
Pentru mine.
Îmi bag degetele în orbitele mele în timp ce încerc să mă calmez.
La dracu.
Mă grăbesc, iau sticla de șampanie din frigider și îmi torn un pahar. Il descarc imediat. Torn un alt pahar
atât de repede încât se revarsă peste părți și mi-l aduc la gură cu o mână tremurândă.
Ia-o usor.
Ce are Sebastián García care mă afectează atât de mult?
Îmi arunc capul pe spate și golesc din nou paharul.
La dracu.
Îmi umplu din nou paharul și mă așez pe pat. Acționați normal.
Se bate la u฀ ă ฀ i închid ochii. Începem.
„Hai înainte”, strig.
Ușa de la camera alăturată se deschide și iată-l. Păr negru, piele măslinie, buze mari și roșii și în același
halat de hotel pe care îl port.
Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei. "Buna ziua." Vocea lui este rece, îndepărtată.
Nervii îmi flutură în stomac, „Bună ziua”.
El ridică bărbia în semn de aprobare. Știu că poate spune că sunt nervos și îi place.
— Pot să intru?
Îmi fac semn cu mâna spre cameră. "Vă rog."
Intră înăuntru și închide ușa în urma lui. Stă la picioarele patului. Mâinile îi sunt în buzunarele
halatului. — Ce bem?
Mă încruntă, pentru că deodată nu-mi apar cuvinte în creier. "Șampanie."
Ochii lui negri îi țin pe ai mei, așteptând.
"Vrei niste?"
"Da." El stă nemișcat pe loc.
Îi torn un pahar și i-l dau.
"Mulțumesc." Mi-o ia și cu ochii lui întunecați ținându-i pe ai mei. o duce la buze și bea încet.
Apoi își linge buzele.
„Deci, Cartier ...” La naiba. — Ce ai pregătit pentru mine în seara asta?
Hei?
„Vreau să știu ce primesc pentru banii mei”. Vocea lui este profundă și răgușită. Mă uit în jos și
văd uriașa lui sclipire acoperindu-i rochia.
ticălos murdar
„Acesta este primul meu loc de muncă, domnule”, șoptesc eu, jucându-mă. „Ești primul
meu client”.
Excitația dansează ca focul în ochii lui și îmi șterge buza de jos cu degetul mare.
"Ia-l."
„Am spus, scoate-l”, cere el.
Îmi desfac încet halatul și îl deschid. Ochii lui cad pe corp.
— Aruncă-l.
L-am pus pe umeri și l-am lăsat să cadă. Se acumulează în jurul picioarelor mele.
Ochii lui se lasă să mă bea și îmi aruncă un zâmbet lent și mulțumit. "Mai bine."
Întinde mâna și mă apucă de piept. Degetul mare trece înainte și înapoi peste mamelonul meu
erect, iar ochii lui îi întâlnesc pe ai mei.
"Esti nervos?" el intreaba.
Dau din cap.
"Nu fi". Îmi ia fața în mână și se aplecă să mă sărute încet. Limba lui trece peste buzele mele
întredeschise în timp ce picioarele mele plutesc de pe pământ. "Voi avea grija de tine"
฀ opte฀ te el.
Vrei ?
Mă sărută din nou, mai adânc de data aceasta, iar ochii mei se închid cu evlavie.
Corpul mi s-a făcut pielea de găină. Dacă aceasta este ultima noastră noapte împreună, o voi face
să merite.
„Cum să-ți fac pe plac?” îi șoptesc.
"respira฀ ie".
Ochii mei îi caută pe ai lui.
De ce să spui lucruri romantice dacă nu te referi la ele?
Este mai ușor când este greu și rapid. Cel puțin atunci este vorba doar despre sex și
orgasme, un schimb de putere egal. Asta, mă descurc.
De asta, nu sunt atât de sigur.
Mă apucă de păr cu ambele mâini în timp ce mă sărută mai tare de data aceasta, iar fața mea se
încrețește pe a lui.
Emoția dintre noi este o forță tangibilă.
Nici măcar nu am nevoie de sex. El stând aici și să mă sărute așa este suficient.
Buzele lui cad pe umărul meu gol și merge în spatele meu.
Îmi ridică unul dintre picioare pentru a sta pe pouf de la capătul patului. Cu buzele lui pe gâtul
meu și dinții pe pielea mea, mâna lui alunecă între picioarele mele. Mă desparte cu degetele.
Pielea de găină s-a răspândit din nou.

Mă mușcă cu putere de gât în timp ce își alunecă degetele peste carnea mea umedă. Excitația noastră
pompează puternic între noi, sărind între noi ca o minge de cauciuc.
Pot să simt cât de mult mă iubește. El așteaptă cu nerăbdare.
Și eu.
Mă sărută peste umărul meu în timp ce alunecă pe două degete, cealaltă mână
cuprinzându-mi pieptul.
Mă lucrează, apoi mai strecoară un deget înăuntru. Al naibii de gros și ... arderea a trei degete
de puternic că mă trag este fierbinte și creează dependență. Sunetul excitării mele umede atârnă în
aer.
Instinctele preiau controlul și îmi ridic piciorul mai sus. Vreau mai mult.
Mai adânc, mai gros, mai lung.
Devine mai aspru, atât cu dinții pe gâtul meu, cât și cu degetele. Știu că amândoi suntem aproape de
esperma și nici măcar nu-i place încă.
„Sebastian”, gemu eu.
Buzele lui le iau pe ale mele în timp ce îmi strec mâna sub halatul lui și îi mângâi penisul gros. El curge
pre-cum.
La dracu.
Ochii mi se rotesc înapoi. Se simte atât de bine.
Îl strâng strâns și șuieră. Sărutul nostru devine frenetic și îl smulg aproape violent.
Tremură.
Zâmbesc împotriva lui când își pierde controlul. Într-o mișcare rapidă, mă aplecă peste pat și mă aduce în
genunchi înainte de a mă lovi puternic.
Gemeat profund.
Îmi repoziționează șoldurile și îmi împinge spatele în saltea. — Lasă-ți umerii în jos.
Fac ce mi se spune, deschizându-mă complet față de el. Îmi deschide buzele cu degetele.
Apoi mă călărește, greu și fără scuze. Sunetul lovindu-ne pielea răsună în toată camera și mă uit
la oglinda din fața noastră. Acum e gol. Când ți-ai scos halatul?
Pielea lui măslinie strălucește cu o strălucire de transpirație, dar aspectul de extaz pur de pe
chipul lui mă face să-mi pierd mințile.
„Dă-mi-o”, mă plâng.
Mă plesnește tare și eu țip în timp ce corpul meu se contractă în jurul lui, orgasmul atât de puternic
încât îmi fură respirația.
„
— La naiba, La naiba, la naiba, la naiba. El ține adânc, iar eu simt povestea
mârâie el. smucindu-și penisul adânc în mine.
Tresesc în timp ce urmările mă cuprind, iar el cade peste mine în timp ce amândoi traim aer după
aer.
Apoi se face liniște.
Spune ceva.
Închid ochii de cear฀ aful de sub mine, cuprins de emo฀ ie.
Te rog, spune ceva. Orice.
Sebastian
Gemetul blând din partea mea mă trezește, April în brațe.

Mă înțepenesc și mă relaxez, iar April se rostogolește instinctiv să mă ghemuiască strâns. Este caldă,
moale și vulnerabilă.
Ea este tot ceea ce eu nu sunt.
Opusul meu polar și totuși ea este aceeași.
Îi ascult respirația reglată în timp ce mă întind și mă uit în sus la tavan. Cu fiecare inhalare a respirației
lui, pieptul meu se strânge puțin mai mult.
Atașamentul pe care îl simt pentru ea nu este sănătos pentru niciunul dintre noi.
Dar e atât de frumos să fii aici cu ea. Încă cinci minute nu vor strica.
Închid ochii să încerc să mă relaxez.
Înăuntru, afară... înăuntru, afară... înăuntru, afară.
Repet mantra de respirație în capul meu pentru a încerca să mă calmez, dar nu are rost.
Inima începe să-mi bată cu ciocanul când o panică incontrolabilă mă cuprinde. Începe în degetele de
la picioare și, ca un val, îl simt că se ridică și coboară deasupra mea.
Închid ochii ca să alung demonii.
Pentru.
Sunetul pulsului îmi bate în urechi.
Strângerea pieptului meu.
Lipsa de aer în plămânii mei.
Nu mai suport.
Trezirea cu April Bennet îmi începe ziua cu un atac de panică. Genul care este necruțător și mă face
să mă simt ca un rahat.
Urăsc că nu mă pot trezi cu ea.
Urăsc să fiu atât de nenorocit.
Mă ridic din pat și îmi adun hainele înainte de a deschide cu grijă ușa alăturată a camerei mele. Îmi
scot portofelul și îl țin în mână, trebuie să-i plătesc. Mă uit la banii din mână.
Ce fac?
Se instalează o panică incontrolabilă.
Deschid cu grijă ușa de lângă camera mea. Sunt cât se poate de tăcută, pentru că e un singur lucru
mai rău decât să mă furișez dimineața din camera lui April pentru a face plimbarea rușinii și atunci
ea se trezește și trebuie să mă explic.
Pentru ca nu pot.
Ce aș putea spune că ar face asta bine?
Arunc o ultimă privire la frumoasa femeie care doarme fără mine, cu pielea ei cremoasă și părul
blond întins pe pernă.
Atât de seducător, atât de perfect.
Toxic.
Trebuie să mă îndepărtez cât mai mult de ea.
Acum.
Fug din cameră și închid ușa în urma mea cât pot de liniștit. Mă sprijin de spate în întunericul
camerei mele, cu pieptul tremurând în timp ce încerc să-mi trag răsuflarea în tăcere.
Ce se întâmplă?
Ce naiba e in neregula cu mine?
Eu o iubesc. Tânjesc după ea. Nopțile în brațele lui sunt incredibile. Dar în fiecare dimineață, mă
trezesc complet speriată.
Ea este mintea naibii de oameni.
April Bennet nu este bună pentru sănătatea mea mintală și știu în inima mea că nu sunt bună
pentru a ei.
Acest lucru trebuie să se termine.
18
Aprilie
M-am trezit când Sebastian s-a îndepărtat de mine.
M-am prefăcut că dorm ca să nu fiu nevoită să ascult minciunile.

Mă simt trist pentru el.
Știu că mă iubește. Chimia noastră împreună este de netăgăduit și știu că la un anumit nivel îi
pasă.
Pur și simplu nu poți face asta, chiar dacă încerci.
Îl simt luptându-se cu el însuși. Cel mai bun lucru pentru mine ar fi să mă dau înapoi și să-i las puțin
spațiu.
Dar știind prea bine cum funcționează mintea nenorocită înseamnă că probabil se va întoarce la
clubul lui domnilor să încerce să mă scoată din sistemul lui. Si eu stiu ca da
treci linia asta, asta e pentru noi. Vom fi amândoi persoana pe care regretăm că i-am dat drumul.
Cei care au scăpat.
Expiră, știind că aceasta este o situație fără câștig.
Stai și luptă, îl alung.
Dă-i spațiul de care are nevoie, oricum îl pierd.
Poate că acest lucru este prea greu și nu ar fi trebuit să fim niciodată. Acesta este răspunsul logic.
Mă duc la u฀ ă ฀ i îmi pun urechea să ascult. Aud dușul curgând.
Ar trebui să mă duc acolo și să încerc să vorbesc cu el acum?
Dar ce as spune?
Hei, putem încerca să rezolvăm asta pentru că ești prima persoană care m-a făcut vreodată să
simt că nu sunt mort înăuntru?
îmi las capul în jos. Nu este vorba doar despre mine. Trebuie să fie și despre el. Nu pot forța asta.
Nu pot repara. Trebuie să faci asta singur.
Fruntea mea se sprijină pe spatele ușii, așa cum cred. Ar trebui să o las.
Dacă nu știu ce să spun, probabil că n-ar trebui să spun absolut nimic.
Trebuie să mă gândesc mai mult la asta. Mă împing pe u฀ ă ฀ i în du฀ . Să vedem ce ne

aduce ziua.
Trei vizite la școală și două deschideri de spitale este mult timp să urmărești pe cineva și să vezi dacă
se uită în drumul tău. Pot să confirm că Sebastian nu a făcut-o. Nici măcar o privire.
Și asta e bine. E al naibii de bine. Nu am nevoie să te uiți în direcția mea.
Cu toate acestea, a avut o conversație fascinantă și a râs cu toate celelalte femei din cameră.
la naiba
Se furișează în fiecare dimineață de parcă i-ar fi rușine că ne-am culcat împreună.
Ce naiba e in neregula cu mine?
De fapt, nici nu trebuie să mă întreb asta. am rezolvat-o.
Sunt regina autosabotajului.
Bărbații buni care mă iubesc, mă îngrijorează, dar eu nu vreau. nemernicii care vor
plătește-mă pentru sex și ai-mă la îndemâna ta, tânjesc după el.
Nu mai.
Am terminat cu bărbații. La naiba cu toată lumea, spun eu.
Nu la propriu. Nu va fi nimic.
Deloc naibii.
O să devin călugăriță. Sunt prea bătrân pentru rahatul ăsta.
Mașina se oprește în fața hotelului nostru și ies cu Bart. Trebuie să fie ziua pentru asta
pentru că și el și Jeremy s-au certat la prânz.
Nu trebuia să-l ascult, dar nu m-am putut abține văzând că stăteam cu ei. Deși se prefăcea
că e la telefon. Jeremy este supărat pentru că Bart i-a spus că va petrece weekendul cu soția lui.
Jeremy și-a pierdut complet rahatul și și-a aruncat brioșa în supă. Mi-a stropit chiar și cămașa.
S-a ridicat și a plecat cu furtună și nu l-am mai văzut de atunci.
Unde dracu s-a dus, nu știu.
Am așteptat mult în parcare, în timp ce Bart a încercat să-l sune. El nu a răspuns. Acum Bart este
furios și mi-e frică să vorbesc de teamă să nu spun ceva greșit.
Dar sunt confuz. Cu siguranță faptul că Bart are chiar și o soție ar trebui să fie un motiv suficient
pentru a fi supărat. De ce ar declanșa un weekend plecat când el se duce acasă cu ea în fiecare
seară?
Cine ฀ tie? Poate că și Jeremy are o soție acasă. Nimic nu ma mai surprinde.
Nu pot vorbi sau judeca. Câștig premiul pentru dragostea distrusă.
Nu-l iubesc pe Sebastian.
La dracu.
Lumea întreagă s-a dus în iad pe o mătură.
Iau liftul până la etajul meu și merg pe holul lung până în camera mea.
Ne-am întors să ne pregătim pentru un spectacol în seara asta și este ultimul lucru pe care îl am
vreau sa fac. Habar n-am unde este Sebastian și nici nu-mi pasă.
Deschid ușa camerei mele și văd imediat că ușa alăturată dintre camerele noastre este deschisă.
Oh, i se potrivește acum.
imi mijesc ochii. Nici măcar.
Calm Calm. Păstrează-ți dracului de calm.
Sunt supărat, mai mult decât ar trebui, dar nu-mi place să fiu tratat ca un rahat și nu joc acest joc
al tău.
Se plimbă pe tocul ușii, cu un pahar de whisky în mână, îmbrăcat în smokingul său negru.
"Buna ziua."
Îmi curbez buzele pentru a-mi ține limba sarcastică. "Buna ziua."
— De ce ai întârziat să te întorci?
fac ochii mari. De ce ești așa de idiot? — A trebuit să așteptăm pe cineva.
Îmi aruncă un zâmbet lent și sexy: „Ei bine, mă bucur că te-ai întors”.
spune o Ești excitat, nenorocitule?
"Sunt obosit. Am de gând să trag un pui de somn." Fac un semn către ușă. "Te superi?"
Un zâmbet îi străbate chipul. "Conteaza pentru mine?"

„Închiderea ușii”.
"Est?" Loviți ușa cu palma.
Da, idiotul ăla. Ce alte uși mai sunt? "Vă rog."
Intră în camera mea și închide ușa în urma lui. Mă uit la el.
Ia o înghițitură de whisky și ridică o sprânceană.
Îmi încrucișez brațele peste piept. Serios, du-te.
"Este vreo problemă?" întreabă el calm.
"Să-mi spuneți."
Își ridică mâinile și ridică sarcastic din umeri.
Zâmbesc dulce, partea psihică a creierului meu acum activă. "Sunt obosit. Te rog du-te."
„Cum poți să fii obosit? Ai dormit ca un buștean toată noaptea.”
M-am uitat la el.
În curând vei dormi ca un mort. Sebastian. eu oft. „Nu am chef de tine azi. Dacă nu vrei să te
cert, îți sugerez să mă lași în pace.”
— Ce te-a înfuriat atât de mult?
"Oh, la naiba!" răstesc exasperată.
Înainte să explodez, îi întorc spatele, merg la frigider și umplu un pahar cu vin. Omul ăsta mă
transformă într-un alcoolic. De obicei, nu beau niciodată într-o seară de școală.
"E฀ ti supărat pe mine?"
Iau o înghițitură, încă stând cu spatele la el.
— Este vorba despre aseară?
Mă întorc spre el, cu toate sistemele pornite. — De ce ar putea fi supărat, Sebastian?
"Nu știu. Tu ești cel care s-a oferit..." Se întrerupe.
— Mi-ai oferit serviciile? Întreb. — Asta aveai de gând să spui?
„Nu”, spune el prea repede.

— Nu sunt supărat pentru noaptea trecută. Deschid ușa glisantă și ies să mă așez pe balcon. Mă
urmărește și se așează pe scaun lângă mine.
Privesc orașul în timp ce încerc să înțeleg ce vreau să spun. nici nu stiu.
Încerc din răsputeri să nu fiu o regină a dramei, dar la naiba că urăsc să mă simt așa.
— Pentru că faci asta? Întreb.
"Fă ce?"
„Să strecori afară”.
— Nu vreau să te trezesc.
Ridic o sprânceană. "De fapt?"
El expiră. "Nu am nevoie de..."
— Știu, l-am întrerupt. „Nu ai nevoie de dramă și nu ai nevoie de mine, dar îți place să-mi folosești
corpul pentru sex. Am înțeles Sebastian. Ai spus asta mai mult decât clar de multe ori.”
— Nu-mi place tonul tău.
— Și nu-mi place să mă simt ca un rahat.
"Deci nu". El ridică din umeri.
Mă uit la el. "Ce inseamna asta?"
— Dacă te fac să te simți ca un rahat, nu te mai uita la mine. Ia o înghițitură din whisky-ul lui, de
parcă nu-i pasă de nimic din lume. — Întoarce-te la iubitul tău... băiatul fotbalist.
Nările îmi fulgeră în timp ce mă lupt și cu emoțiile mele
activ. Lui chiar nu-i pasă.
"Știați?" Practic scuip, pierzându-mi ultima răbdare. „Mi-aș dori să stau toată ziua pe el , așteptând
să-mi arate drumul. Mi-aș dori să-i ridic cămașa de pe podea și să-l inhal doar ca să-l pot mirosi. Mi-
aș dori să stau treaz toată noaptea privindu -l cum dorm, pentru că am crezut că este cea mai
frumoasă ființă umană pe care am văzut-o vreodată în viața mea. Și mai presus de toate, îi doresc
lui Dumnezeu să simtă pentru el ceea ce eu fac pentru tine, Sebastian, pentru că mă merită. ”
Enervat, îmi șterg lacrimile de pe ochi, jenat că îmi pasă la el la fel de mult ca și mie.
„Și urăsc că mă faci nevoiaș și mă plâng pentru că nu sunt cine sunt eu. Pantoful este mereu
pe celălalt picior și urăsc că persoana pe care o iubesc nu-i pasă dracului.”
Sprâncenele i se încruntă. "De ce ai spune asta?"
"Pentru că este adevărat."
— Ce vrei să fac, April? El este revoltat. Te va duce în Italia pentru o lună? Te urmărește ca un cățeluș?
Să te dai în genunchi și să o propună? Nu știu ce idei preconcepute aveți despre cum ar trebui să fie
relațiile, dar vă asigur că nu la asta mă refer. Și dacă nu ești fericit, nu mă pune prin drama ta de rahat.
Nu o voi tolera. "
Wow.
Dau din cap și îmi dau ochii peste cap.
Nemernic tipic.
Puneti mainile in aer. „Ce va fi? Mă iubești așa cum sunt sau nu mă iubești? Pentru că
asta este tot ce am de oferit.”
M-am uitat la el.
„Taxa de penalizare”. Își trântește băutura pe masă atât de tare încât se revarsă peste tot.
"Du-te înapoi pe iubitul tău, pentru că spre deosebire de mine" - își ține degetele în aer citându-mă-
„
ceea ce merită.”
Iese furtunos și închide ușa în urma lui.
Camera tace si inchid ochii dezgustat.
La dracu.
Sala de bal, acum zgomotoasă și plină de vorbărie jovială, găzduiește un beneficiu pentru un
spital local.
Stau cu Jeremy, și băiete, e distractiv să fii cu noi, fiecare dintre noi acum tăcuți și îmbufnat? Râsul
zgomotos al lui Bart se aude din bar. Mă uit peste și văd că ea vorbește cu Sebastian, precum și cu
alți câțiva bărbați. Fiecare râd și se distrează fără grijă în lume.
La naiba.
Mă uit înapoi la Jeremy, care este neputincios și nefericit.
— Trebuie să întreb... ce vezi în Bart?
El ridică din umeri. "Imi doresc sa fi stiut."
Mă uit spre bar și văd că Bart spune o poveste animată. Bărbații din jurul lui îi ascultă fiecare
cuvânt. Orice ar spune el este aparent foarte amuzant.
„Am auzit cearta ta cu el azi la prânz”
Jeremy își dă ochii peste cap și ia o înghițitură de vin. "Îmi pare rău."
— Nu-ți cere scuze, deși va trebui să-mi explici asta pentru că sunt confuz al naibii.
Își lasă fruntea în palmă, cu cotul sprijinit de masă. „Asta ne face doi”, mormăie el sec. „L-am cunoscut
pe Bart la o conferință din Atlanta acum aproximativ șapte ani.
ani. La acea vreme, el era asistent personal al unui alt avocat. Am ieșit cu un grup mare și unul
câte unul s-au rărit și au plecat acasă. A ajuns să fim doar noi doi la bar. Am băut și am râs și,
cumva, conversația s-a îndreptat către sexualitățile noastre. I-am spus că sunt gay și nu am fost
niciodată cu o femeie. Mi-a spus că este hetero și că singurul său regret în viață a fost că nu a
experimentat facultatea ca toți ceilalți. Întotdeauna se întrebase cum ar fi să fii cu un bărbat, dar
acum că era mai în vârstă, nu avea să se întâmple niciodată. Cu cât beam mai mult, cu atât dădeam
mai mult clic. Chimia nu semăna cu nimic din ce simțise până acum.
Îmi imaginez scenariul pe măsură ce mi-l explică, aproape că îi văd pe cei doi singuri într-un bar.
„Mi-a spus că el și soția lui s-au îndrăgostit și că au decis să se despartă. A fost complet prietenos,
iar acum erau doar prieteni. El a spus că o iubește ca pe o soră și că a fost trist pentru amândoi
pentru că au avut împreună patru copii mici. A avea o familie separată nu a fost ceva pe care
niciunul dintre noi nu și-l imaginase vreodată”.
Ochii lui se ridică spre ai mei și îi ofer un zâmbet blând și lini฀ titor în timp ce îmi pun mâna
pe a lui.
„Când ne întorceam la hotel, m-a sărutat”. Jeremy își lasă capul în jos, parcă stânjenit.
Îi strâng mâna. "Y?"
„Și s-a cald în afara camerei mele de hotel. I-am spus că este căsătorit și că ar trebui să plece acasă.
Nu l-am mai văzut pentru tot restul conferinței. Am auzit că a plecat la un moment dat pentru că s-a
îmbolnăvit. Dar știam că adevăratul motiv a fost că era dezgustat de el însuși pentru că se descurcă
cu un băiat.”
Râsul gălăgios al lui Bart iese din nou din bar și ochii mei se îndreaptă spre el. expir puternic.
Sebastian fumează acum un trabuc. Îl privesc aducându-l la buze și inspirând în timp ce îl ascultă
pe Bart.
La naiba.
„Șase săptămâni mai târziu, Bart a apărut la biroul meu. Mi-a spus că sunt tot ce se putea gândi,
că înnebunește după mine și că și-a părăsit soția din cauza asta”.
Jeremy expiră, vădit frustrat. „Am ieșit la cină și apoi ne-am întors în noul lui apartament. Totul
era încă în cutii. Am ajuns să facem sex.”
Îl văd cum se zbate, știind că este jenat.
„A fost cel mai bun sex pe care l-am făcut vreodată. Aș vrea să vă spun că nu a fost nimic
deosebit, dar ne-am îndrăgostit nebunește. Din momentul în care m-a atins prima dată, am fost
pierdut. Eram de nedespărțit și m-am mutat opt săptămâni mai târziu.” Se uită fix la
distan฀ ă.
— Deci locuiesc împreună acum?
Ridică o sprânceană și ia o înghițitură de vin. „La puțin timp după ce m-am mutat, a început
să aibă probleme cu fiica lui cea mare”.
— Nu te-a plăcut?
El batjocorește. „Bart nu ar recunoaște niciodată că este cu un bărbat. Pentru toți ceilalți, am fost
colegul lui de cameră. Nimic altceva. Când au venit copiii lui, m-a tratat de parcă nici nu mă
cunoștea. Înțeleg de ce, dar asta nu a făcut-o să doară mai puțin.
Oricum, copiii ei erau disperați ca Bart să se întoarcă împreună cu mama lor. Fiica lui cea mare,
Heidi, a devenit deprimată. A fost o perioadă groaznică. Bart era foarte
ingrijorat si eu la fel. Le-am cunoscut copiii și am avut grijă și de ei. Sunt copii grozavi.”
Își golește băutura dintr-o înghițitură. Este multă durere în această poveste. o pot simți
curgând din el.
„Când Heidi avea doisprezece ani, a încercat să se sinucidă”.
Îmi cade fața.
"A fost oribil. Săracii Robyn și Bart.”
— Robin?
— Soția lui Bart.
"O cunoști?"
El dă din cap. „Nu este ceva de care să fiu mândru”.
La naiba, povestea asta este uimitoare.
„Heidi aproape că a murit. A fost o atingere și voila. A petrecut două săptămâni în îngrijire
intens. Din fericire, a supraviețuit, dar când a ieșit din spital, tot ce și-a dorit a fost ca Bart să se
mute acasă pentru a fi cu ea”.
Inima mi-a sărit o bătaie.
„Și a făcut ceea ce ar face orice tată. S-a mutat acasă pentru a fi cu fiica ei”.
— Doamne Jeremy. eu oft.
„Bart mi-a spus că nu va dura mult timp, că vrea să vin să lucrez pentru el, ca să-și poată petrece
zilele cu mine pentru că nu putem fi despărțiți”.
"UNde traiesti acum?"
„Sunt încă în apartamentul nostru cu toate lucrurile noastre. El vine în majoritatea nopților pentru o
oră sau cam așa ceva, când este la „— își ridică degetele pentru a face o întâlnire— „sale”.
— La naiba.
„Îmi tot spune că este încă acolo din cauza lui Heidi și l-am crezut. Adică, petrec mai mult timp cu
el decât oricine. Facem dragoste toată ziua, în fiecare zi, în fiecare noapte, iar în weekend plecăm
adesea. Dar acum câteva săptămâni, am fost la o funcție cu un prieten și Bart nu știa că sunt acolo.
Am fost acolo cu Robyn.” Face o pauză. „Îi priveam din umbră.”
"Y?"
„Modul în care se uita la el. Limbajul corpului său.”
"Ce?"
„Se culcă din nou împreună. Știu."
"Iad." Îmi trag mâna peste față.
Jeremy zâmbește larg și își ridică paharul de șampanie. „Deci iată-l. Viața mea amoroasă dracului.
Sunt îndrăgostită de un bărbat căsătorit cu care mă culc în majoritatea zilelor și el își jură
dragostea nemuritoare pentru mine. Unul care merge la New York cu soția sa săptămâna viitoare
pentru a-și sărbători aniversarea fără copiii lor. Puteți afla de ce sunt supărat.”
„De unde știi că pleacă cu ea? Poate este o confuzie.”
„Robyn m-a sunat să văd dacă am vreo idee despre ce le-ar putea cumpăra pentru aniversarea
lor. Mi-a povestit totul despre weekendul romantic pe care Bart i-a aranjat-o.”
„La naiba,” șoptesc eu, cu ochii mari. „Acesta este un coșmar”.
"Dreapta?"
"Ceea ce ai de gând să faci?" întreb eu încet.
— Ceea ce fac mereu. Oftă. „Dă-i un ultimatum. Spune-i că asta este. Va dispărea și îmi va fi atât de
dor de el, încât aproape că mor de inima zdrobită. În câteva săptămâni, îmi va spune că nu poate trăi
fără mine și mă va ruga să mă întorc. Îl voi crede, deși știu că nimic nu s-a schimbat.” Jeremy răsucește
tulpina paharului de vin și se uită la ea.
— Meriți mai mult decât asta, îi spun.
"EL." Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei. „Dar ai iubit vreodată pe cineva atât de mult încât ai muri
literalmente ca să fii cu el?”
Mi se ridică ochii spre Sebastian. Își duce trabucul la buze și îi zâmbește sexual femeii cu care
vorbește. — Poate, recunosc încet.
Ochii lui Jeremy îmi urmăresc linia vizuală. — Ce se întâmplă cu tine și Garcia?
"Orice."
Ascultând povestea mizerabilă a lui Jeremy și Bart mi-a amintit cum va fi viața mea peste șase ani
dacă rămân.
„Sebastian are probleme și nu-l pot salva atât de mult pe cât mi-aș dori”.
Bart și Sebastian hohotesc de râs, iar Jeremy și cu mine ne uităm în jurul grupului lor.
— Vrei să pleci de aici? Întreb.
Jeremy își împinge scaunul afară. "Unde vrei sa mergi?"
"Oriunde dar aici."
Îmi sună telefonul, trezindu-mă. sunt dezorientat. E intuneric. Mă ridic în grabă și mă uit la
ceas. Este ora 5:35 a.m.
— Aprilie, am nevoie de tine imediat în sala de evenimente, spune Bart hotărât.
Tresesc pentru că sunt încă pe jumătate adormit. "Ce se întâmplă?"
„Theodore a scăpat de la dezintoxicare”.
"C-ce?" Este acesta un vis urât?
„Doar coboară aici. Avem un nenorocit de dezastru de proporții epice.”
Împing husele înapoi în grabă. — Bine, pe drum.
Închid și merg spre ușa alăturată. Sebastian nu a sunat aseară. De fapt, nici nu l-am auzit
venind acasă. Mi-am dus urechea la u฀ ă.
Tăcere.
Probabil că e deja jos cu Bart.
Fac rapid duș și mă îndrept spre sala de evenimente pe care o folosim în prezent ca birou. Bart,
Jeremy, niște agenți de securitate, trei polițiști și Kellan sunt deja acolo.
"Buna ziua." Îmi arunc geanta de laptop pe birou și mă uit în jur. — Unde e Sebastian? Întreb.
„O mașină o preia acum”, spune Bart, scoțând o hartă. — Deci Theodore a fost văzut ultima oară
aici. Indicați spre hartă. Toată lumea se apleacă să arunce o privire.
Îmi încreț fruntea. — Ce vrei să spui că o mașină îl va ridica pe Sebastian?

Nu a stat aici aseară. I-am vorbit; este pe drum, răspunde Bart absent.
Ochii lui Jeremy îi întâlnesc pe ai mei.
Unde naiba a stat?
„April, vorbiți la telefon cu directorul executiv al unității. Vreau filmările de securitate.”
"Da domnule." Încep să caut pe google numărul unității.
Ușile sunt deschise și Sebastian intră flancat de agenți de securitate. Poartă încă
costumul de noapte de aseară. Papionul lui negru este descheiat și atârnă de gât. Părul lui este
dezordonat și se vede că a adormit.
Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei dincolo de cameră. uită-te la mine Mă uit înapoi la el.
Tu. La naiba. Idiot.
19
Aprilie
îmi las capul în jos. Bătăile furioase ale inimii îmi bate în urechi.
Nu am cuvinte pentru acest om.
Cum a putut?
Ce naiba se intampla? Știu că ai sentimente pentru mine. La naiba, știu.
La฀ .
Obrajii îmi ard de furie și încerc să mă concentrez pe ceea ce ar trebui să fac. Sebastian își
scoate papionul și o aruncă pe birou în timp ce se așează. Mă prefac că nu mă uit la el când
formează un număr de pe telefon. Îl duce la ureche și
aștepta.
"Ridica." Închideți și apoi formați un alt număr.
Mă uit la telefon, prefăcându-mă că Google ar trebui să caut, dar nu există nicio căutare. Există
doar frică și furie de furie roșie.
S-a culcat cu altcineva aseară, e evident.
Știu că nu suntem Romeo și Julieta sau altceva, dar la naiba am crezut că suntem mai mult decât atât.
— Aprilie, ce facem cu supravegherea? sună Bart, făcându-mă să tresar.
"Următorul." Bănuiesc după telefonul meu. Sunt complet nervos și în pragul controlului.
La naiba... concentrează-te.
Cu mâinile tremurânde, scriu pe Google:
Aletta numărul de dezintoxicare.
"Esti bine?" ฀ opte฀ te cineva. Mă întorc să-l văd pe Jeremy.
— Da, am exclamat, supărat că chiar îmi pun această întrebare.
„Îmi poate explica cineva cum scapă o persoană dintr-un centru de reabilitare de maximă securitate?”
Sebastian mârâie. „Ce fel de unitate este acest loc?”
Jeremy se uită la Sebastian. „Este nenorocit”, șoptește el.
Îmi mușc buza de jos atât de tare încât aproape sânger. „Nu-mi pasă”, mint.
— Da, desigur, te cred.

Nu ajută.
„Te vei opri? Nu am timp de rahatul asta și nu-mi pasă ce face el. E un idiot.”
Jeremy mă freacă pe umăr cu simpatie și se întoarce la biroul lui.
— A vorbit cineva cu Leona? sună Sebastian.
„Nu”, răspunde Bart.
— Nu ar fi lucrul evident să-ți suni soția?
„Am încercat. Ea nu răspunde”.
„Este pe câmp? April, pune-o la telefon.”
„Eu fac altceva”, răspund.
Ochii lui se ridică pentru a-i întâlni pe ai mei. — Păi, încetează cu ce faci și pune-o pe Leona la
telefon.
Mă uit la el și el se uită înapoi la mine.
Eu continui să fac ceea ce făceam.
Nu mă împinge, idiotule. Nu am chef de tine azi .
— Ai prins-o? Te aud întrebi.
Continui sa caut pe Google.
"Aprilie!" el striga. — Ai prins-o?
„Nu, nu am făcut”, am mârâit. — Fac altceva și nu apreciez tonul dumneavoastră,

domnule Garcia. Nu ridica niciodată vocea la mine.”
Camera tace și el își mijește ochii. — Ți-am cerut să faci o sarcină.
„Și deja fac altceva. Poate ai putea cere una dintre celelalte douăzeci de persoane din cameră să o
facă. Nu sunt secretara dumneavoastră, domnule Garcia. Sunt un avocat. Nu-mi mai insulta
inteligența.” Îi întorc spatele și ies din cameră.
Inima îmi bate cu ciocanul.
Cum îndrăznești?
Mă face să mă îndrăgostesc de el, îmi dă capul și apoi, când îl întreb despre asta, pune capăt. Apoi
pleacă și se culcă cu altcineva să mă uite.
Asta e. Terminat.
Terminat.
„Bună seara, Aletta Private Facility”, răspunde recepționera.
Bună, sunt April Bennett. Sunt un avocat care îl reprezintă pe Theodore

Holsworthy. Trebuie să vorbesc cu șeful securității, vă rog.”
— Da, desigur. Un moment, vă rog.
Aud vocea lui Sebastian țipând din sala de conferințe din spatele meu, în timp ce își îndreaptă furia
către altcineva. Mi-am pus ochiul alb.
La naiba. Am nevoie de un nou loc de muncă.
Stat.
Sebastian
Intru in cafenea la 7:00 dimineata
Masters și Spence sunt deja pe locul nostru obișnuit din spate. "Buna ziua."
„Hei”, răspund amândoi.
Îmi scot geaca și cad pe scaun.
Julian citește ziarul de dimineață și, ca de obicei, Spence îmi zâmbește.
expir puternic. A existat vreodată un prieten mai credincios?
Spencer Jones, cea mai mare majoretă a mea și cel mai dulce om de pe Pământ.
Masters își aruncă hârtia în aer înainte de a întoarce pagina. „De data aceasta săptămâna viitoare,
vom fi într-un avion”.
„La naiba da. Cinci zile în paradis." Spencer zâmbește în timp ce își ridică ceașca de cafea în aer.
"Mă bucur că mă căsătoresc în Maldive, Ricco. Exact ce am nevoie."
Mi-am pus ochiul alb. — Mă îndoiesc că pot chiar să merg.
— Pot să-ți iau obiceiul? mă întrerupe chelnerița.
"Da, te rog."
— Ce vrei să spui că nu poți merge? întreabă Spencer. — Avem această călătorie planificată timp
de douăsprezece luni.
„Da, nu începe,” dă Julian din cap. "Tu vii."
"Da, ei bine... am săptămâna din iad."
Julian își dă ochii peste cap. — Atât de dramatic.
"Dreapta?" intervine Spencer.
„Ascultați, nenorociți”, îmi cobor vocea până la o șoaptă și mă aplec spre ei. „Între tine și mine,
naibii de premier și-a făcut un coridor de reabilitare”.
"Ce?" Amândoi gâfâie.
"Unde este?" Julian se încruntă.
„Dacă aș ști asta, m-aș duce acolo și m-aș da un pumn rapid în gât. Nu am timp de rahatul asta.”
Spencer își încrețește fața. — Chiar nu știi unde este?
"Nici o idee. Avem securitate și poliție care îl caută peste tot. Dacă presa află despre asta, sunt
complet înșelați."
„Nu înțeleg. Adică, a fost întotdeauna puțin prost, dar... Ochii lui Julian îi țin
pe ai mei. — Ce s-a întâmplat să-l răstoarne peste margine?
— So฀ ia lui l-a părăsit.
— Bineîn฀ eles că a făcut-o. Spencer își ridică mâinile în aer cu dezgust. — Întotdeauna este o
femeie implicată.
— Vrei să cobori vocea? le fac la tăcere.
"Îmi pare rău." Amândoi se uită în jur vinovați.
"Ce s-a întâmplat?" întreabă Julian.
"Grădinar?" Spencer suflă cafeaua. A fost nenorocitul de grădinar? O să vă spun ceva, există un
motiv foarte întemeiat pentru care outfielderul meu are optzeci de ani." Se lovește la tâmplă. "Se
numește a gândi înainte, băieți. Luați notă."
— Sau doar muncă de sclav. Mi-am pus ochiul alb.

Nenorocitul tău de grădinar are optzeci de ani. Hristoase Atotputernic, e฀ ti un idiot." Julian tresări. "
Sărmanul nenorocit o să facă infarct."
— Oricum, le-am întrerupt. „Theodore a dispărut și trebuie să țin fortul. Nu știu cât timp o voi
putea acoperi. Dacă nu apare foarte curând, mă îndoiesc serios că voi putea pleca săptămâna
viitoare”.
"La dracu." Spencer oftă. — Ieri l-am sunat pe Ricco și i-am spus că vei aduce un plus unu.
Îmi cade fața. „Ce? De ce naiba ai făcut asta?
— Acum poți să-ți aduci noua fată. Zâmbește dulce.
„Ești un idiot”, șoptesc eu furioasă. „Nu o voi aduce. În plus, ea este fiica mea cea mai mare
acum. Chiar s-a terminat.”
Masters își dă ochii peste cap în timp ce ia o înghițitură de cafea. „Altul mușcă praful”.
"
— Ce naiba ai făcut, idiotule? Spencer fumează. „Îți place de ea. Îți place foarte mult de ea.
Mă uit la Julian, care zâmbește și face cu ochiul. Îi place să-l privească pe Spencer să-mi facă prelegeri
despre femei. Este distracția lui preferată. Nu cu mult timp în urmă, el a fost cel care a primit.
"N-am făcut nimic. Ea nu este fata pentru mine.”
„Oh, idioți”, spune el. „Taxa de penalizare”. Ea își rearanjează șervețelul de pe poală cu un scop reînnoit.
Vă invit la o întâlnire. Am un milion de femei la rând în așteptare.”
— Nu vreau o întâlnire, Spence. Stai departe de treburile mele." Îmi beau cafeaua. "Rămâneți
la genul dvs. în timpul sarcinii."
Julian își pune fața în mână și zâmbește visător. „Există ceva mai bun decât sexul în timpul sarcinii?”
Tresesc când am imaginea unei femei foarte însărcinate făcând sex. Gândul este tulburător. —
Mă pot gândi la un milion de lucruri, dracului de pervers.
— Deci, ce s-a întâmplat cu June?
— Aprilie, idiotule, îl corectez.
„Știam că a trecut o lună”. Spencer ridică din umeri. „Aprilie. Ce sa întâmplat cu aprilie?
"Nimic. Am dat naibii. Mă mut. Sfârșitul discuției."

Ochii lui Spencer îi țin pe ai mei. "Ce-ai făcut?"
— Vei scăpa de cazul lui blestemat? se repezi Julian. — Lasă-l pe bietul ticălos în pace.
"Mulțumesc." eu oft.
"Bun?" întreabă Spencer din nou.
„A fost prea greu”.
„Nimic care merită nu vine ușor”, spune Julian.
— Ar trebui să fii de partea mea, nenorocite.
Julian ridică mâinile în semn de capitulare. "Doar spune."
"Nu o face".
"Poftim." Chelnerița zâmbește în timp ce ne pune micul dejun pe masă în fața noastră. „Trei
tortilla”.
Îi mulțumim și băieții uită de mine când încep să mănânce și să vorbească. Îmi mănânc
micul dejun în tăcere, mintea mea este la kilometri distanță.
Este cu aprilie. Este întotdeauna cu aprilie.
Mă simt ca un rahat.
Aprilie
Mă uit la cadranul liftului în timp ce numerele cresc, mintea mea plină de otravă.
S-a gândit la mine când era în ea?
Am fost undeva în procesul lui de gândire? Sau îmi imaginez ceva care nu există?
Cel mai rău e că, în adâncul sufletului, știu că îi pasă. Știu că avem ceva și nu ar trebui,
pentru că abia ne cunoaștem.
De fiecare dată când sunt în cameră cu el, inima mea este în așteptare, așteptând să se uite în
calea mea, așteptând să-i simt mirosul de colonie. Simțiți puterea care emană din corpul vostru.
Simt propria mea reacție fizică față de el. Pielea de găină, fluturii, înroșirea obrajilor mei când
face contact vizual. Fiecare lucru mic înseamnă mult.
Și e nasol. Urăsc asta.
Am așteptat șapte ani să am sentimente pentru cineva. Orice.

Este ironic că m-am îndrăgostit de cineva care are la fel de mult bagaj ca mine.
Poate chiar mai mult.
Bietul Duce , așa l-am făcut să se simtă?
Ma doare stomacul, inspir adanc pentru a incerca sa combat greata.
Vederea nedorită a unei femei îngenuncheate în fața lui mi-a venit, jucându-se ca un film de groază
pe psihicul meu.
Era întuneric și capricios, sau luminile erau aprinse?
De câte ori a venit?
Oh.
Îmi amintesc cum îmi pune mâna în jurul gâtului când mă trag. Întunericul din ochii lui.
Unitatea lui primordială de a domina.
Focul și frica se aprind în mine.
E greșit. Stiu ca este.
Deci de ce se simte atât de bine?
Închid ochii, știind că aici nu sunt câștigători. Acest lucru nu va funcționa niciodată. Sebastián
García este o entitate proprie.
Și eu sunt o insulă.
Usile liftului se deschid si ma trag pe hol, inchizand ochii in timp ce ma pregatesc sa bat la usa.
Haide, poți face asta.
Sun de două ori.
„Hai înainte”, strigă vocea puternică a lui Sebastian.
Deschid ușa și intru înăuntru în timp ce mă comport neafectat. — Ai vrut să mă vezi?
"Da." Arătă spre scaun cu pixul. — Vă rog să luați loc.
Mă uit la el, întrebându-mă dacă pot să mă întind pe biroul lui în semn de protest până când îmi
șterg ultima săptămână din memorie. Simt. "Ce este?"
Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei și ne uităm mult timp unul la celălalt.
— Ai vrut să mă vezi? Il intreb.
"Da." Își recăpătă calmul și ține stiloul în mâini. „Cum ne descurcăm cu filmările de securitate?”
„Am făcut raportul, dar se pare că a furat un card de securitate din căruciorul de curățenie și tocmai a
ieșit în miezul nopții”.
— Și niciunul dintre cardurile tale de credit nu a mai fost folosit de atunci? Se încruntă.
"Nu."
Își freacă degetul arătător pe buze în timp ce gândește. „Încep să-mi fac griji”.
"Și eu."
Se lasă pe spate în scaun, adânc în gânduri. — Să sperăm că o vor găsi astăzi, nu?
"Da." Dau din cap.
Nu se poate nega că această situație este gravă. Nu pentru că ar fi șeful țării, ci pentru că este o
ființă umană cu probleme de dependență depresivă care a dispărut.
Eu și Sebastian rămânem tăcuți, neștiind ce să spunem în continuare.
"Asta e tot?" Întreb.
„Știi...” Ochii lui îi țin pe ai mei. — Ești mai bine fără mine.
Mă uit la el.
— Nu pot fi ceea ce ai nevoie, April.
Dar esti.
Emoția mă străbate ca un tren de marfă și îmi întorc capul pentru a evita privirea lui. La
naiba, de ce mă face atât de slab?
„Dacă aș putea remedia asta, aș face-o. Nu pot”, continuă el.
Mincinos.
"Bine." Îmi îndrept umerii. Nu vreau să stau aici să-ți ascult scuzele prostești încă un minut. mă ridic în
picioare. "Chiar așa?"
O încruntătură îi încrețește fruntea.

— Nu te voi deranja din nou, Sebastian, îi spun.
Pare dezamăgit, dar ce vrei să fac? Ceri să-i fie curvă ca să-și poată curăța conștiința? Oricât de
ușor ar fi să continui să faci sex fără obligații cu el, nu pot.
imi fac prea multe griji.
Sunt deja rănit. Nu-mi pot imagina starea inimii mele dacă las asta să continue. Poate
că acesta este Dumnezeu care mă pedepsește pentru că l-am tratat pe Duke așa cum l-am
făcut în toți acești ani.
Așa a simțit el pentru mine. Rolurile au fost inversate, dar scenariul a fost același.
O persoană era îndrăgostită. O persoană nu a fost.
"Chiar așa?" întreabă Sebastian. — Asta e tot ce ai de spus?
Mă uit la el, mă doare inima. Vrea să-l iau înapoi în condițiile lui... și o fac.
S-a culcat cu altcineva.
— La revedere, Seb. Forțez un zâmbet. „Sper să găsești ceea ce cauți”.
Fața lui cade, iar eu mă întorc și ies din biroul lui.
Asta e. S-a terminat.
Telefonul meu vibrează pe blatul din bucătărie, iar eu îl ridic și zâmbesc. Este Jeremy.
Știu că este ultimul moment și probabil că ai deja planuri, dar vrei să bei ceva în seara asta?
Nu am chef să ies, dar poate mi-aș fi folosit. Să stai aici singur și deprimat nu ajută.
Raspund la mesaj.
Ce zici de cină și cocktailuri? Nu vreau o după-amiază. Am un milion de lucruri mâine.
Nu, dar nu suport gândul de a fi închis într-o noapte mare.
Sună bine. Voi rezerva undeva. Cum este ora 19:00? Îți place italianul?
Zâmbesc și răspund.
Hmm, până atunci. X
"Buna draga." Vocea fericită a mamei mele zâmbește pe telefon.
"Buna mama." Am un nod în gât, ce zici de mame? eu pot fi asa

fioroși și rece așa cum văd ei, dar în momentul în care aud vocea mamei mele, revin la a fi fata
speriată care sunt.
Vreau doar să mă îmbrățișeze și să-mi spună că totul va fi bine.
"Ce mai faci, draga?"
"Bun." Mint, mă simt emoționat și trist și nu vreau să vorbesc despre asta, știu că trebuie să ies la
telefon, nu vreau să-și facă griji pentru mine. „Mamă, sunt doar cu prietenii, pot să te sun înapoi?”
Te mint din nou.
— Bine dragă, ieși în seara asta?
„Da, doar pentru cină. Italiană."
"Sună delicios. Distrează-te, te sun mâine."
Închid ochii pentru că la naiba, în momente ca acestea vreau doar să fiu acasă cu familia mea. Întins
pe canapeaua părinților mei și mâncând toată ciocolata.
Dar realitatea este o cățea, sunt aici, la Londra, singur.
"La revedere mama, te iubesc."
Telefonul sună când el închide și eu mă duc la frigider, bănuind că va trebui să mănânc ciocolată
pe canapea.
„Ce sunt în cocktailurile astea?” Zâmbesc în timp ce mă uit la paharul meu.
— Nu ฀ tiu. Bun rahat. Jeremy ridică din umeri.
Suntem în Belsito, un restaurant italian din Kensington. Este un loc mic la modă, nu departe
de casa mea. Cina a fost frumoasă, desertul a fost divin și nici măcar nu încep cu cât de bune
sunt aceste cocktail-uri.
Se pare că Jeremy și cu mine avem multe în comun. Râdem și discutăm și nu am spus un

cuvânt despre doi anumiți oameni pe care îi cunoaștem. Știu că nu-l crești pe Bart intenționat, iar
eu fac la fel. Nu vreau detaliile sordide ale lui Sebastian și mie. Am spus doar că avem ceva pentru
o vreme și asta
dispărut Dar știu că știe că au fost mai multe. E incomod pentru amândoi. Lucrez cu ambii bărbați, la
fel și el, așa că este vorba într-adevăr despre cu cât știi mai puțin, cu atât mai bine.
Deși, trebuie să recunosc, îl urăsc pe Bart pentru felul în care l-a tratat pe Jeremy. Merită mult mai
bine.
— Ce ai mâine? întreabă Jeremy.
Am scos un oftat exagerat. „Rahat plictisitor. Teme pentru acasă. Spălătorie și cumpărături
alimentare.”
— Da, la fel. Ia o înghițitură din băutură. — Ai auzit de Garcia?
— Nu, și nu aștept.
Un set de chei de la mașină zboară peste masă cu forță, făcându-ne pe Jeremy și pe mine să
sărim.
— Ce dracu sunt astea? mârâie o voce.
Amândoi ridicăm privirea să-l vedem pe Bart, cu fața roșie și furios.
Jeremy își îndreaptă umerii, pregătindu-se clar pentru luptă. "Ce faci aici?"
— Vrei să-mi spui de ce Porsche-ul tău a apărut astăzi la mine acasă în spatele unui camion? Bart
fumează.
— L-am returnat.
"De ce?"
"Nu te mai iubesc".
"A fost un cadou!" răspunde Bart.

"
Atunci dă-l soției tale.
Oh.
Ochii lui Bart se fac mari și apoi se lasă spre mine. La naiba, se întreabă ce știu despre ei doi.
„Umm. Am de gând să plec.” Mă ridic.
„Bună idee”, spune Bart, cu ochii ațintiți asupra lui Jeremy.

— Așează-te din nou. Jeremy mă apucă de mână.
— Nu, chiar trebuie să plec. Mă aplec și îl sărut pe obrazul lui Jeremy. "Ne vedem luni".
îmi scot geanta. Bart ridică mâna. "O am." Se alunecă pe scaunul meu, fără să piardă nicio secundă.
"Esti sigur?" Îmi încreț fruntea.
"Complet." Vrea doar să plec de aici.
"Bine mul฀ umesc." Îi fac semn lui Jeremy și el își mijește ochii la mine.
Îmi pare rău.
Ies la statia de taxiuri. Linia este lungă și tunetele bubuie în aer. La naiba, nu am chef de
rahatul asta. Îmi scot telefonul și comand un Uber. Trec strada ca să-i aștept sosirea.
Simt mirosul ploii pe măsură ce vine, stropește și apoi din ce în ce mai greu.
La naiba.
Îmi înfășor cardiganul în jurul meu și privesc în josul străzii, scoțând un oftat învins. Cel puțin Bart
merge după Jeremy și încearcă să-și repare.
Polar opus situației mele
Lui Sebastian nu i-a păsat deloc de mine.
Este un idiot.
Dar în adâncul sufletului știu că nu este. Doar pentru mine, ceea ce e mai rău, cred.
Eu dau din cap. Urăsc să mă gândesc în continuare la el. Trec peste și peste ultima săptămână,
întrebându-mă dacă am exagerat, încercând să-i analizez comportamentul și ce înseamnă.
Prost.
Mașina oprește lângă mine și geamul se dă jos. "Aprilie?" întreabă șoferul.
"Sunt eu." Zâmbesc și mă urc pe bancheta din spate exact când cade ploaia.
Mă uit pe fereastră în timp ce intram în trafic, aruncând o privire spre restaurant să văd dacă îi
văd pe Jeremy și Bart. Mă întreb dacă vor trece peste asta.
astept din nou cu nerabdare.
Oh bine. Ce nu te omoara te face mai puternic, nu?
Cu palmaresul meu, ar trebui să fie Godzilla până acum. Destul de puternic pentru a pune capăt
lumii.
Mașina se oprește pe strada mea. „Doar la stânga”, îi spun șoferului. Văd pe cineva stând într-o
mașină parcată când trecem. întorc capul.
Stai, asta a fost...?
Mașina se oprește și ies. "Mulțumesc." Închid ușa și îngust ochii pentru a mă concentra
asupra mașinii.
Ce?
Înainte să mă pot opri, traversez strada în ploaie și bat la fereastră. Sebastian se

uită la mine și îl liniștește.
"Ce faci aici?" Clic.
„Te urmăresc. Cum arată?
douăzeci
Aprilie
Mai multă atitudine.
Cedez, ridicându-mi mâinile în aer cu dezgust. Du-te acasă, Sebastian. Mă întorc și fug spre
clădirea mea.
Aștepta฀ i un minut.
Mă opresc și mă uit prin stradă înainte de a mă întoarce la mașina lui. — Unde este securitatea
ta?
— Nu începe, la naiba.
Am ochii mari. "Ești prost? Ai fugit de securiștii tăi?"
— Trebuia să te văd.
— Și acum ai. Mi-am întins brațele exasperată. — Du-te acasă, idiotule!
Furios, mă întorc și merg spre clădirea mea. Acest om este sfârșitul vieții. Ce urmeaza?
Mă bucur atât de mult că banii contribuabililor vă finanțează echipa de securitate.
Ce idiot.
Îi aud ușa mașinii închizându-se și alarma sună, spunându-mi că a încuiat-o.
Eu merg mai repede, dar el aleargă să mă urmeze. — Vei a฀ tepta?
"Nu." Urc treptele din față și îmi trec cheia. Ușile se deschid și Sebastian este fierbinte pe
călcâiele mele.
Intru în lift și mă întorc cu fața în față. — Dacă nu ai nimic de spus, Sebastian, nu te deranja. Sunt ud
și furios. Acest om este dincolo de enervant.
Cu ochii lui reci ațintiți asupra ai mei, intră în lift și se întoarce și el cu fața în față. Mergem la
apartamentul meu în tăcere, cu adrenalină care îmi țipă prin vene.
Apartamentul meu este o mizerie? Nici nu-mi amintesc cum l-am părăsit și nu a mai fost aici
până acum.
Grozav.
Deschid ușa cu el stând în spatele meu. Intru și mă uit în jur, u฀ urat că nu este atât de dezordonat
pe cât mi-am imaginat.
El rămâne tăcut.
Dacă ești aici și vrei să vorbim, ai face bine să conteze.

— Ai ceva de spus? Întreb.
Se uită la mine o clipă. — Unde ai fost în seara asta?
— Am ieșit la cină.
"Cu cine?"
"Un prieten. Nu merge acolo, Sebastian. Nu după ce ai făcut săptămâna asta. Nu îndrăzni."
"Ce ar trebui sa insemne asta?" Gâfâie.
— Negi?
— Să negi asta?
Serios?" Îmi las capul în mâini. Sincer, asta nu are sens. "Doar du-te acasă."
Când ridic privirea, ochii lui îi cercetează pe ai mei. Pare nesigur de ce să spună. Atât de pierdut și
trist.
— Seb, oft.
Buzele i se răsucesc, de parcă ar ține ceva în mână.
Empatia mă umple. Nu știu ce se întâmplă cu el, dar se luptă cu orice.
— Ai de gând să spui ceva? întreb eu încet.
Se uită prin cameră, incapabil să facă contact vizual.
— Sebastian, îndemn. "Uită-te la mine."
Mâinile lui sunt strânse în pumni în lateral și își târăște ochii să-i întâlnească pe ai mei. „Nu
renunța la mine”, șoptește el.
„
Îmi face un nod în gât, Ai renunțat la mine .”
Ne-am uitat unul la altul.
"Doar eu-"
„A funcționat... să te culci cu ea? M-ai uitat acum?
— Nu este ceea ce pare.
Mi-am pus ochiul alb. — Te rog, murmur eu încet.

„Am stat la alt hotel ca să nu mă îngenunchez și să te implor”.
— Mă imploră de ce?
— Deci te simți la fel ca mine! strigă de parcă indignat.
— Și cum este asta? imi bat joc. „Nu sunt un cititor de gânduri, Sebastian. Nu mai vorbi în ghicitori.”
— Crezi că îmi place asta? Aruncă-ți brațele în aer „Urăsc să fiu așa și urăsc că îmi pasă de tine”.
Mă încruntă, surprins. E în regulă că ai venit ... Nu este ceea ce mă așteptam să spui. „Când nu
acasă..."
Se încruntă dezgustat. „Cum naiba aș putea să mă culc cu altcineva, April, când ești tot ce mă pot
gândi? Te-am lăsat să presupui asta pentru că știam că te va face să pleci.”
"De ce este atât de dificil?" ฀ optesc eu. „Nu ar trebui să fie atât de greu”.
"Nu știu."
Fac un pas spre el și el se dă înapoi ca și cum aș fi un animal sălbatic. Știu sigur că, dacă vreau ca asta
să funcționeze, trebuie să fac un pas și să-l ajut. Nu poți face asta singur. E stricat. Poate mai mult decât
mine, și asta e mult.
O urăsc pe fosta lui soție pentru ceea ce i-a făcut.
— Seb, spun eu încet. Cercetați prea mult asta. Trebuie să nu te mai gândești la trecut... sau la
viitor. Nu există presiuni sau așteptări între noi.”
Îmi prinde obrazul, iar ochii lui înspăimântați îi țin pe ai mei.
„Gândește-te acum, pentru că asta e tot ce avem”, îi spun.
Pieptul lui se ridică și coboară.
„Dacă vrei să avem o șansă, trebuie să vorbești cu mine”, șoptesc eu.
— Nu vrei să știi ce rahat e în capul meu.
Emoția mă copleșește și, deodată, o fac. Vreau să știu totul despre acest bărbat frumos. Cel bun cel
rau si cel urat.
Există un sentiment între noi. O apropiere. O intelegere.

Frică.
Mă așez pe canapea, neștiind ce să spun, iar el stă vizavi de mine. Pune-ți coatele pe genunchi și
lasă-ți capul în timp ce îți storci mâinile. Este clar stresat.
"Vrei o bautura?" Întreb.
El dă din cap.
Ma ridic si ma uit in frigider. „Am doar vin”.
"Asta va fi."
Turnam doua pahare si ii dau unul. Mă las pe scaunul meu și luăm amândoi o înghițitură în tăcere.
— Unde vrei să ajungă asta? Întreb. — Într-o lume perfectă, ce se întâmplă în această poveste, Sebastian?
„Am reparat-o”.
„Asta vrei? Să-l repar?” Repet pentru a mă asigura că am auzit corect.
Dă din cap în timp ce înghiți.
Progres.
— Asta vreau și eu, Seb.
Se încruntă, parcă surprins de răspunsul meu.
Mă gândesc la povestea mea și la toți terapeuții pe care i-am văzut de-a lungul anilor.
Niciunul din sfaturile lui nu părea să mă ajute. Un terapeut în special vine la mine. Întotdeauna și-a
dorit să mă abțin de la sex pentru că a considerat că este contraproductiv pentru mine să construiesc
orice formă de intimitate.
— ฀ tii ce se întâmplă cu noi? Întreb.
Ridică o sprânceană. "Lumineaza-ma." El mormăie sec.
„Am sărit un pas. Am trecut de la flirtul drăguț într-o cafenea într-o zi, la tu m-ai sufocat și mi-ai
dat mintea într-un bordel în următoarea.”
O urmă de zâmbet îi străbate chipul. Îi place amintirea aceea.

„Am ratat etapa întâlnirilor, Seb. Nu am construit niciodată acea prietenie sau încrederea care vine cu
ea.”
Se încruntă, procesând cuvintele mele.
Dacă aceasta este.
„Gândește-te la asta”, spun cu un scop reînnoit. „Suntem atât de bine împreună din punct de
vedere fizic, dar din punct de vedere emoțional, suntem inutili. Ori suntem al naibii de tare, ori ne
luptăm mai tare. Nu este nimic la mijloc. Fără lumină sau umbră. Nicio relație nu poate suporta asta,
indiferent cât de mult ne-am dori ca asta să funcționeze.”
„Nu putem schimba trecutul, April. Aș vrea să pot."
Zâmbesc blând, plin de speranță pentru prima dată în toată săptămâna. "Dar noi putem." Se
încruntă.
— Dacă ne întoarcem?
"M-ai pierdut."
„Încheierea ta se bazează pe sex, nu? Răspunzi doar la aventuri de o noapte și sex plătit, iar apoi
dimineața te sperii pentru că crezi că îmi datorezi mai mult.”
Expiră puternic de parcă ar fi dezgustat și știu că am dreptate.
— Atunci hai să-l luăm de pe masă cu totul.
"Ce?" Îi strică fața.
„Să fim împreună și să nu facem sex”.
„O atracție ca a noastră nu poate fi îmblânzită, April. Nu este atât de simplu.”
"Putem incerca."
"De ce ai vrea să faci asta? Sexul este singurul lucru care funcționează între noi."
Mă ridic și mă apropii să mă așez în poala lui. Îi dau părul negru de pe frunte și îl sărut ușor. — Pentru
că știu că suntem mai buni decât asta.
Mă uit în ochii lui mari și frumoși, căprui, atât de torturați și imperfecți, și îl sărut din nou, buzele
noastre sprijinindu-ne una pe ale altora.
„Nu pot fi cu tine și nu…” Vocea lui se stinge. "Nu puteam ..."
— Iubito, ascultă-mă. Îi iau fața în mâini. „Avem ceva și este departe de a fi perfect, dar merită
încercat. Din momentul în care ne-am întâlnit, am știut că este special și, desigur, amândoi am
făcut greșeli monumentale, iar tu ai fost un adevărat nesimțit uneori.”
Mișcă-ți buzele pentru a nu mai zâmbi.
„Dar până la urmă, modul în care navigăm lucrurile de aici contează, nu?”
Își trece tandru mâna pe spatele meu în timp ce mă ascultă.
— Și în plus, Roma nu a fost construită într-o zi. spun plin de speranță.
— Îmi pare rău că trebuie să te descurci cu rahatul meu. murmură el.
Inima mi se contractă și îi îndepărtez părul de pe față. „Nu este vina ta. Nu-mi cere niciodată scuze
pentru că sunt sinceră. Știu mai bine decât oricine că mintea poate fi un loc întunecat și că nu avem
control asupra lucrurilor care ne modelează. Sincer să fiu, Sebastian, nici nu știu cum sunt atât de
normal acum. De obicei, eu sunt cel care s-a încurcat”.
Zâmbește în timp ce limba lui alunecă încet pe buzele mele întredeschise. Deschid ochii să văd că
ai lui sunt bine închise.
Tandrețea dansând între noi ca un cântec.
Poate avem o șansă.
Ne sărutăm iar și iar, iar emoția vine când ne îmbrățișăm.
Fara sex!
Durere pe termen scurt pentru beneficii pe termen lung. O, ce fac? Mă îndepărtez de el.
— Fără sex, îți amintești?
Ridică o sprânceană. „Hai, trebuie să glumești de mine. Nu avem cum să nu facem sex.
Atractia dintre noi este prea puternica.”
"Vreau să încerc. Dacă nu ai fost pentru tine, atunci pentru mine."
Se încruntă.
— Nu ești singurul rănit aici, Seb, și știu că asta este pentru mine. Trebuie să-mi adun lucrurile acum
sau să renunț cu totul la relații. Am treizeci și unu.”
Îmi oferă primul zâmbet autentic al zilei și inima mi se topește. — Ai destul timp.
— Ha, spui asta doar pentru că ești mai în vârstă.
El râde. "Poate."
Știu că dacă stau în poala lui și mă sărut așa, mă voi apleca peste canapea.
doua minute. Mă ridic și el mă trage repede înapoi în poală.
„Nu încă”, spune el. „Nu te-am îmbrățișat de patru zile, aprilie. Am nevoie de mai mult
timp.” El mă strânge strâns cu capul la piept și zâmbesc în timp ce speranța înflorește.
Dulce domnul Garcia este într-o ligă a lui.
Nu o am des. Mă face să apreciez mai mult când o fac.
Buzele lui cad pe sfarcul meu și el trage ușor de el cu dinții.
— Auzi. Mă îndepărtez de el. „Ține minte: fără sex”.
„A fost o mușcătură. Pena mea nu era nici pe departe aproape de Motherload."
Râd. „Încărcătura maternă. Așa îi spunem acum?
"Poate." El zambeste. — Are un inel. Mușcă-mi din nou sfarcul.
"Având." Râd.
Ne umplu din nou paharele și îi trec pe ai lui. El o ține în aer și eu o lovesc pe a mea de a lui.
„Cu ce prăjim?” Întreb.
„La cel mai ridicol experiment social din toate timpurile”, mormăie el sec.
„Retragerea sarcinii mamei”.
Am râs și a râs și el. Tacem in timp ce ne uitam unul la altul.

unul pe altul, aerul învârtindu-se cu ceva nou.
Speran฀ ă.
Uită-te în jurul apartamentului meu. "Deci ce facem acum?"
Nu m-am întâlnit cu nimeni la nivel platonic de mult timp. Întotdeauna a fost condus de
sex. "Nu am nici o idee." dau din umeri. "Uită-te la porno?"
"Merge pentru mine."
Râd. — E un maniac sexual, domnule Garcia.
„Și ești excelent în pat, ai fost perfect potrivit”.
„Nu, ești la următorul nivel”.
"Poți vorbi. Nu am întâlnit niciodată o femeie ca tine. Ești mai încărcat sexual decât
mine."
Îmi rămâne gura căscată când mă prefac groază, „Nu sunt”.
Ridică o sprânceană.
Îmi strâng degetele. "Puțin."
„Voi supraviețui”. El zambeste.
Îi zâmbesc prost, îmi place acest joc. Și bineînțeles că îmi va rezista. Nu trebuie să te uiți la corpul
tău frumos ca mine.
„Hai să facem un pariu”
"Care este premiul?"
— Hmm. Mă gândesc pentru o clipă... ce este ceva ce nu și-ar dori niciodată să fac bine. ... acest
„Dacă cedezi în fața mea, trebuie să mă lași să te trag cu un vibrator cu curele”.
Adulmecă vin prin nas. — Ce naiba? Pârâie în timp ce se lansează într-o criză de tuse totală. Își bate
pieptul, mortificat. — Asta nu se întâmplă, la naiba.
"Ei bine, atunci, ține-ți pula departe de Motherload."
El își aruncă capul pe spate și râde, la fel și eu. E atât de bine să râzi împreună.
Devine serios. „Ce primesc dacă câștig? Ceea ce voi face, apropo. "
"Ce vrei?"
— Hmm, posibilitățile sunt nesfârșite. Închide ochii. — Lasă-mă să răspund la asta mai târziu.
— Sau nu. Știm amândoi că voi câștiga, oricum.
Ochii lui se întunecă și energia este din nou acolo între noi.
Este atomic.
Trebuie să schimb subiectul. „Trebuie să ne întoarcem la tine acasă”, îi spun.
Fața lui cade. "De ce?"
„Pentru că, în calitate de reprezentant legal, amândoi știm că a fi aici nu este decizia corectă. Mai
ales cu Theodore dispărut. Dacă ceva ar merge prost și ar ieși la lumină că te-ai strecura.Își dă ochii
"
peste cap. ...
— Îmi fac o valiză și voi veni la tine acasă.
Deschide gura să spună ceva și apoi îl închide repede din nou.
"Ce?"
"Orice."
"Spune-o."
„Mâine voi juca la un turneu de golf”.
"Y?"
— Trebuie să plec ridicol de devreme.
"Sebastian, sunt mai mult decât capabil să mă distrez câteva ore."
Ochii lui întunecați cutreieră peste corpul meu de parcă și-ar fi imaginat ceva. "Facand ce?"
"Nu aia." fac ochii mari. "Scurge-ți mintea."
„Se pare că corpul meu nu are voie să intre, așa că…” El ridică din umeri. "Sa mergem."
Intru în camera mea și îmi scot geanta de noapte din dulap. Sebastian intră în camera mea și
se uită în jur. Se duce la rafturile mele și studiază cu atenție ramele mele. "Cine este aceasta?"
— Ea este sora mea Eliza, iar acesta este Nathan.
o ridică "Ea arata ca tine."
Zambesc. "Ea face."
— Dar ei, băiete?

„Acesta este partenerul tău. Este chirurg”.
Dă din cap și pune rama înapoi pe raft. "Cine este aceasta?"
"Părinții mei."
O pune la loc pe raft și apoi ridică o piatră. "Ce este asta?"
— Stânca mea norocoasă.
El zambeste. — Ai o piatră norocoasă?
Zâmbesc, simțindu-mă timid. "Uh-huh."
Îl întoarce și se uită în jos. — Ce noroc a adus?
"Te-am găsit."
Ochii lui se ridică să-i întâlnească pe ai mei și zâmbește blând. "Tu ai făcut-o." O pune la loc pe raft.
— Dar te-am găsit prima dată.
Mă gândesc la el venind la cafenea pentru cafeaua mea proastă, zi după zi. „Știi, au fost o
mulțime de coincidențe ciudate între noi doi”, spun eu.
"Ce?"
Îmi mușc buza pentru a-mi ascunde zâmbetul. — Ai spus exact acel rând în ziua în care ne-am
întâlnit.
"Am facut?" Întrebare surprinsă.
Dau din cap.
— Care au fost coincidențele?
„Te-am văzut pe stradă în dimineața în care ne-am întâlnit. I-ai dat bani unui vagabond de pe
stradă. După aceea, ai intrat în cafeneaua mea.”
Zâmbește blând de parcă și-ar fi amintit. „Atunci am întâlnit-o pe această blondă frumoasă cu o
fundul fierbinte.
— Cine a făcut o cafea bună?
„O cafea groaznică”, mă întrerupe el.
— Te-ai tot întors pentru că a fost atât de bine.
„Am încercat să avertizez oamenii să iasă. Datoria de a avea grijă de umanitate.”

Râd. „Și, în același timp, eram stricat și îmi căutam un alt loc de muncă”.
Nu-i place această parte a poveștii. „Nu-mi aminti asta”.
Ezit, nu sunt sigur dacă ar trebui să continui, dar vreau să trec peste asta cu el. Nu am discutat
totul. — Și ai venit la club.
Îmi trage șoldurile spre ale lui. — Și te-am sugrumat.
„Ai făcut mai mult decât atât. Mi-a uimit mintea.”
Aerul dintre noi trosnește de electricitate.
„Și am avut două săptămâni minunate împreună... până.”
Su îmi bagă o șuviță de păr în spatele urechii. „Ajunge cu epava trenului. Nu vreau să vorbesc despre
asta, murmură el pe buzele mele în timp ce mă sărută încet.
„M-am îndrăgostit de tine atunci și m-ai împins deoparte”.
Se înțepenește și se îndepărtează de mine. "De ce trecem peste rahatul asta?"
— Nu te gândești niciodată la aceste lucruri?
— Nu dacă mă pot abține.
"De ce nu?"
— Pentru că tot ceea ce văd sunt o mulțime de motive pentru care nu lucrăm.
Mi-am întins mâinile larg. — Și totuși iată-ne.
Îmi iau geanta de noapte și încep să-mi arunc hainele în ea. Îmi fac geanta, niște haine pentru
mâine și chiar niște haine de lucru pentru luni. Nu știu de ce simt nevoia să-i spun totul pentru el, dar
știu.
„Aceasta este ultima noastră șansă, Seb. Dacă nu înțelegem bine de data asta, mă voi duce acasă
în America și nu te voi mai vedea niciodată”.
— Este un avertisment?
"Nu."
— Atunci de ce să men฀ ionez asta?

„Vreau să știi de ce acest lucru este important pentru mine. Nu sunt prea dramatic, dar
trebuie să mă dezbrac și să încerc cu adevărat din nou de data aceasta.”
Expirați puternic. „De ce te-ai gândi la rahatul ăsta? Nu va merge. Sexul nu are nimic de-a face
cu problemele noastre.”
Poate ai dreptate și asta e total ridicol. „Terapeuta mea mi-a spus să fac asta ani de zile și nu am
vrut să o fac niciodată. Dar în seara asta, m-am gândit că poate era doar persoana cu care eram în
acel moment”.
"Oh." Prefăte că zâmbești. "Asta mă face să mă simt mult mai bine. Nu te-ai putea opri să faci
sex cu el, dar ești mai mult decât fericit să te oprești cu mine." Se duce la ușa dormitorului meu. —
Nu vreau să-ți aud nenorocitul de rahat, April. Vii la mine acasă sau nu?
„A avea o conversație nu este o rahat, Sebastian”, strig eu.
"Asculta." Își pune capul pe spate în jurul tocului ușii. „Îmi place să fac sex. Dacă aș dori o ședință
de terapie platonică, aș merge la un terapeut exuberant de scump pentru sfaturi inutile.”
„Și nu-ți da ochii peste cap la mine”, se răstește el.
Serios, acest om este un idiot. Nu poți măcar să înțelegi de unde vin?
— Ei bine, fac asta pentru mine, am pufnit.
"Grozav. Fă-ți lucrul cel mic pentru tine și o să mă masc lângă tine pentru mine."
Îmi dau din nou ochii peste cap.
„Și să nu fii surprins dacă o parte din esperma mea își găsește drum în gura ta virginală.”
Zambesc.
"Doar spune." Ridicați mâna. „Termenul strangulat poate să fi găsit un nou sens”.
„De ce ești așa de maniac sexual? Tot ce te gândești va veni.”
„Pentru că ești incredibil de fierbinte. Acum grăbește-te sau plec fără tine.” Iese din dormitor
și îl aud luând cheile și se îndreaptă spre ușă.
îi zâmbesc. Relația mea profundă și semnificativă cu domnul Garcia nu a fost tocmai dulce și
înțelegătoare, dar este un început.
Și asta e tot ce cer.
"Aprilie!" Geme.
Îmi iau geanta și mă îndrept spre u฀ ă. — Vin, dragă.
Aud dușul oprindu-se în timp ce stau întins în pat și stomacul îmi flutură. Sebastian și cu
mine ne-am sărutat în garaj înainte chiar să intrăm, în bucătărie, pe hol, la jumătatea scărilor, și e
clar că nu m-am gândit deloc la acest plan.
Suntem fierbinți împreună și poate că are dreptate.
Vreau doar să-l trag acum.
Nu.
Ea iese din baia privată cu un prosop alb în jurul taliei. Ochii îmi călătoresc pe trunchiul lui gros și
ondulat, iar respirația îmi ține.
Sebastián García este un bărbat incredibil de frumos.
Ochii lui ii intalnesc pe ai mei, isi desface prosopul si il lasa pe jos.
La naiba... perfecțiunea.
Este înalt, întunecat, musculos și are cei mai mari ochi căprui pe care i-am văzut vreodată. Acest
bărbat este simbolul sexualității.
Penisul lui gros și dur îi atârnă greu între picioare și se urcă pe pat lângă mine. Se întinde pe
spate și își pune mâinile în spatele capului.
Emoția începe să-mi inunde corpul.
— Vrei să faci ceva? întreabă el dezinvolt.
Îmi înghit nodul din gât, în timp ce ochii îmi zăbovesc pe penisul lui umflat. Venele groase
parcurg lungimea acestuia. "Nu."
"Bine." Se ridică și ia o sticlă de lubrifiant din pat. O deschide și o ține. "Ultima sansa."
incep sa bat.
„Fă-te KO”, șoptesc eu în timp ce mă întorc lateral spre el. Îmi sprijin mâna pe cot pentru a
ajunge în poziție pentru a urmări spectacolul.
Ea se sprijină pe spate de tăblie și își desfășoară picioarele. Mă uit cum își freacă lubrifiant pe penisul tare și
își dă o lovitură lungă și puternică.
La dracu.
Își trece mâna peste capăt și apoi se întoarce cu forță la bază. Ochii lui mijiți îi întâlnesc pe ai
mei. — Ai de gând să mă săruți în timp ce fac asta, iubito? cel
฀ opte฀ te el.
Eu dau din cap. Știu că dacă îl ating pe undeva, totul s-a terminat.
Sunetul vocii lui răgușite, tăcută ... Este sunetul diavolului.
Loviturile lui devin din ce în ce mai puternice și mușchii brațelor și pieptului se flexează în timp ce
lucrează.
Oh la naiba ... Acesta este cel mai prost plan vreodată.
La ce mă gândeam?
Își desfășoară picioarele în timp ce respirația i se accelerează. Mă ridic, incapabil să acționez fără interes.
dă-mă dracului
Își aruncă capul pe spate și geme, iar eu jur, îl simt între picioare. Nu am întâlnit niciodată un astfel
de bărbat sexual. Din ce în ce mai tare, patul începe să se miște sub mine cu sunetul gemetelor ei. Stau
nemișcat, fascinat de cel mai bun porno pe care l-am văzut vreodată.
Lubrifiantul este zgomotos, sorb și trosnește.
Ma innebunesti.
„Aprile, dracului, dragă, treci pe mine”, șoptește el.
Doamne , vreau.
„Continuă”, răsuflesc.
Cu ochii ațintiți asupra ai mei, strânge din dinți și își permite cu adevărat să-l aibă. Îmi dau seama după
respirația lui că este aproape.
Îmi țin respirația și el geme, profund și gutural, în timp ce cum alb fierbinte îi curge pe stomac.
Mă uit la el uimită, apoi, fără să mă gândesc, îmi las capul în jos și îmi trec limba peste excitarea
lui.
Îi lins din nou și din nou, până când mâna lui se duce la ceafă în timp ce mă privește.
Vreau atât de mult.
Strângerea lui de părul meu se strânge și își strânge pumnul, trăgându-mi fața la a lui.
"Saruta-ma." Buzele lui le iau pe ale mele și geme în timp ce se gustă.
Ne sărutăm ca și cum am avea tot timpul din lume.
Sunt pierdut.
Acest bărbat frumos îmi face lucruri.
— Ai un gust bun, murmur eu pe buzele ei. Mă oprește să stau deasupra lui, cu excitarea lui
umedă sub mine. Mă palpită de dorință, ud și umflat.
Bătăile inimii noastre se aprind împreună ca una singură.
„Trebuie să te repar”, respiră el în timp ce mă îmbrățișează.
"Niciun bebe." îl sărut din nou. "Aștept."
"Astfel încât?"
"Pentru mai mult."
Ochii lui caută pe ai mei. Un curent subteran de emoție curge între noi.
Nu știu cum am trecut de asta fără să-l ating.
Stiu ce vreau.
Voi încerca orice pentru a-l obține.
"Aprilie." Simt un sărut blând pe buze. „Eu plec, dragă. Voi fi acasă în câteva ore.”
Mi se deschid ochii. "Bine." Îmi trec brațele în jurul gâtului lui. Sebastian este proaspăt
duș și îmbrăcat în haine de golf. Miroase delicios.
"Cât este ceasul?" Îmi încreț fruntea.

"Devreme. Du-te înapoi la culcare."
"Bine." Zâmbesc și cu un alt sărut blând mă părăsește.
Aud garajul deschizându-se și închizându-se înainte ca el să plece.
Nu sunt sigur cât timp adorm după ce pleacă el, dar nu mai cad înapoi într-un somn adânc. Odată
treaz, îmi iau telefonul și parcurg fără rost. Aud un clic în depărtare.
Bentley se ridică și el de parcă ar auzi ceva. Se îndreaptă spre u฀ ă cu urechile ciulite.
Aud ceva jos.
E cineva în casă?
Mă îndrept spre u฀ ă când aud un alt sunet. La naiba... ce este asta?
Văd un iPad mic cu un ecran de securitate lipit de perete lângă ușa dormitorului lui Sebastian. Nu
mai observasem niciodată. Există imagini mici ale fiecărei camere din casă și chiar în ecranul din
stânga jos, văd mișcare.
Ce?
Mă aplec să văd mai bine. Mă uit la silueta — sunt îmbrăcate în negru, cu măști de schi pe —
mergând pe hol înainte de a intra în birou.
Îmi țin respirația în timp ce persoana își îndepărtează balaclava, cu ochii mari de groază.
Helena, fosta soție a lui Sebastian este în casă.
Ce naiba caută ea aici?
Inima îmi bate repede în timp ce mă uit la ecran. Ce naiba caută ea aici?
Ea deschide sertarul de sus al biroului ei și zdrăngănește în jurul lui, în mod evident căutând
ceva.
La dracu.
Îmi iau telefonul și formează numărul lui Sebastian, dar sună și sună.
„Răspunde”, șoptesc eu.
Apelul se termină și formez din nou numărul. Sună din nou.

Mă uit cum Helena începe să treacă prin sertare.
Nici măcar nu pot să merg acolo pentru că nu vreau să mă vadă.
Îmi imaginez chipul când sunt aici și presupunerile pe care le-ar face.
Oh, la naiba.
— Ce naiba cau฀ i? Îmi strâng capul în panică.
Se mută la dulapul de dosare și scoate sertarele. Toate sunt blocate.
Căută prin sertarele biroului și în cele din urmă scoate un mic set de chei.
Oh, nu, nu este așa. Nu știu ce cauți, dar nu primești. Mai ales nu în
tura mea.
Asta e!
După ce merg în vârful picioarelor către ușile duble și ies pe balcon, apelez la 999.
Salut, ce serviciu ai nevoie? Pompieri, ambulanță sau poliție.”
„Bună”, șoptesc eu. "Polițist."
— Te pun înăuntru.
Telefonul sună și cineva răspunde: „Bună poliție”.
„Bună, e un intrus în casa mea”, îi șoptesc.
"Unde ești?" întreabă bărbatul calm.
„Sunt afară, pe balconul de la etaj, iar intrusul este jos. Îi urmăresc pe camerele de securitate.”
— Știu ei că ești acolo?
„Nu, nu cred. Trimite pe cineva repede. Habar n-am ce fac”.
"Care este adresa ta?"
Ii spun repede adresa.
„O mașină va fi acolo în curând. Stai unde ești. Mai este cineva în casă?
"Nu." Inima îmi bate în piept. „Casa îi aparține lui Sebastián García, dar el nu este acasă”.
— Politicianul?
„Da, el este”.
Îmi vine un gând. Ce se întâmplă dacă Sebastian vine acasă să o găsească în biroul ei trecând
prin lucrurile ei? El va înnebuni și cine știe de ce este capabilă.
„O, Doamne, te rog grăbește-te”, șoptesc eu.
"Ramai pe linie."
„Nu, trebuie să o privesc cu camerele de securitate înăuntru. Grăbește-te!” Închid și pornesc

telefonul în liniște. Deschid ușile în liniște și mă strec înăuntru, tocmai la timp s-o văd cum se luptă
cu cheile. Se întoarce spre birou și Bentley intră.
Ea lovește piciorul pentru a scăpa de el, iar eu văd roșu.
Nu te băga cu câinele, cățea.
Se apropie din nou de ea și ea îl lovește cu piciorul. Ceva se sparge în mine.
Furia îmi curge prin vene și, înainte să-mi dau seama, stau în pragul biroului.
"Ce faci?" Clic.
Acum trece prin dulap. Ea ridică privirea și ezită.
"Cine e฀ ti tu?" ea intreaba,
Sunt cel mai rău coșmar al tău.
"A฀ tepta." Se încruntă, încercând să-și dea seama de unde mă cunoaște.
„Eu sunt curatatorul. Sare."
Își mijește ochii, fără să mă creadă o clipă.
La naiba, chiar nu vreau să iasă. Trebuie să o țin aici până sosește poliția.
„Am întrebat ce faci”, am mârâit.
"Cine e฀ ti tu?" Ea batjocorește.
Îmi încrucișez brațele peste piept. „Nu contează cine sunt eu. Ce dracu faci aici?
„Am venit să-mi vizitez câinele”. Împinge ceva la spate.

"Mincinos."
Neliniștea mă pune stăpânire. Ce are ea în mână? Este un deschizător de scrisori?
Ea nu ...
Ea este periculoasă?
La dracu.
— Ce ai la spate? cer să știu.
"Orice."
Sunetul sirenelor care răcnesc pe stradă mă cuprinde, iar când mă uit pe fereastră să văd poliția, ea
fuge. O alung cu toată viteza, afară din birou și pe hol. În timp ce alergăm spre bucătărie, degetul meu
se prinde de covor și zbor cu capul înainte pe blatul de granit.
Durerea aprinsă îmi sfâșie craniul. Vederea mi se estompează și cad

Eu de obicei. Aud ușa de la intrare deschizându-se în depărtare.
Voci off.
Panică.
Durere.
Întuneric.
douăzeci și unu
Sebastian
Ecoul bățului care se conectează cu mingea poate fi auzit în timp ce rezonează în jurul nostru.
Julian ridică o sprânceană, zâmbind, fericit de lovitura.
„La naiba,” mormăi eu dezgustat.
Verific crosele din geanta mea de golf, calculând cât de departe trebuie să lovesc mingea. hmm, care?
Mă hotărăsc pe fierul de călcat nouă, îl scot și curăț capul.

Spencer își scoate prosopul ca să facă același lucru și se înfioră. Își duce prosopul de mână la nas
și îl împinge cu dezgust. — La naiba, asta miroase a rahat.
Scot o minge și merg spre tee.
Spencer își miroase din nou prosopul de mână. „Oh, la naiba. Miroase ca o geantă de cățea transpirată.”
Mă poziționez să lovesc mingea.
În spatele meu, îl aud pe Spencer inspirând încă o dată. „Nu, sac cu minge
transpirat. Miroși asta, stăpâne.” Îi întinde prosopul lui Julian. „Miroase asta ca o pungă
transpirată de mingi sau o pungă de curvă transpirată?”
— De unde pot să știu asta? întreabă sec Julian. „Nu am mirosit niciodată niciunul dintre acele
lucruri”.
Spencer râde, clar amuzat.
„Taci,” mormăi eu în timp ce îmi aliniez clubul. O arunc înapoi peste umăr și exact când sunt
pe cale să lovesc...
„Miroase foarte rău”, spune Spencer, rupându-mi concentrarea.
Am lovit mingea și trage în lateral.
— La naiba, Spencer! Clic. "Taca-ti gura. Plec din cauza interferențelor.”
Îmi întinde prosopul de mână. „Dacă ai putea mirosi chestia asta, ai ști ce spun”.
Îl iau de pe el și îl pun în coșul de gunoi când trec pe lângă el.
"Să ai o călătorie plăcuta". Spencer pufni la coșul de gunoi din spatele meu.
Mergem spre mingea mea. „Așadar, April a decis că nu vom mai face sex”, spun eu.
Cei doi băieți își încurcă fața. "De ce?"
dau din umeri. "Nu stiu. Ceva despre intimitate sau ceva prostii.”
„Ce nu are sexul de-a face cu intimitatea?” întreabă Masters.
"Spune-mi. Se pare că terapeutul ei i-a spus să facă asta de ani de zile, dar ea nu a vrut să o facă cu
nimeni înaintea mea."
Ochii băieților îi întâlnesc pe ai mei.
„Da, asta am crezut și eu. Practic, eu sunt singurul cu care poate să nu mai facă sex. Prietenii
vechi încă îl mai au." Expirez puternic. "Și ia asta... chiar a făcut un pariu. Dacă cedez și fac sex
cu ea, ea vrea să-mi tragă fundul cu o curea."
Chipul lui Julian cade îngrozit în timp ce Spencer își aruncă capul pe spate și râde în hohote. Dă-
mi naiba, Seb. Pentru cineva cu un nume atât de inocent, ea este cu siguranță o deviantă a
naibii.”
Mi-am pus ochiul alb. — Ei bine, fii sigur că nu se întâmplă.
"Ce nu este?"
„Toate cele de mai sus. Nu te dracu cu ea sau cu mine. Ajungem la mingea mea și o trag din
copac. Auzim un telefon care sună undeva.
"Telefonul cui este acesta?" întreabă Masters.
„Nu este al meu”, răspund. „Am lăsat-o din greșeală pe a mea în mașină”.
Sună un zgomot. Cineva are un mesaj text.
Spencer o scoate pe a ei din geanta de golf și citește textul. — O, du-te dracului. Își trage mâna
pe față. „Nu asta. Orice în afară de asta.
"Ce?"
— Charlotte vrea să meargă la cină acasă la Edward.
Masters și cu mine am râs. Cumnatul lui Spencer este dezastrul existenței ei.
„Soție fericită, viață fericită”, răspunde Masters degajat. "Ar putea fi mai rău. Poate vrea să te
tragă cu un vibrator."
Au râs amândoi și mi-am dat ochii peste cap. ... din nou.
La naiba.
— Călărește pe pula aia groasă și falsă, băiete. Spencer îmi face cu ochiul.
Masters își răsucește șoldurile și se preface că plesnește ceva.
Expiră puternic când îmi fac următoarea lovitură. „Nu știu de ce le spun ceva învinșilor”.
— Pentru că ai nevoie să te ducem la spital când ea te întrerupe.
Ei râd din nou.
Îmi trântesc bâta înapoi în geanta de golf și alerg în direcția mingii mele. „Am nevoie de prieteni noi”.
Patru ore mai târziu, mă urc în mașină pentru a-mi găsi telefonul unde l-am lăsat, încărcat.
o ridic.
7 apeluri pierdute: aprilie
Este ciudat. Ea nu mă sună niciodată. Îi formez numărul.
Ai ajuns la April Bennet. Îmi pare rău că nu pot accesa telefonul acum. Vă rugăm să lăsați un mesaj și vă
voi suna cât mai curând posibil. O zi plăcută."
"Hei iubito. Sunt în drum spre casă acum", lasă el în mesageria vocală.
O oră mai târziu, mă întorc pe strada mea și văd două mașini de poliție parcate pe aleea mea. Ușa
din față a casei este deschisă și văd oameni mișcându-se înăuntru. "Ce naiba ...?"
Aprilie.
Mă opresc și mă repez înăuntru. "Ce se întâmplă?"
Polițistul se întoarce spre mine. „Domnule Garcia?
"Da."
— Se pare că ai avut o invazie acasă.
— Unde-i April? bâlbâind.
„A fost dusă la Spitalul Memorial cu ambulanța”.
— E rănită? icnesc.
„A sunat la serviciile de urgență pentru că era cineva în casă. Când a sosit mașina de patrulare, au găsit-
o inconștientă”.
Am ochii mari. — Ce naiba?

„Curățăm casa după amprente, dar, din păcate, camerele de securitate

nu înregistrau. Ai idee de ce au plecat? "
"Este imposibil. Ei înregistrează mereu."
"Da, dar-"
Ea este ranita.
"Nu acum!" țip în timp ce panica mă copleșește. Mă întorc și fug la mașina mea. Decolare
cu viteza maxima.
Ai fost împușcat?
Prind strâns volanul și conduc ca un nebun.
Traficul este blocat și îmi trec mâinile prin păr frustrat. "Sa
mergem!" ฀ ipăt.
Telefonul îmi sună prin difuzoarele mașinii. Este Spencer.
Dau clic pe accept. "Oh, Doamne!" ฀ ipăt. „A fost un jaf în casa mea. April e rănită. A mers la
spital cu o ambulanță”.
„Ce naiba? E bine?"
„Nu știu, sunt în trafic și...” Mă uit pe drum pentru a vedea că traficul stă nemișcat pe
kilometri. — La naiba! Am lovit volanul.
— Ce spital? el intreaba.
"Monument."
"Ne vedem acolo."
Am apăsat butonul de finisare și fac o întoarcere în mijlocul drumului. Mașinile claxonează.

Urc peste trotuar și fac colț pentru a lua o scurtătură. Douăzeci de minute mai târziu, mă
opresc pe loc în fața Spitalului Memorial. Cobor din mașină și fug spre zona de recepție.
"
„Bună ziua. A-April Bennet a fost cumpărat de ambulanță ...
Doamna falsifică un zâmbet, parcă enervată de grosolănia mea. "Buna ziua."

"Da buna ziua." fac ochii mari. Nu am timp de tine, cățea. "Unde este ea?"
Femeia scrie încet detaliile în computerul ei și apoi așteaptă.
"Bun-"
— Mă uit, domnule, mă întrerupe el. — Care era numele de familie?
Bennet.
Ea se uită din nou.
„O, Doamne... te grăbești?” răstesc eu. „Nu am timp pentru asta.”
Ochii femeii se ridică să-i întâlnească pe ai mei, apoi se întorc încet la computerul
ei.
Pentru Dumnezeu.
„Iată-l”, răspunde el, monoton. „Ea este încă în accident și urgență”.
"Unde este aia?"
„Ieși înapoi pe ușile din față și întoarce-te la dreapta. Are vreo cincizeci de metri. Veți
vedea un semn mare pentru accidente și urgențe.”
"Mulțumesc." Fug pe uși, în jos la A& E, și mă duc la recepție. — Bună, prietena

mea April Bennet a fost adusă cu ambulanța, răsuflesc.
Asistenta ridică privirea și se uită la el de două ori. „Domnule Garcia?
Oh, nu, mă recunoaște. — Da. Unde e April, te rog?
Scrieți pe computer.
Pentru numele lui Dumnezeu, știe cineva ce se întâmplă pe aici?
Luați loc, domnule. O să pun o asistentă să vină să-l ia”.
— Trebuie să intru acum! Clic. „Este o urgență”. Ochii mei îi țin pe ai lui. "Vă rog."
Ea expiră, se ridică și deschide ușa de securitate. — Aici te rog.
O urmăresc pe hol până în ceea ce pare o cameră de sortare. Există numeroase paturi
într-o cameră imensă. Fiecare pat este înconjurat de o perdea.
"În acest fel." Mergem într-o cabină și ea se uită. "Buna ziua". Ea zambeste. — Am aici partenerul
lui April.
„Da, haide”, răspunde o voce masculină.
Femeia închide cortina și îmi cade fața. April stă întinsă în pat cu un ochi întunecat, violet. Îmi
oferă un zâmbet somnoros. Un doctor este cu ea.
"Oh Doamne." Alerg lângă ea, mă aplec și îi sărut tâmpla. "Esti bine?" șoptesc în timp ce îi
periez părul de pe frunte.
Ea dă din cap cu un zâmbet blând. — Sunt bine, Seb.
„Nu ești bine. A suferit o comoție severă”, îl întrerupe medicul.
"Ce s-a întâmplat?" Întreb.
— Cineva a pătruns în casă.
— Te-au lovit?
"Nu." Ea pufnește. „Am alergat după ei și m-am împiedicat de covor. Am căzut pe blatul de
marmură din bucătărie”.
Am ochii mari. — I-ai urmărit?
„Scuzați-mă”, spune doctorul. — Mă întorc într-o clipă. El iese din cameră, iar eu mă aplec și îi sărut
"
fruntea lui April. „Îmi pare atât de rău. Mi-am lăsat telefonul în mașină și...
Sebastian, era Helen.
Mă îndepărtez să mă uit la ea. "Ce?"
„Era Helena în casă. O priveam de sus prin camerele lui
supraveghere. Căuta ceva în biroul ei, apoi a dat cu piciorul pe Bentley. M-am despărțit și am
mărșăluit acolo”.
Mă încruntă, imaginându-mi scenariul.
Sebastian avea ceva ascuns la spate. A luat ceva din dulapul ei. O urmărea ca să-l recupereze”.
Sângele îmi este rece și bătăile inimii îmi bat în urechi. "Ce-a fost asta?"
— Nu vedeam, dar l-a scos din dulap.

— Ai spus asta altcuiva? ฀ optesc eu.
Ea scutură din cap. „Nu, am vrut să vorbesc mai întâi cu tine. Ea nu m-a recunoscut”.
Adrenalina îmi curge prin vene. "Nu spune nimanui. Spune că nu ai văzut nimic.”
„Va fi în fața camerei”.
— Nu înregistrau.
"De ce nu?" Ochii lui April se fac mari. "Ceea ce ai de gând să faci?"
Ce să fac.
Cortina este deschisă. "Este timpul pentru scanarea ta CT." Asistenta zâmbește.
"Nu vă faceți griji". Mă aplec și o sărut pe April pe tâmplă, făcând un zâmbet.

„Odihnește-te iubirea mea”. Îi peri părul de pe frunte. — Te aștept aici, bine?
Îmi aruncă un zâmbet slab înainte de a pleca.
Îmi pun mâinile pe șolduri și mă întorc la perete. Inima îmi bate cu putere și furia îmi umple fiecare
celule.
De data aceasta, Helena a mers prea departe.
22
Sebastian
„Jur pe Dumnezeu, trebuie să oprim această cățea”, șoptește Spencer în timp ce suflă pe cana de
cafea.
Mi-am pus ochiul alb. "Cine spune off?"
"Fac."
— Corect, pentru că ești așa un gangster. am pufnit. — Spencer Jones, mafiot.
„Da, ei bine, blestemata asta de cățea și-a dat seama. Aș putea fi un gangster dacă aș vrea. Ar
putea să o omoare complet. Ești sigur că Masters cunoaște niște asasini care îi datorează o
favoare?
Mă uit în jur cu vinovăție. — Ține vocea jos, șoptesc eu.
„Ce ai luat, asta vreau să știu?” el intreaba. „Ce naiba făcea în casa ta și cum a intrat dacă nu se
atingeau de încuietori?”
— Asta vreau să știu și eu.
Amândoi tăcem așa cum credem.
„Helena nu face nimic fără agendă”, spun eu.
— Știu, dar ce este? întreabă Spencer.
"Bani. Este întotdeauna despre bani cu ea."
— Și cum a persecutat-o?
Am o viziune în care April o alungă pe Helena din casă și zâmbesc, impresionată.

— E o târfă curajoasă, o să-i dau asta. Zambesc.
Garcia? Un doctor vine după colț.
"Da?" mă ridic în picioare.
„Testele din aprilie au revenit. Are o comoție severă, dar este clar că va fi eliberată. Ești bine
să stai cu ea sau ar trebui să sun familia? "
"O să am grijă de ea. Este totul în regulă?"
„Sper că se va recupera complet. Am scris o rețetă pentru analgezice. O să te

doare capul câteva zile. Este norocos”.
"Mulțumesc." îi strâng mâna. "Chiar apreciez."
Doctorul ne lasă în pace și mă întorc către Spencer. — Vrei să intri și să saluti?
Gândiți-vă o secundă: „Nu, e în regulă. Mă voi întâlni cu ea cum trebuie altă dată. Nu ar
avea chef de mine. Totuși, trimite-i cele mai bune urări.” Îmi strânge mâna. „Ține-mă la curent.”
Se îndreaptă spre u฀ ă.
— Spence? Bat și el se întoarce. "Mulțumesc."
Îmi aruncă un zâmbet și cu un scurt semn din cap, se întoarce și pleacă.
Dacă a existat vreodată un prieten fidel, acesta este Spencer Jones.
Lumina soarelui de după-amiază strălucește prin fereastră. April doarme adânc în patul meu și stau
pe un scaun în colțul camerei.
Nu a fost spart niciun lacăt, ceea ce poate însemna doar un lucru. Helena avea o cheie.
Cum?
Lăcătușii ar trebui să vină în curând. Compania mea de securitate a lucrat la sistemele de alarmă
toată după-amiaza. Se pare că funcția de înregistrare a fost dezactivată din interiorul casei în urmă
cu aproximativ trei săptămâni, ceea ce înseamnă că nu este prima dată când Helena este aici.
Ce naiba vrea ea?
Nu am mai putut să-i pun întrebări lui April, încă îi este somnoroasă, dar am această minge de plumb
în adâncul stomacului.
Dacă April s-ar fi lovit mai tare la cap, ar fi putut ...
Imi inchid ochii.
Îmi face rău că lucrurile au ieșit așa cum s-au întâmplat.
— Seb? șoptește April.
Mă ridic și mă deplasez să mă așez pe marginea patului. "Sunt aici iubire." Îi iau mâna în a mea,
mă aplec și o sărut ușor obrazul. — Nu plec. Întoarce-te la culcare.
Ea zâmbește adormită și își închide din nou pleoapele grele.
O țin de mână în timp ce mă uit la fața ei frumoasă. Are cel mai albastru ochi negru pe care l-am
văzut vreodată.
Atâtea gânduri îmi trec prin minte. Atâta ură și resentimente. Sentimente pe care nu m-am gândit
niciodată că le voi avea pentru cineva pe care l-am iubit cândva.
Ce căuta Helen?
Mâine trebuie să vorbim cu poliția și trebuie luată o decizie cu privire la ce vreau să fac cu asta.
Știu ce vreau să fac.
Îmi imaginez mâna în jurul gâtului Helenei. Nimic nu mi-ar face mai multă plăcere decât să o
sugrunt pe cățeaua aia.
Doar daca…
aprilie
Aroma delicioasă a baconului și a ouălor mă trezește din letargie.
Mă întind și mă uit în jurul dormitorului lui Sebastian. Doamne, ce zi este azi?
Simt că mi-a fost frig de o săptămână.
Ma ridic si ma duc la baie. În timp ce mă spăl pe mâini, mă privesc în oglindă și mă înfioră.

Ochiul meu este închis și atât de învinețit încât devine un albastru adânc. Aplic ușor țesutul
umflat și inflamat din jurul sprâncenei, tresărind.
La naiba, am făcut o treabă bună, asta e sigur.
La naiba, mi-aș dori să o prind pe cățea aia și să o dau cu pumnul în față.
Cum îndrăznești să vii aici?
Mă spăl pe față și încerc să deschid ochiul, dar tremură. La naiba cum fac asta
boxeri tot timpul? Ochii negri sunt surprinzător de dureroși. Chiar și globul
ocular mă doare.
Îmi leg părul pe spate, trag de halatul lui Sebastian și cobor jos spre bucătărie.
Mi-e foame.
Îl găsesc pe Sebastian în bucătărie. El amestecă ceva într-o tigaie, poartă pantaloni de pijama
bleumarin și un tricou alb. El ridică privirea și îmi oferă un zâmbet impresionant. — Iată-l, Rocky
Balboa.
Zâmbesc când mă apropii de el. Mă ia în brațe. — Balboa stângăci, mai degrabă. Mă uit
în tigaie să văd o omletă. „Asta miroase delicios”.
sărută-mă pe frunte "Cum te simti?"

"Bun." dau din umeri. — Un pic stânjenit, dacă sunt sincer.
"De ce?"
„Pentru că în cel mai crucial moment al tuturor timpurilor, cad și scutur din cap. Ar fi trebuit s-
o prind”.
— Ești sigur că ai căzut?
"Da."
Ochii lui îi țin pe ai mei, de parcă nu mă crede nicio secundă. Stai, el nu crede...
— Nu m-ar bate într-o luptă, știi. spun în timp ce îmi pun mâinile pe șolduri.
Își mușcă buza de jos pentru a-și ascunde zâmbetul.
— Sunt destul de dur, Sebastian.
"Nu am niciun dubiu." Mă sărută blând. — Cu toate acestea, nu te-am imaginat niciodată ca pe
un luptător.
— Da, ei bine, unii oameni împușcă în mine.
El râde. — Îți este foame?
„Moarte de foame”. Mă uit la ceasul de pe perete și ies din brațele lui. — La naiba, am
întârziat la serviciu.
"Nu asa de repede." Scoate scaunul de pe blatul din bucătărie și mă așează. „Am anulat călătoria
săptămâna aceasta și vom lucra amândoi de acasă câteva zile”. Pune două căni de cafea pe blat.
Nu are niciodată o zi liberă. "De ce?"
— Pentru că arăți ca mortul rău, iar eu mă joc infirmieră. Îmi trece o furculiță.
Chicotesc când îl scot. "Oh." Iau o mușcătură din tortilla mea. "Este bine. Mulțumesc."
Aruncă prosopul peste umăr și mă privește cum mănânc.
"Mănânci?" Întreb.
— Am mâncat acum două ore.
"Oh." Mai iau o mușcătură. — Deci, ce căuta? Întreb. Își răsucește buzele. "Nu am
nici o idee."
„Ea a luat ceva; Știu că a făcut-o.”
Scoate scaunul de lângă mine și se așează. — Spune-mi exact ce s-a întâmplat... de la

început.
„Eram sus și am adormit și am adormit. M-am întors să-mi iau telefonul și Bentley era la
pământ lângă mine. Stătea cu urechile ciulite, de parcă ar asculta ceva. Apoi am auzit ceva. Credeam
că trebuie să fi venit acasă.” Ridic din umeri. „Am ieșit pe hol și am văzut ecranele de securitate.
Cineva mergea pe hol.
pe hol, îmbrăcată în negru și purtând cagoua.”
— Un cagoua? Gâfâie.
„Da, ca ținuta completă de hoț. Mă înnebunea. Te-am sunat și nu mi-ai răspuns. M-am tot
uitat la ecran și persoana a intrat în biroul lui.”
Asculta cu atentie.
"Ai mai fost aici inainte?" Întreb.
"Nu."
„Ei bine, ea știa unde se duce. Nu era ca și cum ar fi fost prima dată când a intrat în casă”.
— Hmm.
Oricum, a intrat în birou și și-a scos cagoua. În acel moment, m-am simțit ușurat.”
"De ce?"
— Pentru că nu era un criminal în serie.
"Crede-mă, un criminal în serie este răul mai mic." Face ochii mari.
„Ea a început să treacă prin sertarele biroului tău și eu eram speriat. Nu am vrut să mă vadă
și nu am putut să o iau, așa că am ieșit pe balcon și am chemat poliția. De ce nu ți-ai răspuns
la telefon? "
— L-am lăsat în blestemata de mașină.

Mi-am pus ochiul alb. „Așa că încerca să intre în dulapul lui. A luat cheile și apoi a dat peste Bentley,
așa că l-a lovit cu piciorul.”
„ "
Ea ce ?
Ea l-a lovit cu piciorul.
"Cât de tare?"
„Nu este foarte greu, dar suficient pentru a merge acolo. Când am ajuns acolo, scotocea prin
sertarul de sus. A pus ceva la spate.”
"Cum se vede?"
„O bucată de hârtie, cred. Nu știu sigur, dar era din fundul sertarului. O să-ți arăt."
„Mănâncă mai întâi micul dejun”.
"Nu." Intru in biroul lui si deschid sertarul. Divizoarele sunt separate în spate. — Aici. Orice a luat, e
de aici.
Antetul divizor spune:
extrase de cont
„De ce aș vrea un extras de cont bancar?” Întreb.
— Să văd câ฀ i bani am. Se încruntă, adânc în gânduri.
— De ce ar vrea să știe asta?
"Nu știu." Ia-mi mâna. — Tortila ta se răcește.
— Îmi pare rău că am lăsat-o să scape. Oft în timp ce îl urmăresc pe hol.
Nu-ți face griji pentru Helen. Ea nu e problema ta.” Mă pune pe loc pe blatul din bucătărie.
Îmi ridic furculița. — Da, păi, se încurcă cu femeia gre฀ ită.
El zambeste.
— Dacă vrea să ajungă la tine, trebuie să treacă prin mine. Îmi ating pieptul cu degetul mare.
El izbucnește într-un rânjet impresionant și întinde mâna să-mi atingă orbită. mă înfior.
„Este o mare ușurare să ai un bodyguard curajos și robust”, spune el.
Zâmbesc stânjenită. „Nu lăsa acest ochi negru să te păcălească, Seb. Sunt un nenorocit dur.”
"EL."
— Și dacă ar fi vrut să o termine, ar putea.
— Desigur că ai putea, dragă. Își pune o șuviță de păr după ureche în timp ce îmi zâmbește
cu drag.
"Nu te uita așa la mine. Sunt hidos.”
— Cred că arăți superb.
"Îți bați joc de mine?"
"Sută la sută. Ești oribil."
Râd și el se aplecă să mă sărute. „Mănâncă-ți tortilla înainte să te fac să mănânci pula”.
E mijlocul după-amiezii și, ca niște adolescenți care se joacă cu cârligul, ne-am întors în pat. E
cald și întuneric și suntem înghesuiți împreună sub pături. Sebastian este sprijinit pe cot, întins pe
o parte, cu fața la mine. Port chiloți și un tricou, iar mâna lui se plimbă pe corpul meu în timp ce
ochii lui îi țin pe ai mei.
Este cel mai ciudat lucru. Nu am mai făcut sex de mult, poate o săptămână, și totuși nu m-am simțit
niciodată mai aproape de el. Între noi trece o tandrețe nerostită. Același care apărea când ne
întindem unul în brațele celuilalt după ce făcusem dragoste. Numai că acum este acolo tot timpul.
Poate că terapeutul știa despre ce vorbea?
— Poate ar trebui să-i iau temperatura. El șoptește în timp ce buzele lui le iau ușor pe ale mele, îmi
alunecă chiloții pe picioare pentru a-i scoate.
Zâmbesc pe buzele lui, „Chiar ar trebui”.
Dacă ar fi mai puternic, i-aș spune să se oprească, dar nu vreau să o facă.
Am nevoie de ea.
Acest.
Îmi întinde picioarele și degetele lui urcă încet pe interiorul coapsei mele. Ochii noștri
sunt blocați și aerul dintre noi este electric. Îmi face praf pe buzele sexului meu cu dosul
degetelor și o urmă de zâmbet îi străbate chipul. „Așa cum bănuiam, treizeci și șapte virgulă doi”,
șoptește el.
Râd, cel mai bun termometru din toate timpurile.
Incapabil să-l controlez, picioarele mi-am desfășurat mai larg și mi-am tras piciorul de sus peste
corpul lui pentru a mă deschide spre el.
În.
Te vreau înăuntru
Degetele lui încep să îmi încercuiască buzele și îmi țin respirația.
Din ce în ce mai adânc.
ooh…
El introduce încet un deget gros înăuntru și amândoi inspirăm ascuțit în timp ce buzele lui le iau pe
ale mele.
Mai adaugă un deget și îmi închid ochii. Scoateți ambele degete și explorați din nou. El le înconjoară
peste intrarea din spate, iar eu îmi țin din nou respirația. "De ce nu facem sex aici?" el intreaba.
Vocea lui este moale și răgușită. Trezit.
"Nu este pentru mine. Nu vom face niciodată sex acolo.”
— Ai făcut-o înainte?
Scutur subtil din cap. "Nu."
Ochii ei strălucesc de dorință și aproape îi aud psihicul țipând de entuziasm. "De ce nu?"
"E prea mult."
"Prea mult?" El șoptește în timp ce se aplecă și îmi mușcă sfarcul prin cămașă. Își alunecă
degetul mare adânc în sexul meu, degetele încă explorează acea zonă interzisă.
Dubla senzație de plăcere îmi face gura deschisă când ne privim.
— Păstrez asta pentru omul meu pentru totdeauna.

Zâmbește în timp ce mă sărută, degetul lui mic apropiindu-se puțin. Simțirea degetului mare
care pompează adânc în mine și a degetului lui mic care plutește acolo îmi provoacă lucruri, iar eu
gemu de un fior.
Nevoia unei conexiuni mai profunde îmi fură respirația.
La naiba da.
Musca-mi buza de jos. „Nu-mi spune că nu vrei asta. Pot simți nevoia în corpul tău.” Limba lui se
cufundă adânc în gura mea în timp ce mă sărută cu pasiune și nu pot nega asta. Când mă atinge
acolo, se simte prea bine. Cu cine glumesc? din lumea asta .
Se rostogolește peste mine și îmi desfășoară picioarele, exact când sună soneria de jos. Se încruntă
și continuă să mă sărute, dar sună din nou. Telefonul lui începe să bâzâie pe măsuța laterală.
— La naiba! strigă el, enervat de întrerupere.
Soneria sună încă o dată și vine un alt mesaj text.
— Verifică cine este? ฀ optesc eu.
Se așează și își citește telefonul. Este un mesaj de la Bart.
Sunt la usa casei tale.
Își dă ochii peste cap și se ridică. Bart este aici.
"Oh Doamne." Corpul meu strigă după mai mult. — Bine, pleacă.
Expiră puternic și se ridică. Se aplecă și, cu mâinile pe salteaua de deasupra capului meu, mă sărută.
„Nu mișca niciun mușchi”.
— Crezi că voi rămâne aici cu picioarele desfăcute, așteptând întoarcerea ta?
— Mai bine fă-o. Se ridică și își fixează pula în pantalonii de trening. Își pune un pulover
supradimensionat și se privește în oglindă. „Nu vreau să-l sperii pe Bart cu penisul meu flămând”,
murmură el.
Stau nemișcat, fierbinte și nervos. „Sunt destul de sigur că Bart a mai văzut niște penisuri
flămânde”.
"Anumit."
Ah, deci știi că Bart este gay. O altă piesă a puzzle-ului despre care nu știam. Mă întreb dacă știe
despre Jeremy.
El dispare jos, iar eu mă întind pe pat. Îl aud deschizând ușa, urmat de vocea distinctă a lui Bart.
Stau ca să pot asculta. Vocile le sunt înecate. Ma imbrac repede si ma indrept spre usa si ies in hol.
— Păi, ce făcea ea aici? Îl aud pe Bart întrebând.
„Caut ceva”, răspunde Sebastian.
"Ce ce? Unde era?"
— Biroul meu. Îți arăt sertarul în care era. Îi aud mergând pe hol spre biroul lui Sebastian.
Mă întreb de cât timp se confruntă Bart cu prostiile Helenei. Ea este cu Sebastian de ceva vreme,
dar nu cred că a făcut așa ceva de ani de zile. Deși aș putea greși. Alunec în jos să mă așez pe
treapta de sus în timp ce aștept să termine.
Ce făcea târfa aia aici?
Îmi amintesc că a ascuns ceva la spatele ei. La naiba, de ce nu l-am scos? Ce-a fost asta?
Vocile lor devin din nou zgomotoase când merg spre ușa din față.
„Spune-mi acum”, spune Bart. „Dacă există schelete pe care le ascunzi, orice îți poți gândi la
care ar putea săpa, trebuie să știu.”
„Nu. Nimic nou”, răspunde Sebastian.
„Este în regulă dacă există, dar trebuie să știu acum ca să pot acționa înainte să vină povestea”.
La dracu.
Nu pot să stau aici și să mă prefac că nu ar trebui să știe ceva. Este doar o chestiune de timp până
când Helena află cine sunt. Bart este șeful meu. El merită adevărul.
Mă ridic și cobor scările. Sebastian ridică privirea și mă vede, fața îi cade.

Bart ridică privirea, surprins, și se încruntă. "Aprilie?" Îi aduc un zâmbet stânjenitor, iar ochii
lui se îndreaptă spre Sebastian în cauză. Ochii lui se întorc spre mine. "Ce ți s-a întâmplat?"
„Am avut o altercație cu blatul din bucătărie”, spun eu. — Ar trebui să știi ceva, Bart.
Bart ridică o sprânceană, știe deja ce este și aparent nu este impresionat. "A urma…"
— Eram aici când a intrat Helena. Ea nu știa cine sunt, așa că m-am prefăcut că sunt curățenia.
Expirați puternic.
„Am urmărit-o după ea, m-am împiedicat și am lovit blatul din bucătărie. Am ajuns la spital.
Poliția vine în această după-amiază pentru audieri.”
Își bagă mâinile în buzunarele costumului și ochii lui se îndreaptă spre Sebastian pentru lămuriri.
Mă uit în sus și văd că Sebastian mă privește cu furie termonucleară.
Hei?
— Ai ceva să-mi spui? întreabă Bart, privind între noi.
Buzele lui Sebastian se răsucesc și ochii lui neimpresionați îi țin pe ai mei.
„Da”, răspund eu. „L-am văzut pe Sebastian la nivel personal de ceva vreme. Ne-am cunoscut
cu ani în urmă și recent ne-am reconectat.” Ridic nervos din umeri. „Suntem împreună.”
— Nu te-ai gândit să-mi spui asta înainte de a începe? snap.
„Cu tot respectul, nu mi-am dat seama că vom lucra cu Sebastian”. Ochii îmi pâlpâie
între ei doi. „Îmi dau demisia din echipa ta, cu efect imediat. Mă întorc la îndatoririle mele
obișnuite.”
Maxilarul lui Sebastian se strânge în timp ce se uită la mine. „Nu trebuie să renunți”.
— Da, da, îl întrerupe Bart. „Crezi că am nevoie de acest coșmar publicitar? Vicepremierul se
culcă cu consilierul său juridic. Pentru numele lui Dumnezeu, la ce vă gândiți? Oftă. — Ar fi trebuit
să-mi spună.
„Îți spun acum”, i-am răspuns. „Și, ca să conștientizeze, ne -am trezit întâlniri, așa că trebuie să treci
peste asta și să te ocupi de Helena”.
„Sunt foarte dezamăgit, April. Nu credeam că ești genul care să se culce cu un client. Acest lucru
nu va arăta bine pe CV-ul tău.”
— Ai grijă la gura ta, latră Sebastian. „Nu se culcă cu un client. Ai auzit-o. Suntem
împreună. Și are dreptate! Îți pasă doar de Helena.
Îmi mușc buza pentru a-mi ascunde zâmbetul. Speranța trece prin mine.
— Ce ar trebui să spun când iese povestea despre voi doi? replică el.
„Nu există nicio poveste”, răspund eu aspru. „Nu lucrez pentru el acum. Sunt doar un avocat obișnuit
cu care se întâlnește. Nu mai sunt știri din titlu, Bart. Ceea ce trebuie să știi este ce naiba a luat
Helena din casa asta.”
— Chiar ai de gând să renunți la șansa vieții? mă întreabă Bart.
„Aș părăsi orice slujbă de pe Pământ pentru a fi cu el”. Ochii mei îi întâlnesc pe cei ai lui
Sebastian, iar sprâncenele lui se încruntă.
Este adevărat, aș face-o.
Am.
„Taxa de penalizare”. Bart își dă ochii peste cap și se îndreaptă spre ușă. „Voi lua legătura”. Ușa
se închide trântind la ieșire.
"Vorbesti serios?" Sebastian mârâie.
Hei? El e furios?
Îmi cade fața.
— Cum îndrăzne฀ ti? Se întoarce și se îndreaptă spre bucătărie. Fug după el ca un cățeluș.
"C-ce vrei să spui?" bâlbâind.
— Nu te-ai gândit să discuti despre asta cu mine înainte să-i spui lumii?
— Acesta este planul tău principal? El striga. „M-a forțat să intru într-o relație?”
„ "
Ce?
„Nu am vorbit niciodată despre ieșirea din dulap. Și a renunțat la slujba lui. Ce dracu a fost
asta?" strigă el. "Ești surd, prost sau pur și simplu prost?"
Mi se umflă ochii când îmi pun mâinile pe șolduri. — Ascultă, idiotule, am mârâit. „Nu știu
cine naiba crezi că ești, dar îi voi spune șefului meu adevărul. Și ca să conștientizăm, suntem într-o
relație dracului, așa că ar fi bine să crești și să apreciezi asta.”
"Sau ce?"
— Sau o să vezi ce se întâmplă, asta e?
— Nu mă amenin฀ a, April.
— M-am săturat de prostiile tale copilăre฀ ti, Sebastian. Mă întorc și merg spre scări, iar el mă
urmează ca un taur.
"Ce inseamna asta?"
Mă întorc împotriva lui ca diavolul. Înseamnă că mai bine te trezești. Crește-ți niște bile și lasă-te
iubit, sau da-te înapoi pentru ca altcineva să poată.”
Închide ochii. — O altă amenin฀ are?
— Asta-i o promisiune, idiotule.
— Nu-mi mai spune nemernic.
"Atunci nu te mai comporta ca unul!" țip eu înapoi. Urc scările câte două.
„Poți să te duci și acasă!” plânge el în spatele meu. — Nu mă vor obliga să fac nimic, April.
Ce urmeaza? Ai cerut să mă căsătoresc cu tine?
Furia mea explodează.
Ajung în vârful scărilor și îi văd pe alergătorii ei stând pe hol. Iau unul și îl arunc în el. Se îndepărtează
din drum, înclinându-l într-o parte. Se lovește de perete cu o bufnitură. „Mă duc acasă când voi fi bine
și gata și nici un minut mai devreme!” Eu strig. Nimeni nu mă enervează mai mult decât acest
nenorocit de idiot.
Oh, strigătul doare. Mi-am acoperit ochiul cu mana.
"Ce?" El striga.
— Mă rănești la ochi! Plâng.
— Ei bine, îmi rănești creierul!

— Imposibil, nu ai. Merg pe hol și intru în camera lui, închizând ușa.
Mă las pe pat cu dezgust. Adrenalina circulă prin corpul meu.
Du-te dracului, idiotule.
Mă ghemuiesc pe pernă. E întuneric și mă uit să văd ceasul. 20:00
La naiba, dorm de ore întregi.
M-am întins aici și l-am ascultat pe Sebastian bătând jos pentru o vreme și
atunci trebuie să fi adormit. Casa este liniștită acum și mă întreb dacă a trecut încă de furie.
Ma ridic si ma duc la baie. Mă spăl pe mâini și mă întorc în pat.
Iau telefonul și îi trimit un mesaj mamei și surorii mele Eliza. Parcurg Instagram o vreme înainte
să se deschidă ușa dormitorului și să-l văd pe Sebastian.
Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei și, fără să spună nimic, intră în dulapul lui.
Mi-am pus ochiul alb. Super, acum e proastă și se îmbracă să iasă.
Stau nemișcat, așteptând următoarea lui furie. El este nebunul cu ultimul cuvânt. Nu va lăsa asta
să plece.
Știu că nu o vei face.
Deși ai dreptate. Ar fi trebuit să discut despre asta mai întâi cu el, dar în apărarea mea, am fost
doar sincer.
Sebastian iese complet gol din dulap și se sprijină de tocul ușii. Ochii mi se lasă să văd că
e dur ca piatra.
Hei?
Ne uităm unii la alții pentru o clipă.
— Habar n-ai ce întrebi.
Neliniștea mă pune stăpânire. "Ce vrei să spui?
Împinge peretele să vină și să stea în fața mea. Penisul lui dur este la doar câțiva centimetri
de fața mea.
"Sebastian..."
Îmi trage cămașa peste cap și o aruncă deoparte. Mă apucă de picior și mă trage de o parte a
patului în timp ce ochii lui întunecați îi țin pe ai mei.
Îmi înghit nodul din gât. Cunosc privirea asta. Este cel pe care mi-o dădea la Escape Club. Cel în
care mă ia de parcă mă urăște. Adevărul să fie spus, probabil că da.
Se întinde în jos și își pune mâna în jurul gâtului meu, strângându-l strâns în timp ce ne uităm
unul la altul.
Electricitatea trosnește între noi.
„Am nevoi”, șoptește el.
Emoția mă străbate. Este greșit, dar la naiba, e fierbinte.
"Și eu."
Mi-am deschis picioarele. Prinderea lui în jurul gâtului meu se strânge în timp ce inima îmi
bate ciocan în piept.
"A avea un iubit ca mine..."
EL.
Îi fac un semn nervos din cap. Cumva, nu cred că regula mea fără sex se aplică aici în seara asta.
E supărat și știu că avem nevoie de asta.
Acesta este următorul nivel.
Se apleacă și scuipă pe sexul meu, creând un lubrifiant. Apoi se aplecă și mă linge acolo. Aproape
am convulsii pe loc. Ce naiba?
Cum e atât de cald?
Se ridică și își alunecă vârful peste buzele mele dornice, apoi se lovește de mine. Căldura posesiunii
lui doare și plâng.
Ochii noștri sunt blocați în timp ce el își susține greutatea asupra mea cu o mână, cealaltă încă
strâns în jurul gâtului meu.
— Seb, gemu eu, iar el strânge mai tare.
"Nu o face".
Sunt tăcut, întunericul preia.
Oh Doamne…. la asta tânjesc, întunericul din el.
Aduc la iveală întunericul din interiorul meu.
Penisul lui gros începe să mă pompeze puternic, sunetul gemetelor lui răsunând prin cameră. Tot ce pot
face este să-i strâng trupul frumos.
Nu mă sărută, ci lingă buzele întredeschise. Plăcerea care crește între noi este ca un foc.
Dominanța lui crudă, penisul lui gros... inima mi-a căzut eliberată din pieptul meu.
Ne răsturnează astfel încât să stea în picioare, iar eu sunt deasupra lui. Ne întâlnim față în față în timp ce
ne privim.
„Te iubesc”, șoptește el, ca și cum ar fi suferit.
Ochii mei sunt plini de lacrimi pentru că, naiba, dacă asta nu este cel mai bun pe care te iubesc, nu
l-am avut niciodată.
"EL."
Fața lui cade.
— Și eu te iubesc, șoptesc.
23
Sebastian
Bâzâitul zumzetului de fundal mă trezește din letargie. Fac o mutră, mă întorc și opresc alarma.
Mă întind o clipă să mă orientez și să privesc în jur. Sunt singur în pat, unde este ea?
Gândurile de aseară îmi trec prin minte. Închid ochii de dezgust.

La dracu.
Un moment de slăbiciune a distrus totul. Mă ridic, merg la ușa dormitorului și ascult. Aud CNN în
depărtare și April vorbind cu Bentley.
Ea este jos. Ușurare mă umple și mă încruntă când îmi dau seama.
Pentru.
Fac un duș, mă îmbrac pentru serviciu și cobor. Îl găsesc pe April în bucătărie, bând cafea în timp ce tai
fructe.
Ea ridică privirea și zâmbește. "Hei, tu."
"Buna ziua." stau pe loc.
Ea ridică o sprânceană, iar eu o ridic pe spate.
— Ai de gând să mă săruți de bună dimineața? ea intreaba.
Si asa incepe.
Expiră și merg spre ea. Mă ia în brațe, se ridică în vârful picioarelor și mă sărută blând. Îl simt în
adâncul stomacului și mă scot din sărut. — Trebuie să plec. Am întârziat.
„Este doar 6:45 AM”.
„Întâlnirea timpurie”.
Ea îmi zâmbește.
"Ce?"
— Ești în mijlocul unei panică chiar acum?
Îmi înghit nodul din gât, e o mare posibilitate. "Nu."
— Regreți ceva?
Am ezitat o clipa si ea a ridicat o spranceana.
"Nu."
Ea îmi zâmbește în timp ce își trece mâna peste penisul meu acoperit cu costumul. "Încă mă iubești?"
ea intreaba.
„O, pentru numele lui Dumnezeu, April. Destul de rahatul de dragoste Dovey. M-ai prins
într-un moment de slăbiciune. Nu trebuie să continuăm să vorbim despre asta.”
Ea râde și-mi fixează reverele jachetei. "Bine."
"Ce ai de gând să faci astăzi?
„Ei bine, nu pot să intru în birou cu acest ochi negru. Mă voi duce acasă și voi lucra de acolo”.
Ochii mei îi țin pe ai lui. "Stai aici."
"De ce?"
— Am aranjat securitatea pentru tine.
Ea se încruntă. "De ce?"
— Te-ai uitat în oglindă în ultima vreme?
Sebastian, e în regulă. Sunt în siguranță."
— Asta e discutabil.
— Crezi că va încerca să mă rănească?
Îmi rearanjez butonii de pe mâneci, încercând să mă comport nonșalant. „Nu știu de ce este
capabilă acea femeie, dar nu voi risca”.
Ea zâmbește mândră, de parcă știe ceva ce eu nu știu.
Mă întorc la aparatul meu de cafea și îl pornesc. — Deci, vei rămâne aici?
"Da, draga."
— Și nu vei pleca fără securitate?
— Nu dragă.
„Nu mă mai patrona, April. Nu-mi place.” Îmi umplu ceașca și brațele ei mă înconjoară din spate. Mă
sărută pe spate.
— Vrei să ieși la cină în seara asta? ea intreaba.
"Nu."
Ea respiră adânc și se îndepărtează de mine.
La naiba, sunt un idiot.

Nu e vina lui că sunt înnebunit. Mă întorc și o iau în brațe. — Pot să aduc cina acasă, dacă vrei?
Ea se comportă dezinteresată când o sărut pe obraz.
"Orice vrei. Scrie-mi când știi ce simți." O sărut ca să încerc să îndulcesc afacerea.
„Ceea ce am avut aseară a fost destul de bun”, spune el degajat.
"E in regula." Îmi iau o înghițitură de cafea. „Pui înăbușit este”.
Ea râde în hohote, aducând cu ea un sentiment cald de confuzie. Are cel mai frumos râs pe care
l-am auzit vreodată.
Mă sărută și îmi dă părul de pe frunte. — Mă simt ca cea mai norocoasă fată din lume astăzi, Seb.
Inima mi se umflă înainte să-mi revin repede. — Da, ei bine, ai o leziune cerebrală. o imbratisez.
"Trebuie sa plec."
"Bine."
Îmi iau cheile și servieta și arunc o ultimă privire la femeia din bucătăria mea. Purtând halatul
meu, cu părul ei ciufulit și cu ochii mov, nu văzusem niciodată ceva atât de frumos.
Eu sunt cel care mă simt norocos.
— Următoarea întrebare, răspund eu, arătând către un alt reporter. La naiba, urăsc partea asta a
meseriei.
— Ne poți da mai multe detalii despre starea lui Theodore?
„Nu în acest stadiu”, răspund. "Urmatoarea intrebare."
— Ai o cădere mentală? strigă cineva.
Nu, dar aș putea dacă ei țin tot așa.
„Theodore suferă de epuizare. Nu trebuie să-ți faci griji, trebuie doar să se odihnească,”
mint. — Se va întoarce la muncă înainte să-ți dai seama.
La naiba, asta nu poate continua. Trebuie să mărturisim că este un tun liber cu o problemă cu
drogurile și să recunoaștem că a dispărut. Unde naiba ar putea fi? Avem atât de mulți oameni care
caută și cu fiecare zi care trece, teama mea pentru bunăstarea lor
crește.
La început, am crezut că iese la o bătaie de cap cu o femeie sălbatică. Acum, nu sunt atât de sigur.
Telefonul tău a fost oprit de săptămâni. Nu v-ați atins de cardurile dvs. de credit. Desi stiu ca are
altele cu nume diferite ca sa scape din presa cand vrea sa dispara. Bănuiesc că planul tău a funcționat
prea bine
de data asta.
Mi-aș dori să fiu mai atentă acelor nume false când le-am văzut atunci. Niciodată într-un milion de
ani nu am crezut că se va întâmpla asta.
— Ai de gând să-l înlocuiești pe prim-ministru? sună cineva
"Nu." Mă uit în jurul meu. "Urmatoarea intrebare."
Aprilie
Soarele cald de după-amiază mă luminează în curtea din spate a lui Sebastian și zâmbesc cerului.
Soarele rar din Londra este o încântare.
Bentley stă întins lângă mine. Cred că mi-am găsit propriul meu bucățică de paradis.
Iubesc casa asta.
Înțeleg de ce Seb este atât de atașat de el. Mintea mea se întoarce la Helena și la faptul că a fost
aici. Încă încercăm să ne dăm seama cum a obținut o cheie. Se pare că, în urmă cu câteva
săptămâni, s-a prezentat la casa surorii lui Sebastian pentru a „vedea” Bentley când ea l-a avut.
Adunând piesele acum, Seb și sora lui cred că a fost acolo pentru a-i fura cheia casei lui Seb,
pentru că ea a reapărut câteva ore mai târziu spunând că și-a lăsat eșarfa acolo. Atunci crede că ea
s-a dus și a tăiat cheia și a pus-o la loc.
Că฀ ea.
Mă întreb ce căuta.
Mă întorc spre casă și îmi spăl ceașca de cafea cu mintea în mișcare. Ce are el pe care ea și-o
dorește atât de mult? Intru în biroul lui Sebastian și scot sertarul dulapului pe care ea îl deschisese.
Se uita undeva în spate. Mă duc în zona la care cred că mă uitam și citesc filele.
Extrase de cont.
Le scot și le pun pe birou să mă uit la toate datele. Nu lipsește nimic. Toate declarațiile sunt aici.
Trec la următorul divizor și le verific. Nu lipsește nimic.
Hmm.
Mă uit iar și iar și ajung la un sertar chiar în spate. Le dau jos pe toate și mă încruntă. Declarația
merge din martie, aprilie, mai și apoi sare în iulie.
Aici lipsește o declarație.
Îl întorc și citesc pe spate, apoi am citit pe față.
Este un extras de card de credit de acum șase, aproape șapte ani. Alunec pe scaun și îmi trec
degetele peste birou, așa cum cred. De ce ar vrea ea numărul cardului tău de credit?
Ce vrea?
Îi trimit un mesaj lui Sebastian.
Anulează-ți cardul de credit care se termină cu 507. Helena are numărul.
Un răspuns vine instantaneu.
deja făcut x
Bun.
Îmi îngustesc ochii în timp ce disprețul îmi umple fiecare celulă. Dacă vrei să o rănești, cățea,
va trebui să treci peste mine.
Este ora 19:00 când se deschide ușa garajului.
L-am sunat pe Seb mai devreme. Voia să gătească cina pentru ei doi. Puiul înecat la pachet nu părea
atrăgător. Am o cină la cuptor și am avut o zi productivă. Am aspirat casa, am spălat rufe, am tras
un pui de somn și i-am făcut o mică surpriză lui Sebastian, care putea merge în orice direcție, dar
trebuia făcut. Cred că voi afla în curând din reacția lui. Sper că nu am depășit limita.
Știu că ai, dar trebuia să fac asta pentru mine.
Amestecam sosul si scot tava mare din cuptor. Aroma cerească a cărnii fripte și a legumelor umple
casa. Port noua mea ținută preferată: halatul lui Sebastian. Părul meu blond este prins într-un coc
dezordonat și nu am nicio problemă cu aspectul meu. Acest bărbat mă face să mă simt confortabil
în propria mea piele. Îi plăcea mai mult așa.
Îmi place mai mult așa.

Apare și se sprijină de tocul ușii, privindu-mă. Ochii lui mari, căprui, îi întâlnesc pe ai mei dincolo de
cameră și îmi oferă cea mai bună privire pe care am văzut-o vreodată. Într-un costum bleumarin și
cămașă albă clară, el este personajul visei cu ochii deschiși. Inima îmi sare o bătaie.
— Bună, toarcă el.
— Bună, domnule Garcia. Zambesc.
Se împinge de perete și, cu o mișcare rapidă, mă ține în brațe.
Mângâie-mi ușor orbită albastră. "Inca doare?"
— Nu. Devine din ce în ce mai bine.
"Cum a fost ziua fetei mele?" Mă sărută cu aspirație și dominație.
Pur și simplu delicios.
"Mai bine acum."
Îmi desface cravata de pe halat pentru a dezvălui trupul meu gol. Ochii lui aterizează pe degetele
mele și își linge buzele.
"Si al meu."
Se lasă pe spate și îmi prinde sânul, degetul mare mișcându-se înainte și înapoi peste mamelonul
meu erect. Mâinile lui alunecă spre fundul meu și mă sărută în timp ce trage
corpul meu împotriva penisului lui tare.
Oh , acest om.
"Masa de seara." Zâmbesc pe buzele lui.
"Este chiar aici." Buzele lui cad pe gâtul meu și dinții lui mă pășesc pielea. Mi-a întins pielea de găină
în sus.
Îmi înclin capul pe spate pentru a-i permite mai mult acces. Oricât m-aș strădui, nu-i pot
rezista. — Seb. Chicotesc la tavan. Ți-am pregătit cina. De fapt, ți-am făcut multe lucruri astăzi.”
Se aplecă pe spate să se uite la mine. "Ce?"
"O surpriză. Acum stai jos în timp ce servesc."

Sebastian își dă ochii peste cap și se așează pe bancă. Turnam un pahar de vin pentru amândoi
și îi dau lui al lui. Ia o înghițitură, cu ochii zăbovind pe fața mea.
"Ce?" Zambesc.
„Îmi place să vin acasă cu asta”.
— La ce?
— Tu, pe jumătate goală în bucătăria mea.
Râd și arăt spre el cu cleștele în mână. — Asta pentru că ești un maniac sexual.
Lovi-l în poală. "A veni."
Mă apropii de el și îmi încolăc gâtul cu brațele lui. Își strecoară mâinile sub halatul meu și mă
îmbrățișează strâns. Am stat aici o vreme și e frumos. Există o apropiere între noi, și nu este grăbită
sau pasională. Este comfortabil.
Confortabil.
Ceva ce caut de multă vreme.
„Care este această surpriză pe care mi-ai făcut-o?” el intreaba.
Oh, la naiba.
"Umm... ei bine..." Chiar nu știu cum o să meargă asta. Să-l cunosc pe Sebastian, foarte
ar putea fi bine căderea unei bombe atomice. „M-am gândit la toate astăzi și cum...”
El asculta.
„Știu că nu este... Adică, nu vreau să treci din nou prin asta”. Mă împiedic de cuvintele mele
încercând să scot asta în contextul potrivit.
„Aprilie”, spune el cu vocea sa profundă și autoritară.
„Ți-am făcut ceva. Desigur, vei avea nevoie de Bart sau de cineva în care ai încredere să verifice.
Nervii îmi dansează în stomac.
„Aprilie...”, avertizează el nerăbdător.
Îi împing în poală. — Mă duc să-l găsesc. Merg pe hol și intru în biroul lui pentru a prelua
documentul de zece pagini de la imprimanta lui. Ies afară și i-o dau.
Se încruntă în timp ce se uită la ea în mâini.
„Este un acord prenupțial”, anunț eu.
Ochii lui se îndreaptă spre ai mei și ridică o sprânceană furioasă.
Oh, la naiba , el crede că este vorba despre mine. „Vreau să spun, nu este pentru mine sau altceva. Este pentru
ai pentru viitor. De exemplu, dacă întâlniți vreodată persoana potrivită. Nu vreau să fiu înșelat din nou,
Seb.”
Neimpresionat, îl aruncă pe masă și se ridică. Se duce la dulap, scoate un pahar și îl umple cu whisky.
Ia o înghițitură în timp ce ochii lui furioși îi țin pe ai mei.
"Sunte฀ i supărat?" Întreb.
— Da, sunt al naibii de furios. El mârâie. „Dacă vrei să pleci, fă-o”. Își golește paharul.
„Nu pot să cred că ai nenorocitul de îndrăzneală să întocmești un acord prenupțial pe care să îl semneze
viitoarea mea soție”, spune el.
"Sebastian..."
"Nu o face". Își umple din nou paharul.
"Acesta este pentru siguranța ta. Nu voi lăsa o altă femeie să te fure."
— Nu vreau altă femeie blestemata! El striga.
La naiba, el crede că plec.
— Atunci o voi semna, mă bâlbâi. Iau pixul din lista de cumpărături de pe frigider. — Iată, voi
semna chiar acum.
La naiba, asta e rău.
Într-adevăr rău.
Răsfoiesc paginile și semnez rapid numele meu pe linia punctată. Mă aștept pe jumătate
să mă dea afară. — Acolo, vezi? Zambesc. "Este gata."
uită-te la mine
Sebastian, nu vreau banii tăi; nici un ban Dar dacă am de gând să stau aici, în casa ta și să fiu cu
tine, trebuie să am asta pentru sănătatea mea. Vreau să intrăm neîngrădit în această relație.”
Alergă pe lângă mine, îndreptându-se spre scări.
"Unde te duci?" O numesc.
"Sa fac dus. Vrei să faci o înțelegere legală prematură pentru asta? " El striga.
Mi-am pus ochiul alb. inteligent.
El urcă scările și eu mă las pe scaun. Am crezut că fac o faptă bună, că el va fi fericit.
Acord legal prematur.
expir puternic. Presupun că nu.
Mă uit în interiorul cuptorului și mă uit la ceas. Sebastian a fost sus de o jumătate de oră.
Va merge chiar înapoi în jos?
Prea devreme.
Era prea devreme, idiotule.
La ce naiba mă gândeam?
Sincer, m-am gândit că ai fi fericit dacă mi-aș lua responsabilitatea să fac asta.
Aud scările scârțâind și amestec sosul ca să mă prefac că sunt ocupat. Intră și se așează pe spatele
blatului din bucătărie.
— Ești gata de cină acum? intreb eu cu spatele la el.
„Da, te rog”, răspunde el sec.
Bebelus mare.
Ne servesc mâncarea și o așez în fața lui.
"Mulțumesc."
"Cu plăcere." Zâmbesc printre dinții strânși.
Mă așez și mâncăm în tăcere în timp ce repet mantra, taci, taci.
În cele din urmă, el rupe tăcerea. „Voi avea propriul meu avocat să redacteze un acord”.
— În regulă, îi spun eu, încercând să păstrez o față sinceră.
Mâncăm din nou în tăcere.
„Și nu-mi place să fiu împins în nimic”, spune el.
"Bine."
— Nu te muți aici până nu vorbim despre asta.
Mi-am pus ochiul alb. Mă enervează acum. — În regulă, Sebastian. Oricum nu vreau să mă mut
aici.”
Ochii lui se ridică pentru a-i întâlni pe ai mei.
"Ce?" imi bat joc. — E bine să spui asta, dar dacă sunt de acord, sunt în rahat.
Ridică o sprânceană și se întoarce la cină.
„Am încercat doar să te protejez”, spun.
— Nu am nevoie de protecția ta. plescă el.
"De fapt?" Îmi bat joc: „Din locul în care stau eu, tu ai. Ești un om foarte bogat, Sebastian. Nu fii
prostuț ".
El scutură subtil din cap. — Ești al naibii de enervantă, April.
— Și tu ești un copil mare. Mă ridic și îmi iau farfuria.
"Unde te duci?"
— Să iau cina în fața televizorului. Intru in sufragerie si ma asez pe canapea. Încep

să mănânc cina în poală. — Și aș putea la fel de bine să întocmesc un contract pentru asta!
฀ ipăt.
Dacă vrea să fie un ticălos, pot fi mai mare.
"Scrie un contract prin care trebuie să-mi sugi pula în fiecare zi!" apeluri din bucătărie.
„Dacă verifici literul mic al contractului deja scris, vei vedea că eu sunt cel care dau peste cap
în fiecare zi”. Te sun eu inapoi. — Nu sunt prost, știi?
„Ar fi putut să mă păcălească”, îl aud mormăind.
Zâmbesc în sinea mea și știu că și el va zâmbi.

„Și tu faci vasele”, strig eu.
"Nu te pot auzi".
Zâmbesc, știind că lupta noastră s-a încheiat.
Cred că poate am câștigat.
Mă întind pe spate în apa adâncă și fierbinte în timp ce aburul se ridică. Cred că aceasta
este cea mai adâncă și mai luxoasă cadă pe care am văzut-o vreodată. Sebastian a stat jos. A
spălat și a hrănit Bentley. Dumnezeu știe ce face acum.
Este cel mai ciudat. Avem aceste neînțelegeri, dar nu mă gândesc o dată să merg acasă,
ceea ce este ciudat. De obicei, acesta este primul meu răspuns.
Intră în baie și își scoate puloverul.
"Ce faci?"
— Intră. Cum arată?
Zâmbesc și mă apropii. Își pune pantalonii de trening pe picioare, iar eu sunt înzestrată cu o față
completă a lui Adonis.
Pielea ei are un ton frumos de miere. Pieptul lui este lat, cu o împrăștiere de păr
întunecat. Stomacul îi este plin de mușchi. Ochii îmi cad la părul pubian negru bine îngrijit
și la bijuteriile ei mari de familie. Indiferent de câte ori îl văd gol, sunt mereu uimit de
frumusețea lui.
Urcă la capătul opus și ne rearanjează astfel încât să fiu între picioarele lui. Ia săpunul
și începe să-mi spele picioarele. Tac in timp ce astept sa spuna ceva. În cele din urmă, se întâmplă.
„Am o nuntă în Maldive în weekendul acesta”.
Oh nu. Un weekend fără el. "Bine."
— Plec joi și mă întorc marțea viitoare.
Da din cap, la naiba. O să lucreze mâine două nopți, așa că asta înseamnă că nu-l voi vedea
timp de o săptămână.
— Aș vrea să vii să-mi cunoști prietenii.
"La nunta?"
"Da."
Zâmbesc prostesc.
El rămâne serios în timp ce îmi face spumă pe picioare. „Mâine mă duc la muncă, îți
amintești? Altfel, nu te voi vedea o săptămână întreagă.”
„Oh, am uitat de asta”, mint în timp ce mă comport casual. — Va trebui să văd dacă pot pleca de
la serviciu.
Bang treaba. Dacă nu-mi dau timp liber, mă duc. Nu chiar, dar totusi.
„Am mult timp pe care mi-l datorează, așa că nu ar trebui să fie o problemă”.
Dă din cap în timp ce ochii lui îi cercetează pe ai mei și știu că are un milion de lucruri pe care vrea să le
spună și care nu-i vor părăsi niciodată buzele.
„Îmi pare rău pentru contract, dar trebuie să știi că te voi proteja, chiar dacă nu vrei să o fac”.
Alunec peste corpul lui pentru a sta deasupra lui.
„Urăsc că crezi că este vorba despre bani. Banii nu contează pentru mine”.
Mă topesc și îi sărut buzele mari și frumoase, trecându-mi mâna prin părul lui des și întunecat.
— E vorba de libertate, Seb, spun eu încet.
Se încruntă, neînțelegând.
„Trebuie să știu că suntem pe aceeași pagină. Trebuie să vă amintiți că și eu am pierdut totul cu un

fost soț. Acest contract ne protejează pe amândoi.”
Clipi. — Crezi că ți-ar lua banii?
— Nu, oricum nu că am multe. Fac o pauză în timp ce încerc să-mi pun textul corect în minte. „Dar
dacă ar veni o zi când am hotărât să mergem mai departe...”
„Definește mai mult”.
„Evadare sau ceva nebunesc. În acest fel, legalitățile sunt deja îngrijite”.
"Fugi?" Se încruntă.
„Ei bine, nu voi mai avea niciodată o nuntă albă. Ce naiba a fost asta."
El zâmbește blând.
„Următoarea mea nuntă va fi doar eu și soțul meu. Va fi pentru noi și numai pentru noi.
Fără martori, fără prostii, fără minciuni și fără teamă de a pierde totul din nou”.
Mă sărută în timp ce brațele lui alunecă peste spatele meu și știu că îi place răspunsul.
— Vreau doar să știi că nu sunt aici pentru ceea ce ai tu, Seb. Sunt aici pentru cine ești.”
Îmi împinge părul înapoi de pe fața mea în timp ce ne uităm unul la altul. „Te iubesc, April Bennet”,
șoptește el.
Zambesc. "EL."
Buzele lui le iau pe ale mele și sunt pierdut.
Sebastián García este special și este tot al meu.
Sebastian
Stau la masă cu doi dintre colegii mei. A fost o zi plină cu conferință de presă după
conferință de presă.
Suntem la o cină cu cinci sute de oameni, dar tot ce vreau este să mă întorc în camera mea și să
sun pe April. Am terminat cu rahatul asta politic pentru azi. Urăsc să fiu departe de casă. M-am
săturat.
Bart apare din mulțime și ia loc la masa noastră. — Seb.
"Buna ziua."
— M-am uitat la contractul pe care mi l-ai dat azi dimineață.
"Y?"
„Este etanș. A făcut o treabă bună. spun semn. "
Știam că m-aș fi descurcat bine. "Mulțumesc."
Un chelner sosește la masă cu o tavă cu băuturi. El le așează unul câte unul. "Poftim."
"Mulțumesc." Îmi golesc paharul și îl iau pe cel nou în timp ce mă uit la ceas. Încă o oră și plec de
aici.
Pound, pound, pound, îmi merge capul.
Durerea aprinsă ricoșează prin craniul meu.
La dracu.
Îmi deschid ochii să văd camera învârtindu-se și îi strâng repede din nou.
ooh…
Stomacul mi se întoarce și mă ridic în grabă. Transpirația îmi udă pielea.
Ce naiba, mă simt rău. Mă împiedic în baie și vomit violent. Corpul îmi tremură,
de parcă aș avea un fel de febră.
La dracu.
Intru la dus si sub apa fierbinte. Mă sprijin de gresie. Am energie

zero. De ce sunt atât de mahmureală?
Ce am băut aseară? Mă încrunți, încercând să-mi amintesc.
Hei?
Mintea mea este goală. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost să stau la masa de la bar.
Dar…
Mă încrunți în timp ce încerc să-mi curăț ceața din creier. Cum m-am întors la hotel?
Ies de la duș și mă usuc. Îmi înfășor prosopul în jurul taliei și mă întorc în dormitor să-mi iau
lucrurile.
Telefonul meu vibrează pe măsuța mea laterală.
Aprilie.
o ridic. "Buna ziua."
— Ce mai face omul meu azi diminea฀ ă?
Bună dimineața, domnișoară Bennet. Unde esti?” intreb eu.
"În pat."
Zâmbesc în timp ce mă îndrept spre dulap să-mi iau costumul. "Mi-aș fi dorit să fiu acolo.
Patul meu era singur fără tine."
„Și al meu”, toarcă ea sexy. „Ce s-a întâmplat cu tine aseară? Credeam că mă suni când te-ai întors la
hotel.”
Hei?
„Stai…” Mă încruntă. — Am vorbit cu tine aseară?
"Ce vrei să spui?"
„Este cel mai ciudat lucru, nu-mi amintesc nimic”. Iau cuierul cu costumul meu și îl pun pe pat”.
„M-ai sunat de trei ori. Cât ai băut? ea intreaba.
De trei ori! Ce?
Îmi caut în minte un fel de amintire. Nu-mi amintesc să fi vorbit cu tine

absolut".
"Ce?" ea intreaba.
— Am sunat beat?
— Nu, dar ai fost foarte afectuos.
„Definește dovey iubitor”.
„Spunându-mi cât de mult ți-a fost dor de mine și altele. Ai fost la fel de drăguț ca Mi-a făcut să-
mi fie mai dor de tine.”
Îmi stric fața. Drăguț ca nu în stilul meu.
Tac o clipă în timp ce încerc să mă împac aseară. Nimic. Schimbarea subiectului. "Ce ai de
gând să faci astăzi?"
„Trebuie să merg la birou să adun niște dosare. Mă duc să lucrez de acasă în restul săptămânii.
Acest ochi al meu arată îngrozitor.”
"E o idee buna."
Unde este portofelul meu? Trebuie să fie în pantalonii costumului meu de aseară. Mă uit prin
cameră și văd costumul meu mototolit pe scaun. La naiba, trebuie să fi fost beat. Întotdeauna
îmi închid costumul când îl scot.
„Ce este pentru tine astăzi?” ea intreaba.
— Nu mult. Același rahat, o zi diferită. Mă plimb prin cameră cu telefonul la ureche. „Trebuie să-
l găsim urgent pe Theodore. Aparent, a existat o posibilă observare într-un oraș rural. Cine știe
dacă este un indiciu real.” Îmi ridic pantalonii de pe podea și îmi caut portofelul în buzunare. Nu este
acolo.
„Abia aștept weekendul. Care crezi că va fi codul vestimentar pentru nuntă? " ea intreaba.
Unde este portofelul meu?
"Nu știu. O să fie fierbinte, așa că ceva mișto, îmi imaginez." Mă tot uit în jur. — Costumul
tău pentru ziua de naștere funcționează pentru mine.
Ea râde și eu zâmbesc. Îmi iau haina de costum și mă simt în jur. Îmi găsesc portofelul în
buzunarul interior al hainei. Îmi ridic cămașa albă de pe podea și îmi cade stomacul în timp ce
mă uit la ea.
Rujul roșu este uns pe gât.
Ce naiba e aia?
April conversează în timp ce camera începe să se rotească. Mă uit în jur în panică.
Ce sa întâmplat aici aseară?
Ochii mei se îndreaptă spre măsuța de cafea și văd o răcitoare de vin argintie cu o sticlă goală
de șampanie înăuntru. Lângă ea sunt două pahare, unul încă plin pe jumătate cu șampanie.
Doua pahare...
Stomacul mi se răstoarnă.
— Seb? întreabă April și, din tonul vocii ei, îmi dau seama că mi-a pus o întrebare.
"Scuze, ce ai spus? Nu te-am auzit.”
Îmi trec mâna prin păr în timp ce merg în panică spre pat. Telefon până la ureche, împing cu furie
capacele înapoi pentru a inspecta cearșafurile.
— Tocmai am spus că abia aștept să te văd, șoptește April răgușit.
Imi inchid ochii. — Și eu. Ascultă, dragă, trebuie să plec. Am întârziat.
"Bine. O zi bună."
Inima îmi bate puternic și repede. Asta nu se poate intampla.
"Te iubesc."
Îmi stric fața. Nu o face.
"฀ i tu."
Închid în grabă și iau perna ca să o miros. Mirosul puternic al parfumului cimentează dovezile,
iar eu arunc perna de perete cu dezgust.
Ce naiba am făcut?
24
Sebastian
Camera se tot învârte. Intru in baie si ma sprijin de chiuveta. Mă uit la reflexia mea în oglindă. Fața
mea are o strălucire de transpirație, părul dezordonat, dar dezgustul din mine îmi face stomacul să se
învârtă.
Nu.
S-ar putea să fiu multe lucruri, dar nu sunt un trișor mincinos .
La naiba, acesta este un coșmar.
Ce naiba sa întâmplat aseară? Îmi caut în creier niște amintiri despre ceva.
Lasă-mă să mă gândesc, stăteam la masă.
Bart se apropie și se așeză.
Mi-a spus că contractul lui April este gata și că ar trebui să-l semnez.
Mai tarziu…
Îmi stric fața ca să mă concentrez foarte greu.
Orice.
Trebuie să-l văd pe Bart. Sunt sigur că a fost acolo. Mă întorc în camera mea și îmi iau telefonul. Îi
formez numărul, dar sună. Mă uit la ceas. E doar devreme. Poate e la duș.
O sun pe Melody, managerul de turism.
"Buna ziua."
Bună, sunt Sebastian. Poți să-mi spui în ce cameră este Bart, te rog?
„Bună Sebastian. Lasă-mă să verific."
"Bine."
Aștept pe linie până se întoarce, „E la nivelul 6, camera 624”.
"Mulțumesc." Închid, îmi îmbrac costumul și cinci minute mai târziu merg pe hol până în camera
624. Jeremy se apropie din cealaltă direcție.
"Diminea฀ ă." Dau din cap.
„Bună dimineața”, răspunde el și ne oprim amândoi odată ce ajungem la camera 624. „Ești aici
să-l vezi pe Bart?” el intreaba.
"Da."
Se uită la mine în gol și simt un strop de furie. "Și eu."
Mimez un zâmbet. Grozav. Nu-mi spune că ajung în mijlocul unui serviciu casnic. Nu
am chef de bătaia ta prostii de dimineață. Mă întorc spre u฀ ă ฀ i bat.
Jeremy este în spatele meu, așteptând să se deschidă ușa.
Sun din nou.
— Se pare că nu e aici, spun eu, pe jumătate u฀ urată.
— Dă-te deoparte, Melody tocmai mi-a dat o cheie. Ține cardul până la scaner.
— Nu este necesar. Am impresia că se întâmplă ceva între ei. — Mă voi întoarce mai târziu.
Broasca se deschide și Jeremy împinge ușa. Bart doarme adânc în pat cu o femeie goală de
ambele părți.
"Ce naiba faci?" Jeremy plânge în spatele meu.
Am ochii mari.
La dracu.
Jeremy intră, ia un ulcior cu apă și o toarnă peste capul lui Bart. "Cum ai putut?" el plânge.
Bart sare treaz. Se uită în jur confuz și șocat. "Ce se întâmplă?" El sare înapoi când vede
femeia. "Cine e฀ ti tu?" el plânge.
Femeia zâmbește și se întinde. „Hei, iubito”, toarcă el.
„Cum am putut să fiu atât de prost?” Jeremy plânge înainte de a părăsi camera.
— Jeremy! strigă Bart. „Nu știu...” Alunecă din pat și cade pe podea, dezorientat.
— Ce naiba se întâmplă aici? Este gol, cu urme de zgârieturi pe tot spatele și o mușcătură mare
de dragoste pe gât. Rujul roșu este uns pe toată fața.
La naiba, asta e rău.
„Îți jur…” strigă Bart. "Nu știu." Se uită prin cameră, complet șocat de ceea ce se întâmplă.
Își înfășoară un prosop în jurul taliei și îl urmărește pe Jeremy pe hol. Îl aud pe Jeremy
speriandu-se, cu Bart pe călcâie.
stai așa. Lui i s-a întâmplat același lucru care mi s-a întâmplat mie.
Cred că ne-au drogat.
Mă îndrept spre pat. "Cine e฀ ti tu?" strig la femei.
"Ce?" Ei tresăriră în timp ce își strâng fețele.
— Ce ai pus în băuturile noastre? Solicit.
"Despre ce vorbesti?" Blonda se încruntă când se ridică din pat. Ea este goală și are un corp
ucigaș.
o apuc de braț. „Sunt la securitate. Chiar acum."
Ea își smulge brațul din strânsoarea mea. „Despre ce vorbești, idiotule? Sunt o
prostituata. Bart a comandat și a plătit pentru noi toată noaptea. Verifică-ți cardul de credit dacă
nu mă crezi.”
Ce?
Oh la naiba
Bart se întoarce în cameră. "Pleacă de-aici!" strigă el la cele două femei. Intră în baie și închide
ușa.
Amândoi se uită la mine pentru direcție.
— L-ai auzit pe bărbat! Clic. — Licen฀ ă. Acum.
Ei își adună lucrurile și mă îndrept spre fereastră să mă înfrunt în stradă, ca să nu trebuiască să-
i privesc cum se îmbracă. Dezgustul îmi umple toți porii. Nu am avut niciodată nimic împotriva
fetelor care lucrează. M-au mișcat mereu.
Astăzi se simte rău. ma simt murdar
Mă întorc spre ei. — A fost vreunul dintre voi în camera mea?
"Nu."
„Spune-mi adevărul”, am mârâit.
— A venit paznicul tău și te-a târât înainte să înceapă distracția.
Închid ochii ușurată.
Slavă Domnului.
Fetele se îmbracă și pleacă în tăcere.
Bat la usa de la baie. — Barts?
El sta liniștit.
"Au plecat."
El deschide ușa. Devastarea îi este scrisă pe toată fața.
— Cred că am fost drogați.
Ochii i se fac mari. "฀ i tu?"
„M-am trezit și nu mi-am amintit nimic. Știu cu adevărat că nu am băut atât de mult”.
— Ce naiba? Începeți să mergeți. — Cine ar face asta?
Eu dau din cap, total confuz. „Nu știu. Cine ar câștiga ceva punându-te în contact cu două prostituate?
Bart se uită la perete pentru o clipă și își mijește ochii în timp ce se umplu de dispreț. "EL."
"CARE?"
— Nenorocita mea de so฀ ie.
"Probabil ca nu." Mă uit la el. — Chiar crezi că s-ar apleca atât de jos?
— Ar face orice ca să-l facă pe Jeremy să mă părăsească. Lasă-ți capul. — Și cred că tocmai a făcut-o.
Aprilie
Mă uit la oglinda din spatele casei de marcat. Omule, arăt ca un ciudat.

Cine poartă ochelarii de soare în interiorul magazinelor? Femei cu ochi negri, asta este
acea.
Ar trebui să lucrez de acasă astăzi. Am muncit toată dimineața, dar în această după-amiază am fugit
în căutarea unei rochii pentru nunta din acest weekend.
Trebuie să arăt perfect. La urma urmei, mă întâlnesc cu prietenii de o viață ai lui Sebastian. Sper
că acest ochi negru să se estompeze înainte de atunci.
Cred că am găsit rochia perfectă. Primul magazin, prima rochie pe care am probat-o.
Când este atât de ușor de cumpărat?
„În continuare”, sună fata de la registru. Fac un pas înainte și telefonul îmi vibrează. Ma uit in jos
sa vad numele:
Jeremy
"Cum te simți azi?" Casiera zâmbește când îmi ia rochia și îl strigă.
"Bine, multumesc, tu ce mai faci?" Îmi țin telefonul în geantă. Îl voi suna mai târziu.
E ora 21:00 când mă culc. Pornesc televizorul din camera mea și mă întind. E timpul pentru niște
televizoare neplăcute. Telefonul meu sună și pe ecran se aprinde numele Păcăleala de Aprilie . Mă
întrebam când mă suni.
„Bună”, răspund eu zâmbind. "Credeam că ai uitat de mine."
"Sunt jos. Să-mi dai de veste ".
Iau o înghițitură în grabă. "In realitate?"
"Uh-huh."
Fug la camera de securitate și îl văd stând acolo cu geanta lui de noapte. Emoția mă
cuprinde și apăs pe sonerie la fel de repede ca fulgerul. Mă uit la apartamentul meu. La naiba, e
destul de complicat. Ei bine, este ceea ce este.
Fac un mic jig pe loc și deschid ușa de la intrare în timp ce îl aștept. El este aici.
Gah, sunt chiar patetic pentru acest om.
La dracu, rochia mea pe care mi-am cumpărat-o pentru nuntă este pe scaun. O rulez rapid într-o
minge și o arunc în dulapul cu lenjerie. Nu vreau să par prea anxioasă.
Liftul emite un bip și el apare în costumul său gri personalizat și geanta de noapte din piele neagră.
Tot timpul arată ca orgasmul mers pe jos care este.
Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei și îmi oferă un zâmbet lent și sexy. — Domni฀ oară Bennet.
"Iată-mă aici." Mă mișc puțin pe loc. „Arăt sexy în pijamaua mea de flanel”.
Râde și mă ia în brațe să mă sărute. „Flanelette funcționează pentru mine”.
"Ce cauți aici? Credeam că nu te vei întoarce până mâine."
— N-ai crede ziua pe care am avut-o. Mă ia de mână și intrăm în

apartamentul meu. "Trebuie sa fac un dus."
— Bine, ai mâncat?
— Da, am avut câteva în drum spre casă.
Intrăm în baie, el își scoate hainele și intră sub duș. Mă așez pe toaletă să vorbesc cu el.
— Deci, ce a fost atât de rău în ziua ta? Întreb.
"Ia asta." Se spuma — Îți amintești cum am spus că nu-mi amintesc să fi vorbit cu tine aseară?
"Da."
— Cred că a fost drogat.
"Ce?" Am ochii mari. "Pentru cine?"
— Soția lui Bart.
Îmi rămâne gura deschisă.
— Nu poți spune nimănui asta.
"Nu voi face asta. Ce s-a întâmplat?"
„M-am trezit și nu mi-am amintit nimic. Am început să mă speriez, așa că m-am dus să-l văd
pe Bart. Am ajuns în camera lui de hotel în același timp cu Jeremy, iar când am deschis ușa, Bart
dormea cu două fete goale lângă el. Era acoperit cu ruj.”
Am ochii mari de groază. "Oh nu."
— Dar nici el nu-฀ i aminte฀ te nimic.

„Soția lui l-a drogat și a ordonat prostituate. Apoi l-a sunat pe Jeremy în această dimineață
pentru a-i spune că nu poate lua legătura cu el și pentru a-l întreba dacă îl poate vedea pentru ea.”
— Stai, oricum de ce nu erau împreună în cameră? Întreb.
— Da, știu despre Jeremy și Bart. imi bat joc in grabă. "Toată lumea știe. Nu este pe jumătate
la fel de evident."
El ridică din umeri, u฀ urat că nu dezvăluise acel secret. „De unde știu? Este o configurație al naibii
de ciudată dacă mă întrebi pe mine. Căsătorit cu o femeie cu

un iubit lângă ea.”
Mi-am pus ochiul alb. „Sleazebag”. Mintea mea se duce la Jeremy. Oh, nu, bietul Jeremy. La
dracu. M-a sunat astăzi și nu am răspuns”.
Continuă să faci spumă. „Așa că da, Jeremy și Bart s-au certat mare, iar Bart era speriat și țipa la telefon la
soția lui că jură că nu era ea”.
„Stai puțin. De ce te -au drogat ?” Mă încruntă.
— Cred că am avut ghinionul să stau lângă ea când au venit băuturile.
Firele de păr de pe ceafă îmi stau în atenție. — Ce ai făcut ieri seară?
„Nimic, mulțumesc la naiba. Am fost speriat o vreme acolo, dar am vorbit cu agentul de securitate. M-a găsit
beat în baie și m-a dus înapoi în camera mea devreme”.
Mă uit la el. Ceva este în neregulă cu această poveste. — Deci nu ai fost cu femeile?
"Nu."
— De ce ai crezut că ești la început?
— Aveam ruj pe gâtul meu. Continuați să spălați.
Clopotele de alarmă încep să sune. "De unde a venit rujul?" Întreb.

„Fetele de la bar. Se pare că au venit și au încercat să vorbească cu mine, devenind foarte

cochete. Din fericire, am ieșit de acolo. Sărmanul Bart nu a avut aceeași soartă”.
Îl privesc în timp ce îmi imaginez scenariul pe care îl stabilește. Hmm.
Interesant.
— Al naibii de coșmar. Expirați puternic. „Mă bucur că sunt acasă, să o spunem așa”.
— De unde știi că paznicul te-a condus acasă? Întreb.
„L-am văzut și mi-a spus că m-a dus în camera mea și că m-am băgat în pat cât era încă acolo. Am
verificat toate detaliile, nu vă faceți griji.”
— Și nu era nimeni altcineva în camera ta?
— Nu. ฀ i-am spus.
Nu imi place asta.
„Bart trebuie să meargă la spital și să facă un test antidrog. Aceasta este o crimă”, îi spun.
— Se duce. De aceea am ajuns acasă devreme.
— Ei bine, ar trebui să pleci și tu.
"Sunt bine. Nu mi s-a întâmplat nimic."
"De unde știi? Dacă se întâmplă ceva? Dacă faci sex cu una dintre acele prostituate?
Dacă ei fac poze? Dacă e o schemă elaborată de șantaj? Tu ești vicepremierul, Sebastian.
Dacă cineva este un țintă pentru a fi șantajată, ești tu, și nu nenorocitul ăla de Bart.”
— Aș ști dacă aș face sex cu cineva, April.
"Cum? Facem atât de mult sex încât nu ai putut simți o schimbare în corpul tău."
Își dă ochii peste cap și continuă să facă duș.
Mă uit la el. — Vreau să te duci să fii testat.
— Nu sunt. Aruncă-l. Își pune capul sub apă și începe să-și spele părul. — Tot ce voi face este să
pierd șase ore în spital fără niciun motiv.
Uf, idiot prost și enervant .
Ies in bucatarie in timp ce mintea imi bate viteza.
Ceva este greșit.
Întunericul atârnă peste colțurile camerei mele, la fel ca umbrele din mintea mea.
Sebastian doarme adânc, întins pe o parte, cu fața la mine. Îi privesc pieptul ridicându-se și cobând,
genele fluturând și buzele ei despărțindu-se ușor în timp ce inspiră.
Nu mai fusesem niciodată atât de îndrăgostit de cineva. Sigur, am fost îndrăgostit și am poftit,
dar cu Sebastian, e diferit. Totul este mărit. Discursurile pe care le ține, felul în care mă privește, felul
în care își poartă costumele... chiar și felul în care miroase.
Am senzația copleșitoare că ceva nu este în regulă. Ceva se întâmplă în fundal și trebuie să-mi
dau seama înainte să-mi explodeze în față.
Protejarea ei este tot ce contează.
Am fost în gropile iadului și am înfruntat orice furtună, dar pur și simplu nu pot să-i dau drumul.
Nu pot opri acest sentiment, oricât m-aș strădui.
Nu o voi mai lăsa pe acea vrăjitoare Helena să-l facă rău.
Am avut o viziune despre ea în biroul ei săptămâna trecută. Modul legitim în care ascundea
ceva la spate, de parcă îi datorau ceva. Cum îndrăznești să vii aici cu o agendă?
O urăsc.
Poate mai mult decât îl urăsc pe fostul meu, și asta înseamnă ceva. Cel puțin a fost de acord cu divorțul
și, desigur, nu s-a mutat din casa noastră, dar nu a fost niciodată răzbunător.
Sebastian se agită și deschide ochii. Întinde mâna spre mine și mă trage mai aproape: „De
ce ești treaz?” șoptește el cu vocea lui răgușită. Mă ține obraz la obraz.
"Vis urât."
sărută-mi tâmpla Du-te înapoi la culcare, iubito. Te voi proteja.” Mă întoarce și se ghemuiește
în spatele meu. Îl aud revenind la respirație reglată în timp ce se îndepărtează.
Dar cine te va proteja, iubirea mea?
Mă uit la perete, adrenalina curgându-mi prin vene. Sunt plin de convingere, știu ce trebuie să fac.
Intentionez sa.
Rearanjez reverele jachetei lui Sebastian. te voi insoti. Vreau să beau o cafea”.
"Bine." El mă trage de șolduri, trăgându-mi corpul de picioarele lui. Ne putem îmbrățișa fără a fi
sexual?
Evident nu.
— Îți este foarte greu să pleci, domnișoară Bennet. Buzele noastre se întâlnesc într-un sărut tandru.
Îi zâmbesc bărbatului meu frumos și îmi trec degetele prin părul lui des.
negru.
„Aștept cu nerăbdare weekendul nostru”. Zambesc.
"Și eu."
Ma ia de mana si ma conduce pe usa. Luăm liftul și ieșim afară, unde vedem mașina neagră care îl
așteaptă. Ne-am îndreptat spre el.
"Aprilie!" sună o voce, ne întoarcem să-l vedem pe Duke.
Inima îmi bate o bătaie când mă opresc. "Duce."
Oh, la naiba.
Sebastian încearcă să-mi lase mâna și o strâng mai strâns, ținându-l aproape.
— Duke, el este Sebastian.
Duke dă din cap și Sebastian forțează un zâmbet. "Buna ziua."
Încearcă să-mi lase din nou mâna și o țin cu puterea degetelor albe.
"Voi doi ...?" Duke se încruntă în timp ce se uită între noi.
„Suntem”, răspund eu.
Sebastian își rostogolește buzele, inconfortabil de această conversație.
"Pot să vorbesc cu tine?" Ochii lui Duke aterizează pe Sebastian. "Numai?"

Sebastian încearcă să scape din strânsoarea mea ca un viciu, iar eu îl strâng într-un
avertisment tăcut. „Nu Duke, îmi pare rău. Nu mai e nimic de spus. Am trecut prin asta de o sută
de ori”.
"Pe mine ... Nu pot continua, mormăie Duke.
Sebastian lasă capul. — Vă las pe voi doi în pace.
Mi se rupe inima dar stau cu Sebastian. Trebuie să fii aici pentru această conversație. Nu
vreau să se simtă din nou nesigur.
„Sunt într-o relație cu Sebastian, Duke. Îmi pare rău că nu am reușit, dar trebuie să acceptați decizia
mea.”
Nările lui Duke se fulgeră, ochii lui furioși îl găsiră pe Sebastian. „Ea nu se va căsători niciodată cu
tine. Ea nu vrea copii. Te va scuipa așa cum a făcut pe mine.”
Sebastian se uită la el, rămânând tăcut.
Duke, oft.
— Spune-i, scuipă Duke. „Spune-i că nu vrei să trăiești niciodată cu cineva. Spune-i că nu vrei să te
căsătorești niciodată”.
Sebastian încearcă să-și elibereze mâna. — Stai aici Sebastian! am scapat, pierzându-mi ultima
răbdare.
"Nu." Se îndepărtează și merge spre mașină.
Ochii mei îl găsesc pe Duke. „Tu și cu mine nu eram potriviți unul pentru celălalt”, spun eu încet. Și
știu sigur acum că l-am cunoscut pe Sebastian. Vei înțelege și când vei întâlni persoana potrivită. I฀ i
promit."
„Ea nu se va căsători niciodată cu tine. E ruptă!” îi strigă Duke lui Sebastian, pierzând ultimul
control.
Sebastian se oprește și se întoarce spre noi.
Doamne, ar putea această conversație să devină mai rău?
— Vom vedea, se repetă Sebastian. „Ii vei respecta decizia si vei sta departe de ea”.
Ochii mei se îndreaptă spre Sebastian.

„La revedere Duke”, se răstește el. „Cele mai profunde condoleanțe, dar nu vom mai avea
această conversație. Acesta este primul și ultimul tău avertisment: stai departe de ea. April, hai să
mergem.”
Mă ia de mână și mă conduce în spatele mașinii care așteaptă. Ușa se închide în urma noastră și îl
privesc pe Duke pe trotuar în timp ce ieșim în trafic.
Sebastian stă lângă mine, cu privirea lui de oțel privind pe geam în timp ce conducem.
— Ai scris acel acord prenupțial pentru protecția mea sau pentru a-ți dovedi că ești serios în
privința asta? mârâie.
Îmi înghit nodul din gât, rămânând tăcut.
Puțin din ambele.
Se uită la mine, de parcă mi-ar citi gândurile, iar eu mă opresc puțin. „April se duce la mine acasă”,
îl anunță pe șofer.
Îmi încreț fruntea. "Dar-"
Îți vei petrece ziua la mine acasă. De acolo poți lucra. Fie că îți place sau nu.”
Dumnezeu.
— Și dacă îndrăznește să se apropie din nou de tine...
„Bine, bine, Sebastian”, șoptesc eu. "Ia-o usor."
Privirea lui rece revine pe străzile care zboară și simt că inima mea revine încet la normal. Mă uit
la el și încerc să-mi rețin zâmbetul.
Caveman Garcia este fierbinte.
„Zbor 121, îmbarcare”, anunță însoțitorul pe tot aeroportul.
Este vineri dimineață și trebuia să mergem în Maldive pentru nunta de ieri, dar Sebastian a
trebuit să lucreze noaptea trecută.
E în regulă, atâta timp cât ajungem acolo la un moment dat. Nu-mi pasă când.
Port o rochie neagră strânsă, cu o jachetă de blugi și pantofi albi, încercând să fiu lejer și
îmbrăcat în același timp. Am geanta strânsă, corpul îngrijit la perfecțiune și nervii ferm intacte.
Mă întâlnesc cu prietenii lui Sebastian în acest weekend și știu cât de importanți sunt pentru el. Primele
impresii sunt totul și chiar vreau să fac una bună.
Am chestia asta pe care când sunt nervos, tac și știu că mă face să par
nepoliticos.
Amintiți-vă să vorbiți, amintiți-vă să vorbiți.
"Sa mergem." Sebastian mă ia de mână și ieșim pe uși. Este un avion mai mic decât am fost înainte.
Acesta ar fi norocul meu, să mă întâlnesc în sfârșit cu omul visurilor mele doar ca să moară într-un accident
de avion.
Se uită la mine și se încruntă. "Esti bine?"
"Da."
— Ești calm.
dau din umeri. — Poate un pic nervos.
— Foarte încordat?
— Și dacă prietenii tăi nu mă plac?
Îmi aruncă un zâmbet uluitor și mă trage spre el. — Cum au putut să nu?
Sărută-mi tâmpla în timp ce mergem. „Îmi place de tine și asta e tot ce contează”.
E doar după ora 14:00 când avionul se oprește pe asfalt.
"Ei au fost aici." Am sărit pe scaunul meu.
Sebastian zâmbește, mă ia de mână și îmi sărută degetele.
— Care este primul lucru pe care îl vei face când ajungi acolo? Întreb.
„Aprilie Bennett”.
Râd. „Nu, vreau să spun, ca să faci, să faci. Cum să faci ceva”.
El ridică o sprânceană, amuzat de entuziasmul meu copilăresc. „Aprilie Bennett”.
Zâmbesc în timp ce îi apropii fața de a mea și îi sărut buzele mari și pline. — Mulțumesc că m-ai adus.
Semnul centurii de siguranță se stinge. "Hai să ne distrăm."
"Bine." Mă trezesc atât de repede încât mă lovesc cu capul de tavan. "Oh."

„Fii atent”, avertizează el.
Mergem pe hol și, când ajungem la uși, suntem loviți de un zid de căldură. Este ca un cuptor
de foc.
Gâfâi când aerul îmi părăsește plămânii.
„Cum numești asta în saună?” mormăie Sebastian pe sub răsuflarea lui.
"Dreapta." Am râs în timp ce coboram scările avionului. „Vă rog să-mi spuneți că avem aer
condiționat în camera noastră.”
„La naiba, sper. Mingile mele sunt dure în blugii ăștia.”
Am râs și a râs și el. Oh, e atât de frumos să fim împreună într-un loc diferit. O mare
parte din timpul nostru împreună a fost petrecut în umbră.
Simt că în sfârșit suntem un cuplu adevărat, făcând câteva lucruri mari.
Mână în mână, am pășit pe asfalt și am intrat în aeroport. Odată trecute de controalele de

securitate, vedem un bărbat în picioare, cu un semn pe care scrie:
Garcia.
Mi-am coborât umerii, entuziasmat.
— Bună, domnule și doamna Garcia? întreabă șoferul.
doamna Garcia.
„Da”, răspunde Sebastian.
— Aici te rog.
"Mulțumesc." L-am urmat până la un Audi negru și ne-am urcat pe bancheta din spate.
Woohoo, suntem pe drum.
O oră mai târziu, am ieșit de pe drumul principal și am luat-o pe o alee cu aspect elegant.
Peisajul este tropical și bine întreținut. Este super frumos. Ajungem la o alee mare, circulară,
iar șoferul se oprește.
"Iată-ne." Iese și ne scoate bagajele din portbagaj, lăsându-ne să mergem până la recepție.
Totul este în aer liber și pot vedea uriașa piscină exotică a stațiunii, care este înconjurată de
șezlonguri și ospătari care livrează cocktailuri la
oameni. În spatele tuturor acestora se află cea mai frumoasă apă albastră, cristalină, pe care am
văzut-o vreodată. Nisipul este alb.
Wow, acesta este raiul.
"Ce ocean este acela?" îl întreb pe Sebastian.
El ridică privirea și buzele îi devin albe. "Oceanul Indian."
"De fapt?" Îmi încreț fruntea. Îmi scot telefonul și-l pe Google.
Ce ocean înconjoară Maldive?
„Indian”, repetă el.
"Doar verificam."
— Trebuie să verifici tot ce spun?
"Uh-huh."
Oceanul Indian.
"Oh." Oft, puțin abătut. Era sigur că era ceva mai exotic. Sigur seamănă. Nu am văzut niciodată apă
atât de albastră.
Sebastian îmi face cu ochiul sexy într-o declarație pe care ți-am spus-o.
Zambesc.
"Pot sa ajut?" întreabă recepționera.
— Da, înregistrează-te, te rog.
"Desigur." Ea zâmbește, cu ochii ațintiți asupra lui Sebastian. "Care este numele?"
Sebastian Garcia.
Ochii i se fac mari. „Oh, da, desigur, domnule. Esti din Marea Britanie. Asteptam sosirea ta. Există
securitate suplimentară. Vă rugăm să ne anunțați dacă ceva nu corespunde standardelor
dumneavoastră.”
Sebastian falsifică un zâmbet, neimpresionat. "Mulțumesc." Urăște agitația și știu că echipa lui de
securitate de acasă ar fi organizat-o fără acordul lui.
"Ai avut un zbor plăcut?" întreabă ea, cu ochii zăbovind prea mult asupra bărbatului meu
frumos.
A făcut-o, cățea. Retrage-te.
Și eu prefac un zâmbet. Și grăbește-te.
Paulie te va escorta în camera ta. Ea predă cheia. — Ești în penthouse-ul aripii de nord. Ea face
semn spre stânga. „Dacă treci pe lângă piscină și restaurante, penthouse-ul tău este pe malul oceanului.”
"Mulțumesc."
Paulie face un pas înainte și dă din cap. — Aici te rog. O urmăm prin grădini și pe lângă o zonă de
piscină.
— Seb! Sună cineva.
Ne întoarcem să vedem un băiat blond făcând cu mâna. Începe să alergi spre noi. Seb zâmbește și îi
întoarce salutul.
scarpina asta. Un zeu blond aleargă spre noi. Maxilar pătrat, păr blond și abdomen ondulat.
Doamne, cine este acesta?
— Hei, ai reu฀ it. Râde și strânge mâna lui Seb.
„Aceasta este aprilie”, îmi prezintă Sebastian. — Acesta este prietenul meu de închiriat, Spencer Jones.
Râd în timp ce îi strâng mâna.
— Auzi. El zambeste. — Mă bucur să te cunosc în sfârșit.
"฀ i tu." Zâmbesc și mi-am coborât umerii. Incomod.
„Vino să-i vezi pe ceilalți”, spune Spencer, arătând spre piscină.
„Suntem în drum spre camera noastră”, răspunde Seb.
— Va dura doar un minut. Spencer ma apuca de mana si incepe sa ma traga spre piscina. „Uite pe
cine am găsit!” face publicitate altora.
Un bărbat își ridică privirea de pe șezlong și ochii lui mari căprui îi întâlnesc pe ai mei. E în regulă, la
naiba. Cine naiba este acel exemplar frumos cu părul lui întunecat, maxilarul pătrat și... eish, putere de
zile întregi? "Julian Masters, asta e aprilie."
Zâmbesc în timp ce îi strâng nervos mâna. Doamne, și mâini puternice.

— Aceasta este soția lui, Brielle. Are un aspect frumos și natural, mai tânără decât mine
Se pare.
"Buna ziua." Zambesc.
— Și femeia asta fierbinte este soția mea, Charlotte. Charlotte este foarte însărcinată și poartă bikini.
Stomacul lui este imens.
Oh, minunat. Toți stau întinși împreună în costume de baie. Acesta este cel mai rău coșmar al meu.
Cele două femei sar din șezlonguri și mă sărută.
— E grozav să te cunosc în sfârșit, April. spune Brielle.
Amândoi îl sărută pe Sebastian pe obraz și el îi freacă cu drag stomacul lui Charlotte. Pot spune
că sunt aproape.
„Bine, trebuie să ne verificăm. Bietul ăsta ne așteaptă”, spune Sebastian.
Ne uităm să vedem că Paulie așteaptă cu răbdare sub palmieri.
„Ne vedem mai târziu”, strigă Sebastian.
Le fac semn cu mâna și ne întoarcem amândoi și o urmăm pe Paulie.
Ajungem la apartamentul nostru și îmi rămâne gura căscată.
Wow.
Este direct pe nisip, cu vedere la plajă, cu uși uriașe pliante care se deschid spre o terasă gigantică. Este
făcută din lemn, cu un acoperiș de paie și arată ca ceva direct dintr-o broșură de vacanță pe insulă.
Este probabil cel mai frumos loc în care am fost vreodată.
— Acesta este dormitorul. Paulie ne arată. Patul cu baldachin este
amplasată strategic în mijlocul camerei, cu o baie mare din marmură verde chiar lângă ea, cu o cadă
supradimensionată scufundată.
Dar priveliștea peretelui de sticlă nu o pot învinge. Există o apă de mare albastră din câte văd.
„Aveți room service 24 de ore pe zi pentru orice aveți nevoie. Doar formați 9."
"Mulțumesc."
— Mai pot face ceva pentru tine?
„Nu, mulțumesc”, spune Sebastian în timp ce îi dă un bacșiș.
Paulie ne lasă în pace, iar ochii lui Sebastian îi întâlnesc pe ai mei.
— Seb. Zambesc. "Asta este incredibil."
Ochii îi strălucesc de tandrețe. — Este, nu-i a฀ a?
Știu că nu vorbești despre loc. El vorbește despre mine.
Mă ia în brațe și mă sărută, încet și tandru, conducându-mă pe calea pe care o parcurgem,

unde nimic altceva nu contează mai mult decât celălalt.
Știu că am mai fost îndrăgostit și știu că trebuie să fi simțit așa, dar nu-mi amintesc
această apropiere. Atașamentul dintre noi este atât de profund.
„Hai să înotăm în acel Ocean Indian”, murmură el pe buzele mele.
— Dar... prietenii tăi?
"...Sunt prea multe uneori, chiar și pentru mine." Mă sărută mai adânc, cu limba încolțindu-se în
jurul meu. Picioarele mele se ridică de pe pământ. — Te vreau pentru mine azi.
Inima mea bate. Parcă simte că după săptămâna plină și haotică pe care am avut-o, am nevoie de
timp singură cu el. Doar noi doi.
— Ieșim cu ei în seara asta. Mă duce înapoi în pat. „Dar astăzi, ești toți ai mei”.
Dacă raiul ar fi o zi, asta ar fi.
Am înotat, ne-am întins la soare, am făcut dragoste și am tras un pui de somn de după-amiază
târziu, în timp ce zgomotul blând al valurilor lăsând pe țărm.
Sebastian este cel mai relaxat pe care l-am văzut vreodată. Nu este niciun telefon mobil la vedere.
De fapt, cred că chiar a oprit-o. Asta este nemaiauzit.
Dar acum luăm cina cu prietenii lui.
îmi întind brațele. "Arăt bine?"

Port o rochie gri, strâmtă, fără bretele și sandale cu toc. Părul meu blond este în valuri de plajă
și machiajul meu este minim.
Sunt u฀ urată că m-am cam bronzat. Aș fi arătat ca un om de zăpadă anemic dacă nu aș fi făcut-
o.
Sebastian îmi zâmbește. "Ești importantă."
Inspir profund.
"Pentru." Îmi ia mâna și o duce la buze pentru a-mi săruta vârful degetelor. „Este doar o altă cină.
Acesta nu este ca tine. Nu te-am văzut niciodată nervos”.
— Ei bine, asta este important.
"De ce?"
„Pentru că...” ridic din umeri. „Sunt prietenii tăi și știu că primele impresii contează.”
Îmi mai toarnă un pahar de șampanie. "Am un plan." Îmi dă paharul și prăjim.
"Ce?"
„Bei cantități abundente de cocktailuri pentru a-ți eradica nervii.”
Zâmbesc lângă paharul meu.
Și voi profita de tine când ajungem acasă.
Râd. — Cred că ai profitat deja de mine de câteva ori astăzi.
— Ai profitat de mine. Își alunecă mâna pe corpul meu și sub rochia mea. El mă apucă
de fund și eu zâmbesc în timp ce îmi beau șampanie.
Bărbatul este un adevărat maniac sexual.
El îmi aduce gura la ureche. "Cum ți se pare?" ฀ opte฀ te el.
Mi-a întins pielea de găină în sus. Degetele lui alunecă sub partea laterală a chiloților mei și își
alunecă degetele peste sexul meu.
— Hmm. Ochii mi se închid în timp ce mai iau o înghițitură de șampanie. "Continua sa vorbesti."
Mă mușcă cu putere de gât în timp ce mă țeapă cu două degete groase.
ooh…
Genunchii aproape că mi se prinde sub mine.
Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei în timp ce lucrează cu mine, degetele lui groase atingând
locul meu cel mai secret. „Oh, fetei mele îi place să-mi tragă mâna.”
Mi se închid ochii.
Își strânge mâna cu putere. — Nu este așa?
— Da, gemu eu.
Îmi ridică piciorul ca să mă așeze pe scaun și începe să lucreze cu adevărat la mine.

Două degete... apoi trei,respirația
dinții lui zdrobindu-mi
lui tremurândă
gâtul,
atingându-mi
ciugulindu-mă
pielea.
de ureche, iar
Patru degete…
Oh.
Mă strâng în jurul lui și el zâmbește la gâtul meu.
— N-ai naibii de idee cât de fierbinte te simți întins așa.
Trupul îmi tremură și mă năpustesc asupra lui.
El îmi aduce gura la ureche. „O să-mi esperma pe limba în seara asta”. El mârâie. "Greu."
O, da, sunt.
Tres și el își scoate mâinile din pantalonii mei și se ridică. Cu ochii lui întunecați ațintiți asupra
ai mei, își șterge degetele.
Gâfâi când mă topesc într-o băltoacă.
„Vreau să vin acum”, șoptesc.
"Nu." Îmi îndreaptă rochia și mi-o trage în jos. El îmi aranjează părul.
Gâfâi în timp ce mă uit la el, sexul meu încă pulsand de bătaia pe care tocmai i-a dat-o.
Ud, umflat și complet întins.
Nevoia.
"Mai tarziu."
25
aprilie Mână în mână, intrăm în restaurantul din grădină în aer liber. Simt că o să
vomit... sau o să esperma. La naiba Sebastian că m-a făcut excitat. parcă nu mai
a fost destul de ranit.
— Garcia! strigă voci în timp ce ne plimbăm prin restaurant.
Sebastian zâmbește și face semn cu mâna și ne îndreptăm spre masă.
— Nu mi-ai spus că îi cunoști pe toată lumea din Maldive. ฀ optesc eu.
El zâmbește tuturor celor așezați când ajungem la masa noastră. — Știi că asta e cina de dinainte
de nuntă, nu?
"Oh." Îmi prefac un zâmbet în timp ce mă uit în jur la toți ochii pe mine. "Da acum."
Acesta este iadul pe un băț. Toți cei pe care îi cunoști sunt aici.
Grozav.
Scoate-mi scaunul și stai jos. Alunecă lângă mine. Ne așezăm la o masă mică de șase persoane. Cei
patru prieteni ai tăi sunt deja aici.
— Îți amintești de Julian și Spencer, Brielle și Lottie.
"Da." Zâmbesc, „Bună ziua”.
"Buna ziua." Toți zâmbesc și se uită la mine de parcă aș fi un ciudat de la circ.
„Ce ați făcut voi doi toată ziua?” întreabă Spencer. „Te așteptam la piscină. Cat de nepoliticos. M-
am gândit că vei încerca mai mult, April.”
— Erau ocupa฀ i, murmură Julian.
Fața mea coboară și fetele au izbucnit în râs. „Spencer, oprește-te”, spune Lottie.
Mi-am pus mâna pe piept u฀ urată. „O, Doamne, nu mă păcăli. Sunt destul de nervos”, recunosc.
Sebastian își dă ochii peste cap. Nu fi nervos din cauza nenorociților acești idioți.
Nimeni să impresioneze aici.”
— Auzi! intervine Brielle.
"Ai grijă ce vorbești." Lottie râde.
„Două ulcioare de sangria”, spune chelnerul în timp ce pune pe masă două ulcioare uriașe
dintr-o băutură roșie cu aspect exotic.
"Da mulțumesc." Brielle zâmbește. — Ține-i să vină.
Charlotte își dă ochii peste cap. "Oh, asta este pur și simplu grozav."
— Continuă să mă faci copii, iubito. Spencer îi face cu ochiul sexy în timp ce își freacă stomacul
gravidei.
Ea simula un zâmbet și se evantai cu un evantai de hârtie. „Când voi avea acest copil, Spencer,
voi petrece o săptămână, iar tu te îngrijești tot timpul. Alăptarea și tot”.
Spencer ridică paharul spre ea. "Da, draga."
Nu pot să nu zâmbesc în timp ce mă uit la ei. O iubește, este evident. Are farmecul unui băiat
obraznic și prietenos.
— Cât timp trebuie să pleci? Întreb.
— Zece săptămâni. Ea zambeste.
— Primul copil?
— Nu, al patrulea.
Am ochii mari. "Wow."
Pare prietenoasă și are un accent englezesc foarte prostesc. Mă întreb de unde este.
Îmi îndrept atenția către Brielle. "A avea copii?"
— Da, cinci.
"Cinci?" Am ochii mari, incapabil să-mi ascund surpriza. Doamne, aceste femei sunt pline de
crescători.
„Trei sunt ai noștri și doi sunt copiii mei vitregi”.
Cred că învăț un accent.
Privirea mea se îndreaptă spre Julian. Trebuie să fi avut copii cu altcineva înainte.
— Le place Brielle mai mult decât mie, totuși, murmură sec Julian.
„Toți facem”, răspunde Spencer dezinvolt lângă paharul ei de sangria.
„Prin accent australian?” Întreb.
„Da, sunt australian. Spune-mi despre tine?""
Julian zâmbește în timp ce se uită la ea. Este evident că și el este îndrăgostit.
"Sunt american." Zambesc. "Avocat."

Toți atârnă de fiecare cuvânt al meu. Ridic din umeri sfioasă.
— Cum te-ai cunoscut? Charlotte se uită între noi.
"Oh." Ochii mei îl găsesc pe Sebastian. Stă, se bucură de spectacol, fără să se audă un cuvânt.
Încetează în orice minut, nenorocitule. „Ne-am întâlnit într-o cafenea acum vreo șase ani. Așa că
ne-am întâlnit pentru scurt timp, dar nu a ieșit.”
Ochii lui Sebastian, Julian și Spencer se întâlnesc și știu că prietenii lor știu cum ne-am cunoscut.
Înșurubare. El vrea să fie sincer cu prietenii lui, la fel și eu.
„De fapt, asta nu este tot. După ce ne-am întâlnit la cafenea, am lucrat la un club de striptease și
a intrat Sebastian”.
Un zâmbet larg străbate chipul lui Julian și se uită la Spencer, care are și un zâmbet prost.
— U฀ or, se sufocă Sebastian.
Ochii fetelor se fac mari.
„Vă spun adevărul amândurora pentru că nu pot să mint și știu că Sebastian le-a spus deja
băieților. Vreau să fiu sincer cu amândoi de la început”.
Charlotte îl mângâie pe Spencer pe braț. — De ce nu mi-ai spus?
Brielle stă gura căscată când se întoarce către Julian. "Știai asta?"
Sebastian ridică mâinile în semn de capitulare. „A fost prima dată când am fost la un club de
striptease și ea lucra în spatele barului, ca să poată merge la facultatea de drept”. Bălaie.
Mă uit să văd că Julian zâmbește în băutura lui, cu ochii ținându-i pe ai mei.
Este impresionat că le-a spus adevărul.
Și eu.
— Oh, îmi place de tine. Charlotte gâfâie. Cineva îi mai toarnă o băutură. Vreau să aud
toate poveștile cluburilor de striptease.”
Spencer își pune jucăuș mâna pe paharul meu. „Nu mergem la”.
„Deci, cum s-au întâlnit fetele pe bărbații tăi drăgălași?” întreb eu.
„Ei bine, de fapt, am fost dădaca lui Julian”, răspunde Bree cu un zâmbet pe buze. — Și
Charlotte este fata tatălui bogat pe care Spencer nu a putut-o avea.
Toți râdem. Poate că seara asta nu va fi atât de rea până la urmă.
De fapt, arată bine.
Sebastian
Mă uit cum April vorbește și râde cu fetele de la celălalt capăt al mesei. Asta este asa de
ciudat.
Fetelor nu le plac niciodată oamenii cu care ies. Nu că ar duce la așa ceva, cred. M-am
întâlnit cu balul de absolvire înainte, dar Brielle și Charlotte au fost întotdeauna precauți și
nu prea prietenoși.
Sunt diferiți în seara asta. Sau poate doar că e aprilie.
Nepretențioasă și drăguță, emană căldură și prietenie. Dar, mai presus de toate, este inteligent.
— Deci, care este planul dacă ea intră în travaliu timpuriu cât suntem noi aici?
întreabă April.
"Nu știu." Charlotte se uită la soțul ei. — Care este planul, Spence?
El ridică din umeri. "Uimitor." Ea își acoperă gura cu mâna ca fetele să nu audă. „Și apoi să
se rostogolească al naibii de beat”, mormăie el pe sub răsuflare.
Julian și cu mine am râs. Spencer bea cu greu din cauza stării lui Charlotte în cazul în care
trebuie să conducă undeva în caz de urgență. El vrea ca copilul să vină mai mult decât
oricine.
„Poți să mă suni pe mine și pe Sebastian”, spune April cu vocea ei „Am avut prea multe
sangrias”. „Sunt bun în situații de urgență și Seb știe mereu ce să facă”.
Zâmbesc în paharul meu de vin. Când știu mereu ce să fac?
Nu.
„Și în plus, pisica mea avea pisoi”, continuă el.
Crede-mă, această păsărică este mult mai mare decât a ta. Trebuie să dăm înapoi,
mormăi sec Spencer.
Toți am izbucnit în râs.
Charlotte îl mângâie pe braț. Spencer.
Brielle se ridică și se împiedică pe spate în scaun, lovindu-se spectaculos cu spatele în patul din
grădină.
— La naiba, mormăie Julian, sărind în sus.
April izbucnește în râs și se grăbește să o ia pe Brielle. El o apucă de mâini și începe să o tragă

din gard viu. Ei hohotesc de râs în timp ce bâjbâie în jur și se uită cu toții în direcția noastră.
„Nu mai mult pentru tine. Mergem acasă”, spune Julian în timp ce o ajută pe Brielle să se ridice. —
Ai fi putut să-ți rupi gâtul. El îi netezește rochia și o îndreptă.
„Dar hai să dansăm”, spune Brielle. Părul lui este sălbatic și are diavolul în ochi. Doamne,
cred că e și mai beată decât April.
Beat. Este un cuvânt?
"Da. Dans!" April gâfâie. "Sa mergem." O apucă pe Charlotte de mâini și se preface că valsează
încet cu ea. „Bubba îi place să danseze”. Se aplecă în stomacul lui Charlotte. — Nu-i așa, drăguță
plăcintă? spune el cu o voce de copil.
"Oh Doamne." Mi-am pus ochiul alb. — Asta e. Ne-am întâlnit și noi, April.
Brielle face un pas într-o parte, împiedicându-se din nou pe călcâie. Tocmai când e pe cale să
cadă înapoi în grădină, Julian o prinde. „Acasă”, cere el, punându-și brațul în jurul ei.
"Da buna idee." Ea se uită la el cu dragoste. — Ce ai pentru mine, băiete?
Julian tresări, iar eu și Spence râdem amândoi.
Îi iau mâna lui April. "A veni."

„
fete?” Ea râde: „Nu fi un strigăt, Seb. Eu și fetele suntem în orașul Noo. Nu suntem
„Nu există oraș”, răspunde Julian.
"Da!" strigă Brielle de sub brațul lui Julian. — Ies afară, Jules. Ea începe să se îndepărteze și el o
apucă de braț într-o strângere ca o menghină. — Ora acasă, Bree. O târăște. — Te-ai săturat.
Brielle își duce mâna la gură și șoptește în timp ce o târăsc ca pe un copil. — Este plictisitor.
"Ce mai e nou?" murmură Spencer.
Ne plimbăm prin grădini înapoi la apartamentele noastre. Fetele sunt pe fiecare braț al lui Charlotte,
vorbesc și râd, clătinându-se ca marinarii beți.
Băieții și cu mine mergem în spatele lor, dând ochii peste cap la bătălia lor și un gând
ciudat îmi trece prin minte.
Este prima dată când se întâmplă acest lucru.
Toți trei partenerii noștri, se înțeleg și se distrează. De fapt, să ne distrăm mai mult
decât noi.
Ciudat.
Julian mă bate pe spate când ajungem în cabina lui. — Succes cu asta în seara asta.
"Oh." Brielle se încruntă. „Nu mă simt atât de bine”. Ea își ține stomacul. — Jules, mă simt rău.
„Hristos atotputernic”. El face o față.
Râd. „Cred că vei avea nevoie de un pic de noroc... și de o găleată”. O ajută să urce
scările și Spence și Charlotte își iau rămas bun. O iau de mână pe April și continuăm să mergem
spre camera noastră.
Ea sughiță într-un mod exagerat când se uită la mine, iar eu îi zâmbesc. Chiar și beată oarbă,
e adorabilă.
— Îmi plac prietenii tăi. Ea zambeste.
"Te plac."
"De fapt?" Ea pare surprinsă. "Pentru ca imi place."
— Da, tocmai mi-ai spus.
"Am facut?" Ea se încruntă.
O conduc în sus pe scări și ea se legănă când deschid ușa.
"Esti bine?" Întreb.

Ea dă din cap. "Da." Sughit din nou.
— De ce ai băut atât de mult?
„A fost Charlotte”, insultă el.
Îmi încreț fruntea. — Charlotte?
— Da, a trebuit să beau și pentru ea.
Râd. "Are sens." O duc în camera noastră. "Pat."
— Nu, am nevoie de un duș. Ea se ridică în vârful picioarelor să mă sărute. — Poți să ne faci un duș,
iubito?
Zâmbesc pe buzele lui.
— Îmi datorezi un orgasm. Ea zâmbește sexy și îmi îmbracă penisul în pantaloni.
Sângele începe să se învârte în jurul corpului meu. Acum ce pot face. Chiar și beată,
această femeie îi place. "E in regula."
Intru in baie si deschid dusul. Iau prosoapele, mă dezbrac și intru sub apă să mă spăl. Primesc niște
lovituri furtive.
Hmm, da, așa simt. Îmi imaginez cât de bine se va simți în jurul meu.
"Aprilie." Zambesc. "Vino și ia-l."
Tăcere.
"Aprilie?" Îmi încreț fruntea. Ce face ea acolo?
Tăcere.
Ies din baie și dau colțul să o văd ghemuită pe marginea patului, încă în rochie, adormită adânc.
expir puternic. Nu este ceea ce plănuisem.
O ridic și o pun pe pat, scoțându-și pantofii. Trag cear฀ aful peste ea ฀ i

O sărut pe frunte în timp ce îi îndepărtez părul de pe față.
Mă încruntă în timp ce mă uit la ea. Nu mi-am dat seama cât de mult îmi lipsea
Fiind singura. Weekendul acesta mi-a deschis ochii și simt că acesta este un punct de cotitură în
relația noastră.
Mă aplec și o sărut din nou. Îi sărut umărul, obrazul, brațul și nu mă pot apropia suficient.
Mă întind lângă ea și o țin în brațe. E moartă pentru lume, adormite adânc, dar mă face să
mă simt mai bine ținând-o.
Cu cât o țin mai mult în brațe, cu atât nevoia mea devine mai puternică. Mă ridic și mă întorc la
duș. Văd lubrifiantul și îmi stropesc puțin în mână.
Nu are rost să irosești această erecție. Mă pot ajuta și pe mine.
April
Stau la soare, cu ochelarii de soare pe mine. Sunt undeva între rai și iad.
Să ai mahmureală este rău.
Să te simți aproape de moarte din cauza intoxicației cu alcool în timp ce stai la soare la o nuntă
este cel mai rău.
Suntem pe plajă, stând pe scaune aliniate în rânduri frumoase, în timp ce așteptăm să sosească
mireasa.
Sunt într-o lume a durerii, fără nicio simpatie din partea lui Sebastian.
Bree este mai rău, iar Charlotte crede că acesta este cel mai amuzant lucru care i s-a întâmplat vreodată.
Brielle a vomitat fără oprire toată dimineața.
"Oh." Brielle oftă și își ține capul. „Jur pe Dumnezeu că mor aici. Dacă mai văd o sticlă de sangria,
voi vomita. Rahatul acela este diavolul.”
„Nu vine într-o sticlă”, spune Julian, privind drept înainte. — Este un cocktail.
Ea își dă ochii peste cap, enervată de răspunsul lui. „De ce nu ești bolnav, April? Ai stomac de
fier sau ceva? "
„Aveți încredere în mine, sunt”, șoptesc.
Nu este o minciună. Chiar mă simt la fel de rău ca un câine.
„Unii oameni își pot descurca băuturile alcoolice”, răspunde Julian.

— Mi-ai adus niște apă? ea intreaba.
— Arăt de parcă am apă? Întinde-ți mâinile.
Serios, Jules, dacă mă iubești, o să-mi aduci niște apă. Sunt atât de deshidratat încât mă transform
într-o sultană”.
Julian își dă ochii peste cap.
Sebastian zâmbește și îmi dau seama că conversațiile lui Julian și Brielle îi țin deseori pe toți
distrați.
„Și dacă mă iubești, nu te-ai aștepta să zbor până în Maldive pentru a fi sclavul tău de
hidratare. Starea lui se autoprovoca. Stai acolo, prințesă, răspunde Julian categoric.
Spencer lasă capul în jos și râde.
Sebastian se uită la mine și îmi zâmbește blând. Mă întind să-i iau mâna și să o pun în poală.
Toate acestea se simt atât de naturale și nu sunt deloc ceea ce mă așteptam. Îmi plac foarte mult
prietenii lui. Sunt genul meu de oameni. Fetele sunt cam de vârsta mea și avem o relație firească.
Spencer și Julian sunt seci și spirituali.
Spencer este moale și leșinat, iar Julian este un cur dur, deși am senzația că este și el foarte moale
pe dedesubt.
Și apoi este omul meu, Sebastian Garcia.
Înalt, întunecat, chipeș, precaut și deteriorat.
Poate cel mai frumos bărbat cu care am fost vreodată. În ceea ce privește aspectul, cu
siguranță, dar inima ei este cea care m-a convins. Este ca o ceapă. Cu fiecare strat pe care îl dezlipesc
încet, obțin puțin mai mult din relația noastră.
Este profund și grijuliu, șef și dominator, cu o inimă mare.
Știu că a spus că mă iubește și în felul lui știu că o face, dar zidurile lui nu i-au căzut încă complet.
Cred că va dura timp pentru a construi acea încredere între noi. Si pentru mine.
Dar am încredere că va veni. Ceea ce este între noi este prea bun să nu. A recunoaște ceea ce
simțim amândoi este un mare pas în direcția corectă.
Și acum cu prietenii lui...
Îmi ridică mâna și îmi sărută degetele. îi zâmbesc.
Felul în care mă privește este totul.
— Luați o cameră, voi doi, șoptește Spencer. — Sunt pe cale să vomit în propria gură aici.
„Asta ne face doi”, se plânge Bree în timp ce își ține tâmplele.
"Nici nu te gândi la asta". îl avertizează Julian.
„Oh, te rog”, șoptește Charlotte. „Acesta va fi punctul culminant al vieții mele dacă vei vomita
aici la nuntă”.
— Fă-o cu iubitul. șoptește Spencer. — Lasă-mă să-l filmez.
Îmi las capul în jos și râd. Mahmureala lui Brielle este hilară.
— Grăbește-te, la naiba. Sebastian se uită în jur. „Sunt două mii de grade. Ce așteptăm?"
"Iubita." Charlotte face ochii mari pentru a-și sublinia punctul de vedere.
Expiră puternic, neimpresionat. "Oh. Al lor."
Începe muzica și ne ridicăm cu toții și ne întoarcem pentru a vedea o mireasă frumoasă

mergând pe plajă, purtând o rochie albă clasică și un voal. Cu părul lung și închis la culoare, ea
scoate în evidență fiecare ultimul detaliu al fanteziei nunții.
"Oh nu." Brielle lasă capul în jos și își evantai fața. „Cred că o să vomit”.
„Ce frumos”, murmură Julian, făcând un zâmbet către mireasa care se apropie.
Îmi mușc buza de jos ca să nu izbucnesc în râs. Chiar și bolnav ca un câine în căldură de zece mii de
grade, mă distrez atât de mult.
Ne-am plimbat pe plajă în drum spre casă de la nuntă. Este aproape ora 1:00 a.m.
Am avut cea mai uimitoare după-amiază și seară la nunta romantică de pe plajă.
Au fost râsete și dansuri. Sebastian a fost absolut frumos și am leșinat la fiecare cuvânt al lui.
Lumina lunii dansează acum pe apă și briza îmi suflă prin păr. Ne oprim din mers și ne uităm la
mare.
Sebastian mă ia în brațe și mă uit la el. Buzele ni se întâlnesc încet și, neputând să mă abțin, ochii mi
se închid. Sunt amețit pentru acest om.
Ca un val în ocean, atașamentul începe să ne cuprindă. Este entuziasmant și terifiant.
Real.
Sebastian se uită la mine și parcă îmi poate citi gândurile. O încruntătură îi încrețește fruntea.
"Ce?" el intreaba.
Îmi înghit nodul din gât. Nu vreau să recunosc că sunt împietrit să-l iubesc, că toate acestea se
vor risipi și că data viitoare când mi se va rupe inima ar putea fi ireparabil.
Când sunt singur, sunt în siguranță. Nimeni nu mă poate răni.
Dar…
„Nu mai vreau să fiu acea persoană”, șoptesc eu.
Ni se blochează ochii. „Nici eu”, spune el încet.
Ma saruta si stiu ca simte la fel. Frica nestăpânită curge printre noi ca un foc de pădure.
„Sebastian”, șoptesc eu. — Promite-mi că nu o să dăm peste cap asta.
„Știi că nu pot”.
Ochii mei îi caută pe ai lui. Întinde mâna și îmi bagă o șuviță de păr în spatele urechii.
„Îți pot promite două lucruri”, spune el.
Vântul îmi biciuiește părul. "Ce?"
— Ce ai pentru mine. Îmi ia mâna și o pune peste inima lui. Îi simt căldura pieptului. — Și că
fac tot posibilul. Se aplecă și mă sărută blând. „Mă faci să vreau să fiu o versiune mai bună a mea.
Versiunea veche... înainte de... Se întrerupe.
"Ce este vorba aia veche?" Mă uit la el. "Iubește ca și cum nu ai fost niciodată rănit."
"Aș vrea să pot." Ochii lui îi cercetează pe ai mei, „Cum faci asta?”
Ridic din umeri când emoția mă copleșește. Din anumite motive, plâng pentru că, la naiba,
Imi doresc sa fi stiut.
El stă pe nisip iar eu lângă el. Amândoi privim marea în tăcere.
Simt că sunt în pragul durerii.
Relațiile sunt dificile atunci când ambele persoane sunt complete. Relațiile sunt cu greu fezabile atunci
când o persoană este ruptă. Dar ambele părți... Cum ar putea funcționa?
— De ce ai încetat să-l mai vezi pe Duke? el intreaba.
Mă încruntă, surprins de întrebarea lui. — Pentru că nu l-am iubit.
— De unde ai știut că nu-l iubești?
„Pentru că nu m-a deranjat dacă s-a culcat cu altcineva, ceea ce a făcut. Am avut o relație deschisă.
Nu e ca și cum m-aș fi culcat cu altcineva. Nu aș pune niciodată un titlu relației noastre. Am urât ideea
de a fi legat și prins în capcană”.
„Cum este diferit de ceea ce simți pentru mine?”
„Pentru că...” fac o pauză. „Din prima clipă în care te-am văzut pe stradă cu vagabondul ăla, te-am putut
vedea”.
"Astfel încât?"
— Din cauza cine ești cu adevărat.
Se uită la mine.
„Am stat cu toți acești băieți care se presupune că mi-au spus că mă iubesc. Apoi ai fost tu, care îmi
spuneai că nu mă iubești, te porți ca și cum m-ai urî, mă tratează îngrozitor, vrei să fiu curvă ta... dar în
adâncul sufletului, am știut mereu."
Își lasă capul în jos de parcă ar fi copleșit de emoție. "Știați?"
— Că tu și cu mine vom ajunge împreună într-o zi pe o plajă din Maldive.
El izbucnește într-un zâmbet lent și sexy. "Mahmureală?"
— Doar unul dintre noi are mahmureală.

Ochii lui sclipesc cu ceva. — Celălalt este îndrăgostit.
Îi zâmbesc bărbatului frumos din fața mea. Ochii îi revărsau onestitate. Părul lui bătut de
vânt și sălbatic. „Te iubesc Seb. Mult."
"Arăta฀ i-mi." Ne răsturnează, așa că eu sunt deasupra lui.
Mă ridic, cu picioarele de fiecare parte a lui, cu părțile noastre cele mai sensibile atingându-se. Mă
uit la bărbatul frumos care strălucește în lumina lunii. — Ar fi bine să desfaceți musca aia de pe
pantaloni, domnule Sandman.
El râde și eu mă pun în genunchi pentru a-i lăsa loc să se miște. Se zbate și își descheie pantalonii de
la costum. "Acum ce?" îmi zâmbește
Îmi trag chiloții în lateral. „Facem asta”. Alunec spre el.
Se uită la mine uluit. „Îmi place că facem asta”.
Zâmbesc, dublul sens nu se pierde. "Și eu."
Buzz, buzz, buzz, buzz.
Hmm, ce este asta?
„Bună,” răspunde Sebastian cu hotărâre. Se ridică, se îndreaptă spre fereastră și se uită în stradă în
timp ce ascultă oricine este la telefon. "El este bine?"
El sta liniștit.
Îmi frec ochii în timp ce mă uit la el. Cu cine vorbeste?
— Voi fi cu primul avion acasă. El dă din cap și se întoarce. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei. "Ne
vedem în curând." Agă฀ at.
"Ce se întâmplă?" Întreb.
— L-au găsit pe Theodore.
Zambesc. "Grozav."
"El este mort."

26
Aprilie
Clipesc surprins. "Ce?"
„S-a sinucis. I-au găsit cadavrul într-o mașină închiriată într-o pădure din nord.
Inima mea se contractă. "Oh, nu. Când?"

„Se pare că a fost cu ceva timp în urmă. Probabil de îndată ce a dispărut”.
"Dumnezeu." Oft trist.
"Trebuie să merg acasă." Intră în dressing și își scoate valiza.
"Desigur."
"Te simți bine. Rămâi cu ceilalți. Zboară acasă cu ei și ne vedem la Londra. Își lasă valiza pe
birou și începe să-și arunce lucrurile în ea.
— Nu, merg cu tine. Mă ridic și îmi iau valiza.
„Nu e nevoie”, murmură el, complet distras de bagaj. Îi simt stresul crescând vertiginos în fiecare
secundă.
— Seb. Îl îmbrățișez din spate. "Merg cu tine".
Se întoarce și mă ia în brațe. Am tăcut o vreme, îmbrățișându-ne.
Sinucidere. Există o moarte mai gravă? atâta tristețe Multă durere.
O să ne împachetez lucrurile. Tu organizezi zborul”, spun cu un scop reînnoit.
"Bine." Mă sărută „Îmi pare rău”.
"Nu fi". îi zâmbesc. — Promite-mi că ne putem întoarce aici.
"I฀ i promit." Se smulge din îmbrățișarea noastră și ia telefonul. Bună, am nevoie de două
locuri în primul avion spre Londra. Ochii lui se mișcă spre mine. — Da, închiriat, dacă se poate.
El asculta. "Trei ore?"
Dau din cap.
— Da, e bine, mulțumesc.
Avionul aterizează pe pistă. Ajungem la Londra.
Mă uit la Sebastian, care a spus două cuvinte tot zborul spre casă. Se uită drept înainte, rezemat de
tetieră, pierdut în propriile gânduri. Există o tristețe profundă în el. Ne înconjoară pe noi doi,
batjocorindu-mă despre weekendul fericit pe care l-am ratat.
Mi-aș dori să pot spune ceva demn, ceva care să facă toate acestea mai bune, dar nu există nimic,
așa că tac.
Se pare că există deja zvonuri în presă. De asemenea, Bart a sunat înainte pentru a ne spune că
presa este la aeroport așteaptă o actualizare de la iubitul său Garcia. Bănuiesc că își dau seama
că, dacă ajungi acasă devreme, ceva mare se întâmplă.
Bietul Teodor.
Cum naiba anunță Sebastian lumii că Theodore a murit acum, când i-a asigurat că este bine?
Îmi trag mâna peste față. Doamne, acesta este un coșmar al naibii.
Mă simt vinovat că l-am lăsat pe Bart singur în asta când are cea mai mare nevoie de mine.
Poate voi lucra în culise pentru el săptămâna asta.
Avionul se oprește și Sebastian se ridică și se înfurie pe acoperiș. Își ia geanta cu costumul și se duce
la baie să se împrospăteze. Când se întoarce, părul său negru și gros este îngrijit, costumul este
impecabil și chipul lui frumos este sumbru.
El este gata să lucreze.
Există două versiuni ale domnului Garcia: cea pe care lumea o cunoaște. Nebun, dependent de
muncă care are o predilecție secretă pentru prostituate de înaltă clasă. Apoi este Seb al meu.
Bărbatul grijuliu care mă face să mă simt cea mai frumoasă femeie de pe Pământ.
Urăsc că lumea nu poate să-l vadă pe adevăratul el, dar știu că așa este.
Salvat.
Zâmbesc încet, sperând că poate simți afecțiunea mea pentru el. Vine cea mai proastă
săptămână și nimeni nu-l poate ajuta. El și numai el se vor confrunta cu presa. Este vocea ta la care
toată lumea se va îndrepta pentru îndrumare în astfel de momente nesigure.
Ușile se deschid și echipajul de cabină și pilotul îi dau mâna lui Sebastian.

în timp ce sunt lângă u฀ ă.
"Mulțumesc." El dă din cap.
Zâmbesc și îl urmăresc în jos pe scări, dând înapoi puțin, neștiind unde ar trebui să fiu. Sebastian
se oprește și se întoarce. El îmi întinde mâna.
mă încruntă la el. Vrei să-l urmărească împreună? El este de obicei foarte rezervat.
"Vii?" întreabă el, cu mâna întinsă.

"Esti sigur?"
"Da."
O iau de mână și inima începe să-mi bată cu ciocanul. Asta e tot. Anunțul relației noastre.
Portarul deschide ușa și intrăm în aeroport.
Camerele clipesc. Oamenii aleargă.
„Domnule Garcia, este adevărat că prim-ministrul a murit?” sună cineva.
Sebastian expiră și mă trage repede departe.
„Ea este noua ta soție, domnule Garcia? Ai fost în luna de miere?
Buzele lui Sebastian devin goale, neimpresionate pe măsură ce mergem mai departe.
— Cum te cheamă, domni฀ oară? strigă cineva. "Ce parere are fosta ta sotie despre noua
ta iubita?"
Ce?
Sebastian se oprește și se întoarce către bărbatul care l-a strigat. Se uită la el. Bărbatul se dă înapoi,
nesigur de consecințe. Pieptul lui Sebastian se ridică și coboară și știu că îi ia toată puterea să nu-l
lovească pe bărbat în gură. Îi dau lui Sebastian o tragere blândă de mână și se întoarce spre mine.
Începem să mergem spre ieșire unde ne așteaptă mașina.
„Când ai de gând să ai o conferință de presă?” sună cineva
Ieșim pe ușile din față, camerele încă clipesc. am ajuns la mașină

neagră ne așteaptă
Doamne, asta este cu adevărat oribil.
Îmi trec mâna prin păr. Cum ar trebui să arăt?
Sebastian deschide ușa din spate a camionetei și eu intru. Închide ușa în urma mea.
Ce?
Mă uit pe geamurile fumurii să văd cine vorbește cu fotografi. Fața lui este supărată și orice ar
spune, toată lumea ia notițe.
Se întoarce și se urcă în mașină lângă mine. Închide ușa.

"Mâner!" ordonă el.
"Da domnule."
Mașina iese pe stradă.
Mă întorc și mă uit pe geamul din spate pentru a vedea blițurile camerei dispărând în depărtare.
Mă întorc cu fața în față, cu inima încă batându-mi în piept.
Mă uit în sus și văd cotul lui Sebastian sprijinit de ușa mașinii, cu mâna pe tâmplă. Se uită
la traficul care trece, la kilometri distanță.
Bietul Teodor.
Buna dimineata iubire.
Iti doresc noroc pentru astazi xoxo
Un mesaj text iese din el.
Mi-a fost dor de tine azi dimineață.
N-am vrut să te trezesc.
Te sun mai târziu.
Te iubesc
xo
Zambesc. te iubesc Două cuvinte mici care înseamnă mult. Mă ridic și fac un duș, cobor și
dau drumul la televizor.
Îmi fac cafea și pâine prăjită, apoi ascult titlul știrilor.
„Sebastián García a convocat o conferință de presă și este programată astăzi la ora 11:00. Domnul
Garcia, care a zburat din Maldive aseară cu partenerul său April Bennet, este în controlul daunelor
pe fondul acuzațiilor că prim-ministrul a decedat.
Mă uit la televizor. Sunt imagini cu noi mergând mână în mână în afara aeroportului
noaptea trecută și oameni punând întrebări lui Sebastian.
Mă las pe canapea. La dracu.
Telefonul meu emite un bip cu un mesaj text. Este Jeremy.

Doamne, trebuie să luăm prânzul azi.
Am atât de multe să-ți spun.
Doamne, facem. Am multe să vă spun. Am vorbit scurt cu el săptămâna trecută. Încă aștepta
analizele de sânge pentru a vedea dacă Bart fusese sau nu drogat. Mă întreb ce naiba se întâmplă
cu cei doi. Raspund:
Sună bine.
Zâmbesc și fac semn cu mâna când ajung la restaurant.
Jeremy stă în spate cu două cești de cafea pe masă.
"Bună superbă." Zâmbește larg.
o sărut pe obraz. "Bună. Mă bucur atât de mult să te văd." Simt. — Aceasta este cafeaua mea?
"Da." El face cu ochiul. „Cum vă place, deși aș fi preferat vinul. Mi-am luat libertatea de a ne comanda
prânzul. Știam că va trebui să te întorci.”
Mă apropii și îi iau mâna în a mea. „O, Doamne, ce se întâmplă? De fiecare dată când te sun, Bart
este acolo și nu poți vorbi?
Jeremy își dă ochii peste cap într-un mod exagerat. „Târfa aia l-a drogat și l-a pus cu prostitutele
alea”.
"CARE?" Îmi stric fața.
"Sotia lui."
"De ce totuși?"
„Pentru a ne sparge. Are suspiciunile lui despre noi de ceva vreme. El nu s-a culcat cu ea, așa că ea
presupune că se culcă cu mine.”
Stau, fără să cred o secundă. „Dar ea este încă căsătorită cu el. Asta nu înseamnă că și el a
înșelat-o?
"Uita-te la." Își ia o înghițitură de cafea. „Știu cum trebuie să arate din exterior, dar testele de
droguri i-au revenit și cu siguranță avea Rohypnol în sistem.”
— Testul a fost pozitiv? Mă încruntă, surprins.
"Da."
Mă uit la el. „Asta înseamnă că și Sebastian era drogat”.

— Ei bine, din fericire, paznicul l-a dus acasă sănătos și sigur.
— Hmm. Mintea mea se întreabă. — De ce crezi că a fost soția lui Bart?
„Numai ea ar organiza prostituate. Oricine încerca să-l rănească ar fi știut că gustul lui era pentru
bărbați”.
"Anumit."
„Și m-a sunat dimineață, spunând că nu a reușit să-l contacteze și m-a întrebat dacă pot
veni în camera lui să verific dacă este bine”.
imi mijesc ochii. „Ce târfă.
— Oricum, nu-mi pasă. Zâmbește sarcastic. „Și-a băgat propria unghiă în sicriu. Acum a părăsit-o
pentru totdeauna”.
Îmi suflu cafeaua. — Deci s-a mutat cu tine?
"Nu." El ridică din umeri. „El crede că ar trebui să trăim separat pentru o vreme. Ieșiți
acolo și aveți încredere unul în celălalt din nou”.
Îmi încreț fruntea. "Este ciudat."
"EL." Uită-te in jur. „Încă simt că există o altă parte a acestei povești.”
"Ce vrei să spui?"
„Se întâmplă altceva cu el, dar nu pot pentru viața mea...” Fața lui cade în timp ce privește ceva
dincolo de restaurant.
Mă uit unde caută el. "Ce este?"
„Uite cine e în oraș”, șoptește el, furia răsărind din fiecare por.
Mă încruntă în timp ce privesc unde se uită el. "CARE?"
Nicolae Anastas.
"Cine este?"
— Îi vezi pe cei doi bărba฀ i stând lângă bar?
Mă uit să văd doi bărbați. Unul este un bărbat european frumos, celălalt cu părul castaniu creț.
"Care?"
„Dumnezeul grec”.
"Oh." Zâmbesc în timp ce mă uit la el. „Analogia perfectă. El este, nu-i așa? Cine este el?"
„Este un psiholog și un autor apreciat. De asemenea, este încărcat și destul de faimos. El este
american. Cu ceva timp în urmă, a locuit în Londra câțiva ani și el și Bart au devenit prieteni buni.
Bart este avocatul lui.”
Ridic sprâncenele. — Hmm.
„El a fost cel care l-a făcut pe Bart să-și pună la îndoială sexualitatea.”
"Ce?"
„Mi-a spus că ori de câte ori era cu Nicolas, se încânta și visa să facă sex
împreună. M-am gândit la el tot timpul”.
Am ochii mari de groază. — Bart ți-a spus asta?
„Asta a fost cu mult înainte să ne întâlnim, dar...”
— Crezi că Bart și Nicolas s-au reconectat?
„Ei bine, dacă s-a întors în oraș, știu că cu siguranță s-au văzut. El vine la Londra doar ca să-l
vadă pe Bart.”
Oh la naiba
Îmi suf aer pe obraji. „Cu tot respectul, Jeremy, Bart pare un tip destul de nenorocit. Poți
face mult mai bine decât el.”
"EL." Oftă trist. Trece o chelneriță. — Scuză-mă, spune Jeremy. "M-am răzgândit. Pot să văd meniul
de băuturi, te rog?"
"Desigur." Ea zambeste.
Mă uit la Jeremy pentru o clipă. „De ce mai lucrezi pentru el? De ce mai esti cu el? Câte șanse îi
vei oferi bărbatului?
"Îmi place."
„Uneori dragostea nu merită.” eu oft. "Uită-te la tine. Ești frumoasă și te afli în cel mai bun moment
al vieții tale. Dar ești îndrăgostit de un bărbat căsătorit care și-a părăsit în sfârșit soția, dar tot nu se
întoarce de bunăvoie în patul tău."
„El mă iubește, April. Știu că mă iubește.”

„Nu mă îndoiesc de asta, dar se pare că are nevoie de timp pentru a-și aduna rahatul. Poate că trebuie
să-și planteze ovăzul sălbatic gay sau ceva înainte de tine și poate să-și planifice viitorul.”
Expirați puternic. "Poate."
Ochii lui Jeremy se îndreaptă spre cealaltă parte a restaurantului. Mă uit să-l văd pe zeul grec
ridicându-se să plătească factura. Este înalt și puternic, dominant. "E frumos." Jeremy oftă.
Chiar este.
Mă întind și iau mâna lui Jeremy în a mea. — Și tu și ești atât de tânăr. Prea tânăr
ca să ia naiba asta. ai toată viața în față
".
Jeremy expiră puternic când ochii lui îi întâlnesc pe ai mei. „Ajunge cu viața mea amoroasă
dezastruoasă. Cum te tratează Garcia?
Zâmbesc, recunoscător pentru schimbarea subiectului. — Surprinzător de bine.
Săptămâna a fost tensionată. Abia l-am văzut pe Sebastian. Nivelurile tale de stres sunt la un nivel
ridicat. Pleacă înainte ca eu să mă trezesc dimineața și e acasă târziu seara.
Întâlnire după întâlnire, conferință de presă după conferință de presă.
Am lucrat și m-am întors imediat aici.
Insista ca eu sa dorm la el acasa, desi abia se afla aici. Spune că nu doarme fără mine și
că nu este negociabil. Nu pot spune că sunt supărat pentru asta. Nici eu nu vreau să dorm fără el.
Am făcut un colț în Maldive. Nu sunt sigur unde duce acel colț, dar sunt gata de plimbare.
Parlamentul urmează să voteze vineri și se spune că Sebastian va fi ales viitorul prim-

ministru al Marii Britanii.
În seara asta, ne întâlnim cu gașca la un restaurant pentru cină. Sunt gata, îmbrăcată și aștept
să plec.
Unde este?
Telefonul meu sună cu un mesaj de la Sebastian.
Scuze iubito, am întârziat.

Kevin te va ridica în cinci minute.
Ne vedem acolo.
Raspund.
ok x
Farurile se deplasează în alee și îmi iau haina. Ei bine, asta e nou, să-i întâlnesc prietenii fără
el lângă mine. Ar fi bine să nu întârzii prea mult. Ies afară și îi zâmbesc lui Kevin înainte de a
mă urca pe bancheta din spate.
"Buna ziua."
„Bună aprilie. Noapte frumoasă, nu-i așa?
"Este."
El dă mașina înapoi și ieșim pe stradă. Mă uit la traficul trecând în grabă și mă gândesc la toți
acei ani în urmă, când mă ascundeam pe marginea casei lui Sebastian în timp ce el intra cu
Brandon.
Brandon, acum, există o explozie din trecut. Sebastian nu mi-a pomenit deloc. Hmm, va trebui
să-mi amintesc să întreb despre el mai târziu.
Douăzeci de minute mai târziu, am parcat la bordură. Kevin parchează și coboară din
mașină. Apoi îmi deschide ușa.
„Să aveți o noapte frumoasă”, spune el cu un zâmbet cald.
— Mulțumesc și ție. Intru si ma uit in jurul meu. Restaurantul este plin de lume. Vorbăria și râsetele
umplu spațiul. Există un bar mare în centrul camerei cu scaune groase de metal în jurul său. Lumini
uriașe din alamă atârnă jos, creând o atmosferă modernă. Îl văd pe Spencer în spatele restaurantului.
La o privire mai atentă, văd că ceilalți stau cu el. fac loc.
"Buna ziua."
"Buna ziua." Toți zâmbesc.
Spencer scoate scaunul de lângă ea și îl lovește.
"Mulțumesc." Alunec pe scaunul meu. "Cum te simti?" o intreb pe Bree.
"Oh Doamne." ea face o față. „Încă nu sunt bine și nu voi mai bea niciodată”.
— O săptămână grozavă, nu? spune Julian.
Spencer îmi umple paharul de vin și mi-l întinde.
„Voi spune”, sunt de acord.
"Cum stă treaba?" întreabă Spencer.
"E in regula". dau din umeri. „Foarte ocupat și stresat, dar asta e de așteptat”.
„Încă nu-mi vine să cred că Theodore este mort. Știți câteva detalii? A fost ucis? întreabă
Charlotte.
— Caramba. Spencer pufnește. "Ucisă? Acesta nu este un film de acțiune, Lottie, calmează-te.
De ce crezi că toată lumea este ucisă? Dacă mă pierd, toată lumea va ști cine a făcut-o."
Toți râd.
„Nu sunt sigur de niciunul dintre detalii”, mint. Nu știu ce ți-a spus Sebastian, dar nu împărtășesc
prea multe.
Ochii lui Julian îi țin pe ai mei și încă o dată îmi amintește că, dacă Sebastian știe ceva, și Julian și
Spencer știu. El le spune totul.
Grupul continuă să vorbească despre teoriile conspirației. Mă uit prin restaurant, are o atmosferă
foarte cool. Ochii mei scanează mulțimea și apoi se opresc când ajung la bar. Văd o persoană
cunoscută stând cu o altă femeie.
Sângele îmi este rece.
Helen.
Ce caută ea aici?
Sebastian intră pe ușa din față, ridicându-se deasupra tuturor celor din jurul lui și flancat
de securitate. Purtând un costum închis la culoare și cămașă albastru deschis cu cravată, arată la
fel de frumos ca întotdeauna.
Sebastián García nu se poate ascunde în mulțime și nu are nimic de-a face cu a fi prim-ministru.
Ochii mei se îndreaptă imediat spre Helena pentru a vedea dacă observă. Imediat, ea ridică
privirea și îl vede. Fața i se luminează și zâmbește blând.
Hei?
Nu seamănă cu chipul femeii care îl urăște.
Pielea mea începe să furnizeze.
O privesc cum se ridica si merge spre el. Își ridică privirea și pasul îi frământă
când o vede Ea se apropie de el. Fața lui este plină de speranță, apoi zâmbește și spune ceva.
Securiștii lui fac un pas înainte, iar Sebastian își ridică mâna ca un avertisment pentru ei să stea
departe.
Helena se ridică în vârful picioarelor să-l sărute pe obraz, dar el întoarce capul de la ea.
Rece și tare, în fața tuturor celor care privesc.
Stomacul mi se răsucește. Știu cât de mult te doare tragerea.
Helena lasă capul.
Dumnezeu…
Și pentru prima dată, îmi pare rău pentru ea.
Un lucru este ca o căsnicie să se despartă, dar să o faci atât de mult cu un bărbat ca Sebastian
Garcia ar trebui să te ducă la un nou nivel de regret.
Cum te-ai ierta că l-ai pierdut?
Mă uit la ea, mă uit la el.
— N-ar trebui să fie aprilie? întreabă Brielle, smulgându-mă din gânduri. „Oh, asta
Îmi pare rău.” Îmi întorc atenția asupra ei. „Îmi cer scuze. Nu te-am auzit ".
„Am spus că sângerarea ar trebui folosită ca armă în război”.
Râd și îmi ridic paharul spre el. "De acord."
Sebastian apare la masa noastră. "Buna ziua." Zâmbește și își slăbește cravata.
— Era timpul, fiule de cățea. Spencer zâmbește.
Sebastian se așează lângă mine și se aplecă să mă sărute pe obraz. „Bună, dragă”, șoptește el, cu
degetul trecând pe ceafa mea. „Îmi pare rău că am întârziat”.
"Buna ziua." Zâmbesc timid. Doamne, e un om frumos. Privesc în sus și văd că restul mesei și
restaurantul urmăresc interacțiunea noastră. Roșesc, stânjenită. Sebastian se apropie și, cu o
mișcare sacadată, îmi trage scaunul mai aproape de el. Îmi ia mâna și o pune pe cvadricepsul lui
gros.
Luați un meniu. „Doar ca să știi, o să mănânc tot ce este în casă în seara asta. Acesta este micul
dejun, prânzul și cina mea.”
— N-ai mâncat nimic azi? Charlotte gâfâie. — Sebastian, asta e atât de rău pentru tine.
— Nu-ți face griji, sunt sigur că a luat un prânz lichid, murmură Spencer sec, arcuind o
sprânceană.
Ei continuă să vorbească și ochii mei se întorc la Helena. Acum stă la bar și urmărește interacțiunea
noastră.
Prietenii tăi l-au văzut? O evită și ei? Cândva, aceasta
ar fi fost ea care stătea la această masă în loc de mine.
Mă întreb cum e să ne privești din afară.
Nu-mi pot imagina.
Și pentru prima dată înțeleg. Înțeleg de ce nu va pleca și nu-l va lăsa în pace.
Înțeleg de ce stă pe acolo și încearcă să facă probleme pentru a-ți atrage atenția.
Pentru că orice atenție din partea lui Sebastián García ar merita.
Ea este încă îndrăgostită de el.
E târziu și stăm întinși în pat. Sebastian se uită la știri și mă prefac că citesc. Reporterii TV
speculează despre moartea lui Theodore, vorbesc și vorbesc despre posibilități și despre cine va fi
ales viitorul premier.
Dar mintea mea este ferm asupra Helena.
Nu sunt sigur dacă ar trebui să aduc în discuție asta, dar otrava mă arde
O gaură. Trebuie să o spun cu voce tare.
— De ce nu mi-ai spus că Helena este încă îndrăgostită de tine? intreb eu linistit.
Se oprește înainte de a răspunde, privind la televizor. — Pentru că nu contează.
"La care?"
— Toată lumea. Și cu atât mai puțin ea. Continuă să te uiți la televizor.

Mă gândesc o clipă în timp ce mă uit la ea. Și ce înseamnă asta?
— Ți-a cerut vreodată să o iei înapoi?
— De fiecare dată când vorbesc cu ea.
Oh.
„De aceea faci toate aceste lucruri? Este un fel de răzbunare care încearcă să te rănească?
El ridică din umeri, evident neinteresat.
Sebastian, nu înțeleg. Explica-mi asta. Am crezut că se urăsc unul pe altul”.
„Nu vreau să vorbesc despre asta în seara asta. Într-adevăr? Crezi că nu am destul în farfurie
acum, April? Acum trebuie să mă ocup de insecuritățile tale.”
"Doar uita". Expiră puternic și îmi las cartea jos pe noptieră. Mă întorc și îi întorc spatele. Un alt
gând îmi intră în minte. De ce nu am întrebat asta înainte? — Ce a spus poliția?
El sta liniștit.
Mă întorc să-l înfrunt. „Când ai pătruns în casa asta, ai fost acuzat pentru pătrundere?”
Maxilarul i se strânge și limba îi alunecă peste buza inferioară. El este suparat.
Neliniștea mă umple.
„Nu aveam nicio dovadă. Camerele nu funcționau.”
Mă încruntă în timp ce mă uit la el. — Nu a fost acuzată?
"Nu."
„Dar i-ar fi putut da un ordin de restricție. Ai făcut asta, nu?
Se apropie și își pune mâna pe coapsa mea. „Am făcut totul bine cu tine, April”, spune el. — Nu ai
de ce să te îndoiești de mine.
"Răspunde la întrebarea mea Sebastian."
El ezită, dar în cele din urmă răspunde: „Nu”.
Mă uit la el pentru o clipă. Deschid gura să spun ceva.

„Nu”, avertizează el. „Această conversație s-a încheiat”.
Clipesc, surprins.
Wow.
Mă întorc și îi întorc spatele. Nu pot să te cred.
Respir adânc și închid ochii în timp ce încerc să alung demonii, pentru că acele cățele sunt
speriate și citesc mai multe despre asta decât ar trebui.
Cum ar putea să nu?
Încă o protejează.
Oprește televizorul și se ghemuiește în spatele meu. Corpul lui este aproape de al meu. Mă
sărută pe umăr și mă uit în întuneric.
Sunt secrete între noi. Îi simt la pândă.
Ce nu-mi spune?
Tăcem o vreme, iar în cele din urmă el spune: „Noapte bună, dragă. Te iubesc."
Tu faci?
„Noapte bună”, șoptesc eu.
Dar nu este o noapte bună. Este o noapte groaznică.
Fosta soție a lui Sebastian încă îl iubește... și poate, doar poate, el încă o iubește.
Alarma se stinge.
Sebastian sare din pat și intră în baie, lăsându-mă în întuneric, cu mintea încețoșată. Aud dușul
curgând și revăd despre ce am vorbit aseară. Deși nu despre ceea ce am vorbit mă îngrijorează. Nu s-
ar contrazice că m-a împușcat.
Mă ridic și merg spre baie. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei pentru o scurtă clipă înainte să se
întoarcă și să continue să se spele.
Stau pe chiuveta din baie. În cele din urmă, oprește dușul și iese. Începe să se usuce cu un prosop
negru.
— Putem vorbi despre aseară? Întreb.

"Aprilie." Se usucă agresiv. „Nu am energia mentală să mă lupt cu tine săptămâna asta”.
— De ce o protejezi?
"Pentru Dumnezeu!" el plânge. „Mă asculți deloc? Conferințe de presă, interogații ale poliției,
probleme cu taxele federale, organizarea unei înmormântări și rezolvarea problemelor întregii
naibii de țară.” El își ridică mâinile dezgustat. „Sunt atât de stresat că capul meu este pe cale să
explodeze, iar tu. Vorbesc despre o femeie de care am divorțat acum șapte ani. Cabinetul votează
astăzi pentru un nou prim-ministru, iar eu sunt în față." Își înfășoară prosopul în jurul taliei. "Ai naibii
idee câtă presiune. Sunt sub? cel în care sunt?" Ea iese în dormitor și în dulapul ei.
Umerii îmi cad. Doamne, ai dreptate.
Săptămâna aceasta nu este săptămâna să vorbim despre ceva important. Îmi încreți fața cu
cântări .
Imbecil.
Se îmbracă în costumul lui, purtându-se supărat, în timp ce eu stau pe pat și privesc în tăcere.
Stă în fața oglinzii și își fixează cravata. Stomacul mi se răstoarnă. Cum poate un bărbat furios
să fie atât de sexy punând o cravată?
Mă ridic și mă apropii de el să mă ocup să-i leg cravata. "Îmi pare rău."
Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei. "Doar eu-"
„Știu iubito”. Mă ridic în vârful picioarelor și îi sărut buzele mari. — Sunt doar o vacă nesigură.
— M-ai prins, April. Știi că m-ai prins.”
"EL." îi zâmbesc. Ai dreptate, știu că am. Nicio indoiala despre asta. — Nu te stresa în seara asta,
promit.
Mâna lui alunecă în jurul fundului meu, iar el îmi trage șoldurile la penisul lui în așteptare.
„Ceea ce am cu adevărat nevoie este un bun calmant al stresului”. Îmi dă o bombă cu șoldurile.
— E un maniac sexual, domnule Garcia.

Îmi oferă un zâmbet lent și sexy. — Și ești excelent în pat. Mă pompează din nou cu șoldurile.
„De aceea suntem perfecți împreună”.
— Păi... El și-a rearanjat gâtul. — Voi fi cel mai bun în seara asta, domnule.
Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei. „Aștept încântat”.
20:00 și mă privesc în oglindă. Sfinte dracu pe un fursec, cine sunt eu?
Hotărâtă să îi ofer lui Sebastian o noapte pentru a scăpa de stres, am fost astăzi la magazinul pentru
adulți și mi-am cumpărat o ținută sexy de prostituată.
Puțin fiind cuvântul operator.
Port piele de căprioară neagră, cizme înalte pe coapse, chiloți din piele neagră fără crotch și un
sutien din piele neagră cu părțile țâței decupate. Am o față plină de machiaj plin de farmec, cu gene
false, ruj roșu și port o perucă lungă și închisă la culoare, cu o panglică roșie din satin legată strategic
într-o fundă în jurul gâtului.
Sunt de nerecunoscut, chiar și pentru mine.
Sunt nervos să-l văd așa. Ce va crede?
Pe cine pacalesc? Știu că o să-ți placă.
Bărbatul este un nenorocit de deviant.
Cobor și îmi torn un shot de tequila. Îmi doresc să fie o fantezie completă pentru el, atât senzorial,
cât și vizual. Îmi amintesc ziua în care l-am văzut la Escape Club. Întotdeauna ar fuma un trabuc și
ar bea băuturi tari. Mă duc la barul lui, îi scot unul dintre trabucuri și îl aprind. Inspir și fumul îmi
umple plămânii.
Hmm, a trecut mult timp de când nu m-am bucurat de unul dintre acești bebeluși.
Nici măcar nu va mirosi ca mine. Tequila, fumul, aspectul meu... toate îmi aduc amintiri
de când ne-am cunoscut. Când era un om rău și mă pretindeam că sunt o fată rea. Cu toate
acestea, nu a trebuit să mă prefac prea mult. Mi-a plăcut fiecare secundă din timpul nostru la
club. A fost fantezia supremă... pentru amândoi.
Așez un scaun în fața ușii, mă așez, îmi deschid picioarele și aștept.

Văd farurile apropiindu-se de alee și zâmbesc întunecat în timp ce inspir din țigară.
Domnule Garcia, vino cu mama.
joc în.
Ușa se deschide și Sebastian o închide în urma lui. El intră dezinvolt. Se încruntă când miroase a
fum de țigară, ridică privirea și se oprește mort. Inspiră puternic și știu că îi place ceea ce vede.
Trabuc lung și încet și scot o pufă de fum.
„Numerar sau credit?” ฀ optesc eu.
Își lasă servieta pe pământ. "Bani lichizi." Își scoate jacheta și o aruncă urgent deoparte.
Îmi țin zâmbetul. Oh, îi place mult.
Își smulge cravata și își pune mâna pe bărbia mea pentru a-mi ridica fața spre a lui.
Electricitatea trosnește în timp ce ne privim.
Inspir încet țigara și el își lasă buzele pe ale mele, inspirând fumul pe care îl expir.
La dracu.
Îmi linge buzele întredeschise și apoi își descheie încet cămașa, ochii nu-i părăsesc niciodată pe
ai mei.
Pieptul său lat și gros iese la vedere, la fel ca și stomacul său musculos și dâra de păr negru care îi
dispare în pantaloni.
Îmi ia trabucul de la mine și își toarnă un pahar de tequila. "Ajunge pe genunchi."
Mă las în genunchi, iar el își descheie pantalonii și îi scoate. El cade în locul meu pe scaun. Își
desfășoară picioarele și se lasă pe spate, inspirând trabucul, băutură în mână, în timp ce se uită la
mine.
Penisul lui este gros și greu între picioarele ei, umflat cu vena mare care se ridică din centru.
Își inspiră din nou trabucul. "Suge. Cocoșul meu", spune el cu gura. Fumul iese din gură și
dansează în aer.
La naiba, e un ticălos murdar.
Îi desfac picioarele și îi sărut interiorul coapsei. Mă apucă agresiv de față. „Nu plătesc
să fiu al naibii de sărutat”, mârâie el.
Dumnezeu.
Excitația mea începe să bată și îi lins pe lungimea penisului. Ochi negri se uită la mine.
„Totul”, spune el.
O duc la gură. Gustul pre-spermei îmi lovește limba și îmi închid ochii.
฀ uieră ascu฀ it. Îmi trec limba peste vârful lui, tachinându-mă în timp ce merg, iar el mă apucă de
ceafă și mă trage în jos, forțându-mă să-l iau din plin.
mă înec.
„Nu este nimic mai fierbinte decât sunetul unei femei care se sufocă cu penisul meu”, șoptește el.
Bastard.
Pun pariu că ai mai auzit sunetul ăsta de un milion de ori înainte.
Cu ambele mâini pe quad-urile lui groase, îl fac adânc în gât. Se așează pe spate, cu picioarele
depărtate, țigara în mână, uitându-se la mine.
Rece și lipsită de emoții.
Separa.
Simt emoția care se formează între noi. El este dur ca piatra și cu fiecare lovitură din limba mea,
corpul meu se udă.
Își aruncă capul pe spate și își termină paharul cu tequila înainte de a mă împinge înapoi.
"A veni." Își întinde mâna.
Mă ridic și el mă conduce pe scări. Zâmbesc, știind cât de tare este penisul lui și cât de bine îl voi
obține.
Ajungem în vârful scărilor, dar în loc să cotească la dreapta în camera lui, mă conduce la
stânga.
Hei?
Intrăm în ultimul dormitor de oaspeți de la capătul holului și mă încruntăm. Am intrat în această

cameră odată când ne-am întâlnit prima dată. Are un pat king-size și baie proprie, iar podeaua este
din lemn de esență tare în loc de covor. Mi s-a părut ciudat că era atât de diferit de restul casei.
Închide ușa în urma noastră și se întoarce spre mine.
Ochii îi ard de dorință. E ceva diferit la el în seara asta, pur și simplu nu pot pune degetul pe el.
Trageți păturile înapoi, dezvăluind cearșafurile de piele.
Hei? Ce este asta?
— Urcă-te în pat.
Nu indraznesc.
„Acum”, ordonă el.
M-am întins în pat. Mă apucă de mâini și le ridică deasupra capului meu. Trageți înapoi draperiile
din spatele patului pentru a dezvălui patru seturi de cătușe legate de cadrul patului de fier.
Ce naiba?
M-a încătușat de pat cu indiferență rece.
Inima mea începe să bată de confuzie.
Ce se întâmplă?
Se duce la ușă și o încuie, apoi cu aceeași cheie deschide un dulap de perete.
Aerul îmi iese din plămâni în timp ce culoarea se scurge de pe fața mea.
Fiecare jucărie sexuală cunoscută de bărbat este aici, precum și sticle de lubrifiant. Dildouri
uriașe, o păpușă sexuală, bice și bandaje.
Panica mă străbate.
Ce dracu este camera asta?
Scoate o sticlă de ulei și o toarnă peste mine. Se stropește peste cearșafurile de piele.
Ochii întunecați îi țin pe ai mei.
— Nu-l ispiti pe diavol, Cartier. S-ar putea să nu-ți placă.”
27
Aprilie
Neliniștea mă umple.
Sunt cu totul pentru jocurile de rol, dar...
Înghit un nod nervos în gât.
Se întinde pe corpul meu și, începând de la degetele de la picioare, alunecă peste mine. Corpul
meu începe să se relaxeze pe măsură ce penisul lui dur își face cunoscută prezența. Intenția lui
neclintită și o face din nou, de data aceasta oprindu-se la pieptul meu pentru a se încadra pe corpul
meu. Sunt prins sub coapsele lui puternice.
Pe cine pacaleste? iubesc diavolul.
Adu-l.
Începe să-și frece penisul întărit prin uleiul dintre sânii mei. Abdomenul lui ondulat strălucește în
lumină. Am mâinile legate deasupra capului și mă uit la el uimită.
Oricât de nenorocit este Sebastian Garcia, atingerea lui mă reduce la tăcere de fiecare dată.
Mă apucă de față și își duce urechea la gură. — Deci, vrei să fii curvă mea.
Gâfâi, mi se închid ochii.
Mâna lui se strânge pe fața mea în timp ce mă trage cu putere. "Raspunde-mi." El mârâie.
— Da, gemu eu.
„Vrei să-ți folosești păsărica ta frumoasă ca să mă faci fericit?”
La dracu. Cum este atât de murdar?
Dacă a vorbi murdar ar fi un sport olimpic, Sebastián García ar fi regele lumii.
Dau din cap. "Da."
Linge-mi o parte a feței. „Așa se va întâmpla”, șoptește el în timp ce limba îi dansează lângă urechea
mea. Mi-a întins pielea de găină în sus. „Te vei înfășura în jurul penisului meu atât de tare încât
aproape că îl vei rupe în două”.
Îmi înghit nodul din gât, la marginea fricii.
"Nu ma intelegi?"
Gâfâind.
— Ultimul avertisment.
„M-da”, mă bâlbesc. "Sunt. Adică o voi face."
El îngenunchează pe fața mea și își freacă vârful penisului tare peste buzele mele. Pre ejaculare
și pete de ulei pe față.
Pieptul lui se ridică și coboară în timp ce mă privește, cu părul negru atârnându-i peste față și mușchii
strălucind de ulei. Dar ochii lui mă întorc pe dos.
Aleargă pe instinct, nevoia să-l tragi atât de tare acum că nimic altceva nu mai contează.
Filtrul dvs. a dispărut, împreună cu moderarea dvs.
Nu știu dacă am văzut vreodată ceva atât de interesant.
Se sprijină pe cot lângă mine și mă sărută puternic în timp ce îmi împinge piciorul de sus în sus, astfel
încât să se odihnească de umărul meu. Apoi mâna lui alunecă pe corpul meu, prin ulei și peste sânii mei.
Mai jos... mai jos.
Degetele lui groase găsesc acel punct dulce dintre picioarele mele și îmi întinde buzele cât de mult vor.
Inspir brusc. Ochii lui îi țin pe ai mei în timp ce mă deschide .
De fiecare dată când facem sex, mă surprinde.
Nimic nu este la fel cu acest om. De îndată ce mă gândesc să mă simt confortabil, el ridică ante și o ia
mai sus.
da-mi mai mult
Limba lui dansează seducător împotriva mea. Mă zvârcolesc sub el. Ochii mei nu pot sta deschiși și
brațele încep să mă doară din cauza faptului că sunt legat deasupra capului.
Gem în gura lui, iar apoi dinții lui încep să-mi cutreiere maxilarul. mu฀ că-mă de gât
La dracu.
Îmi ia sfarcul în gură și mușcă cu putere. Eu țip și ochii lui clipesc închiși.
Înnebunește cu durerea mea.
Hei?
Neliniștea începe să curgă prin mine. Acesta este un teritoriu nou. Este un Sebastián García pe care nu l-
am întâlnit înainte.
Îmi suge drum în sus, mișcându-se din ce în ce mai mult până își atinge ținta. Se oprește
și mă deschide larg, uitându-se la mine.
Îmi țin respirația în timp ce ridic privirea spre tavan. Ce faci?
Ridic capul să mă uit la el. Corpul lui este acum pe pat, paralel cu sexul meu. Își trage
încet degetele peste carnea mea în timp ce se întinde pe o parte, complet preocupat de
sarcina lui.
„Seb”, șoptesc eu.
"Nu veni".
Hei?
Mă acoperă gura și suge greu. Atat de tare incat ma doare si imi infasor picioarele in jurul
capului lui pentru a incerca sa scap de el.
"Deschis." Mârâie în timp ce îmi lovește picioarele de saltea.
ooh…
Limba lui groasă alunecă în sus și peste sexul meu, apoi îmi ridică șoldurile și mă linge de fund,
ochii lui flămânzi ținându-i pe ai mei.
Mă vrea acolo. Dumnezeu.
Își răsucește din nou limba și eu tremur. Jur că o să esperma atât de tare încât o să leșin. Aceasta
este prea mult.
Apoi e all-in în timp ce îmi ridică șoldurile, limba adânc și mustățile peste mine. Sunt peste fața ta.
Este în locuri în care nu ar trebui să fie și oh, e prea bine. mă înfior de

nou.
— Am spus să nu vii. El îmi mușcă clitorisul și eu sar.

"
Ai ."
— O să-ți dau un nenorocit într -un minut. Mă răstoarnă, așa că sunt în genunchi. Îmi ard
încheieturile de la tragerea cătușelor. Mă trage în genunchi, apoi îi desparte.
Se ridică și aud ușa dulapului deschizându-se. Oh nu. Ce primesti?

Inima mea începe să bată. Patul se scufundă din nou când îngenunchează
în spatele meu.
Îmi las capul pe saltea și îmi țin respirația, nesigur, entuziasmat și pe cale să fac un infarct.
Limba lui zboară peste intrarea mea din spate, iar eu închid ochii când căldura începe să pompeze prin mine.
Hmm.
Doamne, acest lucru nu ar trebui să se simtă la fel de bine ca. Chiar începe să mă mănânce și îmi strâng
pumnii, având nevoie de o conexiune mai profundă. Trebuie să-l simtă și își alunecă trei degete groase în sexul
meu.
Gemu în timp ce corpul meu începe să se unduiască în jurul lui. Șoldurile mele au propria lor agendă și îl
împing în față.
Este greșit, dar atât de fierbinte.
Îmi alunecă un deget în fund și eu gemu.
Nu.
El adaugă un alt deget și mi se rotesc ochii înapoi în cap.
"Nu veni". El mârâie.
Ce?
geam din nou.
Fisura.
Mă plesnește puternic și îmi deschid ochii.
— Nu îndrăzni să vii.
Nu pot să o opresc. Convulsii și țip împotriva saltelei.
„O să plătești pentru asta”, amenință el.
Își pune vârful penisului la intrarea mea din spate și începe să împingă înainte.
„Nu, Sebastian!” strig eu.
Se oprește și tăcerea se lasă între noi
Îl aud gâfâind și gâfâind după aer. Se zbate în timp ce încearcă să-și stăpânească dorința de a-mi tragi fundul.
Tăcere prelungită.
Ce faci?
Îmi apucă șoldurile și știu că este la limita controlului. Îmi mișc puțin șoldurile ca să-l aduc înapoi la moment.
Lucrări. Mă plesnește puternic și apoi se aplecă să mă lingă din nou. Geme în interiorul meu, și la naiba, a
făcut-o vreodată
a fost un sunet mai fierbinte?
Zâmbesc lângă saltea. Am crezut că l-am pierdut acolo pentru o clipă.
El se ridică și eu mă încruntă. Ce face acum? Aud ceva pocnind și mă uit peste umăr și o văd pusă pe un
prezervativ.
Ce naiba? Este foarte interesat de jocul lui de rol.
Se ivește groaza.
Poate prea mult.
Așa își ia dracu curvelor? Asta le face?
Mă plesnește din nou tare și tresar. Dar palmele?
Nu sunt sigur că îmi place asta.
Patul se scufundă și el îngenunche în spatele meu. Își alunecă vârful peste intrarea mea din
spate și peste buzele sexului meu.
„Știi cât de sexy arăți din acest unghi?” Își freacă degetele peste fundul meu. Încă este disperat să mă aibă
acolo.
Cu un genunchi pe saltea și un picior pe podea, se împinge încet spre mine și scoate un geamăt profund,
gutural.
Acum nu face sex cu mine. În mintea ei, este un străin.
E cu o prostituată.
Închid ochii strâns. Ai grijă ce îți dorești, April.

„Fata bună”, șoptește el și mă sărută pe spate. "Asa de." Se aplecă și începe să mă urce, șoldurile
lucrând în pompe scurte și groase. „Îmi iubești pula, nu-i așa, fata mea murdară?”
Imi inchid ochii. La naiba, uneori mi-aș dori să nu o fac.
Geme.
„Pasărica ta se simte atât de fierbinte și cremoasă”, șoptește el întunecat. Strânge pentru

mine, iubito. Rupe-o."
Corpul meu scoate un fior profund. Voi reveni din nou la sunetul vorbirii tale murdare.
Sunt la fel de nenorocit ca el. Îmi place rahatul asta.
Îmi apucă o mână de păr și îmi dă capul pe spate în timp ce se lovește de mine.
țip, aerul ieșind din plămâni.
Deci, mă călărește greu.
Patul lovește peretele, iar sunetul pielii noastre lovind peretele răsună în toată camera.
Oh. Închid ochii să încerc să mă descurc.
Corpul meu începe să ardă. Gemetele lui sunt puternice și, Doamne, asta este complet.
Nu am mai fost niciodată înșurubată așa.
Aspru... atât de dur.
Este mult om de luat.
Gemu, iar el mă apucă de ceafă și îmi împinge fața în saltea. Cu ambele mâini, îmi manevrează
coloana vertebrală astfel încât umerii să fie pe pat, încătușați și complet la mila lui.
Își aduce picioarele de fiecare parte a corpului meu și se ghemuiește deasupra mea. Penisul lui este
atât de adânc în interior, iar mâinile lui îmi împing spatele în jos cu pompele lor adânci, rapide și
pedepsitoare. Ochii mi se rotesc înapoi în cap.
Tâmp, tâmp, tâmp lovește patul de perete.

Oh, nu, vin.
Începe să geme, profund și gutural, iar eu zâmbesc în saltea.
Aici merge. Simt cum se construiește.
El șuieră tare și rămâne adânc, apoi țipă în timp ce smuciază puternic.
În confruntarea finală, mă pompează atât de tare încât m-aș putea sparge.
țip când mi se fură ultima rezistență.
Mă las pe pat, cu ochii plini de lacrimi.
Își lasă capul pe spatele meu, ca și cum s-ar fi liniștit, apoi întinde mâna și desface manșetele.
Fără un cuvânt, se ridică și intră în baie.
Gâfâi pentru mine.
Mă așez și îmi pun capul în mâini.
Ce a fost asta?
Mă ridic și merg spre baie să-l văd cu ambele mâini sprijinindu-se pe chiuveta din baie. Se uită la
reflectarea lui în oglindă, pieptul ridicându-se și coborând în timp ce încearcă să-și tragă respirația.
Este udat de sudoare, părul și ochii îi sunt sălbatice. El ridică privirea
și ochii lui reci îi întâlnesc pe ai mei. Smulge prezervativul și îl aruncă la gunoi, parcă dezgustat.
Ce?
Nu știu ce se întâmplă aici, dar asta e nenorocit.
Mă întorc să ies din dormitor și pe hol. Îl aud mergând în spatele meu.
"Nu ma parasi!" el plânge.
Mă întorc către el.
Gâfâie cu o frică nebună în ochi.

— Lucrez în asta. Neagă cu capul. "Sunt... lucrez la asta." Bălaie. "Nu ma parasi. Te rog.” El
imploră: „Jur că mă voi schimba”.
Îmi cade fața.
Și am crezut că demonii mei sunt răi.
O să-l iau în brațe. — E în regulă, iubito, îi șoptesc. Își lasă capul pe umărul meu și îl țin în brațe.
El este tulburat. Aproape plângând.
„Bine, nu plec nicăieri”, îi spun.
Mă îmbrățișează atât de tare și pare supărat de asta.
— E în regulă, îi șoptesc lângă părul ei. "E in regula."
Stăm așa pe hol mult timp, cu capul pe gâtul meu și cu brațele mele protectoare în jurul
umerilor ei, până trebuie să ne mișcăm. „Hai, hai să facem un duș și să ne spălăm uleiul ăsta”,
șoptesc eu.
Ochii lui bântuiți îi țin pe ai mei. Mă aplec și îl sărut ușor. Își zdrobește fața de a mea.
Orice l-a speriat trebuie să fie rău. E îngrozit că plec.
"Sa mergem." Il duc la baie si intram la dus. Ia săpunul în mâini și începe să-mi spele uleiul de pe
corp în tăcere, lăsându-mă să-l privesc.
Nu știu ce naiba s-a întâmplat, dar nu-l împing.
Orice ar fi, îmi vei spune când ești gata.
El îmi spală sexul și tremur. Fața lui cade. — Te-am rănit? întreabă el încet.
"Nu."
Își strânge maxilarul ca și cum s-ar opri să spună ceva.
Îi sărut buzele mari și frumoase. "E în regulă iubito."
„Nimic din toate astea nu este corect”.
Îi țin fața în mâini. Arată la fel de trist și pierdut ca picăturile de ploaie de pe fața lui în baia de aburi.
Ne-am spălat în tăcere și în sfârșit am plecat. Mai întâi mă usucă, apoi pe el însuși și ne punem în
pat.
Il am in brate. Seara asta e diferit. Capul lui este pe pieptul meu.
Am stat în tăcere în timp ce îmi trec degetele prin părul lui. Din când în când, îl sărut pe frunte
pentru a-l liniști.
„Nu a fost vina lui”, șoptește el în întuneric. Îmi încreț fruntea. „Am fost prea mult pentru ea”.
Nu vreau să-l arunc înainte să-mi spună despre ce vorbește, așa că aleg să tac.
„În lunile care au precedat divorțul, nu am putut...”
Helen. Vorbește despre Helena.
Îi sărut din nou fruntea, încercând să-l încurajez să se deschidă.

"
„Ea era mică, eu mare. Mi-a plăcut cât de greu, ea ...
„Nu ai făcut-o?” murmur eu.
„Ea a continuat să mă ridice în timpul sexului. În cele din urmă, eu... Face o pauză și știu că
amintirea este încă dureroasă. „Mi-a fost atât de speriat că aveam de gând să o împing prea
departe, încât nu mă puteam opri pe gânduri”. Mă sărută în piept și îl îmbrățișez strâns.
„Ea a vrut vanilie. Aveam nevoie de ciocolată.”
Expiră când puzzle-ul se fixează în sfârșit.
— Ai încetat să faci sex cu ea, îi șoptesc.
„Am încercat doar să înțeleg. De fiecare dată când făceam sex, nu puteam să plec. Eram prea
controlat, tot în capul meu. Până la urmă, nici nu a vrut să meargă acolo. A fost prea stresant
pentru mine. Aș avea anxietate în următoarele două zile, îngrijorându-mă că am fost prea dur
cu ea”.
Îl îmbrățișez strâns. „Iubito”, șoptesc eu.
El se învinovă฀ e฀ te.
„A început să creadă că nu o mai găsea atrăgătoare”.
"Ai vazut?'
"Sigur că am făcut-o. O iubesc."
Inima mea se contractă. Oh.

"Am luptat."
Îi sărut tâmpla în timp ce îi îndepărtez părul de pe frunte.
„Am început să merg la muncă. Am crezut că distanța ne va face mai buni.”
"Făcut?"
„Ea a crezut că vreau să scap de ea, că nu vrea sex pentru că se vede cu altcineva”.
Inima mi-a sărit o bătaie. Știu cum se termină această poveste.
El tăce mult timp, pierdut în propriile gânduri. „După ce s-a dovedit, outfielderul nostru
avea vanilia de care avea nevoie”.
cățea aia
— De aceea o protejezi... pentru că te simți responsabil?

— A fost rănită.
— A mers cu un alt bărbat, Sebastian.
„Pentru că nu puteam...”
„Pentru că nu a putut”, l-am întrerupt.
Expirați puternic.
„De aceea îți plac prostituatele? Pentru că știi că o pot lua prost? Pentru că știi că
nu există nicio șansă să-i faci rău? "
Sta tăcut și știu că este.
Mă gândesc o clipă și apoi zâmbesc. — Poate că acesta a fost modul lui Dumnezeu de a te păstra
pentru mine.
Îl simt zâmbind la pieptul meu. „Fata mea dulce de cafea care fuge ca cea mai sexy curvă pe care
am întâlnit-o vreodată”.
Râd. „Știi că nu pot regreta cum ne-am cunoscut, nici măcar o clipă, pentru că nu cred
că dacă am fi rămas împreună atunci, ne-am fi descurcat”.
Se sprijină pe cot. "Ce crezi tu acum?"
„Toată viața am căutat un bărbat care să-mi dea nămol”.

Râde și apoi devine serios. — Nu sunt prea mult pentru tine?
„Ești perfectă pentru mine”, șoptesc eu în timp ce îl sărut. — Întotdeauna am știut că lipsește
ceva, Seb, și abia când m-am culcat cu tine am aflat ce este. Am nevoie de tine așa, am nevoie
de acest mod mai întunecat de a face dragoste. ... mai mult decât orice".
Își încrețește fața pe buzele mele. „Te iubesc. Promite-mi că nu vei pleca niciodată”.
"I฀ i promit." Inima mi se răstoarnă. Cuvintele lui sunt atât de sincere. Chiar mă iubește. Simt
că iese din el.
Acest bărbat sărman și frumos a fost în iad și înapoi, totul pentru că era prea sexual pentru
soția sa adulteră cum se cuvine.
„Totuși, am un os din care să aleg”, îi spun.
"Ce-i asta?"
„Acea păpușă sexuală trebuie să plece”.
Gura îi rămâne deschisă de o oroare simulată. „Belinda? Spence mi-a cumpărat-o. Ea este Vero 5000.”
Zâmbesc la numele lui.
— Păsărica ei are douăzeci și patru de poziții. El ridică din sprâncene pentru a-și sublinia ideea.
Râd în hohote și el la fel. — N-am de gând să te împart cu o ticălosă de douăzeci ฀ i patru.
Mă sărută blând.
„Dar dildo-ul mare albastru ... el poate rămâne.” Zâmbesc pe buzele lui.
„Dacă nu. Nenorocitul acela a plecat.
Sebastian
„Trebuie să plec, iubito”. O iau pe April în brațe și o îmbrățișez strâns. Doamne, o iubesc pe această
femeie. O imbratisez mai tare.
"Succes astăzi."
expir puternic. Nervii îmi trec prin vene. „Mulțumesc. Va fi anunțat la ora 9:00.
"
„Veți câștiga votul”. Ea zâmbește în timp ce îmi rearanjează gâtul. „Îl simt în apele mele”.
„Dacă nu o fac, este o scuză bună pentru a renunța la politică”.
„Atunci poți fi sclava mea sexuală cu normă întreagă”. Ea îmi zâmbește.
„Sunt deja sclavul tău sexual cu normă întreagă”. O pompez cu șoldurile.
„Vom ieși și să sărbătorim când ajungi acasă, indiferent de rezultat”. Ea zambeste.
"Bine."
O sărut și mă îndrept spre mașina mea. Se simte atât de ciudat. În seara asta mă voi întoarce
acasă ca prim-ministru al Regatului Unit sau retras complet din politică. Am dat deja apelul. Dacă
nu mă votați, mă duc.
Stăm în sala de consiliu în timp ce se citesc voturile. Astăzi mintea mea este foarte concentrată
pe Theodore.
Unde este el acum? Ai găsit liniștea pe care o căutai?
Când am vorbit ultima oară cu el? Îmi scot discret telefonul din buzunar și îl pun sub masă, în
poală. Îmi verific jurnalul de apeluri și mă întorc când îi caut numele. Defilez și defilez când se
întâmplă ceva. Mă încruntă, mă opresc și derulez în sus.
Hei.
Apel de ieșire: 4 aprilie 8 minute Helena
Când am sunat-o pe Helena?
Ce?
Mă uit la întâlnire și mă încruntă. Cand a fost asta? Am sunat-o din întâmplare sau ceva?
Mă gândesc la dată. De ce vă sună cunoscut?
Fac matematica.
Inima mi-a sărit o bătaie.
Asta e noaptea în care am fost drogat.

Inima începe să-mi bată în piept și camera se învârte. Nu-mi amintesc nimic din toate astea.
De ce naiba am sunat-o pe Helena? Și despre ce naiba vorbim timp de opt minute?
„Următorul prim-ministru al Regatului Unit este Sebastián García”, a spus vorbitorul.
Privesc spre sunetul aplauzelor, complet uluit. Camera este în standing ovation. Mă ridic și
prefac un zâmbet. "Mulțumesc."
Despre ce am vorbit cu Helena?
La dracu.
28
Aprilie
Îmi sorbesc cafeaua în timp ce mă uit la televizor pe computerul de la serviciu. Biroul este plin
de entuziasm în timp ce toată lumea așteaptă votul final. Toți fac același lucru pe care îl fac și eu,
urmărind reportajele live de la birourile lor.
Filmarea îi arată pe toți candidații care stau în Camera Lorzilor într-o sală de judecată. Comentatorii
vorbesc despre cine cred că va câștiga și cum Garcia este favoritul.
Garcia.
Zâmbesc mândră. Pare atât de ireal că aceasta este viața mea cu care mă întâlnesc
cu Sebastian Garcia.
Pentru mine, este doar un tip care a dat bani unui cerșetor pe stradă și apoi și-a cumpărat o
ceașcă proastă de cafea. Se pare că ne-am întâlnit pentru totdeauna și am trecut prin atâtea
prostii, dar cumva, m-a făcut să mă îndrăgostesc nebunește de el.
Și o, îmi place.
Filmarea se concentrează pe Sebastian.
Asta e tot.
„
Următorul prim-ministru al Regatului Unit este Sebastián García ”, anunță vorbitorul.
"Da." aplaud entuziasmat. Restul biroului nostru erupe în urale și țipete puternice.
Mă uit cum Sebastian ridică privirea la sunetul aplauzelor. Arată complet uluit și râd de
chipul lui șocat.
Sala face ovație în picioare, iar Sebastian se ridică să-și plece nervos capul și să zâmbească.
"Mulțumesc."
Lacrimile îmi vin în ochi când îl privesc urcând pe podium. El este atât de umil.
Cu părul ei întunecat și pielea măslinie și cu inima ei mare și frumoasă expuse în restul țării, putea
muri de mândrie.
"El a făcut-o." Jeremy râde când dă colțul. Mă îmbrățișează și aproape că mă trântește la pământ. "El a
făcut-o!" el plânge.
"EL." Mi-am acoperit gura cu mâinile, cu greu să cred. "El a facut."
— Abia aștept să vorbesc cu el. glumesc.

Jeremy se lasă pe spate în scaunul meu din dormitor cu un rânjet prost. „Uită-te la tine, toți
îndrăgostiți de prim-ministru și rahat”.
Râd în timp ce opresc acoperirea TV. "Cine sunt?"
„Invidia fiecărei femei”.
Îmi iau pixul și îmi vine o idee. — Nu planifica nimic pentru prânz azi.
"De ce, ce facem?"
„Cumpără un cadou de felicitare”.
"Precum ce?"
"Nu știu. Ceva special pe care Sebastian îl poate păstra pentru totdeauna. O amintire."
— Hmm. Închide ochii. „Voi face brainstorming. Trebuie să-i suflem mințile cu acest cadou.” Ea
merge spre u฀ ă și se întoarce. „Prânzul la unu?”
Zambesc. "Sună bine."
Telefonul meu sună și numele Elizei se aprinde pe ecran, zâmbesc și îi răspund.
"El a făcut-o." Ea plânge,
Râd în hohote: „Știu”.
— Și poți să le înregistrezi? întreabă Jeremy.
Zâmbesc în sinea mea. Tocmai i-am cumpărat lui Sebastian cel mai frumos set de butoni de la
Tiffany's. Sunt simple, aurii și complete cu diamante în modelul clasic pe fiecare. Știu că le vei iubi.
„Da”, răspunde bijutierul.
"Cât timp va dura?" Întreb.
— Cam douăzeci de minute.
mă înfior. „Trebuie să mă întorc la birou. Am un client care vine.”
„Te voi aștepta”, oferă Jeremy.
"De fapt?" Zambesc. "Sunte฀ i cel mai bun." O sărut pe obraz pentru că e cu adevărat. Jur că și-
a petrecut toată dimineața căutând pe google acești nenorociți de butoni și de unde le-am putea
cumpăra.
A pironit scrisul. Acestea sunt perfecte.
Mi-a umplut complet cardul de credit, dar cui îi pasă. Este pentru Sebastian.
Telefonul meu sună.
Ziua Inocenților
Îi dau un sărut rapid lui Jeremy și, cu un semn rapid, ies din magazin.
„Felicitări domnule prim-ministru”. Zambesc.
"Poți să-l crezi?"
"Pot. Sunt atât de mândru de tine Sebastian."
„Mulțumesc, înseamnă mult.”
"Cred ca esti ocupat?"

"
"Cople฀ it. Ascultă, știu că am spus că vom sărbători în seara asta, dar...
„Este în regulă dacă ai ceva,” l-am întrerupt, iar inima îmi bate o bătaie. Nu pot să nu mă simt puțin
dezamăgit. Am vrut să-ți fac cadoul meu.
„Păi...” se oprește. „Părinții mei au aranjat o mică adunare pentru familia mea și prietenii apropiați”.
Îmi încreț fruntea. Părinții lui?
Ei locuiesc aici? De ce nu le-ai menționat înainte?
"Oh."
— Deci te iau în drum spre casă.
"Vrei sa plec?" țip eu.
"Desigur."
Deschid gura ca să spun ceva, dar cuvintele mă scapă. Adică, un lucru este să întâlnesc părinți și
familia, dar să o fac în fața tuturor în noaptea în care a fost ales prim-ministru al întregii naibii de țară
este cel mai rău coșmar al meu.
— Voi fi acolo pe la șapte.
„Bine, sună grozav, mint.

"Pana atunci." Agă฀ at.
Încep să mă întorc la birou în panică totală.
La dracu.
Dă-mi dracu leagănului, ce dracu mă port pentru asta?
O petrecere de familie la el acasă... argh!
Îi trimit un mesaj lui Jeremy.
SUNA PENTRU AJUTOR. AJUTOR!
Sebastian are o petrecere în familie în seara asta.
Ce dracu ar trebui să mă îmbrac?
Telefonul meu sună instantaneu. Este Jeremy.
„H-hi”, bâlbesc eu.
— Tocmai ți-a aruncat asta?
„Da, și mă voi întâlni cu părinții lui. Ce voi purta? țipăt de panică.
"Nu știu. O să găsesc ceva. Lasă-l cu mine."
— Am să te dau afară.
„Oh, de parcă îmi pasă. Șeful meu este un idiot.”
fac ochii mari. — Unul cu care te întâlnești.
„Da, așa este, ca să-mi suge pula. Îmi iau o oră în plus pentru prânz. Ce ai de gând să
faci, concediază-mă? Probabil că se uită în ochii mari căprui ai lui Nicolas Anastas în timp ce
vorbim.”
— Știi, într-o zi vei fi asistentul meu și nu al lui. Zâmbesc recunoscător.
Grăbește-te, vrei? M-am săturat de prostiile tale.”
„Haha, bine, lucrez la asta, mulțumesc”.
Închid și mă grăbesc în clădirea mea. Cine știa că Jeremy va deveni un prieten atât de fermecător?
Iau liftul și văd cadranul urcând. Dacă Bart se culcă cu Nicolas la spatele lui Jeremy , mă duc la
poștă.
Tipul ăla e un nenorocit.
19:00.
Am citit textul lui Sebastian.
Intrând în strada ta acum.
Raspund.
Bine, voi coborî.
Fug în camera mea și mă uit pentru ultima oară la mine. Port o rochie bodycon de culoare
ciocolată pe care Jeremy mi-a cumpărat-o de la un magazin elegant de designer, împreună cu
tocuri negre. Gah, soldul meu bancar a fost distrus astăzi, dar cui îi pasă?
Mă voi întâlni cu părinții.
Părul meu blond până la umeri este slăbit în bucle și port machiaj natural.
Îmi iau geanta și paltonul și mă duc jos.
Vagonul negru Mercedes este parcat la bordură, iar Sebastian este lângă ușa din spate. Mă vede și
chipul lui se sparge într-un zâmbet impresionant. Practic alerg și sar în brațele lui. Râde în timp ce
mă îmbrățișează strâns și îmi pot da seama cât de entuziasmat este și el.
Aceasta este o zi specială.
Deschide ușa din spate și mă alunec pe scaun. Intră lângă mine și închide ușa. Buzele lui le găsesc
pe ale mele și mă sărută încet în timp ce mașina intră în trafic. Bună ziua, domnișoară Bennett.
Arăta฀ i frumos ".
"Buna ziua." Îi scot cadoul din geantă. Este împachetat în hârtie de pergament neagră, cu o fundă
de panglică aurie. "Am ceva pentru tine."
O ține în mână. "De ce?"
— Pentru că sunt atât de mândru de tine, Seb. Sunt bine. „Acesta este uriaș”. Mi-am pus ochiul
alb. „Doamne, sunt atât de încântat pentru tine astăzi.” Zâmbesc stânjenită. „Plâng de fiecare dată
când mă gândesc la ceea ce ai realizat.”
Fața lui se înmoaie, îmi ia obrajii în mâini și mă sărută cu tandrețe.

„Mulțumesc, îmi place”
— Nici măcar nu l-ai deschis încă.
„Știu că-mi place”. Mă uit cum dezleagă arcul și îl desface. Se încruntă când vede cutia Tiffany. O
deschide și sprâncenele i se ridică. Scoate butonii și
se uită la ei în palmă.
„Sunt înregistrate”. Zambesc.
Le întoarce și citește inscripția.
4.5.21
Te iubesc
Aprilie
Gura îi rămâne deschisă când se uită la ei. „Îi iubesc și te iubesc”. Începe repede să-și scoată butonii
actuali și să le schimbe. Zâmbesc mândră. Cred că îți plac.
Zece minute mai târziu am ajuns la el acasă. Luminile sunt toate aprinse și nervii îmi fierb în stomac. Kevin
se dă jos de pe scaunul șoferului și deschide ușa din spate.
„Mulțumesc”, spune Sebastian.
"Mulțumesc." Zambesc.
„Noapte bună și felicitări, domnule”, răspunde Kevin.
"Mulțumesc." Sebastian zâmbește în timp ce mă ia de mână. Mă conduce pe aleea spre casă și

deschide ușa.
"Surprinde!" toată lumea țipă.
Casa este plină de baloane și de tavan atârnă serpentine. Sebastian râde când intrăm. Sunt vreo
treizeci de oameni aici și toți îl îmbrățișează și râd. Oh, este o perioadă fericită.
„Aceasta este aprilie”, anunță el tuturor.
Îmi prefac un zâmbet în timp ce toate privirile aterizează asupra mea. Vreau doar ca pământul să mă
înghită.
"Bun venit aprilie!" toată lumea sună și toată lumea începe să vorbească entuziasmată.
Mă uit peste și văd pe Brielle și Charlotte. Mă îndrept direct spre ei.

"Buna ziua." Zâmbesc și îi sărut pe obraz. — Slavă Domnului că ești aici, îi șoptesc.
Brielle îmi ia mâna în a ei. „Nu mi-ar lipsi pentru lume”.
Ne dăm înapoi și privim cum, unul câte unul, toți îl îmbrățișează și îl sărută pe Sebastian. Toată lumea este
atât de entuziasmată pentru el.
În cele din urmă, ochii lui îi întâlnesc pe ai mei și zâmbește dulce prin cameră.
Ma topesc.
„Doamne, felul în care te privește,” șoptește Charlotte.
"Dreapta?" Bree oftă. „Mi-e dor de acel nou look „îndrăgostit”. Acum, am doar aspectul „Te voi bate în pat””.
Charlotte și cu mine am râs.
Sebastian se apropie și mă ia de mână ca să-mi sărute degetele. "A veni." Mă conduce în cealaltă sufragerie
unde mă prezintă celorlalți.
„Mama, tata, Violet... e aprilie. April, aceștia sunt părinții mei și sora mea.”
"Oh." Mama lui zâmbește. Este frumoasa cu parul inchis la culoare. arata si ea
blând. "Salut iubirea mea." Vorbește încet și are accent spaniol. Ea mă sărută pe obraz. — În sfârșit,
am ajuns să te cunoaștem.
"Buna ziua." Zâmbesc, simțindu-mă puțin mai bine.
Tatăl lui face un pas înainte și inima îmi zvâcnește în piept. Este dublul lui Sebastian: înalt, măsliniu și cu
aspect hotărât spaniol, doar că este mai în vârstă și are părul gri. Este un bărbat foarte frumos.
"Bună April. Mă bucur să te cunosc." dă-mi mâna
— Și aceasta este sora mea Violet. Sebastian zâmbește.
Ea preface un zâmbet. "Buna ziua."
Inima mi-a sărit o bătaie. Nu tocmai un salut prietenos.
Telefonul lui Sebastian sună și un nume se aprinde pe ecran.
Jameson Miles
Hei? Ce naiba?
Îl cunoști pe Jameson Miles? Cu siguranță nu același mogul media din New York despre care
am auzit.
„Răspunde”, spune tatăl său,
— Salută-l pe Jay pentru noi. Mama lui zâmbește.
Sebastian răspunde la telefon. "Ce vrei?" Zâmbește, de parcă ceva ar fi amuzant. El

ascultă și apoi izbucnește în râs. "Ai putea fi pe ceva acolo." Își ține mâna peste telefon. „Miles
spune că Regatul Unit este acum în probleme profunde”. Râde în timp ce ascultă din nou. "Mulțumesc."
Zâmbesc în timp ce mă uit la el.
„Au mers împreună la un internat în Italia”, îmi spune sora lui.
"Oh."
Cineva îi sună părinții și eu rămân singură cu Violet.
Îmi sorbesc nervos vinul în timp ce aștept ca ea să spună ceva.
— Deci, ești prieten cu Brandon?
Oh, la naiba. Aceasta este mama lui Brandon. Ea știe despre mine, clubul sexual și toate celelalte
detalii sordide. Asta explica multe.
— Sunt. Adică, am fost. dau din umeri. „Din păcate, am pierdut contactul”.
Ea dă din cap și își mușcă buza, de parcă și-ar fi mușcat limba.
Mă uit la ea și îi simt animozitatea față de mine.
Trebuie să spun asta. Știu că trebuie să-l pun pe masă chiar acum.
Uite Violet. Știu că eu și Sebastian nu ne-am întâlnit în circumstanțe normale.”
— Nu. Nu ai făcut-o.
„Vreau doar să știi că Sebastian a fost singurul bărbat pe care l-am văzut vreodată în acel club
și că nu am fost niciodată implicat romantic cu Brandon. Totul a fost o mare neînțelegere.
Brandon este o persoană minunată, dar a citit greșit situația. Știu că oricum probabil că nu-ți pasă,
pentru că dacă aș fi în locul tău, m-aș fi hotărât deja despre ce gândeam și eu despre mine.”
Ea se uită la mine.
„Dar îl iubesc pe Sebastian. Aș face orice ca să-l fac fericit.”
Știu că încă ești prieten cu Helena și înțeleg animozitatea ta față de mine.
„Nu sunt prieten cu Helena. Eu o tolerez.” Ea pufnește. „Abia.”
La naiba, vrea să lupte. Acest lucru merge prost.
Rau rau RAU.
Dau din cap, neștiind ce să spun în continuare.
„Vreau doar ca cineva să-l iubească pe Sebastian așa cum merită să fie iubit”, spune el.
dau din nou din cap. — Și eu vreau asta.
„Dacă l-ai rănit...”
"Nu voi face asta".
Ne-am uitat unul la altul.
„Mi-aș dori să fim prieteni”, ridic din umeri.
Se uită la ceilalți oameni de aici.
„Vreau doar ce e mai bun pentru el”, spun eu.
— Și crezi că ești tu?
„Da”, răspund fără ezitare. „Nimeni nu l-ar putea iubi mai mult decât mine. Dacă am depășit fiecare
obstacol pe care ne-am aruncat unul altuia și încă ne simțim așa unul pentru celălalt, știu că este special.”
Ea expiră profund, recunoscând înfrângerea. — Nu mă face să regret că ți-am dat o șansă, April.
"Nu voi face asta".
— Trebuie să vorbești cu Brandon.
"EL." Și chiar știu. Mi-a trecut în minte în ultima vreme. „Voiam să-l sun, dar nu știu ce să spun”.
„Începe cu salut”.
"Sfat bun."
Ea îmi oferă primul ei zâmbet sincer. „Îmi pare bine să te cunosc în sfârșit. Nu ești ceea ce mă așteptam.”
Ușurare mă umple. Cred că totul va fi bine. — Îți mulțumesc și ție.
Noaptea a fost distractivă și oamenii încep să plece. Brielle și cu mine suntem

fac ordine în bucătărie și Charlotte stă la blatul din bucătărie.
Sebastian intră în bucătărie, vorbind la telefon.
„Mulțumesc pentru telefon, fiule. Te iubesc.” Zâmbește în timp ce ascultă. „Da, o să-l pun.” Îmi întinde
telefonul. „Sunt Brandon. Vrea să vorbească cu tine.”
Ochii mei îi țin pe ai lui și el își arcuiește o sprânceană. Știu că asta este. Dacă vreau un viitor real cu
Sebastian, ceea ce fac, trebuie să rezolv lucrurile cu fiul lui. Nu pot să țin ranchiună pentru durerea
pe care mi-a provocat-o. Trebuie să-i dau drumul.
Nu există dacă și de la asta.
Iau telefonul de la el. — Bună, Brandon, spun eu, sperând.
"Bun venit aprilie."
Închid ochii când îi aud vocea familiară. Le dau fetelor degetul și mă îndrept spre curtea din spate pentru
a avea puțină intimitate.
"Ce mai faci?"
„Sunt bine”, răspunde el. — Multă vreme fără să vorbesc.
Închid ochii și zâmbesc în timp ce speranța mă străbate. Se simte că lucrurile se îndreaptă în sfârșit la
locul lor.
E miezul nopții când ajungem în sfârșit în dormitor. Noaptea a fost plină de urale și bucurii. Sebastian
trebuie să fi primit cel puțin treizeci de telefoane de la oameni care îl felicitau.
Seb își pune telefonul la încărcat lângă el, iar ochii lui îi întâlnesc pe ai mei dincolo de cameră.
"Arați obosit." Zambesc.
— Delirând. Oftă, scoțându-și jacheta. „Duș și pat”.

Intră în baie și deschide dușul.
„Hai, iubito”, strigă el.
Zâmbesc în timp ce mă dezbrac. Dar noi doi? Nu mai facem duș singuri.
Mereu împreună.
Intru si intru sub apa fierbinte. Sebastian mă ia în brațe. Îmi închid ochii pe umărul lui cald, cu
brațele lui mari în jurul meu.
— Aș putea să mă culc chiar aici. Zâmbesc somnoros.
"La fel." Amândoi ne sprijinim unul pe celălalt, călduroși, în siguranță și relaxați. Doar pentru prima
dată astăzi.
— Îmi place familia ta. îi zâmbesc.
Își face spumă mâinile și începe să le frece peste corpul meu. "Te plac."
— A fost o zi bună, nu?
Sărută-mi buzele. "Cel mai bun."
Telefonul luminează camera întunecată de pe pat. Vibrați în tăcere cu a
apel primit.
Sunetul lui April și al lui Sebastian vorbind sub duș răsună în toată camera.
Telefonul sună și apoi se oprește.
Începe să vibreze din nou, numele luminează ecranul:
Helen
29
Trei luni mai tarziu
Mateo îmi ține deschisă ușa din spate a vagonului negru Mercedes, oferindu-mi un zâmbet
prietenesc când ies din clădire.
„Bună Mateo”. Zambesc.

Bună seara, domnișoară Bennet. Închide ușa în urma mea după ce mă alunec pe bancheta din spate.
Se urcă pe scaunul șoferului în costumul său negru și căștile obișnuite. Arată ca un bodyguard frumos.
Intrăm în trafic și, privind în spatele meu, văd a doua mașină de siguranță care ne urmărește.
Viața mea s-a schimbat dramatic.
Mă întâlnesc cu prim-ministrul Marii Britanii.
Dragul meu Sebastian Garcia.
Securiștii sunt mereu prezenți, orele lor de lucru sunt ridicole și locuim între două case. A rămâne acasă
este complet exclusă acum. Riscurile de securitate sunt lucruri pe care nu le mai pot ignora. Nu că aș
putea să-i spun locul meu. Este mai degrabă un apartament gol cu mobilier. Nu am mai dormit acolo
de trei luni. În funcție de programul nostru, uneori merg săptămâni fără să sun. Plantele mele în ghiveci
locuiesc în casa lui Sebastian, împreună cu toate hainele și lucrurile mele personale. Tot îmi cere să-mi
încheie contractul de închiriere și să mă mut complet la el, dar vreau doar să aștept puțin.
Suntem împreună doar de câteva luni și, deși știu că asta va fi pentru totdeauna pentru noi, vreau să
încerc și măcar să mă comport puțin cool.
Nu că pot.
Sunt îndrăgostit complet și irevocabil.
Traficul trece în timp ce mă uit pe fereastră și îmi zâmbesc în sinea mea. Dacă aș fi știut atunci ceea
ce știu acum.
Căsătoria mea s-a destrămat...
Cele mai întunecate și oribile zile din viața mea când credeam că moartea va fi mai ușor de trecut decât
să trăiesc o altă zi în durere. ...
Toți erau doar niște pași spre el.
A fost întotdeauna marele meu plan, omul pe care trebuia să-l găsesc.
N-am cunoscut niciodată o dragoste ca asta. Atât de pur în toată esența sa.
Acest om deține trupul și sufletul meu. El este cel mai bun prieten al meu, confidentul meu, protectorul
meu.
Iubirea vietii mele.
Și nu suntem perfecți. departe de acolo
Pentru lumea exterioară, sunt sigur că suntem.
Prim-ministrul se întâlnește cu avocatul... amândoi îndrăgostiți nebunește.
Pe hârtie, duo-ul perfect.
Dar avem defecte psihologice profunde, ambele deteriorate în felul nostru. Este nebunește gelos pe
orice bărbat care se uită în direcția mea și este atât de sexual înnăscut cu mine încât se limitează la a fi
dependent de sex.
Și eu... ei bine, am coșmaruri despre el să se întoarcă împreună cu fosta lui soție.
Vise oribile în care mă trezesc udă în sudoare și găfind după aer.
Pentru că, la naiba, dacă asta s-ar întâmpla vreodată, nu aș supraviețui. Am trecut prin multe în viața
mea, dar nu am putut face față.
În unele nopți nesiguranța mea devin atât de intensă încât îmi este frică să dorm. Nu suport gândul
să-i văd făcând dragoste în patul nostru.
Se simte atât de real.
Cred că asta este o mare parte a problemei mele: că ei fac dragoste, nu se trag.
Urăsc că am iubit-o prima.
Asta mă omoară.
Dar nu-i voi spune niciodată. N-aș recunoaște niciodată asta pentru că știu că nu este vorba despre ea sau
despre ceva ce a făcut el. Nu am de ce să mă simt nesigur.
Este vorba despre mine și daunele pe care fostul meu soț l-a provocat când l-am găsit în patul meu cu
o altă femeie.
Felul în care s-a uitat la mine când eram încă în ea.
Închid ochii pentru a încerca să blochez amintirea, dar durerea încă persistă.
Tăietura este atât de adâncă încât nu știu dacă se va vindeca vreodată. Respirația îmi încetează
în timp ce inspir în timp ce privesc în noapte. Urăsc că încă mă afectează după atâta vreme.
Fiecare mesaj pe care îl primește Sebastian, mă întreb dacă este de la ea.
De fiecare dată când vine târziu acasă, mă întreb dacă a fost cu ea.
Și este ridicol pentru că știu că Sebastian nu mi-ar face asta niciodată și știu că nu l-a contactat
deloc, dar instinctul meu nu-mi va pierde senzația că pantoful este pe cale să scadă.
Nu am încredere în Helena și știind că o vrea înapoi, adaugă doar insultă la rănire.
Nu sunt o persoană nesigură, nu am fost niciodată, dar cred că îl iubesc atât de mult pe Sebastian
încât vederea îmi este încețoșată. Sora mea Eliza spune că acest lucru este absolut normal după
ce a ieșit dintr-un divorț și că în timp voi trece peste.
Nu voi lăsa fricile mele să ne otrăvească dragostea. Deci, deocamdată, voi pune totul
deoparte și le voi păstra pentru mine.
Voi ac฀ iona curajos.
Pentru că merită să fii curajos pentru dragostea lui Sebastián García.
Mașina oprește la destinația noastră la 10 Downing Street. Reședința oficială a primului

ministru. Nu locuim aici cu normă întreagă și alegem să rămânem aici doar atunci când
este un eveniment. De obicei, sunt aproximativ patru nopți pe săptămână, iar Bentley
rămâne aici cu noi. Echipa de securitate te duce dintr-un loc în altul.
Zâmbesc în sinea mea. Bentley, cel mai răsfățat câine din toată istoria parlamentului.
Ușa mașinii se deschide și ies. „Mulțumesc”, îi spun șoferului.
Mă apropii de ușa din față și se deschide imediat.
Bună seara, domnișoară Bennet. Un gardian dă din cap.
"Noapte bună." Merg prin holul circular mare spre încă doi paznici care stau lângă u฀ ă.
Și ei dau din cap în semn de salut. Bună seara, domnișoară Bennet.
"Buna, unde esti?" intreb eu zâmbind.

"In sala de sport".
"Mulțumesc." Urc scările, intru în apartamentul nostru și dau din picioare. Îmi las geanta pe măsuța
laterală și îl văd pe Bentley adormit adânc pe patul lui în fața focului. Îi bat capul amorțit.
— O, ești atât de leneș, nu-i așa? Zambesc. — Ești un băiat leneș? Îl rog cu vocea mea cea mai bună
de bebeluș să salveze special pentru el.
Mă uit la ceas. Spectacolul nu începe de două ore. Am mult timp să mă pregătesc. Mă duc să-l
văd pe Sebastian.
Cobor, pe lângă cei doi paznici și pe un hol imens. Întorc colțul și văd încă doi paznici care stau în
afara ușilor duble. Tresară când mă văd și se ridică imediat.
— Nu sta pe seama mea. Zambesc.
Amândoi își lasă capul în jos. Bună seara, domnișoară Bennet.
"Buna ziua." Aud muzică puternică din interiorul sălii de sport. — E singur?
"Da."
Deschid ușile duble și ascult ritmul profund al muzicii. Ridic o sprânceană.
Unul dintre securiști își lasă capul în jos pentru a-și ascunde zâmbetul. Mă uit înăuntru să văd
lumina din cameră slabă, luminată doar de semnele de ieșire de deasupra ușii. Îl văd pe Sebastian
dincolo de cameră, total absorbit de tragerile lui.
Închid ușa în urma mea și intru neobservat.
Goosebumps a lui Travis Scott , The Remix vine și eu zâmbesc. Sebastian iubește această
melodie. Spune că îi amintește de mine când ne-am întâlnit prima dată la club.
Mă sprijin de peretele îndepărtat în timp ce îl privesc, ritmul muzicii este profund

si fierbinte.
Picioarele lui Sebastian sunt îndoite la genunchi și se urcă pe bară. Cămașa ta este udă.
Sus, jos, sus, jos, sus, jos.
Fundul ei este strâns și învățat. Frumos.
Câtă putere este nevoie pentru a face atâtea trageri?
Se lasă la pământ și se apleacă cu mâinile pe genunchi. Gâfâie în timp ce se odihnește, iar eu

zâmbesc când mă uit la el.
Hmm….
Face semn să întindă din nou mâna, dar cămașa trebuie să-l strângă. Îl scoate și îl aruncă la pământ.
Se ridică și văd fiecare mușchi din spate strâns. Strălucirea transpirației prinde lumina. Oh.
simt fluturare.
Mă întorc și apăs pe repetare pe iPad pe sistemul de sunet de pe perete.
Îl privesc urcând și coborând, mușchii lui contractându-se, inima în gât.
Neputând să mă abțin, fac un pas înainte. Ochii ni se îndreaptă pe oglindă, dar el încă are bărbia
sus.
Melodia sexy se aude în fundal în timp ce mă apropii și stau în fața lui.
Se ridică în timp ce îmi alunec mâinile pe corpul lui acoperit de sudoare. El se relaxează și eu fac la
fel. Bicepșii și umerii îi pompează.
ca sângele meu
Ni se blochează ochii. Suntem doar el și eu.
La naiba, mă face să uit cum să respir.
Se ridică și cade, ochii lui întunecați pătrunzând în ai mei, iar eu îi țin vintre. Îi sărut stomacul, îmi
trec mâinile peste abdomenele lui tari ca piatra, apoi le cobor.
Este întărit.
Inspir puternic, eliberez bara și sar.
Într-o smucitură, mă ține prins de perete, cu mâna înfășurată strâns în jurul gâtului meu.
Gura lui se mișcă la urechea mea. — Ai venit aici să-mi hrănești pula? ฀ opte฀ te
întunecat.
Mă uit la el. Genunchiul lui îmi desfășoară picioarele și își împinge erecția tare spre mine în
timp ce mă mușcă urechea. — Răspunde la blestemata întrebare. El mârâie.
Mi se întinde pielea de găină pe brațe și zâmbesc. Atât de potrivit cu melodia care se cântă. "Da."
Își alunecă mâna pe coapsa mea și îmi alunecă chiloții deoparte. Inspiră puternic când simte
cât de ud sunt. Și apoi, fără avertisment, mă trage în țeapă pe trei degete groase. Gemu în întuneric
și mă uit spre u฀ ă.
Gardienii sunt afară.
Mă muncește din greu în timp ce mă privește. Are cele mai puternice degete din toate timpurile...
La dracu.
O apuc de umerii ei umezi și, oh...
Într-o mișcare puternică, îmi ridică picioarele, le întinde larg cu mâinile lui puternice și mă
prinde de perete, penisul alunecând adânc în corpul meu.
Ochii mi se închid când mă mușcă de gât.
pielea de găină... tot timpul.
Îmi pune gura murdară în ureche. "Hraneste-ma."
Îi trimit un mesaj lui Sebastian.
Unde ești? Trebuie să plecăm.
El raspunde:
Mă duc. Care este graba?
Mi-am pus ochiul alb. Ți-am spus deja asta de zece ori.
Hazel este trează doar încă o oră.
Suntem într-un timp limită dificil.
El raspunde.
FFS, vin. Chiar după colț.

Mă agit încântat. Să mergem să vedem noul copil al lui Charlotte și Spencer.
Hazel Grace are patru săptămâni și, pentru a fi complet sinceră, sunt obsedat de ea.
Ea este hobby-ul meu preferat.
E dulce, dolofană și miroase a rai, în timp ce este înfășurată într-o pătură roz.
Mașina lui Sebastian oprește în față. Îmi iau haina, fug și sar.
"Buna ziua." Îi dau un sărut rapid. — Și-a luat al naibii de timp.
— Calmează-te, femeie, spune el în timp ce ieșim în stradă.
— Ți-am spus să mergi repede. icnesc. „Nu pot să o îmbrățișez dacă doarme, Sebastian.
Este nepoliticos să scoți copilul adormit din pat în timpul unei vizite.”
Își dă ochii peste cap. „Obsesia ta pentru acest copil este înfricoșătoare”.
Zambesc. "Poate." Sar în scaunul meu. „Conduceți mai repede”.
Expiră exasperat în timp ce se uită în oglinda retrovizoare la mașina care ne urmărește.
— Dacă mi-a fost dor de ea, te învinovă฀ esc. imi bat joc.
„Copiii dorm, April. Dacă ți-a fost dor de ea, va trebui doar să aștepți până la următoarea vizită.”
„Mai puține vorbe, mai mult la volan”.
Douăzeci de minute mai târziu, ajungem la Spencer și Charlotte și practic fug

în interior.
— Doarme? intreb imediat ce usa se deschide.
— Am ฀ inut-o trează pentru tine. Charlotte râde și îmi dă pachetul perfect roz.
"Oh." Mă uit la ea.
Sebastian intră și își pune brațul în jurul umărului meu, uitându-se la ea cu mine. "Nu este
perfect?" șoptesc eu.
El zambeste. "Ea este."
„Ei bine, ea este fiica mea. La ce te-ai aștepta? spune Spencer în timp ce intră în cameră și mă
sărută pe obraz. "Buna draga."
Mă las să mă așez pe canapea și îi zâmbesc frumosului copil din brațele mele.
Ea este simbolul minunării.
Toți vorbesc și vorbesc în timp ce Spencer ne face ceai, dar mă uit doar la Hazel. Îmi ridic
privirea și îl văd pe Sebastian stând vizavi de mine, uitându-se la mine. „Ești înfiorător”, spune
el.
„Nu-mi pasă”, răspund eu cu gura.
Îmi șterg ultimul produs de curățare facială și arunc bumbacul în coș înainte de a mă privi în
oglindă. Mă uit la micile riduri din jurul ochilor mei. Hmm, am nevoie de o nouă cremă pentru ochi
cu turbocompresor sau așa ceva.
Deschid dușul și mă dezbrac.
— Seb? Îl sun. El
rămâne tăcut, așa că mă uit cu capul pe ușa dormitorului să văd că este absorbit de știrile de la
televizor.
— Te încurci cu mine, iubito?
"Nu." Brațul lui este deasupra capului și ochii îi rămân ațintiți pe ecran.
"Bine." Ridic din umeri și pășesc sub apa fierbinte. Trebuie să fii obosit. A fost foarte tăcut toată
după-amiaza. Îmi ud părul, îmi pun șampon în mână și încep să-l spumez. Există ceva mai bun decât
terapia cu apă caldă? Nu chiar
Eu cred.
— Vrei un copil?
Mi se deschid ochii. "Ce?"
„Am spus...” Sebastian stă în camera aburindă. — Vrei un copil?
Îmi rămâne gura căscată de surprindere. "um." Nu indraznesc. Dumnezeule. "Bun…"
Sebastian ridică o sprânceană și așteaptă răspunsul meu. — Este o întrebare da sau nu, April.
"Bine ... al meu nu este chiar un răspuns da sau nu.
"Ce vrei să spui?"
„Este o întrebare complexă”.
Își pune mâinile pe șolduri. "Cum?"
— Nu vreau un copil. Fac o pauză înainte de a mă simți suficient de curajos să spun restul.
„Vreau copilul tău ”.
expir. — Adică, știu...
Mă întrerupe făcând un pas înainte în apă, încă îmbrăcat complet, și mă ridică în brațe.
"Ce faci?" Îmi încreț fruntea.
"Căsătorește-te cu mine."
30
Aprilie
Mă uit la el. Ce?
"De ce nu?" el intreaba. „Amândoi știm că asta este totul pentru noi. Tu mă iubești și eu te iubesc.”
Îmi rămâne gura deschisă. "Ești serios?"
"Muritor." Îmi zâmbește înainte să se aplece și să-mi sărute buzele.
— Seb.
— Spune da, aprilie. Limba lui trece peste buzele mele întredeschise
Zâmbesc împotriva lui. "Acesta este-"
"Spune da."
"Da."
Se aplecă pe spate să se uite la mine. "Vineri."
Îmi încreț fruntea. — Vineri ce?
„Ne căsătorim vineri”.
"Vineri?" icnesc.
— Ai spus că putem fugi.
— Când am spus asta?
— Când am început să ne întâlnim.
„A fost un comentariu frivol”. Eu dau din cap neîncrezător. Se întâmplă cu adevărat această conversație?
— Oricum lucrez vineri.
"E in regula ... vinerea următoare”.
Clipesc surprins când șamponul începe să-mi curgă pe față. "Săptămâna viitoare?" Îmi înclin capul pe
spate pentru a scoate acest șampon stupid din păr înainte să orbesc.
— N-are rost să o tragi afară. Își trage tricoul ud de pe umeri și îl aruncă pe podea. Își dă pantalonii
jos și îi dă deoparte. "Saruta-ma."
"Sebastian, lasă-mă să spăl nenorocitul ăsta de șampon."
Ridică mâinile să o faci pentru mine. Deschid ochii să-l văd zâmbindu-mi.
Zambesc.
„Vineri”, spune el.
„ Vinerea viitoare ”, îi reamintesc.
„În secret, în Spania”.
"Spania?" țip eu.
La naiba, omul ăsta e plin de surprize în seara asta.
Mă ia în brațe. „Vreau să mă căsătoresc cu femeia pe care o iubesc în țara de unde vin. Țara pe care
strămoșii mei au cutreierat”.
Oh inima mea.
Nu știu dacă îmi pot lua concediu de la serviciu, dar serios, cui îi pasă? "Bine." Zâmbesc:
„Vinerea viitoare, în Spania, doar tu și cu mine”.
Zâmbește când buzele lui se întâlnesc cu ale mele. „Doamna Garcia.”
Stomacul mi se răstoarnă. Chiar s-a întâmplat asta?
nici nu pot...
„Sebastian, ești mare?”
"Vinerea viitoare." Mâinile lui alunecă spre fundul meu. "Voi fi."
Cloud Nine este un loc minunat.
Stau în biroul meu și mă uit în spațiu cu cel mai prostesc zâmbet. Îl tot imaginez pe Seb la
duș aseară, sub apă în hainele lui, cerându-mă să mă căsătoresc cu el. Felul în care era atât de plin de
speranță și de frumos.
A fost neașteptat și totuși perfect în același timp. Nu a fost romantic, dar a fost extraordinar de romantic.
Nu era inel, dar nici nu cred că vreau un inel de logodnă.
O bandă de aur simplă ar fi perfectă.

El este perfect.
El are dreptate; știm că asta este. Ar trebui să fim. Nu are sens

a฀ tepta.
Ultimele luni au fost un vis devenit realitate. Ne certam si luptam. Râdem, ne iubim și avem
grijă unul de celălalt.
Este cu adevărat asta.
Știu că suntem egoiști fugind.
Am mai fost amândoi acolo și am mai făcut nunta albă și, pe termen lung, nu a însemnat nimic.
Ambele căsătorii au eșuat.
Mă întreb unde va fi ceremonia. Îți trimit un mesaj text.
Stimate domnule Garcia,
Ce voi purta la nunta noastră?
Va fi într-un oficiu de registru sau undeva mai de mireasă?
xo
Un răspuns îmi revine imediat și eu zâmbesc. De obicei, nu primește niciodată mesajele mele ore
întregi.
Stimată viitoare doamnă Garcia.
Orice vei purta va fi perfect.
PS: „Nunta” nu este un cuvant.
xo
Zâmbesc și răspund.
Poate dacă îmi corectați engleza, domnule, am putea juca în seara asta profesorul și
studentul obraznic? Ce por฀ i?
El raspunde.
Ești arestată, domnișoară.
Pedeapsa va fi aplicată pentru contravențiile dumneavoastră.
Voi purta noua mea soție.

xo
Mă învârt bucuros pe scaun. Oh, sunt atât de entuziasmat.
Cioc cioc.
Ridic privirea și îl văd pe Jeremy intrând înăuntru. Îmi închid repede telefonul. Sebastian mi-a
jurat să păstrez secretul.
— Auzi. Zambesc.
Jeremy expiră adânc. „Urăsc bărbații”.
„Bărbații ca în Bart, sau plural ca în toți?”
Se aruncă pe scaunul meu de la birou. — N-a venit acasă aseară.
Am ochii mari. „Ce vrei să spui că nu a venit acasă? De unde ฀ ti฀ i?"
— Păi, nu știu sigur, dar mă sună mereu când ajunge acasă, indiferent de ora.
"Dreapta?"
„Și mi-a spus că se întâlnește cu Nicolas la cină, dar apoi... nicio chemare”.
— Ei bine, ți-a spus despre Nicholas. Îmi încreț fruntea. „Sigur dacă ar fi avut ceva de ascuns, l-ar fi
ținut secret”.
— Dacă nu se comportă transparent.
Mi-am pus ochiul alb. „Serios, Jeremy, ce faci cu tipul ăsta? Știu
Se presupune că nimeni nu ar trebui să se simtă așa atunci când este într-o relație de dragoste.”
"EL." Oftă.
— Vrei să iei prânzul azi? Zambesc.
"Unde?"
„Selecția ta”.
Expirați puternic. „Putem mâncă toți carbohidrații?”
"Uh-huh." Îmi încreț fruntea. Dacă mă gândesc bine, cu ce naiba mă îmbrac la nunta asta?
Cui îi pasă? Oricum, lui Sebastian mă place așa cum sunt. "Da, toți carbohidrații și poate chiar
un cocktail."
"Te iubesc." Se ridică și îmi face cu ochiul înainte de a pleca.
— Jeremy! Îl aud pe Bart strigând. — Pot să te văd în biroul meu o clipă, te rog?
„Sigur”, răspunde Jeremy.
Îi văd mergând pe hol și ușa biroului lui Bart se închide în urma lor.
Mă întreb ce o să-i spună Bart acum, ticălosul egoist. Jeremy trebuie să iasă din acea relație. Este
toxic.
Încă o noapte, altă gală.
Viața mea cu Sebastian este plină de farmec și mereu ocupată. Are atât de multe angajamente
și, desigur, particip mereu. Nu vei merge nicăieri fără mine.
— Ești gata, dragă?
„Doar un minut”, strig în timp ce îmi pun pantofii stiletto.
Mă privesc pentru ultima dată în oglindă. Port o rochie neagră strâmtă, fără bretele. Este simplu,
dar fermecător. Părul meu este ridicat și, pentru o dată, port ruj roșu și cercei cu diamante.
De fapt, arăt destul de bine.
Ies și îl văd pe Sebastian stând lângă u฀ ă. Poartă un smoking negru și papion și are mâinile în
buzunarele pantalonilor. Ochii lui aterizează pe degetele de la picioare și îmi oferă un zâmbet lent și
sexy. — Ei bine, bună ziua.
Îmi pun mâinile pe șolduri și fac o mică răsucire. "Iti place?"
Face un pas înainte, luându-mă în brațe. Se aplecă și îmi sărută pieptul prin rochie. "Fac." Începe
să-și ciugulească drum pe gâtul meu.
Râd. „Comportați-vă, trebuie să plecăm. Am întârziat deja.”
Mă ia de mână și coborâm scările spre sala mare. Unul dintre securiști se uită la mine și zâmbește,
uitând complet unde se află.
Îl simt pe Sebastian înțepenit în brațul meu.
Ajungem la capătul scărilor și Sebastian se oprește în fața paznicului.
Ridică o sprânceană. "Y?"

Agentul de securitate tresări, știind că a fost prins perversând. "Da domnule."
„Primul și ultimul avertisment”, spune Sebastian în timp ce trecem pe lângă.
Dumnezeule.
Am ieșit pe ușile din față. Vagonul negru Mercedes așteaptă, iar șoferul ține ușa deschisă.
"Noapte bună."
"Buna ziua." Am zâmbit amândoi și ne-am urcat în spatele mașinii.
Sebastian îmi ia mâna în poală în timp ce pătrundem în noapte.
Mă uit la bărbatul meu frumos. Protector și gelos.
Cât de mult îmi place.
O jumătate de oră mai târziu, suntem la Balul de caritate al guvernatorului.
Este o noapte interesantă pentru toată lumea. Aceasta este prima noapte a lui Charlotte după ce a
născut copilul. Ea și Spence nu vor sta mult, dar e grozav că sunt oricum aici.
Am stat mult cu noi patru. Fetele sunt amuzante, iar băieții sunt de nedespărțit. Ne distrăm atât de
mult cu ei și cu copiii lor, mai ales acum că sunt obsedat de copilul Hazel.
De asemenea, am luat cina cu Penelope și Anna săptămâna aceasta și a fost foarte greu să nu
spun tuturor veștile interesante despre săptămâna viitoare, dar chiar vrem să facem asta singuri.
După cum a spus Sebastian, putem sărbători cu toată lumea când ne întoarcem și nu există
nicio șansă ca ceva să se scurgă în presă. Acesta este ultimul lucru cu care vrem să ne ocupăm.
„Oh, la naiba”, șoptește Spencer, plecând capul. Își ține fruntea pentru a se ascunde de cineva. "Ora
sapte."
Cu toții ridicăm privirea pentru a vedea o femeie zâmbind. Ea face cu mâna și începe să meargă.
Fața lui Sebastian cade și Julian își lasă capul în jos. — Poftim, murmură Julian.
Ochii lui Brielle se fac mari și Charlotte își mușcă buza. Oricine ar fi această femeie, ea este evident
subiectul conversației.
„Iată-te”, îi spune femeia lui Sebastian. "Unde te-ai ascuns?"
El preface un zâmbet, se ridică și o sărută pe obraz. "Buna Angela, ma bucur sa te vad."
Este atrăgătoare, cu părul închis la culoare, o siluetă fermecătoare și este prea

prietenoasă. Sebastian se întoarce direct către mine. — Angela, te rog să te întâlnești cu April, iubita
mea.
Fața îi cade instantaneu. "Buna ziua." Ea mă privește în sus și în jos.
Oh, e nepoliticos.
"Buna ziua." Zâmbesc, ochii mei surprinși îndreptându-se spre Bree și Lottie și văd că amândoi
rânjesc, în mod clar amuzați. Am ratat o parte din conversație?
— Hmm. Ochii Angelei rămân lipiți de mine. Sebastian, nu ai mai fost de mult timp. Copiilor le-
ar plăcea să te vadă.”
"Oh da." Sebastian deschide ochii. "Sunt foarte ocupat." Îmi face semne. „Cu aprilie”.
„Făcând chestii cu iubitul”, îl întrerupe Spencer.
Julian lasă capul să-și ascundă zâmbetul.
Ochii Angelei îi țin pe ai mei. — Unde locuie฀ ti, April?
„Cu mine”, răspunde Sebastian.
Spencer zâmbește în timp ce se uită la ea.
Ei bine, cine este această femeie și de ce toată lumea crede că tot ce spune ea este amuzant?
Se întoarce spre Sebastian. — Deci, vii să ne vezi?
— Hmm. Ochii lui Sebastian se mișcă spre mine. — Nu pot. Aprili nu-i place să ies afară.
— Maistru, murmură Julian.
„Ea îl închide”, adaugă Spencer.
Am ochii mari și râd. Ce naiba? — Deloc, Sebastian. Poți să ne vizitezi oricând vrei, dragă.”
„Bine atunci”, o respinge el, „Mulțumesc pentru asta”.

Ea stă în vârful picioarelor, evident emoționată, și zâmbește între noi. — Ne vedem în curând, Seb.
Ea pleacă și toată lumea râde.
Sebastian își ciupește podul nasului dezgustat. "Nici măcar."
"Cine a fost acela?" intreb, ridicand mainile. — De fapt, lasă-mă să ghicesc.
"O, te rog fă-o." Spencer râde.
„Bănuiesc că ai…” Îmi strâng fața în timp ce încerc să mă gândesc la un mod frumos de a spune
asta. — Ai fost cu ea?
Sebastian închide ochii și știu că m-am lovit în cui. Ceilalți râd.
— Și cine este ea? întreabă Spencer.
Sebastian se ridică. "Nu pot vorbi acum; Dansez cu April. nu ne deranja
deja cu subiectele tale plictisitoare de conversație”.
Ei râd.
Stau și zâmbesc în timp ce mă uit la ceilalți. „De ce, cine este ea?”
Sebastian deschide ochii avertisment.
„Spune-mi”, cer.
— Să spunem doar... l-a păstrat în familie.
Sebastian mă ajută să mă ridic. — Dans, iubirea mea. mă târă฀ te — Ignora฀ i ace฀ ti nenoroci฀ i.
— Îți sună cunoscut cuvintele fostei cumnate, Garcia? Spencer ne sună.
Ochii îmi deschid ca farfuriile în timp ce mă târăște. "Cunata? Ex... te-ai culcat cu sora Helenei?"
Gâfâi când ajungem pe ringul de dans.
Mă ia în brațe și apoi face o mutră. — Sst, dans.
— Sebastian!
Strica fața. "Poate un pic."
Am gura deschisă când mă uit la el. Acest lucru este atât de neașteptat.
Ce naiba? Acesta este un coșmar. Acest lucru este îngrozitor și confirmarea pe care o căutam.
Nu o mai iubeste.
Nu ar putea.
Ca o forță tangibilă, simt că frica îmi părăsește corpul.
O, slavă Domnului.
Se comporta serios, reprimand un zambet. "Ce?" Mă învârte, se aplecă și mă sărută ușor. „Ce vrei
"
să spui? Ești supărat, consternat ...
Impresionat.
— Toate acele lucruri. Încerc să-mi controlez zâmbetul.
Neagă cu capul. „Nu este unul dintre momentele mele cele mai mândri. Era mult alcool implicat și, în
mod clar, eram încă în stadiul de furie.”
— Helen știe?
„Cine știe și cui îi pasă?” Mă învârte și eu râd în hohote.
Aceasta este cea mai bună veste pe care am auzit-o vreodată.
— Credeam că ți-e milă de ea. Îmi încreț fruntea. Nu am mai vorbit despre Helena din noaptea
aceea în care s-a prăbușit. Nu am vrut să o aduc în discuție, deși m-am gândit prea des la asta.
„Am făcut-o la început, dar apoi a devenit urât și s-a culcat cu toată lumea. Ea m-a luat pentru tot ce
aveam și...” – el ridică neglijent din umeri – „A fost destul de cathartic, de fapt. Spre deosebire de sora
ei, Angela este o persoană bună. Am fost prieteni de mult timp și asta a simbolizat începutul noii mele
vieți de singură.”
Îi zâmbesc ca o groupie. Aceasta este o informație revoluționară pentru mine. Mi-a fost teamă că o va
frământa încă puțin, dar asta dovedește că nu este. Nu aș fi făcut asta dacă nu ar fi fost făcute definitiv.
Are moralul foarte ridicat.
S-a culcat cu sora lui.
Îmi mușc buza de jos pentru a-mi ascunde rânjetul prost. Cea mai bună veste din istorie.
Stau întins pe o parte și mă uit la Sebastian în întuneric. E prea tarziu. Am fost la dans
și apoi am venit acasă și am făcut dragoste.
Se întoarce pe o parte să se uite la mine. "La ce te gandesti?"
— Nu pot să cred că te-ai culcat cu sora Helenei.
Inchide ochii. — Vă rog să nu-mi amintiți.
— Credeam că ți-e milă de ea?
„Am făcut-o la început”. Se oprește, gândindu-se o clipă. — Știi, a fost ciudat.
"Ce a fost?"
„Modul în care s-a încheiat căsnicia mea”.
"De ce?"
„Ei bine, a avut o problemă că nu o mai găsea atrăgătoare, așa că a început să se comporte
altfel”.
"Ce vrei să spui?"
"Nu știu. A flirtat cu prietenii mei. Purta haine diferite. Era ca și cum ar fi țipat după atenție.
Și am putut să văd că se întâmplă chiar în fața ochilor mei și am știut de ce o făcea. Dar …”
Ea se stinge.
— N-ai încercat să-l oprești.
Mișcă-ți buzele. „Atunci... m-am învinuit. Am fost devastat. Dar în ziua în care i-am cerut să
nu-mi mai folosească numele de familie, s-a urât”.
"Cum?
„A început să se culce cu oameni pe care îi cunoștea. M-a dus peste toate din punct de
vedere financiar și chiar a încercat să-l ia pe Bentley. Era hotărâtă să mă rănească în
orice fel putea.”
"Ea a facut?"
"Da." Expirați puternic. „Fiecare lucru mic pe care l-a făcut a cimentat ceea ce se temea
tot timpul”.
"Ce a fost asta?"
— Că n-am cunoscut-o niciodată cu adevărat.

Mă încruntă, surprins de această afirmație.
„Un lucru este să iubești pe cineva, dar să realizezi că ai iubit pe cineva care nu a existat
niciodată este cea mai rea trădare dintre toate.”
"Nu înțeleg. Cum de nu ți-ai dat seama că nu te potrivești înainte de a te căsători?"
„Era foarte lipsită de experiență și am crezut că...” Expiră el puternic. „Am văzut doar ceea ce am
vrut să văd. Ei spun că iubirea este oarbă”.
— Asta ai crezut?
El ridică din umeri. — Nu știu la ce mă gândeam, de fapt.
„Crezi că vei scăpa vreodată de ea?” întreb eu încet.
El ridică din umeri: „Cu siguranță că drama lui se va termina în curând, cred că atunci
când va întâlni pe cineva va trebui să o facă”.
Am o mărturisire, șoptesc.
"Ce-i asta?"
— Mă bucur că te-ai culcat cu sora lui.
— Pentru că ești bolnav. El zambeste.
"Evident." Râd. — Am crezut că încă o iubești.
Dărâmați fața, "De ce crezi asta?"
„Ei bine, mi-ai spus această poveste tristă despre cum a fost victima și cum ai regretat
asta și a fost vina ta”.
— Tocmai ți-am spus de ce ne-am despărțit, ca să nu mai fac asta cu noi. Se aplecă și mă
sărută blând. „Helena nu este o persoană bună, April. Lucrurile pe care mi le-a făcut de la
divorțul nostru sunt răutăcioase până la capăt și nu simt nimic pentru ea. Dar ce fel de
persoană aș fi dacă nu aș recunoaște propriile greșeli în ruperea acelei relații? Este nevoie de
doi oameni pentru a strica o căsnicie și am fost departe de a fi perfect. Dacă ți-aș fi spus că
sunt, ar fi fost o minciună.”
Zâmbesc încet, ușurarea inundă prin mine.
Noaptea în care ți-am spus despre Helena și despre mine a fost noaptea în care am fost
deosebit de dur cu tine în dormitor. Am crezut că am făcut-o din nou și că o să mă părăsești
și tu”.
„Îmi place dur în dormitor”.
„După cum am spus... bolnav”.
„Este nevoie de unul pentru a te căsători cu unul”. Zambesc.
Mă întoarce pe spate și îmi ține mâinile deasupra capului în timp ce mă sărută.
„De data asta săptămâna viitoare, vei fi al meu”.
"Sunt deja."
Basmele devin realitate, știu sigur acum.
Când eram mică, visam să mă simt ca o prințesă, să fiu târâtă de prințul meu.
Și am fost.
Când Sebastián García îți spune că s-a ocupat de asta, chiar a făcut-o.
Este vineri și suntem în Toledo, Spania, locul unde strămoșii lui Sebastian s-au plimbat.
Pereții aurii ai emblematicei Catedrale din Toledo sunt iluminați cu sute de
lumânări, în timp ce stau în sala de așteptare în rochia mea de seară de culoare crem, lungă până la podea,
potrivită.
Biserica este imensă. Preotul, Sebastián și cu mine suntem singurii trei aici.
Bineînțeles, sunt zece paznici afară, dar fac tot posibilul să uit de ei.
Începe valsul de nuntă și închid ochii. Asta e tot.
Cu o respirație adâncă și tremurătoare, deschid ușa grea și intru în biserică.
Sebastian stă la altar. Se întoarce și îmi oferă un zâmbet impresionant. Poartă costumul meu preferat de
rochie neagră, cu revere de mătase și papion.
Mă îndrept încet spre el în ritmul muzicii.
Văzându-l acolo așteptându-mă cu privirea aceea în ochi...
Vreau doar să fug.

Inima mea explodează de dragoste pentru acest om și ochii mi se umplu

de lacrimi. Luptăm din greu pentru a câștiga această bătălie. Pentru a ne depăși temerile.
Ajung la capătul holului și Sebastian mă ia de mână. Se aplecă și mă sărută pe obraz. "Salut

iubirea mea."
"Buna ziua." Zâmbesc sfioasă, felul în care mă privește este atât de intens, nu se poate confunda
cu dragostea lui pentru mine, ochii mei se îndreaptă spre preot și el ne zâmbește amândoi.
„Suntem adunați să sărbătorim unirea a două suflete”, spune preotul.
„Suntem adunați aici pentru a sărbători unirea a două suflete”. spune Sebastian în timp ce
ochii îi țin pe ai mei.
Nu-mi vine să cred ... ne căsătorim în spaniolă, Sebastian traduce.
Supraîncărcare emoțională.
Ochii mi se umplu de lacrimi și clipesc ca să-l pot vedea.
„Dragostea este prețioasă, iubirea este bună.” spune preotul.
„Dragostea este prețioasă, iubirea este bună.” Seb zâmbește încet.
„Dragostea este o limbă care nu poate fi învățată. Este intrinsecă, trăiește în ființa noastră.”
„Dragostea este o limbă care nu poate fi învățată. Este intrinsecă, trăiește în interiorul nostru.”
Zâmbesc blând bărbatului meu frumos.
— Ce cauți, fiule? întreabă preotul.
„Ce cauți fiul meu?” Ochii lui Sebastian îi țin pe ai mei. "Iubire veșnică. Iubire veșnică."
Gah….
Este prea mult, șterg o lacrimă care alunecă pe obrazul meu.
„Sebastian Garcia, vrei ca April Bennet să aibă și să păstreze din această zi încolo?
„Sebastian Garcia, îl iei pe April Bennet, ca să o ai și să o ții de acum înainte?”
"Da vreau. Fac."

„Și tu, April Bennet, vrei ca Sebastian Garcia să-l aibă și să-l păstreze începând cu această zi?
— Și tu, April Bennet, îl iei pe Sebastian Garcia să-l ai și să-l păstrezi din această zi?
"Fac."
Sebastian zâmbește și se ridică în vârful picioarelor, parcă mândru.
Domnul să vă lege împreună pentru veșnicie.” spune preotul.
„Să fie Domnul cu tine pentru veșnicie”.
„Repetă după mine, cu acest inel mă căsătoresc cu tine. În boală și în sănătate, în bogăție și în sărăcie,
pentru tot restul vieții noastre.”
„Repetă după mine, cu acest inel, m-am căsătorit cu ea. În boală și în sănătate, pentru cei mai bogați,
pentru cei mai săraci, atâta timp cât trăim amândoi”.
Preotul ne întinde cele două inele de aur, iar Sebastian îmi alunecă banda groasă de aur pe degetul
meu. „Te voi iubi până la sfârșit. Aceasta este promisiunea mea." șoptește el cu vocea lui răgușită. "Te
voi iubi până în ziua în care voi muri, aprilie. Aceasta este promisiunea mea pentru tine."
Oh…..
Iau inelul și îl strec pe degetul lui Sebastian.
"Acum vă declar soț și soție, vă puteți săruta iubita."
"Acum vă declar soț și soție, vă puteți săruta iubita." repetă Sebastian.
Zâmbim încet unul altuia, el îmi ia fața între cele două mâini și ne sărutăm cu o emoție copleșitoare.
Am ajuns atât de departe, parcă ne-am întâlnit la acel club cu o viață în urmă.
Atât de multe pentru a ajunge unde suntem în seara asta.
Îl iubesc atât de mult.
Am reusit….
domnul si doamna Garcia.
Mergem pe promenadă și am ochii mari: „ Aici stăm?” icnesc.

Sebastian îmi aduce mâna la buze: „Ei bine, nu chiar aici, dar așa am ajuns acolo. Da."
Îmi rămâne gura deschisă. O mică aterizare duce la cel mai mare iaht pe care l-am văzut
vreodată.
Patru bărbați stau la coadă în timp ce așteaptă să ne întâmpine, cel în costum alb și pălărie
elegantă își lasă capul, pare important, trebuie să fie căpitanul navei... iaht, orice ar fi acesta. —
Bună seara, domnule și doamna Garcia.
doamna Garcia ... ce naiba? Am scos un chicot neașteptat: „Ești prima persoană care îmi spune
așa”.
Sebastian zâmbește călduros și îi face cu ochiul căpitanului înainte de a-i strânge mâna.
"Mulțumesc."
Mă ia de mână și mă conduce pe promenadă până la iaht, un bărbat ținând o tavă de argint cu

două pahare de șampanie și luăm fiecare câte unul. Ochelarii sunt de sticlă și grei, „Mulțumesc”.
Chelnerul îmi zâmbește politicos: „Canapele și cocktailurile vor fi servite în cincisprezece minute pe
terasă, doamnă Garcia.
Emoția mă străbate, doamnă Garcia. Nu mă voi sătura niciodată să aud asta.
"Bine mul฀ umesc." Nu știu unde să mă uit mai întâi. Aceasta este o opulență exagerată. Ochii mei
îi întâlnesc pe ai lui, „Sebastian”. Eu șoptesc: „Glumești de mine?”
Zâmbește mândru în timp ce privește în jur. "Numai ce este mai bun pentru fata mea." Se
aplecă și mă sărută cu tandrețe, iar eu mă topesc de el. Cum am fost atât de norocos?
Ies din brațele lui să mă uit la parter. O cameră de zi uriașă și luxoasă, cu podele din lemn de
culoare închisă și covoare personalizate cu aspect exotic, o masă din lemn de culoare închisă cu 20
de locuri, un mini pian cu cotă negru stă într-un colț.
Pian…. Intr-o barca.... ce naiba?
Mobilierul este cel mai bun bani pe care îl pot cumpăra, totul în diferite nuanțe de crem cu
împrăștiere de verde smarald și bleumarin.
De unde cumperi astfel de mobila?
Abajururile din sticlă sunt plasate strategic și

de tavan atârnă candelabre.
La naiba... acesta este următorul nivel.
Privesc pe punte și văd canapele uriașe în aer liber, șezlonguri și o cadă cu hidromasaj
supradimensionată. Și vom lua cocktailuri acolo în cincisprezece minute.
ahhh ……… omoara-ma acum. Sunt mort.
Sebastian mă conduce la etaj și îmi rămâne gura deschisă încă o dată, cel mai frumos dormitor
pe care l-am văzut vreodată. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei și eu zâmbesc blând. — Cred că pot
petrece o săptămână în groapa asta.
Îmi ia șampania și mă duce înapoi în pat: „Sunt sigur că vom găsi ceva de făcut”.
Râd de buzele ei: „Avem tartine servite pe terasă în zece”.
"Arat de parca imi pasa?" El murmură pe buzele mele; dinții îi cad până la gâtul meu.
— Putem măcar să ne prefacem că suntem normali? Râd în timp ce ridic privirea spre tavan.
„Suntem în luna de miere. Pentru o dată, ar trebui să ne dracului toată ziua.

Este festivalul oficial al Vino”.
Am râs: „A venit festivalul? Doamne, sunteți un romantic înnăscut, domnule Garcia.
— Știu. E un cadou. Râde și el, iar eu îi iau ambele mâini în ale mele și mă îndepărtez de el:
„Mulțumesc”. Mă uit în jurul meu. "Aceasta este perfect."
"Ca si tine."
Îl sărut încet, „Ca noi”. Ne îmbrățișăm și există o intimitate frumoasă în cameră. "Hai să ne luăm
ceva timp și să ne bucurăm de noaptea noastră. Nu vom primi niciodată asta înapoi. Nu mă grăbesc
nimic."
Ochii îi strălucesc ceva și știu că este de acord. Ia-mă de mână și sărut-o, „Te iubesc”.
Ochii mi se umplu de lacrimi: „Te iubesc”.
— De ce ești atât de plâns când spui asta?
Ridic din umeri, stânjenită. „Pentru că...” m-am întrerupt.
"Ce?" Ia-mi fața în mâinile tale. "Spune-mi."
— Nu știam că pot iubi pe cineva la fel de mult ca tine.

"Credeam că sunt îndrăgostit înainte... dar nici măcar nu zgâriasem la suprafață." Zâmbește
încet: „Mulțumesc”.
"Astfel încât?"
"Sper sa."
„Așa că poți să-mi repari lucrurile, nu am fost cel mai ușor bărbat de... iubit”.
Inima îmi explodează: „Sebastian, ești cel mai ușor bărbat din lume de iubit”.
Mă sărută ușor și îmi ia mâna în a lui.
„Cocktailurile pe terasă așteaptă”. Zambesc.
„Pentrul în pat este o opțiune mult mai bună, după părerea mea”. El mormăie sec.
"Dar in fine."
Coborâm scările și ieșim pe punte, iahtul a părăsit docul și ne îndreptăm încet spre larg.
Soarele apune, iar cerul este o nuanță frumoasă de roz și roșu, oh... Aceasta este magie.
Apare chelnerul cu o tavă de argint, „Iată-te, domnule Garcia, Top Shelf Margaritas, Gran Patron
Tequila, așa cum ai cerut”.
„Preferata soției mele”, zâmbește Sebastian.
Si-a amintit.
Râd în timp ce îmi iau Margarita din tavă. o beau. Oh wow…. asta e treaba.
Raiul într-o ceașcă.
Chelnerul ne lasă în pace și Sebastián își aduce Margarita mai aproape de a mea într-un toast.
„La mulți ani fericiți, iubirea mea”.
Iahtul, apusul... soțul care visează
Aceasta este perfecțiunea absolută.
Zâmbesc și îmi țin băutura în aer, „Cu multe altele”.

E târziu, echipajul s-a retras și căpitanul este sub punte. Un al doilea iaht de securitate este la câteva
sute de metri în spatele nostru.
Suntem în cada cu hidromasaj, înconjurați de întuneric, de sunetul blând al mării în depărtare. Vântul
rece ne face praf pielea.
Sebastian mă pune în picioare pe trupul lui în timp ce ne sărutăm. Mâinile lui sunt pe șoldurile mele,
târându-mă peste penisul lui gros și dur. Cu ochii ațintiți pe ai mei, îmi dezleagă legăturile de pe
fundul bikinilor și mi le smulge. Degetele lui cad pe sexul meu și încetul cu încetul începe să mă
lucreze. Sărutul nostru devine disperat.
Mi-am dorit toată ziua.
Sentimentele dintre noi sunt prea intense.
Cu două degete adânc în sexul meu, își alunecă cealaltă mână. Degetele lui încep să exploreze
partea din mine pe care nu o cunoaște.
fundul meu
Ne uităm unul la altul în timp ce mă freacă acolo, zona interzisă, unde nu i s-a permis să meargă.
El alunecă încet vârful unui deget înăuntru, iar eu tresar când ne uităm unul la altul.
Excitația pompează puternic între noi.
— Este noaptea nunții noastre. ฀ opte฀ te el în timp ce mă sărută într-o rugăminte tăcută.
— Vrei asta pentru un cadou de nuntă? Întreb.
Ochii lui sunt întunecați, neclintiți. "Da."
El continuă să lucreze cu mine, înainte și înapoi... și Doamne, abia îmi pot ține ochii deschiși de
sentimentele de plăcere.
"Ești asa de ... grozav, Seb, îi șoptesc pe buzele lui, incapabil să-mi ascund frica.
"Nu te voi rani. Îți promit.” Degetele lui continuă, îmi continuă să-mi împingă limitele,
... asta
crescând excitarea mea, iar naiba El își ridică mâna seapă
din simte al naibii
și mi-o de bine.
întinde: „Uită-te la banda
asta de aur.” șoptește el.
Mă uit la verigheta ei.

— Asta înseamnă că te voi proteja mereu. murmură el. — Ai totul pentru mine, April. Și acum, am
nevoie de voi toți.”
Mă uit la ea și știu că asta este.
Momentul în care mă predau în totalitate cuiva.
Dar nu este doar cineva... el este soțul meu... ..Sebastian, iubirea vieții mele.
Știu că asta înseamnă mult pentru el. Este mai mult decât actul sexual. Este simbolic.
"Bine……."
Se încruntă: „Este bine?”
Zâmbesc: „Nu-mi da timp să mă gândesc la asta”.
"Bine." Se ridică în picioare cu un scop reînnoit, îmi apucă fundul de bikini și mi le întoarce.
a pune.
"Ce faci?" îl întreb în timp ce le leagă în lateral.
— Te duc în pat.
Îmi înghit nodul din gât... La naiba, iată-ne.
Nu există nicio șansă să nu doară. Este mare... uriaș. Y…. Ei bine... la naiba.
Nu m-am gândit la asta.
Cu bikini la loc, Sebastian iese din spa și îmi ridică un prosop. Mă înfășoară în el și apoi mă
duce sus de mână, intrăm în dormitor
si deschide incuietoarea. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei.
stau in fata lui; inima îmi bate în piept.
Sunetul motorului este o dronă în fundal. Ochii îi ard de dorință.
Sebastián García îl duce mereu în dormitor, indiferent de circumstanțe.
Nu contează unde ne aflăm.
Acesta este cine este el. Știu ce mă așteaptă, plăcere nestăpânită garantată.
Indiferent de asta, de data aceasta, nu pot să nu mă simt puțin nervos.

Îmi scoate bikinii și mă usucă ușor cu prosopul, apoi mă întinde pe pat. Îmi întinde
picioarele, se apleacă și mă sărută acolo. Parcă complet concentrat pe sarcina lui, se ridică
imediat, se duce la valiză și își scoate geanta de toaletă. Scoate o sticlă de lubrifiant și o pune
lângă pat. Ochii mi se fac mari când îl văd: "Ai împachetat lubrifiant?" Îmi încreț fruntea.
„Boy scout”, zâmbește el.
— Întotdeauna pregătit?
— Într-un mod optimist.
Râd și mi se risipesc puțin nervii.
Acesta este ceva la care te-ai gândit. Își dorește cu adevărat asta.
Își alunecă pantalonii scurți în jos, iar penisul său mare, gros, este liber, umflat și tare. El
atârnă greu între picioarele ei și îi dă câteva lovituri lente în timp ce-și dă pantalonii scurți în lateral.
Se întinde lângă mine și se sprijină pe cot, buzele lui iau pe ale mele și mă sărută. Ochii i se închid
și cu un zâmbet blând, are o aură de fericire în jurul lui. — Poate că... asta o să doară. El murmură
pe buzele mele în timp ce degetele lui găsesc acel loc dintre picioarele mele.
„Este vorba mea de încurajare?” ฀ optesc eu.
"Da." Zâmbește și apoi devine serios: „Nu ne putem opri odată ce începem”.
Ochii mei îi caută pe ai lui.
„Va fi rapid și odată ce va fi în...”
Inima începe să-mi bată cu putere și știu că trebuie să nu mă mai gândesc prea mult la asta:
„Sebastian, fă-o”.
Îmi aruncă un zâmbet întunecat și dispare pe corp, dinții lui zdrobindu-mi pielea peste tot.
modul în care. Mă desparte cu degetele și mă linge adânc cu limba lui groasă, iar eu închid ochii
ca să mă descurc cu el.
Nu știu cum naiba are o limbă și degete atât de puternice.
Atat de puternic.
Există o tabără de antrenament pentru sexul fierbinte despre care ar trebui să știe toți bărbații?
Dacă nu, ar trebui să fie.
Mă linge adânc, iar eu îmi pun mâinile pe ceafă, în timp ce mă zvârcolesc sub el. Poți să mă faci să
virez așa în șaizeci de secunde. Sebastian
García este regele oralității.
Și nu doar pentru că o face atât de bine, ci pentru că îi place.
O face pentru el.
Ochii lui se închid de plăcere în timp ce îmi ia totul și tot ce pot face este să privesc, neajutorat în
fața plăcerii. Mă învârte, ajunge în spatele meu și mă trage în genunchi de șolduri.
Mă deschide și începe să mă lingă acolo, un fluturat, un lins, un sărut lent.
Ochii mei se închid și gura mi se deschide în timp ce îi dau acces deplin la mine, acest lucru este
cât se poate de intim. Își alunecă degetele în sexul meu în timp ce continuă să lingă acolo și, cu
plăcere, corpul meu își asumă propria agendă și se împinge în el.
Mă sărută pe obraz și apoi aud clicul de deschidere al sticlei de lubrifiant.
La naiba... iată -ne.
Îmi întinde lubrifiantul peste fund și îl freacă și pe buzele sexului meu umflat, ungându-l
peste tot.
Sus și jos, sus și jos, mă simt ca o mașină bine unsă. umed ฀ i

Sper sa.
Își împinge penisul în deschiderea mea și îl așează la intrare, iar apoi degetele lui trec să lucreze
la sexul meu în timp ce începe să mă pompeze acolo.
— Împinge-mă înapoi. ฀ opte฀ te el. Vocea lui este răgușită și știu că îi ia tot controlul ca să ia
atât de încet.
Cu mâna pe șoldul meu, mă trage spre el în timp ce îmi arată cum vrea să mă mișc. Penisul lui
tocmai m-a despărțit de intrare.
Inteligența proprietății lui trece prin mine.
Oh……ai……. Îmi las capul pe saltea.

Degetele lui care acum mă pompează adânc în sexul meu încep să preia controlul și vreau
mai mult. Îmi mai împing puțin înapoi și simt înțepătura când vârful îi intră direct.
Geme, profund și gutural, și mă stimulează.
Vreau ca asta să fie bine pentru el.
Mă ridic din nou pe mâini și mă întorc puțin.
Inspiră brusc: „Asta e, iubito”. Geme. Vocea lui este de nerecunoscut. "Asta e."
Mă întorc puțin și mă doare „Oh...”. scânc.
"E in regula." Se aplecă și mă sărută pe umăr. — Fă-ți timp, dragă. Vârfurile degetelor lui
încep să se învârte peste clitorisul meu, iar eu mă înfior, um... Aceasta este prea mult.
Să-i simt degetele unse, durerea sexului meu nevoiaș, trupul lui în interiorul meu.
Deci acolo ... dar nu destul.
Degetele lui se răsucesc și se rotesc prin ulei, iar eu încep să construiesc.
Eu voi veni.
Greu.
Strâng din dinți și fac un pas înapoi. Sebastian geme în timp ce mâinile lui îmi prind
oasele șoldului. El luptă pentru control. "Asta e." El împinge afară de parcă ar doare.
Auzind vocea lui guturală îmi face ceva și dintr-o dată am nevoie de asta. Trebuie
să fiu dus aici. „La dracu-mă,” șoptesc peste umăr.
Ochii i se întunecă.
Sebastian. Am spus, dă-mi dracu', cer.
Îmi apucă oasele șoldurilor în mâinile lui și împinge înainte cu putere, trupul lui alunecând
adânc în interiorul meu, iar o durere arzătoare mă năpădește în timp ce mă împinge prin saltea.
Oh... la naiba.
Sta nemișcat să mă lase să mă aclimatizem, se aplecă și mă sărută pe umăr. "Saruta-ma." Îmi întorc capul și
buzele lui le iau pe ale mele, vârfurile degetelor lui continuă să se învârtească peste clitorisul meu și simt
cum plăcerea se construiește. "La care se adauga." Gemu în gura ei: „Am nevoie de mai mult”.
Se retrage încet și alunecă înapoi înăuntru. Zâmbesc, recunoscătoare că nu m-a durut

atât de mult de data asta.
"Esti bine?"
"Da."
Îmi împing șoldurile înapoi într-o invitație tăcută, iar el șuieră în timp ce începe încet să
mă urce. Pompe scurte și puțin adânci și mă uit în spațiu în timp ce învăț să fac față noii senzații.
Lubrifiantul lovește între noi.
— La naiba da. șoptește el întunecat. „Oh”, geme el. — Deci, al naibii de bine.
Zâmbesc, știind că acea parte întunecată a creierului lui a fost activată acolo unde nu mai există
întoarcere.
Pompele lui devin mai adânci, mai groase și………oh.
Degetele de la picioare mi se ondula.
Asta e bine... atât de bine.
Ce mi-a lipsit?
Devenim mai aspri, mai adânci și încep să gemu, incapabil să mă opresc.

Intensitatea acestui lucru este copleșitoare și aproape mi-e frică să
vin. „Sebastian”. ฀ ipăt.
Mi-l întinde, tare și repede, iar eu îmi pierd mințile în timp ce mă gheare de cearșaf. Țig în timp ce
cel mai intens orgasm mi-a adus vreodată lacrimi.
— La naiba. Plânge în timp ce ține adânc. Simt zgomotul revelator al penisului lui când intră în
mine.
Gâfâim în timp ce cădem pe saltea, valurile de plăcere atât de puternice încât tremur necontrolat.
Sunt în stare de șoc, iar el mă sărută peste tot ca și cum
Am fost copleșit de dragoste și emoție.
Atâta devotament.
Deschid ochii și îi găsesc ochii mari căprui care se uită la mine.

Zâmbesc blând.
Se aplecă și mă mușcă de umăr cu dinții, „Al naibii de fierbinte”. Mă sărută "Putem

face asta din nou?"
Râd în timp ce el părăsește corpul meu. Oh... se simte ciudat fără el. Mi-a plăcut de el acolo.
— Azi nu, so฀ obraznic. Zâmbesc în timp ce o țin, „Nu azi”.
Mirosul oceanului, căldura soarelui, fantezia pură a lunii mele de miere este un vis devenit
realitate.
Ne-am întins la soare pe puntea iahtului în penultima noastră zi în Spania. Am avut cea mai
bună săptămână, înot, cumpărături și vizitarea obiectivelor turistice toată ziua. Dansează și ia masa
în cele mai frumoase restaurante și fă dragoste toată noaptea.
Sebastian vorbind spaniola cu toți cei pe care îi cunoaștem mi-a prăjit literalmente creierul.
Sunt căsătorită oficial cu cel mai sexy bărbat din lume.
Raiul pur al naibii.
Ne întindem pe prosoape pe punte și mă uit la Sebastian. Ea ridică mâna și se uită la verigheta ei

groasă de aur. A făcut-o toată săptămâna.
Mă răsturn pe burtă și mă uit la el: "La ce te gândești când te uiți la inelul tău?"
El ridică din umeri.
Mă sprijin pe mâini. "Ce?"
„Mi-am jurat că nu mă voi mai căsători niciodată”.
— Și totuși iată-ne. Îl privesc continuând să se uite la inelul lui. „De ce ne-am căsătorit dacă
erai atât de împotrivă?”
— Pentru că ai fost tu.
Inima mi se umfla.
„Și pentru că…”. Se încruntă înainte de a se întrerupe.
"Ce?"
— Și eu vreau un copil.
Îi zâmbesc surprinsă, amândoi știam că îmi doresc un copil, dar nu știam că și el.
Se întoarce spre mine și își trece mâna pe brațul meu. "Nu vreau să mai luați pilulă. Vreau să încerc
să ne întemeiez familia imediat." Se aplecă și mă sărută, buzele lui atingându-le cu tandrețe pe ale
mele: „Tu ce crezi?”
Zâmbesc și îmi trec degetele prin barba lui groasă și neagră, „Cred că ar trebui să începem
activități de a face copii, chiar acum.
Râde și mă rostogolește pe spate, deschizându-mi picioarele cu genunchiul. "Eu sunt deja

în aia."
Am coborât scările avionului și am ajuns pe pistă. Luna de miere s-a terminat.
Sebastian mă ia de mână în a lui și mergem spre aeroport. fotografilor

sunt aici așteaptă. Bart a lansat o fotografie cu noi doi ieri presei în care ne anunță căsătoria, iar
Sebastian a vrut să termine cu asta.
Aceasta este ședința ta foto. Cu cât își fac mai repede prima imagine cu noi ca soț și soție, cu atât mai
repede ne vor lăsa în pace.
Camerele clipesc, oamenii ne strigă numele, iar Sebastian mă duce prin aeroport și mă duce
în spatele mașinii care așteptă. Este o rafală de activitate, ușa se închide în urma noastră și se
întoarce spre mine.
— Sunteți gata să începem noua noastră viață împreună, doamnă Garcia? El intreaba.
Îi zâmbesc bărbatului meu chipeș: „Sunt vreodată?”
Sebastian
Cioc cioc.
"Înainte!" Îl sun. Este prima mea zi înapoi la serviciu și toată lumea vrea ceva de la mine.
Șeful meu de securitate intră. — Îmi pare rău că vă întrerup, domnule Garcia.
— Bine. Pot să te ajut cu ceva?
Face o pauză, alegându-și cuvintele cu grijă. „Avem o situație la parter”.

Ridic o sprânceană. "Ce?"
"Tu ... Fosta soție este aici și cere să te vadă.”
mă înfior. "Ce?"
"Plânge. De fapt, țipă locul."
Pentru numele lui Dumnezeu, știu cât de dramatic poate fi. L-am văzut de multe ori. — Știe ea
că sunt aici?
"Din pacate, da."
expir puternic. Pot să termin și asta. Nu pot spune că sunt surprins. Adu.
— Foarte bine domnule. El pleacă și eu am răsuflat adânc. Nu am chef de asta azi.
Cinci minute mai târziu, ușa se deschide și Helena intră.
Ea a plâns și stomacul meu se răsucește. Dacă am fi fost în relații mai bune, aș fi sunat-o ca să
audă mai întâi veștile de la mine.
Dar nu suntem, așa că n-am făcut-o.
Ea stă la biroul meu. Ochii lui îi țin pe ai mei.
Țin un pix în mâini. Vina ma umple. Indiferent cât de multă animozitate ar fi între noi, regretul
încă persistă când este rănită.
„Bună Helena”.
— Te-ai căsătorit cu ea?
"Da."
Ochii ei sunt plini de lacrimi. "Cum ai putut?"
Îmi mușc buza de jos pentru a nu spune ceva dureros. „Helena, nu am de gând să am această
conversație cu tine. Căsătoria noastră s-a încheiat acum șapte ani”.
„Nu este un înger”, șoptește ea furioasă.
Mi se ridică firele de păr de pe spate. Cum îndrăznește ea? "Ce vrei sa spui cu asta?"
„Nu te comporta prost. Știu cine este."

— Și cine este ea?
— E o târfă mincinoasă.
Ea nu e nimic de genul ăsta și ai grijă la gura ta. Ea este soția mea .”
"Du-te dracu."
Un zâmbet sarcastic îmi trece pe față. „Orice șansă de asta s-a încheiat cu divorțul nostru”.
— Ești mulțumit de ceea ce mi-ai făcut?
— Și ce, te implor, ți-am făcut? ma enervez.
„Mi-a luat numele, banii ... viața pe care trebuia să o am".
Zâmbesc la îndrăzneala acestei femei. „Te înșeli. Tu ai fost cel care mi-a luat
bani. Sunt fericită căsătorită cu iubirea vieții mele și o voi accepta.” Îmi pierd ultima răbdare cu
această femeie. — Mută-te, Helena, și lasă-ne în pace.
Ochii lui reci îi țin pe ai mei. — Ultima șansă Sebastian.
"Astfel încât?" Zambesc. „Înțelegi cât de patetic ești cu adevărat? Prea tarziu."
Scoate un plic din geantă și mi-l întinde.
"Ce este asta?"
O urmă de zâmbet îi străbate chipul. — Deschide-l și uită-te.
Deschid plicul și scot o fotografie A4. E din aprilie și eu la Escape Club cu toți acești ani în urmă.
April nu se uită la cameră, dar văd clar că este ea.
Mi se ridică ochii pentru a-i întâlni pe ai Helenei.
Face o pauză pentru efect. „Știi... sistemul de securitate a fost surprinzător de ușor de spart”. Ea
zâmbește sarcastic. „Iubitul prim-ministru și soția sa curată. Prima doamnă, doamna Garcia,
avocatul, spune el încet. „Târfa murdară pe care ai plătit-o pentru sex”.
Stomacul mi se răstoarnă.
Nu.
— Ai patruzeci și opt de ore să predai zece milioane de lire sterline, altfel tu și curva ta veți
fi expuși presei.
31
Sebastian
Mă încruntă dezgustat. "Ce?"
"Auzi-mă. Zece milioane și voi dispărea ca să poți să-ți continui viața jalnică."
„Chiar dacă aș avea acces la genul ăsta de bani, pe care nu-i am, nu-ți voi plăti nici un ban”. mârâi.
"Bine." Ea se oprește. „Atunci pregătește-te pentru comunicatul de presă de miercuri”. Ea

se întoarce spre u฀ ă.
— Helen! Panica mă pune stăpânire. "Aștepta".
Ea se întoarce spre mine.
— De ce ai face asta?
"Știi de ce."
„Nu-mi pasă, dar ce motiv ai să distrugi April? Este o persoană bună care a muncit din greu
pentru a-și obține diploma de drept. Nu-i poți face asta. Fă ce vrei cu mine, dar lasă April
afară din asta.
Ea își înclină bărbia în sus. „Chiar te aștepți să-mi pară rău pentru ea? Îți atrage atenția într-
un bordel, te face să te îndrăgostești de ea în timp ce te culci cu fiul tău?
Mă uit la ea, surprins. De unde știi toate astea?
"Gresesti. Ea nu este așa. Nici măcar nu lucra la acel club”.
„Dovada este în filmare, Sebastian, și o voi face publică. Dacă nu te despărți de banii tăi prețioși.
Pentru că, să recunoaștem, este doar o chestiune de luni până când ea va lua totul în divorțul ei
iminent, oricum.” Ochii lui calculatori îi țin pe ai mei. „Ea nu te iubește, prostule.
Îmi strâng mâinile în lateral, furia mea crescând într-un crescendo. Niciodată în viața mea nu
am simțit atât de mult dispreț pentru nimeni. "Sare." imi bat joc.
— Patruzeci ฀ i opt de ore.
Fac un pas spre ea, incapabil să mă opresc.
Ea zâmbește sarcastic. "Love฀ te-mă. Te îndrăznesc."
Îi întorc spatele pentru că dacă nu o fac, exact asta voi face. "Sare."
Ea rămâne nemișcată.
— La naiba! ฀ ipăt.
Ușa clacă în timp ce el pleacă, iar eu trag aer în piept.
— La naiba, la naiba... la naiba!
Îmi iau telefonul și îl sun pe Bart.
"Bună răspuns.
Vino aici acum. Oficial suntem în criză.”
"Bună Porsha?" spune Bart. E la telefon cu managerul clubului de sex. „Sunt Bart McIntyre. Sunt
un avocat care acționează în numele unui client foarte înalt.”
„Da, salut, Bart”, răspunde Porsha.
Bart se uită la mine. El este furios și eu la fel.
Acesta este cel mai rău coșmar al meu. Mă las pe spate în scaun, ciupindu-mă de puntea nasului.
te rog lasa-ma sa ma trezesc
„Clientul meu tocmai i s-au înmânat fotografii cu el însuși în clubul său cu o Escape Girl”.
"Ce?"
"Auzi-mă. Există dovezi video."
Gâfâie. "Oh nu…"
Îl șantajează pentru zece milioane de lire sterline. Vrei să-mi explici cum naiba cineva a făcut acest
film?
„Hm...” se oprește. „Îmi pare atât de rău. Sistemul nostru a fost spart acum trei sau patru luni
și apoi din nou săptămâna aceasta. Am presupus că căutau detalii despre cardul de credit, dar,
din fericire, niciunul nu a fost compromis”.
Îți voi spune ce s-a comis. Identitatea clientului meu!

"
snap. „Dacă aceasta este activată, voi depune acuzații împotriva ta cu toată greutatea
lege. Poți să-ți iei rămas bun de la nenorocitul tău club.”
"Oh Doamne!"
"Cum s-a întâmplat asta? Ce naiba primesc clienții tăi pentru onorariile lor generoase, dacă
nu intimitatea lor?"
„Ah...” Ea rămâne fără cuvinte. „Cele mai profunde scuze. nu stiu ce sa spun. Echipa noastră
IT ne-a asigurat că nu a fost luat nimic.”
"Au mințit. Voi lua legătura." El închide pe ea.
Cu gura căscată, mi-am pus capul în mâini.
„Știi...” Bart începe să meargă, e furios. „Când te-am întrebat dacă ai schelete în dulap, faptul
că ai cunoscut-o pe April într-un bordel poate să fi fost unul dintre ele, Garcia!” El striga. „Cum
de nu am știut despre asta?”
— Ai grijă de gura ta. mârâi. „Vorbiți despre soția mea. Ea nu este o prostituată. Ea a
lucrat acolo o dată și atunci a fost momentul naibii în care am cunoscut-o.”
„Aveți idee ce va face asta cu partidul politic?”
„Nu-mi pasă de partidul politic”. Plâng. „Nu sunt îngrijorat pentru mine. Nu-mi pasă mai puțin
de treaba mea proastă. Sunt îngrijorat pentru aprilie! Dacă asta iese... scutur din cap, frica din
mine atât de prezentă încât abia pot forța cuvintele să treacă de buzele mele. „Ea va fi mereu
prostituata care s-a culcat cu prim-ministrul. Ea nu va scutura niciodată asta. Va fi sfârșitul carierei
sale”.
Se uită la mine.
— Știi cât de mult a muncit pentru a se întoarce? Vocea mi se rupe, trădându-mi durerea. —
Nu se poate, Bart. Nu poti. Nu o voi lăsa. Nu voi permite ca ea să fie portretizată în acest fel.
Nu acum, nu niciodată”.
— Atunci trebuie să vorbe฀ ti cu April. Oftă trist.
„Dacă îi spun, nu mă va lăsa să plătesc. Eu o cunosc. Moralul lui este prea ridicat, mai
ales când vine vorba de fosta mea soție. Prefer să mor decât să-i dau femeii acelei bani”.
Bart închide ochii. "La dracu."
Amândoi stăm în tăcere așa cum credem.
"Ce ar trebuii să fac?" intreb pana la urma.
— Nu există nicio dovadă că, chiar dacă îi dai Helenei banii, oricum nu se va duce la
tipografie.
— Știu, dar măcar mi-ar putea câștiga ceva timp.
"Astfel încât?"
— În caz că ai ratat-o, m-am căsătorit săptămâna trecută, Bart! Ma grabesc. — Chiar crezi
că așa vrea noua mea soție să-și petreacă prima săptămână de căsătorie?
„Încetează să mai pui nevoile altora înaintea ta. Sunt zece milioane de lire sterline, Garcia.
„Banii nu contează pentru mine”. Îmi arunc mâinile în aer.
Își întinde mâna înfrânt. — Deci, iată răspunsul tău.
Mă uit la el.
— O să-i plătești banii, indiferent cât de prost știi că este.
"Ce vrei să fac? Să-mi arunc nevasta la abator? Îmi pierd cumpătul. "Ieși afară!" Eu
latre. "Dacă nu ai altceva de spus, ieși."
Bart expiră profund. — Aceasta este o idee proastă.
„Spune-mi alternativa? Dă-mi un plan mai bun, Bart. Pentru că în acest moment nu ai nimic.”
Se uită la mine, gândindu-se. — Dacă o schimb?
"Cum?"
Îți voi trimite un email. Spune-i că nu poți obține astfel de bani. Întrebați dacă am putea
negocia un fel de înțelegere.”
Mă scarpin pe ceafa de frustrare. Nu vreau să-i dau un ban acestei căței.
„În acest moment, ea se ține de paie. Habar n-ar avea că ești dispus să plătești. Îi voi
spune că avem pe cineva care poate dovedi că fotografiile au fost falsificate și falsificate, nu va
obține niciun fel de acțiune cu asta.
istorie. O să încerc să-l fac să ia câteva milioane și să semneze un fel de garanție că nu va fi public.
Zece este ridicol. Iese din discuție."
„Nu pot să cred că se întâmplă asta”.
"Lasă-l cu mine." Mergi spre u฀ ă.
— Barts! Bat și el se întoarce. "Mulțumesc."
El dă din cap, încă neimpresionat. „Voi lua legătura”.
Cobor din mașină exact când April sare pe ușa din față. Îmi ridic privirea și îmi prinde
respirația la vederea zâmbetului ei frumos.
— Bună, domnule Garcia. Ea zâmbește în timp ce mă sărută.
„Doamnă Garcia.” Zâmbesc.
Țin ușa mașinii deschisă și ea intră.
Suntem în drum spre cina cu prietenii noștri pentru a sărbători căsătoria noastră.
Ce glumă dracului.
Ceea ce ar trebui să facă este să împacheteze April și să o ducă pe Lună.
Am o minge de plumb bolnavă în stomac care îmi spune că rahatul este pe cale să se înrăutățească
și că nu se poate opri. Lumea mea scapă de sub control pe axa ei.
Dacă spun lui April, numele ei este târât prin noroi și cariera ei s-a încheiat.
Dacă nu-i spun lui April, e protejată.
Dar te mint.
La naiba dacă o fac, la naiba dacă nu. La naiba, oricum.

Ne așezăm în spatele mașinii în timp ce șoferul trece prin trafic.
April vorbește și râde, fiind ea însăși frumoasă, în timp ce eu stau fără emoții și mă uit la ea. Mâna lui
se sprijină pe coapsa mea și mă uit la banda de aur de pe degetul lui. Cel care se potrivește cu al meu.
Închid ochii cu tristețe. Toată viața am așteptat o astfel de iubire.
"Ce mai faci iubito?" Îmi duce mâna la gură și îmi sărută degetele.
— Doar obosit, dragă, mint.
— Nu vom sta târziu.
"Nu, e în regulă. Sunt bine. Putem rămâne cât vrei."
Ea sare pe scaunul ei. „Sunt atât de încântat să vă văd pe toți.”
Mimez un zâmbet. "Și eu."
Procesiunea mașinilor de securitate se oprește în fața restaurantului, unde așteaptă un fotograf. Șoferul
iese și deschide ușa din spate. Mă apropii de blițurile camerei și o ajut pe April luându-i de mână.
— Doamnă Garcia! Fotograful sună. „Cum este viața de căsătorie?”
"Minunat." Ea zambeste.
Inima îmi bate o bătaie și intrăm să ne vedem prietenii stând în spate. Toți se ridică. April își ridică
mâna și își mișcă degetele pentru a le arăta inelul, iar fetele dansează încântate când ne apropiem de
masa.
"Felicitări." Fetele râd în timp ce ne sărută.
Băieții îmi strâng mâna și mă mângâie pe spate.
„Câine bătrân”, glumește Spencer. — De ce nu am fost invita฀ i?
Noi stam. April râde și vorbește. E atât de fericită și vreau doar să mor de o moarte lentă și dureroasă.
Pentru că ar trebui. Pasul meu teribil pentru fostele soții ar trebui să fie o condamnare
la moarte.
Spencer se uită la mine și se încruntă subtil. De asemenea, profesorii.
Mă cunosc prea bine pentru a le ascunde ceva.
— Vrei să bei un cocktail la bar cu mine? Întreb.
"Da." Ambele scaune sunt scoase înainte să-mi termin fraza. Luăm ordinele fetelor
și mergem la bar. Stăm într-un colț la o mică masă rotundă în timp ce așteptăm să se
termine.
"Ce este?" șoptește Spencer.
„Nu poți spune nimănui”, șoptesc eu. — Jură pe viața ta.
"Ce?"
„Helena are un videoclip cu mine în escape room cu April.”
Ochii i se fac mari.
„Vrea zece milioane sau merge la presă”.
"Ce?" Spencer țipă.
— Ține-ți vocea scăzută. Mă uit în jurul meu.
— Ce naiba? șoptește Masters. "Cum l-ai luat?"
„Sistemele lor au fost sparte. Îți poți imagina nenorocitul de titlu? Prim-ministrul și
prostituata care acum este soția lui.”
Ochii lui Julian și Spencer se fac mari de groază. Dacă fișierele mele au fost
sparte, la naiba, suntem cu toții înșelați.
„Hristoase atotputernic, ce ai de gând să faci?” întreabă Julian.
— Eu zic că o omorăm pe cățea asta. Spencer își lovește pumnul. „Pe adevărat de data
asta”.
— Vrei să fii al naibii de serios pentru un minut? Șuierat.
— Cine spune că nu sunt? El pufnește.
— Cred că o să plătesc banii.
"Ce?"
— Ai o idee mai bună? ฀ optesc eu. — Nu o voi lăsa pe April să târască prin noroi.
— La naiba, mormăie Julian.
"Cum dormi noaptea?" șoptește Spencer. La naiba, e o aluniță. Adică, am știut întotdeauna asta, dar
aceasta este o nebunie la nivelul următor.”
„Băuturile sunt gata”, spune barmanul.
„Nici un cuvânt pentru fete”, șoptesc eu.
„Da”, răspund amândoi și ne întoarcem la masă.
Mă așez și pun băutura lui April în fața ei.
Ea mă privește cu drag. "Mulțumesc."
Zâmbesc și îi iau mâna în a mea. Îi sărut vârful degetelor și mă uit la băieți. Fețele lor
traumatizate spun multe.
Sunt încurcat.
Îi văd pieptul ridicându-se și căzând în somn ca îngerul care este.
Părul blond al lui April este întins pe perna ei. Buzele lui mari și pline sunt ușor întredeschise.
Există o pace pe care ea o aduce.
Nu am iubit pe nimeni la fel de mult ca ea. Nici nu știam că se poate.
Continui să repet și ramificațiile de a nu plăti acești bani.
Îmi imaginez circul media care ne va înconjura, judecata asupra frumoasei mele soții, văzând-o de-a face
cu criticile și durerea ei de inimă.
Sfârșitul carierei sale. Sfârșitul meu.
Familiile noastre și viitorii noștri copii știind cum ne-am cunoscut... asta dacă am reușit chiar și pentru a
avea copii.
Ea mă va învinovăți și de ce nu? Mă învinuiesc că am o fostă ca Helena.
Nu pot sa o fac.
Nu voi risca aprilie cu orice preț. Mi-aș da sufletul diavolului dacă ar însemna că ea rămâne intactă.
Știu că este greșit, dar nu-mi pasă. Îi dau banii Helenei.
Mă voi ocupa de ea mai târziu. Ea va plăti pentru asta.
Dar acum am nevoie de timp.
Aprilie
Ma trezesc cand aud ca dusul se deschide. E dimineața devreme și zâmbesc în timp ce mă întind.
Viata e buna.
Telefonul lui Sebastian emite un bip cu un mesaj text pe măsuța laterală. Mă duc și o iau.
Pensionarea dumneavoastră este gata, domnule Garcia.
Vă așteptăm cu drag la ora 13:00.
Banca Marii Britanii.
Îmi încreț fruntea. Hei?
Ce inseamna asta?
Aud un zgomot pe hol și se sparge o vază. Mă trezesc repede. Bentley și-a mărit avantajul pentru
a încerca să ne facă să mergem la plimbare. S-a prins de măsuța laterală și a răsturnat vaza.
"Salut ce faci?" Întreb.
Se uită la mine inocent și eu zâmbesc. Nu pot fi supărat pe o față atât de drăguță.

— Haide. Hai să luăm cutia de praf. Cobor jos și iau recipientul de praf.
Acesta este ultimul lucru pe care îmi vine să-l fac. Bună dimineața pentru mine.
11:50 a.m.
Jeremy intră în biroul meu și închide ușa în urma lui.
Ridica privirea. — Auzi.
Se pare că tocmai a înghițit o muscă. "Dacă aș ști ceva... ceva în neregulă... ai vrea să știi?"
Îmi încreț fruntea. "Precum ce?"

"Bine." El face o față. — Deci asta înseamnă că da?
"Da."
— Știi cum cred că Bart se întâlnește cu altcineva?
"Da."
„Ei bine, nu mă judeca, dar nu l-am mai văzut aseară și m-a speriat toată noaptea. Azi
dimineață m-am conectat ilegal la e-mailul tău căutând
teste”.
— Jeremy, șoptesc eu. "Nu poti sa faci asta".
„Sebastian este șantajat de fosta lui soție”, izbucnește el în grabă. — Bart a negociat
o înțelegere cu ea.
„ "
Am ochii mari. Ce?
„Are filmări cu voi doi la un club de striptease. Sebastian trebuie să-i plătească zece milioane
de lire azi la 13:30 într-o cameră de hotel sau va merge la presă”.
"Ce?" A explodat.
„Shh”. Se uită vinovat în jur. — Îmi voi pierde slujba dacă Bart află că ți-am spus.
Mă gândesc pentru o clipă. Mesajul acela de dimineață de la bancă ...
Am uitat complet.
Ce naiba?
„Rahat prost”, șoptesc eu.
— Cine, so฀ ia lui?
Sebastian. Mă ridic de pe scaun. — Stai jos, cer.
"Ce?"
„Conectează-te la acel e-mail chiar acum. Vreau să văd exact ce naiba se întâmplă.”
13:40, iar eu stau în umbra dulapului cu mături de la nivelul 3 al hotelului London

Hilton. A trebuit să rezerv o cameră al naibii de la acest etaj ca să ajung aici, dar nu-mi
pasă.
Aparent, livrarea banilor de răscumpărare este în orice zi acum, iar eu sunt

a฀ teptând sosirea lui Sebastian. Nu cred că am fost atât de furios în toată viața mea.
De ce nu mi-ai spus?
Liftul emite un bip și mă sprijin de perete. Sebastian iese cu o geantă și ochii îmi strălucesc în
roșu.
Ești destul de mort.
Se duce la u฀ ă ฀ i bate. Încep să merg în urma lui. Ușa se deschide și Helena stă în fața lui.
— Ai banii? ea intreaba.
„Oh, are banii naibii, bine”, am exclamat eu.
Amândoi se întorc spre mine, surprinși.
Le trec pe amândoi în cameră. Helena își înclină bărbia, dar se pare că Sebastian a văzut o fantomă.
„Dă-mi banii și ieși”, spune Helena.
— Nu-ți dă un bănuț al naibii! Clic. Mă uit la Sebastian și el își albește buzele.
„Are filmări”, răspunde Sebastian.
"Spune ah." am pufnit. — Ea nu are rahat.
— Da, da. Mă duc la presă. Du-te afară acum. Ea încearcă să-i smulgă geanta.
— Nu-i da blestemata aia de geanta! ฀ ipăt. "Ea minte."
"De unde ฀ ti฀ i?"
„Pentru că am filmarea”, am izbit. „Eu sunt cel care a spart sistemul. Am șters toate pozele cu
noi doi în urmă cu luni în urmă, ca să te poți duce dracului, nenorocită de cățea intrigatoare.”
Sebastian și Helena fac ochii mari.
— Ai spart sistemul? șoptește Sebastian, surprins.

"Bineînțeles că am făcut-o. Am curățat totul cu tine pe el." Tresc, adrenalina curgându-mi

prin corp. „A fost o imagine criptată pe care nu am putut-o obține, dar nu avea nimic în club.
Aceasta este singura imagine pe care o ai.”
Sebastian gâfâie. "Ai fost tu?"
„Cheamă poliția”, cer.
Fața Helenei cade.
Ochii lui Sebastian sunt mari în timp ce ne privește pe noi doi.
— Cheamă naibii de poliție! l-a strigat.
Își scoate telefonul.
— I-ai spus? întreabă Helena cu o voce ciudat de calmă.
Se încruntă.
— I-ai povestit despre noaptea noastră împreună, Sebastian? Ea se întoarce spre mine.
"Știați?"
Neliniștea mă pune stăpânire. "Despre ce vorbesti?"
Sebastian m-a sunat de la Bath acum câteva luni. A spus că face progrese cu tine și a vrut
să-mi ia rămas bun de la mine. M-a rugat să merg să-l văd. A vrut să facă dragoste cu mine
pentru ultima dată... așa cum
ceva
avea
ce anevoie.
regretat
Numereu.”
am avut niciodată ultimul rămas bun și a fost
„Nu am făcut”, batjocorește el.
— Cu ce poveste ai mers, Seb? întreabă ea încet. „I-ai spus că ești drogat? Sau a plecat
cu scuza că a adormit? Nu am putut decide noaptea.”
Nu am avut niciodată ultimul rămas bun și a fost ceva ce a regretat mereu.”
Ce….
Inima începe să-mi bată în urechi.
— Fată proastă. Ea batjocorește. „Crezi că ai toate astea cusute, nu-i așa? Crezi că ai totul
aranjat.”
Mă uit la ea, disprețul picurându-mi din toți porii.

— Ei bine, ghici ce, April? Ea zâmbește dulce. — Am un lucru pe care tu nu ai.
Mă uit la ea.
— Am copilul tău. Se întoarce spre Sebastian. „Sunt însărcinată în paisprezece săptămâni cu

copilul tău”.
32
Aprilie
Fața lui Sebastian cade și el face un pas înapoi de parcă ar fi primit o lovitură fizică.
"Oh te rog." Îmi bat joc: „Este cel mai bun lucru pe care îl ai?” Îmi dau ochii peste cap,
dezgustat. Ești o insultă la adresa inteligenței mele.
Ea zambeste. "Eu sunt? Sau tu esti prost?
— Chiar crezi că suntem suficient de creduli să credem orice iese din gura ta mincinoasă?
Mă uit la Sebastian. Se uită la ea, fără cuvinte.
„Dă-mi banii și voi dispărea; ai promisiunea mea ”, răspunde Helena.
Pielea acestei femei.
Fac un pas spre ea, cu furia curgându-mi sângele ca niciodată. — Și am o promisiune pentru
tine, Helena, îi șoptesc. „De fapt, am două. Unu, nu vei primi niciodată un ban de la soțul meu. Și
doi, ai ales nenorocita de femeie cu care să te încurci. N-o să mai iau un minut din rahatul tău,
așa că ieși din fața mea înainte să te bag după gratii.” Îmi pierd ultima răbdare. „Mă înțelegi?”
Pieptul lui Sebastian se ridică și coboară, cu pumnii strânși în lateral.
Mă întorc spre u฀ ă. Sebastian este încă înghețat pe loc.
Ce naiba face?
— Sebastian! latra. Ochii lui vin la mine ca și cum aș ieși dintr-o transă.
"Da?" el spune.
„Sebastian, nu fi prost”, răspunde Helena. — Știi ce se va întâmpla dacă nu lași geanta aia aici.
Ochii lui Sebastian îi țin pe ai mei și eu ridic o sprânceană.
Nici să nu te gândești la asta, nenorocite.
Ea se repezi spre u฀ ă, cu geanta în mână ฀ i iese pe hol.
Am coborât și am intrat în lift în tăcere. Ușile se închid în urma noastră și îmi scot telefonul să-l sun pe Bart.
Răspunde la primul apel.
"Aprilie."
— Acesta este managementul tău de criză, Bart? am pufnit.
"Cum-"
— Da, l-am oprit, am izbit. El aduce un polițist în civil la casa lui Sebastian. Depunem acuzații.
Trebuie să facem o declarație publică în seara asta. Trebuie să te pregătești pentru asta.”
"Aprilie."
— Nenegociabil, Bart. Atacul este cea mai bună formă de apărare. Acest lucru a mers prea departe. Este
doar o chestiune de timp până când povestea se sparge și știi asta. Declarația noastră trebuie să fie pe
primul loc.”
Sebastian își trece o mână prin păr. Se pare că e pe cale să leșine.
Închid telefonul și el se uită la mine, cu ochii lui cercetându-i pe ai mei. "Aprilie…"
— Nu, șoptesc eu furioasă. Sângele meu fierbe literalmente. „Cum ai putut fi atât de prost?”
Deschide gura să spună ceva, dar ușa liftului se deschide. Securiștii își așteaptă prețiosul prim-
ministru.
Amândoi simulam un zâmbet când ieșim și ne urcăm în spatele mașinii.
ce ne așteaptă
Sebastian
"La Casa mea."
"Da domnule." Mașina iese din hotel, iar eu mă întind și iau mâna lui April, dar ea mă împinge. Inima mi-
a sărit o bătaie.
Ea este furioasă.
Cine ar putea-o învinovăți?
Apelul telefonic.
Oh, nu, stomacul meu se întoarce.
Mi-e rău.
Mașina își croiește drum prin traficul intens din Londra. Mintea mea se întoarce la acea
dimineață la hotel când m-am trezit fără amintiri.
Văd răcitorul de vin argintiu și cele două pahare de cristal.
Îmi amintesc mirosul de parfum de pe cearșafurile mele. Pe vremea aceea, eram îngrozit, dar
De îndată ce agentul de securitate a spus că mă va duce înapoi în camera mea, mi-am
înlăturat temerile. Am renunțat la asta la două pahare care sunt furnizate ca practică standard și
mirosul de pe cearșaf ca o pudră de spălat puternică, dar acum ...
De ce nu am făcut un test antidrog?
Am crezut că este inutil să pierd timpul în spital când nu s-a făcut niciun rău. Am crezut că este
vorba despre Bart și soția lui, care băuseră din greșeală ceva pentru el.
Si da…?
La dracu.
Închid ochii în timp ce un sentiment întunecat de groază mă cuprinde.
Asta nu se poate intampla.
Aprilie
Trecem pe ușa din față și îl găsim pe Bart stând în foaier. Sebastian trece pe lângă el și intră direct
în bucătărie,
"Vorbesti serios?" îl întreb pe Bart. — Unde este poli฀ ia?
„Vor fi aici într-o jumătate de oră și nu-mi da rahatul tău, April. Încercam doar să te protejăm ?"
— Să-i dai ฀ ase milioane de lire?

„A trecut zece.” Se bâlbâie. „Dacă povestea asta s-ar fi spart despre voi doi, consecințele ar fi
îngrozitoare.”
"O, Doamne, cum ai putea să te gândești să răspunzi cerințelor ei?"
— Are filmări, April.
— Nu, nu, spun eu tăios. — Min฀ ea.
„Pentru că am avut sistemul clubului piratat cu luni în urmă și am șters toate urmele lui Sebastian
din filmările de securitate”.
Sebastian se întoarce în hol cu un pahar de whisky.
„De ce ai face asta fără autorizație?” întreabă Bart.
— Pentru a-l proteja. Îmi ridic mâinile cu dezgust. „Așa cum ar fi trebuit să faci. Pentru ce dracu te-
a plătit, Bart? Aș fi presupus că ai fi șters istoria lui sordidă până acum. "
Sebastian își dă capul pe spate și își termină paharul.
„De îndată ce a intrat în această casă, am știut că punea la cale ceva și nu puteam continua pentru
că trebuia să fiu noua iubită geloasă. De ce naiba nu a fost încărcat atunci să intre? Întotdeauna
am presupus că este." Îmi ridic din nou mâinile. "Nu-mi vine să cred sfaturile pe care le-ai dat cu
privire la ea."
„Fostele soții sunt o entitate a lor”.
— Și tu ai ști. Pufnesc când încep să merg. — Tu conduci printr-un exemplu grozav, Bart. Știai
că Helena amenință acum că va rămâne însărcinată cu copilul lui Sebastian încă din noaptea în
care tu și el ați fost drogați?
Ochii i se fac mari. "Este ea?"
"Nu!" latra. "Altă minciună."
„La naiba al naibii”. Își trage mâna pe față. „De ce nu ne-ai spus că ai spart sistemul? De
unde știi cum să faci asta? "
— Pentru că este ilegal, Bart, și nu am făcut-o singură. Penelope, prietena mea, a făcut-o. Ea
este un informatician. Nu ți-am spus pentru că am presupus că mi-ar fi spus dacă ar fi existat un
încălcarea vieții private. Niciodată într-un milion de ani nu mi-am imaginat că se va întâmpla această prostie”.
— Calmează-te, spune Sebastian.
"Ia-o usor?" mârâi. „Calmează-te? Cum pot să mă calmez?
Sebastian și Bart fac schimb de priviri.
„Asta este ceea ce se va întâmpla”, răspund eu în timp ce mă uit între ei doi. „Când sosește
poliția, le vei spune că Helena a încercat să te șantajeze cu imagini false cu tine într-un club de
striptease. Ai toate e-mailurile ca dovadă. O să le arăți banii pe care i-ai retras pentru a le oferi.”
Sebastian își freacă fruntea.
„Are poze”, răspunde Bart. „Le-am văzut cu ochii noștri”.
„Ea are o imagine. Nu am putut șterge acea imagine pentru că era chiar pe marginea casetei și nu
ne-am putut da seama cum să o facem. Dar știu sigur că nu a fost incriminator sau chiar a dovedit
că a fost la un club de striptease. Ar fi putut fi de oriunde și fața mea nu era vizibilă. Am urmărit și
am șters filmările din fiecare noapte în care Sebastian a fost acolo pentru întreaga sa calitate de
membru.” Privirile mele se îndreaptă spre Sebastian. „Conversația aceea va veni mai târziu.”
Sebastian face o mutră.
Știu de câte ori ai fost acolo, fiule de cățea.
„Le vei spune și despre noaptea din Bath când ai fost drogată și despre amenințarea cu sarcina”,
continui. „Vreau ca ei să investigheze unde era telefonul lui mobil la acea dată. Trebuie să
dovedim că minte”.
— Aprilie, șoptește Sebastian.
— Sebastian! țip când ultima mea răbdare este epuizată. Do. Nu. Chiar și, îl avertizez. „Am
depus acuzații și apoi am făcut o declarație în care spunea că a trecut printr-un test de șantaj
folosind imagini falsificate.” spun eu în grabă.
„Nu trebuie să emiteți o declarație”, răspunde Bart.
„Știi că dacă nu o facem, ea o va face. Trebuie să o întrerupem în urmărire”, răspund

eu. „Nu vom spune că șantajul a fost al ei, dar măcar dacă declarația iese, povestea noastră
rămâne în picioare”.
Sebastian se lasă jos pe scaun, incapabil să se ridice.
Cioc cioc.
Mă uit între ei. „Trebuie să urc scările. Nu pot fi aici fără să intru și să vă spun ce ar trebui să
spuneți voi doi. Voi strica totul.”
„Da, du-te”, spune Bart. "Il avem."
Ochii lui Sebastian îi cercetează pe ai mei și eu forțesc un zâmbet. "Ne vedem în curând." Urc
scările câte două și aștept în vârf, ferit de vedere,
Îl aud pe Sebastian deschizând ușa din față. — Bună, te rog intră.
Poliția a fost aici ore întregi verificând totul. Interogarea a fost în profunzime și îmi
imaginez că a fost foarte stresant pentru Sebastian.
Apoi a sosit echipa de relații publice și casa s-a umplut de oameni în timp ce organizau
declarația care urma să fie lansată presei. A fost un vârtej de activitate acolo jos și poate ar fi
trebuit să fiu implicat. La urma urmei, am făcut parte din acea echipă de management de criză.
Dar nu am putut. Am stat sus si am plans ca bebe cu sora mea Eliza la telefon, vrea sa vina cu mine
dar este foarte insarcinata si nu poate zbura.
Mă simt atât de singur și forțat să nu văd în seara asta. Nu voiam să văd pe nimeni.
Și poate, dacă sunt complet sincer, îmi este rușine că soțul meu este acuzat că a născut un
copil în timp ce era cu mine.
Mi se face rău la stomac.
Dacă e adevărat?
Nu este.
Nu mi-ar face asta, știu că nu ar face și, în plus, sunt sigur că bărbații nu pot ejacula inconștient.
Toți au plecat acum o oră, dar Sebastian nu a venit încă.
Nu știu ce face acolo jos. Dacă aș fi o persoană mai bună, m-aș duce să-l consolez, a avut o zi
foarte stresantă.
Dar nu pot să nu-l supăr.

Protejând-o, i-a dat o armă cu care să mă împuște.
El știa de ce era capabilă și totuși nu a depus niciodată acuzații penale.
Eu nu înțeleg de ce. Nu o voi face niciodată.
Îi tot văd chipul Helenei când m-a întrebat dacă mi-a povestit despre noaptea petrecută împreună
și că hotărâse că va merge înainte cu mine și că vrea să-și ia rămas bun de la ea. Voia să facă
dragoste cu ea pentru ultima oară.
Are sens.
Ne-am spus unul altuia că ne iubim. Lucrurile deveniseră serioase între noi. Dacă a existat
vreodată un moment de cotitură în timp în care am decis că vom fi mai mulți dintre noi, asta a
fost.
Știu că este o prostie și știu că ea inventează totul și nu s-a întâmplat niciodată, dar nesiguranța
mea este la cote maxime.
Am mai fost acea soție care nu a crezut niciodată că soțul ei este capabil de astfel de lucruri. Cel
care și-ar fi apărat onoarea cu viața.
Din păcate, nu mai am capacitatea de a deveni entuziasmat de a apăra public acuzațiile unui
soț înșelat. Indiferent care ar fi povestea, oricât mi-aș dori, voi rămâne tăcut.
Am făcut tot ce am putut pentru a-l proteja și el nu m-a protejat.
Aud scârțâind treapta de sus și închid ochii, prefăcându-mă că dorm. Nu știu ce să vă spun, așa
că aceasta este opțiunea ușoară.
Patul se scufundă și simt peria de păr departe de frunte. Se aplecă și îmi sărută tâmpla.
„Știi cât de mult te iubesc?” ฀ opte฀ te el.
Mi se face un nod în gât pentru că la naiba, și eu te iubesc .
Mult.
Deschid ochii și ne uităm unul la altul în întuneric.
"Esti bine?" în cele din urmă șoptesc.
El dă din cap, dar știu că nu este.

— Fă un duș și culcă-te, iubito. eu oft. — S-a terminat. Trebuie să doarmă.
Ochii lui îi țin pe ai mei și am senzația că vrea să spună ceva.
A dispărut puternicul meu domnul prim-ministru. Acest om îi este frică.
Îmi întind brațele și el se întinde să mă îmbrățișeze. Mă îmbrățișează strâns și pot să-i simt anxietatea
curgând din el.
— E în regulă, îi șoptesc lângă părul ei.
„Nimic din toate astea nu este corect”, murmură el.
îl îmbrățișez. „Știu, dar mâine vom avea mai multă perspectivă. Suntem amândoi obosiți și
entuziasmați acum. Trebuie să nu ne mai gândim la asta.”
"Esti bine." Se târăște sus, face un duș, apoi se urcă în spatele meu și mă trage aproape.
După un timp, îi aud respirația liniștindu-se în timp ce adoarme epuizat. Brațele lui mari din
jurul meu mă mângâie. Nu știu ce va aduce mâine. Sperăm un sentiment de calm.
Pentru prima dată astăzi, mă simt relaxat.
Mă trezesc înaintea soarelui și mă ridic în liniște din pat. Îmi pun halatul și cobor pe scări. Îmi fac o
ceașcă de ceai și dau drumul la televizor pentru a vedea știrile.
Știu deja titlul. Permiteți-mi să reformulez asta: îmi este frică de titlu.
În ultimele știri, premierul Garcia a fost implicat într-o tentativă de extorcare.
Sebastián García a fost amenințat cu imagini falsificate cu el însuși solicitând prostituție

într-un bordel de lux dacă nu plătește zece milioane de lire sterline.
A fost emis un mandat de arestare, dar până acum făptuitorul este încă fugit.
Un dosar de defăimare este în curs de difuzare.
La dracu.
Panica mă străbate.
Sunt mulți oameni care știu că Sebastian a mers la cluburi de striptease cu ani în urmă.
A fost pe radarul multor femei din cauza abilităților sale în dormitor, toată lumea îi știa numele
pe atunci și nu e ușor de uitat.
Dacă apare altcineva?
Nu există filmări; stiu sigur.
„Bine”, îmi șoptesc. „Această declarație trebuia făcută”.
Dacă vrei să supraviețuiești acestui scandal, trebuie să mergem mai departe.
Știrile continuă și mai departe despre asta și aud dușul cum se deschide la etaj.
Este treaz.
Mă uit în continuare la știri și îi fac o cafea.
"Bună", spune el de la u฀ ă. Ridic privirea și iau imediat controlul

telecomanda pentru a opri televizorul.
În costumul lui cărbune perfect potrivit și cămașa albă curată, arată personajul lui Mr. Smooth.
"Buna dimineata." Zambesc.
Se apropie și mă ia în brațe. Mă sărută încet, cu buzele pe ale mele.
Nu spune nimic, dar ce e de spus?
Niciunul dintre ei nu este sigur ce se va întâmpla cu Helena, tunul liber este încă pe fugă.
Suntem amândoi pe cârlige.
Vreau să lupt și să țip și să merg mai departe ca un copil cu el pentru că ne-a pus în această
poziție cu ea, dar apoi îmi amintesc că el doar încerca să mă protejeze, iar trecutul meu este la fel
de sord ca și al lui.
A mers la acel club... dar eu am lucrat acolo.
Și nimeni altcineva în afară de noi doi nu ar crede că a fost primul meu client. Singurul meu
client.
Are greutatea lumii pe umerii lui și nu îi cresc nivelul de stres, oricât de egoist aș vrea să fiu și
să-l învinovățesc.
Știu că nu pot.
„Ți-am făcut o cafea”, îi spun.
"Mulțumesc." Își rostogolește buzele și ridică ceașca. "Esti bine?" el intreaba.
Îmi forțesc un zâmbet și dau din cap. „Da”, mint eu. "Tu esti?"
"Uh-huh."
Stăm cu cafeaua în mână, ne uităm unul la altul într-un fel de confruntare tăcută. Amândoi știm că
celălalt nu este bine. Niciunul dintre noi nu a vrut să menționeze dezvăluirea sarcinii Helenei.
Furia mea și stresul ei nu sunt un amestec bun, așa că voi juca frumos până mă voi comporta ca un
adult.
„Trebuie să plec”, spune el.
— Da. Du-te. Zâmbesc, recunoscător că nu trebuie să încerc să-mi mușc limba mult mai mult. Chiar
am nevoie să mă controlez.
De ce nu ai făcut un test de droguri?
Cum ai putut fi atât de egoist? Cum ai putut să mă treci prin asta?
"Ne vedem diseara." sărută-mă pe obraz "Te iubesc."
Falsez un zâmbet, luptând cu furia, dezamăgirea și furia oarbă. "฀ i tu."
Se întoarce și iese pe ușă. Se închide în tăcere și ochii mi se umplu de lacrimi.
Dezamăgirea mă străbate.
Spune ceva, idiotule. calma
La naiba, calmează-mă.
Sebastian
Intru în restaurant și îi văd pe Spence și Julian pe locurile noastre obișnuite din spate. Mă apropii de
ei și cad în locul meu obișnuit.
„La naiba cu Garcia”, șoptește Spencer. — M-ai îmbătrânit cincizeci de ani.
"Dreapta?" Julian mormăie în cafea.

— Ai mai descoperit ceva? i-a întrebat.
I-am sunat pe amândoi aseară, când toată lumea plecase. Am petrecut o oră împreună pe Google,
încercând să ne dăm seama dacă este posibil să ne simțim dezgustător în timp ce suntem inconștienți.
"Nu." Spencer oftă. „Numai că este posibil și probabil, dacă este stimulat, să aveți o erecție și să
suflați în timp ce sunteți inconștient”.
Îmi trag mâna peste față. „Am acest sentiment rău.” Îmi iau cafeaua cu o mână tremurândă.
"Aceasta va fi ok."
— O să mă părăsească.
— April nu te lasă. Spencer oftă. "Ea te iubește."
— Ar fi trebuit să-i spun când s-a întâmplat.
— Nu știai ce înseamnă. Julian pufnește. „Nimeni dintre noi nu și-ar fi imaginat că acest lucru s-ar putea
întâmpla. Helena minte, sunt sigură. Nu-ți mai face griji pentru asta. Ai probleme mai mari. Ai văzut știrile de
azi?
„Nu există nicio problemă mai mare decât a avea un copil cu fosta mea soție”, șoptesc eu furioasă.
... proaspăt
„Nu-mi pasă de slujba mea. Imaginează-ți că soția este însărcinată cu copilul meu. căsătorit în timp
Chiar crezi ce fostul meu
că asta
va zbura cu aprilie? "
Spencer se uită între noi doi. „Helena este o târfă de bună credință”.
Mi-am pus capul în mâini.
"Cum e aprilie?" întreabă Julian.
„Ea se comportă bine. Ea este puternică. Dar știu că de îndată ce se termină, o să-l iau cu ambele
butoaie. Asta dacă nu există copil. Vă puteți imagina dacă există?
„Ei bine, dacă există, trebuie să o acuzați de viol”, șoptește Spencer.
"Spune ah." imi bat joc. „Și toată lumea ar crede, nu-i așa? Este fosta mea soție. Cuvântul lui împotriva
"
mea și știm cu toții cum arată asta.
„Hristos atotputernic”, șoptește Julian. „Acesta este un dezastru”.
Trec prin recepție.
— Bună dimineața, domnule Garcia.

"Diminea฀ ă."
Intru in biroul meu si inchid usa. Am pus codul în seif și mă duc la servieta să-mi iau pașaportul. Îl
răsfoiesc și văd numele și fotografia iubitei mele.
April Bennett
Fără ezitare, am pus pașaportul înapoi în seif, l-am închis și l-am încuiat din nou.
Am nevoie de o poliță de asigurare.
Ea nu mă poate părăsi. Nu o voi lăsa
Aprilie
Mașina intră în garaj în jurul orei 19.00. m.
Sebastian nu m-a sunat o dată azi. Asta este prima dată. Știu că probabil că ești ocupat
să fii dus de la un pilon la altul, dar cu tot ce se întâmplă, aș fi crezut...
Am făcut cina și am băut un pahar de vin.
Mă simt neobișnuit de nervos privindu-l. Inima îmi bate în piept când

vine la vedere.
"Salut papusa." Se apleacă înăuntru și mă sărută, apoi se trage imediat din brațele mele.
Oh.
Se așează pe scaun și își sprijină coatele pe coapse. Are capul în jos și se uită în pământ.
Firele de păr de pe ceafă mi se ridică în timp ce mă uit la el. Ceva se întamplă.
„Am sunat-o”, spune el încet.
Îmi încreț fruntea. "CARE?"
„În noaptea în care am fost drogat, jurnalul meu de apeluri arată că am apelat de opt minute la numărul
Helenei”, spune el încet.
Emoția mă străbate.
Ochii lui se ridică pentru a-i întâlni pe ai mei. — Și mai erau și alte lucruri.
Inima îmi bate cu putere în urechi. "Precum ce?"
"Acolo a fost un…"
— A ce, Sebastian? Clic.
— O sticlă de șampanie cu două pahare lângă ea. Neagă cu capul. — Dar asta e o practică
standard, nu-i așa?
— Și cearșafurile? ฀ optesc eu.
Ochii lui îi cercetează pe ai mei în timp ce nările lui se fulgeră.
Vederea mi se încețoșează și îmi las capul în jos în timp ce durerea mă străbate.
meu....
EuNu
nu-"
credeam că înseamnă nimic", se bâlbâie el panicat. "Nici măcar nu eram pe radarul
Mă îndepărtez de el de parcă aș fi primit o lovitură fizică.
„Jur, April” – clătină din cap – „Nu-mi amintesc nimic. I฀ i promit."
Mi se face un nod în gât când îl privesc, e mare și dureros și mă doare până la capăt.
Am crezut că este iubirea vieții mele, dar este la fel ca ceilalți.
Un mincinos.
Trebuie să scap. Nu pot fi aici. Mă întorc și el sare de pe scaun și își înfășoară brațele în jurul
meu din spate.
Nu o face. Nu o face! recurs. — April, te rog ascultă.
Luptăm în timp ce el încearcă să mă țină împotriva voinței mele. Mă întorc și, cu toate puterile
mele, îl împing departe de mine. Zbura înapoi.
"Pentru!" Plâng.
„Te rog”, roagă el. "Nu imi amintesc".
Ți-ai amintit să mă minți, nu-i așa? Acesta a fost singurul detaliu pe care l-a corectat.”
"Pentru că te iubesc. Am crezut că nu înseamnă nimic."
Ne privim, eu cu dispreț, el cu frică.

„Ei bine”, șoptesc eu. „Se pare că ai putea avea copilul tău până la urmă. Pur și simplu nu va fi cu
mine.”
Ochii ei plini de lacrimi. "Ce inseamna asta?"
Furia mea atinge apogeul. „Înseamnă să stai departe de mine!”

33
Aprilie
Mă duc în dormitor să mă îmbrac. Nu știu unde naiba mă duc, dar trebuie să scap de el.
"Unde te duci?" el sună.
"In afara."
„Există camere acolo”.
Îmi desfac geanta de călătorie în căutarea unei cămașă. La naiba, ma enerveaza traiul asta intre doua
case. "Arat de parca imi pasa?"
"Aprilie…"
„Așa că ajută-mă, Doamne, Sebastian, stai departe de mine. Sunt atât de supărat pe tine încât nici măcar nu
pot suporta.”
„Nu te-am mințit. Niciodată”, argumentează el. „Am văzut apelul în jurnalul meu în câteva secunde înainte
de a fi ales. Camerele erau pe mine și apoi, cu tot ce se întâmpla, am uitat complet de asta. Și celelalte
lucruri pe care le credeam că sunt o practică standard.”
— Deci, când aveai de gând să-mi spui asta?
— Îți spun acum.
Gah.
Omul ăsta este al naibii de enervant, îmi pun pantalonii.
"Unde te duci?"
— Ți-am spus. Ieși afară.

— Nu vreau să pleci din casă.
„Și nu vreau să fiu aici cu tine, naibii de tare”.
Îmi iau geanta și deschid ușa din față în grabă. Mă uit în jos și văd patru paznici de serviciu. Nu au
nicio idee despre Armaghedonul care se întâmplă aici.
La naiba, dacă merg, vor trebui să vină cu mine.
Ei trebuie sa. Este politică.
De ce naiba este Sebastian prim-ministru? Este enervant și al naibii de incomod.
La naiba ce fac acum?
Sunt atât de supărat încât nu văd bine. Ultimul lucru cu care vreau să mă ocup este să fiu urmărit
în timp ce conduc pe străzi încercând să mă calmez.
Închid ușa și mă întorc și văd satisfacția fulgerând pe fața lui Sebastian.
Doamne, sunt pe cale să plec de carte poștală.
Inspir profund.
Calm Calm. Păstrează-ți dracului de calm.
Mă întorc în bucătărie. Îmi pun cina pe o farfurie, iau un cuțit și o furculiță și iau sticla de vin. Nu am
nevoie de un pahar. O voi bea direct de la naiba
sticla. Mă întorc pe hol.
— Nu ai de gând să mănânci cu mine? el sună.
Închid ușa dormitorului.
Nu, nu sunt, fiule de cățea.
Întorc încuietoarea.
Și ești oficial în căsuța pentru câini.
mă trezesc singur.
Patul a fost singur aseară și astăzi mă simt trist.
Sunt căsătorit de săptămâni întregi și uită-te la mizeria în care este căsnicia mea.
Cine știa că abilitatea mea de a mă căsători cu bărbați idioți va fi atât de mare?
Mă întorc și mă confrunt cu perete în timp ce încerc să mă pregătesc pentru ziua

următoare. Trebuie să mă duc la muncă și să răspund la un milion de întrebări din partea tuturor
despre scandalul care este peste tot în știri.
Asta e cea mai mică dintre grijile mele.
Un copil. Bebelusul tau.
Pieptul meu se contractă. Nu am putut suporta.
O parte din el și o parte din ea s-au amestecat pentru a forma un copil.
Îmi imaginez că Sebastian merge să ia copilul și o vadă pe Helena. Apoi lăsați copilul înapoi la ea.
Întotdeauna vor avea asta împreună și știu că Sebastian, fiind Sebastian, l-ar adora pe băiat... și ar
avea grijă de mama lui. Nu s-a putut abține.
Stomacul mi se întoarce. Mă face să mă simt rău.
Mă gândesc pentru o clipă. Se poate face un test de paternitate in timpul sarcinii sau trebuie
sa asteptam sa se nasca bebelusul?
Hmm. Îmi iau telefonul și scriu pe Google:
Se poate face un test de paternitate în timpul sarcinii?
Testele ADN pot fi efectuate de la 9 săptămâni. Progresele tehnologice înseamnă că

există riscuri reduse pentru mama sau copilul. Dacă trebuie să faceți stabilirea
paternității, testarea neinvazivă a paternității prenatale (NIPP) este un test de sânge
care analizează ADN-ul fetal găsit în sângele unei femei însărcinate în timpul primului
trimestru.
La naiba, e doar un test de sânge. Ar trebui să fie destul de ușor.
Scriu pe Google:
Poate o femeie însărcinată să fie forțată să facă un test de paternitate pentru fătul ei?
Testarea prenatală de paternitate este doar în scopuri de „liniște sufletească” și nu este

admisibilă în instanță. Majoritatea instantelor
cere ca un test de paternitate admisibil din punct de vedere legal să fie efectuat
după nașterea copilului pentru a confirma paternitatea.
Tresesc în timp ce durerea îmi bate pe frunte. Am închis Google dezgustat.
Chiar și să mă uit la rahatul ăsta mă dă o bătaie de cap.
Aud ușa din față a apartamentului închizându-se și ies pe hol. Sebastian nu este aici. Trebuie să
fi plecat.
Hmm, tipic.
Adică, oricum nu am vrut să vorbesc cu el, dar aș fi preferat ca el să se umilească.

... Sau cel puțin încercat.
Îmi fac o ceașcă de cafea când aud un ecou afară, urmat de voci puternice și țipete. Ce se intampla
acum?
Deschid în liniște ușa din față și ascult. Aud vocea lui Sebastian țipând de jos.
Îmi încreț fruntea. La cine striga?
"Ce vrei să spui?" El striga.
Aud pe cineva răspunzând, dar nu înțeleg ce spune.
— Nu-mi pasă de câți oameni e nevoie.
Un alt răspuns de la cineva pe care nu îl aud pe deplin.
"Gaseste-l!" strigă. „Vreau acuzații depuse astăzi”.
Oh, trebuie să vorbească cu Bart, cu poliția sau cu cineva.
— Domnule prim-ministru? sună cineva
El răspunde și îi aud vocea apropiindu-se. La dracu. Trebuie să se întoarcă sus, la apartamentul

nostru. La naiba cu această reședință a primului ministru. Vreau doar puțină intimitate.
Închid ușa în liniște și alerg pe hol să intru la duș și să pară că nu ascult.
Mă spăl în timp ce mintea mea se învârte un milion de mile pe minut. Ei bine, mă bucur că ești
supărat. Vreau și eu acuzații depuse împotriva căței astăzi.
Fac duș și mă îmbrac în hainele mele de lucru, o fustă creion neagră și o bluză de mătase crem.
Îmi aplic machiajul. De asemenea, pot să arăt decent, arătând ca și cum ochii întregii Regatului
Unit sunt asupra mea.
Uf, vorbesc serios despre asta. Dacă ar ști ce se întâmplă în spatele ușilor închise.
Aud aparatul de cafea din bucătărie. Hmm, așa că s-a întors în apartament și nu a venit să mă
caute.
Tipic.
Trag sertarul de sus pentru a-mi pune ceasul și mă uit la compartimentele organizate din sertar.
Una dintre cutii are un spațiu gol. De ce spațiul ăsta arată ciudat?
Hmm. Îmi pun ceasul și merg la baie să-mi îndrept părul.
Mă întâlnesc cu Jeremy la micul dejun. Trebuie să mă ușuresc.
La naiba Sebastian m-a supărat, iar dacă e cineva despre care știu că nu va judeca, este
Jeremy.
Îmi pun pantofii stiletto și redeschid sertarul de sus. Ce lipsește din acel sertar?
Încerc să-mi amintesc cum arată în mod normal, apoi bănuțul scade. Pasaportul meu.
Nu ar îndrăzni.
Adrenalina începe să-mi curgă în sistem și, ca o nebună, mărșăluiesc pe hol. Îl găsesc în bucătărie,
bând cafea.
Mi-am pus mâinile pe șolduri. — Unde este pașaportul meu, Sebastian?
Ochii lui ii intalnesc pe ai mei in timp ce ia o inghititura de cafea. El ridică o sprânceană, neimpresionat.
Nu-i mai este frică, omul acesta este supărat.
Haide, pentru că sunt gata să bubui.
„Ți-am pus o întrebare. Unde este pașaportul meu?
"Cu mine."
— Și unde ar fi asta?
„Într-un loc sigur”.
Ultimul meu temperament se rupe dramatic și explodez. "Ce?"
"Mă pute฀ i auzi."
„Ceea ce am auzit este că ești un idiot care controlează”.
Își lasă jos ceașca de cafea și sună pe blat. „Nu mă împinge azi, April. Nu am chef de rahatul tău dramatic.”
strigă el.
Mi se umflă ochii. " Nu ai chef de rahatul meu ?" arat spre pieptul meu.
"Asta am spus. Folosește-ți urechile și ascultă."
Oh Doamne. Văd roșu.
Ascultă, idiot condescendent. Nu-mi poți lua pașaportul. Dacă vreau să merg oriunde, mă duc , cu sau fără
permisiunea ta”.
uită-te la mine
„Nu te uita așa la mine, Sebastian. Nu o voi permite”.
— Și nu mă închide din propriul meu dormitor. Își lovește mâna pe blatul din bucătărie. "Mă înțelege฀ i?"
Asta e.
Mă întorc și mă îndrept spre dormitor să-mi iau geanta.
Asta e.
Stă în bucătărie și-și bea cafeaua și, la naiba, trebuie să spun un ultim cuvânt.
Mă întorc la el. „Nu îndrăzni să te superi pe mine pentru că sunt supărat că noul meu soț este un
mincinos”, strig. — Ai idee cât de dezamăgitor este asta?
„Nu este decât un mincinos în această cameră și amândoi știm cine este.” mârâie el.
Îmi stric fața. — Când te-am mințit?
„Cred că cuvintele au fost la bine sau la rău”. El batjocorește sarcastic.
Vocalele noastre nupțiale. Inima mi-a sărit o bătaie.

El sare de pe scaun, incapabil să-și stăpânească temperamentul de taur furios. „Dacă asta nu este cel
mai rău, April, nu știu ce este”, țipă el. „Primul obstacol cu care ne confruntăm, mă forțezi să o fac
singur”. Își ridică mâinile înfrânt și apoi iese pe ușă, trântind-o.
La dracu.
Stau în cafenea și aștept pe Jeremy. Continui să trec peste ce mi-a spus Sebastian înainte
a merge. Mă faci să o fac singură .
Urăsc că vede asta și mă întreb dacă asta sa întâmplat cu el și Helena. El a avut o problemă și ea l-a
oprit și l-a făcut să se confrunte singur cu problema. Viața lor sexuală a fost o problemă pentru
amândoi. Dar l-a făcut să se simtă de parcă era al ei singur? Deci, fiind ticălosul încăpățânat care este,
s-a simțit atât de resentit încât a lăsat-o afară?
Amandoi fara a vorbi, in paturi separate. Mă întreb cât timp au trăit așa.
Zile, săptămâni, luni?
expir puternic. Ei bine, sunt prea supărat pe scenariul tău ca să mă mai gândesc la el. Nu voi lăsa
asta să mă schimbe.
Nu am făcut nimic rău.
Nu o dată am spus că-l dau vina pentru asta, doar că ar fi trebuit să-mi spună faptele la
momentul în care s-au întâmplat. Și cum îndrăznești să spui că te fac să te confrunți singur cu asta,
când a fost decizia ta să nu-mi spui despre asta de la început? A ales să facă asta singur, nu invers.
Serios, comunicarea deschisă este prea mult pentru a cere într-o căsătorie?
„Îmi pare rău că am întârziat”. Jeremy zâmbește și cade pe scaun.
Îi aduc un zâmbet slab.
Fața lui cade. "Esti bine?"
— A fost mai bine.
"De ce? Ce s-a întâmplat?"
— Nu poți spune nimănui.
Ridicați mâna. — N-aș face, știi.

„Fota soție a lui Sebastian a aruncat o bombă când am oprit situația de șantaj”.
Se încruntă, a฀ teptând ca ea să continue.
„A spus că este însărcinată în paisprezece săptămâni cu copilul lui Sebastian”.
"Ce?" Gâfâie. — Au mai dormit împreună?
„Se pare că a fost noaptea în care el și Bart au fost drogați în Bath. Helena spune că a sunat-o și a
rugat-o să vină să-l vadă, dar Sebastian spune că nu își amintește nimic”.
Ochii i se fac mari de groază. „Pot bărbații să ejacule chiar și atunci când sunt inconștienți?”
"Aparent." Îmi trag mâna peste față.
„La naiba al naibii”. Ia-mă de mână pe masă. — Îl crezi?
— Sunt un idiot dacă o fac? mă înfior.
El ridică din umeri.
— Sincer, nu cred că a făcut asta. Mă gândesc pentru o clipă. „Și nu doar pentru mine, ci în
general. Știu că mă iubește și chiar nu văd că o cheamă. Mai ales nu pentru sex. Nici măcar nu
vorbesc. Dar atunci, dacă a fost drogat...
"
Ochii lui Jeremy se lărgesc când o altă serie de gânduri îi trece prin minte: „Stai. Deci Helena
i-a drogat?
— Nu ฀ tiu. Nici măcar nu m-am gândit la asta.
Se încruntă. „Pentru că dacă i-a drogat, înseamnă că soția lui Bart spune adevărul și...” Ochii i se fac
mari. „Bart chiar le-a ordonat prostituatelor de parcă le-ar fi spus ea”.
Îmi țin tâmplele. "Acesta este un mare coșmar."
„Bună”, ne întrerupe o voce.
"Oh Salut." Jeremy falsifică un zâmbet. — Oliver, e aprilie.
Salut April.
"Buna ziua."
Oliver scoate un scaun și se așează. — Am vrut să te sun.

La naiba, nu acum Oliver, oricine ai fi. Sunt în mijlocul unei crize grave aici.
Oliver vorbește iar și iar și chiar trebuie să mă apuc de treabă.
naiba…
"Trebuie sa plec." Zambesc.
— Ne vedem diseară, dragă, spune Jeremy.
"Astă seară?"
„Avem cina de bun venit”.
„Știi, cina de sărbătoare. Este pe Market Street, în sala de bal. Cravată neagră? Nu ai uitat, nu-
i așa?
La naiba, o făcuse complet. „Asta e”, mint eu.
Super, o altă rochie pe care trebuie să o găsesc astăzi, pentru numele lui Dumnezeu. Nu am timp
de rahatul asta de cravată neagră.
— Ne vedem în seara asta? Întreb.
"Sigur draga." Jeremy se ridică și mă sărută pe obraz. „Îmi pare rău”, îmi șoptește el la ureche.
— Mă bucur să te cunosc, Oliver. Zâmbesc și fug la ușă, trimițând mesaje lui Sebastian.
Cât este ceasul diseară?
O respingere a răspunsului este la:
Nu mă aștept să vii.
imi mijesc ochii. Nu mă enerva, fiule de cățea.
Nu fi drăguț.
La ce oră?
Aștept cu nerăbdare răspunsul dvs.
Șapte.
La naiba, e enervant. Idiot fierbinte.

Opresc telefonul dezgustat. Nu te băga cu mine azi, Sebastian, sau o să te termin.
"Sunte฀ i gata?" întreabă Sebastian.
îmi întind mâinile. — Arăt inteligent?
Sebastian ridică privirea. Ochii lui îmi scanează lungimea în rochia mea de seară. "Cum pot să
știu?"
Mi-am pus ochiul alb. Aveam să încerc să mă împac cu el în seara asta, să-mi cer scuze că nu am fost suficient
de empatic cu circumstanța lui, dar acum nici măcar nu e vorba de secretele Helenei. Este vorba despre el că
este un nenorocit de porc. Nu o apăr.
„Unde este dragul meu soț care îmi spune că arăt frumos?” Întreb.
El ridică din umeri. — Nu ฀ tiu. Poate că doarme pe canapea.
imi mijesc ochii.
Și e pe cale să se sufoce pe acele perne de canapea .
Mimez un zâmbet. "Spiritual."
Mergem spre u฀ ă ฀ i el î฀ i întinde bra฀ ul. „Ești gata să acționezi încântat să fii pe brațul meu în seara
asta?”
Îmi leg brațul prin al lui și el deschide ușa din față. „Nu la fel de încântat ca sunt pentru o băutură”, răspund
sec.
Își rostogolește buzele, neimpresionat. — Te transformi într-un alcoolic furios.
"Mă întreb de ce."
Coborâm să vedem cei patru paznici care așteaptă la etajul de mai jos. Toți își coboară capul deodată,
niciunul nu îndrăznește să-mi întâlnească ochii.
Pui cu burta galbena.
Temperamentul meu primește o injecție de furie.
La naiba cu acest om.
Îi sperie tot personalul casei de temperamentul lui, iar acum are curajul să nu vorbească cu mine . Ei
bine, e prea târziu, pentru că nu am de gând să vorbesc cu el.
„Bună seara, domnule și doamna Garcia”, spune un gardian.

Noapte bună”, răspundem amândoi cu un zâmbet fals.
Am ieșit în fața casei. „Bună ziua, domnule și doamnă Garcia”, spune Kevin, ținând ușa din spate
deschisă. Sebastian mă ia de mână să mă ajute înăuntru.
"Bună Kevin." Zâmbesc în timp ce mă urc pe bancheta din spate și Sebastian cade în spatele meu.
Ușa se închide și stăm în tăcere tot drumul.
Am amintiri vii despre cât de mult m-ar putea enerva Sebastián García în a lui
zi. Nimeni nu m-ar putea ucide ca el.
Nimic nu a fost schimbat.
Calm, calm, păstrează-l naibii de calm.
Mașina se oprește în sala de bal. Ieșim și Sebastian mă ia de mână. Falsăm mai

multe zâmbete și ne plimbăm prin mulțime de parcă am fi cel mai fericit cuplu vreodată.
— Unde sunt locurile noastre? șoptește Sebastian, dându-mi o șampanie dintr-o tavă care trece.
"Ce s-a întâmplat dragă?" șoptesc eu, luând o înghițitură. — Te-ai săturat să mă țin de mână?
Ochii lui furioși se mișcă spre mine. — De fapt, sunt.
Mă uit la el, privirile ni s-au întâlnit. „Te rog, nu te comporta fericit în numele meu”.
— N-ar fi prima dată când mă port fericit acum, nu?
Adrenalina începe să pompeze prin sistemul meu. Mă aplec în el și îmi duc gura la urechea lui. —
Încă ești idiot, Sebastian, și băutura asta te gândești. Nu-mi pasă unde suntem.”
Închide ochii. Încearcă și vezi ce se întâmplă cu tine. Te provoc."
Văd roșu. joc în.
— Garcia! sună cineva, întrerupându-mi explozia iminentă.
Morton. Sebastian dă din cap și își strâng mâna. — Aceasta este soția mea April.
Mimez un zâmbet. "Buna ziua." Îi strâng mâna lui Morton.
"Felicitări pentru căsnicia ta. Sebastian vorbește foarte drag despre tine." Bărbatul zâmbește.
Ochii îmi pâlpâie spre Sebastian. — Sunt sigur că o face.
Furia arde în ochii lui Sebastian și știu sigur că trebuie să ne depărtăm unul de celălalt înainte de a
pierde rahatul și de a vărsa băutura pe capul lui Sebastian.
Prim-ministru.
Prost.
Fac un pas înapoi și mă uit să-l văd pe Jeremy făcând cu mâna.
„Văd pe cineva pe care îl cunosc. Scuză-mă te rog? îi întreb pe amândoi.
"Desigur." Sebastian zâmbește dulce. "Te rog , fă -ți timp."
Îmi strâng dinții. Doamne ajuta-ma. "Mulțumesc dragă. Ești mereu atât de grijuliu."
El se uită la mine și eu mă uit înapoi la el.
Mă apropii de Jeremy și îl sărut pe obraz. „Arăți uluitor”. El coos.
— Îți mulțumesc și ție. Iau o înghițitură de șampanie. „Sunt pe cale să-l lovesc pe Sebastian în nas”,
îi șoptesc.
„Excelent”, răspunde el fără să piardă o bătaie. uita-te la ea — Presupun că încă nu vorbești.
— E un nemernic.
El ridică din umeri. „Ei bine... acesta este Sebastián García. Ce mai astepti?"
Mi-am pus ochiul alb. Are reputația de prost. În seara asta, văd de ce.
Tare si clar.
Patru ore mai târziu, mă uit la Sebastian care stă lângă mine în spatele
auto. Suntem în drum spre casă. Sebastian se uită pe fereastră, la un milion de mile distanță.
Nu am vorbit toată noaptea, iar ridicolul este că nici măcar nu ne certam pentru marea problemă
la îndemână.
Copilul.
Sunt derutat. Nu știu ce se întâmplă și simt că lucrurile se desfășoară între noi cu viteza luminii.
Amândoi cădem în vechile obiceiuri. El, tăcut și amar. eu astept mai mult
dorind să lupte.
Urăsc asta.
Își trece mâna prin păr. Pare atât de trist, îmi sângerează inima. Neputând să mă abțin, mă întind
și îi iau mâna în poală. Își închide degetele în jurul ei.
„Știi că te iubesc”, șoptesc eu.
El dă din cap ușor, rămânând tăcut. Privirea lui stă pe fereastră la peisajul care trece, iar
inima mea se contractă. Asta a fost ramura mea de măslin.
Nimic în schimb.
Mașina se oprește și ușa se deschide. Sebastian iese și mă ia de mână să mă ajute. Am

urcat treptele și am deschis ușa din față.
Îmi lasă mâna jos și intră direct în dormitor. Aud dușul pornind.
expir puternic. Doamne .
Îmi fac o ceașcă de ceai și încerc să vin cu un plan de atac. Nu vreau să lupt. Suntem deja pe
gâtul celuilalt.
Urăsc asta.
Aud dușul oprindu-se. Aștept zece minute înainte de a merge în cameră, Sebastian este
în pat și stă întins pe o parte cu spatele la mine. Mă uit la el o clipă înainte de a intra în duș. Nu
știu ce-i trece prin cap. Pot doar să presupun că nu e bine.
Douăzeci de minute mai târziu, mă urc în spatele lui. Furia lui a dispărut, înlocuită de
tristețe. Ca un râu, îl simt curgând din el. Alunec și o îmbrățișez
înapoi. El stă nemișcat.
— Seb, dragă, ești bine? ฀ optesc eu.
"Nu pot face asta".
Îmi încreț fruntea. Fă ce?
— Nu poate avea copilul meu, April.

„Nu pot să-ți dau fiul meu. Nu i-am dat acest copil. A luat-o.” Vocea ei... eu... se rupe, trădându-i durerea.
Imi inchid ochii.
La dracu.
Ce dracu e în neregulă cu mine, fără să mă gândesc o dată ce înseamnă asta pentru el dacă este
adevărat? Tot ceea ce m-am îngrijorat vreodată este sinele meu egoist.
Îl întorc și îl iau în brațe să-l îmbrățișez, cu capul sprijinit pe gâtul meu.
Este supărat și pe bună dreptate.
„Nu-i nimic, iubito”, șoptesc eu în timp ce îl îmbrățișez strâns. „Orice s-ar întâmpla, o vom
rezolva împreună”. Îi sărut tâmpla: „Promit. Aceasta va fi ok."
Se uită drept înainte cu indiferență rece, iar eu îl sărut pe gât. Îmi alunec mâna mai jos. Nu am făcut
dragoste de atâta vreme. Poate dacă am face...
— Nu, murmură el.
„Bine”, șoptesc eu.
E prea trist, chiar și pentru sex.
Îl sărut pe frunte în timp ce îl îmbrățișez. „Du-te la culcare, Seb. Maine este o zi noua. O să fie OK.”
Mă trezesc cu un sentiment ciudat. Este zori și cealaltă parte a patului este goală.
Mă ridic instantaneu, cu simțurile în alertă maximă.
Cobor, unde aud o voce înăbușită venind din biroul lui Sebastian. Mă strecur pe hol să ascult.
„Da”, spune el. „Așa este, mandatul de arestare a fost retras”.
Helen.
Inima începe să-mi bată cu putere. De ce l-ai scos?
Nimeni nu o caută.
„Știi ce să faci”, spune el calm.
Am ochii mari.
Împing ușa repede și el se dă înapoi, surprins să mă vadă. Este îmbrăcat complet în costumul lui,
gata de muncă.
"Ce faci?" întreabă el tăios.
Mă uit la el, confuză. — Ce faci ?
Du-te pe hol. Geanta lui de noapte este împachetată lângă ușa din față.
"Unde te duci?" Mă bâlbâi în timp ce alerg după el.
„Trebuie să merg câteva zile la muncă”.
Panica mă înconjoară. "Unde?"
„Winchester”.
A dispărut omul tulburat de aseară. Omul acesta este rece și calculat.
Anumit.
Acest lucru nu se simte corect. Ceva se întâmplă aici.
„Mă duc”, îi spun.
„Nu, nu am timp să aștept să te pregătești. Am o întâlnire la micul dejun. O să te sun de îndată ce

ajung aici.” Mă sărută încet și îmi dă părul pe spate de pe față. „Te iubesc.”
Mă uit la el, frica pătrunzând în sistemul meu.
— Seb. Îi țin mâinile în fața mea. „Promite-mi că nu vei face nimic prostesc”, mă rog.
"Eu merg." Încearcă să scapi de mine.
Îi țin mâinile mai strâns în ale mele. Sebastian. Ochii mei îi caută pe ai lui. "Ceea ce ai de
gând să faci?"
"Ce să fac."
Inima îmi bate cu putere în piept.
Helen este în pericol.

3. 4
Aprilie
"C-ce înseamnă asta?" bâlbâind.
"Nimic. Mă duc să lucrez. Ar trebui și tu." Se întoarce și iese pe ușă.
— Seb.
Se întoarce.
Deschid gura să spun ceva, dar încetează. Nu vreau ca asta să meargă greșit.
"Promite-mi ca nu vei face nimic... eu" caut cuvintele potrivite. "Ilegal."
Ridică o sprânceană. — O să ne luptăm din nou?
"Nu." dau din umeri. — Sunt doar îngrijorat că vei lua o decizie proastă din furie.
"Precum ce?"
fac ochii mari. Nu vreau s-o spun cu voce tare. Își dă
ochii peste cap. — Dacă a ucis-o, se aștepta la asta. Se întoarce și își coboară
trepte.
Ce inseamna asta?
— Asta înseamnă că nu, nu? Îl sun.
El clătină subtil din cap și habar n-am dacă este dezgustat de mine pentru că presupune că
acesta este planul sau dacă este impresionat că îl pot prevedea.
"Promite-mi!" Îl sun. — Seb, vorbesc serios.

Expiră puternic și intră în spatele mașinii care așteaptă. Îl văd cum se îndepărtează în timp ce
mintea mea se zbate.
Bine, concertul s-a terminat, cățea.
Astăzi, îți voi sparge fundul mincinos dacă este ultimul lucru pe care îl fac.
Asta dacă Sebastian nu te ucide în prealabil. Și trebuie să fiu de acord cu el. Chiar o ai să vină.
Zâmbesc și fac semn cu mâna în timp ce mașina lui Sebastian oprește și pleacă, apoi fug înăuntru și
îl sun pe Jeremy.
"Salut papusa."
„Doamne, Jez. Totul se transformă în rahat. Ne puteți întâlni la micul dejun? Am nevoie de o
întâlnire de criză.”
— Bine, locul obișnuit în patruzeci de minute?
— Da, ne vedem acolo.
O oră mai târziu, Jeremy și cu mine luăm micul dejun și îmi trec mâinile prin păr.
„Această situație este scăpată de sub control”, spun eu încet. „Nu o putem găsi. Nu avem nicio
confirmare dacă copilul este al ei sau nu sau dacă mai există un copil, iar acum a renunțat la
acuzațiile de șantaj împotriva ei, când știu cu adevărat că își iese din minți de îngrijorare.”
— De ce ar trebui să fac asta? întreabă Jeremy. "Nu înțeleg."
— Nu știu. E al naibii de ciudat.
"Este." Se gândește o clipă. „Ce îți spune instinctul tău despre toate astea?”
expir puternic. „Că copilul nu este al lui și aceasta este doar o altă încercare a Helenei de a obține
mai mulți bani și de a-l supăra”.
„Bine, să ne întoarcem. Care sunt faptele? Ce face ca povestea ta să pară plauzibilă? "
„Ei bine, în acea noapte Sebastian a sunat-o, a fost un apel de opt minute de la el
telefon la al ei din dosarul tău. Apoi, când s-a trezit, nu și-a amintit nimic, dar erau o sticlă de
"
șampanie și două pahare de vin pe masă. și cearșafurile ...
— Dar cearșafurile?
„Sebastian a spus că, la acea vreme, a crezut că era doar mirosul puternic de praf de
spălat”.
Jeremy își dă ochii peste cap.
"Nu o face". Mi-am pus capul în mâini. — Știu cum sună asta.
— Se pare că a sunat-o pentru un apel de pradă.
Mă gândesc la asta o clipă.
— Dar n-a฀ fi făcut-o. Mă încruntă cu hotărâre reînnoită. „S-au despărțit pentru că

viața lor sexuală era nasolă. Nu aș fi sunat-o să facă sex, știu asta cu adevărat. Dacă
ar fi vrut satisfacție sexuală, ar fi ordonat prostituate. are ceva pentru
ei ".
Jeremy scutură subtil din cap, dezgustat. El este încă traumatizat de posibilitatea ca
Bart să se fi culcat cu doi dintre ei.
Mintea mea începe să alerge cu un milion de mile pe oră.
Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât povestea asta pur și simplu nu se adaugă.
„Vreau să spun, ea a încercat să-l șantajeze cu înregistrări video, dar de ce s-ar face ea
atâta necaz dacă era deja însărcinată, știi?” Spun.
"Da, ai dreptate. Un copil este cel mai bun instrument de șantaj. Nu este ceva ce
arunci când nu primești banii."
"Anumit!" Plâng: „Este atât de adevărat. De ce ai încerca să șantajezi tatăl copilului pe

care îl purtai? "
„Deci poate că l-a pus la cale, ceea ce înseamnă că Bart este un nenorocit
scuzbucket,” este de acord Jeremy.
Deschid ochii și vreau să spun, știu sigur , dar nu voi face. „Totuși, cum a putut să-i
întindă o capcană?”
Se gândește o clipă. „I-a luat de băut, l-a dus în camera lui, l-a pus să-și deschidă
telefonul și să-și sune propriul număr de pe telefon”.
— Da, șoptesc eu. „Ar fi putut face asta, nu-i așa? Nici măcar nu m-am gândit la asta.”
— Ar fi putut lăsa toate dovezile pentru a-l face să creadă că a făcut-o.

„Dar cu siguranță...” Inima îmi scade. „Cu siguranță ar ști că noi vom ști cine este tatăl de îndată ce
se va naște copilul”. Umerii îmi cad. „Dacă e copilul tău? Dacă toate acestea ar fi un plan măreț de a-
l lega pe Sebastian de ea pe viață?
"Ar putea fi." Jeremy oftă și ne uităm unii la alții o vreme. „Dacă am avea filmările de
securitate din noaptea aceea la hotel. Știu că Bart a cerut hotelului, dar ei au spus că nu există.”
Îmi încreț fruntea. „Trebuie să fie unele. Este un hotel de cinci stele. Este legea." Îmi vine o idee, iar
ochii mei se îndreaptă spre Jeremy. "Nu greși, Jez, dar dacă Bart nu ar fi vrut să apară filmarea? Și
dacă a făcut-o" nici măcar nu întrebi?
Jeremy se încruntă. — Știi, asta e o posibilitate grozavă.
"Crezi?"
„Bart are grijă de Bart și dacă m-aș gândi pentru un moment că ar putea fi ceva pe casetele alea
care m-ar face să-l părăsesc pentru totdeauna, nu l-aș preda, indiferent de consecințe. Știu că nu
ai face-o.”
Îmi trec mâinile prin păr. La naiba, poate ar trebui să o sun pe Penelope și să o rog să se uite la
casete. Nu i-am spus despre acuzațiile de copil, dar poate că e timpul să o fac.” Mă uit la ceas. „La
naiba, trebuie să merg la muncă acum.”
Ochii lui Jeremy îi țin pe ai mei. — Te gânde฀ ti la ce mă gândesc eu?
— Că amândoi aveam doar câteva bucăți de stomac? mă înfior.
„Exact. Mă cac prin urechea unui ac chiar acum, nu?
Am râs. "Tu ce ești?"
El râde. — Înțelegi deriva mea.
— Nu deplasarea acului, asta e sigur. Râd.
îmi scot telefonul. „Doamne, mă concediază. De când sunt cu Sebastian, am mult timp liber”.
"Cui îi pasă? O să ai propria ta firmă de avocatură într-o zi și toată lumea îți va mânca praful."
Îi zâmbesc dragului meu prieten peste masă. "Mulțumesc."
"Astfel încât?"
„Pentru că ai fost mereu aici pentru mine. Inseamna mult."
Îmi oferă un zâmbet larg frumos. „La ce sunt buni prietenii, dacă nu să aibă zile false de boală,
să înlăture nenorociții înșelatori și fostele soții care se înțeleg cu ei?”
Râd și ridic ceașca de cafea către el. „Salut pentru asta”.
Bat la ușa Penelopei și ea o deschide în grabă.
"Buna ziua." Ea se aplecă și mă îmbrățișează.
Penny, el este Jeremy. Pe scurt, vă prezint.
— Auzi. Ea zambeste.
"Buna ziua." El ridică nervos din umeri.
"Înainte." Face un semn spre apartamentul lui. "Ne pare rău pentru mizerie."
Spre surprinderea noastră, Penelope a avut o zi liberă. Când am sunat-o și i-am dat datele și detaliile
hotelului, mi-a spus să vin imediat.
Iată-ne.
Apropie două scaune suplimentare de computer.
„Iată detaliile hotelului și data. Ni s-a spus că nu există poze.” Ridic din umeri. „Nu sunt sigur dacă
e ceva la care să mă uit.” Îi întin o bucată de hârtie și, omule, mă simt rău.
Acesta ar putea fi răspunsul, dar ar putea fi și confirmarea de care mă tem.
Oricum, trebuie să știm.
Penelope începe să tasteze furios. Eu și Jeremy stăm în tăcere în timp ce ne uităm.
Zece minute mai târziu, apăsați Enter. — Bine, să vedem ce avem.
Ne ținem respirația în timp ce așteptăm.
— De ce nu m-ai sunat mai devreme? mă întreabă ea.
„Pentru că acest lucru este ilegal. De asemenea, ni s-a spus că nu sunt poze”.
"Pentru cine?"
„Iubitul meu, care apropo s-a trezit cu două femei”, răspunde Jeremy.
— Hmm. Scrie cu viteza luminii.
Îmi bate inima.
Te rog, te rog, fii nevinovat, mă rog în tăcere.
Apare ceva și ea apasă pe Enter. Ceva se rostogolește pe ecran. — Au fost înăuntru.
"Ce?" Jeremy și cu mine ne-am așezat. — Ești în sistemul de securitate?
"Da." Ea scrie mai multe lucruri. "Bucată de tort". Luați hârtia și citiți data. „Știm noi
camera si podeaua?
mă scarpin în cap. Mă uit la Jeremy și el ridică din umeri. "Nu imi pare rau."
— Bine. Deschideți un al doilea ecran și conectați-vă la rezervări.
„La naiba”, șoptește Jeremy cu uimire. „Acesta este o grămadă de nenorocite de spionaj.
Penelope zâmbește mândră. "Dreapta?" Ea derulează în jos. „Iată-ne. Sebastian Garcia,

camera 313, nivelul 3.” Se întoarce pe celălalt ecran. — La ce oră ne gândim?
Mă gândesc pentru o clipă. „M-a sunat ultima dată la 20:20, așa că cândva după aceea.”
"Bine." Derulează în jos și dă joc, apoi își mijește ochii concentrat. „Deci aici...” – arătă
spre o u฀ ă din dreapta ecranului – „este camera lui”.
Ne aplecăm cu toții și privim.
Un bărbat merge pe hol și nu se vede. Două femei părăsesc o cameră și se urcă în lift.
Liftul se deschide și vedem un agent de securitate luptându-se cu cineva. Își pune brațul în jurul unui
bărbat pentru a-l ajuta.
„Sebastian”, răsuflesc.
Este atât de ieșit din minți, foarte intoxicat și incapabil să meargă singur.
Paznicul intră cu el în camera lui și apoi iese singur după un alt minut.
„Deci acea parte a poveștii este adevărată”, șoptesc eu.
Jeremy zâmbește și mă mângâie pe picior. "฀ i-am spus."
Penelope accelerează filmarea și stăm cu toții și ne uităm. Înainte rapid o oră... apoi două, apoi trei.
— Până acum trebuie să fie ca miezul nopții. Îmi încreț fruntea.
Penelope arată câteva numere slabe din partea de jos a ecranului. "El este
moment. Este ora 23:42, vezi?
"Da OK."
Un bărbat merge pe hol, privind în stânga și în dreapta, oprindu-se în sfârșit în fața ușii lui
Sebastian. Penelope pune filmările în timp real.
Ne așezăm cu toții și ne sprijinim pe ecran.
Se uită din nou în stânga și în dreapta și scoate o cheie din buzunar. Îl pune prin lacăt și
intră în camera lui Sebastian.
"Cine este?" șoptesc cu ochii mari. Sângele mi s-a răcit doar știind că cineva era cu Sebastian în
timp ce era inconștient.
— Nu este Helena, asta e sigur. Jeremy își pune brațul în jurul meu și mă trage aproape.
Privim și așteptăm. Zece minute. Douăzeci. Treizeci.
„Ce caută acolo? Este mult timp, spun eu.
Ușa se deschide ușor și bărbatul se uită afară pentru a vedea dacă coasta este senină. El iese
și avem o vedere frontală completă a feței lui.
— Gerhard! icnesc.
Jeremy rămâne cu gura căscată. — Nenorocitul ăla de șarpe.
Îl vedem cum intră într-o altă cameră înainte de a dispărea în ea.
„Stătea la același etaj”, șoptesc eu. — Ce naiba?
„Cum altfel s-ar fi ridicat la pământ? Totul este asigurat.”
Sfinte rahat.
Penelope accelerează din nou filmarea și ne uităm în timp ce îmi țin respirația.
3:00 am.
4:00 am.
5:00 dimineața
Încep să-mi aud bătăile inimii în urechi. Asta pare promițător.
7:30 am și ușa se deschide. Sebastian iese, îmbrăcat în costumul lui. Mergeți pe hol și intrați în lift.
„A fost o configurație”. Jeremy aplaudă fericit.
Lacrimi de ușurare îmi umplu ochii și îmi las capul în mâini. — O, slavă Domnului.
Emoția mă copleșește și lacrimile îmi umplu ochii de ușurare. „A fost pus într-o capcană”.
"
Penny râde. „A naibii de cățea proastă. Te-am prins.
Aștepta฀ i un minut. Asta inseamna…?
Ochii mei îi întâlnesc pe cei ai lui Jeremy și el expiră profund. "EL."
— Penny, poți să ne găsești pe altcineva, te rog? Întreb.
"Sigur."
— Numele este Bart McIntyre.
Penelope răsfoiește ecranul cărții și privește în jurul camerei ei. Privim în tăcere cum trece
pe lângă podea.
Ea înaintează rapid și noi așteptăm. Bart iese din lift cu telefonul.
"Avem audio?"
Penelope se încruntă.
Joacă-te cu niște cadrane și apoi vocea lui Bart prinde viață. Pare beat, dar nu este la fel de rău ca
Sebastian. Se îndreaptă spre cameră și se oprește chiar în fața acesteia.
"Noapte buna iubito, te iubesc." Zâmbește în timp ce ascultă pe oricine este la telefon.
— Vorbește cu tine? ฀ optesc eu.
Jeremy scutură din cap. "Nu."
Ochii mei aterizează pe ai lui.
„Ne-am certat mai devreme în acea noapte. Nu vorbea cu mine.”
Bart ascultă și apoi zâmbește. — Când ajung acasă, dragă, o să fii bine. El
ascultă și râde. "Da, da. O să te sun când mă întorc în camera mea. Sunt încă cu băieții.
Nu va fi peste câteva ore."
Sotia lui.
Jeremy își lasă capul trist.

Îmi rămâne gura deschisă. Oh nu.
La dracu.
Bart închide și formează instantaneu un alt număr. Este ca și cum ai vedea cum se
întâmplă un accident de mașină. Știi că este foarte rău, dar nu poți privi în altă parte.
„Bună, Felicia, eu sunt Bart”, spune el. „Mi-ar plăcea două fete în camera mea. 624, vă
rog."
Ascultă și apoi arată un zâmbet murdar. „Nu, le vreau pe cele care au fost jos la bar chiar
acum. Nu cele două pe care le-am avut ultima dată când am fost aici”.
Mi-am acoperit gura cu mana. Dragă Doamne, asta este mai rău decât mi-am imaginat vreodată.
Maxilarul lui Jeremy ticăie în timp ce se uită la ecran.
„Da, fă-o repede, te rog. Sunt excitat la naiba.”
Am ochii mari.
Ce?
Nu numai că există dovezi că Bart încă se culcă cu soția sa, dar vede în mod
regulat prostituate.
ce naiba
Uimitor.
Ne uităm cu toții la ecran în tăcere, neștiind ce să spunem.
„Și acum știu de ce a început mereu o ceartă când eram în Bath”, șoptește Jeremy cu tristețe.
Oh inima mea.
Îmi pun brațul în jurul lui Jeremy și îl trag aproape.
Penelope scoate un gâfâit. — Ce nenorocit de idiot.
Bart intră în camera lui și închide ușa în urma lui. Penelope va închide ecranul.
— Nu, spune Jeremy. „Vreau să văd asta cu proprii mei ochi”.
El accelerează și patruzeci de minute mai târziu liftul se deschide și două fete frumoase
ies. Penelope pune filmarea în timp real și stăm în tăcere. Fetele îmbrăcate sumar bat la ușa lui
Bart, iar el o deschide doar cu un prosop alb în jurul taliei, gata și așteptând.
— Era timpul, spune el.
Trec pe lângă el și intră în cameră, iar pe unul dintre ei îl plesnește pe fund când trec pe lângă el.
Spune ceva ce nu putem înțelege și fetele râd în hohote. Ușa se închide în urma lor.
Wow.
Penelope închide ecranul și stăm cu toții în tăcere, șocați până la capăt.
„Și acum știu”, șoptește Jeremy printre lacrimi. Se uită în spațiu, vizibil devastat.
Urăsc că bucuria mea a venit cu prețul inimii ei. Mi se face un nod în gât când îl privesc. Întotdeauna
am știut că Bart este un nebun, dar să-l văd așa este atât de crud și dureros. Nu a meritat niciodată
dragostea frumoasei mele prietene.
Nici măcar pentru o zi.
„Îmi pare rău, iubito”, îi șoptesc. — Așa că îmi pare rău.
Mașina oprește la conferința de presă din Winchester și practic sar din mașină. Am venit direct
aici. Am vrut să-i spun eu însumi veștile bune lui Seb.
Intru în sala plină a universității și stau în spatele mulțimii.

Sebastian este pe scenă, stând pe un mic podium și ținând un discurs.
„După cum poți vedea...” El ridică privirea și mă vede stând în spate. O încruntătură îi traversează
fruntea, iar eu zâmbesc în timp ce mă ridic în vârful picioarelor entuziasmată.
Își recapătă concentrarea și revine la vorbire. Îmi ating degetele de la picioare, așteptând ca
el să termine.
Sa mergem.
Grăbi฀ i-vă.
Sunt pe cale să explodez să-i spun veștile bune.
Nu a făcut-o.
Nu a mers niciodată acolo, niciodată…… fericirea izvorăște din mine.
În cele din urmă, spune cuvintele pe care așteptam să le aud. „Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit
astăzi. Sper să avem o relație lungă și prosperă. Educația este cheia viitorului nostru.”
Toată lumea aplaudă și eu zâmbesc mândru. Cu un ultim semn din cap, părăsește scena.
Stau în vârful picioarelor să privesc mulțimea. Cum mă întorc acolo?
Telefonul meu suna:
Ziua Inocenților
Garcia, ce cauți aici? Vocea lui profundă toarcă.
"Am vesti noi." Zambesc. — Cum ajung la tine?
O să trimit pe cineva să te ia. Du-te la ușa laterală.”
"Bine." Închid și practic fug la ușă să aștept.
Câteva clipe mai târziu, ușa se deschide și apare unul dintre paznicii lui. — Bună ziua, doamnă Garcia.
"Buna ziua."
— Aici te rog. Se dă deoparte ca să pot intra, apoi închide și încuie ușa în urma lui. Mergem pe hol
și îl văd pe Sebastian așteptându-mă. Practic fug la el și îi sar în brațe.
Se încruntă, surprins de salutul meu.
— Unde putem vorbi în privat?
"În acest fel." El deschide o ușă și intrăm. Se întoarce spre mine. „Ce este această schimbare de
dispoziție?”
Zâmbesc larg. "Ea a mințit." Se încruntă.
— Helena nu a fost niciodată în camera ta în noaptea aceea.
Penelope a pătruns în sistemul de securitate al hotelului. Am vazut pozele azi dimineata. Singura
persoană care a fost în camera ta toată noaptea a fost Gerhard.”
Fața lui cade. — Gerhard?
Sunt în asta împreună, Sebastian. Avem dovezi.”
„Dar nu există filmări. Bart a verificat-o.”
a mințit Bart.
"Ce?"
„Bart nici măcar nu a căutat filmări pentru că încerca să-și acopere fundul slăbănog”.
Fața lui Sebastian cade în timp ce se uită la mine. "Niciun bebe?" ฀ opte฀ te el.
"Nu." Zambesc. „Erau liberi”.
Nările îi fulgeră și respiră adânc în timp ce emoțiile îl copleșesc. Mi-am pus brațele în
jurul gâtului lui și și-a lăsat capul pe umărul meu.
Lacrimile îmi umplu ochii în timp ce ne îmbrățișăm, ușurarea dintre noi este palpabilă.
Nu am simțit niciodată o ușurare atât de copleșitoare.
— Îmi pare rău că a trebuit să treci prin asta. Mă strânge mai tare.
„Am reușit”, șoptesc eu și îl strâng înapoi.

Buzele noastre se întâlnesc și o ușă se deschide în spatele nostru. „Trebuie să plecăm”,

ne întrerupe vocea lui Bart. „Programul tău ne-a făcut să plecăm acum zece minute. Vei
întârzia la următoarea întâlnire.”
Ne întoarcem amândoi să ne uităm la el.
Salut April. Prefăte că zâmbești. — Nu mi-am dat seama că vii azi.
Maxilarul lui Sebastian se strânge în timp ce se uită la el.
Bart se uită între noi, simțind că ceva nu este în regulă. "Ce?"
Sebastian îmi ia mâna în a lui. Du-te acasă, Bart.
"Hei?" Se încruntă. — De ce să merg acasă?
— Pentru că ești concediat.

35
Aprilie
"
„Eu sunt ce?
Sebastian mă împinge spre u฀ ă. "Pornit."
"Despre ce vorbesti?" bolborosit.
Sebastian se întoarce brusc. „Înregistrările de securitate ale hotelului din Bath.

Unde este?"
Ochii lui Bart se fac mari și deschide gura să spună ceva.
— Să nu îndrăzne฀ ti să min฀ i. Sebastian mârâie în timp ce intrăm în culoarul aglomerat din

culise.
Bart ne urmărește. "Nu sunt!" el sună. "Deja ti-am spus."
„Aceasta a fost ultima ta șansă. Sare."
"C-ce?" Bart se bâlbâie. — Trebuie să glumești?
„Sunt doar al naibii de supărat”, țipă Sebastian.
Toți cei din jurul nostru se ofilesc și se grăbesc să se adăpostească.
Sebastian face un pas spre Bart. „Știu cu siguranță că există imagini. April a văzut-o, și știu, de
asemenea, că m-ai mințit ca să-ți acoperi propriul fund. Ai idee cât de stresantă a fost săptămâna
trecută pentru mine și pentru April? strigă el: — Nici măcar nu ai cerut pozele hotelului, nu-i așa?
Bart respiră adânc în timp ce ochii îi țin pe Sebastian. Știi că ești prost.
„Pe atunci nu știam că mai era cineva implicat”, spune el. „Știam că era drogat și habar n-aveam
ce a făcut. Era pentru a-l proteja pe Jeremy. Nu voiam să mă vadă cu fetele alea. Habar n-aveam
că trei luni mai târziu vei avea nevoie
acea filmare. Până atunci era prea târziu. Spusese deja că nu o poate obține. Nu credeam că
cineva va fi rănit”.
Închid ochii de dezgust. În afară de aparenta dragoste a vieții tale. Jeremy.
Nu pot să-mi țin limba nicio secundă. — Jeremy a văzut filmarea.
Fața lui Bart cade.
— Și nici măcar strippersele pe care le-ai comandat pentru tine n-au fost cea mai proastă parte, scuip
eu. „Conversația cu soția lui l-a adus în genunchi”.
Bart strânge maxilarul, știind foarte bine ce înseamnă asta.
Jeremy știe totul... în sfârșit.
„Nu înțeleg de ce crezi că poți trata oamenii așa cum o faci. Când această poveste a izbucnit, ai fi
putut să mărturisești și să-i salvezi pe Sebastian o lume de durere. Cum ai putut fi atât de egoist?
Întreb.
Bart se încruntă dezgustat. Și ești atât de repede să judeci, April. Spre deosebire de tine, eu nu mă culc cu
prim-ministrul. Nu primesc un tratament special.”
Ochii lui Sebastian se îngustă. "Licență. Acum"
— Vei regreta asta, scuipă Bart.
Ochii reci ai lui Sebastian îi țin pe ai ei. — Cred că amândoi știm cine va regreta asta. Sebastian mă ia
de mână și mergem pe hol. Își scoate telefonul și formează un număr.
„Melodie, schimbare de planuri. Mă voi întoarce imediat la Londra. Reprogramați restul întâlnirilor mele.”
Mă conduce la mașina care așteaptă și ne așezăm pe bancheta din spate.
Kevin se întoarce spre noi. — Unde, domnule?
„Down Street”.
Mașina intră în trafic. Sebastian dă un telefon. Melody, pune poliția să vină în Downing Street. Da."
Ascultă. "Acum plec de la Winchester. Mul฀ umesc." Agă฀ at.
Îi țin mâna lui Sebastian în poală, dar el este prea supărat ca să-l observe. Se uită pe fereastră în
timp ce fumează în liniște.
Dar este în regulă. Imi dau seama.
O am în mână și nu o voi lăsa niciodată să plece. Atâta timp cât suntem împreună, nu-mi pasă de
restul lumii sau de minciunile pe care le spun.
Ne avem unul pe celălalt și atât.
Sebastian
Stau cu detectivii și mă uit la filmările cu Gerhard părăsind camera mea.
Furios nu este suficient. Nu am fost niciodată atât de furios.
În tot acest timp, Helena a lucrat cu el. Aveau să împartă banii?
Sau era pe statul tău de plată? Atâtea întrebări fără răspuns.
"Așa este. Asta este dovada de care aveam nevoie", spune unul dintre ei. Își ridică telefonul și dă
un telefon. "Bună Anna, sunt Steven. Poți să-mi faci un control Gerhard Klein, te rog? Ascultă un
minut." Trebuie să știu unde se află acum. Adresele lui de acasă și de la birou. Sună-mă imediat cu
detalii. Mulțumesc." Închide și ochii lui se aterizează pe ai mei. — Încă facem acuzații împotriva
fostei tale soții?
"Da."
— Dar el a renun฀ at la mandatul de arestare.
„Doar pentru a o scoate din ascunzătoare. Vreau să fie acuzată." Mă gândesc

pentru o clipă. "Vreau să vorbesc cu ea când o vor aduce înăuntru."
"Bine."
Telefonul lui Steven sună și el răspunde. "Buna ziua." El asculta. — Cu cine călătorești? Își
mijește ochii în timp ce ne privește. Milania Henchworth. Mâzgăliți numele pe un bloc, apoi scrieți
cuvintele:
pașaport fals.
„Aduceți niște ofițeri imediat la sala de plecare a aeroportului. Vreau

adu-i pe amândoi.” Închide și se întoarce către noi. „Gerhard are un zbor rezervat spre Germania în
seara asta, la 18:00. Călătorește cu un Milania Henchworth.”
— Crezi că e Helena? Îmi încreț fruntea.
— Îmi voi paria viața pe asta.
Îmi rotesc degetele pe masă. Este ora 19:00 și suntem într-un restaurant.
"Îmi pare rău, dragă." Îmi iau telefonul și îl verific pentru a suta oară. „Sunt o companie groaznică”.
April îmi zâmbește. — Îi vor primi, Seb, nu-ți face griji.
„Ar fi trebuit să sune până acum. Poate că nu s-au prezentat la zbor. Iau o înghițitură din băutură.
— Probabil că nici măcar nu a fost ea.
— Vom afla destul de curând.
expir puternic. „Dacă ajung în Germania, asta este. Nu există nicio șansă să le găsești.”
„Seb...” suspină April.
Telefonul meu sună și mă grăbesc să răspund. "Da."
— Le avem.
"Ambii?"
„Da, Helena călătorea cu un pașaport fals. O altă infracțiune.”
Închid ochii în timp ce ușurarea mă cuprinde. "Unde e฀ ti acum?"
„Sediul din Londra”.
"Sunt pe drum."
Chelnerița sosește cu mesele noastre. — Poftim. Două fripturi și salată. Le pune pe masă.
"Mulțumesc." Chelnerița pleacă și mă uit la mâncarea din fața mea. Nu mă pot gândi la nimic
mai rău decât să mănânc acum. Mă uit la April și, de parcă mi-ar fi citit gândurile, ea își îndreaptă
cuțitul spre farfuria mea.
„Nu pleci nicăieri până nu mănânci asta. N-ai mâncat toată ziua.”
"Dar-"
Dar nimic Sebastian. A mânca.

Expiră puternic și încep să-mi croiesc friptura. "Grăbi฀ i-vă." Solicit. "Trebuie să plecăm."
„Sunt în închisoare și sunt destul de sigur că nu vor merge nicăieri prea curând. Mănâncă-ți cina."
Mușc friptura de pe furculiță și îi zâmbesc.
"Ce?" April ridică o sprânceană.
— De ce insisti să-mi spui ce să fac?
Ea zâmbește și se întoarce la mâncare. "Pentru ca te iubesc."
— Și asta îți dă frâu liber să mă conduci?
"Da." Ea mestecă. „Da, de fapt. Ai ocazia să mă trimiți în dormitor. Cel puțin pot face este să-ți
spun să mănânci cina.”
"Atingere". Zâmbesc femeii frumoase din fața mea. „Deși îmi mănânci pula și cu mine
cina sunt două lucruri foarte diferite”.
April zâmbește. "Nu chiar. Ambele sunt esențiale pentru o sănătate bună."
Mă uit la ea. Există atât de multă dragoste și acceptare în jurul acestei femei. Nu există secrete, nu
există minciuni. Ea mă iubește pentru tot ceea ce sunt și, din păcate pentru ea, pentru tot ceea ce
nu sunt. Sunt morocănos, stăpân, dominator și la naiba aș vrea să fiu mai dulce, mai romantic și mai
blând în dormitor.
Mi-am tăiat friptura cu o hotărâre reînnoită. Asta e. Mâine, voi întoarce pagina și voi încerca să fiu
mai bun. April merită tot ce este mai bun din mine și mă voi asigura că ea îl primește.
O oră mai târziu, intru în camera de interviu de la secția de poliție. Ochii îndurerați ai Helenei îi
întâlnesc pe ai mei.
Mă uit la polițistul care stă lângă u฀ ă. — Aș dori un moment, te rog.
Dă din cap și închide ușa în urma lui, lăsându-ne în pace. Mă așez pe partea opusă a mesei.
Îmi mușc buza de jos în timp ce ochii mei îi țin pe ai lui.
Ea lasă capul de rușine. „Îmi pare rău”, șoptește el.
Mă uit la ea. E atât de trist și mi se răsucește stomacul. "Helen..."

Ea continuă să se uite la pământ.
"Uită-te la mine."
Ea își ridică ochii pentru a-i întâlni pe ai mei.
"De ce?"
Ochii i se umplu de lacrimi. — Mi-e frică, Sebastian.
"Despre ce?" ฀ optesc eu.
„Sunt însărcinată fără bani”.
Îmi încreț fruntea. " Nu este un copil?"
Ea dă din cap.
— Gerhard? Întreb.
Ea dă din nou din cap.
"Este bun." Zâmbesc blând. "Felicitări. Viața este așa cum ar trebui să fie."
Lacrimile ii umplu ochii, sparg barajul si i se rostogolesc pe fata. „Cum poate fi viața așa cum ar
trebui să fie când am copilul altui bărbat în mine când
tot ceea ce vreau pe tine ești?" Furiosă, ea își șterge lacrimile.
Mi se strânge gâtul când mă uit la ea și îi iau mâna pe masă. „Ceea ce am avut s-a terminat, s-a
terminat cu mult timp în urmă. Trebuie să încetezi să mai încerci să mă pedepsești”.
„Vreau să te doare ca mine”, șoptește el.
Îmi încreț fruntea. Nici nu știu ce să spun la asta. „Aceasta se termină aici. Asta e ultima dată.
Te-am protejat tot timpul pentru că m-am simțit vinovat pentru că am încheiat căsnicia
noastră, dar nu o voi mai tolera. m-am recăsătorit. Aprilie vine pe primul loc acum. Ea trebuie
să vină prima”.
Se uită la mine printre lacrimi. — Nu ți-e deloc dor de mine?
"Am făcut-o. Am făcut-o multă vreme." dau din umeri. Dar ai otrăvit toate amintirile bune pe care
le-am avut despre noi doi.
— Gerhard s-a culcat cu altcineva.
expir puternic.
"Acum o lună. El spune că a fost o greșeală. Mergem în Germania să încercăm să o luăm de la capăt și
să o facem să funcționeze."
— Și aveai nevoie de banii mei ca să faci asta?
Ochii lui îi țin pe ai mei și știu că au făcut-o.
— Gerhard este un idiot. eu oft. „Dacă un bărbat este fericit că partenera lui însărcinată șantajează
un alt bărbat pentru bani, ce spune asta despre el?”
Se uită la mine.
"Despre tine?" Mormăi, nu pot să cred că a făcut asta. Furia îmi crește și îmi dau scaunul pe
spate. La revedere, Helen. Mă îndrept spre u฀ ă.
„Te rog, Sebastian. Nu vreau să rămân însărcinată la închisoare”.
Mă uit la ea pentru ultima oară. Ea este o carapace tristă a femeii cu care m-am căsătorit cândva.
— Nu problema mea.
Ies din birou și îl văd pe Steven așteptându-mă pe hol. Încarcă-i pe amândoi cu tot. Am
terminat."
Este ora 19:00 când intru în garaj. In seara asta vom sta acasa. După ultima săptămână pe care am
avut-o, și apoi ieri cu Helena, am avut nevoie de confortul propriei mele case.
Aștept să coboare ușile garajului. Opresc mașina și deschid ușa mașinii. Culeg buchetul
uriaș de patruzeci și opt de trandafiri roșii și cutia uriașă de ciocolată în formă de inimă
pe care am cumpărat-o pentru aprilie.
Acesta sunt eu, ținându-mi promisiunea de a încerca mai mult.
Nu ma opri. Voi fi o versiune mai dulce, mai romantică a mea de acum înainte.
Deschid ușa și aud muzică. ritmul tantric din piesele de vindecare sexuală a lui Marvin Gaye și mă
încrunc.
Hei?
Întorc colțul și o văd pe April stând pe o canapea într-un corset și un tanga din piele roșie, împreună
cu ciorapi negri din dantelă până la coapse. Poartă o perucă lungă neagră și un machiaj sexy.
Penisul îmi pulsa apreciativ și mă uit la ea.
„Numerar sau credit?” toarcă ea. Ea apucă un vibrator și suge vârful. „Sunt atât de gata să-ți sug penisul cel
mare chiar acum”.
Îmi înghit nodul din gât și îi țin trandafirii. Nu vor ieși cuvinte de pe buzele mele.
Se ridică și merge spre mine în ritmul muzicii. Ea îmi linge buzele și pielea de găină mi se întinde pe șira
spinării.
— Mi-ați adus un cadou, domnule Garcia? șoptește el în timp ce-mi prinde penisul prin mine
pantaloni.
La dracu.
Batai, batai, batai.
Dau din cap. "Da."
Ea îmi linge din nou buzele.
"Eu..." La naiba, nu pot pune două cuvinte împreună cât ea este așa. țin trandafirii. — Credeam că vrei
inimi și trandafiri.
Le ia de pe mine și le inspiră parfumul. „La naiba cu asta”, șoptește el, apoi aruncă trandafirii peste umăr pe
podea. „Vreau să mă tragi de parcă mă urăști”.
Zambesc.
La naiba, o iubesc pe această femeie.
O răsuc și o apuc de o mână de păr, târându-o în genunchi.
„Suge. Cocoșul meu.
SFARSIT.
Epilog
cincisprezece luni mai târziu
Sebastian mă învârte pe ringul de dans și mă sprijin de umărul lui.
„E timpul să te duc acasă”, îmi șoptește el la tâmplă.
— Hmm. Zâmbesc somnoros. "Bine."
Suntem la New York la o nuntă cu unul dintre vechii prieteni ai lui Sebastian de la internat. Centrul de
caracteristici este în afara acestei lumi. Etajul superior al unui zgârie-nori cu ferestre din podea până în
tavan și luminile orașului care pâlpâie în jos.
„Încă un dans”, șoptesc eu.
Râde în timp ce mă îmbrățișează. — Arăți obosită, dragă. Își lasă mâna în jos pentru a o trece peste stomacul
meu de gravidă și îmi pun mâna peste a lui în timp ce îl privesc.
Atata dragoste intre noi.
În doar trei luni, visul nostru devine realitate.
Vom avea un copil.
Viața nu merge întotdeauna conform planului, dar uneori este doar pentru a face loc pentru ceea ce este
planificat pentru tine.
Sebastian și cu mine aveam să ajungem mereu împreună, iar asta avea să fie întotdeauna
povestea noastră. E amuzant cum se întâmplă de obicei lucrurile. Cântecul se termină și el încearcă să
scape din brațele mele.
— Încă un dans. Zâmbesc cu speranță.
Îmi zâmbește și mă sărută blând. El știe ce fac. O fac mult

în ultima vreme.
Gem.
Apreciind timpul pe care îl avem singuri. Trăind complet în moment.

Fiecare secundă este sacră.
Fiecare privire, fiecare sărut, fiecare atingere... totul. Dansez prin viață... cu el.
Știu că zilele amândurora sunt numărate și nu pot să nu simt un pic de remu฀ cări. Pentru moment,
eu sunt lumea lui Sebastian și știu că în curând îi voi împărtăși dragostea cu o mică parte din noi și așa ar
trebui să fie.
Dar doar pentru moment, totul este al meu.
Cântecul se termină și el îmi zâmbește. — Putem merge acasă acum, regina balului?
Râd. "Cred."
Mă conduce de pe ringul de dans și înapoi la masa noastră. Îmi iau geanta și el îl mângâie pe prietenul său
Jameson pe spate. — Plecăm, Miles.
Jameson se întoarce și zâmbește. — Micul dejun dimineața?
„Da, vom fi acolo”, răspunde Sebastian în timp ce dă mâna cu toți cei de la masă.
Emily mă îmbrățișează. Clare se aplecă și mă sărută pe obraz. "Ne vedem dimineata."
Soțul ei Tristan face același lucru. "Noapte buna frumoaso." Îmi freacă stomacul și îmi face cu ochiul în
modul său cel mai obraznic de băiat.
Râd. Sebastian are cu siguranță niște prieteni fierbinți și distrași. Nu că mă plâng.
Ochii mei se ridică spre propriul meu prieten fierbinte.
Cel mai bun prieten.
Sebastian îmi dă cel mai bun „vino dracu’-mă uite” peste masă pe care l-am văzut vreodată, iar interiorul
încep să-mi bată cu putere. Cunosc privirea aia.
Trăiesc pentru acel aspect.
Mă ia de mână și, cu un ultim salut tuturor, intrăm în lift. Cei patru paznici ai lui intră în spatele nostru.
Sebastian își slăbește cravata și desface butonul de sus și coborâm cu toții în tăcere.
Viața cu un prim-ministru este mai puțin decât privată, dar cumva o facem să funcționeze.
Am uitat cum era când nu existau paznici și nici titluri.

Gerhard a ieșit din acuzație, nici un test antidrog la momentul respectiv, nu aveam nicio dovadă și,
pentru că avea cheia camerei, a spus că este beat și a crezut în mod eronat că este camera lui.
Helena și-a născut copilul, o fată. Are o legătură de bună conduită și locuiește în Germania
cu Gerhard. Nu am mai auzit de ea de la proces și cred că în sfârșit a trecut mai departe. Mă bucur
pentru ea. Indiferent ce a făcut ea, întotdeauna mi-a părut puțin rău pentru ea.
Să-l iubești pe Sebastián García este ușor. Să te îndepărtezi de el nu este.
Știu mai bine decât oricine.
Ușile liftului se deschid și mergem mână în mână înainte de a urca în spatele mașinii care ne
așteaptă și de a fi duși departe în noapte.
Sebastian stinge luminile și se urcă în pat lângă mine. Suntem într-unul dintre penthouse-urile
fratelui lui Miles. Priveliștea asupra orașului este spectaculoasă. Atât de spectaculos încât nu-l voi
lăsa pe Sebastian să închidă draperiile.
New York are acest zumzet electric despre asta, ca nicăieri altundeva pe Pământ, și sunt complet
dependent de el.
Buzele lui Sebastian le iau pe ale mele într-un sărut, moale de aspirație, limba lui explorează
încet gura mea. Mâna lui rătăcește peste sânii mei și apoi peste stomacul meu. Zâmbesc pe
buzele lui. Îi simt erecția dură de stâncă apăsând pe șoldul meu.
Dragostea noastră a atins un nou nivel.
Nu-mi mai ia doar corpul, acum îmi ia mintea.
Odată cu sarcina mea, a trebuit să învățăm să ne moderam. Nu putem fi atât de duri pe cât ne
place amândoi să fim.
Ne-a ridicat la o frecvență mai înaltă și ne-a adus și mai aproape, dacă este posibil.
Mă întoarce, astfel încât să-mi stau cu spatele la el, corpul lui ghemuit de al meu, și mă sărută peste
umăr în timp ce îmi prinde fața în mână.
Este lent și fără grabă.
Mărită.
Mâna lui alunecă spre piciorul meu și o trage peste corpul lui. Degetele lui aleargă în sus și în jos pe interiorul
coapsei mele până când în sfârșit îmi ating buzele. Mă mângâie ușor cu vârfurile degetelor dintr-o parte în
alta, tachinandu-mi intrarea.
Ne uităm unul la altul în timp ce stăm nemișcați. Indiferent de câte ori am face asta, momentul în care
corpul lui intră în al meu este întotdeauna altceva.
Își alunecă degetul gros înăuntru în timp ce fața lui se strânge pe a mea. Am crezut că îmi iubesc corpul când
eram mai mică.
Dar acum este obsedat.
Mai adaugă un deget, apoi altul, cu răsuflarea tremurândă la intrare în timp ce mă pompează încet.
Ne-am uitat unul la altul peste umeri în lumina slabă.
Nu este nimeni aici în afară de noi, acest sentiment de intimitate este atât de crud și real.
Îmi ridică piciorul și alunecă adânc. Corpul meu se ondulează în jurul ei și ea scoate un geamăt profund,
gutural.
La naiba ... nu a fost niciodată un sunet mai fierbinte.
El mă ține tandru de stomac în timp ce mă pompează încet, iar eu îl țin pe față în timp ce ne sărutăm.
Sentimentul dintre noi este atât de puternic.
„Te iubesc”, șoptește el.
Zâmbesc împotriva lui. "Știu iubito. Știu."
Sebastian
Îl țin de mână pe April, simțind transpirația curgându-mi pe spate.
Ea țipă.
Nu suport asta.
Nu o văd trecând prin această durere.
Inima mea bate de frică.
„Încă o împingere, April”, spune doctorul.

Ea scutură din cap, încremenită. — Nu pot. A fost o treabă lungă și e epuizată.
„Vino iubito”, șoptesc eu. — Po฀ i s-o faci. îi sărut tâmpla. „Hai. Nu mult. Unu
mai mult." o sărut din nou. "Ultimul."
Fața lui se strânge și îmi strânge mâna atât de tare încât jur că degetele îmi simt de parcă s-ar rupe.
Ea țipă și copilul alunecă în mâinile doctorului.
Gâfâim când îi țin capul de al meu.
„Este un băiat”, anunță medicul.
Copil.
Ochii mei îi întâlnesc pe cei ai lui April și ea râde. „Un băiat”, șoptește el, cu ochii sălbatici.
O imbratisez strans.
Ei verifică copilul și îl pun pe pieptul lui April, piele pe piele.
El plânge.
Mă aplec și mă uit la fața lui mică, toată încrețită și roșie. Îi ating capul care este acoperit
brunet Are culoarea mea.
Oh.
Emoția mă copleșește și vederea mi se încețoșează de lacrimi.
„Sebastian”, șoptește April. Mă uit la ea și ea zâmbește blând. „Salutează-l pe fiul tău. Ia-o de aici ".
Mă uit la ea.
„Îmbrățișează-l”, șoptește el.
Mă încrunți și o ridic. Asistenta îmi întinde o pătură, îl învelesc și îl țin în brațe. Sunt atât de mândru,
că lacrimile îmi curg pe față.
Doamne, aceasta este iubirea.
"Care e numele ei?" intreaba doctorul.
Neputând să văd, îmi șterg ochii cu partea din spate a antebrațului. „Arlo”, șoptesc eu în
timp ce mă uit în jos la pachetul mic.
April zâmbește mândră. „Arlo Sebastian Garcia”.

Mă aplec și o sărut pe frumoasa mea soție. Ea mi-a dat deja atât de multe, dar asta ...
Magic.
Noua noastră viață începe astăzi.
Aprilie
Șase ani mai târziu,
stau întins pe șezlong și îl privesc pe Sebastian jucându-se la malul apei cu copiii lui.
Soarele tocmai a apus. Este cald și briza mării este reconfortantă.
Avem trei copii: Arlo, Santiago și Javier. Am crezut că asta este și că familia noastră este
completă, dar soarta a avut alte idei. Acum sunt însărcinată cu o fată.
Sebastian este atât de încântat să aibă o fiică. Fata asta este deja lumina ochiului tatălui ei și
încă nu s-a născut.
Suntem în Maldive în vacanță cu cei mai buni prieteni ai noștri.
Bree, Charlotte și Willow sunt pe șezlonguri lângă mine. Ei beau cocktailuri, în timp ce eu
beau limonadă.
Se pare că de când ne-am cunoscut, una dintre noi a fost mereu însărcinată.
Copiii, Sebastian, Julian și Spence, se joacă în mare cu copiii. Avem o mare controversă între noi,
odată cu venirea fetei noastre, care va împlini treisprezece ani. Copiii se aliniază, iar copiii, pe
rând, îi aruncă în aer. Râsetele pot fi auzite răsunând peste tot în jurul nostru.
Viața este foarte diferită acasă. Sebastian este în continuare prim-ministru, se pare că
este prea bun la meseria lui și sunt bucuroși să-l păstreze. Avem o babysitter câteva zile
pe săptămână care să ne ajute și am înființat o nouă firmă de avocatură în parteneriat cu
Jeremy.
Și obțineți asta: Jeremy este student la drept în anul trei. Sunt atât de mândru de el. Se dovedește
că succesul este cea mai bună răzbunare. El este încă singur, dar fetele și cu mine facem
matchmaking ca un profesionist pentru el. Vine cel mare al tău
poveste de dragoste; Stiu ca este.
M-am întâlnit cu Duke zilele trecute, el este căsătorit fericit cu cea mai frumoasă fată, au trei
fete și locuiesc în Kensington. Tocmai s-a retras din fotbal și și-a început propria afacere, părea
atât de fericit și mi-a făcut inima să cânte.
Sebastian iese din apă și își înfășoară un prosop în jurul taliei. Îl privesc cum merge pe
plajă spre noi.
El este încă cel mai atrăgător om care a pășit pe Pământ.
El vine și se așează pe șezlongul meu, luându-mi mâna în a lui. — Ești bine, iubito?
Zambesc. "Uh-huh."
Chelnerul sosește cu o tavă mare de cocktailuri. "Poftim." Le pune pe masă. — Va fi numerar sau
credit?
Ochii lui Sebastian îi întâlnesc pe ai mei și eu zâmbesc. Nu s-a schimbat nimic la noi. Jucăm
regulat Escape Girl în camera ei obraznică.
Este încă jocul nostru preferat.
„Numerar”, răspunde Sebastian. Ochii lui sclipesc cu ceva, îmi strânge mâna în a lui.
„Întotdeauna eficient”.
Citiți mai departe pentru a arunca o privire
Brielle & Povestea lui Julian: Domnul Masters
Extras din domnul Masters
cuvânt înainte
Julian Masters
PROFESORI ALINA
1984 - 2013
Soție și mamă iubită.
În mâinile lui Dumnezeu avem încredere.
Durere. Grim Reaper al vieții.
Hoț de bucurie, speranță și scop.
Unele zile sunt suportabile. În alte zile abia pot să respir și să mă înec într-o lume a regretului în
care un motiv bun nu are sens.
Nu știu niciodată când vor veni acele zile, tocmai când mă trezesc, pieptul mi se contractă și trebuie să
fug. Trebuie să fiu oriunde, decât aici, să mă ocup de această viață.
Viața mea.
Viața noastră .
Până ai plecat .
Sunetul unei mașini de tuns iarba îndepărtată mă readuce în prezent și mă uit la îngrijitorul
cimitirului. Se concentrează în timp ce se mișcă între pietre funerare, având grijă să nu taie sau să nu
strice una în timp ce trece. Se întunecă și se formează ceața în timpul nopții.
Vin aici des să mă gândesc, să gust și să simt.
Nu pot vorbi cu nimeni. Nu pot să-mi exprim adevăratele sentimente.
Vreau să știu de ce.
De ce ne-ai făcut asta?

Îmi strâng maxilarul în timp ce mă uit la piatra funerară a regretatei mele soții.
Am fi putut avea totul... dar nu am avut.
Mă aplec, îi scot praful numele și rearanjez crinii roz pe care tocmai i-am pus în vază. Îi ating fața
în mica fotografie ovală. Ea se uită înapoi la mine, lipsită de emoție.
Făcând un pas înapoi, îmi arunc mâinile în buzunarele hainei mele negre.
Aș putea să stau aici și să mă uit la această piatră funerară toată ziua, uneori o fac, dar mă întorc și
merg la mașină fără să mă uit înapoi.
Porsche -ul meu .
Sigur, am bani și doi copii care mă iubesc. Sunt în vârful domeniului meu profesional, lucrând ca
judecător. Am toate instrumentele pentru a fi fericit, dar nu sunt.
abia supraviețuiesc; ținându-se de un fir
Jucând fațada lumii.
Murind înăuntru.
O jumătate de oră mai târziu, ajung la casa lui Madison, terapeutul meu.
Mereu plec de aici relaxat.
Nu trebuie să vorbesc, nu trebuie să gândesc, nu trebuie să simt.
Trec prin ușile din față cu pilot automat.
Bună ziua, domnule Smith. Hayley, recepționera, zâmbește. — Camera dumneavoastră vă

așteaptă, domnule.
"Mulțumesc." Mă încruntă, simțind că am nevoie de ceva mai mult astăzi. Ceva care să înlăture
această nervozitate.
O distragere a atenției.
— Voi avea pe cineva în plus astăzi, Hayley.
— Desigur, domnule. Cui i-ar plăcea asta?
Mă încrunți și îmi iau o clipă ca să înțeleg bine. — Mmm. Hannah.
— Deci, Hannah și Belinda?

"Da."
"Nici o problemă domnule. Pune-te confortabil și vor fi gata."
Iau liftul până la penthouse-ul exclusivist. Ajuns acolo, îmi amestec un whisky și mă uit pe geamul
din sticlă afumată care dă spre Londra.
Aud ușa clic în spatele meu și mă întorc spre sunet.
Hannah și Belinda stau în fața mea zâmbind.
Belinda are părul lung și blond, în timp ce Hannah este brunetă. Nu se poate nega că sunt tineri și
frumoși.
„Bună ziua, domnule Smith”, spun ei la unison
Îmi beau whisky-ul în timp ce ochii îmi iau.
— Unde a฀ i dori să fim, domnule?
Îmi desfac centura de siguranță. — În genunchi.
Capitolul 1
Brielle
Vama este ridicol de lentă și un bărbat a fost reținut cel mult

înainte. Totul pare foarte suspect din poziția mea de la capătul firului. — Ce crezi că a făcut? șoptesc
în timp ce-mi întins gâtul pentru a arunca o privire la zarva din față.
„Nu știu, ceva stupid, probabil”, răspunde Emerson. Ne târăm înapoi la birou în timp ce linia se
mișcă puțin mai repede.
Tocmai am ajuns la Londra pentru a începe vacanța de lucru de un an. O să lucrez pentru un
judecător ca babysitter, în timp ce Emerson, cel mai bun prieten al meu, lucrează pentru un
licitator de artă. Sunt îngrozită, dar entuziasmată.
„Mi-aș fi dorit să fi venit cu o săptămână mai devreme, ca să putem petrece ceva timp împreună”,
spune Emerson.
„Da, știu, dar avea nevoie să înceapă săptămâna asta pentru că pleacă săptămâna viitoare. Trebuie
să învăț rutina copiilor.”
„Cine își lasă copiii singuri timp de trei zile cu un complet străin?” Em se încruntă dezgustat.
dau din umeri. — Se pare că noul meu șef.
„Ei bine, măcar pot să vin să stau cu tine săptămâna viitoare. Acesta este un avantaj.”
Poziția mea este rezidențială, deci cazarea mea este sigură. Cu toate acestea, bietul Emerson va
locui cu doi străini. O înnebunește pentru asta.
— Da, dar te strec înăuntru, spun eu. — Nu vreau să pară că petrecem sau altceva.
Mă uit prin aeroport. Este aglomerat, plin de forță și deja mă simt atât de viu.
Emerson și cu mine suntem mai mult decât tineri călători.
Emerson încearcă să-și găsească scopul și eu fug de un trecut distructiv, unul care implică că
sunt îndrăgostit de un idiot adulter.
l-a iubit. Pur și simplu nu m-a iubit. Oricum, nu este suficient.
Dacă ar fi făcut-o, și-ar fi băgat-o în pantaloni, iar eu nu m-aș fi aflat pe aeroportul

Heathrow, simțindu-mă de parcă eram pe cale să vomit.
Mă uit la mine și netezesc ridurile de pe rochie. „Ea mă ia. Arăt bine?"
Emerson mă privește în sus și în jos cu un rânjet larg. — Arăți exact ca o dădacă de douăzeci și
cinci de ani din Australia.
Îmi mușc buza de jos ca să nu zâmbesc prostesc. Acesta a fost un răspuns bun.
— Deci, cum îl cheamă șeful tău? ea intreaba.
Îmi găsesc telefonul în geantă și verific e-mailurile până ajung la cel de la agenția de babysitting.
— Doamnă Julian Masters.
Emerson dă din cap. „Și care este povestea ta din nou? Știu că mi-ai mai spus, dar am uitat”.
„Este judecător la Curtea Supremă, văduvă în urmă cu cinci ani”.
— Ce s-a întâmplat cu so฀ ul?
— Nu știu, dar se pare că e destul de bogată. dau din umeri. „Doi copii, bine purtati”.
"Sună bine."
"Sper. Sper că vă plac."
— Vor să facă. Ne deplasăm în jos pe linie. — Cu siguranță ieșim în weekend, nu-i așa?
"Da." Dau din cap. — Ce ai de gând să faci până atunci?
Emerson ridică din umeri. "Uită-te în jur. Încep să lucrez luni și azi este joi." Se încruntă în timp ce
mă privește. "Ești sigur că poți ieși în weekend?"
„Da”, răspund eu, exasperată. — Ți-am spus de o mie de ori, ieșim sâmbătă seara.
Emerson dă din cap nervos. Cred că poate fi mai nervoasă decât mine, dar cel puțin mă port
curajos. — Ți-ai comandat telefonul? Întreb.
— Nu, nu încă. Am să găsesc un magazin de telefonie mâine ca să te pot suna.
"Bine."
Suntem chemați în fața cozii și în cele din urmă, o jumătate de oră mai târziu, intrăm în sala de
sosiri de pe Aeroportul Internațional Heathrow.
— Ne vezi numele? șoptește Emerson în timp ce amândoi ne uităm în jurul nostru.
"Nu."
„La naiba, nimeni nu e aici să ne ia. Tipic.” Ea începe să intre în panică.
— Relaxează-te, vor fi aici, murmur eu.
„Ce facem dacă nu apare nimeni?”
Ridic din sprâncene când iau în considerare posibilitatea. — Ei bine, nu știu despre tine, dar o să pierd
un rahat.
Emerson se uită peste umărul meu. „Oh, uite, aici este numele tău. Trebuie să fi trimis un șofer”.
Mă întorc să văd un bărbat înalt și lat, într-un costum bleumarin, ținând o pancartă cu numele
Brielle Johnston. Îmi forțesc un zâmbet și fac semn cu blândețe în timp ce simt că anxietatea
îmi crește ca un val în stomac.
Se apropie și îmi zâmbește. — Brielle?
Vocea lui este profundă și autoritară. „Da, ăsta sunt eu”, respir.
Își întinde mâna ca să o strângă pe a mea. „Julian Masters”.
Ce?
Am ochii mari.
Un barbat?
Ridica-ti sprancenele.
„Hm, deci, eu sunt... Eu sunt Brielle”, mă bâlbesc în timp ce îmi întind mâna. „Și acesta este prietenul
meu, Emerson, cu care călătoresc”. Îmi ia mâna în a lui și inima îmi bate repede.
O urmă de zâmbet îi traversează fața înainte de a o acoperi. "Încântat de cuno฀ tin฀ ă." Se întoarce către
Emerson și îi strânge mâna. "Cum o faci?"
Ochii mei se îndreaptă către Emerson, căruia îi place clar rahatul ăsta. Ea zâmbește fericită. "Buna
ziua."
„Am crezut că ești o femeie”, îi șoptesc.
Se încruntă. „Ultima dată când am verificat, era tot bărbat”. Ochii lui îi țin pe ai mei.
De ce am spus asta cu voce tare? Doamne, nu mai vorbi.
Acest lucru este atât de ciudat.
Vreau sa merg acasa. Aceasta este o idee proastă.
„Voi aștepta aici”. Face semn spre colț înainte de a mărșălui în acea direcție. Ochii mei îngroziți îi întâlnesc
pe cei ai lui Emerson, iar ea râde, așa că o lovesc puternic în braț.
„Oh, la naiba, e un nenorocit de om”, șoptesc eu furios.
"Pot observa asta." Ea zâmbește, cu ochii ațintiți asupra lui.
— Mă scuza฀ i, domnule Masters? O numesc.
Elvira. "Da."
Ne-am ofilit amândoi sub privirea lui. „Noi... vom folosi baia”, bâlbesc eu nervoasă.
Cu o scurtă semnătură din cap, face semn spre dreapta. Ne uităm în sus și vedem semnul. O
iau pe Emerson de braț și o trag în baie. "Nu lucrez
cu un bătrân smecher!” strig eu când trecem prin u฀ ă.
"Va fi bine. Cum s-a întâmplat asta?"
Îmi scot telefonul și verific rapid e-mailurile. ฀ tiam eu. „Spune femeie. Știam că spune
femeie.”
„Nu e chiar atât de bătrân”, țipă el din cabina lui. „Prefer să lucrez pentru un bărbat decât pentru
o femeie, să fiu sincer”.
Știi ce, Emerson? Aceasta este o idee de rahat. Cum dracu te-am lăsat să mă convingi în asta? "
Ea zâmbește în timp ce iese din cabină și se spală pe mâini. "Nu contează. Oricum cu greu îl
vei vedea și nu lucrezi în weekend când e acasă." În mod clar încearcă să mă calmeze. „Opriți
bagajele de mână”.
Nu mai continua.
Steam simte că îmi iese din urechi. „O să te omor. O să te omor.
Emerson își mușcă buza pentru a-și înăbuși zâmbetul. Ascultă, stai cu el până găsim altceva. Mâine
îmi voi repara telefonul și putem începe să căutăm alt loc de muncă în altă parte”, mă liniștește el.
— Măcar te-a luat cineva. Nimănui nu-i pasă deloc de mine.”
Îmi pun capul în mâini în timp ce încerc să-mi calmez respirația. „Este o mizerie, Em”, șoptesc
eu. Deodată, toate temerile pe care le aveam în legătură cu călătoriile devin realitate. Mă simt
complet în afara zonei mele de confort.
„Va fi o săptămână ... la fel".
Ochii mei uimiți se ridică pentru a-i întâlni pe ai lui și dau din cap.
"Bine?" Ea zâmbește în timp ce mă îmbrățișează.
"Bine." Mă uit înapoi în oglindă, îmi aranjez părul și îmi îndrept rochia. Sunt complet uluit.
Am ieșit și ne-am luat locul lângă domnul Masters. Are vreo treizeci de ani, îmbrăcat impecabil și
oarecum atrăgător. Părul lui este închis la culoare, cu o nuanță de gri.
"Ai avut un zbor plăcut?" mă întreabă în timp ce mă privește.
„Da, mulțumesc”, împing. Oh, asta suna atât de forțat. — Mulțumim că ne-ați luat, adaug eu
blând.
El dă din cap lin.
Emerson zâmbește la pământ în timp ce încearcă să-și ascundă zâmbetul.
Cățea aia iubește rahatul ăsta.
— Emerson? sună o voce masculină. Cu toții ne întoarcem să vedem un bărbat blond, iar fața lui
Emerson cade. Spune oh! Acum e rândul meu să râd.
Bună, sunt Mark. O sărută pe obraz și apoi se întoarce spre mine. — Trebuie să fii Brielle?
"Da." Zâmbesc și apoi mă întorc către domnul Masters. „Și asta e...” fac o pauză pentru că nu știu cum
să i-o prezint.
„Julian Masters”, termină el pentru mine, adăugând o strângere puternică de mână.
Emerson și cu mine ne-am prefăcut că ne zâmbim unul altuia.
Doamne, ajută-mă.
Emerson se ridică și vorbește cu Mark și domnului Masters, în timp ce eu rămân într-o tăcere
stânjenitoare.
— Mașina e aici. Face un gest spre dreapta.
dau din cap nervos. Doamne, nu mă lăsa cu el.
Acest lucru este terifiant.
— Mă bucur să vă cunosc, Emerson și Mark. El le strânge mâinile.
"La fel. Te rog, ai grijă de prietenul meu", șoptește Emerson în timp ce ochii lui trec la ai mei.
Domnul Masters dă din cap, zâmbește și apoi îmi trage bagajele în spatele lui în timp ce merge
spre mașină. Emerson mă îmbrățișează. „Asta e nasol”, îi șoptesc în părul ei.
"O să fie bine. Probabil că va fi foarte drăguță."
„Nu arată bine”, șoptesc eu.
"Da, sunt de acord. Arată ca o unealtă", adaugă Mark în timp ce îl privește cum dispare în mulțime.
Emerson îi aruncă noului său prieten o privire murdară și eu zâmbesc. Cred că prietenul tău este
mai enervant decât al meu, dar oricum... — Mark, ai grijă de prietenul meu, te rog?
Își bate pieptul ca o gorilă. — Oh, intenționez.
Ochii lui Emerson îi întâlnesc pe ai mei. Ea scutură subtil din cap și îmi mușc buza de jos pentru a-
mi ascunde zâmbetul. Tipul ăsta este un idiot. Amândoi ridicăm privirea pentru a-l vedea pe
domnul Masters privind înapoi nerăbdător. —
Mai bine plec, șoptesc eu.
— Ai detaliile apartamentului meu dacă ai nevoie de mine?
"Probabil că voi apărea peste o oră. Spune-le colegilor tăi de cameră că vin în caz că am nevoie de o
cheie."
Ea râde și îmi dă cu mâna, iar eu merg la domnul Masters. Mă vede venind și apoi începe din
nou să meargă.
Doamne, nici măcar nu mă poate aștepta? Atât de nepoliticos.
Ieșiți din clădire în secțiunea de parcare VIP. Îl urmăresc în tăcere deplină.
Orice idee că aveam de gând să mă împrietenesc cu noul meu șef a fost aruncată pe
fereastră. Cred că deja mă urăște.
Așteaptă până aflu că mi-am mințit pe CV și habar n-am ce fac. Nervii îmi trec în stomac la acest gând.
Ne apropiem de un SUV mare, elegant, negru, iar el îl deschide pentru a-mi pune valiza în
portbagaj. El deschide ușa din spate ca să intru. "Mulțumesc". Zâmbesc stânjenit în timp ce
alunec pe scaun. Vrea să stau în spate când scaunul din față este gol.
Omul acesta este ciudat.
Alunecă pe scaunul din față și în cele din urmă se îmbină în trafic. Tot ce pot face este să-mi iau
geanta în poală.
Ar trebui să spun ceva? Încerci să inițiezi o conversație?
Ce voi spune
— Locuie฀ ti departe de aici? Întreb.
„Douăzeci de minute”, răspunde el, cu tonul trosnind.
Oh... asta e? Bine, taci acum. Nu vrea o conversație. Timp de zece minute lungi am stat în tăcere.
„Puteți conduce această mașină când aveți copii sau avem un minivan mic. Alegerea este a ta.”
"Ah bine." Mă opresc o clipă. — Aceasta este mașina ta?
"Nu." Virați pe o stradă și intrați pe o alee mărginită cu porți masive de gresie. „Conduc un Porsche”,
răspunde el degajat. "Oh."
Aleea merge mai departe și mai departe. Mă uit în jurul meu la terenurile perfect îngrijite și
la dealurile verzi. Cu fiecare metru pe care îl trecem, simt că inima îmi bate puțin mai repede.
De parcă nu ar fi destul de rău că nu pot face toată chestia cu babysitting.

... Chiar nu pot să-l fac bogat. Habar n-am ce să fac cu o companie politicoasă. Nici nu știu
ce furculiță să folosesc la cină. M-am băgat într-o dezordine aici.
Casa se concentrează și sângele îmi curge de pe față.
Nu este o casă, nici măcar aproape. Este un conac, gresie și alb cu un fel de castel, cu șase garaje în
stânga.
Oprește spre aleea circulară mare și se oprește sub copertă.
„Casa ta este frumoasă”, îi șoptesc.
El dă din cap, în timp ce ochii îi rămân ațintiți în față. "Suntem norocoși."
Coboară din mașină și îmi deschide ușa. Ies afară în timp ce îmi strâng geanta cu puterea degetelor
albe. Ochii mei se ridică spre clădirea luxoasă din fața mea.
Aceasta este o sumă uriașă de bani.

Îmi ia valiza și o duce pe partea laterală a clădirii. „Intrarea ta este pe o parte”, spune el. Îl
urmez pe o potecă până ajungem la o poartă, pe care o deschide și mă lasă să trec. Există un
hol și o cameră de zi în fața mea.
„Bucătăria este așa”. Arătă spre bucătărie. — Și camera ta este în colțul din stânga din spate.
Dau din cap și trec pe lângă el, spre apartament.
Se oprește la ușă, dar nu intră. „Baia este în dreapta”, continuă el.
De ce nu vii aici? „Bine, mulțumesc”, răspund.
„Comandă orice fel de mâncare dorești pe comanda de cumpărături de familie și...” Ea face o
pauză, ca și cum și-ar fi adunat gândurile. „Dacă mai ai nevoie de ceva, te rog mai întâi să
vorbești cu mine”.
Îmi încreț fruntea. "Primul?"
El ridică din umeri. „Nu vreau să mi se spună despre o problemă pentru prima dată când citesc
o scrisoare de demisie”.
"Oh." S-a întâmplat asta înainte? — Desigur, murmur eu.
„Dacă vrei să vii să-i cunoști pe copii...” El arată pe hol.
"Da, te rog." Doamne, iată-ne. Îl urmăresc pe un hol cu pereți de sticlă care duce la casa principală,
care este la vreo cincisprezece metri distanță. Între cele două clădiri se află o grădină, creând un
atrium, iar eu zâmbesc în timp ce ridic privirea mirată. Există o fereastră mare în casa principală
care duce în bucătărie. Văd dincolo de asta în sufragerie de pe hol, unde o fată și un băiețel se uită
împreună la televizor. Continuăm până la capătul coridorului de sticlă unde există o scară în șase
trepte care duce la casa principală.
Expiră și îl urmăresc pe domnul Masters în sus pe scări.
„Copii, veniți să vă cunoașteți noua dădacă”.
Băiatul sare în sus și aleargă spre mine, vădit entuziasmat, în timp ce fata doar ridică privirea și
își dă ochii peste cap. Zâmbesc în sinea mea, amintindu-mi cum e să fii un adolescent tipic.
Bună, sunt Sam. Băiatul zâmbește în timp ce își înfășoară brațele în jurul picioarelor mele.
Are părul închis la culoare, poartă ochelari și este foarte drăguț.
"Bună Samuel". Zambesc.
„Acesta este Willow”, îl prezintă el.
îi zâmbesc adolescentului. "Buna ziua." Își încrucișează brațele peste piept

sfidătoare. "Bună", se plânge el.
Domnul Masters își ține privirea pentru o clipă, spunând atât de multe dintr-o singură privire.
În sfârșit, Willow își întinde mâna pentru ca eu să o strâng. — Eu sunt Willow.
Zâmbesc în timp ce ochii mei se fixează pe domnul Masters. O poți ține sub control doar cu o
simplă privire.
Samuel aleargă înapoi în sufragerie, apucă ceva și apoi se întoarce direct înapoi.
Văd un fulger.
Faceți clic pe clic.
Ce naiba?
Are o cameră mică Polaroid instant. El îmi urmărește chipul apărând pe hârtie în fața lui înainte
de a se uita înapoi la mine. "Esti draguta." El zambeste. — O să pun asta în frigider. O lipește cu
grijă de frigider cu un magnet.
Domnul Masters pare să fie nervos din anumite motive. „Ora de culcare pentru voi doi”, le
instruiește și amândoi gemu. Își îndreaptă atenția spre mine. „Bucătăria ta este plină de produse
alimentare și sunt sigur că ești obosit”.
Mimez un zâmbet. Oh, sunt concediat. "Da, desigur." Mă voi întoarce la apartamentul meu și
apoi mă voi întoarce la el. — La ce oră încep mâine?
Ochii lui îi țin pe ai mei. — Când auzi că Samuel se trezește.
"Da, desigur." Ochii mei îi caută pe ai lui în timp ce aștept să spună altceva, dar nu vine. "Ei bine,
noapte buna." Zâmbesc stânjenit.
"Noapte bună."
La revedere Brielle. Samuel zâmbește și Willow mă ignoră, plecând și urcând scările.
Mă întorc în apartamentul meu și închid ușa în urma mea. Apoi mă las pe pat și mă uit la tavan.
Ce am facut?
E miezul nopții și mi-e sete, dar am căutat peste tot și încă nu găsesc un pahar. Nicio alegere; Va
trebui să mă strec în casa principală ca să găsesc una. Port cămașa mea de noapte albă, mătăsoasă,
dar sunt sigur că sunt toți în pat.
Ieșind pe furiș pe holul întunecat, văd interiorul casei luminat.
Deodată îl văd pe domnul Masters stând pe canapea citind o carte. Are un pahar
de vin roșu în mână. Stau în întuneric, incapabil să-mi smulg ochii. Există ceva la el
care mă fascinează, dar nu prea știu ce este.
Se ridică brusc și mă împing de perete.
Mă vezi aici în întuneric?
La dracu.
Ochii mei îl urmăresc în timp ce intră în bucătărie. Singurul lucru pe care îl

poartă este boxerul lui bleumarin. Părul ei întunecat are valuri lejere, dezordonate
deasupra. Pieptul lui este larg, corpul lui este ...
Inima începe să-mi bată mai repede. Ce fac? Nu ar trebui să stau aici, în întuneric, uitându-mă la el
ca un târâc, dar din anumite motive nu pot să-mi întorc privirea.
Se duce să stea lângă blatul din bucătărie cu spatele la mine în timp ce își mai toarnă un pahar
de roșu. Îl aduce încet la buze și ochii mei cutreieră corpul lui.
Mă împing mai tare de perete.
Se duce la frigider și îmi face fotografia.
Ce?
Își sprijină fundul pe tejghea în timp ce îl studiază.
Ce faci?
Simt că nu pot să respir.
Își pune încet mâna în fața boxerului și apoi pare să se mângâie de câteva ori.
Am ochii mari.
ce naiba
Își pune paharul de vin pe blat și stinge lumina principală, lăsând doar o lampă să lumineze camera.
Cu fotografia mea în mână, el dispare pe hol.
Ce naiba a fost aia?
Cred că domnul Masters tocmai s-a dus în camera lui să se smuci la poza mea.
Oh.
Pe mine.
Doamne .
Cioc cioc.
Am ochii închiși, dar mă încrunți și încerc să ignor zgomotul.
O aud din nou. Atinge, atinge.
Ce-i asta? Mă întorc spre u฀ ă ฀ i văd că începe încet să se deschidă.
Am ochii mari și mă ridic repede.
Domnul Masters apare la vedere. „Îmi pare atât de rău că vă deranjez, domnișoară
Brielle”, șoptește el. Miroase de parcă tocmai a făcut duș și poartă un costum impecabil. — Îl
caut pe Samuel. Privirea lui se îndreaptă spre sânii mei atârnați în cămașa mea de noapte și apoi
înapoi la fața mea, ca și cum ar fi îngrozit de ceea ce tocmai a făcut.
"Unde este?" Îmi încreț fruntea. — A dispărut?
„Iată,” șoptește el în timp ce face semn spre șezlong.
Mă uit și îl văd pe Samuel îmbrățișându-se cu ursulețul său de pluș în lumina slabă a camerei. Îmi
rămâne gura deschisă. — O, nu, ce se întâmplă? ฀ optesc eu. A avut nevoie de mine și am dormit tot timpul?
„Nimic”, murmură domnul Masters în timp ce îl ridică pe Samuel și își sprijină capul fiului său pe
umărul lui puternic. "Este somnambulă. Îmi pare rău că-l deranjez. Am deja asta." Ea părăsește
camera cu fiul ei adormit în brațe. Usa se inchide usor in urma lor.
Mă întind pe spate și mă uit la tavan în tăcere. Sărmanul băiat. A venit aici să mă vadă și nici
nu m-am trezit. Probabil sforăia, pentru numele lui Dumnezeu.
Dacă s-ar fi speriat? Oh, mă simt ca un rahat acum.
Expiră adânc, mă ridic să mă așez pe marginea patului și îmi pun capul în mâini.
Trebuie să-mi îmbunătățesc jocul. Dacă eu sunt responsabil să am grijă de acest copil, nu-i pot
permite să rătăcească noaptea singur.
Este atât de singur încât a căutat compania mea, un complet străin?
O tristețe inexplicabilă mă cuprinde și dintr-o dată simt că greutatea lumii este pe umerii mei.
Mă uit o clipă în jurul camerei mele ca
Cred.
În cele din urmă, mă ridic și merg la baie, apoi merg la fereastră pentru a deschide draperiile
grele. Începe să se lumineze și o ceață albă atârnă deasupra pajiștilor.
Ceva îmi atrage atenția și mă uit în jos și îl văd pe domnul Masters mergând spre garaj.
Purtând un costum închis la culoare și purtând o servietă, el dispare, iar câteva clipe mai târziu mă
uit cum Porsche-ul său iese și dispare pe alee. Mă uit cum ușa garajului se închide încet în urma lui.
S-a dus la muncă pentru ziua respectivă.
Ce naiba?
Tocmai și-au găsit fiul adormit pe șezlongul meu și el îl lasă înapoi în propriul lui pat și pleacă
pentru o zi. Ce face asta? Ei bine, la naiba cu asta, mă duc să văd ce mai face. Probabil că e sus
plângând, foarte speriat. Bărbați proști. De ce nu au un centimetru de empatie pentru nimeni,
în afară de ei înșiși?
Are opt ani, pentru numele lui Dumnezeu!
Urc la casa principală. Lampa este încă aprinsă în sufragerie și simt mirosul de ouă pe care domnul
Masters le-a făcut la micul dejun. Mă uit în jur și apoi urc scara mare.
Sincer, în ce naiba m-am băgat aici? Sunt în casa unui idiot prost bogat, îngrijorat de fiul lui, căruia
clar nu-i pasă.
Alerg pe scări, luându-le câte doi. Ajung în vârf și schimbarea decorului mă face brusc nervos. E
luxos aici sus. Holul este larg, iar covorul crem se simte luxuriant sub picioarele mele. O oglindă
uriașă atârnă pe peretele din hol. Mă văd și mă înfior.
Doamne, nu e de mirare că se uita la sânii mei. Atârnă peste tot și părul meu este sălbatic. Îmi
aranjez cămașa de noapte peste sâni și continui pe hol. Trec pe lângă un living care pare a fi pentru
copii, cu șezlonguri mari confortabile în interior. Trec pe lângă un dormitor și apoi ajung la o ușă
care este încuiată. O deschid cu grijă și îmi permit să privesc înăuntru. Willow doarme profund, deși
încă se încruntă. Zâmbesc și închid încet ușa pentru a continua pe hol. În cele din urmă, ajung la o
u฀ ă întredeschisă. Mă uit în jur și îl văd pe Samuel adormit, bine înfășurat și strâns. Intru in camera
lui si ma asez langa pat. Poartă pijamale de dinozaur albastru și verde strălucitor, iar ochelarii lui
sunt pe noptieră, lângă lampă. Mă trezesc zâmbind în timp ce mă uit la el. Neputând să mă abțin,
îmi întind mâna și îi dau părul întunecat de pe frunte. Dormitorul ei este curat și ordonat, plin de
mobilier scump. Se pare că îți imaginezi dormitorul unui copil într-un film de familie perfect. Totul
în această casă este cel mai bun dintre cei mai buni. Câți bani face dl.
Studii de masterat? Există o bibliotecă, un birou, un fotoliu în colț și o cutie de jucării. Fereastra are
o bancă sub ea și sunt niște cărți stivuite pe pernă, de parcă Samuel citește mult acolo. Mă uit la
canapeaua din colț și îi văd hainele de școală pregătite pentru el. Totul este acolo, bine împăturit,
până la pantofii și șosetele strălucitoare și lustruite. Și ghiozdanul lui este împachetat. Se pare că îți
imaginezi dormitorul unui copil într-un film de familie perfect. Totul în această casă este cel mai bun
dintre cei mai buni. Câți bani face dl.
o bancă sub ea și sunt niște cărți stivuite pe pernă, de parcă Samuel citește mult acolo. Mă uit la
canapeaua din colț și îi văd hainele de școală pregătite pentru el. Totul este acolo, bine împăturit,
până la pantofii și șosetele strălucitoare și lustruite. Și ghiozdanul lui este împachetat. Se pare că îți
imaginezi dormitorul unui copil într-un film de familie perfect. Totul în această casă este cel mai bun
dintre cei mai buni. Câți bani face dl.
o bancă sub ea și sunt niște cărți stivuite pe ea.
perna, de parcă Samuel citea mult acolo. Mă uit la canapeaua din colț și îi văd hainele de școală
pregătite pentru el. Totul este acolo, bine împăturit, până la pantofii și șosetele strălucitoare și
lustruite. Și ghiozdanul lui este împachetat. și o cutie de jucării. Fereastra are o bancă sub ea și sunt
niște cărți stivuite pe pernă, de parcă Samuel citește mult acolo. Mă uit la canapeaua din colț și îi văd
hainele de școală pregătite pentru el. Totul este acolo, bine împăturit, până la pantofii și șosetele
strălucitoare și lustruite. Și ghiozdanul lui este împachetat. și o cutie de jucării. Fereastra are o bancă
sub ea și sunt niște cărți stivuite pe pernă, de parcă Samuel citește mult acolo. Mă uit la canapeaua
din colț și îi văd hainele de școală pregătite pentru el. Totul este acolo, bine împăturit, până la pantofii
și șosetele strălucitoare și lustruite. Și ghiozdanul lui este împachetat.
Mă ridic și mă apropii să mă uit la lucrurile lui. Domnul Masters trebuie să facă asta înainte de a
merge la culcare. Cum trebuie să fie să crești singur copiii?
Mintea mea se duce la soția lui și la cât de mult îi lipsește. Samuel este atât de tânăr. Cu o
ultimă privire către Samuel, ies pe furiș din cameră și mă îndrept pe hol, până când ceva îmi atrage
atenția.
Există o lumină aprinsă în baia privată a dormitorului principal.
Acesta trebuie să fie dormitorul domnului maestru.
Mă uit în stânga și apoi în dreapta; nimeni nu este treaz. Mă întreb cum va fi camera ei și nu pot să
nu mă duc în vârful picioarelor să o inspectez.
Wow.
Patul este clar king-size, iar camera este grandioasă, decorată în diferite nuanțe de cafea, completată
de mobilier de epocă închis la culoare. Pe podea sub pat este un covor uriaș, scump, brodat cu auriu
și magenta. Lumina dulapului este aprinsă. Mă uit înăuntru și văd cămăși de afaceri aliniate, ordonat
la rând. De fapt, foarte bine.
Va trebui să mă asigur că îmi țin camera ordonată sau el va crede că sunt un porc.
Zâmbesc pentru că sunt unul după nivelul lor de viață.

Mă întorc să văd că patul ei este deja făcut, iar ochii mei zăbovesc pe cuvertura de catifea și pe
pernele luxuriante de acolo. Chiar s-a atins acolo aseară în timp ce se gândea la mine, sau sunt
complet delirante? Mă uit în jur după poza mea, dar nu o văd. Probabil că l-a dus jos.
O emoție neașteptată mă străbate. Îmi pot întoarce favoarea în seara asta de unul singur
pat.
Intru in baie. Totul este negru, gri și foarte modern. Încă o dată, observ că totul este foarte îngrijit.
Există o oglindă mare și văd că în spatele ei este un dulap subțire. Împing oglinda și ușa se deschide.
Ochii mei rătăcesc peste rafturi. Puteți spune multe despre oameni prin dulapul de baie.
Deodorant. Cutite. Pudra de talc.
prezervative
Mă întreb cu cât timp în urmă a murit soția ta. Ai o noua iubita?
Nu m-ar mira. E cam sexy, de modă veche. Văd o sticlă de loțiune după ras și o ridic,
îndepărtând capacul înainte de a o duce la nas.
Raiul într-o sticlă.
Inspir din nou adânc, iar chipul domnului maestru apare brusc în oglinda din spatele meu.
— Ce naiba crezi că faci? mârâie el.
Epilog
Multumesc mult pentru lectura.
Îmi faci visele să devină realitate.
Pentru a avea acces la scene bonus din cărțile pe care le iubiți și la oferte speciale, accesați linkul
de mai jos și înscrieți-vă pentru buletinul meu informativ.
T. L. Swan Autor
Tot de T.L. Swan

Stanton Adoră
stanton stăruitor
stanton complet
Stanton Bliss
Set cutie din seria Stanton

dr Stanton
Dr. Stanton Epilogul
dependent de sală
fata marx
Lord Masters
domnule Spencer
Calea noastră
Italianul
Joacă împreună
Găsește-mă Alastar
Scara
inaugurarea
Casanova - Disponibil pe 26 august 2021

Wa0021.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Wa0021.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Dragostea ta este drogul meu, motivația și vocația mea.

Fara tine nu am nimic.

Tot ce fac este pentru tine.

Calitatea de a fi recunoscător; gata de a arăta

apreciere și întoarcere bunătate .

Aș dori să dedic această carte alfabetului.

Pentru că acele douăzeci și șase de scrisori mi-au schimbat viața.

În acele douăzeci și șase de scrisori,

Data viitoare când spui alfabetul

amintiți-vă puterea sa.

fac în fiecare zi.

Traficul trece cu viteză asurzitoare.

Oamenii, ca furnicile, se instalează în timp ce aleargă pe trotuarul aglomerat.

Am întârziat, ca de obicei, după ce am studiat până la primele ore ale dimineții.

Inima mi se contractă când toată lumea se preface că nu o vede, de parcă nu ar

Nu înțeleg; Eu chiar nu.

Cu coada ochiului, văd un bărbat oprindu-se în fața lui.

Se ridică și se uită la bărbat.

Ai de gând să suni la poliție? Sau mai rau…

Îngenunchează în fața vagabondului și inima mea se contractă.

Este inofensiv. Lasa-l in pace.

Am o viziune în care îl dau cu piciorul pe bărbatul frumos în mingi în apărarea cerșetorului.

idiot prost bogat.

Îi pune o întrebare vagabondului, iar cerșetorul îi zâmbește de parcă Dumnezeu însuși

Inima mi se umfla. A așteptat până când a dispărut de vagabond să se spele pe mâini.

Monica ridică privirea de la locul ei de la registru. — Auzi.

Cafeneaua este plină cu toate locurile ocupate. La naiba, speram la o dimineață

„Credeam că lucrezi în seara asta”, mă încrunc.

„M-au sunat”. Oftă. " Așa că nu am chef de prostia asta astăzi.”

Am lovit-o pe Monica cu șoldul și ea se împiedică în lateral.

— Ei bine, murmură el, mor de Bourbon-itis.

„Bourbonul este rău. Rahatul ăla te va ucide, șoptesc eu.

Următoarea persoană din rând face un pas înainte.

"Bună. Pot să te ajut cu ceva?"

— Ai lapte de capră? întreabă femeia cu aspect modern.

— Hmm. Mă uit în spatele meu să o întreb pe Monica, dar ea a dispărut. Nu auzisem

„Vreau un latte cu turmeric și lapte de capră, mulțumesc”, spune clientul.

Lance î฀ i încre฀ e฀ te fa฀ a. — Cine naiba ar vrea să bea rahatul acela?

— Tipul ăsta nebun de acolo.

— Deci ăsta e un nu?

"Esti bine?" Sun, uitându-mă cum fuge spre u฀ ă.

— Ce-i cu ea? întreabă Lance.

Lance face o față. "Neplăcut."

Mă întorc în fața magazinului să văd că acum am o coadă uriașă în așteptare.

"De ce nu?" întreabă clientul.

"Asta nu este suficient de bun. Vreau să-l văd pe manager."

"Acum!" cere ea.

Se uită la mine și își încrucișează brațele, apoi se dă la o parte și așteaptă.

"Pot sa ajut?" îl întreb pe următorul bărbat.

"Buna ziua." El zambeste. Oh Doamne…. nu tu — Eu sunt Michael.

"Da." mă înfior. "Îmi amintesc. Bună Michael. Ce pot să-ți aduc?"

— Voi lua cele obi฀ nuite. El face cu ochiul.

„Vreau lapte de capră”, o aud pe femeie cerând.

— Vreau să-l pui imediat în meniu.

— Ai prefera să mulgi o vacă?

Doamne ... Îmi atârn capul ca să-mi ascund zâmbetul.

— Tocmai mi-ai spus vaca? femeia gâfâie.

Rahat, bâzâit, cățea. Ajunge cu drama. Doar du-te acum.

"Pot sa ajut?" Îl întreb pe următorul client și mă uit la coadă.

Ochi mari căprui se uită înapoi la mine și mă dau înapoi surprins.

"Buna ziua." Vocea lui este profundă și răgușită.