Statututile social, moral si psihologic al lui Harap-Alb si al Spanului

Harap-Alb, fecior de crai, este un Făt-Frumos din basmele populare, destoinic şi curajos,
dar rămâne în zona umanului, fiind prietenos, cuminte şi ascultător. El este un personaj pozitiv şi
întruchipează înaltele principii morale, precum adevărul, dreptatea, cinstea, prietenia, curajul,
vitejia, trăsături ce reies indirect din întâmplări, fapte, din propriile vorbe şi gânduri şi direct din
ceea ce alte personaje spun despre el.
Semnificaţia numelui reiese din scena în care spânul îl păcăleşte pe fiul craiului să intre
în fântână: "Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se bagă în
fântână, fără să-1 trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla". Naiv, lipsit de experienţă şi
excesiv de credul, fiul craiului îşi schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de
slugă a Spânului, numele lui poate fi un oximoron, Harap-Alb putând însemna "negru alb",
deoarece harap înseamnă negru, rob. Mezinul craiului devine sluga spânului, îşi asumă şi numele
de Harap-Alb, dovedind în acelaşi timp loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său, întrucât jurase
pe paloş, îşi respectă cuvântul dat, rod al unei solide educaţii căpătate în copilărie, de a fi integru
şi demn, capabil să-şi asume vinovăţia, cu toate urmările ce decurg din faptul că nu urmase sfatul
tatălui.
Faptele eroului rămân şi ele în limita umanului, probele care depăşesc sfera realului fiind
trecute cu ajutorul celorlalte personaje, înzestrate cu puteri supranaturale. Codrul în care se
rătăceşte simbolizează lumea necunoscută flăcăului, care greşeşte pentru prima oară, neţinând
cont de sfatul tatălui său, de a se feri de omul span.
Spanul, personaj antagonist, intruchipeaza forta raului în basm, un fel de Zmeul-Zmeilor
care seamănă în lume teroare, rautate si violentă. El este personajul negativ specific basmului si
intruchipează nedreptatea, minciuna - trasaturi condamnate in orice basm popular sau cult. Omul
span (barbat caruia nu ii creste barba sau mustatile”) este, in credinta populara, „om insemnat”,
la care rautatea, egoismul si viclenia sunt insusiri evidentiate de infatisarea acestuia. De altfel,
naratorul il portretizeaza in mod direct ca pe un om rau, prin proverbul popular „vita de boz tot
ragoz” si viclean peste masura: „cu viclenia sa obicinuita”.
Trasaturile sale morale reies in mod indirect din propriile fapte si din relatiile cu celelalte
personaje. Spanul nu se da in laturi sa pacaleasca un „boboc” (nepriceput, lipsit de experienta)
cum era mezinul craiului, isi schimba infatisarea de trei ori, dovedind, asadar, tenacitate in
sarlatania pusa la cale. El atrage adolescentul in capcana din fantana prin minciuni si tentatii ce
dovedesc o buna cunoastere de oameni si un adevarat talent in prefacatorie. Mieros si lingusitor
la început, devine grosolan si amenintator dupa ce il inchide pe fiul craiului in fantana: „Alelei,
fecior de om viclean ce te gasesti! Tocmai de ceea ce te-ai pazit n-ai scapat. [...] Acum sa-mi
spui tu cine esti, de unde vii, si incotro te duci, ca de nu, acolo iti putrezesc ciolanele!”.