Relatia dintre incipit si final intr-un basm cult studiat.

Ion Creanga, unul dintre scriitorii care s-au impus in literatura romana prin originalitatea stilului, a lasat posteritatii o opera variata, aducand in literatura culta, farmecul si spontaneitatea literaturii populare. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult ce apare in anul 1877, in revista Convorbiri literare. Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand supranaturalul si supusa unor actiuni conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Titlul, aparent simplu, precizeaza caracterul fabulos al textului, precum si caracterul sau initiatic: Harap-Alb este numele sub care protagonistul trece prin toate incercarile care ii aduc desavarsirea umana. Tema basmului este drumul initierii unui tanar, de la stadiul de novice, la acela de om maturizat, ce sta la baza tiumfului binelui asupra raului. Conflictul, dezvoltat pe schema traditionala, este mai complicat decat in cazul modelului popular, prin implicarea unor personaje complexe si prin dimensiunea psihologica. Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire.Coordonatele actiunii sunt vagi, caracterizate prin atemporalitate si aspatialitatea conventiei: Amu cica era odata intr-o tara de craiTara in care imparatea fratele cel mare era tocmai la o margine a pamantului, si criia istuilalt la alta margine Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat al lumii la celalalt, el parasind lumea aceasta cunoscuta, si trecand dincolo, in lumea necunoscuta. Structura narativa este specifica basmului, construit din episoade care se inlantuie.Textul poneste de la modelul basmului popular, dar are o constructie epica articulata ca un bildungsroman, continand intamplari care modeleaza un erou. Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale, astfel cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic:etapa initial, de pregatire pentru drum , la curtea craiului fiul craiului, mezinul, parcurgerea drumului initiatic, unde Harap-Alb trece peste toate probele la care este supus si rasplata prin care imparatul Ros ii da fata de care acesta se indragostise. Incipitul se deosebeste de formula initiala a basmului folcloric care pune in evidenta sub semnul timpului originar si al unicitatii si asaza actiunea intr-un timp apropiat de cel realera odata, insa existanta celor doi frati, la distante uriase, intr-un spatiu neprecizat, trimit la lumea basmuluiAmu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori.Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai indepartata. Perspectiva narativ obiectiv e subminat, nc din incipit, prin sugestia unei prezene a vocii narative, care creeaz o relaie ntre timpul discursului Amu cica era odata i timpul istoriei Amu cica imparatul acela, aproape de batranete, cazand la zacare De remarcat, ca o particularitate a incipitului din basmul cult al lui Ion Creanga, supradimensionarea expoziiunii, care ndeplinete rolul clasic al prezentarii personajelor i al circumstanelor aciunii craiul, care are trei fii, mpratul Verde, care are trei fiice, razboaiele grele care despart cele dou mparaii i care justifica nstrainarea frailor i a copiilor , dar are i elemente de modernitate, reliefand vocea narativa, care l va nsoi
1

constant, de-a lungul aciunii, pe cititor, interpretand i comentand evenimentele: de aceea nu se putea cltori aa de uor i fr primejdii ca n ziua de astzi. Reluarea firului narativ dup prezentarea personajelor i a situaiei iniiale se realizeaza prin intervenia naratorului n istorie: Dar ia s nu ne departam cu vorba i sa ncep a depna firul povetii. n acelai spirit inovator ca i incipitul, finalul este realizat n doi timpi. Deznodamntul aciunii nu coincide cu finalul operei, accentuand prezena ludic a naratorului, voce a autorului , distincta n relatarea acestui basm, care completeaz, atenioneaz, comenteaz. Aadar, deznodmntul e unul tipic pentru specie: i au mai fost poftii nc: crai, criese i-mprai, oameni n sama bagai, -un pacat de povestariu, fara bani n buzunariu. Veselie mare ntre toi era, chiar i saracimea ospata i bea! Finalul ns, concentreaza ntregul i i aparine naratorului omniscient, care face legatura dintre timpul basmului i timpul cititorului, creand corespondena dintre ficiune i realitate i sintetiznd, amar ironic, trsturile realitii: i a inut veselia ani ntregi, i acum mai ine nc; cine se duce acolo be i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd. Sintagma pe la noi nu face trimitere numaidecat la lumea contemporana autorului, ci la lumea din afara basmului, posibila oricand i oriunde. Se remarca, din nou, suprapunerea timpului istoriei cu timpul discursului, semn ca intenia principal a naratorului este de a transmite o anumita viziune despre lumea pe care a facut-o sa traiasc sub ochii cititorului. Aadar, incipitul i finalul unui basm cult sunt elemente de structur, incipitul avand rolul de a introduce cititorul in lumea basmului si finalul de a face trecerea din fictiune spre realitate.Incipitul si finalul sunt nu numai simetrice, ci si identice,in plan simbolic:ambele marcheaza ,in mod egal si simultan, cate o intrare si cate o iesire, caci drumul nu se opreste aici:Harap-Alb va avea si el probabil trei feciori dintre care unul va asigura continuitatea lumii, sau va avea trei fete si va cauta un fecior care sa ii asigure urmasii la tronul imparatiei. De asemenea, lumea decazuta a povestii, despre care aflam in incipit ca era banuita de razboaie grozave, nu este salvata in mod decisiv de efectele benefice produse de protagonist, din moment ce finalul descrie o realitate a povestitorului fara bani in buzunariu, in care unii sunt mai egali decat altii. Valoarea intrinseca a basmului cult,, Povestea lui Harap Alb consta in faptul ca reia modelul basmului popular pe care Creanga il recreeaza intr-o forma originala, trasmitand ideea ca omul este supus unui destin prestabilit , iar evolutia fiecarui personaj are un rol bine determinat.