ANALIZA ECONOMICĂ A DREPTULUI

TEMA DE CONTROL NR. 1

Mercantilismul în doctrina economică

In acceptiunea lingvistica, termenul de mercantilism isi are originea in limba italiana, de la

substantivul “mercante” care insemna negustor sau comerciant, in timp ce in limba franceza regasim
adjectival “mercantile” care trimite la idea de negustoresc.
Curentul de gîndire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII şi a dominat viaţa economică,
sub aspect teoretico-practic, pînă la mijlocul sec. al-XVIII-lea. El a apărut şi s-a dezvoltat sub
impulsul economiei de schimb în cadrul căreia, capitalul comercial a jucat cu rol esenţial. Trei idei
mai importante caracterizează modul de gîndire mercantilist: concepţia cu privire la bogăţie
(individuală şi naţională); izvorul şi rolul profitului în societate şi concepţia privind banii şi rolul
jucat de aceştia în relaţia cu celelate produse ce fac obiectul vînzării-cumpărării pe piaţă.
Mercantilismul va dezvolta teza conform careia statul isi sporeste forta, favorizand imbogatirea
cetatenilor sai, idee aparata de comercianti, finantisti, manufacturieri. Ei apara statul deoarece isi dau
seama ca prospetimea comertului sta in puterea politica a statului. Mercantilistii cred in imbogatirea
comerciantilor. Ne aflam pentru prima data in fata unei teorii asupra societatii care se dezvolta
exclusiv pe plan economic si prin mijloace economice. In conceptia mercantilistilor sporirea bogatiei
are loc pe baza intrepinderii private capitaliste.
Cu toate că mercantilismul a fost contestat şi vehement criticat de către adepţii liberalismului
clasic şi neoclasic în ceea ce priveşte rolul esenţial pe care aceştia îl acordă statului în susţinerea
economiei - intervenţie socotită drept o piedică în calea afirmării liberei iniţiative a agenţilor
economici şi a funcţionării economiei de piaţă, totuşi, acest curent de gîndire economică are meritul
de a fi îmbinat în mod eficient teoria cu practica, de a fi pus politicul în slujba economicului. Statul şi
politica sa devin eficiente, susţin mercantiliştii, doar în măsura în care se sprijină pe bogăţie cît mai
mare şi în continuă creştere.
Evolutia mercantilismului este influentata de cateva evenimente importante ale istoriei
universale:
 1) Marile descoperiri geografice ce au dat Europei imense resurse de materii prime si chiar forta
de munca.
2) S-a produs o mare acumulare de capital, fie prin cresterea veniturilor agricole, fie prin
cresterea veniturilor comerciantilor, bani care au fost investiti nu in lux ci la crearea si dezvoltarea
manufacturilor, sau a altor activitati comerciale.
3) Reforma religioasa care a modificat modul de gandire a oamenilor;
4) Aparitia primelor statelor moderne Anglia, Franta, Spania. Politica lor nu mai urmarea
supravietuirea individului ci extinderea proprietatii statului.

Se pot distinge trei perioade in dezvoltarea mercantilismului:

1) Mercantilismul timpuriu (sec XVI) – primele probleme studiate au fost cele monetare, acestiia
apreciind o abundenta monetara.
2) Mercantilismul matur (sec XVII) – politica mercantilista depaseste treptat teoria cantitativa a
banilor, asezandu-se pe noi fundamente teoretice. Astfel apare doctrina productiva si concluzia
bogatia este masa produselor consumabile, adica o tara este mai bogata cu cat produce mai mult.
Baza este pusa pe agricultura.
3) Mercantilismul tarziu (sec XVIII) – studiile economice erau in umbra politicului, dar treptat
apare un studiu de ansamblu si independent al economicului. Se trece de la studiiul Imbogatirea
Printului spre cercetarea mijloacelor potrivite sa asigure Prospetimea Natiunilor. Mercantilistii incep
sa sustina mecanismele economiei de piata si descoperirile tehnologice.
Fondul comun al ideilor mercantiliste s-au particularizat însă pe zone geografice şi ţări în funcţie
de politicile economice elaborate şi de soluţiile propuse la un moment dat pentru creşterea avuţiei.
In Spania şi Portugalia, economiştii s-au preocupat de conservarea metalelor preţioase provenite
din noile continente cucerite şi de interzicerea scoaterii din ţară a acestora. Prin excelenţă, avem de-a
face cu un mercantilism metalist, în cadrul căruia se întreprind o serie de măsuri prohibitive în
domeniul importului de mărfuri străine, măsuri care au condus la ruinarea economiei.
Mercantilismul industrialist, fondat în Franţa de Jean Bodin, Montchretien şi Colbert, a avut
drept obiectiv esenţial, achiziţia de metale preţioase prin practicarea unei politici de dezvoltare
industrială, pe baza reglementărilor şi interdicţiilor statului. Ideea de bază a mercantilismul
industrialist constă în faptul că, puterea politică nu poate fi legată decît de expansiunea comercială.
Dezvoltarea industrială este privită în cadrul acestui proces, ca un instrument, rolul decisiv revenind
statului prin aplicarea unor subvenţii pentru dezvoltarea manufacturilor, paralel cu aplicarea unor
politici protecţioniste riguroase.
Mercantilismul comercialist a fost practicat îndeosebi în Marea Britanie, deoarece sursele cele
mai mari de bogăţie le constituiau comerţul şi navigaţia, efectuate sub reglementări stricte îndreptate
spre protecţia şi favorizarea expansiunii acestora. De exemplu, prin Actele de Navigaţie ale lui
Cromwell şi Charles al II-lea se asigura protecţia marinei comerciale engleze în detrimentul celei
olandeze pentru că, o navă străină nu putea exporta în Marea Britanie decît marfuri produse în ţara de
origine. Comerţul exterior englez nu se putea face decît prin intermediul navelor construite în
şantierele engleze, care aparţineau armatorilor englezi şi pe care serveau echipaje şi ofiţeri englezi .
Mercantilismul fiduciar, răspîndit în Europa primei jumătăţi a sec. al XVIII-lea, a fost conceput
de renumitul bancher de origine scoţiană John Law. El a fost experimentat în Franţa. Ideea lui de
bază este următoarea: pentru ca o naţiune să prospere este necesar ca numerarul să fie abundent, iar
atunci producţia creşte, populaţia se dezvoltă, însă moneda trebuie să circule în mod activ şi cît mai
rapid. Ori, numerarul nu-i necesar să fie reprezentat de metalul preţios. El (metalul) poate fi substituit
cu o monedă de hîrtie al cărui volum va fi proporţionat nevoilor comerţului. Banca centrală este cea
care emite bancnote înlocuitoare de metal preţios. Ele (bancnotele) vor servi la plata impozitelor în
avans, vor fi considerate că alimentează producţia şi schimbul, că reprezintă adevărată cheie a
dezvoltării.
Mercantilismul de confluenţă, în care se împletesc idei ale ale Occidentului cu cele ale
Orientului întîlnim în scrierile lui J.T. Posoşcov şi Dimitrie Cantemir.
Reprezentînd şi fundamentînd deopotrivă ideile ţarului Petru cel Mare, Posoşcov considera ca
necesare dezvoltarea şi diversificarea unor manufacturi ale statului rus, mai ales prin credite şi
comenzi de stat, concomitent cu crearea şi unor manufacturi de proporţii mai mici, care să răspundă
cerinţelor multiple ale schimbului şi activităţilor comerciale.