MERCANTILISMUL ÎN DOCTRINA ECONOMICĂ

De unde provine conceptul de mercantilism?

Conceptul de „mercantilism” își are originile din limba italiană și include și cuvintele „mercant”,
care înseamnă piață, „mercante” care înseramnă negustor și „mercantile” care înseamnă câștig financiar.
Termenul de mercantilism este adesea văzut și sub numele de comercialism. Termenul a fost folosit pentru
prima dată de fiziocratul francez marchizul Mirabeau, iar mai târziu de Adam Smith, unul dintre cei mai
mari critici ai mercantilismului, într-una dintre cele mai bune cărți despre economia politică, The Wealth of
Nations.

Apariția termenului

Apariţia şi dezvoltarea acestei direcţii este determinată nu numai de contextul istoric, de marile
descoperiri geografice, de Renaştere, de Reforma, de sfârşitul feudalismului, ci şi de formarea unor state
naţionale independente în Europa de Vest. Acest fapt a dus la constituirea economiei ca știință
independentă cu probleme proprii și în serviciul statului.

Mercantilismul s-a răspândit pentru prima dată în Europa în secolul al XVI-lea, pe baza ideii că
atât bogăția, cât și puterea unei țări constau în creșterea exporturilor pentru a colecta metale prețioase
precum aurul și argintul. În Europa de Vest, sistemul economic al feudalismului a fost înlocuit de
mercantilism. La acea vreme, Anglia era centrul Imperiului Britanic și avea puține resurse naturale. Pentru
a promova prosperitatea, au fost introduse politici fiscale care i-au împiedicat pe coloniști să cumpere
bunuri străine, dar au creat și stimulente pentru a cumpăra numai mărfuri britanice.

Un exemplu în acest sens este Legea zahărului din 1764, care a majorat taxele pentru zahărul
rafinat străin și melasa importate de colonii pentru a oferi producătorilor de zahăr din Indiile de Vest
britanice un monopol pe piața colonială. Astfel de acțiuni au dus la o creștere a bogăției naționale a Marii
Britanii. Pentru a atinge acest obiectiv, statele au folosit adesea forța militară.
 Definiția mercantilismului

Mercantilismul poate fi descris ca o practică economică în care guvernele folosesc economiile și

resursele pentru a crește puterea națională în detrimentul altor țări. Guvernele s-au asigurat că exporturile
depășeau importurile și că bogăția se acumulează sub formă de lingouri, în special aur și argint.

Ideile gândirii mercantiliste

1. Ideea de bogăție pentru indivizi și națiuni. Se referă la suma de bani disponibilă la un anumit
moment. Preocuparea principală, creșterea prosperității, ține atât de individ, cât și de națiune. Mercantilistii
sunt fascinati de ideea de a obtine bogatie rapid prin orice mijloace si sunt preocupati de consecintele
negative si pe termen lung care vor rezulta din practicarea acestei proceduri si care vor afecta soarta si
bogatia oamenilor. ridică problema consecințelor ca problemă. Alte continente (cum ar fi cele două
Americi, Indiile de Est și chiar insule mai la vest)

2. Sursele și rolurile profitului în societate Comerțul este considerat a fi o sursă de acumulare a

bogăției nu numai prin distribuirea mărfurilor prin bani, ci și prin comerțul exterior.

3. Conceptul de bani și rolul acestuia în raport cu bunurile cumpărate și vândute pe piață. Nu doar
natura prețurilor mărfurilor a fost investigată, ci și relația cantitativă dintre cantitatea de bunuri adusă pe
piață și cantitatea de bani care mediază tranzacțiile de pe piață. Teoria monetară cantitativă a secolelor al
XVII-lea și al XVIII-lea a luat în considerare afirmația că „banii stimulează comerțul”.

Trăsăturile mercantilismului

▪ Accentul este pus pe acumularea de metale prețioase, principalul factor al prosperității naționale, mai
degrabă decât pe muncă. În vremurile în care națiunile nu aveau colonii bogate, comerțul, inclusiv
pirateria, era încurajat pentru a obține aurul și argintul necesar. Exporturile de aur și argint au fost
interzise, iar moneda națională a trebuit să rămână în circulație.
▪ balanță comercială favorabilă se realizează prin stimularea exporturilor constant ridicate, dar și prin
suprimarea importurilor (importurile trebuie menținute semnificativ mai scăzute). Acolo unde
importurile sunt esențiale, importurile sunt limitate la produse naționale sau, pe cât posibil, la materii
prime care pot fi prelucrate pe plan intern. Utilizarea maximă a resurselor naturale a fost realizată
pentru a crește producția sau exportul.
 ▪ Eficiența productivă a statului depindea de reglementarea principalelor sectoare de acumulare a averii:
comerț și industrie. Agricultura a devenit mai puțin importantă. Fiecare bucată de pământ trebuia
folosită pentru agricultură, minerit și producție. Toate materiile prime deținute de țară trebuie să fie
folosite pentru producția internă, iar valoarea produsului final va fi mult mai mare.
▪ Țările au încurajat creșterea populației pentru a crește puterea militară și productivă. Forța de muncă
ieftină a menținut costurile de producție scăzute și a încurajat comerțul cu sclavi.
▪ Cucerește cele mai profitabile piețe prin colonizarea unor noi pământuri.
▪ Creșterea veniturilor fiscale. Acest lucru este posibil prin politici fiscale care încurajează veniturile
fiscale. Aceste impozite erau plătite în funcție de beneficiile primite de la stat. Era o doctrină
centralizată deoarece statul era considerat puterea supremă care trebuia să controleze toate activitățile
productive.â

Etapele dezvoltării

Principalele etape ale dezvoltării mercantilismului pot fi distinse după cum urmează:

• Mercantilismul timpuriu
• Mercantilismul matur
• Mercantilismul târziu precum și multe caracteristici naționale se disting în funcție de
instrumentele de politică economică utilizate.

MERCANTILISMUL TIMPURIU

Mercantilismul timpuriu Mercantilismul din secolul al XVI-lea se numește: „Mercantilismul

timpuriu”. Mercantilismul timpuriu, cunoscut și sub numele de bullionism, a fost un sistem monetar care
s-a dezvoltat în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, în special în Spania și Portugalia, dar și în Anglia. În
conformitate cu epoca, avea niște caracteristici foarte stricte. Principii:

- Impunerea pedepsei cu moartea la exportul de metale pretioase din tara - Restrictia importului de marfuri
- Stabilirea preturilor foarte mari la produsele straine
- Restrictia iesirii de fonduri din tara
- Teoria echilibrului monetar afirma ca este un instrument legislativ Este considerată cea mai importantă
deoarece stă la baza politicii naționale care vizează creșterea prosperității prin dezvoltarea economică.
Mercantilismul timpuriu a fost definit de Karl Marx ca un sistem monetar. Cei mai importanți
reprezentanți sunt William Stafford și spaniolul Luis Ortiz.
 MERCANTILISMUL MATUR

Mercantilismul din secolul al XVII-lea, sau mercantilismul matur, a fost teoria cantitativă a
banilor, care susținea că cantitatea de bani din economie determină nivelul prețurilor și că modificările
cantității de bani au cauzat modificări proporționale ale prețurilor. aceasta. Bogăția era reprezentată de
cantități mari de bunuri de larg consum, așa că baza s-a pus pe agricultură. Sunt considerate țări bogate care
produc cât mai mult și așa se manifestă productivismul.

MERCANTILISMUL TÂRZIU

Mercantilismul târziu a apărut în secolul al XVIII-lea și a fost caracteristic Angliei, marcând

tranziția la liberalismul economic. Cercetarea economică oferă noi perspective.

MERCANTILISM

Mercantilismul, sau îmbogățirea prin comerț, a fost practicat în primul rând în Anglia, unde
comerțul și transportul maritim erau cele mai mari surse de bogăție și erau încurajate de reglementări
stricte. Printre reprezentanți se numără Thomas Mann, Josias Child și William Petty. 4.4 Mercantilismul
fiduciar Mercantilismul fiduciar, care se referă la îmbogățirea monetară, s-a răspândit în Europa în prima
jumătate a secolului al XVIII-lea și a fost inventat de John Law, un bancher celebru din Scoția. Ideea de
bază este următoarea.

Pentru ca o națiune să prospere, numerarul trebuie să fie abundent și populația trebuie să crească
pe măsură ce producția crește, dar circulația banilor trebuie să fie activă și rapidă. Metalele prețioase sunt
înlocuite cu bani de hârtie, a căror valoare este determinată de nevoile comerciale. Băncile centrale vor
emite bancnote pentru a înlocui metalele prețioase. Banii de hârtie sunt considerați adevărata cheie a
dezvoltării.

Mercantilismul în România În lucrarea scrisă de Dimitrije Cantemir numită ``Explicarea

Moldovei'', este expusă doctrina sa despre mercantilism. Ideile tipice includ necesitatea unității românești,
organizarea unui stat centralizat și eliminarea opresiunii străine care împiedică potențialul țării de
dezvoltare și acumulare de bogăție. În ciuda resurselor naturale abundente, susține el, cheia creșterii
bogăției constă în creșterea activității comerciale, reducând în același timp consumul de bunuri de lux și
afișările puterii regale.
 CONSECINȚE NEGATIVE ȘI CRITICI

Politicile mercantiliste au dus la nedreptate socială și au pus în pericol în mod direct bunăstarea
popoarelor din statele coloniale. Imperiile care au căutat să acumuleze bogăție sub formă de aur și argint au
epuizat rezervele de aur ale coloniilor lor și au forțat producția de monedă de hârtie, ducând la dobânzi,
inflație și taxe mai mari.

Comerțul cu sclavi a fost susținut. Acest mecanism de extragere a bogăției de la alții a crescut
tensiunile internaționale și a dus la multe războaie. Nu numai Adam Smith, ci și David Home au subliniat
consecințele devastatoare ale gândirii mercantiliste, critică care a dus la dispariția acestei politici
economice în timp. Ei resping principiile fundamentale ale mercantilismului. Pentru că toate încercările de
a spori bogăția prin acumularea de bijuterii și promovarea exporturilor se bazează pe sărăcie și, prin
urmare, duc la relații proaste cu alte țări, sunt o prostie „economică” și aduc doar dezavantaje.

Adam Smith a susținut comerțul liber, iar importurile erau avantajoase deoarece puteau înlocui
producția internă costisitoare.

CONCLUZIE

Mercantilismul nu a însemnat în primul rând urmărirea științifică a cunoștințelor practice, ci mai

degrabă o încercare de a rezolva unele probleme practice. Și dacă practica rămâne criteriul esențial pentru
testarea doctrinei, atunci mercantilismul a avut multe de oferit țărilor care o practică. Mercantilismul s-a
dezvoltat atât teoretic cât și practic pe parcursul celor trei secole de existență. Din ambele perspective, era vorba
despre liberalism. Mercantilistii aveau avantajul de a fi primii care se adresau categoriei economice a profitului,
dar o vedeau doar ca pe un surplus de bani generat in procesul de circulatie, adica ca pe profit normal.

Cei mai de seama reprezentati ai mercantilismului au fost: Thomas Mun si William Staford in
Anglia,Giovani Botero,Antonio Serra,Gaspard Scaruffi si Antonio Beccaria in Italia, Jean Bodin,Antoine de
Montchretien si Jean Baptiste Colbert in Franta,Ortiz si Damian de Olivares in Spania si Portugalia,Petru cel
Mare si I. T. Pososkov in Rusia si Dimitrie Cantemir in Romania.
 BIBLIOGRAFIE

https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-transilvania-din-brasov/analiza-economica-a-
dreptului/mercantilismul-in-doctrina-economica-proiect-power-point/20592932

https://www.qreferat.com/referate/economie/MERCANTILISMULDOCTRINA-
ECONOMI311.php

https://referatenoi.ro/mercantilismul-ca-doctrina-economica/

https://graduo.ro/referate/economie/doctrina-mercantilista-458687