Facultatea de Drept

DISCIPLINA: Analiza economică a dreptului

TEMA: Mercantilismul în doctrina economică

COORDONATOR STIINTIFIC:
lector dr. Ramona Ciobanu

Autor:
Ing. Ciorobea Andreea
CUPRINS
1. Introducere
2. Factorii ce au dus la aparitia mercantilismului
2.1. Factorii teoretici
3. Principiile mercantilismului
4. Evolutia si particularitatile nationale ale mercantilismului
4.1. Evolutia mercantilismului
4.1.1.Mercantilismul timpuriu
4.1.2.Mercantilismul matur
4.1.3.Mercantilismul tarziu
4.2. Particularitati nationale
4.2.1. Mercantilismul comercial englez
4.2.2. Mercantilismul industrialist francez (colbertismul)
4.2.3. Mercantilismul in Germania
4.2.4. Mercantilismul in Italia
4.2.5. Mercantilismul in Spania
5. Contributia mercantilismului in doctrina economica
Bibliografie si webografie
 1.Introducere
Mercantilismul, ca doctrina economica, reprezinta prima reflectare
teoretica a economiei de piata si marcheaza inceputul formarii stiintei
economice ca stiinta autonoma, cu un domeniu de cercetare.
Termenul de "mercantilism" a capatat semnificatie pentru prima
data in mainile lui Adam Smith. Din punct de vedere etimologic, acest
termen provine din cuvintele italienesti: "mercato" care inseamna piata si
"mercantile" care inseamna ceva legat de castigul banesc. Ca doctrina
economica, mercantilismul desemneaza un ansamblu de idei economice
si de masuri de politica economica, caracteristice pentru sec. XVI -
inceputul sec. XVIII, fiind subordonate ideii ca bogatia provine din comert
si sporirea ei depinde de sprijinul acordat de catre stat comerciantilor. De
data recenta mercantilismul a fost denumit "heringul rosu al istoriografiei"
si "un balon teoretic gigantic".

2. Factorii ce au dus la aparitia mercantilismului

Se pot distinge urmatorii factori, care au contribuit la aparitia
mercantilismului:
- Aparitia statelor centralizate
- Aparitia economiei de piată
- Marile descoperiri geografice
2.1. Factorii teoretici
Mercantilismul reprezinta prima reflectare teoretica a economiei de
piata, printe ideeile promovate se regasesc:
- bogatia provine din comert, bogatia provine din ajutorul acordat
comerciantului de catre stat;
- materiile prime trebuiesc utilizate în industria internă si exportate
doar produsele finite;
- balanta trebuie să fie activa adica sa se cumpere mai putin de la
straini decât se vinde.

3. Principiile mercantilismului
Putem considera ca mercantilismul se bazeaza pe doua principii
esentiale:
- principiul chrysohedonic sau dorinta de a detine cat mai mult aur,
putere şi implicit bogatie, pentru ca, potrivit spuselor lui William

1
 Petty: “aurul, argintul, bijuteriile nu pier; ele sunt bogatii in toate
timpurile si locurile”;
- principiul antagonismului de interese dintre natiuni, bazat pe stocul
monetar, unde banul constituie “nervul raboiului”.

4. Evolutia si particularitatile nationale ale mercantilismului

4.1. Evolutia mercantilismului:
In secolele XV - XVII predominau inca valorile religioase si
conceptiile medievale ale primatului supranaturalului. In opozitie si in
spirit renascentist, se formeaza o viziune a omului ce exalta valorile
absolute ale Statului, pe de alta parte, si ale bogatiei pe de alta parte.
Mercantilismul apare astfel ca primul curent de gandire economica
moderna. Marx ii numeste "primii talmaci ai lumii moderne".
Ca doctrina si politica economica, mercantilismul cunoaste trei
etape: mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar (sec.
XVI), mercantilismul matur sau sistemul balantei comerciale (sec. XVII)
si mercantilismul tarziu (sec. XVIII).
4.1.1. Mercantilismul timpuriu:
Mercantilismul secolului al XVI-lea este apreciat ca fiind
"Mercantilismul timpuriu". Primele probleme studiate de mercantilisti au
fost cele monetare. Un prim aspect empiric al politicii mercantiliste exista
in sec. XVI, fiind numit "bullionismul" spaniol, acesta nefiind explicat in
nici o teorie economica. Conchistadorii spanioli aduceau metale
pretioase din America in Spania si de aici ele patrundeau in alte tari
europene. Sursa de imbogatire si dovada de imbogatire, dupa cum
sustineau guvernele, era acumularea de aur si argint. De la o vreme
guvernele au interzis - mai ales in Spania - iesirea metalelor pretioase,
organizand sistemul balantei contractelor (tara "A" poate cumpara de la
tara "B" numai atat cat tara "B" cumpara de la tara "A".
Atunci, ne putem intreba daca, am putea afirma ca in acest fel
autorii spanioli au confundat banii cu bogatia. Mai degraba,
tindem sa credem ca acestia apreciau abundenta monetara pentru ca
facilita producerea de bogatie si din aceasta cauza au incercat sa
impiedice scurgerea banilor spanioli catre alte state. Si iata ca in acest
fel au aparut primele elemente ale teoriei cantitative a banilor, intelegand
ca unii economisti spanioli au avut anumite indicii ale influentei
cantitative de bani asupra preturilor. Ca o concluzie, putem spune ca,
mercantilismul timpuriu urmarea, in principal, realizarea unei balante
monetare active, fara a prezenta o gandire economica fundamentala, ci
mai degraba o lipsa de profunzime si claritate a ideilor, dar o orientare
predilecta spre actiune, spre praxis-ul economic. Pentru aceasta forma
de mercantilism este caracteristica politica externa promovata de
Spania, Portugalia, Anglia in sec. XVI. In plan teoretic, caracteristica este
lucrarea lui William Stafford - "Analiza critica a unor plangeri ale
compatriotilor nostri 1581).
William Stanford sublinia faptul ca, toti reprezentantii straturilor
sociale, se plang de scumpire si gasesc straniu ca ea s-a produs odata
cu cresterea productiei. Din cauza falsificarii monedei rezultau
urmatoarele: comerciantii straini vindeau marfurile la preturi nominale
mai mari si ii sileau pe comerciantii din tara sa ridice preturile, iar pe lorzi
sa ridice arenzile. Cu reforma monetara nu se poate rezolva nimic
deoarece, in definitiv marfurile se platesc tot cu marfuri si numai
abundenta sau raritatea marfurilor le poate scadea sau ridica preturile. El
considera ca, o indreptare, nu poate veni decat printr-o politica
comerciala cuminte, prin care, sa nu se lase nici una din materii sa
treaca in strainatate, nici sa se importe bunuri de lux, nici sa se cumpere
din strainatate mai mult decat se vindea. Pentru remedierea agriculturii si
indreptarea situatiei taranimii, trebuie sa se instituie impozite mai mari pe
terenurile destinate pasunatului si mai mici pe cele destinate aratului, si
nu in ultimul rand liberalizarea exportului de cereale.
4.1.2.Mercantilismul matur:
Mercantilismul secolului al XVII-lea este considerat "matur", politica
mercantilista depasind teoria cantitativa a banilor. Desi, s-au depreciat,
metalele pretioase si-au mentinut statutul de marfuri privilegiate o lunga
perioada de timp, crezandu-se ca abundenta lor faciliteaza creditele si
afacerile, permitand o dezvoltare mai rapida a productiei. Pe scurt,
mercantilismul matur cerea impulsionarea comertului exterior astfel incat
suma de bani intrata, sa fie mai mare decat cea iesita. Principalele
lucrari ale mercantilismului matur sunt: "Scurt tratat despre cauzele care
pot duce la abundente de aur si argint" - Antonio Serra ; "Tratat de
economie politica" - Antoine de Montchrestien; "Expunere despre
comertul Angliei cu Indiile Orientale"- Thomas Mun; "Bogatiile Angliei din
comertul exterior" - Thomas Mun.
Treptat, mercantilismul s-a asezat pe noi fundamente teoretice,
transformandu-se in doctrina productiva. Prima dovada in acest sens, a
fost tratatul de economie politica a lui Antoine de Montchrestien, in care
se spunea urmatoarele: " Nu abundenta de aur si argint, cantitatea de
perle si diamante face statele mai bogate si opulente, ci bunurile
necesare vietii. Este adevarat ca noi am devenit mai abundenti in aur si
argint decat parintii nostri, dar nu mai instariti sau mai bogati". De aici
tragem concluzia ca, bogatia este masa produselor consumabile si
o tara este mai bogata cu cat produce mai multe.
4.1.3.Mercantilismul tarziu:

1
 Mercantilismul tarziu apare in sec. XVIII, fiind caracteristic Angliei
si marcheaza trecerea spre liberalismul economic. Autorii englezi au
inceput sa sustina mecanismele economiei de piata, ei pronuntandu-se
pentru o reglementare mai redusa a economiei de catre stat, ca si pentru
reducerea importantei asociatiilor meseriasilor. Incepand cu sec. al XVIII-
lea cercetarile economice au capatat noi caracteristici cum ar fi: tendinta
unor solutii mai liberale in organizarea economica natiunilor, problemele
referitoare la bani si la rata dobanzii devin mai importante, iar studiile
economice devin mai analitice.
Reprezentanti principali au fost: William Petty si Richard
Cantillon. William Petty fost un economist si statistician a carui
contributie principala la economia politica a fost a fost lucrarea "Tratat
asupra impozitelor si contributiilor" in care analizeaza rolul statului in
economie si teoria valorii muncii. El considera, spre deosebire de liberalii
de dupa Adam Smith ca, mentinerea unui nivel inalt al angajarii prin
politici monetare si fiscale si prin lucrari publice, este o datorie a statului.
Tot in aceasta lucrare argumenteaza ca, munca necesara pentru
productie reprezinta principala determinanta a valorii de schimb.
Richard Cantillon devine cunoscut si faimos prin lucrarea sa "Eseu
asupra naturii comertului in general". Aceasta lucrare este descoperita in
urma unui incendiu in care Cantillon isi pierde viata. Aceasta lucrare
contine o teorie a salariului relativ care a fost folosita de Adam Smith. De
asemenea, mai cuprinde si propria teorie asupra salariilor, preturilor si
dobanzii; circulatia banilor, rolul metalelor pretioase in economia
nationala si alte subiecte.

4.2. Particularitati nationale:

4.2.1. Mercantilismul comercial englez este reflectat, in special
in lucrarea lui Thomas Mun intitulata "Tezaurul Angliei in comertul
exterior sau balanta comertului exterior". In aceasta carte el trateaza
chestiuni monetare si comertul exterior. Cartea contine teoria clasica
a balantei comerciale, sustinand ca, balanta comertului nu se reduce
doar la compararea importurilor si exporturilor, ci adaugarea la contul
exportului a profitului comerciantilor, iar la contul importului trebuie sa se
considere doar preturile de vanzare in Anglia, scazandu-se taxele de
vama si accizele. In afara de acestea, mai trebuie adaugate la
pasiv sumele cheltuite in strainatate si castigurile realizate de
comerciantii straini in Anglia, iar la activ trebuie tinut cont de cheltuielile
facute de straini in Anglia si de veniturile comerciantilor englezi in
strainatate. Thomas Mun largeste balanta comerciala la o balanta de
plati. Moneda este analizata in stransa legatura cu comertul: banul ajuta
comertul, iar comertul sporeste bogatia in bani. In notiunea bogatie
autorul distinge trei componente: averea naturala, averea artificiala si
averea mobila. Mun recomanda statului stabilirea artificiala a sistemelor
de dobanzi, mentinerea si promovarea unor dobanzi ridicate pentru
formarea capitalurilor pentru a putea dezvolta productia.
Josias Child va aduce rectificari teoriei lui Mun cu privire la
"dobanzile ridicate", contraargumentand ca pretul banilor imprumutati
reprezinta sufletul comertului, iar pentru o balanta comerciala activa este
necesara reducerea dobanzii si nu cresterea ei, precum si simplificarea
operatiunilor comerciale pentru sporirea capitalului comercial.
Un alt mercantilist cu un rol foarte important a fost Gresham Sir
Thomas, care a operat pe piata schimburilor pentru a micsora fluctuatiile
cauzate de neplata imprumuturilor sau a dobanzilor. El a inteles puterea
pe care o avea guvernul in modificarea ratei de schimb si chiar a sugerat
crearea unui bilant echilibrat de schimb. Gresham a fost cel care a
sfatuit-o pe regina Elisabeta I, sa bata moneda cu un continut de metal
inferior. Acestea au determinat mai tarziu asocierea numelui lui cu
principiul monetar cunoscut sub numele de "legea lui Gresham", care
poate fi rezumata in fraza "moneda rea alunga din circulatie moneda
buna"
4.2.2. Mercantilismul industrialist francez
(colbertismul) este axat pe ideea dezvoltarii industriei franceze pentru
cresterea competitivitatii ei pe plan extern, prin tarif vamal protectionist
viguros. Colbertismul va face apel la stat pentru a sprijini dezvoltarea
manufacturilor, valorificarea bogatiilor tarii, prin munca locuitorilor
sai. Jean Baptiste Colbert, ministru de finante al Frantei in perioada 1661
- 1683, a devenit celebru pentru dorinta sa de a face ordine in domeniul
financiar si monetar. Pe plan intern, a practicat interventia masiva a
statului pentru a edifica si intari industria cat si pentru a reglementa
activitatea economica. Stabileste raportul argint/aur la 15/1 si trece
corporatiile si fabricile in subordinea regelui. Pe plan extern, a impus
restrangerea importurilor si stimularea exporturilor, mai ales a produselor
manufacturate, impunand prime de export, cu scopul de a realiza o
balanta comerciala activa. Mercantilismul francez prezinta paradoxul de
a fi mai putin bogat in teoreticieni decat cel britanic, dar are meritul de a
fi pus in practica sa probleme fundamentale ale Economiei Politice cum
ar fi: de unde vine bogatia nationala sau care este productia cea mai
avantajoasa pentru societate. Raspunsul a fost aproape
unanim: INDUSTRIA, pentru dezvoltarea careia s-au facut numeroase
investitii si reforme.
4.2.3. Mercantilismul in Germania: Mercantilistii germanii au
militat pentru dezvoltarea productiei industriale si agricole, a comertului si
pentru cresterea populatiei. Datorita faptului ca, Germania medievala era
faramitata in numeroase state marunte si izolate, viata si stiinta
economica, nu a putut ajunge la nivelul celei engleze sau franceze.
Politica si literatura mercantilista germana se caracterizeaza prin
1
tendintele populationiste de repopulare a tarii dupa Razboiul de 30 de
ani, cu contributie directa asupra numarului de contribuabili.
O alta trasatura a fost politica de sporire a productiei agricole,
vizand imbunatatirea aprovizionarii populatiei cu produse agro-
alimentare.
Politica mercantilista germana s-a inspirat din politica oraseneasca,
organizand in mod unitar corporatiile, viata oraselor si economia
nationala, avand in vedere, prioritar interesele principilor care erau
interese fiscale. Transformarea statului intr-un modern absolutist, a
reclamat perfectionarea aparatului fiscal si formarea unui corp de
funcionari bine instruit si bine articulat. Germanii au adoptat politica
economica a Frantei, implicit principiile mercantiliste. Mercanilistii
germani considera banii cel mai important factor de productie si ajutor al
circulatiei si n-a vazut in ei intruchiparea bogatiei, precum s-a intamplat
in cazul celorllte popoare. Grija lor permanenta a fost stimularea
productiei, mai ales a agriculturii, dar si a industriei.
4.2.4. Mercantilismul in Italia: Italienii au elaborat idei si teorii
mercantiliste care apartin mercantilismului timpuriu de natura metalista,
credito-baneasca. Una dintre caracteristicile esentiale ale circulatiei
banesti este eterogenitatea. In diferite regiuni ale aceleiasi tari existau
diferite mijloace banesti. Mercantilisti italieni au studiat echilibrul dintre
cerere si oferta, considerandu-l preconditie a stabilirii preturilor
concurentiale. Ei au introdus formule matematice de determinare a
preturilor.
4.2.5. Mercantilismul in Spania: Spaniolii au practicat un
mercantilism monetarist. Accentul a fost pus pe jefuirea de metale
pretioase din coloniile Lumii Noi, pe exploatarea minelor de aur si argint
de acolo, aducerea lor in tara si impiedicarea scurgerii lor peste hotare.
Au practicat politici monetare si financiare axate pe cheltuieli parazitare,
pe razboaie, fara a acorda atentie acumularii de capitaluri productive.
Masurile restrictive au dus la crearea in tara a unei lenevii deplorabile.
5. Contributia mercantilismului in doctrina economica

Principalul merit al mercantilistilor consta, in receptivitatea si

interesul lor fata de elementele noi si de perspectiva ale economiei din
acel timp - schimbul de marfuri si circulatia banilor, rolul comertului
exterior si al creditului in impulsionarea economiei moderne de piata si
consolidarea statelor nationale, fluxurile internationale ale metalelor
pretioase etc. - precum si in laicizarea si autonomizarea gindirii
economice. Limitele cele mai vizibile ale gindirii si politicii economice
sustinute de ei sunt: supraaprecierea rolului circulatiei marfurilor, in
raport cu sfera productiei, preponderenta metodei decriptive si
preocuparile mai reduse de conceptualizare si teoretizare, iluzia armoniei
de interese dintre statul modern si agentii economici, care actioneaza in
cuprinsul acestuia, ignorarea consecintelor negative ale politicii externe a
statelor nationale asupra altor tari si popoare etc. Tocmai pe temeiul
acestor limite s-a apreciat ca, mercantilistii nu au facut stiinta si ca,
gindirea lor se plaseaza in situatia si perioada preclasica din istoria
mondiala a gindirii economice.
Pe masura maturizarii mercantilismului, s-au conturat unele
contributii teoretice originale care, preurmau amplificarea analizei
teoretice a fenomenelor economice din cadrul productiei moderne de
marfuri (ca de ex. W.Petty), cu deplasarea accentului spre sfera
productiei, ceea ce crea premise pentru schimbari calitative in nivelul
teoretic al opiniilor economice si impulsiona considerabil mai ales
microanaliza economica, pregatind terenul pentru constituirea celei mai
importante megatendinte din gindirea economica moderna - liberalismul.
Destinul istoric al mercantilismului pe termen lung, este plin de
invataminte pentru posteritate, inclusiv pentru economistii din zilele
noastre. Daca pe termen scurt, mercantilistii credeau ca activitatea
economica cea mai importanta este comertul si ca preocuparea centrala
a economistilor trebuia sa fie politica economica si mai ales politica
economica externa protectionista, practica economica ulterioara a aratat
ca, eficienta comertului exterior depinde de modul cum este organizata
productia si ca, deci eficienta productiei conditioneaza si eficienta
comertului exterior.
Daca criticii liberali ai mercantilismului au manifestat ostilitate si
dispret fata de acest curent de gindire economica, afirmind ca ideile lui
erau gresite in ansamblu si politica economica protectionista ar fi
daunatoare si contrara legilor economice naturale, exegetii de mai tirziu
ai acestui curent de gindire economica au privit lucrurile mai nuantat si
mai diferentiat in timp si spatiu, demonstrind ca in cadrul gindirii
economice mercantiliste exista si idei juste si idei gresite, si masuri
practice utile in anumite conditii, dar nepotrivite in alte conditii. J.A.
Schumpeter si J.M. Keynes au subliniat meritul mercantilistilor de a se fi
ocupat de balanta comerciala (in calitate de concept economic si
instrument de politica externa.
Rezulta ca, intoleranta unora fata de mercantilism s-a dovedit o
atitudine partizana si nu una riguros stiintifica si ca respingerea globala a
mercantilismului - ca, de altfel, a oricarui curent de gindire economica -
poate sa para plauzibila, intr-o anumita conjunctura, dar ea nu rezista din
punct de vedere epistemologic pe termen lung. Probabil ca acesta este
unul din argumentele pe care s-a bazat Gaston Bachelard, atunci cind a
afirmat ca, istoria stiintei trebuie rescrisa periodic pentru a o intelege mai
bine, pentru a surprinde noile implicatii ale unor teorii pe masura ce
societatea inainteaza pe noi trepte ale progresului si este pusa in situatia
sa faca fata unor noi sfidari ale vietii si practicii sociale. Exista si in zilele

1
noastre unele simplificari in legatura cu mercantilismul care pot duce la
concluzii eronate. De exemplu, unii exegeti contemporani, reduc
mercantilismul la protectionism si, in consecinta, califica practicile
protectioniste contemporane cu atributul de neomercantilism, ceea ce nu
este riguros exact, daca tinem seama de ansamblul ideilor economice
mercantiliste si de contextul national si mondial in care au fost ele
formulate.
Cei mai de seama reprezentati ai mercantilismului au fost:
Thomas Mun si William Staford in Anglia, Giovani Botero,Antonio Serra,
Gaspard Scaruffi si Antonio Beccaria in Italia, Jean Bodin, Antoine de
Montchretien si Jean Baptiste Colbert in Franta, Ortiz si Damian de
Olivares in Spania si Portugalia, Petru cel Mare si I. T. Pososkov in
Rusia si Dimitrie Cantemir in Romania.
Bibliografie:
Braileanu, Tiberiu - "O istorie a doctrinelor economice", Institutul
european, Iasi, 1998
Blaug, Mark - "Teorie economica in retrospectiva", Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1992
Dodescu, Anca - "Doctrine economice. Manual universitar", Ed.
Universitatii din Oradea, 2004
Popescu, Gheorghe - "Evolutia gandirii economice", Ed. George Baritiu,
Cluj - Napoca, 2000
Webografie:
https://www.qreferat.com/referate/economie/
MERCANTILISMULDOCTRINA-ECONOMI311.php
https://referatenoi.ro/mercantilismul-ca-doctrina-economica/
https://www.stiucum.com/economie/doctrine-si-curente/319/
mercantilismul-primul-curent-d24168.php