Mercantilismul

Mercantilismul – doctrină economică a

burgheziei comerciale în secolele XVI –
XVIII care susține că bogășia unui stat
rezidă în cantitatea de metale prețioase
acumulate cu ajutorul statului, doctrină care
se caracterizează pe două trăsături:
1. bogăția este identificată cu banii (statul este cu
atât mai bogat , cu cât deținea mai mulți bani
și metale prețioase);
2. acumularea banilor și ametaleleor prețioase
putea fi relizată cu ajutorul statului.
Etapele de dezvoltare a mercantilismului
I. Mercantilismul timpuriu - sfârșitul sec. XV-
lea– sfârșitul sec. XVI-lea; principalii săi
ideologi au fost W.Stafford (Anglia) și G.
Scaruffi (Italia);
Ideea principală a mercantilismului timpuriu
îl constituia sistemul balanței monetare
active, adică mărirea pe toate căile a
rezervei de metale prețioase.
Mercantilismul timpuriu asemuia bogăția
cu aurul și argintul.
II. Mercantilismul târziu, sec.XVI – înc. sec.XVIII,
principlalii reprezentanți au fost Th.Mun
(Anglia), A. Serra (Italia), A. Montchrestien
(Franța) ș.a.
Elementul de bază al mercantilismului târziu l-a
constituit balanța comercială activă, conform
căriea se considera că statul devine cu atât mai
bogat, cu cât este mai mare diferența dintre
costul mărfurilor exportate și cele importate.
Mercantilismul târziu, caracteristici:
Mercantilismul târziu a fost mai eficient, iar
performanța lui putea fi atinsă pe două căi:
a). Din contul exportului prpriei producții finite și
interdicției importului obiectelor de lux;
b). Cu ajutorul comerțului intermediar care
presupunea exportul valutei naționale peste
hotare (în acest caz principiul era să
cumpere cât mai ieftin din altă țară și să
vândă mai scump în alta).
Mercantilismul târziu, caracteristici
! Pentru asigurarea unei balanțe comerciale active
mercantilismul târziu pleda pentru politica
preotecționistă, care presupunea impozitarea cu tarife
înalte a mărfurilor străine și stimularea propriului
export.
Politica comercială a mercantilismului târziu a
contribuit la dezvoltarea industriei manufacturiere,
care s-a făcut prin interzicerea exportului de materie
primă, încurajarea exportului de produse
manufacturiere și a importului de materie primă,
fixării unor taxe vamale înalte, protecționiste,
importul de produse manufacturiere.
Formele mercantilismului:

1. Bullionismul spaniol, care considera că

abundența metalelor prețioase era factorul
care producea bogăția regatului.
Bulionismul spaniol avea menirea să împiedice
răspândirea acestor metale prețioase în afara
regatului, fapt pentru care a adoptat o serie de
măsuri, inclusiv aplicarea pedepsei cu moartea
pentru cei care încercau să exporte aurul;
autoritățile spaniole au instituit și monopolul
asupra comerțului cu coloniile sale.
2. Mercantilismul liberal olandez.
În procesul acumulării de capital punea accentul pe
impozitarea excesivă a cotribuabililor, exploatarea
coloniilor, dar mai ales pe dezvoltarea
capitalismului comercial și manufacturier, baza
principală a căruia o constituia meșteșugăritul
urban liber și industria casnică, care se adapta
mai ușor la cerințele pieții și utiliza materie
primămai ieftină.
!!! Treptat, aceasta a făcut posibilă și înzestrarea
modernă a industriei, iar volumul producței și al
comerțului crește.
3. Mercantilismul francez, colbertismul.
A pus accentul pe dezvoltarea industriei
manufacturiere autohtone, exportarea produselor
finite franceze, încurajarea pe toate căile a
comerțului național, împiedicarea negustorilor
străini de a scoate metalele prețioase din țară,
politica vamală protecționistă.
Promotorul cel mai consecvent al doctrinei
mercantiliste a fost J.B. Colbert (1618-1683), care
susținea ideea industrialismului, bazată pe
dezvoltarea preponderentă a manufacturilor și în
scopul mării bogăției naționale.
4. Mercantilismul englez
A stimulat dezvoltarea capitalismului comercial și manufacturier.
S-a deosebit de colbertismul francez prin faptul că activitățile
economice n-au fost reglementate atât de strict din partea
statului, tutela statului a fost mai relativă.
Expresia supremă a mercantilismului englez a constituit-o
Actul de Navigație a lui O. Cromwell (1651), conform căruia:
-mărfurile europene nu puteau fi transportate decât pe vase ce
aparțineau Angliei sau țărilor din care proveneau;
-produsele din coloniile engleze puteau fi comercializate doar în
Anglia ;
- produse doar de supușii englezi;
- coloniile engleze li se interzicea să procure alte mărfuri decât
cele engleze, care puteu fi transportate doar cu vase britanice.