CORNELIU BENŢE

Gestiunea şi cotabilitatea
instituţiilor de credit

suport de curs
 Oradea
2008

2
 Cuprins:
Secţiunea 1: Gestiunea instituţiilor de credit 9

1
CAPITOLUL BĂNCILE: CONCEPT, ISTORIC, FUNCŢII ŞI ROL ÎN SOCIETATE……………………… 11
1.1.Repere istorice………………………………………..............................................................…….……………... 11
1.2. Funcţiile societăţilor bancare…………………..............................................................…………………….….. 13

CAPITOLUL 2LOCUL ŞI ROLUL BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI ÎN CADRUL SISTEMULUI 16

BANCAR ROMÂNESC.....................................................................................................................

2.1. Obiectivul fundamental şi principalele atribuţii ale BNR................................................................................... 16

2.2. Cooperarea internaţională..................................................................................................................................... 16
2.3. Politica monetară.................................................................................................................................................... 16
2.4. Operaţiuni de creditare.......................................................................................................................................... 17
2.5. Regimul valutar....................................................................................................................................................... 17
2.6. Operaţiuni cu instituţiile de credit......................................................................................................................... 17
2.7. Sisteme de plăţi........................................................................................................................................................ 18
2.8. Servicii de compensare, depozitare, decontare şi plată....................................................................................... 18
2.9. Prevenirea şi limitarea riscurilor........................................................................................................................... 18
2.10. Operaţiuni pe contul statului............................................................................................................................... 18
2.11. Operaţiuni cu titluri de stat................................................................................................................................. 18
2.12. Rezervele internaţionale....................................................................................................................................... 19
2.13. Operaţiuni active şi operaţiuni pasive................................................................................................................. 19

CAPITOLUL 3 REGLEMENTĂRI GENERALE PRIVIND INSTITUŢIILE DE CREDIT.............................. 21

3.1. Necesitatea obţinerii unei autorizaţii şi condiţii minime de autorizare.............................................................. 22

3.2. Activităţile permise instituţiilor de credit.............................................................................................................. 22
3.3. Cerinţe de capital şi de administrare a riscului..................................................................................................... 23
3.4. Autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române.............................................................................. 23
3.5. Regimul instituţiilor de credit şi al instituţiilor financiare din alte state membre............................................. 24
3.6. Desfăşurarea activităţii în afara teritoriului României........................................................................................ 26
3.6.1. Înfiinţarea de sucursale şi prestarea de servicii în alte state membre....................................................... 26
3.6.2.Deschiderea de sucursale în state terţe....................................................................................................... 26
3.7. Autorizarea în situaţii speciale. Fuziunea şi divizarea.......................................................................................... 27
3.8. Secretul profesional în domeniul bancar şi relaţia cu clientela............................................................................ 27
3.9. Cerinţe pentru acoperirea riscurilor...................................................................................................................... 28
3.9.1. Fondurile proprii şi nivelul minimul acestora pentru acoperirea riscurilor.............................................. 28
3.9.2. Riscul de credit.......................................................................................................................................... 28
3.9.3. Riscurile de piaţă....................................................................................................................................... 28
3.9.4. Riscul operaţional...................................................................................................................................... 29
3.9.5. Participaţii calificate ale instituţiilor de credit.......................................................................................... 29
3.9.6. Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri................................................................... 29
3.9.7. Alte cerinţe prudenţiale............................................................................................................................. 29
3.10. Situaţiile financiare şi auditul instituţiilor de credit........................................................................................... 29
3.11.Supravegherea instituţiilor de credit, persoane juridice române....................................................................... 30
3.12.Supravegherea pe bază consolidată...................................................................................................................... 30
3.13. Supravegherea instituţiilor de credit din alte state membre care desfăşoară activitate în România............ 31
3.14. Supravegherea sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe........................................ 31
3.15. Lichidarea instituţiilor de credit.......................................................................................................................... 31

3
CAPITOLUL 4ASPECTE SPECIFICE PRIVIND INSTITUŢIILE DE CREDIT................................................ 33

4.1. Reţeaua şi structura organizatorică a societăţilor bancare................................................................................. 33

4.2. Operaţiunile active şi pasive ale băncilor.............................................................................................................. 35
4.3. Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ......................................................................................... 36
4.3.1. Dispoziţii specifice privind autorizarea şi retragerea autorizaţiei............................................................. 38
4.3.2. Cerinţe specifice de desfăşurare a activităţii............................................................................................. 38
4.3.3. Reglementări şi măsuri specifice............................................................................................................... 38
4.3.4. Stimularea economisirii şi creditării în sistem colectiv pentru domeniul locativ..................................... 40
4.4. Bănci de credit ipotecar............................................................................................................................................ 41
4.5. Instituţii emitente de monedă electronică............................................................................................................... 42
4.6. Organizaţii cooperatiste de credit........................................................................................................................... 42
4.6.1. Sferă de aplicare şi definiţii...................................................................................................................... 42
4.6.2. Autorizarea organizaţiilor cooperatiste de credit...................................................................................... 43
4.6.3. Autorizarea casei centrale şi retragerea autorizaţiei................................................................................. 44
4.6.4. Prevederi specifice de constituire şi funcţionare....................................................................................... 45
4.6.5. Cooperativele de credit.............................................................................................................................. 45
4.6.6. Casa centrală............................................................................................................................................. 46
4.6.7. Unele prevederi specifice privind dizolvarea, fuziunea şi divizarea organizaţiilor cooperatiste de
credit.................................................................................................................................................................... 47
4.6.8. Operaţiunile de plăţi ale organizaţiilor cooperatiste de credit................................................................... 47
4.6.9. Prevederi specifice privind cerinţele operaţionale.................................................................................... 47
4.6.10. Cerinţe prudenţiale şi de publicitate........................................................................................................ 48
4.6.11. Supravegherea organizaţiilor cooperatiste de credit............................................................................... 48

CAPITOLUL 5
PRINCIPALELE TIPURI DE CONTURI DESCHISE LA SOCIETĂŢILE BANCARE.....… 50
5.1. Conturile curente…….……………..…….…...…….………………….................................................................. 50
5.2. Conturile de disponibilităţi………..….…….………………………...............................................................…... 51
5.3. Conturile de depozite…………………………….………………...............................................................……... 52
5.4. Conturile de credite………………………………………..……..............................................................………. 52
5.5. Conturile cu destinaţie specială………………………….……...............................................................……….. 53

CAPITOLUL 6GESTIUNEA DECONTĂRILOR BANCARE ……..................................................................…. 55

6.1.Decontări intrabancare……………………….…………………..................................................................…..… 57
6.1.1.Sfera de cuprindere a decontărilor intrabancare……................................................................………..... 57
6.1.2.Clasificarea decontărilor intrabancare........…………................................................................…..…….. 57
6.1.3.Etapele decontării intrabancare………….…………...............................................................…....…….. 57
6.2.Decontări interbancare…..………………………………...……................................................................……… 58
6.2.1.Sfera de cuprindere a decontărilor interbancare……................................................................…………. 58
6.2.2.Clasificarea decontărilor interbancare………………....................................................................….…. 58
6.2.2.1.Decontări între băncile comerciale………..................................................................………. 58
…….
6.2.2.2.Împrumuturi acordate reciproc între băncile comerciale ............................……………………… 59
6.3.Prezentarea sistemului electronic de plăţi interbancar pentru clienţii instituţiilor de credit………………… 59
6.3.1.Aspecte generale…………………….…..……...............................................................…………….…. 59
6.3.2.Avantajele sistemul electronic de plăţi………………...............................................................….....….. 62

CAPITOLUL 7
GESTIUNEA INSTRUMENTELOR DE ÎNCASĂRI ŞI PLĂŢI …..……...............................… 64
7.1.Cecul…………………………................................................................…………………………………………... 65
7.2.Ordinul de plată………………...............................................................…………………………………….…… 68
7.3.Cambia……………………………..............................................................………………………………..…….. 70
7.4.Biletul la ordin……………………..............................................................……………………………….……... 72
7.5. Debitul direct ……………………................................................................…….……………..………………... 73
7.6. Plăţile programate…………………...............................................................……..…………..…………………. 73
7.7.Acreditivul……………………………..............................................................….....................…………………. 73
7.8. Internet Banking, Home Banking şi Mobile Banking -servicii bancare electronice oferite pe piaţa bancară
românească……………………..................................................................................................................…. ............... 74
4
7.9.Cardul – instrument de plată fără numerar.........................................................….........…..…………………. 75
7.9.1. Tipuri de carduri în raport cu modul de stocare a caracteristicilor de securizare……………………... 75
7.9.2.Tipuri de carduri în raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor................................................................ 76
7.9.3.Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului…………................................................................... 77
7.9.4.Tipuri de carduri în funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei ……................................…………… 77

CAPITOLUL 8GESTIUNEA OPERAŢIUNILOR CU VALUTA ŞI A TRANSFERURILOR 79

INTERNAŢIONALE.........................................................................................................................

8.1.Politica valutară……………………………...............................................................……………………………. 79
8.2.Particularităţile conturilor în valută………...............................................................……….…………………... 79
8.3.Regimul valutar şi operaţiunile valutare ………...............................................................………….…………... 80
8.3.1. Operaţiuni valutare între rezidenţi şi nerezidenţi…..............................................................………...… 80
8.3.1.1.Operaţiuni valutare între rezidenţi………….................................................................………..….. 80
8.3.1.2.Regimul aplicabil nerezidenţilor………...............................................................………………….. 80
8.3.1.3.Regimul aplicabil rezidenţilor………………................................................................……..……... 80
8.3.1.4.Măsuri de salvgardare………………………................................................................…..………… 81
8.3.2. Operaţiuni valutare curente şi de capital………………................................................................……... 81
8.3.2.1. Operaţiuni valutare curente………………….................................................................……..……. 81
8.3.2.2. Operaţiuni valutare de capital…………………..................................................................………. 81

89
CAPITOLUL 9GESTIUNEA OPERAŢIUNILOR DE CREDITARE................................................................
9.1.Clasificarea creditelor……………….….…………………..…...............................................................………. 89
9.2.Elementele creditului…………………………..……………...............................................................…….…… 90
9.3. Gestiunea creditelor………………..………….……………...............................................................…….…… 90
9.3.1.Aspecte generale..................................................................................................................................... 90
9.3.2.Măsuri de limitare a riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice…................................. 94
9.4.Liniile de credit……………………………………….……………................................................................….. 95

CAPITOLUL 10 GESTIUNEA RISCURILE BANCARE................................................................................... 98

10.1 Definirea riscurilor bancare……………………………................................................................…………….. 98

10.2 Importanţa gestionării riscurilor bancare………………………................................................................…... 98
10.3.Riscul în activitatea de creditare……….…….…………………................................................................……. 100
10.3.1 Rolul calităţii portofoliului de creditare bancară…..................................................................………… 100
10.3.2 Politica de creditare………………………………..................................................................………… 100
10.3.3. Riscul individual de creditare………………………..................................................................……… 104
10.3.4. Gestiunea riscului de credit global……..................................................................…………………… 106

CAPITOLUL 11SUPRVEGHEREA ACTIVITĂŢII BANCARE DE CĂTRE BNR……………………….…. 110

11.1.Regimul rezervelor minime obligatorii……...............................................................……………...…………... 110

11.1.1.Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii……................................................................……….... 110
11.1.2.Constituirea rezervelor minime obligatorii……...............................................................…………..…. 111
11.1.3.Îndeplinirea rezervelor minime obligatorii………...............................................................…………... 111
11.1.4.Ratele rezervelor minime obligatorii………….……………................................................................... 111
11.1.5.Remunerarea rezervelor minime obligatorii……………..................................................................….. 112
11.1.6.Raportarea şi verificarea raportării rezervelor minime obliga torii ….………..........…………………. 112
11.1.7.Sancţiuni………………..…………………………………................................................................…. 113
11.2. Centrala riscurilor bancare …………………..................................................................……………………… 113
11.3. Centrala incidentelor de plăţi ……………..................................................................……..………………….. 114
11.3.1.Aspecte generale……...............................................................……………….……………………….. 114
11.3.2.Structura bazei de date şi modul de transmitere a informaţiilor la CIP……………...............………… 116
11.3.3.Transmiterea şi înscrierea în FNIP şi FNPR a informaţiei privind refuzurile la plată ale 117
instrumentelor......................................................................................................................................................
11.3.4.Transmiterea şi înscrierea în FNIP a informaţiei privind pierderea, furtul, distrugerea sau anularea 117
instrumentelor.....................................................................................................................................................
11.3.5.Transmiterea şi înscrierea în FNIP şi în FNPR, de către CIP şi alte instituţii, a informaţiei privind 118
5
 incidentele de plăţi……….........................................................................................................................….....
11.3.6.Interdicţia bancară…................................................................……………………………………...…. 118
11.3.7.Organizarea şi gestionarea informaţiei din FNIP şi din FNPR............................................................... 119
11.3.8.Difuzarea şi valorificarea informaţiei din FNIP şi din FNPR.................................................................. 118
11.3.9.Arhivarea……………………………………................................................................…………..…… 119
11.3.10.Comisioane…………………………................................................................………………………. 120
11.3.11.Sancţiuni………………………………………………................................................................……. 120
11.4.Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit………………………..................... 122
11.4.1.Participanţii la procedura falimentului instituţiilor de credit...............................................................… 122
11.4.2.Deschiderea procedurii. Efectele deschiderii procedurii…................................................................….. 122

Secţiunea a 2-a: Contabilitatea instituţiilor de credit ................. 125

127
CAPITOLUL 1REGLEMENTĂRI PRIVIND CONTABILTATEA ŞI SITUAŢIILE FINANCIARE
ANUALE ALE INSTITUŢIILOR DE CREDIT………..........................………………………
1.1. Contabilitatea instituţiilor de credit…………………………................................................................………. 128
1.2. Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit……...............................................................…………... 129
1.3.Principii şi reguli contabile………………..............................................................…………………………….. 129
1.4. Planul de conturi pentru societăţile bancare şi normele metodolo-gice de utilizare a acestuia…………… 129

CAPITOLUL 2OPERAŢIUNI DE TREZORERIE ŞI OPERAŢIUNI INTERBANCARE.................................. 142

CAPITOLUL 3 OPERAŢIUNI CU CLIENTELA ŞI OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE 151

NEBANCARE ŞI INSTITUŢIILE DE CREDIT..........................................................................

CAPITOLUL 4 OPERAŢIUNI CU TITLURI ŞI OPERAŢIUNI DIVERSE........................................................ 162

CAPITOLUL 5 VALORI IMOBILIZATE............................................................................................................... 174

CAPITOLUL 6 CAPITALURI PROPRII, ASIMILATE ŞI PROVIZIOANE....................................................... 179

CAPITOLUL 7 CHELTUIELILE INSTITUŢIILOR DE CREDIT........................................................................ 183

CAPITOLUL 8 VENITURILE INSTITUŢIILOR DE CREDIT............................................................................ 193

CAPITOLUL 9 OPERAŢIUNI ÎN AFARA BILANŢULUI.................................................................................... 203

Anexa 1: PLANUL DE CONTURI APLICABIL INSTITUŢIILOR DE CREDIT ŞI INSTITUŢIILOR

FINANCIARE NEBANCARE....................................................................................................................................... 210

228
Bibliografie........................................………………...............…...................................................................................

6
SECŢIUNEA 1:
GESTIUNEA INSTITUŢIILOR DE
CREDIT

CAPITOLUL 1
BĂNCILE: CONCEPT, ISTORIC, FUNCŢII ŞI ROL ÎN SOCIETATE

INTRODUCERE
Rolul băncilor în cadrul unei economii poate fi analizat, în primul rând, prin utilizarea conceptului de
intermediere între agenţii debitori şi creditori din economie, iar în al doilea rând prin funcţiile tradiţionale de
finanţare, de colectare a depozitelor şi de gestionare a mijloacelor de plată.

PREZENTAREA TEMEI

1.1.REPERE ISTORICE

Serviciile bancare au apărut odată cu apariţia băncilor. Comerţul cu bani a apărut cu mult înaintea
băncilor. Din evul mediu s-au separat zarafii – acea pătură socială ce se ocupa cu comerţul cu monede locale şi
străine. În mâinile lor se concentrau disponibilităţile monetare ale negustorilor, evitându-se astfel riscurile de
păstrare a valorilor.
Odată cu dezvoltarea societăţii şi a relaţiilor economice, zarafii s-au specializat şi în operaţiuni de
creditare, devenind cămătari. Formele de manifestare ale creditului erau reprezentate de creditul de consum şi
creditul politic (pentru cumpărarea de funcţii în ierarhia administrativă sau pentru cumpărarea scaunului
domnesc de la Înalta Poartă).
Dobânzile impuse de cămătari se situau între 12% şi 24%, dar prin condiţiile impuse la acordarea
creditelor, se ajungea la un nivel apropiat de 300%.
În acest context, era necesară apariţia şi dezvoltarea unui sistem bancar, care la început s-a concretizat
în specializarea unor case comerciale străine în domeniul bancar şi cămătăresc.
În 1171, la Veneţia, Dogele Michele XI înfiinţează Banco de Veneţia cu scopul principal de a face
operaţiuni de administrare a fondurilor publice ale cetăţii. De fapt această bancă a fost continuarea activităţii
unui grup de bancheri ce a creditat cetatea, grup organizat într-o asociaţie ce a funcţionat între 1156-1171 1.
Având ca model această instituţie, se înfiinţează ulterior Banca de Barcelona (1341), Banca di San
Giorgio–Genova(1407), obiectivul său fiind obţinerea de fonduri pentru cruciada din 1148.
Tot în Veneţia, se consemnează mai târziu (1584) Banco di Rialto, ca fiind prima bancă ce avea drept
obiect de activitate contractarea de depozite şi acordarea de împrumuturi.
În secolul XIV-XVI poate fi localizat în Italia polul formării şi evoluţiei primelor bănci din lume în
cadrul cetăţilor italiene ce dominau viaţa economică din bazinul mediteranean
Apar ulterior şi alte bănci în ţările europene:
1609 – Olanda – Banca de Amsterdam;
1619 – Germania – Banca de Hamburg;

1
Ungureanu P.V., Banking. Produse şi operaţiuni bancare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p.11
7
 Pentru fluidizarea circulaţiei monetare, se impune lărgirea ariei de utilizare a acestor bilete de bancă,
înfiinţându-se băncile de emisiune:
Banca Suediei – 1668;
Banca Angliei – 1694;
Banca Franţei – 1800;
Banca Olandei 1814;
Banca Belgiei – 1830;
În Germania la 1846 existau bănci provinciale de emisiune, iar în 1875, ia fiinţă Banca Reichului
pentru întregul imperiu German.
Unii economişti limitează esenţa băncilor la simple organisme intermediare între agenţii care dispun de
capitaluri suplimentare.
Alţi teoreticieni (J, Schumpeter, J. Low) afirmă că rolul principal al băncilor este acela de a crea
monedă. Justificarea existenţei băncilor rezidă în necesitatea ca activitatea economică să fie alimentată cu
fonduri (capitaluri); în al doilea rând, relaţia de ansamblu a acestor capitaluri se soldează cu importante sume ,
parţial libere, care trebuiesc integrate în economie şi orientate către scopuri precise ale proceselor economice.
Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe teritoriul României au fost descoperite între
anii 1786-1855, reprezentând 55 de plăci de piatră , găsite într-o zonă de mine aurifere . Aceste mine datau din
perioada Daciei Traiane şi conţin detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare.
Clauzele principale se refereau la faptul că băncile acordau împrumut în numerar şi percepeau dobânzi .
În epoca modernă, primele încercări de creare a unei bănci au avut loc la începutul secolului al XIX-
lea .
Încă din 1861, a fost ridicată problema creării unei bănci naţionale de Ion C. Brătianu , care , în
discursul său rostit în ziua de 10 ianuarie , a afirmat că : " atât timp cât nu vom avea o bancă naţională nu vor
dispare crizele financiare din ţară " .
Cuvântarea din 10 ianuarie 1861 a lui I . C. Brătianu nu a rămas fără ecou. În februarie 1861, Manolachi
Costachi Epureanu, preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de finanţe, a publicat în Monitorul Oficial,
un proiect lege pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţie, cu un capital de 12 milioane lei vechi din care
3 milioane să fie subscris de stat, iar restul de 9 milioane de către particulari. Proiectul nu a fost votat, deoarece,
între timp, Guvernul Manolachi Costachi a demisionat.
În 1864 a fost fondată Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. Această instituţie , a avut un rol foarte
important până la crearea Băncii Naţionale a României în 1880, întrucât a fost principala bancă de emisiune pe
teritoriul Principatelor Unite.
În perioada următoare, au apărut tot felul de proiecte şi încercări, mai ales din cercuri străine , în
vederea organizării unei bănci de scont şi circulaţie.
S-au înfiinţat şi alte instituţii bancare cu capital autohton: Banca Română (1865), Creditul Funciar,
Rural şi Urban (1873-1875), Banca Marmorosch–Blank (1874). Prima bancă ardeleană cu capital privat
autohton a fost Banca Albina, înfiinţată în 1872 la Sibiu.
Înfiinţarea unei bănci de emisiune rămânea, în continuare, o mare nevoie, determinată de interesele
generale ale statului sub aspect financiar şi valutar , a greutăţilor politice din anii 1876-1877.
I .C .Brătianu susţinea că " ce mult şi dureros se simte lipsa unui aşezământ financiar puternic şi serios ,
care să poată da ţării existenţa bănească în vremuri de nevoie".
La 27 februarie 1880 , Guvernul I .C .Brătianu a depus în Cameră proiectul unei bănci naţionale care
trebuia să ajute economia naţională mai mult ca oricare altă instituţie.
La 17 aprilie 1880, proiectul, depus de ministrul de finanţe I .C . Brătianu, a devenit legea prin care se
statorniceau normele de organizare a Băncii Naţionale a României, care urma să-şi înceapă activitatea la 1 iulie
1880 .
Acest moment important a fost caracterizat de Ştefan Zeletin ca "cel mai de seamă eveniment în
dezvoltarea burgheziei române moderne, metropola capitalismului nostru bancar ".
Sediul principal al băncii s-a stabilit la Bucureşti, cu obligaţia de a înfiinţa sucursale şi agenţii în
principalele oraşe ale ţării şi , în special, în fiecare capitală de judeţ.
Capitalul Băncii s-a stabilit la 30 milioane lei, din care 10 milioane lei să se depună de stat şi 20
milioane lei de particulari.
Datorită urmăririi în permanenţă a mersului pieţei, adaptându-se cu elasticitatea la cerinţele acesteia,
asigurând respectarea liniei generale de dezvoltare a economiei tării, îngrijindu-se de garantarea şi existenţa
disponibilităţilor de fonduri în lei şi în monedă străină , Banca Naţională a contribuit, efectiv , la depăşirea cu
succes a perioadelor de criză cu care s-a confruntat economia ţării în acea perioadă .

8
 Banca Naţională a României este cea mai importantă bancă înfiinţată în acea perioadă, care, din punct
de vedere organizatoric , a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei. Acesta a fost începutul
dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern.
Înfiinţarea B.N.R. a creat premisele pentru apariţia şi altor bănci şi pentru dezvoltarea sistemului bancar
românesc.
Banca Naţională a României s-a constituit ca importantă instituţie destinată creditării activităţii
economice şi comerciale, scontării dar şi operaţiunilor cu alte instrumente financiare.
La sfârşitul secolului al XIX-lea a început să se facă simţită o puternică centralizare a capitalului bancar
în România. În această perioadă, unele case bancare sau asociaţii bancare , apărute anterior, dar care în contextul
nou nu dispuneau de suficient capital financiar, şi-au schimbat statutul juridic sau au fost absorbite de altele .
În perioada primului război mondial s-a intensificat activitatea bancară în România ca rezultat al
neutralităţii României. În această perioadă au apărut oportunităţi noi de comerţ cu toate părţile implicate în
conflict .
Nivelul ridicat al comerţului a adus beneficii sistemului bancar.
Anii care au urmat imediat războiului au adus o încetinire dramatică activităţii economice, recesiunea
cuprinzând întreaga Europă.
Treptat, ţările din Europa au început să-şi refacă economia, fenomen resimţit şi în România. Rezultatele
s-au regăsit şi în sistemul bancar. Băncile au atras importante fonduri disponibile de pe piaţă şi - prin
intermediul creditelor acordate de Banca Naţională - au reuşit să ramburseze sumele în bani devalorizaţi .
După primul război mondial, numărul băncilor din România a continuat să crească până la criza
economică din perioada 1929-1933. Această depresiune a determinat falimentul multor bănci. Guvernul
României din acea vreme, a trebuit să intervină contracarând efectele crizei economice, bancare şi monetare.
Guvernul a adoptat politici de conducere şi control în vederea acordării ajutorului necesar revigorării sistemului
bancar.
Politicile adoptate au contribuit la salvarea băncilor mai mari, dar, din cele 1204 bănci existente în 1934,
circa 600 bănci au fost lichidate sau au fuzionat.
În anii '40 sistemul bancar a fost dominat de 5 bănci principale: Banca Românească, Banca de Credit
Român, Banca Comercială Română, Banca Comercială Italiană şi Română şi Societatea Bancară Română.
Aceste bănci realizau 50% din totalitatea operaţiunilor bancare.
Până în 1947, sistemul bancar românesc cunoscuse o dezvoltare remarcabilă. Băncile deţineau resurse
importante şi funcţionau conform standardelor internaţionale; personalul bancar era format de specialişti
pregătiţi în condiţii de concurenţă şi standarde profesionale foarte ridicate , aşa cum erau stabilite de Banca
Naţională.
După 1947, sistemul bancar a fost restrâns datorită trecerii la economia de comandă şi intrării României
în zona de influenţă sovietică (fosta U.R.S.S.).
Până la sfârşitul anului 1989, sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii şi produse
bancare.
În anul 1989 în România existau 4 bănci: Banca Naţională a României, Banca Română de Comerţ
Exterior, Banca de Investiţii şi Banca Agricolă, la care se adăuga şi C.E.C.-ul.
După 1989, România a fost martora multor schimbări, iar trecerea la o economie de piaţă a determinat
creşterea continuă a numărului de agenţi economici privaţi.
Reforma sistemului bancar a început în 1990-1991, prin elaborarea şi abordarea unei noi legislaţii
bancare privind organizarea şi funcţionarea băncii centrale şi a băncilor comerciale.

1.3. FUNCŢIILE SOCIETĂŢILOR BANCARE

Cu toate că fiecare formă a managementului bancar îşi are propriile funcţionalităţi, dat fiind specificul
activităţii pe care o desfăşoară, totuşi în ansamblul lor, băncile îndeplinesc următoarele funcţii 2:
1. Funcţia de schimb – oferă posibilitatea clienţilor de a realiza schimbul disponibilităţilor băneşti din
forma lor actuală în orice altă formă de prezentare.
2. Funcţia de depozit – se identifică în oferta bancară sub forma depozitelor pe care clienţii băncii le pot
constitui pe diverse scadenţe sau alte clauze de condiţionare;
3. Funcţia de transfer – oferă posibilitatea deplasării disponibilităţilor clienţilor între diverse conturi ţi
între diverşi titulari de conturi conform dorinţelor acestora;
4. Funcţia de finanţare - oferă posibilitatea acoperirii cererii suplimentare de bani prin intermediul
creditelor bancare puse la dispoziţia clienţilor.

2
Ungureanu P., Banking. Produse şi operaţiuni bancare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
9
 În vederea realizării acestor funcţii, banca dispune de tehnici, instrumente şi de o legislaţie proprie,
concretizate în final într-un set de mecanisme bancare, şi anume:
►Mecanismul de atragere a disponibilităţilor băneşti existente în economie şi de mobilizare în
depozite de orice natură;
►Mecanismul de decontare – cuprinzând operaţiuni de încasări şi plăţi, în numerar sau fără numerar
(prin virament);
►Mecanismul de asigurare a derulării tranzacţiilor valutare bancare;
►Mecanismul de creditare a clienţilor. Acesta are un înalt grad de particularizare pentru fiecare
societate bancară. Se pot regăsi elemente distincte de individualizare a creditării pentru fiecare bancă în ceea ce
priveşte:
structura creditelor acordate clienţilor;
destinaţiile creditelor;
ponderile de creditare ;
procedurile de creditare;
scadenţele de creditare;
garanţiile acceptate;
modalităţile de rambursare a creditelor;
criteriile de stabilire a bonităţii clienţilor, etc.
►Mecanismul de informare şi consulting bancar, de interogare a clientelei privind cererea de produse
bancare şi pe această bază de redirecţionare a ofertei.
Toate aceste mecanisme se subordonează atingerii a două obiective:
1.Profitabilitatea bancară – la un nivel cât mai ridicat, în condiţiile încadrării în limitele impuse de
normele de prudenţialitate bancară : lichiditate, solvabilitate , etc.
2.Competivitatea bancară – presupune asigurarea unei game cât mai diversificate de produse bancare
precum şi a unei calităţi corespunzătoare a acestora, obiectiv necesar în vederea menţinerii poziţiei pe piaţă.
Pentru atingerea acestor obiective este necesară respectarea a trei principii, şi anume:
1.Principiul prudenţei bancare – vizează gestiunea riscurilor ce apar în activitatea curentă. Putem
delimita aici două mari categorii de riscuri, şi anume:
a.riscuri cu caracter general: riscul lichidităţii, riscul solvabilităţii, riscul managerial, riscul de ramură,
etc.
b. riscuri cu caracter specific: riscul creditării, riscul valutar, riscul marjei dobânzii, riscul
nerambursării creditelor la scadenţă, etc.
Gestiunea acestor riscuri se realizează atât prin procedee unitare impuse de către BNR, cât şi prin
propriile norme de lucru ale societăţilor bancare.
2. Principiul echilibrului bilanţier bancar – impune asigurarea unei permanente corelaţii între
componentele ce definesc structura activului, respectiv a pasivului bilanţier bancar. Se impune în acest sens
corelarea activului cu pasivul în structura lor urmărită pe criteriul scadenţei
3.Principiul profitabilităţii – presupune asigurarea caracterului profitabil al fiecărui segment al
activităţii bancare, al fiecărei activităţi generatoare de costuri bancare. În acest sens un rol deosebit îl joacă
managementul bancar ce presupune adoptarea celei mai simple şi mai eficiente căi de creştere a profitabilităţii.
Astfel se poate avea în vedere profitabilitatea unei anumite activităţi, a unui produs, a unui cont, a unui angajat,
etc.
Gestiunea resurselor financiare ale unei bănci este de o importanţă majoră, deoarece aceasta implică
diferite categorii de persoane, şi anume:
1. Managerii băncii –sunt interesaţi deoarece rezultatele bune ale activităţii proprii vor consolida poziţia
băncii pe piaţă, vor atrage noi clienţi, o reputaţie profesională şi o serie de avantaje;
2. Acţionarii – au drept principal obiectiv fructificarea optimă a capitalului propriu, care se reflectă în
plasamentele în acţiuni ale societăţilor bancare;
3.Clientela – este interesată de stabilitatea băncii cu care lucrează, aceasta oferindu-le o siguranţă în
ceea ce privesc afacerile derulate şi resursele proprii;
4.Personalul – este de asemenea interesat de buna evoluţie a societăţii bancare, în acest caz el fiind
stimulat în funcţie de rezultatele proprii, iar în caz contrar acesta trebuind să răspundă inclusiv material.

Autoevaluare:
1. Care a fost evoluţia sistemului bancar românesc după primul război mondial?
10
 2. Care sunt principalele funcţii îndeplinite de bănci?
3. Ce presupune principiul prudenţei bancare?

Rezumatul acestei sectiuni:

Pentru a evidenţia rolul băncilor, este necesară situarea acestora în cadrul sistemului financiar, al căror element
principal îl constituie. Pe plan financiar, există la nivelul unei economii, două categorii de participanţi, ale căror
preocupări sunt complementare, respectiv cei care au necesităţi de finanţare şi care doresc procurarea de resurse,
pe de o parte, şi cei cu capacităţi de finanţare şi care doresc plasarea eficientă a resurselor lor.

Referate propuse:
1. Reforma în sistemul bancar românesc
2. Privatizarea băncilor comerciale din România
3. Integrarea europeană a sistemului bancar românesc – criterii, realizări, perspective
4. Piaţa bancară din România- caracteristici, evoluţie, perspective

Bibliografie:
1.Basno C., Dardac V., “Operaţiuni bancare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
2.Cerna S., “Moneda şi teoria monetară”, Editura Mirton, Timişoara, 2000.
3. Hoanţă N. – “Bani şi bănci”, Editura Economică, Bucureşti, 2001
4. Ungureanu P., Banking. Produse şi operaţiuni bancare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
5. Banca Naţională a României, 1880 - 1995 (Ed.Enciclopedică).

11
CAPITOLUL 2
LOCUL ŞI ROLUL BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI ÎN CADRUL SISTEMULUI
BANCAR ROMÂNESC

INTRODUCERE
Sistemul bancar ocupă un loc foarte important atât în economia fiecărui stat, cât şi la nivel mondial. Sistemul
bancar este format din totalitatea instituţiile de credit care fiinţează în aria de referinţă precum şi din relaţiile de
conlucrare dintre ele pe de o parte, iar pe de altă parte şi din relaţiile acestora cu celelalte elemente ale
ansamblului economic care reprezintă clientela bancară.

PREZENTAREA TEMEI

Sistemul bancar românesc cuprinde 2 componente, şi anume:

Banca Naţională a României, ca bancă centrală şi de emisiune;
instituţiile de credit.
Activitatea bancară în România se desfăşoară prin instituţii de credit autorizate, în condiţiile legii 3.

2.1. OBIECTIVUL FUNDAMENTAL ŞI PRINCIPALELE ATRIBUŢII ALE BNR

Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii

preţurilor4.
Principalele atribuţii ale Băncii Naţionale a României sunt:
a) elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;
b) autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, promovarea şi
monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;
c) emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
d) stabilirea regimului valutar şi supravegherea respe Yctării acestuia;
e) administrarea rezervelor internaţionale ale României.
Banca Naţională a României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea
îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

2.2. COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ

Banca Naţională a României poate participa, în nume propriu sau în numele statului, la tratative şi
negocieri externe în probleme financiare, monetare, de curs de schimb şi de plăţi, precum şi în domeniul
autorizării, reglementării şi supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit.
Banca Naţională a României exercită drepturi şi îndeplineşte obligaţii care revin României, în calitate de
membru al Fondului Monetar Internaţional, inclusiv utilizarea facilităţilor acestei instituţii de finanţare pe
termen mediu şi lung, pentru nevoile balanţei de plăţi şi consolidarea rezervelor internaţionale ale ţării.
Banca Naţională a României poate negocia şi încheia acorduri, convenţii sau alte înţelegeri privind
împrumuturi pe termen scurt şi alte operaţiuni financiar-bancare cu instituţii financiare internaţionale, bănci
centrale, societăţi bancare şi nebancare, cu condiţia rambursării acestora în termen de 1 an.
Banca Naţională a României poate încheia, în nume propriu sau în numele statului, acorduri de
decontare şi de plăţi sau orice alte convenţii de decontare şi de plăţi cu instituţii publice sau private
care îşi au sediul în străinătate.

2.3. POLITICA MONETARĂ

În cadrul politicii monetare pe care o promovează, Banca Naţională a României utilizează proceduri şi
instrumente specifice pentru operaţiuni de piaţă monetară şi de creditare a instituţiilor de credit, precum şi
mecanismul rezervelor minime obligatorii.

3
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului
4
Legea nr.312 /2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României

12
 Se interzice Băncii Naţionale a României achiziţionarea de pe piaţa primară a creanţelor asupra statului,
autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi altor
societăţi cu capital majoritar de stat.
Banca Naţională a României poate efectua pe piaţa secundară, cu respectarea prevederilor de mai sus,
operaţiuni reversibile, cumpărări/vânzări directe sau poate lua în gaj, pentru acordarea de credite colateralizate,
creanţe asupra sau titluri ale statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor
naţionale, companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat, instituţiilor de credit sau altor
persoane juridice, poate efectua swap-uri valutare, emite certificate de depozit şi atrage depozite de la instituţii
de credit, în condiţiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare.

2.4.OPERAŢIUNI DE CREDITARE

Banca Naţională a României poate acorda credite instituţiilor de credit eligibile, în condiţii care se
stabilesc prin reglementări proprii.
Se interzice Băncii Naţionale a României creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a
statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi
altor societăţi cu capital majoritar de stat.
Banca Naţională a României stabileşte regimul rezervelor minime obligatorii pe care instituţiile de
credit trebuie să le menţină în conturi deschise la aceasta.
Banca Naţională a României elaborează şi aplică politica de curs de schimb.
Banca Naţională a României este abilitată:
a) să elaboreze balanţa de plăţi şi alte lucrări privind poziţia investiţională internaţională a ţării;
b) să stabilească cursurile de schimb pentru operaţiunile proprii pe piaţa valutară, să calculeze şi să
publice cursurile medii pentru evidenţa statistică;
c) să păstreze şi să administreze rezervele internaţionale ale statului.

2.5.REGIMUL VALUTAR

Banca Naţională a României poate elabora reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacţiilor
valutare pe teritoriul ţării şi emite autorizaţii pentru operaţiuni valutare de capital, tranzacţii pe pieţele valutare
şi alte operaţiuni specifice.
Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare, sub formă de
bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.
Banca Naţională a României elaborează programul de emisiune a bancnotelor şi monedelor, astfel încât
să se asigure necesarul de numerar, în strictă concordanţă cu nevoile reale ale circulaţiei băneşti.
Suma totală a bancnotelor şi monedelor în circulaţie, care
exclude rezerva de numerar, se evidenţiază ca element de pasiv în contabilitatea Băncii Naţionale a României.

2.6.OPERAŢIUNI CU INSTITUŢIILE DE CREDIT

În cadrul politicii sale monetare şi de curs de schimb, Banca Naţională a României poate acorda
instituţiilor de credit credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile, garantate cu, dar fără a se limita la:
a) titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în portofoliul Băncii Naţionale a
României, sau
b) depozite constituite la Banca Naţională a României sau la alte persoane juridice agreate de Banca
Naţională a României.
Banca Naţională a României stabileşte şi face publice condiţiile de creditare, nivelul minim al ratei
dobânzii la creditele care se acordă instituţiilor de credit şi criteriile ce trebuie îndeplinite de instituţiile de credit
pentru a putea solicita credite de la Banca Naţională a României pe baze competitive.
Banca Naţională a României poate stabili plafoane de creditare, niveluri ale ratei dobânzii, termene de
rambursare şi alte condiţii în care se pot acorda credite de către Banca Naţională a României pe baze
competitive.
Banca Naţională a României deschide şi operează conturi ale instituţiilor de credit, ale Trezoreriei
Statului, ale caselor de compensare şi ale altor entităţi, rezidente şi nerezidente, stabilite prin reglementări ale
Băncii Naţionale a României.

13
 Banca Naţională a României efectuează decontarea finală, irevocabilă şi necondiţionată, a transferurilor
de fonduri în conturile titularilor.

2.7.SISTEME DE PLĂŢI

Banca Naţională a României monitorizează sistemele de plăţi, inclusiv instrumentele de plată, în scopul
asigurării securităţii şi eficienţei acestora şi pentru a evita riscul sistemic. Pentru îndeplinirea acestei atribuţii,
Banca Naţională a României stabileşte măsurile necesare, le pune în aplicare şi urmăreşte implementarea
acestora, reglementează, autorizează şi supraveghează sistemele de plăţi, şi poate reglementa instrumentele de
plată.
Banca Naţională a României reglementează, autorizează şi supraveghează administratorii sistemelor de
plăţi şi poate emite reglementări privind instrumentele de plată utilizate în cadrul acestor sisteme.

2.8.SERVICII DE COMPENSARE, DEPOZITARE, DECONTARE ŞI PLATĂ

Banca Naţională a României poate asigura servicii de compensare, depozitare, decontare şi plată prin
intermediul conturilor deschise în evidenţele sale, în condiţiile art.21 din Legea nr.312/ 2004 privind Statutul
Băncii Naţionale a României .
Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, Banca Naţională a României poate, pe cont
propriu ori în numele şi pe contul statului, să participe la aranjamente de compensare, depozitare, decontare şi
plată sau la alte contracte având acest scop, încheiate cu instituţii centrale sau cu organizaţii colective de
specialitate, publice şi private, având sediul în străinătate.

2.9.PREVENIREA ŞI LIMITAREA RISCURILOR

Pentru prevenirea şi limitarea riscurilor de plată şi credit, Banca Naţională a României poate presta
servicii de colectare şi difuzare, la cerere, contra cost, conform reglementărilor proprii, de date şi informaţii
privind incidentele de plăţi şi riscurile de creditare în sistemul instituţiilor de credit, în condiţii de asigurare a
secretului bancar.

2.10.OPERAŢIUNI PE CONTUL STATULUI

Banca Naţională a României ţine în evidenţele sale contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis
pe numele Ministerului Finanţelor Publice.
Funcţionarea contului curent general al Trezoreriei Statului şi înregistrarea operaţiunilor în acest cont se
stabilesc prin convenţii încheiate între Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor Publice.
Banca Naţională a României primeşte încasările pentru contul curent general al Trezoreriei Statului şi
efectuează plăţile în limita disponibilităţilor existente în acest cont.
Banca Naţională a României percepe comisioane la decontarea operaţiunilor prin contul curent general
al Trezoreriei Statului, deschis în evidenţele sale, şi plăteşte dobânzi la disponibilităţile din acest cont.
Banca Naţională a României poate acţiona ca agent al statului în stabilirea instituţiilor de credit eligibile
a primi depozite ale Trezoreriei Statului, în condiţii care vor fi stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor
Publice.

2.11.OPERAŢIUNI CU TITLURI DE STAT

Conform prevederilor art.6 alin.(1), din Legea nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a
României, BNR nu poate achiziţiona titluri de stat de pe piaţa primară.
În baza convenţiilor încheiate în prealabil cu Ministerul Finanţelor Publice şi în conformitate cu
reglementările proprii, Banca Naţională a României poate acţiona, cu perceperea unui comision, ca agent pe
contul statului, în ceea ce priveşte:
a) plasarea către terţi a emisiunilor de titluri de stat şi alte instrumente negociabile de îndatorare ale
statului român;
b) exercitarea funcţiilor de agent de înregistrare, depozitare şi transfer al titlurilor de stat;
c) plata capitalului, dobânzilor, comisioanelor şi a spezelor aferente;
14
 d) executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei Statului;
e) alte operaţiuni în conformitate cu obiectivul fundamental şi atribuţiile băncii centrale;
f) efectuarea de plăţi aferente celor de mai sus prin conturi deschise în evidenţele sale, inclusiv a celor
aferente serviciului datoriei emitenţilor şi altor costuri de tranzacţionare şi operare.

2.12.REZERVELE INTERNAŢIONALE

Banca Naţională a României, respectând regulile generale privind lichiditatea şi riscul specific activelor
externe, stabileşte şi menţine rezerve internaţionale, în astfel de condiţii încât să poată determina periodic
mărimea lor exactă, rezerve alcătuite cumulativ ori selectiv din următoarele elemente:
a) aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat în străinătate;
b) active externe, sub formă de bancnote şi monede sau
disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate, exprimate în acele monede şi deţinute
în acele ţări, pe care le stabileşte Banca Naţională a României;
c) orice alte active de rezervă, recunoscute pe plan internaţional, inclusiv dreptul de a efectua cumpărări
de la Fondul Monetar Internaţional în cadrul tranşei de rezervă, precum şi deţinerile de drepturi speciale de
tragere;
d) cambii, cecuri, bilete la ordin, precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare, negociabile sau nu, emise
sau garantate de persoane juridice nerezidente, clasificate în primele categorii de către agenţiile de
apreciere a riscurilor, recunoscute pe plan internaţional, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile
pentru Banca Naţională a României;
e) bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri de stat, emise sau garantate de guverne străine sau de
instituţii financiare interguvernamentale, negociabile sau nu, exprimate şi plătibile în valută
în locuri acceptabile pentru Banca Naţională a României.
Banca Naţională a României urmăreşte menţinerea rezervelor internaţionale la un nivel adecvat
tranzacţiilor externe ale României.
Dacă există pericolul diminuării rezervelor internaţionale, până la un nivel care ar periclita tranzacţiile
internaţionale ale statului, precum şi în cazul în care diminuarea s-a produs, Banca Naţională a României va
prezenta Guvernului şi Parlamentului un raport privind situaţia rezervelor internaţionale şi cauzele care au
condus sau care pot conduce la o astfel de reducere. Raportul va conţine recomandările Băncii Naţionale a
României privind politicile guvernamentale macroeconomice necesare pentru preîntâmpinarea sau remedierea
situaţiei.

2.13.OPERAŢIUNI ACTIVE ŞI OPERAŢIUNI PASIVE

Statutul Băncii Naţionale a României prevede două tipuri de operaţiuni, şi anume: operaţiuni active şi
operaţiuni pasive.

I. Operaţiunile active ale Băncii Naţionale a României sunt:

1.Operaţiuni referitoare la aur şi active externe;
2.Creanţe asupra statului;
3.Creanţe asuprea economiei.

1.Operaţiunile de achiziţionare a aurului şi valutelor efective sunt operaţiuni frecvente care se regăsesc
în bilanţ în următoarele posturi: aur, disponibil la vedere în străinătate, alte disponibilităţi în străinătate.
Aurul se referă la aurul monetar cumpărat de pe piaţa internaţională a aurului sau existent la bănci şi
instituţii financiare din străinătate.
Disponibilităţile la vedere în străinătate cuprind valute în cont deţinute de Banca Naţională a României
la corespondenţii săi externi (alte bănci centrale din lume) şi la instituţii financiare din străinătate.
Alte disponibilităţi în străinătate reprezintă şi contribuţia statului român la Fondul Monetar
Internaţional.
2.Creanţele asupra statului sunt reprezentate de sumele pe care Banca Naţională a României le pune la
dispoziţia statului pentru nevoile sale curente, sau pentru acoperirea deficitului bugetar temporar.
3.Creanţele asupra economiei provin din operaţiuni de refinanţare bancară. Acestea sunt operaţiuni prin
care Banca Naţională a României acordă credite băncilor comerciale, care la rândul lor creditează agenţii
economici.

15
 În această categorie sunt incluse şi creditele acordate direct de către Banca Naţională a României unor
agenţi economici cu rol strategic în economia naţională.
Aceste operaţiuni au un caracter cu totul excepţional şi deţin o pondere foarte mică în totalul creanţelor
asupra economiei.
Operaţiunile generatoare de creanţe sunt:
rescontarea efectelor de comerţ;
achiziţionarea de efecte publice;
acordarea de credite pe gaj de titluri.
Rescontarea efectelor de comerţ este principala modalitate de refinanţare a băncilor comerciale, prin
care Banca Naţională a României acordă acestora valoarea actuală a efectelor de comerţ prezentate pentru
rescontare.
Rescontarea presupune existenţa efectelor de comerţ în portofoliul băncii comerciale după cum este
prezentat în figura de mai jos:

Achiziţia de efecte publice are loc prin intermediul procedeului open market, ce semnifică intervenţia
directă pe piaţa financiară a Băncii Naţionale a României, în scopul achiziţionării de efecte publice, cum ar fi:
obligaţiuni, certificate de trezorerie, bonuri de tezaur, etc.
Acordarea de împrumuturi pe gaj de titluri, cunoscută şi sub denumirea de lombardare, constă în
avansuri acordate în contul curent de către Banca Naţională a României băncilor comerciale, societăţilor
financiare publice sau private, în schimbul depunerii de către acestea, drept garanţie, a unor efecte publice.

II.Operaţiuni pasive ale Băncii Naţionale a României sunt determinate de mobilizarea resurselor prin:
1.bilete de bancă puse în circulaţie;
2.angajamente externe;
3.conturile curente ale trezoreriei statului;
4.conturile curente ale agenţilor financiari;
5.capitalul propriu;
6.fondul de rezervă.

1.Biletele de bancă puse în circulaţie, reprezintă masa monetară existentă în circulaţie la un moment
dat. Ele sunt angajamente ale Băncii Naţionale a României asumate faţă de deţinătorii biletelor de bancă.
2.Angajamentele externe corespund disponibilităţilor în conturi ale agenţilor financiari externi (Fondul
Monetar Internaţional, Banca de Reconstrucţie şi Dezvoltare) şi ale băncilor centrale corespondente din
străinătate.
3.Contul curent al trezoreriei statului reprezintă sursa pentru Banca Naţională a României în cazul în
care în contul Trezoreriei există disponibil.
4.Conturile curente ale agenţilor financiari sunt reprezentate de conturile deschise de băncile
comerciale, care sunt obligate să păstreze în cont la Banca Naţională a României rezerve minime obligatorii.
Aceste conturi sunt purtătoare de dobânzi cel puţin la nivelul ratei dobânzii la vedere a băncilor
comerciale. Banca Naţională a României este obligată să verifice periodic existenţa soldului creditor al
conturilor reprezentând rezervele minime obligatorii.
5.Capitalul propriu reprezintă obligaţia faţă de acţionarul care l-a subscris (statul). El nu reprezintă
principala sursă pentru efectuarea operaţiilor proprii pentru Banca Naţională a României.
Pentru creşterea capitalului propriu, se alocă din profitul net până la 5 % din pasivele monetare agregate
din bilanţul de la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar anual.
6.Fondul de rezervă al Băncii Naţionale a României se constituie în limita unei cote de 20 % din
profitul brut, până când acesta să fie egal cu capitalul propriu, după care cota respectivă se reduce la 10% până
când fondul de rezervă ajunge să fie egal cu capitalul propriu şi , ulterior, cota se stabileşte la 5 %.

16
CAPITOLUL 3
REGLEMENTĂRI GENERALE PRIVIND INSTITUŢIILE DE CREDIT

INTRODUCERE
Sistemul bancar ocupă un loc foarte important atât în economia fiecărui stat, cât şi la nivel mondial. Sistemul
bancar este format din totalitatea instituţiile de credit care fiinţează în aria de referinţă precum şi din relaţiile de
conlucrare dintre ele pe de o parte, iar pe de altă parte şi din relaţiile acestora cu celelalte elemente ale
ansamblului economic care reprezintă clientela bancară.

PREZENTAREA TEMEI

Instituţia de credit reprezintă:

a) o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la
public şi în acordarea de credite în cont propriu;
b) o entitate, alta decât cea prevăzută la lit. a), care emite mijloace de plată în formă de monedă
electronică, denumită în continuare instituţie emitentă de monedă electronică.
Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi funcţiona cu respectarea dispoziţiilor
generale aplicabile instituţiilor de credit şi a cerinţelor specifice prevăzute în Partea a II-a a Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, în una din
următoarele categorii:
a) bănci;
b) organizaţii cooperatiste de credit;
c) bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ;
d) bănci de credit ipotecar;
e) instituţii emitente de monedă electronică.
Banca Naţională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi
supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit.
În înţelesul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. activitate bancară - atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de
credite în cont propriu;
2. autoritate competentă - autoritatea naţională împuternicită prin lege sau alte reglementări să
supravegheze prudenţial instituţiile de credit;
3. autorizaţie - un act emis indiferent sub ce formă de către autoritatea competentă, care dă dreptul de a
desfăşura activităţi specifice unei instituţii de credit;
4. instituţie financiară - o entitate, alta decât o instituţie de credit, a cărei activitate principală constă în
dobândirea de participaţii în alte entităţi sau în desfăşurarea uneia sau mai multora dintre activităţile prevăzute
la art. 18 alin. (1) lit. b)-l) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului;
5. monedă electronică - valoare monetară reprezentând o creanţă asupra emitentului, care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a) este stocată pe un suport electronic;
b) este emisă în schimbul primirii de fonduri a căror valoare nu poate fi mai mică decât valoarea
monetară emisă;
c) este acceptată ca mijloc de plată şi de alte entităţi decât emitentul;
6. stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum şi un stat aparţinând Spaţiului
Economic European;
7. stat membru de origine - statul membru în care instituţia de credit a fost autorizată;
8. stat membru gazdă - statul membru în care instituţia de credit are deschisă o sucursală sau în care
prestează servicii în mod direct;
9. stat terţ - orice stat care nu este stat membru;
10. sucursală - orice unitate operaţională dependentă din punct de vedere juridic de o instituţie de credit
sau de o instituţie financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile acesteia.

17
3.1. NECESITATEA OBŢINERII UNEI AUTORIZAŢII ŞI CONDIŢII MINIME DE
AUTORIZARE

În vederea desfăşurării activităţii în România, fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de o

autorizaţie potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului.
Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări şi notifică Comisiei Europene condiţiile în care
poate acorda autorizaţie şi documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru obţinerea autorizaţiei.
Banca Naţională a României nu poate acorda autorizaţie unei instituţii de credit, dacă aceasta nu
dispune de fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului iniţial cel puţin egal cu nivelul minim stabilit
prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro.
La constituirea unei instituţii de credit, persoană juridică română, capitalul iniţial este reprezentat de
capitalul social, cu excepţia cazurilor în care instituţia de credit care se constituie este rezultată dintr-un proces
de reorganizare prin fuziune sau divizare.
Capitalul social al unei instituţii de credit, persoană juridică română, trebuie vărsat integral şi în numerar
la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia, aporturile în natură nefiind permise.
Acţiunile/părţile sociale ale unei instituţii de credit, persoană juridică română, pot fi numai nominative.
La constituire, aporturile la capitalul social trebuie să fie vărsate într-un cont deschis la o instituţie de
credit. Acest cont este blocat până la înmatricularea instituţiei de credit, persoană juridică română, în registrul
comerţului.
Conducerea operativă a activităţii unei instituţii de credit trebuie să fie asigurată de cel puţin două
persoane, care trebuie să aibă reputaţie şi experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate
Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva
necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de credit, calitatea persoanelor respective
este adecvată.
Orice cerere de autorizare a unei instituţii de credit trebuie să fie însoţită de un plan de activitate, care să
cuprindă cel puţin tipurile de activităţi propuse a fi desfăşurate şi structura organizatorică a instituţiei de credit,
şi din care să rezulte capacitatea acesteia de a-şi realiza obiectivele propuse în condiţii compatibile cu regulile
unei practici bancare prudente şi sănătoase, prin adecvarea cadrului de conducere, a procedurilor, a
mecanismelor interne şi a structurii capitalului la tipul, volumul şi complexitatea activităţilor pe care îşi propune
să le desfăşoare.

3.2. ACTIVITĂŢILE PERMISE INSTITUŢIILOR DE CREDIT

Instituţiile de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi:

a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau
fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;
c) leasing financiar;
d) operaţiuni de plăţi;
e) emitere şi administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri de călătorie şi alte
asemenea, inclusiv emitere de monedă electronică;
f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;
g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:
1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de
depozit;
2. valută;
3. contracte futures şi options financiare;
4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;
5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;
h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi
plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni;
i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de
afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă;
j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;
k) custodie şi administrare de instrumente financiare;
l) intermediere pe piaţa interbancară;

18
 m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării;
n) închiriere de casete de siguranţă;
o) operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
p) dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;
r) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu
respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activităţi, dacă este cazul.
Instituţiile de credit pot desfăşura şi alte activităţi, permise potrivit autorizaţiei acordate de Banca
Naţională a României, după cum urmează:
a) operaţiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entităţi din cadrul
grupului din care face parte instituţia de credit;
b) operaţiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile şi/sau imobile aflate în
proprietatea acestora, dar neafectate desfăşurării activităţilor financiare;
c) prestarea de servicii clientelei proprii care, deşi nu sunt conexe activităţii desfăşurate, reprezintă o
prelungire a operaţiunilor bancare.
Instituţiile de credit se pot angaja în operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile numai dacă:
a) operaţiunile sunt necesare desfăşurării în condiţii adecvate a activităţilor pentru care instituţia de
credit a fost autorizată, şi în măsura în care bunurile respective sunt necesare în acest scop;
b) operaţiunile, au ca obiect bunuri mobile şi imobile destinate perfecţionării pregătirii profesionale a
salariaţilor, organizării unor spaţii de odihnă şi recreare sau asigurării de locuinţe pentru salariaţi şi familiile
acestora;
c) operaţiunile au ca obiect bunuri mobile şi imobile dobândite în urma executării creanţelor, cu
respectarea, în privinţa operaţiunilor de închiriere a unor asemenea bunuri.
Instituţiile de credit nu se pot angaja în operaţiuni cum ar fi:
a) gajarea propriilor acţiuni pe contul datoriilor băncii;
b) acordarea de credite garantate cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu obligaţiuni emise de instituţia
de credit însăşi sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit;
c) atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori, de la public, când
instituţia de credit se află în stare de insolvenţă.

3.3. CERINŢE DE CAPITAL ŞI DE ADMINISTRARE A RISCULUI

Fondurile proprii ale unei instituţii de credit nu trebuie să scadă sub nivelul minim al capitalului iniţial
prevăzut pentru autorizare.
Dacă nivelul fondurilor proprii se reduce sub nivelul minim prevăzut, Banca Naţională a României
poate, dacă circumstanţele o justifică, să acorde instituţiei de credit o perioadă limitată în care aceasta fie să
remedieze această situaţie, fie să-şi înceteze activitatea.
Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de un cadru formal de administrare a activităţii riguros
conceput, care să includă o structură organizatorică clară cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi
coerente, de procese eficiente de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau
ar putea fi expusă şi de mecanisme adecvate de control intern, care să includă proceduri administrative şi
contabile riguroase.
Mecanismele de control intern trebuie să asigure cel puţin organizarea funcţiilor de control al riscurilor,
de asigurare a conformităţii şi de audit intern.

3.4. AUTORIZAREA INSTITUŢIILOR DE CREDIT, PERSOANE JURIDICE ROMÂNE

Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi pot funcţiona numai pe baza
autorizaţiei emise de Banca Naţională a României.
Instituţiile de credit, persoane juridice române, se constituie în forma juridică prevăzută pentru fiecare
dintre categoriile de instituţii de credit reglementate. Ele nu se pot constitui prin subscripţie publică.
Banca Naţională a României acordă autorizaţie unei instituţii de credit, persoane juridice române, numai
dacă este încredinţată că instituţia de credit poate asigura desfăşurarea unei activităţi în condiţii de siguranţă şi
de respectare a cerinţelor unei administrări prudente şi sănătoase, care să asigure protejarea intereselor
deponenţilor şi ale altor creditori şi buna funcţionare a sistemului bancar.
Banca Naţională a României decide cu privire la o cerere de autorizare a unei instituţii de credit în
termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii în sensul aprobării constituirii instituţiei de credit sau ai
respingerii cererii şi comunică în scris solicitantului hotărârea sa.

19
 Instituţia de credit este obligată ca, în termen de maxim 2 luni de la comunicarea aprobării de
constituire, pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, să prezinte Băncii Naţionale a României documentele
care atestă constituirea legală a instituţiei de credit conform dispoziţiilor aplicabile.
În cazul respingerii unei cereri de autorizare, hotărârea cuprinde şi motivele care au stat la baza acesteia.
Autorizaţia acordată este valabilă pe o perioadă nedeterminată şi nu poate fi transferată unei alte entităţi.
Instituţiile de credit autorizate sunt înregistrate în registrul ţinut de Banca Naţională a României
conform prevederilor legale.
Banca Naţională a României notifică Comisiei Europene orice autorizaţie acordată, cu excepţia celor
acordate instituţiilor emitente de monedă electronică, pentru ca denumirea instituţiei de credit să fie inclusă în
lista instituţiilor de credit întocmită şi actualizată de Comisia Europeană, care se publică în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene.
Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare, dacă:
a) documentaţia prezentată este incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale
în vigoare;
b) instituţia de credit nu dispune de fonduri proprii separate sau capitalul iniţial se situează sub nivelul
minim stabilit de Banca Naţională a României;
c) forma juridică este alta decât cea prevăzută pentru categoria instituţiei de credit care se
intenţionează a fi constituită;
d) din evaluarea planului de activitate prezentat rezultă că instituţia de credit nu poate asigura
realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor legale;
e) conducerea operativă a activităţii instituţiei de credit nu este asigurată de cel puţin două persoane
sau Banca Naţională a României nu este satisfăcută de calitatea persoanelor respective, întrucât reputaţia sau
experienţă profesională a acestora nu este adecvată naturii, volumului şi complexităţii activităţii instituţiei de
credit sau nu corespunde necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos;
f) calitatea acţionarilor/membrilor instituţiei de credit sau distribuţia capitalului între aceştia nu
corespunde cerinţelor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în baza acesteia;
g) legăturile strânse dintre instituţia de credit şi alte persoane fizice sau juridice ori dispoziţiile legale,
măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice
sau juridice cu care instituţia de credit are legături strânse sau dificultăţi în aplicarea acestor dispoziţii sau
măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă a supravegherii prudenţiale;
h) înainte de obţinerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice cu privire la
funcţionarea instituţiei de credit;
i) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute de lege sau de reglementările emise în aplicarea acesteia.
Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei instituţii de credit în
următoarele situaţii:
a) instituţia de credit nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 1 an de la
data acordării autorizaţiei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni;
b) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal;
c) instituţia de credit nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei;
d) instituţia de credit nu mai posedă suficiente fonduri proprii sau există elemente care conduc la
concluzia că într-un termen scurt instituţia de credit nu îşi va mai putea îndeplini obligaţiile faţă de deponenţi
sau alţi creditori şi, în special, nu mai poate garanta siguranţa fondurilor/instrumentelor financiare care i-au
fost încredinţate;
e) ca sancţiune5.
Acţionarii sau membrii instituţiei de credit pot renunţa la autorizaţie, hotărând dizolvarea şi lichidarea
instituţiei de credit.
Lichidarea la iniţiativa acţionarilor sau a membrilor este permisă numai în cazul în care instituţia de
credit nu se află în vreuna din situaţiile de insolvenţă prevăzute de lege pentru declanşarea falimentului.

3.5. REGIMUL INSTITUŢIILOR DE CREDIT ŞI AL INSTITUŢIILOR FINANCIARE DIN

ALTE STATE MEMBRE

Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru pot
desfăşura în România activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr. 99 /2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, prin înfiinţarea de sucursale sau prin

5
potrivit prevederilor art. 229 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului
20
furnizarea de servicii în mod direct, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea
competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţiei româneşti adoptate în scopul
protejării interesului general.
Toate sucursalele înfiinţate pe teritoriul României de către o instituţie de credit cu sediul în alt stat
membru sunt considerate o singură sucursală.
Pentru înfiinţarea unei sucursale de către o instituţie de credit dintr-un stat membru nu este necesară
obţinerea unei autorizaţii din partea Băncii Naţionale a României şi nici asigurarea unui capital de dotare la
nivelul sucursalei.
O instituţie de credit autorizată şi supravegheată într-un alt stat membru poate înfiinţa o sucursală în
România pe baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de către autoritatea competentă din statul
membru de origine.
Înainte de începerea activităţii, în termen de 2 luni de la primirea notificării, Banca Naţională a
României comunică instituţiei de credit în cauză, dacă este cazul, lista actelor normative din România, adoptate
în scopul protejării interesului general, care reglementează condiţii specifice în care anumite activităţi pot fi
desfăşurate.
Notificarea prevăzută mai sus trebuie să fie însoţită de următoarele date şi informaţii:
a) un program de activitate al sucursalei, incluzând cei puţin tipurile de activităţi care urmează să fie
desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei;
b) adresa sediului sucursalei de unde pot fi obţinute documente;
c) identitatea persoanelor responsabile cu conducerea operativă a activităţii sucursalei;
d) nivelul fondurilor proprii şi suma cerinţelor de capital ale instituţiei de credit.
Furnizarea de servicii în mod direct de către o instituţie de credit autorizată şi supravegheată într-un alt
stat membru poate fi realizată pe baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de către autoritatea
competentă din statul membru de origine, cuprinzând activităţile pe care instituţia de credit intenţionează să le
desfăşoare în România.
Sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din alte state membre le sunt aplicabile:
a) dispoziţiile privind secretul profesional în domeniul bancar;
b) dispoziţia conform căreia fiecare instituţie de credit are obligaţia de a deschide cont curent la Banca
Naţională a României, înainte de începerea activităţii, conform reglementărilor emise de aceasta;
c) dispoziţia conform căreia în toate actele sale oficiale, instituţia de credit se identifică printr-un minim
de date, conform legislaţiei aplicabile, cu menţionarea numărului şi datei de înmatriculare în registrul
instituţiilor de credit ;
d) reglementările Băncii Naţionale a României în materia supravegherii lichidităţii instituţiilor de credit;
e) reglementările în domeniul statistic şi cel al politicii monetare emise de Banca Naţională a României.

Instituţiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursală pe teritoriul României trebuie să
raporteze periodic Băncii Naţionale a României, pentru scopuri statistice, date şi informaţii privind activităţile
desfăşurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta.
În exercitarea competenţelor privind supravegherea lichidităţii şi a celor privind adoptarea măsurilor
necesare pentru implementarea politicii monetare, Banca Naţională a României poate solicita ca sucursalele
instituţiilor de credit din alte state membre să furnizeze aceleaşi informaţii ca şi instituţiile de credit, persoane
juridice române, pentru aceste scopuri.
Dacă Banca Naţională a României constată că o instituţie de credit din alt stat membru, care are o
sucursală sau furnizează servicii în mod direct în România, nu respectă dispoziţiile legale adoptate în România
în legătură cu care este competentă Banca Naţională a României, aceasta solicită instituţiei de credit în cauză să
ia măsuri de remediere a situaţiei, stabilind şi termenul de remediere a acesteia.
Dacă instituţia de credit în cauză nu întreprinde măsurile necesare pentru conformare, Banca Naţională a
României informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine în vederea dispunerii
de către aceasta a măsurilor considerate corespunzătoare.
Dacă instituţia de credit persistă în încălcarea legislaţiei româneşti în vigoare, contrar măsurilor luate în
statul membru de origine, comunicate Băncii Naţionale a României, sau datorită faptului că aceste măsuri se
dovedesc a fi inadecvate sau nu se pot aplica în România, Banca Naţională a României, după informarea
autorităţii competente din statul membru de origine, poate dispune măsurile corespunzătoare pentru a preveni
sau sancţiona faptele de încălcare a dispoziţiilor legale şi, dacă este cazul, pentru împiedicarea instituţiei de
credit în culpă de a iniţia noi tranzacţii pe teritoriul României. Banca Naţională a României comunică aceste
măsuri instituţiei de credit în cauză.
Instituţiile de credit având sediul social în state terţe pot desfăşura activităţi în România numai
dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
21
 a) activitatea se desfăşoară prin înfiinţarea unei sucursale 6;
b) sucursala este autorizată de Banca Naţională a României;
c) autoritatea competentă din statul de origine nu se opune înfiinţării sucursalei în România;
d) sunt respectate dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului.
Activităţile ce pot fi desfăşurate prin intermediul sucursalei din România sunt prevăzute în autorizaţia
acordată de Banca Naţională a României şi nu pot excede obiectului de activitate al instituţiei de credit,
autorizat de autoritatea competentă din statul terţ de origine.
Activitatea sucursalei din România este supusă supravegherii prudenţiale a Băncii Naţionale a
României.
Banca Naţională a României acordă autorizaţie sucursalei din România a unei instituţii de credit dintr-
un stat terţ numai dacă este încredinţată că instituţia de credit poate asigura desfăşurarea activităţii pe teritoriul
României în condiţii de siguranţă şi cu respectarea cerinţelor unei administrări prudente şi sănătoase şi că sunt
asigurate condiţii adecvate pentru realizarea supravegherii.
Banca Naţională a României notifică Comisiei Europene şi Comitetului Bancar European orice
autorizaţie acordată unei sucursale a unei instituţii de credit cu sediul într-un stat terţ.
Capitalul iniţial al sucursalei se asigură prin punerea la dispoziţia acesteia, în formă bănească, a
capitalului de dotare de către instituţia de credit din statul terţ, la nivelul prevăzut prin reglementările Băncii
Naţionale a României, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro.

3.6. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII ÎN AFARA TERITORIULUI ROMÂNIEI

3.6.1. ÎNFIINŢAREA DE SUCURSALE ŞI PRESTAREA DE SERVICII ÎN ALTE STATE

MEMBRE

Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de Banca Naţională a României pot desfăşura în alte
state membre, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /
2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, prin înfiinţarea de sucursale sau prin prestarea de
servicii în mod direct, fără a fi necesară autorizarea lor de către autoritatea competentă din statul membru gazdă,
dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de Banca Naţională a României.
Instituţia de credit, persoană juridică română, care intenţionează să înfiinţeze o sucursală într-un alt stat
membru, trebuie să transmită Băncii Naţionale a României o notificare în acest sens, însoţită de următoarele
date şi informaţii:
a) statul membru pe teritoriul căruia urmează să fie înfiinţată sucursala;
b) un program de activitate al sucursalei, incluzând cel puţin tipurile de activităţi care urmează să fie
desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei;
c) adresa sediului sucursalei de unde pot fi obţinute documente;
d) identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea operativă a sucursalei şi informaţii privind
reputaţia şi experienţa profesională a acestora.
Dacă Banca Naţională a României este sesizată de către autoritatea competentă din statul membru gazdă
asupra faptului că, deşi avertizată, o instituţie de credit, persoană juridică română, care are o sucursală sau care
prestează în mod direct servicii pe teritoriul statului membru respectiv nu respectă prevederile legale adoptate în
acei stat membru, care implică competenţele autorităţii în cauză, Banca Naţională a României întreprinde, de
îndată, măsurile necesare pentru a se asigura că instituţia de credit în culpă încetează comiterea faptelor sesizate.

3.6.2.DESCHIDEREA DE SUCURSALE ÎN STATE TERŢE

Instituţiile de credit, persoane juridice române, pot desfăşura activităţile prevăzute în autorizaţia
acordată de Banca Naţională a României pe teritoriul unui stat terţ, numai prin înfiinţarea unei sucursale.
Înfiinţarea unei sucursale într-un stat terţ este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a
României, conform reglementărilor emise de aceasta.

6
Toate sucursalele înfiinţate pe teritoriul României de către o instituţie de credit cu sediul în alt stat membru sunt
considerate o singură sucursală.

22
 Banca Naţională a României poate respinge cererea de aprobare a înfiinţării sucursalei dacă, pe
baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de instituţia de credit, persoană juridică română,
consideră ca:
a) instituţia de credit nu dispune de un management adecvat sau de o situaţie financiară
corespunzătoare, în raport cu activitatea propusă a fi desfăşurată prin intermediul sucursalei;
b) cadrul legislativ existent în statul terţ şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de
către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere;
c) instituţia de credit înregistrează o evoluţie necorespunzătoare a indicatorilor de prudenţă bancară
sau nu îndeplineşte alte cerinţe stabilite prin lege.

3.7. AUTORIZAREA ÎN SITUAŢII SPECIALE. FUZIUNEA ŞI DIVIZAREA

Fuziunea sau divizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române, se efectuează potrivit
dispoziţiilor legale în materie şi cu respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României.
Fuziunea se poate realiza:
a) între două sau mai multe instituţii de credit;
b) între instituţii de credit şi instituţii financiare;
c) între instituţii de credit şi societăţi prestatoare de servicii auxiliare.
Operaţiunile de fuziune şi de divizare sunt supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României
potrivit reglementărilor emise de aceasta.
La evaluarea unei operaţiuni de fuziune sau de divizare se au în vedere, fără a fi limitative,
următoarele:
a)îndeplinirea condiţiilor pentru autorizarea unei instituţii de credit;
b)adecvarea capitalului la nivelul instituţiei/instituţiilor de credit rezultate;
c)transparenţa structurii instituţiei/instituţiilor de credit rezultate, astfel încât aceasta să permită
desfăşurarea unei supravegheri eficiente;
d)calitatea persoanelor care asigură conducerea instituţiei/ instituţiilor de credit rezultate.

3.8.SECRETUL PROFESIONAL ÎN DOMENIUL BANCAR ŞI RELAŢIA CU CLIENTELA

Instituţia de credit este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi
informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, dată sau informaţie, aflate la
dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relaţiile personale sau de afaceri ale
clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor - solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, la serviciile
prestate sau la contractele încheiate cu clienţii.
Orice membru al consiliului de administraţie al unei instituţii de credit, directorii, angajaţii acesteia şi
orice persoană care, sub o formă sau alta, participă la administrarea, conducerea ori activitatea instituţiei de
credit au obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra oricărui fapt, date sau informaţii de care au luat
cunoştinţă în cursul exercitării responsabilităţilor lor în legătură cu instituţia de credit.
Informaţii de natura secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de
scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situaţii:
a) la solicitarea titularului de cont sau a moştenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanţilor legali şi/sau
statutari, ori cu acordul expres al acestora;
b) în cazurile în care instituţia de credit justifică un interes legitim;
c) la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii ori din oficiu, dacă prin lege specială aceste
autorităţi sau instituţii sunt îndreptăţite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, să solicite şi/sau să
primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate de către instituţiile de
credit în acest scop;
d) la solicitarea scrisă a soţului titularului de cont, atunci când face dovada că a introdus în instanţa o
cerere de împărţire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei;
e) la solicitarea instanţei, în scopul soluţionării diferitelor cauze deduse judecăţii.
Instituţiile de credit sunt obligate să furnizeze informaţii de natura secretului bancar, după începerea
urmăririi penale împotriva unui client, la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti ori, după
caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului.
Nu se consideră încălcări ale obligaţiei de păstrare a secretului bancar:
a) furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecărui client nu
pot fi identificate;

23
 b) furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, centralei incidentelor
de plată sau fondului de garantare a depozitelor, organizate în condiţiile legii;
c) furnizarea de date auditorului financiar al instituţiei de credit;
d) furnizarea de informaţii la cererea instituţiilor de credit corespondente, dacă aceste informaţii au
legătură cu operaţiunile derulate prin conturile de corespondent;
e) furnizarea de date şi informaţii entităţilor aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit,
necesare pentru organizarea supravegherii pe bază consolidată şi pentru combaterea spălării
banilor şi a finanţării terorismului.
Instituţiile de credit nu pot condiţiona acordarea de credite sau furnizarea altor produse/servicii clienţilor
de vânzarea sau cumpărarea, acţiunilor sau a altor titluri de capital/instrumentelor financiare emise de instituţia
de credit sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit ori de acceptarea de
către client a unor alte produse/servicii oferite de instituţia de credit sau de o entitate aparţinând grupului
acesteia, care nu au legătură cu operaţiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat.

3.9.CERINŢE PENTRU ACOPERIREA RISCURILOR

3.9.1. FONDURILE PROPRII ŞI NIVELUL MINIMUL ACESTORA PENTRU ACOPERIREA

RISCURILOR

În scopul asigurării stabilităţii şi siguranţei activităţii desfăşurate şi/sau a îndeplinirii obligaţiilor

asumate, fiecare instituţie de credit trebuie să menţină un nivel adecvat al fondurilor sale proprii.
Instituţiile de credit trebuie să dispună, în măsura şi condiţiile prevăzute prin reglementările emise în
aplicarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului, de un nivel al fondurilor proprii, care să se situeze în permanenţă cel puţin la nivelul cerinţelor de
capital stabilite pentru acoperirea, după caz, a riscului de credit, inclusiv a riscului de credit al contrapartidei, a
riscului de diminuare a valorii creanţei, a riscului de poziţie, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar, a
riscului de marfă şi a riscului operaţional.

3.9.2. RISCUL DE CREDIT

La calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, instituţiile de credit pot utiliza,
pentru determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea standard sau, cu aprobarea Băncii
Naţionale a României, abordarea bazată pe modele interne de rating.
În cazul abordării standard, calitatea creditului, inclusiv pentru expunerile provenite din securitizare, se
poate determina prin raportarea la evaluările realizate de instituţii externe de evaluare a creditului sau de către
agenţii de creditare a exportului, recunoscute ca eligibile de către Banca Naţională a României, pe baza unor
criterii specifice prevăzute în reglementările legale.
Instituţiile de credit pot obţine aprobarea în vederea utilizării abordării bazate pe modele interne de
rating, numai dacă demonstrează Băncii Naţionale a României că sistemele implementate, de administrare şi de
rating pentru riscul de credit, sunt conforme standardelor şi cerinţelor minime de evaluare a conformităţii,
stabilite prin reglementări emise în aplicarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006, privind
instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

3.9.3. RISCURILE DE PIAŢĂ

Metodele de determinare a cerinţelor de capital pentru acoperirea riscurilor de poziţie, a riscului de

decontare/livrare, a riscului valutar şi a riscului de marfă se stabilesc prin reglementări emise în aplicarea
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Banca Naţională a României poate permite unei instituţii de credit să-şi calculeze cerinţele de capital
pentru riscul de poziţie, riscul valutar şi/sau riscul de marfă utilizând propriile modele interne sau o combinaţie
a acestora cu metodele stabilite prin reglementările legale şi stabileşte condiţiile în care pot fi utilizate astfel de
modele.
Fiecare instituţie de credit trebuie să solicite şi să obţină aprobarea Băncii Naţionale a României pentru
utilizarea propriilor modele interne, în condiţiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

24
3.9.4. RISCUL OPERAŢIONAL

Instituţiile de credit trebuie să dispună în permanenţă de fonduri proprii pentru acoperirea riscului
operaţional la care sunt expuse.
În vederea determinării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului operaţional, instituţiile de credit pot
utiliza abordarea de bază sau, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, abordarea standard, abordarea
standard alternativă sau abordarea avansată de evaluare.
Instituţiile de credit sunt obligate să respecte în permanenţă cerinţele privind expunerile mari stabilite
prin reglementările emise în aplicarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006, privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului.

3.9.5. PARTICIPAŢII CALIFICATE ALE INSTITUŢIILOR DE CREDIT

Valoarea unei participaţii calificate a unei instituţii de credit, persoană juridică română, într-o entitate,
alta decât o instituţie de credit, o instituţie financiară, o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o
societate ce desfăşoară activităţi care reprezintă o prelungire directă a activităţii bancare, cum ar fi leasing,
factoring, administrare de fonduri de investiţii, sau care prestează servicii auxiliare activităţii bancare, cum ar fi
servicii de procesare de date, ori desfăşoară alte activităţi similare, nu poate să depăşească 15% din fondurile
sale proprii.
Valoarea totală a participaţiilor calificate ale instituţiei de credit, persoană juridică română, în entităţile
prevăzute mai sus nu poate depăşi 50% din fondurile sale proprii.

3.9.6. PROCESUL INTERN DE EVALUARE A ADECVĂRII CAPITALULUI LA RISCURI

Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de strategii şi procese interne formalizate, solide, eficiente
şi complete de evaluare şi menţinere în permanenţă a nivelului, structurii şi distribuţiei capitalului, care, din
perspectiva instituţiei de credit, sunt considerate adecvate pentru acoperirea tuturor riscurilor la care aceasta este
sau poate fi expusă, într-un mod corespunzător naturii şi nivelului acestor riscuri.
În acest sens, instituţia de credit trebuie să aibă în vedere - pe lângă riscul de credit (inclusiv a riscului
de credit al contrapartidei), riscul de diminuare a valorii creanţei, riscul de poziţie, riscul de decontare/livrare,
riscul valutar, riscul de marfă şi riscul operaţional - orice alte riscuri aferente activităţii desfăşurate, precum şi
cele datorate unor factori externi acesteia.
Fiecare instituţie de credit este responsabilă pentru procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la
profilul său de risc.

3.9.7. ALTE CERINŢE PRUDENŢIALE

Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări şi alte cerinţe de natură prudenţială, precum
şi nivelul de aplicare al acestora la instituţiile de credit. Aceste cerinţe pot viza, fără a fi limitative, următoarele:
a) riscul de lichiditate;
b) operaţiunile instituţiei de credit cu persoanele aflate în relaţii speciale cu aceasta;
c) externalizarea activităţilor instituţiei de credit;
d) calitatea activelor şi provizioane;
e) modificările operate la nivelul instituţiei de credit faţă de condiţiile care au stat la baza autorizării
acesteia.

3.10. SITUAŢIILE FINANCIARE ŞI AUDITUL INSTITUŢIILOR DE CREDIT

Instituţiile de credit trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în conformitate cu prevederile

Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi să întocmească situaţii financiare anuale şi, după caz, situaţii
financiare anuale consolidate, care să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare, a
fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte legate de activitatea desfăşurată. Evidenţa contabilă şi situaţiile
financiare ale unei instituţii de credit trebuie să reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiară a
sucursalelor şi a filialelor, pe bază individuală şi, respectiv, pe bază consolidată.
Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit şi, după caz, situaţiile financiare anuale consolidate,
trebuie să fie auditate de auditori financiari, în conformitate cu standarde şi practici acceptate pe plan
internaţional.
25
 Instituţiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile lor financiare,
precum şi alte date şi informaţii cerute la termenele şi în forma stabilite prin reglementări şi instrucţiuni de către
Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de supraveghere.
Auditorii financiari ai instituţiilor de credit trebuie să fie aprobaţi de Banca Naţională a României.
Auditorul financiar al unei instituţii de credit trebuie să informeze Banca Naţională a României de
îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituţia
de credit care:
a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea
acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare sau cerinţe privind desfăşurarea activităţii;
b) este de natură să afecteze capacitatea instituţiei de credit de a funcţiona în continuare;
c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor
financiare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.

3.11.SUPRAVEGHEREA INSTITUŢIILOR DE CREDIT, PERSOANE JURIDICE ROMÂNE

În scopul protejării intereselor deponenţilor şi al asigurării stabilităţii şi viabilităţii întregului sistem

bancar, Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit persoane juridice
române, inclusiv a sucursalelor acestora înfiinţate în alte state membre ori în state terţe, prin stabilirea unor
norme şi indicatori de prudenţă bancară şi urmărirea respectării acestora şi a altor cerinţe prevăzute de lege şi de
reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cât şi la nivel consolidat sau sub-consolidat, după caz, în
vederea prevenirii şi limitării riscurilor specifice activităţii bancare.
Instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să raporteze Băncii Naţionale a României
datele şi informaţiile necesare pentru evaluarea respectării legale, la termenele şi în forma stabilite de aceasta.
Banca Naţională a României poate face recomandări instituţiei de credit, persoană juridică română, în
vederea adoptării de măsuri corespunzătoare de către acesta pentru îmbunătăţirea cadrului de administrare, a
strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate, pentru asigurarea unei organizări adecvate a activităţii
desfăşurate ori pentru restabilirea sau susţinerea situaţiei sale financiare. Instituţia de credit trebuie să comunice
Băncii Naţionale a României măsurile întreprinse, în termenele stabilite de aceasta.

3.12.SUPRAVEGHEREA PE BAZĂ CONSOLIDATĂ

Supravegherea pe bază consolidată a unei instituţii de credit, persoană juridică română, este exercitată
de Banca Naţională a României în următoarele situaţii:
a) instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României este instituţie de credit-mamă la nivelul
României sau instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene;
b) instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României are ca societate-mamă o societate
financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii
Europene, fără ca, în acest din urmă caz, societatea-mamă să mai aibă ca filiale alte instituţii de credit în statele
membre;
c) instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României are ca societate-mamă, înfiinţată în
România, o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding-mamă la
nivelul Uniunii Europene şi care este societate-mamă pentru cel puţin încă o instituţie de credit autorizată într-
un alt stat membru;
d) există instituţii de credit autorizate în două sau mai multe state membre, printre care şi România, ce
au ca societăţi-mamă mai multe societăţi financiare holding având sediul social în state membre diferite şi există
o instituţie de credit filială în fiecare dintre aceste state, iar dintre aceste filiale, instituţia de credit, persoană
juridică română, are cel mai mare total al activului bilanţier;
e) instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României are ca societate-mamă o societate
financiară holding care este societate-mamă şi pentru cel puţin o altă instituţie de credit autorizată în oricare alt
stat membru, niciuna dintre aceste instituţii de credit nefiind autorizată în statul membru în care este înfiinţată
societatea financiară holding, iar instituţia de credit autorizată în România are cel mai mare total al activului
bilanţier; această instituţie de credit este considerată, pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată,
instituţie de credit controlată de către o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene.

26
3.13. SUPRAVEGHEREA INSTITUŢIILOR DE CREDIT DIN ALTE STATE MEMBRE CARE
DESFĂŞOARĂ ACTIVITATE ÎN ROMÂNIA

Banca Naţională a României asigură, în cooperare cu autorităţile competente din statele membre de
origine, supravegherea cerinţelor de lichiditate la nivelul sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din
alte state membre.
Fără a se aduce atingere măsurilor întreprinse în vederea consolidării Sistemului Monetar European,
Banca Naţională a României are competenţe depline în stabilirea măsurilor necesare pentru implementarea
politicii sale monetare. Prin astfel de măsuri nu poate fi instituit un tratament discriminator sau restrictiv pe
considerente legate de faptul că o instituţie de credit este autorizată în alt stat membru.
Pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit dintr-un alt stat membru, care desfăşoară
activitate în România, în special printr-o sucursală, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile
competente din statul membru de origine şi din alte state membre în care instituţia de credit desfăşoară
activitate.
Autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituţii de credit poate realiza verificarea
informaţiilor primite la sediul sucursalei din România a instituţiei de credit. Verificarea poate fi realizată direct
sau prin intermediul unor terţe persoane împuternicite în acest scop şi cu informarea prealabilă a Băncii
Naţionale a României.
Autoritatea competentă din statul membru de origine poate solicita Băncii Naţionale a României să
efectueze verificări la sediul sucursalei din România a unei instituţii de credit autorizată în statul membru
respectiv, caz în care Banca Naţională a României procedează la efectuarea acestei verificări, în mod direct sau
prin intermediul unei terţe persoane împuternicite în acest sens. Autoritatea competentă solicitantă poate
participa la efectuarea verificării respective, dacă nu o realizează ea însăşi.

3.14. SUPRAVEGHEREA SUCURSALELOR DIN ROMÂNIA ALE INSTITUŢIILOR DE

CREDIT DIN STATE TERŢE

Pentru supravegherea activităţii din România a sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe, Banca
Naţională a României cooperează cu autorităţile competente din aceste state.
În acest sens, Banca Naţională a României încheie acorduri de cooperare cu autoritatea competentă din
statul terţ de origine al instituţiei de credit.
Prin aceste acorduri se stabilesc cel puţin condiţiile în care se realizează schimbul de informaţii, cu
respectarea dispoziţiilor privind secretul profesional.
La verificările efectuate la sediul sucursalei din România a instituţiei de credit din statul terţ pot
participa şi reprezentanţi ai autorităţii competente din statul terţ de origine, conform acordurilor de cooperare
încheiate de Banca Naţională a României cu autoritatea respectivă.

3.15. LICHIDAREA INSTITUŢIILOR DE CREDIT

Odată cu retragerea autorizaţiei, Banca Naţională a României dispune dizolvarea urmată de lichidarea
instituţiei de credit sau, dacă instituţia de credit se află în vreuna din situaţiile de insolvenţă prevăzute de
legislaţia specială privind falimentul instituţiilor de credit, sesizează instanţa competentă în vederea deschiderii
procedurii.
Lichidarea instituţiei de credit care nu se află în situaţie de insolvenţă, inclusiv a sucursalelor sale din
România, din alte state membre sau din state terţe, se realizează cu respectarea legislaţiei româneşti aplicabile în
cazul dizolvării şi lichidării societăţilor comerciale pe acţiuni şi a dispoziţiilor O.U.G. 99/2006.
Îndeplinirea atribuţiilor privind lichidarea instituţiei de credit este asigurată de Fondul de Garantare a
Depozitelor în Sistemul Bancar, denumit în continuare lichidator, atât în cazul în care lichidarea este dispusă de
B.N.R., cât şi în cazul în care lichidarea are loc la iniţiativa acţionarilor/membrilor.
Lichidarea instituţiei de credit nu împiedică declanşarea procedurii falimentului, dacă pe parcursul
procesului de lichidare instituţia de credit ajunge în una dintre situaţiile de insolvenţă prevăzute de legislaţia
specială privind falimentul instituţiilor de credit.
În cazul retragerii autorizaţiei unei instituţii de credit, persoană juridică română, care desfăşoară
activitate şi pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, Banca Naţională a României informează fără
întârziere, prin orice mijloace disponibile, autorităţile competente din statele membre gazdă asupra hotărârii
adoptate, a consecinţelor legale şi a efectelor pe care le implică aceasta.
27
 În cazul retragerii autorizaţiei unei instituţii de credit, persoană juridică română, care desfăşoară
activitate şi pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, lichidatorul trebuie să ia de îndată măsurile
necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naţionale a României privind lichidarea instituţiei
de credit în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi în două ziare de circulaţie naţională pe teritoriul fiecărui stat
membru gazdă, în limba oficială a acestuia sau, după caz, într-una din limbile oficiale ale acestuia.
Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazdă toate competenţele care îi revin potrivit
legii române. El poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau să îl reprezinte pe teritoriul acestor state,
inclusiv în scopul de a acorda asistenţă creditorilor instituţiei de credit pe parcursul lichidării.
În exercitarea competenţelor sale, lichidatorul trebuie să respecte legislaţia statului membru pe teritoriul
căreia acţionează, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii
angajaţilor instituţiei de credit din statul membru respectiv.
Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în afara teritoriului
României beneficiază de acelaşi tratament şi au acelaşi rang de preferinţă ca şi creanţele de aceeaşi natură ale
creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social pe teritoriul României.

28
CAPITOLUL 4
ASPECTE SPECIFICE PRIVIND INSTITUŢIILE DE CREDIT

INTRODUCERE
Perioada actuală se caracterizează printr-o mare diversitate a instituţiilor bancare şi de credit, care pot fi grupate
după o mulţime de criterii.

PREZENTAREA TEMEI

Băncile sunt instituţii de credit cu vocaţie universală, care pot desfăşura oricare dintre activităţile
prevăzute în Secţiunea 1.2. a Capitolului II din Titlul I, Partea I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /
2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

4.1. REŢEAUA ŞI STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SOCIETĂŢILOR BANCARE

Banca Naţională a României dispune, în prezent, de unităţi de lucru în întreaga ţară, adică de sucursale
în fiecare reşedinţă de judeţ şi capitală, acestea reprezentând reţeaua sa prin care se realizează politica monetară
a ţării, controlul privind circulaţia monetară, controlul asupra băncilor comerciale şi a unităţilor acestora.
Societăţile bancare la rândul lor sunt interesate să aibă o reţea bancară care să acopere întreaga suprafaţă
a ţării, precum şi unităţi în ţările cu care există relaţii economice mai intense.
Una din caracteristicile societăţilor bancare puternice o constituie răspândirea teritorială cât mai amplă a
unităţilor sale pentru a fi cât mai aproape de clienţii şi interesele lor.
Printre altele, reţeaua bancară cât mai cuprinzătoare scurtează perioada necesară a decontărilor între
clienţi, aceste operaţiuni efectuându-se pe calea decontărilor intrabancare. Acele societăţi care dispun de o reţea
bogată sunt avantajate în cadrul competiţiei cu alte societăţi bancare, în ceea ce priveşte atragerea clienţilor,
baza existenţei lor.
Structura organizatorică a unei bănci poate fi privită la două niveluri:
structura pe orizontală;
structura pe verticală.

Structura pe orizontală a unei bănci comerciale variază de la bancă la bancă, fiind influenţată, pe de o
parte de politica proprie a fiecăreia, iar pe de altă parte, de ansamblul mijloacelor materiale şi umane de care
dispune.
La nivelul unei bănci comerciale se disting patru funcţiuni distincte:
a. funcţiunea de conducere generală, care asigură managementul băncii şi orientarea de ansamblu a
activităţii acesteia;
b. funcţiunea comercială, care asigură cadrul normativ al relaţiilor cu clientela;
c. funcţiunea de execuţie, care asigură finalizarea operaţiilor specifice activităţilor bancare generate de
funcţiunea comercială;
d. funcţiunea administrativă, care asigură buna realizare a celorlalte funcţiuni.
Aceste patru funcţiuni generează organizarea băncii pe patru direcţii distincte, şi anume:

A.Direcţia comercială se dezvoltă, în general, pe două niveluri:

1.Direcţia comercială tradiţională asigură realizarea contractelor cu clientela tradiţională, adică agenţii
economici, indiferent de forma de organizare, sau persoanele fizice române sau străine.
2.Direcţia comercială specializată asigură deservirea unui segment al clientelei ce prezintă
particularităţi fie din punctul de vedere al normelor bancare ce guvernează activităţile dintre bănci şi clienţi, fie
din punctul de vedere al modului efectiv de realizare a tranzacţiilor.
Se pot astfel deosebi trei structuri distincte:
serviciul operaţiilor internaţionale, prin care se realizează deservirea agenţilor economici străini;
serviciul operaţiilor bancare, care deserveşte celelalte bănci aflate în postura de client;
serviciul operaţiilor de personal, specializat în derularea relaţiilor cu angajaţii băncii.

B.Direcţia financiară de piaţă şi afaceri are ca scop realizarea tranzacţiilor cu titluri şi efecte
comerciale atât pe plan intern, cât şi în relaţiile internaţionale.
29
 Astfel se pot constitui următoarele servicii operative:
Serviciul operaţiilor financiare naţionale, prin care se derulează tranzacţiile cu titluri şi efecte
comerciale pe piaţa de capital naţională;
Serviciul operaţiilor financiare internaţionale, prin care se derulează tranzacţiile cu titluri şi efecte
comerciale pe piaţa de capital internaţională;
Serviciul de comerţ exterior urmăreşte derularea creditelor externe.

C.Direcţia de execuţie are ca scop realizarea efectivă a operaţiilor iniţiate de primele două. Această
direcţie cuprinde:
serviciul de execuţie naţională, care se ocupă cu realizarea efectivă a tuturor operaţiilor financiare pe
piaţa de capital românească;
serviciul de titluri, care asigură realizarea operaţiilor cu titluri şi efecte de comerţ;
inspectoratul bancar, în sarcina căruia se află gestionarea garanţiilor materiale, controlul clientelei din
punct de vedere al bonităţii acesteia;
serviciul operaţiilor cu străinătatea, prin intermediul căruia se realizează tranzacţiile internaţionale.

D. Direcţia de intendenţă are rolul de a asigura condiţiile optime de funcţionare a celorlalte trei direcţii
şi cuprinde:
serviciul financiar-contabil;
serviciul de prelucrare a datelor;
serviciul juridic şi contencios;
serviciul personal
serviciul administrativ.

Structura pe verticală a unei bănci comerciale conferă acesteia configuraţia unei reţele care are
următoarea componenţă
centrala băncii;
sucursale judeţene şi sucursala municipiului Bucureşti;
filiale (subordonate organizatoric şi funcţional sucursalelor judeţene sau municipiului Bucureşti);
agenţii (unităţi de lucru subordonate filialelor sau în unele cazuri sucursalelor).

Centrala băncii îndeplineşte funcţia de coordonare pentru toate activităţile ce se desfăşoară în

sucursale, filiale şi agenţii, asigurând aplicarea corectă a legilor, hotărârilor şi a tuturor actelor normative ce
guvernează activitatea bancară. Activitatea în cadrul centralelor societăţilor bancare se desfăşoară pe direcţii,
departamente, servicii, birouri şi oficii specializate.
Principalele atribuţii ale centralei sunt următoarele:
b elaborarea şi avizarea normelor metodologice ce reglementează obiectul de activitate al
direcţiei/departamentului respectiv, precum şi a celorlalte instrucţiuni, circulare, reglementări emise de bancă pe
probleme specifice;
bîndrumarea şi controlul unităţilor teritoriale;
befectuarea de studii şi analize în legătură cu activităţile specifice desfăşurate de fiecare departament.

Sucursalele societăţilor bancare se constituie în nuclee ale societăţii bancare la nivel judeţean. Rolul
lor constă în coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţii operative desfăşurate de unităţile din subordine
(filiale şi agenţii).
În funcţie de volumul de activitate, pot avea mai multe servicii şi birouri de conturi şi viramente.
Principalele atribuţii ale sucursalelor sunt următoarele:
bcoordonarea de ansamblu la nivelul judeţului sau municipiului Bucureşti a operaţiunilor de creditare,
încasări şi plăţi cu şi fără numerar şi de casierie;
bdefalcarea plafoanelor de creditare trimise de centrală pe fiecare filială şi agenţie;
brealizarea de lucrări de informare şi analiză privind creditele;
banaliza activităţii realizată la nivelul judeţului;
bverificarea, analiza şi centralizarea balanţelor, bilanţurilor şi dărilor de seamă, bugetelor de venituri şi
cheltuieli ale unităţilor din subordine;
bpregătirea profesională a personalului.

30
 Filialele sunt unităţi bancare operative ale societăţilor bancare. Acestea funcţionează în oraşele mai
importante, fiind subordonate sucursalelor şi având în subordine agenţii. Ca şi sucursalele îşi desfăşoară
activitatea pe anumite compartimente.
Principalele atribuţii ale filialelor sunt următoarele:
brăspund în faţa centralei de activitatea desfăşurată de unităţile din subordine;
borganizează şi conduc activitatea desfăşurată de unităţile din subordine;
braportează sucursalei informaţii privind activitatea desfăşurată în cadrul filialei şi unităţilor din
subordine;
borganizează relaţiile cu clienţii privind:
b activitatea de creditare;
boperaţiuni privind deschiderea de conturi;
boperaţiuni de schimb valutar;
bactivităţi de consultanţă.

Agenţiile sunt puncte de lucru ale sucursalelor sau ale filialelor, fiind direct subordonate acestora. Îşi
realizează activitatea profesională sub supravegherea şi îndrumarea sucursalelor sau filialelor, fiind unităţi
operative înfiinţate pe baza criteriului apropierii de clienţi (în general persoane fizice) şi derulând predominant
un volum mare de operaţiuni, dar de valori mai mici.
Compartimentele ce se regăsesc la nivelul agenţiilor sunt cele ce asigură desfăşurarea activităţii de
creditare şi scont, conturi şi viramente şi casierie.
În general la nivelul agenţiilor se desfăşoară activităţi strict legate de relaţiile cu clienţii, gama
operaţiunilor oferite fiind mai restrânse decât în cazul filialelor şi sucursalelor.

4.2. OPERAŢIUNILE ACTIVE ŞI PASIVE ALE BĂNCILOR

Expresia de bănci comerciale se datorează, pe de o parte, faptului că acestea comercializează bani, adică
îi cumpără la un preţ (dobândă) mai mic şi îi vând, sub formă de credite, la un preţ (dobândă ) mai mare, iar pe
de altă parte, pentru că urmăresc obţinerea de profit din activitatea desfăşurată, izvorul acestuia fiind diferenţa
de dobândă şi comisioanele pentru servicii bancare.
Banca Naţională a României reglementează activitatea desfăşurată de băncile comerciale în privinţa
politicii monetare, valutare, de credit, de plăţi şi din punct de vedere contabil.
Băncile comerciale joacă rolul de intermediar între agenţii economici şi sistemul bancar.
Băncile comerciale efectuează două mari categorii de operaţiuni, şi anume: operaţiuni pasive (de
mobilizare a resurselor), respectiv operaţiuni active (de plasare a acestora).

1.Operaţiunile pasive ale băncilor comerciale cuprind:

1.1.Constituirea depozitelor - reprezintă principala modalitate de atragere a activelor monetare

disponibile. Depozitele bancare se pot constitui în funcţie de lichiditate, la vedere şi la termen.
Depozitele la vedere au un grad mare de elasticitate, în sensul că sumele din depozit fluctuează frecvent,
datorită posibilităţii titularului de cont de a dispune în orice moment de ele. Din cauza acestei fluctuaţii,
depozitele la vedere sunt purtătoare de dobândă relativ mică.
Depozitele la termen au la bază un contract încheiat între bancă şi titularul depozitului, contract în care
se prevăd: valoarea depozitului, termenul de păstrare, rata dobânzii şi modalităţile de plată a dobânzii.
Dobânda se poate plăti:
bprin deschiderea unui cont curent adiacent depozitului la termen, în care se varsă lunar dobânzile
depozitului la termen. Acest cont este, la rândul său, purtător de dobândă la vedere.
bprin recapitalizarea dobânzii la expirarea termenului înscris în contract, deponentul nu retrage
depozitul, banca constituie din proprie iniţiativă un nou depozit pentru acest termen, care echivalează cu
valoarea depozitului iniţial plus dobânda acordată iniţial.
1.2. Rescontarea este operaţia prin care băncile comerciale obţin credite de scont de la Banca Naţională
a României. Similară operaţiei de scontare este lombardarea, prin care băncile comerciale obţin împrumuturi pe
termen scurt prin valorificarea portofoliilor de efecte publice.
1.3.Constituirea capitalului propriu. Capitalul propriu constituie, într-o mică măsură, sursa pentru
finanţarea operaţiilor băncilor comerciale. Capitalul social se formează prin emisiunea şi subscrierea de acţiuni

31
purtătoare de dividende variabile şi prin operaţiuni interne. Alături de capital social, băncile îşi constituie
fonduri de rezervă şi fonduri de risc.

2.Operaţiunile active al băncilor comerciale sunt următoarele:

2.1. Acordarea de credite se face de către băncile comerciale către clientelă pe termen scurt, mediu sau
lung. Creditele acordate se restituie băncilor prin rate eşalonate sau integral la scadenţă.
Pe lângă creditele clasice acordate de băncile comerciale, se mai pot distinge următoarele categorii de
credite specifice:
credite pe gaj e mărfuri – acordate proprietarilor de bunuri aflate în diverse depozite sau în curs de
transport. Se garantează prin documentele prin care se atestă proprietatea asupra acestor bunuri: warantul,
conosamentul şi scrisoarea de trăsură;
credite pe gaj de efecte publice – acordate deţinătorilor de efecte publice, atunci când aceştia au
nevoie de lichidităţi, dar nu doresc să renunţe la veniturile produse de efectele publice. Aceste credite se acordă
prin depunerea drept garanţie a efectelor şi acoperă o mică parte din valoarea efectelor gajate.
2.2. Avansurile în contul curent reprezintă credite acordate de bănci în descoperire de cont (credite
overdraft).
2.3. Operaţiunile cambiale sunt următoarele:
scontarea;
acordarea de credite pe gaj de efecte comerciale;
pensiunea.

Scontarea este operaţiunea prin care băncile comerciale cumpără de la agenţii economici efecte
comerciale, în schimbul cărora acordă credite de scont.

Credite pe gaj de efecte comerciale se acordă numai atunci când băncile apreciază pozitiv solvabilitatea
beneficiarului efectului, dar are rezerve referitoare la capacitatea de plată a celorlalţi semnatari ai efectului de
comerţ.
Pensiunea reprezintă operaţia prin care o bancă preia în gestiune efectele comerciale sau publice, cu
condiţia răscumpărării lor la scadenţă de către posesorul iniţial.
Pensiunea se utilizează în relaţiile băncilor comerciale cu firme mari sau în relaţiile interbancare.
2.4. Achiziţia de efecte publice reprezintă plasarea de fonduri pe piaţa financiară prin cumpărarea de
efecte publice, cu scopul revânzării acestora şi al obţinerii de venituri.

4.3. BĂNCI DE ECONOMISIRE ŞI CREDITARE ÎN DOMENIUL LOCATIV

În sensul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a) activităţi în domeniul locativ reprezintă:
1. construirea, cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu
destinaţie preponderent locativă;
2. cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea altor imobile decât cele cu
destinaţie preponderent locativă, cu condiţia să fie folosite ca spaţii locative;
3. cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune pentru construirea de
imobile cu destinaţie preponderent locativă;
4. cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune în scopul construirii altor
imobile decât cele cu destinaţie preponderent locativă, în limita cotei deţinute de spaţiile locative din totalul
construcţiei poziţionate pe teren;
5. viabilizarea unor terenuri trecute în intravilan în scopul promovării construcţiei cartierelor de
locuinţe;
6. preluarea unor creanţe legate de realizarea activităţilor prevăzute la pct. 1-5;
7. construirea de spaţii comerciale, industriale şi social-culturale, dacă acestea sunt legate de construcţia
de locuinţe sau dacă ele contribuie, prin amplasarea lor în zonele de locuit, la aprovizionarea acestora sau la
satisfacerea nevoilor de ordin social-cultural;
8. lucrări în domeniul locativ angajate de chiriaş în scopul modernizării locuinţei;
b) client - persoană fizică sau juridică care încheie cu banca de economisire şi creditare în domeniul
locativ un contract de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, prin care dobândeşte,

32
ca urmare a efectuării depunerilor prevăzute în contract, dreptul legal de a primi un credit la dobânda stabilită
potrivit clauzelor contractuale;
c) contract de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, denumit în
continuare contract de economisire-creditare - angajamentul părţilor în baza căruia clientul se obligă să
economisească o sumă reprezentând suma minimă de economisire, iar banca de economisire şi creditare în
domeniul locativ se obligă, dacă toate condiţiile de repartizare a creditului sunt îndeplinite, să acorde un credit
cu dobândă fixă destinat unor activităţi în domeniul locativ, care reprezintă diferenţa dintre suma totală
contractată şi suma economisită incluzând dobânzile şi primele acordate clientului;
d) data de repartizare - data la care soldul economisit şi creditul pentru domeniul locativ sunt puse la
dispoziţia clientului;
e) economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ - acceptarea de depozite de la
clienţi şi acordarea acestora de credite cu dobândă fixă din sumele acumulate pentru activităţi în domeniul
locativ;
f) finanţare în baza contractului de economisire-creditare - creditul cu dobândă fixă obţinut de
către client în condiţiile prevăzute în contractul de economisire-creditare;
g) finanţare anticipată - creditul cu dobânda pieţei acordat clientului care nu a acumulat încă suma
minimă de economisire stabilită de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ prin contractul de
economisire-creditare; acest credit, la care se achită doar dobânda, se transformă în credit cu dobândă fixă în
momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor de repartizare prevăzute în contractul de economisire-creditare;
h) finanţare intermediară - creditul cu dobânda pieţei acordat clientului care a acumulat suma minimă
de economisire stabilită prin contractul de economisire-creditare, dar nu îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute
în contractul de economisire-creditare; acest credit, la care se achită doar dobânda, se transformă în credit cu
dobândă fixă în momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute în contractul de economisire-creditare;
i) fond special - fond constituit de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ în scopul
garantării funcţionării sistemului din punctul de vedere al tehnicii de economisire şi creditare în sistem colectiv
pentru domeniul locativ şi al protejării intereselor clienţilor;
j) masa de repartizare - resurse ale băncii de economii pentru domeniul locativ, provenind din
depozite, dobânzi aferente, orice alte plăţi care majorează soldul economisit, sume rambursate aferente
creditelor acordate, prime şi dobânzile aferente lor, alte surse atrase exclusiv în scopul finanţării în baza
contractului de economisire-creditare, precum şi din surse proprii;
k) raport individual între client şi banca de economisire şi creditare în domeniul locativ – raportul
dintre aportul bănesc al clientului, calculat pentru fiecare contract de economisire-creditare, şi aportul bănesc al
băncii de economii pentru domeniul locativ, pe care clientul îl obţine prin derularea creditului;
l) raport colectiv între clienţi şi banca de economisire şi creditare în domeniul locativ – raportul
dintre suma aporturilor băneşti ale clienţilor şi aportul bănesc preconizat al băncii de economisire şi creditare în
domeniul locativ, rezultat din contractele de economisire-creditare al căror proces de economisire a fost încheiat
şi/sau întrerupt, calculat pe o anumită perioadă.
Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoane juridice române, se constituie sub
formă juridică de societate pe acţiuni în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu
respectarea dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006, privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului.
Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate,
următoarele activităţi:
a) economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ;
b) finanţarea anticipată şi finanţarea intermediară, pe baza contractelor de economisire-creditare;
c) acordarea de credite pentru activităţi în domeniul locativ;
d) administrarea de portofolii de credite şi intermedierea de credite pe contul terţilor, dacă aceste credite
sunt destinate finanţării unor activităţi în domeniul locativ;
e) emiterea, de garanţii pentru acele tipuri de credite obţinute de o persoană, pe care băncile de economii
pentru domeniul locativ le pot acorda;
f) efectuarea de plasamente în active cu grad de risc de credit scăzut, potrivit reglementărilor Băncii
Naţionale a României;
g) acordarea de credite societăţilor comerciale la care băncile de economii pentru domeniul locativ deţin
participaţii7;

7
Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot deţine participaţii exclusiv la capitalul societăţi comerciale al
căror obiect de activitate cuprinde activităţi în domeniul locativ şi care desfăşoară preponderent astfel de activităţi, în
limita unei treimi din capitalul social al acestora. O participaţie mai mare este permisă doar la capitalul social al altor
33
 h) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit;
i) operaţiuni de plăţi;
j) consultanţă financiar-bancară;
k) operaţiuni de mandat cu specific financiar-bancar;
l) alte activităţi, potrivit dispoziţiilor art. 18 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 /2006,
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, în măsura în care acestea susţin realizarea obiectului de
activitate.
Totalul creanţelor decurgând din creditele şi angajamentele prevăzute la lit. c) şi, respectiv, lit. e) nu
poate depăşi nivelul reglementat de Banca Naţională a României din valoarea aferentă finanţărilor în baza
contractelor de economisire-creditare şi a finanţărilor acordate potrivit lit. b).
Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot cesiona creanţele decurgând din finanţări în
baza contractului de economisire-creditare, inclusiv garanţiile aferente, numai în condiţiile în care sumele
obţinute din cesiune sunt utilizate pentru desfăşurarea activităţii de economisire şi creditare în sistem colectiv
pentru domeniul locativ şi pentru finanţarea anticipată şi intermediară.

4.3.1. DISPOZIŢII SPECIFICE PRIVIND AUTORIZAREA ŞI RETRAGEREA

AUTORIZAŢIEI

Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ sunt supuse condiţiilor de autorizare aplicabile
instituţiilor de credit şi condiţiilor specifice stabilite prin reglementări de Banca Naţională a României, care se
referă, fără a fi limitative, la:
a) condiţiile generale de afaceri şi condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare;
b) îndeplinirea cerinţelor tehnice şi de operare specifice;
c) reglementările proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ privind procedura de
derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare;
d) tipurile de contracte propuse a fi puse la dispoziţia clienţilor.
Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare a unei bănci de economisire şi creditare în
domeniul locativ şi în cazul în care condiţiile generale de afaceri şi/sau condiţiile generale ale contractelor de
economisire-creditare propuse:
a) nu sunt de natură să asigure o derulare corespunzătoare a contractelor de economisire-creditare şi, în
particular, aceste contracte, considerate individual, nu asigură pe întreaga lor durată un raport individual adecvat
între client şi banca de economii pentru domeniul locativ;
b) prevăd vărsăminte ale sumelor economisite, rambursări sau orice alte obligaţii care întârzie în mod
neadecvat repartizarea contractelor de economisire-creditare, duc la prelungirea nejustificată a duratelor
contractelor de economisire-creditare sau nu garantează suficient interesele clienţilor.
Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei bănci de economisire şi creditare în
domeniul locativ, inclusiv în situaţiile în care:
a) consideră că interesele clienţilor nu pot fi suficient protejate prin adoptarea altor măsuri în
conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă;
b) constată existenţa unor situaţii - în care condiţiile generale de afaceri şi/sau condiţiile generale ale
contractelor de economisire-creditare propuse nu sunt de natură să asigure o derulare corespunzătoare a
contractelor de economisire-creditare şi, în particular, aceste contracte, considerate individual, nu asigură pe
întreaga lor durată un raport individual adecvat între client şi banca de economii pentru domeniul locativ sau
prevăd vărsăminte ale sumelor economisite, rambursări sau orice alte obligaţii care întârzie în mod neadecvat
repartizarea contractelor de economisire-creditare, duc la prelungirea nejustificată a duratelor contractelor de
economisire-creditare sau nu garantează suficient interesele clienţilor- care justifică retragerea autorizaţiei.
Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot fuziona numai cu alte bănci de economisire
şi creditare în domeniul locativ.

4.3.2.CERINŢE SPECIFICE DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII

Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ trebuie să elaboreze reglementări proprii privind
Condiţiile generale de afaceri şi Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare, care stau la baza
tipurilor de contracte oferite.

bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ, cu condiţia ca totalul participaţiilor la astfel de societăţi să nu
depăşească 20% din fondurile proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ.

34
 Condiţiile generale de afaceri trebuie să cuprindă, fără a fi limitative, următoarele:
a) calcule privind derularea contractelor de economisire-creditare, cu specificarea raportului individual
dintre client şi banca de economii pentru domeniul locativ şi a timpului de aşteptare minim, mediu şi maxim;
b) procedura de repartizare a contractelor de economisire-creditare, cu indicarea componenţei masei de
repartizare, a termenelor de repartizare, a modului de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de repartizare, precum şi
stabilirea ordinii de repartizare;
c) procedura privind calculul resurselor din masa de repartizare, care, temporar, nu pot fi repartizate, al
veniturilor suplimentare din plasamentul acestor resurse, precum şi indicarea modului de utilizare a fondului
special;
d) modul de calcul al valorii garanţiei;
e) procedura de restituire a sumelor economisite în cazul rezilierii contractelor de economisire/creditare;
f) o procedură de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare, în interesul clienţilor, în
cazul retragerii autorizaţiei sau al începerii procedurii falimentului;
g) finanţarea investiţiilor de viabilizare a unor terenuri trecute în intravilan în scopul promovării
construcţiei cartierelor de locuinţe;
h) finanţarea construirii de spaţii comerciale, industriale şi social-culturale, în măsura în care acestea
sunt legate de construcţia de locuinţe sau dacă ele contribuie, prin amplasarea lor în zonele de locuit, la
aprovizionarea acestora sau la satisfacerea nevoilor de ordin social-cultural.
Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare trebuie să cuprindă următoarele prevederi:
a) valoarea şi scadenţa aporturilor clientului şi ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ,
precum şi consecinţele în cazul întârzierii prestaţiilor;
b) rata dobânzii practicate la depozite şi la creditele acordate;
c) valoarea comisioanelor şi a altor cheltuieli care sunt în sarcina clientului;
d) modul de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de repartizare, stabilirea ordinii de repartizare şi condiţiile
care trebuie îndeplinite pentru plata sumei contractate;
e) modalităţile de garantare şi condiţiile de rambursare a creditelor, precum şi de asigurare împotriva
riscului de nerambursare;
f) condiţiile în care un contract de economisire-creditare poate fi divizat sau conexat cu alt contract de
economisire-creditare;
g) condiţiile în care se majorează sau se reduce suma contractată;
h) condiţiile în care pot fi cesionate drepturi derivând din contractul de economisire-creditare;
i) condiţiile în care un contract de economisire-creditare poate fi reziliat şi consecinţele ce rezultă din
rezilierea lui sau din procedura de derulare simplificată;
j) condiţiile de administrare a conturilor clienţilor;
k) instanţa competentă să soluţioneze litigiile.
În măsura în care masa de repartizare nu este utilizată pentru finanţări în baza contractelor de
economisire-creditare, aceasta poate fi utilizată numai pentru restituirea resurselor atrase şi introduse în masa de
repartizare şi pentru finanţarea anticipată şi intermediară.
Masa de repartizare trebuie să fie alocată astfel încât să se asigure o repartizare uniformă a contractelor
de economisire-creditare şi un timp de aşteptare cât mai scurt.
În cazul contractelor de economisire-creditare încheiate în valută, băncile de economisire şi creditare în
domeniul locativ au obligaţia să formeze mase de repartizare separate în valutele în care s-a realizat
economisirea. Utilizarea maselor de repartizare astfel constituite se face, în principal, în valuta în care s-a făcut
economisirea, băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ fiind obligate să administreze
corespunzător riscul valutar.
În cazuri speciale, pe baza unei cereri motivate, Banca Naţională a României poate excepta băncile de
economisire şi creditare în domeniul locativ de la obligaţia de a forma mase de repartizare separate, dacă prin
aceasta nu se periclitează interesele clienţilor.
Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ nu se pot angaja să pună la dispoziţia clientului
suma contractată în vederea creditării la o dată determinată, înainte de repartizarea contractului de economisire-
creditare.
Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ alocă anual, înainte de impozitarea profitului în
contul fondului special, diferenţa dintre veniturile realizate ca urmare a plasamentelor temporare efectuate din
masa de repartizare neutilizată pentru finanţarea în baza contractelor de economisire-creditare, din cauza
neîndeplinirii de către clienţi a condiţiilor de repartizare, şi veniturile care s-ar fi realizat ca urmare a finanţării
în baza contractului de economisire-creditare, în limita a 3% din depozitele atrase. Fondul special poate fi
lichidat, la sfârşitul anului, în limita părţii care depăşeşte 3% din depozitele atrase.

35
 Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot deţine participaţii exclusiv la capitalul
societăţi comerciale al căror obiect de activitate cuprinde activităţi în domeniul locativ şi care desfăşoară
preponderent astfel de activităţi, în limita unei treimi din capitalul social al acestora.
O participaţie mai mare este permisă doar la capitalul social al altor bănci de economisire şi creditare în
domeniul locativ, cu condiţia ca totalul participaţiilor la astfel de societăţi să nu depăşească 20% din fondurile
proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ.

4.3.3.REGLEMENTĂRI ŞI MĂSURI SPECIFICE

În vederea asigurării condiţiilor de executare în mod corespunzător a obligaţiilor decurgând din

contractele de economisire-creditare şi, în particular, pentru garantarea existenţei la nivelul băncii de
economisire şi creditare în domeniul locativ a unor disponibilităţi suficiente, care să asigure un ritm de
repartizare cât mai regulat, Banca Naţională a României emite reglementări referitoare la:
a) plasamentul temporar al sumelor acumulate în vederea repartizării, precum şi al sumelor deja
repartizate, dar al căror vărsământ nu a fost încă solicitat de către clienţi;
b) modul de determinare a contractelor de economisire-creditare de valoare mare, precum şi:
1. proporţia admisă a sumelor din contractele de economisire-creditare de valoare mare în totalul
sumelor contractate aferente contractelor de economisire-creditare nerepartizate;
2. proporţia admisă a sumelor din contractele de economisire-creditare de valoare mare, încheiate pe
parcursul unui an calendaristic, în totalul sumelor contractate aferente contractelor de economisire-creditare
încheiate pe parcursul acelui an;
c) condiţiile de acordare a creditelor destinate activităţilor în domeniul şi proporţia admisă a acestor
contracte în totalul creditelor acordate de o bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ, care nu poate
depăşi procentul de 3%;
d) expunerea maximă admisă faţă de o societate comercială din categoria, precum şi expunerea maximă
totală admisă faţă de astfel de societăţi comerciale;
e) proporţia admisă a creditelor acordate în baza contractelor de economisire-creditare şi garantate cu
diferite tipuri de garanţii, în totalul creditelor acordate în baza contractelor de economisire-creditare, în cazul în
care se consideră necesară o astfel de măsură prudenţială;
f) condiţiile minime de repartizare a contractelor de economisire-creditare, în particular referitoare la
suma minimă de economisire şi calculul indicelui de evaluare minim, pentru asigurarea unui raport individual
adecvat între client şi banca de economii pentru domeniul locativ;
g) modul de constituire, utilizare şi lichidare a fondului special.
La calculul proporţiilor admise al contractelor de economisire-creditare de valoare mare, potrivit, se
includ şi contractele de economisire-creditare pentru care, în conformitate cu condiţiile generale de afaceri,
clienţii au vărsat suma minimă de economisire în cursul primului an după încheierea contractului de
economisire-creditare.
Banca Naţională a României este împuternicită să ia toate măsurile necesare pentru ca activităţile de
economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ să se desfăşoare în conformitate cu condiţiile
generale de afaceri şi cu condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare, precum şi cu celelalte
condiţii stabilite prin lege.
În situaţia în care există date certe care conduc la concluzia că o bancă de economisire şi creditare în
domeniul locativ nu îşi va putea onora obligaţiile, Banca Naţională a României poate interzice acesteia, pe o
perioadă limitată, încheierea de noi contracte de economisire-creditare.
Dacă situaţia prevăzută mai sus nu este remediată, Banca Naţională a României poate dispune retragerea
autorizaţiei şi iniţierea procedurii de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare.
Prin procedura de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare se urmăreşte realizarea
aporturilor băneşti ale clienţilor şi ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, aferente
contractelor de economisire-creditare existente, în sensul protejării intereselor clienţilor.

4.3.4.STIMULAREA ECONOMISIRII ŞI CREDITĂRII ÎN SISTEM COLECTIV PENTRU

DOMENIUL LOCATIV

Fiecare client, persoană fizică cu cetăţenia română şi cu domiciliul stabil în România, beneficiază de o
primă de stat pentru depunerile anuale efectuate în baza unui contract de economisire-creditare încheiat cu o
bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ.

36
 Dreptul la prima de stat se constituie la finele anului de economisire. Anul de economisire este anul
calendaristic în care s-au efectuat depunerile îndreptăţite la primă.
Prima de stat trebuie solicitată de client până cel târziu la sfârşitul anului calendaristic următor anului de
economisire, la banca de economisire şi creditare în domeniul locativ cu care a încheiat contractul de
economisire-creditare.
Dreptul la prima de stat se prescrie în cazul în care aceasta nu a fost solicitată până la sfârşitul anului
calendaristic următor anului de economisire.
Prima de stat se stabileşte la 15% din suma economisită în anul respectiv de către client.
Prima de stat nu poate depăşi echivalentul în lei a 120 euro, calculat la rata de schimb leu/euro
comunicată de Banca Naţională a României pentru ultima zi lucrătoare a anului de economisire.
Prin excepţie de la prevederile de mai sus, pentru persoanele în vârsta de până la 35 de ani, precum şi
pentru cele care au în întreţinere copii minori, nivelul maxim al primei de stat nu poate depăşi 150 euro, după
cum urmează:
a) persoanele în vârsta de până la 35 de ani, fără copii în întreţinere: 135 euro;
b) persoanele cu un copil în întreţinere: 140 euro;
c) persoanele cu 2 copii în întreţinere: 145 euro;
d) persoanele cu 3 sau mai mulţi copii în întreţinere: 150 euro.
În cazul în care clientul încheie mai multe contracte de economisire-creditare cu banca de economisire
şi creditare în domeniul locativ şi primele stabilite depăşesc prima maximă admisă pentru anul de economisire,
suma primelor trebuie limitată la nivelul echivalentului în lei a 120 euro.
Sunt îndreptăţiţi să beneficieze de primă de stat clienţii persoane singure 8, precum şi oricare dintre soţi,
separat, indiferent care dintre ei a făcut depunerea.
Prima de stat se alocă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului şi se acordă de acesta după expirarea fiecărui an calendaristic, în termen de maxim 60 de zile de la
solicitarea care a fost transmisă de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ acestei autorităţi. Prima
este virată de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ în contul clientului.
Pentru a beneficia în mod constant de prima de stat, contractele de economisire/creditare trebuie să aibă
o durată de minim 5 ani şi este obligatoriu ca, înainte de expirarea termenului de economisire stabilit, să nu se fi
efectuat restituiri totale sau parţiale din sumele economisite.
Fac excepţie de la prevederile aliniatului precedent următoarele situaţii:
a) suma contractată este pusă la dispoziţie, iar cel care a economisit utilizează imediat şi nemijlocit
suma primită pentru activităţi în domeniul locativ;
b) în cazul cesiunii contractului de economisire-creditare, suma economisită sau suma contractată
se utilizează imediat şi nemijlocit pentru activităţi în domeniul locativ de către cesionar;
c) cel care a economisit pentru activităţi în domeniul locativ sau soţul/soţia acestuia a decedat ori
a intrat în incapacitate totală de muncă după încheierea contractului de economisire-creditare;
d) cel care a economisit pentru activităţi în domeniul locativ a devenit şomer şi perioada de şomaj
este de cel puţin 9 luni fără întrerupere şi durează încă în momentul la care se solicită restituirea sumei.

4.4.BĂNCI DE CREDIT IPOTECAR

Băncile de credit ipotecar, persoane juridice române, sunt instituţii de credit specializate, al căror obiect
principal de activitate îl constituie desfăşurarea cu titlu profesional a activităţii de acordare de credite ipotecare
pentru investiţii imobiliare şi atragerea de fonduri rambursabile de la public prin emisiune de obligaţiuni
ipotecare.
Cu excepţia activităţii de atragere de depozite, băncile de credit ipotecar pot desfăşura în limita
autorizaţiei acordate, activităţile prevăzute la art. 18 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006,
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, în condiţiile în care acestea susţin activitatea de acordare
de credite ipotecare şi emisiune de obligaţiuni ipotecare.
Băncile de credit ipotecar, persoane juridice române, se constituie sub formă juridică de societate pe
acţiuni în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea dispoziţiilor Ordonanţei
de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Denumirea unei bănci de credit ipotecar trebuie să includă sintagma "bancă de credit ipotecar" sau
sintagma "bancă ipotecară".
Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit ordonanţei mai sus amintite se
aplică în mod corespunzător băncilor de credit ipotecar.

8
prin persoană singură se înţelege o persoană necăsătorită, văduvă sau divorţată
37
4.5. INSTITUŢII EMITENTE DE MONEDĂ ELECTRONICĂ

Instituţiile emitente de monedă electronică, sunt persoane juridice române constituite sub forma juridică
de societate pe acţiuni specializate în emiterea de monedă electronică.
Obiectul de activitate al instituţiilor emitente de monedă electronică trebuie să fie limitat la desfăşurarea
activităţii de emitere de monedă electronică şi la prestarea următoarelor servicii:
a) servicii financiare şi ne-financiare strâns legate de activitatea de emitere de monedă electronică, cum
ar fi: administrarea de monedă electronică prin îndeplinirea unor funcţii operaţionale şi a altor funcţii conexe
legate de emiterea de monedă electronică, emiterea şi administrarea altor mijloace de plată, fără ca prin aceasta
să se acorde credit sub orice formă;
b) servicii de stocare a informaţiilor pe un suport electronic în numele unor instituţii publice sau al altor
entităţi.
Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului se aplică în mod corespunzător
instituţiilor emitente de monedă electronică.
Atragerea de fonduri în scopul emiterii de monedă electronică nu este considerată atragere de depozite
sau de alte fonduri rambursabile, dacă fondurile primite sunt transformate imediat în monedă electronică.
Instituţiile emitente de monedă electronică nu pot deţine participării în alte entităţi, cu excepţia celor al
căror obiect de activitate constă exclusiv în furnizarea de servicii operaţionale sau alte servicii conexe legate de
emiterea ori distribuirea de monedă electronică de către instituţia emitentă de monedă electronică în cauză.
În perioada de valabilitate pentru care a fost emisă moneda electronică, instituţiile emitente de monedă
electronică sunt obligate să o răscumpere, la cererea deţinătorilor, la o valoarea egală cu valoarea acesteia
existentă în sold. Răscumpărarea se realizează prin schimbarea valorii sale în numerar sau prin transfer în cont,
fără reţinerea altor taxe şi comisioane în afara celor strict necesare efectuării operaţiunii de răscumpărare.
Contractele încheiate de instituţiile emitente de monedă electronică cu deţinătorii trebuie să prevadă în
mod clar condiţiile de răscumpărare a monedei electronice.
Contractele pot prevedea un prag minim de răscumpărare, care nu poate fi mai mare decât echivalentul
în lei a 10 euro.
Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună de un capital iniţial cel puţin la nivelul
prevăzut de Banca Naţională a României prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 1
milion euro.
Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună de un nivel al fondurilor proprii egal cu
sau mai mare de 2% din cea mai mare sumă sau din media sumelor ultimelor şase luni a obligaţiilor lor
financiare legate de emiterea de monedă electronică.
Procesele şi mecanismele implementate de o instituţie emitentă de monedă electronică trebuie să vizeze,
pe lângă riscurile financiare şi riscurile ne-financiare la care aceasta este sau poate fi expusă, inclusiv riscurile
tehnice şi procedurale, precum şi riscurile decurgând din cooperarea acestora cu alte entităţi care le furnizează
servicii operaţionale sau alte servicii auxiliare activităţii lor.

4.6. ORGANIZAŢII COOPERATISTE DE CREDIT

4.6.1. SFERĂ DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

În înţelesul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a) cooperativă de credit - instituţia de credit constituită ca o asociaţie autonomă de persoane fizice unite
voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor lor comune de ordin economic, social şi cultural, a cărei
activitate se desfăşoară, cu precădere, pe principiul întrajutorării membrilor cooperatori;
b) casa centrală a cooperativelor de credit - instituţia de credit constituită prin asocierea de cooperative
de credit, în scopul gestionării intereselor lor comune, urmăririi centralizate a respectării dispoziţiilor legale şi a
reglementărilor-cadru, aplicabile tuturor cooperativelor de credit afiliate, prin exercitarea supravegherii şi a
controlului administrativ, tehnic şi financiar asupra organizării şi funcţionării acestora, denumită în continuare
casa centrală;
c) afiliată la o casă centrală - cooperativa de credit care a subscris şi a vărsat la capitalul social al
casei centrale cel puţin numărul de părţi sociale stabilit în actul constitutiv al casei centrale şi care se
subordonează acesteia potrivit dispoziţiilor prezentului titlu şi condiţiilor de afiliere stabilite de casa centrală;

38
 d) act constitutiv-cadru - îndrumarul cu caracter obligatoriu privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea cooperativelor de credit afiliate la o casă centrală, elaborat de aceasta şi aprobat de Banca
Naţională a României, care cuprinde prevederile minime pentru întocmirea actelor constitutive ale
cooperativelor de credit afiliate, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a reţelei;
e) reglementări-cadru - regulamente, norme şi instrucţiuni emise de o casă centrală în exercitarea
atribuţiilor sale prevăzute de lege, obligatorii pentru toate cooperativele de credit afiliate la aceasta, în vederea
desfăşurării activităţii în cadrul reţelei cooperatiste, în mod unitar şi în conformitate cu cerinţele legii şi ale
reglementărilor Băncii Naţionale a României emise în aplicarea acesteia;
f) reţea cooperatistă - ansamblul format din casa centrală şi cooperativele de credit afiliate la aceasta.
Organizaţiile cooperatiste de credit, persoane juridice române, sunt asociaţii autonome, apolitice şi
neguvernamentale, care desfăşoară activităţi specifice instituţiilor de credit, în conformitate cu prevederile
legale9, în scopul într-ajutorării membrilor acestora.
Activitatea în cadrul unei reţele cooperatiste se desfăşoară preponderent şi cu prioritate în interesul
membrilor cooperatori, respectiv al organizaţiilor cooperatiste de credit afiliate la casa centrală.
Organizaţiile cooperatiste de credit, persoane juridice române, se pot organiza şi funcţiona doar sub
forma cooperativelor de credit şi a casei centrale la care acestea sunt afiliate.
Afilierea la o casă centrală este obligatorie. Condiţiile şi procedura de afiliere se stabilesc prin actul
constitutiv al casei centrale.
Casă centrală a cooperativelor de credit asigură promovarea intereselor cooperativelor de credit
afiliate, având următoarele atribuţii principale:
a) reprezentarea intereselor comune economice, financiare, juridice, social-culturale ale cooperativelor
de credit afiliate, în faţa Băncii Naţionale a României, a instituţiilor publice şi a instanţelor judecătoreşti;
b) urmărirea şi asigurarea coeziunii şi bunei funcţionări a întregii reţele, scop în care casa centrală
întreprinde toate măsurile necesare pentru a garanta lichiditatea şi adecvarea capitalului la riscuri la nivelul
fiecărei organizaţii cooperatiste de credit şi al reţelei în ansamblul său, inclusiv, dacă este cazul, prin acordarea
de asistenţă financiară cooperativelor de credit afiliate;
c) emiterea actului constitutiv-cadru şi a altor reglementări-cadru pentru organizarea activităţii în
cadrul reţelei;
d) supravegherea cooperativelor de credit afiliate, în ceea ce priveşte respectarea de către acestea
a dispoziţiilor legii şi reglementărilor emise de Banca Naţională a României, a actului constitutiv-cadru şi a
reglementărilor-cadru ale casei centrale şi exercitarea controlului administrativ, tehnic şi financiar asupra
organizării şi administrării acestora;
e) garantarea în întregime a obligaţiilor cooperativelor de credit afiliate, sens în care dispune măsurile
necesare pentru asigurarea plăţii de către acestea a contribuţiilor stabilite;
f) lichidarea cooperativelor de credit afiliate;
g) raportarea, în conformitate cu reglementările în vigoare, a datelor şi informaţiilor solicitate de Banca
Naţională a României;
h) informarea cooperativelor de credit afiliate despre reglementările emise în aplicarea Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
şi emiterea de reglementări-cadru pentru asigurarea respectării cerinţelor acestora la nivelul întregii reţele;
i) asigurarea gestionării resurselor disponibile din reţea;
j) asigurarea decontării operaţiunilor de încasări şi plăţi între cooperativele de credit afiliate şi a
operaţiunilor de încasări şi plăţi ale propriei reţele în relaţia cu trezoreria statului şi cu celelalte instituţii de
credit, prin contul curent deschis la Banca Naţională a României;
k) instruirea personalului şi organizarea de acţiuni cu caracter social-cultural de interes comun.

4.6.2.AUTORIZAREA ORGANIZAŢIILOR COOPERATISTE DE CREDIT

Cooperativele de credit care se constituie şi se afiliază la o casă centrală deja autorizată, pot fi autorizate
de Banca Naţională a României numai pe baza acordului de afiliere acordat de casa centrală respectivă.
Banca Naţională a României poate stabili un nivel minim al capitalului iniţial pentru cooperativele de
credit.
Cooperativele de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate următoarele activităţi:
a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;

9
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

39
 b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cusau
fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;
c) operaţiuni de plăţi;
d) emitere şi administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri de călătorie şi
alteasemenea, inclusiv emitere de monedă electronică;
e) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;
f) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:
1. valută;
2. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;
g) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate
de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă;
h) închiriere de casete de siguranţă;
i) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu
respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activităţi, dacă este cazul.

Cooperativele de credit pot să atragă depozite sau alte fonduri rambursabile de la membrii acestora,
precum şi de la persoane fizice, juridice ori alte entităţi, care domiciliază, au reşedinţa sau locul de muncă,
respectiv au sediul social şi desfăşoară activitate, în raza teritorială de operare a cooperativei de credit.
Cooperativele de credit pot să acorde credite:
a) membrilor acestora, cu prioritate;
b) persoanelor fizice, persoanelor juridice ori altor entităţi fără personalitate juridică, ce domiciliază, au
reşedinţa sau locul de muncă, respectiv au sediul social şi desfăşoară activitate, în raza teritorială de operare a
cooperativei de credit, la un nivel care să nu poate depăşi 25% din activele cooperativei de credit.
Cooperativele de credit pot să deruleze credite, în numele şi pe contul statului, din surse puse la
dispoziţie, destinate persoanelor prevăzute mai sus şi/sau destinate finanţărilor unor proiecte de
dezvoltare/reabilitare a activităţilor economice şi sociale din raza teritorială de operare a cooperativei de credit.
Cooperativele de credit nu pot emite obligaţiuni. Acestea se pot finanţa din împrumuturi inter-
cooperatiste sau de la alte instituţii de credit.
Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia unei cooperative de credit, conform dispoziţiilor
art. 39 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului, şi la cererea fundamentată a casei centrale la care respectiva cooperativă de credit este afiliată, dacă
aceasta constată existenţa unuia din motivele prevăzute la articolul menţionat sau cooperativa de credit se află
în stare de insolvenţă, definită conform legislaţiei în materia insolvenţei instituţiilor de credit.

4.6.3.AUTORIZAREA CASEI CENTRALE ŞI RETRAGEREA AUTORIZAŢIEI

Banca Naţională a României acordă autorizaţie casei centrale şi cooperativelor de credit dintro
reţea, numai dacă cerinţele prevăzute de ordonanţa de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia
sunt îndeplinite la nivelul casei centrale şi a fiecărei cooperative de credit afiliate, precum şi la nivelul întregii
reţele cooperatiste.
Nivelul minim al capitalului agregat al unei reţele cooperatiste şi elementele care intră în calculul
acestuia se stabilesc de Banca Naţională a României prin reglementări. Acest nivel nu poate fi mai mic decât
echivalentul în lei a 5 milioane euro.
Casele centrale pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, oricare dintre activităţile permise unei
instituţii de credit. Activitatea se desfăşoară în principal şi cu preponderenţă în interesul cooperativelor de
credit afiliate şi pentru asigurarea adecvării capitalului la riscuri şi a lichidităţii la nivelul întregii reţele.
Creditele acordate de o casă centrală persoanelor juridice, altele decât cooperativele de credit afiliate, nu
pot depăşi 20% din activele casei centrale.
Casele centrale pot emite obligaţiuni în condiţiile prevăzute de lege pentru societăţile pe acţiuni.
Banca Naţională a României respinge cererea de autorizare a unei reţele cooperatiste conform
dispoziţiilor art. 38 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului, precum şi în următoarele cazuri:
a) din evaluarea planului de activitate rezultă că reţeaua cooperatistă, în ansamblul ei, nu poate asigura
realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în
reglementările aplicabile;
b) nu sunt îndeplinite cerinţele privind nivelul minim al capitalului agregat al reţelei.

40
4.6.4. PREVEDERI SPECIFICE DE CONSTITUIRE ŞI FUNCŢIONARE

Dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi organizaţiilor cooperatiste de credit, în măsura în care nu se
dispune altfel.
Constituirea, funcţionarea, modificarea actului constitutiv, dizolvarea, fuziunea, divizarea şi lichidarea
organizaţiilor cooperatiste de credit urmează regimul societăţilor pe acţiuni.
În aplicarea aliniatului precedent, orice referire făcută la acţiuni şi acţionari se consideră a fi făcută la
părţi sociale şi la membrii cooperatori/cooperative de credit afiliate şi orice referire la un anumit procent din
capitalul social al societăţii pe acţiuni se consideră a fi făcută la totalul drepturilor de vot la nivelul unei
cooperative de credit/case centrale.
În toate actele oficiale, organizaţiile cooperatiste de credit trebuie să indice, pe lângă alte elemente
prevăzute de lege şi menţiunea "capital social variabil", iar în cazul cooperativelor de credit, şi denumirea casei
centrale le care sunt afiliate.
Organizaţiile cooperatiste de credit au un număr variabil de membri cooperatori sau, după caz, de
cooperative de credit afiliate, care nu poate fi mai mic decât numărul minim stabilit prin lege.
Capitalul social al unei organizaţii cooperatiste de credit este variabil şi este format din părţi sociale de
valoare egală.
În cadrul unei reţele cooperatiste, părţile sociale ale tuturor organizaţiilor cooperatiste de credit trebuie
să fie de valoare egală.
Valoarea nominală a unei părţi sociale este stabilită prin actul constitutiv-cadru, dar nu poate fi mai mică
de 10 lei.
Părţile sociale sunt purtătoare de dividende. Acestea se plătesc membrilor cooperatori, respectiv
cooperativelor de credit afiliate, din profitul net, proporţional cu cota de participare la capitalul social şi
corespunzător perioadei de deţinere a părţilor sociale în cursul exerciţiului financiar.
Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Ele sunt indivizibile şi nu pot fi vândute,
cesionate sau gajate decât numai între membrii cooperatori, cu excepţia cazurilor de încetare a calităţii de
membru potrivit actului constitutiv, respectiv între cooperativele de credit afiliate la casa centrală.
Părţile sociale nu pot fi utilizate pentru plata datoriilor personale ale titularilor lor faţă de organizaţia
cooperatistă de credit sau faţă de terţi şi nu sunt purtătoare de dobânzi.
Membrii cooperatori, respectiv cooperativele de credit afiliate, nu pot solicita restituirea parţială a
contravalorii părţilor sociale subscrise, cu excepţia celor decurgând din în cazul părţilor sociale subscrise la casa
centrală.
Titularii părţilor sociale, membrii cooperatori sau cooperative de credit, după caz, sunt răspunzători
pentru obligaţiile organizaţiei cooperatiste de credit, în limita părţilor sociale subscrise.
Adunarea generală a unei organizaţii cooperatiste de credit se întruneşte ori de câte ori este necesar, în
condiţiile şi la termenele prevăzute de lege, pentru a hotărî asupra tuturor aspectelor care ţin de competenţa
adunării generale ordinare şi extraordinare a unei societăţi pe acţiuni, iar în cazul cooperativelor de credit şi
pentru a desemna, din rândul membrilor consiliului de administraţie, reprezentanţii cooperativei de credit în
adunarea generală a casei centrale.
Consiliul de administraţie al unei organizaţii cooperatiste de credit poate decide încheierea de acte
juridice prin care să se dobândească, să se înstrăineze, să se închirieze, să se schimbe sau să se constituie în
garanţie bunuri aflate în patrimoniul organizaţiei cooperatiste de credit, a căror valoare depăşeşte o cincime din
valoarea contabilă a activelor acesteia la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale, iar
în cazul cooperativelor de credit şi cu aprobarea casei centrale la care este afiliată.
Casa centrală constituie rezerva mutuală de garantare pe baza cotizaţiilor cooperativelor de credit
afiliate şi a unei cote de maximum 5% din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe
profit al casei centrale. Modul de constituire şi de utilizare, precum şi nivelul rezervei mutuale de garantare se
stabilesc prin reglementările-cadru ale caselor centrale.
Cooperativele de credit sunt obligate să cotizeze pentru constituirea rezervei mutuale de garantare a
casei centrale, în conformitate cu reglementările-cadru emise de casa centrală în acest scop. Cotizaţiile plătite de
cooperativele de credit constituie cheltuieli deductibile fiscal.

4.6.5.COOPERATIVELE DE CREDIT

Cooperativele de credit se constituie prin asocierea liberă a persoanelor fizice, fără nici un fel de
discriminare pe criterii de naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, apartenenţă politică, avere, condiţie
socială, rasă sau sex.
41
 Poate fi membru cooperator orice persoană fizică care are capacitate deplină de exerciţiu, are
domiciliul/reşedinţa/locul de muncă în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, a semnat sau a
acceptat, după caz, actul constitutiv al acesteia şi a subscris şi a vărsat cel puţin numărul minim de părţi sociale
care este stabilit prin actul constitutiv-cadru.
Prin actul constitutiv se pot reglementa şi alte condiţii pentru admiterea ca membru cooperator.
Cooperativele de credit se organizează pe o rază teritorială de operare proprie, stabilită prin actul
constitutiv, în care pot înfiinţa sucursale. Aceasta cuprinde arii determinate din judeţul în care cooperativa de
credit îşi are sediul social şi din judeţele limitrofe.
Razele teritoriale de operare ale cooperativelor de credit afiliate la aceeaşi casă centrală nu se
pot întrepătrunde.
Modificarea razei teritoriale de operare a cooperativei de credit este supusă aprobării prealabile a casei
centrale la care este afiliată,
Cooperativele de credit se constituie pe baza actului constitutiv, care se elaborează pe baza actului
constitutiv-cadru.
Numărul minim de membri cooperatori fondatori, stabilit prin actul constitutiv-cadru, nu poate fi mai
mic de 1.000. Actul constitutiv-cadru poate prevedea posibilitatea constituirii unei cooperative de credit cu un
număr minim de 100 de membri cooperatori fondatori, cu condiţia ca aceştia să subscrie şi să verse, în total, cel
puţin 1.000 de părţi sociale.
În afara altor elemente prevăzute de lege, actul constitutiv al cooperativei de credit trebuie să includă
prevederi referitoare la:
a) condiţiile şi procedura de înscriere în cooperativă, inclusiv, dacă este cazul, taxă de înscriere, precum
şi modalitatea de soluţionare a eventualelor plângeri faţă de refuzul de înscriere în cooperativă;
b) condiţiile şi procedura de încetare a calităţii de membru cooperator, inclusiv în cazul retragerii,
excluderii, decesului şi stabilirea modalităţilor de stingere a obligaţiilor reciproce dintre cooperativa de credit şi
membru cooperator sau succesorii acestuia;
c) drepturile şi obligaţiile membrilor cooperatori;
d) raza teritorială de operare a cooperativei de credit.
Denumirea unei cooperative de credit trebuie să cuprindă sintagma "cooperativă de credit" sau "bancă
cooperatistă" şi numele localităţii în care are sediul social.
Cooperativele de credit repartizează anual 25% din profitul contabil determinat după deducerea
impozitului pe profit pentru constituirea unei rezerve de într-ajutorare, destinată creării condiţiilor necesare
pentru reducerea costurilor operaţiunilor desfăşurate cu membrii cooperatori.

4.6.6. CASA CENTRALĂ

Casele centrale se constituie pe baza actului constitutiv, prin asocierea a cel puţin 30 de cooperative de
credit fondatoare.
Fiecare dintre cooperativele de credit afiliate trebuie să subscrie şi să verse la capitalul social al casei
centrale părţi sociale în valoare de minimum 20% din capitalul lor social. În funcţie de valoarea capitalului
social înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar de către fiecare cooperativă de credit valoarea participaţiei la
capitalul casei centrale se recalculează, iar diferenţele constatate se regularizează în termen de 90 de zile de la
sfârşitul exerciţiului financiar.
Denumirea unei case centrale trebuie să cuprindă sintagma "casă centrală" sau "banca centrală cooperatistă".
În afara elementelor prevăzute de lege, actul constitutiv al unei case centrale trebuie să includă
prevederi referitoare la:
a) condiţiile şi procedura de afiliere a cooperativelor de credit;
b) drepturile şi obligaţiile cooperativelor de credit afiliate;
c) modalitatea de reprezentare a cooperativelor de credit afiliate în adunarea generală a casei centrale;
d) atribuţiile de reprezentare, îndrumare, reglementare, supraveghere, control şi informare ale casei
centrale în cadrul reţelei.
Fiecare cooperativă de credit afiliată are dreptul la un număr de voturi în adunarea generală a casei
centrale egal cu numărul persoanelor evidenţiate în registrul membrilor cooperatori la sfârşitul lunii precedente
datei ţinerii adunării generale.
Casa centrală este administrată de un consiliu de administraţie format din membri aleşi de adunarea
generală din rândul persoanelor propuse de reprezentanţii cooperativelor de credit afiliate. Deosebit de alte
incompatibilităţi şi interdicţii prevăzute de lege, administratorii, directorii sau persoanele desemnate să asigure
conducerea compartimentelor sau a sucursalelor unei cooperative de credit nu pot avea calitatea de
administrator sau director la casa centrală.
42
 În afara atribuţiilor prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale, consiliul de administraţie al
casei centrale are şi următoarele atribuţii în ceea ce priveşte reţeaua de cooperative de credit afiliate:
a) aprobă sau respinge afilierea cooperativelor de credit;
b) aprobă, în prealabil, modificările în situaţia cooperativelor de credit din reţea, altele decât cele
supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României potrivit prezentului titlu, în conformitate cu
reglementările-cadru;
c) întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea numărului minim de cooperative de credit afiliate;
d) aprobă reglementările-cadru şi modificările actului constitutiv-cadru;
e) stabileşte şi supune spre aprobare adunării generale situaţia financiară agregată întocmită la nivelul
reţelei cooperatiste;
f) stabileşte şi aprobă reglementările-cadru pentru exercitarea atribuţiilor pe linia supravegherii
cooperativelor de credit afiliate şi decide cu privire la măsurile care trebuie întreprinse cu privire la
cooperativele de credit afiliate, şi dacă este cazul asupra propunerii de sancţiuni, în cazul nerespectării
dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
Casele centrale sunt obligate să menţină un nivel al activelor cu grad mare de lichiditate cel puţin egal
cu cel al rezervei mutuale de garantare.
În afara registrelor prevăzute de lege, casele centrale trebuie să ţină un registru de evidenţă a
cooperativelor de credit afiliate.

4.6.7.UNELE PREVEDERI SPECIFICE PRIVIND DIZOLVAREA, FUZIUNEA ŞI

DIVIZAREA ORGANIZAŢIILOR COOPERATISTE DE CREDIT

Prin derogare de la prevederile legislaţiei aplicabile societăţilor comerciale, dizolvarea unei organizaţii
cooperatiste de credit ca urmare a reducerii numărului de membri cooperatori, respectiv de cooperative de credit
afiliate, sub nivelul minim stabilit potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile
de credit şi adecvarea capitalului, are loc în cazul în care acest număr nu a fost completat în termen de un an de
la data constatării acestei reduceri.
O casă centrală a cooperativelor de credit poate fuziona numai cu o altă casă centrală.
Operaţiunile de fuziune şi de divizare ale cooperativelor de credit se realizează numai în cadrul aceleiaşi
reţele cooperatiste de credit, cu excepţia situaţiei prevăzute la aliniatul precedent.

4.6.8.OPERAŢIUNILE DE PLĂŢI ALE ORGANIZAŢIILOR COOPERATISTE DE CREDIT

În vederea funcţionării, în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei fiecare organizaţie

cooperatistă de credit deschide cont curent, după cum urmează:
a) casa centrală, la Banca Naţională a României, conform reglementărilor emise de aceasta;
b) cooperativele de credit, la casa centrală la care acestea sunt afiliate, conform reglementărilor-cadru.
Fiecare casă centrală elaborează, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, reglementări-cadru privind
desfăşurarea operaţiunilor de plăţi între cooperativele de credit afiliate.
Organizaţiile cooperatiste de credit răspund pentru legalitatea şi disciplina operaţiunilor de plăţi
efectuate în cadrul reţelei.

4.6.9.PREVEDERI SPECIFICE PRIVIND CERINŢELE OPERAŢIONALE

Organizaţiile cooperatiste de credit îşi organizează întreaga activitate în conformitate cu regulile unei
practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia,
precum şi cu respectarea reglementărilor-cadru emise de casa centrală.
Prin actul constitutiv-cadru şi reglementările-cadru, casa centrală trebuie să asigure implementarea în
mod unitar, la nivelul întregii reţele cooperatiste, a unui cadru de administrare, a unor procese de identificare,
administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor şi a unor mecanisme de control intern, care să asigure
respectarea cerinţelor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
Casa centrală este responsabilă pentru organizarea controlului intern al activităţii, pentru administrarea
riscurilor semnificative, precum şi pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit intern la nivelul întregii
reţele cooperatiste. În acest sens, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, constituirea unui comitet de audit la nivelul fiecărei cooperative de credit nu este
obligatorie.

43
4.6.10. CERINŢE PRUDENŢIALE ŞI DE PUBLICITATE

Fiecare cooperativă de credit din reţea trebuie să menţină în permanenţă fonduri proprii la nivelul
stabilit prin reglementările-cadru emise de casa centrală pentru acoperirea riscurilor la care cooperativa de credit
este sau poate fi expusă; acest nivel nu poate scădea sub nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut de Banca
Naţională a României prin reglementări, dacă este cazul.

4.6.11.SUPRAVEGHEREA ORGANIZAŢIILOR COOPERATISTE DE CREDIT

Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a casei centrale la nivel individual şi, la
nivel agregat, a tuturor organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul unei reţele cooperatiste. Banca Naţională
a României poate efectua, atunci când consideră necesar, verificări la sediul cooperativelor de credit.
Casa centrală este obligată să raporteze Băncii Naţionale a României datele şi informaţiile necesare
pentru evaluarea respectării dispoziţiilor cuprinse în din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006,
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi în reglementările emise în aplicarea acesteia, atât cele
care privesc activitatea proprie, cât şi cele referitoare la activitatea întregii reţele cooperatiste.
Fără a se aduce atingere competenţelor Băncii Naţionale a României în ceea ce priveşte exercitarea
supravegherii organizaţiilor cooperatiste de credit, casele centrale asigură
supravegherea cooperativelor de credit afiliate.
În cazul în care la nivelul casei centrale sau al unei cooperative de credit afiliate se constată o
deteriorare semnificativă a situaţiei financiare şi a indicatorilor de prudenţă, casa centrală poate cere
cooperativelor de credit afiliate să contribuie la majorarea resurselor sale financiare fie prin subscrierea de noi
părţi sociale, fie prin constituirea unor depozite rambursabile la termenele stabilite de casa centrală.
Banca Naţională a României poate să dispună măsurile considerate necesare sau aplicarea de sancţiuni
în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către casa centrală a atribuţiilor de supraveghere şi
de control conferite potrivit prezentului titlu sau delegate de Banca Naţională a României, faţă de cooperativele
de credit afiliate.
Instituirea măsurilor de supraveghere specială sau de administrare specială cu privire la o cooperativă de
credit poate fi dispusă de Banca Naţională a României şi la propunerea fundamentată a casei centrale la care
este afiliată cooperativa de credit.
Asigurarea supravegherii speciale sau a administrării speciale a unei cooperative de credit poate fi
delegată, prin decizia Băncii Naţionale a României de instituire a măsurii respective, casei centrale la care
cooperativa de credit este afiliată.
În cazul în care, pe parcursul supravegherii speciale, în activitatea cooperativei de credit se constată în
continuare deficienţe grave, casa centrală poate propune Băncii Naţionale a României, de la caz la caz,
instituirea măsurii de administrare specială sau adoptarea altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv poate solicita
Băncii Naţionale a României retragerea autorizaţiei cooperativei de credit în cauză.
Lichidarea unei cooperative de credit ca urmare a retragerii autorizaţiei în condiţiile art. 342 din
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului se
realizează de către casa centrală la care aceasta este afiliată, inclusiv în situaţia în care cooperativa de credit se
află în stare de insolvenţă, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor cuprinse în Secţiunea a 3-a a
Capitolului VIII din Titlul III, Partea I. Casa centrală poate numi un
lichidator autorizat.
În situaţia în care cooperativa de credit se află în stare de insolvenţă, adunarea generală a casei centrale
hotărăşte cu privire la patrimoniul cooperativei de credit a cărei autorizaţie a fost retrasă, acesta putând fi
repartizat organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei cooperatiste.
Diferenţa rămasă este preluată, în cazul lichidării cooperativelor de credit, de casa centrală la care sunt
afiliate, iar în cazul lichidării caselor centrale, împreună cu cooperativele de credit afiliate, de către Fondul de
Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.
În cazul unei case centrale aflate în stare de insolvenţă sunt aplicabile prevederile legislaţiei privind
falimentul instituţiilor de credit; procedura prevăzută de lege se aplică în ansamblu organizaţiilor cooperatiste de
credit din reţea.

44
 Autoevaluare:

1.Care sunt principalele atribuţii ale Băncii Naţionale a României ?

2.Care sunt activităţile ce pot fi desfăşurate de către bănci, în limita autorizaţiei acordate de BNR?
3.Care sunt activităţile ce nu pot fi desfăşurate de către bănci?
4.În ce situaţii Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei bănci, persoană
juridică română, sau unei sucursale din România a unei instituţii de credit străine?
5.Care sunt sursele pe care le pot utiliza băncile pentru a-şi majora capitalul social?
6.Care sunt activităţile ce pot fi desfăşurate de către cooperativele de credit, în limita autorizaţiei
acordate de BNR?
7.În ce condiţii cererea de aprobare a constituirii unei cooperative de credit poate fi respinsă?
8.Care sunt activităţile ce pot fi desfăşurate de Casele centrale ale cooperativelor de credit, în limita
autorizaţiei de funcţionare acordate?

Rezumatul acestei sectiuni:

Sistemul bancar este format din totalitatea instituţiile de credit care fiinţează în aria de referinţă precum şi din
relaţiile de conlucrare dintre ele pe de o parte, iar pe de altă parte şi din relaţiile acestora cu celelalte elemente
ale ansamblului economic care reprezintă clientela bancară.

Referate propuse:
1. Fuziuni şi achiziţii în bănci– studiu de caz
2. Globalizare şi integrare bancară
3. Fraudă şi corupţie în sectorul bancar
4. Falimente bancare – studiu de caz

Bibliografie:
1.Basno C., Dardac V., “Operaţiuni bancare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
2.Cerna S., “Moneda şi teoria monetară”, Editura Mirton, Timişoara, 2000.
3.Hoanţă N., – “Bani şi bănci”, Editura Economică, Bucureşti, 2001
4.Ionescu L., “Fundamentele profesiunii bancare”, Editura Economică, Bucureşti, 1996
5.Trenca I., “Metode şi tehnici bancare“, Casa cărţii de ştiinţă Cluj-Napoca, 2001
6.Ungureanu P., “Banking. Produse şi operaţiuni bancare“, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
7.Legea nr. 58 (r1) din 05.03.1998 privind activitatea bancară, modificată prin Legea nr.485 din 18 noiembrie 2003
pentru modificarea şi completarea Legii bancare nr. 58/1998
8.Legea nr.312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României
9.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97 din 29.06.2000 – privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată
prin Legea nr. 200/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 122 din 19.04.2004 – pentru modificarea O.U.G nr.
97/2000
10. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

45
CAPITOLUL 5
PRINCIPALELE TIPURI DE CONTURI DESCHISE LA SOCIETĂŢILE BANCARE

INTRODUCERE
Relaţiile care se stabilesc între bănci şi clienţii acestora, materializate în operaţiunile bancare, se reflectă în
sistemul conturilor bancare şi într-o forma agregată în bilanţul contabil al acestor instituţii.

PREZENTAREA TEMEI

Contul bancar este un mecanism de constituire a resurselor şi de stingere a obligaţiilor clienţilor în

procesul economic, a reflectării circuitelor în sistemele de plăţi şi compensări, a relaţiilor cu diverse entităţi pe
plan naţional şi internaţional.
Principala utilizare a conturilor este aceea de înregistrare, la un anumit moment, prin înscrierea unei
sume într-o parte a contului şi la un alt moment în cealaltă parte a contului.
Aceste operaţiuni asigură circulaţia informaţiei cu un anumit scop, acela de a reflecta decizia titularului
de cont. Drepturile şi obligaţiile pecuniare sunt evidenţiate în documente cu valoare legală (legal recunoscute) în
scopul de a fundamenta operaţiunile din conturi.
Cele două părţi ale conturilor bancare reflectă drepturi (creanţe) şi obligaţii (datorii) ale titularului de
cont şi sunt denumite în contabilitate debit şi credit.
În orice moment, sumele cumulate (totalul) din debitul şi creditul contului se pot compensa şi rezultă un
sold care reflectă poziţia patrimonială, adică volumul de creanţe sau obligaţii ale titularului.
Conturile pe care le pot deschide persoanele fizice şi cele juridice în calitate de clienţi ai băncii îmbracă
următoarele forme:
► conturi curente – prin care se pot efectua acordări şi rambursări de credite. Aceste conturi pot avea
atât sold debitor cât şi sold creditor. Soldul debitor reflectă creditele existente, iar soldul creditor reflectă
disponibilul existent în bancă.
► conturile de disponibilităţi – prin care se fac operaţiuni de încasări şi plăţi curente. Aceste conturi au
soldul creditor.
► conturile de depozite – la vedere sau la termen în funcţie de opţiunea clientului. Soldul acestor
conturi poate fi doar creditor.
► conturile de credite – se utilizează pentru evidenţierea şi urmărirea acordării creditelor. Soldul
acestor conturi poate să fie doar debitor.
► conturile cu destinaţie specială – prin aceste conturi se efectuează prestaţii bancare speciale, cum ar
fi acreditive, cecuri certificate, conturi aferente cardurilor, etc.

5.1.CONTURILE CURENTE

Conturile curente se deschid clienţilor pentru înregistrarea operaţiunilor curente de încasări şi plăţi în
numerar, transferul fondurilor între băncile clienţilor care reprezintă încasări şi plăţi, precum şi alte operaţiuni
generate de acordarea şi derularea creditelor, constituirea şi retragerea depozitelor, diverse servicii prestate
pentru populaţie şi agenţii economici.
Contul curent este cel mai utilizat cont bancar, întrucât prin el se desfăşoară întreg fluxul bancar al
clientului şi permite o informare operativa asupra lichidităţii imediate a acestuia.
Pentru a funcţiona, conturile curente trebuie mai întâi deschise, moment în care se stabilesc primele
relaţii de lucru cu clienţii. La deschiderea conturilor curente în lei nu sunt restricţii, băncile fiind suverane să-şi
stabilească propriile reguli de funcţionare. Anumite restricţii apar la deschiderea conturilor în valută impuse de
Regulamentul valutar al BNR cu privire la justificarea provenienţei sumelor încasate, precum şi a plăţilor
efectuate.
Conturile curente sunt deschise în cazul în care în urma unei solicitări de credite aprobată clientului
acesta beneficiază de o linie de credit sau de un credit pentru descoperire de cont. Plafonul de creditare se
stabileşte în momentul deschiderii contului, acesta fiind egal cu valoarea creditului aprobat.
Soldul acestor conturi poate fi debitor sau creditor. Soldul debitor poate avea o valoare maximă egală cu
plafonul de creditare.
Deschiderea contului curent începe cu încheierea convenţiei între bancă şi client cu privire la drepturile
şi obligaţiile părţilor şi la acceptarea regulilor de lucru ale băncii. Convenţia are rolul unui contract, deci devine
46
un act juridic între părţi, încheiat în formă autentică (scrisă), cu care clientul poate face dovada pe cale
judecătorească pentru încălcarea de către bancă a clauzelor convenite (ex. operarea în cont fără acceptul
titularului de cont).
Pentru deschiderea unui cont clienţii trebuie să prezinte o cerere însoţită de documentele necesare.
În general, la deschiderea unui cont banca încearcă să obţină cât mai multe informaţii despre noul său
client şi să le analizeze cu atenţie. Nu puţine sunt cazurile în care unii clienţi au datorii neachitate la alte bănci,
au produs prejudicii, au probleme cu justiţia, nu respectă legislaţia şi normele bancare, ceea ce ridică suspiciuni
cu privire la corectitudinea acestora.
Banca nu este obligată să accepte orice client şi nu este prudent să deschidă un cont dacă informaţiile cu
privire la bonitatea clientului, natura activităţii şi comportamentul acestuia nu satisfac cerinţele băncii.
Selectarea clienţilor este o practică nu numai necesară dar menţine încrederea celorlalţi clienţi în
seriozitatea băncii.
Persoanele fizice trebuie să prezinte numai actul de identitate, iar persoanele juridice depun mai multe
documente (contractul de societate, statutul societăţii, certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului,
înregistrarea la Direcţia Generală a Finanţelor Publice, hotărârea judecătorească privind autorizarea funcţionării,
codul fiscal, amprenta ştampilei, specimenele de semnături).
Conturile personale (persoane fizice) se deschid pe numele unui singur titular şi deci va exista un singur
specimen de semnătură. Titularul poate mandata una sau două persoane să aibă drept de semnătura în locul său
pentru toate operaţiunile de cont sau numai pentru unele din acestea.

5.2.CONTURILE DE DISPONIBILITĂŢI

În vederea deschiderii acestor conturi, clienţii trebuie să prezinte băncii, pe lângă cererea de deschidere
a conturilor, următoarele documente:
► contractul de societate;
► hotărârea judecătorească de înfiinţare;
► regulamentul de funcţionare şi organizare;
► certificatul de înmatriculare la registrul comerţului;
► autorizaţia de funcţionare;
► specimenele de semnături ale persoanelor autorizate să dispună de cont şi amprenta ştampilei;
Cererea de deschidere se completează în două exemplare şi se înregistrează în registrul de intrări al
băncii. Documentele depuse se verifică de către compartimentul decontări-contabilitate, care urmăreşte ca
cererea să fie întocmită cu toate datele prevăzute şi să fie anexate toate documentele necesare. În caz contrar
cererea se restituie solicitantului.

Figura nr. 5: Etapele ce trebuiesc parcurse în vederea deschiderii conturilor de disponibilităţi

Sursa: Ungureanu P., Banking. Produse şi operaţiuni bancare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

După avizare, cererea este îndrumată directorului băncii pentru aprobare. Cele două exemplare ale
cererii au următoarele destinaţii:
► primul exemplar se restituie de către compartimentul decontării-contabilitate
► al doilea exemplar se predă clientului
Termenul de soluţionare a cererii de deschidere a contului de disponibil este de maximum 3 zile.
47
 Fişa cu specimenele de semnături se predă referentului din cadrul compartimentului decontări.

5.3. CONTURILE DE DEPOZITE

Investiţiile financiare ale clienţilor făcute la bănci cu scop de fructificare a capitalului sunt cunoscute
sub numele de depozite bancare la termen şi se înregistrează în conturi de depozite.
Contul de depozit este un cont de pasiv care se creditează cu sumele constituite ca depozite şi se
debitează cu cele ieşite din cont la lichidarea depozitului. Depozitele pot fi în lei şi valută şi se constituie în baza
unei convenţii scrise între bancă şi client în care se prevăd suma, perioada şi dobânda, inclusiv modalitatea de
plată a acesteia.
La scadenţă depozitul şi dobânda se transferă în contul curent, dacă nu există o clauză de reînnoire
automată. Dobânda poate fi transferată şi lunar în contul curent, în funcţie de opţiunea clientului, dar aceasta
este ceva mai mică decât dobânda transferată la scadenţă. Clientul poate renunţa la investiţia făcută şi în virtutea
dreptului de proprietate poate solicita retragerea depozitului înainte de scadenţă, caz în care clientul va beneficia
de tratamentul aplicat contului curent.
Conturile de depozit pot funcţiona în variantă individuală, permiţând depunerea – retragerea
disponibilului, dar şi în combinaţie cu conturile de disponibilităţi, caz în care clientul poate ordona efectuarea
inclusiv de viramente bancare.
Pentru deschiderea acestor conturi, clientul trebuie să completeze o cerere (convenţie) de depozit în
două exemplare şi să o depună la ghişeul băncii.
Perioada de păstrare a banilor în bancă nu este stabilită exact, pentru depozitele la vedere, ea fiind însă
de minimum o zi lucrătoare.
În schimb, în cazul depozitelor la termen, perioada de păstrare a banilor este exprimată în zile
calendaristice, fiind precizată în convenţia de depozit. Perioada de păstrare începe din ziua înregistrării sumei
consemnate ca şi depozit în creditul contului de depozit.
Dacă se închid conturile de depozit înainte de termenul stabilit prin convenţie atunci are loc
transformarea acestuia în cont de disponibil la vedere, cu dobânda corespunzătoare.
Contul de depozit se prelungeşte din oficiu în cazul în care la expirarea termenului de constituire a
depozitului la termen, titularul contului nu-şi exprimă nici o intenţie.

Figura nr. 6: Etapele ce trebuiesc parcurse în vederea deschiderii conturilor de depozite

Sursa:Ungureanu P., Banking. Produse şi operaţiuni bancare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

5.4. CONTURILE DE CREDITE

Conturile de credite se deschid de către departamentul decontări – contabilitate în baza unui exemplar
din contractul de credite aprobat de către bancă. Pentru a se putea deschide un cont de credit de către un client,
este obligatoriu ca acesta să aibă deschis în prealabil un cont de disponibil deschis anterior şi poate avea loc cel
târziu în ziua în care se pune creditul aprobat la dispoziţia clientului.
Creditul aprobat poate fi pus la dispoziţia clientului fie prin contul de credite, fie prin contul curent, fapt
care este dealtfel precizat în contractul de credit. Modul de accesare a creditului clientului băncii, presupune în
momentul utilizării lui debitarea contului, urmând ca în momentul rambursării acestuia să se realizeze creditarea
contului.

48
 În funcţie de opţiunea clientului, creditul poate fi pus la dispoziţie în cont de disponibilităţi, prin
debitarea contului de credite şi creditarea contului de disponibilităţi.
Dacă în momentul scadenţei beneficiarul creditului nu-şi rambursează datoria, în ziua următoare banca
va prelua sumele ce i se cuvin din contul de disponibil prin debitarea acestuia şi creditarea contului de credite.
Dacă clientul nu are disponibilităţi băneşti în contul său de disponibil, banca va înregistra rata scadentă în contul
de credite restante.

5.5. CONTURILE CU DESTINAŢIE SPECIALĂ

Deschiderea conturilor cu destinaţie specială de către un client al băncii este condiţionată de existenţa
unui cont de disponibilităţi deschis în prealabil de clientul respectiv. Deschiderea acestui tip de cont se
realizează în ziua solicitării sau cel târziu în ziua următoare, atunci când clientul are în vedere:
► utilizarea unor cecuri certificate;
► decontări aferente tranzacţiilor cu valori mobiliare;
► participaţia la licitaţia valutară;
► utilizarea unui acreditiv.
În momentul lichidării obligaţiei sau al expirării intervalului de timp pentru care s-au deschis aceste
conturi, eventualele disponibilităţi băneşti existente şi neutilizate se vor transfera în contul de disponibil, prin
creditarea contului de disponibil şi debitarea contului cu destinaţie specială.
În ceea ce priveşte transferul conturilor bancare, acesta se poate realiza în două situaţii:
a. la cererea clientului;
b. la iniţiativa băncii, în caz de reorganizare .
Transferul conturilor şi subconturilor de disponibilităţi ale agenţilor economici, precum şi a altor titulari
de cont se poate realiza la cererea acestora de la o unitate bancară la alta, prin virarea soldurilor letric, telex sau
fax cu ordin de plată. În cazul în care transferul se realizează între alte localităţi, la cererea expresă a titularului,
virarea soldurilor prin telex sau fax se face cu recuperarea valorii cheltuielilor respective.
Dacă titularul de cont deţine în sold şi credite bancare, efectuarea transferului contului de disponibilităţi
este condiţionată de transferul şi a soldului contului de credit.
Unitatea bancară la care se efectuează transferul va cere agentului economic în cauză să depună o cerere
pentru deschiderea contului împreună cu fişa cu specimene de semnături.
Odată cu transferul conturilor bancare ale clientului se vor transfera şi soldurile conturilor analitice
privind dobânzile şi comisioanele de încasat.

Autoevaluare:
1. Care sunt principalele tipuri de conturi care pot fi deschise de către persoanele fizice şi cele juridice
la societăţile bancare?
2. Care sunt operaţiunile ce pot fi derulate de către clienţii societăţilor bancare prin conturile curente ?
3. Care sunt operaţiunile ce pot fi derulate de către clienţii societăţilor bancare prin conturile cu
destinaţie specială ?
4. Care sunt etapele ce trebuiesc parcurse în vederea deschiderii conturilor de depozite?

Rezumatul acestei sectiuni:

Contul bancar este un mecanism de constituire a resurselor şi de stingere a obligaţiilor clienţilor în
procesul economic, a reflectării circuitelor în sistemele de plăţi şi compensări, a relaţiilor cu diverse entităţi pe
plan naţional şi internaţional.
Conturile pe care le pot deschide persoanele fizice şi cele juridice în calitate de clienţi ai băncii îmbracă
următoarele forme: conturi curente, conturi de disponibilităţi, conturi de depozit, conturi de credite şi conturi
cu destinaţie specială

Referate propuse:
1. Managementul bancar – cerinţe şi mutaţii actuale
2. Rentabilitate şi risc , metode şi tehnici aplicate în unităţile operative bancare
49
 3. Misiune, strategii şi politici ale băncilor comerciale româneşti – studiu de caz
4. Portofoliul de clienţi al băncii – managementul relaţiei cu clientul

Probleme propuse spre rezolvare:

Banca “A” efectuează următoarele încasări şi plăţi în contul curent al clientului său deschis la 1
februarie şi cu scadenţă la 30 iunie.
- 5 februarie – alimentarea contului cu suma de 45.000 u.m.
- 20 martie – plata unei facturi în favoarea unui furnizor, în sumă de 65.000 u.m.
- 15 aprilie – plata unor sume în contul administraţiei publice locale, în sumă de 50.000 u.m.
- 10 mai – încasarea sumei de 180.000 u.m. în favoarea clientului
- 20 mai – încasarea unei sume reprezentând recuperarea unor creanţe în valoare de 60.000 u.m.
- 15 iunie – efectuarea unei plăţi în sumă de 30.000 u.m.
- 28 iunie – virarea din cont a sumei de 15.000 u.m.
Se cere calcularea dobânzii ştiind că banca A practică o dobândă creditoare de 12% anual şi o
dobândă debitoare de 14%.

Bibliografie:
1.Coman F. – “Activitatea bancară. Profit şi performanţe“, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000
2.Hoanţă N., – “Bani şi bănci”, Editura Economică, Bucureşti, 2001
3.Ionescu L.,“Fundamentele profesiunii bancare”, Editura Economică, Bucureşti, 1996
4.Trenca I., “Metode şi tehnici bancare“, Casa cărţii de ştiinţă Cluj-Napoca. 2001
5.Ungureanu P., “Banking. Produse şi operaţiuni bancare“, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

50
CAPITOLUL 6
GESTIUNEA DECONTĂRILOR BANCARE

INTRODUCERE
Sistemul de plăţi concentrează toate tranzacţiile de schimb din economie pentru descărcarea de obligaţii
pecuniare şi se constituie într-un mecanism integrat cunoscut sub numele de sistem de plăţi de interes naţional
aflat sub supravegherea băncii centrale.

PREZENTAREA TEMEI
Sistemul de plăţi are două funcţii complementare: intermedierea tranzacţiilor şi garantarea
schimburilor. Intermedierea este asigurată de băncile comerciale şi de alţi agenţi nonbancari (companii de plăţi,
brokeri, etc.) care efectuează servicii de transfer de fonduri şi de stingere a obligaţiilor de plată.
Elementele componente ale unui sistem de plăţi sunt instituţiile care furnizează servicii de plăţi,
diversele forme de creanţe transferate, metodele şi mijloacele de transfer, mesajele şi canalele de comunicaţie.
În general, un sistem de plăţi are forma unei piramide cu mai multe trepte.
Pe prima treaptă (la bază ) se afla masa persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi ce dau
naştere la obligaţii de plată. Populaţia reprezintă sursa primară de economisire în societate, care face depozite şi
beneficiază de serviciile băncilor. Persoanele juridice sunt companiile care desfăşoară activităţi economice,
precum şi instituţiile publice şi cele nonprofit.
A doua treaptă o constituie sistemul bancar la care agenţii au conturi sau unii agenţi nonbancari
specializaţi (brokeri, etc.).
Treapta a treia o constituie casele de compensaţie care pot fi de stat sau particulare, dar sub controlul
băncii centrale.
Treapta a patra este agentul de decontare, una din băncile de prim rang din economie sau in unele
cazuri acest rol îl îndeplineşte chiar banca centrală.
Ultima treaptă este banca centrală care are rolul de supraveghetor, împrumutător de ultima instanţă şi
garantor.
Plata reprezintă transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligaţiilor financiare dintre părţile
participante la o tranzacţie economică şi schimbul de proprietate a activului în timp ce transferul de fonduri are
un conţinut mai larg şi fără un scop economic ( de ex. transferul de bani dintr-un cont în altul, transferul de bani
către o altă persoană în scop umanitar sau pentru studii, transferul de bani de către o persoană care lucrează în
străinătate către familia din ţara de reşedinţă etc.).
Transferurile de fonduri pentru efectuarea plăţilor pot avea loc între bănci diferite şi în acest caz
acestea se numesc transferuri interbancare spre deosebire de transferurile de fonduri între unităţile aceleiaşi
bănci care se numesc transferuri intrabancare.
Transferurile interbancare modifică situaţia soldurilor din conturile de la banca agent de decontare, deci
o modificare patrimonială, cele intrabancare determinând numai o mişcare internă, soldul de la agentul de
decontare rămânând nemodificat.
Sistemele de plăţi de interes naţional (SPIN) sunt sisteme integrate care cuprind mai multe subsisteme
unde se ordonează relaţiile pecuniare dintre parteneri şi se asigură descărcarea de gestiune şi transferul de
proprietate asupra activelor bani.
Toate subsistemele trebuie să folosească însă numai moneda băncii centrale care este recunoscută de
partenerii tranzacţiilor şi sistemul bancar prin care se asigură canalele de circulaţie a acestei monede. Pentru
necesităţile decontării finale, relaţiile de plăţi sunt ordonate într-o formă piramidala prin concentrarea pe bănci
comerciale şi centralizarea la banca centrală unde plăţile se fac definitiv şi irevocabil.
În ţara noastră, SPIN a fost creat în 1995 şi cuprinde mai multe subsisteme: decontarea pe bază brută,
compensarea şi decontarea pe baza netă, decontarea brută a plăţilor de mare valoare, decontarea titlurilor de
stat, decontarea depozitelor constituite de bănci la banca centrală, decontarea brută la sfârşitul zilei a
tranzacţiilor bancare.
Banca Naţională este unicul proprietar, administrator şi operator al sistemului naţional de plăţi şi
decontări interbancare, plăţile către trezoreria statului, precum şi plăţile şi depozitarea titlurilor de stat.
În anul 2001 activitatea de compensare a fost externalizată de banca centrală către TransFonD, o
instituţie cu capital bancar privat şi de stat, specializată în transferul de fonduri, iar din 2005 TransFonD
gestionează şi noul sistem electronic de plata cu decontare bruta în timp real.

51
 Rolul băncii centrale este de definire şi implementare a politicilor în sistemele de plăţi, precum şi de
coordonare, supraveghere şi garantare (în unele ţări şi de agent de decontare). În ţara noastră rolul băncii
centrale este stabilit prin Legea nr. 312/2004 de aprobare a Statutului BNR care prevede următoarele atribuţii:
reglementarea sistemului de plăţi ca un întreg, incluzând instrumentele de plată; supravegherea sistemelor de
plăţi individuale; identificarea etapelor care trebuie parcurse pentru a preveni orice situaţie care ar putea pune
în pericol buna funcţionare a sistemelor de plăţi; monitorizarea şi prevenirea riscurilor ce ar putea interveni în
sistemele de plăţi şi a riscurilor de credit în sistemul bancar.
Rezultă deci rolul primordial al băncii centrale fără de care un sistem de plăţi nu ar putea să funcţioneze.
În sistemul bancar au loc, zilnic, foarte multe operaţiuni de plăţi între bănci, ca urmare a relaţiilor
financiare care se stabilesc între clienţi, de natură comercială sau necomercială.
Pentru a reduce volumul de fonduri şi a simplifica procedurile de lucru, băncile au folosit sistemul de
compensare a plăţilor prin înfiinţarea caselor de compensaţie.
Compensarea înseamnă stingerea obligaţiilor de plată către o bancă cu drepturile de creanţă pe care le
are de încasat de la aceiaşi bancă şi stabilirea unui sold care se decontează prin casa de compensaţie.
Din punct de vedere al sistemului de operare, compensările sunt de două feluri:
 compensări bilaterale;
 compensări multilaterale.
Compensările bilaterale presupun relaţii reciproce între perechi de bănci şi se fac atunci când există un
volum apreciabil de operaţiuni între cele două bănci şi cu caracter de permanenţă. Agentul de compensare
stabileşte soldurile debitoare şi creditoare şi le comunică agentului de decontare care efectuează transferurile de
fonduri în conturile deschise de cele două bănci la acesta.
Compensările multilaterale sunt cele mai numeroase şi practic antrenează întreg sistemul bancar.
Avantajul cel mai mare al compensărilor multilaterale constă în economia de fonduri de transfer, plătitorii ne
mai fiind obligaţi să deţină moneda de plată în volumul necesar în vederea descărcării de obligaţie.
Compensările multilaterale aduc şi o reducere a canalelor de comunicaţii interbancare, a transferurilor de
fonduri şi a valorii de transfer.
Decontarea reprezintă transferul de fonduri între bănci şi încărcarea-descărcarea de gestiune a băncilor
participante la transfer, precum şi finalizarea plăţii prin descărcarea de gestiune a plătitorului (debitorul) faţă de
beneficiarul plăţii (creditorul).
Decontările se împart în două mari categorii: decontări pe bază brută şi decontări pe bază netă.
Decontările pe bază brută sunt cele care se efectuează operaţie cu operaţie şi sunt specifice plăţilor de
valori mari în timp ce decontările pe baza netă sunt cele supuse compensării, când se plăteşte soldul net debitor
sau se încasează soldul net creditor şi sunt specifice plăţilor de valori mici.
Decontarea pe baza brută este plata individuală a unei instrucţiuni sau pachet de instrucţiuni. Orice
instrucţiune de decontare individuală este în fond un transfer de credit care presupune mişcarea efectivă a
fondurilor. Decontarea pe baza brută a fost considerată multă vreme ca o formă greoaie, depăşită, care amplifică
volumul transferurilor şi în condiţiile creşterii numărului participanţilor devenea chiar mai puţin operantă.
Astăzi, progresele înregistrate pe linia automatizării, care au oferit soluţii alternative de economie de fonduri şi
de timp au repus în discuţie eficienţa decontării pe bază brută şi posibilităţile pe care le oferă de păstrare a
integrităţii şi stabilităţii întregului sistem de decontare.
Decontarea pe baza netă. Atât compensările bilaterale cât şi cele multilaterale folosesc sistemul de
decontare pe bază netă. Compensarea cu decontare pe bază netă presupune compararea sumelor debitoare şi
creditoare între bănci şi stabilirea soldului final debitor sau creditor. În această acţiune intervin trei părţi, cele
două bănci şi casa de compensaţie.
Noţiunea de decontare se foloseşte mai mult în sistemul bancar iar cea de plăţi în practica agenţilor
economici şi a populaţiei în relaţiile cu băncile, dar există o tendinţă de generalizare a noţiunii de plăţi şi în sfera
activităţii bancare.
Progresele deosebite realizate în informatică şi comunicaţii au permis apariţia plăţilor electronice şi a
sistemelor de plăţi pe suport electronic. Noua tehnologie s-a folosit mai întâi în domeniul transferurilor inter-
bancare de fonduri, apoi în tranzacţiile comerţului electronic şi în sfera serviciilor prin plăţi pe bază de carduri,
internet şi alte sisteme tehnice de plăţi (videotex, multicash, telefonul mobil etc).
Aceste sisteme tehnice au permis plata de la distanţă fără să mai fie necesară prezenţa la ghişeul băncii.
Din punct de vedere al sistemului de plăţi, schema piramidala şi rolul băncii centrale rămân aceleaşi, însă
circuitele sistemului cunosc modificări importante în special în sectorul bancar.
Instrumentele de plată care se folosesc în cadrul compensării sunt de două feluri: de credit şi de debit.
Instrumentele de plată de credit (ordinul de plată) sunt cele care circulă de la unitatea bancară a
plătitorului la unitatea bancară a beneficiarului, având ca efect debitarea contului plătitorului şi creditarea
contului beneficiarului
52
 Instrumentele de plată de debit (cecul barat, cambia şi biletul la ordin) sunt cele care circulă de la
unitatea bancară a beneficiarului la unitatea bancară a plătitorului şi au ca efect debitarea contului plătitorului şi
creditarea contului beneficiarului.
În practică, cele mai folosite sunt instrumentele de plată de credit care devansează cu mult pe cele de
debit. Potrivit datelor statistice pe o perioadă mai mare, instrumentele de plată de credit deţin 87% din volumul
total al decontărilor fără numerar iar cele de debit 13%, ceea ce reflectă preferinţa clienţilor bancari pentru
instrumentele plată de credit care au un risc mai mic şi o perioadă de decontare mai scurtă.

6.1.DECONTĂRI INTRABANCARE

Decontările intrabancare sunt rezultatul relaţiilor dintre clienţi care au conturi la unităţi bancare ce
aparţin aceleiaşi reţele.

6.1.1.SFERA DE CUPRINDERE A DECONTĂRILOR INTRABANCARE

Decontările intrabancare cuprind totalitatea operaţiunilor efectuate între unităţile teritoriale (sucursale,
filiale, agenţii), precum şi între acestea şi centrală, care prin Direcţia Contabilităţii Generale asigură şi controlul
asupra acestor decontări.
Fiecare unitate bancară participantă la realizarea decontărilor intrabancare se poate afla în poziţia de
unitate bancară iniţiatoare – denumită sediul “A ”, sau de unitate bancară destinatară – denumită sediul ”B”.
Sediul “A ” este cel care ordonă o plată fără numerar pentru contul unui client al său ori în numele şi pe
contul său propriu, sau transferă, în calitate de bancă intermediară, contravaloarea unor documente primite de la
o altă societate bancară, având astfel iniţiativa începerii unei operaţiuni de decontare.
Sediul ”B” este cel care primeşte o plată fără numerar din partea unei unităţi bancare iniţiatoare – sediul
“A” – pentru contul unui client al său, în nume şi cont propriu sau primeşte o plată fără numerar în calitate de
bancă intermediară, pe care urmează să o transfere altei societăţi bancare.

6.1.2CLASIFICAREA DECONTĂRILOR INTRABANCARE

Decontările intrabancare se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii:

1.după locul de desfăşurare :
a. locale – când operaţiunile de decontare sunt efectuate între două unităţi bancare situate în aceeaşi
localitate (reşedinţă de judeţ);
b. intrajudeţene - când operaţiunile de decontare sunt efectuate între două unităţi bancare situate pe
teritoriul aceluiaşi judeţ, dar nu în aceeaşi localitate;
c. interjudeţene - când operaţiunile de decontare sunt efectuate între două unităţi bancare situate pe
teritoriul a două judeţe.
2.după modalitatea de transmitere:
a. decontări electronice;
b. decontări letrice;
c. decontări telex.
3.după natura operaţiunilor:
a. de debitare;
b. de creditare.

6.1.3.ETAPELE DECONTĂRII INTRABANCARE

Operaţiunile de decontare în sistem intrabancar parcurg din momentul iniţierii lor până la cel al
finalizării un circuit ce cuprinde mai multe etape, care au conţinut diferit în funcţie de poziţia în care se află un
sediu bancar în cadrul circuitului amintit, respectiv de sediul “ A” - emitent ( iniţiator al operaţiunii de
decontare) sau de sediul “ B” – destinatar (primitor al operaţiunii de decontare).

Etapele sunt următoarele:

Sediul “A”
1.Prezentarea instrumentelor de plată la ghişeul băncii în vederea decontării.
2.Verificarea îndeplinirii condiţiilor de decontare.
53
 3.Înregistrarea efectuării plăţilor în conturile bancare.
4.Transmiterea operaţiunilor de decontare şi remiterea documentelor aferente acestora sediului “B”.

Sediul “B”
1.Recepţionarea operaţiunilor de decontare transmise şi a documentelor de decontare remise de către
sediul “A”
2.Verificarea îndeplinirii condiţiilor de decontare
3.Înregistrarea efectuării plăţilor în conturile bancare.
4.Remiterea documentelor aferente operaţiunilor de decontare transmise de către sediul “A”
titularilor de cont.

Circuitul parcurs de fiecare operaţiune de decontare trebuie să se efectueze într-un interval de timp care
să permită respectarea întocmai a termenelor obligatorii de efectuare şi decontare a plăţilor, termene stabilite
prin regulamente de Banca Naţională a României. Aceste intervale de timp determină modalitatea de transmitere
a operaţiunilor între sedii, cu excepţia cazului în care clientul plătitor a solicitat expres utilizarea unei anumite
modalităţi.
În decontările intrabancare, se foloseşte cu prioritate transmiterea informaţiilor prin modem, respectiv
decontarea electronică.
O altă modalitate de transmitere o constituie transmiterea prin telex. Decontările telex sunt efectuate fie
la solicitarea clientului, fie pentru urgentarea finalizării unor operaţiuni.
În afara celor două tipuri de decontare amintite se poate utiliza şi decontarea letrică la care se apelează,
în special, atunci când operaţiunile de decontare privesc conturi ale persoanelor fizice sau virări de solduri ale
conturilor bancare proprii.

6.2.DECONTĂRI INTERBANCARE

6.2.1.SFERA DE CUPRINDERE A DECONTĂRILOR INTERBANCARE

Decontările interbancare au loc între parteneri cu conturi deschise la bănci diferite. În funcţie de băncile
care intră în relaţie, decontările interbancare pot fi:
1.decontări între băncile comerciale pentru efectuarea plăţilor şi încasărilor generate de operaţii ale
clienţilor băncii.
2. împrumuturi pe care societăţile bancare le acordă reciproc;
3.decontări cu Banca Naţională a României.
Fiecare categorie de decontări are o soluţionare specifică în contabilitate.

6.2.2.CLASIFICAREA DECONTĂRILOR INTERBANCARE

Decontările interbancare între societăţile bancare se pot clasifica în funcţie de sediul băncilor care
participă la decontare astfel:

a.decontări locale, când cele două bănci îşi au sediul în aceeaşi localitate.
b.decontări intrajudeţene, când cele două bănci au sedii diferite în acelaşi judeţ.
c.decontări interjudeţene când cele două bănci au sedii diferite în judeţe, diferite.

6.2.2.1.DECONTĂRI ÎNTRE BĂNCILE COMERCIALE

Au următoarele forme:
a. decontări între băncile comerciale care nu au legături directe;
b. decontări între băncile comerciale care utilizează sistemul conturilor de corespondent.

a.decontările între băncile comerciale care nu au legături directe se realizează prin intermediul reţelei
Băncii Naţionale a României, prin casele de compensaţie multilaterală
b.decontările între băncile comerciale care utilizează sistemul conturilor de corespondent. Pentru
accelerarea decontărilor interbancare, băncile pot folosi conturi corespondente. În funcţie de apartenenţă,
acestea pot fi :
1.contul “nostro” operabil la banca proprietară a disponibilului din cont.
54
 2.contul “loro ” sau ”vostro”, operabil la banca ce gestionează disponibilităţile altei bănci.
Contul ”nostro” evidenţiază depunerile de disponibilităţi la vedere ale unei bănci la altă bancă.
Contul “loro ” evidenţiază depunerile de disponibilităţi la vedere aparţinând altor bănci, gestionate de
una din băncile componente al sistemului bancar român.

6.2.2.2.ÎMPRUMUTURI ACORDATE RECIPROC ÎNTRE BĂNCILE COMERCIALE

Necesitatea menţinerii unei înalte capacităţi de creditare presupune, în anumite perioade, obţinerea de
lichidităţi pe baza împrumuturilor între componentele sistemului bancar. În funcţie de banca ce acordă
împrumuturile, acestea pot fi:
a.Împrumuturi de refinanţare a activităţii bancare, acordate reciproc între băncile comerciale;
b.Împrumuturi de refinanţare acordate de BNR.
Împrumuturile acordate între băncile comerciale pot fi:
în lei, acordate de o bancă comercială română;
în valută, acordate de o bancă comercială din străinătate;
În funcţie de scadenţa împrumuturilor, ele pot fi pe termen scut, mediu sau lung.

6.3.PREZENTAREA SISTEMULUI ELECTRONIC DE PLĂŢI INTERBANCAR PENTRU

CLIENŢII INSTITU-ŢIILOR DE CREDIT

6.3.1.ASPECTE GENERALE

Sistemul naţional de plăţi a fost creat în anul 1995 de banca centrală şi ca o componentă a acestuia s-a
organizat sistemul de compensare la nivel naţional. Înainte de 1995 compensările se făceau în sistem bilateral
prin intermediul conturilor de corespondent care se ţineau la sediul central al băncilor. În funcţie de resursele
existente şi de posibilităţile de completare a deficitelor se efectua transmiterea plăţilor, unele prin intermediul
sucursalelor băncii centrale iar altele, direct, prin relaţiile de corespondent dintre bănci.
Acest sistem a creat numeroase nemulţumiri clienţilor care trebuiau să aştepte perioade destul de mari,
şi chiar băncilor care lucrau mai operativ dar intrau în relaţii cu altele cu un sistem de operare mai lent. Ca
urmare, începând cu anul 1995 s-a organizat Casa de compensaţii în cadrul băncii centrale pe două paliere: casa
de compensaţii interbancară la nivel central şi 41 de case de compensaţii interbancare la nivel judeţean.
Continuându-se reforma în sistemul bancar, casa de compensaţii s-a transformat în anul 2001 dintr-o
instituţie publică intr-o instituţie a sistemului bancar, denumită TransFonD (Societatea Naţională de Transfer de
Fonduri şi Decontări) la care Banca Naţională a României deţine 33% din capital şi restul celelalte din sistem în
cote egale.
În perioada 1996–2004 prin TransFonD s-a efectuat compensarea multilaterală a plăţilor de mică
valoare (sub 500 mil. lei) bazate pe instrumente de plata pe suport hârtie (ordinul de plată, cecul barat, cambia şi
biletul la ordin).
Compensarea se desfăşura în cadrul TransFonD pe două nivele: primul la nivel judeţean al TransFonD
la care participau unităţile băncilor comerciale unde în urma compensării se stabileau soldurile creditoare sau
debitoare pentru fiecare bancă care apoi erau transmise, într-un interval de timp fixat, la sediul central al casei
de compensare; al doilea nivel, îl reprezenta compensarea de la sediul central al TransFonD când, pe baza
soldurilor de la nivel judeţean, se stabilea soldul final pentru fiecare din băncile participante.
Băncile debitoare trebuiau să vireze sumele datorate casei de compensaţii din disponibilităţile aflate în
contul curent de la banca centrală sau să apeleze la piaţa monetară iar în ultimă instanţă să obţină un împrumut
de la banca centrală în limita rezervelor constituite.
Compensarea se considera încheiată atunci când totalul soldurilor creditoare era egal cu totalul
soldurilor debitoare. Soldurile erau transmise băncii centrale, care în calitate de agent de decontare, făcea
transferurile de fonduri în conturile băncilor participante. În acest moment, plata se considera finală şi
irevocabilă.
Sistemul era complex, deoarece la nivel judeţean, în prima parte a şedinţei de compensare se procesau
instrumentele de credit şi de debit (schimbul de instrumente de plată pe suport hârtie între unităţile bancare,
verificarea formală a acestora şi confruntarea cu dispoziţiile de plată/încasare centralizatoare); în a doua parte a
şedinţei se introduceau eventualele corecturi în urma refuzurilor de instrumente şi se făcea compensarea care se
încheia când totalul soldurilor creditoare era egal cu totalul sumelor debitoare; la finalul şedinţei instrumentele
de plată de debit erau transmise la acceptare şi se compensau a doua zi. Soldurile băncilor participante erau
transmise sucursalei băncii centrale pentru a fi operate în conturi.
55
 Tehnologiile moderne au permis trecerea de la compensarea bazată pe două nivele la compensarea
automată pe un singur nivel prin circuite electronice directe ale băncilor cu casa de compensaţii, ceea ce creşte
foarte mult operativitatea şi simplifică procedurile. În acelaşi timp, se creează posibilitatea realizării mai multor
compensări pe zi urgentând decontările în avantajul ambilor parteneri. Compensarea automată presupune însă
funcţionarea unui sistem de plăţi în timp real pentru a se putea efectua decontarea între băncile participante.
Casa de Compensaţii Automate (Automated Clearing House – ACH) este un sistem electronic de
compensare în care fişiere de volum mare reprezentând instrucţiuni de plată de valori mici (sub 500 mil. lei),
atât transfer credit cât şi debit direct, sunt schimbate între bănci şi alte instituţii de credit după ce poziţiile nete
care vor rezulta din aceste fişiere au fost decontate prin sistemul plăţilor în timp real.
Sistemul ACH îşi propune în primul rând să simplifice substanţial sistemul de compensare şi decontare
prin transmisa automată a instrumentelor de plăţi, să reducă la minimum timpul de decontare şi să crească viteza
de rotaţie a banilor, contribuind astfel la realizarea unei calităţi superioare a serviciilor de plăţi.
În acelaşi timp, pune la dispoziţie noi mijloace de îmbunătăţire a managementul lichidităţii şi al riscului
de credit, obiective principale ale politicii monetare. În acest scop, ACH are următoarele funcţii:
administrează schimbul de instrucţiuni de plată între participanţi;
efectuează compensarea, adică calcularea poziţiilor nete ale participanţilor în raport cu casa de
compensaţie;
iniţiază decontarea prin transmiterea către sistemul de plăţi în timp real a rezultatelor compensării;
administrează garanţiile aferente decontării poziţiilor nete ale participanţilor; informează participanţii;
asigură monitorizarea compensării de către autoritatea de compensare;
asigură un cadru eficient pentru implementarea procedurilor de management al riscului de credit şi
lichiditate;
asigură calcularea comisioanelor pentru serviciile prestate participanţilor;
asigură facilităţi de arhivare a datelor aferente tranzacţiilor procesate şi de prelucrare ulterioară a
acestora.
ACH este format din două sisteme:
 unul central de compensare care calculează poziţiile nete ale participanţilor în timpul şedinţelor de
compensare şi apoi decontează poziţiile nete prin sistemul de plăţi electronice;
al doilea este cel al participanţilor care rulează la sediile acestora şi este format din două module: MPF
(modul de pregătire a fişierelor) pentru procesare la compensare; MTF (modul de transfer fişiere) pentru
trimiterea şi primirea fişierelor.
MPF dă posibilitatea utilizatorului să identifice fişierele care se primesc de la unităţile bancare (create
de alte sisteme interne ale participantului), să verifice formatul fişierelor, să pregătească fişierele prin sortare,
control si aplicarea semnăturii electronice şi să transmită fişierul către MTF.
În România, instituţia abilitată să administreze acest sistem este TransFonD care dispune de o reţea
electronică ce asigură legătura cu toţi participanţii: banca centrală, băncile comerciale, trezoreria statului, casele
centrale ale cooperativelor de credit; TransFonD ca proprietar şi operator al sistemului. Fiecare participant se
conectează la sistem printr-un punct unic de acces, respectiv unitatea centrală a participantului.
Spre deosebire de compensarea documentelor de plată pe suport hârtie care avea loc mai întâi la
sucursalele teritoriale ale TransFonD şi apoi la centrală, compensarea prin ACH se realizează numai la nivel
central, mesajele de plată circulând de la unitatea bancară plătitoare la centrala băncii plătitoare care le introduce
în compensare, fiind apoi preluate de centrala băncii beneficiare care le retransmite unităţii bancare beneficiare.
Sistemul electronic de plăţi interbancare este un proiect comun al Băncii Naţionale a României şi
TRANSFOND S.A., cu finanţare parţială din partea Uniunii Europene prin programul PHARE, menit să
contribuie la “arderea” unor etape în dezvoltarea sistemului naţional de plăţi şi la reducerea unora dintre
decalajele care despart România, în domeniul plăţilor interbancare, de ţările din Uniunea Europeană.
Participanţii la sistemul electronic de plăţi din România sunt toate instituţiile de credit prezente pe piaţa
interbancară din România, Ministerul Finanţelor Publice, Bursa de Valori Bucureşti, Societatea Naţională de
Compensare, Decontare si Depozitare Valori Mobiliare, VISA, MASTERCARD şi Societăţile de Servicii de
Investiţii Financiare.
Sistemul electronic de plăţi (SEP) interbancare din România are trei componente:
 sistemul de decontare pe bază brută în timp real a plăţilor de mare valoare, denumit ReGIS;
 sistemul electronic de compensare a plăţilor de mică valoare, denumit SENT;
 sistemul de decontare şi înregistrare a titlurilor de stat - SaFIR

56
 ReGIS (Romanian Electronic Gross Interbank Settlement System) este sistemul care asigură
decontarea finală (şi irevocabilă), bucată cu bucată, a plăţilor de mare valoare (plăţile ce depăşesc 500 milioane
lei) sau cele urgente.

SENT (Sistemul Electronic cu decontare pe bază Netă administrat de TRANSFOND S.A.) este destinat
compensării interbancare a plăţilor de mică valoare (sub 500 milioane lei) pe parcursul a mai multor sesiuni de
compensare pe zi.
Prin intermediul acestor sisteme, timpul de decontare al unei plăţi interbancare se poate reduce la câteva
ore, în cursul aceleiaşi zile.
Trebuie menţionat faptul că cei mai avantajaţi de introducerea noului sistem electronic de plăţi sunt acei
clienţi ai băncilor, care au optat pentru servicii de tip “Internet banking” (servicii bancare la distanţă prin
intermediul unei legături electronice securizate). Aceştia vor putea observa cel mai rapid modul în care
încasările şi plăţile generate de activitatea lor economică le afectează soldul disponibil, fiind astfel abilitaţi să ia,
practic în orice moment, decizii bazate pe informaţii corecte şi actualizate.
Situându-se între ultimii veniţi în această lume a sistemelor electronice de plăţi, Sistemul Electronic de
Plăţi interbancar din România beneficiază de tehnologie de vârf (atât hardware, cât şi software), precum şi de
experienţa câştigată în domeniu de tarile europene, obţinându-se astfel un sistem competitiv, de înaltă
performanţă.
Sistemul SaFIR - Sistemul de înregistrare şi decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare ţine
evidenţa emisiunilor de titluri aflate în circulaţie (funcţie de registru), va asigura decontarea operaţiunilor cu
titluri de stat cu respectarea principiului "livrare contra plată" şi va realiza funcţiuni complementare, cum ar fi
evaluarea zilnică a emisiunilor, calculul automat al comisioanelor etc.

Cele trei componente ale sistemului au intrat în funcţiune eşalonat:

 prima componentă care a intrat în funcţiune este sistemul cu decontare pe bază brută în timp real
(ReGIS), pe 8 aprilie 2005,
 a doua componentă care a intrat în funcţiune este decontarea plăţilor de mică valoare (SENT)- pe data
de 13 mai 2005.
 Ultima componentă a Sistemului Electronic de Plăţi, sistemul SaFIR, este operaţionalizat începând cu
sfârşitul lunii august 2005.

Prin intermediul acestor sisteme timpul de decontare s-a redus substanţial.

Sistemul Electronic de Plăţi este utilizat în prezent pentru decontarea ordinelor de plată, instrumentele
de debit (cecuri, bilete la ordin) ne fiind incluse încă în acest sistem.
Având în vedere faptul că ordinele de plată nu vor mai circula între instituţiile de credit pe suport hârtie,
s-a renunţat la formatul standardizat pe suport hârtie, odată cu intrarea în funcţiune a sistemelor ReGIS şi
SENT.

Ordinele de plată pot fi completate de către plătitori:

 pe suport de hârtie - în două exemplare, din care exemplarul nr. 2 rămâne la plătitor, iar exemplarul nr.
1 se depune la instituţia iniţiatoare - instituţia de credit, pentru efectuarea operaţiunilor ordonate,
sau
 suport electronic, în funcţie de termenii şi condiţiile contractuale convenite cu instituţia iniţiatoare -
instituţia de credit şi care trebuie să cuprindă toate datele şi informaţiile stabilite pentru ordinul de plată
pe suport de hârtie.

a. Conţinutul ordinelor de plată interbancare

În cazul ordinelor de plată interbancare, elementele obligatorii a fi incluse pe ordinele de plată sunt :
 identificarea ca ordin de plată;
 identificarea plătitorului, prin nume/denumire şi codul IBAN al contului acestuia deschis la instituţia
iniţiatoare;
 identificarea beneficiarului, prin nume/denumire şi codul IBAN al contului acestuia deschis la instituţia
destinatară;
 identificarea instituţiei iniţiatoare, prin denumirea centralei sau, după caz, a unităţii teritoriale şi/sau
codul BIC (codul internaţional al băncii);
 identificarea instituţiei receptoare, prin denumirea centralei sau, după caz, a unităţii teritoriale şi/sau
codul BIC;
 suma şi denominarea sumei;
57
  data emiterii ordinului de plată, care trebuie să fie unică, posibilă şi certă;
 elementul sau elementele care sa permită verificarea autenticităţii ordinului de plată de către instituţia
iniţiatoare.

b.Conţinutul ordinelor de plată către Trezoreria Statului prin care contribuabilii achită impozite,
contribuţii, taxe sau alte sume în conturi de venituri bugetare

În cazul ordinelor de plată către Trezoreria Statului prin care contribuabilii achită impozite, contribuţii,
taxe sau alte sume în conturi de venituri bugetare, în plus faţă de elementele enumerate mai sus, este obligatorie
completarea următoarelor informaţii:
 codul de identificare fiscală al plătitorului;
 codul de identificare fiscală al beneficiarului;
 numărul de evidenţă a plăţii, alocat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
 numărul ordinului de plată dat de plătitor;
 referinţe privind conţinutul economic al operaţiunii;
 data debitării contului plătitorului de către instituţia iniţiatoare (care se va completa de către instituţia
iniţiatoare).

Ordinul de plată pentru Trezoreria Statului poate fi obţinut cu ajutorul aplicaţiei informatice puse la
dispoziţie de MFP (Ministerul Finanţelor Publice). Acest format nu este obligatoriu pentru plăţile dispuse de
contribuabili din conturile deschise la instituţiile de credit.
În cazul în care nu se foloseşte aplicaţia MFP pentru tipărirea ordinului de plată către Trezoreria
Statului, acesta poate avea formatul solicitat de instituţia de credit, cu condiţia respectării normelor şi
regulamentelor în vigoare, aplicabile în SEP şi a OMFP nr.246/2005.
Odată cu intrarea în funcţiune a sistemului ReGIS şi SENT, a devenit obligatorie completarea, pentru
toate plăţile, a codurilor IBAN alocate de Ministerul Finanţelor Publice conturilor Trezoreriei Statului precum şi
a tuturor elementelor enumerate mai sus.
Codurile IBAN alocate de Ministerul Finanţelor Publice conturilor Trezoreriei Statului se găsesc în
prezent pe pagina de Internet a Ministerului Finanţelor Publice ( www.mfinante.ro), la rubrica Portal ANAF,
pagina de Asistenţă a Contribuabililor10.
În cazul unora din plăţile efectuate pentru achitarea obligaţiilor către MFP astfel cum este prevăzut în
Ordinul MFP 246/2005), instituţia iniţiatoare are obligaţia de a semna şi de a ştampila exemplarul nr. 2 al
ordinului de plată pentru Trezoreria Statului, care rămâne la plătitor, în scopul confirmării debitării contului
plătitorului cu suma respectivă.

6.3.2.AVANTAJELE SISTEMULUI ELECTRONIC DE PLĂŢI

Când în fiecare zi un om de la fiecare bancă trebuie să ajungă la o şedinţă de decontare, pentru a face
schimb de pachete cu toţi oamenii trimişi acolo de celelalte bănci, serviciul pentru care se organizează o astfel
de ceremonie nu poate fi decât scump. Nu este, totuşi, vorba decât despre procesarea unui simplu ordin de plată,
realizat în România, până de curând, într-un sistem bazat pe hârtie.
Intrarea în funcţiune, după mai multe amânări, a sistemului electronic de decontare a schimbat situaţia.
Realizate la o apăsare de buton, plăţile îşi reduc durata la câteva secunde şi îşi diminuează costurile. Transfond
şi BNR au realizat, de la data de 8 august 2005, încă o scădere a comisioanelor percepute băncilor, cu 33%,
după reducerea iniţială din primăvara aceluiaşi an, de 25%.
Astfel, pentru plăţile de mică valoare (prin sistemul SENT), sub 50.000 RON (500 milioane ROL),
tariful total, scade la 1,1 RON, urmând a fi suportat integral de plătitor, în timp ce beneficiarul plăţii nu va mai
achita nimic. Şi pentru plăţile mai mari de 50.000 RON, precum şi pentru plăţile mici urgente (prin sistemul
ReGIS), comisionul total al tranzacţiei se reduce la 15 RON, plătit de asemenea integral de banca plătitoare.
Având în vedere că aceste costuri se reflectau în mare parte şi în comisioanele clienţilor, s-au redus
începând cu 8 august 2005, comisioanele la încasări sub 50.000 RON de peste trei ori şi de peste şapte ori
pentru încasări mari sau în regim de urgenţă.
Pentru încasările în contul de salarii, unele societăţi bancare nu mai percep nici un comision.

10
Pentru detalii suplimentare se va consulta Regulamentul privind ordinul de plata utilizat în operaţiuni de transfer credit
emis de Banca Naţională a României
58
 Funcţionarea sistemului electronic de plăţi va permite băncilor să introducă şi produse sau servicii noi,
ori să îmbunătăţească funcţionalităţile celor deja existente. Astfel de schimbări vor determina băncile să fie şi
mai inovatoare decât până acum.
Intrarea în funcţiune a celei de-a treia componente a sistemului electronic de plăţi - SaFIR (în
septembrie), va fluidiza operaţiunile cu instrumente financiare, intenţionând să ofere în continuare clienţilor
posibilitatea achiziţionării de titluri de stat direct de pe piaţa primară şi efectuării de operaţiuni pe piaţa
secundară a titlurilor de stat. O dezvoltare deosebită este de aşteptat în perioada următoare, la majoritatea
băncilor, cu precădere pentru produsele de internet banking şi electronic banking.
Intrarea Trezoreriei în sistemul electronic de plăţi va înlătura multe dintre neajunsurile celor care, având
de achitat diferite obligaţii faţă de stat, trebuiau să aştepte câteva zile confirmarea plăţii, riscând penalităţi de
întârziere sau, în cazul datoriilor vamale, eliberarea cu întârziere a bunurilor din vamă.
Alpha Bank a lansat de curând produsul Alpha Custom (gratuit pentru clienţi), iar BRD modulul “e-
VAMA”, prin care firmele îşi pot deconta electronic datoriile vamale. În punctele vamale au fost instalate
aplicaţii informatice care vor permite birourilor vamale să utilizeze forma electronică a ordinului de plată pentru
Trezorerie pentru a acorda “liber de vamă” clienţilor care importă sau exportă bunuri, în maximum o oră după
ce banca a transmis dovada plăţii taxelor. Un serviciu asemănător există şi la BCR.
În epoca plăţilor pe suport hârtie, un transfer interbancar putea dura mai multe zile şi presupunea
cheltuieli mari. Cu o apăsare de buton, plăţile în sistem electronic se realizează instantaneu şi costa de două ori
mai puţin.

Autoevaluare:
1.Care sunt funcţiile sistemului de plăţi?
2.Care este rolul băncii centrale în cadrul sistemelor de plăţi?
3.Cum se clasifică compensările din punct de vedere al sistemului de operare?
4.Ce înţelegeţi prin noţiunea de decontare?
5. Care sunt avantajele şi dezavantajele decontării pe bază brută?
6. Cum se desfăşoară decontarea pe baza netă?
7. Care sunt funcţiile casei de compensaţii automate?
8.Care sunt componentele sistemului electronic de plăţi interbancare din România?
9.Care sunt avantajele sistemului electronic de plăţi interbancare din România?

Rezumatul acestei sectiuni:

Sistemul de plăţi are două funcţii complementare: intermedierea tranzacţiilor şi garantarea schimburilor.
Elementele componente ale unui sistem de plăţi cuprind instituţiile care furnizează servicii de plăţi,
diversele forme de creanţe transferate, metodele şi mijloacele de transfer, mesajele şi canalele de comunicaţie.

Referate propuse:
1. Sistemul electronic de plăţi
2. Tehnica decontărilor interbancare
3. Tehnica decontărilor intrabancare
4. Compensarea automată

Bibliografie:
1.Basno C., Dardac N., “Operaţiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată”, Editura Didactica şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996.
2.Cerna S., “Moneda şi teoria monetară”, Editura Mirton, Timişoara, 2000.
3.Hoanţă N. – “Bani şi bănci”, Editura Economică, Bucureşti, 2001
4.Ionescu L., “Fundamentele profesiunii bancare”, Editura Economică, Bucureşti, 1996
5.Trenca I., “Metode şi tehnici bancare”, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj - Napoca, 2002.
6.Ungurean P., “Banking. Produse şi operaţiuni bancare”, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2001.
7.Regulamentul nr.9 din 23.09.2005 – care modifică şi completează Regulamentul Băncii Naţionale a României
nr.1/2005 privind sistemele de plăţi care asigură compensarea fondurilor (M.O.nr.881/30.09.2005).
59
CAPITOLUL 7
GESTIUNEA INSTRUMENTELOR DE ÎNCASĂRI ŞI PLĂŢI

INTRODUCERE
Instrumentele de plăţi sunt monedele propriu-zise şi anumite documente bancare operaţionale pe suport hârtie,
magnetic sau electronic, care funcţionează pe baza unor tehnici specifice de operare, circuite şi securizare în
vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar. Aceste instrumente sunt emise de banca centrală
(moneda efectivă) şi băncile comerciale (moneda scripturală) cu aprobarea băncii centrale pentru a se asigura o
formă standardizată şi un conţinut economic şi juridic care să permită transferul de fonduri în deplină siguranţă
şi delimitarea responsabilităţilor participanţilor la transferul bancar.

PREZENTAREA TEMEI
Instrumentele de plăţi se împart în două mari categorii: instrumente cu numerar şi instrumente fără
numerar.
Instrumentele de plată cu numerar sunt reprezentate prin moneda metalică şi bancnote (moneda de
hârtie) şi reprezintă cea mai veche formă de circulaţie monetară. Pentru a îndeplini funcţia de instrument de
plată, moneda metalică şi bancnotele – numerarul în termeni bancari – necesită un complex de tehnici şi
reglementari cu caracter normativ emise de banca centrală şi băncile comerciale.
Instrumentele de plată fără numerar sunt documente standardizate care conţin instrucţiuni de plată
date de plătitor băncii sale pentru transferul fondurilor către banca beneficiarului. Pe baza instrumentului de
plată se fac înregistrări în conturile partenerilor de la băncile lor care atestă diminuarea respectiv majorarea
creanţelor monetare asupra băncilor.
Instrumentele de plată folosite în tranzacţii sunt următoarele: ordinul de plată, cambia, cecul, biletul la
ordin, cardul. De asemenea, mai sunt unele instrucţiuni de plată care generează transferuri de fonduri ca: debitul
direct şi plăţile programate.
Orice document de plată conţine două tipuri de informaţii: financiare şi nonfinanciare. Informaţia
financiară (monetară sau informaţie bani) se referă la suma de bani ce trebuie plătită, valuta, scadenţa, băncile
participante şi conturile debitoare şi creditoare, numele părţilor participante la tranzacţie, iar responsabilitatea
pentru acurateţea acesteia revine emitentului.
Informaţia nonfinanciară cuprinde elemente adiacente plăţii ca scopul acesteia sau anumite instrucţiuni
cu caracter specific. Deşi instrumentele de plată diferă destul de mult unele de altele în funcţie de specificul
plăţii, totuşi acestea au unele caracteristici comune care permit clasificarea acestora după mai multe criterii.
1
2(a) Din punct de vedere al obligaţiilor juridice create:
1 instrumente de credit (din iniţiativa debitorului) – ordinul de plată;
2instrumente de debit (din iniţiativa creditorului) – cecul, cambia, biletul la ordin.
3
4(b) După suportul instrumentului:
1 instrumente pe suport hârtie – cecul, ordinul de plată, cambia, biletul la ordin;
 instrumente pe suport magnetic – cardul;
1 instrumente pe suport electronic – ordinul electronic de plată, cecul electronic.

1(c) După modul de transmitere:

 letric;
 automatizat – telex, fax, telefon, reţea electronică.

(d) După natura juridică a iniţiatorului:

 plăţi pentru persoane juridice – plăţi profesionale, instituţionale;
plăţi pentru populaţie.

60
 (e) După raportul de timp între scadenţa obligaţiei şi emiterea instrucţiunii:
instrumente de plată anticipată;
 instrumente de plată neîntârziată;
 instrumente de plată întârziată.

(f) După raportul de spaţiu:

plata directă (faţă la faţă);
 plata la distanţă.

(g) După valoarea plăţii:

plăţi de valori mari;
 plăţi de valori mici.

Evoluţia în domeniul instrumentelor de plată se manifestă în trecerea de la suportul hârtie la suportul

magnetic şi electronic, precum şi înmagazinarea unui volum cât mai mare de informaţii care să poată fi
prelucrate informatic, astfel ca plata să se facă aproape în timp real, similară cu plata numerarului.

7.1.CECUL

Cecul reprezintă:
un instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi
beneficiarul;
un înscris prin care trăgătorul dă ordin băncii sale de a plăti în favoarea unui terţ o sumă de bani, de
care trăgătorul dispune;
o instrucţiune scrisă către o bancă de plăti, din contul celui ce ordonă plata, o anumită sumă de bani
unei persoane specificate. Cecul poate fi emis cu condiţia ca titularul contului (clientul băncii) să aibă suficiente
fonduri în cont, pentru ca banca să îi poată onora plăţile solicitate.
Pentru a fi valid, din punct de vedere juridic, un cec trebuie să cuprindă următoarele menţiuni
obligatorii:
 denumirea de cec trebuie să figureze pe înscris, utilizându-se formula consacrata “plătiţi în
schimbul acestui cec”, deci formula este imperativa; lipsa denumirii de cec atrage nulitatea instrumentului.
 ordinul necondiţionat de plată a unei sume de bani înscrisă pe cec (în cifre şi litere) şi cu
menţiunea monedei; de regulă, moneda este cea valabilă la locul plăţii, respectiv pentru plăţile efectuate în ţara
noastră moneda va fi leul, iar pentru cele din străinătate moneda ţarii respective; orice condiţii, limitări sau
contraprestaţii menţionate pe cec duc la nulitatea acestuia.
 numele trasului este numele băncii plătitoare care, de regulă, este imprimat pe înscris;
locul de plată, respectiv localitatea şi adresa băncii unde urmează a se face plata pentru ca
beneficiarul să ştie unde să se prezinte pentru ridicarea sumei sau ca banca beneficiarului să solicite plata;
trăgătorul poate menţiona ca loc al plăţii şi o altă unitate bancară decât aceea a trasului, înscriind pe cec
denumirea şi adresa acesteia;
 data şi locul emiterii, respectiv ziua, luna şi anul pentru a se putea cunoaşte termenul până la care
posesorul trebuie să prezinte la plată cecul, termen după expirarea căruia posesorul decade din drepturile sale de
regres; data mai permite constatarea capacităţii legale de plată a trăgătorului în momentul aplicării semnăturii pe
cec; locul emiterii trebuie menţionat lângă dată, iar în cazul în care nu este precizat se consideră localitatea
trăgătorului;
 semnătura trăgătorului este explicită (nume şi prenume) şi olografă (scrisă de mână); pentru
persoanele juridice se solicită şi ştampila unităţii; aplicarea numai a ştampilei sau parafei fără semnătura
autografă anulează cecul; pentru a putea trage cecuri, orice trăgător trebuie să depună la banca unde are contul
specimenul de semnătură.

Părţile implicate în emiterea unui cec sunt: trăgătorul, beneficiarul şi trasul.

Trăgătorul este persoana care emite (scrie) cecul, fiind titularul unui cont bancar care va fi debitat când
cecul va fi plătit;
Beneficiarul este cel care va încasa cecul; acesta poate fi un terţ sau însuşi trăgătorul, dacă are nevoie de
numerar;
61
 Trasul este întotdeauna banca unde trăgătorul îşi are deschis contul. Trasul este un prestator de servicii;
va onora cecul la prezentare numai dacă trăgătorul are suficient disponibil în contul său.

Crearea cecului.
Cecul poate fi:
la ordinul trăgătorului însuşi, care se află în poziţia de beneficiar al cecului;
tras pentru contul unui terţ.

Cecul nu poate fi tras asupra trăgătorului însuşi, cu excepţia cecului tras între anumite stabilimente ale
aceluiaşi trăgător dar cu personalitate juridică diferită.
Transmiterea cecului. Cecurile cuprinzând sau nu menţiunea “la ordin ” pot circula prin gir;
Cecurile cuprinzând menţiunea ”nu la ordin ” sau o expresie echivalentă sunt transmisibile numai sub
forma şi cu efectele unei cesiuni de creanţă ordinară (operaţiune prin care creditorul numit cedent transmite
dreptul său de proprietate asupra cecului altei persoane numite cesionar).
Iniţiativa aparţine trăgătorului care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară,
dă un ordin necondiţionat acesteia, care se află în poziţie de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată
unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului emitent aflat în poziţie de beneficiar.
Procurarea carnetelor de cecuri se realizează în mod centralizat de către societăţile bancare, acestea
distribuindu-le apoi către toate unităţile teritoriale din subordine. Astfel, clienţii pot să le cumpere de la ghişeele
unităţilor bancare unde îşi au deschise conturile, plata făcându-se din contul de disponibilităţi al solicitantului
sau prin achitarea în numerar.
Termenele de prezentare la plată a cecurilor, între data emiterii şi data prezentării la banca trasă
(inclusiv circuitul bancar) sunt următoarele:
8 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitatea în care a fost emis;
15 zile dacă cecul este plătibil între localităţi diferite;
30 de zile în cazul cecului circular.
Termenele de prezentare la plată a cecurilor se calculează începând cu ziua următoare datei emiterii
cecului de către trăgător.

Revocarea cecului. După expirarea termenelor de prezentare la încasare poate fi revocată plata cecului
în cazul în care clientul în calitate de posesor al cecurilor, optează pentru remiterea lor la banca trasă prin
circuitul bancar.
Cecurile se pot primi spre remitere la banca trasă şi după expirarea termenelor, banca ne asumându-şi
nici o răspundere dacă acestea ajung la banca trasă după expirarea termenului de prezentare şi trăgătorul a
revocat termenul de plată.
Suma de plată trebuie să fie indicată atât în cifre cât şi în litere clare şi fără alteraţii ale textului în cifre
sau litere. În cazul diferenţelor între sumele înscrise între cifre şi litere se ia în calcul suma înscrise în litere.
Dacă pe cec sunt înscrise mai multe sume, în cifre sau litere, suma de plată este suma cea mai mică.
Pentru a putea trage cecuri, orice trăgător trebuie să depună la societatea bancară la care are disponibil,
specimenul semnăturii sale şi ale mandatarilor şi reprezentanţilor săi.

Încasarea cecului. Prezentarea cecului spre încasare se poate face:

1.direct la unitatea bancară trasă pentru încasare:

a. în numerar:
se prezintă cecul referentului de ghişeu;
se verifică cecul;
se semnează şi se ştampilează cecul pe faţă;
se prezintă şefului de serviciu;
se înregistrează în jurnalul de casă;
se remite la casierie pentru plată;
clientul semnează pe spatele cecului de primire.

b.în cont:
se introduce cecul în bancă de către posesor însoţit de borderou de încasare (3 exemplare: primul se
reţine la banca trasă, al doilea se remite beneficiarului, iar al treilea se restituie beneficiarului după semnare şi
ştampilare).
2.la unitatea bancară care deserveşte posesorul, caz în care poate fi încasat numai în cont:
62
 posesorul introduce filele de cec la banca sa.
Girul reprezintă un act prin care posesorul cecului numit girant, transferă altei persoane numită giratar,
printr-o declaraţie scrisă şi subscrisă pe instrument odată cu predarea acestuia, toate drepturile decurgând din
cecul astfel redactat şi completat în vederea achitării unei terţe obligaţii.
Pot circula prin gir, cecurile cuprinzând sau nu clauza “la ordin”. Cecul poate fi girat în folosul
trăgătorului sau a oricărui alt obligat.
Girul trebuie să fie necondiţionat. De asemenea, girul dat de tras este nul. Tot nul este şi girul parţial.
Prin gir se transmite proprietatea titlului.

Avalul reprezintă o garanţie personală prin care o persoană denumită avalist, adică cel care dă avalul,
garantează obligaţia asumată de una dintre persoanele obligate prin cec, direct sau pe cale de regres, persoană
denumită avalizat, pentru toată suma menţionată pe cec sau pentru o parte din ea.
Validitatea avalului presupune ca suport existenţa măcar formală a obligaţiei, al căror accesoriu este.
Avalul poate fi dat de către un semnatar al cecului, altul decât trăgătorul.
Girantul poate da un aval, deoarece el este obligat numai faţă de posesorii care dobândesc cecul ulterior
girului său.
Avalul poate fi dat printr-o simplă semnătură a avalistului, pusă pe faţa cecului, pe spatele cecului (caz
în care nu trebuie confundat cu girul), pe o copie sau pe un duplicat al cecului.
Avalul trebuie să fie necondiţionat.

Cecurile se pot clasifica după următoarele criterii:

1.Din punct de vedere al beneficiarului:
 Cec nominativ care are înscris în textul sau numele beneficiarului şi după dispoziţia pe care o
cuprinde este de doua feluri: (a) cec plătibil unei anumite persoane cu sau fără clauza “la ordin” (girabil),
ceea ce înseamnă că cecul poate fi transmis altei persoane, prin gir, cu toate drepturile care decurg din aceasta;
clauza “la ordin” nu este obligatorie să fie menţionata pe cec întrucât simpla înscriere a cuvântului “cec” implică
prin ea însăşi posibilitatea transmiterii prin gir; (b) cec plătibil unei anumite persoane cu clauza “nu la ordin”,
înseamnă ca cecul nu poate fi transmis prin gir, ci numai prin cesiune ordinară de creanţe.
 Cec la purtător care în momentul emiterii nu se indică expres beneficiarul sau se menţionează “la
purtător”, “plătiţi purtătorului”; acest cec este plătit purtătorului instrumentului care se prezintă la banca.
2.După modalitatea de plată, cecurile pot fi: cec pentru numerar, cec virament, cec barat, cec circular şi
cec de călătorie.
 Cecul pentru numerar se foloseşte pentru obţinerea de numerar de la bancă pe baza disponibilului
din contul curent al titularului.
 Cecul virament se utilizează pentru plata prin cont a bunurilor sau a serviciilor. Dintre toate tipurile
de cecuri, cecul virament este cel mai larg utilizat în relaţiile de decontare comerciale şi necomerciale pentru că
este valabil în orice tranzacţie.
Întrucât în practică există, deseori, anumite suspiciuni cu privire la capacitatea de plată a partenerului,
beneficiarul solicită trăgătorului o confirmare bancară pe cec din care să rezulte expres existenţa disponibilului
şi astfel să fie sigur că la prezentarea pentru încasare va primi imediat suma datorata de partener. Această
confirmare se dă de către tras prin expresia “cec certificat” menţionată pe cec, sub semnătură autorizată şi
ştampila băncii, înaintea remiterii cecului către beneficiar. Banca blochează suma certificată care nu mai poate fi
retrasă de trăgător până la expirarea termenului de prezentare la plată a cecului. Prin certificare, trasul are
obligaţia ca în caz de neplată, să-l despăgubească pe posesorul cecului.
 Cecul barat este tipul de cec care are doua linii paralele, verticale sau oblice, între care se înscrie
banca către care se va face plata. Bararea se face de trăgător la emiterea cecului sau pe parcursul circulaţiei
acestuia de către oricare din posesori.
Cecul barat este de două feluri: cec cu barare generală şi cec cu barare specială.
Cecul cu barare generală este acela care în spaţiul dintre cele două linii nu are înscrisă nici o bancă şi
poate circula prin girare, fiind valabil la plată în posesia ultimului giratar care completează spaţiul dintre linii cu
denumirea şi adresa băncii sale.
Cecul cu barare specială este acela care are înscrisă între cele două linii denumirea băncii către care se
va face plata. Bararea generală se poate transforma în barare specială prin înscrierea denumirii unei bănci între
cele două linii paralele. Beneficiarul cecului cu barare specială depune cecul la banca sa care îl trimite pentru
încasare la banca aflată în poziţia de tras.

63
  Cecul circular este un titlu de credit la ordin emis de o bancă asupra unităţilor sale bancare sau
asupra altei bănci. Cecul circular se foloseşte în cazul unor plăţi în numerar în alte localităţi decât cea a
clientului.
 Cecul de călătorie este tipul de cec care are înscrisă o anumită sumă care se poate ridica în numerar
de la o bancă sau o agenţie de turism ca mandatară a unei bănci. Cecul de călătorie, aşa cum arată şi numele, se
foloseşte în activitatea de turism şi înlocuieşte transportul banilor, fiind un instrument de transformare a banilor
scripturali în bani efectivi, respectiv numerar.

Refuzul cecurilor la plată

Un cec care nu îndeplineşte condiţiile sau elementele obligatorii va fi restituit beneficiarului de banca la
care a fost depus (fără a intra în circuitul bancar).
Cecurile remise la încasare la banca beneficiarului şi refuzate de banca trasă vor fi returnate băncii
beneficiarului cu scrisoare de restituire după ce banca trasă a declarat incidentul la Centrala Incidentelor de
plăţi. Este foarte important ca cecurile refuzate în termen să ajungă foarte repede la beneficiar, pentru ca acesta
să nu piardă dreptul de protest.

Protestul cecului
Posesorul cecului poate exercita dreptul de regres împotriva:
trăgătorului;
celorlalţi obligaţi, dacă:
cecul este prezentat la plată în termen util şi nu este plătit;
refuzul la plată este constatat: fie prin protest, fie printr-o declaraţie a trasului, fie printr-o confirmare
oficială a unei case de compensaţii.
Posesorul cecului poate cere pe cale de regres: suma, dobânda sau cheltuielile de protest.
Pierderea, furtul, anularea sau sustragerea cecurilor
Un cec pierdut, sustras sau distrus poate fi anulat prin declarare la Centrala Incidentelor de Plăţi de către
bancă, la iniţiativa persoanei care doreşte anularea.
Un cec se poate anula şi din iniţiativa băncii atunci când trăgătorul, ca urmare a producerii unui incident
major a fost declarat în interdicţie bancară, şi nu a restituit băncii în maximum 10 zile, formularele de cec
cumpărate anterior de la aceasta şi solicitate prin somaţie.
Emiterea unui cec de către un trăgător, fără ca acesta să dispună de fondurile necesare la tras în
momentul emiterii lui, atrage obligaţia bănci trase de a refuza cecul la plată, iar pentru trăgător sancţiuni civile
şi penale. Falsificarea cecurilor se pedepseşte conform legilor în vigoare.

7.2.ORDINUL DE PLATĂ

Ordinul de plată reprezintă dispoziţia necondiţionată dată de către emitentul acesteia unei societăţi
bancare de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani.
Această dispoziţie este ordin de plată, numai dacă plătitorul dispune de fondurile băneşti necesare
efectuării operaţiunilor de transfer a fondurilor băneşti şi nu prevede ca plata să fie la ordinul beneficiarului.
Pot utiliza ordinul de plată atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice, cu condiţia de a avea un cont
deschis la bancă.
Pe un ordin de plată este obligatorie înscrierea următoarelor menţiuni: denumirea instrumentului “ordin
de plată”; data emiterii; ordinul necondiţionat de a plăti (“plătiţi”); moneda şi suma de bani; numele plătitorului
şi codul IBAN; numele beneficiarului şi codul IBAN; banca emitentă şi codul BIC; banca colectoare şi codul
BIC; semnătura olografă a emitentului sau a persoanei împuternicite; referinţe privind conţinutul economic al
plăţii.
Pe ordin pot fi înscrise şi elemente facultative, precum data finalizării plăţii, alta decât cea normală,
ordinul expres ca plata să se facă printr-un anumit sistem de plăţi sau o anumită bancă intermediară, codul unic
de înregistrare sau codul numeric personal al emitentului. Nu pot fi înscrise însă elemente care să restricţioneze
plata, iar existenţa acestora determina nulitatea ordinului.
Ordinele de plată se emit pe suport hârtie sau electronic având structuri diferite, respectiv cele pe suport
hârtie au un format standard tipărit (formular), în timp ce modelele electronice se prezintă sub forma unor
mesaje codificate.

64
 Obligaţiile băncii iniţiatoare
Autentificarea ordinului de plată reprezintă procedura de recunoaştere a persoanelor pe care emitentul
ordinului de plată le autorizează să semneze autentic. Aceasta se efectuează prin confruntarea semnăturilor şi a
ştampile înscrise în ordinul de plată, cu cele din fişele specimenelor de semnături.
Emitentul poate fi reprezentat şi de alte persoane pe carele împuterniceşte prin procura autentică.
Acceptarea ordinului de plată reprezintă recunoaşterea de către unitatea bancară a valabilităţii ordinului
de plată după verificarea existenţei disponibilului în contul plătitorului.
Se aplică ştampila, data şi semnătura referentului de ghişeu referentul ui de ghişeu pe toate exemplarele
ordinului de plată.
Dacă nu există disponibil sau nu sunt îndeplinite alte condiţii, ordinul de plată se restituie clientului.
Executarea ordinului de plată se realizează cel mai târziu în ziua bancară următoare emiterii.
Unitatea bancară iniţiatoare debitează contul plătitorului şi remite ordinul de plată în scopul transferării
fondurilor băneşti la beneficiar. Ordinul de plată acceptat la plată se va transmite la sediu prin decontare
electronică, telex sau letric pe bază de aviz OIS.
Obligaţiile băncii intermediare. În cazul decontărilor interbancare, băncii intermediare îi revin anumite
obligaţii. Al doilea exemplar al ordinelor de plată primite se remite prin agenţii de compensare societăţilor
bancare destinatare.
Pentru filiale sau agenţii exemplarul numărul doi al ordinelor de plată se remite pe parcurs intrabancar
electronic, în vederea acceptării sau refuzării lor, în maximum două zile lucrătoare de la data compensării lor.
Obligaţiile băncii destinatare. Ordinele de plată sosite telex servesc la creditarea contului clientului
beneficiar numai după verificarea amănunţită a acestuia.
Ordinele de plată refuzate sau neacceptate se restituie pe circuit intra sau interbancar şi în funcţie de
modalitatea de decontare utilizată, referentului de ghişeu care administrează contul plătitorului pentru a fi
înapoiate emitentului, operaţiunea de debitare a plătitorului anulându-se.
Obligaţiile clientului plătitor. Clientul plătitor are următoarele obligaţii:
să prezinte băncii numai formulare aprobate de Banca Naţională a României;
să întocmească ordinul de plată şi să-l prezinte cu toate menţiunile obligatorii;
să emită ordinul de plată numai în limita disponibilului din cont;
ordinele de plată să fie semnate de persoanele autorizate şi ştampilate în cazul persoanelor juridice.
Obligaţiile clientului beneficiar. Clientul beneficiar are obligaţia de a aduce la cunoştinţa băncii, în
termen de două zile lucrătoare de la ridicarea extrasului de cont, orice neconcordanţă apărută între sumele
anexate.
Refuzul ordinului de plată în cazul unui transfer-credit :
1.La banca iniţiatoare refuzul poate avea următoarele motive:
data plăţii “P”- ca menţiune suplimentară nu poate fi respectată;
lipsa totală sau parţială a disponibilului în contul plătitorului;
vicii de completat, cum ar fi: elemente lipsă, ştersături, tăieturi, repetări, etc.
În acest caz se solicită instrucţiuni suplimentare emitentului, în cadrul termenului de acceptare. Dacă nu
se elimină nici în acest fel cauzele imposibilităţii executării ordinului de plată, se întocmeşte C.R.E.
(comunicare de refuz la executare), care se predă plătitorului, anexat ordinului de plată, în cadrul termenului de
executare.
2.La banca destinatară refuzul poate avea următoarele motive:
ordinele de plată au conţinut şi/sau formă contrare reglementărilor în vigoare;
unitatea bancară receptoare nu este banca intermediară menţionată de plătitor sau destinatara
respectivului ordin de plată;
nu corespunde contul cu titulatura;
nu corespunde suma în cifre cu suma în litere;
cont închis;
alte motive;

Transferuri-credit nefinalizate, eronate sau întârziate

Unitatea bancară iniţiatoare este obligată să returneze plătitorului suma primită în baza ordinului de
plată, prin creditarea contului acestuia (după primirea fondurilor transferate de la celelalte societăţi sau unităţi
bancare participante la transferul-credit).
Pentru transferurile-credit întârziate băncile participante, datorează dobânzi de întârziere, care se vor
recupera de la banca vinovată de aceste întârzieri.

65
 Societăţile bancare receptoare sunt obligate să plătească emitentului ordinului de plată penalităţi pentru
orice sumă primită de la acesta pentru perioada în care a reţinut-o.
Începând cu introducerea compensării automate din anul 2005 ordinul de plată pe suport hârtie nu mai
funcţionează decât în relaţia client - sucursală/agenţie a băncii emitente. La sucursală/agenţie se debitează contul
emitentului şi ordinul de plată se transmite sub forma unui mesaj electronic către centrala băncii emitente care
va participa la compensarea automata pe plan central.
În acest fel, sucursala/agenţia s-a descărcat de gestiune şi s-a încărcat centrala băncii emitente. După
efectuarea compensării are loc transferul de fonduri între conturile centrale ale celor două bănci participante şi
bineînţeles descărcarea şi încărcarea de gestiune. Fondurile se transmit apoi sucursalei/agenţiei băncii colectoare
care trebuie să crediteze contul beneficiarului. În acest moment se finalizează transferul de credit.

7.3.CAMBIA

Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată folosit în activitatea comercială internă şi
internaţională, care sub diverse forme şi cu unele modificări funcţionale se foloseşte şi astăzi.
Din punct de vedere istoric, cambia a apărut în China prin anii 500 – 600, apoi s-a extins în Italia.
Comerţul dintre Extremul Orient şi Europa era mijlocit de arabi şi italieni şi cambiile au devenit un instrument
de plată internaţional pentru comercianţi.
În ţara noastră, primele informaţii scrise despre efectele comerciale datează de la începutul secolului al
XVIII-lea, cambia fiind denumită “poliţă”.
Noţiunea de cambie vine de la un cuvânt de origine italiană, cambio, care înseamnă schimb. Acest
aspect apare normal, întrucât Italia era în acea perioadă ţara cu cea mai dezvoltată activitate comercială şi locul
unde au apărut primele bănci comerciale.
Cambia este mai puţin folosită ca instrument de plată, ponderea acesteia, fiind în ţările dezvoltate din
Europa de 1% - 3% din volumul plăţilor fără numerar iar în România sub 2% şi se foloseşte sub anumite forme
care diferă de cea iniţială.
Cambia este un titlu de credit negociabil şi instrument de plată care exprimă obligaţia debitorului (tras)
de a plăti la vedere sau la termen o sumă de bani determinată la o dată fixă unei persoane numită beneficiar, la
ordinul unei persoane denumită trăgător (creditor).
Cambia poate fi creată:
1.la ordinul trăgătorului însuşi, care este şi beneficiarul;
2.trasă asupra trăgătorului care este şi tras;
3.trasă pentru contul unui terţ.
1.Trăgătorul poate fi beneficiar în situaţia în care vrea să-şi recupereze direct o creanţă de la debitor.
2.Trăgătorul poate fi şi tras atunci când se obligă prin cambie.
3.Beneficiarul poate, fie să încaseze suma înscrisă în cambie, fie prin girarea acesteia să-şi achite alte
obligaţii ale sale.
Cambia poate deveni nulă, în lipsa unuia dintre următoarele elemente:
denumirea de cambie;
ordinul necondiţionat, imperativ “plătiţi ”;
numele sau denumirea trasului ;
beneficiarul ;
numele sau denumirea celui care emite cambia.
În schimb, pot lipsi:
scadenţa (se plăteşte la vedere) ;
locul de plată (se ia în considerare locul de lângă tras) ;
locul emiterii (se ia în considerare locul de lângă trăgător).
Între trăgător şi beneficiar poate să nu existe o relaţie directă interpunându-se un terţ, care nu este
expres indicat pe cambie, dar faţă de care trăgătorul are o obligaţie de plată.
Cambia poate fi domiciliată, atunci când fie trăgătorul cu ocazia emiterii, fie trasul cu ocazia acceptării
cambiei, pot să indice ca loc al plăţii domiciliul unui terţ din aceeaşi localitate cu trasul sau din altă localitate.
Clauza domicilierii poate fi înscrisă pe cambie numai de către trăgător sau de către tras, domicilierea făcută de
un girant considerându-se inexistentă.
Completarea menţiunilor de pe o cambie emisă în alb de către posesorii succesivi, nu poate depăşi trei
ani de la data reală a emiterii cambiei, astfel încât în momentul prezentării la plată, titlul să conţină în mod
obligatoriu toate elementele cerute de lege şi să aibă completat numele ultimului posesor.

66
 Pe cambie se poate indica o clauză referitoare la faptul că suma înscrisă pe cambie este purtătoare de
dobândă, nivelul acesteia pe an şi data de la care curge.
Prezentarea cambiei la acceptare poate fi făcută oricând, dar nu mai târziu de data scadenţei.
Acceptarea cambiei este operaţia prin care trasul se obligă să plătească la scadenţă suma înscrisă pe
cambie posesorului legitim al titlului.
Prezentarea la acceptare a cambiei va fi făcută în cadrul termenului stabilit pentru aceasta de trăgător
sau, în lipsa acestei menţiuni, prezentarea la acceptare va putea fi făcută oricând, până cel mai târziu în ziua
scadenţei.
După acceptarea cambiei de către tras, acesta devine obligatul principal (debitorul) într-o relaţie
cambială.
Prezentarea cambiei la acceptare poate fi:
facultativă, dacă nu există o indicaţie specială în sens contrar în text (menţiunea acceptării obligatorii
sau menţiunea neacceptabilă).
obligatorie, când trăgătorul sau unul dintre giranţi prevăd în mod expres aceasta sau când cambia este
plătibilă la un anumit termen, deoarece de la data prezentării la acceptare curge termenul pentru scadenţă;
interzisă, când trăgătorul menţionează expres acest lucru, cambia devenind astfel, neacceptabilă;
Girarea cambiei este operaţiunea prin care posesorul titlului numit girant, transferă altei persoane,
numită giratar, odată cu predarea titlului, toate drepturile decurgând din acesta pentru achitarea unei terţe
obligaţii.
Cambiile cuprinzând sau nu menţiunea “la ordin” pot circula prin gir.
Cambiile cuprinzând menţiunea “nu la ordin” sau o expresie echivalentă sunt transmisibile numai sub
forma şi cu efectele unei cesiuni de creanţă ordinară (operaţiune prin care creditorul numit cedent transmite
dreptul său de proprietate asupra cambiei altei persoane numite cesionar).
Girul trebuie să fie necondiţionat. Orice gir parţial este nul.
Girul transmite proprietatea titlului. Posesor legitim al titlului este ultimul dintr-o serie neîntreruptă de
giruri.
Scontarea cambiei reprezintă:
încasarea acesteia înainte de scadenţă la banca beneficiarului acesteia cu cedarea unei părţi din
valoarea titlului în favoarea băncii;
cedarea cambiei în favoarea băncii cu toate drepturile ce decurg din aceasta, banca urmând să o
încaseze la scadenţă;
modalitate prin care posesorul cambiei îşi poate procura prin gir bani înainte de scadenţă.
Dacă în contul trasului nu există disponibil la scadenţă, banca beneficiarului se va îndrepta pe calea
protestului împotriva acestuia dacă nu există un aval dat pe titlu, şi împotriva avalistului atunci când acesta este
dat anterior scontării.
Avalizarea cambiei reprezintă o garanţie personală dată de către o persoană denumită avalist, care
garantează obligaţia unuia dintre obligaţii cambiali numit avalizat, pentru suma menţionată pe titlu sau pentru o
parte din ea.
Menţiunea de avalizare se poate inscripţiona:
pe faţa cambiei, la rubrica “avalizat”, completându-se numele sau denumirea avalistului şi
semnătura acestuia, numele sau denumirea avalizatului, precum şi data la care s-a dat avalul.
pe spatele titlului, caz în care pe lângă elementele menţionate la alineatul de mai sus, va trebui să
apară expres, pentru a nu fi confundat cu girul, menţiunea „pentru aval”;
pe o alonje a cambiei prin arătarea elementelor prezentate la alineatul de mai sus.
Avaslistul este obligat să indice persoana pentru care dă avalul şi suma, în cazul în care este mai mică
decât cea înscrisă pe cambie.
Dacă lipseşte indicarea avalizatului, atunci avalul se consideră dat pentru trăgător.
Cambia cu scadenţă la un anumit timp de la data emiterii sau la o dată fixă, trebuie plătită în ziua
scadenţei, sau în cel mult două zile lucrătoare după scadenţă.
Cambia cu scadenţă nescrisă este considerată plătibilă la vedere.
Scadenţa trebuie să fie unică, certă şi posibilă, titlul cu scadenţe succesive, imposibile sau anterioare
emiterii fiind nul.
Efectele plăţii unei cambii sunt următoarele:
numai plata la scadenţă stinge obligaţia trasului;
posesorul cambiei nu poate fi silit să primească plata înainte de scadenţă;
orice acţiuni rezultând din cambie împotriva acceptantului se prescriu în termen de 3 ani socotiţi de la
data scadenţei;
trăgătorul răspunde de acceptarea şi plata cambiei.
67
 Orice cambie refuzată la plată se declară la Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP), ca incident minor sau
major în funcţie de gravitatea acestuia şi de momentul prezentării cambiei la plată. Declararea se face de către
banca trasă, în ziua producerii incidentului respectiv.
Protestul cambiei este un act public şi solemn întocmit la cererea posesorului cambiei, de către
executorul judecătoresc de la judecătoria în a cărei rază teritorială se găseşte locul plăţii acesteia, prin care se
constată refuzul de acceptare sau de plată, după caz, din partea obligatului principal.
Protestul poate fi:
de nedatare;
de neacceptare;
de neplată.
Protestul poate fi făcut în următoarele termene:
protestul de neacceptare pentru cambiile cu scadenţa la odată fixă sau la un anumit termen de la data
emiterii va putea fi făcut până în ziua precedentă scadenţei, iar pentru cambiile cu scadenţă la vedere sau la un
anumit teren de la vedere, protestul va putea fi făcut în termen de 1 an de la data emiterii cambiei.
protestul de neplată a unei cambii plătibile la o zi fixă, la un anumit termen de la data emiterii sau la
un anumit termen de la vedere, trebuie să fie făcut în una din cele două zile lucrătoare, care urmează zilei în care
cambia este plătibilă, iar pentru cambia plătibilă la vedere protestul trebuie făcut în termen de 1 an calculat de la
data emiterii cambiei.
Protestul poate fi redactat pe originalul cambiei, pe un adaos al acesteia, sau pe un act separat (caz în
care pe cambie se face menţiunea „protestat”).
Protestul nu poate fi întocmit în cazul în care trăgătorul (girantul sau avalistul) a înscris pe cambie
clauza „fără protest”.
Suma înscrisă pe cambie. Dacă există diferenţe între suma înscrisă în cifre şi cea în litere se ia în
considerare cea în litere.
Dacă suma de plată e înscrisă de mai multe ori pe faţa cambiei, fie în cifre, fie în litere, suma care se
plăteşte este suma cea mai mică.
De regulă cambia trebuie plătită în moneda locului plăţii, respectiv în lei pentru cambiile
plătibile pe teritoriul României.
Schema clasică a relaţiilor dintre cei trei participanţi la o cambie se prezintă mai jos.

Relaţiile dintre participanţi sunt următoarele: 1 beneficiarul are o creanţă asupra trăgătorului; 2
trăgătorul trage o cambie asupra trasului în favoarea beneficiarului; 3 trasul plăteşte suma către beneficiar şi prin
aceasta se sting obligaţiile trasului faţă de trăgător şi ale trăgătorului faţă de beneficiar.

7.4.BILETUL LA ORDIN

Biletul la ordin este o variantă a cambiei care pune în legătura numai două persoane, debitor şi creditor,
spre deosebire de cambie care stabilea relaţii între trei persoane.
Prin definiţie, biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătura privată, care pune în legătură două
persoane, subscriitorul (emitentul) şi beneficiarul.
Biletul la ordin este emis şi subscris (completat şi semnat) de emitent care în calitatea sa de debitor se
obligă să plătească o sumă de bani, la un anumit termen sau la prezentare, beneficiarului în calitate de creditor al
emitentului sau al oricărui posesor legitim al titlului.
La emitere, biletul la ordin este o promisiune scrisă formală (oficială) care se transformă în instrument
de plată în momentul prezentării la plată. Acesta se emite la cererea creditorului (beneficiarului) ca o
recunoaştere a datoriei debitorului pentru activele transferate.
Obligaţia subscriitorului este aceeaşi cu cea a trasului acceptant în cazul cambiei.
Ca şi cambia, biletul la ordin poate avea următoarele tipuri de scadenţe:
68
 la vedere –1 an din momentul emiterii;
la o dată fixă;
la un anume timp de la data emiterii;
la un anume timp de la vedere.
Se poate cere plata biletului la ordin în ziua scadenţei, maxim 2 zile lucrătoare după scadenţă.
Avizarea biletului la ordin constă în înscrierea pe acesta a numelui şi prenumelui emitentului, datei,
semnăturii şi a ştampilei.
Refuzul, protestul, elementele obligatorii, elementele facultative, modalităţile de utilizare a biletului la
ordin de către posesor sunt aceleaşi ca şi în cazul cambiei.

7.5. DEBITUL DIRECT

Debitul direct ( direct debit) este tipul de transfer de debit prin care băncile sunt autorizate de clienţii
plătitori să efectueze automat decontarea serviciilor din conturile lor la simpla cerere a furnizorilor şi de transfer
a sumelor la băncile acestora.
Pentru efectuarea acestor plăţi este necesar să se asigure un cadru juridic între participanţii la tranzacţii
şi între aceştia şi băncile lor privind derularea operaţiunilor, astfel: între furnizor şi debitor se încheie o
convenţie privind dreptul furnizorului de a iniţia plata fără acordul prealabil al debitorului; între banca plătitoare
şi debitor se încheie o convenţie de mandat privind acceptul debitorului pentru plata din cont fără ordinul
expres al acestuia; şi între banca colectoare şi furnizor se încheie un angajament privind debitarea directa.
În acest fel, banca plătitoare devine mandatarul debitorului de a executa instrucţiunile de plată primite
de la furnizor în favoarea acestuia. Mandatul devine un act juridic întrucât se transferă anumite drepturi de
dispoziţie altei persoane decât proprietarul fondurilor şi care are caracter permanent până la revocarea acestuia
de către debitor.
Un asemenea procedeu se foloseşte în special pentru plata serviciilor cu caracter de repetabilitate ca:
energia electrică, telefon, gaze, apă etc.
Avantajele pentru ambii parteneri sunt substanţiale, în sensul că furnizorii îşi pot încasa creanţele la
termen, ceea ce este un deziderat al acestora, iar beneficiarii dispun de o modalitate destul de comodă de
descărcare de obligaţie pentru serviciile prestate.
Dezavantajul îl constituie posibilitatea apariţiei unor debite nereale care se decontează automat înainte
de clarificarea acestora. În practică s-a adoptat procedeul ca decontarea să aibă loc la un anumit interval de la
facturare, perioadă în care eventualele neconcordanţe să se clarifice.
Din punct de vedere operaţional, relaţiile de decontare se stabilesc între banca colectoare (banca
furnizorului) şi băncile plătitoare unde debitorii au conturile. Banca colectare transmite fişierele electronice cu
debitorii, conturile şi sumele de plată fiecărei bănci plătitoare şi primeşte de la acestea fondurile, prin
intermediul casei de compensare, pe care le înregistrează în contul furnizorului.
În vederea decontării, partenerii încheie mai întâi o convenţie de plată prin debit direct (1), apoi
debitorul încheie cu banca un mandat de debitare directă (2), iar furnizorul încheie tot cu banca un angajament
de debitare directă (3). Furnizorul emite factura către client (4) şi ulterior transmite documentaţia de încasare la
bancă, respectiv fişierul electronic de plăţi cu denumirea clienţilor, conturile acestora şi sumele datorate (5).
Banca emite o nota contabila de debitare a conturilor curente ale plătitorilor şi creditare a contului curent al
furnizorului pe baza căreia se fac operaţiunile în conturi (6-7) şi astfel plăţile se finalizează.

7.6.PLĂŢILE PROGRAMATE (STANDING ORDER)

69
 Plata programată (standing order) este o variantă a viramentului de debit în care banca plătitorului
acceptă să plătească, la anumite date o sumă fixă în favoarea unui furnizor, potrivit contractului încheiat de
parteneri, fără a mai fi necesare instrucţiuni de plată exprese.
În acest sens între bancă şi debitor se încheie un contract de mandat în vederea executării unor
instrucţiuni date în prealabil de debitor. Prin mandat, banca este autorizată să constituie disponibilităţile
necesare de fonduri sau să asigure creditele care se impun pentru satisfacerea volumului de plăţi, ceea ce
echivalează cu un management de trezorerie (cash management).
Deosebirea fata de debitul direct o constituie faptul că plata este iniţiata de debitor fără intervenţia
furnizorului, urmând ca la finele lunii să se facă regularizarea între cei doi parteneri. Un astfel de procedeu se
practică, de regulă, în cazurile în care sunt livrări zilnice de materii prime şi într-un volum relativ constant,
plăţile având un caracter de repetabilitate.

7.7.ACREDITIVUL

Acreditivul este o formă de decontare prin care plăţile între agenţii economici se efectuează pe măsura
livrării mărfurilor, executării lucrărilor şi prestării serviciilor, dintr-o sumă rezervată în acest scop de către
beneficiar (plătitor) şi ţinută la dispoziţia furnizorului într-un cont special la bancă.
Deschiderea acreditivului se va face la cererea plătitorului din disponibilităţi proprii sau credite
bancare, pe baza unei cereri care va cuprinde: suma acreditivului, denumirea furnizorului, obiectul contractului
dintre parteneri, termenul de valabilitate.
Cererea de deschidere a acreditivului se întocmeşte în 4 exemplare: un exemplar la banca plătitorului,
două exemplare se remit băncii şi un exemplar la plătitor.
Deschiderea şi domicilierea acreditivului se face la banca furnizorului. Aceasta va fi confirmată la
banca furnizorului prin completarea în 4 exemplare a formularului deschidere de acreditive.
Valabilitatea acreditivului încetează:
în cazul expirării termenului;
în cazul folosirii integrale a sumei;
 la cererea plătitorului, cu acordul furnizorului.
Circuitul acreditivului este următorul:

1 Încheierea contractului şi alegerea modalităţii de plată prin acreditiv;

2 Depunerea cererii de deschidere a acreditivului şi a ordinului de plată;
3 Banca plătitorului comunică deschiderea acreditivului şi transmite exemplare vizate din cerere şi
ordinul de plată;
4 Banca plătitorului virează suma băncii furnizorului şi transmite exemplare vizate din cererea de
deschidere a acreditivului şi ordinul de plată;
5 Banca furnizorului îl informează pe acesta de deschiderea acreditivului şi transmite exemplare vizate
din cerere şi ordinul de plată;
6 Are loc livrarea mărfurilor/prestarea serviciilor;
7 Furnizorul depune ordinul de plată şi documentele privind bunurile livrate;
8 Banca furnizorului restituie acestuia un exemplar vizat din ordinul de plată şi creditează contul
furnizorului;
9 Banca furnizorului remite băncii cumpărătorului un exemplar din ordinul de plată şi documentele de
expediere a mărfurilor;
10 Banca cumpărătorului transmite acestuia exemplarul din ordinul de plată şi documentele de
expediere a mărfurilor.

70
 La sosirea bunurilor, cumpărătorul se prezintă la societatea de transport cu documentele de expediere
primite de la bancă şi intră în posesia mărfurilor. Acreditivul poate fi revocabil sau irevocabil aşa cum se
stabileşte prin contract. În situaţia în care acreditivul a expirat, banca furnizorului restituie suma băncii
cumpărătorului, dacă în prealabil cele două părţi nu au convenit pentru prelungirea valabilităţii. Acreditivul se
foloseşte când furnizorul nu are suficientă încredere în cumpărător şi doreşte ca fondurile să fie asigurate înainte
de livrarea mărfii. Aceasta formă de decontare se foloseşte de regulă în relaţiile de comerţ exterior, dar a început
să fie utilizată şi în ţara noastră, în special în cazul unităţilor cu o capacitate de plată discutabilă.

7.8. INTERNET BANKING, HOME BANKING ŞI MOBILE BANKING - SERVICII

BANCARE ELECTRONICE OFE- RITE PE PIAŢA BANCARĂ ROMÂNEASCĂ

Tot mai multe bănci se implică pe segmentul serviciilor bancare electronice, mizând pe accesibilitatea
acestora oricând şi de oriunde din lume. Succesul a fost asigurat de faptul ca ele nu presupun prezenţa clientului
la ghişeul băncii.
Dezvoltarea puternică a Internetului şi telecomunicaţiilor mobile nu a ocolit, din fericire, România,
astfel că o serie de industrii pot beneficia de avantajele majore ale noilor tehnologii. Astfel, industria bancară a
venit în ultimii ani cu o noutate pe piaţă: lansarea serviciilor bancare electronice, o alternativă viabilă la
serviciile bancare clasice, care presupun prezenţa clientului la ghişeul băncii.
Serviciile bancare electronice sunt împărţite în trei categorii: Internet Banking, Home Banking şi
Mobile Banking. Aceste servicii permit derularea unor tranzacţii bancare cu ajutorul calculatorului conectat la
Internet (Internet Banking şi Home Banking) sau al telefonului mobil (Mobile Banking). Astfel, prin intermediul
serviciului de Internet Banking, utilizatorul are posibilitatea de a realiza operaţiuni bancare în lei şi/ sau valută,
online, de la distanţă.
Prin Home Banking, clientul unei bănci poate afla informaţii detaliate despre situaţia curentă a
conturilor (de card, de depozit sau de credit) precum şi despre istoricul tranzacţiilor realizate. În plus, prin
intermediul unei aplicaţii informatice furnizate de bancă, se pot efectua o serie de operaţiuni bancare, fără a fi
necesară deplasarea la sediul băncii.
Prin Mobile Banking, băncile oferă clienţilor informaţii financiar-bancare, private sau publice, sau
posibilitatea de a derula unele tranzacţii, direct de pe telefonul mobil. Acest serviciu este furnizat de bancă în
parteneriat cu unul sau mai mulţi operatori de telecomunicaţii mobile prezenţi pe piaţa românească (Orange,
Connex şi Zapp).

Numărul utilizatorilor de instrumente de plată cu acces la distanţă s-a dublat în cursul unui an de zile,
conform unui comunicat al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI).
Din cele 39 de bănci active pe piaţa românească, 21 puneau la dispoziţia clienţilor 28 de instrumente de
plată cu acces la distanţă, 14 dintre acestea fiind soluţii de Internet Banking, 12 de Home Banking şi 2 de
Mobile Banking. Treisprezece dintre instrumentele de plată cu acces la distanţă au fost auditate din punct de
vedere al securităţii. Cinci aplicaţii de tip Internet Banking, Home Banking şi Mobile Banking au primit avizul
în conformitate cu Ordinul 218/2004, urmând ca pe baza aceluiaşi act normativ să fie eliberate avize pentru alte
10 astfel de soluţii informatice după evaluarea documentaţiei depuse.
Mediul bancar oferă clienţilor tot mai multe servicii bazate pe soluţii informatice. În momentul de faţă,
21 de bănci de pe piaţa românească dispun de instrumente de plată cu acces la distanţă, 18 dintre aceste aplicaţii
fiind avizate de MCTI, dintre care, până în acest moment, 5 auditate din punct de vedere al securităţii de către
experţi independenţi, certificaţi ca auditori de sisteme informatice - CISA. Alte 10 bănci sunt în curs de avizare
de către MCTI.
Asigurarea condiţiilor de securitate a serviciilor electronice bancare şi a operaţiunilor este o condiţie de
bază, având în vedere că, doar în trimestrul al II-lea al acestui an, peste 2 miliarde euro şi alte peste 230.000 de
miliarde în lei au fost tranzacţionate de către bănci prin instrumente de plată online.
În prezent, există aproape 28.000 utilizatori ai cel puţin unui instrument de tip Internet banking, Home
banking sau Mobile banking faţă de 14.000 în cel de-al doilea trimestru al anului trecut.
Instrumentele de plată la distanţă permit utilizatorului accesul direct la fondurile sale, efectuarea de plăţi
sau transferul de fonduri, cu ajutorul acestor instrumente putând fi obţinute informaţii privind situaţia conturilor
şi a operaţiunilor realizate de către utilizator.

71
7.9.CARDUL – INSTRUMENT DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR

Cardul a devenit în scurt timp cel mai profitabil şi mai des utilizat produs financiar, estimându-se că la
ora actuală circulă în lume aproximativ 1 miliard de carduri.
Noul instrument de plată a fost utilizat la început de foarte puţini consumatori, pentru ca apoi în numai
zece ani, statisticile să indice existenţa a peste 20 de milioane de deţinători de carduri.
Motivele pentru care acest nou instrument a fost absorbit într-o perioadă atât de scurtă pot fi analizate
din următoarele puncte de vedere: al deţinătorilor de carduri, al comercianţilor şi al băncilor.
Avantajele deţinătorilor de carduri:
uşurinţa în utilizare;
eliminarea manipulării numerarului şi eliminarea probleme-lor ivite în utilizarea cecurilor;
obţinerea foarte rapidă a unor credite, indiferent de locul unde se află clientul sau momentul la care
se solicită;
cardul are funcţionalitatea unui cont curent;
reducerea timpului de operare cu contul curent;
posibilitatea de a obţine sume în numerar, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, prin utilizarea
cardurilor la automate bancare (ATM);
monitorizarea şi controlul cheltuielilor curente pe baza extraselor de cont ce se pot solicita la
automatele bancare;
servicii de asistenţă, etc.
Avantajele folosirii cardurilor de către bănci:
banca îşi poate mări sfera de cuprindere a clienţilor, oferind carduri unor clienţi aflaţi la sute de
kilometri distanţă;
deţinătorii de carduri devin potenţiali clienţi pentru alte servicii bancare;
comercianţii plătesc un comision băncii, pentru prestarea serviciilor de prelucrare şi decontare
pentru fiecare tranzacţie efectuată cu carduri;
la emitere, posesorul de card plăteşte o taxă numită taxa de emitere şi anual va achita o taxă de
administrare;
sumele din conturile de card reprezintă o sursă financiară relativ ieftină.
Avantajele comercianţilor acceptori:
eliminarea riscurilor şi reducerea timpului alocat manipulării numerarului;
creşterea numărului de avantaje oferite deţinătorilor de carduri a condus la creşterea numărului de
utilizatori, şi în consecinţă la creşterea volumului vânzărilor la comerciant;
facilitatea organizării sistemului de creditare al clienţilor;
scad costurile de manipulare a numerarului;
Se poate observa astfel crearea unei relaţii de interdependenţă între cele trei părţi participante la
sistemul de decontare prin card. Tocmai această relaţie unică a dus la dezvoltarea rapidă a acestui nou produs
încă de la lansarea pe piaţă.

Cardul reprezintă un mijloc de plată apărut ca o alternativă la instrumentele clasice de decontare:

numerarul şi cecul.
Este un suport de tranzacţie standardizat, securizat şi informatizat care are următoarele elemente
definitorii: numărul cardului, denumirea şi sigla emitentului, o hologramă vizibilă la lumina naturală, o bandă
magnetică şi un panel pentru semnătura deţinătorului.

7.9.1. TIPURI DE CARDURI ÎN RAPORT CU MODUL DE STOCARE A

CARACTERISTICILOR DE SECURIZARE

Nevoia crescândă de securizare a acestui instrument de decontare precum şi dezvoltările tehnologice au

condus la existenţa şi funcţionarea a două tipuri esenţiale de carduri, respectiv:
A. Carduri cu bandă magnetică;
B. Carduri cu microprocesor.
A.Cardul cu bandă magnetică asigură pe trei piste distincte inscriptarea şi securizarea unor informaţii
despre utilizatorul cardului, emitentul acestuia, precum şi a algoritmului unic de codare/decodare a datelor de
verificare a validităţii acestui instrument de plată.

72
 B.Cardurile cu microprocesor (cip) – smart cardurile, cipul ataşat pe avers asigură stocarea
informaţiilor de securitate direct în acest cip, şi pot, opţional asigura alimentarea sau golirea financiară(transfer
efectiv de fonduri). În acest ultim caz, cardurile cu cip funcţionează pe principiul unui portofel electronic.

7.9.2.TIPURI DE CARDURI ÎN RAPORT CU SURSA DE ACOPERIRE A CHELTUIELILOR

În raport cu sursele de acoperire a cheltuielilor, cardurile pot apărea sub următoarele forme:
A.Debit-carduri;
B.Credit-carduri.
A.Cardiurile de debit asigură achiziţionarea de bunuri sau servicii sau retrageri de numerar fără
prezenţa efectivă a însemnelor monetare. Condiţia esenţială de funcţionare a acestui tip de card o reprezintă
prerezervarea unor fonduri într-un cont de card şi efectuarea de cheltuieli în limita soldului disponibil.
Pentru a se apropia de nevoile clienţilor, tot mai multe bănci emit carduri multifuncţionale.
Cardul multifuncţional este orice debit card care are şi alte funcţiuni care îl pot face recunoscut ca şi
mijloc de plată, cum sunt:
cartea de numerar sau cash card, care este un card utilizabil exclusiv pentru automate programabile
care pot distribui numerar;
cartea de garantare a cecurilor (cheque guaranted card) care asigură garantarea unui cec emis şi
semnat până la o anumită sumă specificată de către banca emitentă a cardului (trasă prin cec).
B.Cardurile de credit asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri şi servicii sau retrageri de numerar,
iar plăţile se efectuează dintr-un credit sau o linie de credit acordate pe numele posesorului de card.
Cardurile de credit pot îmbrăca două forme esenţiale, luând în considerare gradul de expunere al băncii
faţă de creditul potenţial:
1.Pentru utilizatorii fără o credibilitate bancară considerabilă, sau în lipsa cunoaşterii unor
comportamente bancare anterioare, cardul de credit pus la dispoziţie este de tipul „charge”, caz în care posesorul
este obligat ca într-un anumit termen (maxim o lună) să acopere depăşirea unui sold înregistrată (credit
overdraft) sau creditul temporar acordat.
2.Pentru utilizatorii cu “punctaje” de credit rezonabile, banca pune la dispoziţie cardul de credit cu
funcţiuni depline, cheltuielile fiind acoperite printr-un plafon sau linie de împrumut negociată anterior.

7.9.3.TIPURI DE CARDURI ÎN RAPORT CU CALITATEA EMITENTULUI

Din punctul de vedere al emitentului, cardurile pot fi grupate după cum urmează:
A.Carduri emise de bănci;
B.Carduri emise de alte instituţii sau organizaţii.

A.Cardurile bancare fac parte din instrumentele de plată şi de retragere autorizate de bănci.
Extinderea lor în întreaga lume a făcut ca numărul deţinătorilor şi volumul plăţilor reglate prin cărţi bancare să
crească considerabil. În acest context a apărut un nou fenomen, „interbancaritatea”, care permite deţinătorilor de
carduri, indiferent de banca care le-a emis, să le utilizeze în toate distribuitoarele de numerar şi pe lângă toţi
comercianţii.
B.Cardurile private sunt emise de întreprinderi comerciale pentru a facilita plăţile cumpărătorilor din
magazine şi eventual de a le oferi facilităţi de credite. Fiecare card este emis de o filială a băncii comerciantului.
Multe dintre marile magazine sau companii de servire a populaţiei (de exemplu benzinării) au introdus
propriile carduri care, într-un fel, concurează credit cardurile emise de bănci. Majoritatea marilor magazine
preferă să emită propriul instrument de plată denumit store card (carte de magazin), din mai multe considerente,
printre care pot fi enumerate următoarele: constituie un element important în procesul de asigurare a loialităţii
clienţilor pentru magazinul respectiv, determină creşterea vânzărilor prin facilităţile de plată oferite şi furnizează
comercianţilor informaţii de piaţă valoroase.

7.9.4.TIPURI DE CARDURI ÎN FUNCŢIE DE MOMENTUL ÎNREGISTRĂRII

TRANZACŢIEI

În funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei în contul deţinătorului de card, există trei sisteme de
decontare:
Sistemul “pay later” : deţinătorul de card îşi reglează datoriile faţă de bancă la anumite intervale de
timp stabilite de comun acord cu acesta, după ce tranzacţia între el şi comerciant a avut loc. Acesta este singurul
73
sistem care a fost folosit, până acum, în tranzacţiile internaţionale, iar la baza lui stau aşa-numitele „cărţi de
credit ”: banca creditează deţinătorul de card până la data convenită pentru reglarea cheltuielilor.
Există două tipuri de cărţi de credit: credit-card – posesorul de card are deschisă permanent o linie de
credit, având obligaţia reglării periodice a soldului contului şi charge card - posesorul de card are obligaţia ca la
sfârşitul fiecărei luni să-şi regleze cheltuielile.
Sistemul “pay before” : deţinătorul de card plăteşte serviciile pe care le facilitează cardul înainte de
beneficia de ele (în momentul în care i se eliberează cardul); este cazul cardurilor de acces la metrou, al
cardurilor pentru telefon,etc.
Sistemul “pay now”: deţinătorul de card plăteşte bunurile cumpărate sau serviciile de care beneficiază
în momentul derulării tranzacţiei, prin debitarea automată a contului. Sistemul presupune utilizarea aşa-
numitului “debit card” .

Autoevaluare:
1.Clasificaţi instrumentele de plată după criteriile cunoscute
2. Care sunt menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă un cec pentru a fi valid, din punct de
vedere juridic?
3.În ce situaţii poate să apară refuzul unui ordin de plată în cazul unui transfer-credit?
4.În ce situaţii o cambie poate deveni nulă?

Referate propuse:
1. Cecul
2. Ordinul de plată
3. Acreditivul bancar
4. Cambia şi procesul cambial
5. Debitul direct (direct debit)
6. Plăţile programate (standing order)

Probleme propuse spre rezolvare:

Un întreprinzător care a vândut prin credit comercial mărfurile sale, prezintă spre scontare, la banca
comercială X următoarele efecte comerciale:
- o cambie, cu valoare nominale 500.000 u.m. cu o durată până la scadenţă de 175 zile;
- o cambie cu valoare nominală de 2.400.000 u.m., cu o durată până la scadenţă de 60 zile.
Rata scontului, practicată de banca X, este 20%.

Bibliografie:
1.Basno C., Dardac N., “Operaţiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată”, Editura Didactica şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996.
2.Ionescu L., “Fundamentele profesiunii bancare”, Editura Economică, Bucureşti, 1996
3.Cerna S., “Moneda şi teoria monetară”, Editura Mirton, Timişoara, 2000.
4.Hoanţă N. – “Bani şi bănci”, Editura Economică, Bucureşti, 2001
5.Trenca I., “Metode şi tehnici bancare”, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj - Napoca, 2002.
6.Dedu V., “Gestiunea şi auditul bancar”, ediţia a 3-a, Editura pentru Şt. Naţionale, Bucureşti, 2001.

74
CAPITOLUL 8
GESTIUNEA OPERAŢIUNILOR CU VALUTA ŞI A TRANSFERURILOR
INTERNAŢIONALE

INTRODUCERE
Operaţiunile valutare cuprind încasările, plăţile, compensările creditările, tranzacţiile financiare şi de capital, cu
valori mobiliare şi nemobiliare exprimate în moneda altei ţări sau a unei unităţi monetare de cont, precum şi
operaţiile efectuate în lei când aceste operaţii au loc între rezidenţi şi nerezidenţi.

PREZENTAREA TEMEI

8.1.POLITICA VALUTARĂ

Politica valutară reprezintă una din preocupările aflate în prim planul politicii BNR, având o serie de
obiective şi anume:
1.stabilitatea cursului leului, avându-se în vedere stabilirea lui în funcţie de:
► evoluţia economiei naţionale;
► necesităţile de susţinere a economiei naţionale;
► raţiunile utilizării lui ca şi pârghie antiinflaţionistă .
2.continuarea fluxului normal de plăţi externe, în condiţiile în care finanţarea externă a fost limitată, iar
resursele valutare ale BNR au fost reduse.
3.stabilirea dobânzilor aferente depozitelor în valută la banca centrală.
4.stabilirea ratelor rezervelor obligatorii la depozitele în valută.
În privinţa operaţiilor valutare, BNR are următoarele atribuţii:
► reglementează şi supraveghează piaţa valutară interbancară;
► autorizează şi supraveghează intermediarii de pe piaţa valutară interbancară;
► participă pe piaţa valutară interbancară în scopul derulării politicii valutare şi a protejării monedei
naţionale;
►publică zilnic un curs de referinţă al leului determinat ca şi medie ponderată a celorlalte cursuri;
►monitorizează derularea tranzacţiilor în valută.

8.2.PARTICULARITĂŢILE CONTURILOR ÎN VALUTĂ

Orice client al unei bănci, fie că este persoană fizică sau juridică poate deschide un cont în valută.
Fiecare bancă stabileşte un minim de disponibil pentru deschiderea unui cont în valută.
Documentele necesare pentru deschiderea unui cont în valută sunt următoarele:
1. Pentru persoane juridice rezidente:
a.cerere de deschidere de cont;
b.statutul, contractul de societate, autentificate la notar;
c.copia legalizată după Autorizaţia de constituire a societăţii;
d.certificat de înmatriculare la Registrul Comerţului;
e. procesul verbal de numire a persoanelor care au drept de semnătură;
f.fişa cu specimene de semnături cuprinzând şi amprenta ştampilei.
2.Pentru persoanele juridice nerezidente:
75
 a.cerere de deschidere de cont;
b.scrisoare cu antetul firmei pentru care se cere deschiderea contului;
c.copie după înregistrarea firmei la Camera de Comerţ;
d.împuternicirea dată de firmă unei persoane fizice de a o reprezenta în România;
e.autentificarea împuternicirii firmei la Notariatul din ţara de origine;
f.statut şi contract de funcţionare al firmei în traducere legalizată în România plus originalul;
g.indicarea valutei pentru care se realizează deschiderea contului;
h.indicare persoanei autorizate să semneze şi specimenele de semnătură;
i.autorizaţia să funcţioneze pe teritoriul României, pentru comerţul exterior.
3.Pentru persoanele fizice rezidente sau nerezidente:
a.cerere de deschidere de cont;
b.fişa cu specimene de semnătură.
Conturile în valută pot fi închise în următoarele situaţii:
a. la cererea titularului de cont:
b. în caz de deces al titularului de cont, pe baza cererii depuse de moştenitorii legali şi documentele
legale doveditoare, cerere avizată de oficiul juridic;
c. din oficiu în cazul în care soldul contului timp de 6 luni se menţine sub nivelul minim stabilit de
către bancă.
Disponibiulul existent în cont poate fi utilizat:
a. Sub forma ridicării de numerar, caz în care titularii de cont sunt obligaţi să anunţe banca cu 3 zile
înainte de data stabilită pentru ridicarea sumei;
b. Transferuri de sume către alte persoane fizice sau juridice;
c. Depoziete în valută la termenle şi cu dobânzile prevăzute în contract;
d. Vânzare de valută în schimbul monedei naţionale pe piaţa valutară interbancară, prin ordinele de
vânzare prezentate băncii.
Comisioanele şi spezele aferente operaţiilor valutare se percep în valută. Transferurile de sume în
străinătate se efectuează letric sau la cererea titularului prin telex sau swift. Cheltuielile de transmitere sunt
recuperate de către bancă alături de comision.

8.3. REGIMUL VALUTAR ŞI OPERAŢIUNILE VALUTARE

8.3.1. OPERAŢIUNI VALUTARE ÎNTRE REZIDENŢI ŞI NEREZIDENŢI

Operaţiunile valutare curente şi de capital, aşa cum sunt prevăzute în Nomenclator, se efectuează în mod
liber, între rezidenţi şi nerezidenţi, în valută şi în moneda naţională (leu).
Excepţiile de la prevederile de mai sus sunt stabilite de Banca Naţională a României prin norme emise
în baza Regulamentului B.N.R. nr. 4/2005 cu modificările ulterioare .

8.3.1.1.OPERAŢIUNI VALUTARE ÎNTRE REZIDENŢI

Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi, care fac obiectul
comerţului cu bunuri şi servicii, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor
prevăzute în Anexa nr.2 la Regulamentul B.N.R. nr. 4/2005 cu modificările ulterioare, care se pot efectua şi în
valută.
Toate celelalte operaţiuni între rezidenţi, care nu fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, pot fi
efectuate în mod liber, fie în moneda naţională (leu), fie în valută.
Operaţiunile prevăzute la alineatul precedent şi în Anexa nr.2 la regulament se pot efectua şi în valută
numai pe baza acordului de voinţă al părţilor.

8.3.1.2.REGIMUL APLICABIL NEREZIDENŢILOR

Nerezidenţii au dreptul să dobândească, să deţină şi să utilizeze active financiare exprimate în valută şi

în moneda naţională (leu).
Sumele în moneda naţională (leu) şi în valute cotate deţinute de nerezidenţi pot fi convertite prin
intermediul pieţei valutare.
Nerezidenţii pot deschide şi menţine conturi în valută şi în moneda naţională (leu) la instituţii de credit.
76
 Nerezidenţii pot repatria şi pot transfera activele financiare deţinute.

8.3.1.3.REGIMUL APLICABIL REZIDENŢILOR

Rezidenţii au dreptul să dobândească, să deţină şi să utilizeze active financiare exprimate în valută.

Sumele în moneda naţională (leu) şi în valute cotate deţinute de rezidenţi pot fi convertite prin
intermediul pieţei valutare.
Rezidenţii pot deschide conturi în valută şi în moneda naţională (leu) la instituţii de credit şi alte
instituţii asimilate acestora.

8.3.1.4.MĂSURI DE SALVGARDARE

În situaţiile în care fluxuri de capital pe termen scurt de o amploare deosebită exercită presiuni puternice
asupra pieţei valutare şi provoacă perturbări grave în aplicarea politicii monetare şi a cursului de schimb, având
ca efect, în special, variaţii semnificative ale lichidităţii interne, Banca Naţională a României poate lua măsuri
de salvgardare privind mişcările de capital.
Perioada de aplicare a măsurilor de salvgardare nu poate depăşi şase luni.
Măsurile de salvgardare adoptate de Banca Naţională a României vor fi notificate Comisiei Europene.

8.3.2. OPERAŢIUNI VALUTARE CURENTE ŞI DE CAPITAL

Operaţiunile valutare sunt clasificate corespunzător naturii economice a activelor şi pasivelor la care
acestea se referă, denominate fie în monedă naţională (leu) fie în valută.
Operaţiunile valutare cuprind fără a fi limitative:
a)încheierea şi derularea tranzacţiilor, precum şi transferurile decurgând din acestea;
b)toate tehnicile financiare disponibile pe piaţă pentru realizarea unei anumite operaţiuni - tranzacţii la
vedere (spot), tranzacţii cu instrumente financiare derivate (forward, options, swap, futures), deschiderea
conturilor şi plasarea fondurilor în conturi;
c)lichidarea sau cesionarea activelor dobândite în urma investiţiilor efectuate sau a altor operaţiuni,
repatrierea profiturilor rezultate sau utilizarea acestora;
d) rambursarea creditelor şi împrumuturilor.

8.3.2.1. OPERAŢIUNI VALUTARE CURENTE

Operaţiunile valutare curente sunt operaţiunile valutare efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi, care
decurg, fără a se limita la acestea, din:
a) tranzacţii de comerţ internaţional cu bunuri şi servicii şi alte asemenea tranzacţii care presupun o
contraprestaţie imediată, inclusiv operaţiunile efectuate în scopul acoperirii riscurilor (cum sunt: de preţ,
valutar) rezultate din tranzacţiile de comerţ internaţional;
b) alte operaţiuni care nu sunt de natura operaţiunilor valutare de capital, precum: plăţi/încasări legate
de impozite şi taxe - cu excepţia taxelor succesorale, comisioane, onorarii, amenzi, plăţi legate de cheltuieli de
judecată, asistenţă tehnică, plăţi de sume decurgând din drepturile de asigurări sociale, inclusiv pensii, într-un
sistem public sau privat, câştiguri din jocuri de noroc, leasing operaţional, cheltuieli cu întreţinerea proprietăţilor
deţinute în străinătate, cheltuieli de reprezentare, cheltuieli guvernamentale, abonamente la publicaţii,
participare la organizaţii, cluburi;
c) repatrierea veniturilor nete sub formă de dividende, dobânzi, chirii şi altele asemenea provenind din
operaţiuni valutare curente şi de capital;
d) remiteri de sume pentru acoperirea cheltuielilor curente ce decurg din obligaţii legale de întreţinere a
membrilor familiei - soţ, soţie, copii ori alte persoane aflate în întreţinere;
e) cheltuielile care nu sunt de natura operaţiunilor valutare de capital făcute de rezidenţi în străinătate
în scop educaţional sau religios, de recreere, vacanţă, sport, afaceri, vizite la rude sau la prieteni, misiuni,
întâlniri, conferinţe, îngrijirea sănătăţii şi altele asemenea.

8.3.2.2. OPERAŢIUNI VALUTARE DE CAPITAL

77
 Operaţiunile valutare de capital sunt operaţiunile valutare efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi, care
decurg din:
1. Investiţii directe:
a) în România ale nerezidenţilor;
b) în străinătate ale rezidenţilor.
2. Investiţii imobiliare - altele decât cele prevăzute la pct.1, respectiv investiţii în bunuri imobile
destinate unei investiţii directe:
a) în România ale nerezidenţilor;
b) în străinătate ale rezidenţilor.
3. Operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa de capital neincluse
la pct.1. - investiţii directe, la pct.4. -operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa
monetară ori la pct.5. - operaţiuni cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv:
a) admiterea instrumentelor financiare româneşti pe o piaţă de capital străină prin:
a1) emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
a2) cotarea în cadrul bursei în conformitate cu proceduri specifice;
b) admiterea instrumentelor financiare străine pe piaţa de capital românească prin:
b1) emisiune prin ofertă publică sau vânzarea de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
b2) cotarea în cadrul bursei în conformitate cu proceduri specifice;
c) tranzacţii ale nerezidenţilor cu instrumente financiare româneşti pe piaţa de capital:
c1) achiziţionare de instrumente financiare româneşti tranzacţionate la bursă;
c2) achiziţionare de instrumente financiare româneşti tranzacţionate în afara bursei;
d) tranzacţii ale rezidenţilor cu instrumente financiare străine pe piaţa de capital:
d1) achiziţionare* de instrumente financiare străine tranzacţionate la bursă;
d2) achiziţionare*de instrumente financiare străine tranzacţionate în afara bursei.
4. Operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa monetară:
a) admiterea instrumentelor financiare româneşti pe o piaţă monetară străină prin:
a1) emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
a2) acces pe o piaţă monetară, în conformitate cu proceduri specifice, după caz;
b) admiterea instrumentelor financiare străine pe piaţa monetară românească prin:
b1) emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
b2) acces pe piaţa monetară, în conformitate cu proceduri specifice, după caz;
c) tranzacţii privind achiziţionarea de către nerezidenţi de instrumente financiare româneşti pe piaţa
monetară;
d) tranzacţii privind achiziţionarea* de către rezidenţi de instrumente financiare străine pe piaţa
monetară.
5. Operaţiuni cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv:
a) admiterea unităţilor organismelor de plasament colectiv româneşti pe o piaţă de capital străină prin:
a1) emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
a2) cotarea în cadrul bursei în conformitate cu proceduri specifice;
b) admiterea unităţilor organismelor de plasament colectiv străine pe piaţa de capital românească prin:
b1) emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
b2) cotarea în cadrul bursei în conformitate cu proceduri specifice;
c) tranzacţii ale nerezidenţilor cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv româneşti pe piaţa de
capital:
c1) achiziţionarea de unităţi ale organismelor de plasament colectiv româneşti tranzacţionate la bursă;
c2) achiziţionarea de unităţi ale organismelor de plasament colectiv româneşti tranzacţionate în afara
bursei;
d) tranzacţii ale rezidenţilor cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv străine pe piaţa de capital:
d1) achiziţionarea. de unităţi ale organismelor de plasament colectiv străine tranzacţionate la bursă;
d2) achiziţionarea* de unităţi ale organismelor de plasament colectiv străine tranzacţionate în afara
bursei.
6. Credite legate de comerţul internaţional la care participă un rezident:
a) acordate de nerezidenţi rezidenţilor;
*
achiziţionarea de către rezidenţi de instrumente financiare sau unităţi ale organismelor de
plasament colectiv româneşti emise pe o piaţă străină este asimilată cu achiziţionarea de către
aceştia de instrumente financiare sau unităţi ale organismelor de plasament colectiv străine.
*
*

78
 b) acordate de rezidenţi nerezidenţilor.
7. Credite şi împrumuturi financiare neincluse la pct.1. -investiţii directe, la pct.6. - credite legate de
comerţul internaţional la care participă un rezident şi la pct.12. lit.a) - împrumuturi cu caracter personal:
a) acordate de nerezidenţi rezidenţilor;
b) acordate de rezidenţi nerezidenţilor.
8. Garanţii:
a) acordate de nerezidenţi rezidenţilor;
b) acordate de rezidenţi nerezidenţilor.
9. Operaţiuni în conturi curente:
a) deschise de nerezidenţi în România la instituţii de credit:
a1) - în monedă naţională;
a2) - în valută;
b) deschise de rezidenţi în străinătate la instituţii de credit şi alte instituţii asimilate acestora:
b1) - în monedă naţională;
b2) - în valută.
10. Operaţiuni în conturi de depozit:
a) deschise de nerezidenţi în România la instituţii de credit:
a1) - în monedă naţională;
a2) - în valută;
b) deschise de rezidenţi în străinătate la instituţii de credit şi alte instituţii asimilate acestora:
b1) - în monedă naţională;
b2) - în valută.
11. Transferuri aferente derulării contractelor de asigurare – reprezintă transferuri de capital care
constau în prime, anuităţi, sume asigurate, indemnizaţii, decurgând din:
a) prime şi plăţi aferente asigurărilor de viaţă:
a1) contracte încheiate între societăţi rezidente de asigurare de viaţă şi nerezidenţi;
a2) contracte încheiate între societăţi nerezidente de asigurare de viaţă şi rezidenţi;
b) prime şi plăţi aferente asigurărilor de credite:
b1) contracte încheiate între societăţi rezidente de asigurare de credit şi nerezidenţi;
b2) contracte încheiate între societăţi nerezidente de asigurare de credit şi rezidenţi;
c) alte transferuri de capital aferente contractelor de
asigurare.
12. Transferuri de capital cu caracter personal:
a) împrumuturi;
b) cadouri şi donaţii;
c) dote;
d) moşteniri şi legate;
e) achitarea de către imigranţi a datoriilor în ţara în care au avut stabilită anterior reşedinţa;
f) transferuri de active ale rezidenţilor, realizate în cazul emigrării acestora, în perioada premergătoare
plecării, la data instalării sau pe perioada şederii în străinătate;
g) transferuri de sume reprezentând economii ale imigranţilor, dispuse de aceştia pe perioada şederii în
România, având ca destinaţie ţara în care au avut stabilită anterior reşedinţa.
13. Import şi export fizic de active financiare:
a) valori mobiliare şi alte titluri negociabile;
b) instrumente de plată.
14. Alte mişcări de capital:
a) impozite şi taxe aferente moştenirilor;
b) despăgubiri rezultate din operaţiuni valutare de capital;
c) restituiri de sume în cazul anulării ori rezilierii contractelor sau restituiri de sume necuvenite,
decurgând din operaţiuni valutare de capital;
d) drepturi de autor (redevenţe) decurgând din: patente, desene, mărci, invenţii (transmiterea/cesionarea
şi transferurile decurgând din acestea);
e) transferuri de sume în valută reprezentând prestări de servicii, neincluse la pct.9 - operaţiuni în
conturi curente;
f) alte transferuri de natura operaţiunilor valutare de capital, care nu pot fi încadrate în categoriile
prevăzute la pct.1-13.

79
 Autoevaluare:
1Ce sunt operaţiunile valutare curente?
2.Ce sunt operaţiunile valutare de capital?
3. Care sunt atribuţiile BNR în privinţa operaţiilor valutare?

Rezumatul acestei sectiuni:

Operaţiunile valutare cuprind încasările, plăţile, compensările creditările, tranzacţiile financiare şi de

capital, cu valori mobiliare şi nemobiliare exprimate în moneda altei ţări sau a unei unităţi monetare de cont,
precum şi operaţiile efectuate în lei când aceste operaţii au loc între rezidenţi şi nerezidenţi.

Referate propuse:

1. Incasso-ul documentar
2. Scrisoarea de garanţie bancară
3. Acreditivul
4. Managementul bancar – cerinţe şi mutaţii actuale
5. Rentabilitate şi risc, metode şi tehnici aplicate în unităţile
operative bancare
6. Misiune, strategii şi politici ale băncilor comerciale româneşti –
studiu de caz

Bibliografie:

1.Basno C., Dardac N., “Operaţiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată”, Editura Didactica şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996.
2. Dedu V., “Gestiunea şi auditul bancar”, ediţia a 3-a, Editura pentru Şt. Naţionale, Bucureşti, 2001.
3.Ionescu L., “Fundamentele profesiunii bancare”, Editura Economică, Bucureşti, 1996
4. Rotaru C., “Managementul performanţei bancare”, Ed. Expert, 2001.
5.Trenca I., “Metode şi tehnici bancare”, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj - Napoca, 2002.
6.Ungurean P., “Banking. Produse şi operaţiuni bancare”, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2001.
7. Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 4/2005, privind regimul valutar - publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 08.04.2005, modificat prin Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.
6/2005, publicat în Monitorul Oficial al Romăniei, Partea I, nr. 636 din 20.07.2005

80
CAPITOLUL 9
GESTIUNEA OPERAŢIUNILOR DE CREDITARE

INTRODUCERE
Etimologic, cuvântul credit este de origine latină ‘creditum - creditare’, care înseamnă a crede, a avea încredere.
Această origine a noţiunii de credit scoate în evidenţă un element psihologic al existenţei unei operaţiuni de
credit: încrederea.

PREZENTAREA TEMEI
Creditul bancar este operaţiunea prin care cel împrumutat (debitorul) ia în stăpânire imediată resurse
(bani) în schimbul unei promisiuni – angajament de rambursare viitoare, însoţite de plata unei dobânzi ce
remunerează banca.11
Locul şi importanţa creditului în economie sunt date de rolul acestuia prin funcţiile pe care le
îndeplineşte.
În primul rând creditul îndeplineşte o funcţie distributivă prin faptul că mobilizează resurse băneşti
disponibile la un moment dat în economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de împrumuturi spre anumite
ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finanţare.

9.1.CLASIFICAREA CREDITELOR

Creditele care pot fi contractate de către clienţii băncilor -persoane fizice sau juridice pot fi clasificate
după mai multe criterii, şi anume:

1. Din punct de vedere al beneficiarului:

a. Credit acordat persoanelor fizice;
b. Credit acordat persoanelor juridice;
c. Credit acordat altor bănci;
d. Credit acordat statului;
2.Din punct de vedere al destinaţiei:
a. pentru capital de lucru;
b. pentru stocuri sezoniere;
c. pentru nevoi temporare ivite pe parcurs;
d.pentru investiţii.
3.Din punct de vedere al obiectului creditului:
a. credit bancar – obiectul acestuia constituindu-l transferul cu caracter temporar şi oneros al unei sume
de bani în favoarea unui client al băncii. Acest credit se concretizează într-un contract de credit încheiat între
bancă şi client.
b. creditul comercial – obiectul acestuia constituindu-l transferul cu caracter definitiv şi oneros al unei
mărfi în posesia clientului, achitarea acesteia efectuându-se ulterior.
4. Din punct de vedere al scadenţei:
a. credit pe termen scurt (mai mic de un an);
b. credite pe termen mediu (până la 5 ani);
c. credite pe termen lung (până la 25 de ani);
5.Din punct de vedere al modului de acordare:
a. prin cont curent;
11
Dedu V. – Management bancar, Editura Mondan, Bucureşti, 1997
81
 b. prin cont separat de împrumut;
6.După modul de garantare:
a. Garantat cu garanţii reale (ipotecă, cesiune de creanţă, gaj);
b. Garantat cu garanţii morale;
7.Din punct de vedere al clauzelor de rambursare:
a. amortizabil
- în rate egale – metoda anuităţilor;
- în tranşe egale şi dobândă pe rată;
- în tranşe egale şi dobândă pe sold.
b. neamortizabil – integral la scadenţă.
8 8. În funcţie de calitatea creditului:
a. Credite performante – reprezintă pentru bancă acea categorie de credite în curs de execuţie, a căror
durată de acordare nu este expirată, iar debitorii şi-au achitat în momentul respectiv toate datoriile faţă de bancă.
Derularea lor se face în conformitate cu prevederile înscrise în contractul de credit din punct de vedere
al garanţiilor, iar în cazul creditelor explicite, clientul utilizează creditul în scopul solicitat.
În practică nu se întâlneşte o delimitare strictă a creditelor după aceste criterii, de regulă ele se găsesc în
combinaţii diferite. De asemenea se pot întâlni şi alte criterii de structurare a creditelor în afară de cele
menţionate.
b. Credite nerambursate la scadenţă – reprezintă creditele neachitate la termenele stabilite prin
contractul de credit
În cazul în care debitorul nu îşi achită la timp obligaţiile, creditul rămas se trece într-un cont separat, de
credite restante, dobânda corespunzătoare acestora fiind majorată .

9.2.ELEMENTELE CREDITULUI

Raportul de creditare implică existenţa în mod obligatoriu a următoarelor elemente, indiferent de

caracteristicile creditului acordat.
1.Părţile contractante – fiind reprezentate de către creditor (banca care acordă creditul) şi debitor
(beneficiarul creditului).
Raportul de credit implică mobilizarea resurselor băneşti aflate în momentul respectiv libere în
economie şi redistribuirea acestora către sfera de activitate din economie unde se înregistrează deficit de resurse,
respectiv către viitorul debitor, beneficiarul creditului.
2.Angajamentul de restituire a creditului - constituie un element esenţial al raportului dintre debitor şi
creditor. Este elementul de bază în funcţie de care banca va acorda creditul. Practic, fără acest angajament
relaţia de credit dispare. El reprezintă manifestarea principiului de bază al creditării şi anume rambursabilitatea
fondurilor avansate de către bancă.
3.Termenul de rambursare – reprezintă o altă trăsătură specifică a creditului. Scadenţele de rambursare
variază: de la termene foarte scurte (24 de ore - termen practicat de obicei pentru creditele de pe piaţa
interbancară) şi până la termene de peste 30 de ani.
4. Costurile creditului – se reflectă în caracterul oneros al transferului de fonduri de la cele două părţi
implicate în această relaţie.
Costurile creditului cuprind următoarele elemente:
a. Dobânzile ce se încasează de către bancă. La toate creditele acordate de către bancă, indiferent de
categoria beneficiarului, banca încasează o dobândă menţionată în contractul de credit. În aproape toate cazurile
dobânda este fluctuantă. Indiferent de forma sa (fixă sa u variabilă) dobânda se stabileşte de Consiliul de
Administraţie al fiecărei bănci, avându-se în vedere anumiţi factori, cum ar fi:
► evoluţia dobânzilor pe piaţa bancară şi interbancară;
► politica de creditare a băncii;
► destinaţia creditelor;
► evoluţia costului resurselor pe piaţa financiară;
► riscurile pe care le implică clienţii, etc.
b. Comisioanele ce se încasează de către bancă. Banca stabileşte şi încasează – în funcţie de serviciile
oferite clienţilor săi - comisioanele stabilite în procente din valoarea operaţiunilor efectuate sau în sume fixe
pentru anumite categorii de servicii.
În cazul activităţii de creditare pot fi întâlnite comisioane cum ar fi: comision de gestiune a creditului,
comision de risc, comision de neutilizare a creditului.

82
9.3. GESTIUNEA CREDITELOR

9.3.1. ASPECTE GENERALE

O problemă deosebit de delicată în activitatea fiecărei instituţii de credit o constituie calitatea

portofoliului de credite şi posibilitatea transformării acestora în credite neperformante. În acest sens, banca va
analiza şi va clasifica portofoliul de credite.
Clasificarea creditelor şi a plasamentelor se face conform Regulamentului nr.5 din 22 iulie 2002 privind
clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor
specifice de risc de credit, cu completările şi modificările ulterioare prin aplicarea simultană a următoarelor
criterii:
 serviciul datoriei;
 performanţa financiară;
 iniţierea de proceduri judiciare.
Stabilirea performanţelor financiare ale împrumutaţilor se realizează pe baza unui set de indicatori
economico-financiari, specifici pentru fiecare bancă în parte. Cei mai des utilizaţi indicatori în acest sens sunt:
gradul de lichiditate, gradul de solvabilitate, rata profitului, gradul de îndatorare, etc.
Pentru fiecare indicator este stabilită o grilă de punctaj, în funcţie de valoarea pe care o are în fiecare
situaţie de particularizare aferentă clientului în cauză. Fiecărei societăţi bancare îi este lăsată deplina libertate de
decizie asupra indicatorilor ce vor fi luaţi în considerare la stabilirea performanţelor financiare ale clienţilor
precum şi asupra modului de punctare al acestora în stabilirea gradului de performanţă financiară a clientului.
De regulă apar două probleme:
a. Stabilirea unui număr prea mic de indicatori determină o creştere a riscului unei posibile evaluări
sumare a performanţei financiare a clientului.
b. Stabilirea unui număr prea mare de indicatori determină o creştere a timpului de fundamentare a
deciziei de creditare.
Varianta optimă este aceea de implementare a unui sistem computerizat de calcul a indicatorilor de
performanţă financiară (de bonitate). Se impune în acest sens determinarea unui set de indicatori care să aibă o
importanţă reală în determinarea bonităţii clientului.
Problema care apare în determinarea bonităţii clientului este aceea a modului în care sunt avuţi în
vedere indicatorii calculaţi în total punctaj. În general se merge pe ideea unei ponderi egale a fiecărui indicator
în punctajul general. Ar fi mai bine, considerăm să se aibă în vedere ponderi diferite şi chiar restricţionare.
Astfel, în cazul în care indicatorul profitabilitate are o valoare nulă sau chiar negativă, este recomandabil să nici
nu se mai calculeze ceilalţi indicatori.
După calcularea indicatorilor de performanţă financiară şi stabilirea punctajului pentru fiecare dintre
aceştia, se trece la însumarea punctajului. Clientul se încadrează într-o grilă, prin care i se atribuie o categorie de
performanţă financiară, conform clasificaţiei BNR. Această grilă de încadrare este stabilită de către fiecare
societate bancară, conform propriilor norme de creditare, depuse la BNR, în momentul autorizării efectuării
operaţiunilor de creditare.
BNR clasifică în cinci categorii agenţii economici în funcţie de performanţele financiare ale acestora,
astfel:
Categoria A - performanţele financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scadenţă a dobânzii şi a
ratei de credit. Totodată, se prefigurează menţinerea performanţelor financiare la un nivel ridicat.
Categoria B – performanţele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menţine acest nivel în
perspectivă îndelungată.
Categoria C –performanţele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire.
Categoria D - performanţele financiare sunt scăzute şi cu o evidentă ciclitate la intervale scurte de
timp.
Categoria E – performanţele financiare arată pierderi şi există performanţe clare că nu pot fi plătite nici
ratele şi nici dobânzile.
Există de asemenea o serie de factori care deşi nu sunt cuantificaţi pe baza unor indicatori, ei trebuie
avuţi în vedere în stabilirea performanţei financiare a clientului:
► echipamentele existente;
► conducerea societăţii creditate;
► personalul societăţii creditate;
► poziţia în ramură;
► domeniul de activitate, etc.

83
 Aceşti factori pot influenţa încadrarea în categoria de performanţă financiară, dar nu pot determina
deplasarea în sus sau în jos pe grilă cu mai mult de o treaptă.
Al doilea criteriu de selecţie – serviciul datoriei – reprezintă capacitatea debitorului, client al băncii de
a-şi onora obligaţiile la scadenţă. Serviciul datoriei, conform clasificaţiei unice instituite cu caracter de
obligativitate de către BNR prin Normele BNR nr. 3/1994 privind clasificarea creditelor şi constituirea
provizioanelor specifice de risc este apreciat ca12 :
► bun – în situaţia în care ratele şi dobânzile sunt plătite la scadenţă, sau cu o întârziere de maximum 7
zile;
► slab – în situaţia în care ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până la 30 de zile;
► necorespunzător - în situaţia în care ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere mai mare de 30
de zile.
Prin Regulamentul nr. 2/2000 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi regularizarea
şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit se stabileşte serviciul datoriei ca fiind13:
bStandard – maxim 15 zile;
bÎn observaţie – 16-30 zile;
bSubstandard – 31-60 zile;
bÎndoielnic – 61-90 zile;
bPierdere - Minim 91 zile.
Cel de-al treilea criteriu - iniţierea de proceduri judiciare – presupune ca cel puţin una dintre
următoarele măsuri să fie luate în scopul recuperării creanţelor:
1. darea de către instanţă a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului;
2. declanşarea procedurii de executare silită faţă de persoanele fizice sau juridice.
Clasificarea creditelor poate fi realizată prin coroborarea datelor referitoare la performanţa financiară,
serviciul datoriei cu cele privind iniţierea de proceduri judiciare potrivit tabelului nr. 4.

Tabelul nr. 4: Clasificarea creditelor prin coroborarea datelor referitoare la performanţa financiară,
serviciul datoriei cu cele privind iniţierea de proceduri judiciare

Creditele standard nu implică deficienţe şi riscuri, în cazul acestor împrumuturi, rambursarea se

efectuează în timpul şi la termenele stabilite, în general acestea fiind împrumuturi acordate clienţilor solvabili
pentru afaceri bune.
Creditele în observaţie sunt acele credite acordate unor clienţi cu rezultate economico-financiare foarte
bune, dar care în anumite perioade scurte de timp întâmpină greutăţi în rambursarea ratelor scadente şi a
dobânzilor.
Creditele substandard sunt acele credite ce prezintă deficienţe şi riscuri care periclitează lichidarea
datoriilor, fiind insuficient protejate de valoarea netă a capitalului şi capacităţii de plată a beneficiarului de
împrumut. Creditele substandard sunt caracterizate de posibilitatea reală ca banca să preia parţial unele pierderi,
ca urmare a imposibilităţii recuperării integrale a împrumutului, dacă deficienţele creditului nu sunt corectate pe
parcurs.

12
Normele BNR nr. 3/1994 privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice de risc
13
Regulamentul nr. 2/2000 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi regularizarea şi utilizarea
provizioanelor specifice de risc de credit
84
 Creditele îndoielnice sunt acele împrumuturi în cazul cărora rambursarea sau lichidarea pe baza
condiţiilor, valorilor şi garanţiilor existente este incertă. Aceste active sunt acelea care practic sunt neprotejate
sau protejate într-o mică măsură de valoarea realizabilă a garanţiilor.
Creditele pierdere sunt considerate cele care nu pot fi restituite instituţiei de credit, ceea ce face ca
înregistrarea lor în continuare ca active bancare să nu fie garantată.
Categoriile de performanţă financiară vor fi notate de la A la E, în ordinea descrescătoare a calităţii
acesteia. În cazul clientelei din sectorul bancar, precum şi în cazul persoanelor fizice performanţa financiară va
fi considerată în categoria A.
Evaluarea performanţei financiare a unei entităţi economice din sectorul nebancar va conduce la
încadrarea acesteia în una dintre cele cinci categorii de performanţă financiară.
Această evaluare se va realiza potrivit normelor interne ale instituţiilor de credit, aprobate la nivelul
consiliului de administraţie al acestora, pe bază de punctaj atribuit unor factori cantitativi şi calitativi. Punctajul
se va stabili luând în considerare factorii cantitativi care se vor referi în principal la indicatorii de lichiditate,
solvabilitate, risc şi profitabilitate, factorii calitativi urmând a se referi în principal la aspecte legate de modul de
administrare a entităţii economice analizate, de calitatea acţionariatului, de garanţiile primite (altele decât cele
care sunt acceptate la diminuarea expunerii faţă de debitor) şi de condiţiile de piaţă în care aceasta îşi desfăşoară
activitatea.
Regulamentului nr. 7/2002 privind modificarea şi completarea Regulamentului nr 5/2002 privind
clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor
specifice de risc de credit prevede următoarele criterii de încadrare pe categorii de clasificare pentru creditele şi
plasamentele din sectorul instituţiilor de credit:

Tabelul nr. 5
Criterii de încadrare pe categorii de clasificare pentru creditele şi plasamentele din sectorul
instituţiilor de credit

Indicatorii prevăzuţi mai sus se calculează pe baza datelor cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii
economice, întocmite conform reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice sau de autorităţi cu
competenţe similare din alte ţări, iar categoria de performanţă financiară se determină şi contribuie la stabilirea
categoriei de clasificare în luna următoare celei în care banca are acces la raportările respective.
În cazul în care instituţiile de credit se găsesc în imposibilitate de a evalua performanţa financiară a unui
client din sectorul nebancar, aceasta va fi încadrată direct în categoria E.
Frecvenţa cu care se determină categoria de performanţă financiară a unei entităţi economice va
coincide cu frecvenţa cu care se întocmesc situaţiile financiare.
În vederea clasificării creditelor, pe perioada cuprinsă între două întocmiri ale situaţiilor financiare, se
menţine ultima categorie de performanţă financiară determinată.
Prima clasificare a creditelor pentru entităţile economice din sectorul nebancar, va lua în considerare
categoria de performanţă financiară determinată în funcţie de ultimele situaţii financiare.
Creditele acordate unui debitor şi/sau plasamentele constituite la acesta se încadrează într-o singură
categorie de clasificare, pe baza principiului declasării prin contaminare, respectiv prin luarea în considerare a
celei mai slabe dintre categoriile individuale de clasificare.
Pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit, aferent unui credit sau
plasament, se vor parcurge următoarele etape:
1. determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc de credit, astfel:
1.1. prin deducerea din expunerea instituţiei de credit faţă de debitor a garanţiilor acceptate a fi luate în
considerare conform Normelor metodologice ale Băncii Naţionale a României nr. 12/2002 pentru aplicarea
Regulamentului nr 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea
şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, în cazul unui credit clasificat în categoria "standard", "în
observaţie", "substandard", "îndoielnic" şi "pierdere", în situaţia în care nu s-au iniţiat proceduri judiciare şi în
situaţia în care toate sumele respectivului credit înregistrează un serviciu al datoriei de cel mult 90 de zile;
85
 1.2. prin luarea în considerare a întregii expuneri, indiferent de garanţii, în cazul unui credit clasificat în
categoria "pierdere", în situaţia în care s-au iniţiat proceduri judiciare sau în situaţia în care cel puţin una dintre
sumele respectivului credit înregistrează un serviciu al datoriei mai mare de 90 de zile, precum şi în cazul unui
plasament, indiferent de categoria de clasificare aferentă acestuia;
2. aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obţinute; corespondenţa dintre
categoriile de clasificare şi coeficienţii de provizionare este prevăzută în tabelul nr. 3 din anexa la
Regulamentului nr 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea
şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.
Potrivit normelor BNR nr. 3/1994, privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice
de risc, păstrate şi prin regulamentul 2/2000 constituirea provizioanelor pentru următoarele categorii de credite,
inclusiv dobânzile aferente acestora se realizează astfel:
1. creditele “pierdere” în limita a 100% din soldul acestora;
2. credite ”îndoielnice” în limita a 50% din soldul acestora;
3.credite ”substandard” în limita a 20% din soldul acestora;
4.credite ” în observaţie ” în limita a 5% din soldul acestora.
Pentru creditele din categoria ”standard” nu se constituie provizioane.
Tipurile de garanţii ce urmează să fie luate în considerare la determinarea bazei de calcul pentru
provizioanele specifice de risc de credit, precum şi modul de ajustare a acestor garanţii sunt prevăzute de
Normele metodologice ale Băncii Naţionale a României nr. 12/2002 pentru aplicarea prezentului regulament.
Constituirea de provizioane specifice de risc de credit se referă la crearea acestora şi se va realiza prin
includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit.
Regularizarea provizioanelor specifice de risc de credit se referă la modificarea nivelului existent al
acestora în vederea restabilirii egalităţii între nivelul existent şi cel al necesarului şi se va realiza prin includerea
pe cheltuieli sau prin reluarea pe venituri a sumei reprezentând diferenţa dintre nivelul existent în sold al
provizioanelor specifice de risc de credit şi nivelul necesarului.
Utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit se referă la anularea provizioanelor specifice de risc
de credit, în cazul realizării riscului de credit, şi se va realiza prin reluarea pe venituri a sumei reprezentând
nivelul existent în sold al provizioanelor specifice de risc de credit aferente creditelor şi/sau plasamentelor care
se scot în afara bilanţului.
Instituţii de credit vor constitui şi/sau vor regulariza lunar provizioanele specifice de risc de credit
aferente creditelor şi plasamentelor evidenţiate în sold la finele lunii respective, prin includerea pe cheltuielile
şi/sau prin reluarea pe veniturile lunii pentru care se face raportarea, indiferent de rezultatul financiar al
perioadei înregistrat de bancă.
Instituţiile de credit vor constitui, vor regulariza şi vor utiliza provizioanele specifice de risc de credit,
utilizând moneda de exprimare a creditelor şi/sau a plasamentelor pe care le corectează.
Instituţiile de credit vor proceda la scoaterea în afara bilanţului a tuturor sumelor aferente unui credit
sau unui plasament, în următoarele cazuri:
1. cel puţin una dintre sumele respective înregistrează un serviciu al datoriei mai mare de 360 de zile;
2. s-a învestit cu formulă executorie:
- contractul de credit, precum şi contractele de garanţie, dacă este cazul;
- hotărârea judecătorească definitivă ce dispune asupra contractului de credit, precum şi asupra
contractelor de garanţie, dacă este cazul, sau asupra contractului de plasament;
3. s-a declanşat procedura de executare silită în cazul persoanelor fizice sau juridice;
4. instanţa a dat hotărârea de deschidere a procedurii de faliment.

9.3.2.MĂSURI DE LIMITARE A RISCULUI DE CREDIT LA CREDITELE DESTINATE

PERSOANELOR FIZICE

Noul Regulament al BNR nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate
persoanelor fizice impune instituţiilor de credit să-şi realizeze propriile norme de creditare, care vor intra în
aplicare după ce vor fi evaluate şi aprobate de către Direcţia supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a
României.
Acesta se aplică instituţiilor de credit din state terţe care funcţionează pe teritoriul României, instituţiilor
financiare nebancare persoane juridice române şi sucursalelor instituţiilor financiare nebancare străine, înscrise
în Registrul special, entităţi supuse supravegherii Băncii Naţionale a României, denumite împrumutători, şi
reglementează condiţiile minime de acordare şi derulare a creditelor destinate persoanelor fizice.

86
 Acordarea, garantarea şi derularea creditelor destinate persoanelor fizice se realizează pe bază
contractuală, în conformitate cu reglementările interne ale împrumutătorilor, aprobate de organele competente
conform prevederilor actelor constitutive, în cazul împrumutătorilor persoane juridice române, şi, respectiv, de
organele statutare, în cazul sucursalelor împrumutătorilor persoane juridice străine.
Împrumutătorii desfăşoară activitatea de creditare a persoanelor fizice pe baza reglementărilor proprii
validate de Banca Naţională a României - Direcţia supraveghere.
Orice modificare ulterioară a reglementarilor proprii se notifică Băncii Naţionale a României şi devine
aplicabilă numai după validarea acesteia de către Direcţia supraveghere.
Împrumutătorii stabilesc în cadrul reglementarilor interne, în concordanta cu profilul şi strategia lor de
risc, cel puţin următoarele:
a) modalitatea de organizare a activităţii de acordare şi derulare a creditelor destinate persoanelor fizice
şi, după caz, condiţiile de garantare pentru fiecare tip de credit;
b) categoriile de clienţi eligibili pentru finanţare;
c) procedura de clasificare a clientelei - ţintă pe categorii de risc de nerambursare, fundamentat pe
profilul general de risc al împrumutătorului;
d) categoriile de venituri considerate eligibile de către împrumutător, diferenţiat pe categorii de
clientelă, precum şi coeficienţii de ajustare aferenţi în funcţie de gradul de certitudine şi de caracterul de
permanenţă ale acestora;
e) categoriile de cheltuieli care se deduc din veniturile eligibile în scopul determinării gradului total de
îndatorare, incluzând cel puţin cheltuielile de subzistenţă şi angajamentele de plată altele decât cele de natura
creditului;
f) nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare, diferenţiat pe categoriile de clientelă, şi
fundamentarea nivelurilor stabilite; gradul total de îndatorare se determina ca pondere a angajamentelor totale
de plată decurgând din credite sau alte finanţări rambursabile în veniturile eligibile, din care s-au dedus
cheltuielile prevăzute la lit. e);
g) metodologia de reconsiderare periodică a coeficienţilor de ajustare a veniturilor şi nivelurilor maxime
admise pentru gradul de îndatorare, în vederea asigurării acurateţei acestora pe o bază continuă.
Casele centrale supraveghează respectarea de către cooperativele de credit afiliate a cerinţelor prevăzute
în Regulamentul nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice.

9.4.LINIILE DE CREDIT

Liniile de credit reprezintă modalităţi de finanţare a agenţilor economici pe termen scurt. Acordarea
creditului în acest caz se realizează în limita unui plafon de creditare care a fost aprobat în prealabil în favoarea
clientului. Clientul poate beneficia de un credit în limita plafonului, iar obţinerea lui şi creditarea propriu-zisă
are loc doar în momentul în care apare nevoia de credit. În varianta clasică, acordarea acestor credite se
realizează prin contul curent, sub forma soldului debitor admis contului menţionat.
Dacă acordarea acestor credite se realizează tot mai frecvent prin cont separat de împrumut, procedura
presupune iniţial o debitare a contului de credite şi o creditare a contului curent cu suma aferentă creditului
solicitat şi acordat iar ulterior o debitare a contului curent şi o creditare a contului de corespondent al clientului
beneficiar al sumei.
Derularea optimă a unei linii de credit prin cont separat de împrumut presupune existenţa în contractul
de credite a unei clauze prin care să se menţioneze posibilitatea rambursării automate a creditului în momentul
în care contul curent prezintă sold creditor. În caz contrar costurile vor fi superioare decât în varianta creditării
prin contul curent.
O tehnică de creditare pot beneficia clienţii unei instituţii de credit este creditul overdraft. Acest tip de
credit vine să completeze golul temporar de resurse, dând dreptul clientului de a efectua plăţi suplimentare faţă
de linia de credit iniţial aprobată. Dacă termenul de acordare a unui credit prin intermediul unei linii de credit
este în general de un trimestru sau două, pentru creditul overdraft termenul este foarte scurt, adică o săptămână
sau maximum două, iar dobânda este superioară faţă de dobânda aferentă liniei de credit. Accesul la aceste
credite este restrictiv, fiind preferaţi clienţii vechi, cu performanţe financiare şi un serviciu al datoriei bun.
În cazul în care la scadenţă nu are loc rambursarea creditului, acesta se va transforma în credit restant.
Costurile creditării prin linia de credit sunt reprezentate de:
► comision de neutilizare perceput pentru plafonul de creditare neutilizat;
► comision de gestiune – aferent plafonului maxim de creditare aprobat;
► dobânda conform contractului de credite pentru parte de credit utilizată;
► dobânda suplimentară aferentă creditului acordat;
87
 ► dobânda penalizatoare – în cazul nerambursării creditului la scadenţă.
Liniile de credit sunt destinate pentru acoperirea cheltuielilor de aprovizionare, producţie şi desfacere.
Obiectul creditării îl constituie asigurarea completării fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor
de producţie şi valorificarea acesteia prin încasarea mărfurilor livrate, serviciilor prestate, precum şi pentru
asigurarea posibilităţii de reluare a activităţii.
Acest credit se pune la dispoziţie sub formă de linie de credit pentru acoperirea diferenţei de fonduri
între capitalul circulant necesar desfăşurării activităţii într-o perioadă determinată şi între fondurile proprii ale
clientului şi cele atrase, cu caracter minim şi permanent, acordându-se pe o perioadă de până la 12 luni, cu
aprobarea periodică a plafonului, revizuirea acestuia realizându-se trimestrial.
Creditele se acordă numai clienţilor care prezintă o bonitate corespunzătoare şi ai căror indicatori de
performanţă financiară se încadrează în categoriile A,B,C, conform clasificaţiei BNR.
Documentele necesare obţinerii creditelor sunt următoarele:
1.cererea de credit;
2.bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi încheiate pe ultimul an;
3.bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat sau proiectul acestuia pentru anul în care se solicită creditul;
4.ultimele situaţii privind rezultatele financiare;
5.ultima balanţă de verificare;
6.fundamentarea necesităţii creditului şi calculul mărimii acestuia.
Linia de credit se va asigura printr-un depozit colateral în lei deschis la bancă de către client, sau
garantul acestuia, reprezentând 20% din valoarea liniei de credit. La acest depozit banca nu bonifică dobânda
clientului.
În contractul de împrumut se menţionează şi clauza prin care se dă drept instituţiei de credit de a debita
automat conturile de disponibilităţi în situaţia în care la scadenţă nu se rambursează de către client
angajamentele în credite scadente existente în sold.
Rezultatele analizei cu concluziile favorabile acordării creditului se consemnează în Fişa de analiză
pentru aprobarea creditului. În caz de neîndeplinire a condiţiilor de creditare se întocmeşte un referat cu
motivele respingerii.
După aprobarea creditului se întocmeşte contractul de credite. Creditul aprobat se pune la dispoziţia
clientului după constituirea depozitului colateral şi plata comisionului de gestionare, sub forma unei limite
maxime şi se acordă de regulă între-un cont separat de împrumut prin debitarea acestuia pe măsura efectuării
plăţilor.
Instituţia de credit va urmări permanent modul de utilizare a liniei de credit şi menţinerea bonităţii
clientului. În acest sens va prezenta lunar instituţiei de credit: balanţa de verificare şi trimestrial indicatorii
privind rezultatele financiare şi obligaţiile fiscale, situaţia patrimoniului, vizate de organele de resort ale
finanţelor publice.
Furnizarea de către client a datelor solicitate incomplete sau denaturate, nerealizarea fluxului de încasări
şi plăţi estimat, scăderea indicatorilor economico-financiari sub nivelul avut în vedere în momentul acordării
creditului (la categoria D sau E) precum şi nerespectarea oricărei clauze din contract dă dreptul băncii să închidă
în mod unilateral linia de credit, cu recuperarea creditului devenit scadent şi a costurilor aferente.
La deschiderea liniei de credit se percepe un comision de gestionare a liniei. Lunar pentru limita de
credit neutilizată, se va calcula şi încasa comisionul neutilizat prevăzut în contract.
Acordarea creditelor prin contul curent se utilizează din ce în ce mai rar, fiind preferată creditarea prin cont
separat de împrumut, indiferent de scadenţa sau natura creditului .

Autoevaluare:
1.Clasificaţi creditele ce pot fi contractate de către clienţii băncilor după criteriile cunoscute
2.Care sunt elementele obligatorii ale unui contract de creditare?
3.Care sunt etapele ce trebuiesc parcurse pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de
risc de credit, aferent unui credit sau plasament?
4.Ce sunt liniile de credit?
5.Care sunt costurile creditării prin linia de credit?

88
 Rezumatul acestei sectiuni:
Creditul bancar este operaţiunea prin care cel împrumutat (debitorul) ia în stăpânire imediată resurse
(bani) în schimbul unei promisiuni – angajament de rambursare viitoare, însoţite de plata unei dobânzi ce
remunerează banca.
Locul şi importanţa creditului în economie sunt date de rolul acestuia prin funcţiile pe care le
îndeplineşte.

Referate propuse:
1. Managementul riscului de creditare (risc global, risc individual)
2. Performanţă şi risc în creditare (cu aplicaţie la banca X)
3. Bonitatea clientului creditat – metode şi tehnici de evaluare
4. Mecanismul creditării bancare – funcţionalităţi şi
disfuncţionalităţi
5. Fundamentarea deciziei de creditare

Bibliografie:

1.Basno C., Dardac N., -“ Riscurile bancare. Cerinţe prudenţiale monitorizate”, EDP,1999
2.Brendea, C. (colectiv), “Riscul şi performanţa creditului”, Editura Coresi, Bucureşti, 2001.
3.Dedu V. – „Management bancar”, Editura Mondan, Bucureşti, 1997
4. Dedu V., “Gestiunea şi auditul bancar”, ediţia a 3-a, Editura pentru Şt. Naţionale, Bucureşti, 2001.
5. Rotaru C., “Managementul performanţei bancare”, Ed. Expert, 2001.
6. Roxin L., “Gestiunea riscurilor bancare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
7.Trenca I., “Metode şi tehnici bancare”, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj - Napoca, 2002.
8.Ungurean P., “Banking. Produse şi operaţiuni bancare”, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2001.
9.Normele nr.11 din 8.09.2005 – care stabilesc limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în
valută (M.O.nr.840/16.09.2005).
10.Regulamentul nr.8 din 8.09.2005 - modifică Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.5/2002 privind
clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de
11.Normele nr.10 din 27 iulie 2005, privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice.
(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 29 iulie 2005)

89
CAPITOLUL 10
GESTIUNEA RISCURILE BANCARE

INTRODUCERE
Cel mai adesea, riscurile bancare sunt considerate din două puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere
teoretic şi cel practic.
Atunci când definesc riscul de gestiune, cel mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei clasice a băncilor,
de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest punct de vedere este tratată
îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute la activele bancare, pierderi cauzate de riscuri de piaţă, de credit
sau de lichiditate.
Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi – potenţiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare şi
necontrolabile, ca de exemplu frauda, incendiul sau catastrofele naturale. Cei mai mulţi practicieni abordează,
de regulă, o singură grupă sau o clasă de riscuri, cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune şi doar foarte
rar sunt analizate şi mecanismele de transmisie / amplificare a riscului suportat de instituţia financiară.

PREZENTAREA TEMEI
10.1 DEFINIREA RISCURILOR BANCARE

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituţiei financiare în cauză, atât un
impact în sine (de regulă sub forma pierderilor directe suportate), cât şi un impact indus cauzat de efectele
asupra clientelei, personalului, partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare.
În funcţie de punctul de vedere din care facem analiza riscului, acesta poate fi definit în mod diferit.
Vom adopta ca definiţie standard pe cea lingvistică şi vom considera drept risc probabilitatea de producere a
unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect. În acest context, prin expunerea la risc vom înţelege
valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea
suporta instituţia financiară în cauză. Din această definiţie rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau
potenţială.
Dacă acesta este cadrul – foarte general – în care vom aborda problema riscurilor bancare, atunci putem
prezenta şi diferite accepţiuni care se dau riscului bancar. Şi, deşi perspectiva celor mai multe analize bancare
asupra riscului este îngustă trebuie să subliniem încă de acum că acesta este generat de o mulţime de operaţiuni
şi proceduri. De aceea, în domeniul financiar cel puţin, riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de
riscuri, de cele mai multe ori interdependente prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia
poate genera în lanţ alte riscuri. Drept urmare, aceste operaţiuni şi proceduri generează în permanenţă expunere
la risc.
Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiunile lor curente şi nu doar
riscurile specifice activităţii bancare clasice. Ca agenţi care operează pe diverse pieţe financiare, băncile se
confruntă şi cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar), dar pe care trebuie să le gestioneze.

10.2 IMPORTANŢA GESTIONĂRII RISCURILOR BANCARE

Este, desigur evident că o strategie bancară performantă trebuie să cuprindă atât programe cât şi
proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizează, de fapt, minimalizarea probabilităţii producerii acestor
riscuri şi a expunerii potenţiale a băncii. Susţinem că este evident deoarece obiectivul principal al acestor
politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, iar obiectivul
central al activităţii bancare îl reprezintă obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari.
Numai că nu întotdeauna aceste două obiective – cel general şi cel sectorial – se afla în concordanţă. S-
ar putea ca, în anumite situaţii, costul implementării şi exploatării procedurilor care vizează gestiunea riscurilor
să fie mai mare decât expunerea potenţială la risc. Ceea ce nu înseamnă decât că şi aceste programe trebuie
90
selectate în funcţie de criterii de eficienţă. În alte cazuri s-ar putea ca strategia băncii să implice asumarea unor
riscuri sporite sau a unor riscuri noi.
În acest caz decizia trebuie luată întotdeauna având în vedere şi cheltuielile suplimentare necesare
pentru asigurarea unei protecţii corespunzătoare şi pierderile potenţiale mai mari. Dar dacă decizia este de aşa
natură, atunci minimalizarea riscurilor bancare nu trebuie în nici un caz să se transforme într-un obiectiv în sine.
De altfel, obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilităţii, minimizarea expunerii la risc
şi respectarea reglementărilor bancare în vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una din
sarcinile conducerii băncii fiind şi aceea de a stabili obiectivul managerial central al fiecărei perioade.
Importanţa gestiunii riscurilor bancare nu se rezumă totuşi doar la minimizarea cheltuielilor.
Preocuparea permanentă a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive şi asupra
comportamentului salariaţilor care devin mai riguroşi şi mai conştiincioşi în îndeplinirea sarcinilor de serviciu,
nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activităţi frauduloase.
Existenţa unor programe adecvate pentru prevenirea şi controlul riscurilor bancare contribuie şi la
impunerea instituţiei în cadrul comunităţii bancare, nu de puţine ori experienţa unor astfel de programe
condiţionând admiterea sau participarea băncii respective la asociaţii interbancare (îndeosebi de plăţi) sau
obţinerea unor calificative superioare din partea autorităţii bancare.
Şi, nu în cele din urmă, o gestiune eficace a riscurilor bancare îşi va pune amprenta şi asupra imaginii
publice a băncii. Clienţii doresc o bancă sigură şi acţionarii la fel. Soliditatea unei bănci îi atrage însă pe
deponenţi în condiţiile în care depozitele nu sunt asigurate în mod obligatoriu. Daca băncile nu sunt obligate să
se asigure de răspunderea civilă faţă de deponenţi, atunci interesul acestora pentru alegerea celor mai sigure
instituţii este diminuat; principalul criteriu devine rentabilitatea plasamentului.
Poate să apară atunci o selecţie adversă pentru care este foarte probabil ca băncile cu cele mai mari
probleme, în lipsă de lichiditate, să acorde cele mai ridicate dobânzi. Pentru evitarea acestei selecţii adverse,
este preferabil ca asigurătorul să perceapă prime de asigurare diferenţiate, mai ridicate pentru băncile cu o
gestiune deficitară a riscurilor (cazul SUA) astfel încât să existe o penalizare explicită pentru acestea.
În România băncile au făcut faţă tuturor factorilor de instabilitate financiară într-un context de
instabilitate generală generată de procesul de tranziţie. Tranziţia a însemnat pentru băncile româneşti
modificarea statutelor (ele operând ca societăţi pe acţiuni), a cadrului legal de operare (legea permiţând
angajarea într-o gamă largă de operaţiuni financiare), libertatea în alegerea partenerilor interni şi externi,
concurenţa din partea altor instituţii financiare (fondurile de plasament) şi altor bănci (româneşti, create după
1990 şi străine), reducerea refinanţării directe de către banca centrală, schimbarea permanentă a normelor
prudenţiale de către BNR şi deteriorarea situaţiei financiare a majorităţii clienţilor mari.
În aceste condiţii, pentru conducerea băncilor, implementarea unor politici adecvate de gestiune a
riscurilor devine o necesitate, ca şi asimilarea de către salariaţi a unor noi tehnici si instrumente de gestiune a
riscurilor.
În sectorul bancar creşterea a devenit un atribut esenţial al performanţei bancare. Ea nu este un scop în
sine ci este impusă de rentabilizarea investiţiilor în tehnologii noi, posibilă doar în condiţiile "producţiei de
masă". Procesul de creştere în sectorul bancar are două componente: creşterea în domeniul serviciilor bancare
tradiţionale (creditarea clienţilor, efectuarea viramentelor, gestiunea patrimoniului) şi creşterea în zona noilor
servicii bancare (gestiunea de trezorerie, operaţiuni pe piaţa de capital, servicii informatice şi de informare,
asigurări).
El este caracterizat de faptul că are lor într-un context concurenţial şi are drept rezultat prestarea de
către instituţia financiară a unei game largi de servicii. Unele din aceste servicii sunt noi şi personalul este lipsit
de experienţă, iar altele presupun operarea pe pieţe cu care băncile nu sunt familiare şi atunci personalul pare
lipsit de profesionalism.
Drept urmare imaginea băncilor pe pieţele financiare tinde să fie una deficitară, pentru că ele riscă să fie
tratate de către partenerii mai specializaţi drept conglomerate formate la voia întâmplării, conduse de persoane
ignorante în noile domenii şi inconştiente de capacitatea netă de câştig sau riscurile specifice (exemplul băncii
Baring's).
În condiţiile unui management corect, creşterea operaţiunilor în cele două arii mari – servicii
tradiţionale şi servicii noi – ar trebui să aibă un efect sinergetic. Însă pierderile suportate de unii acţionari şi
volatilitatea veniturilor duc la diminuarea valorii de piaţă a băncilor, ceea ce face extrem de scumpă procurarea
de capital suplimentar (necesar pentru protecţia generală a instituţiei în condiţii de creştere).
Deoarece comunicarea băncilor cu publicul şi chiar cu acţionarii, în ceea ce priveşte gestiunea riscurilor
bancare, este deficientă (în România în special) piaţa tinde să trateze toate băncile la fel. Proasta gestiune a
câtorva bănci poate influenţa negativ şi imaginea publică a celorlalte.
În concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea lor adecvată
pentru stabilizarea veniturilor în timp are rolul unui amortizor de şoc. În acelaşi timp, consolidarea valorii
91
acţiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reală cu pieţele financiare şi implementarea unor
programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare.
Toate băncile şi instituţiile financiare trebuie să-şi îmbunătăţească înţelegerea şi practica gestiunii
riscurilor bancare pentru a-şi putea gestiona cu succes diferite game de produse. Daca procesul de gestiune a
riscurilor bancare şi sistemul global de management sunt efective, atunci banca va avea succes. Băncile pot
gestiona cu succes riscurile bancare dacă recunosc rolul strategic al riscurilor, dacă folosesc paradigma de
analiză şi gestiune în vederea creşterii eficienţei.

10.3.RISCUL ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARE

10.3.1 ROLUL CALITĂŢII PORTOFOLIULUI DE CREDI-TARE BANCARĂ

Pentru mulţi observatori principala operaţiune bancară este creditarea. Într-adevăr, între plasamentele
băncilor, pe primul loc se situează creditele. Felul în care banca alocă fondurile pe care le gestionează poate
influenţa într-un mod hotărâtor dezvoltarea economică la nivel local sau naţional. Pe de altă parte, orice bancă
îşi asumă, într-o oarecare măsură, riscuri atunci când acordă credite şi, în mod cert, toate băncile înregistrează în
mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci când unii dintre debitori nu-şi onorează obligaţiile.
Oricare ar fi însă nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate dacă
operaţiunile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism.
Din acest punct de vedere, cea mai importantă funcţie a conducerii băncii este de a controla calitatea
portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauză a falimentelor
bancare. După cum se arăta într-un raport al Oficiului Controlului Monedei din SUA referitor la cauzele
principale ale falimentelor bancare din această ţară în anii '80, între acestea se înscriu:
bneatenţia în formularea normelor de creditare;
bprezenţa unor condiţii de creditare prea generoase cuplata cu lipsa
unor normative clare;
bnerespectarea normelor interne de creditare de către personalul băncii;
bconcentrarea riscantă a creditelor pe anumite pieţe;
bslabul control exercitat asupra personalului (inspectori);
bcreşterea excesivă a valorii portofoliului de credite, peste posibilităţile rezonabile ale băncii de a acoperi
riscurile;
bsisteme defectuoase sau inexistente de detectare a creditelor cu probleme;
bnecunoaşterea fluxului de trezorerie al clienţilor;
bcreditarea preferenţială (sub condiţiile de piaţă).
Pentru a depăşi deficienţele sistemice şi procedurile de acest gen, care duc la creşterea pierderilor de
portofoliu de credite, băncile trebuie să conceapă şi să implementeze politici de creditare performante şi să
angajeze/pregătească un personal cu un profesionalism ireproşabil, care să înţeleagă şi să respecte disciplina
acestor norme. Pentru aceasta este necesar să existe un feed-back permanent prin care conducerea băncii să fie
informată despre eficacitatea procesului de control al calităţii creditelor, astfel încât cele cu probleme să fie
detectate şi corectate (în limita posibilităţilor) din timp.

10.3.2 POLITICA DE CREDITARE

Pentru ca o politică bancară de creditare să se dovedească şi utilă, ea trebuie să îndeplinească condiţii de

formulare corectă şi conţinut complet.
O politică de creditare poate fi apreciată ca fiind corectă dacă în elaborarea ei s-a acordat prioritate
atingerii următoarelor obiective:
bselecţia unor credite sigure şi cu o probabilitate maximă de rambursare;
basigurarea unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune banca;
bîncurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pieţei pe care operează banca.
Politicile de creditare variază în timp şi în funcţie de ciclul economic. Ele trebuie să fie actualizate şi să
devină adaptabile la modificările mediului concurenţial şi economic.
Conţinutul unei politici de creditare comportă trei părţi principale: formulări politice cu caracter general
referitoare la sarcinile compartimentului de creditare şi la calităţile optime ale portofoliului de credite, principii

92
şi proceduri recomandate în constituirea şi administrarea portofoliului de credite şi, în fine proceduri şi
parametri detaliaţi de creditare, specifici fiecărui tip de credite – normele de creditare.
Prima parte are menirea de a stabili cadrul general şi obiectivele politicii de creditare. Structura sa
generală ar putea fi următoarea:
A. Obiective
B. Strategii
B. 1. Tipuri de credite şi structura portofoliului de credite
B.2. Structura creditelor în funcţie de lichiditate şi scadenţa lor
B.3. Mărimea portofoliului de credite.
C. Pieţe (zone comerciale)
D. Caracteristici ale creditelor
D.1. Tipuri de credite
D.2. Garanţii
D.3. Termeni de creditare.
E. Responsabilităţi referitoare la aprobarea creditelor şi controlul calităţii acestora.

Obiectivele politicii de creditare pot fi interne sau externe, în funcţie de priorităţile băncii.
Obiectivele concrete trebuie să definească rolul băncii respective, aşa cum şi-l asumă ea, apoi
rentabilitatea globală stabilită pentru perioada respectivă, imaginea pe care doreşte să o impună pe piaţă,
încrederea publicului, gradul de agresivitate în concurenţa cu ceilalţi competitori. Dincolo de aceste obiective de
ordin general, menite să asigure racordarea efortului compartimentului de credite la cel global al băncii, pentru
asigurarea unui efect de sinergie, obiectivele politicii de creditare pot şi trebuie să fie particularizate pentru acest
domeniu de activitate prin stabilirea sarcinii de creştere medie (anuală sau trimestrială) a portofoliului de credite
(în preţuri constante) şi a mărimii acestui portofoliu relativ la activele sau depozitele bancare totale.
Strategiile de creditare vizează trei domenii distincte.
Strategia în domeniul structurii creditelor bancare stabileşte ponderea diferitelor categorii de credite în
total, direcţiile şi limitele minime de diversificare a portofoliului, precum şi gradul de participare eventuală la
credite sindicalizate. Fiind cel mai important activ bancar, creditele (eşalonarea rambursării lor) au o importanţă
deosebită pentru asigurarea lichidităţii bancare, o dată cu asigurarea rentabilităţii bancare. Şi, deşi obiectivul
principal al politicii de creditare îl reprezintă minimizarea riscului de creditare, nici gestiunea altor riscuri
bancare nu trebuie neglijată.
Lichiditatea stabilită în funcţie de structura activelor şi pasivelor bancare este una din restricţiile majore
ale structurii (în funcţie de scadenţă) a creditelor bancare; aceasta deoarece – în lipsa unei pieţe secundare
suficient de dezvoltate (titularizare) lichiditatea creditelor este determinată aproape exclusiv de scadenţa lor.
În cele din urmă obiectivele de ordin strategic referitoare la mărimea portofoliului de credite sunt cele
care determină cuantificarea agresivităţii băncii, aşa cum a fost ea formulată global la primul punct. O politică
agresivă se caracterizează prin creştere absolută (valoare în preţuri constante) şi relativă (pondere în totalul
activelor bancare) a portofoliului de credite. O astfel de strategie are, de regulă, un caracter temporar, deoarece
prezintă dezavantaje evidente. Pe termen scurt o astfel de politică poate duce la o creştere a veniturilor, dar este
mai puţin sigur că această creştere va atrage şi o creştere de rentabilitate.
Creşterea rapidă a valorii portofoliului de credite sporeşte în mod evident riscurile legate de gestiunea
acestui portofoliu. Cel mai riscant element îl reprezintă scăderea potenţială a calităţii portofoliului, datorită
presiunii pe care o exercită asupra personalului gestiunea mai multor clienţi şi imperativul strategic al cuceririi
pieţei; dacă acest imperativ devine o prioritate, atunci el poate să se transforme în creştere cu orice preţ şi, cel
mai adesea, acest preţ îl reprezintă creşterea expunerii globale la risc a băncii.
Definirea pieţelor sau a zonelor comerciale pentru bancă este un element de politică pe termen lung şi
realizarea acestui obiectiv cere timp, mai ales atunci când se impune o schimbare radicală de orientare. Politica
de creditare trebuie să definească fără echivoc piaţa primară şi secundară pe care se vor desfăşura activităţile de
creditare, precum şi priorităţile geografice.
Este evident că această componentă a politicii de creditare este valabilă, în conţinut, în funcţie de talia
băncii: pentru o bancă internaţională acestea se prezintă sub forma unor regiuni sau grupe de ţări deservite de
unităţi bancare proprii şi definite prin volum de activitate şi operaţii.
Pentru băncile mai mici (majoritatea băncilor româneşti) zona comercială are un caracter preponderent
naţional sau chiar local (regional). În acest context priorităţile geografice pot presupune o extindere, o
consolidare sau o retragere de pe anumite pieţe, pieţe definite din punctul de vedere al ariei geografice deservite
de bancă. Conţinutul efectiv al acestui element de politică de creditare trebuie să conţină definirea explicită a
zonei deservite în mod regulat de filiale sau agenţii proprii, stabilirea în afara zonei sale comerciale, proprii
precum şi condiţiile de acceptare excepţionale a altor credite.
93
 În ceea ce privesc standardele de creditare la acest nivel prezentarea lor nu este decât globală şi legată
de contextul stabilit de strategia de creditare a băncii pentru perioada curentă. Ele trebuie să cuprindă precizări
referitoare la tipurile de credite, garanţii şi termene. Definirea tipurilor de credite presupune stabilirea unor liste
pentru: creditele preferate de bancă, creditele de evitat datorită riscului ridicat şi pentru creditele interzise, de
regulă în virtutea unor restricţii legale.
Apoi trebuie specificate tipurile de garanţii (mobiliare şi imobiliare) pe care banca este dispusă să le
accepte, în virtutea expertizei proprii, a expertizei partenerilor tradiţionali sau a evoluţiei condiţiilor de pe piaţă
şi a celor legale. Termenele avute în vedere sunt cele referitoare la periodicitatea reevaluării factorilor de risc,
inclusiv a costurilor şi a preţului creditului.
Tot prin politica de creditare trebuie stabilite limitele responsabilităţii tuturor celor implicaţi în procesul
de creditare. Este vorba, în principal, de limitele răspunderii ofiţerilor de credite şi ale comitetelor de credit.
Aceste limite depind de experienţa si de poziţia ofiţerului, de garanţii, de sezonalitate, precum şi de
capitalul/talia băncii.
Partea a doua a politicii de creditare conţine principiile şi procedurile pe care banca îşi bazează
procesul de creditare. Cuprinde următoarele elemente:
protecţia prin asigurare;
documentaţia şi garanţiile mobiliare;
încasarea creditelor restante şi recuperarea garanţiilor;
norme şi reglementări legale;
stabilitatea ratei dobânzilor percepute;
informaţii financiare solicitate de la debitori;
etica profesională şi conflictele de interese;
examinarea şi controlul periodic al calităţii creditelor.
Protecţia prin asigurare se poate realiza pentru bunuri (cele care se constituie în garanţii, dar nu
numai), pentru persoane (cadrele de conducere pentru răspundere civilă sau pentru răpiri, dar şi asigurări de
viaţă pentru debitorii individuali în cazul creditelor pe termen lung), pentru bancă însăşi ca beneficiar de
asigurări şi reasigurări (pentru riscul de creditare). De regulă, este recomandabil să se încheie contractul de
asigurare pentru toate riscurile asigurabile în condiţii de eficienţă.
Documentaţia şi garanţiile mobiliare solicitate trebuie să se constituie în dosare de creditare uniforme la
nivelul întregii bănci, indiferent de locaţia unităţii bancare operative şi de personalul angajat. Implementarea
cerinţelor vizând acest caracter unitar poate ridica probleme semnificative la nivelul băncilor mai mici, datorită
raporturilor personale ale funcţionarilor acestora cu clienţii băncii.
Tratamentul creditelor restante şi recuperarea garanţiilor se poate realiza printr-un compartiment
specializat care poate avea şi sarcini de control. Procedura – scrisă – cuprinde informaţiile de semnalizare a
dificultăţilor, detecţia acestora, raportarea măsurilor imediate, controlul garanţiilor şi, eventual detecţia
fraudelor. Creditele restante pot avea cauze obiective, legate de evoluţia ciclului economic, sau cauze subiective,
care sunt, de fapt, un eufemism pentru a desemna managementul defectuos.
Detecţia problemelor se poate face din timp dacă evoluţia calităţii debitorului şi a mediului său
economic sunt urmărite îndeaproape de bancă. Pentru un ofiţer de credite experimentat pot constitui semnale de
alarmă: reducerea disponibilului în cont, creşterea frecvenţei apelului la liniile de credit, nerambursarea la
termen, depunerea cu întârziere a rapoartelor financiare, etc. Odată ce se înregistrează o întârziere la plată, se
pot lua o serie de masuri imediate, care presupun negocierea unui plan de măsuri cu debitorul şi revederea
termenilor contractului de creditare.
În politica de creditare trebuie să se prevadă ce poate să afecteze renegocierea contractului; cel mai
adesea sunt vizate scadenţele (reeşalonări), raportările (frecvente şi detailate), încheierea unor convenţii
suplimentare referitoare la limitarea activităţii debitorului şi la gradul de implicare a băncii în luarea deciziilor
manageriale, garanţii suplimentare (reale şi personale).
Reglementările legale reprezintă un element dinamic al mediului în care operează banca şi, de aceea,
politica de creditare trebuie să reflecte nu numai starea actuala a sistemului de reglementări ci şi, în măsura în
care acest lucru este posibil, cele mai probabile direcţii de concentrare a autorităţilor bancare.
Reglementările bancare echivalează cu impunerea unor limite şi a unor interdicţii referitoare la
activitatea de creditare: operaţii şi volum. Autoritatea bancară efectuează inspecţii periodice pentru a stabili
gradul de respectare a restricţiilor în vigoare la nivelul instituţiei respective. Aceste inspecţii au, de regulă, un
caracter periodic şi urmăresc o serie de obiective, între care: lichiditatea şi solvabilitatea băncii, încadrarea în
normele legale în vigoare, calitatea şi lichiditatea activelor bancare, precum şi calitatea sistemelor proprii de
protecţie şi control intern.
În măsura în care aceste lucruri sunt cunoscute de conducerea băncii şi în baza experienţei trecute a
instituţiei bancare, ele trebuie menţionate în politica de creditare pentru uzul tuturor funcţionarilor, astfel încât
94
inspecţia autorităţii bancare să nu constituie pentru aceştia un stres inutil şi pentru ca ei să acorde prioritate
domeniilor vizate de inspectori.
Politica de creditare are un rol deosebit de important şi pentru stabilirea unitară a criteriilor de stabilire
a preţului. Cel mai important element îl reprezintă determinarea nivelului dobânzii percepute, a ratei acesteia.
Trebuie prezentate toate procedurile de determinare a acesteia, modul lor de folosire şi elementele în funcţie de
care se poate stabili acest nivel: costul fondurilor bancare, primele de risc, comisioanele bancare, rata dobânzii
pe piaţă, rata de bază sau preferenţială a dobânzii. În afară de aceste elemente, trebuie specificate şi celelalte
componente ale costului creditului pentru debitor, cum ar fi soldul minim creditor al contului acestuia sau alte
servicii financiare oferite de banca clientului.
Informaţiile financiare solicitate de la client trebuie să fie şi ele specificate în politica de creditare
pentru ca să nu apară diferenţe semnificative de tratament între cererile tratate de diferiţi ofiţeri de credite şi
între diferiţi clienţi trataţi de acelaşi ofiţer. Accesul la aceste informaţii necesită solicitarea rapoartelor financiare
periodice şi întocmirea situaţiei financiare periodice şi întocmirea situaţiei financiare personale pentru acţionari,
directori, clienţi individuali.
Rapoartele financiare periodice cele mai solicitate sunt bilanţul şi declaraţia de impunere. Veridicitatea
informaţiilor conţinute de aceste rapoarte este asigurată prin expertizare, doar pentru firmele mari; problema
principală o reprezintă debitorii mici, pentru care banca trebuie să facă şi verificări faptice (de garanţie, de
exemplu). La verificarea scriptică trebuie să se urmărească valoarea de înregistrare a activelor şi dacă activele
sunt grevate de alte obligaţii (eventual ipoteci).
Politica de creditare este locul cel mai potrivit pentru a face toate precizările necesare în legătură cu
etica profesională şi conflictele de interese. Respectarea normelor (scrise sau nu) ale eticii profesiunii de
bancher este esenţială pentru câştigarea sau păstrarea încrederii clienţilor şi a altor parteneri în probitatea
personalului băncii. Este un parametru esenţial al imaginii băncii şi, cel mai adesea, se fac simţite efectele
negative, ale nerespectării acestor norme de etică. În vederea asigurării unui nivel minim formal al respectării
acestor norme, politica de creditare trebuie să precizeze lista activităţilor interzise personalului, limitele
operaţiilor cu personalul, normele de transferare a informaţiilor între compartimentele băncii, precum şi în afara
acesteia şi codurile de etica profesională sau reglementări legale.
Examinarea şi controlul periodic al calităţii creditelor reprezintă un alt element esenţial al politicii de
creditare, relativ recent în practica bancară, determinant pentru asigurarea unui nivel de risc minim. Inspectarea
periodică a portofoliului de credite trebuie definită prin obiectivele urmărite, formulată fără ambiguităţi şi
organizată corespunzător.
Obiectivele urmărite sunt: reducerea pierderilor la portofoliul de credite, detectarea prematură a erorilor
şi a problemelor, stimularea iniţiativei ofiţerilor de credite pentru autocontrol şi informare, respectarea
standardelor formale de creditare prin verificarea dosarelor de creditare, respectarea normelor interne şi a celor
legale, informarea prin excepţie şi periodică a conducerii cu privire la starea şi evoluţia calităţii portofoliului de
credite, fundamentarea prelevărilor pentru pierderi.
La fiecare inspecţie se culeg, transmit şi analizează informaţii privind: starea financiară şi capacitatea de
rambursare a debitorului, documentaţia (dacă dosarul de credit este complet şi actualizat), respectarea politicii
de creditare a băncii, existenţa şi valoarea garanţiilor, încadrarea în limitele stabilite de reglementările legale şi
rentabilitatea aparentă.
În acest fel inspecţia îşi poate realiza funcţia esenţială de feed-back pentru conducerea băncii. Evident,
inspectarea tuturor dosarelor de credit nu este posibilă, mai ales în grupa creditelor pentru particulari
(numeroase şi de valoare mică) pentru care rentabilitatea plasamentului şi mărimea expunerii nu justifică
cheltuielile de examinare.
Există, de aceea, mai multe metode de alegere a dosarelor de credit ce urmează a fi examinate. Una
dintre acestea constă în stabilirea unui plafon minim al angajamentului faţă de bancă, urmând ca toate creditele
cu valori peste plafon să fie supuse examinării. Plafonul trebuie actualizat periodic in funcţie de inflaţie,
evoluţia costurilor procesului de examinare şi strategia băncii.
O altă metodă este cea a selecţiei aleatoare a unui anumit număr de dosare de creditare în funcţie de
restricţii date, de capacitate, sub forma timpului total disponibil al echipei de inspectori sau sub forma
numărului maxim de dosare de creditare de examinat într-un timp dat. Se poate folosi şi o combinaţie a celor
două metode cu un plafon relativ ridicat şi o examinare aleatoare a dosarelor situate sub plafonul valoric.
Partea a treia a politicii de creditare cuprinde normele de creditare pe tipuri de credite: credite
imobiliare ipotecare, credite pentru construcţii/investiţii, credite pentru stocuri, credite pe termen lung, credite
pentru cumpărarea unor bunuri mobile, credite agricole, credite personale. Normele trebuie să cuprindă
descrierea tipului de credit, destinaţia creditului, scadenţele preferate, tarifarea (dobânda, rate, comisioane,
solduri minime creditoare, etc.), plafoane (minime şi/sau maxime), asigurările, garanţiile solicitate, procedura de
aprobare a creditului.
95
10.3.3. RISCUL INDIVIDUAL DE CREDITARE

Orice credit reprezintă o anticipare a unor încasări viitoare. Din această perspectivă, orice credit
comporta riscul ca aceste încasări să nu se realizeze deloc sau parţial. Acest risc mai este numit şi risc de
insolvabilitate al creditorului; el este esenţial în activitatea bancară deoarece principala funcţie a unei bănci o
reprezintă acordarea de credite. Aprecierea justă a riscului de credit este, deci, de o importanţă majoră pentru
bancă.
Fiind mai uşor să prevenim decât să vindecăm, pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai importantă
etapă a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare.
În această fază comportamentul unei bănci poate fi astfel prezentat: un credit nu se acorda decât dacă se
poate estima că probabilitatea rambursării o depăşeşte pe cea a nerambursării.
Aprecierea acestei capacităţi de rambursare se poate face, dacă are la bază proceduri diferite, în funcţie
de debitor: agentul economic, persoana privată, stat.
Analiza creditului reprezintă procesul de evaluare a riscului de creditare.
Riscul de creditare trebuie apreciat în funcţie de ceea ce banca se aşteaptă sa realizeze de pe urma
creditării. Procesul de creditare este potenţial purtător de câştiguri; acestea se pot grupa în două categorii:
câştiguri directe şi câştiguri indirecte.
Câştigurile directe sunt imediate şi, cel mai adesea, cuantificabile. Cele mai importante sunt dobânda şi
comisionul încasat de bancă. La acestea se adaugă soldul creditor minim al contului clientului, sold care
reprezintă garanţia creditului.
Câştigurile indirecte sunt mult mai greu de cuantificat şi mai incerte. Acordarea unui credit poate însă
să atragă după sine iniţierea sau menţinerea unei relaţii, o creştere a depozitelor, precum şi o creştere a unei
cereri pentru alte servicii bancare. Ansamblul acestor câştiguri trebuie avut în vedere atunci când expunerea la
risc este analizată şi, eventual, acceptată. Evident, în contextul general al politicii de credit.
Analiza creditului este un proces care trebuie să se deruleze periodic: înainte de derularea creditului în
vederea deciziei de creditare şi apoi, în funcţie de scadenţa creditului, la intervale de timp determinate, de regulă
atunci când rapoartele financiare ale clientului sunt puse la dispoziţie.
Procesul de analiză a creditului are două dimensiuni: o dimensiune calitativă şi una cantitativă.
Dimensiunea cantitativă a analizei creditului are la bază o serie de activităţi specifice de colectare,
precum şi de interpretare a tuturor informaţiilor referitoare la client, la care banca are acces. Acestea sunt:
analiza datelor financiare, prognoza evoluţiei viitoare a activităţii clientului, evaluarea capacităţii de rambursare
prin analiza şi prognoza fluxurilor viitoare anticipate de venituri şi cheltuieli, evaluarea capacităţii debitorului de
a rezista la şocuri.
Rezultatele acestor activităţi sunt relativ cuantificabile şi pot contribui la fundamentarea unei decizii
obiective privind expunerea băncii la risc, care rezultă din angajarea creditului analizat. Nu trebuie însă să
pierdem din vedere cea de-a doua dimensiune a procesului, şi anume dimensiunea calitativă; ea poate completa
în mod fericit rezultatele analizei cantitative sau (mai rar) le poate răsturna spectaculos.
Analiza calitativă presupune adunarea şi actualizarea tuturor informaţiilor referitoare la
responsabilitatea financiară a debitorului, determinarea scopului real al contractării împrumutului, identificarea
riscurilor cu care se poate confrunta debitorul şi estimarea seriozităţii şi implicării debitorului în respectarea
angajamentelor asumate faţă de bancă.
Elementele determinante ale gestiunii riscului individual de creditare sunt: capacitatea de plată,
caracterul debitorului – dorinţa sa de a face plata, capitalul – averea debitorului, garanţia (reală sau personală),
condiţiile de mediu. Dintre aceşti cinci factori primul este cel mai important.
Se apreciază că principalele slăbiciuni în aprecierea riscului de creditare sunt unele de ordin intern:
selecţia defectuoasă a dosarelor şi supravegherea internă improprie a evoluţiei (practic a involuţiei) calităţii
debitorilor. Riscul de selecţie improprie a dosarelor poate fi minimizat prin: rigoare în conţinutul dosarelor,
apreciere internă a calităţii clienţilor pe baze unitare, prin punctaj, dublă avizare a deciziei de creditare şi
stabilirea unei marje corespunzătoare a dobânzii percepute.
Sunt credite de valori mari şi de o mare diversitate ca scadenţe, destinaţii, garanţii. Multă vreme selecţia
lor s-a făcut exclusiv în funcţie de experienţă, interpretarea informaţiilor şi simţul afacerilor de care dau dovadă
bancherii. Şi în prezent există două modalităţi de tratare a cererii de creditare: abordarea clasică şi cea modernă.
96
 În abordarea clasică sunt evaluate şi comparate două elemente: nevoia de finanţare şi cererea de
creditare.
Nevoile de finanţare pot fi pentru investiţii sau pentru exploatare.
Nevoile de finanţare a investiţiilor se caracterizează prin valori ridicate şi caracterul punctual al cererii.
Dosarul proiectului de investiţii poate fi întocmit de întreprindere (client potenţial), de un expert sau chiar de
bancă. Întocmirea dosarului proiectului de investiţii pentru client este varianta de preferat dacă banca dispune de
suficiente resurse şi expertiza necesara (personal calificat). Este soluţia cea mai avantajoasă deoarece asigură
băncii venituri suplimentare, ocuparea specialiştilor proprii în evaluări de proiecte de investiţii şi o bază de date
omogenă care permite stabilirea unui algoritm unitar de evaluare a proiectelor clienţilor.
Pe de altă parte, trebuie ca banca să clarifice de la început cu clientul postura în care acesta contractează
întocmirea proiectului de investiţii: este un serviciu de expertiză pe care îl cumpăra de la o bancă şi acesta nu
are nici o legătură cu şansele proiectului de a fi finanţat de către bancă. Faptul că dosarul proiectului a fost
întocmit de către un serviciu specializat al băncii nu asigură şi o probabilitate mai mare de acceptare a lui de
finanţare.
Analiza nevoii de finanţare se face în cadrul unui plan de finanţare previzional: sunt analizate nevoile şi
resursele financiare de perspectivă, brute, apoi completate cu credite bancare. Pentru acest tip de proiecte regula
prudenţială ce trebuie respectată este că banca nu trebuie niciodată să finanţeze integral (100%) proiectul de
investiţii al clientului. Oricât de mică procentual (şi este de competenţa conducerii băncii să stabilească o limită
minimă prin politica de creditare) contribuţia clientului să fie efectivă şi din punct de vedere financiar. În acest
fel el îşi asumă cu mai multă responsabilitate răspunderea pentru derularea proiectului.
Nevoile de finanţare a cheltuielilor curente au alte caracteristici: sunt de valori mai reduse şi sunt
relativ permanente. Nevoile de acest tip se pot determina planificând fondul de rulment sau în cadrul planului de
trezorerie. Este imperios necesar ca funcţionarul băncii care este responsabil de relaţia cu clientul respectiv să
verifice atât informaţiile, cât şi algoritmul care a stat la baza nevoii de finanţare. Apoi bancherul poate propune
un "montaj financiar" adecvat, adică o combinaţie de credite pe termen scurt care să acopere nevoia de finanţare
a clientului.
Cea de-a doua etapă a analizei creditului în abordarea clasică este studiul cererii de creditare. Analiza
riscului asociat implică parcurgerea următoarelor etape: identificarea, evaluarea şi prevenirea riscului de
creditare.
Identificarea şi evaluarea riscului de creditare presupune definirea acestuia, a cauzelor majore de risc şi
cuantificarea expunerii la risc. Riscul de creditare este cauzat de perturbaţii în fluxul de încasări anticipat la
analiza cererii de creditare. Pentru fiecare debitor aceste perturbaţii pot genera insolvabilitate. Factorii care
generează insolvabilitate pot fi grupaţi în factori externi şi factori interni fără a se putea distinge între cele două
categorii în ceea ce priveşte amplitudinea expunerii la risc pe care o generează.
Factorii interni sunt aproape integral asociaţi unei conduceri defectuoase: de aceea, aprecierea
profesionalismului echipei de conducere sau a partenerului însuşi (în cazul micilor întreprinderi), reprezintă un
element atât de important în cadrul procesului de analiză a riscului de creditare. De asemenea, trebuie apreciat
caracterul debitorului – dorinţa sa de a face plăţi pe care le implică achitarea creditului primit. Este extrem de
greu de apreciat pentru clienţii noi şi necesită o informaţie extensivă.
Factorii externi - relativ la client - se pot grupa în factori politici, economici şi bancari. Ei acţionează
asupra unei grupe întregi de clienţi şi, de aceea, identificarea şi evaluarea acestora se face pentru sectoare de
activitate, de către specialişti din bancă, folosind şi informaţii de uz intern. Băncile mici pot cumpăra servicii de
analiză ale instituţiilor mai mari sau ale unor institute de cercetări specializate, dar, în acest caz, nu pot fi
valorificate informaţiile interne protejate de sectorul bancar.
Factorii politici au la bază o decizie politică ce are efecte sensibile asupra capacităţii de rambursare a
debitorului. Ei pot îmbrăca diverse forme, între care, embargoul, modificarea politicii energetice, schimbarea de
regim valutar sau de politică monetară, modificarea tarifelor vamale, etc. Factorii economici sunt cel mai adesea
legaţi de crize – cu caracter ciclic sau sectoriale – care afectează pieţele pe care operează clientul.
Minimizarea expunerii băncii la risc se face, cel mai adesea, prin creşterea costului creditului
(înăsprirea condiţiilor de creditare) şi prin luarea de garanţii. Este însă demn de reţinut faptul că garanţiile nu
sunt o protecţie sigură pentru creditor. Valoarea de piaţă a activelor se poate diminua semnificativ şi, chiar dacă
ea se conservă, pot exista alţi creditori, privilegiaţi faţă de bancă şi activul rămas poate fi insuficient pentru
acoperirea datoriilor.
Abordarea tradiţională are la bază proceduri relativ laborioase şi prezintă o serie de limite care nu
sunt uşor de ignorat: majoritatea deciziilor au un caracter preponderent subiectiv, analiza informaţiei este mai
secvenţială, procesul are o durată mai mare şi un cost mai ridicat.
Abordarea modernă a analizei creditului se bazează pe credit scoring. Credit scoring-ul constă în
evaluarea creditului pe baza de punctaj.
97
 Prin introducerea şi generalizarea evaluării pe bază de punctaj s-a urmărit realizarea unor obiective
specifice, între care:
bcreşterea calităţii creditelor prin formalizarea şi impunerea unor norme unice de creditare;
breducerea costului evaluării prin standardizarea procedurilor şi folosirea sistemelor expert sau a unor
algoritmi;
bcreşterea productivităţii şi satisfacţiei inspectorilor prin eliminarea activităţilor de rutină, creşterea
responsabilităţii lor;
bîmbunătăţirea performanţelor procedurilor de control a creditelor, inspectorilor, unităţilor operative;
bfacilitarea modificărilor de strategie de creditare;
bselecţia clienţilor în funcţie de calitate;
bformalizarea procedurilor şi minimizarea erorilor şi a riscurilor de ordin subiectiv.
Exploatarea curentă a evaluării pe bază de punctaj presupune parcurgerea următoarelor etape:
identificarea caracteristicilor esenţiale ale dosarului de creditare; dintre acestea trebuie selectate
maxim zece, datorită gradului relativ scăzut de independenţa (în sens statistic) a variabilelor;
 ponderea caracteristicilor selectate;
 (re)calcularea punctajului creditului prin însumarea punctelor atribuite;
 stabilirea categoriei căreia îi aparţine creditul.
În faza de implementare a sistemului de evaluare sunt esenţiale procedurile de stabilire a baremurilor şi
testarea modelului.
Analiza statistică care stă la baza modelului poate fi uni-sau multicriterială.
Cele mai multe bănci româneşti folosesc un sistem de punctaj bazat pe calculul valorii unor indicatori
de bază ai firmelor debitoare; în funcţie de valoarea acestora se acordă puncte, care sunt apoi adunate, pentru a
se determina valoarea punctajului firmei şi pentru a se încadra aceasta într-o anumită clasă de risc.
Ca analiză multicriterială, putem cita criteriul elaborat de Altman, în 1968. Punctajul Z sau scorul
Altman este, de fapt o funcţie de corecţie la valoarea variabilei rezultante – Z - se determina în funcţie de
valoarea a cinci variabile interdependente şi a coeficienţilor de corecţie. Pentru exemplificare, vom prezenta
funcţia cu coeficienţii calculaţi de Altman iniţial:
Z =1.2X1 +1.4X2 +3.3X3 +0.6X4 +1.0X5, unde
X1 : capitalul circulant/total active;
X2 : rezultatul exerciţiului/total active;
X3 : rezultatul înainte de impozitare/total active;
X4 : valoarea de piaţă a acţiunilor/total datorii;
X5 : total vânzări/total active.
Aprecierea firmelor în funcţie de scorul Altman conduce la încadrarea acestora într-una din grupele
următoare:
-firme solvabile: Z<=1.81;
-firme in dificultate: 1.81<Z<2.99;
-firme sănătoase: Z>=2.99
În anul 1968 Altman a stabilit coeficienţii de corelaţie pe baza unui eşantion semnificativ de firme în
situaţie de faliment, care totuşi au supravieţuit. El a stabilit, de fapt, gradul de corelaţie dintre cei cinci indicatori
şi starea de faliment. Analiza statică a datelor din eşantion ar fi permis să se prezică falimentul, pentru trei
sferturi din firme, cu doi ani înainte de apariţia stării de faliment.
Valoarea coeficienţilor de corelaţie este însă relativ dinamică în timp şi extrem de dependentă de starea
şi structura economiei în care operează firmele analizate. Calculele de corelaţie trebuie actualizate periodic, de
preferat de fiecare bancă, în funcţie de structura portofoliului sau de clienţii instituţionali şi de evoluţia
condiţiilor de mediu economic.
Creditarea persoanelor particulare reprezintă un domeniu distinct de activitate bancară deşi, mult timp,
îndatorarea unei persoane, mai ales pe termen scurt, a părut suspectă, la fel ca şi traiul peste mijloacele de care
cineva poate dispune. Familiile degajă în mod tradiţional un excedent de resurse financiare, iar apelul la credite
era un fenomen de excepţie, ocazionat de evenimente unice, precum cumpărarea unei locuinţe sau a unui
automobil.
Creditele pentru particulari sunt relativ mai puţin rentabile pentru bănci şi doar diminuarea pieţelor
tradiţionale a determinat băncile să se extindă şi în domeniul creditului pentru particulari.

10.3.4. GESTIUNEA RISCULUI DE CREDIT GLOBAL

Gestiunea riscului de credit global are la bază două principii: diviziunea şi limitarea riscurilor.
98
 Diviziunea riscului de creditare urmăreşte evitarea concentrării riscurilor prin diversificarea
plasamentelor şi a creditelor în special. Concentrarea clienţilor într-un singur domeniu de activitate este relativ
periculoasă pentru o bancă universală: în perioada de recesiune pot interveni greutăţi de exploatare. În sfera
creditării particularilor, diversificarea portofoliului este in primul rând o diversificare teritorială. La creditarea
agenţilor economici importanţa este diversificarea sectorială sau economică, iar în ceea ce priveşte clienţii
suverani – diversificarea geografică.
Limitarea riscurilor are caracter normativ şi autonormativ. Fiecare bancă, în funcţie de calitatea
mediului economic şi de evoluţia parametrilor săi proprii, asigură limitarea riscurilor în două feluri: global şi
analitic, astfel:
bfixând o limită proprie, internă, angajamentul său global în operaţii riscante (dar rentabile). Se
stabileşte o limită maximă pentru ponderea activităţilor (plasamentelor) riscante în total active sau relativ la
capitalul bancar;
bfixând plafoane de credite pe debitor, grup de debitori, sector de activitate sau zonă geografică pentru a
preveni ca modificări semnificative ale situaţiei economice a acestor grupe să-i afecteze negativ expunerea la
risc.
Se mai pot stabili plafoane de tip <<stop-loss>> care definesc riscurile maxime referitor la pierderile
constatate sau la provizioanele constituite.
Foarte utile se pot dovedi şi limitele interne stabilite pe baza unor scenarii de criză, limite greu de
definit în momentul în care criza se produce; preferabil este ca banca să fie pregătită pentru eventualitatea
producerii unei crize, oricât de puţin probabilă ar părea aceasta într-un context dat.
Banca centrală, ca autoritate bancară, îşi asumă responsabilitatea limitării expunerii consolidate la risc
în cadrul sistemului bancar, stabilind norme cu caracter obligatoriu. Rolul autorităţii bancare este de
impulsionare, control şi sancţionare.
Cuantificarea expunerii globale a băncii la riscul de creditare se face prin analiza şi monitorizarea
permanentă a unui sistem de indicatori care se pot grupa în trei categorii: indicatori de pondere, indicatori de
dinamică şi indicatori relativi, de corelare a activelor cu capitalul bancar.
Indicatorii de structură sau de pondere exprimă procentual, la un moment dat, structura activelor
bancare sau a portofoliului de credite. Trebuie să amintim ca din punctul de vedere al băncii risc de creditare nu
prezintă doar operaţia de creditare propriu-zisă; plasamentele în titluri de credit (între operaţiile bilanţiere),
acordarea de garanţii (în afara bilanţului) şi participarea înseşi a băncii la sistemul interbancar de decontări sunt
purtătoare, şi ele, de risc de creditare. Ca indicatori de risc monitorizaţi se pot folosi următorii:
bcredite totale raportate la total active; cu cât ponderea creditelor în total active este mai ridicată, cu
atât activitatea bancară este percepută ca fiind mai riscantă; prin politica de creditare se pot stabili un plafon al
acestei măsuri şi/sau praguri de alertă. Dacă valoarea portofoliului de valori mobiliare este semnificativă, atunci
trebuie calculat şi raportul dintre creanţele totale asupra debitorilor (credite acordate + titluri de credit în
portofoliu) şi activele totale;
bcredite de calitate medie raportate la creditele totale; este un indicator care exprimă direct ponderea
creditelor de calitate inferioară în total credite. Creditele de calitate medie cuprind creditele în observaţie +
creditele substandard şi cele îndoielnice (conform normelor BNR). Pentru portofoliul de obligaţiuni se poate
construi un indicator similar în funcţie de calificativele titlurilor din portofoliu (cele internaţionale), aşa cum
sunt ele acordate de agenţiile de evaluare recunoscute (Moddy's sau Standard & Poor's);
bpierderi la portofoliul de credite raportate la valoarea totală a portofoliului de credite; valoarea
acestui raport trebuie să fie cât mai mică pentru ca portofoliul să fie gestionat eficient din punct de vedere al
riscului de creditare. Această mărime serveşte şi ca reper pentru stabilirea rezervelor la portofoliul de credite din
care sunt acoperite aceste pierderi. Analog se poate calcula valoarea raportului pierderi la portofoliul de titluri de
credite raportate la valoarea totală a portofoliului de titluri de credit.
Indicatorii de dinamică exprimă evoluţia în timp a unor indicatori valorici a căror mărime este
corelată cu evoluţia riscului de creditare ex ante sau post factum.
bDinamica fondului de rezervă pentru acoperirea pierderilor la portofoliul de credite exprimă (ex ante)
felul în care conducerea băncii anticipa evoluţia expunerii la riscul de creditare: cu cât creşterea rezervelor
planificate pentru care se constituie provizioane este mai mare, cu atât se poate presupune că banca anticipa
pierderi mai mari şi că, deci, este de aşteptat o scădere a calităţii portofoliului de credite. Această informaţie
trebuie interpretată în contextul dat de dinamica portofoliului de credite însuşi căci, dacă cei doi parametrii cresc
în acelaşi ritm, atunci nu poate fi vorba de o creştere a expunerii la risc.
În funcţie de reglementările legale privind constituirea şi finanţarea fondului de rezervă pentru pierderi
din creditare, se poate ca banca sa folosească o politică diferită de finanţare a fondului pentru obţinerea unor
avantaje fiscale; şi atunci este clar că dinamica pronunţată a indicatorului nu poate semnifica o creştere a
99
expunerii la risc. Indicatorul este mai ales de uz extern, fiind folosit la nivelul întregului sistem bancar ca un
semnal de alarma pentru terţi şi larg mediatizat de presa de specialitate.
b Dinamica activelor şi, mai ales, a creditelor totale, sunt interpretate ca indicatori ai riscului de
creditare atunci când exprimă o creştere accelerată. Aceasta deoarece se presupune că fiecare instituţie bancară
are o capacitate limitată de a gestiona corect un portofoliu de un anumit volum. Aceasta capacitate este limitată
de performanţele personalului, de cadrul politicii de creditare, de structura organizatorică, de ansamblul
resurselor băncii şi de modul lor de gestionare.
O creştere accelerată (de exemplu de 50% într-un an) a valorii reale (în preţuri constante) a portofoliului
de credite sau a activelor totale nu poate fi gestionată convenabil sau cel puţin comparabil cu nivelul de
performanţă din anii anteriori din cadrul aceloraşi structuri şi folosind aceleaşi resurse. Pe de altă parte,
adecvarea însăşi a acestor resurse şi structuri la presiunea exercitată de volumul sporit de activitate reprezintă un
factor perturbator până la restabilirea unui nivel rezonabil de echilibru între capacităţile bancare de prelucrare a
informaţiei şi volumul acesteia. Capacitatea deficitară de prelucrare a informaţiei este un factor de risc căci sunt
(ne) şanse mai mari de strecurare a unor erori (în cadrul unor proceduri clasice de tratament).
Indicatorii relativi, de corelare a activelor bancare cu capitalul şi fondurile bancare, sunt important de
urmărit deoarece dau o expresie cantitativă a raportului dintre expunerea la risc şi sursa de finanţare a acestei
expuneri. Se pot folosi ca indicatori:
bprofitul net raportat la pierderile la portofoliul de credit; profitul net este sursa principală de finanţare
a pierderilor, dar acoperirea acestora nu este singura sa destinaţie. Calculat în această formă, indicatorul este cel
mai adesea supraunitar. El se poate calcula şi sub formă inversă, dar atunci este în mod evident subunitar.
Important este ca resursele să fie acoperitoare. Oricum evoluţia raportului poate fi extrem de semnificativă.
bRaportul dintre fondul de rezervă şi pierderile înregistrate la portofoliul de credite. Acest raport
trebuie sa fie mai mare de 1 pentru a putea aprecia că managementul este prudent.
Valoarea acestor indicatori ne permite să apreciem calitatea portofoliului de credite şi evoluţia acestuia.
Pentru uz intern, deoarece datele sunt accesibile fără restricţii, toţi aceşti indicatori se pot calcula şi deci pot fi
interpretaţi în mod corelat, analizaţi şi folosiţi pentru a fundamenta politica de credit. În afara băncii, majoritatea
acestor indicatori pot fi calculaţi cu o relativă întârziere pe baza datelor din bilanţul şi repartizarea profitului
publicate de bănci.
Ei pot fi folosiţi pentru a se aprecia calitatea managementului bancar de către operatorii de pe pieţele
financiare şi de autoritatea bancară.

Autoevaluare:

1.Care sunt principalele obiective ce trebuiesc atinse prin politica de creditare ?

2.Care sunt etapele ce trebuiesc parcurse în vederea analizei riscului aferent activităţii de creditare?
3.Ce măsuri trebuiesc luate în vederea minimizării expunerii băncii la risc?
4.Pe ce se bazează abordarea modernă a analizei creditului?

Rezumatul acestei sectiuni:

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituţiei financiare în cauză, atât un
impact în sine (de regulă sub forma pierderilor directe suportate), cât şi un impact indus cauzat de efectele
asupra clientelei, personalului, partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare.
Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiunile lor curente şi nu doar
riscurile specifice activităţii bancare clasice.

Referate propuse:
1.Sistemul garanţiilor bancare
2.Gestiunea creditelor aflate în dificultate

100
3.Strategii şi politici de creditare ale băncii X
4.Garanţiile creditului bancar –studiu de caz
5.Noi produse şi derivative de credit bancar
6.Tehnici moderne de protecţie a riscului de creditare

Bibliografie:
1.Basno C., Dardac N., -“ Riscurile bancare. Cerinţe prudenţiale monitorizate”, EDP,1999
2.Brendea, C. (colectiv), “Riscul şi performanţa creditului”, Editura Coresi, Bucureşti, 2001.
3.Dedu V. – „Management bancar”, Editura Mondan, Bucureşti, 1997
4. Dedu V., “Gestiunea şi auditul bancar”, ediţia a 3-a, Editura pentru Şt. Naţionale, Bucureşti, 2001.
5. Rotaru C., “Managementul performanţei bancare”, Ed. Expert, 2001.
6. Roxin L., “Gestiunea riscurilor bancare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
7.Trenca I., “Metode şi tehnici bancare”, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj - Napoca, 2002.
8.Normele nr.11 din 8.09.2005 – care stabilesc limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în
valută (M.O.nr.840/16.09.2005).
9.Regulamentul nr.8 din 8.09.2005 - modifică Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.5/2002 privind
clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de
10.Normele nr.10 din 27 iulie 2005, privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice.
(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 29 iulie 2005)

101
CAPITOLUL 11
SUPRAVEGHEREA ACTIVITĂŢII BANCARE DE CĂTRE BANCA NAŢIONALĂ A
ROMÂNIEI

INTRODUCERE
Rezervele minime obligatorii sunt disponibilităţi băneşti ale instituţiilor de credit, în lei şi în valută, păstrate în
conturi deschise la Banca Naţională a României.

PREZENTAREA TEMEI

11.1.REGIMUL REZERVELOR MINIME OBLIGATORII

Băncile, persoane juridice române, sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine, casele
centrale ale cooperativelor de credit, instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, şi
casele de economii pentru domeniul locativ, denumite în continuare instituţii de credit, trebuie să menţină
rezerve minime obligatorii, în monedă naţională şi în valută, în conturi deschise la Banca Naţională a
României, în condiţiile prevăzute de Regulamentul nr. 6 din 24/07/2002 privind regimul rezervelor minime
obligatorii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 566 din 01/08/2002, modificat prin: Circulara nr. 28
din 17/09/2003, Circulara nr. 9 din 30/04/2004, Circulara nr. 26 din 19/11/2004, Circulara nr. 6 din
11/02/2005
Baza de calcul o constituie nivelul mediu, pe perioada de observare, al elementelor de pasiv din bilanţul
băncilor (cuprinzând ansamblul teritoriului naţional) şi respectiv din bilanţul agregat al reţelelor cooperatiste de
credit, întocmit de casele centrale ale cooperativelor de credit, asupra cărora se aplică rata rezervelor minime
obligatorii.
Perioada de observare este intervalul de timp pentru care se determină baza de calcul.
Perioada de aplicare este intervalul de timp în care trebuie menţinut în conturile deschise la Banca
Naţională a României nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii.
Nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii reprezintă produsul dintre baza de calcul şi rata
rezervelor minime obligatorii.
Nivelul efectiv al rezervelor îl constituie soldul mediu zilnic înregistrat de bancă/casă centrală a
cooperativelor de credit în contul în care se menţin rezervele minime obligatorii în perioada de aplicare;
determinarea soldului mediu zilnic se face luând în calcul numărul de zile calendaristice din perioada de
aplicare.
Excedentul de rezerve îl reprezintă diferenţa pozitivă dintre nivelul efectiv şi nivelul prevăzut al
rezervelor minime obligatorii.
Deficitul de rezerve îl reprezintă diferenţa negativă dintre nivelul efectiv şi nivelul prevăzut al
rezervelor minime obligatorii.

11.1.1.BAZA DE CALCUL A REZERVELOR MINIME OBLIGATORII

Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii se constituie din mijloace băneşti în monedă naţională şi
în valută, reprezentând obligaţii ale băncii/casei centrale a cooperativelor de credit (la nivelul reţelei
cooperatiste de credit) rezultate din acceptarea depozitelor şi a altor fonduri.
Din baza de calcul se exceptează :
a) mijloacele băneşti atrase de la Banca Naţională a României;
b) mijloacele băneşti atrase de la bănci, case centrale ale cooperativelor de credit, cooperative de credit
afiliate la o casă centrală a cooperativelor de credit care, la rândul lor, sunt obligate să constituie rezerve minime
obligatorii la Banca Naţională a României;
c) capitalurile proprii ale instituţiilor de credit, calculate în conformitate cu reglementările Băncii
Naţionale a României.
Baza de calcul se determină ca medie a soldurilor zilnice ale elementelor de pasiv, în perioada de
observare.
Perioada de observare o constituie intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a
lunii curente.

102
 Pentru mijloacele băneşti în valută, mediile soldurilor zilnice se determină pe fiecare tip de valută în
parte, după care se transformă în dolari S.U.A. sau în euro, după caz.
Cursurile de schimb folosite pentru transformarea celorlalte valute în dolari S.U.A. sau în euro sunt
cursurile pieţei valutare, comunicate de Banca Naţională a României în ultima zi anterioară perioadei de
aplicare.

11.1.2.CONSTITUIREA REZERVELOR MINIME OBLIGATORII

Instituţiile de credit sunt obligate să menţină în conturile deschise la Banca Naţională a României
nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii ca medie zilnică pe durata perioadei de aplicare.
Perioada de aplicare o constituie intervalul cuprins între data de 24 a lunii curente şi data de 23 a lunii
următoare.
Rezervele minime obligatorii se calculează şi se menţin astfel:
a) în lei, în contul curent al băncii/casei centrale a cooperativelor de credit deschis la Banca Naţională a
României, pentru mijloacele băneşti în lei;
b) în dolari S.U.A. sau în euro, în contul "LORO" al băncii/casei centrale a cooperativelor de credit,
deschis la Banca Naţională a României, pentru mijloacele băneşti în valută. Opţiunea pentru una dintre cele
două valute este a fiecărei instituţii de credit. O dată formulată, ea nu poate fi modificată timp de 12 luni
calendaristice.
Costul eventualelor operaţiuni de schimb valutar, necesare băncilor/caselor centrale ale cooperativelor
de credit pentru constituirea rezervelor în valută, precum şi riscul valutar generat de aceste operaţiuni sunt
suportate în întregime de instituţia de credit în cauză.
Casele centrale ale cooperativelor de credit au obligaţia de a menţine în conturile deschise la Banca
Naţională a României rezervele minime obligatorii, în lei şi în valută, aferente reţelei cooperatiste de credit.
Cooperativele de credit au obligaţia de a menţine la casele centrale ale cooperativelor de credit
disponibilităţi în scopul furnizării lichidităţii necesare pentru constituirea de către acestea a rezervelor minime
obligatorii la Banca Naţională a României.
Fiecare casă centrală a cooperativelor de credit va stabili prin norme şi proceduri proprii modul de
constituire de către cooperativele de credit a disponibilităţilor necesare pentru menţinerea rezervelor minime
obligatorii aferente reţelei cooperatiste de credit la Banca Naţională a României. Normele şi procedurile
respective vor prelua în mod corespunzător metodologia stabilită în Regulamentul nr. 6 din 24/07/2002
privind regimul rezervelor minime obligatorii,.

11.1.3.ÎNDEPLINIREA REZERVELOR MINIME OBLIGATORII

Încadrarea în cerinţele privind rezervele minime obligatorii se realizează atunci când nivelul efectiv al
rezervelor, este egal cu nivelul prevăzut al acestora.
Nu se fac compensări între depăşirea şi nerealizarea rezervelor minime obligatorii în lei sau în valută.
Pentru deficitul de rezerve minime obligatorii, se calculează şi se percepe o dobândă penalizatoare pe
durata perioadei de aplicare aferente.
Rata dobânzii penalizatoare se stabileşte de către Banca Naţională a României şi se comunică prin
circulară.
Modificarea ratei dobânzii penalizatoare se comunică prin circulară, cu cel puţin o zi înainte de
începerea perioadei de aplicare.

11.1.4.RATELE REZERVELOR MINIME OBLIGATORII

Ratele rezervelor minime obligatorii se stabilesc de către Banca Naţională a României, în funcţie de
obiectivele sale de politică monetară, şi se comunică prin circulară.
Modificarea ratelor rezervelor minime obligatorii se comunică prin circulară cu cel puţin 7 zile înainte
de începerea perioadei de aplicare.
Ratele rezervelor minime obligatorii sunt următoarele:
a) 20% pentru mijloacele băneşti în monedă naţională cu scadenţa mai mică de 2 ani de la finele
perioadei de observare, pentru sumele în tranzit în monedă naţională şi pentru mijloacele băneşti în monedă
naţională cu scadenţa reziduală mai mare de 2 ani de la finele perioadei de observare, care prevăd clauze
contractuale referitoare la rambursări, retrageri, transferări anticipate;

103
 b) 0 (zero) % pentru mijloacele băneşti în monedă naţională cu scadenţa reziduală mai mare de 2 ani de
la finele perioadei de observare şi care nu prevăd clauze contractuale referitoare la rambursări, retrageri,
transferări anticipate, precum şi pentru împrumuturile nerambursabile în monedă naţională;
c) 40% pentru mijloacele băneşti în valută cu scadenţa mai mică de 2 ani de la finele perioadei de
observare, pentru sumele în tranzit în valută şi pentru mijloacele băneşti în valută cu scadenţa reziduală mai
mare de 2 ani de la finele perioadei de observare, care prevăd clauze contractuale referitoare la rambursări,
retrageri, transferări anticipate;
d) 0 (zero) % pentru mijloacele băneşti în valută cu scadenţă reziduală mai mare de 2 ani de la finele
perioadei de observare şi care nu prevăd clauze contractuale referitoare la rambursări, retrageri, transferări
anticipate, atrase până la data de 23 februarie 2005 inclusiv, precum şi pentru împrumuturile nerambursabile în
valută;

11.1.5.REMUNERAREA REZERVELOR MINIME OBLIGATORII

Pentru nivelul efectiv al rezervelor, Banca Naţională a României plăteşte dobândă până la nivelul
prevăzut al rezervelor minime obligatorii.
Stabilirea şi modificarea ratei dobânzii plătite la rezervele minime obligatorii se fac de către Banca
Naţională a României prin circulară. Rata dobânzii se va situa cel puţin la nivelul ratei dobânzii medii la
depunerile la vedere practicate de bănci.
Rata dobânzii medii practicate de bănci la depunerile la vedere se calculează lunar de către Banca
Naţională a României, distinct pentru lei şi pentru valută, ca medie ponderată, pe baza datelor transmise de
bănci.
Soldurile depunerilor la vedere, inclusiv cele neremunerate, precum şi ratele dobânzilor aferente sunt
cele din ultima zi calendaristică a perioadei de observare. Ratele dobânzilor astfel calculate se iau în considerare
pentru rezervele minime obligatorii din perioada de aplicare aferentă perioadei de observare pentru care s-a
făcut raportarea.
Pentru excedentul de rezerve, Banca Naţională a României nu plăteşte dobândă.
La calcularea dobânzilor, se utilizează convenţia număr de zile calendaristice al perioadei de aplicare /
360.
Plata dobânzilor la rezervele minime obligatorii şi încasarea dobânzii penalizatoare pentru deficitele de
rezerve minime obligatorii se fac în prima zi lucrătoare după terminarea perioadei de aplicare pentru care s-a
făcut calculul.

11.1.6.RAPORTAREA ŞI VERIFICAREA RAPORTĂRII REZERVELOR MINIME

OBLIGATORII

În termen de 3 zile lucrătoare de la expirarea perioadei de observare, instituţiile de credit vor raporta, în
scris, Băncii Naţionale a României - Direcţia politici monetare - baza de calcul pentru determinarea rezervelor
minime obligatorii şi datele necesare pentru calcularea ratei medii a dobânzilor la vedere .
O instituţie de credit nou-înfiinţată începe să raporteze şi să constituie rezerve minime obligatorii după
expirarea primei perioade de observare complete de la data notificării efectuării primei operaţiuni bancare.
O instituţie de credit cu cont curent redeschis la Banca Naţională a României începe să raporteze şi să
constituie rezerve minime obligatorii începând cu data redeschiderii contului în evidenţele Băncii Naţionale a
României.
Banca Naţională a României va verifica la sediul băncilor/caselor centrale ale cooperativelor de credit
exactitatea datelor raportate pentru calculul rezervelor minime obligatorii şi al ratei medii a dobânzilor
practicate la depunerile la vedere. Instituţiile de credit au obligaţia de a păstra documentele primare care au stat
la baza raportărilor conform legislaţiei în vigoare.
Verificarea se poate realiza la sediul principal, la sucursale şi la alte sedii secundare ale instituţiilor de
credit.
În cazul unor diferenţe între datele raportate de instituţiile de credit şi situaţia constatată în urma
controlului efectuat de Banca Naţională a României se procedează astfel:
a) pentru deficitele de rezerve rezultate ca urmare a raportării unei baze de calcul mai mici se calculează
şi se percepe o dobândă penalizatoare pe durata perioadei de aplicare aferente, calculată la rata stabilită de
Banca Naţională a României valabilă pentru perioada de aplicare respectivă şi se aplică sancţiuni;

104
 b) în cazul raportării unei baze de calcul mai mari, dobânda plătită în plus pentru nivelul efectiv al
rezervelor va fi recuperată de Banca Naţională a României de la instituţia de credit în cauză;
c) încasarea dobânzii penalizatoare pentru deficitele de rezerve şi a dobânzii plătite în plus pentru
nivelul efectiv al rezervelor se face fără preaviz, în termen de maximum cinci zile lucrătoare ulterioare
definitivării actului de control, respectiv înregistrării acestuia la instituţia de credit sau, după caz, transmiterii
răspunsului cu privire la clarificarea opiniilor divergente formulate de instituţia de credit.
În situaţia în care o instituţie de credit sesizează din proprie iniţiativă apariţia unor diferenţe între baza
de calcul raportată şi cea rezultată din aplicarea prezentului regulament şi circularelor emise în aplicarea
acestuia, aceasta va înştiinţa Direcţia politici monetare şi Direcţia supraveghere din Banca Naţională a României
cu privire la aceste diferenţe.
Încasarea dobânzii penalizatoare pentru deficitele de rezerve şi a dobânzii plătite în plus pentru nivelul
efectiv al rezervelor se face fără preaviz, în termen de maximum cinci zile lucrătoare ulterioare datei
înregistrării la Banca Naţională a României a adresei de înştiinţare formulate de către instituţia de credit.
Banca Naţională a României poate dispune şi efectuarea unui control la sediul instituţiei de credit în
cauză pentru verificarea corectitudinii raportării respective şi în funcţie de rezultatele acestuia poate proceda la
aplicarea de sancţiuni.
Transmiterea cu întârziere a bazei de calcul atrage după sine majorarea cu 10 la sută a nivelului prevăzut
al rezervelor minime obligatorii care rezultă din raportarea instituţiei de credit în cauză. În situaţia în care o
instituţie de credit nu raportează baza de calcul până în a zecea zi calendaristică a perioadei de aplicare, nivelul
prevăzut al rezervelor se va stabili prin aplicarea unei majorări de 15 la sută asupra nivelului prevăzut al
rezervelor minime obligatorii aferent perioadei de aplicare precedente.
Neraportarea în termenul stabilit a datelor necesare pentru calcularea ratei medii a dobânzilor la vedere
atrage după sine luarea în calcul, în mod automat, de către Banca Naţională a României, a ultimelor date
transmise de instituţia de credit.

11.1.7. SANCŢIUNI

Neraportarea repetată sau raportarea eronată a bazei de calcul şi a datelor necesare pentru calcularea
ratei medii a dobânzilor la vedere constituie o încălcare a disciplinei bancare.
Modificarea unor operaţiuni contabile şi/sau a unor raportări statistice, în scopul vădit de a diminua
nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii, dacă faptele nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să
constituie, potrivit legii penale, infracţiuni, constituie o încălcare a disciplinei bancare.
În situaţia în care o instituţie de credit înregistrează deficit de rezerve în două perioade de aplicare
consecutive, aceasta poate fi supusă unei supravegheri prudenţiale, prin inspecţie la sediul băncii/casei centrale
a cooperativelor de credit, din partea Băncii Naţionale a României.

11.2.CENTRALA RISCURILOR BANCARE

Centrala Riscurilor Bancare (CRB) reprezintă o structură specializată în colectarea, stocarea şi

centralizarea informaţiilor privind expunerea fiecărei instituţii de credit din sistemul bancar românesc faţă de
acei debitori care au beneficiat de credite şi/sau angajamente al căror nivel cumulat depăşeşte suma limită de
raportare sau restanţele mai mari de 30 zile, indiferent de sumă, înregistrate în restituirea creditelor de către
persoanele fizice faţă de care instituţiile de credit înregistrează o expunere mai mică de 20 mii RON, precum şi
a informaţiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori.
Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare este organizată în patru registre:
1. Registrul central al creditelor (RCC) conţine informaţii de risc bancar raportate de instituţiile de
credit şi este actualizat lunar;
2.Registrul creditelor restante (RCR) conţine informaţii de risc bancar referitoare la abaterile de la
graficele de rambursare din cel mult ultimii şapte ani şi este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;
3.Registrul grupurilor de debitori (RGD) conţine informaţii despre grupurile de persoane fizice si/sau
juridice care reprezintă un singur debitor si este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;
4.Registrul fraudelor cu carduri (RFC) conţine informaţii despre fraudele cu carduri produse de către
posesori raportate de instituţiile de credit si este actualizat on-line.
Utilizatorii informaţiilor existente în baza de date a Centralei Riscurilor Bancare sunt persoanele
declarante şi Banca Naţională a României. Persoanele declarante sunt instituţiile de credit şi societăţile de credit
ipotecar în conformitate cu prevederile art.19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.200/2002 privind
societăţile de credit ipotecar, aprobata prin Legea nr.330/2003.

105
 Schimbul de informaţii de risc bancar se realizează electronic prin Reţeaua de Comunicaţii Interbancară.
Raportările efectuate de persoanele declarante conţin următoarele informaţii:
 datele de identificare a debitorilor faţă de care instituţia înregistrează o expunere mai mare sau egală cu
limita de raportare;
 informaţii privind fiecare din creditele şi angajamentele de care debitorul beneficiază: tipul creditului,
termenul de acordare, tipul garanţiei, serviciul datoriei, data acordării şi data scadenţei, suma acordată,
suma datorată utilizata si suma datorata neutilizată la momentul raportării, suma restantă;
 informaţii privind persoanele fizice care nu îndeplinesc condiţia de limita de raportare si înregistrează
restante mai mari de 30 zile;
 informaţii privind grupurile de persoane fizice şi/sau juridice care reprezintă un singur debitor:
denumire grup, cod grup, componenta grup;
 informaţii privind fraudele cu carduri produse de posesori: date identificare posesor card, tip card,
valuta, data constatării fraudei, suma fraudata.
Difuzarea informaţiilor de Centrala Riscurilor Bancare către persoanele declarante se face în două moduri:
 rapoarte lunare care cuprind informaţii privind toţi debitorii pe care persoana declaranta i-a raportat în
luna respectivă, cu toate informaţiile disponibile la Centrala Riscurilor Bancare referitoare la creditele şi
angajamentele de care debitorul a beneficiat de la toate instituţiile de credit, fără a se preciza identitatea
instituţiilor creditoare (situaţia riscului global);
 ca răspuns la interogările (cereri de consultare) on-line în care persoanele declarante pot solicita două
tipuri de informaţii: situaţia riscului global şi situaţia creditelor restante (pe o perioadă de 7 ani).
Trebuie precizat că pentru debitorii raportaţi de persoanele declarante, informaţiile sunt furnizate
necondiţionat, în timp ce, pentru clienţii - debitori potenţiali, accesul persoanelor declarante este condiţionat de
obţinerea prealabilă a acordului clientului respectiv.
Sisteme similare de gestiune a informaţiilor de credit funcţionează cu succes în ţări din Uniunea Europeana
cu un grad ridicat de intermediere financiara, cum sunt: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Portugalia,
Spania, etc.

11.3.CENTRALA INCIDENTELOR DE PLĂŢI

11.3.1.ASPECTE GENERALE

Centrala Incidentelor de Plăţi, denumită în continuare ”CIP”, este un centru de intermediere care
gestionează informaţia specifică incidentelor de plăţi, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile
utilizatorilor.
Datele specifice incidentelor de plăţi sunt transmise, difuzate şi valorificate pe baza informaţiilor, chiar
anterioare plăţii, conţinute în evidenţe şi care sunt ocazionate de acte şi fapte având potenţial fraudulos, litigios
şi/sau producând riscuri de neplată, inclusiv dintre cele care pot afecta finalitatea decontării.
În înţelesul regulamentului Regulamentului nr. 1 din 23 februarie 2001 privind organizarea şi
funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi, modificat prin: Circulara nr.
21/01.07.2002 (M. O. nr. 521 din 18 iulie 2002), Circulara nr. 15/26.07.2004 (M. O. nr. 689 din 30 iulie 2004),
Regulamentul nr. 7/26.07.2005 (M. O. nr. 683/29 iulie2005), termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) data prezentării la plată - data transmiterii instrumentului de la unitatea prezentatoare la unitatea
primitoare, conform circuitelor de compensare, în cazul plăţilor interbancare, respectiv data la care titularul de
cont depune la banca sa, în vederea încasării, borderoul de încasare şi instrumentul, în cazul plăţilor
intrabancare;
b) incidentul de plată - neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor, înaintea sau în
timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau a contractului care le
reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP de către persoanele declarante, pentru
apărarea interesului public;
c) incidentul de plată major - incidentul de plată determinat de înregistrarea uneia din următoarele
situaţii:
c1) În cazul cecului:
 cecul a fost emis fără autorizarea trasului;
 cecul a fost refuzat din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea
termenului de prezentare;

106
  cecul a fost refuzat la plată din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de
expirarea termenului de prezentare;
 cecul a fost emis cu dată falsă sau îi lipseşte o menţiune obligatorie;
 cecul circular sau cecul de călătorie a fost emis “la purtător”;
 cecul a fost emis de către un trăgător aflat în interdicţie bancară;
c2) În cazul cambiei şi al biletului la ordin:
cambia a fost scontată fără existenţa în total/în parte a creanţei cedate în momentul cesiunii acesteia;
 biletul la ordin/cambia cu scadenţă la vedere, a fost refuzat(ă) din lipsă totală de disponibil, în cazul
prezentării la plată în termen;
 biletul la ordin/cambia cu scadenţă la vedere, a fost refuzat(ă) din lipsă parţială de disponibil, în cazul
prezentării la plată în termen;
 biletul la ordin/cambia cu scadenţă la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data
emiterii sau la o dată fixă, a fost refuzat(ă) din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen;
 biletul la ordin/cambia cu scadenţă la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data
emiterii sau la o dată fixă, a fost refuzat(ă) din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen;
d) instrumentul – oricare din următoarele mijloace de plată: cec, cambie, bilet la ordin;
e) interdicţia bancară - regimul impus de către bancă unui titular de cont prin care se interzice acestuia
emiterea de cecuri pe o perioadă de 1 an, conform unor angajamente reciproce aplicabile plăţii cu cecuri, ca
urmare a unor incidente de plăţi majore produse cu cec;
f) nod de acces - persoana declarantă care, ca urmare a asigurării condiţiilor tehnice corespunzătoare,
are posibilitatea accesării în mod direct a sistemului informatic al CIP;
g) persoana acreditată - angajatul autorizat de conducerea persoanei declarante să furnizeze, să solicite
şi să primească informaţii la şi de la CIP;
h) persoane declarante - băncile, persoane juridice române, inclusiv unităţile teritoriale ale băncilor,
sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, denumite în continuare ”bănci” şi CIP;
i) persoane cu risc - acele persoane fizice sau juridice, inclusiv bănci, care au fost incluse în Fişierul
naţional al persoanelor cu risc, ca urmare a unor incidente de plăţi majore înregistrate pe numele lor;
j) utilizatori - persoanele declarante, Banca Naţională a României, Massmedia, Parchetul General de pe
lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Ministerul de Interne cu unităţile lor teritoriale, instanţele judecătoreşti, alte
instituţii ale statului cu atribuţii de supraveghere şi control, persoane fizice şi alte persoane juridice, instituţii
similare CIP din străinătate, cărora CIP le-a luat în evidenţă o cerere de consultare a informaţiilor deţinute;
k) valorificarea informaţiei - exploatarea în interes privat sau public a datelor puse la dispoziţie de CIP
din proprie iniţiativă sau la cererea utilizatorilor;
l) ziua refuzului - ziua compensării instrumentului refuzat la plată parţial sau în totalitate, în cazul
plăţilor interbancare, respectiv ziua în care instrumentul ajunge la unitatea plătitoare şi este refuzat, în cazul
plăţilor intrabancare.
Persoanele declarante au obligaţia să furnizeze CIP informaţiile aferente incidentelor de plăţi, în forma
şi la termenele prevăzute în regulament, precum şi orice informaţie solicitată de aceasta, în scopul desfăşurării
propriei activităţi.
Obligaţia prevăzută mai sus revine persoanelor declarante, astfel:
a) centralelor băncilor, inclusiv sucursalelor băncilor străine, pentru toate informaţiile adresabile direct
CIP, colectate de la titularii lor de cont sau de la cei aparţinând unităţilor bancare proprii, precum şi de la alte
persoane fizice sau juridice;
b) unităţilor teritoriale ale băncilor, pentru toate informaţiile adresabile direct CIP, în cazul în care
acestea au capacitatea tehnică necesară iar conducerea băncii le-a împuternicit să acceseze CIP sau prin
intermediul propriilor centrale, informaţii colectate de la titularii lor de cont şi/sau de la cei aparţinând altor
unităţi bancare, precum şi de la alte persoane fizice sau juridice, pe baza raporturilor între bancă şi client sau ca
urmare a angajamentelor, înţelegerilor sau convenţiilor bilaterale intervenite între bănci în apărarea interesului
public şi pentru menţinerea încrederii clienţilor în comerţul făcut de bănci cu instrumente;
c) CIP, pentru toate informaţiile adresabile CIP, colectate de la Banca Naţională a României şi de la
sistemele de transfer de fonduri autorizate de către Banca Naţională a României.
CIP este abilitată să primească declaraţii de incidente de plăţi numai de la persoane declarante, care
răspund pentru veridicitatea şi integritatea informaţiei transmise la CIP.
Persoanele declarante au obligaţia completării unei fişe de acreditare, prin care sunt desemnate
maximum 3 persoane acreditate. Această fişă va fi întocmită în 1 sau 2 exemplare, după caz, având acelaşi
conţinut, cu următoarele destinaţii:
a) exemplarul 1 - se păstrează pentru evidenţele proprii;
107
 b) exemplarul 2 (în cazul centralelor băncilor) - se transmite în regim confidenţial la CIP.
În comerţul făcut cu cecuri, băncile vor acorda clienţilor dreptul de a emite cecuri în care ele figurează
ca bancă trasă, pe baza unei temeinice analize a riscurilor pe care le implică această operaţiune, inclusiv pe baza
informaţiilor obţinute prin consultarea bazei de date a CIP.

11.3.2.STRUCTURA BAZEI DE DATE ŞI MODUL DE TRANSMITERE A INFORMAŢIILOR

LA CIP

CIP organizează şi gestionează un fişier de interes general, numit Fişierul Naţional de Incidente de Plăţi
(FNIP), care va fi structurat astfel:
 Fişierul naţional de cecuri (FNC);
 Fişierul naţional de cambii (FNCb);
 Fişierul naţional de bilete la ordin (FNBO).
Fişierul naţional al persoanelor cu risc (FNPR) este un fişier alimentat automat de FNIP cu incidentele
de plăţi majore înregistrate pe numele unei persoane fizice sau juridice, inclusiv bănci.
Din proprie iniţiativă, precum şi la solicitarea oricărei bănci, CIP poate organiza şi alte fişiere referitoare
la incidentele de plăţi.
Informaţiile privind incidentele de plaţi vor fi menţinute în baza de date a CIP pe o perioadă de 7 ani de
la data înscrierii.
Transmiterea cererilor, declaraţiilor şi anulărilor de incidente de plăţi de la nodul de acces la CIP se face
pe suport electronic, excepţie făcând cererile sau declaraţiile pentru care, în cuprinsul Regulamentului nr.
7/26.07.2005, se prevede o altă modalitate de transmitere.
Accesarea sistemului informatic al CIP de către persoanele acreditate la CIP de la nodul de acces se
face pe bază de nume şi parolă de acces unice atribuite de Banca Naţională a României.
Persoanele declarante care sunt şi nod de acces la CIP au obligaţia asigurării, la sediul lor, a condiţiilor
tehnice care să permită transmiterea cu operativitate, fără alterări, pe suport electronic, a informaţiilor privind
incidentele de plăţi.
Banca Naţională a României va asigura, la sediul său central, condiţiile tehnice care să permită
înregistrarea, gestionarea şi difuzarea, cu operativitate, fără alterări, pe suport hârtie sau pe suport electronic,
după caz, a informaţiilor privind incidentele de plăţi.
Fluxul informaţional privind incidentele de plăţi este prezentat mai jos:

Figura nr. 16: Structura Centralei Incidentelor de Plăţi

Înscrierea informaţiei în FNIP poate fi efectuată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) aceasta a fost cerută de către o persoană declarantă;
b) cererea, declaraţia sau anularea a fost luată în evidenţă de către CIP.

11.3.3.TRANSMITEREA ŞI ÎNSCRIEREA ÎN FNIP ŞI FNPR A INFORMAŢIEI PRIVIND

REFUZURILE LA PLATĂ ALE INSTRUMENTELOR

În cazul în care o persoană declarantă - bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a subscriitorului,
a decis refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la ordin, aceasta are obligaţia ca, cel târziu în ziua
refuzului, să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar.

108
 La nodul de acces, cererea va fi listată, prin intermediul aplicaţiei informatice a CIP, în minimum 2
exemplare, cu următoarele destinaţii:
a) exemplarul 1 - se transmite persoanei declarante, pentru evidenţele proprii;
b) exemplarul 2 - se transmite clientului de către banca sa.
În cazul în care o persoană declarantă - bancă refuză la plată o cambie sau un bilet la ordin pentru
contul avalistului, aceasta are obligaţia să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar pe numele
respectivei persoane juridice/fizice.
În cazul în care cecul, cambia sau biletul la ordin este emis(ă) în valută şi este plătibil(ă) în lei, cererea
de înscriere a refuzului bancar va fi întocmită cu indicarea sumei de plată specificată în lei pe borderoul de
încasare.
În cazul în care cecul, cambia sau biletul la ordin este emis(ă) şi este plătibil(ă) în valută, cererea de
înscriere a refuzului bancar va fi întocmită cu indicarea sumei de plată şi a celei refuzate, în lei, la cursul de
schimb al valutei respective comunicat de Banca Naţională a României, aplicabil în ziua transmiterii cererii la
CIP. Pentru evidenţa acestor cazuri, cererea de înscriere a refuzului bancar, la care se anexează o copie a
instrumentului şi a borderoului de încasare, vor fi transmise prin telefax la CIP.
În cazul în care banca trasă, a trasului sau a subscriitorului nu deţine informaţii certe privind emitentul
instrumentului (atunci când emitentul nu are cont deschis la unitatea plătitoare sau când semnătura nu
corespunde cu specimenul aflat în bancă şi plătitorul nu recunoaşte emiterea instrumentului), aceasta nu va
înscrie incidentul de plată la CIP, însă va sesiza organul de poliţie competent privind acest caz de înşelăciune şi
va trimite la CIP, cel târziu în ziua bancară următoare zilei refuzului, o declaraţie de neînscriere a incidentului de
plată.
Această declaraţie se întocmeşte pe suport hârtie în minimum 2 exemplare, având acelaşi conţinut, cu
următoarele destinaţii:
a) exemplarul 1 - se transmite la CIP pentru luare în evidenţă;
b) exemplarul 2 - se transmite împreună cu exemplarul 1 la CIP pentru vizare, fiind ulterior returnat
băncii, pentru evidenţele proprii.

11.3.4.TRANSMITEREA ŞI ÎNSCRIEREA ÎN FNIP A IN-FORMAŢIEI PRIVIND

PIERDEREA, FURTUL, DISTRU-GEREA SAU ANULAREA INSTRUMENTELOR

Persoana declarantă - bancă are obligaţia ca, la solicitarea unei persoane fizice sau juridice care a
pierdut, i-a fost furat sau care a distrus unul sau mai multe formulare de cec, cambie sau bilet la ordin valabil
emise, să transmită la CIP, în aceeaşi zi bancară, o declaraţie.
La nodul de acces, declaraţia va fi listată, prin intermediul aplicaţiei informatice a CIP, în minimum 2
exemplare, cu următoarele destinaţii:
a) exemplarul 1 - se transmite persoanei declarante - bancă, pentru evidenţele proprii;
b) exemplarul 2 - se transmite persoanei fizice sau juridice de către persoana declarantă - bancă.
Prevederile de mai sus se aplică şi în cazul în care o persoană fizică sau juridică pierde sau i se fură unul
sau mai multe formulare de cec necompletate.
În cazul în care banca trasă a avut iniţiativa retragerii din circulaţie a unor formulare de cec şi nu le-a
recuperat în totalitate, aceasta are obligaţia să declare ca anulate cecurile nerecuperate, prin transmiterea la CIP
a declaraţiei.
Prevederile alineatului de mai sus se aplică şi băncii care nu mai poate utiliza cecuri pe care aceasta
figurează ca bancă trasă, în situaţii cum sunt: s-a declanşat procedura falimentului, banca este supusă unor
interdicţii ori persoanei juridice i s-a retras autorizaţia de funcţionare ca bancă.
În cazul în care o persoană fizică sau juridică solicită unei persoane declarante - bancă anularea
propriilor cecuri necompletate sau greşit completate, aceasta este obligată să reţină respectivele cecuri şi,
ulterior, să le remită băncii trase pe baza unui proces - verbal.
Pentru diminuarea riscului în utilizarea instrumentelor, băncile îşi vor instrui clienţii cu privire la
utilizarea acestora în conformitate cu legile şi reglementările aplicabile şi, de asemenea, vor încheia cu aceştia o
convenţie privind declararea imediată la CIP a instrumentelor pierdute, furate, distruse sau anulate.

11.3.5.TRANSMITEREA ŞI ÎNSCRIEREA ÎN FNIP ŞI ÎN FNPR, DE CĂTRE CIP ŞI ALTE

INSTITUŢII, A INFOR-MAŢIEI PRIVIND INCIDENTELE DE PLĂŢI

109
 Compartimentele din cadrul Băncii Naţionale a României care înregistrează incidente de plăţi în
utilizarea instrumentelor au obligaţia semnalării acestora la CIP, în aceeaşi zi bancară, pentru a fi înscrise în
FNIP.
CIP, în calitate de persoană declarantă, va putea colecta, pe baza unor convenţii încheiate pe principiul
reciprocităţii, informaţii furnizate de instituţii similare CIP din străinătate privind incidente de plăţi survenite în
afara graniţelor ţării în care sunt implicate persoane fizice sau juridice române.

11.3.6.INTERDICŢIA BANCARĂ

Interdicţia bancară, notificată de persoanele declarante la CIP, asigură prevenirea producerii unor noi
incidente de plăţi şi sancţionarea titularilor de cont care le generează în circuitul bancar.
În cazul refuzului la plată al unui cec ca urmare a producerii unui incident de plată major asupra
contului unui client, banca va lua, în aceeaşi zi bancară, următoarele măsuri:
a) va notifica incidentul de plată la CIP printr-o cerere de înscriere a refuzului bancar în FNC, care va
cuprinde şi declaraţia de interdicţie bancară;
b) va adresa titularului de cont o somaţie, prin care îi va notifica acestuia interdicţia de a emite cecuri pe
timp de un an începând cu data înregistrării la CIP a incidentului de plată major şi obligaţia de a restitui băncii
(băncilor) al cărei (căror) client este formularele de cec aflate în posesia sa şi/sau a mandatarilor săi.
În situaţia arătată mai sus, CIP are obligaţia transmiterii, pe suport electronic, în aceeaşi zi bancară,
tuturor centralelor băncilor a unei declaraţii, prin care li se comunică acestora declararea respectivului titular în
interdicţie bancară de a emite cecuri de către persoana declarantă.
Centrala băncii care primeşte o declaraţie a CIP privind interdicţia bancară are obligaţia ca, în aceeaşi zi
bancară, să distribuie această informaţie în propriul sistem intrabancar, în scopul evitării producerii riscului ca
respectivul client să genereze un nou incident de plată asupra unui alt cont al său.
În situaţia prezentată la alineatul precedent, centrala băncii sau unitatea teritorială a băncii unde
respectiva persoană fizică sau juridică are cont deschis, are următoarele obligaţii:
a) să întreprindă toate măsurile necesare pentru recuperarea în cel mai scurt timp a tuturor formularelor
de cec necompletate sau greşit completate, eliberate acesteia, cu excepţia cecurilor utilizate pentru retragerea de
numerar care poartă pe faţa lor înscrisul numerar, în scopul evitării riscului ca respectiva persoană fizică sau
juridică să producă noi incidente de plăţi prin utilizarea acestora în plăţi fără numerar;
b) să transmită la CIP, pentru formularele de cec necompletate sau greşit completate care nu au fost
recuperate, într-un interval de maximum 15 zile calendaristice de la data emiterii declaraţiei CIP, o declaraţie,
prin care se declară nule respectivele formulare.
La nodul de acces, declaraţia va fi listată, prin intermediul aplicaţiei informatice a CIP, în minimum 2
exemplare, cu următoarele destinaţii:
a) exemplarul 1 - se transmite persoanei declarante-bancă, pentru evidenţele proprii;
b) exemplarul 2 - se transmite persoanei fizice sau juridice de către persoana declarantă-bancă.
Banca are obligaţia să înscrie la CIP toate incidentele de plăţi care apar la cecurile de numerar, însă, în
cazul producerii unui incident de plată major, titularul de cont nu va fi declarat în interdicţie bancară.

11.3.7.ORGANIZAREA ŞI GESTIONAREA INFORMAŢIEI DIN FNIP ŞI DIN FNPR

CIP organizează şi gestionează FNIP şi FNPR, astfel încât acestea să permită evidenţierea şi
valorificarea operativă a informaţiei privind:
a) refuzul la plată al cecurilor, cambiilor şi biletelor la ordin;
b) declararea cecurilor ca pierdute, furate, distruse sau anulate şi declararea cambiilor sau biletelor la
ordin ca pierdute, furate sau distruse;
c) persoanele fizice sau juridice aflate în interdicţie bancară de a emite cecuri.
CIP gestionează baza de date proprie astfel încât aceasta să poată fi interogată prin utilizarea cheilor de
căutare bazate, în principal, pe:
a) seria şi numărul cecului;
b) codul fiscal al persoanei juridice sau, după caz, codul numeric personal al persoanei fizice.
CIP va actualiza baza de date proprie cu cecurile avizate de Banca Naţională a României şi cecurile tip
Banca Naţională a României puse în circulaţie.
CIP nu poate anula sau modifica din proprie iniţiativă informaţiile privind incidentele de plăţi, odată
primite de la persoanele declarante-bănci.

110
 Anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi înregistrate în FNIP şi în FNPR se poate face numai
de către persoanele declarante, din proprie iniţiativă sau la solicitarea instanţelor judecătoreşti, în baza unei
cereri de anulare, transmisă la CIP în aceeaşi zi bancară.
La nodul de acces, cererea va fi listată, prin intermediul aplicaţiei informatice a CIP, în minimum 2
exemplare, cu următoarele destinaţii:
a) exemplarul 1 - se transmite persoanei declarante, pentru evidenţele proprii;
b) exemplarul 2 - se transmite clientului de către banca sa.
În situaţia primirii unei cereri de anulare privind un incident de plată major cu cec, care anulează şi
perioada aferentă de interdicţie bancară, CIP are obligaţia transmiterii, pe suport electronic, în aceeaşi zi
bancară, tuturor centralelor băncilor a declaraţiei CIP privind interdicţia bancară de a emite cecuri, prin care se
comunică acestora anularea interdicţiei respective în baza de date a CIP de către persoana declarantă.
În cazul în care, ca urmare a solicitării unei instanţe judecătoreşti, persoana declarantă anulează un
incident de plată, aceasta va transmite la CIP, prin telefax, în aceeaşi zi bancară, hotărârea judecătorească
definitivă în baza căreia a făcut anularea.
În scopul asigurării corectitudinii informaţiei înregistrate în baza de date proprie, CIP poate efectua
anumite corecţii ale acesteia, dar numai la solicitarea scrisă a persoanelor declarante.
Persoana declarantă care constată că a transmis la CIP o informaţie ce conţine una sau mai multe erori
va transmite cu operativitate la CIP, prin telefax, o cerere de rectificare. Originalul cererii va fi păstrat la
persoana declarantă, pentru evidenţele proprii.
CIP are obligaţia ca, în termen de maximum 24 de ore de la data primirii cererii de rectificare prin care
persoana declarantă solicită corectarea informaţiei transmise la CIP, să efectueze modificările solicitate şi să
transmită persoane declarante cererea sau declaraţia corectată.

11.3.8.DIFUZAREA ŞI VALORIFICAREA INFORMAŢIEI DIN FNIP ŞI DIN FNPR

CIP poate difuza informaţia conţinută în baza sa de date din proprie iniţiativă sau la cerere.
În cazul în care un titular de cont este declarat la CIP în interdicţie bancară sau o persoană declarantă
hotărăşte pe propria răspundere anularea unui incident de plată major la plata cu cec şi transmite la CIP cererea
de anulare corespunzătoare, CIP are obligaţia transmiterii acestei informaţii tuturor centralelor băncilor, pe
suport electronic, în aceeaşi zi bancară.
În cazul în care primeşte o declaraţie, CIP are obligaţia transmiterii către centrala băncii trase, a trasului
sau a subscriitorului, pe suport electronic, în aceeaşi zi bancară, a declaraţiei corespunzătoare.
Centrala băncii are obligaţia să transmită, în aceeaşi zi bancară, unităţii sale teritoriale (bancă trasă, a
trasului sau a subscriitorului) informaţia privind pierderea, furtul, distrugerea sau anularea unui instrument,
recepţionată de la CIP, pentru ca aceasta să nu procedeze la decontarea instrumentului în eventualitatea
prezentării la plată a acestuia.
Persoana declarantă poate interoga baza de date a CIP, în nume propriu sau în numele unei persoane
fizice sau juridice, prin transmiterea la CIP a unei cereri de consultare.
La nodul de acces, cererea va fi listată prin intermediul aplicaţiei informatice a CIP într-un singur
exemplar care va fi trimis persoanei declarante. Dacă interogarea s-a făcut în nume propriu, exemplarul se
păstrează de către persoana declarantă; dacă interogarea s-a făcut în numele unei persoane fizice sau juridice,
exemplarul se transmite solicitantului de către persoana declarantă.
Banca are obligaţia să consulte baza de date a CIP la eliberarea de formulare de cec titularilor de cont
sau ori de câte ori aceasta consideră necesar.
Persoanele declarante pot accesa baza de date a CIP 24 de ore din 24.
Banca Naţională a României poate sista în orice moment accesul la informaţiile conţinute în FNIP şi
FNPR, în scopul respectării prevederilor legii şi menţinerii încrederii publicului în comerţul făcut de bănci cu
cecuri, cambii şi bilete la ordin.
Valorificarea informaţiilor înregistrate în FNIP şi în FNPR se va face astfel:
a) de către bănci şi Banca Naţională a României, în mod obligatoriu, la eliberarea de formulare de cecuri
titularilor de cont;
b) de către CIP, din proprie iniţiativă în scopul apărării interesului public, prin transmiterea către
Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Ministerul de Interne cu unităţile lor teritoriale de
informaţii din evidenţele proprii sau prin publicarea acestor informaţii în Mass-media;
c) de către instanţele judecătoreşti, instituţiile menţionate la lit. b), alte instituţii ale statului cu atribuţii
de supraveghere şi control, precum şi de către Mass-media, pe baza datelor solicitate CIP;
d) de către persoanele fizice sau juridice, altele decât cele prevăzute la lit. a) - c), prin intermediul
băncilor;
111
 e) de către instituţii din străinătate similare CIP, pe baza datelor privind incidentele de plăţi pe care CIP
le furnizează din proprie iniţiativă sau la cererea acestora.

11.3.9.ARHIVAREA

Toată documentaţia folosită pentru transmiterea şi înscrierea, organizarea şi gestionarea, şi, respectiv,
difuzarea şi valorificarea informaţiilor gestionate de CIP, se arhivează pe o perioadă de 5 ani, potrivit
dispoziţiilor care urmează.
Persoanele declarante - bănci vor arhiva, pe suport hârtie, următoarele documente:
a) somaţiile;
b) fişele de acreditare a persoanelor autorizate să înscrie în baza de date a CIP cererile, declaraţiile şi
anulările de incidente de plăţi;
c) cererile de înscriere a refuzului bancar în FNC, în FNCb sau în FNBO;
d) declaraţiile de pierdere/furt/distrugere/anulare a cecurilor;
e) declaraţiile de pierdere/furt/distrugere a cambiilor, biletelor la ordin;
f)cererile de anulare a incidentului de plată privind cecul/cambia/biletul la ordin;
g)declaraţiile privind neînscrierea la CIP a incidentului de plată;
h)cererile de rectificare a informaţiei privind incidentul de plată.
Persoanele declarante - bănci vor arhiva, pe suport hârtie sau pe suport informatic, următoarele
documente:
a) cererile de consultare în nume propriu;
b) situaţia formularelor de cec eliberate clienţilor (decontate, aflate în posesia clienţilor sau retrase din
circulaţie).
CIP va arhiva pe suport informatic următoarele documente:
a) cererile de înscriere a refuzului bancar în FNC, în FNCb sau în FNBO;
b) declaraţiile de pierdere/furt/distrugere/anulare a cecurilor;
c) declaraţiile de pierdere/furt/distrugere a cambiilor, biletelor la ordin;
d) declaraţiile CIP privind interdicţia bancară şi, respectiv, de pierdere/furt/distrugere/anulare a
instrumentelor;
e)cererile de anulare a incidentului de plată privind cecul/cambia/biletul la ordin.
CIP va arhiva pe suport hârtie următoarele documente:
a) fişele de acreditare a persoanelor autorizate de centralele băncilor să notifice la CIP cererile,
declaraţiile şi anulările de incidente de plăţi;
b) fişele de acreditare a persoanelor angajate la CIP, autorizate de Banca Naţională a României să
notifice la CIP cererile, declaraţiile şi anulările de incidente de plăţi şi de interdicţii bancare;
c) declaraţiile privind neînscrierea la CIP a incidentului de plată;
d) cererile de rectificare a informaţiei privind incidentul de plată.

11.3.10.COMISIOANE

Pentru serviciile de furnizare de informaţii de către CIP, oferite persoanelor declarante - bănci şi
celorlalţi utilizatori, Banca Naţională a României percepe comisioane, după cum urmează:
a) persoanei declarante - bancă conectată la Reţeaua de Comunicaţii Interbancară, pentru serviciul de
difuzare a informaţiei gestionate de CIP, din iniţiativa CIP sau ca urmare a consultării bazei de date a CIP prin
utilizarea cererii de consultare, un comision lunar în sumă de 1.800 RON; în situaţia în care unei bănci i se
retrage autorizaţia de funcţionare de către Banca Naţională a României, comisionul reţinut va fi proporţional cu
numărul de zile lucrătoare în care a funcţionat ca bancă în luna pentru care se percepe comisionul;
b) persoanei declarante - bancă, pentru solicitări de informaţii care privesc activitatea acesteia în relaţia
cu CIP, se percepe un comision stabilit pe o scară de 10 nivele de la 100 RON la 1.000 RON, în funcţie de
complexitatea cererii şi de gradul de prelucrare a informaţiei;
c) pentru solicitări de informaţii în formă agregată primite de la Mass-media, se percepe un comision
stabilit pe o scară de 10 nivele de la 50 RON la 500 RON, în funcţie de complexitatea cererii şi de gradul de
prelucrare a informaţiei.
Comisioanele sunt folosite de către Banca Naţională a României pentru acoperirea cheltuielilor cu
funcţionarea şi gestionarea FNIP şi FNPR.

112
11.3.11.SANCŢIUNI

Interdicţia bancară, declarată de banca trasă pe numele unui titular de cont, durează un an de la data
înregistrării la CIP a respectivului incident de plată major.
În cazul în care persoana declarantă - bancă anulează într-o lună calendaristică între 1 şi 5 incidente de
plată transmise anterior la CIP, ca urmare a unei erori sau omisiuni, aceasta va suporta o amendă de 500 RON.
Pentru fiecare nou interval cuprins între 1 şi 5 incidente de plată anulate în aceeaşi lună calendaristică, ca
urmare a unei erori sau omisiuni, se va aplica o amendă de 500 RON. Această sancţiune se constată de către
direcţia din cadrul Băncii Naţionale a României care coordonează activitatea CIP, în conformitate cu
informaţiile existente în baza de date, şi se aplică lunar.
Băncile care au declarat cu întârziere sau nu au declarat incidentele de plăţi către CIP şi/sau nu le-au
notificat către client se sancţionează cu amendă cuprinsă între 500 RON
şi 5.000 RON pentru fiecare caz, după cum urmează:
• până la 5 zile inclusiv 500 RON;
• între 6 zile şi 20 zile inclusiv 2.000 RON;
• între 21 zile şi 30 zile inclusiv 4.000 RON;
• peste 30 zile 5.000 RON.
Sancţiunea de mai sus se aplică, în aceleaşi condiţii, şi băncilor care distribuie cu întârziere sau nu
distribuie în propriul sistem intrabancar declaraţia CIP privind interdicţia bancară , declaraţia CIP de pierdere,
furt, distrugere sau anulare a instrumentelor.
Băncile care au eliberat formulare de cec titularilor de cont aflaţi în interdicţie bancară vor fi
sancţionate cu amendă de la 2.500 RON la 5.000 RON.
În cazul în care băncile nu au notificat CIP anularea unui incident de plată declarat anterior la Banca
Naţională a României din vina lor exclusivă, sustrăgându-se astfel de la plata amenzii, vor fi sancţionate cu
amendă de 500 RON
Băncile care au notificat CIP, în mod nejustificat, anularea unui incident de plată, declarat anterior la
Banca Naţională a României, vor fi sancţionate cu amendă de la 500 RON la 1.000 RON.

Autoevaluare:
1. Ce sunt rezervele minime obligatorii?
2. Din ce este formată baza de calcul a rezervelor minime obligatorii ?
3. Cu va proceda Banca Naţională a României în situaţia în care o instituţie de credit înregistrează deficite
de rezerve minime obligatorii mai mult de două ori în decursul ultimelor 12 luni?
4. Ce cuprinde baza de date a Centralei Riscurilor Bancare?
5. Ce înţelegeţi prin incidentul de plată major?
6. Care sunt documentele pe care CIP trebuie să le arhiveze pe suport informatic ?

Rezumatul acestei sectiuni:

Băncile, persoane juridice române, sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine, casele centrale
ale cooperativelor de credit, instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, şi casele
de economii pentru domeniul locativ, denumite în continuare instituţii de credit, trebuie să menţină rezerve
minime obligatorii, în monedă naţională şi în valută, în conturi deschise la Banca Naţională a României, în
condiţiile prevăzute de lege.

Referate propuse:

113
 1.Lichiditatea băncilor comerciale – principii şi mod de evaluare
2.Gestiunea riscului de lichiditate – tehnici specifice
3.Managementul trezoreriei în băncile comerciale
4.Protecţia băncilor împotriva riscului de lichiditate ( cu aplicaţie la banca X)

Bibliografie:
1.Basno C., Dardac V., “Operaţiuni bancare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
2. Dedu V., “Gestiunea şi auditul bancar”, ediţia a 3-a, Editura pentru Şt. Naţionale, Bucureşti, 2001.
3.Hoanţă N. – “Bani şi bănci”, Editura Economică, Bucureşti, 2001
4. Rotaru C., “Managementul performanţei bancare”, Ed. Expert, 2001.
5.Ungurean P., “Banking. Produse şi operaţiuni bancare”, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2001.
6.Circulara nr. 6/2005, pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 6/2002
privind regimul rezervelor minime obligatorii;
7.Regulamentul nr. 1 din 23 februarie 2001 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a
Centralei Incidentelor de Plăţi, modificat prin: Circulara nr. 21/01.07.2002 (M. O. nr. 521 din 18 iulie 2002), Circulara nr.
15/26.07.2004 (M. O. nr. 689 din 30 iulie 2004), Regulamentul nr. 7/26.07.2005 (M. O. nr. 683/29 iulie2005)
8.Ordonanţa nr. 10 din 22/01/2004 – privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de
credit şi prin Legea nr. 278 din 23.06.2004 – pentru aprobarea ordonanţei mai sus amintite.

114
SECŢIUNEA A 2-A :
CONTABILITATEA INSTITUŢIILOR DE
CREDIT

CAPITOLUL 1
REGLEMENTĂRI PRIVIND CONTABILITATEA ŞI SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE
ALE INSTITUŢIILOR DE CREDIT

INTRODUCERE
Contabilitatea în evoluţia sa a parcurs o linie ascendentă, trecând succesiv de la simplu la complex, de la forme
rudimentare la forme superioare, definindu-şi treptat obiectul de studiu şi metodele de realizare a acestuia.

PREZENTAREA TEMEI

1.1. CONTABILITATEA INSTITUŢIILOR DE CREDIT

În ţara nostră armonizarea reglementărilor contabile aplicabile instituţiilor de credit cu directivele

europene se realizează conform Ordinului BNR NR. 5/2005 aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit cu completările şi modificările ulterioare.
Reglementările contabile amintite mai sus se aplică:
a) băncilor, persoane juridice române;
b) organizaţiilor cooperatiste de credit;
c) instituţiilor emitente de monedă electronică;
d) băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ;
e) băncilor de credit ipotecar;
f)sucursalelor din România ale instituţiilor de credit străine, denumite în continuare instituţii de
credit.
Contabilitatea se ţine în limba şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se
ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare, instituţiile de credit pot
opta pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi într-o monedă stabilă (EURO, USD) etc.
Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii, în conformitate cu prevederile Legii
contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, revine administratorului sau
altei persoane care are obligaţia gestionării instituţiei de credit.
În acest scop, persoanele prevăzute la alineatul precedent trebuie să asigure, potrivit legii, condiţiile
necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operaţiile economice; organizarea şi punerea la zi
a contabilităţii; organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, precum şi valorificarea
rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare, publicarea şi depunerea la termen
a acestora la organele în drept; păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi situaţiilor financiare şi
organizarea contabilităţii de gestiune adaptată la specificul instituţiei de credit.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi celorlalte prevederi legale referitoare la întocmirea şi utilizarea formularelor privind
activitatea financiară şi contabilă, orice operaţiune economică efectuată se consemnează într-un document care
stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative cuprind, de regulă, următoarele elemente principale:
115
 a) denumirea documentului;
b) denumirea şi sediul instituţiei de credit care întocmeşte documentul;
c) numărul şi data întocmirii acestuia;
d) menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economice (când este cazul);
e) conţinutul operaţiunii economice şi, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării acesteia;
f) datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii efectuate;
g) numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, după
caz.
h) alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor efectuate.
Potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în
contabilitate, se păstrează, timp de 10 ani, în arhiva instituţiilor de credit, cu începere de la data încheierii
exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii care se păstrează timp de 50 de ani.
Registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative se păstrează în arhivă, de regulă, în
forma lor originală, grupate în funcţie de natura operaţiunilor şi în ordine cronologică, în cadrul exerciţiului
financiar la care se referă. Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea şi consultarea acestora
în termenele prevăzute de lege. Potrivit prevederilor art.26 din Legea nr.82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua
masuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare, potrivit reglementărilor
emise în acest scop.
Responsabilitatea de a reconstitui documentele contabile, în cazurile prevăzute la alineatul precedent,
revine administratorilor instituţiei de credit sau altei persoane care are obligaţia gestionării instituţiei de credit.
Documentele contabile reconstituite vor purta menţiunea „Reconstituit".
Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de
activitate, când acesta începe la data înfiinţării, respectiv înmatriculării, potrivit legii, la registrul comerţului.

1.2. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE ALE INSTITUŢIILOR DE CREDIT

Fiecare instituţie de credit are obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale.

Situaţiile financiare anuale ale unei instituţii de credit trebuie să cuprindă:
a) bilanţul;
b) contul de profit şi pierdere;
c) situaţia modificărilor capitalului propriu;
d) situaţia fluxurilor de trezorerie;
e) politici contabile şi note explicative.
Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei,
modificărilor capitalului propriu şi fluxurilor de trezorerie ale instituţiei de credit pentru respectivul exerciţiu
financiar.
Situaţiile financiare anuale trebuie să respecte prevederile Legii nr.82/1991, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, ale Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, elaborat de
Comitetul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate, şi ale Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
În cazul în care situaţiile financiare anuale respectă în totalitate prevederile reglementărilor mai sus
amintite, dar nu respectă în totalitate prevederile Standardelor Internaţionale de Contabilitate (de exemplu:
prevederi referitoare la inflaţie şi/sau consolidare), raportul de audit trebuie să facă referiri concrete la aceste
aspecte.
Dacă nu există nici un Standard Internaţional de Contabilitate relevant, administratorii instituţiei de
credit vor elabora politici contabile în acord cu "Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor
financiare, prevăzut de Standardele de Contabilitate Internaţionale, şi se vor asigura că situaţiile financiare
anuale furnizează informaţii care să fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;
b) credibile în sensul că:
(i) reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a instituţiei de credit;
(ii) reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma juridică;
(iii) sunt neutre, adică nepărtinitoare;
(iv) sunt prudente;
(v) sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Legea nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, va fi aplicată împreună cu:

116
 ► Reglementările contabile armonizate cu Directiva Comunităţilor Economice Europene nr.
86/635/CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate aplicabile instituţiilor de credit;
► Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare prevăzut de Standardele
Internaţionale de Contabilitate;
► Standardele Internaţionale de Contabilitate.
La elaborarea reglementărilor contabile aplicabile instituţiilor de credit s-a avut în vedere asigurarea
conformităţii cu prevederile Directivei Comunităţilor Economice Europene nr. 86/635/CEE, cu cele ale Cadrului
general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, elaborat de Comitetul pentru Standardele
Internaţionale de Contabilitate, şi cu cele ale Standardele Internaţionale de Contabilitate.
În situaţiile în care tratamentul contabil prevăzut de Directiva Comunităţilor Economice Europene
nr.86/635/CEE este diferit de cel cuprins în Standardele Internaţionale de Contabilitate, pe perioada de
implementare a programului de dezvoltare a sistemului de contabilitate, instituţiile de credit vor aplica
prevederile Directivei Comunităţilor Economice Europene nr.86/635/CEE.
Dacă în împrejurări speciale ce privesc o instituţie de credit, respectarea uneia din prevederile
reglementărilor mai sus menţionate, ale Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare,
prevăzut de Standardele Internaţionale de Contabilitate, şi ale Standardelor Internaţionale de Contabilitate nu
răspunde cerinţei de a prezenta o imagine fidelă, administratorii instituţiei de credit se pot abate de la cerinţele
acestora atât cât este necesar pentru a prezenta o imagine fidelă. În acest caz, instituţia de credit trebuie să
prezinte în notele explicative următoarele aspecte:
a) faptul că administratorii au ajuns la concluzia că situaţiile financiare anuale prezintă o imagine fidelă
a poziţiei financiare, performanţei, fluxurilor de trezorerie şi a modificărilor capitalului propriu;
b) menţiunea că instituţia de credit a respectat sub toate aspectele semnificative prevederile
reglementărilor contabile, ale Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, prevăzut de
Standardele Internaţionale de Contabilitate, şi ale Standardelor Internaţionale de Contabilitate, cu excepţia
abaterilor de la o anumită cerinţă a acestora, în vederea obţinerii unei imagini fidele;
c) prevederea sau standardul de la care s-a făcut abatere, natura acesteia, tratamentul contabil solicitat
de reglementări sau de standarde şi motivul pentru care tratamentul prevăzut de reglementări sau de standarde a
fost considerat necorespunzător în împrejurările respective, precum şi tratamentul adoptat;
d) impactul financiar al abaterilor asupra capitalurilor proprii, profitului net sau pierderii nete a
instituţiei de credit, activelor, datoriilor şi asupra fluxurilor de trezorerie ale instituţiei de credit, pentru fiecare
dintre exerciţiile financiare prezentate.

1.3.PRINCIPII ŞI REGULI CONTABILE

Principiul continuităţii activităţii. Acesta presupune ca instituţia de credit îşi continuă în mod normal
funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea
semnificativă a acesteia.
Dacă administratorii instituţiei de credit au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de
anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie
prezentate în notele explicative.
În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii,
această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării financiare
respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia instituţia de credit nu îşi mai poate continua
activitatea.
Principiul permanenţei metodelor. Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme
privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de activ şi de pasiv, precum şi a
rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un standard contabil sau
au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile instituţiilor de credit.
Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile,
pentru că utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul
modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii instituţiei de
credit.
Principiul prudenţei. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului
prudenţei. În mod special, se vor avea în vedere următoarele aspecte:
a) se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar;
117
 b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în
cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea obligaţii sau
pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului;
c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exerciţiului
financiar este profit sau pierdere.
Principiul independentei exerciţiului. Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile
corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data încasării
sumelor sau a efectuării plăţilor.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. În vederea stabilirii valorii totale
corespunzătoare a unei poziţii din bilanţ, se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual
de activ sau de pasiv.
Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de
închidere al exerciţiului precedent, cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea IAS 8.
Principiul necompensării. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile
elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor între active şi
pasive, admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Informaţiile prezentate în situaţiile financiare
anuale trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.
Principiul pragului de semnificaţie. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat
distinct în cadrul situaţiilor financiare anuale. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu
funcţii similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.
Pentru acele elemente a căror valoare este nesigură şi care trebuie incluse în situaţiile financiare anuale,
în contabilitate trebuie făcute cele mai bune estimări.
În acest scop, este necesară uneori revizuirea valorilor lor pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei
de închidere a exerciţiului financiar, schimbările de circumstanţe sau dobândirea unor noi informaţii, ori de câte
ori acele valori sunt semnificative.
Efectul unei asemenea modificări trebuie inclus în cadrul aceleiaşi poziţii din bilanţ, respectiv din contul
de profit şi pierdere, unde a fost reflectată şi estimarea contabilă iniţială.
Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza, de asemenea, informaţii suplimentare cu privire
la estimările făcute de management la data bilanţului.
Dacă aceste informaţii ar fi fost cunoscute la data bilanţului, managementul ar fi putut face estimări mai
bune. Prin urmare, dacă situaţiile financiare anuale nu au fost aprobate, ele trebuie ajustate pentru a reflecta şi
informaţiile suplimentare.

Abateri de la principiile contabile

Abaterile de la aceste principii generale vor fi permise numai în cazuri excepţionale. Asemenea abateri
se vor prezenta în notele explicative. De asemenea, se vor prezenta motivele pentru care au avut loc aceste
abateri şi o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi profitului sau pierderii
instituţiei de credit.

1.4. PLANUL DE CONTURI PENTRU SOCIETĂŢILE BANCARE ŞI NORMELE

METODOLOGICE DE UTILIZARE A ACESTUIA

Unul dintre instrumentele şi în acelaşi timp actele normative primordiale care reglementează
organizarea unitară a contabilităţii, pe baza unor principii şi reguli aplicabile, în cadrul fiecărui segment al
mecanismului economic, îl constituie planul de conturi şi normele metodologice de utilizare a conturilor.
Pentru segmentul bancar al mecanismului economic naţional au fost elaborate două planuri de conturi
distincte, în funcţie de specificul activităţii, şi anume:
Planul de conturi al Băncii Naţionale a României
Planul de conturi pentru societăţile bancare
Pe baza acestor planuri de conturi trebuie să se introducă ordinea necesară în contabilitatea Băncii
Naţionale a României şi a societăţilor bancare.
Planul de conturi al societăţilor bancare cuprinde opt clase (Clasele 1-7 şi Clasa 9). Conturile din Clasa
8 sunt utilizate pentru contabilizarea operaţiunilor de mandat în contul trezoreriei statului, potrivit instrucţiunilor
Ministerului de Finanţe.

118
 Pentru operaţiunile aferente contabilităţii de gestiune, băncile pot utiliza conturi distincte, dar deschise
în alte conturi decât cele care figurează în planul de conturi (Clasele 1-7şi Clasa 9) şi cele deschise în cadrul
Clasei 8. Aşadar, singura posibilitate este ca acestea să-şi înceapă simbolizarea cu cifra 0, adică clasa 0.
Este de remarcat faptul că Clasa 8 şi Clasa 0 nu se includ în balanţele de verificare a conturilor de bilanţ
şi în afara bilanţului.
Fiecare clasă cuprinde mai multe grupe de conturi, simbolizate cu două cifre, concentrând conturile care
se referă la un anumit tip de operaţiuni, activităţi, clientelă etc.
Fiecare grupă cuprinde mai multe conturi sintetice.
Conturile prevăzute în planul de conturi sunt ordonate în funcţie de lichiditatea activelor şi exigibilitatea
pasivelor.
Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice prevăzute în planul de conturi este de competenţa fiecărei
bănci în funcţie de criteriile generale (atribute ) şi de necesităţile proprii.
În sistemul bancar se poate vorbi de contul contabil (care a fost prezentat mai sus) şi de contul bancar
(care este rezultatul dezvoltării în analitic a conturilor sintetice.
Contul bancar apare în urma relaţiei pe care banca o are cu clientela nebancară (persoane fizice şi
juridice) referitoare (în principal) la atragerea de depozite şi acordarea de credite.
Funcţie de performanţele sistemului informatic (soft-ului ) deţinut de fiecare bancă, dimensiunea
(numărul de cifre) contului bancar poate fi foarte mică (câteva cifre) sau foarte mare (peste 20 de cifre).

Clasa 1 - Operaţiuni de trezorerie şi operaţiuni interbancare

Această clasă cuprinde toate conturile cu ajutorul cărora se înregistrează valorile în casă, operaţiunile de
trezorerie, şi operaţiunile interbancare efectuate cu Banca Naţională a României şi cu celelalte bănci comerciale.
Nu sunt cuprinse aici conturile care reflectă operaţiuni cu titluri, indiferent cine sunt emitenţii sau
gestionarii acestora (aceste operaţiuni se reflectă prin conturile din Clasa 3).
Această clasă cuprinde atât conturi de activ cât şi de pasiv.
Prin conturile din această clasă se evidenţiază:
boperaţiunile de casă
boperaţiunile cu Banca Naţională a României privind:
► rezervele obligatorii ale băncilor
► conturile curente
► compensarea multilaterală a plăţilor interbancare
► împrumuturile de refinanţare
boperaţiunile cu celelalte bănci comerciale privind:
► conturile de corespondent (Nostro, Loro);
► depozitele (atrase, plasate);
► creditele şi împrumuturile;
► pensiunea interbancară.
Operaţiunile de pensiune interbancară se referă la creditele acordate sau împrumuturile primite,
garantate prin transferul temporar de proprietate asupra elementelor de activ cedate.
Mai sunt reflectate în conturi distincte denumite “Creanţe ataşate”, respectiv “Datorii ataşate” pentru
fiecare tip de operaţiune, dobânzile de primit, respectiv de plătit, care la sfârşitul lunii nu au ajuns la scadenţă.

Clasa 2 - Operaţiuni cu clientela şi operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit

Această clasă cuprinde toate conturile cu ajutorul cărora se înregistrează operaţiunile efectuate cu
clientela, alta decât băncile (denumită clientelă şi clientelă financiară), respectiv agenţii economici, sub formă
de credite acordate şi împrumuturi primite (de la clientela financiară), depozite atrase, cont curent.
Şi în grupele din această clasă, există atât conturi de activ cât şi de pasiv.
Prin conturile din această clasă se evidenţiază:
operaţiunile de creditare ale clientelei
operaţiunile de luare de împrumuturi de la clientela financiară (cum ar fi Societăţile de leasing);
operaţiunile de pensiune cu clientela;
operaţiunile în contul curent al clientelei;
operaţiunile de constituire (de atragere) de depozite de la clientelă;

119
Clasa 3 - Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse
Această clasă cuprinde două categorii principale de conturi: o categorie care se ocupă cu înregistrările
de titluri şi o altă categorie (operaţiuni diverse) care cuprinde toate conturile care nu au o clasă personalizată cu
referire la: debitori, creditori, stocuri (materiale, valori din aur, obiecte de inventar etc.), decontări intrabancare,
conturi de regularizare, etc.).
Prin conturile din această clasă se evidenţiază:
operaţiunile cu titluri primite sau date în pensiune;
operaţiunile cu titluri de tranzacţie;
operaţiunile cu titluri de plasament;
operaţiunile cu titlurile de investiţii;
operaţiunile societăţilor bancare care operează pe piaţa de capital.

Clasa 4 - Valori imobilizate

Această clasă cuprinde conturile cu ajutorul cărora se evidenţiază bunurile şi alte active utilizate în
perioada băncii o perioadă îndelungată de timp (în general peste 1 an).
Prin conturile din această clasă se evidenţiază:
imobilizări financiare;
imobilizări necorporale;
imobilizări corporale;
imobilizări în curs;
 leasing şi locaţia simplă.

Clasa 5 - Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane

Această clasă cuprinde conturile care înregistrează fondurile aflate la dispoziţia băncii, cu caracter
permanent sau durabil, precum şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi provizioanele reglementate.
Aceste conturi sunt de pasiv, cu câteva excepţii (508 – Acţionari şi asociaţii, 591 – Repartizarea
profitului, conturi de activ, şi 581 – Rezultatul reportat, 591 – Profit sau pierdere, care sunt conturi
bifuncţionale).
Prin conturile din această clasă se evidenţiază: capitalul social,
rezerve şi prime legate de capital, fonduri, diferenţe din reevaluare, subvenţii şi fonduri publice alocate, profit
sau pierdere din anii precedenţi (nerepartizat sau neacoperită), datorii subordonate şi provizioane

Clasa 6 – Cheltuielile instituţiilor de credit

Această clasă cuprinde conturile prin care se înregistrează toate cheltuielile efectuate de către bancă, atât
cele care au fost achitate, cât şi cele care nu au fost achitate încă.

Clasa 7 – Veniturile instituţiilor de credit

Această clasă cuprinde conturile prin care se înregistrează toate veniturile băncii, atât cele care au fost
deja încasate, cât şi cele care nu au fost încasate încă.

Clasa 9 - Operaţiuni în afara bilanţului

Această clasă cuprinde conturile prin care se înregistrează operaţiunile ce vor influenţa activitatea băncii
în perioada următoare (ca de exemplu: cumpărările sau vânzările de valută a căror dată de tranzacţionare nu
coincide cu data zilei, acreditivele, etc.) sau poate influenţa perioada băncii în perioada următoare, dacă anumite
riscuri au loc ( o scrisoare de garanţie acordată se poate transforma în credit acordat).
De regulă, aceste operaţiuni nu se supun regulilor contabile ale conturilor de bilanţ (clasele 1-7), adică
înregistrarea în partidă dublă.
Cu toate acestea, actualul plan de conturi aplicabil în societăţile bancare, împarte conturile din această
clasă în conturi de activ, pasiv şi bifuncţionale.
Pentru operaţiunile în devize sunt create conturi în afara bilanţului care asigură corespondenţa între ele,
iar pentru celelalte operaţiuni, corespondenţa se asigură printr-un singur cont bifuncţional, numit convenţional
„Contrapartidă”, simbolizat 999.
Prin conturile din această clasă se evidenţiază: angajamente de finanţare, angajamente de garanţie,
angajamente privind titlurile, operaţiuni în devize, angajamente diverse, angajamente îndoielnice şi conturi de
evidenţă.
În clasele 1, 2, 3 şi 4 ultima grupă (grupa 19, 29, 39, 49) este rezervată evidenţierii provizioanelor ce se
constituie pentru deprecierea „calităţii” activelor (credite şi dobânzi restante sau în derulare, titluri imobilizări).

120
Toate aceste conturi de provizioane sunt de pasiv, iar la întocmirea bilanţului soldul lor diminuează valoarea
activului asupra căruia a fost constituit, deci se trece în activul bilanţului cu semnul minus.

Autoevaluare:
1. Ce trebuie să cuprindă situaţiile financiare anuale ale unei instituţii de credit?
2.Prezentaţi şi comentaţi principiile contabilităţii instituţiilor de credit?
3.Prezentaţi planul de conturi al instituţiilor de credit

Rezumatul acestei sectiuni:

Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii, în conformitate cu prevederile Legii
contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, revine administratorului sau altei
persoane care are obligaţia gestionării instituţiei de credit.
În acest scop, persoanele prevăzute la alineatul precedent trebuie să asigure, potrivit legii, condiţiile
necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operaţiile economice; organizarea şi punerea la zi
a contabilităţii; organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, precum şi valorificarea
rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare, publicarea şi depunerea la termen
a acestora la organele în drept; păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi situaţiilor financiare şi
organizarea contabilităţii de gestiune adaptată la specificul instituţiei de credit.

Referate propuse:

1. Evidenţa operaţiunilor cu clientela

2. Evidenţa operaţiunilor în devize
3.Evidenţa operaţiunilor în afara bilanţului

Bibliografie:
1. Dedu V., “Gestiunea şi auditul bancar”, ediţia a 3-a, Editura pentru Şt. Naţionale, Bucureşti, 2001.
2.Temeş I., Mureşan M., “Contabilitate bancară”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
3.Pântea P. şi colectiv, “Contabilitatea financiară a agenţilor economici din România”, Editura Intelcredo, Deva,
1995
4.Ungurean P., “Banking. Produse şi operaţiuni bancare”, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2001.
5.Zaharciuc E., “Contabilitatea societăţilor bancare”, Editura Teora, Bucureşti, 2001
6.Legea nr. 82 (r3) din 24.12.1991 - Legea contabilităţii, (Monitorul Oficial nr.48/14.01.2005).

121
CAPITOLUL 2
OPERAŢIUNI DE TREZORERIE ŞI OPERAŢIUNI INTERBANCARE

Clasa 1 cuprinde conturile cu ajutorul cărora se înregistrează numerarul aflat în casierie, în ATM-uri şi ASV-uri,
alte valori, operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare efectuate cu Banca Naţională a României şi cu
instituţiile de credit.

Din CLASA 1 „OPERAŢIUNI DE TREZORERIE ŞI OPERAŢIUNI INTERBANCARE” fac parte următoarele

grupe de conturi:

Grupa 10 - CASA ŞI ALTE VALORI

Grupa 11 - DECONTĂRI CU BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Grupa 12 - CONTURI DE CORESPONDENT
Grupa 13 - DEPOZITE INTERBANCARE
Grupa 14 - CREDITE ŞI ÎMPRUMUTURI INTERBANCARE
Grupa 15 - VALORI PRIMITE SAU DATE ÎN PENSIUNE
Grupa 16 - VALORI DE RECUPERAT ŞI ALTE SUME DATORATE
Grupa 17 - OPERAŢIUNI ÎNTRE ORGANIZAŢIILE COOPERATISTE DE CREDIT DIN CADRUL
REŢELEI
Grupa 18 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE
Grupa 19 - PROVIZIOANE PENTRU CREANŢE DIN OPERAŢIUNI
INTERBANCARE

Grupa 10 - CASA ŞI ALTE VALORI

A 101 - Casa
A 102 - Numerar în ATM-uri şi ASV-uri
A 109 - Alte valori
CONŢINUT:
101 - numerarul aflat în casierie (bancnote şi monede care au curs legal), precum şi mişcarea acestuia ca urmare
a încasărilor şi plăţilor efectuate. Bancnotele şi monedele expediate prin intermediul societăţilor de transport,
rămân înregistrate în contul „Casa” până în momentul transferului proprietăţii efective a fondurilor, independent
de modalităţile folosite pentru transferul acestor fonduri;
102 - numerarul aflat în ghişeele automate de bancă (ATM-uri) şi în automatele de schimb valutar (ASV-uri);
109 - cecuri de călătorie cumpărate şi neremise la emitenţi pentru încasare.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

109 - Valorile din aur, metale şi pietre preţioase 361 - „Valori din aur, metale şi pietre preţioase”

109 - Stocuri diverse (timbre fiscale, poştale, tichete 367 - „Alte stocuri şi asimilate”
de călătorie etc.)
109 - Bancnote şi monede care nu au curs legal 367 - „Alte stocuri şi asimilate”

Grupa 11 - DECONTĂRI CU BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

A 111 - Cont curent la Banca Naţională a României
A 1111 - Cont curent la Banca Naţională a României
A 1112 - Depozite la vedere la Banca Naţională a României
A 1113 - Depozite la termen la Banca Naţională a României
A 1114 - Depozite colaterale la Banca Naţională a României
P112 - Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României
P 1121 - Împrumuturi colateralizate cu active eligibile pentru garantare
P 1122 - Împrumuturi lombard
P 1123 - Alte împrumuturi
B 117 - Creanţe şi datorii ataşate
A 1171 - Creanţe ataşate
122
P 1172 - Datorii ataşate
CONŢINUT:
1111 - disponibilităţile băneşti aflate în contul curent la Banca Naţională a României, precum şi mişcarea
acestora ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate;
1112 - depozite constituite la Banca Naţională a României pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi
lucrătoare;
1113 - depozite constituite la Banca Naţională a României pe un termen fix, pentru care durata iniţială este mai
mare de o zi lucrătoare;
1114 - depozite constituite la Banca Naţională a României, în garanţie sau pentru efectuarea unor plăţi ulterioare
determinate;
1121 - împrumuturi colateralizate cu active eligibile pentru garantare primite de instituţia de credit, în condiţiile
prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României;
1122 - împrumuturi lombard primite de instituţia de credit, în condiţiile prevăzute de reglementările Băncii
Naţionale a României;
1123 - alte împrumuturi primite de instituţia de credit de la Banca Naţională a României, în condiţiile prevăzute
de reglementările în vigoare;
1171 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente disponibilităţilor băneşti aflate în conturile
la Banca Naţională a României;
1172 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor de refinanţare primite de la
Banca Naţională a României.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

111 - Operaţiunile cu Banca Naţională a României - Alte grupe de conturi din cadrul clasei 1, după natura
privind valorile primite sau date în pensiune operaţiunilor

- Creanţele şi datoriile în legatură cu Banca Centrală - Alte grupe de conturi din cadrul clasei 1, după natura
din ţările unde instituţia de credit nu este operaţiunilor
implantată

- Creanţele şi datoriile în legatură cu Trezoreria - Alte grupe de conturi din cadrul clasei 1, după natura
publică operaţiunilor

- Creanţele şi datoriile în legatură cu instituţiile - Alte grupe de conturi din cadrul clasei 1, după natura
financiare internaţionale (F.M.I., B.I.R.D., B.R.I., operaţiunilor
B.E.R.D....)

Aplicaţii practice

1.La înfiinţarea băncii X, se înregistrează un aport în numerar al acţionarilor în sumă de 500.000.RON

101 = 508 500.000

Casa Acţionari sau asociaţi

2. La banca X se majorează capitalul social cu 200.000 RON

101 = 508 200.000

Casa Acţionari sau asociaţi

3. Se depun 140.000 RON în contul curent al titularului şi 300.000 RON. în contul de depozit al
acestuia.

101 = % 440.000
Casa 2511 140.000
123
 Conturi curente
253 300.000
Conturi de depozite

4.Se alimentează casa cu numerarul ridicat de la BNR în sumă de 1.000.000.000 RON.

101 = 111 1.000.000.000

Casa Cont curent la BNR

5. Se răscumpără acţiuni în valoare de 200.000.000 lei.

508 = 101 200.000.000

Acţionari sau asociaţi Casa

6.Un client retrage din contul curent de la banca X suma de 150.000.000 RON

2511 = 101 150.000.000

Conturi curente Casa

7.Un client retrage din contul său de depozit de la banca X suma de 250.000.000 RON

253 = 101 250.000.000

Conturi de depozite Casa

8.Banca X depune numerar din propriile casierii în contul său curent la BNR în sumă de 200.000.000
RON.

111 = 101 200.000.000

Cont curent la BNR Casa

9.La banca X se ridică numerar ( se alimentează casa ) din contul său curent la BNR în sumă de
30.000.000 RON.

101 = 111 200.000.000

Casa Cont curent la BNR

10.La banca X se alimentează cu numerar în sumă de 230.000.000 RON casele altor unităţi ale societăţii
bancare.

341 = 101 230.000.000

Decontări intrabancare Casa

11.Se plăteşte din casieria băncii suma de 300.000.000 RON, reprezentând sume retrase de către clienţii
băncii din conturile de depozit (100.000.000 RON) şi din conturile curente (200.000.000 RON).

% = 101 300.000.000
2511 Casa 200.000.000
Conturi curente
253 100.000.000
Conturi de depozite

12.Se plătesc în numerar dobânzile aferente conturilor de depozit în sumă de 100.000.000 RON

2537 = 101 100.000.000

Datorii ataşate Casa

124
 13.Se remit centralei băncii X de către subunităţile sale 4.000 euro cumpăraţi la un curs de 34.000
lei/euro

Sume în lei Sume în devize

341 = 101- E 136.000.000 4 000
Decontări intrabancare Casa

14.Se cumpără de la o persoană fizică suma de 2.000 EUR, la un curs de 1 EUR = 3.40 RON şi i se
achită persoanei respective contravaloarea devizelor cumpărate.

101- EUR = 3721 2.000 EUR

Casa Poziţie de schimb

3722 = 101 6.800 RON

Contravaloarea poziţiei de schimb Casa

15.Un client al băncii îşi deschide un cont curent în devize (EUR), prin depunerea sumei de 1.500 EUR
(la un curs de 3.40 RON/ EUR).

101- EUR = 2511- EUR 1.500

Casa Conturi curente

16.Se vând unei persoane juridice 3.000 EUR, la un curs de RON/ EUR şi se încasează contravaloarea
devizelor vândute.

3721 = 101 –EUR 3.000 EUR

Poziţie de schimb Casa

101 = 3722 10.200

Casa Poziţie de schimb

17.La Banca Y se derulează următoarele operaţiuni:

 Se alimentează contul de cărţi de plată al unui client al băncii pe baza numerarului depus de acesta la
casieria băncii, în sumă de 5.000 RON. Pentru deschiderea acestui cont se percepe un comision de 15
RON.

101 = 2511 – card 5.000

Casa Conturi curente

101 = 702 15
Casa Venituri din operaţiunile cu clientela

 Se alimentează contul de cărţi de plată al unui client al băncii pe baza disponibililui din contul curent
2511 = 2511 – card
Conturi curente Conturi curente

18.Se alimentează aparatul automat de bancă (ATM) cu suma de 2.000 RON.

367 = 101 2.000

Alte stocuri şi asimilate Casa

19. Deţinătorii de cărţi de plată cu cont deschis la societatea bancară X efectuează retragere de numerar
prin aparatele automate ale băncii în valoare de 40.000.000 RON. De asemenea, de la aceleaşi aparate se fac
retrageri de numerar şi de către clienţii altor bănci ce posedă cărţi de plată emise de către aceştia, în sumă de
15.000.000 RON.

125
 % = 367 55.000.000
2511-CP Alte stocuri şi asimilate 40.000.000
Conturi curente
3712 15.000.000
Valori primite la încasare

 Deţinătorii de cărţi de plată cu cont deschis la o alată societatea bancară efectuează retragere de
numerar prin aparatele automate ale băncii X

3712 = 367 /ATM

Valori primite la încasare Alte stocuri şi asimilate

 Diminuarea disponibilului din contul clientului în urma retragerii de numerar dela ATM-ul altei bănci

2511- card = 2611

Conturi curente Valori de recuperat

Grupa 12 - CONTURI DE CORESPONDENT

A 121 - Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro)
P 122 - Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro)
B 127 - Creanţe şi datorii ataşate
A 1271 - Creanţe ataşate
P 1272 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
121 - existenţa şi mişcarea disponibilităţilor băneşti aflate în conturile de corespondent deschise la alte instituţii
de credit (nostro);
122 - existenţa şi mişcarea disponibilităţilor băneşti aflate în conturile de corespondent deschise de alte instituţii
de credit (loro);
1271 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente conturilor de corespondent (nostro);
1272 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente conturilor de corespondent (loro).

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

121, 122 - Creanţele şi datoriile în legătură cu Grupa 11 - „DECONTĂRI CU

Banca Centrală din ţările în care instituţia de credit BANCA NAŢIONALĂ
este implantată A ROMÂNIEI”

- Depozitele la vedere interbancare, precum şi 1311 - Depozite la vedere la instituţii de credit

creditele şi împrumuturile interbancare, de pe o zi 1321 - Depozite la vedere ale instituţiilor de credit
pe alta 1411 - Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de
credit
1421 - Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la
instituţii de credit

Grupa 13 - DEPOZITE INTERBANCARE

A 131 - Depozite la instituţii de credit
A 1311 - Depozite la vedere la instituţii de credit
A 1312 - Depozite la termen la instituţii de credit
A 1313 - Depozite colaterale la instituţii de credit
A 1317 - Creanţe ataşate
P 132 - Depozite ale instituţiilor de credit
P 1321 - Depozite la vedere ale instituţiilor de credit
P 1322 - Depozite la termen ale instituţiilor de credit
P 1323 - Depozite colaterale ale instituţiilor de credit

126
P 1327 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
1311 - depozite constituite la alte instituţii de credit pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi
lucrătoare;
1312 - depozite constituite la alte instituţii de credit pe un termen fix, pentru care durata iniţială este mai mare
de o zi lucrătoare;
1313 - depozite constituite la alte instituţii de credit în garanţie sau pentru efectuarea unor plăţi ulterioare
determinate;
1317 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente depozitelor constituite la alte instituţii de
credit;
1321 - depozite constituite de alte instituţii de credit pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi
lucrătoare;
1322 - depozite constituite de alte instituţii de credit pe un termen fix, pentru care durata iniţială este mai mare
de o zi lucrătoare;
1323 - depozite constituite de alte instituţii de credit în garanţie sau pentru efectuarea unor plăţi ulterioare
determinate;
1327 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente depozitelor constituite de alte instituţii de
credit.

Grupa 14 - CREDITE ŞI ÎMPRUMUTURI INTERBANCARE

A 141 - Credite acordate instituţiilor de credit
A 1411 - Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit
A 1412 - Credite la termen acordate instituţiilor de credit
A 1417 - Creanţe ataşate
P 142 - Împrumuturi primite de la instituţii de credit
P 1421 - Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit
P 1422 - Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit
P 1427 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
1411 - credite acordate instituţiilor de credit, pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi lucrătoare;
1412 - credite acordate instituţiilor de credit, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare;
1417 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate instituţiilor de credit;
1421 - împrumuturile primite de la instituţii de credit, pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi
lucrătoare;
1422 - împrumuturile primite de la instituţii de credit, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi
lucrătoare;
1427 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor primite de la alte instituţii
de credit.

1.Banca X constituie un depozit bancar la banca Y în sumă de 600.000.000 RON pe termen de 2 luni,
dobânda aferentă fiind de 20% pe an. La expirarea termenului de 2 luni, banca X decide să lichideze depozitul
constituit, încasând contravaloarea depozitului prin contul curent deschis la BNR, iar dobânda aferentă să se
încaseze prin contul corespondent al băncii X deschis la banca Y în acel moment.
Se cere să se înregistreze în contabilitatea societăţii bancare X operaţiunile enunţate.

a.Constituirea depozitului la termen:

1312 = 111 600.000.000

Depozite la termen la Cont curent la BNR
instituţii de credit

b.Înregistrarea dobânzii:

-prima lună:
1317 = 70132 10.000.000
127
Creanţa ataşate Dobânzi la depozite la termen

-a doua lună:
1317 = 70132 10.000.000
Creanţa ataşate Dobânzi la depozite la termen

c.Lichidarea depozitului:

111 = 1312 600.000.000

Cont curent la BNR Depozite la termen la
instituţii de credit

d.Încasarea dobânzii:

121 = 1317 20.000.000

Conturi de corespondent Creanţe ataşate
la instituţii de credit (nostro)

2.Societatea bancară X atrage de la banca Z un depozit în sumă de 800.000.000 RON, pe un termen de

35 de zile, dobânda fiind de 10% pe an. La expirarea termenului, banca Z îşi lichidează depozitul, iar sumele se
achită prin intermediul contului curent al băncii X deschis la BNR.
Se cere să se înregistreze în contabilitatea societăţii bancare X operaţiunile enunţate.

a.Atragerea depozitului:

111 = 1321 800.000.000

Cont curent la BNR Depozite la vedere ale instituţiilor de credit

b.Înregistrarea dobânzii:

60131 = 1327 767.123

Dobânzi la depozite la vedere Datorii ataşate
c.Lichidarea depozitului

1321 = 111 800.000.000

Depozite la vedere ale Cont curent la BNR
instituţiilor de credit

d.Plata dobânzii:

1327 = 111 767.123

Datorii ataşate Cont curent la BNR

3.Societatea bancară X obţine la data de 01.09.2000 un împrumut de la banca Y în valoare de 27.000

u.m., pe un termen de 3 luni cu o dobândă de 10% pe an. Rambursarea se va face lunar în rate egale.
Să se întocmească tabloul de rambursare a împrumutului şi să se înregistreze în contabilitatea ambelor
bănci operaţiunile generate de acest împrumut.

Tablou de rambursare

Perioada Valoarea de Rata Dobânda Valoarea

rambursat rămasă de
rambursat
01.10 27.000 9.000 225 18.000
01.11 18.000 9.000 150 9.000
01.12 9.000 9.000 75 -
Total 27.000 450 -

128
 Înregistrările contabile efectuate de banca X:

a.Primirea împrumutului:

111 = 1422 27.000

Cont curent la BNR Împrumuturi la termen
primite de la bănci
b.Înregistrarea dobânzii:
6014 = 1427 225
Dobânzi la împrumuturile de la bănci Datorii ataşate

c.Plata primei rate şi a dobânzii:

% = 111 9.225
1422 Cont curent la BNR 9.000
Împrumuturi la termen
primite de la instituţiile de credit
1427 225
Datorii ataşate

Înregistrările contabile efectuate de banca Y:

a.Acordarea creditului;

1412 = 111 27.000

Credite la termen acordate Cont curent la BNR
instituţiilor de credit

b.Înregistrarea dobânzii:

1417 = 7014 225

Creanţe ataşate Dobânzi la credite acordate
instituţiilor de credit

c.Încasarea primei rate şi a dobânzii:

111 = % 9.225
Cont curent la BNR 1412 9.000
Credite la termen acordate
instituţiilor de credit
1427 225
Datorii ataşate

4. La Banca X se derulează următoarele operaţiuni:

 se acordă un credit interbancar de de pe o zi pe alta în sumă de 23.000 RON.

1411 = 111 23.000

Credite de pe o zi pe alta acordate Cont curent la BNR
Instituţiilor de credit

 se înregistrează dobânda aferentă de 23 RON

1417 = 7014 23
Creanţe ataşate Dobânzi la credite acordate
129
 instituţiilor de credit

 se încasează dobânda
111 = 1417 23
Cont curent la BNR Creanţe ataşate

 rambursarea creditului
111 = 1411
Cont curent la BNR Credite de pe o zi pe alta acordate
Instituţiilor de credit
 se obţine un împrumut la termen de la o altă bancă în sumă de 45.000 RON
111 = 1422 45.000
Cont curent la BNR Împrumuturi la termen
primite de la instituţiile de credit

5. La Banca Z se derulează următoarele operaţiuni:

 se constituie un depozit la termen la o altă bancă în sumă de 12.000 RON

1312 = 111 12.000
Depozite la termen la Cont curent la BNR
Instituţii de credit

 se înregistrează dobânda aferentă

1317 = 7013
Creanţe ataşate Dobânzi de la conturile de depzite la
instituţii de credit

 se încasează dobânda
111 = 1317
Cont curent la BNR Creanţe ataşate

 se lichidează depozitul

111 = 1312
Cont curent la BNR Depozite la termen la
Instituţii de credit

 se constituie un depozit la vedere pentru o altă bancă în sumă de 19.000 RON

111 = 1321 19.000
Cont curent la BNR Depozite la vedere ale
Instituţiilor de credit

 se înregistrează dobânda de plătit

6013 = 1327
Dobânzi la depozitele Datorii ataşate
instituţiilor de credit

 plata dobânzilor
1327 = 111
Datorii ataşate Cont curent la BNR

 se lichidează depozitul

1312 = 111
Depozite la vedere ale Cont curent la BNR
Instituţiilor de credit
130
Grupa 15 - VALORI PRIMITE SAU DATE ÎN PENSIUNE
A 151 - Valori primite în pensiune
A 1511 - Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta
A 1512 - Valori primite în pensiune la termen
A 1517 - Creanţe ataşate
P 152 - Valori date în pensiune
P 1521 - Valori date în pensiune de pe o zi pe alta
P 1522 - Valori date în pensiune la termen
P 1527 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
1511 - credite acordate instituţiilor de credit pe o durată de cel mult o zi lucrătoare, pe bază de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) primite în pensiune indiferent că acestea fac
sau nu obiectul
unei livrări;
- titluri primite în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări; (creditele aferente valorilor
primite în pensiune şi apoi date în pensiune sau ca garanţie, rămân înregistrate în conturile de origine până la
scadenţa lor);
1512 - credite acordate instituţiilor de credit pe o durată mai mare de o zi lucrătoare, pe bază de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) primite în pensiune indiferent că acestea fac
sau nu obiectul unei livrări;
- titluri primite în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări; (creditele aferente valorilor
primite în pensiune şi apoi date în pensiune sau ca garanţie, rămân înregistrate în conturile de origine până la
scadenţa lor);
1517 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate altor instituţii de credit
pe baza valorilor primite în pensiune de la acestea;
1521 - împrumuturi primite de la instituţiile de credit pe o durată de cel mult o zi lucrătoare, pe bază de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) date în pensiune indiferent că acestea fac sau
nu obiectul unei livrări;
- titluri date în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări;
1522 - împrumuturi primite de la instituţiile de credit pe o durată mai mare de o zi lucrătoare, pe bază de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) date în pensiune indiferent că acestea fac sau
nu obiectul unei livrări;
- titluri date în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări;
1527 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor primite de la alte instituţii
de credit pe baza valorilor date în pensiune acestora.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

1511, 1512,1521,1522 2411 „Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta”

- Operaţiuni de pensiune (fără livrare) efectuate 2412 „Valori primite în pensiune la termen”
de instituţiile de credit cu agenţii economici, 2431 „Valori date în pensiune de pe o zi pe alta”
alţii decât instituţiile de credit 2432 „Valori date în pensiune la termen”
1511,1512,1521,1522 2751 „Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta de
- Operaţiuni de pensiune (fără livrare) efectuate la instituţii de credit”
de către instituţiile financiare nebancare cu instituţiile 2752 „Valori primite în pensiune la termen de la
de credit înregistrate de către instituţii de credit
instituţiile financiare nebancare) 2761 „Valori date în pensiune de pe o zi pe alta
instituţiilor de credit”
2762 „Valori date în pensiune la termen instituţiilor de
credit”
1511, 3021 „Titluri de tranzacţie”
1512 3031 „Titluri de plasament”
- Titluri cumpărate ferm 3041 „Titluri de investiţii
1511,1512,1521,1522 30111 „Titluri primite în pensiune
- Titluri primite sau date livrată”
în pensiune livrată 30121 „Titluri date în pensiune
livrată”
131
 Aplicaţie practică:

La Banca A se derulează următoarele operaţiuni:

 se acordă un credit către o altă bancă în baza unor titluri primite în pensiune la termen
1512 = 111
Valori primite în pensiune Cont curent la BNR
la termen

 se înregistrează dobânda de încasat

1517 = 7015
Creanţe ataşate Dobânzi de la valorile
primite în pensiune

 se încasează dobânda
111 = 1517
Cont curent la BNR Creanţe ataşate

 se dau în pensiune de pe o zi pe alta titluri în vederea obţinerii unui împrumut

111 = 1521
Cont curent la BNR Valori date în pensiune
de pe o zi pe alta
 se înregistrează dobânda de plătit

6015 1527
Dobânzi la valori Datorii ataşate
date în pensiune

 plata dobânzilor
1527 = 111
Datorii ataşate Cont curent la BNR

 rambursarea împrumutului şi recuperarea valorilor date în pensiune

1521 = 111
Valori date în pensiune Cont curent la BNR
de pe o zi pe alta

Grupa 16 - VALORI DE RECUPERAT ŞI ALTE SUME DATORATE

A 161 - Valori de recuperat
A 1611 - Valori de recuperat
A 1617 - Creanţe ataşate
P 162 - Alte sume datorate
P 1621 - Alte sume datorate
P 1627 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
1611 - sume de recuperat de la alte instituţii de credit, înregistrate provizoriu în acest cont până la încasarea
acestora:
- cecurile de călătorie cumpărate remise spre încasare emitenţilor; creanţele faţă de ordonator (instituţie de
credit) rezultate în urma executării angajamentelor de garanţie asumate de instituţia de credit (în calitate de
garant) în favoarea unui terţ (beneficiar), dacă ordonatorul nu efectuează plata, în condiţiile în care aceste
creanţe nu se concretizează într-un credit acordat ordonatorului (care se înregistrează în conturile de credite
corespunzătoare);
- alte sume plătite aflate în curs de clarificare;
1617 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente valorilor de recuperat;
132
1621 - sume datorate altor instituţii de credit, înregistrate provizoriu în acest cont până la plata acestora (cecuri
de călătorie şi cecuri bancare emise; alte sume primite aflate în curs de clarificare);
1627 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente altor sume datorate.

Grupa 17 - OPERAŢIUNI ÎNTRE ORGANIZAŢIILE COOPERATISTE DE CREDIT DIN CADRUL

REŢELEI
B 171 - Conturi curente
A 1711 - Cont curent la casa centrală
P 1712 - Conturi curente ale cooperativelor de credit afiliate
B 1717 - Creanţe ataşate
A 17171 - Creanţe ataşate
P 17172 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
1711 - cont utilizat de cooperativele de credit pentru înregistrarea disponibilităţilor băneşti aflate în contul
curent la casa centrală la care sunt afiliate, precum şi a mişcării acestora ca urmare a încasărilor şi plăţilor
efectuate;
1712 - cont utilizat de casa centrală pentru înregistrarea existenţei şi mişcării disponibilităţilor băneşti ale
cooperativelor de credit afiliate;
17171 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente disponibilităţilor băneşti aflate în contul
curent la casa centrală;
17172 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente disponibilităţilor băneşti ale
cooperativelor de credit afiliate.

B173 - Depozite între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei

A 1731 - Depozite la casa centrală
A 17311 - Depozite la vedere la casa centrală
A 17312 - Depozite la termen la casa centrală
A 17313 - Depozite colaterale la casa centrală
A 17317 - Creanţe ataşate
P 1732 - Depozite ale cooperativelor de credit afiliate
P 17321 - Depozite la vedere ale cooperativelor de credit afiliate
P 17322 - Depozite la termen ale cooperativelor de credit afiliate
P 17323 - Depozite colaterale ale cooperativelor de credit afiliate
P 17327 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
17311 - depozite constituite la casa centrală de către cooperativele de credit afiliate, pentru care durata iniţială
este cel mult egală cu o zi lucrătoare;
17312 - depozite constituite la casa centrală de către cooperativele de credit afiliate, pe un termen fix, pentru
care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare;
17313 - depozite constituite la casa centrală de către cooperativele de credit afiliate, în garanţie sau pentru
efectuarea unor plăţi ulterioare determinate;
17317 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente depozitelor constituite la casa centrală de
către cooperativele de credit afiliate;
17321 - depozite constituite de cooperativele de credit afiliate la casa centrală, pentru care durata iniţială este cel
mult egală cu o zi lucrătoare;
17322 - depozite constituite de cooperativele de credit afiliate la casa centrală, pe un termen fix, pentru care
durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare;
17323 - depozite constituite de cooperativele de credit afiliate la casa centrală, în garanţie sau pentru efectuarea
unor plăţi ulterioare determinate;
17327 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente depozitelor constituite de cooperativele
de credit afiliate la casa centrală.

B 174 - Credite şi împrumuturi între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 1741 - Credite acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17411 - Credite de pe o zi pe alta acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17412 - Credite la termen acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
133
A 17417 - Creanţe ataşate
P 1742 - Împrumuturi primite de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 17421 - Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 17422 - Împrumuturi la termen primite de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 17427 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
17411 - credite acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei, pentru care durata iniţială este cel
mult egală cu o zi lucrătoare;
17412 - credite acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei, pentru care durata iniţială este
mai mare de o zi lucrătoare;
17417 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate organizaţiilor
cooperatiste de credit din cadrul reţelei;
17421 - împrumuturi primite de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei, pentru care durata
iniţială este cel mult egală cu o zi lucrătoare;
17422 - împrumuturi primite de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei, pentru care durata
iniţială este mai mare de o zi lucrătoare;
17427 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor primite de la organizaţiile
cooperatiste de credit din cadrul reţelei.

B 176 - Valori de recuperat şi alte sume datorate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 1761 - Valori de recuperat de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17611 - Valori de recuperat
A 17617 - Creanţe ataşate
P 1762 - Alte sume datorate organizaţiilor cooperatiste de credit din
cadrul reţelei
P 17621 - Alte sume datorate
P 17627 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
17611 - sume de recuperat de la alte organizaţii cooperatiste de credit din cadrul reţelei, înregistrate provizoriu
în acest cont până la încasarea acestora:
- cecurile de călătorie cumpărate remise spre încasare emitenţilor din cadrul reţelei;
- creanţele faţă de ordonator (organizaţie cooperatistă de credit din cadrul reţelei) rezultate în urma executării
angajamentelor de garanţie asumate de instituţie (în calitate de garant) în favoarea unui terţ (beneficiar), dacă
ordonatorul nu efectuează plata, în condiţiile în care aceste creanţe nu se concretizează într-un credit acordat
ordonatorului (care se înregistrează în conturile de credite corespunzătoare);
- alte sume plătite aflate în curs de clarificare;
17617 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente valorilor de recuperat de la organizaţiile
cooperatiste de credit din cadrul reţelei;
17621 - alte sume datorate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei, înregistrate provizoriu în acest
cont până la plata acestora (cecuri de călătorie şi cecuri bancare emise; alte sume primite aflate în curs de
clarificare;
17627 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente altor sume datorate organizaţiilor
cooperatiste de credit din cadrul reţelei.

A 178 - Creanţe restante şi îndoielnice privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 1781 - Creanţe restante privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17811 - Creanţe restante
A 17812 - Dobânzi restante
A 17817 - Creanţe ataşate
A 1782 - Creanţe îndoielnice privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17821 - Creanţe îndoielnice
A 17822 - Dobânzi îndoielnice
A 17827 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
17811 - creanţe din depozite constituite, credite acordate şi valori de recuperat de la organizaţiile cooperatiste de
credit din cadrul reţelei, nerambursate la scadenţă;
17812 - creanţe din dobânzi neîncasate la scadenţă de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei;
134
17817 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor şi/sau dobânzilor restante
privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei;
17821 - creanţe din depozite constituite, credite acordate şi valori de recuperat de la organizaţiile cooperatiste de
credit din cadrul reţelei, trecute în litigiu;
17822 - creanţe din dobânzi aferente operaţiunilor cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei,
trecute în litigiu;
17827 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor şi/sau dobânzilor îndoielnice
privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei.

Grupa 18 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE

A 181 - Creanţe restante
A 1811 - Creanţe restante
A 1812 - Dobânzi restante
A 1817 - Creanţe ataşate
A 182 - Creanţe îndoielnice
A 1821 - Creanţe îndoielnice
A 1822 - Dobânzi îndoielnice
A 1827 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
1811 - creanţe din depozite constituite, credite acordate (inclusiv pe baza valorilor primite în pensiune) şi valori
de recuperat, nerambursate la scadenţă;
1812 - creanţe din dobânzi neîncasate la scadenţă;
1817 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor şi/sau dobânzilor restante;
1821 - creanţe din depozite constituite, credite acordate (inclusiv pe baza valorilor primite în pensiune) şi valori
de recuperat, trecute în litigiu;
1822 - creanţe din dobânzi trecute în litigiu;
1827 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor şi/sau dobânzilor îndoielnice.

Aplicaţie practică:

La Banca B se derulează următoarele operaţiuni:

 se înregistrează credite nerambursate la scadenţă devenite restante

1811 = 1412
Credite restante Credite la termen acordate
instituţiilor de credit

 se înregistrează depozite la bănci nerambursate

1811 = 1312
Credite restante Depozite la termen la
instituţiile de credit

 se înregistrează dobânzi neplătite la scadenţă devenite restante

1812 = 1417
Dobânzi restante Creanţe ataşate

 se înregistrează dobânda pentru creanţe restante

1817 = 7018
Creanţe restante Dobânzi de la credite
restante şi îndoielnice

 se rambursează creanţele restante

111 = 1811
Cont curent la BNR Credite restante

 se încasează dobânzile restante

135
 111 = 1812
Cont curent la BNR Dobânzi restante
 se încasează dobânzi calculate pentru creanţele şi dobânzile restante

111 = 1817
Cont curent la BNR Creanţe ataşate

 se acoperă din provizioane creanţele restante ce nu pot fi recuperate

667 = 1811
Pierderi din creanţe nerecuperabile Credite restante
acoperite cu provizioane

 se înregistrază creanţe restante devenite îndoielnice14

1821 = 1811
Creanţe îndoielnice Credite restante

 se înregistrează un credit interbancar acordat de pe o zi pe alta care a devenit creanţă

îndoielnică

1821 = 1411
Creanţe îndoielnice Credite de pe o zi pe alta acordate
instituţiilor de credit
 se înregistrază dobânzi restante devenite îndoielnice

1822 = 1812
Dobânzi îndoielnice Dobânzi restante

 se percep dobânzi penalizatoare pentru creanţele şi dobânzile îndoielnice

1827 = 7018
Creanţe ataşate Dobânzi de la credite
restante şi îndoielnice

 se înregistrează creanţe îndoielnice rambursate

111 = 1821
Cont curent la BNR Creanţe îndoielnice

 se încasează dobânzi penalizatoare pentru creanţele şi dobânzile îndoielnice

111 = 1827
Cont curent la BNR Creanţe ataşate

 se înregistrează creanţe îndoielnice neacoperite cu provizioane acceptate ca pierderi

668 = 1821
Pierderi din creanţe nerecuperabile Creanţe îndoielnice
neacoperite cu provizioane

 se înregistrează dobânda îndoielnică neacoperită cu provizioane acceptată ca pierdere

668 = 1822
Pierderi din creanţe nerecuperabile Dobânzi îndoielnice
14
la scadenţă, un credit nerambursat devine creanţă restantă, iare după o anumită perioadă de timp, sau în cazul în care
capătă caracter contencios creanţa devine îndoielnică.
136
 neacoperite cu provizioane

Grupa 19 - PROVIZIOANE PENTRU CREANŢE DIN OPERAŢIUNI INTERBANCARE

P 191 - Provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare
P 1911 - Provizioane specifice de risc de credit
P 1912 - Provizioane specifice de risc de dobândă

CONŢINUT:
1911 - provizioane specifice constituite pentru deprecierea creditelor din operaţiuni interbancare;
1912 - provizioane specifice constituite pentru deprecierea sumelor reprezentând dobânzi din operaţiuni
interbancare.

Aplicaţie practică

La Banca C se derulează următoarele operaţiuni:

 se constituie/majorează provizionul pentru riscul de credit

6611 = 1911
Cheltuieli cu provizioane specifice Provizioane specifice
de risc de credit de risc de credit

 se constituie/majorează provizionul pentru riscul de dobândă

6612 = 1912
Cheltuieli cu provizioane specifice Provizioane specifice
de risc de dobândă de risc de dobândă

 se anulează/diminueazăză provizionul pentru riscul de credit

1911 = 7611
Provizioane specifice Venituri din provizioane specifice
de risc de credit de risc de credit

 se anulează/diminueazăză provizionul pentru riscul de dobândă

1912 = 7612
Provizioane specifice Venituri din provizioane specifice
de risc de dobândă de risc de dobândă

CAPITOLUL 3
OPERAŢIUNI CU CLIENTELA ŞI OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE
NEBANCARE ŞI INSTITUŢIILE DE CREDIT

137
Clasa 2 cuprinde conturile cu ajutorul cărora se înregistrează operaţiunile cu clienţii, alţii decât instituţiile de
credit, precum şi operaţiunile între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit, privind creditele
acordate, împrumuturile primite, conturile curente şi depozitele constituite.
Din CLASA 2 „OPERAŢIUNI CU CLIENTELA ŞI OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE
NEBANCARE ŞI INSTITUŢIILE DE CREDIT” fac parte următoarele grupe de conturi:
Grupa 20 - CREDITE ACORDATE CLIENTELEI
Grupa 23 - CREDITE ŞI ÎMPRUMUTURI PRIVIND INSTITUŢIILE FINANCIARE
Grupa 24 - VALORI PRIMITE SAU DATE ÎN PENSIUNE
Grupa 25 - CONTURILE CLIENTELEI
Grupa 26 - VALORI DE RECUPERAT ŞI ALTE SUME DATORATE
Grupa 27 - OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE ŞI INSTITUŢIILE DE
CREDIT
Grupa 28 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE
Grupa 29 - PROVIZIOANE PENTRU CREANŢE DIN OPERAŢIUNI CU CLIENTELA, PRECUM ŞI DIN
OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE ŞI INSTITUŢIILE DE CREDIT

Grupa 20 - CREDITE ACORDATE CLIENTELEI

A 201 - Creanţe comerciale
A 2011 - Creanţe comerciale
A 20111 - Scont
A 20112 - Factoring cu recurs
A 20113 - Forfetare
A 20114 - Factoring fără recurs
A 20119 - Alte creanţe comerciale
A 2017 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
20111 - operaţiunile de scontare, în special operaţiuni de cumpărare cu recurs sau cu recurs parţial a efectelor de
comerţ sub forma cambiilor şi biletelor la ordin privind creanţele comerciale aferente livrărilor de bunuri sau
prestărilor de servicii;
20112 - creanţe comerciale achiziţionate cu recurs în cadrul contractelor de factoring;
20113 - operaţiunile de forfetare, respectiv cumpărarea fără recurs asupra oricărui deţinător anterior, a unor
creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii;
20114 - creanţe comerciale achiziţionate fără recurs în cadrul contractelor de factoring;
20119 - alte creanţe comerciale;
2017 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente operaţiunilor de scontare, de factoring, de
forfetare şi altor creanţe comerciale.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

20111 - cumpărarea fără recurs asupra oricărui 20113 – „Forfetare”

deţinător anterior, a unor creanţe scadente la termen,
ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de
servicii

Clasa 1 - operaţiunile de scontare, factoring, forfetare 201 – „Creanţe comerciale”

şi alte creanţe comerciale desfăşurate în relaţie cu alte
instituţii de credit

A 202 - Credite de trezorerie

A 2021 - Credite de trezorerie
A 20211 - Utilizări din deschideri de credite permanente
A 20212 - Credit global de exploatare
A 20213 - Diferenţe de rambursat legate de utilizarea cardurilor
A 20219 - Alte credite de trezorerie
A 2027 - Creanţe ataşate
138
CONŢINUT:
2021 - credite, în general pe termen scurt, destinate asigurării nevoilor de trezorerie ale persoanelor juridice şi
persoanelor fizice, care completează sau înlocuiesc alte tip uri de finanţare mai speciale;
20211 - credite acordate clientelei, utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de nevoile acesteia; partea neutilizată
din creditele aprobate se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
20212 - creditele acordate clientelei, în limita unui nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de
exploatare ale acesteia şi este stabilit potrivit bugetului previzional de trezorerie; partea neutilizată din creditele
aprobate se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
20213 - facilităţi de trezorerie acordate titularilor cardurilor, prin admiterea acoperirii ulterioare a sumelor
plătite;
20219 - alte credite de trezorerie acordate clientelei;
2027 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor de trezorerie.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

2021 - Descoperiri de cont neautorizate 2511 “Conturi curente”

A 203 - Credite de consum şi vânzări în rate

A 2031 - Credite de consum
A 20311 - Credite de consum pentru nevoi personale
A 20312 - Credite de consum pentru achiziţionarea de bunuri
A 2032 - Vânzări în rate
A 2037 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
20311 - creditele acordate persoanelor fizice, în vederea satisfacerii nevoilor personale ale solicitantului şi/sau
ale familiei acestuia;
20312 - creditele acordate persoanelor fizice, în vederea achiziţionării de bunuri, altele decât cele care se
circumscriu unei investiţii imobiliare;
2032 - creditele acordate persoanelor juridice, destinate finanţării vânzării de bunuri în rate şi care se
rambursează prin vărsăminte periodice, cel mai adesea lunare sau trimestriale;
2037 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor de consum şi vânzărilor în rate.

A 204 - Credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior

A 2041 - Credite pentru import
A 2042 - Credite pentru export
A 2047 - Creanţe ataşate
CONŢINUT:
2041 - creditele acordate importatorilor consecutiv cu deschiderea de credite documentare, avansuri în devize
acordate importatorilor, precum şi alte credite acordate clientelei pentru importuri;
2042 - creditele acordate clientelei pentru acoperirea nevoilor determinate de operaţiuni de export de bunuri şi
servicii;
2047 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor pentru finanţarea operaţiunilor
de comerţ exterior.
A 205 - Credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente
A 2051 - Credite pentru finanţarea stocurilor
A 2052 - Credite pentru echipamente
A 2057 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
2051 - creditele acordate clientelei pentru finanţarea operaţiunilor având un caracter ciclic (credite de campanie,
de stocare de cereale, warante agricole, industriale, hoteliere, petroliere etc.);
2052 - creditele, în general pe termen mijlociu şi lung, acordate clientelei pentru finanţarea investiţiilor
productive: cumpărări de materiale, achiziţii, construcţii sau amenajări de imobilizări corporale de uz
profesional (cu excepţia investiţiilor imobiliare), achiziţii de imobilizări necorporale etc.;
2057 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor pentru finanţarea stocurilor şi
pentru echipamente.
139
A 206 - Credite pentru investiţii imobiliare
A 2061 - Credite pentru investiţii imobiliare
A 20611 - Credite ipotecare
A 20619 - Alte credite pentru investiţii imobiliare
A 2067 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
2061 - creditele acordate clientelei, destinate investiţiilor imobiliare care au ca obiect:
- dobândirea sau menţinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren şi/sau unei construcţii, realizate sau
care urmează să se realizeze;
- amenajarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea unei construcţii; sau
- viabilizarea unui teren;
20611 - creditele ipotecare pentru investiţii imobiliare, definite potrivit legislaţiei specifice, acordate clientelei;
20619 - credite acordate clientelei pentru investiţii imobiliare, altele decât cele ipotecare;
2067 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor pentru investiţii imobiliare.

A 209 - Alte credite acordate clientelei

A 2091 - Alte credite acordate clientelei
A 2097 - Creanţe ataşate

CONŢINUT :
2091 - alte credite acordate clientelei şi care nu se regăsesc în conturile de credite de la grupa 20 „Credite
acordate clientelei;
2097 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente altor credite acordate clientelei.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile

Grupa 231 „Credite acordate instituţiilor financiare”
20
- Creditele acordate instituţiilor financiare

Grupa 23 - CREDITE ŞI ÎMPRUMUTURI PRIVIND INSTITUŢIILE FINANCIARE

A 231 - Credite acordate instituţiilor financiare

A 2311 - Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor financiare
A 2312 - Credite la termen acordate instituţiilor financiare
A 2317 - Creanţe ataşate

P 232 - Împrumuturi primite de la instituţiile financiare

P 2321 - Împrumuturi de pe o zi pe alta de la instituţiile financiare
P 2322 - Împrumuturi la termen de la instituţiile financiare
P 2327 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
2311 - creditele acordate instituţiilor financiare, pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi lucrătoare;
2312 - creditele acordate instituţiilor financiare, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare;
2317 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate instituţiilor financiare;
2321 - împrumuturile primite de la instituţiile financiare, pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi
lucrătoare;
2322 - împrumuturile primite de la instituţiile financiare, pentru caredurata iniţială este mai mare de o zi
lucrătoare;
2327 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor primite de la instituţiile
financiare.
Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

232 - Împrumuturile primite de la acţionari, instituţii 3581 „Împrumuturi primite de la acţionari”

financiare

140
Grupa 24 - VALORI PRIMITE SAU DATE ÎN PENSIUNE
A 241 - Valori primite în pensiune
A 2411 - Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta
A 2412 - Valori primite în pensiune la termen
A 2417 - Creanţe ataşate

P 243 - Valori date în pensiune

P 2431 - Valori date în pensiune de pe o zi pe alta
P 2432 - Valori date în pensiune la termen
P 2437 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
2411 - credite acordate clientelei, alta decât instituţiile de credit, pe o durată de cel mult o zi lucrătoare, pe bază
de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) primite în pensiune indiferent că acestea fac
sau nu obiectul unei livrări;
- titluri primite în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări; (creditele aferente valorilor
primite în pensiune şi apoi date în pensiune sau ca garanţie, rămân înregistrate în conturile de origine până la
scadenţa lor);
2412 - credite acordate clientelei, alta decât instituţiile de credit, pe o durată mai mare de o zi lucrătoare, pe bază
de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) primite în pensiune indiferent că acestea fac
sau nu obiectul unei livrări;
- titluri primite în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări; (creditele aferente valorilor
primite în pensiune şi apoi date în pensiune sau ca garanţie, rămân înregistrate în conturile de origine până la
scadenţa lor);
2417 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate clientelei, alta decât
instituţiile de credit, pe baza valorilor primite în pensiune de la aceasta;
2431 - împrumuturi primite de la clientelă, alta decât instituţiile de credit, pe o durată de cel mult o zi lucrătoare,
pe bază de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) date în pensiune indiferent că acestea fac sau
nu obiectul unei livrări;
- titluri date în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări;
2432 - împrumuturi primite de la clientelă, alta decât instituţiile de credit, pe o durată mai mare de o zi
lucrătoare, pe bază de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) date în pensiune indiferent că acestea fac sau
nu obiectul unei livrări;
- titluri date în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări;
2437 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor primite de la clientelă, alta
decât instituţiile de credit, pe baza valorilor date în pensiune acesteia;

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

2411, 2412, 2431, 2432 1511 „Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta”

- Operaţiuni de pensiune efectuate între instituţii 1512 „Valori primite în pensiune la termen”
de credit 1521 „Valori date în pensiune de pe o zi pe alta”
1522 „Valori date în pensiune la termen”
2411, 2412, 2431, 2432 2751 „Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta de la
- Operaţiuni de pensiune (fără livrare) efectuate de instituţii de credit”
către instituţiile financiare nebancare cu instituţiile 2752 „Valori primite în pensiune la termen de la instituţii
de credit (înregistrate de către instituţiile financiare de credit”
nebancare) 2761 „Valori date în pensiune de pe o zi pe alta
instituţiilor de credit”
2762 „Valori date în pensiune la termen instituţiilor de
credit”
2411, 2412 3021 „Titluri de tranzacţie”
- Titluri cumpărate ferm 3031 „Titluri de plasament”

141
 3041 „Titluri de investiţii”

2411, 2412, 2431, 2432 30111 “Titluri primite în pensiune livrată”

- Titluri primite sau date în pensiune livrată 30121 „Titluri date în pensiune livrată”
Grupa 25 - CONTURILE CLIENTELEI

B 251 - Conturi curente

B 2511 - Conturi curente
B 2517 - Creanţe şi datorii ataşate
A 25171 - Creanţe ataşate
P 25172 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
2511 - conturi deschise clienţilor destinate operaţiunilor curente de încasări şi plăţi. Aceste conturi au de regulă
solduri creditoare, iar sumele respective pot fi retrase de către titularii de conturi în orice moment, fără preaviz.
Conturile curente pot avea şi solduri debitoare:
- în condiţii accidentale, neautorizate (overdraft);
- în situaţia evidenţierii în acest cont a creditelor acordate clientelei, utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de
nevoile acesteia;
- în situaţia evidenţierii în acest cont a creditelor acordate clientelei, în limita unui nivel global de credit, care
acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale acesteia şi este stabilit potrivit bugetului previzional de trezorerie;
- în situaţia evidenţierii în acest cont a facilităţilor de trezorerie acordate titularilor cardurilor, conform
contractelor, prin admiterea acoperirii ulterioare a sumelor plătite.
Sumele înregistrate în soldurile debitoare ale conturilor curente trebuie evidenţiate în analitice distincte
corespunzător situaţiilor de mai sus sau prin intermediul unor criterii care să permită obţinerea de informaţii
pentru fiecare categorie de credit, evidenţiată cu ajutorul contului 2511 „Conturi curente”.
25171 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente soldului debitor al contului curent;
25172 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente soldului creditor al contului curent,
precum şi cele aferente depozitelor la termen constituite de clientelă şi desfiinţate înainte de scadenţă, pentru
care se acordă dobânda la vedere.

P 252 - Conturi de factoring

P 2521 - Conturi de factoring
P 2527 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
2521 - sumele datorate clientelei în contrapartida creanţelor comerciale achiziţionate, când ele fac obiectul unui
transfer efectiv de proprietate;
2527 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente operaţiunilor de factoring.

P 253 - Conturi de depozite

P 2531 - Depozite la vedere
P 2532 - Depozite la termen
P 2533 - Depozite colaterale
P 25331 - Depozite pentru deschiderea de acreditive
P 25332 - Depozite pentru emiterea de scrisori de garanţie
P 25333 - Depozite pentru cecuri certificate
P 25334 - Depozite pentru ordine de plată cu scadenţă
P 25335 - Depozite pentru garanţii gestionari
P 25336 - Alte depozite colaterale
P 2537 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
2531 - depozite constituite de clientelă pentru care durata iniţială este cel mult egală cu o zi lucrătoare;
2532 - depozite constituite de clientelă pe un termen fix pentru care durata iniţială este mai mare de o zi
lucrătoare;
2533 - depozite constituite de clientelă în scopuri de garantare sau pentru efectuarea unor plăţi ulterioare
determinate;
2537 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente conturilor de depozite.
142
P 254 - Certificate de depozit, carnete şi librete de economii
P 2541 - Certificate de depozit
P 2542 - Carnete şi librete de economii
P 2547 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
2541 - depozite constituite de clientelă pe baza certificatelor de depozit care nu sunt titluri negociabile;
2542 - depozite constituite de clientelă pe baza carnetelor şi libretelor de economii;
2547 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente depozitelor constituite de clientelă pe baza
certificatelor de depozit, carnetelor şi libretelor de economii.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

2541 - Certificatele de deposit negociabile 3221 „Titluri de creanţe negociabile”

Grupa 26 - VALORI DE RECUPERAT ŞI ALTE SUME DATORATE

A 261 - Valori de recuperat
A 2611 - Valori de recuperat
A 2617 - Creanţe ataşate

P 262 - Alte sume datorate

P 2621 - Alte sume datorate
P 2627 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
2611 - sume de recuperat de la clientelă, înregistrate provizoriu în acest cont până la încasarea acestora:
- cecuri, efecte de comerţ şi alte valori remise la încasare, neplătite şi restituite;
- creanţele faţă de ordonator (client care nu este o instituţie de credit) rezultate în urma executării
angajamentelor de garanţie asumate de instituţie (în calitate de garant) în favoarea unui terţ (beneficiar), dacă
ordonatorul nu efectuează plata, în condiţiile în care aceste creanţe nu se concretizează într-un credit acordat
ordonatorului (care se înregistrează în conturile de credite corespunzătoare);
- alte sume plătite aflate în curs de clarificare;
2617 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente valorilor de recuperat de la clientelă;
2621 - sume datorate clientelei, înregistrate provizoriu în acest cont, până la plata acestora, inclusiv cele aflate
în curs de clarificare până la înregistrarea lor în conturile clientelei;
2627 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente altor sume datorate.

Grupa 27 - OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE ŞI INSTITUŢIILE DE

CREDIT

B 271 - Conturi curente la instituţii de credit

B 2711 - Conturi curente la instituţii de credit
B 2717 - Creanţe şi datorii ataşate
A 27171 - Creanţe ataşate
P 27172 - Datorii ataşate

CONŢINUT :
2711 - conturi deschise de către instituţiile financiare nebancare la instituţii de credit, destinate operaţiunilor
curente de încasări şi plăţi.
Aceste conturi au de regulă solduri debitoare, iar sumele respective pot fi retrase de către titularii de
conturi în orice moment, fără preaviz.
Conturile curente pot avea şi solduri creditoare:
- în condiţii accidentale, neautorizate (overdraft);
- în situaţia evidenţierii de către instituţia financiară nebancară în acest cont a împrumuturilor primite de la
instituţiile de credit, utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de nevoile acesteia;

143
- în situaţia evidenţierii de către instituţia financiară nebancară în acest cont a împrumuturilor primite de la
insituţiile de credit, în limita unui nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale
acesteia şi este stabilit potrivit bugetului previzional de trezorerie;
- în situaţia evidenţierii în acest cont a facilităţilor de trezorerie acordate de instituţiile de credit instituţiei
financiare nebancare ca titular al cardurilor, conform contractelor, prin admiterea acoperirii ulterioare a sumelor
plătite;
Sumele înregistrate în soldurile creditoare ale conturilor curente trebuie evidenţiate în analitice distincte
corespunzător situaţiilor de mai sus sau prin intermediul unor criterii care să permită obţinerea de informaţii
pentru fiecare categorie de credit, evidenţiată cu ajutorul contului 2711 „Conturi curente la instituţii de credit”.
27171 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente soldurilor debitoare ale conturilor
curente deschise de cătreinstituţiile financiare nebancare la instituţii de credit;
27172 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferentesoldurilor creditoare ale conturilor curente
deschise de către instituţiile financiare nebancare la instituţii de credit.

A 272 - Depozite constituite la instituţii de credit

A 2721 - Depozite la vedere la instituţii de credit
A 2722 - Depozite la termen la instituţii de credit
A 2723 - Depozite colaterale la instituţii de credit
A 2727 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
2721 - depozite constituite de către instituţiile financiare nebancare la instituţii de credit pentru care durata
iniţială este cel mult egală cu o zi lucrătoare;
2722 - depozite constituite de către instituţiile financiare nebancare la instituţii de credit, pe un termen fix,
pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare;
2723 - depozite constituite de către instituţiile financiare nebancare la instituţii de credit în garanţie sau pentru
efectuarea unor plăţi ulterioare determinate;
2727 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente depozitelor constituite de către instituţiile
financiare nebancare la instituţii de credit.

A 273 - Credite acordate instituţiilor de credit

A 2731 - Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit
A 2732 - Credite la termen acordate instituţiilor de credit
A 2737 - Creanţe ataşate

CONŢINUT :
2731 - credite acordate de către instituţiile financiare nebancare instituţiilor de credit, pentru care durata iniţială
este cel mult egală cu o zi lucrătoare;
2732 - credite acordate de către instituţiile financiare nebancare instituţiilor de credit, pentru care durata iniţială
este mai mare de o zi lucrătoare;
2737 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate de către instituţiile
financiare nebancare instituţiilor de credit.

P 274 - Împrumuturi primite de la instituţii de credit

P 2741 - Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit
P 2742 - Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit
P 2747 - Datorii ataşate

CONŢINUT :
2741 - împrumuturi primite de către instituţiile financiare nebancare de lanstituţii de credit, pentru care durata
iniţială este cel mult o zi lucrătoare;
2742 - împrumuturi primite de către instituţiile financiare nebancare de la instituţii de credit, pentru care durata
iniţială este mai mare de o zi lucrătoare;
2747 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor primite de către instituţiile
financiare nebancare de la instituţii de credit.

A 275 - Valori primite în pensiune de la instituţii de credit

A 2751 - Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta de la instituţii de credit
A 2752 - Valori primite în pensiune la termen de la instituţii de credit

144
A 2757 - Creanţe ataşate
P 276 - Valori date în pensiune instituţiilor de credit
P 2761 - Valori date în pensiune de pe o zi pe alta instituţiilor de credit
P 2762 - Valori date în pensiune la termen instituţiilor de credit
P 2767 - Datorii ataşate

CONŢINUT :
2751 - credite acordate instituţiilor de credit, pe o durată de cel mult o zi lucrătoare pe bază de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) primite în pensiune indiferent că acestea fac
sau nu obiectul unei livrări;
- titluri primite în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări; (creditele aferente valorilor
primite în pensiune şi apoi date în pensiune sau ca garanţie, rămân înregistrate în conturile de origine până la
scadenţa lor);
2752 - credite acordate instituţiilor de credit, pe o durată mai mare de o zi lucrătoare, pe bază de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) primite în pensiune indiferent că acestea fac
sau nu obiectul unei livrări;
- titluri primite în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări; (creditele aferente valorilor
primite în pensiune şi apoi date în pensiune sau ca garanţie, rămân înregistrate în conturile de origine până la
scadenţa lor);
2757 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate instituţiilor de credit
de către instituţiile financiare nebancare, pe baza valorilor primite în pensiune de la acestea;
2761 - împrumuturi primite de la instituţiile de credit, pe o durată de cel mult o zi lucrătoare pe bază de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) date în pensiune indiferent că acestea fac sau
nu obiectul unei livrări;
- titluri date în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări;
2762 - împrumuturi primite de la instituţiile de credit, pe o durată mai mare de o zi lucrătoare pe bază de:
- efecte de comerţ şi alte active financiare (cu excepţia titlurilor) date în pensiune indiferent că acestea fac sau
nu obiectul unei livrări;
- titluri date în pensiune în cazul în care acestea nu fac obiectul unei livrări;
2767 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor primite de instituţiile
financiare nebancare de la instituţii de credit, pe baza valorilor date în pensiune acestora.

A 277 - Valori de recuperat de la instituţii de credit

A 2771 - Valori de recuperat de la instituţii de credit
A 2777 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
2771 - sume de recuperat de către instituţiile financiare nebancare de la instituţii de credit, înregistrate
provizoriu în acest cont până la încasarea acestora:
- creanţele faţă de ordonator (instituţie de credit) rezultate în urma executării angajamentelor de garanţie
asumate de instituţia financiară nebancară (în calitate de garant) în favoarea unui terţ (beneficiar), dacă
ordonatorul nu efectuează plata;
- alte sume plătite aflate în curs de clarificare;
2777 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente valorilor de recuperat de către instituţiile
financiare nebancare de la instituţiile de credit.

P 278 - Alte sume datorate instituţiilor de credit

P 2781 - Alte sume datorate instituţiilor de credit
P 2787 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
2781 - sume datorate instituţiilor de credit de către instituţiile financiare nebancare, înregistrate provizoriu în
acest cont până la plata acestora, inclusiv cele primite aflate în curs de clarificare;
2787 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente altor sume datorate instituţiilor de credit de
către instituţiile financiare nebancare.

Grupa 28 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE

A 281 - Creanţe restante
A 2811 - Creanţe restante
145
A 2812 - Dobânzi restante
A 2817 - Creanţe ataşate

A 282 - Creanţe îndoielnice

A 2821 - Creanţe îndoielnice
A 2822 - Dobânzi îndoielnice
A 2827 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
2811 - creanţe comerciale, credite acordate (inclusiv pe baza valorilor primite în pensiune), valori de recuperat
şi creanţe ale instituţiilor financiare nebancare faţă de instituţiile de credit, nerambursate la
scadenţă;
2812 - creanţe din dobânzi neîncasate la scadenţă;
2817 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor şi/sau dobânzilor restante;
2821 - creanţe comerciale, credite acordate (inclusiv pe baza valorilor primite în pensiune), valori de recuperat
şi creanţe ale instituţiilor financiare nebancare faţă de instituţiile de credit, trecute în litigiu;
2822 - creanţe din dobânzi trecute în litigiu;
2827 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor şi/sau dobânzilor îndoielnice.

Grupa 29 - PROVIZIOANE PENTRU CREANŢE DIN OPERAŢIUNI CU CLIENTELA PRECUM ŞI

DIN OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE ŞI INSTITUŢIILE DE
CREDIT
P 291 - Provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela, precum şi din operaţiuni între instituţiile financiare
nebancare şi instituţiile de credit
P 2911 - Provizioane specifice de risc de credit
P 2912 - Provizioane specifice de risc de dobândă

CONŢINUT:
2911 - provizioane specifice pentru deprecierea creditelor din operaţiuni cu clientela, precum şi din operaţiuni
între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit;
2912 - provizioane specifice pentru deprecierea dobânzilor din operaţiuni cu clientela, precum şi din operaţiuni
între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit.

Aplicaţii practice:

1.Banca X deschide pentru un client al său o linie de credit pentru activitatea curentă, cu un plafon
maxim de 800.000.000 RON, pentru o perioadă de 2 luni cu o dobândă de 30% pe an. Creditul acordat este
garantat de clientul băncii cu un imobil evaluat la 600.000.000 RON şi un utilaj în valoare de 400.000.000
RON, constituindu-se astfel o ipotecă şi un gaj în favoarea băncii.
Clientul dispune plata datoriilor către furnizorii săi în sumă totală de 480.000.000 RON, conform
ordinelor de plată, utilizând astfel linia de credit deschisă. Banca X efectuează plăţile consemnate în ordinele de
plată ale clientului său prin intermediul Societăţii Naţionale de Transfer de Fonduri şi Decontări (TransFond
S.A. ), în calitate de agent al BNR.
Totodată, clientul băncii X încasează de la debitorii săi prin TransFond S.A. suma de 200.000.000 RON.
Pentru operaţiunile desfăşurate, la sfârşitul lunii se percep următoarele comisioane:
- 650.000 RON pentru operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate;
- 1% pentru neutilizare a liniei de credit.
La sfârşitul lunii se calculează şi se înregistrează, de asemenea şi dobânda aferentă liniei de credit, care
va fi reţinută de bancă din contul curent al clientului.

Comisionul de neutilizare a liniei de credit (Cn)

Cn=Sd 90319 x 0,5% =520.000.000=2.600.000

Dobânda (D)
D=Sd 20211 x 50 % x (30/360)= 280.000.000 x 50 % x (30/360)=11.666.666

a.Deschiderea liniei de credit:

146
 90319 = 999 800.000.000
Alte deschideri de Contrapartida
credite confirmate

b. Înregistrarea garanţiilor(ipotecă, gaj):

999 = % 1.000.000.000
Contrapartida 9145 600.000.000
Ipoteci imobiliare
9147 400.000.000
Gajuri fără deposedare

c.Plăţi din cont:

2511 = 1621 480.000.000

Conturi curente Alte sume datorate

d.utilizare linie de credit:

20211 = 2511 480.000.000

Utilizări din deschideri Conturi curente
de credite permanente

e.diminuarea angajamentului:

999 = 90319 480.000.000

Contrapartida Alte deschideri de
credite confirmate

f.plata prin TransFond:

1621 = 111 480.000.000
Alte sume datorate Cont curent la BNR
g.Încasări în cont:

1621 = 2511 200.000.000

Alte sume datorate Conturi curente

h.Rambursarea creditului:

2511 = 20211 200.000.000

Conturi curente Utilizări din deschideri
de credite permanente

i.Reluarea angajamentului:

90319 = 999 200.000.000

Alte deschideri de Contrapartida
credite confirmate

j.Reţinerea comisioanelor:

2511 = 7029 3.250.000

Conturi curente Comisioane

k.Dobânda cuvenită:

2027 = 70213 11.666.666

147
Creanţe ataşate Dobânzi de la creditele
de trezorerie

l.Reţinerea dobânzii:

2511 = 2027 11.666.666

Conturi curente Creanţe ataşate

2. S.C. A depune la casieria băncii X suma de 10.000.000 RON în vederea deschiderii unui cont curent.

101 = 2511 A 10.000.000

Casa Conturi curente

3. Se încasează în contul S.C. A suma de 15.000.000 RON, reprezentând o plată efectuată de clientul C,
cu contul deschis la o altă unitate a băncii X.

341 C = 2511 A 15.000.000

Decontări intrabancare Conturi curente

4. Se încasează în contul S.C. A suma de 21.000.000 RON, reprezentând o plată efectuată de clientul F,
cu contul deschis la o altă bancă. Încasarea se desfăşoară prin TransFond S.A. din judeţul beneficiarului.

111 = 1621 21.000.000

Cont curent la BNR Alte sume datorate

1621 = 2511 A 21.000.000

Alte sume datorate Conturi curente

5. Se încasează în contul S.C. A suma de 35.000.000 RON, reprezentând o plată efectuată de clientul G,
cu contul deschis la o altă bancă. Încasarea se desfăşoară prin TransFond S.A. din judeţul plătitorului.

341 G = 2511 A 35.000.000

Decontări intrabancare Conturi curente

6. Se încasează în contul S.C. A suma de 10.000.000 RON, reprezentând o plată efectuată de clientul
S.C. B, cu contul deschis la aceeaşi unitate a băncii X.

2511 B = 2511A 10.000.000

Conturi curente Conturi curente

7. Se virează din contul curent al S.C. A suma de 50.000.000 RON, reprezentând o plată către un
furnizor (S.C. O), cu contul deschis la o altă unitate a băncii X.

2511 A = 341 O 50.000.000

Conturi curente Decontări intrabancare

8. Se virează din contul curent al S.C. A suma de 50.000.000 RON, reprezentând o plată către un
furnizor (S.C. M), cu contul deschis la aceeaşi unitate a băncii X.

2511 A = 2511 M 50.000.000

Conturi curente Conturi curente

9. Se virează din contul curent al S.C. A suma de 40.000.000 RON, reprezentând o plată către un
furnizor (S.C. N), cu contul deschis la banca Y din alt judeţ. Plata se face prin TransFond S.A. din judeţul băncii
plătitoare.

2511 A = 111 40.000.000

148
Conturi curente Cont curent la BNR

10. Se virează din contul curent al S.C. A suma de 80.000.000 RON, reprezentând o plată către un
furnizor (S.C. R), cu contul deschis la banca Y din alt judeţ la aceeaşi unitate a băncii X. Plata se face prin
TransFond S.A. din judeţul beneficiarului.

2511 A = 341 R 80.000.000

Conturi curente Decontări intrabancare

11.Persoana fizică A decide să-şi constituie un depozit la vedere la banca X, prin depunerea sumei de
250.000.000 RON, dobânda fiind de 15% pe an. După o lună se plăteşte dobânda cu capitalizare, în acelaşi
moment reţinându-se şi impozitul pe dobânzi de 1%. Totodată, clientul decide să-şi lichideze depozitul
constituit.

a. Constituirea depozitului:

101 = 2531 250.000.000

Casa Depozite la vedere

b.Înregistrarea dobânzii:

6025 A = 2537 3.125.000

Dobânzi la conturi de depozite Datorii ataşate

c. Plata dobânzii fără capitalizare:

2537 = % 3.125.000
Datorii ataşate 101 A 3.093.750
Casa
3536 31.250
Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate

d.Lichidarea depozitului:

2531 = 101 250.000.000

Depozite la vedere Casa

12.Persoana fizică B decide să-şi constituie un depozit la termen pe o perioadă de o lună la banca X,
prin transferarea sumei de 400.000.000 RON, din contul curent, dobânda fiind de 25% pe an.
După 20 de zile, B îşi lichidează depozitul înainte de termen, pentru care se calculează şi achită dobânda la
vedere (10%).

a. Constituirea depozitului:

2511 B = 2532 B 400.000.000

Conturi curente Depozite la termen

b.Lichidarea depozitului înainte de termen.

2532 = 2511 B 400.000.000

Depozite la termen Conturi curente

c.Dobânda la vedere:

6024 = 25172 2.222.222,222

Dobânzi la conturi curente Datorii ataşate

149
 d.Plata dobânzii:

25172 = 2511 B 2.222.222,222

Datorii ataşate Conturi curente

13. Persoana fizică C cu cont curent la banca X îşi constituie un depozit pe termen de o lună, prin
transferarea din contul curent a sumei de 80.000.000 RON, dobânda fiind de 15% pe an. După o lună se
înregistrează dobânda cu capitalizare. Totodată, clientul decide să-şi lichideze depozitul constituit.

a. Constituirea depozitului:

2511 C = 2532 C 80.000.000

Conturi curente Depozite la termen
b.Înregistrarea dobânzii:

6025 C = 2537 1.000.000

Dobânzi la conturi de depozite Datorii ataşate

c. Plata dobânzii fără capitalizare:

2537 = % 1.000.000
Datorii ataşate 2532 C 900.000
Depozite la termen
3536 10.000
Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate

d.Lichidarea depozitului

2532 = 2511 C 80.000.000

Depozite la termen Conuri curente

14.Persoana fizică D îşi constituie un certificat de depozit prin depunerea sumei de 180.000.000 RON,
dobânda fiind de 15% pe an. După o lună se plăteşte dobânda fără capitalizare, în acelaşi moment reţinându-se
şi impozitul pe dobânzi de 1%. Totodată, clientul decide să-şi lichideze depozitul constituit.

a.Cumpărarea certificatului de depozit:

101 = 2541 180.000.000

Casa Certificate de depozit

b.Înregistrarea dobânzii:
6026 = 2547 2.250.000
Dobânzi la certificatele de depozit, Datorii ataşate
carnetele şi libretele de economii
c. Plata dobânzii fără capitalizare:

2547 = % 2.250.000
Datorii ataşate 101 D 2.227.500
Casa
3536 22.500
Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate

d.Lichidarea certificatului de depozit:

2541 = 101 180.000.000

Certificate de depozit Casa
150
 15.S.C. A dispune băncii X, printr-un ordin de plată constituirea unui acreditiv unui furnizor de bunuri
(cu cont deschis la o altă subunitate a băncii X), în sumă de 100.000.000 RON.
Furnizorul B , prezintă la banca sa Y documente ce atestă livrarea unor bunuri în valoare de 60.000.000
RON, pe baza cărora banca efectuează plata din acreditivul deschis.
Furnizorul B se prezintă la banca sa Y cu o altă factură ce atestă livrarea de bunuri, în valoare de
20.000.000 RON, pe baza cărora banca efectuează plata din acreditivul deschis.
În urma unui litigiu, cele 2 societăţi comerciale îşi întrerup relaţiile şi se decide închiderea acreditivului
şi virarea sumelor neutilizate către banca cumpărătorului.
S.C. A angajează un gestionar pentru magazia de produse finite. Conform contractului încheiat, această
persoană depune suma de 5.000.000 RON drept garanţie materială.
Se calculează şi se capitalizează dobânzile la depozitele din garanţii ale gestionarilor în sumă de
2.000.000 lei.

a.Virarea sumei pentru acreditiv :

2511 A = 341 100.000.000

Conturi curente Decontări intrabancare

b.Deschiderea acreditivului:

341 = 25331 100.000.000

Decontări intrabancare Depozite pentru
deschiderea de acreditive

c.Plăţi prin acreditiv:

25331 = 2511 B 60.000.000

Depozite pentru Conturi curente
deschiderea de acreditive

d.Plăţi prin acreditiv:

25331 = 2511 B 20.000.000

Depozite pentru Conturi curente
deschiderea de acreditive

e.Închiderea acreditivului:

25331 = 341 20.000.000

Depozite pentru Decontări intrabancare
deschiderea de acreditive

f.Primirea sumei rămase din acreditiv:

341 = 2511 A 20.000.000

Decontări intrabancare Conturi curente

g.Depozit garanţii, gestionari:

101 = 25335 5.000.000

Casa Depozite pentru garanţii gestionari

h.Dobândă depozit, garanţii gestionari:

6025 = 2537 5.000.000

Dobânzi la conturile de depozite Datorii ataşate

151
 i.Capitalizarea dobânzilor:

2537 = 25335 2.000.000

Datorii ataşate Depozite pentru garanţii gestionari

CAPITOLUL 4
OPERAŢIUNI CU TITLURI ŞI OPERAŢIUNI DIVERSE

152
Clasa 3 cuprinde conturile cu ajutorul cărora se înregistrează operaţiunile cu titluri, cu instrumente financiare
derivate, cele privind debitorii şi creditorii, stocurile, decontările intrabancare şi între organizaţiile cooperatiste
de credit din cadrul aceleiaşi reţele, precum şi conturi de regularizare.
Din CLASA 3 “OPERAŢIUNI CU TITLURI ŞI OPERAŢIUNI DIVERSE” fac parte următoarele grupe de
conturi:
Grupa 30 - OPERAŢIUNI CU TITLURI
Grupa 31 - INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE
Grupa 32 - DATORII CONSTITUITE PRIN TITLURI
Grupa 33 - CONTURI DE DECONTARE PRIVIND OPERAŢIUNILE CU TITLURI
Grupa 34 - DECONTĂRI INTRABANCARE ŞI ÎNTRE ORGANIZAŢIILE COOPERATISTE DE CREDIT
DIN CADRUL REŢELEI
Grupa 35 - DEBITORI ŞI CREDITORI
Grupa 36 - CONTURI DE STOCURI
Grupa 37 - CONTURI DE REGULARIZARE
Grupa 38 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE
Grupa 39 - PROVIZIOANE PRIVIND OPERAŢIUNI CU TITLURI ŞI OPERAŢIUNI DIVERSE

Grupa 30 - OPERAŢIUNI CU TITLURI

B 301 - Titluri primite sau date în pensiune livrată
A 3011 - Titluri primite în pensiune livrată
A 30111 - Titluri primite în pensiune livrată
A 30117 - Creanţe ataşate
P 3012 - Titluri date în pensiune livrată
P 30121 - Titluri date în pensiune livrată
P 30127 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
30111, 30121 :
- credite acordate, respectiv împrumuturi primite pe bază de titluri, care întrunesc următoarele condiţii:
- sunt titluri create material care, în momentul punerii în pensiune, sunt livrate efectiv şi fizic cesionarului sau
mandatarului acestuia;
- sunt titluri dematerializate sau create material, păstrate la o societate depozitară, dar circulând prin virament
din cont în cont şi fac obiectul unei înregistrări în contul deschis pe numele cesionarului la un intermediar
abilitat, la o societate depozitară sau, dacă este cazul, la emitent;
- operaţiunile care nu răspund acestor caracteristici sunt contabilizate ca pensiuni simple în Clasa 1 - Operaţiuni
de trezorerie şi operaţiuni interbancare sau Clasa 2 - Operaţiuni cu clientela şi operaţiuni între instituţiile
financiare nebancare şi instituţiile de credit. De asemenea, sunt considerate pensiuni simple, care nu fac obiectul
unei livrări, şi pensiunile având ca obiect alţi suporţi decât titlurile, livrate sau nelivrate.
30117 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate pe baza titlurilor
primite în pensiune livrată;
30127 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente împrumuturilor primite pe baza titlurilor
date în pensiune livrată.

Nu se înregistrează în Se înregistrează în conturile:

conturile:

30111 (în funcţie de agentul contrapartidă)

30121 1511 „Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta”
- Pensiuni de titluri 1512 „Valori primite în pensiune la termen”
nelivrate 1521 „Valori date în pensiune de pe o zi pe alta”
- Pensiuni privind efecte 1522 „Valori date în pensiune la termen”
de comerţ livrate 2411 „Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta”
2412 „Valori primite în pensiune la termen”
2431 „Valori date în pensiune de pe o zi pe alta”
2432 „Valori date în pensiune la termen”
2751 „Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta de la instituţii de credit”
2752 „Valori primite în pensiune la termen de la instituţii de credit”
2761 „Valori date în pensiune de pe o zi pe alta instituţiilor de credit”
153
 2762 „Valori date în pensiune la termen instituţiilor de credit”

Aplicaţie practică

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 se acordă un credit unui client printr-o operaţiune de primire în pensiune livrată

30111 = 2511
Titluri primite în pensiune livrată Conturi curente

 se acordă un credit către o altă bancă printr-o operaţiune de primire în pensiune

30111 = 111
Titluri primite în pensiune livrată Cont curent la BNR

 se obţine un împrumut de la o altă bancă printr-o operaţiune de dare în pensiune livrată

111 = 30121
Cont curent la BNR Titluri date în pensiune livrată

 se înregistrează dobânda de încasat

30117 = 7031
Creanţe ataşate Dobânzi de la titlurile primite în pensiune livrată

 se înregistrează dobânda de plătit

6031 = 30127
Dobânzi la titlurile date în pensiune livrată Datorii ataşate

 se încasează dobânda la creditul acordat

2511 = 30117
Conturi curente Creanţe ataşate

 se rambursează creditul acordat clientului printr-o operaţiune de primire în pensiune livrată

2511 = 30111
Conturi curente Titluri primite în pensiune livrată

 se rambursează împrumutul de la o altă bancă printr-o operaţiune de cedare în pensiune livrată

30121 = 111
Titluri date în pensiune livrată Cont curent la BNR

A 302 - Titluri de tranzacţie

A 3021 - Titluri de tranzacţie
A 30211 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30212 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30213 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
A 3025 - Titluri date cu împrumut
A 30251 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30252 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30253 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
A 30257 - Creanţe ataşate
A 3026 - Titluri luate cu împrumut
A 30261 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30262 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30263 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
P 3027 - Datorii privind titlurile
P 30271 - Datorii privind titlurile luate cu împrumut
P 30272 - Alte datorii privind titlurile
P 30277 - Datorii ataşate

154
 Titlurile de tranzacţie sunt în general titluri cotate, achiziţionate, pentru care la data cumpărării nu a fost
manifestată intenţia cu privire la termenul de deţinere.
Titlurile de tranzacţie trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiţii:
1.tranzacţionarea să se realizeze într-un termen care să nu depăşească 6 luni;
2.să fie tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare pentru a fi cotate;
3.preţul de piaţă să fie accesibil terţilor.

CONŢINUT:
302 - titluri achiziţionate, în principal, în scopul vânzării în viitorul apropiat, precum şi cele care fac parte dintr-
un portofoliu de instrumente financiare identificate care sunt administrate împreună şi pentru care există dovada
unui ritm efectiv recent de a obţine câştiguri pe termen scurt;
30251, 30252, 30253 - titluri de tranzacţie date cu împrumut;
30257 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente titlurilor de tranzacţie date cu împrumut;
3026 - titluri de tranzacţie luate cu împrumut;
30271 - datorii aferente titlurilor de tranzacţie luate cu împrumut;
30272 - în principal, datorii privind titlurile care rezultă din vânzarea fermă a titlurilor primite în pensiune
livrată sau din acordarea unui împrumut de titluri primite în pensiune livrată;
30277 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente operaţiunilor cu titluri de tranzacţie.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

3025 3035 „Titluri date cu împrumut”

- Titluri de plasament date cu împrumut 3045 „Titluri date cu împrumut”
- Titluri de investiţii date cu împrumut
3025, 3026, 3027 301 “Titluri primite sau date în pensiune livrată”
- Creditele acordate şi împrumuturile primite pe
bază de titluri

Aplicaţie practică

Banca X achiziţionează pe cont propriu 600 acţiuni la S.C. A, la preţul de 50.000 RON/acţiune, plătite
din contul curent al băncii, cu intenţia de a le deţine în portofoliu o perioadă de 5 luni. Pentru operaţiunea
respectivă banca plăteşte un comision de 1.000.000 RON
Banca X achiziţionează pe cont propriu 500 acţiuni la S.C. B, la preţul de 80.000 RON/acţiune, plătite
din contul curent al băncii, cu intenţia de a le deţine în portofoliu o perioadă de 5 luni. Pentru operaţiunea
respectivă banca plăteşte un comision de 2.000.000 RON.
După o săptămână se mai achiziţionează 200 acţiuni la S.C. A, prin intermediul unei societăţi de valori
mobiliare, la preţul de 48.000 RON/acţiune, plata urmând a se face ulterior. Cheltuielile de achiziţie percepute
de societatea de valori mobiliare se ridică la 1.400.000 RON.
După o lună, în urma analizei portofoliului şi a creşterii preţului acţiunilor, se decide reevaluarea
titlurilor S.C. A la preţul pieţei de 53.000 RON/acţiune, iar titlurile S.C. B la preţul pieţei de 82.000
RON/acţiune.
Ulterior banca X vinde titlurile sale la S.C. B prin intermediul societăţii de valori mobiliare la un preţ
negociat de 83.000 RON/acţiune. Totodată decide păstrarea titlurilor la S.C. A în portofoliu pentru încă 6 luni,
reclasând astfel acţiunile respective.

a.Achiziţionarea titlurilor de tranzacţie la S.C. A:

3021 = 111 31.000.000

Titluri de tranzacţie Cont curent la BNR

b.Achiziţionarea titlurilor de tranzacţie la S.C. B:

3021 = 111 42.000.000

Titluri de tranzacţie Cont curent la BNR

c.Achiziţionarea titlurilor de tranzacţie la S.C. A:

155
 3021 = 333 11.000.000
Titluri de tranzacţie Conturile societăţilor de bursă

d.Reevaluarea titlurilor S.C. A:

3021 = 7032 400.000

Titluri de tranzacţie Venituri din titlurile de tranzacţie

e.Reevaluarea titlurilor S.C. B:

6032 = 3021 500.000

Pierderi la titlurile de tranzacţie Titluri de tranzacţie

f.Vânzarea titlurilor:

333 = % 41.500.000
Conturile societăţilor de bursă 3021 41.000.000
Titluri de tranzacţie
7032 500.000
Venituri din titlurile
de tranzacţie

g.Reclasarea titlurilor:

3031 = 3021 42.400.000

Titluri de plasament Titluri de tranzacţie

A 303 - Titluri de plasament

A 3031 - Titluri de plasament
A 30311 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30312 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30313 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
A 3035 - Titluri date cu împrumut
A 30351 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30352 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30353 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
P 3036 - Vărsăminte de efectuat privind titlurile de plasament
A 3037 - Creanţe ataşate
A 30371 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30372 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30373 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil

Titlurile de plasament sunt titluri achiziţionate cu intenţia de a fi păstrate o perioadă mai mare de 6 luni,
însă nu până la scadenţă.
Preţul de achiziţie şi de evidenţă a titlurilor de plasament este costul de achiziţie, mai puţin cheltuielile
de cumpărare, care se înregistrează în conturile de cheltuieli, iar dobânda aferentă calculată se înregistrează în
contul de “Creanţe ataşate”.

CONŢINUT:
3031 - titluri, altele decât cele reprezentând valori imobilizate, care nu pot fi încadrate în categoriile de „titluri
de tranzacţie” sau „titluri de investiţii”;
3035 - titluri de plasament date cu împrumut;
3036 - vărsăminte rămase de efectuat legate de preţul de cumpărare sau de valoarea de subscriere a titlurilor de
plasament;
3037 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente operaţiunilor cu titluri de plasament.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

156
3035 - Credite acordate şi împrumuturi primite pe 301 “Titluri primite sau date în pensiune livrată”
bază de titluri
3035 - Titluri de tranzacţie date cu împrumut 3025 „Titluri date cu împrumut”

3035 - Titluri de investiţii date cu împrumut 3045 „Titluri date cu împrumut”

3036 - Vărsăminte de efectuat pentru părţi în 418

societăţile comerciale legate, pentru titluri de “Vărsăminte de efectuat pentru părţi în societăţile
participare şi pentru titluri ale activităţii de portofoliu comerciale legate, pentru titluri de participare şi pentru
titluri ale activităţii de portofoliu”

Aplicaţie practică

Banca X emite un ordin de cumpărare adresat unei societăţi de valori mobiliare, prin care doreşte
achiziţionarea a 1.500 acţiuni ale S.C. A la un preţ de 50.000 RON/acţiune cu scopul de a le deţine în portofoliu
1 an de zile.
Se achiziţionează cele 1.500 acţiuni de pe piaţa bursieră, la preţul de cumpărare de 50.000 RON/acţiune,
cheltuielile de achiziţie fiind de 1.500.000 RON.
După trei săptămâni, în urma analizării portofoliului se decide reevaluarea acţiunilor deţinute în
portofoliu la un preţ de 53.000 lei/acţiune.
La şase luni de la achiziţionare, conducerea băncii decide vânzarea a 300 de acţiuni a S.C. A pe piaţa
bursieră la un preţ de 52.800 RON/acţiune.
Ulterior conducerea băncii decide vânzarea pe piaţa bursieră a altor 1.200 acţiuni ale S.C. A rămase, la
un preţ de 54.000 RON/acţiune.

a.Ordinul de cumpărare de acţiuni:

9219 = 999 75.000.000

Alte titluri de primit Contrapartida

b.Achiziţia acţiunilor la S.C. A:

3031 = 333 75.000.000

Titluri de plasament Conturile societăţilor de bursă

c.Cheltuieli de achiziţie:

60331 = 333 1.500.000

Cheltuieli de achiziţie Conturile societăţilor de bursă

d.Primirea acţiunilor:

999 = 9219 75.000.000

Contrapartida Alte titluri de primit

e.Reevaluarea acţiunilor:

3031 = 7033 3.000.000

Titluri de plasament Venituri din titlurile de plasament

f.Vînzarea acţiunilor:

% = 3031 15.900.000
333 Titluri de plasament 15.840.000
Conturile societăţilor de bursă
60336 60.000
Pierderi din cesiune
157
 g.Vânzarea acţiunilor:

333 = % 64.800.000
Conturile societăţilor de bursă 3031 63.600.000
Titluri de plasament
7033 1.200.000
Venituri din titlurile de plasament

A 304 - Titluri de investiţii

A 3041 - Titluri de investiţii
A 30411 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30412 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 3045 - Titluri date cu împrumut
A 30451 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30452 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 3047 - Creanţe ataşate
A 30471 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30472 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix

Titlurile de investiţii sunt titluri cu venit fix cumpărate cu intenţia de a le deţine o perioadă lungă, de
regulă până la scadenţă.
Evaluarea şi reflectarea în contabilitate a acestor titluri se face la costul de achiziţie, fără cheltuielile de
cumpărare, care se înregistrează în conturile de cheltuieli.

CONŢINUT:
3041 - titluri cu venit fix (cu plăţi fixe sau determinabile şi scadenţă fixată) achiziţionate cu intenţia fermă şi
posibilitatea de a le păstra până la scadenţă;
3045 - titluri de investiţii date cu împrumut;
3047 - creanţe din dobânzi, calculate şi nejunse la scadenţă, aferente operaţiunilor cu titluri de investiţii.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

3045 - Credite acordate şi împrumuturi primite pe 301 “Titluri primite sau date în pensiune livrată”
bază de titluri
3045 - Titluri de tranzacţie date cu împrumut 3025 ”Titluri date cu împrumut”

3045 - Titluri de plasament date cu împrumut 3035 ”Titluri date cu împrumut”

Aplicaţie practică

La data de 01.01.00, banca X emite un ordin de cumpărare adresat societăţii de valori mobiliare, prin
care doreşte achiziţionarea a 1.000 de titluri cu venit fix la un preţ de 50.000 RON/obligaţiune, cu scopul de a le
ţine în portofoliu până la scadenţă.
La data de 03.01.00 se achiziţionează cele 1.000 de titluri de pe piaţa bursieră la preţul de 50.000
RON/obligaţiune, cheltuielile de achiziţie fiind de 1.500.000 RON
La data de 12.10.00, conducerea societăţii decide să dea cu împrumut titlurile cumpărate în luna
ianuarie unei alte societăţi bancare, pe o perioadă de 1 an contra unei dobânzi de 15% pe an, ce se va achita la
scadenţă.
La data de 12.10.01 se restituie societăţii bancare X titlurile date cu împrumut şi se calculează în acelaşi
timp şi dobânda cuvenită.
La data de 13.10.01 se încasează dobânda cuvenită pentru titlurile date cu împrumut, prin contul curent
al BNR.

a.Ordinul de cumpărare a titlurilor:

9219 = 999 50.000.000

158
Alte titluri de primit Contrapartida

b.Achiziţia titlurilor:

3041 = 333 50.000.000

Titluri de investiţii Conturile societăţilor de bursă

c.Cheltuieli de achiziţie:

60331 = 333 1.500.000

Cheltuieli de achiziţie Conturile societăţilor de bursă

d.Primirea titlurilor:

999 = 9219 50.000.000

Contrapartida Alte titluri de primit

e.Titluri date cu împrumut:

3045 = 3041 50.000.000
Titluri date cu împrumut Titluri de investiţii

f.Calculul dobânzii:

3037 = 7034 5.000.000

Creanţa ataşate Venituri din titlurile de investiţii

g.Restituirea titlurilor:

3041 = 3045 50.000.000

Titluri de investiţii Titluri date cu împrumut

h.Încasarea dobânzii:

111 = 3037 5.000.000

Cont curent la BNR Creanţe ataşate

Grupa 31 - INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE

B 311 - Instrumente financiare derivate ferme
B 3111 - Operaţiuni de schimb la termen
B 3112 - Alte instrumente financiare derivate de curs de schimb
B 3113 - Instrumente financiare derivate de rată a dobânzii
B 3114 - Instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri
B 3119 - Alte instrumente financiare derivate
A 312 - Instrumente financiare derivate condiţionale cumpărate
A 3121 - Instrumente financiare derivate de curs de schimb
A 3122 - Instrumente financiare derivate de rată a dobânzii
A 3123 - Instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri
A 3129 - Alte instrumente financiare derivate
P 313 - Instrumente financiare derivate condiţionale vândute
P 3131 - Instrumente financiare derivate de curs de schimb
P 3132 - Instrumente financiare derivate de rată a dobânzii
P 3133 - Instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri
P 3139 - Alte instrumente financiare derivate
B 319 - Alte instrumente financiare derivate

CONŢINUT:

159
3111 - diferenţele dintre cursul la termen prevăzut de contracte ferme de schimb la termen (contracte de schimb
la termen cu livrare, contracte swap de devize) şi cursul la termen rămas de scurs din data reevaluării
respectivelor contracte;
3112 - valoarea justă a contractelor ferme la termen a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia cursului de
schimb (ex. contracte de schimb la termen fără livrare - NDF, contracte futures de curs de
schimb);
3113 - valoarea justă a contractelor ferme la termen a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia unei rate a
dobânzii (contracte FRA, contracte swap de rată a dobânzii etc.);
3114 - valoarea justă a contractelor ferme la termen a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia preţului
unor acţiuni sau a unor indici bursieri;
3119 - valoarea justă a contractelor ferme la termen a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia altor
variabile decât cursul de schimb, o rată a dobânzii, preţul unor acţiuni sau un indice bursier;
3121 - valoarea justă a opţiunilor cumpărate, a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia cursului de
schimb;
3122 - valoarea justă a opţiunilor cumpărate, a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia unei rate a
dobânzii;
3123 - valoarea justă a opţiunilor cumpărate, a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia preţului unor
acţiuni sau a unor indici bursieri;
3129 - valoarea justă a opţiunilor cumpărate, a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia altor variabile
decât cursul de schimb, o rată a dobânzii, preţul unor acţiuni sau un indice bursier;
3131 - valoarea justă a opţiunilor vândute, a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia cursului de schimb;
3132 - valoarea justă a opţiunilor vândute, a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia unei rate a
dobânzii;
3133 - valoarea justă a opţiunilor vândute, a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia preţului unor
acţiuni sau a unor indici bursieri;
3139 - valoarea justă a opţiunilor vândute, a căror valoare se modifică în funcţie de evoluţia altor variabile decât
cursul de schimb, o rată a dobânzii, preţul unor acţiuni sau un indice bursier;
319 - valoarea justă a altor instrumente financiare derivate.

Grupa 32 - DATORII CONSTITUITE PRIN TITLURI

P 321 - Titluri de piaţă interbancară
P 3211 - Titluri de piaţă interbancară
P 3217 - Datorii ataşate
P 322 - Titluri de creanţe negociabile
P 3221 - Titluri de creanţe negociabile
P 3227 - Datorii ataşate
P 325 - Obligaţiuni
P 3251 - Obligaţiuni
P 3257 - Datorii ataşate
P 326 - Alte datorii constituite prin titluri
P 3261 - Alte datorii constituite prin titluri
P 3267 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
3211 - împrumuturi pe bază de certificate interbancare, bilete la ordin negociabile, bilete ipotecare, emise şi
negociabile pe piaţa interbancară;
3217 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente titlurilor de piaţă interbancară;
3221 - împrumuturile pe bază de certificate de depozit, bilete de trezorerie şi alte titluri negociabile emise, de
regulă pe termen scurt şi mijlociu;
3227 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente titlurilor de creanţe negociabile;
3251 - împrumuturi pe bază de obligaţiuni emise, de regulă pe termen mijlociu şi lung;
3257 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente obligaţiunilor emise;
3261 - alte împrumuturi obţinute pe baza titlurilor emise;
3267 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente altor datorii privind titlurile.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

Grupa 32 3741 „Prime de emisiune privind titlurile cu venit fix”

- Prime de emisiune şi de rambursare a 3742 „Prime de rambursat privind titlurile cu venit
160
obligaţiunilor şi a altor titluri cu venit fix fix”

Grupa 32 5311 „Titluri subordonate la termen”

- Titluri subordonate 5321 „Titluri subordonate pe durată nedeterminată”
326 - Certificate de deposit (care nu sunt 254 “Certificate de depozit, carnete şi librete de
negociabile), carnete şi librete de economii economii”

Aplicaţie pracatică:

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 se emite un certificat de depozit cu dobânda plătită la final

111 = 3221
Cont current la BNR Titluri de creanţe negociabile

 se emite un bilet de trezorerie cu dobânda plătită în avans

% = 3221
111 Titluri de creanţe negociabile
Cont current la BNR
375
Cheltuieli înregistrate în avans

 se emite o obligaţiune cu primă de emisiune

% = 3251
111 Obligaţiuni
Cont current la BNR
3741
Prime de emisiune privind
titlurile cu venit fix

 se subscrie o obligaţiune

3556 = 3251
Alţi debitori diverşi Obligaţiuni

 se face plata obligaţiunii subscrie

111 = 3556
Cont curent la BNR Alţi debitori diverşi

 înregistrarea periodică a dobânzii de plătit în fine sau la o data ulterioară emisiunii la o obligaţiune

60363 = 3257
Dobânzi privind obligaţiunile Datorii ataşate

 plata dobânzii la o obligaţiune

3257 = 111
Datorii ataşate Cont curent la BNR

 amortizarea primei de emisiune la obligaţiune

60369 = 3741
Alte cheltuieli privind datoriile Prime de emisiune privind
constituite prin titluri titlurile cu venit fix

161
  se rambursează la scadenţă certificatul de depozit

3221 = 111
Titluri de creanţe negociabile Cont current la BNR

Grupa 33 - CONTURI DE DECONTARE PRIVIND OPERAŢIUNILE CU TITLURI

P 331 - Conturile instituţiilor de credit
P 332 - Conturile organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM)
B 333 - Conturile societăţilor de bursă
P 334 - Conturile altor instituţii financiare
P 335 - Conturile clientelei
B 336 - Alte conturi de decontare privind operaţiunile cu titluri
P 3361 - Alte sume de plătit privind operaţiunile cu titluri
A 3362 - Alte sume de încasat privind operaţiunile cu titluri
B 337 - Creanţe şi datorii ataşate
A 3371 - Creanţe ataşate
P 3372 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
331 - conturi deschise în legătură cu alte instituţii de credit şi care privesc exclusiv decontarea operaţiunilor
efectuate cu titluri;
332 - conturi deschise în legătură cu organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi care privesc
operaţiunile efectuate cu titluri;
333 - conturi deschise societăţilor de bursă, societăţilor de compensare, decontare şi depozitare a valorilor
mobiliare, precum şi altor profesionişti cu activitate similară şi care privesc exclusive decontarea operaţiunilor
efectuate cu titluri;
334 - conturi deschise în legătură cu alte instituţii financiare specializate (de exemplu societăţile de servicii de
investiţii financiare) şi care privesc exclusiv decontarea operaţiunilor efectuate cu titluri;
335 - conturi deschise în legătură cu clientela, destinate în exclusivitate pentru decontarea operaţiunilor
efectuate cu titluri;
336 - alte operaţiuni de decontare privind titlurile (cupoane, dividende, titluri la încasare etc.);
337 - creanţe şi datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente conturilor de decontare privind
operaţiunile cu titluri.

Grupa 34 - DECONTĂRI INTRABANCARE ŞI ÎNTRE ORGANIZAŢIILE COOPERATISTE DE

CREDIT DIN CADRUL REŢELEI

B 341 - Decontări intrabancare

B 342 - Decontări între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei

CONŢINUT:
341 - evidenţiază operaţiunile efectuate între sediul instituţiei şi subunităţile sale din ţară, cât şi între subunităţile
respective. În general aceste conturi de legătură trebuie să fie verificate şi închise la sfârşitul perioadei (lună), la
nevoie cu ajutorul jurnalelor contabile suplimentare; eventualul sold existent nu trebuie să reprezinte decât unele
operaţiuni aflate în curs de lămurire ca urmare a erorilor sau dificultăţilor de înregistrare. Fiind cont de legătură,
acesta poate fi utilizat în funcţie de necesităţile proprii ale fiecărei unităţi şi subunităţi;
342 - operaţiuni în curs de decontare între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei. În general aceste
conturi de legătură trebuie să fie verificate şi închise la sfârşitul perioadei (lună), la nevoie cu ajutorul jurnalelor
contabile suplimentare; eventualul sold existent nu trebuie să reprezinte decât unele operaţiuni aflate în curs de
lămurire ca urmare a erorilor sau dificultăţilor de înregistrare. Fiind cont de legătură între casa centrală şi
cooperativele de credit afiliate, respectivele organizaţii cooperatiste de credit pot să utilizeze acest cont în
funcţie de necesităţile proprii ale acestora.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

Grupa 34 CLASA 1 “OPERAŢIUNI DE TREZORERIE ŞI

- Subunităţile din străinătate. OPERAŢIUNI INTERBANCARE”

Grupa 35 - DEBITORI ŞI CREDITORI

162
B 351 - Personal şi conturi asimilate
P 3511 - Personal - salarii datorate
P 3512 - Personal - ajutoare materiale datorate
P 3513 - Prime reprezentând participarea personalului la profit
A 3514 - Avansuri acordate personalului
P 3515 - Drepturi de personal neridicate
P 3516 - Reţineri din salarii datorate terţilor
B 3519 - Alte datorii şi creanţe în legatură cu personalul
P 35191 - Alte datorii în legatură cu personalul
A 35192 - Alte creanţe în legatură cu personalul

CONŢINUT:
3511 - decontările cu personalul privind drepturile salariale cuvenite acestuia, inclusiv sporurile, adaosurile,
premiile din fondul de salarii etc.;
3512 - ajutoarele de boală pentru incapacitate temporară de muncă, cele pentru îngrijirea copilului, ajutoarele de
deces şi alte ajutoare acordate;
3513 - sume reprezentând prime şi alte sume similare acordate personalului din profitul realizat, potrivit
prevederilor legale;
3514 - avansurile acordate personalului;
3515 - drepturi de personal neridicate în termenul legal;
3516 - reţineri şi popriri din remuneraţii, datorate terţilor;
3519 - alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

3514, 3519 Grupa 20 “CREDITE ACORDATE CLIENTELEI”

- Creanţele având caracterul unui credit
acordat, precum şi creditele acordate personalului

Aplicaţie practică

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 se acordă avansul din salariu

3514 = 2511
Avansuri acordate personalului Cont curent

 se înregistrează salariu brut datorat personalului

611 = 3511
Cheltuieli cu salariile personalului Personal - salarii datorate

 se plăteşte în numerar salariul net datorat personalului

3511 = 101
Personal - salarii datorate Casa
B 352 - Asigurări sociale, protecţia socială şi conturi asimilate
B 3521 - Asigurări sociale
B 35211 - Contribuţia unităţii la asigurările sociale
B 35212 - Contribuţia personalului la asigurările sociale
B 35213 - Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate
B 35214 - Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
B 3522 - Ajutor de şomaj
B 35221 - Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
B 35222 - Contribuţia personalului la fondul de şomaj
B 3526 - Alte datorii şi creanţe sociale
P 35261 - Alte datorii sociale
A 35262 - Alte creanţe sociale

CONŢINUT:

163
3521 - decontările privind contribuţia angajatorului şi a personalului la asigurările sociale, precum şi contribuţia
pentru asigurările sociale de sănătate;
3522 - decontările privind ajutorul de şomaj datorat de angajator, precum şi de personal, potrivit legii;
3526 - datoriile de achitat sau creanţele de încasat în contul asigurărilor sociale.

B 353 - Bugetul statului, fonduri speciale şi conturi asimilate

B 3531 - Impozitul pe profit
B 3532 - Taxa pe valoarea adaugată
P 35323 - TVA de plată
A 35324 - TVA de recuperat
A 35326 - TVA deductibilă
P 35327 - TVA colectată
B 35328 - TVA neexigibilă
P 3533 - Impozitul pe venituri de natura salariilor
A 3534 - Subvenţii
A 35341 - Subvenţii guvernamentale
A 35342 - Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii
A 35349 - Alte sume primite cu caracter de subvenţii
B 3536 - Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
B 3538 - Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate
B 3539 - Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului
P 35391 - Alte datorii faţă de bugetul statului
A 35392 - Alte creanţe privind bugetul statului

CONŢINUT:
3531 - decontările cu bugetul statului privind impozitul pe profit;
35323 - taxa pe valoarea adaugată de plătit bugetului statului;
35324 - taxa pe valoarea adaugată de recuperat de la bugetul statului;
35326 - taxa pe valoare adăugată deductibilă, potrivit legii;
35327 - taxa pe valoare adăugată colectată, potrivit legii;
35328 - taxa pe valoare adăugată neexigibilă, potrivit legii;
3533 - impozitul pe veniturile de natura salariilor şi a altor drepturi similare, datorate bugetului statului;
3534 - subvenţii de primit aferente activelor (subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca
instituţia beneficiară să cumpere sau să construiască active imobilizate) şi subvenţiile aferente veniturilor (toate
subvenţiile, altele decât cele pentru active);
3536 - decontările cu bugetul statului sau cu bugetele locale privind impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate,
cum sunt: accizele, impozitul pe dividende, impozitul pe clădiri şi impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea
terenurilor proprietate de stat, precum şi alte impozite şi taxe;
3538 - datoriile şi vărsămintele efectuate către alte organisme publice, potrivit legii (contribuţia pentru
constituirea fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar etc.);
3539 - alte datorii şi creanţe cu bugetul statului.

P 354 - Dividende de plată

A 355 - Debitori diverşi
A 3551 - Depozite de garanţii vărsate
A 35511 - Depozite aferente operaţiunilor pe pieţele organizate de instrumente financiare derivate
A 35512 - Depozite aferente altor operaţiuni cu instrumente financiare derivate
A 35516 - Alte depozite
A 3552 - Debitori din avansuri spre decontare
A 3556 - Alţi debitori diverşi
A 3557 - Creanţe ataşate
P 356 - Creditori diverşi
P 3561 - Depozite de garanţii pentru leasing
P 3562 - Alte depozite de garanţii primite
P 3566 - Alţi creditori diverşi
P 3567 - Datorii ataşate
B 357 - Decontări din operaţiuni în asocieri în participaţie
A 3571 - Creanţe din operaţiuni în asocieri în participaţie
P 3572 - Datorii din operaţiuni în asocieri în participaţie
P 358 - Împrumuturi primite de la acţionari şi alte împrumuturi
P 3581 - Împrumuturi primite de la acţionari
164
P 3582 - Alte împrumuturi
P 3587 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
354 - dividendele datorate acţionarilor sau asociaţilor corespunzător aportului la capital;
3551 - depozite de garanţii vărsate pentru operaţiuni în cont propriu sau în contul clienţilor în cadrul
operaţiunilor cu instrumente financiare derivate, precum şi depozite de garanţii şi cauţiuni constituite potrivit
convenţiilor încheiate (pentru energie electrică, apă, canal etc.);
3552 - avansurile spre decontare, în numerar, acordate personalului;
3556 - debite provenite din pagube materiale create de terţi, alte creanţe provenind din existenţa unor titluri
executorii şi a altor creanţe;
- alte sume datorate de debitori diverşi;
3557 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente debitorilor diverşi;
3561 - depozite de garanţii primite în cadrul operaţiunilor de leasing;
3562 - alte depozite de garanţii primite de la terţi (pentru operaţiuni realizate în numele terţilor cu instrumente
financiare derivate etc.);
3566 - sume datorate terţilor pe bază de titluri executorii sau a unor obligaţii ale instituţiei provenind din alte
operaţiuni;
- alte sume datorate creditorilor diverşi;
3567 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditorilor diverşi;
357 - valoarea creanţelor şi datoriilor rezultate din activităţi controlate în comun şi din utilizarea de active
controlate în comun, în situaţia în care entitatea are calitatea de asociat al respectivei asocieri în
participaţie:
3581 - împrumuturi primite de la acţionari;
3582 - alte împrumuturi primite;
3587 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferenteîmprumuturilor primite de la acţionari şi
altor împrumuturi.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

3582 - Împrumuturile primite de la instituţii financiare 232 „Împrumuturi primite de la instituţiile financiare”
care nu au calitatea de acţionari

358 – Împrumuturile subordonate primite Grupa 53 „Datorii subordonate”

Aplicaţie practică

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Constituirea de depozite de garanţii şi cauţiuni la alte bănci

3551 = 111
Depozite de garanţii vărsate Cont curent la BNR

 Garanţii şi cauţiuni restiuite băncii

111 = 3551
Cont curent la BNR Depozite de garanţii vărsate

 Se primesc garanţii pentru operaţiuni de leasing şi locaţie simplă

2511 = 3561
Conturi curente Depozite de garanţii pentru leasing

 Se restituie de către bancă garanţia constituită pentru operaţiuni de leasing şi locaţie simplă
3561 = 2511
Depozite de garanţii pentru leasing Conturi curente

Grupa 36 - CONTURI DE STOCURI

A 361 - Valori din aur, metale şi pietre preţioase
A 362 - Materiale
165
A 363 - Materiale de natura obiectelor de inventar
A 365 - Stocuri aflate la terţi
A 367 - Alte stocuri şi asimilate
A 368 - Alte bunuri diverse

CONŢINUT:
361 - stocuri reprezentând valori din aur, metale şi pietre preţioase;
362 - stocuri sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi utilizate în activitatea
proprie;
363 - stocuri reprezentând materiale de natura obiectelor de inventar aflate în gestiune;
365 - stocuri reprezentând valori din aur, metale şi pietre preţioase, materii prime, materiale şi alte consumabile,
precum şi alte stocuri, aflate la terţi;
367 - alte stocuri (bonuri valorice, timbre fiscale şi poştale, tichete şi bilete de călătorie, bilete de tratament şi
odihnă, bancnote şi monede care nu au curs legal etc.);
368 - bunuri mobile şi imobile dobândite ca urmare a executării silite a creanţelor, deţinute pentru a fi vândute
etc.

Aplicaţie practică

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se achiziţionează aur de la populaţie

361 = 101
Valori din aur, metale şi pietre preţioase Casa
Grupa 37 - CONTURI DE REGULARIZARE
A 371 - Valori primite la încasare
CONŢINUT:
371 - cecuri şi alte valori primite la încasare pentru care creditarea conturilor clientelei se face imediat.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

371 - Efecte de comerţ cu credit imediat 2011 “Creanţe comerciale”

B 372 - Conturi de ajustare

B 3721 - Poziţie de schimb
B 3722 - Contravaloarea poziţiei de schimb
B 3723 - Conturi de ajustare devize
B 3729 - Conturi de ajustare privind alte elemente din afara bilanţului

CONŢINUT:
3721,3722- conturi de legătură între contabilitatea în devize şi contabilitatea în lei, utilizate pentru restabilirea
echilibrului dintre active, datorii şi capitaluri proprii, prin înregistrarea în contul de rezultate sau în conturi
analitice distincte deschise în cadrul conturilor de imobilizări financiare a câştigurilor sau pierderilor aferente
evaluării operaţiunilor în devize din bilanţ şi a operaţiunilor ferme
de schimb la vedere;
3723 - contrapartida rezultatului provenind din evaluarea angajamentelor privind operaţiunile de schimb la
vedere (contul 931);
3729 - contrapartida rezultatului provenit din evaluarea operaţiunilor privind angajamentele cu titlurile (grupa
92).

B 373 - Conturi de diferenţe

B 3731 - Diferenţe privind devizele
B 3732 - Diferenţe privind vânzările de titluri cu posibilitate de răscumpărare
B 3739 - Alte conturi de diferenţe

CONŢINUT:
166
3731 - diferenţele legate de conversia în lei a operaţiunilor în devize care beneficiază de o garanţie de schimb.
Această garanţie de schimb poate fi acordată de către stat, de o societate de asigurări, prin care
se garantează riscul de schimb;
3732 - diferenţele din cesiunea titlurilor, în cadrul vânzărilor de titluri cu posibilitate de răscumpărare când
există, la data închiderii contabile, o mare probabilitate de exercitare a posibilităţii de răscumpărare;
3739 - alte diferenţe de regularizat.

A 374 - Cheltuieli de repartizat

A 3741 - Prime de emisiune privind titlurile cu venit fix
A 3742 - Prime de rambursare privind titlurile cu venit fix
A 3749 - Alte cheltuieli de repartizat

CONŢINUT:
3741 - diferenţele dintre valoarea nominală şi valoarea de emisiune a titlurilor cu venit fix emise;
3742 - diferenţele dintre valoarea de rambursare şi valoarea nominală a titlurilor cu venit fix emise;
3749 - comisioane şi curtaje privind cumpărarea şi/sau vânzarea de titluri, plătite o singură dată şi pentru care se
decide repartizarea acestor cheltuieli în perioadele sau exerciţiile financiare următoare.

A 375 - Cheltuieli înregistrate în avans

P 376 - Venituri înregistrate în avans
P 377 - Cheltuieli de plătit
A 378 - Venituri de primit
B 379 - Alte conturi de regularizare
B 3791 - Conturi de regularizare privind instrumentele de acoperire
B 3799 - Alte conturi de regularizare

CONŢINUT:
375 - cheltuieli efectuate în avans care urmează a se suporta eşalonat pe cheltuieli, pe baza unui scadenţar, în
perioadele sau exerciţiile financiare viitoare (abonamentele, chiriile, poliţele de asigurare,
dobânzi şi comisioane plătite în avans etc.) şi care nu se regăsesc în conturile de creanţe şi datorii ataşate;
376 - venituri înregistrate în avans (scont, agio şi comision de gestiune pentru operaţiuni de factoring, dobânzi,
comisioane, chirii încasate în avans, prime de emisiune negative etc.) care urmează a fi repartizate la venituri în
perioadele viitoare şi care nu se regăsesc în conturile de creanţe şi datorii ataşate;
377 - datorii aferente cheltuielilor de plătit constatate, de regulă, la sfârşitul anului şi care nu se regăsesc în
conturile de datorii ataşate:
- dobânzi de plătit (diferenţa dintre dobânzile de plătit şi dobânzile de primit) aferente contractelor swap de rată
a dobânzii;
- diferenţele nefavorabile rezultate din reevaluarea creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se
face în funcţie de cursul unei valute;
- telefon, electricitate, comisioane pentru angajamente din afara bilanţului etc.;
378 - creanţe din venituri de primit constatate, de regulă, la sfârşitul anului şi care nu se regăsesc în conturile de
creanţe ataşate:
- dobânzi de încasat (diferenţa dintre dobânzile de încasat şi dobânzile de plătit) aferente contractelor swap de
rată a dobânzii;
- diferenţele favorabile rezultate din reevaluarea creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se
face în funcţie de cursul unei valute;
- comisioane pentru angajamente din afara bilanţului etc.;
3791 - modificările de valoare justă ale instrumentelor financiare derivate desemnate drept instrumente de
acoperire, înregistrate provizoriu în acest cont până în momentul transferării în conturile de venituri sau
cheltuieli corespunzătoare;
3799 - alte operaţiuni de regularizat, care nu se regăsesc în conturile 375 – 378 şi 3791 (de exemplu valoarea
obligaţiunilor proprii răscumpărate în vederea anulării).

Grupa 38 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE

A 381 - Creanţe restante
A 3811 - Creanţe restante
A 3812 - Dobânzi restante
A 3817 - Creanţe ataşate
A 382 - Creanţe îndoielnice

167
A 3821 - Creanţe îndoielnice
A 3822 - Dobânzi îndoielnice
A 3827 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
3811 - valoarea creanţelor aferente operaţiunilor cu titluri şi operaţiunilor diverse nerambursate la scadenţă;
3812 - creanţe din dobânzi, precum şi alte venituri de primit, neîncasate la scadenţă;
3817 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor şi/sau dobânzilor restante;
3821 - valoarea creanţelor aferente operaţiunilor cu titluri şi operaţiunilor diverse trecute în litigiu;
3822 - creanţe din dobânzi trecute în litigiu;
3827 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor şi/sau dobânzilor îndoielnice.

Grupa 39 - PROVIZIOANE PRIVIND OPERAŢIUNI CU TITLURI ŞI OPERAŢIUNI DIVERSE

P 391 - Provizioane pentru deprecierea titlurilor
P 3911 - Provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament
P 39111 - Provizioane pentru deprecierea efectelor publice şi a altor valori asimilate
P 39112 - Provizioane pentru deprecierea obligaţiunilor şi a altor titluri cu venit fix
P 39113 - Provizioane pentru deprecierea acţiunilor şi a altor titluri cu venit variabil
P 3912 - Provizioane pentru deprecierea titlurilor de investiţii
P 39121 - Provizioane pentru deprecierea efectelor publice şi a altor valori asimilate
P 39122 - Provizioane pentru deprecierea obligaţiunilor şi a altor titluri cu venit fix
P 393 - Provizioane pentru deprecierea stocurilor
P 399 - Provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice

CONŢINUT:
391 - provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament şi a titlurilor de investiţii;
393 - provizioane pentru deprecierea stocurilor;
399 - provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice din operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse.

CAPITOLUL 5
168
VALORI IMOBILIZATE

Clasa 4 cuprinde conturile cu ajutorul cărora se înregistrează operaţiunile privind bunurile şi creanţele destinate
să servească o perioadă îndelungată activităţii instituţiei, sub forma creditelor subordonate, părţilor în societăţile
comerciale legate, titlurilor de participare, titlurilor activităţii de portofoliu şi a imobilizărilor necorporale şi
corporale.
Totodată, în această clasă sunt incluse şi conturile aferente creanţelor şi datoriilor privind operaţiunile de
leasing financiar, precum şi cele privind amortizările şi provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor care se
deduc din valoarea activului la care se referă.
Din CLASA 4 „VALORI IMOBILIZATE” fac parte următoarele grupe de conturi:
Grupa 40 - CREDITE SUBORDONATE
Grupa 41 - PĂRŢI ÎN CADRUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE LEGATE, TITLURI DE PARTICIPARE ŞI
TITLURI ALE ACTIVITĂŢII DE PORTOFOLIU
Grupa 42 - DOTĂRI PENTRU UNITĂŢILE PROPRII DIN STRĂINĂTATE
Grupa 43 - IMOBILIZĂRI ÎN CURS ŞI AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI
Grupa 44 - IMOBILIZĂRI NECORPORALE
Grupa 45 - IMOBILIZĂRI CORPORALE
Grupa 46 - AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE
Grupa 47 - LEASING FINANCIAR
Grupa 48 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE
Grupa 49 - PROVIZIOANE PENTRU VALORI IMOBILIZATE

Grupa 40 - CREDITE SUBORDONATE

A 401 - Credite subordonate la termen
A 402 - Credite subordonate pe durată nedeterminată
A 407 - Creanţe ataşate
CONŢINUT:
Grupa 40 - creanţe nereprezentate de un titlu, pentru care împrumutătorul acceptă ca drepturile sale să i se
restituite numai după satisfacerea celorlalţi creanţieri;
401 - credite subordonate care au fixată, în momentul acordării, o dată de rambursare;
402 - creanţe de natura creditelor subordonate ale căror termene de rambursare nu au fost fixate sau fac obiectul
unor condiţii sau preavize menţionate în contracte;
407 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor subordonate.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

401 - Titlurile subordonate 302 “Titluri de tranzacţie”

303 “Titluri de plasament”
304 “Titluri de investiţii”
401,402 121 “Conturi de corespondent la instituţii de credit
- Fonduri puse la dispoziţia sucursalelor pentru (nostro)”
operaţiuni curente

Grupa 41 - PĂRŢI ÎN CADRUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE LEGATE, TITLURI DE

PARTICIPARE ŞI TITLURI ALE ACTIVITĂŢII DE PORTOFOLIU
A 411 - Părţi în societăţile comerciale legate
A 4111 - Părţi în instituţii de credit
A 4112 - Părţi în societăţi cu caracter financiar
A 4113 - Părţi în alte societăţi cu caracter nefinanciar
A 412 - Titluri de participare
A 4121 - Titluri de participare la instituţiile de credit
A 4122 - Titluri de participare la societăţi cu caracter financiar
A 4123 - Titluri de participare la alte societăţi cu caracter nefinanciar
A 413 - Titluri ale activităţii de portofoliu
A 415 - Titluri date cu împrumut
A 417 - Creanţe ataşate

169
P 418 - Vărsăminte de efectuat pentru părţi în societăţi comerciale legate, pentru titluri de participare şi pentru
titluri ale activităţii de portofoliu

CONŢINUT:
411 - titluri cu venit variabil deţinute în filiale asupra cărora există control, concretizat în autoritatea de a
conduce politicile financiare şi operaţionale ale societăţii respective, cu scopul de a obţine beneficii;
412 - titluri cu venit variabil deţinute în societăţi asociate asupra cărora există influenţă semnificativă,
concretizată în autoritatea de a participa la luarea deciziilor de politică financiară şi operaţională
ale respectivei societăţi, dar nu şi de a controla aceste politici;
413 - în acest cont se înregistrează titlurile cu venit variabil destinate activităţii de portofoliu, altele decât părţile
în societăţile comerciale legate şi titlurile de participare. Această activitate constă în investirea unei părţi din
active într-un portofoliu de titluri, cu intenţia de a le păstra o perioadă îndelungată. În acest cont se înregistrează
şi titlurile de participare deţinute în entităţi controlate în comun, în situaţia în care instituţia are calitatea de
asociat al respectivei asocieri în participaţie;
415 - părţi în cadrul societăţilor comerciale legate, titluri de participare şi titluri ale activităţii de portofoliu date
cu împrumut;
417 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente părţilor în cadrul societăţilor comerciale
legate, titlurilor de participare şi titlurilor ale activităţii de portofoliu date cu împrumut;
418 - vărsăminte rămase de efectuat legate de preţul de cumpărare sau de valoarea de subscriere a părţilor în
societăţile comerciale legate, titlurilor de participare şi titlurilor activităţii de portofoliu.
Nu se înregistrează în contul: Se înregistrează în contul:

413 - Titluri de plasament 303 „Titluri de plasament”

413 - Părţi în societăţi comerciale legate 411 „Părţi în societăţi comerciale legate”

413 - Titluri de participare 412 „Titluri de participare

417 - Dividendele aferente titlurilor de participare 7053 “Dividende şi venituri asimilate
înregistrate în conturile grupei 41
Aplicaţie practică

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se acordă un credit subordonat la termen către o altă instituţie de credit

401 = 111
Credite subordonate la termen Cont curent la BNR

 Se acordă un credit subordonat pe o durată nedeterminată către un client

402 = 111
Credite subordonate pe durată nedeterminată Cont curent la BNR

 Se înregistrează dobânda la creditul subordonat la termen

407 = 7051
Creanţe ataşate Dobânzi de la creditele subordonate la termen

 Rambursarea creditului subordonat la termen şi încasarea dobânzii

111 = %
Cont curent la BNR 401
Credite subordonate la termen
407
Creanţe ataşate

 Se achiziţionează titluri de participare de la o altă instituţie de credit

4121 = 111
Titluri de participare la instituţiile de credit Cont curent la BNR

 Se vând titlurile de participare la o valoare mai mică decât valoarea lor contabilă
% = 4121
170
 111 Titluri de participare la instituţiile de credit
Cont curent la BNR
6462
Pierderi din cedarea şi casarea imobilizărilor necorporale

Grupa 42 - DOTĂRI PENTRU UNITĂŢILE PROPRII DIN STRĂINĂTATE

A 421 - Dotări pentru unităţile proprii din străinătate

CONŢINUT:
421 - fondurile transferate în străinătate, pentru a fi puse, cu titlu permanent la dispoziţia unităţilor proprii din
străinătate.

Grupa 43 - IMOBILIZĂRI ÎN CURS ŞI AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI

A 431 - Imobilizări necorporale în curs
A 432 - Imobilizări corporale în curs
A 4321 - Amenajări de terenuri şi construcţii
A 4322 - Instalaţii tehnice şi maşini
A 4323 - Alte imobilizări corporale
A 433 - Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale
A 434 - Avansuri acordate pentru imobilizări corporale
A 4341 - Avansuri acordate pentru terenuri şi construcţii
A 4342 - Avansuri acordate pentru instalaţii tehnice şi maşini
A 4343 - Avansuri acordate pentru alte imobilizări corporale

CONŢINUT:
431 - costul imobilizărilor necorporale neterminate (în curs de execuţie);
432 - costul imobilizărilor corporale neterminate (în curs de execuţie);
433 - valoarea avansurilor achitate furnizorilor de imobilizări necorporale;
434 - valoarea avansurilor achitate furnizorilor de imobilizări corporale.

Grupa 44 - IMOBILIZĂRI NECORPORALE ŞI CORPORALE

A 441 - Imobilizări necorporale
B 4411 - Fondul comercial
A 4412 - Cheltuieli de constituire
A 4419 - Alte imobilizări necorporale

CONŢINUT:
4411 - valoarea fondului comercial achiziţionat într-o combinare de întreprinderi;
4412 - cheltuieli ocazionate de înfiinţarea şi extinderea activităţii instituţiei (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi
înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, cheltuieli cu prospectarea pieţei,
de publicitate precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii instituţiei);
4419 - alte active identificabile, nemonetare, fără suport material şi deţinute pentru utilizare, pentru a fi
închiriate sau în scopuri administrative.

A 442 - Imobilizări corporale

A 4421 - Terenuri şi amenajări de terenuri
A 44211 - Terenuri
A 44212 - Amenajări de terenuri
A 4422 - Construcţii
A 4423 - Instalaţii tehnice şi mijloace de transport
A 44231 - Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)
A 44232 - Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare
A 44233 - Mijloace de transport
A 4424 - Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale

CONŢINUT:
4421 - valoarea terenurilor şi a investiţiilor efectuate pentru amenajarea acestora;
4422 - valoarea construcţiilor;
4423 - valoarea instalaţiilor tehnice şi a mijloacelor de transport;
171
4424 - valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentului de protecţie a valorilor umane şi materiale şi a
altor active corporale.

Grupa 46 - AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE

P 461 - Amortizări privind imobilizările necorporale şi corporale
P 4611 - Amortizarea imobilizărilor necorporale
P 46111 - Amortizarea fondului comercial
P 46112 - Amortizarea cheltuielilor de constituire
P 46119 - Amortizarea altor imobilizări necorporale
P 4612 - Amortizarea imobilizărilor corporale
P 46121 - Amortizarea amenajărilor de terenuri
P 46122 - Amortizarea construcţiilor
P 46123 - Amortizarea instalaţiilor tehnice şi mijloacelor de transport
P 46124 - Amortizarea altor active corporale

CONŢINUT:
4611 - sume rezultate din alocarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări necorporale de-a lungul
duratei sale de viaţă utilă;
4612 - sume rezultate din alocarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări corporale de-a lungul
duratei sale de viaţă utilă.

Aplicaţie practică

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se achiziţionează programe informatice de la un client
4419 = 2511
Alte imobilizări necorporale Conturi curente

 Amortizarea imobilizărilor necorporale

651 = 4611
Cheltuieli cu amortizările Amortizarea imobilizărilor necorporale
imobilizărilor necorporale
 Scoaterea din evidenţă a imobilizărilor necorporale complet amortizate
4611 = 441
Amortizarea imobilizărilor necorporale Imobilizări necorporale
 Se achiziţionează un mijloc de transport pentru activitatea de bază
44233 = 3566
Mijloace de transport Alţi creditori diverşi

 Se amenajează un teren pe parcursul mai multor exerciţii

432 = 7494
Imobilizări corporale în curs Venituri din producţia de imobilizări

Grupa 47 – LEASING FINANCIAR

A 471 - Creanţe din operaţiuni de leasing financiar
A 4711 - Creanţe din operaţiuni de leasing financiar cu imobilizări necorporale
A 4712 - Creanţe din operaţiuni de leasing financiar cu imobilizări corporale
A 4717 - Creanţe ataşate
P 472 - Datorii din operaţiuni de leasing financiar
P 4721 - Datorii din operaţiuni de leasing financiar cu imobilizări necorporale
P 4722 - Datorii din operaţiuni de leasing financiar cu imobilizări corporale
P 4727 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
4711 - creanţe aferente bunurilor de natura imobilizărilor necorporale, date în regim de leasing financiar;
4712 - creanţe aferente bunurilor de natura imobilizărilor corporale, date în regim de leasing financiar;
4717 - dobânzi calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor din operaţiuni de leasing financiar;
172
4721 - datorii aferente bunurilor de natura imobilizărilor necorporale primite în regim de leasing financiar;
4722 - datorii aferente bunurilor de natura imobilizărilor corporale primate în regim de leasing financiar;
4727 - dobânzi calculate şi neajunse la scadenţă, aferente datoriilor din operaţiuni de leasing financiar.

Grupa 48 – CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE

A 481 - Creanţe restante
A 4811 - Creanţe restante
A 4812 - Dobânzi restante
A 4817 - Creanţe ataşate
A 482 - Creanţe îndoielnice
A 4821 - Creanţe îndoielnice
A 4822 - Dobânzi îndoielnice
A 4827 - Creanţe ataşate

CONŢINUT:
4811 - creanţe privind valorile imobilizate (credite subordonate, creanţe aferente operaţiunilor de leasing
financiar etc.), nerambursate la scadenţă;
4812 - creanţe din dobânzi neîncasate la scadenţă;
4817 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă aferente creanţelor şi/sau dobânzilor restante;
4821 - creanţe privind valorile imobilizate, trecute în litigiu;
4822 - creanţe din dobânzi trecute în litigiu;
4827 - creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă aferente creanţelor şi/sau dobânzilor îndoielnice;

Grupa 49 - PROVIZIOANE PENTRU VALORI IMOBILIZATE

P 491 - Provizioane pentru deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de
participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu
P 492 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
P 4921 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs
P 49211 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs
P 49212 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs
P 4922 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
P 49221 - Provizioane pentru fondul comercial
P 49222 - Provizioane pentru alte imobilizări necorporale
P 4923 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
P 49231 - Provizioane pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor de terenuri
P 49232 - Provizioane pentru deprecierea construcţiilor
P 49233 - Provizioane pentru deprecierea instalaţiilor tehnice şi mijloacelor de transport
P 49234 - Provizioane pentru deprecierea altor active corporale
P 493 - Provizioane pentru operaţiuni de leasing financiar
P 499 - Provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice

CONŢINUT:
491 - provizioane pentru deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de
participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu;
492 - provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs, a imobilizărilor necorporale şi a imobilizărilor
corporale;
493 - provizioane pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni de leasing financiar;
499 - provizioane pentru creanţele restante şi îndoielnice aferente valorilor imobilizate.

Aplicaţie practică:

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se constituie/majorează un provizion pentru deprecierea titlurilor de participare

6641 = 491
Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea părţilor Provizioane pentru deprecierea părţilor deţinute
deţinuteîn cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor
de participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu de participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu

173
  Se constituie/majorează un provizion pentru deprecierea imobilizărilor

6642 = 492
Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor

 Diminuarea sau anularea unui provizion pentru operaţşiuni de leasing

493 = 7041
Provizioane pentru operaţiuni de leasing financiar Dobânzi aferente creanţelor din operaţiuni
de leasing financiar

CAPITOLUL 6
174
CAPITALURI PROPRII, ASIMILATE ŞI PROVIZIOANE

Clasa 5 cuprinde conturile cu ajutorul cărora se înregistrează operaţiunile privind fondurile investite în instituţie,
cu caracter permanent sau durabil, alte elemente de capitaluri proprii, precum şi provizioanele.
Din CLASA 5 “CAPITALURI PROPRII, ASIMILATE ŞI PROVIZIOANE” fac parte următoarele grupe de
conturi:
Grupa 50 - CAPITAL
Grupa 51 - PRIME DE CAPITAL ŞI REZERVE
Grupa 53 - DATORII SUBORDONATE
Grupa 54 - SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII
Grupa 55 - PROVIZIOANE
Grupa 58 - REZULTATUL REPORTAT
Grupa 59 - REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR

Grupa 50 - CAPITAL
P 501 - Capital social
P 5011 - Capital subscris nevărsat
P 5012 - Capital subscris vărsat
P 502 - Elemente asimilate capitalului
A 503 - Acţiuni proprii
B 508 - Acţionari sau asociaţi

CONŢINUT:
501 - capitalul social subscris cu ocazia constituirii instituţiei sau amajorării capitalului social, precum şi
reducerile capitalului social, efectuate potrivit prevederilor legale;
5011 - capitalul social subscris de acţionarii sau asociaţii instituţiei cu ocazia constituirii acesteia sau a majorării
capitalului social;
5012 - capitalul social subscris şi vărsat de acţionarii sau asociaţii instituţiei, precum şi reducerile capitalului
social efectuate potrivit prevederilor legale;
502 - fondurile cu caracter permanent (capital de dotare) puse la dispoziţie sucursalelor din România ale
instituţiilor al căror sediu se află în străinătate;
503 - valoarea acţiunilor proprii răscumpărate, potrivit legii;
508 - decontările cu acţionarii sau asociaţii privind capitalul social.

Aplicaţie practică

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se subscrie capitalul în lei de către acţionari sau asociaţi

508 = 5011
Acţionari sau asociaţi Capital subscris nevărsat

 Se varsă capitalul social subscris de către acţionari sau asociaţi

5011 = 5012
Capital subscris nevărsat Capital subscris vărsat

 Se majorează capitalul social prin includerea profitului net şi a rezultatului reportat din anii anteriori

% = 5012
581 Capital subscris vărsat
Rezultatul reportat
592
Repartizarea profitului

 Se reduce capitalul social pentru acoperirea unor pierderi reportate sau a unor pierderi înregistrate la
sfâşitul exerciţiului
175
 5012 = %
Capital subscris vărsat 581
Rezultatul reportat
592
Repartizarea profitului

 Se înregistrează prime de conversie apărute la obligaţiuni convertibile în acţiuni

3251 = 5115
Obligaţiuni Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni

 Se includ în capitalul social primele de emisiune

5111 = 5012
Prime de emisiune Capital subscris vărsat

Grupa 51 - PRIME DE CAPITAL ŞI REZERVE

P 511 - Prime de capital
P 5111 - Prime de emisiune
P 5112 - Prime de fuziune
P 5113 - Prime de aport
P 5114 - Prime de divizare
P 5115 - Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni
P 5119 - Alte prime
P 512 - Rezerve legale
P 5121 - Rezerve legale din profitul determinat înainte de deducerea impozitului pe profit
P 5122 - Rezerve legale din profitul determinat după deducerea impozitului pe profit
P 513 - Rezerve statutare sau contractuale
P 514 - Rezerve pentru riscuri bancare
P 5141 - Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul determinat înainte de deducerea impozitului pe profit
P 5142 - Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul determinat după deducerea impozitului pe profit
P 5143 - Rezerva reprezentând fondul pentru riscuri bancare generale
P 516 - Rezerve din reevaluare
P 5161 - Rezerve din reevaluări dispuse prin acte normative
P 5169 - Alte rezerve din reevaluări
P 517 - Rezerve specifice organizaţiilor cooperatiste de credit
P 5171 - Rezerva de întrajutorare
P 5172 - Rezerva mutuală de garantare
P 51721 - Rezerva mutuală de garantare constituită din profitul casei centrale determinat înainte de deducerea impozitului
pe profit
P 51722 - Rezerva mutuală de garantare constituită din cotizaţiile cooperativelor de credit afiliate

B 519 - Alte rezerve

CONŢINUT:
5111 - diferenţa între valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale;
5112 - 5115
- diferenţa între valoarea de fuziune, de aport, de divizare, de conversie a obligaţiunilor în acţiuni şi valoarea
nominală a acţiunilor sau părţilor sociale;
5119 - alte prime de capital;
512 - rezervele constituite din profitul determinat înainte de deducerea impozitului pe profit (profitul brut),
precum şi din profitul determinat după deducerea impozitului pe profit (profitul net), în cotele şi limitele
prevăzute de lege, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor;
513 - rezervele constituite din profitul determinat după deducerea impozitului pe profit, conform prevederilor
din statutul instituţiei de credit;
514 - rezerva generală pentru riscul de credit, constituită din profitul contabil determinat înainte de deducerea
impozitului pe profit (profitul brut), în cotele şi limitele prevăzute de lege;
176
- rezerva generală pentru riscul de credit, constituită din profitul contabil determinat după deducerea impozitului
pe profit (profitul net), potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor;
- rezerva reprezentând fondul pentru riscuri bancare generale, constituită din profitul contabil determinat înainte
de deducerea impozitului pe profit – profitul brut (în măsura în care sumele repartizate se regăsesc în profitul
net), în cotele şi limitele prevăzute de lege;
516 - rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale;
5161 - rezerve aferente diferenţelor rezultate în urma reevaluărilor dispuse prin acte normative;
5169 - rezerve aferente diferenţelor din reevaluări, altele decât cele rezultate în urma reevaluărilor dispuse prin
acte normative;
5171 - rezerva de întrajutorare constituită de către cooperativele de credit din profitul contabil determinat după
deducerea impozitului pe profit (profitul net), în cotele şi limitele prevăzute de lege;
5172 - rezerva mutuală de garantare constituită la nivelul casei centrale din sumele plătite de cooperativele de
credit afiliate reprezentând cotizaţii pentru constituirea acestor rezerve, precum şi din sumele repartizate din
profitul contabil al casei centrale determinat înainte de deducerea impozitului pe profit (profitul brut);
519 - alte rezerve constituite potrivit prevederilor legale sau hotărârii adunării generale a acţionarilor sau
asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale;
- alte elemente de capitaluri proprii (diferenţele dintre preţul de achiziţie al acţiunilor proprii şi preţul de vânzare
al acestora etc.).

Aplicaţie practică

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se constituie rezerva legală din profitul brut

592 = 5121
Repartizarea profitului Rezerve legale din profitul determinat
înainte de deducerea impozitului pe profit
 Se constituie rezerva generală pentru riscul de credit din profitul brut

592 = 5141
Repartizarea profitului Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul
determinat înainte de deducerea impozitului pe profit
 Utilizarea rezervei legale pentru acoperirea unei pierderi

5121 = 591
Rezerve legale din profitul determinat Profit sau pierdere
înainte de deducerea impozitului pe profit

 Utilizarea rezervei generale de risc pentru acoperirea unor credite nerecuperabile

5141 = 2821
Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul Creanţe îndoielnice
determinat înainte de deducerea impozitului pe profit

Grupa 53 - DATORII SUBORDONATE

P 531 - Datorii subordonate la termen
P 5311 - Titluri subordonate la termen
P 5312 - Împrumuturi subordonate la termen
P 532 - Datorii subordonate pe durată nedeterminată
P 5321 - Titluri subordonate pe durată nedeterminată
P 5322 - Împrumuturi subordonate pe durată nedeterminată
P 537 - Datorii ataşate

CONŢINUT:
531 - împrumuturi primite la termen, a căror rambursare, în caz de lichidare a instituţiei, nu este posibilă decât
după plata celorlalţi creanţieri;
177
5311 - împrumuturi subordonate la termen, primite pe baza emisiunilor de titluri;
5312 - împrumuturi subordonate la termen primite, nereprezentate printrun titlu;
532 - împrumuturi primite pe durată nedeterminată, a căror rambursare, în caz de lichidare a instituţiei, nu este
posibilă decât după plata celorlalţi creanţieri;
5321 - împrumuturi subordonate pe durată nedeterminată, primite pe baza emisiunilor de titluri;
5322 - împrumuturi subordonate pe durată nedeterminată primite, nereprezentate printr-un titlu;
537 - datorii din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente datoriilor subordonate.

Grupa 54 - SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII

P 541 - Subvenţii pentru investiţii
P 5411 - Subvenţii guvernamentale pentru investiţii
P 5412 - Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii pentru investiţii
P 5413 - Donaţii pentru investiţii
P 5414 - Plusuri de inventar de natura imobilizărilor
P 5419 - Alte sume primite cu caracter de subvenţii pentru investiţii

CONŢINUT:
541 - sumele alocate reprezentând subvenţii aferente activelor (subvenţii pentru acordarea cărora principala
condiţie este ca instituţia beneficiară să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate)
şi subvenţiile aferente veniturilor (toate subvenţiile, altele decât cele pentru active), valoarea imobilizărilor
primite cu titlu gratuit, precum şi valoarea plusurilor de inventar de natura imobilizărilor
corporale sau necorporale, nevirate la rezultatul exerciţiului financiar.

Grupa 55 - PROVIZIOANE
P 551 - Provizioane pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură
P 552 - Provizioane pentru facilităţi acordate personalului
P 553 - Provizioane pentru riscuri de ţară
P 554 - Provizioane pentru restructurare
P 555 - Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea
P 556 - Provizioane pentru impozite
P 559 - Alte provizioane

CONŢINUT:
551 - provizioanele constituite pentru riscul de angajament prin semnătură (garanţii, avaluri, acceptări etc.),
înregistrate în afara bilanţului şi care reprezintă obligaţii de plată;
552 - provizioanele constituite pentru facilităţi acordate personalului;
553 - provizioanele constituite pentru riscuri de ţară;
554 - provizioane constituite pentru restructurare;
555 - provizioane constituite pentru demontarea şi mutarea imobilizărilor corporale, precum şi pentru
restaurarea amplasamentelor;
556 - provizioane pentru impozite constituite pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în
condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorii în relaţia cu statul;
559 - alte provizioane.

Aplicaţie practică:

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se constituie un provizion pentru riscul de ţară

6653 = 553
Cheltuieli cu provizioane pentru risc de ţară Provizioane pentru riscuri de ţară

 Se diminuează/anulează un provizion pentru riscul de ţară

553 = 7653
Provizioane pentru riscuri de ţară Venituri din provizioane pentru risc de ţară

178
Grupa 58 - REZULTATUL REPORTAT
B 581 - Rezultatul reportat
B 5811 - Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat, respective pierderea neacoperită
B 5812 - Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 298
B 5814 - Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile
B 5815 - Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare
B 5816 - Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene

CONŢINUT:
5811 - rezultatul sau părţi din rezultatul exerciţiului financiar precedent nerepartizate de către adunarea generală
a acţionarilor sau asociaţilor;
5812 - rezultatul reportat provenit din ajustările cerute de aplicarea pentru prima dată a IFRS, altele decât IAS
29, asupra perioadelor anterioare primei perioade de aplicare a IFRS;
5814 - rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile;
5815 - rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din diferenţe din reevaluare;
5816 - rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene.

Grupa 59 - REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR

B 591 - Profit sau pierdere
A 592 - Repartizarea profitului

CONŢINUT:
591 - profitul sau pierderea realizată în exerciţiului financiar curent;
592 - repartizarea profitului realizat în exerciţiul financiar curent şi repartizat, potrivit legii.

Aplicaţie practică

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se descarcă conturile de cheltuieli la sfârşitul exerciţiului

591 = %
Profit sau pierdere 601
Cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie
şi operaţiunile interbancare
…………………..…
689
Comisioane

 Se descarcă conturile de veniturii la sfârşitul exerciţiului

% = 591
701 Profit sau pierdere
Venituri din operaţiunile de trezorerie
şi operaţiunile interbancare
…………………..…
789
Comisioane
 Se constituie rezerve din profitul brut

592 = %
Repartizarea profitului 512
Rezerve legale
5141
179
 Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul
determinat înainte de deducerea impozitului pe profit

 Se înregistrează şi se deduce impozitul pe profit

691 = 3531
Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozitul pe profit

591 = 691
Profit sau pierdere Cheltuieli cu impozitul pe profit

 Se constituie rezerve din profitul net

592 = %
Repartizarea profitului 512
Rezerve legale
513
Rezerve statutare sau contractuale
519
Alte rezerve

 Se repartizează dividende către acţionari

592 = 354
Repartizarea profitului Dividende de plată

 Se înregistrează profit net rămas nerepartizat din anul anterior

581 = 591
Rezultatul reportat Profit sau pierdere

 Se închide contul de rezultate la începutul exerciţiului următor

591 = 592
Profit sau pierdere Repartizarea profitului

CAPITOLUL 7
CHELTUIELILE INSTITUŢIILOR DE CREDIT

Clasa 6 cuprinde conturile cu ajutorul cărora se ţine evidenţa cheltuielilor pe feluri de cheltuieli.
Din CLASA 6 “CHELTUIELI” fac parte următoarele grupe de conturi:
Grupa 60 - CHELTUIELI DE EXPLOATARE
Grupa 61 - CHELTUIELI CU PERSONALUL
Grupa 62 - CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE ŞI VĂRSĂMINTE ASIMILATE
Grupa 63 - CHELTUIELI CU MATERIALELE, LUCRĂRILE ŞI SERVICIILE EXECUTATE DE TERŢI
Grupa 64 - CHELTUIELI DIVERSE DE EXPLOATARE
Grupa 65 - CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE NECORPORALE ŞI
CORPORALE

180
Grupa 66 - CHELTUIELI CU PROVIZIOANE ŞI PIERDERI DIN CREANŢE NERECUPERABILE
Grupa 67 - CHELTUIELI EXTRAORDINARE
Grupa 68 - CHELTUIELI DIN OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE ŞI
INSTITUŢIILE DE CREDIT
Grupa 69 - CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ŞI ALTE IMPOZITE
La sfârşitul perioadei, soldul acestor conturi se transferă asupra contului de profit sau pierdere (591), direct sau
cu ajutorul contului de decontări intrabancare (341), după caz.

Grupa 60 - CHELTUIELI DE EXPLOATARE

A 601 - Cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare
A 6011 - Dobânzi la Banca Naţională a României
A 6012 - Dobânzi la conturile de corespondent
A 6013 - Dobânzi la depozitele instituţiilor de credit
A 60131 - Dobânzi la depozitele la vedere
A 60132 - Dobânzi la depozitele la termen
A 60133 - Dobânzi la depozitele colaterale
A 6014 - Dobânzi la împrumuturile de la instituţii de credit
A 60141 - Dobânzi la împrumuturile de pe o zi pe alta
A 60142 - Dobânzi la împrumuturile la termen
A 6015 - Dobânzi la valorile date în pensiune
A 60151 - Dobânzi la valorile date în pensiune de pe o zi pe alta
A 60152 - Dobânzi la valorile date în pensiune la termen
A 6016 - Cheltuieli cu operaţiunile organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 60161 - Dobânzi la conturile curente ale cooperativelor de credit afiliate
A 60162 - Dobânzi la depozitele cooperativelor de credit afiliate
A 60163 - Dobânzi la împrumuturile de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 60164 - Dobânzi privind alte sume datorate organizaţiilor
cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 60169 - Comisioane
A 6017 - Alte cheltuieli cu dobânzile
A 6019 - Comisioane

CONŢINUT:
6011 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor de refinanţare primite de la Banca Naţională a
României;
6012 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente disponibilităţilor băneşti aflate în conturile de corespondent
(loro);
6013 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente depozitelor constituite de alte instituţii de credit;
6014 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor primite de la alte instituţii de credit;
6015 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor primite pe baza valorilor date în pensiune;
60161 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente disponibilităţilor băneşti aflate în conturile curente ale
cooperativelor de credit afiliate;
60162 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente depozitelor constituite de organizaţiile cooperatiste de credit
din cadrul reţelei;
60163 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor primite de la organizaţiile cooperatiste de
credit din cadrul reţelei;
60164 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente altor sume datorate organizaţiilor cooperatiste de credit din
cadrul reţelei;
60169 - comisioane aferente operaţiunilor între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei;
6017 - alte dobânzi şi vărsăminte asimilate privind operaţiunile de trezorerie şi interbancare (dobânzi aferente
titlurilor cu posibilitatea de răscumpărare etc.);
6019 - comisioane aferente operaţiunilor de trezorerie şi interbancare.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

6011 - Dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente 6014 “Dobânzi la împrumuturile de la instituţii de

împrumuturilor primate de la instituţii de credit credit”
- Dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente 6015 “Dobânzi la valorile date în pensiune”
181
operaţiunilor de pensiune

6015 - Dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente 6023 “Dobânzi la valorile date în pensiune”
operaţiunilor de pensiune cu clientela

A 602 - Cheltuieli cu operaţiunile cu clientela

A 6021 - Dobânzi la conturile de factoring
A 6022 - Dobânzi la împrumuturile primite de la instituţiile financiare
A 60221 - Dobânzi la împrumuturile de pe o zi pe alta
A 60222 - Dobânzi la împrumuturile la termen
A 6023 - Dobânzi la valorile date în pensiune
A 60231 - Dobânzi la valorile date în pensiune de pe o zi pe alta
A 60232 - Dobânzi la valorile date în pensiune la termen
A 6024 - Dobânzi la conturile curente
A 6025 - Dobânzi la conturile de depozite
A 60251 - Dobânzi la depozitele la vedere
A 60252 - Dobânzi la depozitele la termen
A 60253 - Dobânzi la depozitele colaterale
A 6026 - Dobânzi la certificatele de depozit, carnetele şi libretele de economii
A 6027 - Alte cheltuieli cu dobânzile
A 6029 - Comisioane

CONŢINUT:
6021 - dobânzi aferente operaţiunilor de factoring;
6022 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor primite de la instituţii financiare;
6023 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor primite pe baza valorilor date în pensiune;
6024 - dobânzi aferente soldurilor creditoare ale conturilor curente deschise clientelei, precum şi cele aferente
depozitelor la termen constituite de clientelă şi desfiinţate înainte de scadenţă, pentru care se acordă dobânda la
vedere;
6025 - dobânzi aferente depozitelor constituite de clientelă;
6026 - dobânzi aferente depozitelor constituite pe baza certificatelor de depozit, carnetelor şi libretelor de
economii ale clientelei;
6027 - alte cheltuieli cu dobânzile şi vărsăminte asimilate aferente operaţiunilor cu clientela (dobânzi aferente
titlurilor cu posibilitatea de răscumpărare etc.);
6029 - comisioane aferente operaţiunilor cu clientela.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

6023 - Dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente 6015 “Dobânzi la valorile date în pensiune”
operaţiunilor de pensiune cu instituţiile de credit

A 603 - Cheltuieli pentru operaţiunile cu titluri

A 6031 - Dobânzi la titlurile date în pensiune livrată
A 6032 - Pierderi la titlurile de tranzacţie
A 60321 - Pierderi din reevaluări şi cesiune
A 60322 - Costuri de tranzacţionare
A 6033 - Pierderi din cesiunea titlurilor de plasament
A 6034 - Cheltuieli cu titlurile de investiţii
A 60341 - Cheltuieli cu amortizarea primelor
A 60342 - Pierderi din cesiune
A 6036 - Cheltuieli privind datorii constituite prin titluri
A 60361 - Dobânzi privind titlurile de piaţă interbancară
A 60362 - Dobânzi privind titlurile de creanţe negociabile
A 60363 - Dobânzi privind obligaţiunile
A 60369 - Alte cheltuieli privind datoriile constituite prin titluri
A 6037 - Cheltuieli diverse privind operaţiunile cu titluri
A 6039 - Comisioane

CONŢINUT:
182
6031 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor primite pe baza titlurilor date în pensiune
livrată;
60321 - pierderi (diferenţe nefavorabile) din reevaluarea la preţul pieţei sau cesiunea titlurilor de tranzacţie,
inclusiv din reevaluarea titlurilor date cu împrumut;
60322 - costuri de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei de titluri de tranzacţie;
6033 - pierderi din cesiunea titlurilor de plasament;
60341 - amortizarea primelor reprezentând diferenţe nefavorabile între preţul de achiziţie şi preţul de
rambursare a titlurilor de investiţii, pe perioada reziduală a titlurilor;
60342 - pierderi din cesiunea titlurilor de investiţii;
60361 - dobânzi aferente împrumuturilor primite pe baza titlurilor de piaţă interbancară emise;
60362 - dobânzi aferente împrumuturilor primite pe baza titlurilor de creanţe negociabile emise;
60363 - dobânzi aferente împrumuturilor primite pe baza obligaţiunilor emise;
60369 - amortizarea primelor de emisiune aferente obligaţiunilor şi altor titluri cu venit fix, emise;
6037 - dobânzi aferente titlurilor luate cu împrumut, precum şi alte cheltuieli aferente operaţiunilor cu titluri;
6039 - comisioane aferente operaţiunilor cu titluri.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în

conturile:

6033 - Cheltuieli privind împrumuturile primite 6031 “Dobânzi la titlurile date în pensiune livrată”
pe bază de titluri 66311 “Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea
- Constituiri de provizioane pentru titluri de plasament titlurilor de plasament”

6034 - Constituiri de provizioane pentru titluri de 66312 “Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea
investiţii titlurilor de investiţii”

A 604 - Cheltuieli cu operaţiunile de leasing

A 6041 - Dobânzi aferente datoriilor din operaţiuni de leasing financiar
A 6042 - Cheltuieli cu chiriile
A 6049 - Comisioane

CONŢINUT:
6041 - cheltuieli cu dobânzile aferente datoriilor din operaţiuni de leasing financiar;
6042 - cheltuieli cu chiriile aferente operaţiunilor de leasing operaţional;
6049 - comisioane aferente operaţiunilor de leasing.

A 605 - Cheltuieli privind datoriile subordonate

A 6051 - Cheltuieli privind datoriile subordonate la termen
A 6052 - Cheltuieli privind datoriile subordonate pe durată nedeterminată
A 6059 - Comisioane

CONŢINUT:
6051 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor subordonate la termen;
6052 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor subordonate pe durată nedeterminată;
6059 - comisioane privind datoriile subordonate.

A 606 - Cheltuieli privind operaţiunile de schimb

A 6061 - Cheltuieli din diferenţe de curs valutar aferente tranzacţiilor în valută
A 6069 – Comisioane

CONŢINUT:
6061 - diferenţe de curs valutar nefavorabile rezultate din evaluarea periodică a soldului contului 3721, cu
excepţia diferenţelor nefavorabile de curs de schimb aferente imobilizărilor financiare în devize;
- diferenţe de curs valutar nefavorabile rezultate din operaţiuni de vânzare/cumpărare devize;
6069 - comisioane aferente operaţiunilor de schimb.

A 607 - Cheltuieli privind operaţiunile în afara bilanţului şi operaţiunile cu instrumente financiare derivate
A 6071 - Cheltuieli cu angajamentele de finanţare
183
A 60711 - Cheltuieli cu angajamentele de finanţare primite de la instituţii de credit
A 60712 - Cheltuieli cu angajamentele de finanţare primite de la clientelă
A 6072 - Cheltuieli cu angajamentele de garanţie
A 60721 - Cheltuieli cu angajamentele de garanţie primite de la instituţii de credit
A 60722 - Cheltuieli cu angajamentele de garanţie primite de la clientelă
A 6074 - Cheltuieli privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate
A 60741 - Cheltuieli privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate de curs de schimb
A 60742 - Cheltuieli privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate de rată a dobânzii
A 60743 - Cheltuieli privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri
A 60744 - Cheltuieli privind operaţiunile cu alte instrumente financiare derivate
A 60747 - Cheltuieli cu dobânzile aferente instrumentelor financiare derivate
A 60749 - Costuri de tranzacţionare
A 6075 - Cheltuieli cu instrumentele de acoperire
A 6077 - Cheltuieli cu alte angajamente primite

CONŢINUT:
6071 - comisioane privind acordurile de refinanţare, cauţiuni, avaluri, andosări şi alte garanţii primite,
comisioane de angajamente, de confirmare privind deschiderile de credite confirmate;
6072 - cheltuieli privind angajamentele de garanţie primite de la instituţii de credit şi de la clientelă;
60741, 60744- pierderi aferente instrumentelor financiare derivate care nu sunt desemnate ca instrumente de
acoperire;
60747 - cheltuieli cu dobânzile aferente instrumentelor financiare derivate;
60749 - costurile de tranzacţionare (comisioane şi alte cheltuieli similare) aferente operaţiunilor cu instrumente
financiare derivate evaluate la valoarea justă. Costurile de tranzacţionare aferente instrumentelor financiare
derivate evaluate la cost sunt incluse în valoarea iniţială a acestor instrumente;
6075 - pierderi din modificările de valoare justă aferente instrumentelor de acoperire recunoscute anterior în
conturile de regularizare şi înregistrate ca şi cheltuieli în momentul recunoaşterii în contul de profit şi pierdere a
fluxurilor de numerar sau a variaţiilor de valoare justă aferente riscului acoperit;
6077 - cheltuieli cu alte angajamente primite, care nu se regăsesc în conturile 6071 şi 6072.

A 608 - Cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare

A 6081 - Cheltuieli cu mijloacele de plată
A 6087 - Alte cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare

CONŢINUT:
6081 - cheltuieli referitoare la punerea la dispoziţie sau de gestiune a mijloacelor de plată, cuprinzând, în
special: cheltuieli cu transferal valorilor, cheltuieli legate de valorile aflate în aşteptarea încasării,
cheltuieli cu tipărirea carnetelor de cecuri şi a altor mijloace de plată, comisioane pentru asigurarea securităţii
transportului valorilor;
6087 - cheltuieli pe care instituţia le suportă pentru prestările de servicii financiare conexe: obţinerea de
informaţii (privind solvabilitatea sau poziţia financiară a clienţilor şi a instituţiilor de credit
corespondente), comisioane aferente valorilor remise la încasare şi alte cheltuieli cu prestaţiile de servicii
financiare etc.

A 609 - Alte cheltuieli de exploatare

A 6092 - Cota-parte privind activităţile şi activele controlate în comun
A 6093 - Venituri retrocedate privind activităţile şi activele controlate în comun
A 6094 - Cheltuieli pentru constituirea rezervei mutuale de garantare a casei centrale
A 6099 - Cheltuieli diverse de exploatare

CONŢINUT:
6092 - cheltuieli refacturate instituţiei, care privesc activităţile şi activele controlate în comun în scopul
desfăşurării de activităţi de exploatare, în situaţia în care instituţia are calitatea de asociat al respectivei asocieri
în participaţie;
6093 - venituri retrocedate care privesc activităţile şi activele controlate în comun în scopul desfăşurării de
activităţi de exploatare, în situaţia în care instituţia are calitatea de asociat al respectivei asocieri în participaţie;
6094 - cheltuieli reprezentând cotizaţiile cooperativelor de credit pentru constituirea la nivelul casei centrale a
rezervei mutuale de garantare;
6099 - acest cont înregistrează, în special, costurile aferente valorilor din aur, metale şi pietre preţioase vândute
sau constatate lipsă la inventar etc.
184
 Aplicaţie practică

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se înregistrează dobânzi la un depozit la termen deschis de către o altă instituţie de credit

60132 = 1327
Dobânzi la depozitele la termen Datorii ataşate

 Se înregistrează dobânzi la un împrumut de pe o zi pe alta primit de la o altă instituţie de credit

60141 = 1427
Dobânzi la împrumuturile de pe o zi pe alta Datorii ataşate

 Se plătesc comisioane pentru operaţiuni inrterbancare

6019 = 111
Comisioane Cont curent

 Se înregistrează dobânzi creditoare la contul curent al unei persoane fizice

6024 = 25172
Dobânzi la conturile curente Datorii ataşate

 Se înregistrează dobânzi la un depozit la termen deschis de un agent economic

60252 = 2537
Dobânzi la depozitele la termen Datorii ataşate

 Se plătesc în avans dobânzi la certificatele de depozit

6026 = 375
Dobânzi la certificatele de depozit, Cheltuieli înregistrate în avans
carnetele şi libretele de economii

 Se reevaluează un titlu de tranzacţie în urma scăderii cursului

6032 = 3021
Pierderi la titlurile de tranzacţie Titluri de tranzacţie

 Se reevaluează un titlurile de tranzacţie date cu împrumut în urma scăderii cursului

6032 = 3025
Pierderi la titlurile de tranzacţie Titluri de tranzacţie date cu împrumut

Grupa 61 - CHELTUIELI CU PERSONALUL

A 611 - Cheltuieli cu salariile personalului
A 612 - Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială
A 6121 - Contribuţia unităţii la asigurările sociale
A 6122 - Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj
A 6123 - Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
A 6127 - Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială
A 613 - Cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaţilor
A 617 - Alte cheltuieli privind personalul

CONŢINUT:
611 - valoarea salariilor şi a altor drepturi similare cuvenite personalului;
612 - contribuţia angajatorului la asigurările sociale, la ajutorul de şomaj, asigurările sociale de sănătate şi alte
cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;
613 - cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaţilor;
617 - alte drepturi ale salariaţilor prevăzute în contractul individual/colectiv de muncă sau reglementările legale,
inclusive sumele reprezentând prime şi alte sume similare acordate personalului din profitul realizat, potrivit
prevederilor legale.

185
Grupa 62 - CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE ŞI VĂRSĂMINTE ASIMILATE
A 621 - Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

CONŢINUT:
621 - cheltuieli cu impozite (altele decât impozitul pe profit), taxe şi vărsăminte asimilate datorate bugetului
statului sau altor organisme publice.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

621 - Impozitul pe profit 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit”

Grupa 63 - CHELTUIELI CU MATERIALELE, LUCRĂRILE ŞI SERVICIILE EXECUTATE DE

TERŢI
A 631 - Cheltuieli cu materialele
A 6311 - Cheltuieli cu materialele consumabile
A 6312 - Cheltuieli privind combustibilii
A 6313 - Cheltuieli privind piesele de schimb
A 6317 - Cheltuieli privind alte materiale
A 632 - Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
A 633 - Cheltuieli privind alte stocuri
A 634 - Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi
A 6341 - Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii
A 6342 - Cheltuieli privind energia şi apa
A 6343 - Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii
A 6344 - Cheltuieli cu colaboratorii şi de intermediere
A 6345 - Cheltuieli cu deplasări, detaşări, transferări şi transportul personalului şi bunurilor
A 6347 - Alte cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi
A 63471 - Cheltuieli cu primele de asigurare
A 63472 - Cheltuieli cu redevenţele privind concesiunile
A 63479 - Alte cheltuieli
A 635 - Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate

CONŢINUT:
631 - cheltuieli cu materiale consumabile, combustibili, piese de schimb şi alte materiale;
632 - cheltuieli cu materialele de natura obiectelor de inventar;
633 - cheltuieli privind alte stocuri;
6341 - cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile executate de terţi;
6342 - cheltuieli privind consumurile de energie şi apă;
6343 - cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii;
6344 - cheltuieli cu colaboratorii şi de intermediere;
6345 - cheltuieli cu deplasările, detaşările, transferările şi transportul personalului şi bunurilor;
6347 - cheltuieli cu primele de asigurare, cu redevenţele privind concesiunile, precum şi alte cheltuieli cu terţii
(de exemplu cheltuielile cu urmărirea şi executarea creanţelor);
635 - cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

63479 - Taxe de înmatriculare şi 621 “Cheltuieli cu alte impozite,

de timbru taxe şi vărsăminte asimilate”

Grupa 64 - CHELTUIELI DIVERSE DE EXPLOATARE

A 641 - Cota - parte din cheltuielile sediului social
A 644 - Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale
A 645 - Pierderi din cedarea părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de participare şi a titlurilor
activităţii de portofoliu
A 646 - Pierderi din cedarea şi casarea imobilizărilor corporale şi necorporale
A 6461 - Pierderi din cedarea şi casarea imobilizărilor corporale
186
A 6462 - Pierderi din cedarea şi casarea imobilizărilor necorporale
A 649 - Alte cheltuieli diverse de exploatare
A 6491 - Despăgubiri, amenzi şi penalităţi
A 6492 - Donaţii şi subvenţii acordate
A 6493 - Cheltuieli privind sponsorizările
A 6494 - Pierderi din debitori diverşi
A 6495 - Dobânzi la împrumuturile primite de la acţionari şi la alte împrumuturi
A 64951 - Dobânzi la împrumuturile primite de la acţionari
A 64952 - Dobânzi la alte împrumuturi primite
A 6497 - Alte cheltuieli diverse de exploatare

CONŢINUT:
641 - acest cont este utilizat de către sucursale şi celelalte subunităţi din străinătate, fără personalitate juridică,
care utilizează personalul sediului;
644 - pierderi din reevaluarea imobilizărilor corporale reprezentând diferenţe nefavorabile din reevaluare care
depăşesc sumele înregistrate în contul de rezerve dintr-o reevaluare reprezentând
creşteri din reevaluarea aceloraşi active;
645 - pierderi obţinute în urma cedării părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de participare
şi a titlurilor activităţii de portofoliu;
646 - pierderi obţinute în urma cedării şi casării imobilizărilor necorporale şi corporale;
649 - acest cont înregistrează alte cheltuieli diverse de exploatare, în special: despăgubiri, amenzi, penalităţi,
donaţii, sponsorizări, pierderi din debitori diverşi, dobânzi la împrumuturile primite de la acţionari şi la alte
împrumuturi, diferenţe nefavorabile rezultate din evaluarea creanţelor şi datoriilor a căror decontare în lei se
face în funcţie de cursul unei valute, precum şi alte cheltuieli diverse de exploatare.

Grupa 65 - CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE NECORPORALE ŞI

CORPORALE
A 651 - Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor necorporale
A 652 - Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor corporale

CONŢINUT:
651 - amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale corespunzătoare fiecărei perioade, inclusă pe cheltuieli;
652 - amortizarea aferentă imobilizărilor corporale corespunzătoare fiecărei perioade, inclusă pe cheltuieli, cu
excepţia cazului în care aceasta este inclusă în valoarea contabilă a unui alt activ.

Grupa 66 - CHELTUIELI CU PROVIZIOANE ŞI PIERDERI DIN CREANŢE NERECUPERABILE

A 661 - Cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare
A 6611 - Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de credit
A 6612 - Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de dobândă

CONŢINUT:
6611 - provizioane specifice constituite pentru deprecierea creditelor din operaţiuni interbancare;
6612 - provizioane specifice constituite pentru deprecierea dobânzilor din operaţiuni interbancare.

A 662 - Cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela, precum şi din operaţiuni între
instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit
A 6621 - Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de credit
A 6622 - Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de dobândă

CONŢINUT:
6621 - provizioane specifice constituite pentru deprecierea creditelor din operaţiuni cu clientela, precum şi din
operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit;
6622 - provizioane specifice constituite pentru deprecierea dobânzilor din operaţiuni cu clientela, precum şi din
operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit.

A 663 - Cheltuieli cu provizioane privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse

A 6631 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea titlurilor
A 66311 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament
187
A 66312 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea titlurilor de investiţii
A 6633 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea stocurilor
A 6637 - Cheltuieli cu provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice

CONŢINUT:
6631 - provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament şi de investiţii;
6633 - provizioane constituite pentru deprecierea stocurilor;
6637 - provizioane constituite pentru creanţe restante şi îndoielnice aferente operaţiunilor cu titluri şi
operaţiunilor diverse.

A 664 - Cheltuieli cu provizioane pentru valori imobilizate

A 6641 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor
de participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu
A 6642 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
A 66421 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs
A 66422 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
A 66423 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
A 6643 - Cheltuieli cu provizioane pentru operaţiunile de leasing financiar
A 6647 - Cheltuieli cu provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice

CONŢINUT:
6641 - provizioane constituite pentru deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a
titlurilor de participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu;
6642 - provizioane constituite pentru deprecierea imobilizărilor în curs, imobilizărilor necorporale şi a
imobilizărilor corporale;
6643 - provizioane constituite pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni de leasing financiar;
6647 - provizioane constituite pentru creanţele restante şi îndoielnice aferente valorilor imobilizate.

A 665 - Cheltuieli cu provizioane

A 6651 - Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură
A 6652 - Cheltuieli cu provizioane pentru facilităţi acordate personalului
A 6653 - Cheltuieli cu provizioane pentru risc de ţară
A 6654 - Cheltuieli cu provizioane pentru restructurare
A 6656 - Cheltuieli cu provizioane pentru impozite
A 6657 - Cheltuieli cu alte provizioane

CONŢINUT:
6651 - provizioane constituite pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură;
6652 - provizioane constituite pentru facilităţi acordate personalului;
6653 - provizioane constituite pentru risc de ţară;
6654 - provizioane constituite pentru restructurare;
6656 - provizioane pentru impozite;
6657 - alte provizioane constituite.

A 667 - Pierderi din creanţe nerecuperabile acoperite cu provizioane

CONŢINUT:
667 - creanţe sau părţi din creanţe acoperite cu provizioane, devenite pierderi definitive.

A 668 - Pierderi din creanţe nerecuperabile neacoperite cu provizioane

CONŢINUT:
668 - creanţe sau părţi din creanţe devenite pierderi definitive şi care nu au făcut obiectul unui provizion.
Aplicaţie practică:

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se constituie provizioane pe risc de dobândă pentru operaţiuni interbancare

6612 = 1912
Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de credit Provizioane specifice de risc de credit

188
  Se constituie provizioane pe risc de credit pentru operaţiuni interbancare
6611 = 1911
Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de credit Provizioane specifice de risc de credit

 Se constituie provizioane pe risc de credit pentru operaţiuni cu clientela

6621 = 2911
Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de credit Provizioane specifice de risc de credit

 Se constituie provizioane pe risc de dobândă pentru operaţiuni cu clientela

6622 = 2912
Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de credit Provizioane specifice de risc de credit

 Se constituie provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament şi a titlurilor de investiţii

6631 = 391
Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea titlurilor Provizioane pentru deprecierea titlurilor

 Se constituie provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice

6637 = 399
Cheltuieli cu provizioane pentru Provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice
creanţe restante şi îndoielnice

 Se constituie provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice în devize

6637 = 3722
Cheltuieli cu provizioane pentru Contravaloarea poziţiei de schimb
creanţe restante şi îndoielnice

Grupa 67 - CHELTUIELI EXTRAORDINARE

A 671 - Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare

CONŢINUT:
671 - cheltuieli rezultate din evenimente sau tranzacţii extraordinare (exproprierea activelor, cutremure sau alte
calamităţi naturale).

Grupa 68 - CHELTUIELI DIN OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢII FINANCIARE NEBANCARE ŞI

INSTITUŢII DE CREDIT
A 681 - Dobânzi la conturile curente
A 682 - Dobânzi la împrumuturile primite de la instituţii de credit
A 6821 - Dobânzi la împrumuturile de pe o zi pe alta
A 6822 - Dobânzi la împrumuturile la termen
A 683 - Dobânzi la valorile date în pensiune instituţiilor de credit
A 6831 - Dobânzi la valorile date în pensiune de pe o zi pe alta
A 6832 - Dobânzi la valorile date în pensiune la termen
A 684 - Dobânzi privind alte sume datorate instituţiilor de credit
A 689 - Comisioane

CONŢINUT:
681 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente soldurilor creditoare ale conturilor curente deschise de instituţiile
financiare nebancare la instituţii de credit;
682 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor primate de instituţiile financiare nebancare de la
instituţii de credit;
683 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente împrumuturilor primate de instituţiile financiare nebancare de la
instituţii de credit pe baza valorilor date în pensiune;
684 - dobânzi şi vărsăminte asimilate privind alte sume datorate de instituţiile financiare nebancare instituţiilor
de credit;
689 - comisioane aferente operaţiunilor dintre instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit.

189
Grupa 69 - CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ŞI ALTE IMPOZITE
A 691 - Cheltuieli cu impozitul pe profit
A 699 - Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus

CONŢINUT:
691 - impozitul pe profit inclus pe cheltuieli, calculat în conformitate cu legislaţia fiscală privind impozitul pe
profit;
699 - cheltuieli cu alte impozite, stabilite conform reglementărilor emise în acest scop.

Capitolul 8
VENITURILE INSTITUŢIILOR DE CREDIT

Clasa 7 cuprinde conturile cu ajutorul cărora se ţine evidenţa veniturilor pe feluri de venituri.
Din CLASA 7 “VENITURI” fac parte următoarele grupe de conturi:
Grupa 70 - VENITURI DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
190
Grupa 74 - VENITURI DIVERSE DIN EXPLOATARE
Grupa 76 - VENITURI DIN PROVIZIOANE ŞI RECUPERĂRI DE CREANŢE AMORTIZATE
Grupa 77 - VENITURI EXTRAORDINARE
Grupa 78 - VENITURI DIN OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE ŞI
INSTITUŢIILE DE CREDIT
La sfârşitul perioadei, soldul acestor conturi se transferă asupra contului de profit sau pierdere (591), direct sau
cu ajutorul contului de decontări intrabancare (341), după caz.

Grupa 70 - VENITURI DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE

P 701 - Venituri din operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare
P 7011 - Dobânzi de la Banca Naţională a României
P 7012 - Dobânzi de la conturile de corespondent
P 7013 - Dobânzi de la conturile de depozite la instituţii de credit
P 70131 - Dobânzi de la depozitele la vedere
P 70132 - Dobânzi de la depozitele la termen
P 70133 - Dobânzi de la depozitele colaterale
P 7014 - Dobânzi de la creditele acordate instituţiilor de credit
P 70141 - Dobânzi de la creditele de pe o zi pe alta
P 70142 - Dobânzi de la creditele la termen
P 7015 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune
P 70151 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune de pe o zi pe alta
P 70152 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune la termen
P 7016 - Venituri din operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 70161 - Dobânzi de la contul curent la casa centrală
P 70162 - Dobânzi de la depozitele la casa centrală
P 70163 - Dobânzi de la creditele acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 70164 - Dobânzi privind valorile de recuperat de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 70168 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul
reţelei
P 70169 - Comisioane
P 7017 - Alte venituri din dobânzi
P 7018 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice
P 7019 - Comisioane

CONŢINUT:
7011 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente disponibilităţilor băneşti aflate în conturile deschise la Banca
Naţională a României;
7012 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente disponibilităţilor băneşti aflate în conturile de corespondent
(nostro);
7013 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente depozitelor constituite la alte instituţii de credit;
7014 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente creditelor acordate instituţiilor de credit;
7015 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente creditelor acordate pe baza valorilor primite în pensiune;
70161 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente disponibilităţilor băneşti aflate în contul curent la casa centrală;
70162 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente depozitelor constituite la casa centrală;
70163 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente creditelor acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din
cadrul reţelei;
70164 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente valorilor de recuperat de la
organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei;
70168 - dobânzi aferente creanţelor restante şi îndoielnice privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de
credit din cadrul reţelei;
70169 - comisioane aferente operaţiunilor cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei;
7017 - alte dobânzi şi vărsăminte asimilate privind operaţiunile de trezorerie şi interbancare (dobânzi aferente
titlurilor cu posibilitatea de răscumpărare etc.);
7018 - dobânzi aferente creanţelor restante şi îndoielnice din operaţiunile de trezorerie şi interbancare;
7019 - comisioane aferente operaţiunilor de trezorerie şi interbancare.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

7011 - Dobânzi şi vărsăminte asimilate aferentele 7014 “Dobânzi de la creditele acordate instituţiilor de
creditelor acordate băncii centrale credit”
191
- Dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente 7015 “Dobânzi de la valorile primite în pensiune”
operaţiunilor de pensiune cu banca centrală

7015 - Dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente 7023 “Dobânzi de la valorile primite în pensiune”
operaţiunilor de pensiune efectuate cu clientela

P 702 - Venituri din operaţiunile cu clientela12

P 7021 - Dobânzi de la creanţe comerciale şi credite acordate clientelei
P 70211 - Dobânzi de la operaţiunile de scont, forfetare şi alte creanţe comerciale
P 70212 - Dobânzi de la operaţiunile de factoring
P 70213 - Dobânzi de la creditele de trezorerie
P 70214 - Dobânzi de la creditele de consum şi vânzări în rate
P 70215 - Dobânzi de la creditele pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior
P 70216 - Dobânzi de la creditele pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente
P 70217 - Dobânzi de la creditele pentru investiţii imobiliare
P 70218 - Dobânzi de la alte credite acordate clientelei
P 7022 - Dobânzi de la creditele acordate instituţiilor financiare
P 70221 - Dobânzi de la creditele de pe o zi pe alta
P 70222 - Dobânzi de la creditele la termen
P 7023 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune
P 70231 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune de pe o zi pe alta
P 70232 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune la termen
P 7024 - Dobânzi de la conturile curente debitoare
P 7027 - Alte venituri din dobânzi
P 7028 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice
P 7029 - Comisioane

CONŢINUT:
7021 - dobânzi şi vărsăminte asimilate dobânzilor aferente creanţelor comerciale şi creditelor acordate
clientelei;
7022 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente creditelor acordate instituţiilor financiare;
7023 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente creditelor acordate pe baza valorilor primite în pensiune;
7024 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente conturilor curente debitoare şi creditelor de trezorerie
înregistrate în debitul contului curent;
7027 - alte venituri din dobânzi şi vărsăminte asimilate privind operaţiunile cu clientela (dobânzi aferente
titlurilor cu posibilitatea de răscumpărare etc.);
7028 - dobânzi aferente creanţelor restante şi îndoielnice din operaţiunile cu clientela;
7029 - comisioane aferente operaţiunilor cu clientela.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

7023 - Dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente 7015 “Dobânzi de la valorile primite în pensiune”
operaţiunilor de pensiune cu instituţiile de credit
7029 - Comisioane aferente 7085 “Venituri privind mijloacele
valorilor la încasare de plată”

P 703 - Venituri din operaţiunile cu titluri

P 7031 - Dobânzi de la titlurile primite în pensiune livrată
P 7032 - Venituri din titlurile de tranzacţie
P 7033 - Venituri din titlurile de plasament
P 70331 - Dobânzi
P 70333 - Dividende şi venituri asimilate
P 70336 - Venituri din cesiune
P 7034 - Venituri din titlurile de investiţii
P 70341 - Dobânzi
P 70342 - Venituri din prime
192
P 70343 - Venituri din cesiune
P 7036 - Venituri din datorii constituite prin titluri
P 7037 - Venituri diverse din operaţiunile cu titluri
P 7038 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice
P 7039 - Comisioane

CONŢINUT:
7031 - dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente creditelor acordate pe baza titlurilor primite în pensiune livrată;
7032 - câştiguri (diferenţe favorabile) din reevaluarea la preţul pieţei sau cesiunea titlurilor de tranzacţie,
inclusiv din reevaluarea titlurilor date cu împrumut, precum şi alte venituri aferente acestora;
70331 - dobânzi aferente titlurilor de plasament;
70333 - dividende şi venituri asimilate, aferente titlurilor de plasament, recunoscute ca venituri atunci când este
stabilit dreptul acţionarilor/asociaţilor de a primi plata;
- valoarea acţiunilor primite cu titlu gratuit ca urmare a majorării capitalului social de către societatea la care se
deţin acţiuni, indiferent din ce surse s-a efectuat majorarea;
70336 - câştiguri din cesiunea titlurilor de plasament;
70341 - dobânzi aferente titlurilor de investiţii;
70342 - venituri din prime reprezentând diferenţe favorabile între preţul de achiziţie şi preţul de rambursare a
titlurilor de investiţii;
70343 - câştiguri din cesiunea titlurilor de investiţii;
7036 - venituri provenind, în special, din rambursarea anticipată sau din răscumpărarea de titluri emise;
7037 - venituri diverse aferente operaţiunilor cu titluri;
7038 - dobânzi aferente creanţelor restante şi îndoielnice, din operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse;
7039 - comisioane aferente operaţiunilor cu titluri şi operaţiunilor diverse.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

7032 - Venituri privind creditele acordate pe 7031 “Dobânzi de la titlurile primite în pensiune
bază de titluri livrată”

7033 - Anulări sau diminuări de provizioane pentru 76311 “Venituri din provizioane pentru deprecierea
deprecierea titlurilor de plasament titlurilor de plasament”

7034 - Anulări sau diminuări de provizioane pentru 76312 “Venituri din provizioane pentru deprecierea
deprecierea titlurilor de investiţii titlurilor de investiţii”

P 704 - Venituri din operaţiunile de leasing

P 7041 - Dobânzi aferente creanţelor din operaţiuni de leasing financiar
P 7042 - Venituri din chirii
P 7048 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice
P 7049 - Comisioane

CONŢINUT:
7041 - venituri din dobânzi aferente creanţelor din operaţiuni de leasing financiar;
7042 - venituri din chiriile aferente operaţiunile de leasing operaţional;
7048 - venituri din dobânzi aferente creanţelor restante şi îndoielnice din operaţiunile de leasing;
7049 - comisioane aferente operaţiunilor de leasing.

P 705 - Venituri din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor comerciale legate, titluri de participare şi titluri
ale activităţii de portofoliu
P 7051 - Dobânzi de la creditele subordonate la termen
P 7052 - Dobânzi de la creditele subordonate pe durată nedeterminată
P 7053 - Dividende şi venituri asimilate
P 7058 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice
P 7059 - Comisioane

CONŢINUT:
7051 - venituri din dobânzi aferente creditelor subordonate la termen;
193
7052 - venituri din dobânzi aferente creditelor subordonate pe durată nedeterminată;
7053 - dividende şi venituri asimilate, aferente părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate, titlurilor de
participare şi titlurilor activităţii de portofoliu, recunoscute pe venituri atunci când este stabilit dreptul
acţionarilor/asociaţilor de a primi plata;
- valoarea acţiunilor primite cu titlu gratuit ca urmare a majorării capitalului social de către societatea la care se
deţin acţiuni,
indiferent din ce surse s-a efectuat majorarea;
7058 - venituri din dobânzi aferente creanţelor restante şi îndoielnice privind creditele subordonate;
7059 - comisioane privind creditele subordonate.

P 706 - Venituri din operaţiunile de schimb

P 7061 - Venituri din diferenţe de curs valutar aferente tranzacţiilor în valută
P 7069 - Comisioane

CONŢINUT:
7061 - diferenţe de curs valutar favorabile rezultate din evaluarea periodică a soldului contului 3721, cu excepţia
diferenţelor favorabile de curs de schimb aferente imobilizărilor financiare în devize;
- diferenţe de curs valutar favorabile rezultate din operaţiuni de vânzare/cumpărare devize;
7069 - comisioane din operaţiunile de schimb.

P 707 - Venituri din operaţiunile în afara bilanţului şi operaţiunile cu instrumente financiare derivate
P 7071 - Venituri din angajamentele de finanţare
P 70711 - Venituri din angajamentele de finanţare în favoarea instituţiilor de credit
P 70712 - Venituri din angajamentele de finanţare în favoarea clientelei
P 7072 - Venituri din angajamentele de garanţie
P 70721 - Venituri din angajamentele de garanţie în favoarea instituţiilor de credit
P 70722 - Venituri din angajamentele de garanţie în favoarea clientelei
P 7074 - Venituri privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate
P 70741 - Venituri privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate de curs de schimb
P 70742 - Venituri privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate de rată a dobânzii
P 70743 - Venituri privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri
P 70744 - Venituri privind operaţiunile cu alte instrumente financiare derivate
P 70747 - Venituri din dobânzi aferente instrumentelor financiare derivate
P 70749 - Comisioane
P 7075 - Venituri din instrumentele de acoperire
P 7077 - Venituri din alte angajamente date

CONŢINUT:
7071, 7072 - comisioane pentru acorduri de refinanţare, cauţiuni, avaluri, andosări şi alte garanţii date de
instituţie, comisioane de angajament, de confirmare de deschideri de credite etc.;
70741- 70744 - câştiguri aferente instrumentelor financiare derivate care nu sunt desemnate ca instrumente de
acoperire;
70747 - venituri din dobânzi aferente instrumentelor financiare derivate;
70749 - comisioane şi alte încasări similare aferente operaţiunilor cu instrumente financiare derivate;
7075 - câştiguri din modificările de valoare justă aferente instrumentelor de acoperire recunoscute anterior în
conturile de regularizare şi înregistrate ca venituri în momentul recunoaşterii în contul de
profit şi pierdere a fluxurilor de numerar sau a variaţiilor de valoare justă aferente riscului acoperit;
7077 - alte comisioane privind angajamentele date care nu se regăsesc în conturile 7071 şi 7072.

P 708 - Venituri din prestaţiile de servicii financiare

P 7081 - Comisioane privind titlurile gestionate sau în depozit
P 7082 - Comisioane privind operaţiunile cu titluri efectuate în contul clientelei
P 7083 - Comisioane din activităţile de asistenţă şi consultanţă
P 70831 - Comisioane din activităţile de asistenţă şi consultanţă pentru persoane fizice
P 70832 - Comisioane din activităţile de asistenţă şi consultanţă pentru persoane juridice
P 70839 - Alte comisioane
P 7085 - Venituri privind mijloacele de plată
P 7087 - Alte venituri din prestaţiile de servicii financiare

194
CONŢINUT:
7081 - comisioane aferente serviciilor de mandat prestate clientelei pentru gestionarea şi/sau depozitarea
portofoliului de titluri;
7082 - comisioane aferente operaţiunilor cu titluri efectuate în contul clientelei, fără mandat, la ordinul acesteia;
7083 - comisioane pentru: asistenţă şi consiliere (tehnici de gestiune de trezorerie), inginerie financiară
(gestiune de bilanţ, fuziuni şi achiziţii etc.), pentru alte prestaţii şi servicii financiare care ajută la înfiinţarea şi
dezvoltarea societăţilor comerciale etc.;
7085 - comisioane pentru mijloace de plată puse la dispoziţia clienţilor (cecuri, carduri, documente pentru
retrageri de numerar şi pentru viramente bancare etc.), comisioane aferente operaţiunilor de încasări şi plăţi
efectuate pentru clientelă etc.;
7087 - venituri aferente prestărilor de servicii financiare conexe: obţinerea de informaţii (solvabilitatea sau
poziţia financiară a clienţilor şi a instituţiilor de credit), comisioane aferente valorilor remise la încasare şi alte
venituri din prestările de servicii financiare.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

7085 - Comisioanele aferente operaţiunilor de 7029 “Comisioane”

creditare a clientelei

P 709 - Alte venituri din activitatea de exploatare

P 7092 - Cota - parte privind activităţile şi activele controlate în comun
P 7093 - Cheltuieli refacturate privind activităţile şi activele controlate în comun
P 7094 - Transferuri de cheltuieli de exploatare
P 7099 - Venituri diverse de exploatare

CONŢINUT:
7092 - veniturile aferente activităţilor şi activelor controlate în comun în scopul desfăşurării de activităţi de
exploatare, în situaţia în care instituţia are calitatea de asociat al respectivei asocieri în
participaţie;
7093 - cheltuielile refacturate care privesc activităţile şi activele controlate în comun în scopul desfăşurării de
activităţi de exploatare, în situaţia în care instituţia are calitatea de asociat al respectivei
asocieri în participaţie;
7094 - acest cont permite transferarea cheltuielilor de exploatare la data închiderii contabile, fie într-un cont de
bilanţ, fie într-un alt cont de cheltuieli;
7099 - venituri din vânzarea valorilor din aur, metale şi pietre preţioase, precum şi alte venituri diverse de
exploatare.

Aplicaţie practică :

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se înregistrează dobânzi din operaţiuni cu BNR

1171 = 7011
Creanţe ataşate Dobânzi de la Banca Naţională a României

 Se înregistrează dobânzi de la credite acordate băncilor corespondente

1271 = 7012
Creanţe ataşate Dobânzi de la conturile de corespondent

 Se înregistrează dobânzi dela un credit la termen acordat altei bănci

1417 = 70142
Creanţe ataşate Dobânzi de la creditele la termen

 Se înregistrează dobânzi dela un credit la termen acordat altei bănci

3722 = 70142
195
Contravaloarea poziţiei de schimb Dobânzi de la creditele la termen

 Se înregistrează dobânzi la operaţiuni de primire în pensiune

1517 = 7015
Creanţe ataşate Dobânzi de la valorile primite în pensiune

 Se înregistrează dobânzi la operaţiuni de scontare

376 = 70211
Venituri înregistrate în avans Dobânzi de la operaţiunile de scont, forfetare şi alte creanţe comerciale

 Se înregistrează dobânzi la operaţiuni de factoring

376 = 70212
Venituri înregistrate în avans Dobânzi de la operaţiunile de factoring

 Se înregistrează dobânzi debitoare la contul unei persoane fizice

25171 = 7024
Creanţe ataşate Dobânzi de la conturile curente debitoare

Grupa 74 - VENITURI DIVERSE DIN EXPLOATARE

P 741 - Cota - parte din cheltuielile sediului social
P 744 - Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale
P 745 - Venituri din cedarea părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de participare şi a titlurilor
activităţii de portofoliu
P 746 - Venituri din cedarea şi casarea imobilizărilor corporale şi necorporale
P 7461 - Venituri din cedarea şi casarea imobilizărilor corporale
P 7462 - Venituri din cedarea şi casarea imobilizărilor necorporale
P 747 - Venituri accesorii
P 7471 - Venituri din alte activităţi
P 7479 - Alte venituri accesorii
P 74791 - Venituri din operaţiuni de intermediere în domeniul asigurărilor
P 74799 - Venituri accesorii diverse

CONŢINUT:
741 - acest cont este utilizat de către instituţiile care au în străinătate sucursale sau alte subunităţi, fără
personalitate juridică, pentru a înregistra veniturile aferente activităţii desfăşurate de personalul sediului în
subunităţile respective.
744 - câştiguri din reevaluarea imobilizărilor corporale reprezentând diferenţe favorabile din reevaluare care
compensează descreşterile din reevaluarea aceloraşi active, recunoscute anterior ca şi cheltuieli;
745 - câştiguri obţinute în urma cedării părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de participare
şi a titlurilor activităţii de portofoliu;
746 - câştiguri obţinute în urma cedării şi casării imobilizărilor necorporale şi corporale;
7471 - veniturile provenite, în special din:
- prestările de servicii constând în utilizarea cu titlu accesoriu a mijloacelor principale de exploatare (de
exemplu vânzarea de timpi de utilizare a sistemului informatic);
- servicii aduse clientelei care, deşi nu sunt servicii conexe activităţilor realizate cu titlu profesional, reprezintă
extinderea acestor activităţi;
7479 - acest cont înregistrează veniturile din operaţiuni de intermediere în domeniul asigurărilor şi alte venituri
care nu provin din activităţile realizate cu titlu profesional.

P 749 - Alte venituri diverse din exploatare

P 7492 - Cota - parte din subvenţiile de investiţii trecută la venituri
P 7493 - Venituri din subvenţii de exploatare
P 74931 - Venituri din subvenţii de exploatare aferente veniturilor din activitatea de exploatare
P 74932 - Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii prime şi materiale consumabile
P 74933 - Venituri din subvenţii de exploatare pentru plata personalului
196
P 74934 - Venituri din subvenţii de exploatare pentru asigurări şi protecţia socială
P 74935 - Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare
P 74936 - Venituri din subvenţii de exploatare aferente altor venituri
P 7494 - Venituri din producţia de imobilizări
P 7495 - Venituri privind bunurile mobile şi imobile din executarea creanţelor
P 7499 - Alte venituri
P 74991 - Venituri din despăgubiri, amenzi şi penalităţi
P 74992 - Venituri din donaţii
P 74997 - Alte venituri diverse de exploatare

CONŢINUT:
7492 - acest cont este utilizat pentru eşalonarea pe mai multe exerciţii a subvenţiilor primite care se
înregistrează în contul de rezultate;
7493 - în acest cont se evidenţiază subvenţiile primite sau de primit pentru acoperirea pierderilor şi alte
subvenţii;
7494 - valoarea la cost de producţie a imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regie proprie;
7495 - veniturile din vânzarea bunurilor mobile şi imobile provenite din executarea creanţelor deţinute;
7499 - venituri din despăgubiri, amenzi, penalităţi, venituri din donaţii, venituri din vânzarea materialelor şi a
altor stocuri şi bunuri, diferenţe favorabile rezultate din evaluarea creanţelor şi datoriilor a căror decontare în lei
se face în funcţie de cursul unei valute, precum şi alte venituri diverse de exploatare (de exemplu venituri
reprezentând tichete de masă restituite de salariaţi).

Aplicaţie practică:

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se înregistrează venituri din cesiunea imobilizărilor necorporale

3556 = 7461
Alţi debitori diverşi Venituri din cedarea şi casarea imobilizărilor necorporale

 Se înregistrează venituri din cesiunea imobilizărilor corporale

3556 = 7462
Alţi debitori diverşi Venituri din cedarea şi casarea imobilizărilor corporale

 Se înregistrează venituri din valorificarea unor bunuri la executarea garanţiilor

3556 = 7495
Alţi debitori diverşi Venituri privind bunurile mobile şi imobile din executarea creanţelor

Grupa 76 - VENITURI DIN PROVIZIOANE ŞI RECUPERĂRI DE CREANŢE AMORTIZATE

P 761 - Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare

P 7611 - Venituri din provizioane specifice de risc de credit
P 7612 - Venituri din provizioane specifice de risc de dobândă

CONŢINUT:
7611 - anulări sau diminuări de provizioane pentru deprecierea creditelor din operaţiuni interbancare;
7612 - anulări sau diminuări de provizioane pentru deprecierea dobânzilor din operaţiuni interbancare.

P 762 - Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela, precum şi din operaţiuni între instituţiile
financiare nebancare şi instituţiile de credit
P 7621 - Venituri din provizioane specifice de risc de credit
P 7622 - Venituri din provizioane specifice de risc de dobândă

CONŢINUT:
7621 - anulări sau diminuări de provizioane pentru deprecierea creditelor din operaţiuni cu clientela, precum şi
din operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit;
7622 - anulări sau diminuări de provizioane pentru deprecierea dobânzilor din operaţiuni cu clientela, precum şi
din operaţiuni între instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit.

197
P 763 - Venituri din provizioane privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse
P 7631 - Venituri din provizioane pentru deprecierea titlurilor
P 76311 - Venituri din provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament
P 76312 - Venituri din provizioane pentru deprecierea titlurilor de investiţii
P 7633 - Venituri din provizioane pentru deprecierea stocurilor
P 7637 - Venituri din provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice

CONŢINUT:
7631 - anulări sau diminuări de provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament, precum şi pentru
deprecierea titlurilor de investiţii;
7633 - anulări sau diminuări de provizioane pentru deprecierea stocurilor;
7637 - anulări sau diminuări de provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice aferente operaţiunilor cu titluri
şi operaţiunilor diverse.

P 764 - Venituri din provizioane pentru valori imobilizate

P 7641 - Venituri din provizioane pentru deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de
participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu
P 7642 - Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
P 76421 - Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs
P 76422 - Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
P 76423 - Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
P 7643 - Venituri din provizioane pentru operaţiunile de leasing financiar
P 7647 - Venituri din provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice

CONŢINUT:
7641 - anulări sau diminuări de provizioane pentru deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale
legate, a titlurilor de participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu;
7642 - anulări sau diminuări de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs, a imobilizărilor
necorporale şi a imobilizărilor corporale;
7643 - anulări sau diminuări de provizioane pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni de leasing financiar;
7647 - anulări sau diminuări de provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice aferente valorilor imobilizate.

P 765 - Venituri din provizioane

P 7651 - Venituri din provizioane pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură
P 7652 - Venituri din provizioane pentru facilităţi acordate personalului
P 7653 - Venituri din provizioane pentru risc de ţară
P 7654 - Venituri din provizioane pentru restructurare
P 7656 - Venituri din provizioane pentru impozite
P 7657 - Venituri din alte provizioane

CONŢINUT:
7651 - anulări sau diminuări de provizioane pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură;
7652 - anulări sau diminuări de provizioane pentru facilităţi acordate personalului;
7653 - anulări sau diminuări de provizioane pentru risc de ţară;
7654 - anulări sau diminuări de provizioane pentru restructurare;
7656 - anulări sau diminuări de provizioane pentru impozite;
7657 - anulări sau diminuări de alte provizioane.

P 767 - Venituri din recuperări de creanţe amortizate

CONŢINUT:
767 - venituri reprezentând încasări de creanţe care anterior au fost înregistrate ca pierderi în conturile de
cheltuieli 667 si 668.

Grupa 77 - VENITURI EXTRAORDINARE

P 771 - Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare

CONŢINUT:
771 - veniturile de natura subvenţiilor pentru evenimente extraordinare şi altele similare.
198
Grupa 78 - VENITURI DIN OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE ŞI
INSTITUŢIILE DE CREDIT
P 781 - Dobânzi de la conturile curente
P 782 - Dobânzi de la depozitele constituite la instituţii de credit
P 7821 - Dobânzi de la depozitele la vedere
P 7822 - Dobânzi de la depozitele la termen
P 7823 - Dobânzi de la depozitele colaterale
P 783 - Dobânzi de la creditele acordate instituţiilor de credit
P 7831 - Dobânzi de la creditele de pe o zi pe alta
P 7832 - Dobânzi de la creditele la termen
P 784 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune de la instituţii de credit
P 7841 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune de pe o zi pe alta
P 7842 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune la termen
P 785 - Dobânzi privind valorile de recuperat de la instituţii de credit
P 789 – Comisioane

CONŢINUT :
781 - dobânzi şi venituri asimilate aferente soldurilor debitoare ale conturilor curente deschise de instituţiile
financiare nebancare la instituţii de credit;
782 - dobânzi şi venituri asimilate aferente depozitelor constituite de instituţiile financiare nebancare la instituţii
de credit;
783 - dobânzi şi venituri asimilate aferente creditelor acordate de instituţiile financiare nebancare instituţiilor de
credit;
784 - dobânzi şi venituri asimilate aferente creditelor acordate de instituţiile financiare nebancare instituţiilor de
credit pe baza valorilor primite în pensiune;
785 - dobânzi şi venituri asimilate privind valorile de recuperat de la instituţii de credit;
789 - comisioane aferente operaţiunilor dintre instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit.

Aplicaţie practică :

La banca comercială X au loc următoarele operaţiuni:

 Se diminuează/anulează provizioanele constituite pentru operaţiunile interbancare

1911 = 761
Provizioane specifice de risc de credit Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare

 Se diminuează/anulează provizioanele constituite pentru operaţiunile cu clientela

2912 = 7622
Provizioane specifice de risc de dobândă Venituri din provizioane specifice de risc de dobândă

 Se diminuează/anulează provizioanele constituite în devize pentru riscul de ţară

553 = 7653
Provizioane pentru riscuri de ţară Venituri din provizioane pentru risc de ţară

CAPITOLUL 9
OPERAŢIUNI ÎN AFARA BILANŢULUI

Clasa 9 cuprinde angajamentele din afara bilanţului în funcţie de natura lor.

Din CLASA 9 “OPERAŢIUNI ÎN AFARA BILANŢULUI” fac parte următoarele grupe de conturi:
Grupa 90 - ANGAJAMENTE DE FINANŢARE
Grupa 91 - ANGAJAMENTE DE GARANŢIE
Grupa 92 - ANGAJAMENTE PRIVIND TITLURILE
Grupa 93 - OPERAŢIUNI DE SCHIMB LA VEDERE
Grupa 94 - CONTURI DE AJUSTARE DEVIZE ÎN AFARA BILANŢULUI
Grupa 95 - INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE
199
Grupa 96 - ANGAJAMENTE DIVERSE
Grupa 98 - ANGAJAMENTE ÎNDOIELNICE
Grupa 99 - CONTURI DE EVIDENŢĂ

Angajamentele de finanţare reprezintă promisiuni de finanţare a trezoreriei (deschideri de credite

confirmate sau acorduri de refinanţare) date în favoarea beneficiarului.
Angajamentele de finanţare sunt înregistrate în conturile grupei 90 la nivelul valorii nete (nominal -
utilizări); utilizările sunt înregistrate în conturile respective din activ.
Angajamentele de garanţie, efectuate în special sub formă de cauţiuni, sunt operaţiuni prin care garantul
se angajează în favoarea unui terţ (beneficiarul) să-şi asume, la ordinul şi în contul ordonatorului sarcina unei
obligaţii, consimţite de acesta din urmă, dacă se află în imposibilitate de a o asuma singur.
Înregistrările contabile sunt efectuate în funcţie de calitatea de instituţie de credit/instituţie financiară
nebancară sau de client a:
- beneficiarului, dacă este vorba de o promisiune de finanţare a trezoreriei;
- ordonatorului, dacă este vorba de un angajament de garanţie.
Când mai multi garanţi se asociază pentru a acorda un angajament de garanţie şi, mai ales, o cauţiune,
fiecare dintre aceştia (şef de filă, participant, sub-participant) înregistrează cota-parte din riscul final pe care şi-l
asumă la rubrica corespunzătoare din clasa 9.
O promisiune de finanţare a trezoreriei făcută sub formă consorţială este înscrisă în egală măsură în
conturile din afara bilanţului la şeful de filă şi la ceilalţi participanţi, în funcţie de valoarea
angajamentelor asumate de fiecare în parte.
În cazul în care, pentru a răspunde exigenţelor unor anumite categorii de beneficiari (autorităţi sau
întreprinderi străine, administraţii fiscale sau vamale) garantul trebuie să recurgă la un corespondent pentru a
garanta executarea unei obligaţii consimţite de un client propriu, înregistrările pe care le efectuează cei doi
garanţi sunt următoarele:
- primul garant înscrie riscul asumat în raport cu clientul său, în contul 913 “Garanţii date pentru
clientelă”;
- cel de-al doilea garant înscrie riscul asumat în raport cu primul garant, la contul 9119 “Alte garanţii
date instituţiilor de credit”.

Grupa 90 - ANGAJAMENTE DE FINANŢARE

A 901 - Angajamente în favoarea instituţiilor de credit
P 902 - Angajamente primite de la instituţii de credit
A 903 - Angajamente în favoarea clientelei
A 9031 - Deschideri de credite confirmate
A 90311 - Garanţii imobiliare
A 90312 - Deschideri de credite documentare
A 90319 - Alte deschideri de credite confirmate
A 9032 - Acceptări sau angajamente de plată
A 9039 - Alte angajamente în favoarea clientelei
P 904 - Angajamente primite de la clientelă

CONŢINUT:
901 - angajamente irevocabile date de instituţie prin care aceasta se obligă să pună la dispoziţia instituţiilor de
credit, fondurile pe care acestea le solicită;
902 - angajamente irevocabile primite de la instituţii de credit prin care acestea se obligă să pună la dispoziţia
instituţiei fondurile solicitate;
90311 - deschideri de credite confirmate în materie imobiliară pentru garantarea finalizării lucrărilor, finanţării
şi pentru nedepăşirea preţului stabilit prin contract;
90312 - deschideri de credite documentare (acreditive şi alte credite documentare) de către instituţia emitentă;
90319 - angajamente irevocabile în favoarea clientelei prin care instituţia se obligă să acorde credite
permanente, linii de scont, angajamente de leasing şi alte credite confirmate;
9032 - acceptări consimţite de instituţie, dar nescontate de aceasta, sau angajamente de plată. Contul nu este
folosit decât pentru operaţiunile de finanţare specifice comerţului internaţional.
Când un credit documentar este realizat prin acceptarea de efecte, instituţia emitentă foloseşte contul
9032:
- în cazul în care instituţia emitentă consimte acceptarea;
- în cazul în care acceptarea a fost consimţită de instituţia confirmatoare la ordinul instituţiei emitente.

200
 Această înregistrare concretizează angajamentul instituţiei emitente de a efectua plata la scadenţa
efectelor, în beneficiul instituţiei confirmatoare. În cele două cazuri, înregistrarea trebuie să rămână în contul
9032 până la scadenţa efectelor. Acest cont nu este niciodată folosit de instituţia confirmatoare;
9039 - alte angajamente irevocabile în favoarea clienţilor care nu se încadrează în conturile 9031 şi 9032;
904 - angajamente irevocabile primite de la clientelă, prin care aceasta se obligă să pună la dispoziţia instituţiei
fondurile solicitate.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

90312 - Confirmări de deschideri de credite 9111 “Confirmări de deschideri de credite

documentare prin deschiderea de credite confirmate documentare”

9032 - Confirmări de deschideri de credite 9112 “Acceptări de plată”

documentare prin acceptarea efectelor de
comerţ
9039 - Valoarea plafoanelor de emitere scrisori de 9139 “Alte garanţii date pentru clientelă”
garanţie

Grupa 91 - ANGAJAMENTE DE GARANŢIE

A 911 - Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii date instituţiilor de credit
A 9111 - Confirmări de deschideri de credite documentare
A 9112 - Acceptări de plată
A 9119 - Alte garanţii date instituţiilor de credit
P 912 - Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii primite de la instituţii de credit
A 913 - Garanţii date pentru clientelă
A 9131 - Cauţiuni şi avaluri
A 91311 - Cauţiuni imobiliare
A 91312 - Cauţiuni administrative şi fiscale
A 91313 - Garanţii financiare
A 91314 - Garanţii de rambursare a creditelor acordate de alte instituţii
A 91319 - Alte cauţiuni şi avaluri
A 9139 - Alte garanţii date pentru clientelă
P 914 - Garanţii primite de la clientelă14
P 9141 - Garanţii primite de la instituţiile administraţiei publice şi asimilate
P 9142 - Garanţii primite de la societăţi de asigurare şi reasigurare
P 9143 - Garanţii primite de la alte instituţii financiare
P 9144 - Garanţii primite de la instituţii nefinanciare
P 9145 - Ipoteci imobiliare
P 9146 - Gajuri cu deposedare
P 9147 - Gajuri fără deposedare
P 9149 - Alte garanţii primite de la clientelă

CONŢINUT:
9111 - confirmări de credite documentare deschise;
9112 - acceptări de plată date la ordinul instituţiilor corespondente, în special pentru credite documentare;
9119 - cauţiuni şi avaluri; andosări şi avaluri privind efectele de comerţ; angajamente în contul clientelei;
precum şi alte garanţii irevocabile şi necondiţionate la ordinul instituţiilor de credit.
În acest cont se înregistrează în special angajamentele în lanţ, respectiv cauţiuni şi alte garanţii date în
contul clientelei şi al instituţiilor de credit, dar la cererea şi pentru riscurile instituţiilor de credit;
912 - cauţiuni şi avaluri; andosări şi avaluri privind efectele de comerţ; contra-garanţii primite pentru
credite, împrumuturi sau angajamente prin semnătură; precum şi alte garanţii irevocabile şi necondiţionate
primite de către instituţie. În acest cont figurează angajamentele primite de instituţie pentru contra-garantarea:
a) creditelor acordate. În special sunt cuprinse în această rubrică:
- acceptările sau avalurile necondiţionate şi garanţiile de bună finalizare date de către instituţii de credit, când
aceste instituţii de credit nu sunt contra-garantate de către instituţia însăşi;
- angajamentul instituţiei de credit emitente de a efectua acoperirea la scadenţă a unei trate acceptată şi scontată
de către instituţia confirmatoare în cazurile creditelor documentare;
b) creditelor consimţite a fi acordate de instituţie instituţiilor de credit, fără garanţii sau pe bază de efecte;

201
c) angajamentelor prin semnătură primite de instituţie (în particular garanţiile de bună finalizare a deschiderilor
de credite confirmate deschise de către instituţie);
91311 - cauţiuni imobiliare date pentru garantarea finalizării, rambursării, finanţării sau nedepăşirii
preţurilor construcţiilor;
91312 - cauţiuni administrative şi fiscale (în afara de obligaţiile cauţionate) date în favoarea
organismelor fiscale;
91313 - garanţii date la solicitarea clientelei, pentru acţiunile neplasate în cazul măririi capitalului social
prin ofertă publică sau pentru obligaţiunile neplasate în cazul împrumuturilor obligatare;
91314 - cauţiuni, avaluri şi alte angajamente, date la ordinul clientelei, pentru garantarea creditelor
acordate de alte instituţii;
91319 - alte cauţiuni şi avaluri date pentru clientelă;
9139 - alte garanţii date la solicitarea clientelei;
9141; 9142; 9143; 9144 - cauţiuni, avaluri şi alte garanţii personale primite de la instituţiile publice şi
asimilate, de la societăţile de asigurare şi reasigurare, de la alte instituţii financiare şi de la instituţiile
nefinanciare, pentru acoperirea diferitelor categorii de riscuri;
9145 - bunurile imobiliare, ipotecate, luate în garanţie de la clientelă;
9146; 9147 - bunurile mobiliare corporale sau necorporale, luate în garanţie de la clientelă, cu sau fără
deposedare;
9149 - alte garanţii primite de la clientelă.

Nu se înregistrează în conturile: Se înregistrează în conturile:

9119 - Garanţii şi avaluri date instituţiilor de credit din 913 “Garanţii date pentru clientelă”
ordinul clientelei

9119 - Garanţii de rambursare a creditelor acordate de 91314 “Garanţii de rambursare a creditelor acordate de
alte instituţii alte instituţii”

Grupa 92 - ANGAJAMENTE PRIVIND TITLURILE

A 921 - Titluri de primit
A 9211 - Titluri vândute cu posibilitate de răscumpărare
A 9219 - Alte titluri de primit
P 922 - Titluri de livrat
P 9221 - Titluri cumpărate cu posibilitate de răcumpărare
P 9229 - Alte titluri de livrat

CONŢINUT:
9211, 9221 - titluri cu posibilitatea de răscumpărare vândute sau cumpărate, înregistrate la preţul convenit, fără
dobânzi sau comisioane;
9219, 9229 - titluri de primit, respectiv de livrat, înregistrate în acest cont de la data tranzacţionării până la data
decontării.

Grupa 93 - OPERAŢIUNI DE SCHIMB LA VEDERE

B 931 - Operaţiuni de schimb la vedere
A 9311 - Lei cumpăraţi şi încă neprimiţi
A 9312 - Devize cumpărate şi încă neprimite
P 9313 - Lei vânduţi şi încă nelivraţi
P 9314 - Devize vândute şi încă nelivrate

CONŢINUT:
931 - operaţiunile de cumpărare/vânzare de devize cu decontare în termenul uzual, la cursul de schimb stabilit
între părţi (curs SPOT).

Grupa 94 - CONTURI DE AJUSTARE DEVIZE ÎN AFARA BILANŢULUI

B 941 - Poziţie de schimb
B 942 - Contravaloarea poziţiei de schimb
B 943 - Conturi de ajustare devize
202
CONŢINUT:
941 şi 942 - conturi de legătură între contabilitatea în devize şi contabilitatea în lei privind operaţiunile de
schimb la vedere şi la termen înregistrate în conturile din afara bilanţului;
943 - diferenţele favorabile sau nefavorabile rezultate din reevaluarea angajamentelor în devize evidenţiate în
afara bilanţului pentru operaţiunile de schimb la vedere şi la termen, între data încheierii
contractului şi data realizării tranzacţiei.

Grupa 95 - INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE

B 951 - Operaţiuni ferme de schimb la termen
B 9511 - Operaţiuni ferme de schimb la termen care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95111 - Lei de primit contra devize de livrat
P 95112 - Devize de livrat contra lei de primit
A 95113 - Devize de primit contra lei de livrat
P 95114 - Lei de livrat contra devize de primit
A 95115 - Devize de primit contra devize de livrat
P 95116 - Devize de livrat contra devize de primit
B 9512 - Operaţiuni ferme de schimb la termen care sunt operaţiuni de acoperire
A 95121 - Lei de primit contra devize de livrat
P 95122 - Devize de livrat contra lei de primit
A 95123 - Devize de primit contra lei de livrat
P 95124 - Lei de livrat contra devize de primit
A 95125 - Devize de primit contra devize de livrat
P 95126 - Devize de livrat contra devize de primit
A 952 - Alte instrumente ferme de curs de schimb
A 9521 - Operaţiuni ferme de curs de schimb care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 9522 - Operaţiuni ferme de curs de schimb care sunt operaţiuni de acoperire
A 953 - Instrumente condiţionale de curs de schimb
A 9531 - Instrumente cumpărate
A 95311 - Instrumente condiţionale de curs de schimb, cumpărate, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95312 - Instrumente condiţionale de curs de schimb, cumpărate, care sunt operaţiuni de acoperire
A 9532 - Instrumente vândute
A 95321 - Instrumente condiţionale de curs de schimb, vândute, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95322 - Instrumente condiţionale de curs de schimb, vândute, care sunt operaţiuni de acoperire
A 954 - Instrumente financiare derivate ferme de rată a dobânzii
A 9541 - Instrumente ferme de rată a dobânzii, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 9542 - Instrumente ferme de rată a dobânzii, care sunt operaţiuni de acoperire
A 955 - Instrumente financiare derivate condiţionale de rată a dobânzii
A 9551 - Instrumente cumpărate
A 95511 - Instrumente condiţionale de rată a dobânzii, cumpărate, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95512 - Instrumente condiţionale de rată a dobânzii, cumpărate, care sunt operaţiuni de acoperire
A 9552 - Instrumente vândute
A 95521 - Instrumente condiţionale de rată a dobânzii, vândute, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95522 - Instrumente condiţionale de rată a dobânzii, vândute, care sunt operaţiuni de acoperire
A 956 - Instrumente financiare derivate ferme pe acţiuni şi indici bursieri
A 9561 - Instrumente ferme pe acţiuni şi indici bursieri, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 9562 - Instrumente ferme pe acţiuni şi indici bursieri, care sunt operaţiuni de acoperire
A 957 - Instrumente financiare derivate condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri
A 9571 - Instrumente cumpărate
A 95711 - Instrumente condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri, cumpărate, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95712 - Instrumente condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri, cumpărate, care sunt operaţiuni de acoperire
A 9572 - Instrumente vândute
A 95721 - Instrumente condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri, vândute, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95722 - Instrumente condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri, vândute, care sunt operaţiuni de acoperire
A 959 - Alte instrumente financiare derivate
A 9591 - Instrumente care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 9592 - Instrumente care sunt operaţiuni de acoperire

CONŢINUT:
951 - operaţiuni de cumpărare/vânzare de devize cu decontarea după expirarea termenului uzual, la cursul de
schimb stabilit între părţi (curs FORWARD);

203
- operaţiuni de cumpărare şi vânzare simultană a aceleiaşi sume în devize, cu decontare la două date de devize
diferite (de regula SPOT şi FORWARD), la cursurile de schimb stabilite (SPOT şi FORWARD) la data
tranzacţiei;
952 - valoarea noţională a altor instrumente financiare derivate ferme de curs de schimb (ex. contracte futures
de curs de schimb, contracte de schimb la termen fără livrare - NDF);
953 - valoarea noţională a instrumentelor financiare derivate condiţionale de curs de schimb (opţiuni şi alte
instrumente similare de curs de schimb);
954 - valoarea noţională a instrumentelor financiare derivate ferme de dobânzii);
955 - valoarea noţională a instrumentelor financiare derivate condiţionale de rată a dobânzii (ex. opţiuni şi alte
instrumente similare de rată a dobânzii);
956 - valoarea noţională a instrumentelor financiare derivate ferme pe acţiuni şi indici bursieri;
957 - valoarea noţională a instrumentelor financiare derivate condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri;
959 - valoarea noţională a altor instrumente financiare derivate.

Grupa 96 - ANGAJAMENTE DIVERSE

P 961 - Angajamente primite
P 9611 - Valori primite în garanţie privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate
P 9612 - Alte valori primite în garanţie
P 9613 - Alte angajamente primite
A 962 - Angajamente date
A 9621 - Valori date în garanţie privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate
A 9622 - Alte valori date în garanţie
A 9623 - Alte angajamente date

CONŢINUT:
9611 - valorile primite în garanţie de la terţi privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate;
9612 - alte valori primite în garanţie (titluri primite în garanţie pentru creditele acordate etc.);
9613 - valoarea altor angajamente primite;
9621 - valorile date în garanţie privind operaţiunile cu instrmente financiare derivate. Titlurile date în garanţie în
cadrul unei operaţiuni privind instrumentele financiare derivate rămân înregistrate în activul instituţiei care a dat
titlurile respective în garanţie;
9622 - alte valori date în garanţie (titluri date în garanţie pentru împrumuturile primite etc.);
9623 - valoarea altor angajamente date.

Grupa 98 - ANGAJAMENTE ÎNDOIELNICE

A 981 - Angajamente îndoielnice

CONŢINUT:
981 - angajamente de orice natură date de instituţie (pentru garanţii, avaluri, acceptări etc.) devenite îndoielnice.

Grupa 99 - CONTURI DE EVIDENŢĂ

P 991 - Bunuri luate cu chirie
P 992 - Valori primite în păstrare sau custodie
A 993 - Creanţe scoase din activ, urmărite în continuare
A 9931 - Creanţe scoase din activ şi urmărite în continuare
A 9932 - Dobânzi aferente creanţelor scoase din activ, urmărite în continuare
A 9937 - Creanţe ataşate
A 994 - Debitori din penalităţi pretinse
P 995 - Amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe
B 998 - Alte conturi de evidenţă
P 9981 - Alte valori primite
A 9982 - Alte valori date
P 9983 - Capital în devize
P 99831 - Capital social subscris şi nevărsat în devize
998 - Alte conturi de evidenţă
P 9981 - Alte valori primite
A 9982 - Alte valori
P 9983 - Capital în devize
P 99831 - Capital social subscris şi nevărsat în devize
P 99832 - Capital social subscris şi vărsat în devize

204
P 99833 - Capital de dotare în devize
P 9984 - Prime de emisiune plătite în devize urmă r iteî ncontinu areA 9932-D obânziafe
A 9985 - Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă
B 9989 - Conturi diverse de evidenţă
B 999 – Contrapartida ”.

CONŢINUT:
991 - bunuri luate cu chirie de la terţi;
992 - valori din aur, metale, pietre preţioase şi alte valori primite temporar spre păstrare sau în custodie;
993 - creanţe scoase din activul instituţiei, urmărite în continuare până la reactivare, până la epuizarea
posibilităţilor legale de recuperare sau până la împlinirea termenului de prescripţie;
Evidenţa analitică a acestor creanţe se ţine cel puţin pe categorii de debitori şi în funcţie de cauza care a
determinat scoaterea în afara bilanţului a acestora;
9931 - creanţe scoase din activul instituţiei şi care sunt urmărite în continuare până la recuperarea integrală a
acestora, până la epuizarea posibilităţilor legale de recuperare sau până la împlinirea
termenului de prescripţie;
9932 - dobânzile aferente creanţelor care au fost scoase din activul instituţiei şi care sunt urmărite în continuare
până la reactivare, până la epuizarea posibilităţilor legale de recuperare sau până la împlinirea termenului de
prescripţie;
9937 - creanţe ataşate, în lei sau în devize, calculate pentru creanţele şi/sau pentru dobânzile aferente creanţelor
scoase din activul instituţiei. Creanţele ataşate privind creanţele şi/sau dobânzile aferente acestora, scoase din
activul instituţiei, sunt calculate de la data scoaterii în afara bilanţului a respectivelor creanţe şi/sau dobânzi;
994 - debite din penalităţi pretinse furnizorilor şi altor contractanţi pentru nerespectarea clauzelor contractuale;
995 - amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe;
998 - alte valori în afara bilanţului decât cele cuprinse în conturile 991 - 995;
9981 - valori primite, înregistrate în afara bilanţului, altele decât cele cuprinse în conturile 991 – 995;
9982 - valori date, înregistrate în afara bilanţului, altele decât cele cuprinse în conturile 991 – 995;
99831 - capitalul social în devize subscris de acţionarii sau asociaţii instituţiei cu ocazia constituirii acesteia sau
a majorării capitalului social;
99832 - capitalul social subscris şi vărsat în devize de acţionarii sau asociaţii instituţiei;
99833 - fondurile în devize cu caracter permanent (capital de dotare) puse la dispoziţie sucursalelor din
România ale instituţiilor străine;
9984 - valoarea primelor de emisiune plătite în devize;
9985 - stocuri de natura obiectelor de inventar trecute pe cheltuieli (date în folosinţă) şi a căror natură necesită
urmărirea lor extrabilanţieră;
9989 - valori în afara bilanţului, altele decât cele cuprinse în conturile 9981 – 9985;
999 - cont de contrapartidă pentru debitarea sau creditarea conturilor în afara bilanţului, cu excepţia conturilor
931, 941, 942, 943 şi 951. ”

Anexa 1

PLANUL DE CONTURI APLICABIL INSTITUŢIILOR DE CREDIT ŞI

INSTITUŢIILOR FINANCIARE NEBANCARE
CLASA 1 - OPERAŢIUNI DE TREZORERIE ŞI OPERAŢIUNI INTERBANCARE
Grupa 10 - CASA ŞI ALTE VALORI
A 101 - Casa
A 102 - Numerar în ATM-uri şi ASV-uri
A 109 - Alte valori
205
Grupa 11 - DECONTĂRI CU BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
A 111 - Cont curent la Banca Naţională a României
A 1111 - Cont curent la Banca Naţională a României
A 1112 - Depozite la vedere la Banca Naţională a României
A 1113 - Depozite la termen la Banca Naţională a României
A 1114 - Depozite colaterale la Banca Naţională a României
P 112 - Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României
P 1121 - Împrumuturi colateralizate cu active eligibile pentru garantare
P 1122 - Împrumuturi lombard
P 1123 - Alte împrumuturi
B 117 - Creanţe şi datorii ataşate
A 1171 - Creanţe ataşate
P 1172 - Datorii ataşate
Grupa 12 - CONTURI DE CORESPONDENT
A 121 - Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro)
P 122 - Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro)
B 127 - Creanţe şi datorii ataşate
A 1271 - Creanţe ataşate
P 1272 - Datorii ataşate
Grupa 13 - DEPOZITE INTERBANCARE
A 131 - Depozite la instituţii de credit
A 1311 - Depozite la vedere la instituţii de credit
A 1312 - Depozite la termen la instituţii de credit
A 1313 - Depozite colaterale la instituţii de credit
A 1317 - Creanţe ataşate
P 132 - Depozite ale instituţiilor de credit
P 1321 - Depozite la vedere ale instituţiilor de credit
P 1322 - Depozite la termen ale instituţiilor de credit
P 1323 - Depozite colaterale ale instituţiilor de credit
P 1327 - Datorii ataşate
Grupa 14 - CREDITE ŞI ÎMPRUMUTURI INTERBANCARE
A 141 - Credite acordate instituţiilor de credit
A 1411 - Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit
A 1412 - Credite la termen acordate instituţiilor de credit
A 1417 - Creanţe ataşate
P 142 - Împrumuturi primite de la instituţii de credit
P 1421 - Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit
P 1422 - Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit
P 1427 - Datorii ataşate
Grupa 15 - VALORI PRIMITE SAU DATE ÎN PENSIUNE
A 151 - Valori primite în pensiune
A 1511 - Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta
A 1512 - Valori primite în pensiune la termen
A 1517 - Creanţe ataşate
P 152 - Valori date în pensiune
P 1521 - Valori date în pensiune de pe o zi pe alta
P 1522 - Valori date în pensiune la termen
P 1527 - Datorii ataşate
Grupa 16 - VALORI DE RECUPERAT ŞI ALTE SUME DATORATE
A 161 - Valori de recuperat
A 1611 - Valori de recuperat
A 1617 - Creanţe ataşate
P 162 - Alte sume datorate
P 1621 - Alte sume datorate
P 1627 - Datorii ataşate
Grupa 17 - OPERAŢIUNI ÎNTRE ORGANIZAŢIILE COOPERATISTE DE CREDIT DIN CADRUL REŢELEI
B 171 - Conturi curente
A 1711 - Cont curent la casa centrală
P 1712 - Conturi curente ale cooperativelor de credit afiliate
B 1717 - Creanţe şi datorii ataşate
A 17171 - Creanţe ataşate
P 17172 - Datorii ataşate
B 173 - Depozite între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei

206
A 1731 - Depozite la casa centrală
A 17311 - Depozite la vedere la casa centrală
A 17312 - Depozite la termen la casa centrală
A 17313 - Depozite colaterale la casa centrală
A 17317 - Creanţe ataşate
P 1732 - Depozite ale cooperativelor de credit afiliate
P 17321 - Depozite la vedere ale cooperativelor de credit afiliate
P 17322 - Depozite la termen ale cooperativelor de credit afiliate
P 17323 - Depozite colaterale ale cooperativelor de credit afiliate
P 17327 - Datorii ataşate
B 174 - Credite şi împrumuturi între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 1741 - Credite acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17411 - Credite de pe o zi pe alta acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17412 - Credite la termen acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17417 - Creanţe ataşate
P 1742 - Împrumuturi primite de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 17421 - Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 17422 - Împrumuturi la termen primite de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 17427 - Datorii ataşate
B 176 - Valori de recuperat şi alte sume datorate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 1761 - Valori de recuperat de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17611 - Valori de recuperat
A 17617 - Creanţe ataşate
P 1762 - Alte sume datorate organizaţiilor cooperatiste de credit din
cadrul reţelei
P 17621 - Alte sume datorate
P 17627 - Datorii ataşate
A 178 - Creanţe restante şi îndoielnice privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 1781 - Creanţe restante privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17811 - Creanţe restante
A 17812 - Dobânzi restante
A 17817 - Creanţe ataşate
A 1782 - Creanţe îndoielnice privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 17821 - Creanţe îndoielnice
A 17822 - Dobânzi îndoielnice
A 17827 - Creanţe ataşate
Grupa 18 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE
A 181 - Creanţe restante
A 1811 - Creanţe restante
A 1812 - Dobânzi restante
A 1817 - Creanţe ataşate
A 182 - Creanţe îndoielnice
A 1821 - Creanţe îndoielnice
A 1822 - Dobânzi îndoielnice
A 1827 - Creanţe ataşate
Grupa 19 - PROVIZIOANE PENTRU CREANŢE DIN OPERAŢIUNI INTERBANCARE
P 191 - Provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare
P 1911 - Provizioane specifice de risc de credit
P 1912 - Provizioane specifice de risc de dobândă
CLASA 2 - OPERAŢIUNI CU CLIENTELA ŞI OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE
NEBANCARE ŞI INSTITUŢIILE DE CREDIT
Grupa 20 - CREDITE ACORDATE CLIENTELEI
A 201 - Creanţe comerciale
A 2011 - Creanţe comerciale
A 20111 - Scont
A 20112 - Factoring cu recurs
A 20113 - Forfetare
A 20114 - Factoring fără recurs
A 20119 - Alte creanţe comerciale
A 2017 - Creanţe ataşate
A 202 - Credite de trezorerie
A 2021 - Credite de trezorerie
A 20211 - Utilizări din deschideri de credite permanente

207
A 20212 - Credit global de exploatare
A 20213 - Diferenţe de rambursat legate de utilizarea cardurilor
A 20219 - Alte credite de trezorerie
A 2027 - Creanţe ataşate
A 203 - Credite de consum şi vânzări în rate
A 2031 - Credite de consum
A 20311 - Credite de consum pentru nevoi personale
A 20312 - Credite de consum pentru achiziţionarea de bunuri
A 2032 - Vânzări în rate
A 2037 - Creanţe ataşate
A 204 - Credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior
A 2041 - Credite pentru import
A 2042 - Credite pentru export
A 2047 - Creanţe ataşate
A 205 - Credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente
A 2051 - Credite pentru finanţarea stocurilor
A 2052 - Credite pentru echipamente
A 2057 - Creanţe ataşate
A 206 - Credite pentru investiţii imobiliare
A 2061 - Credite pentru investiţii imobiliare
A 20611 - Credite ipotecare
A 20619 - Alte credite pentru investiţii imobiliare
A 2067 - Creanţe ataşate
A 209 - Alte credite acordate clientelei
A 2091 - Alte credite acordate clientelei
A 2097 - Creanţe ataşate
Grupa 23 - CREDITE ŞI ÎMPRUMUTURI PRIVIND INSTITUŢIILE FINANCIARE
A 231 - Credite acordate instituţiilor financiare
A 2311 - Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor financiare
A 2312 - Credite la termen acordate instituţiilor financiare
A 2317 - Creanţe ataşate
P 232 - Împrumuturi primite de la instituţiile financiare
P 2321 - Împrumuturi de pe o zi pe alta de la instituţiile financiare
P 2322 - Împrumuturi la termen de la instituţiile financiare
P 2327 - Datorii ataşate
Grupa 24 - VALORI PRIMITE SAU DATE ÎN PENSIUNE
A 241 - Valori primite în pensiune
A 2411 - Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta
A 2412 - Valori primite în pensiune la termen
A 2417 - Creanţe ataşate
P 243 - Valori date în pensiune
P 2431 - Valori date în pensiune de pe o zi pe alta
P 2432 - Valori date în pensiune la termen
P 2437 - Datorii ataşate
Grupa 25 - CONTURILE CLIENTELEI
B 251 - Conturi curente
B 2511 - Conturi curente
B 2517 - Creanţe şi datorii ataşate
A 25171 - Creanţe ataşate
P 25172 - Datorii ataşate
P 252 - Conturi de factoring
P 2521 - Conturi de factoring
P 2527 - Datorii ataşate
P 253 - Conturi de depozite
P 2531 - Depozite la vedere
P 2532 - Depozite la termen
P 2533 - Depozite colaterale
P 25331 - Depozite pentru deschiderea de acreditive
P 25332 - Depozite pentru emiterea de scrisori de garanţie
P 25333 - Depozite pentru cecuri certificate
P 25334 - Depozite pentru ordine de plată cu scadenţă
P 25335 - Depozite pentru garanţii gestionari
P 25336 - Alte depozite colaterale

208
P 2537 - Datorii ataşate
P 254 - Certificate de depozit, carnete şi librete de economii
P 2541 - Certificate de depozit
P 2542 - Carnete şi librete de economii
P 2547 - Datorii ataşate
Grupa 26 - VALORI DE RECUPERAT ŞI ALTE SUME DATORATE
A 261 - Valori de recuperat
A 2611 - Valori de recuperat
A 2617 - Creanţe ataşate
P 262 - Alte sume datorate
P 2621 - Alte sume datorate
P 2627 - Datorii ataşate
Grupa 27 - OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE ŞI INSTITUŢIILE DE CREDIT
B 271 - Conturi curente la instituţii de credit
B 2711 - Conturi curente la instituţii de credit
B 2717 - Creanţe şi datorii ataşate
A 27171 - Creanţe ataşate
P 27172 - Datorii ataşate
A 272 - Depozite constituite la instituţii de credit
A 2721 - Depozite la vedere la instituţii de credit
A 2722 - Depozite la termen la instituţii de credit
A 2723 - Depozite colaterale la instituţii de credit
A 2727 - Creanţe ataşate
A 273 - Credite acordate instituţiilor de credit
A 2731 - Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit
A 2732 - Credite la termen acordate instituţiilor de credit
A 2737 - Creanţe ataşate
P 274 - Împrumuturi primite de la instituţii de credit
P 2741 - Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit
P 2742 - Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit
P 2747 - Datorii ataşate
A 275 - Valori primite în pensiune de la instituţii de credit
A 2751 - Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta de la instituţii de credit
A 2752 - Valori primite în pensiune la termen de la instituţii de credit
A 2757 - Creanţe ataşate
P 276 - Valori date în pensiune instituţiilor de credit
P 2761 - Valori date în pensiune de pe o zi pe alta instituţiilor de credit
P 2762 - Valori date în pensiune la termen instituţiilor de credit
P 2767 - Datorii ataşate
A 277 - Valori de recuperat de la instituţii de credit
A 2771 - Valori de recuperat de la instituţii de credit
A 2777 - Creanţe ataşate
P 278 - Alte sume datorate instituţiilor de credit
P 2781 - Alte sume datorate instituţiilor de credit
P 2787 - Datorii ataşate
Grupa 28 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE
A 281 - Creanţe restante
A 2811 - Creanţe restante
A 2812 - Dobânzi restante
A 2817 - Creanţe ataşate
A 282 - Creanţe îndoielnice
A 2821 - Creanţe îndoielnice
A 2822 - Dobânzi îndoielnice
A 2827 - Creanţe ataşate
Grupa 29 - PROVIZIOANE PENTRU CREANŢE DIN OPERAŢIUNI CU CLIENTELA, PRECUM ŞI DIN
OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE ŞI INSTITUŢIILE DE CREDIT
P 291 - Provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela, precum şi din operaţiuni între instituţiile financiare
nebancare şi instituţiile de credit
P 2911 - Provizioane specifice de risc de credit
P 2912 - Provizioane specifice de risc de dobândă
CLASA 3 - OPERAŢIUNI CU TITLURI ŞI OPERAŢIUNI DIVERSE
Grupa 30 - OPERAŢIUNI CU TITLURI
B 301 - Titluri primite sau date în pensiune livrată

209
A 3011 - Titluri primite în pensiune livrată
A 30111 - Titluri primite în pensiune livrată
A 30117 - Creanţe ataşate
P 3012 - Titluri date în pensiune livrată
P 30121 - Titluri date în pensiune livrată
P 30127 - Datorii ataşate
A 302 - Titluri de tranzacţie
A 3021 - Titluri de tranzacţie
A 30211 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30212 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30213 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
A 3025 - Titluri date cu împrumut
A 30251 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30252 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30253 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
A 30257 - Creanţe ataşate
A 3026 - Titluri luate cu împrumut
A 30261 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30262 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30263 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
P 3027 - Datorii privind titlurile
P 30271 - Datorii privind titlurile luate cu împrumut
P 30272 - Alte datorii privind titlurile
P 30277 - Datorii ataşate
A 303 - Titluri de plasament
A 3031 - Titluri de plasament
A 30311 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30312 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30313 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
A 3035 - Titluri date cu împrumut
A 30351 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30352 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30353 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
P 3036 - Vărsăminte de efectuat privind titlurile de plasament
A 3037 - Creanţe ataşate
A 30371 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30372 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 30373 - Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
A 304 - Titluri de investiţii
A 3041 - Titluri de investiţii
A 30411 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30412 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 3045 - Titluri date cu împrumut
A 30451 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30452 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
A 3047 - Creanţe ataşate
A 30471 - Efecte publice şi valori asimilate
A 30472 - Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix
Grupa 31 - INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE
B 311 - Instrumente financiare derivate ferme
B 3111 - Operaţiuni de schimb la termen
B 3112 - Alte instrumente financiare derivate de curs de schimb
B 3113 - Instrumente financiare derivate de rată a dobânzii
B 3114 - Instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri
B 3119 - Alte instrumente financiare derivate
A 312 - Instrumente financiare derivate condiţionale cumpărate
A 3121 - Instrumente financiare derivate de curs de schimb
A 3122 - Instrumente financiare derivate de rată a dobânzii
A 3123 - Instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri
A 3129 - Alte instrumente financiare derivate
P 313 - Instrumente financiare derivate condiţionale vândute
P 3131 - Instrumente financiare derivate de curs de schimb
P 3132 - Instrumente financiare derivate de rată a dobânzii

210
P 3133 - Instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri
P 3139 - Alte instrumente financiare derivate
B 319 - Alte instrumente financiare derivate
Grupa 32 - DATORII CONSTITUITE PRIN TITLURI
P 321 - Titluri de piaţă interbancară
P 3211 - Titluri de piaţă interbancară
P 3217 - Datorii ataşate
P 322 - Titluri de creanţe negociabile
P 3221 - Titluri de creanţe negociabile
P 3227 - Datorii ataşate
P 325 - Obligaţiuni
P 3251 - Obligaţiuni
P 3257 - Datorii ataşate
P 326 - Alte datorii constituite prin titluri
P 3261 - Alte datorii constituite prin titluri
P 3267 - Datorii ataşate
Grupa 33 - CONTURI DE DECONTARE PRIVIND OPERAŢIUNILE CU TITLURI
P 331 - Conturile instituţiilor de credit
P 332 - Conturile organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM)
B 333 - Conturile societăţilor de bursă
P 334 - Conturile altor instituţii financiare
P 335 - Conturile clientelei
B 336 - Alte conturi de decontare privind operaţiunile cu titluri
P 3361 - Alte sume de plătit privind operaţiunile cu titluri
A 3362 - Alte sume de încasat privind operaţiunile cu titluri
B 337 - Creanţe şi datorii ataşate
A 3371 - Creanţe ataşate
P 3372 - Datorii ataşate
Grupa 34 - DECONTĂRI INTRABANCARE ŞI ÎNTRE ORGANIZAŢIILE COOPERATISTE DE CREDIT DIN
CADRUL REŢELEI
B 341 - Decontări intrabancare
B 342 - Decontări între organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
Grupa 35 - DEBITORI ŞI CREDITORI
B 351 - Personal şi conturi asimilate
P 3511 - Personal - salarii datorate
P 3512 - Personal - ajutoare materiale datorate
P 3513 - Prime reprezentând participarea personalului la profit
A 3514 - Avansuri acordate personalului
P 3515 - Drepturi de personal neridicate
P 3516 - Reţineri din salarii datorate terţilor
B 3519 - Alte datorii şi creanţe în legatură cu personalul
P 35191 - Alte datorii în legatură cu personalul
A 35192 - Alte creanţe în legatură cu personalul
B 352 - Asigurări sociale, protecţia socială şi conturi asimilate
B 3521 - Asigurări sociale
B 35211 - Contribuţia unităţii la asigurările sociale
B 35212 - Contribuţia personalului la asigurările sociale
B 35213 - Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate
B 35214 - Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
B 3522 - Ajutor de şomaj
B 35221 - Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
B 35222 - Contribuţia personalului la fondul de şomaj
B 3526 - Alte datorii şi creanţe sociale
P 35261 - Alte datorii sociale
A 35262 - Alte creanţe sociale
B 353 - Bugetul statului, fonduri speciale şi conturi asimilate
B 3531 - Impozitul pe profit
B 3532 - Taxa pe valoarea adaugată
P 35323 - TVA de plată
A 35324 - TVA de recuperat
A 35326 - TVA deductibilă
P 35327 - TVA colectată
B 35328 - TVA neexigibilă

211
P 3533 - Impozitul pe venituri de natura salariilor
A 3534 - Subvenţii
A 35341 - Subvenţii guvernamentale
A 35342 - Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii
A 35349 - Alte sume primite cu caracter de subvenţii
B 3536 - Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
B 3538 - Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate
B 3539 - Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului
P 35391 - Alte datorii faţă de bugetul statului
A 35392 - Alte creanţe privind bugetul statului
P 354 - Dividende de plată
A 355 - Debitori diverşi
A 3551 - Depozite de garanţii vărsate
A 35511 - Depozite aferente operaţiunilor pe pieţele organizate de instrumente financiare derivate
A 35512 - Depozite aferente altor operaţiuni cu instrumente financiare derivate
A 35516 - Alte depozite
A 3552 - Debitori din avansuri spre decontare
A 3556 - Alţi debitori diverşi
A 3557 - Creanţe ataşate
P 356 - Creditori diverşi
P 3561 - Depozite de garanţii pentru leasing
P 3562 - Alte depozite de garanţii primite
P 3566 - Alţi creditori diverşi
P 3567 - Datorii ataşate
B 357 - Decontări din operaţiuni în asocieri în participaţie
A 3571 - Creanţe din operaţiuni în asocieri în participaţie
P 3572 - Datorii din operaţiuni în asocieri în participaţie
P 358 - Împrumuturi primite de la acţionari şi alte împrumuturi
P 3581 - Împrumuturi primite de la acţionari
P 3582 - Alte împrumuturi
P 3587 - Datorii ataşate
Grupa 36 - CONTURI DE STOCURI
A 361 - Valori din aur, metale şi pietre preţioase
A 362 - Materiale
A 363 - Materiale de natura obiectelor de inventar
A 365 - Stocuri aflate la terţi
A 367 - Alte stocuri şi asimilate
A 368 - Alte bunuri diverse
Grupa 37 - CONTURI DE REGULARIZARE
A 371 - Valori primite la încasare
B 372 - Conturi de ajustare
B 3721 - Poziţie de schimb
B 3722 - Contravaloarea poziţiei de schimb
B 3723 - Conturi de ajustare devize
B 3729 - Conturi de ajustare privind alte elemente din afara bilanţului
B 373 - Conturi de diferenţe
B 3731 - Diferenţe privind devizele
B 3732 - Diferenţe privind vânzările de titluri cu posibilitate de răscumpărare
B 3739 - Alte conturi de diferenţe
A 374 - Cheltuieli de repartizat
A 3741 - Prime de emisiune privind titlurile cu venit fix
A 3742 - Prime de rambursare privind titlurile cu venit fix
A 3749 - Alte cheltuieli de repartizat
A 375 - Cheltuieli înregistrate în avans
P 376 - Venituri înregistrate în avans
P 377 - Cheltuieli de plătit
A 378 - Venituri de primit
B 379 - Alte conturi de regularizare
B 3791 - Conturi de regularizare privind instrumentele de acoperire
B 3799 - Alte conturi de regularizare
Grupa 38 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE
A 381 - Creanţe restante
A 3811 - Creanţe restante

212
A 3812 - Dobânzi restante
A 3817 - Creanţe ataşate
A 382 - Creanţe îndoielnice
A 3821 - Creanţe îndoielnice
A 3822 - Dobânzi îndoielnice
A 3827 - Creanţe ataşate
Grupa 39 - PROVIZIOANE PRIVIND OPERAŢIUNI CU TITLURI ŞI OPERAŢIUNI DIVERSE
P 391 - Provizioane pentru deprecierea titlurilor
P 3911 - Provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament
P 39111 - Provizioane pentru deprecierea efectelor publice şi a altor valori asimilate
P 39112 - Provizioane pentru deprecierea obligaţiunilor şi a altor titluri cu venit fix
P 39113 - Provizioane pentru deprecierea acţiunilor şi a altor titluri cu venit variabil
P 3912 - Provizioane pentru deprecierea titlurilor de investiţii
P 39121 - Provizioane pentru deprecierea efectelor publice şi a altor valori asimilate
P 39122 - Provizioane pentru deprecierea obligaţiunilor şi a altor titluri cu venit fix
P 393 - Provizioane pentru deprecierea stocurilor
P 399 - Provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice
CLASA 4 - VALORI IMOBILIZATE
Grupa 40 - CREDITE SUBORDONATE
A 401 - Credite subordonate la termen
A 402 - Credite subordonate pe durată nedeterminată
A 407 - Creanţe ataşate
Grupa 41 - PĂRŢI ÎN CADRUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE LEGATE, TITLURI DE PARTICIPARE ŞI
TITLURI ALE ACTIVITĂŢII DE PORTOFOLIU
A 411 - Părţi în societăţile comerciale legate
A 4111 - Părţi în instituţii de credit
A 4112 - Părţi în societăţi cu caracter financiar
A 4113 - Părţi în alte societăţi cu caracter nefinanciar
A 412 - Titluri de participare
A 4121 - Titluri de participare la instituţiile de credit
A 4122 - Titluri de participare la societăţi cu caracter financiar
A 4123 - Titluri de participare la alte societăţi cu caracter nefinanciar
A 413 - Titluri ale activităţii de portofoliu
A 415 - Titluri date cu împrumut
A 417 - Creanţe ataşate
P 418 - Vărsăminte de efectuat pentru părţi în societăţi comerciale legate, pentru titluri de participare şi pentru
titluri ale activităţii de portofoliu
Grupa 42 - DOTĂRI PENTRU UNITĂŢILE PROPRII DIN STRĂINĂTATE
A 421 - Dotări pentru unităţile proprii din străinătate
Grupa 43 - IMOBILIZĂRI ÎN CURS ŞI AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI
A 431 - Imobilizări necorporale în curs
A 432 - Imobilizări corporale în curs
A 4321 - Amenajări de terenuri şi construcţii
A 4322 - Instalaţii tehnice şi maşini
A 4323 - Alte imobilizări corporale
A 433 - Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale
A 434 - Avansuri acordate pentru imobilizări corporale
A 4341 - Avansuri acordate pentru terenuri şi construcţii
A 4342 - Avansuri acordate pentru instalaţii tehnice şi maşini
A 4343 - Avansuri acordate pentru alte imobilizări corporale
Grupa 44 - IMOBILIZĂRI NECORPORALE ŞI CORPORALE
A 441 - Imobilizări necorporale
B 4411 - Fondul comercial
A 4412 - Cheltuieli de constituire
A 4419 - Alte imobilizări necorporale
A 442 - Imobilizări corporale
A 4421 - Terenuri şi amenajări de terenuri
A 44211 - Terenuri
A 44212 - Amenajări de terenuri
A 4422 - Construcţii
A 4423 - Instalaţii tehnice şi mijloace de transport
A 44231 - Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)
A 44232 - Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare

213
A 44233 - Mijloace de transport
A 4424 - Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale
Grupa 46 - AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE
P 461 - Amortizări privind imobilizările necorporale şi corporale
P 4611 - Amortizarea imobilizărilor necorporale
P 46111 - Amortizarea fondului comercial
P 46112 - Amortizarea cheltuielilor de constituire
P 46119 - Amortizarea altor imobilizări necorporale
P 4612 - Amortizarea imobilizărilor corporale
P 46121 - Amortizarea amenajărilor de terenuri
P 46122 - Amortizarea construcţiilor
P 46123 - Amortizarea instalaţiilor tehnice şi mijloacelor de transport
P 46124 - Amortizarea altor active corporale
Grupa 47 - LEASING FINANCIAR
A 471 - Creanţe din operaţiuni de leasing financiar
A 4711 - Creanţe din operaţiuni de leasing financiar cu imobilizări necorporale
A 4712 - Creanţe din operaţiuni de leasing financiar cu imobilizări corporale
A 4717 - Creanţe ataşate
P 472 - Datorii din operaţiuni de leasing financiar
P 4721 - Datorii din operaţiuni de leasing financiar cu imobilizări necorporale
P 4722 - Datorii din operaţiuni de leasing financiar cu imobilizări corporale
P 4727 - Datorii ataşate
Grupa 48 - CREANŢE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE
A 481 - Creanţe restante
A 4811 - Creanţe restante
A 4812 - Dobânzi restante
A 4817 - Creanţe ataşate
A 482 - Creanţe îndoielnice
A 4821 - Creanţe îndoielnice
A 4822 - Dobânzi îndoielnice
A 4827 - Creanţe ataşate
Grupa 49 - PROVIZIOANE PENTRU VALORI IMOBILIZATE
P 491 - Provizioane pentru deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de
participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu
P 492 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
P 4921 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs
P 49211 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs
P 49212 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs
P 4922 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
P 49221 - Provizioane pentru fondul comercial
P 49222 - Provizioane pentru alte imobilizări necorporale
P 4923 - Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
P 49231 - Provizioane pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor de terenuri
P 49232 - Provizioane pentru deprecierea construcţiilor
P 49233 - Provizioane pentru deprecierea instalaţiilor tehnice şi mijloacelor de transport
P 49234 - Provizioane pentru deprecierea altor active corporale
P 493 - Provizioane pentru operaţiuni de leasing financiar
P 499 - Provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice
CLASA 5 - CAPITALURI PROPRII, ASIMILATE ŞI PROVIZIOANE
Grupa 50 - CAPITAL
P 501 - Capital social
P 5011 - Capital subscris nevărsat
P 5012 - Capital subscris vărsat
P 502 - Elemente asimilate capitalului
A 503 - Acţiuni proprii
B 508 - Acţionari sau asociaţi
Grupa 51 - PRIME DE CAPITAL ŞI REZERVE
P 511 - Prime de capital
P 5111 - Prime de emisiune
P 5112 - Prime de fuziune
P 5113 - Prime de aport
P 5114 - Prime de divizare
P 5115 - Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni

214
P 5119 - Alte prime
P 512 - Rezerve legale
P 5121 - Rezerve legale din profitul determinat înainte de deducerea impozitului pe profit
P 5122 - Rezerve legale din profitul determinat după deducerea impozitului pe profit
P 513 - Rezerve statutare sau contractuale
P 514 - Rezerve pentru riscuri bancare
P 5141 - Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul determinat înainte de deducerea impozitului pe profit
P 5142 - Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul determinat după deducerea impozitului pe profit
P 5143 - Rezerva reprezentând fondul pentru riscuri bancare generale
P 516 - Rezerve din reevaluare
P 5161 - Rezerve din reevaluări dispuse prin acte normative
P 5169 - Alte rezerve din reevaluări
P 517 - Rezerve specifice organizaţiilor cooperatiste de credit
P 5171 - Rezerva de întrajutorare
P 5172 - Rezerva mutuală de garantare
P 51721 - Rezerva mutuală de garantare constituită din profitul casei centrale determinat înainte de deducerea impozitului
pe profit
P 51722 - Rezerva mutuală de garantare constituită din cotizaţiile cooperativelor de credit afiliate
B 519 - Alte rezerve
Grupa 53 - DATORII SUBORDONATE
P 531 - Datorii subordonate la termen
P 5311 - Titluri subordonate la termen
P 5312 - Împrumuturi subordonate la termen
P 532 - Datorii subordonate pe durată nedeterminată
P 5321 - Titluri subordonate pe durată nedeterminată
P 5322 - Împrumuturi subordonate pe durată nedeterminată
P 537 - Datorii ataşate
Grupa 54 - SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII
P 541 - Subvenţii pentru investiţii
P 5411 - Subvenţii guvernamentale pentru investiţii
P 5412 - Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii pentru investiţii
P 5413 - Donaţii pentru investiţii
P 5414 - Plusuri de inventar de natura imobilizărilor
P 5419 - Alte sume primite cu caracter de subvenţii pentru investiţii
115
Grupa 55 - PROVIZIOANE
P 551 - Provizioane pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură
P 552 - Provizioane pentru facilităţi acordate personalului
P 553 - Provizioane pentru riscuri de ţară
P 554 - Provizioane pentru restructurare
P 555 - Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea
P 556 - Provizioane pentru impozite
P 559 - Alte provizioane
Grupa 58 - REZULTATUL REPORTAT
B 581 - Rezultatul reportat
B 5811 - Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat, respective pierderea neacoperită
B 5812 - Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 298
B 5814 - Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile
B 5815 - Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare
B 5816 - Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
Grupa 59 - REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR
B 591 - Profit sau pierdere
A 592 - Repartizarea profitului
CLASA 6 - CHELTUIELI
Grupa 60 - CHELTUIELI DE EXPLOATARE
A 601 - Cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare
A 6011 - Dobânzi la Banca Naţională a României
A 6012 - Dobânzi la conturile de corespondent
A 6013 - Dobânzi la depozitele instituţiilor de credit
A 60131 - Dobânzi la depozitele la vedere
A 60132 - Dobânzi la depozitele la termen
A 60133 - Dobânzi la depozitele colaterale

215
A 6014 - Dobânzi la împrumuturile de la instituţii de credit
A 60141 - Dobânzi la împrumuturile de pe o zi pe alta
A 60142 - Dobânzi la împrumuturile la termen
A 6015 - Dobânzi la valorile date în pensiune
A 60151 - Dobânzi la valorile date în pensiune de pe o zi pe alta
A 60152 - Dobânzi la valorile date în pensiune la termen
A 6016 - Cheltuieli cu operaţiunile organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 60161 - Dobânzi la conturile curente ale cooperativelor de credit afiliate
A 60162 - Dobânzi la depozitele cooperativelor de credit afiliate
A 60163 - Dobânzi la împrumuturile de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 60164 - Dobânzi privind alte sume datorate organizaţiilor
cooperatiste de credit din cadrul reţelei
A 60169 - Comisioane
A 6017 - Alte cheltuieli cu dobânzile
A 6019 - Comisioane
A 602 - Cheltuieli cu operaţiunile cu clientela
A 6021 - Dobânzi la conturile de factoring
A 6022 - Dobânzi la împrumuturile primite de la instituţiile financiare
A 60221 - Dobânzi la împrumuturile de pe o zi pe alta
A 60222 - Dobânzi la împrumuturile la termen
A 6023 - Dobânzi la valorile date în pensiune
A 60231 - Dobânzi la valorile date în pensiune de pe o zi pe alta
A 60232 - Dobânzi la valorile date în pensiune la termen
A 6024 - Dobânzi la conturile curente
A 6025 - Dobânzi la conturile de depozite
A 60251 - Dobânzi la depozitele la vedere
A 60252 - Dobânzi la depozitele la termen
A 60253 - Dobânzi la depozitele colaterale
A 6026 - Dobânzi la certificatele de depozit, carnetele şi libretele de economii
A 6027 - Alte cheltuieli cu dobânzile
A 6029 - Comisioane
A 603 - Cheltuieli pentru operaţiunile cu titluri
A 6031 - Dobânzi la titlurile date în pensiune livrată
A 6032 - Pierderi la titlurile de tranzacţie
A 60321 - Pierderi din reevaluări şi cesiune
A 60322 - Costuri de tranzacţionare
A 6033 - Pierderi din cesiunea titlurilor de plasament
A 6034 - Cheltuieli cu titlurile de investiţii
A 60341 - Cheltuieli cu amortizarea primelor
A 60342 - Pierderi din cesiune
A 6036 - Cheltuieli privind datorii constituite prin titluri
A 60361 - Dobânzi privind titlurile de piaţă interbancară
A 60362 - Dobânzi privind titlurile de creanţe negociabile
A 60363 - Dobânzi privind obligaţiunile
A 60369 - Alte cheltuieli privind datoriile constituite prin titluri
A 6037 - Cheltuieli diverse privind operaţiunile cu titluri
A 6039 - Comisioane
A 604 - Cheltuieli cu operaţiunile de leasing
A 6041 - Dobânzi aferente datoriilor din operaţiuni de leasing financiar
A 6042 - Cheltuieli cu chiriile
A 6049 - Comisioane
A 605 - Cheltuieli privind datoriile subordonate
A 6051 - Cheltuieli privind datoriile subordonate la termen
A 6052 - Cheltuieli privind datoriile subordonate pe durată nedeterminată
A 6059 - Comisioane
A 606 - Cheltuieli privind operaţiunile de schimb
A 6061 - Cheltuieli din diferenţe de curs valutar aferente tranzacţiilor în valută
A 6069 - Comisioane
A 607 - Cheltuieli privind operaţiunile în afara bilanţului şi operaţiunile cu instrumente financiare derivate
A 6071 - Cheltuieli cu angajamentele de finanţare
A 60711 - Cheltuieli cu angajamentele de finanţare primite de la instituţii de credit
A 60712 - Cheltuieli cu angajamentele de finanţare primite de la clientelă
A 6072 - Cheltuieli cu angajamentele de garanţie

216
A 60721 - Cheltuieli cu angajamentele de garanţie primite de la instituţii de credit
A 60722 - Cheltuieli cu angajamentele de garanţie primite de la clientelă
A 6074 - Cheltuieli privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate
A 60741 - Cheltuieli privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate de curs de schimb
A 60742 - Cheltuieli privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate de rată a dobânzii
A 60743 - Cheltuieli privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri
A 60744 - Cheltuieli privind operaţiunile cu alte instrumente financiare derivate
A 60747 - Cheltuieli cu dobânzile aferente instrumentelor financiare derivate
A 60749 - Costuri de tranzacţionare
A 6075 - Cheltuieli cu instrumentele de acoperire
A 6077 - Cheltuieli cu alte angajamente primite
A 608 - Cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare
A 6081 - Cheltuieli cu mijloacele de plată
A 6087 - Alte cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare
A 609 - Alte cheltuieli de exploatare
A 6092 - Cota-parte privind activităţile şi activele controlate în comun
A 6093 - Venituri retrocedate privind activităţile şi activele controlate în comun
A 6094 - Cheltuieli pentru constituirea rezervei mutuale de garantare a casei centrale
A 6099 - Cheltuieli diverse de exploatare
Grupa 61 - CHELTUIELI CU PERSONALUL
A 611 - Cheltuieli cu salariile personalului
A 612 - Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială
A 6121 - Contribuţia unităţii la asigurările sociale
A 6122 - Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj
A 6123 - Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
A 6127 - Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială
A 613 - Cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaţilor
A 617 - Alte cheltuieli privind personalul
Grupa 62 - CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE ŞI VĂRSĂMINTE ASIMILATE
A 621 - Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
Grupa 63 - CHELTUIELI CU MATERIALELE, LUCRĂRILE ŞI
SERVICIILE EXECUTATE DE TERŢI
A 631 - Cheltuieli cu materialele
A 6311 - Cheltuieli cu materialele consumabile
A 6312 - Cheltuieli privind combustibilii
A 6313 - Cheltuieli privind piesele de schimb
A 6317 - Cheltuieli privind alte materiale
A 632 - Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
A 633 - Cheltuieli privind alte stocuri
A 634 - Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi
A 6341 - Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii
A 6342 - Cheltuieli privind energia şi apa
A 6343 - Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii
A 6344 - Cheltuieli cu colaboratorii şi de intermediere
A 6345 - Cheltuieli cu deplasări, detaşări, transferări şi transportul personalului şi bunurilor
A 6347 - Alte cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi
A 63471 - Cheltuieli cu primele de asigurare
A 63472 - Cheltuieli cu redevenţele privind concesiunile
A 63479 - Alte cheltuieli
A 635 - Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate
Grupa 64 - CHELTUIELI DIVERSE DE EXPLOATARE
A 641 - Cota - parte din cheltuielile sediului social
A 644 - Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale
A 645 - Pierderi din cedarea părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de participare şi a titlurilor
activităţii de portofoliu
A 646 - Pierderi din cedarea şi casarea imobilizărilor corporale şi necorporale
A 6461 - Pierderi din cedarea şi casarea imobilizărilor corporale
A 6462 - Pierderi din cedarea şi casarea imobilizărilor necorporale
A 649 - Alte cheltuieli diverse de exploatare
A 6491 - Despăgubiri, amenzi şi penalităţi
A 6492 - Donaţii şi subvenţii acordate
A 6493 - Cheltuieli privind sponsorizările
A 6494 - Pierderi din debitori diverşi

217
A 6495 - Dobânzi la împrumuturile primite de la acţionari şi la alte împrumuturi
A 64951 - Dobânzi la împrumuturile primite de la acţionari
A 64952 - Dobânzi la alte împrumuturi primite
A 6497 - Alte cheltuieli diverse de exploatare
Grupa 65 - CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE NECORPORALE ŞI
CORPORALE
A 651 - Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor necorporale
A 652 - Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor corporale
Grupa 66 - CHELTUIELI CU PROVIZIOANE ŞI PIERDERI DIN CREANŢE NERECUPERABILE
A 661 - Cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare
A 6611 - Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de credit
A 6612 - Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de dobândă
A 662 - Cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela, precum şi din operaţiuni între
instituţiile financiare nebancare şi instituţiile de credit
A 6621 - Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de credit
A 6622 - Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de dobândă
A 663 - Cheltuieli cu provizioane privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse
A 6631 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea titlurilor
A 66311 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament
A 66312 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea titlurilor de investiţii
A 6633 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea stocurilor
A 6637 - Cheltuieli cu provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice
A 664 - Cheltuieli cu provizioane pentru valori imobilizate
A 6641 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor
de participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu
A 6642 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
A 66421 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs
A 66422 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
A 66423 - Cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
A 6643 - Cheltuieli cu provizioane pentru operaţiunile de leasing financiar
A 6647 - Cheltuieli cu provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice
A 665 - Cheltuieli cu provizioane
A 6651 - Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură
A 6652 - Cheltuieli cu provizioane pentru facilităţi acordate personalului
A 6653 - Cheltuieli cu provizioane pentru risc de ţară
A 6654 - Cheltuieli cu provizioane pentru restructurare
A 6656 - Cheltuieli cu provizioane pentru impozite
A 6657 - Cheltuieli cu alte provizioane
A 667 - Pierderi din creanţe nerecuperabile acoperite cu provizioane
A 668 - Pierderi din creanţe nerecuperabile neacoperite cu provizioane
Grupa 67 - CHELTUIELI EXTRAORDINARE
A 671 - Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare
Grupa 68 - CHELTUIELI DIN OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢII FINANCIARE NEBANCARE ŞI INSTITUŢII
DE CREDIT
A 681 - Dobânzi la conturile curente
A 682 - Dobânzi la împrumuturile primite de la instituţii de credit
A 6821 - Dobânzi la împrumuturile de pe o zi pe alta
A 6822 - Dobânzi la împrumuturile la termen
A 683 - Dobânzi la valorile date în pensiune instituţiilor de credit
A 6831 - Dobânzi la valorile date în pensiune de pe o zi pe alta
A 6832 - Dobânzi la valorile date în pensiune la termen
A 684 - Dobânzi privind alte sume datorate instituţiilor de credit
A 689 - Comisioane
Grupa 69 - CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ŞI ALTE IMPOZITE
A 691 - Cheltuieli cu impozitul pe profit
A 699 - Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus
CLASA 7 - VENITURI
Grupa 70 - VENITURI DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
P 701 - Venituri din operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare
P 7011 - Dobânzi de la Banca Naţională a României
P 7012 - Dobânzi de la conturile de corespondent
P 7013 - Dobânzi de la conturile de depozite la instituţii de credit
P 70131 - Dobânzi de la depozitele la vedere

218
P 70132 - Dobânzi de la depozitele la termen
P 70133 - Dobânzi de la depozitele colaterale
P 7014 - Dobânzi de la creditele acordate instituţiilor de credit
P 70141 - Dobânzi de la creditele de pe o zi pe alta
P 70142 - Dobânzi de la creditele la termen
P 7015 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune
P 70151 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune de pe o zi pe alta
P 70152 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune la termen
P 7016 - Venituri din operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 70161 - Dobânzi de la contul curent la casa centrală
P 70162 - Dobânzi de la depozitele la casa centrală
P 70163 - Dobânzi de la creditele acordate organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 70164 - Dobânzi privind valorile de recuperat de la organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul reţelei
P 70168 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice privind operaţiunile cu organizaţiile cooperatiste de credit din cadrul
reţelei
P 70169 - Comisioane
P 7017 - Alte venituri din dobânzi
P 7018 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice
P 7019 - Comisioane
P 702 - Venituri din operaţiunile cu clientela12
P 7021 - Dobânzi de la creanţe comerciale şi credite acordate clientelei
P 70211 - Dobânzi de la operaţiunile de scont, forfetare şi alte creanţe comerciale
P 70212 - Dobânzi de la operaţiunile de factoring
P 70213 - Dobânzi de la creditele de trezorerie
P 70214 - Dobânzi de la creditele de consum şi vânzări în rate
P 70215 - Dobânzi de la creditele pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior
P 70216 - Dobânzi de la creditele pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente
P 70217 - Dobânzi de la creditele pentru investiţii imobiliare
P 70218 - Dobânzi de la alte credite acordate clientelei
P 7022 - Dobânzi de la creditele acordate instituţiilor financiare
P 70221 - Dobânzi de la creditele de pe o zi pe alta
P 70222 - Dobânzi de la creditele la termen
P 7023 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune
P 70231 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune de pe o zi pe alta
P 70232 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune la termen
P 7024 - Dobânzi de la conturile curente debitoare
P 7027 - Alte venituri din dobânzi
P 7028 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice
P 7029 - Comisioane
P 703 - Venituri din operaţiunile cu titluri
P 7031 - Dobânzi de la titlurile primite în pensiune livrată
P 7032 - Venituri din titlurile de tranzacţie
P 7033 - Venituri din titlurile de plasament
P 70331 - Dobânzi
P 70333 - Dividende şi venituri asimilate
P 70336 - Venituri din cesiune
P 7034 - Venituri din titlurile de investiţii
P 70341 - Dobânzi
P 70342 - Venituri din prime
P 70343 - Venituri din cesiune
P 7036 - Venituri din datorii constituite prin titluri
P 7037 - Venituri diverse din operaţiunile cu titluri
P 7038 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice
P 7039 - Comisioane
P 704 - Venituri din operaţiunile de leasing
P 7041 - Dobânzi aferente creanţelor din operaţiuni de leasing financiar
P 7042 - Venituri din chirii
P 7048 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice
P 7049 - Comisioane
P 705 - Venituri din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor comerciale legate, titluri de participare şi titluri
ale activităţii de portofoliu
P 7051 - Dobânzi de la creditele subordonate la termen
P 7052 - Dobânzi de la creditele subordonate pe durată nedeterminată

219
P 7053 - Dividende şi venituri asimilate
P 7058 - Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice
P 7059 - Comisioane
P 706 - Venituri din operaţiunile de schimb
P 7061 - Venituri din diferenţe de curs valutar aferente tranzacţiilor în valută
P 7069 - Comisioane
P 707 - Venituri din operaţiunile în afara bilanţului şi operaţiunile cu instrumente financiare derivate
P 7071 - Venituri din angajamentele de finanţare
P 70711 - Venituri din angajamentele de finanţare în favoarea instituţiilor de credit
P 70712 - Venituri din angajamentele de finanţare în favoarea clientelei
P 7072 - Venituri din angajamentele de garanţie
P 70721 - Venituri din angajamentele de garanţie în favoarea instituţiilor de credit
P 70722 - Venituri din angajamentele de garanţie în favoarea clientelei
P 7074 - Venituri privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate
P 70741 - Venituri privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate de curs de schimb
P 70742 - Venituri privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate de rată a dobânzii
P 70743 - Venituri privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri
P 70744 - Venituri privind operaţiunile cu alte instrumente financiare derivate
P 70747 - Venituri din dobânzi aferente instrumentelor financiare derivate
P 70749 - Comisioane
P 7075 - Venituri din instrumentele de acoperire
P 7077 - Venituri din alte angajamente date
P 708 - Venituri din prestaţiile de servicii financiare
P 7081 - Comisioane privind titlurile gestionate sau în depozit
P 7082 - Comisioane privind operaţiunile cu titluri efectuate în contul clientelei
P 7083 - Comisioane din activităţile de asistenţă şi consultanţă
P 70831 - Comisioane din activităţile de asistenţă şi consultanţă pentru persoane fizice
P 70832 - Comisioane din activităţile de asistenţă şi consultanţă pentru persoane juridice
P 70839 - Alte comisioane
P 7085 - Venituri privind mijloacele de plată
P 7087 - Alte venituri din prestaţiile de servicii financiare
P 709 - Alte venituri din activitatea de exploatare
P 7092 - Cota - parte privind activităţile şi activele controlate în comun
P 7093 - Cheltuieli refacturate privind activităţile şi activele controlate în comun
P 7094 - Transferuri de cheltuieli de exploatare
P 7099 - Venituri diverse de exploatare
Grupa 74 - VENITURI DIVERSE DIN EXPLOATARE
P 741 - Cota - parte din cheltuielile sediului social
P 744 - Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale
P 745 - Venituri din cedarea părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de participare şi a titlurilor
activităţii de portofoliu
P 746 - Venituri din cedarea şi casarea imobilizărilor corporale şi necorporale
P 7461 - Venituri din cedarea şi casarea imobilizărilor corporale
P 7462 - Venituri din cedarea şi casarea imobilizărilor necorporale
P 747 - Venituri accesorii
P 7471 - Venituri din alte activităţi
P 7479 - Alte venituri accesorii
P 74791 - Venituri din operaţiuni de intermediere în domeniul asigurărilor
P 74799 - Venituri accesorii diverse
P 749 - Alte venituri diverse din exploatare
P 7492 - Cota - parte din subvenţiile de investiţii trecută la venituri
P 7493 - Venituri din subvenţii de exploatare
P 74931 - Venituri din subvenţii de exploatare aferente veniturilor din activitatea de exploatare
P 74932 - Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii prime şi materiale consumabile
P 74933 - Venituri din subvenţii de exploatare pentru plata personalului
P 74934 - Venituri din subvenţii de exploatare pentru asigurări şi protecţia socială
P 74935 - Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare
P 74936 - Venituri din subvenţii de exploatare aferente altor venituri
P 7494 - Venituri din producţia de imobilizări
P 7495 - Venituri privind bunurile mobile şi imobile din executarea creanţelor
P 7499 - Alte venituri
P 74991 - Venituri din despăgubiri, amenzi şi penalităţi
P 74992 - Venituri din donaţii

220
P 74997 - Alte venituri diverse de exploatare
Grupa 76 - VENITURI DIN PROVIZIOANE ŞI RECUPERĂRI DE CREANŢE AMORTIZATE
P 761 - Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare
P 7611 - Venituri din provizioane specifice de risc de credit
P 7612 - Venituri din provizioane specifice de risc de dobândă
P 762 - Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela, precum şi din operaţiuni între instituţiile
financiare nebancare şi instituţiile de credit
P 7621 - Venituri din provizioane specifice de risc de credit
P 7622 - Venituri din provizioane specifice de risc de dobândă
P 763 - Venituri din provizioane privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse
P 7631 - Venituri din provizioane pentru deprecierea titlurilor
P 76311 - Venituri din provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament
P 76312 - Venituri din provizioane pentru deprecierea titlurilor de investiţii
P 7633 - Venituri din provizioane pentru deprecierea stocurilor
P 7637 - Venituri din provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice
P 764 - Venituri din provizioane pentru valori imobilizate
P 7641 - Venituri din provizioane pentru deprecierea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de
participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu
P 7642 - Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
P 76421 - Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs
P 76422 - Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
P 76423 - Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
P 7643 - Venituri din provizioane pentru operaţiunile de leasing financiar
P 7647 - Venituri din provizioane pentru creanţe restante şi îndoielnice
P 765 - Venituri din provizioane
P 7651 - Venituri din provizioane pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură
P 7652 - Venituri din provizioane pentru facilităţi acordate personalului
P 7653 - Venituri din provizioane pentru risc de ţară
P 7654 - Venituri din provizioane pentru restructurare
P 7656 - Venituri din provizioane pentru impozite
P 7657 - Venituri din alte provizioane
P 767 - Venituri din recuperări de creanţe amortizate
Grupa 77 - VENITURI EXTRAORDINARE
P 771 - Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare
Grupa 78 - VENITURI DIN OPERAŢIUNI ÎNTRE INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE ŞI
INSTITUŢIILE DE CREDIT
P 781 - Dobânzi de la conturile curente
P 782 - Dobânzi de la depozitele constituite la instituţii de credit
P 7821 - Dobânzi de la depozitele la vedere
P 7822 - Dobânzi de la depozitele la termen
P 7823 - Dobânzi de la depozitele colaterale
P 783 - Dobânzi de la creditele acordate instituţiilor de credit
P 7831 - Dobânzi de la creditele de pe o zi pe alta
P 7832 - Dobânzi de la creditele la termen
P 784 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune de la instituţii de credit
P 7841 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune de pe o zi pe alta
P 7842 - Dobânzi de la valorile primite în pensiune la termen
P 785 - Dobânzi privind valorile de recuperat de la instituţii de credit
P 789 – Comisioane

CLASA 9 - OPERAŢIUNI ÎN AFARA BILANŢULUI

Grupa 90 - ANGAJAMENTE DE FINANŢARE
A 901 - Angajamente în favoarea instituţiilor de credit
P 902 - Angajamente primite de la instituţii de credit
A 903 - Angajamente în favoarea clientelei
A 9031 - Deschideri de credite confirmate
A 90311 - Garanţii imobiliare
A 90312 - Deschideri de credite documentare
A 90319 - Alte deschideri de credite confirmate
A 9032 - Acceptări sau angajamente de plată
A 9039 - Alte angajamente în favoarea clientelei
P 904 - Angajamente primite de la clientelă
Grupa 91 - ANGAJAMENTE DE GARANŢIE

221
A 911 - Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii date instituţiilor de credit
A 9111 - Confirmări de deschideri de credite documentare
A 9112 - Acceptări de plată
A 9119 - Alte garanţii date instituţiilor de credit
P 912 - Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii primite de la instituţii de credit
A 913 - Garanţii date pentru clientelă
A 9131 - Cauţiuni şi avaluri
A 91311 - Cauţiuni imobiliare
A 91312 - Cauţiuni administrative şi fiscale
A 91313 - Garanţii financiare
A 91314 - Garanţii de rambursare a creditelor acordate de alte instituţii
A 91319 - Alte cauţiuni şi avaluri
A 9139 - Alte garanţii date pentru clientelă
P 914 - Garanţii primite de la clientelă14
P 9141 - Garanţii primite de la instituţiile administraţiei publice şi asimilate
P 9142 - Garanţii primite de la societăţi de asigurare şi reasigurare
P 9143 - Garanţii primite de la alte instituţii financiare
P 9144 - Garanţii primite de la instituţii nefinanciare
P 9145 - Ipoteci imobiliare
P 9146 - Gajuri cu deposedare
P 9147 - Gajuri fără deposedare
P 9149 - Alte garanţii primite de la clientelă
Grupa 92 - ANGAJAMENTE PRIVIND TITLURILE
A 921 - Titluri de primit
A 9211 - Titluri vândute cu posibilitate de răscumpărare
A 9219 - Alte titluri de primit
P 922 - Titluri de livrat
P 9221 - Titluri cumpărate cu posibilitate de răcumpărare
P 9229 - Alte titluri de livrat
Grupa 93 - OPERAŢIUNI DE SCHIMB LA VEDERE
B 931 - Operaţiuni de schimb la vedere
A 9311 - Lei cumpăraţi şi încă neprimiţi
A 9312 - Devize cumpărate şi încă neprimite
P 9313 - Lei vânduţi şi încă nelivraţi
P 9314 - Devize vândute şi încă nelivrate
Grupa 94 - CONTURI DE AJUSTARE DEVIZE ÎN AFARA
BILANŢULUI
B 941 - Poziţie de schimb
B 942 - Contravaloarea poziţiei de schimb
B 943 - Conturi de ajustare devize
Grupa 95 - INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE
B 951 - Operaţiuni ferme de schimb la termen
B 9511 - Operaţiuni ferme de schimb la termen care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95111 - Lei de primit contra devize de livrat
P 95112 - Devize de livrat contra lei de primit
A 95113 - Devize de primit contra lei de livrat
P 95114 - Lei de livrat contra devize de primit
A 95115 - Devize de primit contra devize de livrat
P 95116 - Devize de livrat contra devize de primit
B 9512 - Operaţiuni ferme de schimb la termen care sunt operaţiuni de acoperire
A 95121 - Lei de primit contra devize de livrat
P 95122 - Devize de livrat contra lei de primit
A 95123 - Devize de primit contra lei de livrat
P 95124 - Lei de livrat contra devize de primit
A 95125 - Devize de primit contra devize de livrat
P 95126 - Devize de livrat contra devize de primit
A 952 - Alte instrumente ferme de curs de schimb
A 9521 - Operaţiuni ferme de curs de schimb care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 9522 - Operaţiuni ferme de curs de schimb care sunt operaţiuni de acoperire
A 953 - Instrumente condiţionale de curs de schimb
A 9531 - Instrumente cumpărate
A 95311 - Instrumente condiţionale de curs de schimb, cumpărate, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95312 - Instrumente condiţionale de curs de schimb, cumpărate, care sunt operaţiuni de acoperire

222
A 9532 - Instrumente vândute
A 95321 - Instrumente condiţionale de curs de schimb, vândute, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95322 - Instrumente condiţionale de curs de schimb, vândute, care sunt operaţiuni de acoperire
A 954 - Instrumente financiare derivate ferme de rată a dobânzii
A 9541 - Instrumente ferme de rată a dobânzii, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 9542 - Instrumente ferme de rată a dobânzii, care sunt operaţiuni de acoperire
A 955 - Instrumente financiare derivate condiţionale de rată a dobânzii
A 9551 - Instrumente cumpărate
A 95511 - Instrumente condiţionale de rată a dobânzii, cumpărate, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95512 - Instrumente condiţionale de rată a dobânzii, cumpărate, care sunt operaţiuni de acoperire
A 9552 - Instrumente vândute
A 95521 - Instrumente condiţionale de rată a dobânzii, vândute, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95522 - Instrumente condiţionale de rată a dobânzii, vândute, care sunt operaţiuni de acoperire
A 956 - Instrumente financiare derivate ferme pe acţiuni şi indici bursieri
A 9561 - Instrumente ferme pe acţiuni şi indici bursieri, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 9562 - Instrumente ferme pe acţiuni şi indici bursieri, care sunt operaţiuni de acoperire
A 957 - Instrumente financiare derivate condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri
A 9571 - Instrumente cumpărate
A 95711 - Instrumente condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri, cumpărate, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95712 - Instrumente condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri, cumpărate, care sunt operaţiuni de acoperire
A 9572 - Instrumente vândute
A 95721 - Instrumente condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri, vândute, care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 95722 - Instrumente condiţionale pe acţiuni şi indici bursieri, vândute, care sunt operaţiuni de acoperire
A 959 - Alte instrumente financiare derivate
A 9591 - Instrumente care nu sunt operaţiuni de acoperire
A 9592 - Instrumente care sunt operaţiuni de acoperire
Grupa 96 - ANGAJAMENTE DIVERSE
P 961 - Angajamente primite
P 9611 - Valori primite în garanţie privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate
P 9612 - Alte valori primite în garanţie
P 9613 - Alte angajamente primite
A 962 - Angajamente date
A 9621 - Valori date în garanţie privind operaţiunile cu instrumente financiare derivate
A 9622 - Alte valori date în garanţie
A 9623 - Alte angajamente date

Grupa 98 - ANGAJAMENTE ÎNDOIELNICE

A 981 - Angajamente îndoielnice
Grupa 99 - CONTURI DE EVIDENŢĂ
P 991 - Bunuri luate cu chirie
P 992 - Valori primite în păstrare sau custodie
A 993 - Creanţe scoase din activ, urmărite în continuare
A 9931 - Creanţe scoase din activ şi urmărite în continuare
A 9932 - Dobânzi aferente creanţelor scoase din activ, urmărite în continuare
A 9937 - Creanţe ataşate
A 994 - Debitori din penalităţi pretinse
P 995 - Amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe
B 998 - Alte conturi de evidenţă
P 9981 - Alte valori primite
A 9982 - Alte valori date
P 9983 - Capital în devize
P 99831 - Capital social subscris şi nevărsat în devize
998 - Alte conturi de evidenţă
P 9981 - Alte valori primite
A 9982 - Alte valori
P 9983 - Capital în devize
P 99831 - Capital social subscris şi nevărsat în devize
P 99832 - Capital social subscris şi vărsat în devize
P 99833 - Capital de dotare în devize
P 9984 - Prime de emisiune plătite în devize urmă r iteî ncontinu areA 9932-D obânziafe
A 9985 - Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă
B 9989 - Conturi diverse de evidenţă
B 999 – Contrapartida ”.

223
 Bibliografie generală:

1. Burtea A., “Creditarea în mecanismul economiei de piaţă”, Ed. SIGMA Plus Deva, 1998
2.Anghelache G., Dardac N., Stancu I., “Pieţe de capital şi burse de valori”, Societatea Adevărul, 1992.
3.Basno C., Dardac V., “Operaţiuni bancare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
4.Basno C., s.a., “Monedă, credit, bănci”, Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti, 1994.
5.Basno C., Dardac N., “Operaţiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată”, Editura Didactica şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996.
6. Basno C., Nicolae Dardac, “Riscuri bancare. Cerinţe prudenţiale. Monitorizare”, Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti, R.A., 1999
7.Brendea, C. (colectiv), “Riscul şi performanţa creditului”, Editura Coresi, Bucureşti, 2001.
8.Capron M., “Contabilitatea în perspectivă”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994
9.Cerna S., “Moneda şi teoria monetară”, Editura Mirton, Timişoara, 2000.
10.Ciobanu G., “Bursele de valori şi tranzacţiile la bursă”, Editura Economica, 1997.
11.Coman F. – “Activitatea bancară. Profit şi performanţe“, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000
12. Dedu V., “Gestiunea şi auditul bancar”, ediţia a 3-a, Editura pentru Şt. Naţionale, Bucureşti, 2001.
13.Feleagă N., Ionaşcu I., “Contabilitatea financiară”, vol. 1-4, Editura Economică, Bucureşti, 1993
14.Gaftoniuc S., “Practici bancare internaţionale”, Editura Economică, Bucureşti, 1995.
15.Gradu M., “Tranzacţii bursiere”, Editura Economică, 1995.
16.Hoanţă N. – “Bani şi bănci”, Editura Economică, Bucureşti, 2001
17.Ionescu L., “Fundamentele profesiunii bancare”, Editura Economică, Bucureşti, 1996
18.Levis K., “La comptabilite des societe dans la C.E.E.”, La Lillequer in Editions, 1992
19. Roxin L., “Gestiunea riscurilor bancare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
20. Stoica M., “Management bancar”, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
21.Pântea P. şi colectiv, “Contabilitatea financiară a agenţilor economici din România”, Editura Intelcredo, Deva,
1995
22.Pântea P. şi colectiv, “Contabilitatea generală a economiei de piaţă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992
23.Roşca T., “Monedă şi credit”, ediţia a II-a, Editura “ALTIP”, Alba Iulia, 2001.
24. Rotaru C., “Managementul performanţei bancare”, Ed. Expert, 2001.
25.Temeş I , Mureşan M., “Contabilitate bancară”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
26.Temeş I , Mureşan M., “Contabilitatea societăţilor bancare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998
27.Trenca I., “Metode şi tehnici bancare”, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj - Napoca, 2002.
28.Turcu I., “Operaţiuni şi contracte bancare”, Lumina Lex, Bucureşti 1995
29.Turliuc, V., Cocis, V., “Monedă şi credit”, Editura Arkaron, Iaşi, 1997.
30.Ungurean P., “Banking. Produse şi operaţiuni bancare”, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2001.
31.Ungurean, P., “Dobânda şi rolul ei în economia de piaţă”, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 1999.
32.Zaharciuc E., “Contabilitatea societăţilor bancare”, Editura Teora, Bucureşti, 2001
***Circulara nr.18 din 8.06.2005 - modifică Normele Băncii Naţionale a României nr.5/2004 privind adecvarea
capitalului instituţiilor de credit, cu modificările şi completările ulterioare
***Circulara nr.32 din 21.09.2005 - modifică rata dobânzii plătită pentru rezervele minime obligatorii în moneda
naţională şi rata dobânzii penalizatoare pentru deficitele de rezerve minime obligatorii în moneda naţională.
***Normele nr.12 din 13.09.2005 - modifică şi completează Normele Băncii Naţionale a României nr.12/2003
privind supravegherea solvabilităţii şi expunerilor mari ale instituţiilor de credit, cu modificările şi completările ulterioare
***Normele nr.11 din 8.09.2005 - stabilesc limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în valută
***Regulamentul nr.8 din 8.09.2005 - modifică Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.5/2002 privind
clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de
credit, cu modificările şi completările ulterioare .
*** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

224