TEHNICI SI OPERATIUNI BANCARE Suport de curs 1. Banca in economie__ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _____4 1.1 Rolul bancii.......................................................................................................................4 1.2 Functiile bancii.................................................................................................................

4 ASE, BUCURESTI Conf. univ.dr. Ilie SIMON

Tehnici Bancare 1.3 Tehnici bancare................................................................................................................4 2. Relatia dintre banca si client ca relatie intre creditor si debitor________ 5 2.1 Contul bancar. Deschidere si operare in cont.................................................................5 2.2 Garantarea sumelor depuse in banca..............................................................................5 2.3 Procura de operare in cont..............................................................................................6 2.4 Tipuri de conturi...............................................................................................................6 3. Varietatea instrumentelor de plata_______________________________ 6 3.1 Numerarul (biletele de banca si monede)........................................................................6 3.2 Ordinul de plata. . . . . . . . . . . . ........................................................................ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 3.3 Debitarea directa..............................................................................................................8 3.4 Cecul si transmiterea lui..................................................................................................8 3.5 Diferente intre ordinul de plata si cec.............................................................................9 3.6 Emiterea si incasarea cecurilor........................................................................................9 3.7 Scrisoarea de acreditare si scrisoarea de credit...........................................................10 3.8 Cecul de calatorie...........................................................................................................11 3.9 Evolutia instrumentelor electronice de plata................................................................11 4. Efectele de comert ____________________________________________14 4.1 Termene uzuale de plata in economie...........................................................................14 4.2 Cambia sau trata............................................................................................................15 4.3 Biletul la ordin......................................................................................... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 5. Plasamentele in functie de gradul lor de lichiditate________________ _ 19 5.1 Conturile de economii.....................................................................................................19 5.2 Conturi de

economii-credit............................................................................................20 5.3 Depozitele la termen.......................................................................................................20 5.4 Certificatele de depozit negociabile (CDN)...................................................................21 5.5 Plasamente propuse de banci.........................................................................................21 6. Raportul dintre banca si client ca raport intre creditor si debitor ______22 6.1 Tipuri de credite dupa durata.......................................................................................22 6.2 Tipuri de credite dupa modul de realizare...................................................................22 6.3 Tipuri de credite dupa destinatie...................................................................................23 7. Creditele pentru echipamente_________ ________ _________ ________ _ 31 7.1 Creditul pe termen mediu..............................................................................................31 7.2 Creditul pe termen lung.................................................................................................32 7.3 Leasingul.........................................................................................................................32 8. Credite pentru particulari ______________________________________33 2

Tehnici Bancare 8.1 Facilitati de casa.............................................................................................................33 8.2 Avansurile pe baza de titluri..........................................................................................34 8.3 Imprumutul personal.....................................................................................................34 8.4 Creditul de consum.........................................................................................................34 8.5 Sprijinirea investitiilor financiare.................................................................................35 8.6 Creditele pentru locuinte...............................................................................................36 8.7 Creditul pe termen mediu............................................................................. . . . . . . . . . . . . . . . .36 8.8 Creditele pe termen lung. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36 8.9 Studiul cererii de credit si studiul garantiilor...............................................................37 9. Operatiunile interbancare ______________________________________38 9.1 Reglementarea platilor...................................................................................................38 9.2 Compensarea..................................................................................................................39 9.3 Efectuarea platilor internationale.................................................................................39 9.4 Schimbul valutar............................................................................................................40 9.5 Gestiunea trezoreriei......................................................................................................40

9.6 Piata monetara................................................................................................................41 9.7 Eurodevizele....................................................................................................................42 9.8 Reglementarea creditului...............................................................................................43 10. Actiunea bancilor pe pietele de capital __________________________44 10.1 Valorile mobiliare.........................................................................................................45 10.2 Fondurile de investitii...................................................................................................48 10.3 Servicii bancare pentru valorile mobiliare.................................................................49 10.4 Titlurile de creanta negociabile...................................................................................49 10.5 Acoperirea riscurilor de piata......................................................................................50 10.6 Alte servicii bancare:....................................................................................................50 3 Tehnici Bancare 1. Banca in economie 1.1 Rolul bancii Banca este oinst it ut ie ce a evoluat in timp incercand sa gaseasca mijloacele adecvate pentru a usura efectuarea operativa si sigura a platilor in spatiu si timp si a gasi procedurile necesare schimbarii unor active prezente proprii sau colectate pentru active mai multe in viitor. Bancile actioneaza atat caint er m ediar i intre cei care dispun de resurse si cei care au nevoie temporara de ele, cat si camandat ari ai clientilor pentru efectuarea diferitelor servicii bancare, financiare si uneori de asigurare si administrative. 1.2 Functiile bancii Ca functii principale ale bancii mentionam urmatoarele: ? functia de pastrare si conservare a valorilor; ? functia de asigurare a mecanismului platilor interne si externe; ? functia de atragere si colectare de resurse (de agregare); ? functia de transformare a resurselor la vedere sau pe termen scurt in resurse pe termen lung; ? functia de plasare in credite, pe piata monetara si piata financiara; ? functia de substituire a riscului total sau zero cu risc foarte mic. 1.3 Tehnici bancare Pentru desfasurarea eficienta a activitatii de banca sunt necesare institutii, oameni si tehnici. Fiecare operatiune bancara se bazeaza pe o reglementare juridica si pe anumite proceduri cuprinse in normele Bancii Centrale si in normele bancii respective. Tehnicile bancare pentru realizarea acestor operatiuni au evoluat si ele in timp; ele nu

au fost inventate de cineva anume ci s-au perfectionat zi de zi pe calea practicii bancare. Nu trebuie sa se confunde tehnicile bancare cu tehnica informationala de care dispun bancile. Aceasta din urma asigura conditii de aplicare eficienta a tehnicilor bancare. Experienta castigata de bancher trebuie sa cuprinda cunoasterea clientilor din punct de vedere moral, profesional, managerial, cunoasterea sectoarelor economiei nationale concurentiale cu perspectivele lor in vederea integrarii in Uniunea europeana, cunoasterea politicii macro si microeconomice. La acesata se aduga capacitatea si curajul bancherului de a combina elemente contradictorii ca increderea si teama, riscul si profitul, lichiditatea si plasamentul, prezentul si viitorul. In acest proces relatia banca client se manifesta in diferite forme; ne vom referi, in continuare la principalele relatii si anume la acelea in care banca este pe rand sau in acelasi timp si creditor si debitor. 4 Tehnici Bancare 2. Relatia dintre banca si client ca relatie intre creditor si debitor 2.1 Contul bancar. Deschidere si operare in cont Pentru a se apara impotriva riscului de pierdere sau de furt o persoana poate depune suma de bani pe care o detine intr-o banca spre pastrare fizica intr-unseif sau intr-un depozit bancar, spre pastrare si fructificare, fiind purtatoare de dobanda. Pe baza unui contract cu banca, clientul poate sa depuna o suma de bani in banca sau sa o retraga. Suma este inscrisa intr-un cont la vedere sau pe termen, pe numele sau si poate fi recuperata la simpla cerere, sau dupa un anumitpr eaviz. Inregistrarile in creditul si in debitul contului vor reflectadepunerile siretragerile, precum sitr ansf er ur ile ordonate din contul respectiv in alte conturi. In principiu,soldul contului nu poate fi decat zero sau creditor, caz in care relatia dintre client si banca se prezinta ca o relatie intre creditor si debitor. Pe baza unei conventii, insotita de cele mai multe ori degar ant iile corespunzatoare, soldul contului respective poate fi debitor, in anumite perioade, caz in care relatia dintre client si banca se prezinta ca o relatie intre debitor si creditor. Se observa ca banca, in relatiile cu clientii, poate juca rol si de debitor si de creditor. Orice persoana are dreptul de a deschide un cont bancar, acest drept fiind considerat ca parte a drepturilor omului, si este legiferat corespunzator in fiecare tara. La deschiderea unui cont, banca verificaident it at ea (nume si prenume, data si locul nasterii, nationalitate, domiciliu, codul numeric personal) persoanei cu care incheie contractul privind deschiderea contului respective. Bancherul poate sa se informeze si asupra situatiei personale sau profesionale. In plus, banca trebuie sa se asigure de capacitatea juridica a clientului sau, adica de aptitudinea acestuia de a incheia acte juridice (protectia minorilor de catre parinti, tutela, incapabilii majori, interzisii legali, etc.). Informatiile esentiale despre client sunt concentrate pe un formular denumitspecim en de semnatura, ce serveste la verificarea autenticitatii ordinelor scrise transmise bancii de clientul respectiv, si, in special, laver if icar ea prin compararea acestei semnaturi cu aceea de pe cecurile emise de el. Banca tine un registru al tuturor conturilor deschise, in ordinea deschiderilor lor.

Depunerile efective de moneda in cont se transforma din moneda fiduciara (bilete de banca si monezi metalice) in moneda scripturala (operatiuni bazate pe depozite sau credite bancare), iar in zilele noastre in asa numita monedamoneda electronica sau mai corect spus punga electronica. Tinerea conturilor de catre banca se reflecta in extrasul de cont, ce detaliaza operatiunile inregistrate intr-o perioada data. Anumite banci ofera detinatorilor de carduri bancare emise pe baza unor conturi la vedere, posibilitatea de a cunoaste soldul contului, precum si ultimele inregistrari in creditul si debitul contului respective, adica un extras de cont detaliat. 2.2 Garantarea sumelor depuse in banca Riscul pentru depunatorul de bani in banca ramane, si acesta se manifesta atunci cand banca respectiva intra inf alim ent. Totusi, clientul se bucura de asigurarea depozitului sau bancar pana la o anumita limita. Potrivit directivei UE in acest domeniu, asigurarea depozitelor bancare se face pana la suma de 100.000 euro. 5 Tehnici Bancare In Romania, in semestrul I al anului 2003, Fondul de garantare al depozitelor bancare garanteaza depozitele pana la limita este de 118.469.000 lei, suma ce se indexeaza semestrial pe baza inflatiei. 2.3 Procura de operare in cont Titularul contului, in calitate demandant poate daprocura unuia sau mai multi mandatari pentru a opera in contul sau, dar isi asuma intreaga responsabilitate pentru toate operatiunile de debitare si creditare efectuate. Procura poate fi partiala, adica sa fie valabila numai pentru creditarea contului sau generala, pentru toate tipurile de operatii bancare. De asemenea, procura ce se da mai multor persone poate stipula ca acestea sa poata actiona separat (fiecare poate actiona singur) sau impreuna (toti mandatarii trebuie sa actioneze in acelasi timp). 2.4 Tipuri de conturi Conturile pot fi la vedere sau pe termen, deschise de rezidenti sau de catre nerezidenti, exprimate in lei sau in valuta. In relatiile lor cu banca, clientii pot deschide conturi si in numele mai multor persoane, fiecare dintre ele operand ca si cand ar fi singur titular, insa toate raman responsabile solidar pentru operatiile efectuate. Varsamintele in cont pot sa fie facute de catre titular sau de catre orice alta persoana, in timp cer etr ager ile din cont nu pot sa fie efectuate decat de catre titularul de cont sau mandatarul sau. In conditiile in care banca diversifica relatiile sale cu persoanele fizice si morale in calitate de clienti ai lor, oferindu-le tot mai multe servicii, contractul dintre client si banca poate lua forma unei conventii de cont curent, practicata in special pentru agenti economici si pentru intreprinzatori individuali. In acest caz, se prevede posibilitatea ca soldul acestui cont sa poata fi si debitor, stabilindu-se, de obicei si un anumitplaf on pentru o perioada data, si bineinteles si o anumita garantie ce poate fi o cautiune personala a managerilor sau alta forma convenita. Contractele bancare incheiate, in general cu persoanele fizice, prevad ca acestea pot avea conturi la vedere (depozite bancare la vedere) si conturi pe termen, numite si depozite

bancare pe termen. De obicei, la depozitele bancare la vedere nu se acorda dobanda, sau se acorda o dobanda foarte mica. Titularii de cont curent trebuie sa plateasca dobanda atunci cand contul este debitor. In calculul acestei dobanzi se tine seama si de data valorii dupa cum urmeaza: pentru operatiunile de creditare dobanda se calculeaza la 1-2 zile dupa inscrierea lor in cont, in timp ce pentru operatiunile de debitare dobanda se calculeaza cu o zi sau mai multe inainte. Tranzactiile interne se efectueaza in moneda nationala, in timp ce tranzactiile internationale se pot desfasura intr-o alta moneda, dand nastere la schimbul valutar. Clientii pot avea si conturi in devize straine, cu respectarea reglementarilor in vigoare. Nerezidentii pot avea conturi in devize ce pot fi transferate, dar in principiu ele pot fi alimentate doar din strainatate. 3. Varietatea instrumentelor de plata 3.1 Numerarul (biletele de banca si monede) Numerarul format din bilete de banca si monezi metalice constituie unul dintre cele mai cunoscute instrumente de plata. 6 Tehnici Bancare Structura pe cupiuri se realizeaza in functie de nevoile circulatiei monetare din fiecare tara (puterea de cumparare, traditii, etc.). Eliberarea bancnotelor de banca se face din ce in ce mai mult prin intermediulbancomatelor, care au cunoscut o evolutie exponentiala in ultimii 15 ani. Folosirea numerarului ca mijloc de plata implica riscul deteriorarii, devalorizarii, furtului, transportului fizic, etc. In prezent exista: ? moneda fiduciara (bilete de banca si moneda metalica), si ? moneda scripturala (conturi in banca). In cazul folosirii primului fel de moneda platile se fac fara intermediul bancilor, adica din mana in mana, in timp ce in cazul folosirii celei de a doua, platile se fac fara manipularea banilor, fie scriptic fie electronic. Bancile efectueaza totusi operatii de depunere sau retragere de bani sub forma de bilete de banca. In cazul depunerilor se poate completa un borderou cu structura biletelor depuse, se primeste o dovada a depunerii, se poate apele la o societate de paza care sa insoteasca depunerile mari, recunoasterea de catre banca, etc. In cazul retragerilor modalitatile difera in functie de locul unde are loc operatiunea: ? la ghiseul unde este contul sau unde este acreditata; ? la o alta agentie din tara; ? la un bancomat. La ghiseul unde are contul, clientul completeaza uncec, si pe verso punesem nat ur a sa. Daca nu are cec, functionarul de la ghiseu ii inmaneza un cec de retragere pe care il

completeaza la ordinul bancii. Daca sunt retrageri importante, ghiseul trebuie anuntat cu 24 ore mai devreme. Pentru retragerile de la alte ghisee, clientul completaza un cec mentionand locul, data si suma retrasa si prezinta un act de identitate. In unele cazuri s-ar putea sa fie plafoane de retrageri. In cazul cardului de plati, clientul poate retrage de la bancomatele ce accepta cardul respectiv o anumita suma de bani (pe zi sau pe saptamana), doar prin introducerea codului secret (PIN personal identification number- numarul de identificare personal) compus din patru cifre, fara nici o alta formalitate. Bancile opereaza si cu devize straine, vanzand si cumparand diverse monede, efectuand operatiuni de schimb valutar manual. In acest caz bancile respective trebuie sa dispuna de un stoc de monede straine ajustat in functie de sezon sau dupa localitatea in care functioneaza. Stocul se regleaza fie in relatiile cu celelalte banci ce au nevoie complementara de anumite devize, fie prin retrageri sau varsaminte de devize din conturile pe care le au la corespondentii lor bancari. Se poate spune ca schimbul manual de devize este o forma derivata a schimbului scriptural. Detinerea unui stoc neproductiv de bilete, fara dobanda, explica costul mai mare ocazionat de schimbul manual in comparatie cu cecurile de calatorie. Bancile incearca sa recupereze acest cost sub forma diferentei dintre cursurile de cumparare si cele de vanzare, unele inferioare, altele superioare cursului de schimb practicat in acel moment. 3.2 Ordinul de plata Printre mijloacele principale de plata mentionam ordinul de plata (ordinul permanent sau cu plata programata, viramentul, transferul-credit, giro-creditul bancii) sidebit ar ea directa (prelevarea din cont). In cazul ordinului de plata, la ordinul clientului banca 7 Tehnici Bancare ? semnatura celui care a emis biletul la ordin. Comparatie intre cec, cambie si biletul la ordin privind mentiunile obligatorii Cec Cambie Biletul la ordin 1-cuvantul cec inserat in text, chiar din titlu 1-denumirea de cambie inserata in text 1-denumirea bilet la ordin, inserata in text 2-ordinul expres de a plati o anumita suma 2-ordinul pur si simplu de aplati o anumita suma 2-angajamentul pur si simplu de a plati o anumita

suma 3-numele celui care trebuie sa plateasca: trasul 3-numele celui care trebuie sa plateasca: trasul 3-locul unde se va face plata 4-locul unde se va plati suma 4-locul unde trebuie sa se efectueze plata 4-data si locul crearii biletului 5-locul unde a fost emis cecul si data crearii lui 5-data si locul crearii cambiei 5-indicatia de scadenta 6-semnatura tragatorului 6-data la care trebuie sa se faca plata: scadenta 6-numele beneficiarului 7-numele beneficiarului 7-semnatura emitatorului 8- semnatura tragatorului Atunci cand debitorul alege ca mijloc de plata biletul la ordin, inseamna ca acesta doreste o amanare a platii; folosirea acestui instrument de plata comporta deci o data de scadenta, plata urmand sa se faca la acea data sau in cel mult 2 zile lucratoare de la data respective. Aceste titluri, cambia si biletul la ordin permit industriasilor si comerciantilor sa-si plateasca achizitiile de marfuri si de servicii dupa o anumita perioada, oferind totodata furnizorilor posibilitatea de a obtine, cu usurinta, un credit sub forma scontarii titlului respectiv, in asteptarea scadentei, precum si garantia solida de recuperare a contravalorii, pe baza dreptului comercial, in cazul in care efectele repective vor ramane neplatite la scadenta convenita. In comparatie cu trata, procedura biletului la ordin pare mai simpla, lasand la latitudinea cumparatorului planificarea judicioasa a scadentelor ce urmeaza sa le onoreze. Din punct de vedere al garantiei, biletul la ordin este mai putin sigur decat cambia, deoarece risca sa fie remis furnizorilor cu o anumita intarziere, creandu-le probleme in gestiunea trezoreriei, unde se urmareste scontarea cat mai rapida a biletului la ordin respectiv. In unele tari plata cu acest instrument este permisa numai daca asa a fost prevazut in contract si este mentionat expres in factura. Ca masura de siguranta in plus, se prevede ca daca in termen de 30 zile de la transmiterea facturii, furnizorul nu primeste biletul la ordin, el poate emite o cambie pe care debitorul trebuie sa o accepte.

Spre deosebire de cecuri, efectele de comert pot circula intre parteneri fara interventia bancilor; in practica insa majoritate agentilor economici apeleaza la banci pentru a plati sau a incasa titlurile respective. 17 Tehnici Bancare Referitor la plata acestora, exista asa numita domiciliere a efectelor intr-o sucursala sau agentie bancara anumita. Debitorul isi informeaza creditorul cu numele si adresa agentiei platitoare, de obicei in scris, deasupra semnaturii sale, atunci cand accepta cambia sau cand creaza biletul la ordin. Dupa aceea el transmite bancii un aviz de domiciliere, descriind caracteristicile efectului de platit (beneficiar, suma, scadenta). Dupa plata, beneficiarii vor remite efectele la giseul platitor, care la randul sau le va restitui debitorului. O banca nu poate, in principiu debita contul unui client decat pe baza ordinului sau. Daca avizul de domiciliere nu ajunge la timp, atunci banca se vede obligata sa retutneze, neplatit, efectul ce i-a fost prezentat. Pentru a evita astfel de incidente, clientul poate da bancii sale un aviz de domiciliere permanent, asfel incat aceasta sa reglementeze fara alta avizare una sau alta categorie de efecte (bilet la ordin, cambie acceptata, anumiti furnizori, etc). In privinta incasarilor, creditorul poate oricand andosa in favoarea bancii sale efectele neajunse la scadenta, urmand ca banca sa le prezinte la incasare la scadenta, si sa-i crediteze contul. Acesta depunere pentru incasare nu se efecueaza, daca este vorba de efecte deja scontate, caci atunci banca se gaseste deja in posesia lor si le pastreaza pana in ziua incasarii. Prelucrarea administrativa a efectelor de comert este mai complexa decat cea a cecului. Pentru simplificare se recurge lacambie rezumata (CR) si la bilet la ordin rezumat (BOR). In acest caz, la acceptarea cambiei sau la crearea biletului la ordin, debitorul mentioneaza pe acestea, caracteristicile codate ale contului sau curent sau se multumeste sa adauge cartea de identitate bancara. Si creditorul, inainte de a remite efectul la banca, isi inscrie coordonatele bancare de asemenea natura incat sa poata fi prelucrat automatizat. Se poate inainta bancii chiar o inregistrare pe banda magnetica, confectionata prin grija clientului ei. In acest caz, debitorul nu mai e nevoie sa adreseze bancii un aviz de domiciliere; banca ii va trimite un extras in dublu exemplar al efectelor prezentate la o scadenta anume. El va returna cele doua foi cu instructiunile sale. Procedura are insa o carenta: in ipoteza ca un efect ramane neplatit, creantierul nu dispune de toate instrumentele necesare pentru a valorifica toate posibilitatile dreptului comercial. Aceste proceduri (CR si BOR) tind sa se generalizeze in detrimentulcambiei circulante si a biletului la ordin circulant (CC si BOC). Procedura clasica se mai utilizeaza atunci cand: ? nu exista carte de identitate bancara; ?

unul din cei doi semnatari (cedantul sau trasul) isi exprima dorinta expresa pentru aceasta procedura, caz in care trebuie se inscrie mentiunea CC sau BOC in coltul superior dreapta al titlului respectiv. In concluzie, se poate spune ca indiferent de instrumentul de plata folosit, desfasurarea normala a platilor presupune etapa tranzactiei, compensarii si decontarii. In procesul tranzactiei o importanta deosebita o are autentificarea si autorizarea transferului de fonduri pe baza de semnatura pe hartie sau electronica (PIN). Compensarea presupune schimbul reciproc de instrumente de plata sau de informatii si stabilirea soldului net, iar decontarea presupune inregistrarea in conturi corespondente, precum si asigurarea si disponibilizarea fondurilor pentru decontare. Diferente intre cambie si biletul la ordin 18 Tehnici Bancare Cambia Biletul la ordin ( Creditorul are initiativa) - Invitatia de a plati emana de la tragator; - Intervin trei persoane: tragatorul, trasul, beneficiarul; - Este supusa formalitatii de acceptare; - Este un instrument de vanzare la termen; - Este tot timpul un act de comert; diferendele relative la cambie sunt de competenta exclusiva a tribunaleleor de comert( se aplica dreptul comercial). ( Debitorul are initiativa ) - Angajamentul de a plati emana de la emitator; - Intervin doua persoane: emitatorul si beneficiarul; - Angajamentul emitatorului inlocuieste acceptarea; - Este un instrument normal de imprumut de bani; se utilizeaza, de asemenea, pentru plati comerciale la termen si la realizarea de noi credite mobilizabile; - Cei care participa la biletul la ordin isi asuma obligatii comerciale sau civile, dupa cum sunt sau nu comercianti si urmeaza natura operatiei ce a motivat participarea lor la biletul respectiv. Diferendele relative la biletul la ordin sunt de competenta tribunalelor comerciale sau civile, conform cu obligatiile asumate de partile contractante. 5. Plasamentele in functie de gradul lor de lichiditate In general, cei care doresc sa facaplasam ent e, pe langa dorinta de a le valorifica prin obtinerea unei remunerari, vor sa aiba posibilitatea iesirii la nevoie din plasamentul respective, cat mai repede si cu cat mai putine cheltuieli. Un plasament, prin definitie, nu este asa de lichid ca un cont la vedere, de exemplu. Plasamentele zise lichide propuse de banci clientilor lor sunt in realitate depozite semilichide situate undeva intre depozitele la vedere si conturile blocate. Vom mentiona patru categorii de conturi:

? conturi de economii; ? conturi de economii-credit; ? depozite la termen; ? certificate de depozit. Din punct de vedere macroeconomic, in special al politicii monetare, in timp ce depozitele la vedere sunt o forma de moneda ce intra in compozitia lui M1 (disponibilitati monetere), depozitele semi-lichide nu sunt decat o semi-moneda, ce se adauga lui M1 pentru a forma M2 (masa monetara in sens restrans), la M2 pentru a forma M3 (masa monetara in sens larg) sau la M3 pentru a forma L (lichiditatile economiei). 5.1 Conturile de economii. Concepute pentru persoane fizice, mult timp aceste conturi au fost folosite de catre casele de economii. Sumele depuse pot fi retrase imediat si fara preaviz, sau cu un 19 Tehnici Bancare preaviz in unele cazuri, dar numai prin retregeri de moneda sau virament in alte conturi, fiind exclusa plata prin cecuri. Unele case de economii s-au adaptat si permit clientilor sa aiba si un cont pentru carnete de cecuri, pe care il alimenteaza periodic din contul de economii, pentru a evita situatia de descoperire de cont. In unele tari conturile de economii poarta denumirea de librete de economii, pentru care autoritatile fixeaza dobanda si garanteza sumele depuse in intregime. De obicei, aceste institutii ce colecteaza economiile persoanelor fizice, practica odat a a valorii, de la care incepe sa se calculeze dobanda sau sa inceteze calculul ei, bazata pe perioade chenzinale: sumele depuse in perioada chenzinala vor purta dobanda numai din prima zi a perioadei chenzinale urmatoare, iar sumele retrase in cursul perioade chenzinale vor fi purtatoare de dobanda doar pana la sfarsitul perioade chenzinale precedente. In unele cazuri si in unele tari, dobanda este exceptata de impozit pe venit. Asa este cazul in Franta cu libretul A, libretul bleu si cu CODEVI (contul pentru dezvoltare industriala). Persoanele cu venituri modeste pot sa-si deshida un libret popular de economii, ce are urmatoarele avantaje: ? dobanda mai ridicata; ? varsarea unei prime pentru a indexa dobanda la inflatie; ? exonerarea fiscala. 5.2 Conturi de economii-credit Aceste conturi au fost concepute tot pentru persoane fizice. Intr-o prima perioada de economisire prealabila, clientul depune bani in contul sau. Ii poate retrage in caz de

nevoie, dar daca ii lasa o anumita perioada, atunci la data respectiva ii poate retrage impreuna cu dobanda, avand si dreptul la un imprumut bancar, la care se poate adauga si un credit complementar la creditul principal. In Franta aceste conturi sunt de trei feluri: ? contul de economii- locuinta; ? planul de economii-locuinta; ? libreul de economii- intreprindere. Toate trei forme de conturi comporta si un anumit ajutor de la stat sub forma exonerarii fiscale sau a anumitor prime. Perioada de economisire nu poate fi mai mica de doi ani si nu se poate prelungii peste cinci ani. 5.3 Depozitele la termen Aceasta forma de plasament se adreseaza atat persoanelor fizice cat si agentilor economici. Depunerea se face o singura data pentru o durata de timp determinata. Rambursarile anticipate sunt totusi posibile. In unele tari exista: ? conturile la termen; ? bonurile de casa. Din punct de vedere al formei, bonurile de casa pot fi de doua feluri: ? forma nominativa realizata in titluri nominative; 20 Tehnici Bancare ? forma anonima relizata in titluri la purtator. Bonurile de casa sunt emise in suma rotunde. Posesorul care doreste lichidarea lor poate: ? sa le cedeze unei alte persoane; ? sa le prezinte bancii pentru rambursare anticipata Exista doua categorii de bonuri de casa: ? bonuri cu scadenta fixa, ca si conturile la termen, pentru o anumita perioada, de obicei, intre o luna si cinci ani; orice rambursare anticipata inseamna o reducere de dobanda; ? bonuri de economii, ce sunt rambursabile in orice moment, dar au o dobanda progresiva, maximum realizandu-se dupa o imobilizare de cinci ani a fondurilor. Dobanda se calculeaza in functie de durata plasamentului si poate fi: ? precalculata, adica calculata si platita in avans pentru primii doi ani;

? postcalculata, adica calculata si platita la scadenta, dupa perioada celor doi ani. Astfel, de exemplu, daca exista un bon cu scadenta fixa la 18 luni (A), un altul cu scadenta fixa la doi ani (B) si un bon de economii (C) si toate trei sunt prezentate la rambursare la 18 luni, bonul C va avea o remunerare mai mica decat A, dar mai mare decat B. 5.4 Certificatele de depozit negociabile (CDN) Certificatele de depozit pot fi considerate ca bonuri de casa negociabile. Certificatele de depozit au valori unitare nominale mari (10.000.000 lei), o dobanda fixa si o scadenta cuprinsa intre 10 zile si sapte ani, dar cel mai adesea trei luni. Rambursarea se face la valoarea nominala, pretul de vanzare fiind mai mic (se vand cu discont) decat valoarea nominala, si cu atat mai mic cu cat scadenta este mai indepartata. Astfel, la certificate de depozit negociabile emise de Banca Comerciala Romana cu scadenta la un an, cu o valoare nominala de 10.000.000 lei si cu o dobanda de 18,50% pe an, cumparatorul plateste suma de 8.468.000 lei pentru un certificat. Daca posesorul doreste sa-l lichideze inainte de scadenta, banca emitenta poate in principiu sa rascumpere certificatele respective la un pret ce nu este fixat dinainte, dar oricum mai mic decat cel pe care estimeaza ca-l poate primi la revanzarea lui pe piata monetara (aceste titluri sunt cotate zilnic), tinanad cont de timpul ramas pana la scadenta. 5.5 Plasamente propuse de banci Aceste plasamente ce nu sunt elaborate de banci , dar sunt propuse de catre acestea sunt: ? bonurile de trezorerie(certificatele de trezorerie); ? valorile mobiliare( actiuni, obligatiuni,etc.). Bonurile de tezaur sunt emise, de obicei in sume fixe si pe perioade diferite. In unele tari pot fi emise: ? la purtator; ? la ordin. Dobanda poate fi precalculata pentru primii doi ani sau totalmente postcalculata. 21 Tehnici Bancare Bancile au un rol important in difuzarea valorilor mobiliare in randul marelui public sau catre organismele financiare, denumite investitori institutionali (in primul rand mentionam societatile de asigurari). 6. Raportul dintre banca si client ca raport intre creditor si debitor Acest raport se exprima in principal sub formacr edit ului, care in decursul timpului s-a diversificat ca obiect, durata si forma. Din punct de vedere al obiectului creditul se poate acorda: ? vanzatorului pentru a-i permite sa astepte plata facturii;

? cumparatorului pentru a-i permite sa efectueze plata la data convenita. Din punct de vedere al beneficiarului creditul poate fi acordat: ? persoanelor fizice pentru diverse activitati sau pentru consum; ? agentilor economici pentru anumite tranzactii sau proiecte sau pentru dificultati temporare intampinate in activitatea de trezorerie. 6.1 Tipuri de credite dupa durata Durata creditului poate sa nu fie limitata in timp. Daca totusi se face limitarea, atunci avem de a face cu: ? credite pe termen scurt, acordate, de obicei, pentru un an si uneori pentru doi ani; ? credite pe termen mediu, de obicei, acordate pe o perioada de 3-5 ani si uneori pana la 7 ani; ? credite pe termen lung, acordate pe o perioada de pana la 25-30 de ani. Rambursarea creditului poate fi facuta o singura data sau potrivit unui grafic (scadentar) prestabilit. Daca la acordarea creditului nu este prevazuta nici o limitare, creditul se va termina la initiativa bancii sau a clientului, fiind necesar totusi un preaviz, atunci cand actiunea este luata de banca. Dupa forma sa, creditul poate fi acordat efectiv sau poate fi sub forma unei promisiuni de acordare, in caz de necesitate. In primul caz creditul va fi inregistrat la activul bilantului iar in cel de-al doilea caz, adica al unui credit sub forma unui angajament prin semnatura, va fi contabilizat ca o operatiune in afara bilantului. 6.2 Tipuri de credite dupa modul de realizare Creditele propriu-zise se pot realiza in trei moduri diferite: ? scontarea hartiilor comerciale; ? scontarea hartiilor financiare (hartii de valoare ce se prezinta sub aceeasi forma ca efectele de comert, dar care nu au la baza tranzactii comerciale); ? creditul de casa (facilitati de casa, descoperire de cont, credit sezonier). In primul caz, banca cumpara de la client efectele de comert trase asupra tertilor. In cazul al doilea, in general, clientul semneaza un bilet sau accepta o cambie in favoarea bancii, in schimbul sumei primite. In al treilea caz suma creditului este pur si simplu inscrisa in contul clientului. 22 Tehnici Bancare Daca sunt bonuri de trezorerie, operatiunea se face la Banca Centrala, transferandu-se bonurile dintr-un cont in altul. Daca sunt efecte private acestea sunt livrate efectiv imprumutatorului, dar cel mai

adesea ele sunt pur si simplu puse in dosar pe numele lui si raman la imprumutat. Atunci cand presa de specialitate se refera la rata pietei monetare, se refera, de fapt, la rata medie a piatei intre banci, din fiecare zi, publicata de Banca Centrala. Operatiunule de open market se fac prin procedeul cererilor de oferta. O data sau de mai multe ori pe luna, Banca Centrala informeaza bancile (direct sau prin casele de reescont) ca e dispusa sa le cumpere efectele ce vin la scadenta intr-o anumita perioada. La randul lor, bancile ii comunica ce volum de efecte au spre vanzare si care este rata maxima pe care doresc sa o plateasca. Dupa primirea tuturor ofertelor Banca Centrala opreste rata sa direcrtoare; toate ofertele la acesta rata sau peste aceasta rata sunt onorate integral sau cu un coeficient de reducere uniform. Se pot mobiliza numai efectele publice si cele private de prima categorie. Rata directoare este in general inferioara ratelor practicate pe piata interbancara, fapt pentru care bancile au avantaj sa foloseasca aceasta procedura a cererilor de oferta, selectionand cu grija angajamentele lor, pentru a avea titluri de prima categorie si pentru a-si previziona realist de trezoreria. Banca Centrala practica, de asemenea, in cadrul operatiunilor de open market, credite pe 7 zile cu garantii corespunzatoare, fara alte formalitati (la ghiseu), constituind o supapa pentru bancile ce au nevoie neprevazuta de lichiditate, dar dobanda este cu putin mai mare decat cea de pe piata interbancara. In concluzie, se poate spune ca Banca Centrala ofere bancilor comerciale urmatoarele credite de refinantare: ? credite lombard (overdraft, peste noapte), pana la 75% din fondurile proprii; ? credite de licitatie (taxa scontului), pe o durata de maxim 15 zile, dintr-un plafon global; ? credite speciale, maxim 30 de zile; ? credite structurale, pe o anumita durata, in cadrul unui plafon stabilit de conducerea BNR. 9.7 Eurodevizele Daca o intreprindere romaneasca, ce are un cont in dolari in SUA, doreste, din motive de fus orar, vama, fiscalitate, etc. sa-l transfere, sa zicem, la Londra intr-o banca englezeasca, dolarii respectivi se vor numi,eurodolari, ramanand totusi dolari adevarati. Eurobanca engleza se interpune intre intreprinderea romaneasca si banca americana, creditand contul primei, in masura in care ea va fi creditata, in cont la banca americana. Banca engleza poate dechide conturi in dolari la agenti economici si persoane fizice din diferite tari, inclusiv din SUA. Prin acordarea de credite si deci crearea de depozite in dolari ea va participa la creatia monetara de dolari ca orice banca americana (eurodolarii se vor multiplica ca orice dolar). Si alte monede pot avea o asemenea piata, si ea poate fi localizata nu numai la Londra ci si in alte locuri din lume. Prin urmare, eurodevizele sunt depozitele intr-o banca exprimate intr-o alta moneda decat cea locala. Deci, orice operatiune in eorodevize priveste atat tara unde se afla banca primitoare cat si tara de origine a monedei implicate. 42

 Tehnici Bancare Imprumutatii si imprumutatorii pot convertii creantele si datoriile lor intr-o alta moneda daca considera avantajos, astfel incat piata eorodevizelor se intinde in intrega lume, pana la inglobarea pietei internationale de schimburi valutare. Practica arata ca numai cateva zeci de banci intervin sistematic pe aceasta piata, colectand depozite si acordand credite, dar toate bancile sunt prezente pe piata, direct sau prin mandatar pentru a executa ordine de schimb si a gestiona trezoreria lor in devize. Rata tranzactiilor interbancare este anuntata in fiecare zi la Londra pentru fiecare deviza (LIBOR-London Interbank Offered Rate-rata interbancara oferita la Londra) si este, pe piata internationala a devizelor, echivalentul ratei pietei monetare. Operatiunile pe piata eurodevizelor sunt, in general, mai riscante decat cele de pe piata monetara. Daca o banca nu-si echilibreaza detinerile si datoriile in fiecare moneda luata separat, riscul poate apare atat in privinta cursului de schimb, cat si in cel al ratei dobanzii. Mai mult, piata eurodevizelor nu comporta un imprumutator de ultima instanta. Daca refinantarea nu este posibila, banca nu va avea alta resurse decat sa se indrepte spre piata monetara a tarii in chestiune, dar atunci ratele risca sa fie destul de diferite. 9.8 Reglementarea creditului Obiectivul reglementarii il constituie atat prevenirea falimentelor bancare, impiedicand bancile sa-si asume riscuri excesive in comparatie cu fondurile lor proprii si cu resursele pe termen lung, cat si combaterea inflatiei, impiedicand bancile in ansamblul lor sa creeze o cantitate excesiva de moneda scripturala. Redam mai jos instrumentele folosite: ? Coeficientul fondurilor proprii (adecvarea capitalului) exprima raportul dintre fondurile proprii si angajamentele bancii si trebuie sa fie de cel putin 8%, ? Riscul pe un singur client nu poate depasi 20% din fondurile proprii. ? Creditele acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca nu trebuie sa depaseasca 20% din fondurile proprii ale bancii. ? Pozitia valutara exprimata in lei nu poate depasi 10% din fondurile proprii. ? Coeficientul resurselor stabile indica in ce proportie creditele lungi (cu derulare de peste 5 ani sunt acoperite in bilantul bancii de fonduri proprii sau de datorii obligatare. In Franta acest coeficient este de minim 60%. ? Creditele sunt grupate in credite standard, in observatie, substandard, indoielnice si pierdere. ? Rezerve pentru credite (2% din soldul creditelor de la sfarsitul anului precedent). ? Se asteapta ca bancile sa modifice rata dobanzii, ca urmare a anuntarii ratei de refinanatare de catre Banca Centrala (prin anuntarea ratei reescontului si a creditelor pe

baza titlurilor). Bancile centrale prefera insa operatiunile de open market, permitandu-le sa intervina atunci cand doresc, fara sa fie angajate in prealabil. Oricum, ratele de interventie orienteazaa intr-o anumita masura ratele de dobanda pe care bancile comerciale le vor aplica debitorilor si creditorilor lor, actionand prin aceasta asupra volumului de credite. Actiunile asupra ratei dobanzii, in cadrul politicii monetare, reprezinta o chestiune delicata: cresterea dobanzii creditoare va atrage mai mult capital strain, in timp ce cresterea dobanzii debitoare va umfla costurile, stimuland de fapt inflatia pe care politica monetara pretinde ca o combate. Chiar in cazul cel mai favorabil, modificarile de rata a dobanzii sunt folosite pentru a combate inflatia si nu pentru a preveni 43 Tehnici Bancare falimentele bancare. Modificarea ratei dobanzii nu poate asigura prin ea insasi o reglementare satisfacatoare a creditului. Rezervele minime obligatorii, reprezinta o suma minima de rezerve ce revine fiecarei banci, in functie de resurse sau de folosirea acestora. Fiecare banca este titulara unui cont scriptic la vedere, la Banca Centrala pentru operatiunile de compensare, de interventie pe piata monetara, de cumparari si vanzari de moneda. Media acestor detineri se calculata chenzinal, lunar sau trimestrial si poate fi considerata ca o rezerva la Banca Centrala. Bancile trebuie sa-si constituie rezerve, mai ales asupra resurselor la vedere, pentru a putea face fata, fara intarziere, cererilor de rambursare, fiind un factor de siguranta. Este un mijloc de lupta impotriva inflatiei, in masura in care constituirea rezervelor franeaza creatia monetara si creste costul creditului. In acelasi timp, aceste rezerve pot fi considerate si ca un fel de cotizatii ale bancilor comerciale la Banca Centrala; in schimb, bancile se vad constranse sa ceara refinanatatri scumpe la Banca Bancilor. Daca rezervele nu se calculeaza si asupra utilizarilor, astfel incat toate bancile sa cotizeze, atunci vor cotiza mai mult bancile ce dispun de o retea vasta de colectare. Necesitatea rezervelor este stabilita prin legea bancara. Se lasa, insa, la latitudinea Bancii Centrale sa stabileasca nivelul si remunerarea acestora. Stabilirea unor nivele mari, insotite de o remunerare mica, in conditiile in care dobanda pasiva este mare, inseamna a pune pe umerii bancilor cu retea mare poveri greu de suportat sau chiar de nesuportat. Contingetarea reescontului reprezinta stabilirea pentru fiecare banca a unui plafon de reescont peste care rata va fi prohibitiva. In acest caz bancile pot cauta alte surse pe piata monetara. Nu este des folosit acest instrument, fiind inlocuit de operatiunile de open market. O varianta mai restrictiva o constiue stabilirea unui procent de crestere a creditelor de la un an la altul; depasirea lui atrage dupa sine majorarea rezervelor obligatorii. Limitarea de acest tip face ca fiecare banca sa fie dependenta de trecut. Piata eurodevizelor, in schimb, este putin reglementata, deoarece eurobancile opereaza in moneda straina, iar la scara internationala puterea lor de a crea moneda, se exercita lent, caci sumele imprumutate pe piata eorodevizelor sunt remise pe acesta piata in mod sporadic, neexistand riscul unor valuri inflationiste. Dupa catastrofele de pe aceasta piata in 1974 si 1982, expertii Grupului celor 10 (primele 10 tari mai bogate din FMI, plus Elvetia) au elaborat Concordatul de la Basel din 1975,

completat in 1983 si aprobat de autoritatile monetare din diverse tari. Nu s-au fixat coeficienti sau reguli precise; s-a convenit asupra necesitatii de a veghea ca fiecare eurobanca sa aiba un minim de control. S-a afirmat ca tara primitoare, dar si cand eurobanca este o filiala sau o sucursala a unei banci straine, tara de origine trebuie sa aiba anumite responsabilitati. Se pot cere bancilor sa prezintebilant uri consolidate, incluzand toate filialele din strainatate. Mentionam ca in domeniul supravegherii prudential-bancare functioneaza, in cadrul Grupului celor 10, Comitetul pentru reglementari bancare si practici de supraveghere, denumit si Comitetul Cooke sau Comitetul de la Basel ce recomanda, in principal respectarea diferitilor coeficienti prudentiali pentru activitatea bancara. 10.Actiunea bancilor pe pietele de capital Bancile intervin pe aceste piete ca vanzatori, cumparatori sau ca intermediari. Intermedierea financiara e mai putin sistematica ca intermedierea bancara; ele aduc 44 Tehnici Bancare anumite servicii, dar nu se constituie interfata intre cererea si oferta manifestate pe aceste piete. Pana prin anii 80 exista o ruptura intre piata financiara si piata monetara(careia ii putem adauga si piata schimburilor valutare). Piata financiara este deschisa marelui public si are locuri precise numite burse de valori, unde se schimba valori mobiliare, ce sunt titluri de participare la capital sau creante pe termen lung. Piata monetara nu are localizare precisa si este rezervata de obicei bancilor si trezorerie publice, ce o utilizeaza pentru a vinde sau a cunpare creante, in general pe termen scurt. Numai SUA are o piata de hartii comerciale ce tine atat de piata financiara (prin diversitatea participantilor) cat si de piata monetara (prin orientarea spre termen scurt si a localizarea precisa). Aceasta situatie se explica prin aceea ca bancile americane, fiind cantonate intr-un singur stat, un anumit numar de mari intreprinderi, in loc sa se adreseze mai multor banci diferite, au laut obiceiul de a-si procura resurse direct de la public. La inceputul anilor 80, tehnica hartiilor comerciale s-a raspandit pe piata eurodevizelor, la initiativa bancilor, care vedeau in aceasta un mijloc de a raspunde nevoilor intreprinderilor fara a-si mari exagerat riscurile proprii (expunerea fata de acestea). Aparitia acestor titluri de creante negociabile, un fel de obligatiuni pe termen scurt, a dat nastere la o noua piata intermediara intre piata finanaciara si cea bancara, la care au acces toti agentii economici, cu conditia de pune in joc sume de o anumita importanta. Sunt posibilear bit r aje, desi rata dobanzii este aproape la acelasi nivel pe cele trei piate, pentru aceleasi scadente. Noile tehnici ce permit agentilor economici sa se proteja contra variatiilor ratei dobanzii sau a cursului de schimb, sau de a specula pe seama acestor variatii, a dus la cresterea rolului pietelor de capital. 10.1 Valorile mobiliare Cele doua mari categorii de valori mobiliare sunt actiunile si obligatiunile; ele sunt emise de o intreprindere si reprezinta titluri de participare la capital. Actiunile nu pot fi rambursate decat in cazul in care societatea da faliment si se lichideaza.

Emise de catre un imprumutator public sau privat, obligatiunile sunt rambursabile pe termen mediu sau lung. Atat actiunile cat si obligatiunile pot fi vandute; pietele de capital atrag cat mai mult public si asigura detinatorilor posibilitati rapide si putin costisitoare de obtine o anumita lichiditate. Asociatiile publice pot emite si ele obligatiuni, fara sa aiba actionari. Intreprinderile la randul lor, emit cel putin o data actiuni, dar pot sa nu emita deloc obligatiuni. Actiunile sunt titluri de proprietate, iar obligatiunile titluri de creanta. In practica pot concura si pot apare tipuri hibride, ce reunesc avantajele ambelor titluri, un fel de valori mobiliare intermediare. 10.1.1 Actiunile La infiintarea unei societati se emitact iuni cu o anumita valoare nominala, ce poate fi modificata pe parcurs. Daca actiunile nu sunt cotate la bursa ele intereseaza un numar restrans de persoane. In acest caz pot exista dificultati la emiterea unor noi actiuni sau atunci cand un detinator doreste sa le cedeze. Bancile nu intervin, de obicei, in operatiunile societatilor ce nu sunt cotate in bursa. Ele pot acorda credite unor clienti pentru infiintarea unei societati sau a cumpararii unui numar de actiuni. Chiar intreprinderile pot apela la banci pentru asanumitul capital-risc, avand in vedere nevoia lor de fonduri proprii si speranta cal vor utiliza eficient. 45 Tehnici Bancare Capitalul risc este capitalul pe care detinatorii lui accepta sa-l imobilizeze cateva luni sau cativa ani intr-o intreprindere, fara sa caute sa inlocuiasca conducerea intreprinderii, in speranta ca-l vor putea retrage la momentul potrivit cu un profit important. Din motive de lichiditate si garantie, bancile plaseaza in capital risc o mica parte din activul lor, sau creeaza filiale specializate in acest scop. Investitorii institutionali pot intervenii mai mult in acest domeniu, ca de altfel si particularii bogati si intreprinzatori. Rolul principal al bancilor, in domeniul capital-risc, este de a organiza, in contul intreprindetrilor solicitatoare, plasamente de valori mobiliare la diversi parteneri. Aceste plasamente private constitue, de obicei, preludiu introducerii in bursa, stadiu decisiv pentru dezvoltarea intreprinderilor: prezentarea rezultatelor, evolutia dividentelor, difuzarea informatiilor de natura sa influenteze piata finanaciara. Revanzarea actiunilor vechi este mai usoara, dar un grup nou poate sa se infiltreze si sa preia majoritatea. O intreprindere poate deveni tinta unei oferte publice de cumpatrare sau schimb, caz in care conducerea risca sa fie schimbata intr-un termen scurt. Bancile sunt chemate sa se implice in difuzare actiunilor la public cat mai larg, sa asigure serviciul dapa vanzare, in principal plata anuala a dividentelor, schimbarea titlurilor, distribuirea gratuita a acestora, participarea la cresterile de capital; toate acestea cresc in importanta odata cu introducerea in bursa. La introducerea in bursa, actionarii vechi ofera publicului o parte din titlurile lor la un pret determinat. Daca doritorii sunt putini, operatiunea se amana pentru mai tarziu. Daca doritorii sunt numerosi, cererile lor sunt dimensionate corespunzator. Toate acestea le face o banca ce tine legatura cu autoritatile responsabile de buna functionare a piatei bursiere, precumsi cu celelatte banci, care concura la primirea si transmiterea cererilor de subscriere. De obicei, banca care dirijeaza introducerea in bursa preia apoi si serviciile financiare(de dupa vanzare), si devine consilierul intreprinderii in domeniul bursier. Dupa un numar de ani, daca este cazul, cotarea poate fi transferata intr-

un loc mai central, iar aici poate fi mutata de pe piata secundara pe piata principala, precum si pe una sau mai multe piete internationale, largindu-se, prin aceasta posibilitatiele de finantare. In fiecare tara de primire, o banca se va ocupa de introducerea in bursa si de serviciile financiare ulterioare. Cotatia se va face in moneda tarii de primire la un curs de schimb apropiat, asfel incat cursurile actiunilor sunt aproape la fel ca cele din tara de origine. Daca intreprinderea doreste o crestere de capital contra numerar, o banca reuneste un numar de alte banci intr-un sindicat de angajare ferma. Banca, sefa de sindicat, este de obicei cea care a relizat introducerea in bursa si asigura serviciile finanaciare. Ca regula generala, pretul la noua emisiune este egal nivelul cursului din burasa; astfel incat pentru un cumparator este acelasi lucru sa cumpere o actiune noua sau una veche in bursa. Bancile pot adera la sindicat in calitate de plasator sau garant sau combinand cele doua calitati. Plasatorii se angajeaza sa cedeze un numar de actiuni noi clientilor lor; actiunile ce raman sunt pastrate in contul lor. Titlurile ce nu vor fi plaste in acest mod vor fi distribuite intre garanti dupa o proportie fixata anterior. Pretul de emisiune poate fi inferior cursului de bursa, caz in care si cotarea provizorie in bursa a subscrierii, poate fi independenta de actiunea ca atare. 10.1.2 Obligatiunile Un imprumut obligatar are sanse de reusita doar daca este cotat la bursa, dand posibilitate investitorului, daca are nevoie sa cedeze usor creanta sa pe piata, fara sa astepte data rambursarii. Deci obligatiunile nu sunt emise in public decat dupa ce au fost admise sa fie cotate la bursa. Aceasta face ca numai statul sau marile intreprinderi 46 Tehnici Bancare sa se poata prezenta in numele lor pe piata obligatiunilor. Intreprinderile mici nu au acces decat prin formula imprumuturilor grupate. Emisiunile sunt dirijate de catre o banca ce poate coordona un sindicat bancar de plasament si de garantie, ca in cazul cresterii de capital, dar fara drept de subscriere. Emisiunile se pot face si pe piata internationala, pe piata eurodevizelor, caz in care se numesceur o- obligat iun i; acestea vor fi cotate pe una din cele doua burse, de la Londra sau de la Luxemburg. Tranzactiile se fac prin telefon, iar cursul in bursa n-are decat o valoare indicativa. Daca cresterile de capital se fac succesiv de catre aceeasi intreprindere, ele trebuie sa poata fi schimbate unele cu altele. Locul de cotatie poate varia de la un imprumut la altul. Cursurile obligatiunilor sunt, in regula generala, mai stabile decat ale actiunilor. Exista obligatiuni la rata fixa, la rata variabila si indexate. Cursul obligatiunilor cu rata fixa variaza invers proportional cu rata dobanzii. La obligatiunile cu rata variabila suma dividentelor este ajustata in fiecare an pentru a corespunde dividentelor noilor obligatiuni, iar cursul in bursa n-are nici un motiv deosebit sa varieze intr-un sens sau in altul. Se poate spune ca obligatiunile cu rata variabila isi conserva valoarea lor nominala. Dar daca moneda se depreciaza, atunci exista o metoda si anume de a emite obligatiuni indexate la costul vietii. Rata va fi relativ mica dar se va aplica la capitalul indexat, iar rambursare, la momentul repectiv, se va face tot la valoarea indexata.

10.1.3 Valorile mobiliare intermediare Independent de actiuni, fondatorii intreprinderii beneficiau si de participari la beneficiu, care reprezinta niste titluri ce puteau fi cotate in bursa si cedate de la o persoana la persoana. Ele nu aveau valoare nominala, nu dadeau drept de vot, ci potrivit statutului societatii, dadeau dreptul de a participa la distribuirea beneficiilor, sau in caz de lichidare a societatii, la impartirea activului. O alta forma o reprezinta certificatele de investitii; acestea nu dau dreptul la vot dar au o valoare nominala precum si aceleasi drepturi ca actiunile, la distribuirea beneficiilor si in caz extrem, la impartirea patrimoniului. Ele provin din cresterile de capital contra numerar, la care actionarii existenti isi rezerva dreptul de vot. Certificatele de investitii pot fi cotate in bursa si trecute dintr-o mana in alta. Formula este eficienta doar la marile intreprinderi controlete de stat, deoarece implica o mare incredere: participare la riscul intreprinderii, dar fara exercitarea vreunui drept privind gestiunea ei. Actiunile preferentiale, in privinta distribuirii de beneficii si impartirii patrimoniului, se plaseaza in urma obligatiunilor si a altor creante, dar inaintea actiunilor ordinare. Dividentele cu care sunt serviti cu prioritate nu sunt insotite de nici un element variabil in functie de beneficiile obtinute, facandu-le sa semene cu obligatiunile perpetue. In unele tari aceste titluri sunt private de drept de vot, dar se bucura de dividente ca si actiunile ordinare. Exista si certificate de investitii privilegiate, avand dreptul la dividente statutare, mai favorabile decat cele pentru actiunile cu dividente prioritare. Obligatiunile subordonatetrec inaintea actiunilor ordinare sau preferentiale, in privinta remunerarii si rambursarii, dar dupa alte obligatiuni. Ele nu au o scadenta precisa, nu sunt rambursabile decat in caz de lichidare a societatii, sau la initiativa emitentului prin rascumparare in bursa. Intru-cat nu obliga prea mult emitentul, ele se gasesc sub denumirea de: ? titluri subordonate ce pot fi cu rata fixa sau variabila, in functie de piata obligatara 47 Tehnici Bancare ? titluri participative, la care remunerarea este si in functie de activitatea intreprinderii. Ambele fac parte insa din fondurile proprii ale societatii. Obligatiunile convertibile in actiuni, pot fi schimbate in actiuni noi, fie la initiativa detinatorului sau la o data fixata dinainte. Oricum, raportul de schimb este stabilit de la inceput. Daca cursul actiunilor creste, cei ce au subscris obligatiunile respective vor fi interesati in proprietatea intreprinfderii. Pe de alta parte, conducatorii intreprinderii (actionarii majoritari vor fi asigurati ca nu vor pierde majoritatea fara sa se asigure in prealabil de majoraraea capitalului. Acest tip de obligatiuni poate servi ca suport pentru capitalul-risc dar si pentru a ridica capital pe piata bursiera. Obligatiunile cu certificat de depozitare negociabil (cu warant), sau cu bon de subscriere in actiuni, dau dreptul la subscrierea unui numar de actiuni la o data anume

si la un pret fixat dinainte. Warantul constitue el insusi o valoare mobiliara ce poate fi detasata de obligatiune, cotata si vaduta separat. Aprecierile, insa trebuie facute la fiecare caz in parte. Sa zicem ca o societate emite obligatiuni cu warant de 1.000.000 lei, cand cursul actiunii esta de cca 500.000 lei. Daca warantul permite sa se subscrie o actiune peste doi ani la pretul de 800.000 lei, el nu va avea valoare decat in masura in care cursul actiunii are sanse sa se ridice in doi ani de la 500.000 la 800.000 lei, fiind prin aceasta un simplu stimulent. Daca ar subscrie o actiune la 300.000 lei valoarea warantului ar fi evidenta, cu exceptia cazului in care s-ar produce o prabusire a cursurilor actiunilor. Cu obligatiuni convertibile se investeste o singura data, in timp ce cu obligatiunile cu warant se investeste de 2 sau de mai multe ori: intai ca obligatar si apoi ca actionar. 10.2 Fondurile de investitii Pentru ca nu toti participantii au timp, expertiza si mijloacele financiare necesare pentru a-si constitui un portofoliu de valori mobiliare pe care sa-l administreze, ei se grupeaza in fonduri de investitii. Fondul de investitii inchis este o societate a carei patrimoniu si activitate se refera in principal la un portofoliu de valori mobiliare cotate in bursa; propriile sale actiuni sunt cotate si ele la bursa. Cumparand actiuni ale fondului patricipantul devine, intr-un fel coproprietar al portofoliului respectiv. Valoarea de lichidare a actiunii se calculeza zilnic in functie de cursul bursei. Experienta arata ca acest curs se situeaza aproape tot timpul sub nivel, ceea ce inseamna ca apartinand la un asemenea fond nu este un avantaj deosebit. Daca fondul este mic si piata propriilor sale actiuni este mica, iar actionarii nu stiu daca vor gasi doritori sa le cumpere actiunile, atunci cand doresc sa le cedeze. Daca este de talie mare, el nu va gasi partener pe masura sa, astfel incat gestiunea portofoliului va suferi de imobilism. Dilema se poate rezolva printr-un fond de investitii dechis, in care actionarii intra si ies din fond fara sa fie nevoie sa-si gaseasca un partener pe piata. Potrivit statutului juridic, asociatii detin actiuni sau parti, dar aceste titluri nu le dau dreptul la negociere si nu sunt cotate in bursa. Noii actionari aduc lichiditati, primind in schimb actiuni sau parti; cei care pleaca iau lichiditati, restituind actiuni sau parti, pe baza valorii de lichidare din ziua respectiva. Surplusul de lichiditate este folosit pentru a-si intarii portofoliul. Cand rascumprarile sunt mai mari, portofoliul fondului se reduce. Fondul de investitii deschis variaza zilnic ca urmare a evolutiei valorii lichidative a actiunii si ca urmare a evolutiei numarului de actionari. Pentru ca trebuie sa faca fata la subscrieri sau retrageri neprevazute si acest tip de fond nu poate sa aiba o politica de investitii pe termen lung. In anumute tari sunt si fonduri de plasament cu risc, pentru a contribui la finantarea intreprinderilor mici si mijlocii. Cel putin 40% din activele lor trebuie sa fie compuse din 48 Tehnici Bancare actiuni necotate in bursa. Cei ce subscriu la asemenea fonduri se bucura de avantaje fiscale, aceptand, in schimb, o lunga perioada de indisponibilitate a sumelor investite in acest fond. 10.3 Servicii bancare pentru valorile mobiliare. Valorile mobiliare se prezinta in mod traditional sub forma titlurilor pe hartie, fiecare titlu purtand un numar de cupoane, ce se detaseaza la plata dividentelor . De obicei, aceste

titluri se depun in banca, care se va ocupa de pastrare si detasare de cupoane (conservare). Posesorii pot, de asemenea, sa le incredibteze unui organism specializat, ce se ocupa si de vanzarea si cumpararea acestora, transferandu-le dintr-un cont in altul si facandu-se mentiune in registru. In acest caz, suportul de hartie al titlului devine inutil, si avem de a face cu dematerializarea valorilor mobiliare si cu inscrierea acestora in cont. Valorile mobiliare pot fi nominative sau la purtator. In general, bancile care ofera servicii financiare se ocupa de de imprimarea certificatelor reprezentative, de a le expedia corespondentilor straini, de a le inregistra in registrele de transfer. De asemena, organizeaza plata anuala a dividentelor, adunarea generala a actionarilor, rambursarea obligatiunilor, etc. Fiecare banca primeste un contingent de rambursari prorata cu numarul titlurilor ce sunt in cont la ea. Banca este in avantaj cand pretul rambursarii este superior cursului de bursa actual si invers. In general bancile ofera clientilor lor tot felul de servicii privind titlurile: sfaturi pentru investitii, transmiterea de ordine in bursa,tinerea conturilor individuale (titluri si numerar), aplicarea regulilor fiscale, etc. 10.4 Titlurile de creanta negociabile Titlurile de creanta negociabile sunt de o suma unitara mare si pot fi subscrise de orice persoana, care la randul ei le poate cesiona pe piata secundara, dupa cum urmeaza: ? bonurile de trezorerie in cont curent emise de trezoreria publica; ? certificatele de depozit emise de banci; ? biletele de trezorerie, echivalente a hartiilor comerciale americane, emise de intreprinderi nebancare; ? bonurile institutiilor financiare specializate. La biletele de trezorerie bancile intervin in doua moduri: ? fiecare bilet trebuie sa fie domiciliat intr-o banca; de obicei banca domiciliatoare se ocupa de plasarea acestor bilete, si in caz extrem, le rascumpare inaintea scadentei, asa cum face si cu propriile certificate de depozit; ? orice bilet a carui scadenta este sub doi ani trebuie sa fie acoperit pentru din valoarea sa printr-un angajament bancar de substituire. Acest angajament nu este o cautiune bancara, pentru ca atunci am avea de a face nu cu un bilet de trezorerie ci cu o acceptare bancara, ci o promosiune de a acorda un credit in cazul in care situatia obiectiva a pietei nu va permite intreprinderii sa-si reinoiasca biletele la scadenta. Astfel de titluri se emit in volum mare pe piata eurodevizelor. Pe baza angajamentelor de substitutie a bancilor, intreprinderile se pot finanata pe termen mediu si lung reinoind titlurile emise pe trei luni. Astfel de hartii comerciale se numesc NIF (note issuance faccilities - facilitati emise sub forma de note) si RUF (revolving underwriting facilities facilitati subscrise reinnoibile) 49

 Tehnici Bancare 10.5 Acoperirea riscurilor de piata. Obligatiunile sunt legate de rata dobanzii pe termen lung, in timp ce bonurile de tezaur sunt legate de rata dobanzii pe termen scurt. Se poate recurge, pentru calcul la un imprumut obligatar notional (fictiv), care sa fie comparat cu bonuri de tezaur, de obicei, pe trei luni. Se mai folosesc contractele de schimb la termen sau swap-ul financiar si optiunile. La swap, doi parteneri isi cumpara unul altuia lichiditati la vedere si si le ravand la termen. De fapt, se schimba imprumuturi in monede diferite (swap de devize) sau se schimba imprumuturi cu rata fixa a dobanzii cu imprumuturi cu rata variabila si reciproc (swap de rata dobanzii). De obicei, aceste tranzactii se convin prin telefon, se confirma prin telex si se oficializeaza printr-un contract scris. Optiunile sunt drepturi ce pot fi cesionate in mod liber si care confera purtatorului posibilitatea (nu obligatia) de a cumpara sau de a vinde o anumita cantitate de devize sau de titluri de imprumut la un pret fixat dinainte (pret de exercitare), si asta la o anumita data sau pana la o anumita data. O optiune de cumparare se numestecall, iar una de vanzareput . Aceste doua optiuni se cumpara la un pret liber stabilit ce se numesteprima. Negocierile se fac prin telefon sau pe piete organizate pentru optiuni, pe baza imprumutului notional. Purtatorul unei optiuni nu o va exercita decat daca piata evolueaza defavorabil pentru el. In cazul contrar, el nu-si exercita optiunea, dar poate profita de plusvaloare. Optiunile sunt atragatoare, dar se plateste o prima destul de ridicata. Bancile intervin pe acesta piata atat pe cont propriu cat si pe contul clientilor, ca simplu intermediar; uneori furnizeaza si imprumuturi pentru asemenea operatii. 10.6 Alte servicii bancare: Buletine de informare economica adresate de banca clientilor lor, de obicei lunar, cuprinzind noutati privind conjunctura economica, noi produse bancare si financiare, dispozitii legale si fiscale de interes, etc. Gestiunea patrimoniala inseamna ca banca preia total sarcina portofoliului bursier care ii este incredintat, vanzand si cumparand atunci cand interesul clientului o justifica. Bancile pot propune plasmente in alte domenii, ca cel imobiliar, de exemplu. Ingineria financiara se refera in principal la evaluarea intreprinderilor si la realizarea montajului mai mult sau mai putin complex de a aduce capital, a aranja fuziuni sau achizitii, a face posibile succesiunile. Este un ajutor pentru intreprinderile ce nu sunt cotate in bursa. Finantarea proiectelor. In acest caz, banca poate face ca realizarea proiectelor de investitii sa se faca de catre o societate pe care o creaza si a carei finantare o asigura. Ca intr-o operatiune de leasing, intreprinderea se obliga sa-i cumpere productia societatii create, in conditii de pret si durata care sa-i asigure, rambursarea la termen a tuturor cheltuielilor cu dobanda si capitalul. Intreprinderea creata special poate fi absorbita de intreprinderea initiatoare de proiect sau se poate dizolva. Gestiunea de trezorerie sau cash management pornita initial de la o accelerare in transmiterea si executarea ordinelor de plata, pentru a reduce decalajul dintre incasari si plati, s-a dezvoltat in a oferi clientilor, in fiecare zi, pe calculator, situatia conturilor in moneda nationala si in devize, nu numai in banca respectiva ci in toata lumea, precum si

posibilitatea de opera de la sediile firmelor respective, de a obtine informatii privind schimburile valutare, rata dobanzii, pietele de capital. 50