2.

Obiectivele şi implicaţiile managementului financiar în activităţile

organizaţiilor economice

Obiectivul principal al managementului financiar constă – în general – în

maximizarea valorii unei organizaţii economice, prin prisma raportului profit-
investiţie sau a raportului profit-risc.
În practică însă, în funcţie de natura activităţii şi/sau de interesele
proprietarilor, nu sunt rare situaţiile în care managementul financiar poate avea –
alături de, sau în locul maximizării profitului – şi alte obiective precum:
 dezvoltarea/diversificarea activităţii;
 reducerea riscului, în concordanţă cu care creşterea profitului;
 individualizarea propriei imagini, prin oferirea – la un preţ minim – a unor
servicii sau produse;
 preocupări de natură socială.
Obiectivul principal poate să fie mai dificil de atins în practică decât pare la
prima vedere. Acest lucru este motivat prin prisma a cel puţin două aspecte:
- o maximizare pe termen lung a profitului poate reclama, de multe ori, o
activitate neprofitabilă pe termen scurt;
- maximizarea profitului implică o definire precisă şi o cuantificare exactă –
lucruri dificil de realizat – atât a profitului în sine, cât, mai ales, a factorilor de
influenţă ce trebuie identificaţi şi introduşi în calcule.
Pornind de la obiectivul principal al managementului financiar, se impune a fi
subliniat şi un alt aspect, deosebit de important prin implicaţiile sale şi frecvenţa cu
care se regăseşte în practica organizaţiilor economice.
Costurile implicate de determinarea managerilor – prin mijloacele amintite –
de a acţiona în spiritul intereselor proprietarilor, se încadrează în categoria aşa-
numitor costuri de agenţie.
Tot în sarcina managementului financiar al unei firme mai intră asigurarea
infrastructurii financiare a acesteia, prin:
- identificarea potenţialelor surse de finanţare;
- atragerea surselor convenabile la formarea capitalului necesar activităţii
preconizate;
- elaborarea procedurilor de lucru specifice, adecvate cadrului legislativ
existent şi normelor interne ale organizaţiei;
- stabilirea strategiilor şi a tacticilor de acţiune, în concordanţă cu politica
firmei şi cu obiectivele corporative din domeniile financiar, personal, marketing
etc.;
- adoptarea deciziilor reclamate, atât de prevenirea şi de depăşirea
obstacolelor de natură strict financiară, cât şi de susţinerea eforturilor firmei în
surmontarea dificultăţilor non-financiare, dar care au implicaţii de natură
financiară.
În esenţă, o conducere financiară trebuie să garanteze evoluţia dorită a
activităţii, în pofida eventualelor perturbaţii ce pot proveni din mediul exogen, ca
efecte ale schimbărilor de conjunctură. Prin prisma acestei sarcini majore,
managementul financiar constituie o componentă esenţială a conducerii de
ansamblu a unei firme. Respectiva calitate a managementului financiar, de
funcţiune fundamentală a organizaţiei, presupune tratarea acestuia ca o activitate
distinctă – cu importanţă şi conţinut diferite de ale celorlalte funcţiuni – dar, în
egală măsură, integrată în contextul tuturor activităţilor desfăşurate de conducerea
firmei.
Recunoaşterea dualităţii de funcţiune de sine-stătătoare şi de funcţiune cu
puternice conexiuni (influenţe reciproce) la nivelul tuturor funcţiunilor unei firme,
reprezintă o necesitate obiectivă, justificată de următoarele două raţiuni:
- managementul financiar este singurul care vizează formarea şi gestionarea
resurselor şi fluxurilor financiare, rezultate din activitatea proprie şi / sau din afara
firmei;
- managementul financiar prezintă însă ramificaţii şi în activităţile specifice
restului funcţiunilor, cum sunt cele destinate activităţilor de personal, de producţie,
de aprovizionare-desfacere (inclusiv de promovare a vânzărilor) şi de cercetare-
dezvoltare.
Managementul financiar al unei firme înregistrează succes atunci când
deţine un control cât mai deplin asupra constrângerilor, de natură internă şi
externă, la care este supusă activitatea respectivei organizaţii economice.

Managementul financiar şi activităţile de evidenţă contabilă sunt indisolubil

asociate în practică, realizând una din funcţiunile principale ale unei firme –
funcţiunea financiar-contabilă – de a cărei supervizare este responsabilă o singură
persoană şi anume managerul financiar.
Ca o consecinţă a faptului că managementul – prin definiţie – implică
activităţile de planificare şi contro, managerul financiar trebuie să facă dovada
unor calităţi, care – în mod similar – sunt necesare oricărui cadru de conducere.
O subliniere importantă, ce se impune a fi făcută, o constituie aspectul că
multe abordări în domeniu, ale literaturii de specialitate, evidenţiază faptul că
managerul financiar al unei firme nu trebuie, în mod obligatoriu, să deţină o
pregătire strict de natură contabilă. Un manager financiar are nevoie – pentru a fi
cu adevărat eficient – şi de cunoştinţe din alte domenii, precum: legislaţie, sistem
fiscal, marketing, matematică şi statistică, informatică etc. Aceste domenii nu
constituie părţi ale managementului financiar, dar reprezintă elemente suport, strict
necesare, fiind utile în perceperea şi în înţelegerea constrângerilor, în limitele
cărora îşi desfăşoară propria activitate.
Respectiva stare de fapt este justificată prin prisma dinamicităţii şi a
complexităţii – din ce în ce mai crescute – ce caracterizează, atât o organizaţie
economică, ca entitate de sine-stătătoare, cât – mai ales – mediul în care aceasta
evoluează.
Managerul financiar trebuie să participe activ la elaborarea politicilor
generale ale afacerii (de personal, de marketing, de investiţii, financiare şi
operative), la fixarea obiectivelor corporative li ale celor derivate din acestea, la
stabilirea strategiilor şi a tacticilor etc.
Cele menţionate reprezintă consecinţa faptului că, inevitabil, deciziile
managerului financiar au impact asupra celorlalte elemente operaţionale ale
afacerii, elemente care – la rândul lor – îşi vor exercita influenţele asupra
hotărârilor de natură financiară.
Atribuţiile specifice managerului financiar se pot sintetiza în:
- depistarea şi atragerea surselor de finanţare, în scopul de a asigura
necesarul de bani, la momentul potrivit şi pentru perioada dorită de timp;
- asigurarea fondurilor financiare necesare, la cel mai scăzut cost posibil;
- utilizarea fondurilor financiare atrase, sau deja investite, în modul cel mai
eficient;
- controlul fluxului financiar în prezent şi în perspectivă, prin efectuarea de
analize diagnostic şi de prognoze;
- satisfacerea obligaţiilor asumate faţă de terţi (creditori bancari şi instituţii
financiare, investitori particulari, angajaţi, furnizori, colaboratori, clienţi, instituţii
guvernamentale etc.);
- protejarea firmei împotrivă crizelor financiare;
- îndeplinirea obiectivelor financiare şi sprijinirea atingerii celor non-
financiare;
- asigurarea serviciilor de consultanţă, privind implicaţiile financiare ale
deciziilor de altă natură;
- reprezentarea şi protejarea intereselor firmei în relaţiile externe.
Toate aceste atribuţii, ce revin managerului financiar al unei firme, sunt
interconectate şi – în acelaşi timp – vizate în garantarea desfăşurării cu succes a
unei afaceri.