UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

REFERAT

la disciplina “FISCALITATE”

ROLUL GESTIUNII FISCALE IN CONDUCEREA INTREPRINDERII

Leon Alexandru

BA1803

Chisinau 2020
Locul gestiunii financiare in sistemul de gestiune al intreprinderii:

In calitate de proprietari ai firmei, actionarii detin autoritatea suprema si controlul

activitatii firmei. Imediat sub actionari se afla consiliul de administratie, care este ales de
catre actionari. Actionarii au dreptul (puterea) de a inlocui membrii consiliului de
administratie ale caror rezultate sunt considerate nesatisfacatoare. Consiliul de administratie
numeste presedintele firmei si traseaza liniile directoare in ceea ce priveste managementul
firmei. Daca responsabilii numiti de catre consiliu nu-si indeplinesc corespunzator datoria,
acestia pot fi inlocuiti.

Managementul financiar este doar unul dintre aspectele ce privesc activitatea firmei,
marketingul si productia fiind alte doua aspecte. impreuna ele trebuie sa coopereze eficient
pentru ca firma in ansamblu sa fie eficienta.

Intre domeniile marketing, finante, productie exista numeroase interdependente. De

exemplu, pentru a determina nivelul productiei, managerul productiei trebuie sa primeasca
informatii de la departamentul marketing privind nivelul asteptat al vanzarilor. Iar pentru a
determina nivelul vanzarilor, directorul comercial trebuie sa colaboreze cu managerul
financiar pentru a determina cea mai potrivita politica comerciala a firmei. Numeroase
aspecte ale activitatilor interdepartamentale necesita ca managerii din diferite arii functionale
sa fie familiarizati cu activitatile din alte departamente si arii functionale.

Pe de o parte, gestiunea financiara are o tehnica proprie, ceea ce face sa i se recunoasca o

anumita autonomie de decizie. Pe de alta parte, deciziile luate de celelalte domenii de
gestiune atrag consecinte in plan financiar, deoarece ele presupun resurse si necesitati
financiare, presupun incasari si plati. in consecinta, gestiunea financiara este sub influenta
ansamblului deciziilor privind gestiunea, ea reactioneaza la masurile de tot felul luate in
intreprindere, pentru ca aceste masuri au consecinte in plan financiar. Dar ea trebuie in plus
sa se angajeze in actiuni de adaptare, corelandu-se cu proiectele celorlalte functii de gestiune,
pentru a asigura respectarea de catre intreprindere a constrangerilor financiare majore.

Modurile de incadrare a gestiunii financiare in cadrul organizarii intreprinderii sunt

multiple si exprima, in acelasi timp, caracteristici istorice (competentele initiale ale
fondatorilor si ale inaltilor responsabili) si exigente proprii ale intreprinderii. Reusita
incadrarii gestiunii financiare in structura organizatorica a intreprinderii depinde de
respectarea a trei conditii fundamentale:

 structura organizatorica trebuie sa exprime recunoasterea autonomiei si a

competentelor tehnice proprii finantelor intreprinderii;
 structura organizatorica trebuie sa comporte procedee sau mecanisme intime de
coordonare, de negociere si de arbitraj intre gestiunea financiara si celelalte functiuni,
consumatoare de resurse sau generatoare de resurse pentru intreprindere;
 structura organizatorica trebuie sa aiba grija ca relatiile cu partenerii financiari externi
(bancheri, operatori bursieri, actionari) sa fie intretinute de responsabili a caror
competenta, autonomie si nivel ierarhic sa fie adaptate situatiei intreprinderii.

Se poate spune ca gestiunea financiara constituie un ansamblu de metode de analiza si de

instrumente de lucru care permit intreprinderilor si altor organizatii sa isi asigure o incadrare
eficienta in mediul lor financiar.
Obiectul de studiu al gestiunii financiare a firmei:

Orice agent economic trebuie sa stabileasca relatii comerciale cu alte persoane fizice sau
juridice. Aceste relatii comerciale presupun dezvoltarea fluxurilor materiale (de bunuri
materiale sau nemateriale) precum si fluxuri financiare, care de cele mai multe ori (in
conditiile in care ele insele nu reprezinta obiectul tranzactiilor) au rolul de a stinge
angajamente generate de fluxurile materiale. Acesta reprezinta principalul motiv pentru care
firmele evolueaza intr-un spatiu numit mediu financiar.

Spatiul financiar ofera firmei instrumente si posibilitati de actiune specifice, dar o supune
si unor constrangeri deosebite. Obiectul gestiunii financiare sau al finantelor intreprinderii se
poate defini prin raportarea la oportunitatile si constrangerile determinate de mediul financiar.

Problematica gestiunii financiare si continutul sau tehnic sunt in stransa legatura cu

contextul intern si cu cel extern. In aceste conditii apare necesara evidentierea aspectelor
identificate de teoria si practica financiara, dar si a aspectelor conjuncturale si locale proprii
unui anumit tip de firma si unui anumit context national sau regional.

O firma de orice fel, trebuie sa abordeze probleme de gestiune financiara de fiecare data
cand efectueaza sau are in vedere o operatiune care implica achizitionarea, detinerea sau
cesionarea de bani sau de titluri financiare, in consecinta, orice intreprindere care face parte
dintr-o economie in care exista o circulatie a banilor sau a altor creante, e confruntata cu
oportunitati si constrangeri financiare si trebuie sa-si puna la punct proceduri adecvate de
gestiune financiara.

Factorii de influenta ai gestiunii financiare ai unei firme sunt:

 stadiul si formele de dezvoltare ale sistemului financiar national sau international;

 natura si diversitatea instrumentelor, institutiilor si mecanismelor
 caracteristicilor proprii intreprinderii si caracteristicilor inerente sistemului financiar.

Un ansamblu de instrumente care reprezinta activele financiare, avand multiple forme.

Aceste active constituie titlurile financiare, adica documente reprezentand drepturi de
proprietate sau drepturi de creanta detinute de o persoana fata de alta persoana. Oricare ar fi
forma lor, materiala sau imateriala, oricare ar fi identitatea persoanei care le emite si a celei
care le detine, oricare ar fi natura exacta a drepturilor care le sunt atasate, actiunile,
obligatiunile, bonurile, biletele de trezorerie, activele in bani si diverse alte titluri de creanta
sau de proprietate apartin unei prime componente a sistemului financiar, aceasta fiind titlurile
financiare. Se pot caracteriza operatiunile financiare ca fiind operatiuni de creare,
achizitionare, detinere sau cesionare a titlurilor financiare.

Agenti cu specializare exclusiva sau principala in realizarea operatiunilor financiare si

care sunt caracterizati ca institutii financiare. Este cazul, de exemplu, al bancilor, al caselor
de economii, al societatilor de asigurari, al intermediarilor specializati in efectuarea
tranzactiilor bursiere.

Pietele activelor financiare unde se incheie tranzactiile care pun titlurile financiare in

circulatie. Aceste piete pot avea unul din urmatoarele roluri:
  de finantare a ansamblului economiei (cum e cazul pietelor bursiere);
 de refinantare a institutiilor financiare si le sunt rezervate acestora in
exclusivitate sau in principal (este cazul pietelor monetare si ipotecare);
 acoperirea riscurilor financiare (este cazul pietelor pentru optiuni si al pietelor
pentru contracte financiare la termen).

Reglementari juridice si tehnice care definesc regulile formale ale practicii financiare.

Aceste reglementari, au ca scop organizarea si reglarea comportamentelor financiare si a
pietelor financiare. Ele inglobeaza, atat dispozitiile referitoare la controlul creditului si la
organizarea profesiunilor bancare, cat si regulile profesionale ale asociatiilor agentilor de
valori mobiliare, fiscalitatea referitoare la veniturile din plasamente sau regulile de deschidere
a unei piete financiare.

Variabile care influenteaza modul de actiune al operatorilor financiari si care includ de

exemplu, ratele dobanzilor care regleaza raportul intre cei care dau si cei care iau cu
imprumut, cursurile de schimb care regleaza schimburile intre monedele nationale, cotatiile
care fixeaza preturile activelor financiare supuse tranzactiilor.

Obiectivele si sarcinile gestiunii financiare:

Obiectivele gestiunii financiare sunt subordonate obiectivelor generale ale firmei.

Deciziile financiare nu sunt luate pur si simplu. Deciziile sunt luate avand in vedere obiective
specifice.

Obiectivul esential al oricarei companii il reprezinta maximizarea averii proprietarilor,

ceea ce se poate traduce in maximizarea pretului actiunilor firmei. Firmele au desigur si
obiective specifice si deasemenea managerii care iau decizii sunt si ei interesati in
satisfacerea propriilor nevoi, in bunastarea angajatiilor si a societatii in general, dar aceste
obiective sunt in general subordonate obiectivului privind maximizarea valorii firmei.
Proprietarii firmei aleg consiliul director care va alcatui echipa de conducere. Acestia in
schimb se presupune ca vor opera in interesul actionarilor, marind valoarea firmei lor.

Rolul fundamental al gestiunii financiare a intreprinderii il

reprezinta maximizarea valorii acesteia sau maximizarea avutiei proprietarilor
sai. Formularile propuse sufera uneori adaptari pentru a tine seama de forma juridica a
intreprinderii. Astfel, se va vorbi de maximizarea avutiei actionarilor in cazul societatilor pe
actiuni si de maximizarea cursurilor, cand titlurile reprezentative ale capitalului sunt
negociate la bursa. Maximizarea valorii necesita ca patrimoniul sa fie angajat in proiecte de
investitii, care sa-1 valorifice, gratie rentabilitatii lor viitoare.

Alte roluri ale gestiunii financiare sunt:

 asigurarea   calitatii si nivelului performantelor realizate de intreprindere in diversele

sale proiecte si activitati;
 evitarea risipirea patrimoniului cauzata de un faliment
  sa vegheze la mentinerea solvabilitatii sau a echilibrului financiar al intreprinderii.

Maximizarea valorii intreprinderii

Gestiunea financiara se ocupa in primul rand de maximizarea valorii intreprinderii.

Aceasta valoare nu poate fi apreciata numai in raport cu patrimoniul sau, cu bogatiile
acumulate de intreprindere pana la un anumit moment. Ea trebuie analizata si in raport cu
proiectele si activitatile viitoare in care va fi angajat patrimoniul.

Bogatia acumulata de intreprindere la un moment dat nu constituie decat unul din

elementele care permit aprecierea valorii sale. Aceasta trebuie sa tina seama si de rezultatele
asteptate in viitor, ca urmare a folosirii patrimoniului acumulat. In acest sens valoarea
intreprinderii este o valoare anticipata. Ea tine seama de valoarea actuala, corelata cu
veniturile viitoare preconizate, provenite din activitatile intreprinderii.

Valoarea unei intreprinderi nu poate fi asimilata valorii patrimoniului ei prezent.

Pentru a evalua o intreprindere trebuie luate in considerare trei aspecte:

valoarea intreprinderii este o valoare actualizata, adica echivalentul prezent al

rezultatelor viitoare preconizate.

valoarea este o marime dinamica, inseparabila de procesul de valorificare a

patrimoniului. Perceptiile legate de calitatea proiectelor desfasurate, de perspectivele lor
viitoare in ceea ce priveste rezultatele, determina o reexaminare permanenta a valorii
intreprinderii. Asa se explica sensibilitatea evaluarii la informatiile noi care orienteaza
anticiparile intr-un sens favorabil sau defavorabil. Astfel, cursul unei actiuni la bursa se
modifica in functie de informatiile care apar pe piata in legatura cu evolutia firmei.

Riscurile financiare specifie unei firme

Nu numai forma generala a riscului financiar definita prin variabilitatea (sau

volatilitatea) rezultatelor, dar si formele specifice ale riscului trebuie sa fie analizate si
stapanite de gestiunea financiara.

Riscul de faliment.

Situatia de criza sau falimentul constituie sanctiunea posibila pentru insolvabilitatea

intreprinderii. Controlarea acestui risc explica pentru ce mentinerea solvabilitatii sau a
echilibrului financiar constituie un imperativ major al gestiunii financiare. Crizele de
solvabilitate nu conduc totdeauna la faliment. Cand criza poate fi in final depasita
intreprinderea va scapa de amenintarea disparitiei si isi asigura supravietuirea. In acest caz,
criza antreneaza costuri specifice care trebuie sa fie luate in calcul cand se urmareste a se
aprecia riscul de faliment.
Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare:

Domeniul competentelor gestiunii financiare priveste ansamblul problemelor ridicate

de relatiile intre intreprindere si mediul sau financiar. Sarcinile fundamentale care revin
finantelor intreprinderii privesc mentinerea valorii acesteia, a performantelor sale financiare,
stapanirea riscurilor cu care intreprinderea e confruntata si mentinerea solvabilitatii.

Principalele sarcini operationale ale gestiunii financiare

Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare sunt distribuite pe cele trei faze
ale unui ciclu fundamental al gestiunii financiare.

Acest ciclu cuprinde:

 faza de diagnosticare sau analiza financiara care are in principal ca obiect

aprecierea situatiei si a activitatii financiare a intreprinderii, pentru a pregati adoptarea
de masuri concrete care sa permita depasirea lacunelor si valorificarea avantajelor.
 faza de formulare si de aplicare a deciziilor financiare care se inscriu in
perspectiva proiectelor pe termen lung si mediu si pun in miscare operatiuni de
investitii si de finantare. Ele urmaresc insa si efecte pe termen scurt care definesc
domeniul gestiunii trezoreriei. Pe de alta parte, anumite masuri trebuie oprite pentru a
proteja intreprinderea impotriva riscurilor financiare carora trebuie sa le faca fata in
diverse situatii.
 faza urmaririi si controlului proiectelor a caror aplicare a fost hotarata de
intreprindere. Aceasta faza permite, cel mai adesea, constatarea 'diferentelor' intre
realizarile efective si proiectele initiale. Ea ar trebui sa duca la declansarea unor
masuri de corectie, care ar insemna fie o rectificare a traiectoriei si apropierea de
proiectele initiale, fie adaptarea sau revizuirea proiectelor initiale.

Structura si atributiile personalului direct implicat in gestiunea financiara a

intreprinderii

Intr-o firma, in general, responsabilul financiar este ajutat de doua persoane:

trezorierul (casierul) si revizorul. Revizorul este, in general, responsabil de calculatia
costurilor, contabilitatea financiara, contabilitatea taxelor si impozitelor. Aceste functii ajuta
la furnizarea de informatii managementului cu privire la activitatile trecute si situatia curenta
a firmei, ajutand la proiectarea unor planuri viitoare. Celelalte functii financiare sunt
subordonate casierului (trezorierului). Aceste functii sunt: managementul capitalului
circulant, bugetarea capitalului, managementul structurii capitalului, analiza financiara si
planificarea.

Managementul capitalului circulant implica atat managementul activelor curente ale

firmei (cash, inventar, valori imobiliare, etc.) cat si managementul pasivelor (taxe, facturi de
plata).
 Bugetarea capitalului implica achizitia si vanzarea activelor fixe ale firmei. Aceasta
activitate este deosebit de importanta deoarece implica cheltuieli mari si irevocabile.

Managementul structurii capitalului determina luarea deciziilor privind proportia

fondurilor pe termen lung, decizie bazata pe volumul datoriilor si marimea veniturilor.

Analiza financiara si planificarea (planning) implica evaluarea situatiei curente a

firmei, determinarea situatiei financiare a firmei si stabilirea modalitatilor prin care pot fi
atinse obiectivele.

In practica, responsabilitatile gestiunii financiare sunt prezentate pe baza unei

enumerari analitice a sarcinilor concrete care ii sunt incredintate.

Bibliografie

1. Mihai Popescu, Economia Afacerilor, note de curs 2009;

2. Burciu Aurel, Introducere in Management, Ed. Economica, Bucuresti 2008;
3. Nastase Carmen, Ghid de formare antreprenoriala, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 2006;
4. Diana Tagoduan, Gestiunea financiara a intreprinderii, 2006
5. https://www.facultate.regielive.ro
6. www.studentie.ro
7. www.referate.ro
8. www.infoteze.com