Tema 1: Introducere in managementul financiar (MF)

=O1= Evolutia si Rolul MF

MF- parte componenta a managementului al oricarui # indiferent de forma de proprietate si de forma
organizatorico-juridica. MF se refera la gestiunea finantelor #.
MF-poate fi definit ca un ansamblu de principii, metode, tehnici si procedee prin intermediul carora se
fundamenteaza deciziile financiare privind constituirea si utilizarea eficienta a resurselor financiare in contextul
realizarii unor obiective ale # formulate printr-o strategie.
Etape MF ca domeniu de studiu:
I.
MF a luat nastere la inceputul sec XX in aceea perioada MF se axa pe probleme de formare de noi #
consolidari si fuziuni.
II.
Incepe in anii `30 (in SUA) in aceasta perioada MF a facut primele incercari in rezolvarea
problemelor de previziune a situatiilor dificile si de iesire din situatii de esec.
III.
Incepe in anii `50, MF se dezvolta ca o disciplina discriptiva cu tehnici manageriale care permit #
sa-si maximizeze profitul si sa sporeasca averea actionarilor (deoarece in aceasta perioada sa
dezvoltat cibernetica economica).
IV.
Incepe la finele sec XX si pina in prezent, MF s-a transformat intr-o disciplina de teorie si practica a
gestiunii valorii #.
In conditiile economiei de piata rolul finantelor intreprinderii permanent creste cit la nivelul macro cit si la
micro. Nivelul gestiunii finantelor intreprinderii intr-o mare masura va determina reusita # in mediul
concurential rezultatele financiare ale # si respectiv posibilitatile acesteia de a se dezvolta.
Finantele intreprinderii intr-o mare masura influenteaza partea veniturilor a bugetului de stat si respectiv
solutionarea problemelor social economice din partea statului.
MF are drept obiectiv contribuie la faptul ca valoarea # va creste. Inafara de obiectivul mentionat MF are si
altele: mentinerea lichiditatii si solvabilitatii la un nivel acceptabil; evitarea falimentului si pierderilor
financiare semnificative; ocuparea pozitiei de lider in piata concurentiala; solutionarea unor probleme cu
caracter social.
Esenta MF se manifesta in functiile pe care le indeplineste acestea pot fi divizate in 2 grupe:
I.F-tii generale:
-previziune: se determina principalele obiective ale firmei-societate comerciala sau regie autonoma-si
componentelor sale, precum si resursele si principalele mijloace necesare realizarii lor.
-organizare: se stabilesc si delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele lor
-coordonare: prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor sale,in
cadrul previziunilor si sistemului organizatoric stabilite anterior.
-antrenare: prin care se determina personalul firmei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor
previzionate,pe baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza.
-evaluare-control: prin care performantele firmei,subsistemelor si componentilor acesteia,sunt masurate si
comparate cu obiectivele si standardele stabilite initial,in vederea eliminarii deficientelor constatate si integrarii
abaterilor pozitive.
II.F-tii specifice:- gestiunea activelor optimizarea acestora; - gestiunea capitalului propriu si imprumutat;gestiunea investitiilor (reale, financiare);- gestiunea fluxurilor de numerar;- gestiunea riscurilor financiare.
=O2= Obiectul MF
Deoarece MF este un sistem de gestiune (sau conducere) se caracterizeaza de un anumit obiect si subiecti.
Obiectul MF este FI- sistem de relatii banesti ce se realizeaza cu scopul obtinerii de venituri, efectuarii
cheltuielilor si controlului eficientii utilizarii resurselor financiare.
O entitate economica poate sa formeze diverse relatii financiare care pot fi sistematizate in modul urmator:
-. Relatii cu salariatii; cu statul (plata impozitelor, defalcari, subventii); cu furnizorii; cu cumparatorii; cu
creditorii; cu proprietarii; cu companii de asigurari (privind micsorarea riscurilor si achitarea despagubirilor in
cazul producerii riscurilor); cu burse (de valori mobiliare); cu organizatii publice; alti subiecti a sistemului
financiar.

=O3= Subiectii MF
Subiectii MF- sunt considerati persoanele si organele de conducere implicate cu rol direct sau indirect in
fundamentarea deciziilor financiare. In ansamblu subiectii MF includ: actionarii sau proprietarii;
conducatorii #; creditorii si statul.
Actionarii: detinatorii de titluri de proprietate asupra # acestea prezentindu-se sub forma de actiuni fiind
coproprietari, actionarii elaboreaza analize diagnostice care le permit adoptarea unor decizii privind vinzarea
sau pastrarea actiunilor pe care le detin. In general micii actionari dispun de putina informatie asupra activitatii
#. Din acest motiv analiza lor va fi sumara si se va intemeia in principal pe rentabilitatea pe care o obtin si
riscul financiar la care sunt expusi. Marii actionari au mai multe posibilitati de informare si participa mai
efectiv la adunarile generale. Pt acestia diagnosticul financiar se intemeiaza pe indicatorii care exprim cresterea
economica, autonomia si flexibilitatea # si apoi rentabilitatea. Ei se gasesc in situatia de a decide intre interesele
lor pe TL sau TS si opteaza pt prima varianta cu scopul de a gestiona valoarea # si sa asigure supravietuirea # in
mediul concurential.
Conducatorii: ca si actionarii trebuie sa aleaga intre interesele lor pe TL si pe TS. In cadrul MF ei se divizeaza
in 3 nivele: managerii nivelului superior; managerii nivelului mediu (conducatorii departamentelor); managerii
inferiori (conducatorii subdiviziunilor structurale ale #). Managerii de virf adopta decizii care privesc obiective
fundamentale ei se implica direct in fundamentarea deciziilor privind alocarea resurselor pornind de la
obiectivele investitionale si a deciziilor de finantare si de repartizare a rezultatelor financiare. Manaferii
nivelului mediu elaboreaza planuri si programe de actiuni, planificarea investitionala, analiza situatiei
economico-financiare, stabilesc factorii de influenta asupra fenomenului examinat si pregatesc propuneri
privind ameliorarea situatiilor create. Managerii inferiori conduc colectivul de munca, ei realizeaza in practica
planurile elaborate de managerii medii, totodata ei sistematic raporteaza despre rezultatele obtinute, evidentiaza
cauzele problemelor si dau propuneri cu privire la perfectionarea situatiei.
Creditorii: creditorii obligatari, bancile si alte institutii financiare abilitate cu dreptul de creditare si
companiile de leasing. Riscurile creditorilor sunt diverse (de dobinda, de inflatie, de faliment). Pt a masura
influenta riscurilor creditoriise implica in mod direct in efectuarea analizei financiare.
Statul: intervien la diferite situatii si influenteaza ansamblul deciziilor financiare prin: modificarea fiscalitatii,
reglementarea preturilor, facilitati fiscale. Statul gestioneaza resursele financiare a # prin intermediul
urmatoarelor structuri: a) Ministerul Finantelor b) Inspectoratul fiscal de stat c) Curtea de conturi d) CCCEC
Centrul de combatere a crimelor economice si a coruptiei.
=O4=Baza informatioanala a MF
Eficienta MF la # se determina de baza informationala a acesteia. Baza info se formeaza pe procesul de
selectare a diferitor indicatori orientati spre elaborarea deciziilor strategice precum si spre gestiunea curenta a
activitatii financiare. Sistemul de indicatori inclusi in baza info depinde de mai multi factori:
- Domeniu de activitate; - Proportiile activitatilor; - Forma organizatorico- juridica; - Gradul de
diversificare a activitatii economico-financiare.
Indicatorii ce formeaza baza MF se divizeaza:
1. Indicatorii macroeconomici- asigura previziunea mediului extern a # si contribuie la intemeierea
deciziilor cu privire la dezvoltarea viitoare a #. De ex: veniturile bugetului de stat, cheltuielile si
deficitul/ excedentul bugetar, veniturile populatiei, depunerile populatiei in bancile comerciale, indicile
inflatiei.
2. Indicatorii diferitor sectoare a economiei nationale in baza acestor indicatori se i-au decizii privind
activitatea financiara operativa. De ex: indicile preturilor de produse, servicii, valoarea activelor inclusiv
activelor curente, structurii capitalului inclusiv a capitalului propriu.
3. Indicatorii conjuncturii pietei financiare- in baza acestor indicatori se i-au decizii privind formarea
portofoliului de investitii precum si alocarii resurselor financiare pe TS. De ex: tipuri de instrumente de
baza cotate pe piata bursiera si extrabursiera, preturile si volumele de afacere pe intrumente financiare
de baza, indicile agregat a evolutiei preturilor pe piata bursiera, ratele de depozite si creditare a bancilor
comerciale, cursul oficial a valutei straine.
4. Indicatorii surselor interne.

Tema 2: Implicare analizei financiare in fundamentarea deciziilor financiare

=O1= Esenta. Rolul si obiectivele analizei financiare
AF- un domeniu special al activitatii economice orientat spre:
1. Studierea si generalizarea teoretica a fenomenelor ce au loc in procesul desfasurarii activitatii #;
2. Explicarea si previziunea diferitor procese ce au loc in gestiunea finantelor intreprinderii.
AF se efectueaza prin aplicarea unor metode si procedee asupra rapoartelor financiare precum si al altor date
relevante. De rezultatele analizei eco-fin a # sunt interesati urmatorii subiecti a MF:
1. Investitorii (actuali si cei potentiali)- aceasta categorie de subiecti este interesata in primul rind de
profitabilitate. Profitul realizat in perioadele anterioare serveste drept punct de pornire pt previziunea
profituriloe ce urmeaza sa fie realizte in viitor. In baza profitului investitorii vor putea face previziuni
ale dividendelor la care se asteapsa si sa prevada pretul pe actiuni pe care le detin sau intentioneaza sa le
procure.
2. Creditorii- sunt interesati de situatia cu privire la lichiditatea si solvabilitatea antitatii economice.
Categoriile acestea sunt mai majore decit profitabilitatea.
3. Conducatorii # -sunt interesati in toate aspectele privind situatia financiara a #. Gestionind activitatea
economica conducatorii raspund in fata proprietarilor pt rezultatele financiare si rentabilitate,
lichiditatea si stabilitatea financiara.
AF a #examineaza urmatoarele situatii:
1. Situatia patrimoniala si a surselor de finantare sub acest aspect se examineaza volumul, structura,
corelatia intre diferite grupe. Situatia aceasta se examineaza din punct de vedere static si dinamic.
2. Echilibrul financiar sau stabilitate fnanciara prin prisma studierii dintre FR si AC, a raportului dintre
creante si obligatii a solvabilitatii si lichiditatii.
3. Analiza eficientii utilizarii patrimoniului si a surselor de finantare.
4. Analiza riscului.
5. Capacitatea de autofinantare.
6. Analiza cresterii economice in baza aplicarii avantajelor progresului tehnico- stiintific.
Obiectul AF reprezinta resursele financiare a entitatii economice si fluxurile acestora. Sub acest aspect se vor
examina fluxurile de intrari si iesiri la toate 3 tipuri de activitati ce poate dezvolta o #.
Obiectivul de baza a AF consta in evaluarea situatiei eco-fin a #.
Rolul AF in cadrul unei # se determina de scopul principal. Scopul AF este identificarea oportunitatilor de
sporire a eficientii activitatii #.
=O2= Metodele efectuarii analizei financiare
Pt efectuarea analizei situatiei financiare este necesara alegerea metodelor potrivite fiecarui compartiment de
analiza. In teorie si practica AF s-a format o intreaga metodologie ce include metode, procedee si tehnici.
Printre cele mai des aplicate metode si procedee de analiza se numara analiza: pe orizontala; pe verticala;
factoriala; metoda ratelor; trendului; metoda rating; metoda scorurilor.
Analiza pe orizontala presupune determinarea modificarii absolute si relative a unor posturi din RF fata de a)
perioada precedenta; b) prevederile bugetului sau planului de afaceri.
Analiza pe verticala se efectueaza cu scopul de a determina structura A sau a P sau a altei categorii examinate.
Analiza factoriala permite stabilirea factorilor de influenta asupra modificarii indicatorului examinat.
Metoda ratelor inseamna calcularea si examinarea a diferitor rate sau coeficienti ce caracterizeaza anumite
aspecte a situatiei economico-financiara.
Analiza trendului inseamna examinarea unor indicatori de regula relativi intr-o evolutie indelungata. Ulterior
in baza acesteie volutii se examineaza indicatorii similari in perioada curenta si se face concluzia cu privire al
corespunderea acestui trend.
Analiza de rating examinarea fenomenelor sub aspectul formarii unor grupe, clase etc. De ex exista rating
BCom in functie de valoarea capitalului de credite acordate, depozite atrase.
Metoda scoruriloe in acest sens poate fi mentionat de ex scorul Z- Altman. Scorurile- niste indicatori
speciali care au fost calculati in baza analizei a numerosilor indicatori si servesc drept normativ. Examinind
situatia unei entitati economice poate fi calculat un anumit scor ce se va comporta cu cele normative.

Tema 3: Bazele matematicii financiare

=O1= Conceptul valorii viitoare si prezente a banilor
Investirea capitalului in diferite afaceri prevede ca peste o perioada de timp mijloacele investite trebuie sa fie
rambursate si s-a adaugam un anumit efect economic prevazut. Investirea banilor in diferite afaceri este legata
de faptul ca banii in tim isi modifica propria valoare. Factorul timp este unul fundamental in MF.
In MF se cunosc 2 concepte fundamentale:
1. Valoarea viitoare a banilor;
2. Valoarea actuala a banilor.
Valoarea viitoare (FV) arata suma la care va trece capitalul intr-o anumita perioada de timp la anumite conditii
de alocare a capitalului. La aceste conditii se refera: durata perioadei; valoare ratei dobinzii; tipul ratei dobinzii.
Valoarea actuala veniturile viitoare dar evaluate prin intermediul coeficientului de actualizare sau de
discontare la momentul actual. De regula coef de acutalizare se determina in baza indicatorului costul
capitalului.
Notiunea valorilor viitoare si actuale a banilor sunt legate si alte categorii specifice de ex: perioada de investire
e durata realizarii proiectului investitional; intervalul de investire- perioada minima pt care se calcula dobinda.
Rata dobinzii caracterizeaza intensivitatea calcularii dobinzii.
=O2= Rata dobinzii si aplicarea acesteia in calcule financiare
In practica financiara cele mai multe calcule implica utilizarea nu a valorii absolute a modificarii banilor in
timp ci acele relative care arata cite unitati monetare de 100 se acorda ca majorare pt serviciile aduse de suma
depusa sau imprumutata pe o perioada anumita. Acest procent de majorare e rata dobinzii. Exista mai multe
clasificari ale dobinzii dar sub aspecte de valoare viitoare si actuale a banilor ratele dobinzii sunt: simple,
compuse.
Dobinda simpla dobinda calculata pt 1 sau mai multe perioade daca se presupune ca sumele asupra carora se
calculeaza ramin constante pe parcursul perioadei.
Valoarea viitoare a banilor in cazul ratei simple:
FV=PV(1+r*n) (1)
PV- valoarea capitalului initial; r- rata dobinzii simple; n- durata perioadei exprimate in ani .
Aplicarea ratei simple a dobinzii poate determina rezultatul exact si aproximativ pt aceste situatii formula 1 se
va modifica.
FV=PV(1+r*(t:T)) (2)
In cazul abordarii exacte t si T sunt valori exacte a duratei perioadei de investire.
T nr de zile intr-un an; t nr de zile in perioada de investire sau imprumut.
Abordarea aproximativa prevede 2 situatii:
a) t ca valoare exacta, iat T ca valoare aproximativa;
b) T si t se iau ca valori aproximative.
In practica financiara este acceptat ca data luarii creditului si data rambursarii se considera ca una.
Rata dobinzii compusa este serviciul relativ adus de un capital in cazul capitalizarii dobinzii. Daca se aplica
rata compusa baza de calculare a valorii viitoare permanent se modifica.
FV cu aplicarea ratei dobinzii compuse se va calcula dupa:
FV=PV(1+r)n (3)
Aplicatie practica: sa se calculeze FV in cazul investirii 1 mln lei pe o perioada de 90zile; 180zile; 1 an; 3 ani,
5 ani cu rata dobinzii 20% sa se examineza cazul ratei simple si compuse.
FV=PV(1+r*n)=1mln(1+0,2*0,25)=1.05m
Perioada 90 zile 180 zile 1 an
3 ani
5 ani
ln
Tipul dobinzii
FV=PV(1+r)^n=1mln(1+0,2)^0,25=1,046
Simpla
1,05
1,1
1,2
2,0
3,0
6mln
Compusa
1,0466 1,0954
1,2
2,4883 6,1917
In cazul cind capitalizarea are loc ma multe ori in decursul anului FV se va calcula prin:
FV=PV(1+r:m)n*m (4) m- nr de calculari a dobinzii pe parcursul anului.
In cazul cind durata perioadei nu constituie un nr intreg FV se va calcula:
FV=PV(1+r)w+f (5) w- partea intreaga din perioada; f- partea fractionala.
FV=PV(1+r)w*(1+f+r)
Exista rata efectiva a dobinzii- rata obtinuta dupa ajustarile facute si aferente perioadei de compunere.
Ref=EAR=((1+rnom:m)m )-1
Se cunosc in practica ratele dobinzii echivalente- acele rate care caracterizindu-se prin diferite conditii
asigura unul si acelasi rezultat.

=O3= Evaluarea fluxurilor de numerar

In MF un aspect frecvent intilnit se refera la evaluarea fluxurilor de numerar care reprezinta serii de intrari sau
de iesiri a mijloacelor banesti. Un interes deosebit reprezinta fluxurile de numerar care se caracterizeaza prin
palti sau incasari egale efectuate in intervaluri egale de timp aceste fluxuri de numerar se numesc anuitate.
Anuitatile sunt de 2 tipuri:
A) Postnumerando- cind platile se fac la finele fiecarui interval;
B) Prenumerando- cind platile se fac la inceputul fiecarui interval.
Anuitatile pot fi evaluate in mod direct ce inseamna determinarea valorii viitoare a banilor generati de acest
flux.
Exemple: o # la finele fiecarui an depune intr-un cont de acumulare pe o perioada de 3 ani cite 100 mii lei la o
dobinda anuala de 10% care se capitalizeaza care va fi suma disponibila la finele perioadei de 3 ani.
___*___*___*
la finele anului 1 100 mii
(100mii+10%)=110 mii
La finele anului II-110mii+100 mii
(210mii+10%)=231 mii
La finele anului III=231 mii+200mii=331mii
Pt evaluarea fluxurilor anuitatii postnumerando se aplica urmatoarea formula:
(
)
(
)
FVPST=A*
;
FVPST=100*
= 331
Exemple: o # la inceputul fiecarui an depune intr-un cont de acumulare pe o perioada de 3 ani cite 100 mii lei
la o dobinda anuala de 10% care se capitalizeaza care va fi suma disponibila la finele perioadei de 3 ani.
*___*___*___
La inceputul anului I=100mii
La finele an I= 100mii+10%=110mii
La inceputul an II=110mii+100mii=210mii
La finele anII= 210mii+10%=231 mii
La inceputul an III=231mii+100mii=331mii
La finele an III=331mii+10%=364 mii
(
)
(
)
FVPre=A*
*(1+r);
FVPre=100*
*(1+0,1)= 364mii.
Determinarea valorii viitoare a anuitatilor post si prenumerando prin intermediul acestor formule se bazeaza pe
urmatoarele conditii:
1. valoarea obtinuta la finele sau inceputul perioadei a anului va fi imediat pusa in circulatie la o rata a dobinzii
cel putin egala cu ceea ce este in mediu pe sistemul bancar.
2. nu se admit extrageri din contul acesta pe parcursul operatiunii, extragerile totale sau partiale pot fi efectuate
doar la sfirsitul perioadei.
Se da in arenda o cladire pe 6 ani, plata de arenda sa stabilit in valoare de 30 mii, rata minima a dobinzii la
depozitare 12%. Un potential client propune sa achite 120 mii la finele primului an. Care sunt posibilitatile # in
vederea obtinerii veniturilor din darea in arenda.

FV=PV*(1+r*n)=120*(1+0,12*5)=192 mii
(

FVPST=30*

FVPre=30*

= 243,4 mii
*(1+0,12)= 272,2 mii.

Tema4: Gestiunea surselor de finantare a intreprinderii

=O1= Importanta deciziilor de finantare pt #
Aspectul finantarii reprezinta o mare importanta pt supravietuirea si dezvoltarea # din urmatoarele
considerente:
1. # trebuie sa dispuna de lichiditati necesare pt a face fata angajamentelor asumate;
2. Se pune problema lansarii proiectelor de investitii in orice natura care sa faca sa se dezvolte
posibilitatile sale.
Finantarea initiala se realizeaza prin capital social care este averea # la momentul constituirii, mai apoi averea
acumulata datorita performantei activitatii desfasurate genereaza si alte posibilitati de finantare. Ulterior
intreaga activitate se bazeaza pe continuitatea fluxurilor de constituire, utilizare si recuperare a resurselor. Orice
intrerupere a acestui flux provoaca blocajul financiar.
Mediul financiar pune la dispozitia agentilor economici diferite mijloace de finantare, deoarece managerii # se
confrunta mereu cu alegerea surselor de finantare care pot proveni din fonduri proprii si prin indatorare.
Recurgerea la indatorare presupune un grad de risc si restrictioneaza autonomia financiara.
Deciziile de selectare a surselor de finantare prezinta o importanta vitala pt ca solutionarea problemelor
finantarii conditioneaza supravietuirea #, perspectivele sale de dezvoltare, performantele sale prezente si
viitoare, autonomia acesteia.

=O2= Caracteristica surselor proprii de finantare

Finantarea din surse proprii prevede 4 variante:
1. Autofinantarea;
2. Cresterea prin aportare la capital propriu;
3. Incorporarea de rezerve;
4. Conversiunea datoriilor.
Autofinantarea este baza dezvoltarii oricarei #. Este un procedeu foarte raspindit de finantare si presupune ca
# isi asigura dezvoltarea cu forte proprii folosind drept sursa de finantare o parte din profitul obtinut.
Cresterea prin aportare la capitalul propriu se face in numerar si in natura. Acest procedeu presupune
emisiuni suplimentare de actiuni. Suplimentarea sau cresterea capitalului social prin emisiunea de noi actiuni si
punerea lor in vinzare antreneaza un nou aport de capital fiind = cu un nr de actiuni emise * cu pretul de
emisiune. Cresterea de capital prin noi aporturi de numerar se poate realiza prin 2 metode:
a) Se procedeaza la cresterea valorii nominale a vechilor actiuni (nr actiunilor ramine nemodificat).
b) Se emit noi actiuni cu aceeasi valoare nominala ca si a vechilor actiuni.
Incorporarea rezervelor conform Legii cu privire la SA se formeaza un capital de rezerva a carui marime va fi
stabilita de statut si va constitui nu mai putin de 15% din capitalul social al societatii. Capitalul de rezerva se
formeaza din defalcari anuale din profitul net pina la atingerea marimii prevazute de statutul societatii. Volumul
defalcarilor se stabileste de adunarea generala a actionarilorsi va constitui nu mai outin de 5% din profitul net al
societatii. Capitalul de rezerva trebuie sa fie plasat in active cu lichiditate inalta care ar asigura folosirea lui in
orice moment. Capitalul de rezerva se foloseste numai in cazul insuficientii de profit si se repartizeaza pt
acoperirea pierderilor societatii si plata dobinzilor sau a altor venituri aferente obligatiunilor plasate. Cresterea
de capital prin incorporarea rezervelor nu aduce resurse financiare noi pt #. Practic o parte a capitalului se
rezerva poate fi transformata in capital sociala, din punct de vedere contabil se diminueaza soldul unui cont de
pasiv si respectiv creste soldul altui cont de pasiv. La aceasta operatiune se recurge in cazuri exceptionale cind
este nevoie de a prezenta entitatea mai reusit.
Conversiunea datoriilor reprezinta o oportunitate de achitare a unor datorii atunci cind lipsesc lichiditatile. In
contul datoriei agentul economic emite actiuni in favoarea creditorului. Operatiunea aceasta deasemenea nu
aduce fluzuri financiare pozitive si din potriva stabileste obligatii. Operatiunea aceasta financiara se efectueaza
in cazuri exceptionale cu acopul ameliorarii situatiei si structurii financiare.
AVANTAJELE surselor proprii
DEZAVANTAJELE surselor proprii
1.nu vor fi retrase in cazul deteriorarii situatiei 1.fondurile proprii sutn destul de limitate.
financiare.
2.in caz de nereusita, pieredea va fi suportata in
2.nu este necesara expunerea detaliata a planului de intregime de intreprinzator.
afaceri in fata unor parteneri externi.
3.firma ce activeaza in baza resurselor proprii este mai
3.exista o lexibilitate in gestiunea resurselor proprii, o putin cunoscuta de institutiile financiare si va mobiliza
siguranta si o independenta.
mai greu sursele de finantare in situatii speciale.
4.sursele proprii reprezinta o garantie a motivatiei
intreprinzatorilor pt asigurarea succesului afacerii.

=O3= Caracteristica surselor imprumutate de finantare

Cele mai importante instrumente de finantare prin indatorare sunt:
a) Imprumuturile pe TL si TS de al banci si alte institutii financiare;
b) Imprumutul obligatar.
Sursele imprumutare de la institutiile financiare trebuie sa fie rambursate la scadenta conform conditiilor
stipulate in contract. La angajarea unui imprumut se iau urmatorii factorii principali:
a) Dobinda;
b) Garantiile cerute de creditor;
c) Termenele de rambursare;
d) Perioda de gratie.
Creditul bancar si imprumutul obligatar se deosebesc prin 2 momente:
a) Creditul bancar prevede un creditor, in cazul imprumutului obligatar creditori vor fi mai multi;
b) Imprumutul obligatar poate fi rambursat pina la scadenta prin intermediul pietei financiare.
PARTI POZITIVE SURSE IMPRUMUTATE
PARTI
NEGATIVE
SURSE
IMPRUMUTATE
1.stabilirea relatiilor cu institutii financiare cunoscute si 1.riscul de a pierde garantiile depuse si riscul de
respectiv accesul mai usor la alte servicii furnizate de banca. faliment in cazul nerambursarii datoriei.
2.obtinerea unui credit poate functiona ca un semnal ce 2.implicarea unui factor extern in gestiunea
atesta viabilitatea afacerii in fata altor investitori potentiali.
firmei, aparitia unor restrictii.
3.creditele bancare de regula se obtin mai usor decit 3.expunerea la riscuri noi de ex:riscul ratei
emisiunea valorilor mobiliare.
dobinzii.
4.este posibilitatea restructurarii datoriei in procesul de 4.exista riscul intreruperii creditarii in cazul
rambursare a acesteia.
unor evenimente nefavorabile pt #.
5.in tarile cu economie dezvoltata costul capitalului
imprumutat este mai mic decit costul capitalului actionar.
In contract se prevede modalitatea de rambursare. Se cunosc 3 scheme de rambursare a
imprumuturilor:
1) Prevede rambursarea sumei de baza la finele perioadei cu achitare regulata a dobinzii la anumite
intervale.
2) Prevede rambursarea valorii de baza a creditului in rate constante si calcularea dobinzii la suma suma
ramasa de rambursat.
3) Rambursarea creditului prin metoda de anuitati- se prevede achitarea periodica a unei valori ce include
si stingerea cresitului si dobinda.
EXEMPLU: o companie imprumuta 1,5 mln pt 1,5 ani cu rata anuala a dobinzii 12%. Se prevede achitarea
trimestriala a dobinzii. De elaborat tabloul de rambursare a acestui imprumut conform schemelor cunoscute.
I.SCHEMA 12%:4 trimestre=3%pe trimestru

II SCHEMA 3%; 1,5mln:6=250000

Interval

Imprumut
nerambursat

Dobinda

Achitarea
Creditului

platita
trimestrial

Interval

Imprumut
nerambursat

Dobinda

Achitarea
Creditului

platita
trimestrial

1
2
3
4
5
6
Total

1500000
1500000
1500000
1500000
1500000
1500000
X

45000
45000
45000
45000
45000
45000
270000

1500000
1500000

45000
45000
45000
45000
45000
1545000
1770000

1
2
3
4
5
6
Total

1500000
1250000
1000000
750000
500000
250000
X

45000
37500
30000
22500
15000
7500
157500

250000
250000
250000
250000
250000
250000
1500000

295000
287500
280000
272500
265000
257500
1657500

III SCHEMA 12:4=3% trimestrial

Interval

1
2
3
4
5
6
Total

Imprumut
nerambursat

Dobinda

1500000
1268104
1029251
783233
529834
268833
X

45000
38043
30878
23497
15895
8065
161378

Achitarea
Creditului

platita
trimestrial

231896
238853
246018
253399
261001
268831
1499998

276896
276896
276896
276896
276896
276896
1661376

A=VT*

r-rata dobinzii pe interval,

n- nr de intervaluri

A=1500000*
lei

=276896

Tema 5: Costul Capitalului

=O1=Conceptul de structura si de cost al capitalului
Capitalul este un factor important si necesar prin dezvoltarea eco-fin a #. Capitalul ca oricare alt factor se caracterizeaza
printr-un anumit cost. Capitalul este format din mai multe surse care sunt prezentate intr-o structura financiara. In teoria si
practica internationala drept sursa de finantare a dezvoltarii eco-fin a # se considera Capitalul Propriu si DTL.
Conceptul costului capitalului este unul de baza in MF s se refera la solutionarea problemelor:
1. Calcularea preturilor relatiive prin utlizarea resurselor financiare;
2. Caracterizarea rentabilitatii capitalului investit ce trebuie sa fie asigurat de # astfel incit sa nu se reduca valoarea
de piata a #.
Costul capitalului al # poate fi definit ca pretul perceput de detinatorii capitalului (investitori, creditori) pt resursele
financiare care sunt puse la dispozitia beneficiarului finantarii pe o perioada determinata sau este rentabilitatea ceruta de
investitori.
Indiferent de forma de finantare intotdeauna se percepe un cost in functie de forma pe care o imbraca. Costul capitalului
este un indicator relativ si se expune in %, se determina pt fiecare sursa de finantare s-n ansamblu pe structura financiara
(cu exceptia DTL). Costul capitalului influenteaza valoarea de piata a #. Valoarea de piata se formeaza in baza diferitor
indicatori absoluti, inclusiv capitalul propriu, valoarea imprumuturilor etc.
Costul capitalului este un subiect major ce trebuie abordat din considerentele:
1. Pt maximizarea valorii #, una din sarcinile MF este micsorarea costurilor tuturor surselor de finantare iar pt acesta
managerii trebuie sa poata sa-l determine;
2. Pt selectarea proiectelor investitionale daca costul capitalului <rentabilitatea proiectului investitional asa proiect
poate fi acceptat pt realizare; daca costul capitalului > rentabilitatea proiectului acest proiect se respinge; daca
costul capitalului=rentabilitatea proiectului realizarea acestuia nu va modifica substantial potentialul economic al
#;
3. Pt previziunea fluctuatiilor preturilor la titluri de valoare in functie de modificarea valorilor asteptate a profiturilor
s dividendelor.
=O2=Costul diferitor surse de finantare
Costul capitalului poate fi determinat pt fiecare sursa de finantare: 1. Creditul bancar; 2. Imprumutul obligatar;
Surse proprii: 1.actiuni ordinare; 2.actiuni preferentiale; 3. Profit nerepartizat.
Pt capitalul imprumutat costul este reprezentat de rata dobinzii pt credite si rata cuponului pt obligatiuni precum si un sir
de alte costuri aferente utilizarii capitalului imprumutat. In unele cazuri la dobinda sau cupon se mai adauga un sir de
cheltuieli aferente realizarii tranzactiei de atragere a surselor de finantare.(comision administrativ se plateste la
eliberarea creditului o singura data 0,5-1,5% de la suma imprumutata). La determinarea costului capitalului imprumutat se
scad economiile din impozitare care rezulta datorita faptului ca dobinda sau cuponul se platesc la impozitare, este o
cheltuiala deductibila in scopuri fiscale, de aceea costul capitaluui imprumutat se corecteaza prin : (1-i)- corector fiscal; icota impozitului pe venit.
Costul capitalului credit bancar se va determina:
Kcb=Knom*(1-i) Knom-rata nominala a dobinzii la creditul bancar
Costul imprumutului obligatar
(

) ; Vn- valoarea nominala a imrpumutului; Vp= valoarea de piata a imprumutului; n-

perioada de imprumut; r- rata cuponului.

Sursele proprii de finantare:
1. Pt actiuni preferentiale se va determina costul: Kap=Dstabilit:Pret de piata a ac pref
2. Pt actiuni ordinare se va determina costul: Kao=Dasteptat:Pret de piata a ac ord+g;
g- rata constanta de crestere a dividendulu la actiuni ordinare.
3. Evaluarea profitului nerepartizat cu privire la evaluarea profitului nerepartizat in MF sa-u format abordarile:
a) Abordam CAMP- conform acestui model profitul nerepartizat se va evalua:
Kpn=Krf+(Km+Krf)+; Krf- rata nom a dob la titluri de valoare cu grad devise zero; Km- rentabilitatea
medie a actiunilor sau obligatiunilor in piata financiara; - coef care indica gradul de risc al unei actiuni fata
de altele pe piata financiara.
b) Abordarea randamentului obligatiunii plus prima de risc conform acesteia profitul nerepartizat poate fi
apreciat la acelasi cost ca si capitalul imprumutat. Prima de risc- 2-4%, se ia media de 3%.
c) Abordarea pe baza de fluxuri de numerar actualizate DCF, esenta acestei abordari consta in faptul ca profitul
nerepartizat poate fi apreciat dupa cost egal cu costul capitalului actiunii ordinare.
=O3=Costul mediu ponderat al capitalului
Se va determina: WACC=Ki*di; d- ponderea capitalului in structura financiara a #; K- costul capitalului.
Pt a determina WACC este necesar:
- De examinat structura financiara identificind ponderea fiecarei surse in total capitalului (exceptia DTL);
- Determinam costul capitalului la fiecare sursa de finantare din prezenta structura;
- Determinam WACC adunind produsurile dintre K si d la fiecare sursa de finantare.
WACC se calcula in baza cheltuielilor prognozate care le va suporta # pt realizarea activitatii investitionale in conditiile
actuale a pietei financiare.

Tema 6: Gestiunea AC a #
=O1= Esenta politicii # cu privire la gestiunea AC
AC- o componenta esentiala a resurselor finaciare a # ce sunt menite sa asigure activitatea curenta reusita a
acesteia. AC pot fi determinate ca obiectul asupra careia se realizeaza actiunea de prelucrare, transformare
specifica unitatii economice.
AC in porcesul de circulatie trec de la un element la altul si natura acestei circulatii reprezinta momentul de
pornire in politica # privind gestiunea AC.
AC si politica gest. acestora au o mare importanta in vederea asigurarii continuitatii si eficientei functionarii #.
Deoarece modificarea AC este insotita de transformarea a DTS ambele se trateaza concomitent in cadrull
gestiunii Fondului de Rulment.
FR=AC-DTS sau FR=Cpermanent- ATL
FR este un indicator ce caracterizeaza echilibrul financiar al #. Dupa esenta sa FR sunt resursele circulante
proprii a #.
Valoarea si structura AC se determina de mai multi factori:
1. Genul de activitate;
2. Forma organizatorico-juridica;
3. Amplasarea #, etc.
Din punct de vedere managerial AC se impart in 2 categorii:
1. Partea sistemica valoarea AC, nevoia de care este relativ stabila pe parcursul desfasurarii ciclului
operational;
2. Partea variabila a AC- necesarul de AC ce apare in unele perioade de o activitate mai intensa.
Politica privind gestiunea AC consta in asigurarea unui compromis dintre riscul pierderii lichiditatii si
eficientei activitatii economico- financiare a #.
Politica de gestiune a AC urmareste 3 obiective:
1. Determinarea valorii AC in circulatie;
2. Determinarea structurii AC;
3. Determinarea surselor de finantare a AC.
Reesind din esenta politicii # privind gestiunea AC se identifica un rind de riscuri legate de partea activului si
de partea Paasivului.
Riscurile ce apar din partea A:
1. Insuficienta Mbanesti;
2. Cresterea necontrolata a CTS;
3. Volumul neoptimal al stocurilor.
Riscurile ce apar din partea P:
1. DTS excesive;
2. Proportia neoptimala intre imprumuturi pe TS si TL;
3. Gradul inalt al DTL.

=O2= Metodele sau strategiile de finantare a AC

In MF se cunosc diferite strategii sau modele de finantare a AC in functie de sursa acoperirei partii variabile si
valoarea FR. Se cunosc 4 strategii/ metode de finantare a AC: Alegerea modelului de finantare a AC consta
in determinarea valorii P pe TL si calcularea FR.
Modelul ideal conform acestui model AC totalmente corespund DTS (cel mai nereusit). Din aspectul
lichiditatii modelul acesta este cel mai nereusit deoarece in conditii nefavorabile # sa fie nevoita sa-si vinda
mijloace fixe pt a acoperi DTS. Capitalul permanent in acest model este = cu ATL.
Modelul agresiv se caracterizeaza prin acea ca Cperm va acoperi ATL si partea sistemica a AC, adica minimul
lor necesar pt desfasurarea activitatii economice. Partea variabila a AC totalmente se va acoperi din DTS, adica
# va apela la imprumuturi pe TS in cazul aparitiei unor nevoi suplimentare sau neprevazute. In acest model FR=
cu partea sistemica a AC. Cperm= ATL+partea sistemica a AC. Din punct de vedere al lichiditatii in acest
model la fel este un anumit risc deoarece in practica este dificil de a se limita doar la minimul necesar al AC.
Modelul conservativ prevede ca Cperm va acoperi ATL si intreaga valoare a AC, din acest model FR
corespunde valorii AC ce inseaman ca DTS lipsesc. Practic nu se intilneste.
Modelul de compromis se considera cel mai realistic. In acest model ATL, partea sistemica a AC si
aproximativ 0,5 din partea variabila se vor acoperi din Cperm. FR in acest model este = cu partea sistemica a
AC si circa 0,5 din partea variabila a AC. Acest model reflecta una din cele mai tipice situatii in gestiunea AC
cind # tinde spre formarea surselor proprii de finantare, dar totusi ne este lipsita intro masura rationala de DTS.
Aceasta situatie poate fi monitorizata in baza evolutiei indicatorilor lichiditatii bilantului contabil.

Tema 7 : Aplicarea levierului in MF

=O1= Conceptul de levier si tipologia acestuia
Crearea si functionarea unei # intr-un mod simplificat reprezinta o investire initiala a resurselor financiare pe
TL si pe TS in careva ansamblu de active ce urmeaza sa fie transformate in alte active avind dreot scop
dezvoltarea durabila a #. Activitarea curenta a activitatii economice este influentata de numerosi factori de gen
obiectiv si subiectiv.
De aceea activitatea # este instita de multiple riscuri:
Obiective (in mediul extern);
Subiective.
Riscurile pot fi divizate din mai multe puncte de vedere dar in cazul dat se vor examina riscurile in contextul
planificarii cheltuielilor necesare activitatii #. Vom distinge 2 tipuri de risc:
Operationale;
Financiare.
Cele operationale sunt riscuri conditionate de specificul sectorului sau ramurei a activitatii dezvoltate.
Conducatorii # trebuei sa aleaga sa determine o structura de active si o structura financiara pt dezvoltarea
bussinesului intro anumita directie in functie de genul de activitate.
Riscul financiar apare in organizarea surselor de finantare # si va depinde de proportia capitalului propriu si cel
imprumutat.
Evaluarea cantitativa a riscului si factorilor determinanti se efectueaza in baza variabilitatii rezultatelor
financiare.
Profitul de regula este unul din cele mai importante obiective ale # si depinde de venituri si cheltuieli.
Veniturile intro mare masura se determina de mediul exterior, iar cheltuielile se regleaza in cadrul entitatii eco.
Cheltuielile variabile se divizeaza in operaitonale si financiare:
1. Operationale- materie prima, salariu lucratorilor implicati in procesul de productie, resurse energetice;
2. Financiare- dobinzile si creditele pe TS.
Cheltuielile fixe operationale- arenda curenta; uzura MF.
Cheltuielile fixe financiare- dobinda privind leasingul la creditele pe TL.
Divizarea Ch in fixe si variabile in economia de piata are o mare importanta deoarece permite determinarea
oportunitatilor in vederea cresterii profitului.
In practica financiara interdependenta dintre variatia profitului si cantitatea de resurse ce au fost valorificate pt
obtinerea acesteia se examineaa cu ajutorul categoriei numite levier care repreinzinta o pirghie care
influenteaza anumite procese.
In sens economic levierul inseamna un factor modificarea caruia poate conditiona modificarea profitului.
Se cunosc 3 tipuri de levier:
1. Operational;
2. Financiar;
3. Combinat.
Actiunea levierului operational se manifesta prin 3 factori:
1. Venitul din vinzari (cu exceptia TVA si accize);
2. Ch Operationale (variabile, fixe);
3. Profitul pina la plata dobinzilor si impozitelor.
Levierul financiar se manifest aprin urmatorii factori:
1. Profitul pina la plata dobinzilor si impozitelor;
2. Ch fixe financiare (plata pt dobinzi, leasing);
3. PPGI;
4. Ch privind impozitarea;
5. Pnet.

=O2= Caracteristica levierului financiar

In MF pe larg se utilizeaza analiza operationala care se aplica in planificarea operativa si strategica (pt o
dezvoltare durabila).
Analiza operationala examineaza conexiunea dintre profit; costuri; volumul vinzarilor.
Elementele cheie ale analizei operationale:
1. Levierul operational;
2. Pragul de rentabilitate;
3. Rezerva stabilitatii sau securitatii financiare.

Actiunea levierului operational se exprima

modificare mai esentiala a profitului.
Exemplu: u.m
Indicator I #
II #
VV
11000 12000
CV
9300
9300+9,1%=10146,3
CF
1500
1500

prin faptul ca orice modificare a venitului de vinzari provoaca o

Profitul I: 11000-9300-1500=200 u.m

Profitul II: 12000-10146,3-1500=353,7 u.m
353,7:200*100=176,7%
Sa admitem ca in a II perioada in urma cresterii
volumului de vinzari, veniturile au constituit 12000
u.m. cu cit au sporit vinzarile in abaterea relativa %?
12000:11000*100=109,1% => cu 9,1%. Costurile variabile au sporit si ele cu 9,1%.
In practica pt evaluarea modificarii profitului se utilizeaza indicatorul gradul levierului operational DOL
(GLO) :
DOL(GLO)=MC:P, unde MC- marja de contributie; VV- venit din vinzari; P- profit.
MC=VV- CV , marja de contrinutie in mod normal trebuie sa acopere costurile fixe si sa formeze profit.
MC=11000-9300=1700
GLO=1700:200=8,5
Rezultatul obtinut inseamna ca cresterea VV in baza majorarii volumului cu 9,1% va majora profitul cu
77,35% (9,1*8,5).
Asa fel de analiza poate fi facuta pt o anumita afacere, asa calcule nu se fac pt un bussines intreg.
Pragul de rentabilitate acea valoare a VV la care deja nu se inregistreaza pierderi, dar inca nu este profit.
PR=CF:rMC, unde rMC rata marjei de contributie.
rMC = MC:VV.
Exemplu:
VV= 2000 u.m; CV=1100 u.m CF=860 u.m. PR- ?
MC=VV-CV=2000-1100=900 u.m
rMC = 900:2000=0,45 u.m.
PR=860:0,45=1911 u.m
Pragul de rentabilitate in unitate naturala, bucati, se va determina prin raportul valorii pragului de rentabilitate
la pretul unitar de comercializare.
Sa admitem ca pretul de comercializare este de 300 lei:
PR=1911:300=6,37 buc
In cazul unui asortiment, PR (in un naturale) se va determina astfel:
1. In primul este necesar de stiut structura asortimentului, de calculat ponderea fiecarui articol din asortiment;
2. Pt determinarea PR la un anumit produs CF se repartizeaza proportional ponderei produsului dat in
valoarea totala a asortimentului;
3. Valoarea aceasta se va imparti la marja unitara (pretul de comercializare la produsul dat costurile variabile
unitate la produsul dat).
Rezerva stabilitatii, securitatii financiare: este diferenta dintre VV si PR. Indicatorul acesta poate fi calculat
in valori absolute si relative.
in expresie relativa rezerva stabilitatii financiare se va determina astfel: (VV-PR):VV*100%.
Potrivit unor studii statistice realizate pe modelul economiei occidententale se apreciaza ca situatia in raport cu
PR poate fi:
1. instabila atunci cind VV se afla al 10% fata de PR;
2. stabila atunci cind VV sunt cu 20% > fata de PR;
3. confortabila cind VV depaseste cele 20%.
%
109,1
109,1
100

=O3= Actiunea levierului financiar

In general sub levier financiar se inteleg sursele imprumutate de finantare, o # poate sa-si mareasca rezultatele
financiare prin intermediul levierului financiar.
Levieru financiar poate sa aiba anumite efecte care in economia contemporana se trateaza prin 2 abordari.
Conform primei abordari (abordarea europeana) efectul levierului financiiar inseamna modificarea
rentabilitatii capitalului propriu in urma atragerii capitalului imprumutat.
Aplicatie practica: avem 2 # care se caracterizeaza printr-o valoare a patrimoniului egala cu 200000lei, prima
# activeaza in baza capitalului propriu, iar a 2# are capital propriu 100000 lei si capital imprumutat 100000lei
A 2 # se crediteaza la o rata anuala a dobinzii de 18%. Cota impozitului pe venit este de 15%. Ambele au
obtinut profitul pina la plata dobinzii si impozitelor cite 50000lei. De examinat rentabilitatea capitalului
propriu din aceste 2 entitati economice.

Rcpr=Pnet:CPr *100
Pt I #: Pnet=PPGI- cota imp pe venit= 50000-(50000*0,15)=42500
Rcpr=42500:200000*100=21.3%
Pt a II # are de platit dobinda pt capital imprumutat deci scoatem 18% din cap imprumutat
50000-(100000*0,18) =32000
Pnet= 32000-(32000*0,15)=27200
Rcp=27200:100000*100=27,2%
A II # utilizeaza CI si plateste dobinzi, rentabilitatea capitalului propriu este mai mare cu 5,9 p.p, eficienta
utilizarii CPr este mai mare decit la I # 5.9 p.p este efectul pozitiv al levierului financiar.
Pt a determina efectul levierului financiar se foloseste formula data:
ELF=(1- cota imp pe venit)*(RE- rdob)* (CI:CP)
Corector fix
diferential LF bratul LF
RE- rentabilitatea economica; rdob- rata dobinzii; CI- capital imprumutat; CP- capital Propriu
ELF pt a II #: RE=PPGI:A*100
ELF=(1-0,15)*(

*100- 18)*(100000:100000)=5,95 p.p.

Intre deferential si bratul LF exista o legatura obiectiva si contradictorie. Obiectivismul consta in faptul ca daca
este CI si respectiv bratul LF neaparat va exista si diferentialul. Contradictia intre aceste 2 elemente reiese din
faptul ca cresterea bratului levierului financiar de regula provoaca micsorarea diferentialului.
Conform abordarii 2 (teoria americana) ELF ce trateaza ca modificare a Pnet la fiecare actiune ordinara in
urma modificarii profitului pina la plata dobinzilor si impozitelor.
Aplicatie practica: levierul operational
Sa se examineze modificarea profitului unitar si rentabilitatea productiei in situatia: o uzina confectioneaza
lunar 600 TV si le vinde la pretul de 7700 lei. Costurile variabile unitare 4500 lei. Costurile fixe totale pe uzina
180000lei dintre care 65% revin TV. Se planifica majorarea costului unitar cu 15% si reducerea volumului de
porductie cu 10%. Pretul de comercializare va creste cu 11%.
Profit unitar= Profit: cantitate
Profit unitar= Pretul de comercializare- Costurile totale unitare
Rprod= Profit: Cost*100%
Examinam situatia initiala in productia TV:
CF unitar= 180000*0,65:600=195 lei
C total unitar= 4500+195=4695 lei
Profit unitar= 7700-4695=3005 lei.
R=3005:4695*100=64%
Examinam situatia dupa modificare:
Cost unitar= 4695*1,15=5399 lei
Pret de comerc= 7700*1,11=8547 lei
Prof unit= 8547-5399=3148 lei
R=3148:5399*100=58,3%
In urma acestor modificari profitul unitar pina la modificarea a fost 3005, deci a crescut cu 143 lei (31483005). Rentabilitatea productiei s-a diminuat cu 5,7 p.p (58,3-64)=-5,7 p.p.

Tema 8: Politica de dividend a #

=O1= esenta politicii de dividend si factorii determinanti a acesteia
Politica de dividend este o parte componenta a politicii financiare a #.
Dividend- remunerarea actionarilor si semenaza despre faptul ca entitatea economica in actiunile careia au fost
investite mijloace banesti activeaza cu succes.
Politica de dividend se materializeaza in optiunea unei SA de a distribui sau nu dividende in anumite exercitii
financiare de crestere continua, de reducere sau de pastrare a cuantumului dividendelor precum si de folosirea
diverselor surse de plata efectiva a dividendului.
Politica de dividend este acea care determina impartirea profitului obtinut in plati catre actionari si fonduri
retinute pt a fi reinvestite in afaceri.
Profiturile acumulate reprezinta una din cele mai semnificative surse de finantare a dezvoltarii #, iar
dividendele constituie fluxurile de numerar datorate actionarilor.
Rata dividendului este un indicator analitic si se calculeaza prin raportul procentual dintre suma de profit net
repartizat actionarilor sub forma de dividend si valoarea profitului net.
Pt managementul societatii se pune problema alegerii intre dividende si autofinantare.
Alocarea unei cote mari din Pnet ca dividend restringe posibilitatea de autofinantare a societatii ducind la
cresterea gradului de indatorare.
Pe de alta parte o societate care practica o politica de dividend caracterizata prin rata mare a dividendului va
duce la cresterea valorii actiunilor in piata si va contribui la atractivitatea acestor actiuni.
Astfel politica de dividend are 2 efecte contradictorii.
Politica optima de dividend gaseste echilibrul intre dividende platite si rata cresterii viitoare astfel incit pretul
actiunilor # sa fie maxim.
Politica de dividend are urmatoarele obiective:
1. intarirea increderii si formarea unui actionariat fidel societatii;
2. cresterea economica a SA;
3. cresterea increderii a tertelor parti (potentialii investitori) care pot sa ia decizia de a face investitii in
actiunile # contribuind in asa mod la dezvoltarea ulterioara a #.
Politica de dividend se determina de un rind de factori ce pot fi divizati in 3 categorii:
1. situatia financiara a # (nivelul lichiditatii, valoarea profitului net, rata indatorarii);
2. preferintele actionarilor (o parte a actionarilo rprefera venitul curent din dividende, altii pot s anu aiba
nevoie de venitul curent din dividend si vor accepta investirea acestora pt obtinerea unui venit superior
in viitor);
3. influenta pietei (rata dobinzii, cererea la produsele sau serviciile oferite de #, pretul la factorii de
productie).
O politica de dividend se considera scazuta daca rata dividendului nu depaseste 20% din Pnet; puternica daca
rata de dividend depaseste 60%, moderata daca rata constituie circa 40%.
=O2= Ordinea de plata a dividendelor
Ordinea de plata a div este stabilita in Legea RM privind SA:
Div sunt de 2 tipuri: intermediare; finale.
Decizia cu privire la div intermediare se ia de Consiliu Societatii, iar Hotarirea cu privire la plata div anuale sau
finale se ia de Adunarea Generala a Actionarilor la propunerea Consiliului Societatii.
In Hotarirea cu privire la plata div se va indica:
1. data la care este intocmita lista actionarilor care au dreptul sa primeasca div;
2. cuantumul div pe o actiune de fiecare clasa aflata in circulatie;
3. forma si termenul de plata a div.
(1) Pt fiecare plata a div Consiliul Societatii asigura intocmirea listei actionarilor care au dreptul sa
primeasca div. In lista actionarilor care au dreptul sa primeasca div intermediare vor fi inscrisi actionarii
si detinatorii nominali de actiuni inregistrati in registrul actionarilor cel mai tirziu cu 15 zile pina la
luarea Hotaririi cu privire la plata div intermediare. In lista actionarilor care au dreptul sa primeasca div
anuale vor fi inscrisi actionarii si detinatorii nominali inregistrati in registrul mentionat la data fixata de
Consiliul Societatii , dar nu mai tirziu de 45 zile inaint de adunarea generala actionarilor care va lua
decizia cu privire la plata div.
(2) Adunarea Generala a actionarilor este in drept sa aprobe div anuale in cuantumul nu mai mic decit div
intermediare platite si nu mai mare decit div propuse de Consiliul Societatii. Marimea div anuntate pe
fiecare actiune de aceeasi clasa trebuie sa fie egala indiferent de termenul plasarii actiunilor.

(3) Div se plateste din mijloace banesti iar in cazurile prevazute de statutul societatii se plateste cu actiuni
sau cu alte bunuri destinate consumului populatiei civile a caror circulatie nu este interzisa sau limitata
de acte legislative. Pt plata div fixate pe actiunile preferentiale poate fi constituit un fond special din
contul defalcarilor din Pnet a societatii. Div e actiunile de aceasi clasa pot fi platite cu actiuni de alta
clasa numai in cazuri exceptionale.
Termenul de plata a div se stabileste de Consiliul Societatii in ocnformitate cu statutul societatii insa nu
poate fi mai mare de 3 luni de la data luarii deciziei cu privire la plata lor. Decizia cu privire la plata div
de catre societatile de tip deschis va fi publicata in termen de 15 zile de la data luarii ei. Div care nu au
fost primite de actionari din vina lor in decurs de 3 ani de la data aparitiei dreptului de primire a lor se
trec la venitul societatii si nu pot fi revendicate de actionar.
=O3= Pricipalele tipuri ale politicii de dividend
In statele cu o piata de capital dezvoltata sunt practicate mai multe politici de div ce se caracterizeaza in modul
de achitare a div actionarilor. Posibilele politici de div sunt:
1. Politica dividendelor reziduale aceasta politica declara ca o # trebuie sa urmeze 4 etape pt a decide
proportia din Pnet distribuit sub forma de div:
a) Determinarea bugetului optim de investitie;
b) Determinarea valorii capitalului necesar pt finantarea acestui buget;
c) Utilizarea Pnet in cadrul capitalului propriu ca sursa de finantare a acestui buget;
d) Plata div numai daca Pnet obtinut este mai mare decit valoarea investita.
Astfel metoda porneste de la ideeea ca investitorii prefera ca # sa retina si sa reinvesteasca profitul, daca
rentabilitatea pe care o obtine in urma acestei reinvestiri este mai mare decit rentabilitatea pe care
investitorii o pot obtine din alta investitie cu un grad comparabil de risc.
2. Div de constante sau progresiv crescator aceasta politica prevede acordarea de div in suma constanta
sau cu o rata de crestere constanta aceasta de regula se ajusteaza cu rata inflatiei. Prin modul de
functionare acordarea de div prin aceasta metoda presupune stabilitatea monetara si economica in
general. Ratiunile care stau la baza acestei politici sunt de natura a atrage investitorii tinind cond de
preferintele acestora pt stabilitate. Astfel investitorii confera o valoare mai amre div pe care sunt siguri
ca le vor primi. Div reziduale sunt fluctuate si au un grad de risc mai ridicat ceea ce determina o
apreciere mai mica in piata actiunilor respective in lata ordine de iedei multi actionari utilizeaza sumele
primite ca divident p-u cheltueli curente, iar acestea prefera sa-si poata planifica cheltuelile in functie de
venitul stabilit
3. Rata constanta a div este posibil ca o firma sa urmeze o politica de div care se caracterizeaza printr-o
proportie constanta din Pnet distribuita sub forma de dividend. Aceasta politica este in dezavantajul
investitorilor atunci cind profiturile sunt mici. Pe de o parte societatea isi poate gestiona mai bine
profiturile obtinute nesuportind povara unui div fix in perioada cu profit mai mic. Pe de alta parte
investitorii chiar daca nu se asteapta la o suma constanta acordata ca duv pot estima valoarea acestuia
pornind de la profiturile trimestriale inregistrate de compane si insotite cu bugetul de venituri si
cheltuieli, daca de ex prevederile din buget privind Pnet sunt depasite la finele trimestrului 3 sansele ca
intreg profit pe anul curent sa fie realizat sunt ridicate si caatare investitorii pot estima valoarea div ce
urmeaza sal primeasca astfel sunt indeplinite atit cerintele companiei privind autofinantarea cit si
rpeferintele de stabilitate a actionarilor.
4. Div regulat dde valoare scazuta + extradividend o astfel de politica prevede ca actionarii vor primi un
div stabil (ca in a 2 politica) in valoare minima si inafara de aceasta periodic (in cazul reusitei mai bune
a #) lor li se acorda un div suplimentar. Acest extradividend nu se va garanta pt anii viitori. In cazul cind
# are posibilitate din an in an sa achite extradividendul atunci are rost sa se treaca la o alta valoare a div
minim garantat.

Tema:Gestiunea riscurilor financiare

=O1=:Notiunea si clasificarea riscurilor financiare
Riscul-probabilitatea aparitii unor evenimente ce vor avea efecte negative asupra unei afaceri sau a unei
activitati in ansamblu si se manifesta prin pierderi,cheltueli suplimentare neprevazute si respective miscorarea
profitului.
Riscul se clasifica dupa o serie de criteria si clasificari acestea sunt foarte numeroase.De exemplu:
1. Dupa tipul activitatii economice: Riscul de afaceri(de productie,commercial,financiar;Riscul de consum
2. Dupa manifestare: Riscul speculative; Riscul pur
3. Dupa tipul intermedierii financiare:Riscul investitional; Risc de asigurare; Risc bancar
Riscul de productie apare in sfera de productie si este cauzat de micsorarea volumului de productie,cresterea
consumurilor intermediare
Riscul commercial apare la etapa de desfacere aproduselor,serviciilor,precum si l aetapa de asigurare tehnicomateriala.Riscul commercial este cauzat de micsorarea preturilor,cresterea preturilor la resursele necesare p-u
etapa de productie.
Riscul financiar apare in urma relatiilor # cu structurile financiare(banci comerciale,fond de
investitii,burse).Riscul financiar apar din cauza inflatiei cresterea ratei dobinzii,eftinirea titlurilor de valoare.
Riscul pur sunt riscurile care determina posibilitatea pierderii,sau in cel mai rau caz rezultatele zero.
Riscul speculative reflecta fezebilitatea obtinirii rezultatelui atit pozitiv cit si negative
P-u # activitatea carora nu este legat de relatiile cu companiile financiare riscul finaciar totusi exista si el
inseamna probabilitatea pierderilor de bani in general.In aceasta ordine de idei riscul financiar se divizeaza in:
Riscul patrimonial-probabilitatea pierderilor a carorva parti din active.
Riscul datoriilor apare in situatii cind in urma activitatii # sau a unor angajati a acestei afecteaza alte
personae juridice sau fizice.
Riscul financiar a # din sfera de productie si comert se clasifica in:
Riscul de credit; Riscul ratei dobinzii(cresterea dobinzii); Riscul valutar(modificare cursului valutar)
Riscul investitional; Riscul fiscal(Modificraile in legislatie fiscal a impozitelor cresterea sau aparitia a noi taxe)
=O2=:Metode de gestiune a riscului financiar
Metodele de gestiune ariscului financiar in general se pot diviza in 2 grupe:
1. Metode de protective fizica-utilizarea diferitor mijloace tehnice ce sunt menite sa minimizeze sau sa
excluda pierderile.
2. Metode economice-preveziunea cheltuelilor suplimentare,evaluarea pagubelor posibile si utilizarea in
intregime a mecanismului financiar cu scopul lichidarii riscului si consecintelor acestora.
In afara de aceste metode de gestiunea a riscului .se mai pot diviza in:
1. Anularea consta in renuntarea unor afaceri riscante
2. Preveziunea pierderilor si controlul o Sistema de actiuni preventive si urmatoarea realizare a carora
va preintimpina consecintele negative,evitatrea situatiilor neprevazute si vor controla evaluarea
pierderilor daca acestea au avut loc sau sunt inevitabile.
3. Asigurarea:se divizeaza in autoasiguare(formarea rezervelor);apelarea la companiile de asigurare.
4. Asimilarea recunoasterea pagubelor si renuntarea de la asigurarea.Asimilarea se practica in caz in care
valoare pierderilor este nesemnificativa.
Problema:# a transferat 200 mii lei unui SRL p-u o partida de marfuri ce urma sa fie livrata la 1 iunie la dat
respective SRL a livrat 80% din suma contractata celelalte 20% au fost livrate la 15.07 # planifica
comercializarea marfurilor 40% rentabilitate,dar in luna iunie rentabilitatea a scazut pina la 25% contract
prevedea sanctionarea SRL cu 2% de la suma ramasa ,p-u fiacare decada de marfuri.sa se aprecieze pierderile.
4,5 decada=45 zile
1)20%*200mii=40000
(2%*40mii/100%)*4,5=3,6mii
2)Evaluarea marimea venitului dorit :200+40%=280mii
3)Cind a fost livrat:200mii-40mii=160mii
4)160mii+40%=224mii
5)40mii+25%=50mii
6)Cistig total:224+50=274mii
7)Pierderile clientului:280-274=6mii
In urma sanctionarii furnizorului:6mii-3600=2400