Introducere

POLITICA ORGANIZATIEI cuprinde un set de obiective pe TM ce se refera fie la componentele majore ale acesteia , fie la ansamblul activitatilor tinandu-se cont de volumul si structura resurselor disponibile , actiunile majore ce trebuie intreprinse , principalii responsabili si excedentii implicati , resursele de finantare , termenele finale si intermediare , indicatorii de eficienta globali si partiali . Spre deosebire de strategii , politicile firmei se diferentiaza prin orizontul de timp mai redus , de regula pana intr-un an si un grad de detailiere mai mare mai ales in ceea ce priveste executia . Politicile se concentreza de obicei in programele anuale sau trimestriale ale firmei in domenii concrete : comercial , productie , financiar , personal, marketing ce trebuie realizate in perioade scurte sau medii . Politicile nu constituie o concretizare simpla a strategiei lor .Acest lucru este posibil pentru ca pe parcursul derularii activitatii pot aparea abateri ce determina noi politici necesare respectarii aceleiasi strategii Politicile firmei se pot schimba in functie de modificarile aparute atat in interior cat si in exteriorul firmei . Intr-o firma cu un management profesionist , toate politicile trebuie sa se intrepatrunda in modul cu care un manager reuseste aceste lucruri rezultand plusul de calitate al strategiilor si obtinerea de performante superioare . Pentru ca o strategie sa aiba rezultate scontate trebuie sa se tina cont de 4 componente : domeniul de activitate ; modalitatea de structurare a resurselor pentru atingerea scopului ; avantajul competitiv care consta in obtinerea unei pozitii mai avantajoase in raport cu celelalte firme identice sau similare ; sinergia ce consta in efectele la care se asteapta managementul sa le obtina ca iurmare a deciziilor adoptate ) ; Misiunea firmei consta in delimitarea cu precizie a scopului fundamental si al conceptiei privind evolutia si dezvoltarea girmei prin care se diferentiaza de firme similare in functie de sfera in care isi desfasoara acrivitatea si piata pe care o serveste . firma trebuie sa ia cu precizie scopul pentru care a fost creata modalitatile prin care se reuseste atingerea scopului si efectele pe careatingerea scopului le au asupra pietei dar si asupra tuturor celor implicati in firma .

Exercitarea functiilor si relatiilor de politic organizatoric la nivelul fiecarei firme - societate comerciala sau regie autonom - se realizeaz prin sistemul de management. La baza sistemului de management din ntreprinderea modern, competitiv pe plan national si international, se afla un complex de principii, reguli, cerinte care asigura modelarea sa, corespunzator preceptelor . stiintei managementului Sistemul decizional consta n ansamblul deciziilor adoptate si aplicate n cadrul organizatiei de catre manageri. In calitate de activitate principala a firmei, politica de organizare reuneste ansamblul proceselor de elaborare, adaptare si introducere de noi concepte si tehnici cu caracter organizatoric. Principalele atributii cu caracter organizatoric ale firmei sunt formuleaza proiectul de politica organizatorica a ntreprinderii; elaboreaza si aplica studii si masuri cu caracter organizatoric; elaboreaza programul de normare a muncii; colaboreaza cu consultantii n management extern n perfectionarea organizarii firmei

Din moment ce o firm beneficiaz de o politic organizatoric sntoas, bazat pe principii realiste, legile pietei economice din zona sa de activitate, strategii interne inascute din nevoile si trebuitele interne toate structurate in functie necesitatea si timpul punerii in actiune, se poate vorbi si de o politica mai extinsa ca perioada, numita strategia organizatoric pe termen lung. firma trebuie sa ia cu precizie scopul pentru care a fost creata modalitatile prin care se reuseste atingerea scopului si efectele pe careatingerea scopului le au asupra pietei dar si asupra tuturor celor implicati in firma . OBIECTIVELE FUNDAMENTALE sunt acele obiective care au in vedere orizonturi indelungate de timp, de regula intre 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatii firmei sau de componentelor majore ale acesteia . Stabilirea obiectivelor se face tinand cont de mediul in care firma isi desfasoara activitatea , modul cum este organizata firma , scopul final si interactiunea tuturor factorilor care pot influenta activitatea firmei . In stabilirea obiectivelor fundamentale ale firmei trebuie sa se aiba in vedere 2 componente : componenta economica si componenta sociala . Obiectivele economice sintetizeaza si cuantifica scopurile pe TL avute de catre proprietar , manager sau alte categorii de actionari majoritari . Obiectivele economice sunt castigul pe actiune , valoarea actiunii , coeficientul de eficienta a capitalului ,profitul , rata profitului , cifra de afaceri , cota de piata , productivitatea muncii , calitatea produselor si serviciilor . Obiectivele economice sunt obiectivele cu pondere determinate in managementul firmei pentru ca exprima direct interesele actionarilor . Numarul si felul obiectivelor depind foarte mult de dimensiunea si complexitatea firmei . Cu cat o firma este mai mica numarul obiectivelor pe care trebuie sa le stabileasca este mai mic .

La nivel microeconomic, al agenilor economici, politica financiara vizeaz urmtoarele domenii: formarea i creterea capitalului, veniturile, cheltuielile i profitul i utilizarea profitului. Formarea i creterea capitalului sunt n relaie cu activitatea economic, politica financiar n acest domeniu conducnd la diverse moduri de abordare a acestui proces, cum sunt: folosirea ct mai eficient a capitalului existent prin mrirea vitezei lui de rotaie, pentru a satisface prin aceasta nevoia de capital suplimentar; folosirea creditelor bancare pentru mrirea temporar a capitalului; lansarea de aciuni i obligaiuni pe piaa financiar pentru atragerea de noi capitaluri; fuziuni de capitaluri etc Veniturile, cheltuielile i profitul sunt o concretizare direct a efectelor politicii financiare a fiecrui ntreprinztor, n mrimea lor reflectndu-se opiunile acestora pentru un nivel al activitii economice i pentru alocarea i gestionarea resurselor financiare n scopul obinerii de rezultate superioare. Politica financiarn acest sens poate fi orientat n dou direcii: fie spre creterea veniturilor printr-un efort suplimentar de capital i de resurse materiale, fie la meninerea aceluiai capital, la raionalizarea resurselor i obinerea unui profit imediat. Att n cazul dezvoltrii extensive ct i a celei intensive, raionalizarea consumului de resurse devine esenial. n ceea ce privete utilizarea profitului, destinaiile pe care acesta le poate lua conduc la diverse opiuni de politic financiar, dup modul n care prevaleaz partea alocat unuia sau altuia din fondurile constituite. Un loc important n politica financiar l dein dividendele acordate acionarilor, mrimea lor stimulnd interesul publicului pentru cumprarea de aciuni ale unei anumite firme i cotaia acestora la bursa de valori, ceea ce se rsfrnge favorabil asupra procesului de cretere a capitalului societii comerciale.

Cuprins

FUNDAMENTELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE POLITICII ORGANIZATORICE A UNEI COMPANII 1.Sistemul de management si functiunile organizatiei
1.1.1.1. Exercitarea functiilor si relatiilor de politica organizatorica la nivelul fiecarei firme -

societate comerciala sau regie autonoma - se realizeaza prin sistemul de management. La baza sistemului de management din ntreprinderea moderna, competitiva pe plan national si international, se afla un complex de principii, reguli, cerinte care asigura modelarea sa, corespunzator preceptelor stiintei managementului . 1. Sistemul de management al organizatiei a. Sistemul de management al firmei poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informational, motivational etc. din cadrul organizatiei, prin intermediul caruia se exercita ansamblul proceselor si relatiilor de management, n vederea obtinerii unei eficacitati si eficiente ct mai mari. 2. . In conceperea si realizarea sistemului de management trebuie luate n considerare elementele specifice fiecarei firme, n special profilul, dimensiunea si structura resurselor umane, materiale si financiare, potentialul si mentalitatea personalului, pozitia organizatiei n contextul economic national si, daca este cazul, international. a. Indiferent de caracteristicile organizatiei, sistemul de management cuprinde mai multe componente, ce se deosebesc n functie de natura, de caracteristicile instrumentarului utilizat, si anume: 1. subsistemul organizatoric; 2. subsistemul informational; 3. subsistemul decizional; 4. subsistemul metode si tehnici de management; 5. alte elemente de management. b. Subsistemul organizatoric poate fi definit ca ansamblul elementelor de natura organizatorica ce asigura cadrul, divizarea, combinarea si functionalitatea proceselor de munca n vederea realizarii obiectivelor previzionate.n cadrul sistemului organizatoric al firmei sunt reunite, de fapt, cele doua principale categorii de organizare existente n orice 3. . 4. . firma: organizarea formala; organizarea informala.
1

a. Organizarea formala reprezinta ansamblul elementelor organizatorice din cadrul organizatiei, stabilite de catre management prin regulamentul de organizare si functionare, organigrame, descrieri de functii si posturi si alte documente organizatorice. b. Din punct de vedere procesual organizarea formala are drept continut principal functiunile, activitatile, atributiile si sarcinile. In cadrul organizatiilor exista, de regula, cinci functiuni: cercetare-dezvoltare, comerciala, productie, financiar-contabila si de personal. c. Structura organizatorica este alcatuita din ansamblul persoanelor si subdiviziunilor organizatorice astfel constituite nct sa asigure premisele organizatorice n vederea realizarii obiectivelor previzionate. d. Principalele componente ale structurii organizatorice sunt: postul, functia, ponderea ierarhica, compartimentul, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice. e. Organizarea informala consta n totalitatea elementelor si interactiunilor umane cu caracter organizatoric care se manifesta n mod spontan si natural ntre componentii firmei. f. Principalele componente ale organizarii informale sunt: grupa informala, norma de conduita a grupei, relatiile informale, rolul informai, leaderul informai etc. g. Subsistemul organizatoric al firmei, rezultanta a interactiunii elementelor organizatorice formale cu cele informale, ndeplineste mai multe functii: 5. 9 1. stabileste principalele componente oganizatorice ale firmei; 2. interconecteaza subdiviziunile organizatorice; 3. combina resursele firmei; b. c. asigura cadrul organizatoric pentru desfasurarea ansamblului activitatilor nreprinderii. In concluzie, structura organizatorica constituie armatura de rezistenta a organizatiei, prin caracteristicile sale constructive si functionale conditionnd sensibil continutul si eficacitatea activitatilor desfasurate n cadrul sau. d. Subsistemul informational este constituit din totalitatea datelor, informatiilor, circuitelor informationale, fluxurilor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor existente ntr-o organizatie, care au drept scop sa asigure suportul informational necesar pentru previzionarea si ndeplinirea obiectivelor. 6. Componentele de baza ale unui subsistem informational sunt: data, informatia, circuitul informational, fluxul informational, procedura informationala si mijloacele de tratare a informatiei. 7. Sistemul decizional consta n ansamblul deciziilor adoptate si aplicate n cadrul organizatiei de catre manageri. a. Prin intermediul sistemului decizional se exercita toate functiile managementului, o pondere superioara nregistrnd-o previziunea nelipsita de nici un act sau proces decizional. b. n cadrul organizatiei subsistemul decizional ndeplineste urmatoarele functii: c. directioneaza dezvoltarea de ansamblu a organizatiei si a componentelor sale;

d. -

declanseaza actiunile personalului din cadrul

organizatiei si al componentilor

acesteia; 1. armonizeaza activitatile personalului organizatiei. Subsistemul metode si tehnici de management sau metodologic8. managerial este alcatuit din ansamblul metodelor, tehnicilor si procedurilor utilizate n managementul organizatiei. a. Subsistemul metodologic contribuie la sporirea rationalitatii si, implicit, a eficientei fiecarui proces de management, la nivelul sau fiind cel mai pregnant vizibil tendinta de profesionalizare a managementului. b. Componentele principale ale subsistemului metodologic le reprezinta metodele si sistemele de management propriu-zise, cum ar fi: diagnosticarea, delegarea, managementul prin obiective, managementul prin proiecte, tabloul de bord etc. c. 9. In cadrul organizatiei subsistemul de management ndeplineste mai multe functii, dintre care cele mai importante sunt: asigurarea suportului logistic, metodologic pentru exercitarea ansamblului proceselor si relatiilor de management; 1. dezvoltarea potentialului personalului managerial si de executie; 2. scientizarea muncii de management.

2.STRUCTURA ORGANIZATORICA
1. Structura organizatorica este alcatuita din ansamblul persoanelor si subdiviziunilor organizatorice astfel constituite nct sa asigure premisele organizatorice n vederea realizarii obiectivelor previzionate. 2. Principalele componente ale structurii organizatorice sunt: postul, functia, ponderea ierarhica, compartimentul, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice. 3. Organizarea informala consta n totalitatea elementelor si interactiunilor umane cu caracter organizatoric care se manifesta n mod spontan si natural ntre componentii firmei cele informale, ndeplineste mai multe functii: 5. stabileste principalele componente oganizatorice ale firmei; 6. interconecteaza subdiviziunile organizatorice; 7. combina resursele firmei;
8.

4. Subsistemul organizatoric al firmei, rezultanta a interactiunii elementelor organizatorice formale cu

asigura cadrul

organizatoric

pentru

desfasurarea

ansamblului activitatilor

nreprinderii. 9. Sistemul decizional consta n ansamblul deciziilor adoptate si aplicate n cadrul organizatiei de catre manageri. 10. Funtiunea comerciala ncorporeaza ansamblul proceselor de cunoastere a cererii si ofertei pietei, de procurare a materiilor prime, materialelor etc. necesare desfasurarii productiei firmei si de

vnzare a produselor, semifabricatelor si serviciilor acesteia.n cadrul functiunii comerciale deosebim trei activitati principale: 11. aprovizionarea; 12. vnzarea; 13. marketingul. 14. . Aprovizionarea 15. Activitatea de aprovizionare a firmei reuneste ansamblul atributiilor prin care se asigura procurarea materiilor prime, materialelor etc. necesare realizarii obiectivelor organizatiei. 16. Atributiile de aprovizonare sunt: 17. participarea la elaborarea strategiei si politicii comeciale a organizatiei; 18. corelarea necesarului si programului de aprovizionare, a comenzilor la furnizori, cu volumul, structura si esalonarea consumurilor de materii prime; 19. elaborarea necesarului de aprovizionare a firmei; 20. ncheierea de contracte cu furnizorii; 21. urmarirea si realizarea contractelor economice; 22. depozitarea materiilor prime si materialelor. 23. . Vnzarea 24. Activitatea de vnzare reuneste ansamblul atributiilor prin care se asigura nemijlocit trecerea produselor si serviciilor din sfera productiei n sfera circulatiei. 25. Concret, activitatea de vnzare implica urmatoarele atributii: 26. participa la elaborarea strategiei si politicii comerciale a firmei; 27. elaboreaza, pe baza studierii pietei, planul de vnzari; 28. ncheie contracte economice cu clientii; 29. livreaza produsele si serviciile; 30. organizeaza depozite si magazine proprii de prezentare si vnzare. 31. . Marketing 32. Activitatea de marketing cuprinde ansamblul atributiilor prin care se asigura studierea pietei interne si externe, cunoasterea necesitatilor si comportamentului consumatorilor n vederea stabilirii celor mai adecvate modalitati de orientare a productiei si de crestere a vnzarii produselor finite, furnizate de firma, si a satisfacerii cerintelor acestora. 33. n societatile comerciale activitatea de marketing este reprezentata, n principal, prin urmatoarele atributii: 34. prospectarea pietei interne; 35. prospectarea pietei externe; 36. 37. propunerea structurii, volumului si esalonarii produselor si si serviciilor de realizat n firma; propunerea de modalitati n vederea accelerarii amplificarii vnzarii produselor. 38. Functiunea de productie reprezinta ansamblul proceselor de munca din cadrul ntreprinderii prin care se transforma obiectele muncii n produse finite, semifabricate si servicii si se creeaza

conditiile tehnico-materiale, organizatorice si de deservire necesare desfasurarii fabricatiei n bune conditii. 39. Din punct de vedere organizatoric, adica al naturii obiectivelor urmarite si al proceselor care o alcatuiesc, functiunea de productie se poate grupa n cinci activitati principale: 40. programarea, lansarea si urmarirea productiei; 41. fabricatia sau exploatarea; 42. controlul tehnic de calitate; 43. ntretinerea si repararea utilajelor; 44. productia auxiliara de energie, aburi etc. 45. Functiunea fnanciar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care se asigura resursele financiare necesare atingerii obiectivelor firmei, precum si evidenta valorica a miscarii ntregului sau patrimoniu. 46. Activitatea financiara o reprezinta ansamblul proceselor prin care se determina si se obtin resursele financiare necesare atingerii obiectivelor ntreprinderii. 47. Contabilitatea, a doua componenta a functiunii financiar-contabile, reuneste ansamblul proceselor prin care se nregistreaza si se evidentiaza valoric resursele materiale si financiare ale firmei

3.Functiunea de personal - organizarea resurselor umane

1. Functiunea de personal cuprinde "ansamblul activitatilor desfasurate n cadrul organizatiei pentru realizarea obiectivelor din domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului uman necesar" .n orice moment, managementul trebuie sa asigure echilibrul dintre obiectivele organizatiei si interesele angajatilor, acest lucru nefiind usor de realizat daca se au n vedere reactiile diferite ale indivizilor care compun personalul organizatiei. 2. n cadrul functiunii de personal se pot delimita mai multe activitati: 3. previzionarea necesarului de personal; 4. formarea personalului; 5. selectionarea personalului; 6. ncadrarea personalului; 7. evaluarea personalului; 8. motivarea personalului; 9. perfectionarea personalului; 10. promovarea personalului; 11. protectia salariatilor (protectia muncii si protectia sociala). 12. Activitatile de personal se realizeaza printr-un sumum de atributii, dintre care cele mai importante sunt: 13. participarea la elaborarea strategiei si politicii generale a firmei; 14. elaborarea de propuneri pentru politica de personal a firmei; 15. stabilirea necesarului de personal n perspectiva pe specialitati; 16. ntocmirea planurilor de pregatire a personalului; 17. organizarea orientarii profesionale a personalului;
2

18. efectuarea orientarii profesionale a personalului; 19. organizarea selectionarii personalului; 20. efectuarea selectionarii personalului; 21. organizarea evaluarii personalului; 22. evaluarea personalului; 23. organizarea promovarii personalului; 24. organizarea perfectionarii personalului managerial si de executie; 25. efectuarea perfectionarii personalului; 26. asigurarea evidentei personalului; 27. introducerea de forme si metode perfectionate de motivare a personalului; 28. luarea de masuri pentru mbunatatirea conditiilor de munca si de viata a personalului.

4.Formarea si perfectionarea personalului

1. Formarea si perfectionarea personalului - n conditiile fundamentarii activitatii umane pe principiul educatiei continue, al transformarii informatiilor ntr-o resursa de baza a firmei si a conturarii organizatiilor care nvata si a firmelor bazate pe cunostinte - devin o prioritate a oricarei organizatii. 2. Activitatea de formare a personalului unei organizatii s-ar putea defini ca un ansamblu al proceselor prin care salariatii si nsusesc ntr-un mod organizat cunostintele, aptitudinile, deprinderile si comportamentele necesare exercitarii ocupatiei necesare organizatiei respective. 3. Perfectionarea pregatirii personalului se desfasoara n strnsa legatura cu activitatea de formare a personalului. Prin perfectionarea personalului ntelegem procesele prin intermediul carora salariatii si mbogatesc - n urma unor programe special organizate de catre organizatie - arsenalul de cunostinte, metode, aptitudini, deprinderi si comportamente n domenii n care deja au o calificare de baza, n vederea realizarii la un nivel superior a obiectivelor si sarcinilor ce le revin. 4. Formarea si perfectionarea salariatilor conditioneaza decisiv calitatea resurselor umane ale acesteia si, implicit, performantele economice obtinute. 5. Formarea personalului n cadrul organizatiei se realizeaza prin licee de specialitate si scoli profesionale, prin calificare la locul de munca si cursuri serale de calificare. Din enuntarea modalitatilor frecvent folosite rezulta ca activitatea de formare a personalului n organizatie se rezuma la personalul de executie, de regula muncitori. Celelalte cadre calificate necesare firmei -ingineri, economisti, tehnicieni etc. - precum si o parte din muncitori se pregatesc prin sistemul de nvatamnt. 6. Perfectionarea pregatirii personalului firmelor se efectueaza, de regula, prin institutiile de nvatamnt superior, firmele private sau publice de pregatire a personalului, care realizeaza cursuri sau programe proprii, special organizate n cadrul lor. 7. Programele de formare si perfectionare, indiferent de locul organizarii, n functie de esalonarea realizarii se mpart n continue si discontinue. 8. Programele continue se deruleaza ntr-o singura perioada, fara ntreruperi, n afara sarbatorilor legale, fiind utilizate n special pentru formarea de specialisti.

9. Programele discontinue, de regula implica doua-trei subperioade de pregatire n institutia cu profil didactic, dupa care personalul respectiv si reia munca n organizatia n care este salariat

5.MANAGEMENTUL FIRMEI
1. Echipa manageriala este formata din managerul firmei si de manageri de nivel superior din cadrul acesteia ce determina direct gradul de realizare a obiectivelor .Managerii sunt cei care trebuie sa gaseasca modalitatea optima prin care obiectivul firmei este realizat .Importanta managerilor in realizarea strategiei este data de faptul ca ei sunt specialisti ce detin cunostintele necesare , cunostinte de specialitate spre deosebire de proprietari care care nu este obligatoriu sa posede astfel de cunostinte . 2. Practica marilor firme arata ca managerul general are un rol extrem de important avnd o cotriburie efectiva in stabilrea strategiei .Cunostintele , calitatile si deprinderile managerului se vor reflecta direct asupra strategiei .In functie de gradul in care acesta este motivat se poate determina modul in care se aplica o anumita conceptie , evolutie ca urmare a cunostintelor si aptitudinilor pe care le are , prestigiul de care dispune . 3. DIMENSIUNEA FIRMEI conditioneaza strategia prin amploarea resurselor ce presupun un anumit drum . Cu cat firma este mai complexa cu atat inertia in aplicarea unei strategii este mai mare ca urmare a unei complexitati sporite a subdiviziunilor din cadrul firmei . 4. COMPLEXITATEA FIRMEI:Cu cat o firma este mai complexa cu atat componentele acesteia trebuie sa fie inglobate in strategiile generale .Ca urmare a unei complexitati sporite , fiecare din componentele firmewi trebuie sa aiba o strategie individuala care se constituie ca parte a strategiei generale la nivel de firma .Complexitatea aduce 2 categorii de influente : varietatea componentelor interne firmei si multitudinea de interdependente ce pot determina dezvoltarea . 5. Ca urmare , complexitatea determina adoptarea unor strategii ample cu efecte economice pozitive superioare . Un grad mare de superioritate presupune o sfera mult mai larga de actiuni ce trebuie luate in considerare pentru a fece firma functionala .Din acest punct de vedere al complexitatii, o complexitate mare reprezinta un handicap iar o complexitate mica reprezinta un factor defavorizant . 6. INZESTRAREA TEHNOLOGICA:Cu cat tehnologia este mai avansata aceasta presupune un numar de factori mai mare de care trebuie sa se tina cont .Cu cat tehnologia este mai complexa , resursele financiare , informationale sunt mai specializate , mai complexe .Atunci cand tehnologia este mai inferioara , elementele sunt mai putine determinand un avantaj in stabilirea unei strategii . 7. POTENTIALUL UMAN AL FIRMEI:In principal , potentialul uman al firmei este reprezentat de angajati dar la acestia se adauga si alte persoanei din afara firmei care sunt implicate in actiunile firmei respective.Personalul firmei se caracterizeaza prin numar , volum si calitate a cunostintelor , varsta , capacitate de munca si grad de motivare care influenteaza toate fezele strategice de la initierea strategiei pana la evaluarea finala . 8. POTENTIALUL INFORMATIONAL AL FIRMEI cuprinde totalitatea informatiilor indiferent de natura lor economice , juridice , tehnologice pe care le poseda firma .Actualizarea bazelor informationale de care dispune firma reprezinta o conditie pentru realizarea unei strategii eficiente . 9. STAREA ECONOMICA A FIRMEI:Se intelege modul in care se reuseste obtinerea unor rezultate maxime in functie cu resursele ce se concretizeaza in cifra de afaceri , profit si lichiditati .Firma cu stare economica buna poate determina mai usor realizarea unei strategii eficiente .Atunci cand o firma are o situatie economica buna ea constituie o garantie pentru furnizori , clienti , autoritatile locale . 10. CULTURA ORGANIZATIONALA determina in mod direct strategia firmei pentru ca se bazeaza pe calitatile , aptituinile , cunostintele pe care le au toti participantii la realizarea unui produs si trebuie sa puna in practica la realizarea unei strategii .Membrii unui grup au o serie de realizari comune care sunt : obiectivele , nevoile ; ceea ce determina un anumit fenomen de comportament si se mentine chiar daca in componenta grupului apar modificari . 11. CULTURA INDIVIDUALA este cea de care dispune fiecare membru a grupului ca urmare a cunostintelor proprii diferite de la un membru al grupului la altul in cazul in care nou venitii in interiorul firmei sunt persoane cu calificari superioare , ele determinand schimbari structurale .

CUPRINS
1. INTRODUCERE 2. FUNDAMENTELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE POLITICII ORGANIZATORICE A UNEI COMPANII 3. SISTEMUL DE MANAGEMENT SI FUNCTIUNILE ORGANIZATIEI 4. STRUCTURA ORGANIZATORICE 5. FUNCTIUNEA DE PERSONAL - organizarea resurselor umane 6. FORMAREA SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI 7. MANAGEMENTUL FIRMEI