PORTOFOLIUL DE AFACERI ȘI STRATEGIA DE

DEZVOLTARE

2020

Componentele Strategiei

Profesorul universitar dr. Ovidiu Nicolescu, in cartea sa numita ,,

Fundamentele managementului organizational’’ spune ca Schendel si Hofer, in
binecunoscuta lor lucrare ,,Srategy Formulation. Analitical Concepts’’, delimiteaza patru
componente ale oricarei strategii:
 Domeniul abordat, ce se refera la interactiunile prezente si viitoare ale
organizatiei cu mediul.

1
  Desfasurarea resurselor, care are in vedere nivelul si structura resurserlor
organizatiei, precum si perfectionarea abilitatilor ce contribuie la realizarea
obiectivelor si scopurilor.
 Avantajul competitiv, ce vizeaza pozitia unica pe care o organizatie o
dezvolta, in raport cu concurentii sai, prin structurile evolutiei resurselor si/sau
deciziile privind domeniul abordat.
 Sinergia, care defineşte condiţiile care există atunci când părţile componente
ale organizaţiei interacţionează, producând un efect mai mare decât cel obţinut
prin acţiunea separată a părţilor.
Aceasta abordare, desi cuprinde explicit si implicit o parte apreciabila dintre
elementele unei strategii, incorporeaza si altele, cel putin discutabile, cum ar fi sinergia.
O abordare diferita are James Quinn, care delimiteaza, in cadrul strategiei,
urmatoarele patru componente: obiectivele, politicile sau regulile ce stabilesc limitele de
incadrare a actiunilor, programele ce prezinta secventele de actiuni necesare si deciziile
strategice prin care se determina directia generala a evolutiei organizatiei si viabilitatea sa
prin prisma schimbarilor mediului.
In conceptia noastra, insa, componentele majore ale strategiei organizationale sunt:
misiunea, obiectivele fundamentale, optiunile strategice, resursele, termenele si avantajul
competitiv.

1. Misiunea organizatiei

Misiunea organizatiei consta in prefigurarea starii sale pe termen lung,

enuntarea cuprinzatoare a scopurilor fundamentale si a conceptiei privind evolutia si
desfasurarea activitatilor firmei, prin care se diferentiaza de organizatii similar si din
care decurge sfera sau domeniul de activitate si piata deservita.
Mai concret, spune profesorul universitar dr. Ovidiu Nicolescu, potrivit lui Pierce si
Robinson, misiunea descrie produsul organizatiei, piata, domeniile tehnologice prioritare,
intr-un asemenea mod incat sa reflecte valorile si prioritatile decidentilor strategiei din
organizatie. Caracteristic misiunii este ca nu reprezinta o enuntare de elemente de realizat
cuantificabile, ci orientare, perspective si atitudini.
Formularea corectă a misiunii organizaţiei permite realizarea concomitentă a mai multor
roluri ale acesteia:
• asigurarea consensului în cadrul organizaţiei, asupra scopurilor
urmărite;
• furnizarea unui fundament pentru motivarea utilizării într-un
anumit mod a resurselor;
• dezvoltarea unei concepţii unitare pentru alocarea resurselor;
• stabilirea unui climat de armonie în organizaţie;
• considerarea misiunii ca un reper pentru acei deţinători de interese
care se pot identifica cu scopurile şi direcţiile de acţiune ale

2
organizaţiei şi îndepărtarea celor care nu sunt capabili să o facă; Strategia şi managementul
strategic al organizaţiei
• formularea ţelurilor, a scopurilor generale ale organizaţiei şi
facilitarea translatării lor în obiective referitoare la eforturi, efecte,
eficienţă, obiective care să poată fi uşor evaluate şi controlate.

2. Obiectivele fundamentale

Prin obiective fundamentale se desemneaza acele obiective ce au in

vedere orizonturi indelungate, de regula 3-5 ani si care se refera la ansamblul
activitatilor organizatiei sau la componente majore ale acesteia.
Obiectivele constituie prima componenta operationala a strategiei care se formuleaza,
pornind de la misiune prin prisma rezultatelor analizei organizatiei si mediului, in
interactiunea lor.
Din punct de vedere al continutului, obiectivele fundamentale se divizeaza in doua
categorii: economice si sociale. Obiectivele economice sintetizeaza si cuantifica scopurile
avute in vedere pe termen lung. Cele mai frevente obiective economice se refera la:
- castigul pe actiune
- valoarea actiunii
- coeficientul de eficienta a capitalului
- profitul
- rata profitului
- cifra de afaceri
- cota parte din piata
- productivitatea muncii
- calitatea produselor si serviciilor

Obiectivele sociale sunt mai putin frevente in strategiile firmelor, dar cu

tendinta de crestere rapida in ultimul deceniu, mai ales pentru organizatiile de dimensiuni
mari si mijlocii. Aceste obiective se pot referi la:
- controlul poluarii
- cooperarea cu autoritatile
- salarizarea si conditiile de munca ale salariatilor
- satisfacerea clientilor prin calitatea, durabilitatea, flexibilitatea si pretul produselor si
serviciillor oferite
- permanentizarea furnizorilor in schimbul oferirii de produse de calitate, la preturi
acceptabile si la termenele convenite.

3. Optiunile strategice
Opţiunile strategice, numite şi vectori de creştere a organizaţiei,
reprezintă acele direcţii de acţiune pe care le poate aborda o organizaţie în
scopul realizării obiectivelor strategice, cu implicaţii asupra tuturor

3
activităţilor organizaţiei sau a unei părţi relevante a acestora.
Dintre cele mai frecvent utilizate opţiuni strategice menţionăm:
diversificarea producţiei, specializarea în producţie, pătrunderea pe noi piaţe,
asimilarea de noi produse.
4. Resursele

Resursele reprezintă o altă componentă definitorie a strategiei si

cuprind ansamblul elementelor de natura umana, cognitiva, tehnica, materiala si
economica, care furnizeaza mijloacele necesare realizarii misiunii si obiectivelor
strategice, folosind optiunile majore prefigurate.
În formularea strategiei trebuie să se ţină cont de resursele de care dispune organizaţia
(resurse proprii) sau de care poate dispune (resurse atrase, resurse împrumutate).
Resursele existente sau care se vor obţine trebuie defalcate în funcţie de
specificul strategiei, astfel încât să asigure “varietatea” necesară (resurse umane,
informaţionale, materiale, financiare).
Resursele apar sub forma fondurilor circulante, utile în derularea
activităţii curente şi a fondurilor de investiţii necesare operaţionalizării opţiunilor strategice
alese. Este importantă dimensionarea corectă a resurselor din punct de vedere economic şi
stabilirea provenienţei lor - resurse proprii, atrase sau împrumutate - în condiţiile în care
unele categorii de resurse au un caracter limitat, iar furnizorii de materii prime şi materiale,
băncile, investitorii, ca deţinători de interese, pot avea o influenţă majoră asupra
operaţionalizării strategiei alese.
ˆ 5. Termenele
Termenele apar în strategie sub forme diverse (termene iniţiale,
termene intermediare, termene finale). În majoritatea abordărilor, termenele apar ca o
componentă distinctă a strategiei, fiind asociate celorlalte componente.
Cunoaşterea termenelor de declanşare şi de finalizare a opţiunilor strategice,
respectarea lor sau chiar scurtarea perioadei de operaţionalizare sunt condiţii de succes în
implementarea strategiei alese.
ˆ 6. Avantajul competitiv.
Componenta invizibila a strategiei, avantajului competitiv ii sunt subordinate
precedentele componente vizibile.
Prin avantaj competitiv desemnam realizarea, de catre o organizatie, a unor
produse sau servicii superioare pentru consumatori dintr-un punct de vedere
semnificativ, comparative cu ofertele de articole similare sau substituibile ale
majoritatii concurentilor.
Prin formularea strategiei de ansamblu trebuie analizate atent consecinţele pe care
creşterea competitivităţii le are pentru susţinerea măiestriei organizaţiei în a determina şi a
susţine avantajul competitiv.