TEMA 3.

PIAŢA TURISTICĂ (4 ORE)

 3.1. Definirea şi conţinutul pieţei turistice

 3.2. Tipurile pieţei turistice şi caracteristicile
ei
 3.3. Dimensiunile pieţei turistice

 3.4. Agenţii pieţii turistice

 1. DEFINIREA ŞI CONŢINUTUL PIEŢEI TURISTICE

 Piața turistică reprezintă totalitatea

tranzacțiilor (actelor de vânzare -cumpărare)
al căror obiect îl constituie produsele turistice
privite in conexiune cu relațiile pe care le
generează, spațiul geografic si timpul in care
se desfășoară.
 Piața turistică - reprezinta sfera de
confruntare dintre oferta turistică
materializata în produse turistice și cererea
turistica materializata în nevoi, aspiratii,
dorința în domeniul turistic.
CARACTERISTICILE PIETEI
TURISTICE:
 complexitatea: daca pe de o parte de oferta turistica care este alcatuita dintr-
un ansamblu eterogen de elemente tangibile si intangibile pe de alta parte
cererea turistica este alcatuita dintr-un ansamblu divers de aspiratii, dorinte,
nevoi turistice;
 capacitatea: este data de pe o parte de cererea turistica ale carei nevoi sunt
insuficient definite, pe de alta parte oferta turistica este „invizibila”
materializata prin „imagini” pe care le au cumparatorii in urma sintetizarii
informatiilor primite din diverse medii sau din experientele anterioare;
 dinamismul: arata ritmuri superioare de crestere a pietei turistice (incasari,
numar turisti, etc.) in raport cu piata in general sau economiei pe ansamblu;
 sensibilitate: la modificarea care apare in orice domeniu intr-o economie
(preturi, PIB, inflatie, etc.);
 mobilitate: este data de deplasarea cererii turistice catre destinatia turistica
adica locul ofertei turistice si al productiei coincide cu locul consumului turistic
dar este diferit de locul de formare a cererii turistice;
 concentrarea in timp si spatiu (sezonalitate): pe de o parte resursele turistice
se concentreaza in anumite perioade ale anului, aceste aflandu-se la nivelul
maxim al calitatii lor o perioada scurta de timp din an, pe de alta parte
cererea turistica se concentreaza si ca tot numai in anumite perioade ale
anului (concedii, vacante etc.). Se adauga si concentrarea resurselor turistice
doar in anumite zone ale lumii
 2. TIPURILE PIEŢEI TURISTICE ŞI CARACTERISTICILE EI
 Criteriile de clasificare a pieții turistice
sunt:

 1. după nivelulul de la care este privită:

 a) Piata produsului turistic.
 b) Piata firmei de turism.
 A) PIAȚA PRODUSULUI TURISTIC.
 - piata turismului de agrement;
 - piata turismului cultural (ea fiind deci ceea ce putem
denumi piata categoriei de produse turistice);
 piata monumentelor istorice (ea fiind echivalentul pietei
gamei de produse turistice);
 - piata cetãtilor medievale (piata sortimentului de
produse turistice);
 - piata Cetãtii Neamtului (ea constituind piatã
articolului turistic).
 B) PIAȚA FIRMEI DE TURISM.

 Piata firmei de turism întelegem o piată bine

delimitată în spatiu si în timp, la care ea se
raportează în calitate de ofertant, pe care a
pătruns sau poate pătrunde cu serviciile sale
datorită prestigiului dobândit de ea și de
serviciile pe care le prestează..
A) Firme care produc si vând produse turistice complete
(tur-operatorii si agentiile de voiaj).
B) Firmele care produc si comercializează doar anumite
componente ale acestora (numai servicii de transport
turistic, numai servicii de cazare a turistilor etc.).
2. După obiectivele urmărite cu precădere de
diferitele categorii de turisti:

- piata turismului cutural,

 - piata turismului istoric,

 - piata turismului religios,

 - piata turismului sportiv,

 - piata turismului stiintific,

 - piata turismului medical.

3. După întinderea geografică, pot fi identificate:

- piata turismului local,

 - piata turismului zonal,
 - piata turismului national,
 - piata turismului international.
4. După perioada avută în vedere, piața
turistică poate fi abordată:

- pe termen scurt,
 - pe termen mediu,
 - pe termen lung.
 3. DIMENSIUNILE PIEŢEI
TURISTICE
Principalele dimensiuni sunt:
 - capacitatea, care exprimã volumul maxim al cererii sau
ofertei, volumul maxim de vânzãri, numãrul maxim de
clienti etc;
 - gradul de saturatie, prin care se întelege, de regulã,
raportul între volumul efectiv si volumul maxim de
vânzãri;
 - rata de crestere, exprimatã prin indicele sau prin ritmul
de crestere a vânzãrilor (a cererii, a numãrului de turisti
etc.);
- cota de piatã, reprezentând raportul între
volumul vânzãrilor proprii si volumul total de
vânzãri (între volumul clientilor firmei si
numãrul total de clienti etc.).
 -aria pieții (gravitația comercială, aria de
atracție comercială)
 - cota comparativã sau relativã de piatã se
determină raportând cota proprie de piatã la cota
de piatã a celei mai puternice firme de turism de
pe acea piatã .
 de lider unic (când mãrimea acesteia se apropie de 2),
 de colider (când cota este aproximativ egalã cu 1),

 de challenger (când firma se aflã imediat dupã lider din

punctul de vedere al cotei comparative),
 de specialist (când cota este micã, în schimb firma de
turism se bucurã de un prestigiu recunoscut pe piatã)
 concurent neînsemnat (când mãrimea cotei comparative
este foarte coborâtã, firma fiind practic necunoscutã de
marea masã a clientilor potentiali).
 4. AGENŢII PIEŢII TURISTICE
 Firmele producătoare de servicii turistice;
 Cumpărători de servicii;
 Prescriptorii;
 Intermediarii;
 Concurentii.
 Vânzãtorii sau ofertantii de pe piata turismului:
În funcție de ceea ce vând, ei se împart în:

1. vânzãtori de produse turistice integrale,

2. -vânzãtori de servicii de turism, care oferã clientelelei
doar unul sau câteva servicii din componenta
produsului global - producãtorii propriu-zisi de astfel
de servicii (unitãtile hoteliere si de alimentatie, firmele
de transporturi, complexele sportive etc.).
În functie de distanta la care se aflã fatã de actul de
productie, întâlnim:
 vânzãtori-producãtori, care-si comercializeazã
singuri produsele turistice pe care le realizeazã;
 - vânzãtori-comercianti, care oferã clientelei
serviciile turistice produse de altii (cumpãrându-
le la un pret si vânzându-le la altul). Acestia mai
poartã si denumirea de distribuitori sau de
comerianti propriu-zisi.
Cumpãrãtorii se împart, în functie de scopul
cumpãrãrii, în:
 - cumpãrãtori-consumatori, care procurã
produsele turistice pentru a-si satisface propriile
nevoi de consum, acestia fiind în acelasi timp si
cumpãrãtori de produse integrale;
 - cumpãrãtori-revânzãtori, care achizitioneazã,
de regulã, servicii partiale, nu pentru propriul
consum, ci pentru a le vinde, sub forma
produsului integral, consumatorilor propriu-zisi.
 Intermediarii sunt persoane sau firme care au rolul
de a asigura legãturile între producãtori si
consumatori .

 Distribuitorii
(agentiile de turism si tur-operatorii )
 Agenții (producãtorilor sau consumatorilor).
Prescritorii sunt subiectii care, gratuit sau
contra unor comisioane, recomandã
produsul, sfãtuind deci consumatorii
potentiali sã-l cumpere (medicii, profesorii,
liderii de opinie).