Colegiul de Arte «Nicolae Botgros»

REFERAT
la disciplina: Turism Rural
pe tema: «Componentele turistice rurale»

Profesor: Guţu Veronica.

Student: Gavaza Iulia.

Soroca
 2022

Componentele turismului rural

Tentativele de revitalizare a mediului rural din deceniile 7 si 8 ale

secolului XX au aratat ca procesul de dezvoltare socio-economica
se sprijina pe elementele majore ale mediului ambiant. Atat
pentru agricultura cat si pentru turism, natura constituie principala
«materie prima» care are meritul de a pune la dispozitie o larga
gama de resurse specifice. Ambele domenii de activitate trebuie
sa beneficieze de realizarea unei politici globale, integratoare,
dublata de o politica de descentralizare regionala.

Fata de alte forme de turism, turismul rural se detaseaza prin

originalitatea si varietatea ofertei. Punerea in valoare a unor
componente ale cadrului oferit de «Doamna Natura» permite
conturarea unui «turism alb», pentru sporturi de iarna, a unui
«turism albastru», pentru sporturi nautice, plaja, si a unui «turism
verde», in arii naturale protejate – rezervatii si parcuri naturale.

Exista o dubla complementaritate care trebuie bine pusa in

valoare, intre turism si natura, intre turism si agricultura.

Din multitudinea de monografii realizate pentru comunele din tari

precum: Franta, Germania, Olanda, Spania, Grecia arata ca
turismul reprezinta o ultima sansa de supravietuire a lumii rurale,
fiind o speranta de mentinere a populatiei tinere si de conservare
a ocupatiilor traditionale. Dar spatiile rurale existente se
diferentiaza intre ele, dupa asezare geografica, modulde utilizare
a terenurilor, resursele specifice, structura si fizionomia
asezarilor, traditii si obiceiuri; prin urmare, la baza dezvoltarii
turismului rural stau mai multe componente dintre care unele
joaca un rol major, si anume:
pozitia si asezarea geografica care sunt elemente cu rol
determinant in relatia sat-oras, prin accesibilitate, legaturi de
comunicatie, distante, prezenta unui anume tip de peisaj natural
(montan, deltaic, marin, colinar etc.);
vetrele satelor care prin marimea lor determina o anume
structura a asezarilor rurale (catun, salas, sat, comuna, comuna
suburbana) si permite segmentarea acestora in anumite zone
functionale (zone rezidentiale), zone agricole, zone
comerciale,zone de transport agricol si rutier etc. Vetrele exprima
si relatia dintre om si natura si modul in care se realizeaza
exploatarea si valorificarea resurselor existente, contribuind la
pastrarea unui specific local. In spatiul acestora are loc un
progres continuu de modernizare a infrastructurilor tehnico-
edilitare, de refacere a locuintelor si a anexelor gospodaresti, de
imbunatatire a utilitatilor publice;
terenurile agricole reprezinta spatiile de extraurban care detin
cea mai mare pondere si care sunt strict dependente de calitatea
si randamentul solurilor , de factori de risc naturali (inundatii,
viituri, alunecari de teren, eroziune, seisme etc.). Prin tipurile de
culturi practicate, dispunere, extindere, ele confera peisajului
natural numeroase nuantari care ofera un pitoresc aparte si o
atractivitate deosebita. In mod obisnuit, structura si configuratia
acestora sunt date de relief, de topografia terenurilor, de
particularitatile sinclinalelor, de presiunea demografica si
economica. Cele mai multe valente estetice le detin terenurile din
zonele montane, de podis si colinare, deltaice si mai putin cele de
campie, mai monotone;
 fondul forestier reprezinta componenta cu cele mai multe
valente: economica, ecologica, recreativa, ambientala. In functie
de formele de relief, tipurile de clima, soluri, acestea sunt dispuse
pe suprafete mai mari sau mai restranse, in forme compacte sau
in alternanta cu terenurile agricole. Un rol deosebit il au padurile
naturale, de tip virgin, care prin vechimea speciilor arboricole,
varietatea speciilor, sprijina cel mai bine derularea unor activitati
turistice. Padurile mai tinere, rezultate din plantatii, supuse acum
unui regim de exploatare, au rol de agrement mai redus.

In ultimii ani se pune tot mai mult accent pe dezvoltarea

silvoturismului care are drept scop valorificarea complexa a
padurilor prin miltiple activitati turistice. Un rol deosebit de
important il va avea deschiderea padurilor private catre public in
scop turistic si sprijinirea construirii de noi cabane de vanatoare si
puncte de observatie a animalelor salbatice, indeosebi a celor
ocrotite.

Existenta padurilor intr-un sistem turistic rural privat va amplifica

valentele turistice ale satelor si va amortiza mai rapid investitiile
realizate pentru a atrage un mai mare numar de vizitatori.
Dezvoltarea industriei turistice trebuie sa aiba in vedere si
pastrarea echilibrului ecologic, mai ales in zonele fragile si sa
asigure pastrarea, conservarea biodiversitatii speciilor prin
asigurarea unui control asupra circulatiei turistice pentru a evita
degradarile, accidentele, incendiile; reteaua hidrografica care prin
constitutive – apele subterane, de suprafata si lacurile –
influenteaza foarte mult gradul de atractivitate a oricarei zone
rurale. Apele subterane (freatice) sunt importante atunci cand
contribuie la alimentarea cu apa potabila si menajera a
gospodariilor rurale sau atunci cand detin un anume grad de
mineralizare capata o valoare terapeutica ce sustine turismul
balnear. Cursurile fluviilor, ale raurilor de diferite marimi sunt
adevarate repere naturale, care au sustinut dezvoltarea multor
vetre rurale si care prin peisajul lor specific dau o anumita valoare
peisajului natural.

Cele mai importante sunt lacurile de diferite origini (glaciare,

alunecare, prabusire, acumulare etc.) si dimensiuni care ofera un
potential remarcabil pentru multe activitati turistice. Unele balti,
iazuri, limane fluviatile au permis conturarea unor localitati cu
reale valente turistice situate mai ales in Campia Romana, Jijiei si
Transilvaniei.

Cele mai multe lacuri permit activitati de recreere si odihna, de

practicare a unor sporturi nautice, a pescuitului sportiv. Lacurile
de acumulare mai beneficiaza si de prezenta unor constructii
hidrotehnice de mare ingeniozitate inginereasca, adevarate creatii
ale «artei tehnologice» care sporesc gradul de interes.

Derularea acestor activitati turistice trebuie sa se faca intre

anumite limite pentru a evita aparitia unor conflicte de interese
intre detinatorii suprafetelor acvatice si a unor deteriorari ale
calitatii apei si a mediului ambiant; bunuri culturale, traditii si
obiceiuri folclorice. Formata intr-una dintre vetrele de straveche
civilizatie din sud-estul european, cultura populara romaneasca
se remarca prin originalitate, frumusete si vitalitate pana in zilele
noastre. Dovada acestei mosteniri o constituie persistenta uneori
milenara a unui numar insemnat de elemente atestate in toate
domeniile artei populare si mestesugurilor traditionale, mai ales in
ceramica, in costumul popular, precum si in ornamentica, de
pilda, a altor genuri ale creatiei romanesti, cum sunt covoarele,
broderiile, tesaturile, crestaturile in lemn s.a.

Ca elemente de cultura materiala si spirituala, arta populara si

artizanatul reflecta specificul national si au un profund caracter
social cu un rol bine definit in realizarea echilibrului dintre util si
frumos, dintre cerintele utilitar-materiale si cele estetice.

Valenta turistica a artei si a creatiei populare este data de

neintrerupta contributie a numerosilor creatori anonimi, care a
conferit un caracter de permanenta continuitate, de varietate
surprinzatoare, intemeiata pe un fond unitar. Unitatea, varietatea,
bogatia, originalitatea, armonia dintre sobrietate si exuberanta,
optimism si frumusete, datorate geniului creator al poporului
roman sunt trasaturi specifice ale artei populare romanesti,
recunoscute deopotriva de cercetatori, specialisti de renume
international, ca si de iubitorii de frumos de pretutindeni care vin
in contact cu ea.

Exista peste 50 de zone si subzone folclorice care detin un bogat

tezaur de arta populara, pastrat in colectii satesti, muzee
etnografice pavilionare sau in aer liber sau care sunt inca vii in
numeroase sate ale tarii.

Activitatile turistice pot contribui la pastrarea si continuarea

bogatelor si valoroaselor traditii ale poporului roman ca fiind un
fenomen viu, in permanenta transformare si imbogatire, unde
fiecare generatie isi aduce propriul sau aport. Pretutindeni in lume
si in special in tarile cu veche traditie in turism, arta populara si
mestesugurile artistice, productia si promovarea acestora,
segmente de un larg interes, contribuie, de fapt, la expansiunea
turismului rural.

Alaturi de aceste aspecte mentionate si imaginile inedite date de

ritualurile legate de ciclul vietii si cele religioase sporesc rata de
originalitate a vietii si civilizatiei satului romanesc; dotarile
tehnico-edilitare. Dezvoltarea generala a societatii romanesti
dupa primul razboi mondial, generalizarea uneltelor si utilajelor
perfectionate de munca au condus la cresterea productivitatii
muncii si implicit a nivelului de trai al locuitorilor satelor.

Aceasta a avut repercursiuni directe in sistemul de constructie a

locuintelor si anexelor, in amplificarea planului lor. Se constata
schimbari in ceea ce priveste materialul de constructie,
extinderea tindei, a camarii si sporirea numarului de camere.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial se constata in mod deosebit
schimbari majore in structurile constructive, in planimetrie si
functionalitate.

In ultimele doua-trei decenii se constata transformari in ceea ce

priveste elevatia, de la un nivel se trece la doua si trei niveluri, cu
scari exterioare, adecvate fata de principala. Numarul incaperilor
creste de la 3 la 5-7-9, fiind raspandite planurile in forma de L si
patrulater.

Se pastreaza inca un numar important de locuinte din perioada

interbelica, iar cele cu adevarat traditionale, datand de la sfarsitul
secolului trecut s-au conservat in mica masura. Ele nu mai
corespund nevoilor de spatiu si confort ale generatiei actuale.
Cele mai multe sunt parasite in stare de degradare avansata sau
locuite de persoane foarte in varsta, care nu le mai pot intretine.

Un aspect deosebit este conferit de gradul de inzestrare cu

utilitati publice, cu caracter edilitar – alimentare cu apa,
canalizare, evacuare, colectare deseuri, alimentare cu energie
electrica, telefonie, drumuri care contribuie la asigurarea unui
confort mai mare al locuintei, la cresterea gradului de igiena si
securitate a gospodariilor. Aceste dotari contribuie in mod
deosebit si la cresterea calitatii serviciilor turistice puse la
dispozitia turistilor.
 Dincolo de aceste aspecte prezentate trebuie sa fie initiate
actiuni de identificare a acestor constructii traditionale si prin
restaurarea lor, imbunatatirea dotarilor interioare sa fie utilizate in
derularea unor activitati culturale, turistice, de promovare,
devenind obiecte valoroase si dominante ale identitatii fiecarei
asezari rurale.

In ultimii ani, in mediul rural s-au ridicat numeroase case, unde

realizarea unui confort, de multe ori ostentativ, a determinat
adoptarea unor elemente de arhitectura si constructie, straine de
traditia locala sau regionala, care se apropie mult de mediul
urban. Astfel se manifesta o confuzie totala intre frumusete si
simplitate, uratenie si ceea ce ofera manierismul contemporan; tot
mai multi antreprenori si chiar arhitecti gandesc ca vechiul
traditional este sinonim cu lipsa de modernitate, murdarie,
saracie.

Prin turismul rural exista sansa reala ca vechile valori ale

arhitecturii si tehnicii populare sa fie din nou puse in valoare, iar
elementele noi sa fie date de posibilitatile de realizare a unor
minime dotari edilitare eficiente si confortabile.

Nu trebuie ca mediul rural sa fie indepartat de a se racorda la

modern, de a beneficia de un standard de viata mai bun, iar
aceasta fireasca perfectionare nu va putea fi oprita niciodata. Dar
rapiditatea procesului de inlocuire a unor modele de viata
traditionale vor pune la indoiala chiar sansa satelor de a mai
exista la un moment dat.