Profesii şi ocupaţii în domeniul comercial AE

PROFESIILE TRADIŢIONALE – ELEMENT AL DEZVOLTĂRII TURISTICE

INTEGRATE ÎN SPAŢIUL RURAL
Nistoreanu Puiu 1
Liliana Nicodim2
Tănase Mihail Ovidiu3
1) 3)
Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
e-mail: puiunistoreanu@yahoo.it
e-mail: tanase_mihai_ovidiu@yahoo.com
2)
Universitatea“Ovidius”, Constanţa, România
e-mail: nicodimlili@yahoo.com

Rezumat

Dezvoltarea integrată, privită la nivelul unei comunităţi locale, presupune o

abordare globală a tuturor factorilor de influenţă asupra acesteia, pe de o parte, dar
şi a evoluţiei acestora în timp, pe de altă parte. În aceste condiţii, trebuie luate în
considerare o serie de aspecte precum: activităţile economice, comunitatea locală
însăşi, protecţia mediului. Scopul acestei lucrări este analiza
meşteşugurilor/profesiilor tradiţionale din zonele rurale, pentru a surprinde
interconexinile acestora cu factorii de mediu, aspectele economice şi comunitatea
locală. Meşteşugurile tradiţionale, pot fi privite din mai multe puncte de vedere.
Primul dintre ele şi cel mai vechi este cel economic. Populaţia ocupată în domeniile
tradiţionale îşi asigură o sursă de venit şi contribuie la creşterea bunăstării locale.
Al doilea aspect este legat de posibilitatea de atragere a turiştilor în zona, prin
prisma ineditului acestor activităţi, care, sub presiunea progresului tehnic, sunt din
ce în ce mai rare. Al treilea aspect, sub care vom urmări meşteşugurile, se referă la
dezvoltarea sentimentului de mândrie şi apartenenţă la comunitate, menţinerea
tinerilor în localitate, valorizarea obiceiurilor şi tradiţiilor populare, ca prim pas
spre perpetuarea acestora în viitor. În ultimul rând, vom analiza legăturile între
meseriile tradiţionale şi cadrul natural precum şi impactul acestora asupra
mediului.

Cuvinte-cheie: turism integrat, comunitate locală, rural, meserii

tradiţionale, tradiţii,

Clasificare JEL: L83, O21, Q56, R11.

Vol XI • Nr. 25 • Februarie 2009 65

 Profesiile tradiţionale – element al dezvoltării turistice integrate
AE în spaţiul rural

Introducere

Meseriile tradiţionale, practicate de secole la sate şi care ar putea constitui

o resursă turistică importantă, riscă să dispară din cauza lipsei pieţei de desfacere şi
a dezinteresului tinerilor de a prelua îndeletnicirile de la cei vârstnici, acestea
neoferindu-le suficiente venituri. Într-o astfel de situaţie se află meseriile de olar,
încondeier de ouă, sculptor în lemn, pictor de icoane pe sticlă sau pe lemn,
confecţioner de măşti şi podoabe populare sau împletituri, realizator de instrumente
populare, de obiecte decorative, ţesătoare de piese de port popular. Printre cauzele
declinului acestor meşteşuguri se numără modernizarea zonei rurale şi lipsa pieţei
de desfacere a produselor populare. Din păcate, nu există o lege a meşteşugurilor,
iar forurile locale nu s-au implicat în introducerea în circuitul turistic a meşterilor
populari.
Un alt motiv pentru care meseriile tradiţionale nu mai au căutare ţine de
faptul că materia primă pentru realizarea produselor este relativ scumpă, iar
manopera cere timp şi îndemânare, în vreme ce cumpărătorii sunt destul de puţini.
Deşi, în prezent, la nivel european, se face simţită o tendinţă de a susţine financiar
meseriile tradiţionale, principala piaţă de desfacere a meşterilor populari o
reprezintă magazinele de pe lângă muzee sau târgurile organizate de acestea, de
câteva ori pe an. Cei, tineri şi «descurcăreţi», care locuiesc în zone cu potenţial
turistic ridicat, cum ar fi Maramureş, Bucovina sau Oltenia submontană, reuşesc să
aibă comenzi din străinătate, care le asigură venituri frumoase, însă aceştia sunt
puţin numeroşi. Pentru menţinerea în viaţă a unora din meseriile româneşti, ce
datează din Evul Mediu, specialiştii în etnografie arată că este necesară o strategie
naţională de revigorare a meşteşugurilor populare, care să permită centrelor de
valorificare a creaţiei să fie mai active. De bună seamă, traseele turistice ar putea
include şi centrele meşteşugăreşti tradiţionale, pentru că de multe ori turiştii - în
special cei străini, - nu ştiu că aceste tradiţii mai sunt în viaţă. Dacă lăsăm să moară
aceste meserii, pierdem un fel de mică avuţie naţională.

1. Dezvoltarea turistică integrată - clarificări conceptuale

Conceptul de dezvoltare integrată a pornit de la necesitatea dezvoltării

economice a localităţilor/regiunilor adăugând de-a lungul timpului noi dimensiuni :
integrarea factorilor de mediu în activitatea economică (Wahab şi Pigram, 1997),
modalităţile de integrare a economiei şi culturii (Priestly, Edwards şi Coccossis,
1996; Stabler, 1997), precum şi rolul şi participarea comunităţii locale. În baza
acestei ultime dimensiuni a integrării, s-au urmărit procentul de populaţie locală
angajată, tipul şi gradul de participare, puterea de decizie şi controlul comunităţilor
asupra resurselor în sectorul turistic local (Briedenhann şi Wickens, 2004; Stem,
Lassoie, Lee, Deshler şi Schelhas, 2003).
Observarea impactului negativ al poluării mediului înconjurător a condus
la integrarea acestui factor în procesul de dezvoltare. De asemenea, nemulţumirea

66 Amfiteatru Economic
Profesii şi ocupaţii în domeniul comercial AE
comunităţilor locale faţă de măsurile promovate de agenţii economici locali sau de
autorităţile publice locale şi/sau centrale a făcut necesară luarea lor în considerare
în cadrul programelor de planificare a dezvoltării. În aceste condiţii, se ajunge la
termenul de dezvoltare integrată, ca sumă a tuturor factorilor de influenţă, pe de o
parte, şi ca proces evolutiv şi particularizat în funcţie de specificul zonei, pe de altă
parte.
Pornind de la necesitatea dezvoltării zonelor rurale ale Europei, proiectul
SPRITE (Supporting and Promoting Integrated Tourism în Europe’s lagging rural
region) abordează conceptul de turism integrat ca soluţie pentru creşterea nivelului
de trai al comunităţilor locale, e drept, fără nicio legătură cu noţiunea de dezvoltare
durabilă. Autorii proiectului SPRITE oferă şi o definiţie cuprinzătoare a turismului
integrat "ca turismul care este direct legat de structurile economice, sociale,
culturale, naturale şi umane ale regiunii unde se desfăşoară şi care caută să le
utilizeze pe acestea la un nivel optim". În această definiţie sunt surprinşi factorii de
influenţă asupra turismului integrat, şi anume: resursele locale, activităţile şi
economia locală, precum comunitatea locală participativă. În aceste condiţii,
turismul integrat are potenţialul de a oferi consumatorilor un pachet distinct de
produse, servicii şi experienţe locale.
Ca parte a procesului dezvoltării integrate, lucrarea analizează meseriile
tradiţionale din mai multe puncte de vedere: economic, social si de mediu, precum
si potenţialul acestora de a asigura o dezvoltare sustenabilă a comunităţilor locale
prin mai multe metode: dezvoltarea unui sector economic, crearea de noi locuri de
muncă şi creşterea veniturilor, transformarea localităţii într-un punct de atracţie
turistică, dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la comunitate şi stoparea
migraţiei tinerilor către alte zone, mai dezvoltate.

2. Profesiile tradiţionale – relaţia cu mediul înconjurător

Mesteşugurile tradiţionale sunt strâns legate de varietatea resurselor

naturale de care oamenii dispun în zona de origine. Exploatarea acestor resurse s-a
facut, o bună perioadă de timp, în mod raţional, fără a modifica echilibrul ecologic.
Comunităţile locale rurale erau conştiente de necesitatea păstrării acestei relaţii de
echilibru şi încercau să nu dezvolte activităţi economice peste capacitatea de suport
a zonei. Dezvoltarea producţiei de masă aduce însă o serie de schimbări şi
afectează echilibrul ecologic. Pe baza resurselor naturale primare, vom urmări
profesiile tradiţionale pentru a identifica direcţiile de acţiune care pot fi urmate de
oricare dintre comunităţile locale cu un istoric în acest sens.
Prima resursă analizată este lemnul, care, vreme îndelungată, se găsea din
belşug pe întreg teritoriul României. Având ca materie primă lemnul, s-au
dezvoltat o serie de îndeletniciri legate de prelucrarea acestuia sub cele mai diverse
forme: de la fluiere şi obiecte de uz casnic, până la mobilier şi case de locuit.
Mergând pe firul specializării în arta lemnăritului se întâlnesc o serie de meserii
precum: ciubărari, cercurari, şindrilari, scândurari sau rotari.

Vol XI • Nr. 25 • Februarie 2009 67

 Profesiile tradiţionale – element al dezvoltării turistice integrate
AE în spaţiul rural

Olăritul este legat de calitatea argilei din zonă şi de talentul meşterilor de a

prelucra în cele mai diverse forme această resursă atât de banală. Pe vremuri
existau sate de olari, unde gospodarii trăiau din această meserie, pe care o
transmiteau generaţiei următoare. Frumoasele ulcele care ieşeau din mâinile
meşterilor erau încărcate în căruţe sau care, iar apoi erau duse în satele învecinate
ori chiar la distanţe mai mari, unde erau schimbate pe porumb, grâu, sau unelte
necesare în gospodărie.
Extragerea minereurilor şi a unor resurse ale solului, precum şi prelucrarea
metalelor, datorate resurselor naturale relativ bogate, a fost o altă îndeletnicire a
românilor. Varietatea acestora a condus la o diversitate a meseriilor tradiţionale, de
cele mai multe ori asociate cu etnia rromă: căldărar (prelucrarea cuprului), spoitor
(cositorirea vaselor de metal), precum si fierar, pietrar, etc.
Creşterea animalelor a satisfăcut, pe lângă nevoia de hrană, nevoia
oamenilor de a se îmbrăca. În aceste condiţii, s-au dezvoltat mai multe meşteşuguri
creatoare de îmbrăcăminte şi încălţăminte: tăbăcăritul, pielă-ritul, cojocăritul,
bituşeritul (Blană, haină din piele de oaie cusută pe dos, cu blana în interior), ciz-
măritul şi opincăritul.
Pe lângă aceste îndeletniciri, mai există numeroase altele, mai mult sau mai
puţin extinse la nivelul întregii ţări: vărăritul (obţinerea varului), distilarea palincii,
arderea cărbunelui din lemn, pregătirea lânii etc.
Arta tradiţională s-a dezvoltat pe baza nevoii de frumos a oamenilor, dar şi
datorită religiei. În aceste condiţii, au apărut diverse ocupaţii legate de: pictura
icoanelor pe lemn sau sticlă, încondeiatul ouălelor, sculptura în lemn,
confecţionarea măştilor şi podoabelor populare sau a împletiturilor, realizarea
instrumentelor populare, a obiectelor decorative, ţesutul pieselor de port popular.

3. Profesiile tradiţionale – interconexiuni economice

După o lungă perioadă în care profesiile tradiţionale au fost date uitării, în

prezent, în satul românesc, se face simţită o revitalizare a acestora. Perioada
comunistă, manifestată prin colectivizare, urbanizare forţată, ateism etc., împreună
cu dezvoltarea industrială, producţia de masă şi intensificarea raporturilor de
concurenţă au condus la involuţia profesiilor tradiţionale din spaţiul rural. În ultimii
ani, datorită unor aspecte favorizante, se face simţită o revigorare a acestora şi în
special a celor legate de arta tradiţională. Consiliile judeţene sprijină înfiinţarea de
şcoli populare de arte si meserii în localităţile cu tradiţie în această direcţie. Spre
exemplu, Consiliul Judeţean Alba a deschis o clasă cu specializarea Ceramică la
Săsciori, pe Valea Sebeşului, şi o altă clasă în staţiunea turistică Arieşeni, pentru
specializarea Arta lemnului. La Şugag, de asemenea, s-a inaugurat o clasă de
„Crestături în lemn şi instrumente populare – fluier”, iar la Bucerdea Vinoasa o
clasă cu specificul „Ţesături tradiţionale, cusături”. Acestea sunt exemple dintr-un
singur judeţ din România.

68 Amfiteatru Economic
Profesii şi ocupaţii în domeniul comercial AE
La revigorarea profesiilor tradiţionale contribuie şi "Programul naţional
multianual pe perioada 2006-2009 pentru susţinerea meşteşugurilor şi
artizanatului", derulat de Guvernul României. Acesta are un buget previzionat de
4.000.000 lei si poate fi accesat de la începutul anului 2008 de către IMM-uri,
cooperative, persoane fizice autorizate, asociaţii familiale, asociaţii şi fundaţii care
au ca obiect de activitate producerea şi comercializarea produselor de artizanat sau
a produselor şi serviciilor cu specific tradiţional. Programul îşi propune să
stimuleze dezvoltarea micii industrii de artizanat, în special în localităţile rurale,
fiind avute în vedere meserii ce presupun un număr mare de operaţii executate
manual pentru producerea de obiecte de artă populară; lucru care practic poate
salva meşteşugurile tradiţionale şi chiar le poate transforma într-o afacere
profitabilă. Sunt eligibile următoarele tipuri de cheltuieli: participarea la târguri si
expoziţii naţionale sau internaţionale, elaborarea de materiale tipărite de
promovare, realizarea de site-uri de prezentare, achiziţia de calculatoare, achiziţia
de scule şi echipamente necesare pentru desfăşurarea activităţii.
Dezvoltarea profesiilor tradiţionale din cadrul comunităţilor locale cu
tradiţie poate conduce la o revitalizare a localităţilor din mai multe puncte de
vedere. În primul rând, se poate asigura un loc de muncă pentru tinerii din
localitate, prin iniţierea şi susţinerea unor mici afaceri. În al doilea rând,
mediatizarea acestor activităţi tradiţionale transformă localitatea într-un punct de
atracţie turistică în aria turismului rural. Organizarea de festivaluri tradiţionale
atrage un număr ridicat de turişti în localitate, ocazie cu care pot fi valorificate şi
produsele obţinute.
La rândul lor, pensiunile pot avea un rol important în promovarea
profesiilor tradiţionale.
Vizitatorii apreciază o experienţă care include posibilitatea de a cumpăra
lucruri care să le aducă aminte de România sau de zona ori localitatea respectivă.
Turiştilor le place să achiziţioneze obiecte de artă, artizanale şi alte suveniruri care
să le amintească de vacanţă. Acest lucru le demonstrează oamenilor din regiune că
ceea ce au ei de oferit prezintă interes şi are valoare. Mai mult, turiştii doresc să
exploreze zona în care se află, dar de multe ori nu deţin suficiente informaţii cu
privire la ce pot vedea şi ce pot face. Este responsabilitatea operatorilor şi a
membrilor comunităţii să fie bine informaţi, pentru ca la rândul lor să poată oferi
informaţii şi sugestii turiştilor care doresc să exploreze împrejurimile. Este foarte
important să legăm diferite sectoare ale economiei rurale cu sectorul turistic.
Unele dintre aceste sectoare sunt sectorul artizanal, fermele, atracţiile rurale şi
sectorul alimentar. Odată ce turiştii descoperă produsele specifice unei regiuni
rurale anume, le povestesc prietenilor şi rudelor despre toate acestea. În afara
faptului că numărul de turişti d i n regiune creşte, sunt şi consumatori care
cumpără diverse obiecte direct de la meşteşugari prin intermediul site-urilor web
specializate. Economia creativă şi cea turistică sunt complementare. În turism,
perioada de şedere este perioada de-a lungul căreia turiştii fac cumpărături şi se
implică în diverse activităţi prin care să-şi umple timpul liber. C onceptul de

Vol XI • Nr. 25 • Februarie 2009 69

 Profesiile tradiţionale – element al dezvoltării turistice integrate
AE în spaţiul rural

comercializare s e e x t i n d e de la simpla prezentare a unor obiecte pe raft, la

furnizarea de informaţii pentru turişti într-o varietate de forme. Comercializarea
are potenţialul de a conecta mai multe firme şi beneficiul de a putea proiecta
imaginea unei experienţe turistice complexe şi unitare. Avantajele pentru
întreaga economie turistică pot fi uriaşe, atunci când pensiunile, pe de o parte, şi
celelalte firme pe de altă parte, se promovează unele pe celelalte. Aceasta
înseamnă însă o responsabilitate sporită pentru proprietarii de pensiuni. Oricum,
operatorii şi proprietarii vor învăţa din propria experienţă că artizanii,
restaurantele şi toţi ceilalţi implicaţi în economia unei regiuni sunt
complementari pensiunilor turistice şi că, lucrând împreună, toată lumea are de
câştigat.
Pe lângă ajutorul acordat de stat prin diferite programe de finanţare sau de
consiliile judeţene prin înfiinţarea de şcoli de artă populară şi meserii, este
necesară şi voinţa locală pentru a conduce la succes în acest demers al revitalizării
profesiilor tradiţionale. Sprijinirea copiilor în cadrul comunităţii, organizarea de
evenimente în cadrul localităţii şi promovarea corespunzătoare a acestora,
participarea meşterilor populari la concursuri şi/sau manifestări de artă populară
contribuie la creşterea prestigiului şi notorietăţii comunităţii pe plan naţional.
Văzând că sunt apreciaţi la adevărata lor valoare, meşterii tradiţionali vor continua
şi dezvolta activităţile practicate, iar generaţiile tinere vor avea un imbold în
practicarea acestora, la concurenţă cu căutarea unor activităţi mai bine plătite la
oraş sau în altă ţară. Stoparea migraţiei va asigura necesarul de forţă de muncă
pentru toate tipurile de activităţi, mai mult sau mai puţin turistice: cazare,
alimentaţie, agrement, mică producţie, comerţ.

Concluzii

Se observă clar legăturile între profesiile tradiţionale şi dezvoltarea unei

localităţi. În zilele de astăzi, când concurenţa stă la baza relaţiilor economice,
meseriile tradiţionale sunt cele care pot susţine relaţiile de cooperare la nivel
local, concurenţa fiind transferată la un nivel superior, acela al regiunilor. Acest
aspect este cât se poate de benefic pentru toată lumea. La nivel local se dezvoltă
servicii turistice de calitate, iar turiştii beneficiază de experienţe unice şi autentice.
La nivel regional, concurenţa va stimula alte localităţi să-şi revitalizeze ofertele
turistice, România având un bogat potenţial în direcţia turismului rural.
Considerând obiceiurile şi tradiţiile populare ca fiind elementul principal de
diferenţiere în alcătuirea ofertei turistice, se poate ajunge, în timp şi cu implicarea
tuturor stakeholderilor locali, la o dezvoltare durabilă a localităţii, cu avantaje
certe pentru toţi cei implicaţi.

70 Amfiteatru Economic
Profesii şi ocupaţii în domeniul comercial AE
Bibliografie

1. Briedenhann, J., Wickens, E. (Tourism Routes as a Tool for the Economic

Development of Rural Areas—Vibrant Hope or Impossible Dream?), Tourism
Management 25, 2004
2. Maxim Virgil, Mudura Gheorghe, (Valorificări etnografice din fondurile
arhivistice, în “Biharia”), Oradea, 1975, pp. 78-79
3. Nistoreanu, P. (Ecoturism şi turism rural). Ed. ASE, Bucureşti, 2003
4. Priestly, G., Edwards, J., Coccossis, H. (Sustainable Tourism? European
Experiences.) Cabi Publishing, Wallingford, 1996
5. Stabler, M. (Tourism and Sustainability: Principles to Practice), Cabi
Publishing, Wallingford, 1996
6. Stem, C., Lassoie, J., Lee, D., Deshler, D., Schelhas, J. (Community
Participation în Ecotourism Benefits: The Link to Conservation Practices and
Perspectives). Society and Natural Resources 16, 2003
7. Tănase M.O, Consideraţii privind dezvoltarea integrată în Turism-Raport
intermediar de cerecetare in cadrul tezei de doctorat „Dezvoltarea integrată –
factor de creştere a competitivităţii zonelor montane”, 2008
8. Wahab, S., Pigram, J., Tourism Development and Growth: The Challenge of
Sustainability. Routledge Publishing House, London, 1997
9. *** SPRITE - Supporting and Promoting Integrated Tourism în Europe’s
Lagging Regions: EU Proposal, 2003
10. http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_ab/news/1179.html
11. http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?articol=16588
12. http://www.ciuruleasa.ro/Romana/Istoric/Main_Istoric.htm

Vol XI • Nr. 25 • Februarie 2009 71