Sunteți pe pagina 1din 1

Etica nicomahic este o scriere ce aparine lui Aristotel i apare ca fiind scris n jurul anului 350

.Hr. Lucrarea este structurat pe 10 cri, avnd ca subiect virtutea. Numele de Etica Nicomahic,
provine de la numele fiului lui Aristotel, Nicomahus, despre care se consider c ar fi editat cartea, avnd
n vedere c aceasta fusese conceput de Aristotel drept curs pentru discipolii si.
Etica Nicomahica se aseaman n mare parte cu o alt scriere, Etica Eudemic. Att Etica Nicomahic
ct i Etica Eudemic ncep cu discuia despre eudaimonia (fericire) i se ncheie cu discuia despre
virtute i ceea ce necesit oamenii pentru a-i tri viaa cel mai bine. Amndou examineaz condi iile n
care slvirea sau blamarea sunt potrivite i ambele vorbesc despre natura plcerii i a prieteniei. n ciuda
faptului c ambele lucrri exprim acelai punct de vedere, este evident c una dintre ele reprezint o
versiune mbuntait a celeilalte, iar de multe ori este considerat c Etica Nicomahic este versiunea
mbuntit a Eticii Eudemice.
Aristotel, prin Etica Nicomahic este un deschiztor de drumuri, pn la el neamaifiind o abordare
sistematic a eticii ntr-un tratat.
Ideea principal cu care Aristotel i ncepe cartea este aceea c exist diferen e de opinie despre ceea
ce este cel mai bine pentru oameni i aceste diferen e trebuie rezolvate. Se pune intrebarea : Care este
binele?
Aristotel nu caut o list de lucruri care sunt bune pentru c o astfel de lista ar fi u or de ntocmit. Aristotel
caut binele drept binele cel mai nalt i consider c acesta, oricare ar fi el, are trei caracteristici: este
dezirabil n sine, nu este dezirabil pentru un alt lucru, i toate celelalte lucruri sunt dezirabile pentru el.
Nimeni nu triete pentru un alt scop dect cel al binelui cel mai nalt pentru c eudaimon este cel mai
nalt scop i toate scopurile subordonate, cum ar fi sntatea sau bunstarea sunt dorite pentru faptul c
promoveaz binele i nu pentru ca sunt ele nsele binele.