Cele 3 filosofii

Dupa cele trei moduri de cunoastere si organizare a cunostintelor filosofice, vom deosebi trei
filosofi in gandirea greceasca: filosofia teoretica, filosofia epistemica si filosofia sistematica.
Separatia lor neta ar putea sa para o chestiune pur metodologica si nu una de principiu. Vom arata
insa ca in conceptia greceasca exista o deosebire principala intre aceste filosofii, ce se completau
reciproc, nefiind vorba de respingerea uneia in favoarea alteia. Dar aceste delimitari nu pot fi reale
daca nu se tine- din nou – seama de puterea de semnificatie a cuvintelor. Informatiile istorice
oferite de Aristotel prin critica facuta inaintasilor sai confirma ca nu a existat nici o conceptie fara
acceptarea prealabila a unor principii. Primii filosofi au conceput principiul ca ceva corporal (caci
apa, focul si elementele asemanatoare lor sunt corpuri), unii dintre ei au admis un singur principiu,
iar altii mai multe principii materiale, in sensul ca ambele directii le-au socotit drept cauze
materiale, in sensul ca ambele directii le-au socotit drept cauze de ordin corporal. Pe langa aceasta,
am constatat ca unii dintre ei au adaugat cauzei materiale si cauza care este obarsia miscarii,
aceasta din urma cauza unii considerand-o unica, iar altii dubla. Pana la filosofii italici, ceilalti au
staruit mai putin asupra problemei principiilor.

Tocmai din acest motiv, deoarece gandirea si cunoasterea nu pot incepe decat de la principii, ca si
devenirea realitatii, Aristotel isi pune problema principiilor ca principii. Problema principiilor are
trei aspecte:problema generala a necesitatii logice a principiilor si natura lor:problema posibilitatii
cunoasterii acestor principii si modul prin care sunt sesizate;problema adoptarii efective a unor
principii prin enumerarea si analizarea continutului lor.Aceste trei probleme sunt complet
separate , chiar daca in lucrarile lui Aristotel nu se face o distinctie neta in tratarea lor in capitole
autonome.Poate acest fapt a facut ca pana acum ele sa fie tratate ca un tot si sa se cofunde
problema 1, care este problema pur logica a principiilor, cu problema 2, care apartine teoriei
cunoasterii, si cu problema 3, care este de domeniul unei constructii metafizice.Aristotel isi incepe
„Analiticile Secunde” prin afirmatia „Orice cunostinta rationala, fie invatata fie insusita deriva
totdeauna din cunostinte anteriaore. Observatia arata ca acest lucru este adevarat pentru toate
stiintele; Intr-adevar, aceasta este procedeul matematicilor si, fara exceptie, al tuturor artelor. Dar,
daca orice cunostinta deriva din alta, inseamna ca sirul cunostintelor rationale este infinita si deci o
cunostinta nu ar fi justificata.Filosofia epistemica este o suma de concepte si adevaruri organizate
piramidal. Ea presupune cunoasterea principiilor, dar nu se opreste la acestea ci utilizeaza
rationamentul pentru a ajunge la adevaruri sau concepte derivate.Adevarurile derivate vor fi
adevaruri demonstrate si vor forma stiinta apodictica, cu conditia ca premisele de la care pleaca sa
fie insele adevarate si necesare.

Filosofia greaca considerata drept sistem (Ideea ca in general cunostintele formeaza un sistem)
apare inca de la primele conceptii filozofice sistematice si, in special, o data cu explicarea neta a
principiului contardictiei. Din moment ce principiul contradictiei guverneaza gandirea ca si
realitate, este cu neputinta ca ideile acceptate de o doctrina sa fie contradictorii; ele formeaza un
sistem compatibil si coerent. La inceputul istoric al filozofiei grecesti, caracterul de sistem al
conceptiilor filozofice apare implicit. El capata o expresie mai neta la eleati, dar devine clar si
explicit numai la Platon si Aristotel. Caracterul de sistem al unei doctrine filozofice reiese clar din
afirmatia facuta de Platon asupra principiului identitatii: ”gandirea sa fie in acord cu ea insasi, toate
convingerile noastre trebuie sa fie de acord unele cu altele„ si asupra principiului contradictiei:
”determinari contradictorii nu pot conveni in acelasi timp unuia si aceluias lucru”.Prin urmare, o
conceptie filosofica trebuie sa formeze un corp in care toate partile sa fie de acord unele cu altele,
un sistem necontradictoriu.In concluzie, filozofia greceasca antica s-a prezentat sub trei forme
interdependente: theoretica, epistemica si sistematica.Filozofia theoretica a disparut la inceputul
Evului Mediu iar filozofia epistemica este inlocuita cu philosophia perennis calchiata dupa cea
epistemica, dar bazata nu pe principii theoretice ci pe principii revelate.Dupa caderea civilizatiei
grecesti, filozofia strabate urmatoarele etape evoluative: Philosophia perennis, philosophia
speculativa, philosophia sytematica.Din succinta expunere facuta mai sus, constatam ca cele trei
moduri de a face filozofie, ulterioare disparitiei civilizatiei grecesti, nu mai continua filosofia
vechilor greci, chiar daca pastreaza unele legaturi indiscutabile cu gandirea greceasca.