Logica aristotelica

Logica aristotelica

Pentru Aristotel, ca si pentru Socrate si Platon, scopul ultim al filozofiei este

Deutschkurs Online
Online Lernen und Zeit
Sparen! Deutsch lernen ab
6,30€/Std.
cunoasterea a ceea ce este general in individual, sau, cu alte cuvinte, explicarea
fenomenelor empirice in natura si viata prin determinarea formelor si legilor ce
guverneaza in aceste fenomene. Aristotel era si el convins ca aceste legi nu pot fi
descoperite decat pe cale notionala, prin ratiune. Deosebirea consta insa in
aceea ca in timp ce Platon incepe a fi un critic al cunoasterii, Aristotel incepe intr-
un chip cu totul dogmatic. La intrebarea : cum trebuie gandita existenta ? ce se
numeste substanta ? Aristotel raspunde : Existenta nu este o materie, fiindca daca
ar fi asa, nu s-ar putea niciodata explica spiritualul, si nici ceva general-ca la
Platon-ci ea este lucrul singular determinat prin ceea ce este general. Din acest
motiv, Aristotel afirma-in Metafizica I, VI, XII-aceasta idee si supune teoria
platonica a Ideilor unei critici taioase.

Socrate afirma ca fiecarui lucru ii corespunde un concept sau notiune. Platon pretinde pe langa aceasta inca o Idee. In
critica sa insa Aristotel nu este totdeauna obiectiv. Aristotel critica la Platon mai ales cunoasterea intuitiva si evolutia dialectica
a acesteia si accentueaza observarea legilor generale de care trebuie sa tina cont gandirea, daca vrea sa descopere
adevarul. Asa devine Aristotel intemeietorul logicii. Desigur acest lucru nu inseamna deloc ca Aristotel ar fi descoperit logica,
fiindca notiunile de substanta, marime si miscare au fost cunoscute de filozofii pitagorei si eleati, iar notiunea de catre
Socrate. Platon este si el descoperitorul dialecticii cat si al conceptelor "negatie", "ipoteza", "unitate", "cauza" si "existenta".
Aristotel are insa meritul ca a sistematizat aceste notiuni si astfel a intemeiat logica ca o disciplina filozofica independenta.
Scopul pe care l-a urmarit Aristotel a fost ca sa arate in ce mod se poate obtine o gandire corecta, pentru a putea fundamenta
o metoda de argumentare.

Priority - Easier ERP

Save up to 70% of your ERP
costs A comprehensive &
flexible solution
priority-software.com

Intelectul nu poate recunoaste ca fiind absolut corect decat asemenea principii, ce au fost deduse din premise. De aceea,
dupa Aristotel, gandirea nu poate fi decat deductiva. Aceasta deductie se numeste rationament sau silogism si de aceea
teoria silogismelor reprezinta cea mai importanta parte a logicii aristotelice. Ea este expusa in lucrarea ce poarta titlul
Organon. Fiecare silogism este constituit din premize, ce la randul lor nu sunt altceva decat judecati. O judecata reprezinta un
raport intre un subiect si predicat , un raport intre doua notiuni. Notiunea, judecata si silogismul sunt elementele logicii.

Aristotel trateaza mai intai problema notiunilor. El descopera ca fiecare concept sau notiune poate fi redus la un concept
imediat superior, pana ce toate conceptele sunt reduse la unul care este cel mai superior. Asemenea concepte ultime sunt
numite de catre Aristotel categorii si ele sunt zece la numar. Acestea sunt:

1) Substanta ; 2) Cantitate; 3) Calitate; 4) Relatie; 5) Loc; 7) Pozitie; 8) Stare; 9) Activitate; 10) a suferi.

Este interesant ca Aristotel fixeaza aceste categorii fara ca sa tina cont de puncte de vedere logice, din aceasta pricina ele nu
mai au valabilitate in logica moderna. Trendelenburg reprezinta conceptia ca Aristotel a avut in vedere, atunci cand a fixat
aceste categorii, numai gramatica ; asa ca aceste categorii aristotelice nu sunt decat principii euristice si nu constitutive, iar
acestea ne ajuta sa cercetam existenta si nu s-o constituim, asa cum va face mai tarziu Kant. Dar despre aceasta problema
vom aminti mai departe.
Acest site foloseste cookies. Prin continuarea navigării, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe despre utilizarea lor. Inchide

Din unirea conceptelor se formeaza judecati, caci judecata nu este decat legarea intre ele a doua notiuni cu ajutorul copulei
"este". Dupa Aristotel fiecare judecata este : 1. Generala ori particulara, ori nedeterminata, depinde acest lucru de multimea
obiectelor ce apartin unei notiuni despre care se vorbeste in afirmatie. 2. Totodata judecata este ori afirmativa, ori negativa,
ori limitativa si 3. Dupa gradul de certitudine pe care o exprima afirmatia, judecata este ori apodictica, ori asertorica, ori
problematica. De ex. judecata : toti oamenii sunt muritori este generala, afirmativa, asertorica.

Concluzia este o judecata ce este dedusa din alte doua judecati si care trebuie sa aiba comuna o notiune (termen mediu).
Dupa pozitia acestui termen exista mai multe forme de concluzii.
Aristotel a observat ca, daca insemnam notiunea subiect cu S, notiunea predicat cu P, iar termenul mediu cu M, atunci
obtinem trei forme de silogisme :

Exemple:
1) Toate metalele sunt dure.
Fierul este metal.
Fierul este dur.

2) Afectele nu se fundamenteaza pe hotarari. Virtutile se fundamenteaza pe hotarare.

Deci virtutile nu sunt afecte.

3) Toate balenele sunt mamifere.

Toate balenele sunt animaile acvatice.
Asadar cateva animale acvatice sunt mamifere.
.
Teoria aceasta despre silogisme este fundamentata pe principiul urmator : ceea ce are valabilitate pentru intreg, are
valabilitate si pentru partile acestuia. Aristotel accentueaza insa ca numai figura intai are putere de argumentare, in timp ce
celelalte doua se sprijina pe aceasta. Aici trebuie sa avem in vedere doua lucruri. Intai ca Aristotel pretuieste mult inductia-ca
progresare de la o notiune inferioara la alta superioara-caci, dupa aceasta, trebuie sa se plece in stiinta de la singular, fiindca
acesta este punctul de plecare cel mai sigur. Apoi, dupa ce am ajuns la principiile cele mai generale, acestea sa fie
transformate in premize pentru silogisme deductive. Procedeul acesta caracterizeaza trasatura realista a logicii aristotelice.

Aristotel a tratat teoria despre silogisme asa de desavarsit, incat Kant a putut spune, ca logica n-a mai facut de la Aristotel
incoace nici un pas inainte. Si intr-adevar, abia cu Kant logica va progresa un pas mai departe. Dar totusi tratatele actuale de
logica formala sunt fundamentate pe logica aristotelica. Logica moderna a progresat numai din doua puncte de vedere : 1) a
adaugat pe langa judecatile categorice, cunoscute de Aristotel, pe cele ipotetice si disjunctive ; 2) a adaugat celor trei figuri
silogistice inca una.

Este curios insa ca, desi Aristotel a formulat in al sau "Organon" legile si regulile gandirii, in opera sa nu se poate observa
intrebuintarea metodei silogistice formale, cu care nu este dat, pentru lucrul stiintei, decat un simplu schematism, ce nu poate
duce la descoperirea de noi adevaruri. De aceea nu putem termina consideratiile noastre despre logica lui Aristotel, fara sa
amintim ca marele merit al acestuia mai este ca a analizat falsele silogisme ale sofistilor -sofismele-si le-a descoperit erorile si
prin aceasta el a dat acestora o lovitura mortala.
In sensul intemeietorului ei, logica aristotelica este o propedeutica pentru "philosophia prima" sau metafizica.

N.B.

Îm i place 32 de persoane apreciază asta. Fii primul dintre prietenii tăi.

Licitaţie Diamante
Licitaţi acum

Publica un articol