Definitie .

Deductia este o forma fundamentala de rationament in planul conceptelor in care concluzia decurge cu necesitate din premise. Exemplul tipic de deductie este silogismul. Definitie . Se numeste silogism un tip de rationament deductiv alcatuit din trei judecati: (1) premisa majora sau termen major care contine predicatul concluziei, (2) premisa minora sau termen minor care contine subiectul concluziei, si ( ) concluzia, derivata cu necesitate din primele doua.

!egatura intre (1) si (2) este mijlocita de termenul mediu care figureaza in ambele premise dar nu si in concluzie.

Termenul de silogism impreuna cu definitia de mai sus au fost date de Aristotel, acesta fiind considerat fondatorul teoriei deductiei. Ulterior deductia a fost dezvoltata de Descartes, Leibniz si de logica simbolica (Capitolul 3), in care silogismul ia forma regulii de inferenta odus !onens.
Definitie. Inductia este o forma de rationament care trece de la particular la general, de la fapte la concepte. Exista doua tipuri de inductie: inductia completa, daca se enumera toate cazurile existente, si inductia incompleta, daca se enumera numai o parte din cazurile existente.

"nferenta inductiva sta la baza ma#oritatii proceselor de invatare. Aceasta forma de rationament va fi discutata in Capitolul $, impreuna cu diverse sisteme de invatare automata. Logica aristotelica !entru Aristotel, ca si pentru %ocrate si !laton, scopul ultim al filozofiei este cunoasterea a ceea ce este general in individual, sau, cu alte cuvinte, e&plicarea fenomenelor empirice in natura si viata prin determinarea formelor si legilor ce guverneaza in aceste fenomene. Aristotel era si el convins ca aceste legi nu pot fi descoperite decat pe cale notionala, prin ratiune. Deosebirea consta insa in aceea ca in timp ce !laton incepe a fi un critic al cunoasterii, Aristotel incepe intr'un c(ip cu totul dogmatic. La intrebarea ) cum trebuie gandita e&istenta * ce se numeste substanta * Aristotel raspunde ) +&istenta nu este o materie, fiindca daca ar fi asa, nu s'ar putea niciodata e&plica spiritualul, si nici ceva general'ca la !laton'ci ea este lucrul singular determinat prin ceea ce este general. Din acest motiv, Aristotel afirma'in etafizica ", ,", -""'aceasta idee si supune teoria platonica a "deilor unei critici taioase. %ocrate afirma ca fiecarui lucru ii corespunde un concept sau notiune. !laton pretinde pe langa aceasta inca o "dee. "n critica sa insa Aristotel nu este totdeauna obiectiv. Aristotel critica la !laton mai ales cunoasterea intuitiva si evolutia dialectica a acesteia si accentueaza observarea legilor generale de care trebuie sa tina cont gandirea, daca vrea sa descopere adevarul. Asa devine Aristotel intemeietorul logicii. Desigur acest lucru nu inseamna deloc ca Aristotel ar fi descoperit logica, fiindca notiunile de substanta, marime si miscare au fost cunoscute de filozofii pitagorei si eleati, iar notiunea de catre %ocrate. !laton este si el descoperitorul dialecticii cat si al conceptelor .negatie., .ipoteza., .unitate., .cauza. si .e&istenta.. Aristotel are insa meritul ca a sistematizat aceste notiuni si astfel a intemeiat logica ca o disciplina filozofica independenta. %copul pe care l'a urmarit Aristotel a fost ca sa arate in ce mod se poate obtine o gandire corecta, pentru a putea fundamenta o metoda de argumentare.

"ntelectul nu poate recunoaste ca fiind absolut corect decat asemenea principii, ce au fost deduse din premise. De aceea, dupa Aristotel, gandirea nu poate fi decat deductiva. Aceasta deductie se numeste rationament sau silogism si de aceea teoria silogismelor reprezinta cea mai importanta parte a logicii aristotelice. +a este e&pusa in lucrarea ce poarta titlul /rganon. 0iecare silogism este constituit din premize, ce la randul lor nu sunt altceva decat #udecati. / #udecata reprezinta un raport intre un subiect si predicat , un raport intre doua notiuni. 1otiunea, #udecata si silogismul sunt elementele logicii. Aristotel trateaza mai intai problema notiunilor. +l descopera ca fiecare concept sau notiune poate fi redus la un concept imediat superior, pana ce toate conceptele sunt reduse la unul care este cel mai superior. Asemenea concepte ultime sunt numite de catre Aristotel categorii si ele sunt zece la numar. Acestea sunt) 2) %ubstanta 3 4) Cantitate3 3) Calitate3 5) 6elatie3 7) Loc3 8) !ozitie3 9) %tare3 $) Activitate3 2:) a suferi. +ste interesant ca Aristotel fi&eaza aceste categorii fara ca sa tina cont de puncte de vedere logice, din aceasta pricina ele nu mai au valabilitate in logica moderna. Trendelenburg reprezinta conceptia ca Aristotel a avut in vedere, atunci cand a fi&at aceste categorii, numai gramatica 3 asa ca aceste categorii aristotelice nu sunt decat principii euristice si nu constitutive, iar acestea ne a#uta sa cercetam e&istenta si nu s'o constituim, asa cum va face mai tarziu ;ant. Dar despre aceasta problema vom aminti mai departe. Din unirea conceptelor se formeaza #udecati, caci #udecata nu este decat legarea intre ele a doua notiuni cu a#utorul copulei .este.. Dupa Aristotel fiecare #udecata este ) 2. <enerala ori particulara, ori nedeterminata, depinde acest lucru de multimea obiectelor ce apartin unei notiuni despre care se vorbeste in afirmatie. 4. Totodata #udecata este ori afirmativa, ori negativa, ori limitativa si 3. Dupa gradul de certitudine pe care o e&prima afirmatia, #udecata este ori apodictica, ori asertorica, ori problematica. De e&. #udecata ) toti oamenii sunt muritori este generala, afirmativa, asertorica. Concluzia este o #udecata ce este dedusa din alte doua #udecati si care trebuie sa aiba comuna o notiune (termen mediu). Dupa pozitia acestui termen e&ista mai multe forme de concluzii. Aristotel a observat ca, daca insemnam notiunea subiect cu %, notiunea predicat cu !, iar termenul mediu cu , atunci obtinem trei forme de silogisme ) +&emple) 2) Toate metalele sunt dure. 0ierul este metal. 0ierul este dur.

4) Afectele nu se fundamenteaza pe (otarari. ,irtutile se fundamenteaza pe (otarare. Deci virtutile nu sunt afecte. 3) Toate balenele sunt mamifere. Toate balenele sunt animaile acvatice. Asadar cateva animale acvatice sunt mamifere. . Teoria aceasta despre silogisme este fundamentata pe principiul urmator ) ceea ce are valabilitate pentru intreg, are valabilitate si pentru partile acestuia. Aristotel accentueaza insa ca numai figura intai are putere de argumentare, in timp ce celelalte doua se spri#ina pe aceasta. Aici trebuie sa avem in vedere doua lucruri. "ntai ca Aristotel pretuieste mult inductia'ca progresare de la o notiune inferioara la alta superioara'caci, dupa aceasta, trebuie sa se plece in stiinta de la singular, fiindca acesta este punctul de plecare cel mai sigur. Apoi, dupa ce am a#uns la principiile cele mai generale, acestea sa fie transformate in premize pentru silogisme deductive. !rocedeul acesta caracterizeaza trasatura realista a logicii aristotelice. Aristotel a tratat teoria despre silogisme asa de desavarsit, incat ;ant a putut spune, ca logica n'a mai facut de la Aristotel incoace nici un pas inainte. %i intr'adevar, abia cu ;ant logica va progresa un pas mai departe. Dar totusi tratatele actuale de logica formala sunt fundamentate pe logica aristotelica. Logica moderna a progresat numai din doua puncte de vedere ) 2) a adaugat pe langa #udecatile categorice, cunoscute de Aristotel, pe cele ipotetice si dis#unctive 3 4) a adaugat celor trei figuri silogistice inca una. +ste curios insa ca, desi Aristotel a formulat in al sau ./rganon. legile si regulile gandirii, in opera sa nu se poate observa intrebuintarea metodei silogistice formale, cu care nu este dat, pentru lucrul stiintei, decat un simplu sc(ematism, ce nu poate duce la descoperirea de noi adevaruri. De aceea nu putem termina consideratiile noastre despre logica lui Aristotel, fara sa amintim ca marele merit al acestuia mai este ca a analizat falsele silogisme ale sofistilor 'sofismele'si le'a descoperit erorile si prin aceasta el a dat acestora o lovitura mortala. "n sensul intemeietorului ei, logica aristotelica este o propedeutica pentru .p(ilosop(ia prima. sau metafizica.

Logica, inferenta si pragmatica

!am=ntul e albastru ca o portocala. !AUL +LUA6D

Introducere

Capitolul 5 se termina cu o critica (destructiva, speram noi) a tezei relativiste. Capitolul 7 va fi consacrat =n continuare problemelor de logica si de adevar. =ntr'o abordare cognitivist> cum este cea a lui %perber si ?ilson, notiunea de adevar are o mare importanta si, prin urmare, si notiunea de logica. Altfel spus, c=nd ne g=ndim ' asa cum o fac ei, si asa cum o facem si noi ' ca scopul fiintelor omenesti este de a'si construi cea mai corecta posibil reprezentare a lumii, atunci tipul de inferenta care se foloseste pentru a o construi dob=ndeste o mare importanta. Anumite inferente utilizate =n procesele pragmatice s=nt de natura deductiva (cele care merg de la general la particular), si aceasta pentru un motiv simplu, acela ca notiunea de inductie (=n care rationamentele ar merge de la particular la general) pur si simplu nu functioneaza. De altminteri, unele dintre regulile admise prin traditie =n logicile deductive produc concluzii nonpertinente si trebuie, =n consecinta, abandonate. !e %perber si ?ilson nu'i intereseaza, asadar, dec=t o parte din logica deductiva. =n fine, vom vedea cum se poate articula, fara sa cadem =n relativism, o viziune realista asupra cunoasterii umane (conform careia aceasta din urma nu este infailibila) cu notiu 2:22:&4345@ nea de adevar.

2::
Inductie si deductie =ntr'o serie de articole ramase celebre, americanul 1elson <oodman, unul dintre marii filosofi ai acestui secol (nascut =n 2$:A), a aratat ca este foarte greu, ca sa nu spunem imposibil, sa se dea seama de notiunea de inductie. =n mare, inductia si deductia se deosebesc astfel) ". Deductia se bazeaza pe reguli care, av=nd niste premise adevarate, conduc la concluzii adevarate, independent de experienta. "". "nductia conduce la concluzii pornind de la premise care se sprijina pe experienta. """. Deductia se spi#ina pe legi presupuse universale (de e&emplu) Toti oamenii snt muritori; Socrate este om; Deci, Socrate este muritor), adica pe propozitii =n care se atribuie proprietati date (aici, a fi muritor) multimii elementelor unei clase (Toti oamenii). Aceste propozitii permit sa se infereze, pentru cazul =n care o proprietate se aplica la toate elementele unei clase, ca aceasta proprietate se aplica si fiecarui element al clasei (Socrate este om; Deci Socrate este muritor). ",. "nductia .se bazeaza. (de e&emplu) pe constatarea ca un anumit numar de indivizi ai unei clase particulare au o proprietate data si, pornind de la aceasta constatare, ea permite sa se infereze ca toti membii clasei =n cauza au aceasta proprietate (de e&emplu) Socrate este muritor, Platon este muritor, Aristotel este muritor; Socrate, Platon si Aristotel snt oameni; deci toti oamenii snt muritori). Una dintre problemele pe care le ridica inductia este ca aceasta trecere de la particular la general poate conduce (si conduce adesea) la concluzii total eronate) Am vazut o mierla neagra; am vazut nca o mierla neagra; am mai vazut nca o mierla neagra; ...3 toate mierlele snt negre. =n acest e&emplu, concluzia este eronata pentru ca ignora posibilitatea e&istentei unor mierle albe.

2:2
Deductia si inductia s=nt procese care actioneaza =n sens invers) pe c=nd deductia procedeaza de la general la particular (Toti oamenii snt muritori BC Socrate este muritor), inductia merge de la particular la general (Socrate este muritor BC Toti oamenii snt muritori). !roblemele pe care le pun s=nt si ele inverse. Cu a#utorul deductiei, trebuie sa se =ncerce e&plicarea modului =n care legile logicii deductive, a priori independente de e&perienta, permit sa se traga concluzii adevarate din premise false. %a notam ca invocarea faptului ca ele s=nt caracteristice mintii omenesti nu este un raspuns la problema) =ntr'adevar, trebuie atunci sa ne =ntrebam cum se face ca mintea omeneasca este apta sa perceapa realitatea dincolo de e&perienta sa (teoria evolutiei are probabil raspunsuri de dat asupra acestui aspect, dupa cum vom vedea mai #os), sau sa adoptam o pozitie relativista conform careia, nee&ist=nd adevar (sau realitate), concluziile deductiilor logice

nu s=nt mai adevarate dec=t premisele lor. Dar nu vedem care ar fi interesul unei logici deductive relativiste, caci o asemenea logica urmareste sa pastreze intact adevarul, e&act lucrul la care renunta relativistii. !roblema care se pune =n cazul inductiei este foarte diferita) ea nu consta, ca =n cazul deductiei, =n a e&plica reusita sc(emelor logice, ci =n a se =ntreba daca poate e&ista reusita, altfel spus, daca din premisele particulare se poate trage cu un minimum de certitudine o concluzie generala. Timp de zeci de ani, .empirismul logic. a =ncercat sa =ntemeieze o logica inductiva, si s'a crezut multa vreme ca cercetarea stiintifica (si, la modul mai general, toate capacitatile omenesti de =nvatare) se spri#ina pe inductie. Crearea unor logici inductive satisfacatoare era, asadar, o miza epistemologica importanta. Dar de c=nd ;arl !opper, filosof britanic de origine austriaca, a demonstrat =n mod sclipitor ca cercetarea stiintifica nu se bazeaza pe inductie, problema si'a pierdut =ntruc=tva din relevanta. <ratie lui 1elson <oodman, s'a produs totusi un mare progres =n domeniul inductiei, c(iar daca acest

2:4
progres a avut drept principala consecinta faptul ca inductia apare ca o problema e&trem de greu, daca nu c(iar imposibil de rezolvat. "Pamntul e plotund" Dupa <oodman, diferenta dintre inductie si deductie se reduce la urmatorul fapt) problema deductiei este aceea a validitatii logilor logice (si =n special a sc(emelor inferentiale, cf. cap. 4, D Inferente nondemonstrative, implicaturi si cunostinte comune), sau, altfel spus, problema demonstratiei; problema inductiei, =n sc(imb, este numai aceea de a afla daca e&ista reguli care sa permita efectuarea unor predictii valide. Daca ne =ntoarcem la problema mierlelor negre, se vede ca se trece de la premise particulare (de tipul Am vazut o mierla era neagra) la o concluzie generala !Toate mierlele snt negre). Din aceasta concluzie generala, se pot e&trage predictii particulare) "rmatoarea mierla pe care o voi vedea va fi neagra. Aceste predictii s=nt valide daca ele pot fi proiectate (se pot aplica) si daca, o data proiectate, ele se si verifica. !entru <oodman, stabilirea unei distinctii =ntre inferentele inductive valide (care produc predictii valide) si cele care nu s=nt valide se reduce la definirea termenuluiEtermenilor folositi. =n aceasta viziune, definirea cuv=ntului .mierla. se reduce la construirea unei definitii care sa permita aplicarea acestui cuv=nt la toate obiectele considerate =n mod curent mierle si la nici un obiect care nu este mierla. Trecerea de la particular la general, caracteristica pentru inductie, se e&plica printr'un permanent du'te'vino =ntre definitie si =ntrebuintare. !roblema care se pune atunci este aceea a confirmarii acestei definitii. Asupra acestui punct, <oodman citeaza paradoxul corbilor, pentru care noi dam o versiune referitoare la mierle, ca sa ram=nem fideli e&emplului nostru de la =nceput. 2:3 %pun=nd despre un anumit obiect, de e&emplu despre o carte postala, ca nu e nici de culoare neagra, nici mierla, confirmam c(iar si propozitia Toate lucrurile care nu snt negre nu snt nici mierle, ec(ivalenta cu propozitia Toate mierlele snt negre. 6ezultatul (parado&al) este deci acela ca daca spunem despre un obiect (oricare ar fi acesta), care nu e nici mierla si nu e nici negru, ca nu este nici negru si nici mierla, se confirma propozitia Toate mierlele snt negre (despre care am vazut ca nu este adevarata =ntruc=t e&ista si mierle albinoase si, deci, albe). !roblema consta =n relatia de confirmare dintre e&perientele particulare !Am vazut o mierla era neagra) si concluziile sau propozitiile generale sau ipotezele care se pot e&trage din acestea (Toate mierlele snt negre). Dupa cum remarca <oodman, ca sa poata e&ista o confirmare, trebuie sa e&iste o ipoteza proiectabila, adica o ipoteza formulata e&plicit, care sa poata fi aplicata cazurilor particulare si al caror adevar sa se poata

verifica pe aceste cazuri particulare. Altfel spus, oamenii fac previziuni asupra unor cazuri particulare e&aminabile =n viitor) "rmatoarea mierla pe care o voi vedea va fi neagra. =n aceasta optica, nu se poate niciodata vorbi despre o verificare absoluta, ci, mai degraba, fiind data o ipoteza (Toate mierlele snt negre), se pune problema ipotezei care p=na acum ar fi fost verificabila fara sa fi fost niciodata infirmata, =n opozitie cu alta (Toate mierlele snt al#e), care a fost infirmata. Fine=nteles ca prima va fi preferata celei de'a doua. <oodman da apoi mai multe e&emple de ipoteze. Toate smaraldele snt verzi. %a presupunem ca, p=na =n 43 august 2$$8, aceasta ipoteza s'a verificat =ntotdeauna. %a presupunem acum ipoteza) Toate smaraldele snt verzastre, =n care termenul .verzastru. se aplica tuturor lucrurilor e&aminate =nainte de momentul t (=n care t B 43 august 2$$8), daca s=nt verzi, si tuturor celor e&aminate dupa momentul E, daca s=nt albastre. Daca "on se uita la un smarald e&act =nainte de momentul t, poate spune ori .Acest smarald este verde., ori .Acest smarald este 2:5 verzastru.. Aceste doua enunturi s=nt adevarate =ntruc=t smaraldul este verde =nainte de momentul t. Am=ndoua ipotezele corespunzatoare, Toate smaraldele snt verzi, respectiv Toate smaraldele snt verzastre, se verifica deci prin smaraldul la care se uita "on. Totusi, acest smarald anume, e&aminat dupa momentul t, va fi =ntotdeauna verde, si nu verzastru. !entru ca sa fie verzastru, el fiind privit dupa momentul E, ar trebui =ntr'adevar sa fi devenit albastru, ceea ce, evident, nu este cazul. Ar trebui deci sa se admita ca smaraldul este verzastru =nainte de E, iar dupa, nu mai este. Astfel, conceptul verzastru este un concept dificil de proiectat, =ntruc=t se stie din start ca toate obiectele particulare care au verificat ipoteza conform careia ele erau verzastre p=na =n momentul t vor infirma aceasta ipoteza dupa momentul t. Altfel spus, daca se stie ca un obiect este verzastru (=ntruc=t e verde =nainte de t), se stie si ca nu este verzastru (=ntruc=t dupa t el va fi verde si nu albastru). Asadar, verzastru este un concept nonproiectabil deoarece duce la un parado&) tot ceea ce =l verifica =l si falsifica. ,om face aici o paranteza =ntorc=ndu'ne la e&emplul nostru privind teza relativista. !=na =n 25$4, oamenii credeau ca !am=ntul este plat. +i cred, dupa aceasta data, ca !am=ntul este rotund. Daca credem =n teza relativista conform careia toate convingerile s=nt adevarate, atunci trebuie sa admitem ca p=na =n 25$4 a fost adevarat ca pam=ntul era plat, si ca dupa 25$4 este adevarat ca !am=ntul este rotund. Altfel spus, !am=ntul era plat p=na =n 25$4 si este rotund din 25$4. Din punctul nostru de vedere, acest mod de a vedea lucrurile implica faptul ca Pamntul este plotund, unde plotund =nseamna plat =nainte de 25$4 sau rotund dupa 25$4. %a observam ca plotund este un concept comparabil cu verzastru, =ntruc=t reprezinta un concept care atribuie caracteristici contradictorii aceluiasi obiect (acelasi obiect nu poate fi si plat si rotund). Teza relativista conduce =n mod surprinzator, asadar, la o viziune asupra limba#ului =n care conceptele nu s=nt proiectabile) daca, asa cum s=nt obligati sa faca relativistii, se admite =ntr'adevar ca 2:7 !am=ntul este plotund, atunci se admite ca ipoteza Pamntul este plat se verifica =nainte de 25$4 si ca ipoteza Pamntul este rotund se verifica dupa 25$4. Asta =nseamna ca plat si rotund s=nt concepte care n'au sens =n ele =nsele. Daca pozitia relativista este coerenta, ea trebuie sa admita aceasta concluzie, iar atunci =ntrebarea asupra posibilitatilor de a construi o analiza relativista asupra limba#ului, care sa nu fie sortita esecului fiind relativista, devine posibila. Ceea ce <oodman demonstraza despre inductie este ca ea nu conduce la ipoteze valide =n ele =nsele) ceea ce conteaza este compararea ipotezelor concurente (de e&emplu) Smaraldele snt verzi, Smaraldele snt ver$ zastre, Smaraldele snt al#astre) si faptul ca una dintre ele va fi superioara celorlalte prin faptul ca va fi proiectabila si nu va fi fost =nca falsificata. Dupa cum arata <oodman =nsusi, sugestiile pe care le face s=nt totusi mai degraba speculatii dec=t solutii, iar inductia pare mai degraba sa ridice probleme dec=t sa rezolve. Cu aceste consideratii, n'am avansat asadar prea mult pe calea unei logici a inductiei, si ne putem c(iar =ndoi ca o astfel de logica va e&ista c=ndva. Inferentele pragmatice inferente deductive

Daca nu e&ista logica inductiva, e&ista =n sc(imb logici deductive, si =nca din Antic(itatea cea mai =ndepartata. !rima logica completa o avem =ntr'adevar de la Aristotel (secolul ", =.Cr.), dar logica deductiva a cunoscut numeroase dezvoltari de atunci =ncoace. 1e putem pune =ntrebari asupra mai multor probleme) . !e de o parte (si acest lucru ne conduce la o problema ridicata =n paragraful precedent), de ce logica deductiva este accesibila fiintelor omenesti, pe c=nd logica inductiva le ram=ne inaccesibila*

2:A
. !e de alta parte, cum se face ca logica deductiva se potriveste at=t de bine lumii =nc=t se poate trece cu a#utorul ei, gratie unor legi ce s=nt independente de e&perienta, de la premise adevarate la concluzii adevarate* . =n fine, daca modul =n care dob=ndim conceptele nu este cel inductiv (adica prin e&perienta obiectelor lumii), care este atunci modul =n care le dob=ndim * !rimele doua probleme pot primi un raspuns comun, sau cel putin partial comun) legile logicii deductive s=nt mai usor de pus =n evidenta de catre indivizii umani, =ntruc=t ele reprezinta fundamentul functionarii lor intelectuale. 1u este si cazul legilor din logica inductiva, daca o astfel de logica e&ista. C=t despre eficacitatea legilor din logica deductiva, ne putem referi la argumentul evolutionist, si aceasta nu pentru a arata ca omul, punctul culminant pe scara evolutiei, dispune de sistemul de #udecata cel mai perfect posibil, ci doar pentru a retine ca, supravietuind ca animal, altfel spus, (=nca) adaptat mediului sau de viata, omul dispune de un sistem de #udecata eficient3 daca nu ar fi asa, nici noi n'am scrie azi aceasta carte si (cazul mai rau, pentru dumneavoatra, cititoriiG) nici dumneavoatra n'ati avea posibilitatea sa o cititi. =n ceea ce priveste problema originii conceptelor, =n ipoteza eliminarii notiunii de inductie, vom raspunde la ea =ntr'un capitol urmator. Dupa cum am spus, %perber si ?ilson lanseaza ipoteza ca procesele pragmatice de interpretare a enunturilor s=nt procese inferentiale. +&ista (potential) cel putin doua tipuri de procese inferentiale) procesele inferentiale deductive si procesele inferentiale inductive. Av=nd =n vedere dificultatile pe care le =nt=mpina notiunea de inductie (cf. paragraful precedent, .!am=ntul e plotund.), nu este de mirare ca %perber si ?ilson au ales ipoteza conform careia procesele inferentiale =n cauza s=nt, partial, de natura deductiva. !entru ei, aceste procese s=nt simple si se bazeaza pe logica propozitiilor. Cu toate acestea, ei nu vor adopta totalitatea regulilor deductive din logica propozitiilor. 2:8 Logica deductiva si calculul propozitiilor Logica deductiva are o istorie lunga av=nd =n vedere ca primul mare logician, Aristotel, =si e&ersa de#a talentele =n secolul al ",'lea =nainte de Cristos. +lev al lui !laton, Aristotel a fost si preceptorul lui Ale&andru cel are 'dar aceasta este o alta poveste. Logica a continuat sa se dezvolte de la Aristotel p=na =n zilele noastre3 ea a cunoscuit o =nnoire importanta la finele secolului trecut si la =nceputul acestui secol, c=nd mari filosofi si logicieni cum au fost Fertrand 6ussel, <ottlob 0rege sau ;urt <odel au =ncercat sa propuna solutii logice la problema bazelor matematicii. +&ista doua tipuri de logica deductiva) calculul propozitiilor si calculul predicatelor. Calculul propozitiilor trateaza propozitiile neanalizate, raporturile dintre ele si operatiile care li se pot aplica3 el indica =n special =n ce conditii s=nt adevarate sau false propozitiile comple&e, formate din reuniunea (dupa reguli precise, a) mai multor propozitii simple3 pe l=nga acestea, indica un anumit numar de operatii ce se pot efectua asupra propozitiilor) con#unctia, dis#unctia, implicatia (zisa materiala) si negatia. !rintre e&tinderile calculului propozitiilor se numara si biconditionalitatea.

%a luam e&emplul conjunctiei (si). 0iind date doua propozitii simple, A (A % Pisica e afara) si & (& % ' noapte), propozitia comple&a obtinuta prin con#unctia lui A si &, A ( & (A ( & % Pisica e afara si e noapte), va fi adevarata numai si numai daca A este adevarata si & este adevarata. Altfel spus, daca "on stie ca pisica e afara si daca "on stie ca e noapte (daca stie ca A este adevarata si ca & este adevarata), arunci poate deduce din acestea ca este adevarat ca pisica este afara si ca e noapte (el deduce ca A ( & este adevarata). "nvers, daca "on stie ca este adevarat ca pisica e afara si ca e noapte (daca stie ca A ( & este adevarata), atunci poate deduce din ea ca pisica e afara !deduce A) si poate deduce ca e noapte !deduce B).

2:9
Din cele ce s'au spus =n paragraful precedent, rezulta ca e&ista de fapt nu una, ci doua reguli privind con#unctia) ". / regula de introducere care ne permite, =n cazul =n care A este adevarata si & este adevarata, sa introducem con#unctia si sa cream propozitia A ( & (care va fi si ea adevarata). "". / regula de eliminare care ne permite, daca A ( & este adevarata, sa eliminam con#unctia, obtin=nd astfel doua propozitii A si & (care s=nt am=ndoua adevarate). La fel stau lucrurile cu stabilirea a ceea ce se numeste un tabel de adevar pentru con#unctie, tabel =n care se precizeaza conditiilor =n care con#unctia este adevarata. 1u vom da acest tabel de adevar (sub forma sa efectiva de tabel), ci doar conditiile de adevar ale con#unctiei, care s=nt de o simplitate copilareasca) con#unctia A ( & este adevarata daca si numai daca A este adevarata si & este adevarata3 =n toate celelalte cazuri !A adevarataE7 falsa3 A falsaE7 adevarata3 A falsaE & falsa), con#unctia A ( & este falsa. Daca, de e&emplu, este adevarat ca pisica este afara (A) si fals ca e noapte (&), e fals ca pisica e afara si ca e noapte (A ( &). %a notam ca cele doua reguli de introducere si de eliminare decurg direct din aceste conditii de adevar. C=t despre disjunctie, ea este adevarata daca este adevarat unul sau celalalt dintre termenii propozitiei comple&e (sau ambii deodata). Astfel, daca se da propozitia ) ca adevarata, s=ntem =ndreptatiti sa deducem dis#unctia ) * D, ) * ' etc. (=n care simbolul E se citeste sau). Altfel spus, daca stim ca o propozitie ! este adevarata, dis#unctia P * + a acestei propozitii cu oricare alta propozitie H este adevarata, indiferent daca H este adevarata sau falsa. Aceasta regula corespunde, evident, regulii de introducere a dis#unctiei. 2:$ 6egula de eliminare este mai comple&a si nu o vom da aici. ,om da =n sc(imb o regula derivata mai accesibila, cunoscuta sub numele de modus tollendo ponens. Conform acestei reguli, daca "on stie ca ) * D este adevarata si stie ca C este falsa, atunci poate deduce din acestea ca D este adevarata (si invers, daca stie ca ) * D este adevarata si stie ca D este falsa, atunci poate deduce din acestea ca C este adevarata). %a presupunem ca ) * D este Petrica si Sofia se duc la pla,a sau Petrica si Sofia se duc la cinema () B Petrica si Sofia se duc la pla,a; D % Petrica si Sofia se duc la cinema) daca "on stie ca ) * D este adevarata (daca stie ca e adevarat ca Petrica si Siofia se duc la pla,a sau Petrica si Sofia se duc la cinema) si daca stie ca ) (Petrica si Sofia se duc la pla,a) este falsa, atunci poate deduce ca D (Petrica si Sofia se duc la cinema) este adevarata. Ca si pentru regula de introducere a dis#unctiei, se va observa ca aceasta regula se poate deduce din valorile de adevar ale dis#unctiei) ) * D este adevarata daca ) este adevarata si D falsa, daca C este falsa si D adevarata si daca ) si D s=nt adevarate. Dis#unctia ) * D este falsa daca ) si D s=nt false. Altfel spus, dis#unctia din calculul propozitiilor este o dis#unctie inclusiva (ambele propozitii ) si D pot fi adevarate) si nu o dis#unctie exclusiva. =ntr'o dis#unctie e&clusiva, una dintre cele doua propozitii trebuie =ntr'adevar sa fie adevarata daca dis#unctia este adevarata) astfel, =n dis#unctia e&clusiva, ) * D va fi adevarata daca C este adevarata si D este falsa si daca ) este falsa si D adevarata, si va fi falsa daca ) si D s=nt adevarate si daca ) si D s=rit false.

Implicatia (zisa materiala" corespunde =n linii mari frazelor conditionale, cum este .Daca "on va veni, atunci aria se va bucura.. =n ce conditii propozitia (comple&a) Daca Ion va veni, atunci -aria se va #ucura este adevarata* Avem patru posibilitati) ". Ion va veni este adevarata si -aria se va #ucura este adevarata) e limpede ca propozitia Daca Ion va veni, atunci -aria se va #ucura este adevarata. "". Ion va veni este adevarata si -aria se va #ucura este falsa) propozitia Daca Ion va veni, atunci -aria se va #ucura este falsa. """. Ion va veni este falsa si -aria se va #ucura este adevarata) propozitia Daca Ion va veni, atunci -aria se va #ucura este adevarata. ",. Ion va veni este falsa si -aria se va #ucura este falsa) propozitia Daca Ion va veni, atunci -aria se va #ucura este adevarata. Daca primele doua posibilitati par perfect naturale (adevarul celor doua propozitii simple duce la adevarul conditionalei3 adevarul ipotezei din conditionala si falsitatea concluziei acesteia duc la falsitatea ansamblului), nici una din celelalte doua nu par intuitiv normale. Aceasta se e&plica partial prin faptul ca implicatia, =n ciuda unei asemanari de suprafata cu conditionalele din limba#ul obisnuit, nu se reduce la o conditionala =n sensul comun al termenului. =ntr'adevar, atunci c=nd =ntrebuintam o conditionala, afirmam =ntr'o oarecare masura ca e&ista o legatura (de consecinta, de e&emplu) =ntre ipoteza din conditionala si concluzia acesteia (=n aceasta optica, o conditionala nu poate fi adevarata dec=t atunci c=nd ipoteza si concluzia, cele doua elemente ale sale, s=nt ori am=ndoua adevarate, ori am=ndoua false). Daca implicatia nu corespunde e&act conditionalelor din limba#ul comun, ce e&plica atunci straniile sale conditii de adevar* =ntr'o implicatie, din falsitatea ipotezei nu se poate conc(ide nimic asupra valorii de adevar a concluziei, spre deosebire de ceea ce se =nt=mpla cu o conditionala =n limba#ul obisnuit, unde legatura dintre cele doua propozitii impune ca, atunci c=nd se cunoaste valoarea de adevar a ipotezei, se cunoaste si valoarea de adevar a concluziei (este aceeasi). .Daca "on va veni, atunci aria se va bucura. este o conditionala adevarata din limba#ul obisnuit) se stie ca daca este adevarat ca "on a venit, atunci e adevarat ca aria s'a bucurat3 si invers, daca se stie ca "on n'a venit, atunci se stie ca aria nu s'a

22: 222
bucurat. =n sc(imb, daca Daca Ion va veni, atunci -aria se va #ucura este o implicatie materiala, atunci, daca se stie ca "on a venit, se stie ca aria s'a bucurat, dar nu se poate sti nimic despre starea de spirit a ariei daca se stie ca "on n'a venit. Conditionala din limba#ul obisnuit se prezinta ca o restrictie asupra implicatiei materiale) e&ista un caz =n care implicatia materiala este adevarata fara ca si conditionala sa fie, acela =n care falsitatii ipotezei =i urmeaza adevarul concluziei. Altfel spus, =n conditionala, dar nu si =n implicatia materiala, e&ista o legatura necesara =ntre propozitiile elementare (care, =n conditionala, trebuie sa fie adevarate sau false =n mod simultan). !ot avea =ntrebuintari interesante urmatoarele doua reguli asociate implicatiei) ". 6egula modus ponendo ponens, conform careia, din adevarul ipotezei (Ion a venit) si din adevarul =ntregii implicatii (Daca Ion va veni, atunci -aria se va #ucura), se poate conc(ide asupra adevarului concluziei (-aria se #ucura).

"". 6egula modus tollendo tollens, conform careia, din falsitatea concluziei (daca se stie ca -aria se #ucura este falsa) si din adevarul implicatiei (daca se stie ca Daca Ion va veni, atunci -aria se va #ucura), se poate conc(ide asupra falsitatii ipotezei (se deduce ca Ion a venit este falsa).

Cea din urma operatie este negatia. 1egatia are valori de adevar simple) daca propozitia . careia i se aplica negatia (. % Ion a venit) este adevarata, atunci negatia acesteia / (/ % Ion n$a venit) este falsa3 =n sc(imb, daca propozitia . este falsa, atunci propozitia / este adevarata. Cazul care intereseaza =n general negatia din limba#ul natural este cel de'al doilea. + de la sine =nteles ca subordonarea, con#unctia, implicatia si negatia din limba#ul natural nu s=nt perfect ec(ivalente cu operatiile de calcul propozitional. 1u

224
=nseamna =nsa ca, =n ciuda simplitatii sale, calculul propozitiilor nu este un instrument de rationare puternic3 caci %perber si ?ilson tocmai pe acesta l'au ales ca baza a calculelor inferentiale care intervin =n procesul interpretativ. 1u vom spune aici despre calculul predicatelor dec=t ca a servit drept baza pentru dezvoltarea a numeroase teorii din semantica formala. ,om retine doar ca =n calculul predicatelor s'au pastrat aceleasi reguli ca =n calculul propozitiilor, dar se adauga multe altele pentru a prelucra problemele comple&e ale cuantificarii, ale timpului, ale modalitatilor etc, probleme care depasesc obiectivele pe care si le'a propus acesta carte. #egulile de eliminare si pertinenta Adopt=nd sistemul calculului propozitional, %perber si ?ilson nu adopta totusi =n =ntregime regulile acestuia. +vident, ei pastreaza conditiile de adevar ale operatiilor, dar elimina anumite reguli de calcul care li se par ca aduc rezultate neinteresante pentru o teorie cognitiva orientata spre pertinenta. %=nt astfel =n aceasta situatie regulile de introducere, si putem arata ca, pornind de la cele doua reguli de introducere despre care am vorbit mai sus (pentru con#unctie si dis#unctie), rezultatele pe care le dau aceste reguli nu reprezinta nici un interes =ntr'un sistem orientat spre pertinenta, fie pentru ca acestea cresc costurile de prelucrare fara sa aduca informatii noi, fie, pur si simplu, pentru ca ele dau rezultate banale. %a luam cazul conjunctiei daca "on stie ca pisica este afara si daca stie ca e noapte, atunci stie ca pisica e afara si ca e noapte. Dar aceasta nu'i spune nimic mai mult dec=t stia de#a. ai mult dec=t at=t) din faptul ca "on stie ca pisica e afara, el poate deduce, introduc=nd con#unctia, Pisica e afara si pisica e afara, sau Pisica e afara si pisica e afara si pisica e afara etc. %ingurul caz =n care introducerea con#unctiei poate 223 parea de oarecare utilitate este cazul =n care "on stie ca, daca pisica e afara si e noapte, trebuie sa o lase =n casa. +ste cazul =n care ipoteza unei implicatii corespunde unei propozitii comple&e obtinute prin con#unctie. Cazul =n care o dis#unctie ar fi ipoteza pentru o implicatie ar ridica acelasi tip de problema. Dupa %perber si ?ilson =nsa, =n acest caz e&ista posibilitatea unor derivatii alternative. +i propun ca =n cazul con#unctiei sa avem o regula, numita modus ponens conjunctiv. Conform acestei reguli, daca "on stie ca) . Daca pisica e afara si e noapte, atunci tre#uie adusa n casa . Pisica e afara . ' noapte "on are dreptul sa treaca de la Daca pisica e afara si e noapte, atunci tre#uie adusa n casa si de la Pisica e afara la Daca e noapte, atunci pisica tre#uie adusa n casa. =nseamna ca aplica regula modus ponendo ponens simpla, adica din Daca e noapte, pisica tre#uie adusa n casa si din ' noapte, el deduce Pisica tre#uie adusa n casa.

1e putem lipsi si de regula de introducere a dis#unctiei, si aceasta datorita unei reguli numite modus ponens dis,unctiv. Conform acesteia, daca "on stie ca) . Daca pisica este pe #alcon sau pisica este n fata usii de la intrare, tre#uie lasata sa intre . Pisica e pe #alcon "on are dreptul sa treaca de la Daca pisica este pe #alcon sau pisica este n fata usii de la intrare, atunci tre#uie lasata sa intre si de la Pisica este pe #alcon la Tre#uie lasata sa intre. La fel, daca "on stie ca Daca pisica este pe #alcon sau pisica e n fata usii de la intrare si ca Pisica e n fata usii de la intrare, are dreptul sa deduca Tre#uie lasata sa intre.

225
Astfel, regulile de introducere a con#unctiei si a dis#unctiei nu s=nt indispensabile. Cum stau lucrurile cu regula de introducere a implicatiei materiale* Ceea ce ne spune logica clasica este ca, fiind data o premisa P, daca se a#unge la concluzia +, atunci avem dreptul sa afirmam ca Daca P, atunci + este adevarata. Astfel, regula de introducere a implicatiei materiale nu serveste dec=t la ratificarea unui calcul de#a efectuat. 1e putem lipsi, asadar, si de aceasta regula. %istemul interpretativ al lui %perber si ?ilson prevede sa se treaca prin inferente de natura deductiva care nu folosesc totusi regulile de introducere din logica propozitionala clasica, ci doar regulile de eliminare ale acesteia. !e de alta parte, acest proces nu cauta nici sa a#unga la concluzii pornind de la premise constituite doar din propozitii e&trase din conte&t, si nici sa a#unga la concluzii plec=nd de la o singura premisa care ar fi forma logica a enuntului) scopul urmarit ' si aceasta se =ntelege daca obiectivul este construirea si modificarea reprezentarii lumii individului ' este ca din confruntarea formei logice a enuntului si a propozitiilor extrase din context, totul constituind premisele, sa se a#unga la concluzii privind validitatea convingerilor de#a e&istente sau a unor convingeri noi. $redinte, convingeri si adevar Tocmai am vazut ca unul dintre efectele sistemului interpretativ este de a furniza concluzii privind validitatea credintelor pe care le are un individ. "ntr'un sistem care insista asupra inportantei proceselor logice si asupra importantei notiunii de adevar ' care are drept baza o ipoteza forte conform careia scopul oricarui sistem cognitiv este de a'si construi o reprezentare adevarata a lumii ' poate sa ne surprinda faptul ca sistemul interpretativ are concluzii care pot pune la =ndoiala credintele individului. 1e putem =ntreba) este #ustificata notiunea de credinta =nsasi =ntr'o astfel de abordare* 1'ar

227
trebui mai degraba sa vorbim despre cunostinte ' spre deosebire de credinte, cunostintele fiind informatii sigure* !e de alta parte, daca scopul unui sistem logic cum este cel pe care tocmai l'am sc(itat este, dat fiind adevarul premiselor, de a garanta adevarul concluziilor, care e avanta#ul sa avem un sistem sigur din acest punct de vedere daca el prelucreaza mai degraba credinte (failibile) dec=t cunostinte (infailibile) sau certitudini* "ntervin =n acest caz si alte semne de =ntrebare) asupra perceptiei si failibilitatii si infailibilitatii sistemului nostru perceptiv, asupra capacitatii pe care o putem avea de a construi o viziune a lumii care sa nu fie intrinsec limitata de slabiciunile sistemului nostru perceptiv si, =n fine, asupra stabilitatii conceptelor noastre, acestea nefiind construite prin inductie. ,om reveni =n capitolul A asupra formarii conceptelor, a stabilitatii lor si a continutului lor cognitiv. !entru a =nc(eia capitolul 7, am dori sa aratam cum se poate =mpaca, pe de o parte, o viziune a sistemelor cognitive cum e cea pe care o au %perber si ?ilson si o abordare partial logica a fenomenelor interpretative cu, de cealalta parte, notiunea de credinta (%perber si

?ilson folosesc termenul de .ipoteza. ' assumption =n engleza 'care spune e&act ce vrea sa spuna, si anume ca nu este vorba despre certitudine). 1otiunile de credinta si de cunostinta nu se confunda, iar deosebirea dintre ele nu este numai de natura filosofica. +a se regaseste si =n viata de zi cu zi. Daca !aul spune 0)red ca "on a plecat., el nu spune deloc acelasi lucru cu ,1stiu ca "on a plecat.. C=nd !aul spune .Cred ca...., o spune =n general pentru ca a dedus sau inferat ca "on a plecat, sau pentru ca cineva i'a spus acest lucru, pe c=nd atunci c=nd spune .stiu ca...., o face =n general c=nd a vazut cu oc(ii lui sau c=nd cineva foarte demn deI =ncredere i'a spus ca a vazut. "n filosofie sa considera de obicei ca o credinta se poate dovedi falsa sau ine&acta, dar cunostintele s=nt indiscutabile. 1e vom =ntreba la infinit daca o fiinta umana stie vreodata ceva =n acest sens forte al cuv=ntului. =n opinia noastra, raspunsul este, evident, pozitiv, si oricine, 22A e&cept=nd scepticul sau relativistul cel mai convins, va admite ca asa si este) stim ca ne'am nascut, ca traim, ca vom muri =ntr'o buna zi etc. stim acelasi lucru sau lucruri diferite despre alte fiinte sau artefacte. Daca =nsa <(eorg(e crede ca e&ista Dumnezeu, indiferent care ar fi convingerea lui, nu e vorba dec=t de o credinta si nicidecum de o cunostinta) ceea ce nu =nsemana ca Dumnezeu nu e&ista, ci doar ca e&istenta sau ine&istenta sa nu poate face dec=t obiectul unui act de credinta (ceea ce se numeste prin conventie un act de credinta) si nu al unui act de cunoastere. !e de alta parte, e de la sine =nteles ca e&istenta sau ine&istenta lui Dumnezeu s=nt total independente de credinta lui <(eorg(e... !utem arata deosebirea dintre credinta si cunostinta cu a#utorul inferentei logice) credinta se poate deduce din cunostinta, inversul =nsa nu se verifica. Astfel, daca !aul stie ca "on a plecat, atunci este adevarat ca !aul crede ca "on a plecat, dar daca !aul crede ca "on a plecat, atunci nu e adevarat ca !aul stie ca "on a plecat. Credinta este failibila, iar continutul unei credinte, spre deosebire de continutul unei cunostinte, poate fi fals. Care este utilitatea unui sistem de deductie logica daca vorbitorii detin mai degraba credinte dec=t cunostinte* La modul foarte general si independent de posibilitatea de a sustine teza conform careia oamenii au cel putin cunostinte elementare, faptul ca sistemul =ntrebuintat pentru interpretarea enunturilor si, la modul mai general, pentru interpretarea perceptiilor este un sistem deductiv garanteaza ca nu se produc pierderi =n sistemul de interpretare. Daca sistemul pleaca de la premise adevarate (conte&t J forma logica a enuntului), el va a#unge la concluzii adevarate. Daca pleaca de la premise false, va a#unge la credinte false. =nsa, daca va pleca de la premise adevarate, nu va a#unge la concluzii false, iar daca va pleca de la premise false, nu va a#unge la concluzii adevarate. La fel ca =n sistemul lui <rice, =n sistemul propus de %perber si ?ilson, sistemul deductiv este nondemonstrativ) el garanteaza dependenta dintre adevarul sau falsitatea premiselor si adevarul sau 228 falsitatea concluziilor, =nsa nu garanteaza adevarul premiselor (si, deci, adevarul concluziilor). Asadar, propozitiile care se =nscriu =n reprezentarea lumii constituie =n general mai degraba credinte dec=t cunostinte, adica ele s=nt cel mai adesea failibile si se pot dovedi false. Cu toate acestea, faptul ca o propozitie este mai degraba o credinta dec=t o cunostinta nu vrea sa spuna ca individul care o enunta o crede falsa) el o poate crede adevarata, fara sa fie absolut sigur de acest lucru3 poate crede ca s=nt tot at=tea sanse sa fie adevarata sau sa fie neadevarata3 sau poate crede ca propozitia este, probabil, falsa. Altfel spus, putem detine credinte =n grade de certitudine sau de =ncredere diferite, iar interesul sistemului de inferenta nondemonstrativa, cu toate ca nu garanteaza nici adevarul premiselor si nici pe cel al concluziilor, consta =n faptul ca garanteaza pentru concluzie un grad de certitudine superior celui pe care =l au initial credintele.

Abordarea logica nu'si pierde asadar nimic din interes, c(iar =ntr'o conceptie conform careia propozitiile care intervin =n reprezentarea lumii unui individ s=nt de ordinul credintelor si nu al cunostintelor. 1e putem totusi =ntreba daca nu cumva ne'am =ntors pur si simplu la relativism. =n opinia noastra, raspunsul la aceasta =ntrebare este, evident, negativ. A spune ca un anumit numar dintre propozitiile ce constituie reprezentarile noastre despre lume s=nt de ordinul credintelor, a admite, adica, posibilitatea falsitatii lor, nu =nseamna ca nu pot e&ista niciodata =n principiu credinte adevarate (cunostinte, cu alte cuvinte), si nici ca =n mod necesar credintele noastre s=nt false. %a presupunem urmataorea situatie) "on crede ca !aul e acasa pentru ca i'a vazut masina =n fata portii. +l =ntretine aceasta credinta cu un anumit grad de certitudine pentru ca stie ca !aul are o aversiune puternica pentru orice efort fizic si ca nu se deplaseaza dec=t cu masina. Din =nt=mplare, "on are dreptate si !aul este =ntr'adevar la el acasa. Credinta lui "on este deci adevarata, dar se poate foarte bine =nt=mpla ca "on sa nu

229
aiba niciodata confirmarea faptului ca !aul este acasa si sa continue sa'si mentina credinta respectiva cu un grad de convingere ridicat, dar nu absolut. %e vede, =n cazul acesta, ca propozitia este adevarata, dar ca adevarul ei este independent a) de faptul ca ea corespunde unei credinte a lui "on3 b) de gradul de convingere cu care =si =ntretine "on aceasta credinta3 c) de faptul ca aceasta credinta o =mpartasesc sau nu mai multi indivizi. %a observam de asemenea ca nimic nu'i interzice =n principiu lui "on sa afle =ntr'o buna zi ca propozitia =n cauza este adevarata. !ozitia lui %perber si ?ilson nu este deci deloc relativista, iar a noastra nici at=t. +a este realista prin aceea ca admite ca fiinta umana nu este infailibila (ceea ce nu e deloc o noutate) si prin faptul ca nu deduce din aceasta, asa cum fac relativistii, imposibilitatea de a detine cunostinte. Trebuie de altminteri sa observam ca deductia prin care se a#unge de la failibilitatea spiritului omenesc la universalitatea greselii nu este valida. Acest lucru se poate demonstra foarte simplu. %a presupunem ca admitem premisa Socrate se poate nsela (uneori). 1u avem absolut nici un mi#loc logic sa deducem de aici Socrate se nsala (totdeauna). De asemenea, din premisa Toti oamenii se pot nsela (uneori), nu avem nici un mi#loc sa deducem Toti oamenii se nsala (totdeauna). si nici din Toti oamenii se nsala (totdeauna), nu avem dreptul sa deducem Adevarul nu e2ista. /r, acesta este e&act rationamentul pe care =l fac relativistii, care trec cu usurinta de la Toti oamenii snt supusi greselii la Adevarul nu e2ista, uit=nd usor ca a fi failibil nu implica nicidecum greseala inevitabila si permanenta, si nici =ndoiala generalizata si permanenta.

22$
Cum stau acum lucrurile cu argumentele privind limitele facultatilor noastre de perceptie* !utem face vreo deductie din faptul ca nu percepem anumite culori, ca nu auzim anumite sunete sau ca nu simtim anumite mirosuri* 0aptul ca nu avem aceleasi capacitati ca alte animale implica oare ca avem o reprezentare a lumii neaparat diferita de a lor* Am dori sa raspundem repede la toate aceste puncte, =ncep=nd cu ultimul si lu=nd un e&emplu bine cunoscut =n filosofie, cel al liliacului. ,om =ncepe cu o observatie preliminara. 6eprezentarea lumii, fie a animalelor nonumane, fie a fiintei umane, nu se reduce la o suma de perceptii, ci pare mai degraba sa se e&traga si din perceptii si din analiza acestora de catre creier. %a ne =ntoarcem la liliac. !e de o parte pentru a evita obstacolele si pe de alta pentru a'si recunoaste prada (mici insecte), liliacul =si ia reperele =n spatiu printr'un sistem zis de ecolocatie. Acest sistem, asemanator cu cel al unui sonar, functioneaza prin emiterea de sunete =ntr'o unda sonora foarte speciala si inaudibila fiintelor umane (si unui anumit numar de alte animale)3 =n cazul =n care unda sonora

=nt=lneste un obstacol, aceste sunete se =ntorc la liliac. Creierul liliacului analizeaza aceste date =n vedera producerii unei reprezentari spatiale. !rin ce putem spune =nsa ca aceasta reprezentare este radical diferita de cea pe care ar avea'o o fiinta umana care ar percepe vizual situatia =n cauza (cu a#utorul unor oc(elari cu infrarosii cu care, de e&emplu, se pot distinge formele =n =ntuneric)*K6aspunsul este simplu) nu e&ista nici un motiv sa credem ca cele doua reprezentari ar fi radical diferite. /bstacolele s'ar afla =n acelasi loc, iar insectele, de asemenea, si, daca fiinta umana =n cauza are un sistem normal de perceptie vizuala, concluziile fiintei umane si ale liliacului asupra reprezentarii spatiului respectiv au toate sansele sa fie destul de asemanatoare =n privinta continutului, daca nu si =n privinta formei si a modului =n care s'a a#uns la ele. %e

24:
pare deci ca e&ista fapte obiective elementare asupra carora sistemele cognitive pot fi =n total acord, si aceasta c(iar =n ciuda unor moduri diferite de functionare. Credintele la care a#ung aceste sisteme pot fi nu numai asemanatoare, dar si adevarate. $oncluzie !e de o parte, putem astfel sa admitem faili'bilitatea sistemelor cognitive, faptul ca ele au moduri de functionare diferite, dar si sa respingem relativismul. /r, tocmai acest lucru =l fac %perber si ?ilson. ,om a&a acum capitolul A pe problema conceptelor si pe cea a formarii lor deductive.

".#.1 $etoda deductiv% &onstruirea teoriilor se poate realiza pe cale deductiv% 'n felul urm%tor: pornindu(sede la teorii existente ce stabilesc rela)ii 'ntre concepte generale *i abstracte, se formuleaz% noi concepte *i teorii cu grad de generalitate mai redus+ aceste teorii implic% apoi formularea de ipoteze, testarea acestora *i validarea teoriei. 1. Specificarea temei. 2. Specificarea universului de referin)a (popula)iei) al teoriei. . "dentificarea *i specificarea conceptelor *i variabilelor care compun teoria. ,. -ormularea de propozi)ii cunoscute privind rela)iile 'ntre aceste variabile. #. .a)ionamentul logic de la aceste propozi)ii la tema 'n discu)ie. /. Ed0ard .ansford #(1123) a vrut s% explice ce a determinat violen)ele ce au avut loc 'ntre popula)ia de culoare *i autorit%)i 'n suburbia 4atts din !os 5ngeles din vara anului112#. El a studiat literatura despre participarea politic% extrem% *i a identificat dou% caracteristici pe care cercet%tori anteriori le asociau comportamentului politic extrem:izolarea social% *i starea perceput% de neputin)%. 5 explicat apoi comportamentul stradal violent ca o form% de participare politic% extrem% *i a testat ipoteza conform c%reia persoanele de culoare manifest6nd o stare perceput% de neputin)%, respectiv izolare social% (m%surat% ca intensitate *i frecven)% a contactelor cu membrii comunit%)ii albe *i ca socializare cu membrii aceleia*i comunit%)i) au constituit grupul participan)ilor la violen)ele din 4atts.