Visul unei omizi

O omid micu coboar, ntr-o zi, nspre pmnt. Foarte aproape de drumul
ei era o lcust. Unde te duci?, a ntrebat-o. Fr s se opreasc din mers,
omida a rspuns: Am avut un vis azi-noapte; visam c priveam toat valea,
de pe vrful muntelui nalt. Mi-a plcut ce am vzut n vis i mi-am propus s
fac acest lucru.
Surprins, lcusta a zis, n timp ce prietena ei se ndeprta: Trebuie s fii
nebun! Cum vei putea ajunge tu, pn acolo? Tu, o simpl omid! O piatr
va fi un munte, o bltoac o mare i orice trunchi de copac, o barier de
netrecut. Dar omidua era deja departe i nu o mai auzea. Picioruele ei
minuscule nu se opreau din mers.
Deodat, s-a auzit vocea unui scarabeu: Unde mergi aa hotrt? Deja
transpirat, omidua i-a zis gfind: Am avut un vis i vreau s-l realizez, s
urc pe munte, ca s privesc de acolo, toat lumea.
Scarabeul nu s-a putut abine din rs, s-a oprit la un moment dat i a zis:
Nici mcar eu, cu picioare att de mari, nu a putea s fac un lucru att de
ambiios. Se tvlea pe jos de rs, n timp ce omida i continua drumul.
n acelai fel, pianjenul, crtia, broasca i floarea au sftuit-o pe prietena
noastr s renune. Niciodat nu vei reui!, i spuneau, dar nuntrul ei era
ceva ce o mpingea nainte. Deja sfrit de oboseal, pe punctul de a muri,
s-a hotrt s se opreasc ca s se odihneasc i s-i fac, cu un ultim efort,
un culcu unde s nnopteze.
Voi fi mai bine, a fost ultimul lucru pe care l-a zis i a murit. Toate animalele
din vale au trecut pe acolo s-i vad rmiele. Ea era creatura cea mai
nebun dintre toate. Mormntul ei li se prea un monument al absurditii.
Era un refugiu demn de cineva care a murit ncerct s-i realizeze un vis
irealizabil. ntr-o diminea n care soarele strlucea n mod neobinuit, toate
animalele s-au adunat n jurul acelui mormnt, care se transformase ntr-un
avertisment pentru cei ndrznei. Deodat, au rmas nmrmurii.
Acea crust tare a nceput s crape i, cu uimire, au vzut nite ochi i o
anten care nu putea fi ale omidei pe care ei o credeau moart. ncetul cu
ncetul, ca pentru a le da timp s i revin dup oc, au ieit aripile frumoase,
ca un curcubeu, ale acelei fiine impresionante pe care o aveau n fa: un
fluture.
Nu a mai fost nimic de zis, cci toi tiau ce avea s fac: va zbura pn la
marele munte i i va realiza visul; visul pentru care trise, pentru care
murise i pentru care s-a ntors la via. Toi se nelaser.

Dumnezeu ne-a creat pentru a realiza un vis, s trim pentru el, s ncercm
s-l mplinim, s ne punem viaa n joc pentru el i, dac vedem c nu putem,
poate c avem nevoie de un popas i de o schimbare radical n vieile
noastre. i atunci, n alt mod, cu alte posibiliti i cu harul lui Dumnezeu,
vom reui.