Intrusul sau cât de bine îmi este în moartea altuia

un funcționar de la ministerul haihui

mi-a pus ștampila cum că aș fi bolnav
de o boală incurabilă
de fapt bolile mele erau mult mai multe
și la fel de necruțătoare
lenea beția clevetire trufia minciuna
visarea pentru mine era așa mai mult de amorul artei
luam poziția necesară
și-mi pierdeam privirea pe tot felul de pereți
până mă usturau ochii de atâta nemișcare
îi rostogoleam în orbite până când universul devenea
cu josul în sus și o luam de la capăt

gândurile mă cutreierau ca niște gloanțe de aer

după reguli numai de ele știute
mai eram cotropit și de îngerii de fum prin taverne
nu râde iubito
de atunci mă chinui să-i demonstrez
funcționarului că a avut dreptate dar nu-l mai găsesc
am auzit că a murit și el dar de o boală mai cu ștaif
și de mila lui s-a sinucis
un funcționar de la ministerul culturii
pe care-l știam
și care a vrut să-mi treacă talentat
pe buletinul meu de cetățean
dar nu a mai avut unde
scrisesem pe el un poem și mi-a fost furat
poemul l-am auzit după vreo două luni la radio
ca să-l revendic era deja prea târziu
deja se înstrăinase de mine
și ce mult mi-ar fi plăcut să mă mândresc
cu-n astfel de rang
oftez de necaz apoi îmi vâr pumnii adânc în buzunare
șutez cu năduf toate frunzele căzute în cale
și plouă peste mine ploi crude și în profunzime

funcționarul de la ministerul cimitirelor

mă caută de un timp prin sat
numai în mormânt nu a încercat
aici joc șeptic cu câțiva prieteni poeți
foarte talentați și decedați
alteori depănăm amintiri despre
ce frumoasă a fost viața pe când eram vii
și cum am da o sută de ani din moarte
pentru o clipă de viu
atât cât să simțim fierbințeala
și umezeala zeiască a femeii în extaz
ei nu știau că funcționarul moarte
încă nu mă găsise
și că puteam să stau cu ei sute de ani
fără să bage de seamă că sunt viu