Câinele dintâi sau altă creație eșuată de-a lui Dumnezeu

ieri Dumnezeu i-a dăruit

lui Ezra un câine
poate era doar o idee de câine
cine mai știe
și Ezra nu mi-a spus mai mult
ciudat ar părea că acest câine
nu are păr
și piele îi era cumva translucidă
și capul foarte mare
nu era un câine prea înalt
și nici nu lătra
i-a zis Acka și câinelui
i-a convenit
și atât de mult îi place
lui Ezra această creație
a lui Dumnezeu
încât a doua zi a lipsit
de la întâlnirea cu El
trebuiau să se întâlnească
la capătul de univers
de unde trebuia
să înceapă Creația
lumea cea nouă
pe care El tot încearcă
să-i găsească rost
că uite trec pe lângă ei
serii după serii
a câte șapte zile
și El a obosit de-atâta odihnă

Ezra s-a tot jucat cu câinele

îi arunca condeiul
și acesta alerga bucuros
să i-l aducă înapoi
până când Dumnezeu plictisit
de așteptare
a dat cu dosul palmei stângi
colțul de neant
unde se juca Ezra
și l-a chemat la el

uite, i-a zis Dumnezeu

m-am gândit să creez un singur Om
și să-și construiască singur lumea
așa cum o vrea
că tot îl voi face după chipul
și asemănarea mea
păi Doamne m-ai creat pe mine
eu ce am să fac?
și-a luat inima în dinți Ezra
și l-a întrebat sfios
pe Dumnezeu
tu ești un moft de-al meu
i-a răspuns sec El,
vei scrie poezii